AS. PRINC. TAMAS SIMONA BOGDANA

NOŢIUNI GENERALE

1. Generalităţi

Medicamentele sunt produse de origine minerală, vegetală, animală sau chimică (de sinteza), transformate într-o formă de administrare (preparate solide sau soluţii) prescrise de medic.

Scopul administrări lor este de: prevenire a îmbolnăvirilor ameliorarea bolilor vindecarea bolilor , prin acţiunea lor locală sau generală

Căile de administrare a medicamentelor sunt următoarele: calea digestivă – orală, sublinguală, gastrică, intestinală, rectală local – pe tegumente şi mucoase cale respiratorie cale urinară parenterală – sub forma injecţiilor intradermice, subcutanate, intramusculare, intravenoase

Calea de administrare este aleasă de către medic în funcţie de scopul urmărit, capacitatea de absorbţie a căi respective, acţiunea medicamentelor administrate, toleranţa organismului primitor, particularităţile anatomice, fiziologice ale organismului.

Substanţa medicamentoasă poate acţiona ca aliment , medicament sau substanţă toxică dacă nu se respectă doza şi calea de administraţie.

Tipuri de doze medicamentoase : o doza terapeutică - este cantitatea de medicament necesar obţinerii efectului

terapeutic dorito doza maximă - reprezintă cantitatea cea mai mare de medicament administrat,

suportat de organismo doza toxică - este cantitatea de medicament care provoacă reacţii toxiceo doza letală - cantitate de medicament ce produce decesul pacientului

Modul de administrare al medicamentelor este prescris de medic pe urmatoarele considerente stare generala si toleranta individuala a pacientului particularitati anatomice si fiziologice ale pacientului capacitate de absorbtie si timpul acesteia efectul asupra caii de administrare (mucoase, tegumente) interactiunea dintre combinatiile de medicamente administrate scopul urmarit si evolutia bolii pacientului

2. Reguli generale de administrare a medicamentelor.Medicamentele sunt prescrise de medic, prescrierea cuprinde numele medicamentului, doza, calea

de administrat, ora administrări, durata tratamentului, administraţia în raport cu alimentaţia, iar persoanele care le administrează trebuie să cunoasca următoarele reguli generale pentru a evita greşelile care pot avea efecte nedorite:

o respectă medicamentul prescriso este necesar să se verifice etichetele de pe medicamente înaintea administrării lor, inclusiv

termenul de expirareo să se cunoască aspectul exterior al medicamentului pentru identificarea acestuiao să se cunoască modul, căile pe care se administrează medicamentele şi manoperele utilizate pentru

a masca gustul neplăcut sau mirosul unor medicamente (copii)o doza de administrat cât şi orarul pentru a asigura o eficienţă maximăo să se cunoască reacţiile imediate sau îndepărtate care pot apăreao să se cunoască incompatibilităţile care pot exista între medicamenteo să se cunoască modul de păstrare al medicamentelor în scopul menţinerii calităţii acestorao respectare somnului fiziologic al pacientuluio lămurirea bolnavului înaintea administrări, informare, accepto anunţarea greşelilor de administrato se administrează imediat soluţiile injectabile aspirate din fiole, flacoaneo cunoaşterea normelor de prevenire a infecţiilor intraspitaliceşti, a măsurilor de asepsie, circuite,

tehnici de administrare

Asistenta trebuie să cunoască efectul medicamentelor:

o efectul asteptat de la medicamentele administrateo timpul necesar după cere se poate aştepta efectul medicamentuluio efectele secundare ale medicamenteloro fenomenele de obişnuinţă şi de acumulare a unor medicamente în organism utilizate în mod

sistematic şi timp îndelungato fenomenele de hipersensibilitate legate de acţiunea unor medicamente

Asistenta medicala verifica si identifica

o calitatea medicamentelor

o integritatea medicamentelor

o culoarea medicamentelor

Diverse medicamente

o decolorarea sau supracolorarea

o sedimentarea, precipitarea sau existent flocoanelor in solutii

o lichefierea medicamentelor solide

o opalescenta solutiilor

INSTRUIREA PACIENTILOR

este un factor important care influienteaza increderea persoanei in tratament si in ultima instanta abilitatiile de auto ingrijire

este eficacitatea asistentei medicale in initierea pacientilor in domeniul medicamentelor pe care le iau necesita o abordare individualizata, planificata si implica evaluarea capacitatii persoanei de a invata,

selectonarea si prezentarea informatiilor corespunzatoareAceasta va include

de ce a fost prescrisa o anumita medicatie ce efecte si efecte secundare poate avea cum trebuie recunoscute efectele secundare si ce trebuie facut daca ele apar metoda de administrare spre exemplu daca medicamentele trebuie administrate in timpul mesei sau cu

lichide

frecventa de administrare toate substantele care trebuie evitate in timpul tratamentului medicamentos durata probabila a tratamentului toate consecintele neacceptarii orice sfat util ar putea spori eficacitatea medicamentului de exemplu afectul terapeutic al antibioticelor este

marit daca pacientul se odihneste stind in pat si are un aport de lichide adecvat, eficienta antiacidelor este marita daca dieta este moderata si in acelasi timp este incurajata o relaxare adecvata

efectele adaugarii unor noi medicamente la regimul medicamentos existent, acest aspect poate fi deosebt de important daca pacientul introduce din propie initiativa un medicament nerecomandat

EXERCITIU

Dezvoltarea unui plan de instruire a pacientului

- identificati un pacient pe care il veti ingriji in mod curent si caruia i se administreaza o medicatie- utilizind ca ghid aspectele prezentate mai sus incercati sa identificati nevoile de studiu ale

persoanei relativ la medicatia administrata- daca este posibil incercati sa va ginditi ce ar trbui sa stie, ce ar dori sa stie despre medicatie- imaginati un plan de instruire care sa imbunatateasca intelegerea si increderea persoanei in

regimul medicamentos si capacitatea de autoadministrare

Circuitul medicamentelor in spital

- condica de prescriptii a medicamentelor trebuie completata in triplu exemplar si contine

numarul de inregistrare al paginilor corespunzatoare

data zilnica si sectia care solicita

numele, prenumele, salonul, patul pacientului, virsta,

numarul foii de observatie

numele medicamentului, forma de prezentare, cantitatea ceruta pe 24 ore in cifre si in litere

Condica de prescriptii medicale

- condica de prescriptii a medicamentelor este predate la farmacie de catre asistenta medicala

- la eliberarea si preluarea mdicamentelor, asistenta medicala are obligatia de a verifica

cantitatea si dozele prescrise pentru fiecare pacient

ambalajul si etichetarea corespunzatoare

- medicamentele sunt depozitate in dulapuri compartimentate

semnatura, parafa si numarul de cod al medicului

Dulap pentru medicamente

- regim special au solutiile perfuzabile, stupefiantele, vaccinurile si acele produse care trebuie depozitate in locuri ce asigura protectia fata de temperature ridicate, luminozitate puternica sau in figidere pentru a evita pierderea din valoarea lor biologica cu efecte nocive pentru pacient

Dulap pentru stupefiante

Asistenta medicala informeaza si anunta

- pacientul pentru medicamentele prescrise in ceea ce priveste modul de administrare, cantitatea, efectul scontat si eventualele reactii adverse

- medical asupra efectelor secundare si eventualele greseli de administrare a medicamentelor

Asistenta medicala efectueaza administrarea medicamentelor in conditii de igiena, asepsie, dezinfectie, sterilizare si mentinere a masurilor de supraveghere si control a infectiilor nosocomiale sau intraspitalicesti

ATENTIE!!!!!

- ESTE INTERZISA DEPOZITAREA MEDICAMENTELOR IN NOPTIERA BOLNAVILOR

Organizarea si functionarea aparatului de medicamente

- Aparatul de medicamente este un mic deposit de medicamente si materiale necesare pentru acordarea primului ajutor, la dispensare, policlinici, camerele de garda a spitalelor, blocuri operatorii, Sali de nastere, sectii de anestezie si terapie intensiva, etc

1) Aparatul este organizat intr-un dulap special tinut incuiat

2) Medicamentele si materialele necesare sunt conforme unui barem stability de Ministerul Sanatatii pentru fiecare unitate sanitara

3) Utilizarea medicamentelor in cazul unei urgente se trece in condica de farmacie propie, urmind ca in curs de 24 ore sa fie inlocuite la aparat

4) Cheia aparatului o detine sora sefa a serviciului care o preda unui cadru mediu din fiecare tura

5) Depozitarea si pastrarea medicamentelor se efectueaza potrivit cerintelor fiecaruia , in concordant cu destinatia lor

6) Medicamentele alterabile vor fi inlocuite cu altele proaspete , pentru a preveni degradarea , daca nu se poate asigura consumarea lor in timp util, prin transferarea lor la alte sectii unde sunt necesare

7) Medicamentele neutralizate prin administrare intrerupta , la bolnavii externati mai devreme sau decedati, se inregistreaza la aparat si sunt administrate ulterior la alti bolnavi

Administrarea medicamentelor pe cale orala

Definitie

- introducerea medicamentelor peroral sau peros constituie calea naturala de administrare a acestora cu resorbtie la nivelul mucoasei bucale si a mucoasei digestive

Administrarea orala este cea mai usoara, acceptabila si singura metoda de administrare a medicamentelor in special daca pacientul trebuie sa continue tratamentul la domiciliu

Cind sunt administrate oral medicamentele trebuie oferite pacientului insotite de un lichid Medicamentul tebuie administrat in forma solida, ca suspensie sau ca elixir Evitati contactul direct cu tabletele, din cauza riscului de sensibilizare

Nu se ating medicamentele fara manusa

Scop :

Obtinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor:

- efecte locale :

favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor mucoasei digestive

dizolvarea mucozitatiilor de pe peretii gastro-intestinali

protejeaza mucoasa gastrointestinale-inlocuieste fermenti digestivi,secretia gastrica,in cazul lipsei acestora

favorizarea sau inhibarea peristaltismului intestinal

corectarea proceselor digestive sau fermentative

dezinfecteaza tubul digestive

- efecte generale :

medicamentele administrate pe cale orala se resorb la nivelul mucoasei digestive,patrund in sange si apoi actioneaza asupra unor organe sisteme,aparate (antibiotice,vasodilatatoare,cardiotonice,sedative)

Obiectivele procedurii

introducerea in organism pe cale orala a unei cantitati de medicamente care sa actioneze general sau local

Forme farmaceutice lichide

administrarea formelor farmaceutice lichide poate implica necesitateao diluarii solutieio agitarii inainte de utilizare – suspensiao pastrarii solutiei ramase la frigidero citirea nivelului uni lichid trebuie facuta intotdeauna in partea de jos a meniscului – punctul cel

mai scazut al nivelului solutiei

Citirea meniscului unei solutii

- solide

-pulberi,tablete ,drajeuri,granule,mucilagii

Comprimate si capsule

medicatia orala nu se administreaza la pacientii cu varsaturi, in coma, fara reflex de deglutitie capsulele nu se divizeaza

Capsule

medicamentele iritante nu se administreaza pe stomacul gol medicatia se administreaza inainte de masa daca prezenta alimentelor influienteaza absorbtia

medicamentului comprimatul sublingual – sub limba - sau bucal – in vestibulul oral – intre gingie si mucoasa bucala –

trebuie mentinute pina la dizolvarea lor completa la locul administrarii – nu se ingera lichide pe durata administrarii lor

Pregatirea administrari medicamentelor:

- pregatirea pacientului

- psihica

-este informat asupra efectelor urmarite prin administrarea medicamentului respectiv, gustului medicamentului si a eventualelor efecte secundare

-asigurarea pacientului de inofensivitatea procedurii

-fizica

-i se da in pozitie sezand, astfel incit sa poata sa bea, daca starea lui permite

-se verifica daca sunt respectate conditiile de administrare – inainte, dupa masa

-tabletele si capsulele sunt date cu apa pentru a preveni antagonizarea propietatiilor chimice ale medicamentelor

-siropurile si antiacidele lichide nu sunt urmate de ingestia de apa pentru ca li se diminueaza efectul

-tabletele zdrobite sau lichide pot fi amestecate cu o cantitate mica de mincare daca aceasta nu este contraindicata in dieta

-asezati materialele pe o tava sau un carucior pentru tratament

-verificati prescriptia medicala – numele pacientului, numele medicamentului, doza, modul de administrare, calea de administrare

-se identifica fiecare medicament pe care il primeste pacientul – eticheta, ambalaj

Efectuarea procedurii

-se pun dozele ce trebuie administrate intr-un paharel din material plastic

-se verifica salonul si numele bolnavului

-se duc medicamentele in salon

-se explica pacientului ce medicament primeste, actiunea acestuia, daca are gust neplacut

-se aseaza pacientul in pozitie sezind sau comoda in care sa poata bea lichidul in functie de starea acestuia

-se serveste pacientul cu doza unica

-se da paharul cu apa si ne asiguram ca pacientul a inghitit toate medicamentele sau il ajutam daca nu poate sa bea singur

-se instruieste pacientul daca dupa administrare trebuie sa pastreze o anumita pozitie

Administrarea medicamentelor :

- lichidele :

-siropuri uleiuri,ape minerale,emulsii

-se masoara doza unica cu paharul ,ceasca de cafea mixturile ,solutiile,emulsiile se masoara cu lingura,lingurita

Administrarea medicamentelor cu lingurita

-tincturile extractele se dozeza cu pipeta sau sticla picuratoare

Medicamentele lichide se pot dilua cu ceai,apa sau se administreaza ca atare ,apoi pacientul bea apa,ceai

- solidele :

-tabletele,drajeurile se aseaza pe limba pacientului si se inghit ca atare.Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale(nitroglicerina)se aseaza sub limba

-pulberile divizate casete amilaticee sau capsule cerate-se inmoaie inainte caseta in apa si se aseaza pe limba pentru a fi inghitita

-pulberile nedivizate-se dozeaza cu lingurita

-granulele se masoara cu lingurita

-unele pulberi se dizolva in apa ,ceai si apoi se administreaza sub forma de solutii(ex.purgativele saline)

Reorganizarea :

-instrumentele folosite

-se dezinfecteaza,se spala;

Notarea procedurii

Se noteaza

-data, ora, medicamentul, doza si reactia pacientului

-refuzul pacientului

-numele persoanei care a administrat medicamentul

-daca pacientul este capabil sa-si administreze singur medicamentele

-informatiile semnificative se transmit in scris si verbal la schimbul de tura

Evaluarea eficacitatii procedurii

- rezultate dorite/asteptateo medicamentele au fost administrate fara incidente o pacientul este capabil sa ingere si sa metabolizeze far agreata si varsaturio pacientul accepta medicamentele, este cooperanto pacientul simte actiunea si efectul medicamentului

- rezultate nedoriteo pacientul nu coopereaza, refuza medicamentele

intrebati mediculo pacientul acuza senzatii de greata si voma

ne asiguram ca nu sunt mirosuri neplacut in incapere – se aeriseste incaperea se pune pacientul sa inspire adinc se ramine cu pacientul pina se simte bine daca e nevoie se anunta medicul

o pacientul are reactie alergica sau anafilactica se opreste administrarea se anunta medicul se pregatesc medicamentele antihistaminice

o reactia este severa se aseaza pacientul in pozitie de decubit dorsal cu capul putin ridicat se evalueaza semnele vitale la 15-20 minute se urmareste daca are hipotensiune arteriala sau dificultati in respiratie se administreaza oxigen la nevoie trusa de urgenta sa fie la indemina se asigura suport psihologic pacientului pentru reducerea anxietatii se noteaza tipul si evolutia reactiei

Contraindicatii

- Administrarea medicamentelor pe cale orala :

medicamentul este inactivat de secretiile digestive

medicamentul prezinta proprietati iritante asupra mucoasei gastrice

pacientul refuza medicamentele

se impune o actiune prompta a medicamentelor

medicamentul nu se resorbe pe cale digestive

se impune evitarea circulatiei portale

interventii chirurgicale la nivelul tubului digestiv

IMPORTANT DE RETINUT

inaintea administrarii se verifica medicamentul ceaiurile medicinale – infuzii, decocturi – se prepara inainte de administrare, pentru a nu se degrada

substantele active mixturile se agita inainte de administrare medicamentele lichide continutul unor instrumente cu care se administreaza medicamentele lichide

o 1 pahar de lichior 15 g uleio o ceasca de cafea 50 ml solutie apoasao un pahar de apa 200 ml sol apoasao o lingura 15 g solutie apo 12,5 g uleio 20 g siropo o lingurita 5 g apao 6,5 g siropo 4,5 g uleio 20 picaturi 1 g solutie apoasao 60 picaturi 1 g solutie alcoolicao 40-45 picaturi 1 g solutie uleioasao 50-60 picaturi 1 g tincture alcoolica

gustul neplacut al medicamentelor se poate diminua prin diluare cu ceai, apa, sirop

