Administarea medicamentelor Panoiu Andrada- Emilia MEDICAMENTELE MEDICAMENTELE = sunt substanțe de origine animală, vegetală, biologice sau chimice ( de sinteză ) transformate într-o formă de administrare ( preparate solide sau lichide ) prescrise de medic. Scopul administrării medicamentelor: Prevenirea îmbolnăvirilor ( vaccinările ) Ameliorarea bolilor ( antialgice, simptomatice ) Vindecarea bolilor ( antibiotice, chimioterapice, antinicotice ) Acțiunea lor este locală sau generală Locul de conservare a medicamentelor: o În farmacii: în dulap la loc uscat, ferit de lumină, de umiditate; ordonate o Pe secțiile din spital: în dulapuri special amenajate = aparat; în același condiții ca în farmacii o În frigider: Seruri imune Insulina Antibiotice Mai există un dulap special ( și în farmacii și pe secții ), încuiat la care are acces doar personalul specializat, denumit aparat pentru stuperfiante = otrăvuri = droguri. Medicamentele trebuir verificate sub aspect cantitativ ( gr., ml., nr. buc. ) sub aspecit calitativ : culoare, formă de prezentare ( solide, lichide ), tablete, comprimate, granule, drajeuri, capsule, pulbe respectiv tincturi, ceaiuri, fiole, flacoane – pungi dar și sub formă semisolidă: unguente, creme, etc. Concentrație, termen de garanție. Prescripția medicală: *****ESTE F Ă CUT Ă DE MEDIC ÎN SCRIS **** Pentru pacienții ambulatori ( care nu sunt internați în spital ) prescrierea se face pe rețetă ( R.P. → rețetă personală ) iar pentru pacienți internați în spital prescrierea se face în foaia de observație în rubrica specială ( apoi este trecut în condica de medicamente→farmacie ) Prescripția cuprinde: 1
MEDICAMENTELE = sunt substanțe de origine animală, vegetală, biologice sau chimice ( de sinteză ) transformate într-o formă de administrare ( preparate solide sau lichide ) prescrise de medic.
Scopul administrării medicamentelor:
Prevenirea îmbolnăvirilor ( vaccinările ) Ameliorarea bolilor ( antialgice, simptomatice ) Vindecarea bolilor ( antibiotice, chimioterapice, antinicotice ) Acțiunea lor este locală sau generală
Locul de conservare a medicamentelor:
o În farmacii: în dulap la loc uscat, ferit de lumină, de umiditate; ordonateo Pe secțiile din spital: în dulapuri special amenajate = aparat; în același condiții ca în farmaciio În frigider:
Seruri imune Insulina Antibiotice
Mai există un dulap special ( și în farmacii și pe secții ), încuiat la care are acces doar personalul specializat, denumit aparat pentru stuperfiante = otrăvuri = droguri.
Medicamentele trebuir verificate sub aspect cantitativ ( gr., ml., nr. buc. ) sub aspecit calitativ: culoare, formă de prezentare ( solide, lichide ), tablete, comprimate, granule, drajeuri, capsule, pulbe respectiv tincturi, ceaiuri, fiole, flacoane – pungi dar și sub formă semisolidă: unguente, creme, etc. Concentrație, termen de garanție.
Prescripția medicală:
*****ESTE F Ă CUT Ă DE MEDIC ÎN SCRIS ****Pentru pacienții ambulatori ( care nu sunt internați în spital ) prescrierea se face pe rețetă ( R.P.
→ rețetă personală ) iar pentru pacienți internați în spital prescrierea se face în foaia de observație în rubrica specială ( apoi este trecut în condica de medicamente→farmacie )
Prescripția cuprinde:
o Numele medicamentului ( numele comercial, numele substanță )o Doza: cantitatea și concentrațiao Calea de administrareo Orarul de administrare și durata tratamentuluio Administrarea în raport cu alimentația ( înainte, în timpul sau după masă )
Calea de administrare este aleasă de medic în funcție de:
Scopul urmărit Capacitatea de absorbție a căii respective Acțiunea medicamentelor asupra mucoaselor Necesitatea unei acțiuni mai lente sau mai rapidă Toleranța organismului față de medicamente și de particularitățile anatomice și fiziologice ale
organismului
MATERIALE ȘI MEDICAMENTE NECESARE ADMINISTRĂRII
1. Documente medicaleo Condica de medicamenteo Rețetă
Foaia de observație
2. Căi de administrareo Respiratorieo Digestivăo Percutanatăo Pe suprafața tegumentelor și mucoaseloro Perenterală
Priorități în administrare:
În cazul administrării pe mai multe căi la același pacient se respectă ordinea: Pe suprafața mucoaselor ( conjunctivă auriculară - și respiratorie ) Orală Parenterală ( subcutanat, I.M., I.V. ) Vaginală rectală pe suprafața tegumentelor
Excepție fac urgențele sau căile de administrare care necesită absorbție rapidă: I.M., I.V., subcutanat
Se ține cont de alimentație ( înainte de masă, în timpul mesei sau imediat după masă ) Se ține cont de perioadele de odihnă și activitate: dimineața se administrează diureticele,
somniferele, se administrează cu 20-30 min înainte de culcare Se respectă somnul pacientului pentru medicamentele administrate în mai multe crize în 24 h
a. Acțiune locală – medicamentele trebuie aplicate cu ajutorul unor substanțe care să acționeze timp cât mai îndelungat asupra locului unde au fost aplicate.
b. Acțiune generală – presupune ca medicamentele ( substanța ) să se absoarbă și să intre în circulație.
MATERIALE NECESARE PENTRU ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
În funcție de calea de administrare pentru administrare se vor pregăti diverse materiale și instrumente specifice: sterile, nesterile ( curate ), mănuși +
Orală Pahar Căniță Lingură Linguriță Cuțit Pipetă Medicamente prescrise ( sub formă solidă sau lichidă )
Respiratorie Inhalator Nebulizator Sondă ( cateter ) nazală Ochelari sau mască de oxigen Pipete Baghete Tampoane fixate pe port tampon Comprese din tifon ( sterile ) Tampoane din tifon ( sterile )
Pe suprafața tegumentelor și mucoaselor Casolete cu comprese și tampoane din tifon ( ± vată ) Port tampon Tuburi cu unguente ( medicament înglobat cu unguent ) Cutii cu capac perforat Pudră cu substanță medicamentoasă Soluții antiseptice Unguente Creme Pudre Ovule ( vaginale ) Supozitoare Recipiente speciale pentru instilarea picăturilor ( mucoasa oculară, auriculară )
!!!! Se pot administra medicamente prin clismă ( recapitulare ); se asemenea se pot aplica medicamente pe leziune ( toaleta plăgii – recapitulare ) / plagă.
