Adolf_Novak-Sapte_Secte.pdf

8/17/2019 Adolf_Novak-Sapte_Secte.pdf

1/24

Adolf Novak

Şapte secte

CUPRINS: Introducere Biserica Neo-Apostolică Martorii lui Iehova Adventiştii de Ziua Şaptea

Mormonii Fra ţ ii Norvegieni Gâ ndirea Pozitiv ă Baha’i Biserică nou-testamentală sau sect ă

Introducere. Au că zut ziduri şi sâ rmele ghimpate au fost înlă turate. Cet ăţ enii româ niau început să exploreze str ă ină tatea. Str ă inii au invadat Româ nia. Chiar şi„fra ţ ii din str ă ină tate”. Mulţ i dintre aceştia au predicat Evanghelia, cei maimulţ i însă şi-au prezentat ideile, descoperirile şi experienţ ele lor. Toţ i vor să câştige suflete, dar avem impresia că nu chiar pentru Cristos, ci pentru firmă lor. Dacă citeşti rapoartele lor scrise după o „că lă torie misionar ă ” în Româ nia,îţ i dai seama că ei au fost primii care au adus adev ă rata lumină dincolo deDună re. Citez: „Câ nd am propus să ne rugă m, mi-am dat seama că româ niihabar n-au de rugă ciunea adev ă rat ă . Ei au îngenuncheat, au plecat capetele şiau plâ ns. Mi-a trebuit o să pt ă mâ nă pâ nă au înv ăţ at adev ă rata închină ciune”(concret: ridicatul mâ inilor, bă tutul din palme şi dansul „sf â nt”!). Apelez la creştinii din Româ nia: nu fiţ i a şa de naivi, crezâ nd că fiecare

str ă in este un sol din partea Domnului însă rcinat cu o Evanghelie pe care încă n-a ţ i auzit-o. Apelez la bă tr â nii bisericilor, la diaconi, responsabili şi pă stori, nu lă sa ţ ica fra ţ i necunoscuţ i să vorbească în public sau să -şi recruteze adepţ i înfamiliile bisericilor voastre. De, româ nu-l ospitalier! Ştiu că „ajutoarele” (nu numai dolari şi autoturisme) v-au dat de furcă şi

v-a ţ i revanşat poftindu-l la amvon. Dar nimeni nu v-a dezlegat de obliga ţ ia de acerceta şi de a verifica persoanele respective câ t şi înv ăţă tura lor. Între timp


2/24

mulţ i româ ni au vizitat diferite biserici în apus şi n-au fost invita ţ i la amvon. Ceexperienţă şocant ă câ nd ei. Dar de unde să -l cunoşti pe toţ i? Prea mulţ i s-au nă pustit într-o perioadă a şa de scurt ă asupra creştinilor din Româ nia. Prezenta broşur ă vrea să v ă ajuteîn acest sens.

Editura Lumina Lumii, 1993 Biserica Neo-Apostolică „Biserica Neo-Apostolică ”, ne referim la ramuragermană , deci ramura care lucrează ast ă zi şi în Româ nia, deriv ă din BisericaCatolică Apostolică (a nu se confunda cu biserica romano-catolică ). O mişcare de trezire. Aceast ă mişcare a luat fiinţă în 1832 în Scoţ ia şi Anglia. La început era omişcare de trezire în care înv ăţă tura despre revenirea Domnului Isus Cristosocupa o poziţ ie centrală . Iniţ iatorul a fost Edward Irving, care era preot laComunitatea Scoţ iană din Londra. El susţ inea că înaintea venirii Domnului, vaavea loc o nouă zi de Rusalii. După ce au apă rut, în urma st ă ruinţ ei înrugă ciuni, anumite daruri că vorbirea în limbi, vindecă ri şi prorocii, Irvingconsider ă că aceste evenimente confirmă a ştept ă rile sale. În urma unei prorocii,a trecut la înnoirea şi instituirea slujbei de „apostol” după „pilda Noului

Testament”. Pentru conducerea bisericii au fost aleşi 12 apostoli. Aceasta a fostcondiţ ia, după pă rerea lui Irving, pentru revenirea Domnului. Aceast ă venireînsă nu a avut loc şi apostolii au început să moar ă unul câ te unul, fapt careducea la deziluzionare şi tensiuni interne. 12 apostoli. Adepţ ii ramurii germane, Geyer şi Schwartz, declarau în 1860 că numă rul de 12 apostoli trebuie restabilit prin alegeri. În urma excluderii lor din

Comunitatea Catolică Apostolică , au înfiinţ at în 1907 Comunitatea Nou- Apostolică , care mai t â rziu s-a numit Biserica Nou-Apostolică (în Româ nia,Neo-Apostolică ). În timp ce aceast ă mişcare s-a r ă spâ ndit a crescut şi numă rul apostolilor peste 12 De aici s-a cristalizat apoi funcţ ia „Apostolului Suprem”. El va jucamai t â rziu un rol hot ă r â tor în istoria acestei mişcă ri. Apostolul Suprem. Primul „Apostol Suprem” era Krebs, un funcţ ionar al Că ilor Ferate. După el a urmat în 1905 agricultorul Niehaus, apoi în 1930 J. G. Bischoff, pantofar,sergent şi mai t â rziu comerciant de ţ igă ri. În 1960 a fost înlocuit de W.Schmidt, succedat de E. Streckeisen în 1975 H. Urwyler în 1978 şi R. Febr în1989 Doctrina despre „Apostolul Suprem” este înv ăţă tura de bază . Cei ce cunosc Biblia ştiu că odat ă cu moartea apostolilor aleşi de IsusCristos, vremea apostolilor s-a sf â r şit şi că condiţ ia, exprimat ă de ucenicii Lui,că un apostol trebuie să fi fost martor ocular al evenimentelor care stau la baza Evangheliei (Faptele Apostolilor 1:2l-22), nu mai poate fi împlinit ă de nimeni. Înciuda acestei realit ăţ i Biserica Neo-Apostolică a instituit slujba „Apostolilor” şicea a „Apostolului Suprem”, care deţ ine prerogative nelimitate.


3/24

„Poarta raiului” Comunică rile şi activit ăţ ile sale sunt considerate mai importante decâ tBiblia. Neo-Apostolicii cred că Domnul Isus este real prezent în „ApostolulSuprem”. În consecinţă , lucrarea acestuia nu poate fi îngr ă dit ă nici deCuv â ntul Sf â nt scris. „Apostolii” sunt „poarta raiului” prin care oricine trebuie

să treacă pentru a dobâ ndi mâ ntuirea. Isus, cum ne este prezentat înEvanghelii, nu ne poate ajuta, sâ ngele lui s-a strecurat în pă mâ ntul Golgotei şinu mai are nici o valoare pentru omenirea de ast ă zi. Singura împă care cuDumnezeu este aceea prin harul şi slujba „Apostolului Suprem”. Chiar dacă Biblia ne înva ţă că mâ ntuirea se poate primi f ă r ă intermediari, Neo-Apostoliciine prezint ă o serie de „mijlocitori”. Pentru noi r ă mâ ne valabil ce este scris în 1

Timotei 2:5-6: „Că ci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor întreDumnezeu şi oameni: Omul Isus Cristos, care S-a dat pe Sine însuşi, ca preţ der ă scumpă rare pentru toţ i”. „Pecetluirea” În practica Bisericii Neo-Apostolice s-a mai introdus, pe lâ ngă tainele

botezului şi fr â ngerea pâ inii şi taina pecetluirii în vederea primirii DuhuluiSf â nt. Într-adev ă r, biblia cunoa şte aceast ă noţ iune, dar nu ca o „taină ” în

vederea mâ ntuirii noastre. La Neo-Apostolici, ea se face de că tre apostoli prinpunerea mâ inilor. În felul acesta, credinciosul primeşte botezul cu Duhul Sf â ntşi apar ţ ine cetei celor 144000 din Apocalipsă . Ei formează adev ă rata biserică alui Isus Cristos. Pecetluirea se practică şi pentru cei deceda ţ i. În cazul acesta unînlocuitor în via ţă primeşte aceast ă „taină ” în favoarea celui decedat. Consensul

biblic însă precizează limpede că nu exist ă credinţă înlocuitoare, iar pe de alt ă parte, situa ţ ia omului în vederea mâ ntuirii nu se poate schimba după moartea

acestuia. Nimeni nu se poate deci baza pe pasajul at â t de controversat din 1Corinteni 15:29 Însă chiar cultul acesta în favoarea celor deceda ţ i determină pemulţ i să accepte aceast ă înv ăţă tur ă . În vremea noastr ă plină de superstiţ ie, nueste de mirare că oameniicaut ă profeţ i care le vorbesc pe placul lor, refuzâ ndadev ă rata credinţă şi pocă inţ a prezentat ă în biblie. Membrii „Bisericii Neo-Apostolice” stimează organiza ţ ia lor foarte mult.Structura ei, fie partea administrativ ă sau organiza ţ ia ierarhică , at â t de sever ă ,este impună toare. „Apostolul Suprem” este considerat infailibil şi înzestrat cuîmputerniciri speciale. De neînţ eles. T ă ria şi perseverenţ a „Bisericii Neo-Apostolice” s-a ar ă tat la moartea„Apostolului Suprem” Bischoff în 1960 El a susţ inut într-o predică ţ inut ă laCr ă ciun în anul 1951 că nu va muri pâ nă la venirea Domnului Isus Cristos.Nouă ani s-a propov ă duit şi discutat aceast ă descoperire. În anul 1960 a murit„Apostolul Suprem” şi chiar şi adepţ ii lui şi-au dat seama că Isus Cristos încă n-a revenit. Normal ar fi fost ca aceast ă gaf ă să trezească aderenţ ii şi să nimicească „Biserica” lor. Nicidecum. Noul „Apostol Suprem”, Schmidt, adeclarat deja în cealalt ă zi că este de neînţ eles, de ce Dumnezeu şi-a schimbat


4/24

planul. Deci Dumnezeu şi-a schimbat intenţ ia, „Apostolul Suprem” r ă mâ neinfailibil! Toate aceste manevre au fost acceptate şi sunt acceptate şi ast ă zi. În contextul acestor realit ăţ i susţ inem că numai Cuv â ntul Domnului nedescoper ă credinţ a adev ă rat ă . Mijlocul acestei credinţ e este Isus Cristos şi nu ofuncţ ie, o instituţ ie sau o persoană divinizat ă .