Administrarea siropului cu gust de zmeura

pacientii inconstienti sau cei cu tulburari de deglutitie medicamentul va fi introdus prin sonda Einhorn in stomac, duoden impreuna cu alimentele

medicamentele solideo medicamentele in stare solida contin cantitati exacte de substanta active fiind uzual preferabileo prafurile sunt administrate pe limba pacientului cit mai aproape de radacina acesteia fiind inghitite

cu ceai, apao medicamentele sub forma de granule se administreaza cu linguritao tabletele, capsulele, comprimatele, drajeurile sunt administrate ca atare sau sunt farimitate si

dizolvate in ceai sau

o medicamentele care se resorb in cavitatea bucala sunt asezate sublingual pentru rezorbtie integral (nitroglicerina, nifedipin)

o continutul unor instrumente cu care se administreaza medicamentele sub forma de pulberi

o lingurita rasa 1,5 – 2,5 g o lingurita cu virf 2,2g – 5 g un virf de cutit 0,5 – 1 g

o medicamentele enterosolvente au invelisul protector rezistent la actiunea acidului clorhidric si fermentilor stomacali, ajungind in intestine unde sunt dizolvate prin actiunea fermentilor intestinali

o pentru administrarea medicamentelor asistenta se va spala pe miinicu apa si sapuno este interzis a se oferi doza intreaga zilnica pacientuluio medicamentele sunt administrate personal de asistenta medicala sau luate de pacient in prezenta

acesteia respectind ordinea succesiva de administrare

DE EVITAT

o manipularea medicamentelor direct cu mina dupa scoaterea lor din ambalajo amestecarea unor medicamente sub forma de prafuri sau alta forma cu carbune medicinal, care absoarbe si

medicamentul reducind din actiunea loro administrarea de tablete , drajeuri ca atare la copii sub 2 anio atingerea dintilor de catre solutii acide si feruginoase pentru ca ataca smaltul, vor fi administrate prin

aspiratie cu ajutorul unui pai de sticla, bolnavul se spala pe dinti dupa fiecare administrareo folosirea aceluiasi pahar, linguri la mai multi bolnavio acestea dupa folosire sunt dezinfectate, spalate sau in cazul celor de unica folosinta colectate pentru a find

duse la crematoriu

Concluzie

ACELASI MEDICAMENT POATE SA ACTIONEZE CA

- ALIMENT- MEDICAMENT- TOXIC

DIFERENTIEREA MEDICAMENTELOR DE TOXICE ARE O IMPORTANTA COVIRSITOARE

Administrarea medicamentelor pe cale rectala

Definitie

- Introducerea medicamentelor rectal constituie alta cale digestiva de administrare cu rezorbtie la nivelul mucoasei rectale

medicamentele menite sa aibă un efect sistemic pot fi administrate si sub forma de supozitoare introduse in rect, de unde acestea sunt absorbite in fluxul sanguin

absorbtia este mai lenta si mai bine suportata decit in cazul administrarii orale si reduce iritata gastrica aceasta cale este aleasa pentru persoanele care nu pot lua medicamente pe gura cei care varsa sau au greturi aceasta metoda poate fi utilizata in cazul medicamentelor care ar putea fi dezactivate de secretiile gastrice pot fi administrate in scopul unui efect local fie ca supozitoare pentru a ameliora in cazul hemoroizilor, fie

sub forma de clisme in colitele ulceroase

cind asistenta va administra rectal va purta intotdeauna manusi curate si va unge usor supozitorul inainte de introducere

- supozitoare rectale

o sunt formele farmaceutice solide administrate rectal pentru obtinerea unui efect local sau systemic

o sunt reprezentate sub forma conica sau ovala cu o extremitate ascutita in care substanta active este inglobata intr-o masa solida de obicei unt de cacao care se topeste la temperatura rectului

o in cazul clismelor terapeutice sau medicamentoase sunt introduse sub forma de clisme prin dizolvare in apa pentru a obtine concentratii izotone

o in cazul microclismelor pentru a dizolva substanta medicamentoasa se foloseste ser fiziologic , glucoza 5% 10 -15 ml

o cantitatea maxima de solutie in care se dizolva substanta medicamentoasa este de 100-200 ml , peste aceasta cantitate absorbtia rectal nu mai are loc , iar pacientul nu retine Solutia

o prin clisma picatura cu picatura in 24 ore se pot administra 1000-2000 ml solutii medicamentoase

o pentru insertia supozitorului se utilizeaza manusao pozitia pacientului – culcat pe partea stingao se recomanda sa respire pe gura pentru a relaxa sfincterul analo supozitorul se insera lent, dincolo de sfincterul intern

Insertia supozitorului rectal

o se recomanda mentinerea pozitiei pacientului timp de 20 de minute dupa insertia supozitotorului

Indicatii- calea rectal ocoleste sistemul venei porte, vena cava acumulind reteaua venoasa a rectului- calea rectal este recomandata pentru- rectal se introduce in organism medicamente cu scopul de a obtine

efect local - golirea rectului- diminuarea durerii- atenuarea peristaltismului intestinal- ameliorarea proceselor inflamatorii locale

efect general- rezorbtia are loc la nivelul mucoasei rectal dar actiunea se manifesta la nivelul intregului organism

cum ar fi – antiemeticele, supozitoarele cu morfina digitala, antibioticele sau antitermiceleContraindicatii

- afectiuni ale rectului si anusului care contraindica administrarea rectal- diaree- interventii chirurgicale ale rectului

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE VAGINALĂ(GLOBULE, OVULE, COMPRIMATE)

OBIECTIVELE PROCEDURII• Aplicarea pe mucoasa vaginală a unor medicamente cu efect local.PREG Ă TIREA MATERIALELOR - Medicamentele prescrise: globule, ovule, tablete- Materiale pentru spălătura vaginală (dacă este recomandată)- Mănuşi de cauciuc- Paravan- Comprese de tifonPREG Ă TIREA PACIENTULUI a) PSIHICĂ:- Explicaţi necesitatea şi eficacitatea procedurii- Explicaţi efectul terapeutic- Asiguraţi pacienta de inofensivitatea procedurii şi de respectarea intimităţii- Obţineţi consimţămantulb) FIZICĂ:- Asiguraţi poziţia ginecologică (decubit dorsal cu coapsele flectate sau eventualdecubit lateral)- Efectuaţi spălătura vaginală dacă aceasta este recomandată de medic inainte deinceperea tratamentuluiEFECTUAREA PROCEDURII:- Pregătiţi materialele pe o tavă sau un cărucior pentru medicamente- Verificaţi prescripţia medicală- Identificaţi pacienta- Duceţi medicamentele in salon- Explicaţi manevra- Asiguraţi intimitatea- Spălaţi mainile şi imbrăcaţi mănuşi de cauciuc- Aşezaţi pacienta in poziţie ginecologică sau SIMS- Scoateţi medicamentul din ambalaj- Cu o mană indepărtaţi labiile folosind două comprese şi evidenţiaţi orificiulvaginal- Introduceţi medicamentul in canalul vaginal impingandu-l uşor cu degetulimbrăcat in mănuşă pană in fundul de sac

Introducerea ovulului in vagin

- Instruiţi pacienta să stea in decubit 15' pentru a favoriza topirea şi absorbţiaINGRIJIREA PACIENTULUIReveniţi după 15' pentru a vedea starea pacientei- Aşezaţi pacienta in poziţie comodă- Asiguraţi un tampon de vată pentru a preveni disconfortul- Instruiţi pacienta cum să procedeze dacă se va continua tratamentul la domiciliuREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ- Plasaţi medicamentele rămase in locul de păstrare adecvat- Indepărtaţi ambalajele- Spălaţi mainileNOTAREA PROCEDURIINotaţi:- Data, ora, medicamentul, doza, numele nursei- Existenţa iritaţiei, a scurgerilor vaginale, leziuni, vegetaţii, eventualruptură de perineuEVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURIIRezultate aşteptate/dorite:- Medicamentul este introdus fără incidente- Pacienta respectă recomandările- Pacienta exprimă starea de confort- Pacienta este cooperantă, inţelege informaţiile primiteRezultate nedorite / Ce faceţi ?- Pacienta acuză durere in timpul introducerii medicamentului- Lucraţi cu blandeţe- Pacienta este incapabilă să reţină medicamentul- Se recomandă prelungirea repausului- Se anunţă medicul pentru a schimba eventual calea de administrare- Pacienta acuză senzaţii locale neplăcute- Se anunţă medical

ADMINISTRAREA OXIGENULUI PRIN SONDĂ

OBIECTIVELE PROCEDURII1. Aprovizionarea esuturilor cu oxigen ţ in caz de hipoxiePREGĂTIREA MATERIALELOR- Sondă de cauciuc sau material plastic, sterilă- Leucoplast- Mănuşi de cauciucPREGĂTIREA PACIENTULUIa) PSIHICĂ: - dacă este conştient:- Informaţi pacientul asupra necesităţii administrării oxigenului

- Explicaţi procedura pentru a obţine colaborarea- Asiguraţi pacientul de inofensivitatea procedurii;b) FIZICĂ:- Asiguraţi pacientului o poziţie comodă- Verificaţi libertatea căilor respiratoriiEFECTUAREA PROCEDURII:- Verificaţi prescripţia medicală şi debitul de O2 recomandat pe minut- Identificaţi pacientul şi stabiliţi o relaţie deo colaborare- Măsuraţi distanţa de la narină pană la lobul urechii (aproximativ 6-8 cm)- Introduceţi sonda in narină perpendicular pe planul feţei pentru a nu lovicornetele nazale (cand se inclină in sus) sau planşeul fosei nazale (cand seinclină in jos)- Umeziţi sonda pentru a favoriza inaintarea- Asiguraţi-vă că sonda a ajuns la profunzimea dorită- Fixaţi sonda cu leucoplast- Fixaţi debitul (6 l/min) conform prescripţieiINGRIJIREA PACIENTULUI- Supravegheaţi bolnavul şi controlaţi frecvent permeabilitatea sondei, observaţifaciesul- Asiguraţi ingrijirea nasului şi cavităţii bucale deoarece O2 usucă mucoasa- Schimbaţi zilnic sonda şi narina folosind mănuşi- Controlaţi frecvenţa respiraţieiREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ- Indepărtaţi sondele de unică folosinţă- Curăţaţi sondele de cauciuc şi pregătiţi pentru sterilizare- Cand indicaţia de administrare a oxigenului incetează, indepărtaţi cu grijăsursa de oxigenNOTAREA PROCEDURII- Notaţi data şi ora inceputului şi sfarşitului oxigenoterapiei- Notaţi debitul /min- Notaţi reacţia pacientului, semnele vitale (in special respiraţia), culoareategumentelor, schimbări ale stării de conştienţăEVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURIIRezultate aşteptate/dorite:- Pacientul are respiraţie normală sau prezintă ameliorare a stării iniţiale- Pacientul exprimă stare de confort, prezintă tegumente normal colorate,mucoasele sunt intacte.Rezolute nedorite /Ce faceţi?- Sonda iese in afară deoarece nu a fost introdusă corect- repetaţi cu atenţie manevra de introducere şi asiguraţi-vă că s-a atinsprofunzimea necesară - Pacientul se balonează- sonda a fost introdusă prea profund şi O2 ajunge in stomac; retragepţisonda pană aproape de vălul palatin- Mucoasele pacientului sunt uscate, iritate- reduceţi presiunea oxigenului dacă observaţi deprimarea funcţieirespiratorii şi anunţaţi medicul- verificaţi funcţionarea umidificatorului- schimbaţi narina la introducerea sondei

- mobilizaţi din cand in cand sonda

Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie

Definitie : Calea respiratorie se preteaza la administrarea medicamentelor,avand in vedere suprafata de peste 100 m2

a alveolelor pulmonare si vascularizatia lor bogata

Indicatii

- vascularizatia intinsa si suprafata mare a alveolelor pulmonare constituie factori favorizanti petru absorbtia gazelor

Se administreaza :

-gaze sau substante

-lichide fin pulverizate sau sub forma de vapori sau prin injectie intratraheala

Scop:

-dezinfectia decongestionarea mucoasei cailor respiratorii

-imbogatirea aerului inspirat in oxigen, pentru combaterea hipoxiei

-fluidificarea sputei, expectoratia

Inhalatia :

-reprezinta introducerea substantelor medicamentoase in caile respiratorii,

antrenate de vapori de apa

medicamentele pot fi inhalate pentru a produce un efect sistemic, fie un efect local asupra aparatului respirator

substantele gazoase folosite in anestezii generale sunt administrate prin inhalare bronhodilatatoarele utilizate in tratamentul anumit6or tipuri de astmă, emfizem pulmonar sau bsonsite

constituie exemple comune de medicamente administrate prin inhalareIndicatii :

-rinite;

-rinofaringe

-bronsite

-astm bronsic

Pregatirea inhalatiei :

- pacientul

-pregatirea psihica

-este informat cu privire la scopul administrarii medicamentelor

-i se explica modul in care va respira

-inspiratie pe gura ,expiratie pe nas

-se identifica eventuale alergii cunoscute de pacient

-pregatire fizica

-se aseaza in pozitie sezand

-invata unde sa-si sufle nasul

-se aseaza un prosop in jurul gatului

-se ung buzele ci tegumentele peri-bucale cu vaselina

- materialele

-inhalator ,prosop,vaselina,cort ,apa clocotinda

-substanta medicamentoasa:esente aromate ,substante antiseptice,substante alcaloide

Executarea inhalatiei:

- asistenta

-isi spala mainile

-inchide ferestrele camerei

-introduce in vasul inhalatorului cu apa clocotita o lingurita inhalant la 1-2 l apa

-aseaza pacientul pregatit in fata palniei inhalatorului,il acopera cu cortul sau pelerina

-menitine distanta de 30-80 cm fata de palnie

-invita pacientul sa inspire pe gura ,sa expire pe nas

-supravegheaza pacientul

-durata unei sedinte:5-20 min

Modalitati de efectuare a aerosolului

Ingrijirea ulterioara a pacientului :

-se sterege fata pacientului cu un prosop moale

-este ferit de curentii de aer rece

-ramane in incapere 15-30 min

Reorganizarea :

-materialele se strang ,se spala

-inhalatorul se dezinfecteaza

Inhalarea de aerosoli :

DE stiut :inhalatorul poate deveni sursa de contaminare a cailor respiratorii,daca nu este sterilizat in prealabil

/!\ De evitat :inhalarea primilor vapori deoarece acestia pot antrena picaturi de apa fierbinte

ADMINISTRAREA OXIGENULUI PRIN SONDĂ

OBIECTIVELE PROCEDURII1. Aprovizionarea tesuturilor cu oxigen in caz de hipoxiePREGĂTIREA MATERIALELOR- Sondă de cauciuc sau material plastic, sterilă- Leucoplast- Mănuşi de cauciucPREGĂTIREA PACIENTULUIa) PSIHICĂ: - dacă este conştient:- Informaţi pacientul asupra necesităţii administrării oxigenului- Explicaţi procedura pentru a obţine colaborarea- Asiguraţi pacientul de inofensivitatea procedurii;b) FIZICĂ:- Asiguraţi pacientului o poziţie comodă- Verificaţi libertatea căilor respiratoriiEFECTUAREA PROCEDURII:- Verificaţi prescripţia medicală şi debitul de O2 recomandat pe minut- Identificaţi pacientul şi stabiliţi o relaţie deo colaborare- Măsuraţi distanţa de la narină pană la lobul urechii (aproximativ 6-8 cm)

- Introduceţi sonda in narină perpendicular pe planul feţei pentru a nu lovicornetele nazale (cand se inclină in sus) sau planşeul fosei nazale (cand seinclină in jos)- Umeziţi sonda pentru a favoriza inaintarea- Asiguraţi-vă că sonda a ajuns la profunzimea dorită- Fixaţi sonda cu leucoplast- Fixaţi debitul (6 l/min) conform prescripţieiINGRIJIREA PACIENTULUI- Supravegheaţi bolnavul şi controlaţi frecvent permeabilitatea sondei, observaţifaciesul- Asiguraţi ingrijirea nasului şi cavităţii bucale deoarece O2 usucă mucoasa- Schimbaţi zilnic sonda şi narina folosind mănuşi- Controlaţi frecvenţa respiraţieiREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ- Indepărtaţi sondele de unică folosinţă- Curăţaţi sondele de cauciuc şi pregătiţi pentru sterilizare- Cand indicaţia de administrare a oxigenului incetează, indepărtaţi cu grijăsursa de oxigenNOTAREA PROCEDURII- Notaţi data şi ora inceputului şi sfarşitului oxigenoterapiei- Notaţi debitul /min- Notaţi reacţia pacientului, semnele vitale (in special respiraţia), culoareategumentelor, schimbări ale stării de conştienţăEVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURIIRezultate aşteptate/dorite:- Pacientul are respiraţie normală sau prezintă ameliorare a stării iniţiale- Pacientul exprimă stare de confort, prezintă tegumente normal colorate,mucoasele sunt intacte.Rezolute nedorite /Ce faceţi?- Sonda iese in afară deoarece nu a fost introdusă corect- repetaţi cu atenţie manevra de introducere şi asiguraţi-vă că s-a atinsprofunzimea necesară - Pacientul se balonează- sonda a fost introdusă prea profund şi O2 ajunge in stomac; retrageţisonda pană aproape de vălul palatin- Mucoasele pacientului sunt uscate, iritate- reduceţi presiunea oxigenului dacă observaţi deprimarea funcţieirespiratorii şi anunţaţi medicul- verificaţi funcţionarea umidificatorului- schimbaţi narina la introducerea sondei- mobilizaţi din cand in cand sonda

Instilatiile

- sunt forme medicamentoase administrate prin instilare , in cantitati mici sub forma de picaturi, ungvent sau spay

o picaturi oculare – colireo ungvent oftalmico picaturi auriculareo picaturi nazale – erine si spay - uri

- administrarea coliruluio colirele sunt forme farmaceutice lichide , sterile, aplicate prin picurare in sacul

conjunctival

o pozitia pacientului – orizontala sau sezind, cu privirea spre tavan

o in sacul conjunctival se administreaza o picatura de colir, cantitatea considerata optima

o daca este necesar pentru instilarea celei de-a doua picaturi se recomanda un interval de 5 minute fata de administrarea precedenta

o se apasa usor pe sacul lacrimal folosid un pansament steril timp de 1-2 minute, dupa instilatie pentru a preveni absorbtia sistemica prin canalul lacrimal

o dupa instilare inchiderea ochilor timp de 1-2 minute, favorizeaza absorbtia medicamentului

- administrarea colirului oftalmic

o pozitia pacientului – orizontala sau sezind, cu privirea spre tavano in sacul conjunctival se aplica cantitatea recomandata de ungvent

o administrarea medicatiei direct pe cornee poate produce discomfort sau chiar afectarea acesteia

o ungventul formeaza pe cornee un film , tulburind trecator vederea aspect care trebuie comunicat pacientului

o se recomanda inchiderea ocilor pe o durata de 2 – 3 minute dupa tratament, aplicarea ungventului , daca este posibil se recomanda seara la culcare

Administrarea picaturilor auriculare

o picaturile auriculare – otice - trebuie sa fie incalzite la temperatura corpului inainte de instilare

o pozitia pacientului – orizontala cu urechea afectata in sus sau in picioare cu capul usor inclinat spre partea neafectata

o pentru o mai buna vizualizare si facilitare a patrunderii picaturilor se directioneaza canalul urechii externe

la copil

la adult

o dupa instilarea numarului recomandat de picaturi se mentine pozitia pacientului timp de inca 2-3 min

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALĂ

Generalităţi

În conformitate cu prescripţiile medicului, medicamentele se pot administra pe cale bucală (orală), respiratorie, rectală, prin aplicaţii locale sau pe cale parenterală (prin injecţii).