Percutanată Generator de curent continuu cu electrozi uscați + soluție medicamentoasă pentru
galbanizări sau ionizări ) Mănuși + cearșaf + uleiuri Emulsii pentru funcționare
Parenterală Materii de unică folosință Seringi + ace de diferite dimensiuni Materie moale
Tampoane Comprese Medicamentul prescris ( aspect, termen de valabilitate ) Mușama / aleză Recipiente pentru colectarea deșeurilor
Tăviță renală Cutii galbene pentru tăietoare și înțepătoare Cutii prevăzute cu saci glbeni pentru infecțioase Saci negri pentru ambalaje
!!!! Indiferent de calea de administrare tăvița renală și tăvița medicală vor fi pregătite în prealabil.
!!!! Se vor verifica întotdeauna înainte de administrarea integrității ambalajului, aspectul și calitatea medicamentului, termenul de valabilitate ( medicamente și materiale + instrumente ).
Condiții pentru administrarea medicamentelor:
Respectarea ‟Precauțiunilor Universale‟ ( vezi ‟Protecție și securitate în mucă‟ ):
o Igiena mâinilor înainte și după administrareo Utilizarea mănușilor de cauciuco Respectarea circuitelor funcționaleo Protejarea personală pentru prevenirea incidentelor și accidentelor
PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
Pentru administrarea medicamentelor pacientul trebuie informat, întrebat ( asupra eventualelor medicamente la care face alergie ) după care el trebuie să coopereze în vederea administrării medicamantelor.
1. Pregătirea psihică Pacientul este informat asupra necesității administrării medicamentelor. I se explică efectul acestuia ( pe înțelesul bolnavului ) Se lămurește asupra importanței respectării tratamentului ( doze, orar, ritm de
administrare ) Se informează asupra căii de administrare și este rugat să colaboreze în timpul
administrării
!!!! Se solicită consimțământul pacientului pentru administrarea medicamentului prescris.
2. Reacții care pot apărea în urma administrării Durere: în special la administrare parentale, aplicarea unor substanțe pe suprafața
tegumentelor și mucoaselor cu leziuni. Căldură ( preparatele din Ca administrat intravenos; local în cazul iritării țesutului) Modificarea gustului: tincturile ( administrate sub formă de picături pe zahăr ) Senzație de disconfort, amețeală și chiar lipotimie ( administrare parenterală – I.V. )
Calea de adminstrare este aleasă întotdeauna de medic iar asistentul medical o va respecta cu strictețe.
4. Testarea pacientului la substanța medicamentoasă I.D.: 0,1 ml diluție + test martor la brațul opus; se așteaptă 10-15 minute În sacul conjugal: o picătură ( diluție ); se așteaptă 10-15 minute Sublingual: un sfert din comprinat, tabletă, se lasă să se dizolve; se așteaptă 10-15
minute
!!!! Dacă apar reacții locale ( eriterm, edem, pruri, lăcrimare, hipersalivație ) atunci pacientul prezintă sensibilitatea la substanța testată, iar medicamentul NU SE ADMINISTREAZĂ.
!!!! Înainte de testare: interviu cu pacientul ( informații despre eventuale alergii, tratament cu medicamentul respectiv ‟ați mai luat algocalmin?‟ ); se recitește prospectul medicamentului.
7. Respectă somnul fiziologic al pacientului.8. Evită incompatibilitatea medicamentoasă ( asociate în aceeași seringă, sau în același pahar ).
( pag. 97 )9. Servește pacientul cu doza unică de medicamente pentru administrarea orală.10. Respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor:
o Cale orală ( solide apoi lichide )o Parenterală ( I.D., S.C., I.M., I.V. ) apoi se administrează ovulele și la sfârșit
supozitoarele.11. Informarea pacientului asupra medicamentelor prescrise privind efectul urmărit ( ± efecte
secundare ).12. Anunțarea imediată a medicului privind eventualele greșeli în administrare ( legate de doze, de
calea de administrare, de tehnică ).13. Administrează imediat soluțiile injectabile asiprate din fiole sau flacoane.14. Respectă măsurile de asepsie, de igienă pentru prevenirea infecțiilor intraspitalicești /
nozocomiale. ( cartea neagră – Asepsia )
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE DIGESTIVĂ
Calea digestivă are 3 moduri de administrare:
1. Administrarea medicamentelor pe cale orală = peros2. Administrarea medicamentelor pe cale sublinguală ( bucală )3. Administrarea medicamentelor pe cale rectală
1. Administrarea medicamentelor pe cale orală = constă în introducerea medicamentelor prin cavitatea bucală ( medicamente cu absorbție digestivă ).
Este o cale naturală Medicamentele se absorb la nivelul mucoasei bucale, gastrice, intestin subțire și gros.
Scop:
o Obține efecte locale sau generale ( cicatricare, protecție, supliment de fermenți respectiv dezinfectante, antibiotice, vazo-dilatatoare, sedative ).
Contraindicații:
o Boli psihiceo Inconștiență / comăo Vărsăturio Refuz de ingerareo În cazul în care se dorește ocolirea sistemului portal ( vena portă )
Lingură Linguriță Pipetă Pahar gradat sau ceașcă Apă, ceai ( lapte )
Pregătirea pacientului:
Psihică – i se explică necesitatea tehnici; se solicită colaborarea Fizică – se asigură o poziție comodă de regulă șezând sau decubit dorsal cu capul ușor ridicat și
întors lateral
Etape de execuție:
o Spălare pe mâini cu apă și săpun ± dezinfecție cu alcool.
a. Lichide se măsoară cu doza unică ( pahar, ceașcă, linguriță, lingură, picături ) Lichidele vor fi ingerate ca atare, apoi se oferă pacientului apă sau ceai
!!!! Tincturile se pot administra pe zahăr, mixturile se agită înainte de administrare, soluțiile acide și funginoase se administrează prin tub de sucțiune.
b. Solide: tablete, drajeuri se înghit ca atare Pulberi divizate în cașete sau capsule cerate: se înmoaie înainte cașeta în apă și se
așează pe limba pacientului solicitându-i s-o înghită. Pulberile nedivizate se dozează cu lingurița sau cu vârful de cuțit, unele se dizolvă în
apă, ceai și se administrează sub formă de soluții ( purgatinele saline ).