În Româ nia „Biserica Neo-Apostolică ” a luat fiinţă în 1984 în ilegalitate,câ nd un „apostol” a pecetluit 27 de persoane. După 1989 preoţ ii şi apostoliiacestei „biserici” desf ăşoar ă o activitate misionar ă foarte amplă şi cu mult zel.Roada acestei lucr ă ri s-a concretizat în inaugurarea a peste 40 de „biserici”.Unele din slujbele apostolilor şi mai ales al „Apostolului Suprem” sunttelevizate. Martorii lui Iehova. Istoria Martorilor lui Iehova. La v â rsta de 18 ani Charles Taze Russel (1852-l916 statul Pennsilvania,SUA) a dat de nişte dizidenţ i adventişti. Aceştia au recalculat venirea Domnuluişi au fixat anul 1872 pentru acest eveniment. Neîmplinirea acestei prorocii l-adeterminat pe Russel să caute explica ţ ia. Concluzia lui a fost că mileniul aînceput punctual şi că Isus este deja prezent, dar invizibil. Russel s-a despă r ţ itde adventişti şi a publicat din 1879 revista „Zion’s Watch Tower and Herald ofChrist’s Presence” (Turnul de Veghe a lui Sion şi Vestitorul Prezenţ ei luiCristos") şi între 1886 - 1904 şase volume de „Studii". Iat ă esenţ a acestorlucr ă ri: începâ nd cu 1874 Domnul Isus, împă ratul ales, este iar ăşi prezent. Elşi-a asumat puterea regală în aprilie 1878 şi acum îşi str â nge aleşii. Mor ţ ii înCristos, după cum au scris apostolii, au înviat încă în aprilie 1878 Ast ă zi aleşiilui vor fi str â nşi că ci încă n-au trecut prin toate încercă rile. Primele biserici au apă rut prin 1879 - 80 Patru ani mai t â rziu, Russel a

fondat „Zions Watch Tower Tract Society”, adică „Societatea de Tratate ale Turnului de Veghe de la Sion”. Mica grupare se numea „russelişti” sau „milenişti”. Primul pastor a fostchiar Russel însuşi. Societatea creat ă de el a fost condusă exact ca şi osocietate comercială . Menirea ei consta în editarea şi tipă rirea tratatelor şi ascrierilor lui Russel, consilierea adepţ ilor prin reprezentanţ i plă tiţ i şiorganizarea că lă toriilor lui Russel. Birourile centrale s-au mutat în 1909 laBrooklyn, New York, unde se află şi ast ă zi. Numele „Martorii lui Iehova” datează din 1931 Încă din vremea lui Russel, Societatea a trecut prin diferiţ e crize. Primas-a ivit în 1894 în mijlocul colaboratorilor lui. În 1911 se iscau probleme întreconducă torii ei. Soţ ia lui Russel s-a despă r ţ it de el (1897) şi procesul divor ţ ului(1906) a avut repercusiuni negative. Tot în 1906 au avut loc mai multe sciziunipe teme doctrinare. Anul 1914 a şa susţ inea Russel în volumul II al „Studiilor”sale, va aduce sf â r şitul perioadei na ţ iunilor şi împă r ăţ ia lui Dumnezeu va fiîntemeiat ă . Şi aceast ă farsă a cauzat multe probleme interne. Urma şul lui Russel, Josef Franklin Rutherford (1869 -l942) a preluatconducerea în 1917 El a editat, f ă r ă ştirea Comitetului, în 1917 cel de-al VI-lea


5/24

volum al „Studiilor” lui Russel, în care a r ă st ă lmă cit prorociile acestuia. Înurma acestei publica ţ ii au apă rut din nou sciziuni. În 1918 tot Comitetul deconducere a fost condamnat pe via ţă pentru instigare la neascultare, iloialitateşi refuzarea serviciului militar. După r ă zboi sentinţ a a fost suspendat ă . Primul congres, la care au participat în ultima zi aproximativ 7000 de

persoane, a fost organizat în 1919 Cu ocazia acestui congres, Russel a editatrevista, care din 1947 va purta numele „Trezeşte-te!”. Un an mai t â rziu, publică o broşur ă , în care susţ inea din nou că milioane de oameni nu vor muri. Dataprezisă este acum 1925 anul „împlinirii tuturor lucrurilor”. În „Zorii Mileniului”(1924) scrie: „Cu toat ă certitudinea a ştept ă m ca prezentul mare necaz (Matei24:31) îşi va atinge apogeul în toamna anului 1925 şi se va termina. A ştept ă mîncredinţ a ţ i că atunci întreaga omenire va învia în perioada de 1000 de ani.Prin harul lui Dumnezeu vor avea via ţă veşnică sub circumstanţ e perfecte peun pă mâ nt modelat din nou”. Rutherford a şi reparat o casă donat ă , aamenajat-o bine, pentru a putea tr ă i la înapoierea sa pe pă mâ nt în ea. Sub conducerea lui Rutherford „Societatea” a devenit o organiza ţ iecentralizat ă şi uniformă . El susţ inea că Dumnezeu se foloseşte de „Organiza ţ ia

Turnul de Veghe” ca singurul canal autorizat de El pentru îndrumarea şisf ă tuirea adepţ ilor. Comitetul din Brooklyn este „robul credincios” descris înEvanghelia după Matei 24:45 şi întreaga „Organiza ţ ie” este guvernat ă deDumnezeu în chip teocratic. Pâ nă atunci cercurile locale şi-au ales prezbiterii lor. În 1938 s-auschimbat lucrurile. „Societatea”, reprezentantul vizibil a lui Dumnezeu pepă mâ nt, îi numea pe aceştia. O alt ă schimbare important ă a avut loc în 1925 Publica ţ iile „Societ ăţ ii” se

vindeau de nişte colportori plă tiţ i. Noutatea consta în faptul că , de acum

înainte fiecare „creştin russelit” a fost obligat să meargă din casă în casă ,oferindu-le gratis. Stimarea de sine a „Studenţ ilor bibliei”, cum se numeau ei, a crescutcâ nd Rutherford a schimbat numele lor în „Martorii lui Iehova” (conform Isaia43:10-l2). Rutherford a murit în 1942 şi Nathan Homer Knorr a preluat preşedinţ ia.„Societatea” a fost fondat ă sub Russel (40 de ani), a urmat apoi 25 de ani subRutherford perioada consolidă rii prin lupte interne şi externe. Epoca lui Knorr a fost caracterizat ă prin organizare şi extindere. Iat ă câ teva cifre: 1945 - 127000de membrii, 1960 - 851000 1975 - 2 milioane, 1977 - 22 milioane de membriiîn lumea întreagă . Centralizarea introdusă de Rutherford a continuat şi subKnorr. „Voia ‚Turnului de Veghe’ este voia lui Dumnezeu” scria revista „Turnulde Veghe” în 1956 Directivele se primesc şi ast ă zi încă la fa ţ a locului, tot aici seîntocmesc rapoartele minuţ ioase despre activitatea fiecă rui „martor” în parte. În anul 1966 s-a fixat un nou termen apocaliptic. Conform cronologiei

biblice, după argumentarea „Societ ăţ ii”, cei 6000 de ani ai istoriei omenirii se vor sf â r şi vinerea, la 5 septembrie 1975 la asfinţ itul soarelui. A şa susţ inea vicepreşedintele „Societ ăţ ii”, F. W. Franz.


6/24

Înv ăţă tura Martorilor lui Iehova 1 Mă rturia „Martorul” este întotdeaunaîn misiune, av â nd să pt ă mâ nal cinci ore de şcolarizare obligatorie. Duminica eise adună la un studiu fixat în prealabil, cuv â nt cu cuv â nt, de că tre Centrală din Brooklyn. Două ore pe să pt ă mâ nă se investesc pentru pregă tirea discuţ ieila fa ţ a locului. Pe o scenă se joacă realitatea pe care o vor înt â lni în casele

oamenilor, r ă spunsurile la diferitele întrebă ri fiind memorate. De un proces degâ ndire nu este necesar. Se repet ă doar ce spune „Turnul de veghe”. Duminicile sunt rezervate pentru diferitele întruniri şi congrese. Astfel„martorii” tr ă iesc izola ţ i de restul lumii şi „Societatea” ocupă toat ă atenţ ia lor.Orice întrajutorare este ceva „lumesc”, „martorii” nu se angajează la nici oacţ iune caritabilă sau socială . Timpul şi banul lor apar ţ ine „Societ ăţ ii”. 2 Traducerea proprie a Bibliei. Biblia „Lumea Nouă ” este traducerea autorizat ă a martorilor lui Iehova.

Textul biblic este redat tendenţ ios, „traducerea” este o violare a acestuia. Astfels-a introdus şi în Noul Testament numele de Iehova, falsificâ nd textul. De exemplu Matei 4:3 se traduce astfel: „Dacă eşti un fiu” în loc de „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu”. 3 Trinitatea. Sf â nta Treime, susţ in „Martorii”, este o invenţ ie pă gâ nă . Isus nu esteDomn şi nici Dumnezeu, ci este cea mai mare fiinţă cerească , identic cu Mihail(Apocalipsa 12:7). El va comanda armata lui Iehova în bă t ă lia de la

Armaghedon. Duhul Sf â nt nu este altceva decâ t o putere pozitiv ă . Desigur, „Trinitatea” nu este un termen biblic, ea este însă o realitate

biblică . Vezi 1 Corinteni 12:4-6; Evanghelia după Ioan 1:14; 14:23; 2 Corinteni13:13; Evanghelia după Matei 28:19 Textele amintite nu fac nici o deosebire

între divinitatea lui Dumnezeu şi cea a Domnului Isus Cristos, respectiv alDuhului Sf â nt. Interesant este faptul, că fondatorul „Martorilor”, Russel, a fost un adeptal înv ăţă turii clasice creştine despre Trinitate. Scrierile lui dovedesc lucrulacesta. 4 Adev ă rata biserică . Termenul de biserică nu este acceptat. Totalitatea adepţ ilor lor nu arenici un nume; „adunare” se refer ă la grupul local. „Clasa regească ” se compune din cei 144000 din Apocalipsă 14:3 Ei suntchema ţ i la o slujire specială şi, după învierea lor vor domni cu Cristos. Aceast ă tagmă a început cu apostolii Noului Testament şi cifra a fost atinsă deja în1931 Ast ă zi mai tr ă iesc vreo 100 de persoane din aceast ă clasă . Ei sunt„pietrele vii” din 1 Petru 2:5 Ceilalţ i, adică restul care recunosc „Societateateocratică ”, sunt „celelalte oi” (Apocalipsa 7:9; Ioan 10:16), clasa „str ă inilor” sauclasa „sclavilor”. Biserica adev ă rat ă - spun ei – este identică cu „Societatea teocratică ”. 5 Mesajul.