Prin cale parenterală se înţelege administrarea medicamentelor pe altă cale decât tubul digestiv. În mod curent se înţelege introducerea în organism a medicamentelor aflate în stare lichidă, cu ajutorul unor ace care traversează ţesuturile, deci prin injecţii. Dintre avantajele utilizării acestei căi amintim:

absorbţia uşoară, cea ce determină o instalare rapidă a efectului, ocolirea tubului digestiv în cazul medicamentelor sensibile la acţiunea sucurilor digestive

dozarea precisă a medicamentelor introducerea medicamentelor în organismul bolnavului inconştient, a celui care prezintă

vărsături sau are hemoragie digestivă superioară.

Scopul injecţiilor poate fi:

explorator, când se efectuează testarea sensibilităţii organismului faţă de diferite substanţe (Penicilină, Histamină, etc.)

terapeutic, pentru administrarea medicamentelor

Felul, locul injecţiilor poate să fie intradermică, subcutanată, intramusculară, aspiraţii venoase.

Injecţia intradermică se face cu scop explorator, anestezic, curativ. Regiunea faţă interioară a antebraţului, iar la nevoie oricare altă regiune în grosimea dermului

Injecţia subcutanată se face în scop curativ. Regiunea se poate efectua în orice regiune unde nu trec în straturile superficiale trunchiuri mari vasculare şi nervoase, regiuni infectate sau supuse la presiuni de îmbrăcăminte. sub piele în ţesutul celular subcutanat

Injecţia intramusculară se efectuează în scop curativ. Regiunea pătratul supero -extern a fesei, deasupra liniei orizontale ce trece prin extremitatea superioară a şanţului interfesier faţă antero- externă a braţului şi a coapsei, în ţesutul muscular

Injecţia intravenoasă se efectuează în scop explorator sau curativ şi oferă o instalare rapidă a efectului dorit, administrarea în totalitate a dozei prescrise. Regiunea se poate efectua în toate venele superficiale utilizându-se mai ales cele de la nivelul plicii cotului, în vasele sanguine.

injecţia intracardiacă, în inimă în măduva roşie a oaselor se efectuează în cazuri de urgenţă în spaţiul subarahnoidian, injecţia intraosoasă

Injecţiile.

Pregătirea injecţiei. Se face prin pregătirea materialelor necesare: seringi, ace, medicamente, alte materiale (tampoane, soluţii dezinfectante, tăviţă renală, garou, etc.)

Seringile vor fi sterile, cu o capacitate în funcţie de cantitatea de administrat. Se preferă seringile de unică utilizare care asigură:

condiţii maxime de sterilitate risc de contaminare a pacientului redus la maxim economie de timp economie de personal manipulare uşoară

Medicamentul prescris se poate prezenta:

ca medicament direct injectabil, în fiole sau flacoane. ca medicament indirect injectabil, pudre sau produse liofilizate.Locul injectiilor il constituie tesuturile in care se introduc medicamentele:

grosimea dermului - injectie intadermica

sub piele ,in tesutul celular subcutanat - injectie subcutanata

tesutul muscular - injectie intramusculara

in vasele sangvine - injectia intravenoasa si injectia intraarteriala

in inima - injectia intracardica

in interventia de ugenta - in maduva rosie a oaselor

injectia intraosoasa - in spatiul subarahnoidaian

Pregatirea injectiei

materiale

- seringi sterile cu o capacitate in functie de cantitatea de sol medic.

medicamentul prescris se poate prezenta :

a) ca medicament direct injectabil,in fiole sau flacoane cu doza unica sau mai multe doze ,in seringa gata de intrebuintare

b) ca medicament indirect injectabil -pudre sau produse liofilizate in fiole sau flacoanecu dop de cauciuc,insotite sau nu de solvent

-alte materiale :

-tampoane sterile din vata si tifon ,solutii dezinfectante ,pile din metal pentru deschiderea fiolelor ,lampa de spirt ,tavita renala garou din cauciuc,pernita ,musama

Pregatirea psihica a pacientului :

-se informeaza privind scopul si locul injectiei si eventuale reactii pe care le va prezenta in timpul injectiei

-pregatire fizica

-se aseaza in pozitie confortabila ,in functie de tipul si locul injectiei

Incarcarea seringii :

-se spala pe maini cu apa curenta ,se verifica seringa si acele-capacitatea si termenul de valabilitate al sterilizarii

-se verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor eticheta ,doza termenul de valabilitate ,aspectul solutiiei

-se indeparteaza ambalajul seringii,se adapteaza acul pentru aspirat solutia ,acoperit cu protectorul si se aseaza pe o compresa sterila

a) aspirarea continutului fiolelor :

-se goleste lichidul din varful fiolei prin miscari de rotatie

-se dezinfecteaza gatul fiolei prin flambare sau prin stergere cu tamponul imbibat in alcool - se flambeaza pila de otel si se taie gatul fiolei

-se deschide fiola astfel:se tine cu mana stanga iar cu policele si indexul mainii drepte protejate cu o compresa sterila se deschide partea subtiata a fiolei

-se trece gura deschisa a fiolei prin flacara

-se introduce acul in fiola deschisa ,tinuta intre policele mainii drepte si avand grija ca bizoul acului sa fie permanent acoperit cu solutia de aspirat;fiola se rastoarna progresiv cu orificiul in jos;

-se indeparteaza aerul din seringa,fiind in pozitie vericala cu acul indreptat in sus ,prin impingerea pistonului pana la aparitia primei picaturi de solutie prin ac;

-se schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectia care se face;

b) dizolvarea pulberilor :

-se aspira solventul in seringa

-se indeparteaza capacelul metalic al flaconului se dezinfecteaza capacul de cauciuc,se asteapta evaporarea alcoolului;

-se patrunde cu acul prin capacul de cauciuc si se introduce cantitatea de solvent prescrisa

-se scoate acul din flacon si se agita pentru a completa dizolvarea;

c) aspiratia solutiei din flaconul inchis cu dop de cauciuc

-se dezinfecteaza dopul de cauciuc ,se asteapta evaporarea alcoolului

-se incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cantitatea de solutie ce urmeaza a fi aspirata;

-se introduce acul prin dopul de cauciuc in flacon,pana la nivelul dopului si apoi se introduce aerul;

-se retrage pistonul sau se lasa sa se goleasca singur continutul flaconului in seringa sub presiunea din flacon;

-acul cu care sa perforat dopul de cauciuc se schimba cu acul pentru injectie;

A. Injecţia intradermică

Asistenta execută tehnica. Se întinde pielea şi se pătrunde cu bizoul acului îndreptat în sus în grosimea dermului. Se observă locul de injectare prin formarea unei papule cu aspectul unei coji de portocală având un diametru de 5-6 cm. Ulterior se informează pacientul să nu se spele pe antebraţ, să nu comprime locul injecţiei şi se citeşte reacţia în cazul intradermoreacţiilor la intervalul de timp stabilit.

Se poate face pe orice suprafaţă a corpului în scop anestezic, când injecţia este facut în scop de testare asistenta va avea pregătit Adrenalină, Efedrină, Hemisuccinat de hidrocortizon.

Nu se dezinfectează pielea cu alcool în cazul intradermoreacţiilor la tuberculină.

Se utilizează soluţii izotone, uşor rezorbabile, cu densitate mare.

Administrarea intradermica a Insulinei

Scop

terapeutic- anestezie locala; desensibilizarea organismului in cazul alergiilor;

explorator – intradermoreactiile la tuberculina , la diversi alergeni

Actiune

- efect local- se injecteaza o cantitate mica astfel incit aceasta sa nu interfereze cu tesuturile subiacente sau sa

genereze efecte sistemice- se foloseste pentru a observa o reactie inflamatorie alergica la proteine straine - IDR la

tuberculina, testare la medicamente sau a unor chimioterapice anticanceroaseLocul injectiei

- locul de electie pentru administrare se alege astfel incit reactia inflamatorie post administrare sa poata fi observata

– regiuni lipsite de foliculi pilosi : fata anterioara a antebratului ; fata externa a bratului si a coapsei ; orice regiune in scop de anestezie

Locuri de administrare intradermica

-se prefera zonele putin pigmentate sau cheratinizate – fata interna a bratului, zona subclaviculara a pieptului si zona scapulara a spatelui

Solutii administrate :

- sol izotone usor resorbabile, cu densitate mica

Resorbtia

– foarte lenta.

Executarea :

-asistenta isi spala mainile

-dezifecteaza locul injectiei

-se intinde si se imobilizeaza pielea cu policele si indexul mainii stangi

-se prinde seringa in mana dreapta si se patrunde cu bizonul acului indreptat cu acul in sus in grosimea dermului

Administrarea intradermica

-se observa,locul de injectare,formarea unei papule cu apectul cojii de portocala,avand un diametru de 5-6 mm si inaltimea de 1-2 mm;

-se retrage brusc acul,nu se tamponeaza locul injectiei;

Ingrijirea :

-este recomandat sa nu se spele pe antebrat,sa nu comprime locul injectiei

-se citeste reactia in cazul intradermareactiilor la intervalul de timp stabilit

Incidente :

-revarsarea solutiei la suprafata pielii ,avand drept cauza patrunderea partiala a bizoului acului in grosimea dermului

-lipsa aspectului caracteristic (papula cu aspect de portocala ),cauza-patrunderea solutiei sub derm

-lipotimie ,stare de soc cauzata de substanta injectata

-necrozarea tegumentelor din jurul injectiei

B. Injecţia cubcutanată

Executarea tehnici. Asistenta se spală pe mâini, dezinfectează locul injecţiei. Pentru injecţia pe faţa externă a braţului, poziţia pacientului este şezând cu braţul sprijinit pe şold. Se prinde seringa pregătită ca un creion în măna dreaptă, se face o cută a pielii între indexul şi policele mâinii ştăngi, care se ridică după planurile profunde. Se pătrunde brusc cu forţă la baza cutei, longitudinal 2-4 cm. Se verifică poziţia acului prin retragerea pistonului şi se injectează lent soluţia de administrat prin apăsarea pistonului. La terminare se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul, se masează uşor.

medicamentul este injectat direct sub suprafata pielii injectarea poate fi facuta prin injectare intermitenta sau prin infuzie continua pacientii sunt invatati adesea sa foloseasca aceasta metoda atunci cind trebuie sa-si administreze

medicamente la domiciliu procedura este destul de simpla si relativ simplu de realizat administrarea accidentala trebuie evitata prin folosirea unor ace de marime adecvata frectionarea circulara a locului injectarii subcutanate reduce probabilitatea iritarii s imbunatateste absorbtia

Scop

– terapeuticActiune

- efect sistemic- efect persistent – absorbtia se realizeaza indeosebi prin capilare de obicei mai lent decit in cazul

administrarii i. m.Locul injectiei

– regiuni bogate in tesut celular, lax, extensibil: fata externa a bratului, fata sup-ext a coapsei; fata supra- si sub-spinoasa a omoplatului; regiunea subclaviculara; flancurile peretelui abdominal.

Locurile de administrare a injectiei subcutanate

Solutii administrate :

- sol izotone, nedureroase ; sol cristaline : insulina, cofeina, histamina

Resorbtia

– incepe de la 5-10 min de la adm. si dureaza in functie de cantitatea de substanta administrata

Executarea :

-asistenta isi spala mainile

-dezinfecteaza locul injectiei

-pentru injectia pe fata externa a bratului ,pozitia pacientului este sezand,cu bratul sprijinit pe sold

-se prinde seringa pregatita, ca pe un creion,in mana dreapta

-se face o cuta a pielii intre indexul si policele mainii,care se ridica dupa planurile profunde

-se patrunde brusc,cu forta la baza cutiei,longitudinal 2-4 cm

-se verifica pozitia acului prin retragere pistonului,daca nu sa patruns intr-un vas sangvin

-se injecteaza lent solutia medicamentoasa,prin apasarea pistonului cu policele mainii drepte

-se retrage brusc acul cu seringa si se dezinfecteaza locul injectiei,masandu-se usor, pentru a favoriza circulatia si deci resorbtia medicamentului

Accidente Interventii

-durerea violenta prin lezarea unei terminatiuni nervoase -se retrage acu putin spre suprafata

-ruperea acului -extragerea manuala sau chirurcicala a acului

-hematom prin lezarea unui vas mai mare -se previne prin verificarea pozitiei inainte de injectare

Locurile de elecţie ale injecţiei se vor alterna, pentru a asigura refacerea ţesuturilor. Se evită injecţia în regiunile infectate sau cu modificări dermatologice

În scop terapeutic se utilizează soluţii izotone, nedureroase, soluţii cristaline: insulină, heparină, histamină, cafeină, atropină, etc.

C. Injecţia intramusculară

Locul elecţiei constituie muşchii voluminoşi, lipsiţi de trunchiuri importante de vase şi nervi. Se execută în cadranul superoextern fesier, în poziţie de culcat se caută ca repere punctuale Smirnov şi Barthelmy (la un lat de deget deasupra ţi înapoia marelui trohanter – unirea treimii externe cu cele două treimi interne a unei linii care uneşte splina iliacă anterosuperioară cu extremitatea şanţului interfesier. Şezând se poate face în toată regiunea fesieră deasupra liniei de sprijin.

probabilitatea cea mai comuna si cea mai folositoare cale de administrare parenterala medicamentul este injectat in muschi de obicei pe partea superioara a coapsei, in sectorul superior, exterior

fesei sau in regiunea medie a deltoidului lungimea corecta a acului este foarte importanta pentru a se evita formarea abceselor datorita penetrarii

necorespunzatoare in muschi muschiul trebuie sa fie relaxat, astfel incit lichidul injectat sa se poata raspindi printre fibrele musculare ,

iar pentru injectare va fi ceruta o forta mai micaScop – therapeutic

Locul injectiei

– muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri imortante de vase si nervi :– reg sup-ext a fesei ; – fata ext a coapsei in 1/3 mijlocie ;– fata ext a bratului, in muschiul deltoid– se aleg zonele cu masa musculara dezvoltate si cu reprezentare vasculo – nervoasa cit mai redusa– se prefera zona gluteala/ventrala sau dorsala , deltoidul, cvadricepsul

administrare in deltoid sau cvadriceps

– in cazul pacientilor subponderali se vor selecta zonele cu masa musculara suficient de bine reprezentata pentru administrare

Locul administrarii ventro – gluteal

locul administrarii dorso – gluteal

Administrarea intramusculara

Solutii administrate :

- sol izotone; sol uleioase ; sol coloidale cu densitate mare.

Resorbtia

– incepe imediat dupa administrare ; se termina in 3-5 min ; mai lenta pentru solutiile uleioase.

Locul injectei il constituie muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi,a caror lezare ar putea provoca accidente.in muschii fesieri se evita lezarea nervului sciatic :

-cadranul super extern fesier

-rezulta din intretaierea unei linii orizontale ,care trece prin marginea superioara a marelui trohanter,pana deasupra santului interfesier ,cu alta verticala perpendiculara pe mijlocul celei orizontale

-cand pacientul e culcat se cauta ca repere punctuale Smirnov si Barthelmy (punctul Smirnov este situat la un lat de deget deasupra si inapoia marelui trohanter;punctul Barthelmy este situat la unirea treimii externe cu cele doua treimi interne aunei linii care uneste splina iliaca anteroposterioara cu extremitatea santului interfesier)

-cand pacientul este in pozitie sezand ,injectia se poate face in toata regiunea fesiera,deasupra liniei de sprijin;

Pregătirea injecţiei. Se pregătesc materialele, pacientul este informat, se cere acceptul, se recomandă relaxarea musculară, se dezbracă regiunea, se ajuta pacientul să se aşeze în poziţie comodă.

materialele:

-ace 20-23 G

-se incarca seringa

pacientul :

-se informeaza

-se recomanda sa se relaxeze musculatura

-se ajuta sa se aseze comod in pozitie decubit ventral ,decibit lateral,ortostatism,sezand(pacienti dispneici)

Executarea :

-asistenta isi spala mainile

-dezinfecteaza locul injectiei

-se intinde pielea intre indexul si policele mainii stangi si se inteapa perpendicular pielea cu rapiditate si siguranta,cu acul montat la seringa

-se verifica pozitia acului prin aspirare

-se injecteaza lent solutia

-se retrage brusc acul cu seringa si se dezinfecteaza locul

-se maseaza usor locul injectei pentru a activa circulatia,favorizand resorbtia

Ingrijirea ulterioara a pacientului :

-se aseaza in pozitie comoda ,ramanand in repaus fizic 5-10 minute

Incidente si accidente Interventii

-durere vie ,prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale :

-retagerea acului,efectuarea injectiei in alta zona

-paralizia prin lezarea nervului sciatic

-se evita prin respectarea zonelor de electie a injectiei

-hematom prin lezarea unui vas

-ruperea acului

-extragerea manuala sau chirurgicala

-supuratie aseptica

-se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi pentru a patrunde in masa musculara

-embolie prin injectarea accidentala intr-un vas a solutiilor uleioase

-se previne prin verificarea pozitiei acului

Calea intramusculară se utilizează pentru administrarea substanţelor hidrosolubile, liposolubile, suspensii apoase, se introduc soluţii izotone, uleioase, cristaloide cu densitate mare.De stiut:

injectia se poate executa si cu acul detasat de seringa,respectandu-se masurile de asepsie

pozitia acului se controleaza ,in cazul solutiilor colorate,prin detasarea seringii de la ac, dupa introducerea acului in masa musculara

infiltratia dureroasa a muschilor se previne prin alternarea locurilor injectiilor

Tehnica Z trackc

Injectia musculara in forma de Z se foloseste pentru a evita scurgerea de substanta in tesutul subcutanat. Se foloseste la administrarea substantelor iritante si cele care decoloreaza tesutul subcutanat ( cum ar fi fierul, de exemplu) sau la pacientii varstnici care nu au tesut muscular bine dezvoltat..Tragerea in lateral a pielii in timpul injectarii ajuta ca substanta sa ramana in tesutul muscular.