Îngrijirea ulterioară a pacientului:
Supraveghere ( uneori este necesară verificarea cavității bucale ) poziție comodă
o Dezinfectarea materialelor utilizateo Colectarea ambalajelor ( sac negru )
!!!! Cantități utilizate:
Un pahar lichior = 15 gr ulei Un pahar vin = 100 ml apă Un pahar apă = 200 ml soluție apoasă O cană de ceai = 250 ml O linguriță = 5 ml soluție apoasă = 4,5 ml ulei = 6,5 ml sirop O linguriță de supă = 3 lingurițe = 15 ml soluție apoasă = 12,5 gr ulei = 20 ml sirop 20 picături = 1 ml soluție apoasă 40 picături = 1 gr soluție uleioasă 60 picături = 1 gr soluție alcoolică O linguriță rasă de pulbere = 1,5 – 2,5 gr O linguriță cu vârf = aproximativ 5 gr Un vârf de cuțit = 0,5 maxim 1 gr
Gust neplăcut poate fi mascat prin diluare cu ceai, sirop.
La pacienți inconștienți care au sondă gastrică sau duodenală și la cei cu tulburări de glutiție se introduc medicamente diluate prin sondă.
De evitat:
Manipularea medicamentelor direct cu mâna Administrarea pulberilor împreună cu cărbune medicinal Administrarea tabletelor, drajeurilor la copii sub 2 ani Utilizarea acelorași recipiente sau tacâmuri la mai mulți pacienți
2. Administrarea pe cale sublinguală = introducerea medicamentelor în cavitatea bucală cu scopul absorbției acestora la nivelul mucoasei bucale.
Materiale necesare:
o Madicamenteo ± tăviță renalăo Pregătirea pacientului o Informare + poziție șezând sau decubit dorsal cu capul întors lateral
Etapele:
* Dozarea medicamentelor la nevoie Introducerea medicamentelor sub limbă sau între mucoasa obrazului și arcada dentară sau pe
limbă ( dezinfectante oro faringiene ) Solicitarea pacientului să nu înghită preparatul solid ci să aștepte topirea lui directă și să nu
sfărâme
Ex: nitroglicerina sublingual, strepsils pe suprafața limbii și dicarbocalm între obraji și arcada sau pe limbă.
3. Administrarea medicamentelor pe cale rectală = una din căile digestive ce constă în introducerea medicamentelor prin anus în rect ( absorbția la nivel muco-rectale ).
Scopul:
o Terapeutic: local efect purgativ ( supozitoare cu glicerină ), calmant sau de atenuare a procesului inflamatorii locale sau a peristaltismului intestinal.
o Efecte generale: supozitoare cu digitală, clismă cu clora hidratant
Materiale necesare:
Supozitoarele sau materiale pentru clismă ( evacuatoare și medicamentoasă → 2 bazinete, 2 canule rectale )
Mănuși de cauciuc Vaselină Tăviță renală Soluție de administrare ( în cazul clismelor )
Pregătirea pacientului:
Psihică – informare, solicitarea pentru colectare ( evitarea reflexului de defecație prin relaxarea musculaturii abdominare – respirații profunde ).
Fizică – clisma evacuatoare în cazul în care pacientul nu a avut scaune, introducerea tubului de gaze pentru supozitoare cu efect general, poziție decubit lateral cu membrele inferioare fegclante.
Etapele:
* + mănuși de cauciuc
a. Supozitoarele se despachetează din ambalaj, se ung cu vaselină ( sau se mențin câteva secunde la căldură ), se depărtează fesele, se evidențiază orificiul anal, se introduce supozitorul și se împinge cu indexul până trece de sfincterul anal intern.
b. Clisma Se pot administra medicamente prin microclismă ( 10-15 ml de ser cu care se dizolvă
substanța, foarte rar 100-200 ml ) sau clisme picătură cu picătură ( 1 până la 2 litri de soluție în 24 h ) temperatura lichidului va fi menținută constant (39 – 42oC ) pentru a evita defecația în cazul răcirii soluției.
*
Îngrijirea după tehnică:
o Solicitarea pacientului să mențină supozitorul 10-15 min după clismă
Curățarea Spălarea Dezinfectarea obiectivelor folosite Colectarea deșeurilor *
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE
A. INHALAȚIA = constă în administrarea medicamentelor sub formă de vapori pe suprafața mucoasei respiratorii.
Indicații:
o Rinite rinofaringieneo Bronșiteo Asm bronșic
Pregătirea materialelor:
Inhalator Prosop Vaselină Cort Apă clocotită Substanță medicamentoasă ( esențe aromate, substanțe septice sau alcaide )
Pregătirea pacientului:
Psihică: informare, explicare ( inspiră pe gură, expiră pe nas ), colaborare în timpul tehnicii
Fizică Poziția șezând Prosop sub bărbie în jurul gâtului
Pacientul îți suflă nasul și se ung tegumentele peri-oro-nazale cu vaselină.
Tehnica:
o *o Verificarea ferestrelor ( închise )o Fixează inhalatorul: apa clocotită 1-2 L + o linguriță de inhalant o Pacientul este pregătit în fața pâlniei inhalatorie și se acoperă cu cort sau cu pelerinao Se menține o distanță de 30-80 cm față de pâlnie și se solicită să inspire pe gură și să expire pe
naso Supravegherea în timpul tehnicii ( durează între 5-20 min )
Îngrijirea după tehnică:
Se șterge fața pacientului cu un prosop moale Este ferit de curenți de aer și rămâne în încăpere 30 min
Ambalajele → san negru Inhalatorul se curăță, spală, dezinfectează Prosopul, cortul → spălătorie
!!!! Înainte de reutilizare inhalatorul se sterilizează
Primi vapori nu se vor inspira ( sunt prea fierbinți → leziuni )
B. OXIGENO-TERAPIA = administrarea oxigenului
Scop:
o Aport de oxigen pentru combaterea hipoxiei cauzată de scăderea oxigenului alveolar, diminuarea hemoglobinei, tulburări în sistemul circulator
Surse de oxigen:
o Stația centrală de oxigeno Microstațieo Butelie de oxigen
Metode de administrare a O2:
a. Prin sonda nazală Cea mai utilizată metodă Permite administrarea O2 în concentrație de 25-45% Contraindicată la pacienții cu leziuni ale mucoasei nazale Se utilizează pe perioade mai lungi
b. Prin mască ( masca poate fi sau nu fără reinhalarea aerului expirat ) Permite administrarea O2 în contracție de 40-60%
Dezavantaje:
Incomodă din cauza sistemului de prindere și etanșeizare Accentuează anxietatea ( în special la copii ) Poate determina leziuni la nivelul feței
Contraindicații:
La pacienți cu arsuri la nivelul fețeic. Ochelarii pentru oxigen
Prevederea cu 2 sonde care se introduc în ambele nări Se utilizează la copii și pacienți agitați Sunt mai bine tolerați de pacienți
d. Corpul de O2
Frecvent utilizat la copii Concentrația O2 poate depăși 50% O2 nu va fi umidificat ci trecut prin instalații de răcire ( poate fi montate și în interiorul
cortului ) Copii vor fi supravegheați permanent pentru a nu dizloca cortul
Atmosfera de sub cort se încălzește și se supra încarcă cu vapori din cauza inspirului și expirului pacientului.