7/24

În mijlocul atenţ iei st ă etică şi morală corect ă . Ţ elul „Martorilor” este doar împlinirea promisiunii paradisiace în viitor. „Pă mâ ntul nu va fi distrus, împă r ăţ ia va aduce pă mâ ntului o nouă or â nduire şi condiţ ii ideale de via ţă . Cei f ă r ă de lege vor fi nimiciţ i pentrutotdeauna, iar cei plă cuţ i lui Dumnezeu vor primi via ţă veşnică . La sf â r şitul

Marelui Necaz, va locui fiecare în casa lui şi se va plimba în gr ă dina lui. Boli şislă biciuni fizice nu vor mai fi şi fiecare se va bucura de bună stare fizică şispirituală . Cei ucişi de Iehova vor acoperi pă mâ ntul de la un capă t la celă lalt"(Adev ă rul care duce la via ţă , pag. 97). Este de prisos să subliniem că acest „paradis” dincolo de r â ul de sâ nge,nu mai are nimic comun cu mesajul Bibliei! 6 Sâ ngele. După doctrina „Martorilor” textele din Vechiul Testament referitoare lasâ nge (vezi în Geneză 9:4 şi în Leviticul 17:10-l1), nu justifică doar refuzulsâ ngelui ca aliment. Legat de Faptele Apostolilor 15:28 orice transfuziesanguină , chiar şi plasma sanguină este interzisă . 7 Mâ ntuirea, crucea. Cine apar ţ ine „Societ ăţ ii teocratice” este mâ ntuit. Jertfa lui Isus nu estenecesar ă în contextul mâ ntuirii. Ea este doar garanţ ia învierii la începutulmileniului. Isus n-a înviat, pentru „Martori” exist ă doar o înviere spirituală aLui. Ca urmare, în conceptul lor nu exist ă nici înă lţ area lui Isus la cer. Cerul şiiadul sunt de fapt inexistente, cei judeca ţ i şi-au gă sit sf â r şitul prin moarteafizică , iar cei mâ ntuiţ i tr ă iesc pâ nă în veşnicie pe pă mâ ntul acesta. După luptade la Armaghedon, vor învia cei 144000 „elita” lor. Ceilalţ i vor învia şi eiprimind încă o şansă pentru mâ ntuire.

„Crucea”, conform doctrinei „Martorilor”, este un lucru nebiblic. Ei afirmă că Isus a murit pe „lemn”, crucea, ca semn al creştinismului, este tratat ă curepulsie. Preciză m că Noul Testament în greacă foloseşte ambele expresii, decicruce, a crucifica (în evanghelii şi epistolele lui Pavel de 17 ori) şi lemn (l Petru2:24; Gă lă teni 3:13). De aici reiese clar că o teologie a crucii este respinsă (Romani 6; Gă lă teni 2:1920; Matei 16:24). 8 Adunarea. Conform doctrinei din Brooklyn, adunarea se compune din „clasacerească ” şi „sclavii lui Iehova”. La Cină , care este doar o cină spre amintirea„jertfei de r ă scumpă rare”, participă doar cei încă în via ţă din prima clasă . Ea seserbează o dat ă pe an. Orice tradiţ ie creştină , orice teologie sau organiza ţ ie creştină esterefuzat ă . Opoziţ ia este de fapt esenţ a înv ăţă turii „Martorilor”. 9 Revenirea lui Isus. Termenul a fost fixat de mai multe ori: 1874 1914 1925 1953 şi 1975Neîmplinirea a fost explicat ă . Astfel, Cristos a revenit încă în 1874 Începâ nd cudata respectiv ă El este prezent, dar invizibil.


8/24

Cine-şi cunoa şte Biblia ştie că Domnul Isus ne-a promis prezenţ a Lui,deşi invizibilă , încă în Evanghelii (Evanghelia după Matei 28:20), deci nu abiadin 1874! Toate aceste socoteli n-au nici o valoare, dacă accept ă m ce spuneDomnul Isus în Evanghelia după Matei 25:13 10 Numele mai presus de oriceNume Martorii lui Iehova au primit aceste nume abia în 1931 printr-o

„revela ţ ie”. Conform Noului Testament însă noi suntem martorii lui Isus Cristos(Faptele Apostolilor 1:8) şi numele cel mai de seamă este chiar numele Fiuluilui Dumnezeu, adică numele lui Isus Cristos (Filipeni 2:910; Faptele Apostolilor 9:15; 8:12; 10:43; 4:12; 1 Ioan 2:12; 1 Ioan 5:13). În aparenţă se pare că „Martorii lui Iehova” sunt foarte fundamentalişti.În fond constat ă m însă că orice înv ăţă tur ă biblică este falsificat ă saur ă st ă lmă cit ă , începâ nd cu Divinitatea, crea ţ ia şi că derea în pă cat, orice consens

biblic este negat să u t ă lmă cit tendenţ ios. Lucrarea Domnului Isus Cristos este privit ă superficial şi jertf ă Lui nueste mai mult decâ t „preţ ul” pentru nişte ostateci. Viitorul lor se epuizează culupta de la Armaghedon şi tr ă irea „veşnică ”, pe pă mâ ntul actual, trecut printr-orepara ţ ie capitală ; f ă r ă judecat ă , f ă r ă osâ nda şi f ă r ă fericirea Cerului noupromis. Consider â nd aceste lucruri, nu ne mir ă m că „Societatea” nu vorbeşte depredare, de că inţă , nici despre o via ţă de credinţă . Rugă ciune, închină ciune,mijlocire, iat ă nişte termeni str ă ini acestei organiza ţ ii. Siguranţ a mâ ntuirii saumă rturia Duhului în vederea mâ ntuirii la fel. Servicii divine cu vestirea Cuv â ntului şi închină ciune lipsesc. Motivul? Lelipseşte Mâ ntuitorul, Domnul Isus Cristos, Fiul Lui Dumnezeu. Le lipseşte Celcrucificat, Cel înviat şi Cel înă lţ at. Adventiştii de Ziua Şaptea.

În optimismul bună st ă rii şi al materialismului imanent Domnul neînştiinţ ează în Matei 24:36 că nimeni nu ştie ziua revenirii Lui. Luca precizează că Isus va veni ca un hoţ (Luca 21:34-36) şi ne îndeamnă la veghere ca să nune pierdem în lucrurile pă mâ nteşti. Este regretabilă ner ă bdarea şi curiozitateaunor creştini care mereu se ocupă cu calcule calendaristice vr â nd totuşi să afleziua venirii Lui. Istoria Adventiştilor de Ziua Şaptea. Fermierul baptist William Miller (1782 - 1849) SUA, a fost unul din ei.

Textul din Daniel 8:14 „Pâ nă ce vor trece 2300 de seri şi dimineţ i; apoi Sf â ntulLoca ş va fi cur ăţ it”, i-a st â rnit curiozitatea. După pă rerea sa textul se refer ă la evenimentele descrise în 2 Petru 3:10În calculele sale a început cu anul 457 înainte de Cristos, anul în care s-a datporunca rezidirii Templului din Ierusalim. Rezultatul muncii sale a fost că Domnul va reveni între 21 martie 1843 şi 21 martie 1844 Vestirea revenirii luiIsus era de acum înainte datoria lui principală . În aceea şi misiune erauangaja ţ i vreo 700 de pă stori (1843), iar înaintea evenimentului prezis (1844) sedeplasau toţ i credincioşii din casă în casă . Celelalte biserici au început să sedistanţ eze de calculele lui Miller. Grupul din jurul lui se apă ra, avertiza şi la


9/24

urma urmei, a lansat un apel ca toţ i credincioşii adev ă ra ţ i să pă r ă sească bisericile lor, pe care le-a numit „Babilon” (Apocalipsa 17). Încă în1843aproximativ 50000 - 100000 de credincioşi au urmai apelul lansat. Data revenirii Domnului, 21 martie 1844 a trecut f ă r ă împlinireaprorociei. Miller era foarte frustrat. Un credincios l-a scos din încurcă tur ă ,

descoperind că rezidirea Templului a început abia în toamna anului 457 înaintede Cristos. Din nou s-a fixat ziua mult a şteptat ă : 21 octombrie 1844 Adventiştiişi-au împă r ţ it averile, n-au mai str â ns recolt ă şi a şteptau îmbr ă ca ţ i în hainealbe. În zadar! Totuşi, mişcarea a crescut. Miller însă s-a retras resemnat.După aceste eşecuri mişcarea s-a împr ăştiat puţ in. Adventiştii de Ziua Şapteaau devenit gruparea cea mai tare. Unii susţ ineau că uşa harului s-a închis. Alţ ii au reluat calculele. De aicia pornit o alt ă mişcare sub Ch. T. Russel - Martorii lui Iehova. Înv ăţă tura că uşa harului este închisă , periclita existenţ a adventiştilor.Începâ nd cu anul 1850 s-a susţ inut că aceast ă teză este adev ă rat ă ,argument â nd însă că Domnul mai are mulţ i credincioşi în alte culte, care încă n-au auzit mesajul acesta. Cu fondarea Societ ăţ ii de Misiune, 1859 a început oactivitate febrilă în America de Nord. Aici se adunau, prin imigrare, o serie dena ţ iuni. Conform Matei 24:14 şi Matei 28:19 adventiştii refuzau misiunea înafara acestui teritoriu. Primele grupuri în Europa au fost fondate ilegal (1864).Recunoa şterea lor s-a f ă cut abia în 1871 câ nd au fost primiţ i în Societatea

Adventist ă . Şi în Europa au lucrat numai între credincioşi pentru a-l câştigapentru înv ăţă turile lor. Mult mai t â rziu, pe la sf â r şitul anilor 50 ai secoluluinostru au început misiunea de evanghelizare între popoarele lumii. Joseph Bates, ceva mai t â rziu şi E. G. White, s-a angajat în acţ iuni pet ă r â mul alimenta ţ iei şi igienei. Cultul adventist a contribuit şi la dezvoltarea

asistenţ ei medicale. Prin fondurile lor au fost în stare să organizeze ajutoare înurma diferitelor catastrofe. Ast ă zi sunt activi în educa ţ ie şi în înv ăţă mâ nt. Înv ăţă tura lor 1 Legea. Pe lâ ngă multele eforturi de tr ă ire în sfinţ enie (ei nu folosesc alcool, nicitutun) au despă r ţ it Legea în: A. Legea morală şi b. Legea ceremonială . Legea ceremonială s-a desfiinţ at cu pierderea Templului şi prin jertfaDomnului Isus Cristos pe cruce. Legea morală însă joacă un rol mediator şimâ ntuitor, deci ca atare trebuie ţ inut ă . Noi contest ă m aceast ă divizare pur teoretică , practic ea nu poate fif ă cut ă ! 2 Sabatul „Spiritul profetic”, adică E. G. White, a avut o vedenie: înSf â nta Sfintelor a v ă zut chivotul cu cele două t ă bliţ e de piatr ă cu cele zeceporunci. Poruncă „Să cinsteşti sabatul” a fost marcat ă printr-un cadruluminos. T ă lmă cirea ei: pâ ngă rirea sabatului este motivul pentru care Isus n-aputut reveni, „sf â ntul loca ş încă nu fusese cur ăţ it”.