Tehnica trebuie facuta cu atentie deoarece scurgerea accidentala de substanta in tesutul subcutanat poate produce disconfort pacientului cat si patarea permaneneta a tesutului.

Materiale necesare:

medicatia prescrisa manusi paduri alcoolizate seringa si ac

Pregatirea echipamentului:

se verifica prescriptia medicului se spala mainile se verifica ca seringa si acul sa fie potrivite pentru injectia intramusculara se trage solutia in seringa si apoi se mai trage putin aer se schimba acul cu care s-a tras solutia si se ataseaza cel pentru injectia intramuscularaAdministrarea:

se confirma identitatea pacientului se pozitioneaza pacientul expunandu-i zona gluteala se dezinfecteaza zona ( cadranul supero-lateral al fesei) cu pad alcoolizat se lasa sa se ususce pielea se pun manusile se trage pielea in lateral , indepartand-o de locul ales pt injectie se introduce acul ( ca la injectia intramusculara simpla , descrisa mai sus) la un unghi de 90 de grade

se aspira pentru a verifica daca vine sange. Daca vine se va retrage acul si se va relua tehnica se injecteaza substanta si apoi aerul tras in seringa odata cu substanta injectarea aerului dupa terminarea substantei ajuta la prevenirea scurgerii de substanta din ac in tesutul

subcutanat atunci cand acesta este retras se asteapta inca 10 secunde dupa terminarea injectarii , inainte de a scoate acul se elibereaza pielea care a fost trasa pentru a acoperi traiectul facut de ac nu se maseaza locul deoarece poate favoriza patrunderea substantei iritante in tesutul subcutanat se incurajeaza pacientul sa se plimbe pentru a facilita absorbtia medicamentului nu se recapeaza acul se descarca materialele folosite in recipientele de colectare specifice

Consideratii speciale:

nu se va injecta mai mult de 5 ml de solutie folosind injectia intramusculara in forma de Z se vor alterna locurile de injectare se incurajeaza pacientul sa se relaxeze in timpul injectarii, deaorece adminstrarea medicamentului intr-un

musch tensionat este mult mai dureroasa daca pacientul este imobilizat la pat si nu se poate plimba dupa injectare va fi ajutata sa faca exercitii pasive

si active in pat pentru a facilita absorbtia medicamentului

D. Injecţia intravenoasă

Se face prin puncţie venoasă în scop terapeutic pentru administrarea unor medicamente. Locul puncţiei:.

venele din plica cotului venele antebraţului

venele de pe faţa dorsală a mâini venele subclaviculare venele femurale venele maleolare interne venele jugulare şi epicraniene

Locuri de administrare intravenoasa la copiiSolutii administrate :

- sol izotone;

- sol hipertone.

Resorbtia – este instantanee

Pozitia acului in vena in timpul injectarii intravenoase

a. pozitie corectab. acul patrus partial in vena

c. acul a strapuns venad. acul a strapuns complet vena

Executia injectiei :

-asistenta se spala pe maiini

-se alege locul punctiei

-se dezinfecteaza locul punctiei

-se executa punctia venoasa

-se controleaza daca acul este in vena

se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea garoului

-se injecteaza lent.tinand seringa in mana stanga,iar cu policele mainii drepte se apasa pe piston

-se verifica periodic daca acul este in vena

-se retrage brusc acul ,cand injectarea sa terminat ;la locul punctiei se aplica tamponul imbibat in alcool,compresiv

Ingrijirea ulterioara :

-se mentine compresiune la locul injectiei cateva minute

-se supravegheaza in continuare starea generala

Incidente si accidente Interventii

-injectarea solutiei in tesutul perivenos ,manifesta prin tumefierea

tesuturilor,durere

-se incearca patrunderea in lumenul vasului,continuandu-se injectia

sau se incearca alt loc

-flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a unor substante

iritante

-injectarea lenta

-valuri de caldura ,senzatie de uscaciune in faringe -injectare lenta

-hematom prin strapungerea venei -se intrerupe injectia

-ameteli,lipotimie,colaps -se anunta medicul

De stiut :

in timpul injectarii se va supraveghea locul puctiei si starea generala

vena are nevoie pentru refacere de un repaos de cel putin 24h ,de aceea nu se vor repeta injectiile in acceasi vena la intervale scurte

daca pacientul are o singura vena disponibila si injectiile trebuie sa se repete,

punctiile se vor face intotdeauna mai central fat de cele anterioare

daca sau revarsat,in tesutul perivenos,solutiile hipertone (calciu colorat,calciu bromt)va fi instiintat medicul pentru a interveni,spre a se evita necrozarea tesuturilor.

De evitat

incercarile de a patrunde in vena dupa formarea hematomului,pentru ca acesta,

prin volumul sau ,deplaseaza traiectul obisnuit al venei;

Incidente şi accidente.

injectarea soluţiei în ţesutul perivenos, manifestată prin tumefierea ţesuturilor, durere flebalgie, prin injectare rapidă valuri de căldură, senzaţia de uscăciune în gură hematom prin străpungerea venei

ameţelii, lipotimie, colapsVenele au nevoie pentru a se reface de cel puţin 24 de ore, se evita repetarea injecţiei la intervale scurte în

acelaşi venă, daca pacienta are o singură venă atunci injecţia următoare se va administra mai central faţă de cel anterior administrat. Se evită încercările de pătrundere în venă după formarea hematomului, pentru că acesta, prin volumul său deplasează traiectul venei.

E. Perfuzia intravenoasă

Se înţelege introducerea pe cale parenterală, picătură cu picătură a soluţie medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică, hidroionică şi volemică a organismului.

PREGĂTIREA MATERIALELOR- Tavă medicală/cărucior pentru tratamente- Seringi şi ace sterile adecvate- Mănuşi sterile- Soluţie perfuzabilă (punga sau flacon) în termen de valabilitate, cu aspectnemodificat- Trusa de perfuzat (perfuzor cu filtru sau fără filtru) în termen devalabilitate, integră- Branulă/canulă sau fluturaş- Soluţie dezinfectantă, comprese sterile- Garou, leucoplast sau bandă adezivă non alergică- Etichetă- Muşama, aleză (o bucată de pânză)- Stativ telescopic- Recipiente de colectare a deşeurilorPREGĂTIREA PACIENTULUIa) PSIHICĂ:- Informaţi şi explicaţi procedura pacientului pas cu pas (scopul acesteia, senzaţiile care pot să apară, riscurile perfuziei i.v.)- Obţineţi consimţământul informat- Instruiţi pacientul privind:• semnele şi simptomele infiltraţiei, inflamaţiei şi flebitei• informarea nursei dacă se modifică debitul, dacă soluţia nu se mai scurge, dacăîn tubul perfuzorului a aparut sânge, dacă are senzaţie de frig• posibilitatea de mişcare/deplasare având perfuzie montată

• acordaţi atenţie persoanelor vârstnice şi asiguraţi-vă că au auzit şi înţeles celi s-a spusb) FIZICĂ:- Poziţia pacientului - decubit dorsal- Asiguraţi intimitatea pacientului- Alegeţi locul pentru puncţia i.v.:• la adulţi sunt preferate venele de la plică cotului (cefalica, bazilică şi median cubitală);• evitaţi vena dureroasă la palpare; selectaţi venele bine dilatate;• la bătrâni, dacă este posibil evitaţi:- venele dorsale ale mâinii braţul dominant pentru puncţie venoasă deoareceaceste locuri interferă mult cu independenţa vârstnicului• examinaţi calitatea şi starea venelor.EFECTUAREA PROCEDURII:- Verificaţi prescripţia medicală privind cantitatea şi tipul soluţiei- Identificaţi pacientul- Spălaţi mâinile/îmbrăcaţi mănuşi sterile- Aduce i materialele lâng ţ ă patul pacientului- Pregătiţi soluţia perfuzabilă şi trusa de perfuzat- Menţineţi asepsia când se deschide trusa de perfuzat sterilă şi soluţia perfuzabilă- Suspendaţi punga sau flaconul cu soluţia perfuzabilă în stativ- Deschideţi trusa de perfuzat- Fixaţi clema/prestubul la o distanţă de 2- 5 cm mai jos de picurător- Închideţi clema/prestubul perfuzorului, îndepărtaţi capacul acului şi introduceţi-l în locul de intrare, în pungi sau flacon- Presaţi uşor picurătorul (camera de scurgere a perfuzorului) şi lăsaţi să se umple până la jumătate- Înlăturaţi capacul protector de la capătul tubului şi deschideţi clema/prestubul- Lăsaţi lichidul să curgă până ce se elimină bulele de aer, ţinând tubul perfuzorului curbat cu amboul în sus pentru a nu se pierde mult lichid- Închideţi clema/prestubul şi puneţi capacul protector- Selectaţi locul potrivit (venele distale sau proximale)- Puneţi muşamaua şi aleza sub braţul pacientului- Aplicaţi garoul la 10-12 cm deasupra locului de inserţie; capetele garouluitrebuie direcţionate spre partea proximală - Verificaţi prezenţa pulsului distal,radial- Recomandaţi pacientului să strângă pumnul- Efectuaţi puncţia venoasă:- Dacă venele nu sunt vizibile şi nu se pot simţi la palpare, încercaţi procedeele:a) rugaţi pacientul să închidă şi să deschidă pumnulb) daţi drumul la garou şi rugaţi pacientul să-şi coboare mâna sub nivelul inimiipentru a i se umple venele, apoi reaplicaţi garoulc) înlăturaţi garoul şi puneţi o compresă caldă şi umedă pe venă timp de 10-15'- Dezinfectaţi tegumentul (tampon cu alcool timp de 60 secunde) folosind mişcăricirculare de la centru în afară cu câţiva cm.- Poziţionaţi mâna nedominantă la 4-5 cm sub locul de puncţie şi cu policele seîntinde pielea deasupra venei- Îndepărtaţi capacul protector de pe amboul tubului de perfuzor şi adaptaţiperfuzorul la ac sau- Ataşaţi acul perfuzorului la tubul perfuzorului şi puncţionaţi vena ţinând aculcu bizoul în sus, în mâna dreaptă şi introduceti-l la un unghi de 10-30°, deasupravenei sau dintr-o parte a venei (poziţia oblică)- Urmăriţi cursul venei şi când sângele se întoarce prin lumenul acului avansaţiacul în venă, 1-2 cm- Dezlegaţi garoul şi cereţi pacientului să desfacă pumnul- Dacă se instalează perfuzia cu branulă/canulă sau, fluturaş, atunci fixaţi cudegetul arătător de la mâna stângă exercitând presiune la 3cm deasupra loculuipuncţiei- Extrageţi mandrenul de pe lumenul branulei şi ataşaţi capătul branulei la tubul

perfuzorului- Deschideţi clema/prestubul şi daţi drumul soluţiei să curgă; examinaţi ţesutuldin jurul zonei de intrare pentru semne de infiltraţii- Fixaţi rata de curgere a soluţiei de 60 picături/minut.- Aplicaţi pansament steril peste locul puncţiei- Fixaţi acul, branula/canula, fluturaşul cu benzi de leucoplast, sau bandă non alergică- Aplicaţi eticheta pe punga sau flaconul de soluţie, indicând data, ora,medicaţia adăugată şi dozaÎNGRIJIREA PACIENTULUI- Aşezaţi pacientul într-o poziţie comodă- Instruiţi pacientul - cum se poate mişca în pat şi deplasa în salon cu perfuzia- Observaţi starea pacientului la fiecare 1-2 ore: facies, tegumente, frison,temperatura locală a tegumentelor deasupra pansamentului, schimbări în stareamental (nelinişte, confuzie), alterarea func iilor neuromusculare, ă ţ edeme.- Inspectaţi locul de inserţie, dacă este posibil, peste 30 de minute după începerea perfuziei; notaţi culoarea tegumentului (roşeaţă sau paloare)- Măsuraţi semnele vitale, greutatea corporală - greutatea zilnică confirmăreţinerea sau pierderea lichidelor; creşterea sau scăderea greutăţatii corpului cu1kg corespunde la un litru de lichid reţinut sau pierdut - Colectaţi urina - măsuraţi diurezaREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ- Colectaţi deşeurile în containere speciale, conform PU- Îndepărtaţi mănuşile- Spălaţi-vă mâinileNOTAREA PROCEDURIINotaţi în planul de îngrijire :- Administrarea perfuziei- Ora când a început perfuzia, locul, tipul de soluţie, cantitatea, debitul- Reacţia pacientuluiEVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURIIRezultate aşteptate/dorite:- Evaluarea răspunsului pacientului Ia administrarea soluţilor perfuzabile la fiecare oră arată că• Semnele vitale sunt normale, greutatea normală• Balanţa hidro-electrolitică normală• Linia venoasă accesibilă• Infiltraţia şi inflamaţia sunt absente• Absenţa edemelor periferice• Absenţa frisonului• Pacientul a înţeles scopul şi riscurile terapiei i.v.Rezolute nedorite/ce faceţi ?- Accidente ale puncţiei venoase (vezi Proceduri de nursing , partea I ).- Deficitul de volum al fluidelor manifestat prin: descreşterea cantităţii de urină, mucoase uscate, hipotensiune, tahicardie.- Excesul de volum al fluidelor- hiperhidratarea care poate duce la edem pulmonaracut (respiraţii scurte, edeme, raluri pulmonare)- Embolia gazoasa- Infiltraţie - inflamaţie, posibil edem, nici cald nici rece, durere- Flebita - durere, creşte temperatura tegumentelor, eritem de-a lungul venei -anunţaţi medicul- Coagularea sângelui pe ac sau branulă - se previne prin introducerea pe lumen asoluţiei de heparină- Venele nu sunt vizibile - încercaţi următoarele procedee de la efectuarea puncţiei venoase- Lichidul nu se scurge, deşi acul este în venă:- verificaţi poziţia acului, mobilizaţi puţin- verificaţi presiunea lichiduluiATENŢIE

- Fricţiunea viguroasă şi multiplele loviri uşoare ale venelor, în special la persoanele în vârstă pot cauza hematoame şi sau constricţii venoase- Venele mai abordabile sunt cele ale membrelor superioare, nu cele ale membrelorinferioare (posibilitate de trombozare)- La bătrâni, dacă este posibil evitaţi venele dorsale ale mâinii, braţul dominantpentru puncţia venoasă deoarece aceste locuri interferă mult cu independenţavârstnicului- Evitaţi venele dorsale fragile, la pacienţii în vârstă sau venele de la o extremitate cu circulaţie compromisă (în cazuri de mastectomie, dializă, grefă sau paralizii)- Evitaţi zona care este dureroasă la palpare- Aplicaţi principiile bunei comunicări, deoarece comunicarea clară la persoaneleîn vârstă este foarte importantă când faceţi instruirea pacientului- Fi i siguri c pacientul a auzit şi a în eles ţ ă ţ ce i s-a explicat.- Dacă pacienţii sunt copii cu care se poate colabora, permiteţi-le să selecteze locul pentru puncţia i.v., deoarece poate creşte cooperarea

Accidente:

hiperhidratarea- prin administrare de flux rapid şi cantitate mare de soluţie pefuzabilă embolia gazoasă- pătrunde aer în patul vascular revărsatul lichidian paravenos- apare la perforarea venei coagularea sângelui pe ac- embolie cu cheag, se schimbă locul de elecţie frisonul si stare febrile - apare dacă soluţia de perfuzat este rece sau soluţia este necorespunzătoare flebita si necroza – in cazul revarsarii solutilor hipertonice in tesuturi perivenoase coagularea singelui pe ac – datorita infundarii acestuia sau bizoul calc ape peretele venei limfanfita - aparitia traiectului dureros , colorat in rosu si cald la atingere datorita intolerantei la solutii sau

greseli de asepsie refluare masiva sanguine – punctionarea unei artere dispnee si dureri precordiale – supraincarcarea inimii la introducerea brusca de cantitati mari de solutie,

intrerupem perfuzia si asiguram un ritm lent al perfuziei compresia vaselor sau a nervilor – datorita folosirii diferitelor aparate sau obiecte de sustinere a bratului pentru a preveni complicatiile toate solutiile administrate iv vor fi etichetate cu nume, prenume, data, ora,

medicatia si dozaToate fluidele administrate intravenos (i.v.), perfuzabil trebuie să fie etichetate cu data, ora medicaţia

adăugată şi doza, numele bolnavului, conţinutul, cantitatea, fluxul sau ritmul perfuziei şi durata.

Calea intravenoasă de administrare a medicamentelor este de preferinţă de utilizat in situaţii de urgenţă sau când substanţa de administrat pe altă cale se distruge.

Repartizarea în ţesuturi este rapidă. Se administrează soluţii apoase, se evită substanţe care produc coagularea, hemoliza, ca soluţiile hipotonice, soluţii care produc embolii pulmonare: soluţiile uleioase suspensiile, emulsii, care defapt nu se administrează intravenos.