Materiale necesare administrării:
o Sursa de O2
o Umidificator ( barbotor = recipient pentru berbotarea O2 conține apă sterilă → după uni autori 2/3 apă, 1/3 alcool )
o Material adeziv ( leucoplast ) pentru fixarea sondei
Pregătirea pacientului:
Psihică: informare Fizică: poziție semișezând
Tehnica:
o Se ansamblează echipamentulo * + dezobstruarea căilor respiratoriio Măsurarea lungimii sondei de la tragus până la orificiul nazal
a. Se umezește sonda cu apă sterilă și se introduce în nară apoi se fixează cu leucoplast ( pe obraz sau pe piramida nazală ).
b. În cazul măștii → masca se va așeza acoperind nasul și gura pacientului și se va așeza cu o curea pe circumferința nasului.
c. Ochelarii se fixează cu grijă în nări și după pavilioanele urechilor.d. Poziția decubit dorsal
Fixarea debitului de administrare se va face conform prescripției ( 1-2 L/min, 4-6 L/min, 16 L / min).
Se apreciază răspunsul terapeutic prin observarea culorii tegumentelor, măsurarea respirației și a pulsului.
!!!! Pacientul este supravegheat în timpul tehnicii inclusiv echipamentul de administrare.
Sonda se va mobiliza periodic și se va altera în următoarea zi pe cealaltă nară.
Instrumente, accidente:
Răsturnarea recipientului pentru barbotarea O2 rezultă asfixie prin aspirarea lichidului Utilizarea prelungită a O2 ( în contracții și presiuni mari ) determină:
Pătrunderea gazului în esofag → dispensia abdominală.
!!!! Respectarea măsurilor de precauție ( butelii, etc ), supravegherea manometrului de presiune în timpol tehnicii.
Calea respiratorie este utilizată pentru dezinfecția și decongestionarea mucoasei căilor respiratorii ( A ) și pentru îmbogățirea aerului inspirat pentru combaterea hipoxiei ( B ) de asemeni se mai utilizează pentru fluidificarea sputei și a expectorației.
Pe lângă A și B se mai pot administra medicamente prin injecție intra-traheală ( de către medic ).
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE SUPRAFAȚA TEGUMENTELOR ȘI MUCOASELOR
DEFINIȚIE = constă în aplicarea unor medicamente lichide sau solide ( paste, mixturi ) pe suprafața tegumentelor și mucoaselor prin diferite tehnici de aplicare cu scop de dezinfecție locală, de congestionat calmant și alte efecte locale inclusiv efecte generale ( aniinflamatoare ), unguente ( unguente antireumatice ).
1. Administratrea medicamentelor pe suprafața tegumentelor
a. BADIJONAREA = întinderea unei soluții medicamentoase cu ajutorul unui tampon montat pe port tampon ( tinctură de iod, violet de gențiana ).
b. COMPRESA MEDICAMENTOASĂ = îmbibarea unei soluții medicamentoase într-un strat textil mai gros care apoi se aplică pe tegumente bolnave.
Are acțiune decongestionată, sicativă ( medicamente care absoarbe serozitatea din plagă ), dezinfecție, antipruriginoasă, antiinflamatoare ( ex: soluția bruow ).
c. PUDRAJUL = reprezintă presărarea medicamentelor sub formă de pudră pe tegumente cu ajutorul tamponului sau a cutiilor cu capac perforat.
Aplicarea pudrelor are ca scop combaterea pruritului absoarbe grăsimile, uscarea și răcorirea pielii ( pudra de talc, oxid de zinc ).
Apilcarea medicamentelor în funcție de forma de prezentare:
o Unguentele și pastele se aplică cu ajutorul spatulelor, într-un strat subțire. Unguentele sunt preparate din substanța medicamentoasă înglobată în vaselină. Pastele sunt substanțe medicamentoase care conține grăsimi și pudre. Se aplică prin badijonări.o Emplasture medicamentoase = substanțe medicamentoase înglobate pe o pânză care are
marginile marcate cu adeziv pentru a putea adera la piele.o Mixturile se întind cu ajutorul tamponului montat pe port tampon sau cu mâna îmbrăcată în
mănușă ( în funcție de suprafața pielii ) După aplicare se lasă să se usuce ( lenjeria fiind protejată cu mușama aleză ).
o Săpunurile medicinale utilizate atât pentru dezinfecție ( spălarea ) cât și pentru efectuarea terapiei ( ex: săpun antibacterian, neutru, săpun cu gurdon )
Este lăsat să se usuce și îndepărtat după 1-2 zileo Creioanele caustice – substanța medicamentoasă ( nitrat de argint, sulfat de cupru ) este fixată
cu tub protector Au acțiune de distrugere a țesutului glandular sau acțiune de epitelizare a suprafețelor
ulcerate.o Băile medicinale utilizate pentru efect calmant, decongestiv, dezinfecție, antipruriginos
Pot fi parțiale sau totale Se pot pregăti băi cu substanțe medicamentoase, dezinfecții, infuzii din plante Baia ( apa + soluție ) se va pregăti la temperaturi de 37oC
o Îngrijirea ulterioară se acoperă tegumentele badijonat, pudrat din comprese mari de tifon sau după uscarea regiunii pecientului se vor îmbrăca cu lenjerie uscată.