10/24


11/24

de un profet pe nume Mormon cu litere egiptene. Este vorba de cartea Mormon. Aceasta însă putea fi citit ă şi tradusă numai cu ajutorul unor ochelari specialicare se aflau lâ ngă t ă bliţ e. Cartea putea fi v ă zut ă numai de Smith. Şezâ nddupă o perdea, a dictat traducerea unei alte persoane. Printr-o dona ţ ie dinpartea unui fermier bogat, cartea a fost tipă rit ă şi r ă spâ ndit ă . Ca volum, este

câ t jumă tate din Vechiul Testament. În esenţă aceast ă carte descrie istoriapopula ţ iei indigene de pe continentul american, începâ nd cu turnul Babei pâ nă în anul 424 după Cristos - de fapt o nă scocire neîntemeiat ă şi nedovedit ă ,împletit ă cu nişte prescripţ ii religioase. Totuşi s-au gă sit şi oameni care se str â ngeau în jurul acestei „Biblii deaur”. Astfel s-a întemeiat, în 1830 o nouă grupare religioasă , mormonii.Prorocul J. Smith a devenit conducă torul lor secular şi spiritual. În urmapersecuţ iei în New York şi Ohio, Smith şi adepţ ii lui au fondat ora şul Nauvoo înIllinois. Smith ocupa iar ăşi funcţ ia de şerif, în plus mai comanda şi poliţ iaproprie. La v â rsta de 39 de ani a fost împuşcat, într-o închisoare, de o gloat ă deoameni înfuria ţ i. Deşi a murit cu pistolul fumegâ nd în mâ nă , pentru adepţ ii luiel a murit ca martir. Pentru a se evita alte ciocniri, 15000 de adepţ i au emigrat subconducerea lui Brigham Young, urma şul lui Smith, spre vest şi s-au stabilit înstatul Utah. În timpul „mar şului prin pustie”, trecâ nd munţ ii, au înt â mpinatmulte greut ăţ i pe care le-au biruit prin fermitatea lor. Câ nd au ajuns la LaculSă rat au întemeiat ora şul Jerusalimul Nou, ast ă zi Salt-Lake-City. Sub conducerea sever ă şi datorit ă abnega ţ iei lor, statul şi ora şulprosperau. Au clă dit şi alte ora şe şi au cultivat pă mâ ntul. Ajutorul reciproc,care includea şi vecinii din afara comunit ăţ ii lor, era exemplar (să nu uit ă majutoarele din partea mormonilor primite în Europa în urma celui deal doilea

r ă zboi mondial!). De remarcat este că alcoolul şi nicotină sunt interzise înmijlocul lor şi că alimentarea ra ţ ională joacă un rol important. De la început s-a accentuat pe via ţ a morală . În ciuda acestui fapt şi contrar cu cartea Mormon,predomina în perioada pionieratului poligamia. Unii dintre prorocii lorsusţ ineau şi practicau poligamia, argument â nd că nici o femeie nu trebuie să tr ă iască nemă ritat ă . Dar şi în aceste cazuri existau reglement ă ri care nutolerau destr ă bă larea. Înaintea recunoa şterii independenţ ei statului Utah în 1896 monogamia afost ancorat ă în Constituţ ie. În publica ţ iile lor, mormonii precizează că oriceabatere în aceast ă privinţă a fost şi este urmă rit ă prin lege. Conducerea sedistanţ ează de anumite grupă ri dizidente. Noile idei s-au r ă spâ ndit printr-o reclamă intensă . În 1958 numă ruladerenţ ilor a fost de 15 milioane, iar 20 de ani mai t â rziu - circa 4 milioane în54 de ţă ri, aproximativ 75 % în SUA. Dacă luă m în considerare înv ăţă tura lorîncâ lcit ă , un succes remarcabil! Înv ăţă tura Mormonilor - Evoluţ ie spirituală . Conform înv ăţă turii acestei grupă ri cunoştinţ a este mereu completat ă deapostolii şi prorocii lor, deci ea se află într-o continuă evoluţ ie. Totuşi se


12/24

întreză resc anumite principii. Ei susţ in: A şa cum este omul ast ă zi, a fostcâ ndva dumnezeu; cum este dumnezeu acum, poate deveni omul în viitor.

Aceasta este una din doctrinele lor de bază . Evoluţ ia este principiul suprem înîntregul univers. În felul acesta şi divinitatea este redusă la un nivel puromenesc. L â ngă dumnezeul de bază mai exist ă şi alţ i dumnezei. Acesta

locuieşte pe steaua principală ca singurul necreat, el a evoluat din materieinteligent ă , care se află în continuă mişcare. Aceşti dumnezei nu sunt fiinţ e pur spirituale ci dispun de un trup înzestrat cu toate organele şi tr ă să turileomeneşti. Singura diferenţă între ei şi oameni este treapta progresului pe carese află . Şi oamenii, adică credincioşii, vor deveni la r â ndul lor dumnezei. Omulde ast ă zi este de fapt un dumnezeu în stare embrionar ă şi este capabil de oriceprogres. Existenţ a omului cuprinde trei faze de dezvoltare: 1 cea anteterestr ă 2cea terestr ă 3 cea postterestr ă , adică via ţ a după moarte. Că să toria dă inuie şi după moarte fiindcă mai trebuie să se nască mulţ icopii spirituali. Şi în aceste înv ăţă turi descoperim umanizarea lucrurilor

veşnice. Dar dacă dumnezeu este redus la nivelul omului, nu se mai poate vorbi despre sfinţ enia lui. 1 Pă catul. În consecinţă şi înv ăţă tura despre pă catul originar, deci r ă zvr ă tireaomului împotriva voii sfinte a lui Dumnezeu, îşi pierde valabilitatea (Romani1:18). Pă catul, în concepţ ia mormonilor, este doar o greşeală împotrivaprogresului. Pă cat originar nu exist ă , îndrept ăţ irea prin credinţă esteconsiderat ă o înv ăţă tur ă eretică . Omul poate să ajungă la ţ int ă numai prinfaptele sale. Primul pă cat a fost o bagatelă , la fel este şi Judecata de apoi.Numă rul celor condamna ţ i este extrem de mic, ceea ce înseamnă că mormoniiînva ţă un universalism aproape absolut. Prin Jertfa ispăşitoare a lui Isus este

asigurat ă nemurirea tuturor oamenilor, chiar şi a pă gâ nilor, susţ in ei. Clar că exist ă deosebiri în gradul de fericire veşnică , însă omul are posibilitatea de a seridica pe o treapt ă mai înalt ă (iar ăşi evoluţ ie). 2 Cultul mor ţ ilor. În teologia mormonilor, cultul mor ţ ilor joacă un rol foarte important. Prinaceasta ei vor să ajute pe cei deceda ţ i să progreseze dincolo de mormâ nt.Pentru câştigarea de aderenţ i noi, Biblia este citat ă . Încolo adev ă rata „carte a

vieţ ii” este cartea Mormon. Cine încearcă să discute cu ei, argument â nd cuBiblia, aude mereu replică că Biblia noastr ă nu este tradusă corect. Adev ă rata

biblie este în conformitate cu cartea Mormon. Aceast ă carte câ t şi revela ţ iileapostolilor şi prorocilor lor pâ nă în prezent constituie pentru ei adev ă ratarevela ţ ie a lui Dumnezeu. Aici dă m de o paralelă cu înv ăţă turile lui Irving, neo-apostoli. 3 Biserica adev ă rat ă . Aceste înv ăţă turi, care nu mai conţ in adev ă ruri biblice, se compun dintr-un amestec de creştinism, iudaism, pă gâ nism şi islamism. Totuşi, chiarmormonii pretind că numai ei sunt adev ă rata biserică , în care Evanghelia şi


13/24

înv ăţă tura apostolilor sunt predate neîntinate. Toate celelalte denomina ţ iunicreştine ar fi deviat de la adev ă rul biblic. Argumentarea biblică cu un misionar mormon, nu are sens. El va replică că traducerea folosit ă de noi nu este corect ă . Biblia poate fi priceput ă numaidupă lecturarea şi aprobarea că r ţ ii Mormon. Singura şansă este să ne

mă rturisim mâ ntuirea şi starea de har datorit ă meritului Domnului IsusCristos. Discuţ ii contradictorii r ă mâ n f ă r ă sens. Ce pă cat, dacă mulţ i oamenidornici de mâ ntuire, sunt acapara ţ i de adepţ ii şi misionarii amabili aimormonilor!