F.ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN ABORDARE INTRAOSOASA

Cand perfuzarea venoasa rapida este imposibila, alternativa de administrare intraosoasa presupune intrarea lichidelor, medicamentelor si transfuziilor direct in cavitatea medularaa osului, cu o retea vasculara bogata.

Calea intraosoasa de abord este folosita in urgente majore( stop cardio-respirator, colaps, traumatisme etc) sau la copii. Pe calea intraosoasa pot fi administrate orice medicamente si lichide, fiind o alternativa salvatoare de multe ori.

Abordul se face de obicei pe fata anterioara a tibiei, in portiunea proximala si mediala, datorita suprafetei late si întinse precum si tegumentelor subtiri care acopera osul. Aceasta manevra este facuta de medic asistat de asistenta.

Abordarea intraosoasa este contraindicata la pacientii cu osteogeneza imperfecta, osteoporoza, fracture, datorita riscului de extravazare subcutanata a substantelor administrate

Materiale necesare:

ac special pentru punctie osoasa ( la copii se poate folosi unul pentru punctie lombara) la care sa se poata adapta seringa sau perfuzor, transfuzor

paduri cu betadina sau iod comprese mansi sterile camp steril solutie de heparina medicatia de administrat si seringa sau perfuzor, in functie de ce se doreste xilina 1%Pregatirea echipamentului:

se pregateste solutia de perfuzat astfel incat sa poata fi imediat atasata se eticheteaza solutiile care se adminstreaza Administrare:

se confirma identitatea pacientului daca pacientul este constient si nu este copil, se explica procedura pacientului si locul de punctionare se va obtine consimtamantul pacientului sau a familiei pentru efectuarea manevrei se intreaba pacientul daca este alergic la lidocaina ( xilina) sau se testeaza daca nu a mai folosit, daca nu

stie, sau daca este copil se spala mainile se poate adminstra un sedativ, daca medicul indica se pozitioneaza pacientul in functie de locul ales pentru punctie se ofera medicului manusile sterile, si padurile cu betadina sau iod. Acesta, in mod steril, va dezinfecta

locul punctiei si va lasa sa se usuce, apoi va acoperi cu un camp steril cu o deschizatura la locul de punctionare

se ofera medicului seringa cu doza indicata de lidocaina pentru efectuarea anesteziei locale dupa efectuarea anesteziei se va oferi medicului in mod steril acul de punctionare dupa ce introduce acul, se va verifica cu ajutorul unei seringi atasate, prin aspirare de maduva,

corectitudinea manevrei, apoi se va spala cu o seringa cu heparina

dupa permeabilizare, se va atasa perfuzorul

asistenta isi va pune manusi sterile si va curata locul punctionarii, va securiza si va fixa acul cu fixatoare sau comprese, va regla ritmul perfuziei conform indicatiilor si va supraveghea locul de punctionare pentru a observa eventualele semne de sangerare sau extravazare

Consideratii speciale

perfuzia intraosoasa trebuie sistata cat mai curand posibil, imediat ce se poate obtine abord venos ( preferabil sa nu dureze mai mult de 2-4 ore) deoarece creste riscul de infectie

dupa ce se scoate acul intraosos se va mentine presiune ferma timp de 5 minute si se va pansa sterilComplicatii:

cele mai comune complicatii sunt etravazarea lichidelor in tesutul subcutanat sau subperiostal datorita unei gresite amplasari a acului

alte complicatii pot fi abcesele subcutanate, osteomielitele

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR ÎNTR-O SOLU Ţ IE PERFUZABIL Ă

OBIECTIVELE PROCEDURII- Introducerea într-un mod sigur a dozei prescrise dintr-un medicament.PREGĂTIREA MATERIALELOR- Tava medicală sau căruciorul pentru tratamente- Soluţii perfuzabile indicate de medic, etichetă- Trusa de perfuzie- Medicamentul prescris- Solvent dacă este necesar- Seringi/ace sterile adecvate- Tampoane- Soluţie dezinfectantă- Mănuşi sterile- Recipiente de colectare a deşeurilor- Verificaţi indicaţia medicului privind tipul de soluţie perfuzabilă- Verificaţi ambalajul soluţiei, claritatea şi termenul de expirarePREGĂTIREA PACIENTULUIa) PSIHICĂ:- Informaţi şi explicaţi procedura pacientului- Informaţi pacientul despre medicamentul prescris i.v., într-o soluţieperfuzabilă şi potenţialele efecte adverse- Obţineţi consimţământul informatb) FIZICĂ:- Aşezaţi pacientul în decubit dorsalEFECTUAREA PROCEDURII:- Identificaţi pacientul şi prescripţia medicală- Verificaţi compatibilitatea între medicamentele prescrise- Transportaţi materialele lângă pat- Spălaţi manile/mănuşi sterilea) Introducerea medicamentului în soluţia perfuzabilă înainte de montareaperfuziei- Dacă medicamentul de adăugat este o pulbere, aspiraţi corect în seringăcantitatea de diluent/solvent şi injectaţi în flaconul cu medicament, dupădezinfecţia dopului- Agitaţi flaconul între mâini ca să se dizolve toate particulele- Aspiraţi soluţia medicamentoasă în seringă- Dezinfectaţi capăcelul de la pungă/flaconul de soluţie perfuzabilă- Desfaceţi capăcelul de la pungă/flacon

- Înţepaţi dopul de cauciuc al pungii/flaconului cu acul ataşat la seringă- Injectaţi medicamentul în pungă/flacon- Rotiţi, răsturnaţi uşor punga/flaconul pentru a se amesteca medicamentul cusoluţia perfuzabilă- Aplicaţi eticheta peste punga sau flaconul de soluţie, indicând data, oraadministrării, medicaţia adăugată şi doza- Examinaţi soluţia pentru precipitate, decolorare, tulburare după adăugareafiecărui medicament- se monteaza perfuziab) Introducerea medicamentului într-o pungă/flacon de soluţie perfuzabilă caredeja a fost suspendată în stativ si la care a fost montat perfuzorul:- Verificaţi dacă volumul pungii /flaconului de soluţie este adecvat- Închideţi clema/prestubul pentru a preveni injectarea în bolus a medicamentului- Dezinfectia şi apoi se inteapa dopul de cauciuc al pungii/flaconului cu acul ataşat la seringă- Injectaţi medicamentul în pungă/flacon- Ridicaţi punga/flaconul de soluţie din stativ si învârtiţi/agitaţi încet soluţiapentru a se amesteca cu medicamentul şi suspendaţi apoi în stativ- Examinaţi soluţia pentru precipitate, decolorare, tulburare după adăugareafiecărui medicament- Deschideţi clema/prestubul şi reajustaţi debitul de curgere al soluţiei- Ataşaţi eticheta peste pungă sau flaconul de soluţie, indicând data, oraadministrării, medicaţia adăugată şi dozaÎNGRIJIREA PACIENTULUI- Evaluaţi semnele vitale- Observaţi starea pacientului, dacă au apărut reacţii adverse- Verificaţi periodic debitul soluţiei- Evaluaţi răspunsul pacientului la administrarea medicamentului, la fiecare oră,dacă este posibilREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ- Colectaţi deşeurile în recipiente speciale - Îndepărtaţi mănuşile- Spălaţi mâinileNOTAREA PROCEDURIINotaţi în planul de îngrijire:- Administrarea medicamentului în soluţia perfuzabilă, ora, doza, tipul de soluţieperfuzabilă, durata perfuziei- Numele nursei care a administrat medicamentul- Eventualele reacţii adverse, alergiiEVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURIIRezultate aşteptate/dorite:- Administrarea medicamentului în soluţia perfuzabilă este corectă, nu suntincompatibilităţi, nu sunt precipitate- Nu au apărut reacţii adverse- Efectul terapeutic este rapid sau se manifestă în timpul preconizat- Linia venoasă rămâne accesibilă - se asigură perfuzarea soluţiei în spaţiul i.v.Rezultate nedorite /Ce faceţi dacă :- Concentraţia mare a dozei de medicament în soluţia perfuzabilă poate cauzacomplicaţii: scleroza, tromboza, flebita, hemoliza- Extravazarea medicamentului în ţesutul subcutanat poate cauza necroza ţesutului:•Evitaţi administrarea în aceeaşi venă•Verificaţi frecvent locul•Informaţi medicul- Ritmul rapid poate determina supraîncărcarea inimii manifestată prin dispnee,dureri precordiale:• reduceţi debitul sau întrerupeţi până dispar fenomenele supraîncărcării• reluaţi administrarea într-un ritm mai lent

• supravegheaţi permanent pacientul

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN LINII VENOASE SECUNDARE

O linie venoasa secundara este o linie venoasa completa care se conecteaza la o linie venoasa primara, deja existenta. Linia venoasa secundara este folosita la adminstrarea intermitenta sau continua de medicamente, atunci cand se pastreaza tot timpul o linie venoasa principala pentru intretinere sau din alte motive. Antibioticele sunt cele mai folosite medicamente care se pot administra intermitent, prin linii venoase secundare.

Atunci cand se conecteaza perfuzia secundara si se vrea sa mearga doar aceasta, ea trebuie pozitionata deasupra celei primare.Daca se vrea sa mearga ambele perfuzii, ele trebuie pozitionate la acelasi nivel si reglat ritmul uneia si apoi al celeilalte. De asemenea, injectomatele si infuzomatele pot fi folosite ca linii venoase secundare pentru administrare intemitenta sau continua, avand avantajul ca se poate doza exact cantitatea de medicament adminstrata.

Materiale necesare:

medicatia prescrisa perfuzor

adaptator special sau ac pentru atasare la linia primara paduri alcoolizate fixator sau leucoplast etichete injectomat sau infuzomat solutie salinaPregatirea echipamentului:

se verifica medicatia prescrisa de medic se spala mainile

se verifica solutia care trebuie adminstrata pe linia venoasa secundara pentru data de expirare si aspectul sau

se verifica daca medicamentul care trebuie adminstrat secundar este compatibil cu cel din linia venoasa primara

daca este necesar, se adauga si alt medicament in solutia pentru adminstrare pe calea secundara , conform indicatiilor medicului (se sterge cu alcool orificiul flaconului, se injecteaza substanta care trebuie adaugata si se agita pentru o buna omogenizare si dizolvare) dar se va eticheta neaparat si specifca substanta adaugata

unele medicamente ( cum ar fi tienam-ul, de exemplu) sunt preparate pulbere in flacoane care pot fi perfuzate dupa dizolvare

Administrarea:

se confirma identitatea pacientului daca substanta care trebuie administrata secundar nu este compatibila cu cea de pe linia venoasa primara,

aceasta din urma va fi inlocuita cu solutie salina, compatibila cu orice, pana la administrarea celeilalte substante

se agata in stativ cea de-a doua substanta, se ataseaza perfuzorul, se scoate aerul si apoi, capatul perfuzorului fie printr-un ac , fie printr-un dispozitiv special, va fi atasat la sistemul de cuplare (dupa ce a fost dezinfectat in prealabil cu un pad alcoolizat) al primei linii de perfuzare

se ajusteaza rata de perfuzare si se regleaza adecvat in functie de ce se doreste ( sa mearga amandoua liniile venoase sau doar cea secundara)

dupa terminarea medicamentului de pe linia venoasa secundara fie se va decupla tot sistemul secundar si se va arunca in recipientele specifice de colectare, fie, daca doza trebuie repetata la intervale de timp, se va mentine pe loc , etichetat cu data primei utilizari, pana cand o noua perfuzie va fi instituita pe linia secundara

Consideratii speciale:

daca sistemul de perfuzare al liniei secundare se pastreaza pe loc pana la o noua folosire, trebuie atent etichetat cu data primei utilizari si schimbat obligatoriu la 48 ore

dupa inlaturarea sistemului secundar de perfuzare se va verifica si se va dezinfecta locul de cuplare cu sistemul primar astfel incat aceasta sa nu fi fost afectat si sa se scurga lichid

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN CATETER VENOS PERIFERIC

Administrarea tratamentului intravenos cu ajutorul unei branule scuteste pacientul de multiple intepaturi, permite mentinerea unei linii venoase continue, perfuzare continua, administrarea de bolusuri etc

Dupa fiecare injectare se spala cu solutie diluata de heparina sau solutie normal salina pentru a preveni formarea cheagurilor. Daca se spala cu solutie diluata de heparina sa se adminstreaza heparina ca tratament, inaintea

fiecarei administrari de alt medicament se va spala intai cu solutie normal salina in eventualitatea in care heparina nu este compatibila cu medicamentul care trebuie adminstrat

Materiale necesare:

medicatia prescrisa si eventual setul de perfuzare daca este vorba de perfuzie manusi paduri alcoolizate seringa 3 ml solutie normal salina garou fixator sau leucoplast solutie diluata de heparinaPregatirea echipamentului:

se verifica medicatia se spala mainile se pregateste dilutia de heparina ( se poate pregati cu 10 pana la 100 unitati pe ml)si se trage in seringa de 3

ml se dezinfecteaza gatul fiolei sau dopul flaconului de cauciuc se ataseaza perfuzorul la flaconul de perfuzat si se scoate aerul, sau se trage substanta din flacon sau fiola in

seringaAdministrare:

se confirma identitatea pacientului se pun manusile se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat capatul branulei unde se va atasa seringa sau perfuzorul se aspira intai cu seringa pentru a verifica daca apare sange.

Daca apare, branula este corect pozitionata si este permeabila, daca nu apare sange la aspirare, se aplica un garou nu foarte strans deasupra lcului unde este branula, se tine aproximativ un minut si apoi se aspira inca o data.Daca sangele tot nu apare , se desface garoul si se injecteaza cativa ml de solutie normal salina.Daca se intampina rezistenta la injectare nu se va forta ci se va administra heparina diluata.Daca nu se intampina rezistenta se va administra apoi solutie normal salina ( pentru a spala eventualele urme de heparina care pot fi incompatibile cu unele medicamente) observand cu atentie daca apare durere sau semne de infiltrare a substantei. Daca insa apare durerea, semnele de rezistenta la injectare si se observa infiltratie, se va scoate branula si se va monta una noua

dupa administrarea medicatiei cu seringa se va spala cu solutie normal salina si apoi cu heparina diluata pentru a nu se forma trombi

daca se adminstreaza perfuzie pe branula, se va adapta perfuzorul la branula, se va regla rata de curgere si dupa inlaturare se va proceda in acelasi fel ca la injectarea cu seringa

Consideratii speciale:

daca trebuie adminstrate atat perfuzie cat si medicament, compatibile sau nu, se institui o linie venoasa secundara care se va atasa la cea primara. Astfel daca substantele sunt compatbile si se doreste sa mearga in paralel, cele doua solutii se vor situa la acelasi nivel si se va regla rata de curgere. Daca pacientul are o linie venoasa continua care trebuie mentinuta si trebuie adminstrata o substanta care nu este compatibila cu respectiva perfuze, se va institui linia venoasa secundara cu respectiva substanta, situata mai sus decat cea principala si se va porni doar cea secundara, la terminarea adminstrarii repornindu-se perfuzia de intretinere

chiar daca ramane functionala, branula trebuie schimbata la 48-72 ore, schimbandu-se locul insertiei

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECTIE INTRAVENOASA DIRECTA

Injectia intravenoasa directa permite o abordare rapida si un efect imediat.Este folosita in urgente( bolusuri) sau in cazurile in care nu se poate face intramuscular administrarea. Pacientul trebuie supravegheat deoarece efectele sunt rapide si imediate.

Materiale necesare:

medicatia prescrisa manusi seringa si ac ser pentru dizolvat garou paduri alcoolice si cu betadina sau iod comprese sterile bandaj adeziv solutie normal salina si solutie diluata de heparinaPregatirea echipamentului:

se verifica medicatia prescrisa se verifica data expirarii se trage solutia in seringa si se dilueaza daca e necesarAdministrare:

se confirma identitatea pacientului se selecteaza o vena accesibila si destul de larga ( cu cat vena e mai larga si solutia mai diluata cu atat e

mai putin iritanta) se aplica un garou deasupra locul de punctionare pentru destinderea si evidentierea venelor se dezinfecteaza locul punctionarii cu un pad cu betadina sau iod, prin miscari circulare dinspre locul

punctiei inspre afara, pentru a evita contaminarea locului de punctionare se asteapta sa se usuce dezinfectantul si se punctioneaza vena cu acul la un unghi de 30 de grade cu amboul

in sus se aspira in seringa pentru a vedea daca este introdus corect in vena ( apare sange) se indeparteaza garoul si se injecteaza substanta la terminarea injectarii se aspira din nou pentru a vedea daca acul a fost tot timpul in vena si daca intreaga

medicatie a fost corect introdusa. Dupa verificare se schimba seringa goala cu una cu solutie normal salina pentru a spala vena

se scoate acul din vena printr-o miscare rapida si se preseaza locul punctionarii cu compresa sterila timp de 3 minute

se aplica un bandaj adeziv

Consideratii speciale:

deoarece medicamentele administrate prin injectie intravenoasa directa au efect imediat, in cazul pacientilor alegici poate aparea socul anafilactic. In aceasta situatie ( cand pacientul devine dispneic, cianotic etc) trebuie chemat imediat medicul si se incep manevrele de resuscitare

daca apar semne de extravazare se intrerupe injectarea si se reia tehnica tinand cont de substanta pierduta prin extravazare

MENTINEREA SI INGRIJIREA UNEI LINII VENOASE:

Ingrijirea unei linii venoase presupune rotatia locurilor de punctionare, schimbarea pansamentelor si fixatoarelor, schimbarea perfuzoarelor si a solutiilor perfuzabile.

De obicei, fixatoarele sau pansamentlele se schimba odata cu insertia unui nou cateter sau atunci cand se uda sau se murdaresc. Perfuzoarele, la pancientii cu administrare intrevenoasa continua, se schimba la 48 ore iar solutiile la 24 ore. Locul de insetie a cateterului trebuie schimbat la fiecare 72 de ore si trebuie inspectat la fiecare 4 ore prin fixatorul transparent si semipermeabil.