Se supraveghează efectul local și eventuale reacții adverse ( prurit, reacție alergică ).
În cazul compreselor medicamentoase: acoperire cu trat de tifon curat + fixare ( fașă, leucoplast ) și schimbare periodică în funcție de prescripție.
!!!!
Compresele vor fi stoarse pentru a evita macerarea pielii Mixturile se agită înainte de aplicare Tampoanele se îmbibă prin turnare a soluților ( deasupra tăviței renale ) și nu prin introducerea
Păstrarea unguentului la temperaturi ridicate Folosirea aceluiași tampon și pentru mai multe regiuni afectate
Reorganizarea locului de muncă:
2. Administrarea medicamentelor pe suprafața mucoaselor
Pe mucoasa:
o Nazalăo Conjunctivalăo Bucală în conductul auditiv extern, vaginală ( rectală – vezi calea digestivă )
Scop:
Dezinfecție Decongestionare
Forme de prezentare:
Soluții ( aplicate prin instilație sau badijonare ), unguente ( aplicate cu baghete prin badijonare sau aplicate direct cu mâna înăbușită ), pulberi ( prin pudrare ).
a. INSTILAȚIE = tehnica de administrare a soluției medicamentoase pe mucoasa sau pe suprafața unui organ cavitar, nas, ureghe, ochi, vezică urinară.
Instilația nazală oculară și în conductul auditiv extern sunt executate de asistentul medical.
Materiale necesare:
o Pipeteo Tampoaneo Comprese sterileo Materiale de protecție ( prosop )o Soluția medicamentoasăo Tăvița renală
Pregătirea pacientului:
Psihică – informare și expicare + solicitare pentru colaborarea în timpul și după tehnică Fizică – se alege poziția decubit dorsal sau șezând cu capul în hiperextensie pentru instilația
nezală și oculară. Decubit lateral pe partea sănătoasă pentru decubit auditiv extern.
Tehnica:
*
Evacuarea excrețiilor din cavitate ( solicitarea pacientului să-și sufle nasul ) Se curăță cu un tampon sau se șterg cu ajutorul unei comprese din tifon
Se aspiră soluția în pipetă ( sau se utilizează sticla picurătoare )
Se evită cavitatea:
Conjunctivală – se tracționează în jos pleoapa inferioară cu policele mâinii stângi Nazală – prin ridicarea vârfului nasului cu policele mâinii stângi Conductul auditiv extern – tracționând în sus și în jos
Se instilează numărul de picături recomandate de medic
Se șterge excesul de soluție cu o compresă sterilă
Îngrijirea după tehnică:
o Aplicarea unui tampon absorbant → pentru conductul auditiv externo Menținerea poziției 30-40 sec → penru instilația nazală ( pentru ca soluția să ajungă în faringe )
Reorganizarea locului de muncă:
Instrumentele reutilizate se curăță, se dezinfectează → reutilizare; cele de unică folosință se colectează conform tehnicii
!!!! De știut
Soluția pentru instilația auriculară se încălzește în baie cu apă până la 37oC După instilația nazală pacientul este ferit de curență de aer rece ( evitarea strănutului ) Pentru mucoasa conjunctivală se vor folosi numai soluți izotome ( pacientul este rugat să-și miște
globul ocular )
De evitat:
Aspirarea soluției în fosa nazală deoarece poate pătrunde în laringe spasme sau tuse.
b. ADMINISTRAREA UNGUENTELOR
În fundul de sac conjunctival, pe marginea pleoapelor în vestibulul nazal, în conductul auditiv extern.
Pregătirea materialelor:
o Baghetă de sticlă acoperită cu un tampon de vată sau tampon montat pe un sticlet butonat; comprese sterile
Pregătirea pacientului: ( la fel ca la punctul a) )
Tehnica:
o Pentru sacul conjunctival: cu baghete de sticlă acoperită cu tampono Pentru fosa nazală: cu tampon montat pe stiletul butonat ( sau port tampon pentru exudatul nazal
)o Se mai poate aplica cu ajutorul prelungirii tubului în care se găsește ( prin apăsarea tubului pe
Se solicită pacientului mișcarea globului ocular sau închiderea narinei cu aplicarea capului ușor înainte și aspirarea treptată a medicamentelor
!!!! De știut:
Depășirea limitei de vizibilitate în conductul auditiv extern
c. ADMINISTRAREA PULBERILOR Cu ajutorul unor tampoane fixate pe port tampon sau pe baghetă de sticlă Pacientul est epregătit ca pentru intilație După aplicare se solicită pacientului să miște globul ocular pentru a antrena pudra pe
toată suprafața lui
d. BADIJONAREA MUCOASELOR NAZALE
Pregătirea materialelor:
Pentru protecția lenjeriei pacientului Trusă cu pense hemostatice, spatulă linguală, casolete cu tampon și comprese, mănuși ( toate
sterile ) Tăviță renală Soluție medicamentoasă
Pregătirea pacientului:
Psihică: informarea asupra necesități tehnici Fizică: poziția șezând cu capul în hiperextensie
Lenjeria se protejează cu un prosop în jurul gâtului.
Tehnica:
* + examinarea cavității bucale cu spatula linguală Fața dorsală a limbi, palatul dur, vălul palatin, pirierii anteriori, mucoasa obrajilor, arcadele
dentare, fața internă a buzelor, lojile amigdaliene, pilieri posteriori, amigdalele, peretele posterior al faringelui.
Tamponul se îmbibă cu soluție medicamentoasă și se badijonează suprafața care prezintă leziuni sau întreaga mucoasă bucală în aceeași ordine în care s-a făcut examinarea ( în mai multe tampoane )
Reorganizarea locului de muncă:
Strângerea deșeurilor conform tehnicii
!!!! De reținut:
Soluția va fi la temperatura corpului Tamponul se îmbibă la fel ca la a)
De evitat:
Folosirea aceluiași tampon pentru mai multe zone ale mucoasei bucale.
* + mănuși Introducerea ovulelor cu pensa port-tampon ( îmbibată în soluție medicamentoasă ) se introduce
tamponul până în fundul de sac posterior al vaginului ( lăsând să atârne capetele de tifon ) Se îndepărtează valvele ± tampon protector ( comprese sau de uz zilnic )
Îngrijirea după tehnică:
Transport la salon Poziție comodă Extragerea tamponului la interval stabilit de medic
Reorganizarea locului de muncă:
Conform tehnicii se curăță se dezinfectează Materialele se aruncă conform culorii respective
!!!! De reținut → ovulele vaginale = preparate medicamentoase ovocide sau sferice, substanțele medicale fiind înglobate în diverse substanțe care se topesc la temperatura vaginală.