2 Credem că fiecare om va trebui să fie pedepsit pentru propriile pă cate şinu pentru încă lcarea lui Adam. 3 Credem că toţ i oamenii vor putea fi mâ ntuiţ i prin jertfa ispăşitoare a luiIsus Cristos, prin supunere fa ţă de legile şi acţ iunile sfinte ale Evangheliei. 4 Credem că primele principii ale Evangheliei sunt: în primul r â nd,credinţă în Domnul Isus Cristos; în al doilea r â nd, pocă inţ a; în al treilea r â nd,

botezul prin scufundare pentru iertarea pă catelor; în al patrulea r â nd, darulDuhului Sf â nt. 5 Credem că un om trebuie să fie chemat de Dumnezeu prin profeţ ie şiprin punerea mâ inilor de că tre cei ce au autoritate să propov ă duiască Evanghelia şi să slujească în sfintele ei acţ iuni. 6 Credem în aceea şi organiza ţ ie care a existat în Biserica Originar ă cuapostoli, profeţ i, pă stori, înv ăţă tori, evanghelişti, ş.a.m.d. 7 Credem în darul limbilor, profeţ iilor, revela ţ iilor, viziunilor, t ă mă duirii,interpretarea limbilor, ş.a.m.d. 8 Credem că Biblia este cuv â ntul lui Dumnezeu, pe mă sur ă ce este corect tradusă ; credem, de asemenea că Cartea lui Mormon este cuv â ntul lui

Dumnezeu. 9 Credem tot ce a revelat Dumnezeu, tot ce revelează acum şi credem că

va mai revela multe lucruri referitoare la împă r ăţ ia lui Dumnezeu. 10 Credem în str â ngerea literală a lui Israel şi în restaur ă rea celor zecetriburi; că Sionul va fi stabilit pe continentul american; că însuşi Cristos vadomni pe pă mâ nt; şi că pă mâ ntul va fi reînnoit, dobâ ndind slava lui de rai. 11 Revendică m dreptul să slujim Atotputernicului Dumnezeu după cumne dictează propria noastr ă conştiinţă şi dă m tuturor oamenilor dreptul să slujească cum, cui şi la ceea ce ei vor. 12 Credem că -l drept să ne supunem unui rege, preşedinte, lider saumagistrat, dâ nd ascultare, respect â nd şi Susţ inâ nd legea. 13 Credem că trebuie să fim sinceri, fideli, căşti, binevoitori, virtuoşi şi să facem bine tuturor oamenilor. Cu adev ă rat, putem spune că urmă m îndrumă riilui Pavel - credem totul, sper ă m totul, am suportat multe şi sper ă m să suport ă m totul. Dacă exist ă ceva virtuos, frumos, de bun renume, sau demn delaudă , că ut ă m aceasta. Fra ţ ii Norvegieni (Perfecţ ioniştii)


14/24

Primii adepţ i ai fra ţ ilor Norvegieni din Româ nia au fost câştiga ţ i prin1964 de că tre misionarii lor, care au vizitat ţ ara propov ă duind biruinţ a asuprapă catului: „A şa cum a biruit Isus, poţ i birui şi tu”. Aceast ă grupare creştină aluat fiinţă în Norvegia şi s-a r ă spâ ndit în Germania, Elveţ ia, Franţ a, Iugoslaviaşi Româ nia. Dat faptului că membrii ei se ţ in ca singura biserică adev ă rat ă ,

Norvegienii dezbină biserici existente, formâ nd apoi grupuleţ e proprii. Istoria „Fra ţ ilor Norvegieni” Marinarul J. O. Smith (1871 - 1943) a primit încă în 1901 botezul cuDuhul Sf â nt. După ce a început să mă rturisească aceast ă experienţă , l-acâştigat pe fratele să u câ t şi pe Elias Aslaksen. Pâ nă ast ă zi declar ă că ei suntsingur ă şi adev ă rata mişcare de trezire. Adună rile lor n-au nume şi nici listemembrale şi tr ă iesc într-o adev ă rat ă supunere fa ţă de prezbiterii lor.Conferinţ ele lor anuale care se ţ in în Norvegia sunt vizitate de majoritateaadepţ ilor din diferitele ţă ri. Cei mai mulţ i dintre „Fra ţ ii Norvegieni” au statcâ teva să pt ă mâ ni, sau chiar şi mai mult, în Norvegia, pentru a cunoa şte câ tmai bine înv ăţă tura şi via ţ a în bisericile lor de acolo. Întrunirile par pe fa ţă foarte degajate. În realitate însă sunt dominate laperfecţ ie de fra ţ ii lor venera ţ i. Nici o fiinţă de gen feminin nu se va încumeta să apar ă f ă r ă batic sau să înveţ e pe ceilalţ i. De dorit este ca şi surorile să depună o mă rturie în public, dar le este interzis să înveţ e pe alţ ii. După expunerea

bă tr â nilor (doi sau trei), trec ceilalţ i fra ţ i în fa ţă şi depun o mă rturie pe tematratat ă . La urma urmei şi surorile, terminâ ndu-se cu mă rturia copiilor. Temaeste la fiecare întrunire mereu aceea şi: pă că toşenia personală şi biruinţ aasupra pă catului după pilda lui Isus. Harul este trecut cu vederea şi înlocuit cuefortul personal. Caracteristic pentru aceast ă „predică ” este, din punct de

vedere tematic, repetarea în diferite forme a versetului: „duceţ i pâ nă la capă t

mâ ntuirea voastr ă , cu frică şi cutremur.” (Filipeni 2:12). Urmă torul verset, defapt baza primului: „Că ci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi v ă dă ,după plă cerea Lui şi voinţ a şi înf ă ptuirea” este neglijat complet. Vorbitoriirepet ă şi ilustrează în diferite forme acela şi adev ă r, f ă r ă a lua în considerarecontextul lui biblic, iar mă rturiile care urmează sunt de fapt nişte angajamentede a împlini cele auzite. Teologia „Fra ţ ilor Norvegieni” În fond nu se poate spune că este vorba despre o teologie bine închegat ă .„Norvegienii” refuză orice discuţ ie teologică controversat ă . E. Aslaksen şi S.Bratlie însă au publicat câ teva broşuri polemice. 1 Isus Cristos. După concepţ ia Fra ţ ilor Norvegieni. Isus este Fiul lui Dumnezeu,Mâ ntuitorul şi Domnul nostru. Numai că el a avut natura lui Adam după că derea în pă cat. Adică Isus a avut o fire pă că toasă ca şi noi. Singura diferenţă const ă în faptul că Isus nu a pă că tuit. Textul lor de bază este Romani 8:3„Dumnezeu. Trimiţâ nd, din pricina pă catului, pe însuşi Fiul Să u într-o fireasemă nă toare cu a pă catului”. Dar chiar textul acesta ne spune că natura Lui


15/24

nu a fost identică , ci doar „asemă nă toare” cu a noastr ă . Conform Scripturii,Isus avea natura lui Adam de înaintea că derii în pă cat. E. Aslaksen mai aduce o dovadă legat ă chiar de na şterea lui Isus. Maria,mama Lui, dâ nd na ştere unui copil, a fost considerat ă , în conformitate cu legea

Vechiului Testament, „necurat ă ”. De aici rezult ă şi „necur ăţ ia” lui Isus. „Dacă

Isus ar fi avut o fire sf â nt ă , jertf ă de cur ăţ ire pentru Maria ar fi fost de prisos.” R ă spunsul nostru este că Maria trebuia să împlinească ceremonialulprescris de legea Vechiului Testament, ca orice alt ă femeie care a nă scut.„Necur ăţ ia” ei n-are nici o legă tur ă cu caracterul naturii lui Isus, despre careîngerul a precizat: „De aceea Sf â ntul care se va na şte din tine, va fi chemat Fiullui Dumnezeu” (Luca 1:35). Fra ţ ii Norvegieni fac deosebire între „a avea pă cat” şi „a comite pă cat”. Eisusţ in că Isus „a avut” pă cat, dar nu a pă că tuit. Deci „firea” lui Isus a fostpă că toasă , exact ca şi a noastr ă . Noul Testament însă ne spune clar că Isus n-a avut şi nici n-a comis vreun pă cat (Ioan 14:30; Evrei 1:3 4; Evrei 4:15; 7:26).Dar dacă Isus ar fi avut pă cat în firea Lui, întrebă m noi, cine L-a izbă vit deacest pă cat? Aspectul acesta al naturii lui Isus nu este doar o reflecţ ie teologică . Eaare consecinţ e practice. „Bă tr â nii”, adică conducerea Fra ţ ilor Norvegieni,argumentează în felul urmă tor: „A şa cum a biruit Isus, poţ i birui şi tu. Doar Ela avut aceea şi natur ă pă că toasă ca şi noi”. Practic: Isus nu este Mâ ntuitor, cidegradat la o pildă desă v â r şita. F ă ce şi cum a f ă cut El şi tu eşti mâ ntuit! 2 Harul. Norvegienii vorbesc de har, dar numai în sens negativ. „Harul” este de

vină , aproape toate aspectele negative aparente în biserici sau în conduitacreştinului, se imput ă harului. Trebuie să recunoa ştem că în general,

ascultarea şi sfinţ enia sunt teme şi aspecte neglijate în r â ndurile credincioşilor.Dar în ciudă acestui fapt, trebuie să vestim harul lui Dumnezeu. Mâ ntuirea sedatoreşte în exclusivitate doar harului! În adună rile Norvegienilor, bisericaadunat ă mulţ umeşte Domnului pentru „fra ţ ii” lor, care sunt credincioşi şi pilde

vrednice de urmat, dar nu pentru jertfa ispăşitoare a lui Isus Cristos şi nicipentru harul oferit din partea lui Dumnezeu. Toat ă via ţ a lor de credinţă este olupt ă „pentru” a birui, nu „pentru că ” a biruit deja Isus! 3 Biserica „Fra ţ ii Norvegieni” nu au o pă rere bună despre creştinii din

jurul lor. Aceştia apar ţ in „Babilonului” din Apocalipsă . Numai ei sunt „mireasa”lui Cristos. 4 Legalismul. În bisericile lor, chiar şi fetiţ ele de 10 ani poart ă batic. Televizorul şi altedistracţ ii sunt interzise, că r ţ i şi ziare refuzate. Purtatul pantalonilor de că trefemei, chiar şi fetiţ e, este o ur â ciune, exact ca şi t ă iatul pă rului. Numă rul marede copii dovedeşte nivelul spiritual ridicat al cuplului respectiv. Femeia trebuiesă fie supusă absolut bă rbatului ei, câ t şi, în probleme spirituale, bă rba ţ ilor din

biserică . Nici un t â nă r din r â ndurile lor nu se va că să tori f ă r ă să fi discutat înprealabil cu „bă tr â nii” bisericii. Abia atunci, dacă a primit aprobarea din partea


16/24

lor, va discuta cu fata respectiv ă , care este înştiinţ at ă în acest sens deconducerea bisericii. Desigur, via ţ a şi practica lor au multe aspecte pozitive. Surorilenecă să torite ajut ă în familiile cu mulţ i copii şi bă rba ţ ii ajut ă în treburilegospodă reşti.