Materiale necesare:

Pentru scimbarea pansamentului sau fixatorului:

manusi sterile paduri alcoolizate sau cu betadina bandaj adeziv comprese sterile sau fixator transparent si semipermeabil leocoplastPentru schimbarea solutiilor:

flaconul cu solutia de administrat paduri alcoolizatePentru schimbarea perfuzorului:

perfuzor steril manusi etichete comprese sterilePregatirea echipamentului:

Se va merge cu carucioarul de lucru chiar daca trebuie schimbat doar pansamentul sau fixatorul, deoarece , la schimbarea acestuia se poate constata ca trebuie schimbat locul de insertie a cataterului din diverse motive.

Implementarea:

se spala mainile se va tine cont ca trebuie folosite intotdeauna manusi sterile atunci cand se lucreaza in zona locului de

insertie a cateterului se explica pacientului fiecare procedura pentru a-i diminua anxietatea si a ne asigura de cooperarea saSchimbarea pansamentului sau fixatorului:

se indeparteaza vechiul fixator, se pregateste cel nou si se pun manusile se fixeaza cateterul cu mana nondominanta pentru a preveni miscarile accidentale, iesirea acestuia din

vena,s au perforarea venei

se inspecteaza locul punctionarii pentru a observa eventualele semne de infectie (roseata si durere la locul punctiei), infiltratie (edem), si tromboflebita (roseata,durere de-a lungul venei,edem) .Daca oricare din aceste semne este prezent se acopera zona de punctionare cu un pansament steril si se scoate cateterul. Se face compresie pana cand se opreste sangerarea si se aplica un bandaj adeziv. Apoi se introduce un alt cateter intr-o alta zona. Daca insa zona de punctionare este intacta se va curata cu grija cu paduri alcoolizate sau cu betadina prin miscari circulare, dinspre interior spre exterior. Se lasa pielea sa se usuce inainte de a se aplica un alt fixator sau pansament.

Schimbarea solutiei de perfuzat:

se spala mainile se inspecteaza flaconul de solutie care trebuie administrat pentru a vedea eventualele nereguli, cum ar fi:

decolorarea solutiei, aspect tulbure, data expirarii , flacoane perforate, sparte se clampeaza perfuzorul avand camera de picurare pe jumatate plina pentru a impiedica aerul sa intre pe

prelungirea perfuzorului pe caruciorul de lucru sau pe masuta de lucru se indeparteaza capacul sau dopul flaconului nou de solutie si

se dezinfecteaza cu pad alcoolizat se indeparteaza flaconul vechi din stativ, se aseaza langa cel nou, se scoate capatul perfuzorului din el si se

introduce in flaconul nou din stativ se agata flaconul cu solutie perfuzabila in stativ

Schimbarea perfuzorului:

se clampeaza perfuzorul (se intrerupe perfuzia) cu camera de picurare pe jumatate plina,se scoate capatul sau din flacon si se agata in stativ deasupra nivelului inimii pacientului, timp in care se introduce noul perfuzor in flacon, se evacueaza aerul din el, se clampeaza

se pun manusi sterile se pune o compresa sterila sub capatul exterior al cateterului. Se preseaza cu un deget pe cateter pentru a

preveni sangerarea se deconecteaza cu grija vechiul perfuzor, evitand sa se scoata accidental branula se indeparteaza capacul protector al noului perfuzor si se va adapta la cateter se ajusteaza rata de adminstrare se eticheteaza perfuzorul cu data si ora schimbarii

SCHIMBAREA SOLU Ţ IILOR PERFUZABILE

OBIECTIVELE PROCEDURII• Menţinerea terapiei i.v. folosind tehnica aseptică.PREGĂTIREA MATERIALELOR- Tavă medicală sau căruciorul pentru tratamente- Soluţie dezinfectantă, tampoane, etichetă- Soluţii perfuzabile recomandate, în termen de valabilitate, în cantitatea prescrisă- Seringi/ace sterile adecvate, mănuşi sterile- Recipiente de colectare a deşeurilorPREGĂTIREA PACIENTULUIa) PSIHICĂ:- Informaţi şi explicaţi procedura pacientului- Informarea pacientului despre o nouă soluţie perfuzabilă şi potenţialele efecteadverseb) FIZICĂ:- Verificaţi poziţia pacientuluiEFECTUAREA PROCEDURII:- Spălaţi mâinile şi îmbrăcaţi mănuşi- Pregătiţi soluţia pentru schimbare - dacă este pungă de soluţie se desface ambalajul protector şi se deschide capacul metalic, iar la flacon se îndepărteazăcapacul.

- Închideţi prestubul perfuzorului pentru a stopa curgerea soluţiei- Îndepărtaţi din stativ punga/flaconul gol păstrând câţiva ml de soluţie- Scoateţi rapid acul perfuzorului din punga/flaconul gol şi introduceţi-l înpunga/flaconul plin cu soluţie după ce dezinfectaţi dopul- Suspendaţi în stativ punga/flaconul cu soluţie- Redeschideţi prestubul şi ajustaţi debitul- Verificaţi prezenţa aerului pe tubul perfuzorului şi îndepărtaţi-l dacă estecazul astfel: închideţi prestubul, loviţi tubul cu degetul pentru ca bulele micisă se ridice în picurătorul perfuzorului- Pentru o cantitate mare de aer înţepaţi cu un ac şi seringa tubul de latex alperfuzorului, de la capătul perfuzorului, după ce a fost dezinfectat, şi aspiraţiaerul în seringă- Reglaţi din nou debitul de curgere al soluţiei- Asiguraţi-vă că picurătorul perfuzorului este plin cu soluţie o treime sau jumătate- Aplicaţi eticheta pe pungă sau flaconul de soluţie, indicând data, ora schimbării, medicaţia adăugată, dozaÎNGRIJIREA PACIENTULUI- Evaluaţi semnele vitale- Observaţi semnele pentru rehidratare şi deshidratare- Verificaţi periodic debitul soluţieiREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ- Colectaţi deşeurile în recipiente speciale- Îndepărtaţi mănuşile- Spălaţi mâinileNOTAREA PROCEDURIINotati în planul de îngrijire :- Schimbarea soluţiei perfuzabile- Ora, cantitatea- Tipul de soluţie perfuzabilă- Eventuale modificări în starea pacientuluiEVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURIIRezultate aşteptate/dorite:- Evaluarea răspunsului pacientului la administrarea soluţiilor perfuzabile lafiecare oră arată că:- Administrarea soluţiei este corectă, pacientul primeşte volumul de lichidecorect- Linia venoasă rămâne accesibilă - se asigură perfuzarea soluţiei în spaţiul i.v.Rezultate nedorite/Ce faceţi- Debitul de curgere al soluţiei este incorect- Verificaţi permeabilitatea branulei- Verificaţi presiunea de scurgere a lichidului, modificaţi la nevoie înălţimea- Mişcaţi puţin acul pentru a îndepărta bizoul acului de peretele venei- Pacientul primeşte mai puţin sau mai mult din cantitatea de soluţie prescrisă- Respectaţi cantitatea perfuzabilă prescrisă

SCHIMBAREA PERFUZORULUI

OBIECTIVELE PROCEDURII- Menţinerea terapiei i.v. folosind tehnica aseptică.PREGĂTIREA MATERIALELOR- Tavă medicală sau căruciorul pentru tratamente- Eticheta- Trusa de perfuzie integră, în termen de valabilitate

- Seringi/ace sterile adecvate- Tampoane- Soluţie dezinfectantă- Mănuşi sterile- Recipiente de colectare a deşeurilorPREGĂTIREA PACIENTULUIa) PSIHICĂ:- Informarea şi explicarea procedurii pacientului şi inofensivitateab) FIZICĂ:- Asiguraţi-vă că stă în poziţia corectă, având în vedere că timpul de menţinere aperfuziei creşteEFECTUAREA PROCEDURII:- Spălaţi mâinile/Îmbrăcaţi mănuşi sterile- Pregătiţi trusa de perfuzie pentru schimbare-Desfaceţi ambalajul protector- Închideţi clema/prestubul perfuzorului nou- Înlăturaţi capacul protector al acului tubului perfuzorului- Inseraţi rapid acul perfuzorului în punga/flaconul cu soluţie- Apăsaţi pe camera perfuzorului pentru a fi umplută cu cel puţin o treime saujumătate soluţie - Înlăturaţi capacul protector de la celălalt capăt al tubului- Deschideţi clema şi lăsaţi să curgă soluţia până când bulele de aer au dispărut- Închideţi clema/prestubul şi puneţi la loc capacul protector al tubului- Închideţi clema/prestubul vechiului perfuzor- Scoateţi rapid acul perfuzorului folosit- Detaşaţi tubul perfuzorului folosit de la branulă/canulă şi îndepărtaţi-l- Menţineţi sterilitatea, îndepărtaţi rapid capacul protector al tubului perfuzorului nou şi ataşaţi branula/canula- Deschide i clema/prestubul şi fixa i debitul de ţ ţ curgere al soluţiei- Aplicaţi pansamentul sterilÎNGRIJIREA PACIENTULUI- Încurajaţi pacientul - diminuează anxietatea promovează cooperarea şi previnemişcările bruşte ale extremităţilor care pot disloca acul sau cateterul,branula/canula- Supravegheaţi în continuare perfuziaREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ- Colectaţi deşeurile în recipiente speciale conform P.U.- Îndepărtaţi mănuşile- Spălaţi mâinileNOTAREA PROCEDURIINotaţi în planul de îngrijire :- Schimbarea perfuzorului- Ora, data

EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURIIRezultate aşteptate/dorite:- Pacientul a înţeles nevoia de continuare a perfuziei- Administrarea soluţiei este corectă,- Pacientul primeşte un volum de lichide conform cu prescripţia- Perfuzorul este accesibil- Tubul perfuzorului este ataşat corect şi soluţia nu curge pe lângă tubRezultate nedorite/Ce faceţi- Scăderea sau absenţa curgerii soluţiei care este indicată prin descreşterea ratei- Soluţia curge pe lângă tub• Reglaţi debitul la valoarea indicată de medic• Verificaţi racordul, eventual schimbaţi

COMPLICAŢIILE TERAPIEI INTRAVENOASE

- Comlicaţiile terapiei intravenoase sunt:• Infiltraţia• Tromboflebitele• Bacteriemia• Supraîncărcarea circulatorie• Embolia• Eşecul mecanic (încetinirea fluxului i.v.)INFILTRA Ţ IA Cauza - deplasarea canulei/branulei i.v. dintr-o venă rezultând perfuzarea defluide în ţesuturile din jur.Manifestări clinice:• Umflarea, albirea şi răcirea tegumentelor din jur• Disconfort - depinde de natura soluţiei• Ritmul de curgere este mai încet sau se opreşte• Absenţa întoarcerii sângelui în cateterul i.v. şi pe tubul perfuzoruluiMăsuri preventive:• Asiguraţi-vă că tubulatura distală este suficient securizată cu bandă adezivăpentru a preveni deplasarea canulei/branulei la unele mişcări ale pacientului• Puneţi atelă la braţ sau mână dacă este necesar• Verificaţi locul pentru terapia i.v. frecvent în vederea evitării complicaţiilorTROMBOFLEBITELECauze:• Rănirea venei în timpul punţiei venoase, calibrul mare al acului/cateteruluiutilizat sau utilizarea prelungită a acului/cateterului• Iritarea venei datorit perfuzarii rapide sau solutiilor care produc iritaţie(ex. Soluţii de glucoză hipertonică, potasiu).• Cheag format la capătul acului sau cateterului (din oţel sau material plastic)datorită încetinirii ritmului de perfuzareManifestări clinice:• Sensibilitate, apoi durere de-a lungul venei• Umflătură, căldură şi roşeaţă la locul unde este instalată perfuzia; vena poateapare ca o dungă roşie deasupra locului de inserţie

Măsuri preventive: "• Fixarea sigură a acului / cateterului la locul de inserţie• Schimbarea locului de inserţie cel puţin odată la 72 ore• Folosirea venelor mari pentru perfuzarea soluţiilor iritante, moderează iritaţia• Diluarea suficienta a agenţilor iritanţi înainte de perfuzareIntervenţiile nursing:• Aplicarea compreselor reci imediat pentru a reduce durerea şi inflamaţia• Mai târziu puneţi comprese calde pentru a stimula circulaţia şi promova absorbţia• Notaţi intervenţiile şi evaluareaBACTERIEMIACauze:• Cele care stau la baza flebitelor cresc de 18 ori riscul• Materiale contaminate sau soluţii• Menţinerea prelungită a unui dispozitiv IV (cateter, branulă/canulă, ac, tub,pungă cu soluţie)• Inserţia i.v. sau schimbarea pansamentului nonaseptică• Contaminarea încucişată de către pacient cu alte zone infectate ale corpului• Pacientul cu boli critice sau imunodepresiv este supus cel mai mult riscului debacteremieManifestări clinice:• Creşterea temperaturii, frisoane• Greaţă, vărsături• Indispoziţie, puls crescut• Durere de spate, de cap• Poate duce la şocul septic cu hipotensiune arterială• Posibile semne ale infecţiei locale, la locul de inserţie i.v. (ex. roşeaţă,durere, scurgere mirositoare)Măsuri preventive:• Urmaţi aceleaşi măsuri subliniate la tromboflebite• Utilizaţi asepsia strictă la inserţia i.v. sau la schimbarea pansamentului• Utilizaţi perfuzorul cu filtru• Soluţiile nu ar trebui ţinute mai mult de 24 de ore• Schimbaţi locul de inserţie i.v. la 48-72 de ore• Schimbaţi pansamentul la locul de inserţie i.v. la 24-48 de ore• Schimbaţi perfuzorul la 24-48 de ore• Menţineţi integritatea sistemului de perfuzareIntervenţii nursing:• Întreruperea perfuziei şi retragerea canulei/branulei/cateterului• Retragerea canulei/branulei/cateterului:- se face în condiţii de asepsie- se taie cu o foarfecă sterilă extremitatea acestora,- se introduce într-o epubetă sterilă- se trimite imediat la laborator pentru analiză

• Se verifică semnele vitale• Se încurajează pacientul• Se recoltează leucocitoza, la indicaţia medicului• Se evaluează pentru infecţie (urină, spută, plăgi)• Se notează intervenţiileSUPRAÎNC Ă RCAREA CIRCULATORIE Cauza:• Introducerea unei cantit i excesive de fluid i.v. (în ăţ special riscul este pentru pacienţii în vârstă, copii şi pentru pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau renală)Manifestări clinice:• Creşte TA şi pulsul• Creşte presiunea venoasă centrală, distensia venelor (venele jugulare)• Dureri de cap, anxietate• Respiraţie scurtă, tahipnee, tuse• Durere în piept (dacă are istoric de boală coronariană)Măsuri preventive:• Trebuie să ştiţi dacă pacientul a avut boli de inimă sau rinichi• Se monitorizează ritmul de curgere al perfuziei• Se pune atelă la braţ sau mână dacă sunt fluctuaţii mari ale ritmului de curgeredate de mişcările pacientuluiIntervenţiile nursing:• Se încetinşte ritmul perfuziei şi se anunţă medicul• Se monitorizează îndeaproape pentru semnele de supraîncărcare• Se ţine pacientul cu trunchiul ridicat pentru a favoriza respiraţia• Se notează intervenţiile şi evaluareaEMBOLIACauze:• Riscul este mare în liniile venose centrale, când aerul intră în cateter/branulă/flexură pe durata schimbării perfuzorului (aerul aspirat pe duratainspiraţiei datorită presiunii negative intratoracice)

• Bulele de aer scăpate din tubulatură şi împinse în circulaţia venoasăManifestările clinice:• Scăderea TA, creşterea pulsului• Cianoza, tahipneea• Creşterea presiunii venoase centrale• Schimbări în procesul de gândire, în starea de conştientăMăsuri preventive:• Se scoate aerul din tubulatură înainte de a perfuza pacientul• Se schimbă pungile cu soluţie înainte de a se termina• Se asigură că toate conexiunile sunt sigureIntervenţii nursing:• Imediat se întoarce pacientul pe partea stângă şi cu capul mai jos pe pat, în această poziţie aerul se va ridica în atriul drept

• Se anunţă medicul• Se linişteşte pacientul• Se notează intervenţiile şi se evaluează permanentINCIDENTE MECANICE (ÎNCETINIREA FLUXULUI I.V.)Cauze:• Acul poate poate fi lipit de peretele venei sau poate ieşi din venă şi se opreşte curgerea soluţiei• Acul se poate înfunda cu un cheag• Răsucirea, cudarea tubului sau cateteruluiEvaluarea nursing şi intervenţii:• Se evaluează semnele infiltraţiei locale (umflătură, răcirea tegumentului)• Se deslipeşte banda adezivă şi se verifică dacă tubulatura şi cateterul suntrăsucite• Se retrage canula/branula dacă acestea s-au lipit de peretele venei sau dacă aieşit în afara venei• Se ridică sau se coboară acul pentru a preveni astuparea, blocarea prin poziţiaoblică

TERAPIE VENOASA CENTRALA

Un cateter venos central este un cateter venos steril facut din cauciuc poliuretanic sau silicon. Este inserat printr-o vena mare, cum ar fi subclavia sau jugulara, iar varful sau ajunge in vena cava superioara. Oferind acces la venele centrale, terapia prin cateter venos central are anumite beneficii. Astfel, permite monitorizarea presiunii venoase centrale (care indica volumul sangvin ), recoltarea de analize de laborator fara a mai fi nevoie de punctionare. De asemenea , permite administrarea unor cantitati crescute de fluide in urgente sau cand scaderea circulatiei venoase periferice face imposibil accesul la venele periferice, este folosita la paicentii care necesita tratament intravenos indelungat, la pacientii care necesita nutritie parenterala.