→ înainte de administrarea ovulelor se efectuează spălătura vaginală.
→ ovulul se introduce cu mâna înmânușată ( nu cu pensa ).
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PER-CUTANATĂ
Se execută prin 2 tehnici:
1. Fricționare – aplicarea substanțelor medicamentoase ( salicilat de metil, nicatelat de benzil, înglobate în lipoizi sub formă de unguente, uleiuri sau emulsii ).
Pe suprafața tegumentelor prin masaj cu scopul de a pătrunde substanța prin tegument ( efectul este local ).
2. Ionoforeza – adminstrarea medicamentelor ( care ionizează în soluții: iod, Mg, salcilat de Na ) cu ajutorul curentului galbanic care favorizează pătrunderea ionilor medicamentoși în organism.
1. Fricționarea
Tehnica:
* + mănuși ( după spălarea tegumentelor dacă pacientul nu poate singur ) Aplicarea medicamentului pe tegument Masarea ușoară în sens circular 20-25 min pe o suprafață d e20-30 cm până când unguentul a
dispărut în aparență ( a pătruns prin tegument ) Suprafața fricționată se acoperă cu comprese mari de tifon sau cu cearșaf
Îngrijirea după tehnică:
o Peste cearșaf pacientul se învelește rămânând în poziție comodă și după 15 min se poate îmbrăca
!!!! Evitarea conductului substanței cu ochii
Pregătirea pacientului și a pacientei:
o Se efectuează la fel ca la badijonaj
2. Ionoforeza
Medicamente utilizate:
Substanțe care ionizează în soluții ( cele de mai sus + novocacină ) sau alcaloizi (histamină, stricmină, cocaină etc )
Pregătirea materialelor:
Aparat pentru ionoforeză ( galbanizare ) Generator de curent continuu cu electrozi curați Substanță medicamentoasă
Pregătirea pacientului:
Psihică: informare, explicare și colaborare Fizică:
Sigurarea poziției după dezbrăcarea regiunii interesate ( de regulă poziție șezând) Tehnica se execută în secția de fizico-terapie
Tehnica:
* ( la fel ca la pct 1 ) Electrodul se acoperă cu compresă medicamentoasă îmbibată în soluție Se aplică pe zon ainteresată Al 2-lea electrod i se oferă pacientului în mână pentru închiderea circuitului Intensitatea curentului este 20-100 milia în funcție de suprafața interesată ( 10-15 miliamperi /
100 cm2 ) Se supraveghează pacientul 10-30-60 minute Se îndepărtează electrozi
Îmbăcarea pacientului Transport la salon Poziție comodă Supravegherea stării generale
ADMINISTRAREA PARENTERALĂ
Constă în administrarea medicamentelor pe cale injectabilă ( ocolind tubul digestiv ).
Calea injectabilă constă în înțeparea ( puncționarea ) tegumentelor cu ajutorul unui ac (adecvat căii de administrare ) și a unei seringi în care a fost aspirată substanța medicamentoasă.
Avantaje:
Dozare precisă Efect rapid ( I.V., I.M., I.D. ) Posibilitatea de administrare la pcienți inconștienți cu vărsături sau HDS
Scop:
o Explorator – testarea sensibilității organismului la diferite substanțeo Terapeutic – administrarea substanțelor medicamentoase
Loc de elecție - țesuturile ( zonele ) în care se introduc medcamentele
Ex:
I.D. – intra dermic S.C. – sub cutanat I.M. – intra muscular I.V. – intra venos I.A. – intra arteriar I.C. – intra cardiac ( în intervenții de urgență )
Intra osoasă – calea de administrare ( tipul de injecție ) este recomandată de medic în funcție de scopul injecției, rapiditate, efect urmărit și compatibilitatea țesuturilor cu substanță injectabilă.
PREGĂTIREA INJECȚIEI:
Pregătirea materialelor:
Seringi sterile ( capacitate în funcție de cantitatea de soluție administrată ) Pentru injecția I.D. se utilizează seringi speciale pentru insulino terapie sau seringi de 1-2
ml3 cu diviziuni ( o diviziune corespunde cu 4 unități de insulină ) Pentru I.V. seringa cu amboul situat excentric
Acele se găsesc împreună cu seringa în același ambalaj sau separate Ace cu diametre mai mare → aspirarea → dizolvarea soluției
Medicamente prescrise ( sub formă de soluție ) în flacoane sau flacoane sau în seringă gata preumplută
a. Aspirarea în seringă Dezinfectarea gâtului fiolei prin flambare ( spirtieră ) sau prin ștergerea cu un tampon îmbibat
în alcool ( la fel și pila ) Se deschide fiola, se flambează gura fiolei, se introduce acul atașat la seringă în fiolă și se
aspiră având grijă ca bijoul acului să fie în permanență în soluție ( fiola se rodocă progresiv pentru a favoriza aspirarea )
Se îndepărtează aerul din seringă până la apariția primei picături de soluție prin ac, se schimbă acul
b. Dizolvarea pulberilor Se aspiră solventul în seringă Se îndepărtează căpăcelul metalic al flaconului, se dezinfectează dopul de cauciuc Se pătrunde cu acul prin dop în flacon dizolvând pulberea Se scoate acul din flacon, se agită până la dizolvare Se aspiră soluția din flacon astfel:
Seringa se încarcă cu o cantitate de aer egală cu cantitatea de soluție ce urmează a fi aspirată
Se introduce acul prin dop trecând cu bizoul de nivelul dopului și se introduce aerul Se retrage pistonul, soluția intrând în seringă în urma presiunii din flacon Se schimbă acul
!!!! De reținut:
Nu se folosesc fiole sau flacoane neetichetate sau cu inscripție ștearsă. Nu se folosesc fiolele în care au căzut cioburi în interior.
!!!!
Fiolele deschise se administrează imediat. Substanțele precipitate se vor agita înainte se aspirare în seringă ( moldalmin, efitard ). Substanțele uleioase se vor încălzi ușor ( în pumn sau în apă caldă ) pentru a putea fi aspirate
mai ușor.
De evitat:
o Alterarea conținutului fiolei în timpul flambării.