Surorile pot depune mă rturii în biserică , dar n-au voie să înveţ e. 5 Botezul cu Duhul Sf â nt „Fra ţ ii Norvegieni” practică vorbirea în limbi şise roagă , ba st ă ruiesc chiar, pentru primirea botezului cu Duhul Sf â nt. Înschimb nu postesc şi refuză „prorociile” at â t de caracteristice pentru alte cultedin Româ nia. Pentru primirea botezului cu Duhul Sf â nt, bă tr â nii bisericii practică punerea mâ inilor. Candida ţ ii sunt încuraja ţ i prin sfaturi ca: „Declanşează -ţ ira ţ iunea”, „lasă orice mâ ndrie”, „nu-ţ i înfr â na limba”, „dezamor ţ eşte-ţ i limba” şi„repet ă ce zic eu”. Vorbirea în limbi este practicat ă numai cu t ă lmă cire. Din pă cate, „Fra ţ iiNorvegieni” au dezbinat multe biserici în Germania, Iugoslavia şi Româ nia. Înv ăţă tura lor nu este prezentat ă de la început. Seriozitatea lor esteexemplar ă şi pentru mulţ i creştini dornici după o pă rt ăşie mai intimă cuDomnul, garanţ ia spiritualit ăţ ii lor. Gâ ndirea Pozitiv ă . Redă m un pasaj din invita ţ ia la primul Congres European al Gâ ndirii Noi:„Primul Congres European al Gâ ndirii Noi are datoria de a uni oamenii caredoresc unificarea religiilor orientale cu gâ ndirea şi practica creştină . Gâ ndireaNouă accentuează responsabilitatea şi dezvolt ă capacit ăţ ile interne ale omului,în armonie cu crea ţ iunea, cu Creatorul ei, adică Dumnezeu, cu Biblia şi cu altescrieri sfinte. Miezul înv ăţă turii Gâ ndirii Noi este faptul că toţ i oamenii sunt

copii ai lui Dumnezeu, indiferent de religie, rasă sau concepţ ie politică .” Aceast ă mişcare nu accept ă pă catul şi deci nici mâ ntuirea prin jertfaDomnului Isus Cristos. Ea este un exemplu pentru mâ ntuirea omului prinabilit ăţ ile sale proprii. Pe coperta unei că r ţ i scrise de Joseph Murphy, Dr. teol, jur, rer. Nat,citim: „Dacă începeţ i să citiţ i aceast ă carte a ţ i şi f ă cut primul pas în vedereaschimbă rii vieţ ii dumneavoastr ă . Dacă a ţ i terminat lecturarea acestui manualal Gâ ndirii pozitive, veţ i dispune de o cheie care v ă deschide uşa spre o via ţă nouă , plină de pace şi bucurie cuplină tate materială şi spirituală .” (J. Murphy,Izvorul veşnic al Puterii Divine, München, 1983) Murphy promite totul cititorilor să i. Influenţ a lui este enormă . Ideilefermecă toare sunt un sincretism compus din mistică , panteism, ocultism,hedonism, umanism optimistic, Ştiinţă Creştină şi psihologia lui C. G. Jung.Multele citate biblice sunt o încercare de a da ideilor lui o autoritate divină . „Exist ă o putere universală . Nimic nu atinge mă rimea ei. Aceast ă putereeste în stare să v ă împlinească orice dorinţă . Natura ei este spirituală şi ealocuieşte în dumneavoastr ă . Este chiar duhul dumneavoastr ă care este, lar â ndul lui, o fr â ntur ă din duhul universal şi identic cu el.”


17/24

Dorinţ a omului după fericire este punctul de plecare. „Tr ă iţ i după placulinimii dumneavoastr ă , faceţ i totul din pur ă distracţ ie.” Toate, credinţ a,Dumnezeu, rugă ciunea, gâ ndirea ş.a.m.d. trebuiesc subordonate acestuiprincipiu şi devin în felul acesta cheia pentru împlinirea dorinţ elor omului. Teoriile Gâ ndirii Positive 1 Dumnezeu.

Este după Murphy, „puterea veşnică vindecă toare, providenţ a divină , saumai simplu, natura, via ţ a, principiul vieţ ii”. „Din punct de vedere psihologic.Dumnezeu este pentru dumneavoastr ă ceea ce dumneavoastr ă hot ă r âţ i. Fie că -L numiţ i Sf â nta Treime sau Creator, Allah, Brahma, sau Vişnu, suprasuflet să uprovidenţă , înţ elepciune eternă , prezenţă divină , creatorul universului să uspirit divin, fiinţ a major ă , principiul vieţ ii, duh viu sau atotputernicie creatoare,n-are importanţă ” (pagina 67). Deci omul devine creatorul dumnezeuluipersonal şi după Murphy, „el este identic cu puterile subconştientului nostru”(Subconştientul, pagina 228). „Duhul dumneavoastr ă este duhul luiDumnezeu, sufletul dumneavoastr ă este sufletul lui Dumnezeu şi principiul

vieţ ii (Dumnezeu) lucrează în dumneavoastr ă ” (J. Murphy, Oracolul I-Ging alsubconştientului, Geneva 1980 pagina 25). 2 Credinţ a „A crede înseamnă să accepţ i un lucru ca şi adev ă rat”(Subconştientul, pagina 17). „Nu conţ inutul să u obiectul credinţ ei duce laascultarea rugă ciunii noastre. Împlinirea se realizează în momentul câ ndsubconştientul nostru reacţ ionează la gâ ndirile şi imagina ţ iile noastre. Aceast ă lege a credinţ ei funcţ ionează la orice religie.” (Subconştientul, pagina 17).Murphy nu face nici o deosebire între credinţă şi gâ ndire. Omul este invitat să creadă în propriul să u subconştient. „Ceea ce credeţ i şi deveniţ i” (Legi, pagina35). „Dacă gâ ndiţ i pozitiv, vor urmă lucruri pozitive; dacă gâ ndiţ i lucrurinegative, le veţ i primi” (Oracolul I-Ging, pagina 39).

3 Rugă ciunea. Nu este altceva decâ t autosugestie. „Rugă ciunile creştinilor, budiştilor,mohamedanilor şi ale evreilor ortodocşi se împlinesc. Numai datorit ă faptuluică persoana care se roagă este convinsă din punct de vedere spiritual şipsihologic că va fi ascultat ă .” (Subconştientul, pagina 17). Iat ă o „rugă ciune” alui Murphy: „De acum înainte a ştept numai lucruri pozitive şi ştiu că le voiprimi. Ştiu că voi avea succes în diferite feluri. Slă vesc pe dumnezeul în mine,care mă conduce şi mă ocroteşte. Ştiu că adev ă rata mea natur ă , care îmi dă reuşit ă , este divină . Dragostea lui dumnezeu merge înaintea mea, voi înaintamult mai bine decâ t pot visa” (Putere, pagina 142). 4 Pă catul. Conform teoriei lui Murphy, nu este ceva real. „Dumnezeu în perfecţ iunea lui v ă vede desă v â r şiţ i” (Legea, pagina 17). „Singurul pă cat este să nu cunoştilegile vieţ ii” (Subconştientul, pagina 196). Omul „pă că tuieşte” dacă nu tindespre bună stare, să nă tate, pace, iubire şi fericire. 5 Boala şi moartea. Boala şi moartea nu sunt reale. Boala este o consecinţă a fricii şi agâ ndirii negative. Vindecarea se realizează prin gâ nduri pozitive. Boala şi


18/24

moartea pot fi învinse prin credinţă , entuziasm, încredere şi experimentareaplină t ăţ ii vieţ ii. Aceste realit ăţ i duc la o înviere a omului. 6 Iertarea. Iertarea şi-o acordă fiecare lui însuşi, că ci dumnezeul lui Murphy, adică subconştientul nostru, nu condamnă şi nu iart ă . El ne copleşeşte literalmente

cu binecuv â nt ă rile sale: „Binecuv â nt ă rile lui Dumnezeu nu au sf â r şit. Judecarea şi condamnarea se contrazic cu dragostea lui. Sentinţ a o pronunţă mnoi, în raport cu cunoa şterea şi cu credinţ a noastr ă ” (Legi, pagina 17).„Dumnezeu nu condamnă pe nimeni şi, dacă ne iert ă m, ne este iertat.

Autocondamnarea este iad, autoiertarea este în schimb, pacea cerului” (Putere,pagina 216). Aceast ă iertare nu vine din exterior, ci din lă untrul individual, maiexact din subconştientul lui, dacă gâ ndeşte pozitiv. 7 Fericire şi bună stare „Evanghelia” lui Murphy promite belşug şi lux:„Să r ă cia este o boală spirituală ” (Subconştientul, pagina 123). „Numai

bună starea îţ i dă fericire. Dar ea creşte numai într-un climat adecvat” (pagina178). „Că lă toria în adâ ncurile sufletului dumneavoastr ă v ă va aduce profituri.

Veţ i atinge dorinţ a fiecă rui om, fericirea şi v ă veţ i realiza. Aceste lucruri suntpentru dumneavoastr ă bani cura ţ i, veţ i dobâ ndi dragoste, să nă tate, bună stareşi armonie” (Legi, pagina 14). „Fericirea zace în noi” (Subconştientul, pagina180). Paralele cu Ştiinţ a Creştină . Vraciul J. P. Quimby (1802 - 1866) a livrat bază pentru „vindecareamintală ”. Mary Baker Eddy (1821 - 1910) a preluat aceste idei şi a fondat„Ştiinţ a Creştină ”. Iat ă miezul înv ăţă turii lor: natura adev ă rat ă a lucrurilor şi aomului este desă v â r şita. Tot ce este imperfect (pă catul, boala, suferinţ a,moartea.) este doar o închipuire. Aceste iluzii se datoresc unui concept fals de

via ţă . Vindecarea se realizează printr-o schimbare a gâ ndirii. M. B. Eddy aidentificat desă v â r şirea cu Dumnezeu. Redă m principalele teze ale „metafiziciidivine”: 1 Dumnezeu este totul-în-toate. 2 Dumnezeu este bun. Perfecţ iunea este o realitate spirituală . 3 Dacă Dumnezeu este duh, atunci şi esenţ a lucrurilor este spirit. Încazul acesta, materia este ceva ireal. 4 Via ţ a, adică Dumnezeu, neagă moartea, pă catul, r ă ul, boala. Acesteaînsă , la r â ndul lor, neagă binele, via ţ a şi pe Dumnezeu. Este evident că Murphy a preluat aceste postulate şi nici nu ascunde aceast ă legă tur ă (Subconştientul,pagina 91; Cosmosul, pagina 93; Legi, pagina 53). Pentru Quimby, Eddy şiMurphy, Dumnezeu este ceva neutru, impersonal. Mai mult decâ t at â t, esteidentic cu binele în om. R ă dă cina - ocultismul „Cu vreo 30 de ani în urmă am hot ă r â t că scrierilemele să fie traduse şi tipă rite în fiecare limbă modernă . N-am mişcat nici undeget în aceast ă privinţă . Înţ elepciunea subconştientului meu însă i-a mobilizat pe editorii din lumea întreagă . Cu vreo 24 de ani în urmă am adresaturmă toarea rugă minte că tre duhul în adâ ncurile mele: „Inteligenţ a eternă îmideschide uşile în lumea întreagă pentru a ţ ine prelegeri despre legile cosmice


19/24

ale duhului şi despre or â nduirile dumnezeieşti „. Peste câ teva să pt ă mâ ni aniprimit invita ţ iile.” (Cosmos, pagina 13). Murphy personal relatează că a condus câ teva séance spiritistice(Cosmos, pagina 203) şi recunoa şte deschis că posedă for ţ e mediale. Concluzii.