Terapia venoasa centrala are si dezavanaje prin faptul ca are un risc cresut de complicatii ( pneumotorax, sepsis, formarea de trombi, perforarea de organe si vase), scade gradul de mobilizare al pacientului, este dificil de efectuat, este mai costisitoare decat terapia venoasa periferica. Cateterul venos central este inserat de catre medic ajutat de asistenta.

Scoaterea cateterului este o manevra sterila si poate fi efectuata si de catre asistenta. Se va proceda la indepartarea cateterului fie la terminarea terapiei, fie din cauze care necesita aceasta decizie ( semne de infectie la nivelul insertiei, de exemplu, cand capatul cateterului, taiat cu o foarfeca sterila, va fi trimis la laborator pentru a fi analizat).

Materiale necesare:

Pentru insertia unui cateter venos central:

manusi sterile , halate, masti campuri sterile paduri alcoolizate perfuzoare solutii normal saline unguent cu antibiotic daca este necesar seringi de diverse dimensiuni xilina 1% fire de sutura 2 catetere venoase centrale foarfeca sterila comprese sterile fixator transparent si semipermeabil solutie diluata de heparina leucoplast si etichete

Pentru verificarea si spalarea cateterului:

solutie normal salinan sau solutie diluata de heparina paduri alcoolizate alcool 70%Pentru indepartarea cateterului venos central:

manusi pensa sterila bisturiu paduri alcoolizate comprese serile pansament transparent si semipermebil unguent cu betadina

foarfeca sterila si recipient pentru cultura varfului cateterului daca este necesarCateterul va fi ales in functie de terapia care se vrea initiata. De cele mai multe ori cateterul este livrat ca un

set care contine toate materialele necesare montarii sale mai putin solutiile saline.

Pregatirea echipamentului:

se cere confirmarea medicului privitoare la marimea cateterului ales ( de obicei se folosesc catetere 14 G sau 16 G)

se selecteaza solutile de administrat care se vor atasa la cateter se eticheteaza solutiile

Implementare:

se confirma identitatea pacientului se spala mainile se obtine consimtamantul pacientului sau familiei se va explica procedura pacientului si ise va raspunde la intrebarile pe care le are se face anamneza referitoare la istoricul alergenic al pacientului la iod, latex, xilina se aseaza pacientul in pozitie Trendelenburg pentru a se dilata venele si pentru a reduce riscul de embolism se va aseza o aleza rulata pe lungime intre umerii pacientului atunci cand se va insera cateterul prin

subclavie si sub umarul opus pentru a tine gatul in extensie si a avea o buna vizibilitate a zonei atunci cand se insereaza prin jugulara

se aseaza o aleza desfacuta sub capul si gatul pacientului pentru a impiedica murdarirea patului se pozitioneaza capul pacientului in partea opusa interventiei pentru a preveni posibila contaminare cu

agenti aerieni patogeni si pentru a face zona mai accesibila se pregateste zona de interventie( sa nu aiba par; se va rade pacientul cu o seara inainte daca este necesar

pentru a nu se interveni pe pielea iritata ceea ce ar creste riscul de infectie) se pune un camp steril pe masuta de lucru pe care se aseaza materialele medicul isi va pune masca, manusi sterile si halat se dezinfecteaza locul zonei de insertie cu miscari viguroase medicul va acoperi capul si gatul pacientului cu un camp steril decupat in mijloc, lasand deschizatura

campului peste zona de interventie se ofera medicului seringa cu xilina pentru a efectua anestezia locala se deschide si se ofera medicului in mod steril cutia cu cateterul in timpul cat medicul introduce cateterul asistenta va pregati solutia de perfuzat pentru a fi atasata imediat

la cateter dupa ce medicul introduce cateterul si ii ataseaza solutia perfuzabila pregatita se va regla rata de

administrare a perfuziei pentru a mentine permeabilitatea cateterului daca este necesar, sau se heparinizeaza, se clampeaza si pune dopul. Cateterele pot avea o cale, doua sau trei, in functie de ceea ce se doreste

medicul va coase urechile cateterului la piele pentru a-l fixa

se poate confirma radiologic amplasarea corecta a cateterului daca se doreste se acopera apoi cu un fixator transparent si semipermeabil, dupa ce se dezinfecteaza si curata zona si se lasa

sa se usuce. In primele 24 de ore poate aparea o secretie sero-sanguinolenta normala se va eticheta data efectuarii insertiei cateterului, pansamentului se aseaza pacientul intr-o pozitie confortabila si se reevalueaza starea sa generala pentru a mentine permeabilitatea si buna functionare a cateteruluipe care se adminstreaza intermitent

medicatie, acesta trebuie spalat in mod regulat pe toate caile sale cu solutie diluata de heparina ( se recomda dilutii de 10 pana la 100 unitati pe ml) sau cu solutie normal salina

pentru a spala caile cateterului se va dezinfeta cu alcool 70% capacul si se va indeparta, apoi prin tehnica sterila se va atasa seringa si se va injecta solutia indicata dupa ce se aspira initial pentru confirmarea pozitionarii corecte a cateterului cat si a permeabilitatii sale

Indepartarea cateterului:

se explica procedura pacientului este nevoie de inca o asistenta in eventualitatea in care apare sangerare masiva deaorece este dificl de facut

compresie pe subclavie, de exemplu se aseaza pacientul lungit cu fata in sus pentru a preveni embolismul se spala mainile si se pun manusi nesterile si masca se intrerupe orice perfuzie se indeparteaza si se arunca pansamentul vechi se pun manusi sterile se inspecteaza zona pentru a vedea daca apar semne de drenaj si inflamatie se taie firele de sutura cu o pensa sterila si un bisturiu se scoate cateterul printr-o miscare inceata si uniforma se aplica unguent cu betadina la locul insertiei pentru a-l acoperi si a preveni contaminarea se acopera apoi cu o compresa si apoi se aplica un fixator transparent si semipermeabil peste compresa

se eticheteaza fixatorul cu data si ora indepartarii cateteruluisi efectuarea pansamentului se va tine pansamentul pana cand apare epitelizarea se inspecteaza cateterul indepartat pentru a vedea daca nu s-a sectionat vreo parte si a intrat in circulatia

sangvina a pacientului. Daca se suspecteaza acest lucru se va anunta medicul imediat si se va monitoriza cu atentie pacientul

daca se suspecteaza infectie se va taia cu o foarfeca sterila varful cateterului si se va duce la laborator intr-un recipient specific, steril, pentru analizare

materialele folosite si cele indepartate se vor descarca in recipientele de colecatre a deseurilor specifice fiearuia in parte

Consideratii speciale:

pana cand se va confirma radiologic plasarea corecta a cateterului se poate porni perfuzia cu glucoza 5% sau solutie normal salina sau se va spala cateterul cu solutie diluata de heparina

pacientul va trebui monitorizat cu atentie pentru a observa precoce semnele de embolism ( paloare apoi cianoza, dispnee, tuse, tahicardie pana la sincopa si soc). Daca apar aceste semne pacientul va fi pozitionat pe in pozitie Trendellenburg, intors pe partea stanga si se va anunta medicul imediat

dupa insertie se va monitorza pacientul pentru a depista precoce semnele de pneumotorax ( respiratii scurte, miscari inegale ale pieptului, tahicardie, durere in piept). Daca apar aceste semne va fi chemat medicul imediat

pentru a preveni embolia se vor clapa intotdeauna caile cateterului sau apcietul va fi invatat sa faca manevra Valsalva (cresterea preiunii intratoracice reduce riscul emboliei in timpul insertiei sau indepartarii

cateterului. Astfel se cere pacientului sa inspire adanc, sa tina aerul 10 secunde apoi sa expire si apoi sa respire linistit, normal. Aceasta manevra, Valsalva, creste presiunea intrstoracica, de la un nivel normal de 3-4 mm Hg la 60 mmHg sau mai mult, scade pulsul si intoarcerea sangelui la inima si creste presiunea venoasa)

se schimba pansamentul din comprese la fiecare 48 ore iar fixatorul transparent la 3 pana la 7 zile sau ori de cate ori devine ineficient , murad sau ud.Se schimba perfuzorul la fiecare 72 ore si solutiile perfuzbile de lunga durata la fiecare 24 ore.Toate aceste manevre se fac folosind tehnici sterile.Se verifica periodic locul de insertie pentru a observa din timp semele de inflamare,deconectare , roseata, drenaj etc

pot apare complicatii precum: infectiile, pneumotoraxul, embolia, trombosa, dar care pot fi prevenite prin efectuarea corecta a tehnicilor strict sterile de insertie, indepartare si manevrare a cateterului venos central

NUTRITIA PARENTERALA

Cand un pacient nu poate primi hrana pe cale orala sau enterala se recomanda sustinerea nutritionala parenterala. In general aceasta este recomndata pacientilor care nu pot absorbi nutrienti prin tractul gastro-intestinal mai mult de 10 zile. Alte indicatii de aelare la nutritia parenterala sunt: pierderea in greutate mai mult de 10% inaintea depistarii bolii, boli debilitante indelungate, nivelul seric al albuminei sub 3,5g/dl, insuficienta hepatica sau renala etc.

Cele mai comune boli care necesita sustinere nutritionala parenterala sunt: boli intestinale inflamatorii, enterite, diaree severa, varsaturi refractare la tratament, pancreatite moderate si severe, rezectii intestinale, transplant maduva osoasa, post chimioterapie si radioterapie, interventii chirurgicale majore.De asemenea se administreaza copiilor cu malformatii congenitale pentru a a junge la dezvoltarea si greutatea normala, in fistule taheoesofagiene, atrezie duodenala, fibroza cistica, hernie diafragmatica, volvulus.

Nutritia parenterala se administreaza prin vena periferica sau centrala. Depinzand de solutia administrata, nutritia parenterala se foloseste pentru sprijinirea aportului caloric al pacientului, suplimentarea nevoilor calorice sau depasirea acestora.

Tipurile de solutie pentru nutritia parenteala difera in functie de conditia fizica a pacientului, nevoile metabolice si de calea de administrare.In mod normal, solutiile contin proteine, carbohidrati, electroliti,vitamine, minerale. Emulsiile lipidice ofera necesarul de grasimi.

Astfel solutiile de nutritie parenterala sunt :

cele standard pentru nutritia intravenoasa ( dextroza 5%, solutii normal saline, vitamine). Ofera o nutritie incompleta , cu prea putine calorii pentru mentinerea unui status nutritional adecvat

solutie parenterala totala ( dextroza25%, aminoacizi,electrolit, vitamine, minerale,insulina, emulsii lipidice) ofera o nutritie completa, se administreaza pe vena centrala

nutritie proteica ( aminoacizi, electroliti, vitamine) ofera nutritie completa solutii nutritive totale amestecate( combina emulsiile lipidice cu alte componete ale solutiilor parenterale, o

punga de astfel de solutie contine necesarul de nutrienti pentru o zi, necesita un filtru special, mai larg, ofera nutritie completa)

nutritie parenterala periferica ( dextroza 5% si 10%, aminoacizi, electroliti, minerale, vitamine, emulsi lipidice, heparina si hidrocortizon daca se indica) ofera nutritie completa pentru un timp scurt, poate fi folosita la pacientii care au restrictie de lichide deoarece nu necesita adminstrarea unei mari cantitati de lichide ca in nutritia parenterala totala, nu produce crestere in greutate, poate cauza flebite si complicatii metaboliceNutritia parenterala totala contine anumiti nutrienti, incluzand lipide, si se adminstreaza pe vena centrala

deoarece este de 6 ori mai concentrata decat sangele si necesita o cale de administrare larga. Nutritia parenterala periferica se adminstreaza pe vena periferica, suplineste nevoile calorice.

Materiale necesare:

medicatia prescrisa perfuzor steril filtre speciale pentru emulsiile lipidice paduri alcoolizate infuzomat kituri de testare a glicozuriei si cetonuriei manusi sterilePregatirea echipamentului:

se scoate solutia de la frigider cu cel putin o ora inainte de administrare pentru a evita durerea, hipotermia, spasmul vascular, constrictia venelor care pot aparea datorita administrarii unor solutii reci

se verifica medicatia prescrisa cu cea ridicata de la farmacie, data expirarii si formula componenta se verifica solutia pentru a observa aspectul ( daca este tulbure, precipitat etc).Daca prezinta dubii se va

returna farmaciei se va explica procedura pacientului se pun manusi si eventual, o masca tehnica va fi strict sterila se ataseaza perfuzorul la solutie si apoi la infuzomat, golindu-l de aer se arunca manusile se pun alte manusi si se verifica cateterul pacientului asezat culcat in pat, se dezinfecteaza cu un pad

alcoolizat capacul caii pe care se va administra solutia si apoi se heparinizeaza caleaImplementare:

se ataseaza perfuzorul la cateter printr-o tehnica sterila se declampeaza calea cateterului si se regleaza rata de adminstrare a infuzomatului se eticheteaza perfuzorul cu data si ora schimbari sale

deoarece solutiile nutritionale parenterale contin multa glucoza se va incepe adminstrarea cu precautie pentru a permite celulelor pancreatice sa se adapteze si sa isi creasca secretia de insulina ( sunt anumite solutii unde se recomnda aduagarea de insulina). De obicei se incepe cu o rata de 40-50 ml/h si apoi cu 25 ml/h pana cand se va ajunge la rata de administrare dorita

solutiile nutritionale parenterale pot merge continuu timp de 24oreConsideratii speciale:

solutiile nutritionale parenterale se vor administra cu o rata constanta ( stabilita pe infuzomat) , fara intrerupere, pentru a nu produce fluctuatii ale nivelului glucozei din sange

se va monitoriza starea pacientului la fiecare 4 ore sau oricat de des este nevoie pentru a observa din timp schimbarile survenite cum ar fi cresterea temperaturii, un semn precoce al sepsisului de cateter venos central

se masoara glicemia la fiecare 6 ore deoarece unii pacienti vor necesita administrare suplimentara de insulina subcutanat fata de cea continuta in solutie

se va monitoriza cu atentie ingestia si adminstrarea de fluide cat si excretia acestora se recolteaza periodic analize de laborator uzuale pentru a sesiza schimbarile survenite in starea generala a

pacientului si a statusului sau nutritional pacientul va fi avertizat asupra eventualelor efecte adverse datrate administrarii nutritiei parenterale

( leziuni bucale prin stoparea alimentatiei orale, constipatie etc) pacientul va fi incurajat sa-si pastreze independenta de miscare pentru a facilita absorbtia eficienta si

folosirea nutrientilor complicatiile administrarii nutritiei parenteale pot fi: disfunctii heaptice, hipecapnia, hiperglicemia,

hiperosmolaritatea, hipocalcemia, alcaloza si acidoza metabolica, adminstrare prea rapid, embolie, extravazarea solutiei, flebite, pneumotorax, septicemie, tromboze.Toate acestea pot fi evitate printr-o corecta si sterila tehnica de adminstrare si prin supravegherea atenta a pacientului si evaluarea starii sale generale cat mai des

EMULSIILE LIPIDICE:

De obicei adminstrate ca substante separate, completand nutritia parenterala, emulsiile lipidice sunt o sursa de calorii si acizi grasi esentiali. Lipidele pot fi insa adminstrate si separat pe o vena periferica sau centrala. Sunt contraindicate in pancreatite acute, hiperlipidemie patologica.

Materiale necesare:

substanta lipidica

perfuzor cu filtru de diametru mai mare paduri alcoolizatePregatirea echipamentului:

se inspecteaza emulsia lipidica pentru a-i verifica opacitatea, consistenta, culoarea daca aspectul sau ridica dubii se va returna la farmacie nu se va agita pentru a preveni agregarea celulelor se va verifica daca corespunde cu prescriptia mediculuiImplementarea:

se explica procedura pacientului

de obicei, emulsiile lipidice se administreaza in paralel cu alta solutie, putandu-se folosi pentru aceasta tehnica folosirii unei linii venoase secundare fie pentru emulsiile lipidice fie pentru solutia care este adminstrata in paralel

o linie venoasa secundara este o linie venoasa completa care se conecteaza la o linie venoasa primara, deja existenta. Linia venoasa secundara este folosita la adminstrarea intermitenta sau continua de medicamente, atunci cand se pastreaza tot timpul o linie venoasa principala pentru intretinere sau din alte motive. Atunci cand se conecteaza perfuzia secundara si se vrea sa mearga doar aceasta, ea trebuie pozitionata deasupra celei primare. Daca se vrea sa mearga ambele perfuzii, ele trebuie pozitionate la acelasi nivel si reglat ritmul uneia si apoi al celeilalte. De asemenea, injectomatele si infuzomatele pot fi folosite ca linii venoase secundare pentru administrare intemitenta sau continua, avand avantajul ca se poate doza exact cantitatea de medicament adminstrata

avand in vedere ca unele emulsii lipidice necesita 24 de ore de adminstrare se pot folosi acestea pe prima linie venoasa si solutiile de administrat in paralel pe linia venoasa secundara. De asemenea, pentru o dozare corecta a ratei de administrare se indica folosirea infuzomatului

se pun manusile se verifica flaconul cu lipide, se introduce printr-o tehnica sterila capatul perfuzorului, se scoate aerul apoi

se adapteaza la cateterul venos central sau periferic daca este linie principala sau se conecteaza la perfuzorul primei linii daca se administreaza pe linie secundara. Daca se foloseste infuzomat, perfuzorul va fi adaptat la acesta inainte de a se cupla la cateter

daca pacientul este la prima administrare de lipide se va efectua un test ajustandu-i-se rata de adminstrare la 1 ml/minut timp de 30 de minute

se monitorizeaza semnele vitale ale pacientului si se va supraveghea pentru a observa daca apar efecte adverse: greata, ameteala, presiune oculara, durere de cap, tahicardie, dispnee, cioanoza, durere in spate si in piept. Aceste reactii alergice pot apare datorita surselor de lipide sau agentilor emulsificatori folositi in emulsiile lipidice

daca pacientul nu are reactii adverse, se poate incepe adminstrarea cu rata prescrisa se va folosi neapart infuzomatul daca rata de adminstrare trebuie sa fie mai mica de 20ml/ora. Rata maxima

de perfuzare este de 125ml/ora pentru emulsiile lipidice de 10% si de 60 ml/orapentru cele de 20%

Consideratii speciale:

se va mentine intotdeauna o tehnica sterila de pregatire si administrare a perfuziei se vor observa senzatiile pacientului: unii sustn ca au o senzatie de satieitate, altii acuza un gust metalic

neplacut in gura se schimba perfuzorul si flaconul de administrat la fiecare 24 ore petru pacientii cu tratamente indelungate se vor lua teste de laborator cel putin o data pe saptamana in timpul unei terapii indelungate pentru a evalua

functiile ficatului,timpul de protrombina, numarul de trombocite, nivelul trigliceridelor.De preferat ca nivelul trigliceridelor sa se testeze la cel putin 6 ore de la intreruperea administrarii deoarece pot da rezultate false

emulsiile lipdice sunt un excelent mediu pentru cresterea bacteriior. Din aceasta cauza nu se va readministra, de exemplu, un flacon pe jumatate plin care a fost intrerupt la un moment dat. Odata intrerupta perfuzia, se va arunca flaconul chiar daca nu este gol

medicul trebuie anuntat imediat daca pacientul prezinta schimbari ale starii sale sau reactii adverse la solutile lipidice

Complicatii:

reactiile adverse imediate sau intarziate apar la aproximativ 1% din pacienti si includ: febra, cianoza, dispnee, ameteala, greata, varsaturi, durere de cap, letargie, iritatie la nivelul perfuzarii, presiune oculara, durere in spate si in piept, hiperlipidemie, hipercoagulabilitate,trombocitopenie.Trombocitopenia a fost mai des intalnita la copii care au primit intravenos emulsii lipidice de 20%

ca si complicatii intarziate sau rar intalnite mai sunt: hepatomegalia, splenomegalia, icter secundar colestazei

la copii nascuti prematur sau cu greutate mica nutritia periferica parenterala cu emulsii lipidice poate determina acumularea de lipide in plamani

se va raporta medicului orice reactie adversa ale pacientului

ADMINISTRAREA DE MEDICAMENTE INTRAVENOASE PE INJECTOMAT

Introducere

Pentru obţinerea unei concentraţii constante a unui medicament (mai

ales dacă medicamentul are un timp de înjumătăţire scurt) este necesară

administrarea continuă care se poate face cu ajutorul seringii automate

(injectomat) sau administrarea în perfuzie.