Fața anterioră a antebrațului Fața externă a brațului și a coapsei
Poziția pacientului – decubit dorsal cu antebrațul în extensie ( semi șezând sau șezând).
Tehnica:
* și dezinfectarea locului de elecție Întinde și imobilizează tegumentele antebrațului cu policele și indexul mâinii stângi Seringa se introduce în ac cu bizoul îndeptat în grosimea dermului Se injectează lent soluția, observând apariția unei papule cu spectul unei ‟coji de portocele‟ Se retrage brusc acul, nu se tamponează locul injecției
Reorganizarea locului de muncă
Îngrijirea după tehnică:
o Pacientul este informat să nu se spele pe locul de elecție și să nu comprime
Incidente:
Revărsarea soluției pe suprafața pielii din cauza pătrunderii incomplete a bijoului acului Lipsa aspectului caracteristic al papulei din cauza pătrunderii soluției sub derm ( în hipo-derm ) Lipotimie ( leșină ) sau stare de șoc din cauza substanței injectate Necroza țesutului în jurul injecției
!!!! De reținut
În cazul testărilor ( la anestezie, antibiotice ) se citește reacția la intervalul stabilit: 48 și 72 h la IDR la tuberculină ( nu se dezinfectează cu alcool sau se lasă să se evapore alcoolul de pe tegument ); 15 minute la anestezie sau 10-15 minute la diluție cu antibiotic
Injecția I.D. se poate efectua și în scop anestezic ( terapeutic ) în orice zonă a corpului Se vor pregăti: adrenalină, efedrină, HHC când se fac testări la diverși alergeni
De evitat:
Utilizarea alcoolului la IDR la tuberculină
INJECȚIA SUBCUTANATĂ
Loc de elecție:
Fața externă a antebrațului Fața supero externă a coapsei
Regiunea supra și subspinoasă a omoplatului Regiunea deltoidiană Regiunea subclaviculară Flancurile peretelui abdominal
Tehnica:
* dezinfectarea locului Poziția de regulă șezând pentru fața externă a brațului sau regiunea deltoidiană cu brațul sprijinit
pe șold Seringa se prinde ca pe un creion și cu cealaltă mână se face un pliu cutanat de elcție, se
pătrunde cu acul la baza pliului longitudinal 1-2 cm, se aspiră ( retrăgând pistonu ) pentru a verifica eventuala pătrundere într-un vas de sânge ( caz în care se schimbă locul de elecție )
Se injectează lent soluția și se retrage brusc acul Se dezinfectează locul injectat masând ușor pentru a favoriza absorbția medicamentului.
Incidente accidente:
1. Durerea ( cauzată de lezarea unei terminațiuni nervoase )2. Ruperea acului3. Hematom prin lezarea unui vas mai mare
Intervenții:
1. Se retrage puțin acul2. Se extrage fragmentul de ac3. Se previne prin verificarea poziției acului în tegument prin aspirare
!!!! De reținut:
Alterarea locului de elecție pentru a favoriza absorbția substanței administrate și a preveni apariția nodulilor subcutanați = LIPODISTROFIE
De evitat:
Injectarea în regiuni infectate ( afecțiuni dermatologice )
INJECȚIA INTRA-MUSCULARĂ
Loc de elecție:
Cadran supero-extern-fesier Fața externă a coapsei în treimea mijlocie Fața externă a brațului în mușchiul deltoid
Pregătirea materialelor:
Sterile, seringi ( 20 ml ), ace ( inclusiv pentru dizolvant ), tampon, alcool Tăvița renală Medicamentul de adminstrare
Psihică: se informează și se solicită acordul și colaborarea Fizică: decubit ventral sau decubit lateral sau șezând la pacienții dispneici Unii autori recomandă și poziția atostatism pentru pacienții dispneici Se dezbracă regiunea
!!!! Pacientul este informat și i se solicită să-și relaxeze musculatura
Etape:
* Dezinfectarea locului de elecție Se întind tegumentele între police și index ( având grijă să nu desteriliza zona ) și cu cealaltă
mână se înțeapă perpendicular tegumentul cu acul montat la seringă ( rapid și sigur ) Se aspiră și se injectează lent ( sau rapid → Moldalmin efitard ), se extrage rapid acul și se
masează zona 5 minute ( se solicită pancientului să maseze locul de elecție )
Îngrijirea după tehnică:
Poziție comodă si repaus 10-15 minute
Reorganizarea locului de muncă:
Incidente accidente:
Durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri a acestuia
Intervenții – retragerea acului și ef. injecției în altă zonă
Paralizie prin lezarea nervului sciatic
Intervenții – se evită prin respectarea locului de elecție
Hematom prin lezarea unui vas
Intervenții – evitarea zonei puternic vascularizate; aplicare de comprese și unguente cu heparină
Ruperea acului
Intervenții – extragerea manuală sau chirurgicală
Supurația aseptică
Intervenții – se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi pentru a pătrunde în mușchi
Embolie ( uleioasă ) Prin injectarea accidentală într-un vas a soluției uleioase
Intervenții – se previne prin verificarea poziției acului
!!!!!!!!!!
Injecția se poate executa cu acul detașat la seringă, doar în cazul administrări soluției colorate ( roșii ) cum ar fi fierul polimaltozat.
Poziția acului se controlează prin detașarea seringii de la ac în cazul soluției colorate. Infiltrațiile dureroase ale mușchilor se previn prin alterarea locului de elecție.
* Se respectă etapele puncției venoase până la aspirarea sângelui în seringă apoi se introduc lent
medicamentele Acul se introduce I.V. cu bizoul în sus Se verifică periodic dacă acul este în venă
Se retrage acul rapid și se compresează locul cu un tampon cu un alcool ( 5-10 minute )
Îngrijirea după tehnică:
Se supraveghează starea generală ( eventualele reacții adverse )
Reorganizarea locului de muncă:
Conform tehnicii
Incidente accidente:
1. Injectarea soluției în țesut perivenos = injectarea para-venoasă ( apare durerea locală și tumefiere ) → se încearcă orientarea acului în lumenul venei sau se schimbă locul de elecție.
2. Flebalgie cauzată de injectarea rapidă sau de subsatnțe iritante ( Miofilin ) → injectarea lentă.3. Valuri de căldură, senzație de uscăciune în faringe ( tot la preparatele din Ca apare ) → injectare
lentă.4. Hematom prin peforarea venei → se întrerupe injectarea și se schimbă locul de elecție.5. Amețeli, lipotimie, colax → se întrerupe injectarea și se anunță medicul.