Sistemul lui Murphy este o încercare de a crea mâ ntuirea cu ajutoruleului omului, din subconştientul lui propriu şi f ă r ă Dumnezeul revelat în IsusCristos. Rezultatul este bună stare şi fericirea vremelnică . Teoriile lui sunt încontradicţ ie cu Evanghelia revelat ă în Biblie.

Unele elemente ale „Gâ ndirii Pozitive” le vom reînt â lni şi în nişte curentecreştineşti mai moderne, de exemplu la Mişcarea Carismatică : „Evangheliaprosperit ăţ ii” („Dumnezeu vrea ca tu să fii bogat, să -ţ i meargă bine şi să fiisă nă tos”) propagat ă de J. Cho, Keneth Hagin, Siegfried Müller, sau „MişcareaCredinţ ei” (alte denumiri: Mişcarea Mă rturiei Pozitive; engl. Faith Movement,Positiv Confession Movement; în Germania: „Wort des Glaubens”, Rhema-Gemeinden, Bibelschule Feldkirchen bei München; Berlin, biserica Filadelfia,

W. Margies; Elveţ ia: biserici „zoe”; Româ nia: M. Matei, Timişoara; grupul în jurul familiei Maier, Bra şov;). Baha’i „Câ t despre manifestarea Celui Mai Mare Nume (Baha’u’llah): Eleste Cel f ă gă duit de Dumnezeu în toate Că r ţ ile şi Scripturile Sale, precumBiblia, Evanghelia şi Qur’anul.” (Abdul-Baha în „Baha’u’llah şi Era Nouă ”, de J.E. Esslemont) „Trebuie să accept ă m soarele indiferent de unde r ă sare. N-areimportanţă dacă el ne parvine prin Moise, Avraam sau printr-o alt ă persoană .Noi iubim soarele şi nu direcţ ia razelor sale. Noi că ut ă m apa indiferent de undeizvor ăşte; avem nevoie de roade, indiferent de gr ă dina unde s-au copt.” „Întrepurt ă torii mesajului meu nu exist ă nici o diferenţă ” (Baha’u’llah, Culegere de

spice, cap. 34). Autorul precizează că Avraam, Moise, Krishna, Buda, Cristos, Mohamed.

Toţ i au avut aceea şi datorie: educarea omenirii. Ast ă zi Dumnezeu se adresează rasei umane prin Baha’u’llah. El însă nu este ultimă revela ţ ie. Dumnezeu vagă si şi în viitor mesageri pentru a că lă uzi omenirea spre evlavie, încredere,r ă bdare, politeţ e şi înţ elepciune (Baha’u’llah, Culegere de spice, cap. 137). Conform înv ăţă turii Baha’i, religia are un dublu scop: 1 Educareaomenirii, 2 Ridicarea unei culturi progresive. Toate religiile existente au o origine divină şi nu se exclud reciproc.Prezentele concepţ ii religioase însă nu mai au putere de pă trundere şi nu suntdeloc atractive. Religia ar trebui să reglementeze toate sferele vieţ ii. În vederearidică rii împă r ăţ iei lui Dumnezeu, acesta L-a împuternicit pe Baha’u’llah. El varealiza acest plan. Împă r ăţ ia promisă nu este spirituală sau cerească , cirealmente o stare nouă pe planeta noastr ă . Dacă unitatea omenirii esterealizat ă , dacă pacea şi or â nduirea dreapt ă sunt atinse, dacă omul se poateautorealiza conform Legii lui Dumnezeu, atunci Acesta va guverna înexclusivitate şi împă r ăţ ia de pace va fi o realitate.


20/24

Adepţ ii Baha’i cred că aceast ă ţ int ă poate fi atinsă numai prin cele două că i: rena şterea spirituală a omului, deci transformarea lui şi schimbareastructurii societ ăţ ii datorit ă voii lui Dumnezeu vestit ă prin Baha’u’llah. Revela ţ iile lui Baha’u’llah cuprind peste o sut ă de că r ţ i şi conţ inîndrumă ri pentru via ţ a evlavioasă personală şi un concept nou pentru

societatea mondială : un parlament mondial, o jurisdicţ ie mondială , o limbă universală , o societate umană dreapt ă şi armonie între religie, ştiinţă şi ra ţ iune. Baha’i crede că Baha’u’llah este Cristosul revenit, a şa cum l-au prezis

Vechiul şi Noul Testament. El personal a pretins acest lucru: „Dacă intenţ iona ţ isă crucifica ţ i pe Isus, duhul lui Dumnezeu, din nou, atunci ucideţ i-mă că ci Els-a revelat prin persoana mea.” Baha’u’llah a susţ inut că el, personal, este mâ ntuitorul lumii prezentat înscrierile sfinte ale diferitelor religii. Menirea lui nu este să dezbine, ci să unească . Exist ă numai un singur adev ă r, în fond numai o singur ă credinţă :credinţ a în Dumnezeu. Logosul (Cuv â ntul, Ioan 1) S-a revelat din nou prin persoana luiBaha’u’llah. Aceast ă revela ţ ie este mai adâ ncă şi mai amplă decâ t cea prinCristos. Revenirea lui Cristos nici nu poate fi fixat ă „la sf â r şitul zilelor”, ea aavut deja loc prin apariţ ia lui Baha’u’llah, începutul tuturor schimbă rilorpozitive în istoria umană . Scurt istoric. Istoria religiei Baha’i începe în 1844 câ nd Bab („poarta”, 1819 - 1850) s-a descoperit că mesagerul lui Dumnezeu şi antemergă torul unui mesager, multmai important, care urma să vină în cur â nd. El a tr ă it în Persia, a fostpersecutat, bă tut, întemniţ at şi condamnat la moarte în 1850 Şi adepţ ii lui ausuferit mult din partea musulmanilor fundamentalişti care-l considerau eretici.

Baha’u’llah („Slava lui Dumnezeu, 1817 - 1892) este fondatorul credinţ eiBaha’i. Fiind un adept a lui Bab, a suferit şi el prigoană şi exil. Totuşi asusţ inut şi a vestit 40 de ani „Cuv â ntul lui Dumnezeu". A murit în 1892 la

Akko (ast ă zi Israel) unde a tr ă it în exil. El a lansat mai multe apeluri la adresadiferitelor parlamente, chiar şi la împă ra ţ i, chemâ nd omenirea la verificareamesajului să u. Acest mesaj conţ ine o chemare la dezarmare şi o or â nduirepa şnică universală . Fiul să u mai mare, Abdul-Baha (1844 - 1921), a fost numit de tat ă l să uca t ă lmă citorul autorizat şi împuternicit al scrierilor sale. După 25 de ani deexil a întreprins multe că lă torii în Europa şi America r ă spâ ndind ideile Baha’i.El în schimb l-a numit pe Shoghi Effendi, nepotul să u, capă zitorul acesteicredinţ e. Acesta a ocupat funcţ ia primit ă pâ nă la moartea sa survenit ă în 1957 Mormintele lui Bab, al lui Baha’u’llah şi al luiAbdul-Baha, adev ă ratemausolee, se alfa la Haifa şi Akko (Israel). Tot aici se află şi centrul mondial alacestei religii, av â nd numele de „Casa Universală a Drept ăţ ii” şi este vizitat deadepţ ii Baha’i din toat ă lumea. Cu restaurarea Republicii Mame în Iran a şiînceput prigoana pentru Baha’i din nou.


21/24

„Casele de adora ţ ie” sunt construcţ ii în formă de rotondă cu nouă intr ă ri. Accesul este liber. Sub cupola imensă nu se predică şi nu se oficiază nici un act de cult. Locul este rezervat citirii cuv â ntului lui dumnezeu conform tradiţ iilordiferitelor religii. Asemenea „case” se gă sesc lâ ngă Chicago, la Panama-City,Kampala (Uganda), Frankfurt (Germania), Sidney (Australia), New Delhi (India)

şi Apia (Samoa de vest). Credinţ a Baha’i 1 Dumnezeu. Este lumină şi dragoste. El este Creatorul universului şi a fiecă ruiindivid. El poate fi cunoscut doar prin manifest ă rile Sale. Ele sunt rare,cunoa ştem doar câ teva: Avraam, Moise, Zarathustra, Buda, Krishna, Isus,Mahomed Bab şi Baha’u’llah. Ei au întemeiat religii şi culturi. Baha’u’llah esteultima manifestare a lui Dumnezeu valabilă pentru epoca noastr ă . 2 Cristos. Baha’i accept ă şi venerează toate religiile, în acela şi timp se susţ ine că ultima şi cea mai complex ă manifestare a lui Dumnezeu este Baha’u’llah,Cristosul revenit. „După interpretarea baha’i, profeţ iile care vorbesc despre ‚vremurilesf â r şitului’, ‚ziua cea din urmă ’, ‚venirea Domnului oştirilor’, a ‚Tat ă lui etern’, serefer ă în deosebi, nu la venirea lui Isus Cristos, ci la cea a lui Baha’u’llah.” (J.E. Esselmont, Baha’u’llah şi Era Nouă , pagina 241). Astfel toate prorociile lui Isaia 9:l-7 „Că ci un copil ni s-a nă scut; 11:l-l2„Ramura", 40:l-5 „Slava Domnului") se refer ă la Baha’u’llah şi nu la Mesia,adică Isus Cristos. Cristos este egal cu Avraam, Moise, Krishna sau Buda, deci unul printreceilalţ i. Via ţ a şi jertf ă lui nu sunt nimic deosebit şi nu au nici o valoarepractică . Mâ ntuirea nu este necesar ă pentru că pă cat în sensul biblic nu

exist ă . Omul îşi poate câştiga fericirea într-o lume cu structuri noi prineforturile sale proprii. 3 Omul. Natura lui este formă superioar ă de via ţă din univers. Fiecare individposedă . O natur ă spirituală pe care o poate dezvolta pentru a-L cunoa şte şi iubipe Dumnezeu. Natura omului nu este rea, dar ea poate fi influenţ at ă de naturalui materială animalică . Omul are puterea de a face binele şi r ă ul. Termenul „via ţă veşnică ” sau „na şterea din nou” se refer ă , după înţ elesulBaha’i, la primirea adev ă rului Manifest ă rii, adică a lui Baha’u’llah. „Moarte

veşnică ”, în schimb, înseamnă refuzarea acestui mesaj. 4 Conduita omului. Baha’i nu accept ă preoţ i, monahi, asceza şi adepţ ii acestei religii se abţ inde la bă uturi alcoolice şi de la stupefiante. Interzise sunt de asemeneaspovedania, crema ţ iunea, calomnia, divor ţ ul, homosexualitatea, jocurile denoroc, furtul, cer şitul şi crima. Dragostea de patrie, familia şi muncă cinstit ă sunt stimate. Activit ăţ i politice sunt interzise. 5 Adev ă ratul credincios.


22/24

Adev ă ratul credincios este un baha’i, ceea ce înseamnă să iubeşti lumeaîntreagă , să te osteneşti să o influenţ ezi pozitiv că ut â nd pacea universală şiînfr ăţ irea oamenilor. 6 Calendarul Baha’i. Anul începe, conform tradiţ iei persane la 21 martie şi este împă r ţ it în 19

luni a 19 zile. Între lunile 18 şi 19 se intercalează după nevoie patru sau cincizile. Epoca Baha’i a început cu anul dest ă inuirii lui Bab, adică 1844 7 Cifra 9 Ea joacă un rol important. Ca şi în multe alte limbi, literele alfabetuluiarab au şi o valoare numerică . Casele lor de adora ţ ie au nouă intr ă ri (nouă religii mondiale), numele Baha’u’llah şi Abdul-Bahaconţ in nouă litere. Situa ţ ia mondială . Între 1954 şi 1963 numă rul centrelor a crescut de la 2000 la 13000Literatura lor, care pâ nă atunci a fost tradusă în 90 de limbi, a fost tradusă înpeste 700 de limbi (1990). Pentru ceilalţ i zece ani s-au planificat în total 54102centre. Statistica din 1984 redă 2 milioane de adepţ i în lumea întreagă . Baha’i participă la Forurile Interconfesionale Interna ţ ionale câ t şi laconferinţ ele Na ţ iunilor Unite (st ă tut consultativ). Organiza ţ ia lucrează în multedomenii la UNESCO (Consiliul Economic şi Social al UNO) şi la UNICEF (FondulInterna ţ ional pentru Ajutorarea Copiilor). Biserica Nou-Testamentală sau sect ă . Puncte de reper. Invazia sectelor continuă în Româ nia. Mulţ i argumentează cu Biblia înmâ nă . Toţ i caut ă adepţ i şi vor să fondeze biserici, mai bine zis „bisericiadev ă rate”. Cred că creştinii şi cei dornici după mâ ntuire trebuie să fie vigilenţ i. Nu putem prezenta fiecare sect ă sau confesiune în parte. Redă m însă câ teva puncte de reper care vor ajuta în că utarea adev ă ratei biserici nou-

testamentale. 1 Sola scriptura. Primul principiu al Reformei r ă mâ ne valabil chiar şi în deceniul nostru. Adev ă rata biserică are ca bază doar Sf â nta Scriptur ă . Foarte multe secteaccept ă Biblia doar în legă tur ă cu o alt ă „carte”. De obicei aceast ă „carte” nueste „literatur ă particular ă ”, ci baza înv ăţă turii lor. Biblia devine o sursă deinforma ţ ie secundar ă , care se poate înţ elege doar prin lecturarea primei „că r ţ i”.Mormonii consider ă că Biblia poate fi înţ eleasă numai în legă tur ă cu cartea„Mormon”. „Ştiinţ a Creştină ” pretinde acela şi lucru despre scrierile lui MaryEddy Baker. Martorii lui Iehova au traducerea lor proprie, dar numai literaturalor limpezeşte textul Bibliei. Pentru Baha’i Biblia este egală cu Coranul sauchiar cu oricare carte „sf â nt ă ”! Preciză m că numai Biblia este sursa noastr ă de revela ţ ie. Înv ăţă turacreştină se bazează pe cartea creştinilor, adică Biblia. Nici „Sf â nta Tradiţ ie” nu poate completa revela ţ ia lui Dumnezeu. Dogmelepapale şi hot ă r â rile Sinoadelor ecumenice pot avea o valoare istorică , darnicidecum biblică . Cuvintele Domnului Isus sunt foarte actuale: „V ă r ă t ă ciţ i!


23/24

Pentru că nu cunoa şteţ i nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu”, Matei22:29 Ciudat lucru: majoritatea sectelor citează Biblia. Pericolul zace înt ă lmă cirea ei. Biblia se t ă lmă ceşte prin Biblie. Contextul ei trebuie respectat.Mulţ i îşi ciugulesc versetele favorabile înv ăţă turii lor sau le combină ca şi

să riturile calului la şah. Cunoscâ nd textul Bibliei vom putea depista ereziile mult mai repede! 2 Sola fide. Al doilea principiu al Reformei este tot at â t de import â nt. „Numaicredinţ a” cere o precizare a direcţ iei sau a subiectului credinţ ei: ce cred? În cinemă încred? „Cine crede în Fiul, are via ţă veşnică ” (Ioan 3:36). Vechiul

Testament î-L prezice, Evangheliile ni-L prezint ă şi epistolele ne îndeamnă să ne în credem în El. Isus Cristos este singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi noi(1 Timotei 2:5). El este „Calea, Adev ă rul şi Via ţ a” (Ioan 14:6). Domnul Isus ni L-a ar ă tat pe Tat ă l. De la El ştim că Dumnezeu ne iubeşte şi tot de la El ştim că refuzarea acestei dragoste duce la judecat ă . Înv ăţă tura Noului Testament nu cunoa şte alţ i „mijlocitori”: nici Maria,nici vreun înger, nici „sfinţ ii” nu ne asigur ă , sau ne mijlocesc mâ ntuirea. Caracteristic pentru toate sectele este faptul că IsusCristos nu estecentrul înv ăţă turii lor. El ocupă un loc secundar. Chiar dacă este amintit, nueste Fiul lui Dumnezeu din veşnicie. La Martorii lui Iehova Isus este identic cuarhanghelul Mihail, „Norvegienii” predică pe un Isus cu o fire pă că toasă şiBaha’i accept ă rolul lui umanist şi pacifist. Isus nu este Fiul, nici Mâ ntuitorulşi nici Domnul! În consecinţă , este de o importanţă vitală să cercet ă m, la o confesiunenecunoscut ă , locul pe care-L ocupă Domnul Isus Cristos în înv ăţă tura ei.

Multe confesiuni îl accept ă pe Isus ca Domn şi Mâ ntuitor, dar practica lor se contrazice cu aceast ă mă rturisire. Nici Duhul Sf â nt, nici vindecă rile şi niciLegea nu pot înlocui pe Salvatorul nostru. Tot aici trebuie să ne întrebă m dacă credinţ a afectează conduita adepţ ilor unor grupă ri religioase. Via ţ a trebuie v ă zut ă în legă tur ă cu înv ăţă tura. Fiecaremembru al unui grup religios întruchipează mai mult sau mai puţ in decâ tmă rturisirea lui de credinţă . Litera este una (poate şi identică cu textul Bibliei),dar practică este alta! „Sunt oameni politicoşi” este o laudă , poate chiar meritat ă . Politeţ easingur ă însă nu este garanţ ia unei înv ăţă turi să nă toase. Deci atenţ ie! 3 Sola gra ţ ia „Numai harul” şi nu apartenenţ a la o confesiune garantează mâ ntuirea. Biserica Catolică susţ ine „ex ecclesiam nulla salus” (în afara

bisericii catolice nu exist ă mâ ntuire). Biserica Ortodox ă susţ ine acela şi lucru,cu o diferenţă : ea se refer ă doar la Biserica Ortodox ă ! Tot a şa gâ ndesc şiMartorii lui Iehova, Mormonii şi Neo-Apostolicii. Aceast ă pretenţ ie este de faptcaracteristică pentru toate sectele. „Numai harul” înseamnă că mâ ntuirea nu se gă seşte în locuri sfinte sauluâ nd parte la pelerinaje.


24/24

Condiţ iile biblice pentru a dobâ ndi aceast ă mâ ntuire sunt: credinţ a şipocă inţ a (Faptele Apostolilor 26:31; 2:38). Nici botezul (sub orice formă ), nicisigilarea (Neo-Apostolicii) şi nici un alt rit (spovedania, Cina Domnului,confirmarea.) nu ne mâ ntuiesc. Pă zirea diferitelor prescripţ ii (Legea, Sabatul.)n-au efect mâ ntuitor, Mâ ntuirea se datoreşte harului şi nu unei experienţ e

nebuloase (botezul cu Duhul Sf â nt, medita ţ ii,). Unele confesiuni vorbesc despre„fapte bune”. Şi Biblia le pomeneşte, dar nu ca condiţ ie în vederea mâ ntuirii, cica rezultatul ei. Deci fapte bune pentru că sunt mâ ntuit şi nu pentru a dobâ ndiaceast ă mâ ntuire. Alte grupă ri sufer ă de boala legalismului. Conducă torii lorau redus via ţ a de credinţă la respectarea minuţ ioasă a unor „decrete interne” înlegă tur ă cu conduita, ţ inuta şi îmbr ă că mintea adepţ ilor lor. O biserică nou-testamentală are în aceast ă privinţă două lucruri: disciplina izvor â t ă dinascultarea fa ţă de Cuv â nt şi toleranţ a în lucrurile secundare. Augustin spunea:„În necessarii unitas, În dubiis libertas, În omnibus caritas (în lucrurileesenţ iale unitate, în cele secundare libertate, în toate dragoste). Cercetarea Cuv â ntului lui Dumnezeu este obligatorie. Numai Biblia ne va da etalonul pentru compararea diferitelor grupă ri creştine. Simţ ul nostru nueste obiectiv şi amabilitatea oamenilor nu poate fi singurul criteriu. Fiecaregrupare îşi face reclamă cea mai bună şi nimeni nu se laudă cu eşecuri sau cuenoria şi ipocriţ i. Ciudăţ eniile teologice nu sunt prezentate chiar la primaînt â lnire. Scena este de obicei bine iluminat ă şi acţ iunile din dosul culiselorr ă mâ n în întuneric. Biserica desă v â r şita nu o vom gă si pe pă mâ nt. Suntem chema ţ i însă să tr ă im şi să slujim într-o biserică nou-testamentală .

SF Â R ŞIT

Date post:	06-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	camelia-bianca
View:	215 times
Download:	0 times

Adolf_Novak-Sapte_Secte.pdf

Documents