!!!! De reținut:
Supravegherea pacientului în timpul administrări ( facies, respirație ). Nu se vor repeta injecțiile în aceeați venă la intervale scurte; în caz de necesitate ( o venă
accesibilă și mai multe injecții ) puncțiile se vor face întotdeauna mai central decât cea anterioară. În cazul injectării para venoase cu soluție hipertone ( Ca, Miofilin ) se va evita necrozarea
țesuturilor
De evitat:
Pătrunderea în venă după formarea hematomului deoarece acesta prin volumul său deplasează traiectul obișnuit al venei.
27
Temă – un tabel în care să fie evidențiate următoarele
o I.D. → foarte lentăo S.C. → începe la 5-10 minute de la administrare; durează în funcție de cantitatea administratăo I.M. → începe imediat după administrare; se termină în 3-5 minute; mai lentă pentru soluții
NORME DE ASEPSIE ȘI ANTISEPSIE ÎN ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
a. Dezinsecție: Mijloace fizice Mijloace chimice Mijloace biologice
b. Deparazitare Mijloace mecanice Mijloace chimice
c. Deratizarea Măsuri profilactice Măsuri de combatere
d. Dezinsecție: Prepararea soluției dezinfectante Curățarea Dezinsecția
e. Sterilizarea Căldură uscată Căldură umedă
Controlul sterilizării:
o Fiziceo Chimiceo Bacteriologice
Asepsie ( metodă profilactică ) se realizează prin mijloace fizice ( spălare, căldură uscată sau umedă, radiații și unde sonice ).
Chimice ( dezinfectante antiseptice ).
Antisepticele concretizează antisepsia ( metodă curativă ); antisepsia nu se poate realiza fără asepsie.
INCOMPATIBILITĂȚI MEDICAMENTOASE
Întotdeauna înainte de administrare se verifică medicamentul, pacientul, etc. inclusiv posibilitatea de asociere a medicamentelor prescrise:
Există situații în care un medicament inactivează alt medicament și nu se asociază ( în cazul administrări parenterale se aspiră în seringi separate → locul de elecție diferită ).
Ampicilina sodică ( cu vitamine sau alte medicamente care precipită ) Diazepam ( cu vitamine sau alte medicamente care precipită ) Sângele ( cu nici un medicament )
!!!! Nu se amestecă în flacoane ( aceeași seringă ): dezlanozin, digoxină, vitamina K3.
!!!! Nu se administrează împreună:
Anikcină cu alt antibiotic Adrenostazin cu vitamina C Bicarbonat de sodiu cu Ca clorat sau gluconat Papaverină cu aminofilin Penicilină cu clorpromazin sau heparină sau tetraciclină Ampicilină cu vitamine ( pag. 97 ).
Particularități:
Acetil cisteina necesită pentru administrarea nebulizatoare de sticlă ( atenție la asepsie ) Cimetidină se administrează în bolus 20 ml ser ( I.V. lent ) Dopamină se diluează cu ser sau glucoză 5%
EVOLUȚIA PACIENTULUI DUPĂ ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
o Hormoni Glucocorticoizi: la sfărșitul terapiei se administrează ACTH; regim desodat. Hipofizari ( pag. 104 ) se administrează în doze crescătoare; pot produce anxietate,
insomnie, euforie, epigastralgii, hiper TA, creștere în greutate, necesită regim desodat, hipoglucidic, hiperproteic suplimentat cu Ca și fosfor.
o Anticoagulante: !!!! atenție la hemoragii ( pag. 112 )o Citostatice: !!!! produce grețuri și vărsăturio Hormoni sexuali produc edem, creștere în greutate, tulburări menstruale, hirsutism,
a. Administrarea medicamentelor și chimioterapicelor
ANTIBIOTICELE = substanțe folosite pentru tratamentul antiinfecțios în scopul vindecării unor boli bacteriene.
o Sunt provenite din metabolismul celulelor vii ( mucegaiuri, bacterii ) sau obținute prin sinteză
CHIMIOTERAPICE = substanțe ce acționează asupra germenilor patogeni dintr-un organism infectat fără a fi toxice pentru organismul gazdă.
o Antibioticele și chimioterapicele au efect bacteriostatic ( stopează multiplicarea germenilor: tetracic, cloranfenicol, sulfamide ), efect bactericid ( distruge germenii: Penicilina, Cefalosporine, Ripanpicină ), există antibiotice și chimioterapice cu efect antimicotic ( griseofulvina ).
Forme de prezentare:
Tablete comprimate, drajeuri Capsule operculate Pulberi în flacoane ( suspensii pentru administrarea orală sau dizolvate pentru administrarea
parenterală ) Fiole Unguente
Căi de administrare:
1. Orală ( contraindicată în vărsături )2. Rectală ( utilizată foarte rar din cauza reabsorbției reduse )3. Parenterală cea mai utilizată ( I.M., I.V )
Subcutanată: nu se utilizează deoarece substanța se reabsoarbe neregulat în țesutul subcutanat
Intra rahidiană: în cazuri grave ( meningite )4. Pulmonară se folosește rar ( aerosol la copii )5. Tegumentară trebuie evitată din cauza sensibilizării
Avantaje, dezavantaje: ( pag. 99 )
Norme de utilizare a antibioticelor ( pag. 100 )
Rolul asistentului medical în administrarea antibioticelor:
Recoltează produse biologice, patologice ( identifică germeni și antibiograma ) Respectă regulile de administrare Previne reacții alergice anamneză corectă și la nevoie testarea I.V. ( diluții de 100-1000 gr/ml sau
0,001 gr/ml )
b. Administrarea hormonilor1. Cortizonul ( pag. 101 ) indicat în asm bronșic, șoc anafilactic edem glotic.
Soluții în fiole sau flacoane: Hidrocortizol acetat, Supercortizol, Hemisuccinat de Himocortizon. Flacoane presurizate ( Beclome ) Unguente: Pivalat de Fluo Metazonă
Mod de administrare: (pag. 102 )
2. Hormoni mineralo corticoizi: Dezoxicorticosteronul sau Aldosteronul (pag. 102 )
Rolul asistentului medical:
o Informare asupra regimului desodato Supravegherea alimentației provenite de la aparținătorio Cunoașterea faptului că o cură se încheie cu administrarea de ACTH