Administrarea cu ajutorul seringii automate prezintă avantajul că necesită o cantitate mai mică de solvent pentru diluţia medicamentului, fapt important mai ales la pacienţii cu hipervolemie.

Reguli generale de pregătire şi administrare

1) Verificarea instrumentelor

- se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, tubulaturii conectoare, robineţilor şi data de expirare a sterilităţii;

- se controlează funcţionalitatea injectomatului şi se alege tipul de seringă compatibil cu injectomatul.

2) Utilizarea de materiale sterile: tampoane de vată, tifon, mănuşi de protecţie.

3) Verificarea medicamentelor de injectat:

- se controlează eticheta şi nu se va folosi medicamentul al cărui ambalaj nu are etichetă sau are termenul de valabilitate expirat;

- soluţiile injectabile trebuie să fie clare, transparente, fără precipitate;

- substanţele precipitate nu trebuie confundate cu emulsiile injectabile; acestea din urmă trebuie să fie bine agitate înainte de utilizare;

- fiolele de sticlă, odată deschise, nu mai pot fi păstrate; acest lucru nu este valabil şi pentru flacoanele închise cu dop de cauciuc.

4) Încărcarea seringilor:

- exteriorul fiolei se dezinfectează cu alcool;

- fiola se rupe la nivelul punctului sau gulerului (este bine ca vârful fiolei să fie rupt cu ajutorul unui tampon de vată pentru a evita rănirea degetelor); dacă pătrund cioburi în interior, fiola se aruncă;

- scoaterea seringii din ambalaj trebuie făcută în aşa fel încât săse păstreze integritatea amboului, apoi se scoate acul acoperit de teaca de protecţie şi se ataşează la amboul seringii

- se scoate teaca de pe ac, se introduce acul în fiolă şi se aspirăsoluţia din seringă având grijă ca vârful acului să fie sub nivelul lichidului pentru a nu aspira aer; pentru a nu atinge cu acul fundul fiolei, fiola se va înclina progresiv cu vârful în jos pe măsură ce se goleşte; soluţiile uleioase, care se încarcă cu greu în seringă, pot fi uşor încălzite în apă caldă pentru a le fluidifica;

- flacoanele închise cu dop de cauciuc se dezinfectează cu alcool; după ce soluţia dezinfectantă s-a uscat la suprafaţa dopului, se încarcă seringa cu o cantitate de aer egala cu aceea a lichidului pe care vrem să îl scoatem din flacon (sau cu o cantitate de solvent - NaCl 0,9% sau Glucoza 5% - dacă în flacon se găseşte pulbere; se introduce solventul în flacon, se aspiră din flacon o cantitate de aer egală cu cea a solventului şi se agită flaconul până la dizolvarea pulberii); acul se introduce prin dopul de cauciuc până sub nivelul dopului (nu mai profund) şi se introduce aerul în flacon; se răstoarnă flaconul ţinând acul sub nivelul lichidului şi se aspiră; dacă se folosesc mai multe flacoane se foloseşte câte un ac pentru fiecare flacon;

- nu se recomandă încărcarea seringilor fără ac, prin introducerea directa a amboului în fiolă, deoarece sterilitatea este deficitară;

5) Conectarea seringii la canulă/cateter

a) tubulatura conectoare:

- se deschide ambalajul tubului conector (se preferă tuburile cu dimetru redus/capacitate redusă);

- acul seringii încărcate se scoate cu o pensă sterilă (nu se recapişonează pentru a fi apoi îndepărtat cu mâna);

- se ataşează tubul conector la amboul seringii şi cu seringa orientată cu amboul în sus (pentru îndepărtarea aerului) se injectează până când soluţia ajunge la capătul liber al tubului conector;

b) robinetul se scoate din ambalaj; aerul se va scoate prin injectare de NaCl 0,9% pe una din ramuri până ce se exteriorizează lichid pe celelalte două ramuri; apoi comutatorul se pune în poziţie intermediară (toate ramurile închise) pentru a evita ieşirea lichidului şi pătrunderea aerului;

c) "vehiculul":

- deoarece ritmul de administrare cu seringa automată este redus, existând riscul colmatării canulei/cateterului, se recomandă folosirea unei soluţii cu ritm mai rapid de administrare care să vehiculeze medicamentul în circulaţia sanguină;"vehiculul" trebuie să fie compatibil cu medicamentul;

d) administrarea medicamentului cu seringa automată:

- se ataşează trusa de perfuzie a "vehiculului" la robinet;

- se ataşează robinetul la capătul liber al tubului conector;

- se ataşează robinetul la canulă/cateter;

- se pune comutatorul robinetului în poziţia care permite comunicarea "vehiculului" cu sângele pacientului, tubul conector fiind blocat, şi se porneşte perfuzarea "vehiculului";

- se aşează seringa încărcată în injectomat şi se setează la injectomat (în funcţie de complexitatea acestuia): tipul de seringă, volumul seringii, denumirea medicamentului, ritmul de injectare;

- se porneşte injectomatul şi se deschide ramura robinetului corespunzătoare tubului conector (braţele comutatorului vor fi orientate spre canulă/cateter, trusă de perfuzie, tub conector);

- la terminarea conţinutului seringii se recomandă folosirea unui nou set seringă+tub conector pentru continuarea tratamentului.

Complicaţii locale

1) Injectarea paravenoasă produce tumefiere locală, durere care se intensifică dacă se continuă administrarea, reducerea ritmului de perfuzie a "vehiculului", creşterea presiunii la injectare, imposibilitatea de a aspira sânge de pe canula; dacă se injectează substanţe iritante apar dureri foarte 50 accentuate iar reacţia locală poate merge până la necroze extinse; din acest motiv substanţele iritante şi cele vasoconstrictoare se administrează pe cateter central.

Tratament: oprirea administrării şi îndepărtarea canulei; în cazul soluţiilor iritante se recomanda infiltrarea regiunii cu NaCl 0,9% pentru diluarea substanţei iritante, aplicare de comprese sterile, administrare de analgetice

2) Hematomul (prezenţa de infiltrat sanguin la nivelul locului de puncţie) se produce de regulă în momentul abordului vascular;

Tratament: îndepărtarea canulei şi compresiune locală cu pansament steril;

3) Tromboflebita produce tumefacţie locală, roşeaţă (uneori se poate observa un cordon dur, roşietic, ce corespunde traiectului venos), căldură, durere, reducerea ritmului de perfuzie, cianoza extremităţii.

Tratament: îndepărtarea canulei, aplicarea de heparină local (Lioton sau Hepatrombin), comprese reci, analgetice. Dacă tromboflebita este profundă se administrează heparinoterapie intravenos.

4) Infecţia locală produce local roşeaţă, tumefacţie, durere, exsudat purulent.

Tratament: îndepărtarea canulei, antiseptic local, antibiotic sistemic dacă este necesar.

5) Spasmul vascular (contracţia involuntară a venei) este cauzat de injectarea prea rapidă a unei substanţe iritante; local se constată reducerea ratei de infuzie şi durere.

Tratament: administrarea de Xilină pe canulă.

6) Lărgirea orificiului de puncţie cu exteriorizarea lichidului injectat, apare după câteva zile de la montarea canulei (de regulă în plica cotului) la pacienţi agitaţi cu obstrucţie venoasă (contracţie musculară, decubit, tromboflebită).

Prevenire: schimbarea canulei la 2-3 zile, evitarea montării canulei în plicile de flexiun.

Tratament: îndepărtarea canulei şi aplicarea de pansament steril.

Complicatii sistemice

1) Infecţia de cateter cu bacteriemie se manifestă clinic prin febră, alterarea stării generale, polipnee, tahicardie.

Tratament: local + antibioterapie sistemica; suprimarea cateterului venos.

2) Embolia gazoasă: injectarea intravenoasă de cantităţi mici de aer nu produce tulburări clinic manifeste; cantităţi mai mari de aer pot produce alterarea bruscă a stării generale, dispnee, cianoza, wheezing, tuse, palpitaţii, tahicardie, distensia venelor jugulare, anxietate, ameţeli, cefalee, confuzie, convulsii, comă.

Tratament: poziţia Trendelenburg, oxigenoterapie; în cazurile severe intubaţie orotraheală, ventilaţie mecanică, tratament inotrop.

3) Embolizarea cateterului (desprinderea unei bucăţi din canulă / cateter şi embolizarea în circulaţia pulmonară). Simptomele şi tratamentul sunt asemănătoare trombembolismului pulmonar.

4) Anafilaxia: se produce prin injectarea intravenoasă a unei substanţe alergizante. Clinic se manifestă prin alterarea stării generale, anxietate, palpitaţii, hipotensiune, tahicardie, rash cutanat, bronhospasm.

Tratament: reechilibrare volemică, adrenalină, corticosteroizi, oxigenoterapie.

Administrarea neadecvata a medicamentelor cu injectomatul

- malfuncţia injectomatului;

- prepararea incorectă a concentraţiei soluţiilor;

- manipularea nesterilă a soluţiilor şi instrumentelor;

- setarea incorectă a tipului/volumului seringii, a ritmului de injectare;

- poziţionarea incorectă a robinetului:

- închis spre canulă: soluţiile injectate pătrund în trusa de perfuzie a “vehiculului”;

- închis spre seringă; creşterea presiunii la injectare, oprirea seringii şi declanşarea alarmei.

REACŢII DEVIATE ANORMALE LA MEDICAMENTE

Reacţii de hipersensibilitate - când organismul reacţionează violent la administrarea unor medicamente decât în mod obişnuit, printr-un mecanism alergen ajungând chiar ţi la şoc anafilactic

Reacţii de rezistenţă .- toleranţa acută (tahifilaxia), apare în administrarea la intervale scurte, în decursul unei experienţe la administrarea unor medicamente, apare o diminuare a efectelor până la dispariţia lor

Reacţia de toleranţă se manifestă prin faptul că administrarea unui compus cu acţiune terapeutică produce la repetarea dozei efecte din ce în ce mai reduse.

Dependenţa este definită ca o stare de intoxicaţie cronică , caracterizat prin necesitatea de folosire imperioasă a unor medicamente sau toxice.

- dependenţa psihică este necesitatea de ordin psihologic de a folosi un anumit toxic sau medicament

- toleranţa, diminuarea progresivă a efectului la repetarea administraţiei, respectiv necesitatea creşteri dozei pentru a obţine acelaşi efect

- dependenţa fizică este necesitatea de a continua folosirea medicamentului pentru a evita tulburări grave, care apar la întreruperea administrării, tratamentului şi care se numeşte sindrom de abstinenţă

Capacitatea de a produce dependenta imparte medicamentele, drogurile în cinci grupe:

- 1. dependenta psihica moderata (marihuana)- 2. dependenta psihica intense,fara dependenta fizica- 3. dependenta psihica intense si o usoara dependenta fizică (amfetamine, anorexigene, cocaine)- 4. dependenta psihica puternica si dependenta fizica moderata (alcoolul, barbituricele,solventi

organici)- 5. dependenta psihica si fizica intensa (opiacee de sinteza, opiul, morfina, heroina)

Obişnuinţa se caracterizează prin dorinţa dar nu irezistibilă de a consuma pentru senzaţia de confort psihic sau fizic pe care o produce. Tendinţă redusă sau absentă de a creşte doza, dă un grad anumit de dependenţă cu efecte dăunătoare mai reduse asupra societăţii dar dăunătoare pentru individ.

Reacţii farmacogenetice – efecte teratogene. Sunt definite ca mari defecte structurale prezente la naştere. Embriogeneza este perioada de maximă teratogenitate , după a 9 săptămână când embrionul trece în fetus nu mai apar malformaţii majore. Producerea malformaţiilor congenitale depinde de stadiul de dezvoltare embrionară, constituţia genetică a embrionului, condiţii fiziopatologice ale mamei şi specificitatea substanţei administrate.

Medicamente cu risc teratogen: Litiu, Iodura de K, Streptomicina, Tetraciclina, amfetamine, unele antidepresive, antiepilepticele, chinina, unele „droguri”(LSD, marijuana, morfina, alcoolul, fumatul), etc.

TRANSFUZIA

OBIECTIVELE PROCEDURII

- Introducerea în siguranţă de sânge sau derivate de sânge în circulaţia venoasă

Scop

- Substituirea volumului circulant de masa sanguina

- Cresterea capacitatii de transport a oxigenului prin cresterea numarului de globule rosii in caz de hemoragie , anemie sau stare de soc

- Imbunatatirea coagulabilitatii in caz de hemofilie, hemoragii repetate, scorbut, trombocitopenie

- Aport nutritiv pentru proteine, vitamine, hormoni, saruri minerale

- Mentinerea si stimularea reactiilor metabolice din organism

- Intensificarea schimburilor celulare

- Stimularea hematopoezei prin transfuzii mici si repetate

- Epurarea organismului de substante toxice exogene, endogene prin inlocuire sanguina partiala sau totala (esangvinotransfuzie)

- Indicatie absoluta de terapie transfuzionala este pierderea unui volum sanguin de peste 25% la adult , iar valoarea limita /critica a hematocritului este de 30%

Pentru a fi compatibil (transfuzabil), între sângele donatorului şi cel al primitorului trebuie să existe o identitate aglutinogenică. În practică, cele mai violente reacţii produc sistemele ABO şi sistemul Rh. Cunoaşterea lor este obligatorie pentru instituirea unei transfuzii.

Sistemul ABO cuprinde 4 grupe sanguine clasificate după izoaglutinogenele şi izoaglutininele pe care le conţin. Există 2 izoaglutinine principale notate cu alfa şi beta şi 2 izoaglutinogene denumite A şi B. Aglutininele se găsesc în ser sau plasmă iar aglutinogenele sunt legate de suprafaţa globulelor roşii. Din combinarea celor 2 izoaglutinogene A şi B şi a celor 2 izoaglutine α şi β rezultă cele 4 grupe sanguine principale:

- grupa 0 (I) conţine izoaglutininele α şi β şi nici un aglutinogen, subiectul este donator universal.- grupa A (II) conţine izoaglutinina β în ser şi aglutinogenul A pe globulele roşii.- grupa B (III) conţine aglutinina α în ser şi aglutinogenul B pe globulele roşii.- grupa AB (IV) conţine ambele aglutinogene A şi B pe hematii iar în plasmă nici o aglutinină,

subiectul este primitor universal.Observând repartiţia aglutininelor şi aglutinogenelor în diferitele grupe sanguine, deducem compatibilitatea acestora. Subiecţii din grupa 0(I) pot primi numai sânge aparţinând aceleiaşi grupe, sângele lor putând fi transfuzat celorlalte grupe.

Sângele grupelor A (II) şi B (III) poate fi transfuzat grupei respective sau celor din grupa AB (IV), putând primi sângele de la grupa 0(I).

Grupa AB (IV) nu poate furniza sânge altor grupe, în schimb poate primi sânge fără pericolul hemolizei de la oricare dintre celelalte grupe.

Cantitatea de sânge care poate fi transfuzată la sugar şi copilul mic, este de 10-20 ml/kg corp. În cazul exsangvinotransfuziei se va înlocui de 3 ori masa sangvină.

Sistemul Rh: aglutinogenul Rh este prezent în 85% din cazuri denumite şi Rh+ (pozitive) şi lipseşte în 15% din cazuri, care se numesc Rh – (negative). Aglutinogenul Rh este independent de sistemul AOB şi apare în primele luni ale vieţii intrauterine persistând toată viaţa. Aglutinogenul sau factorul Rh se găseşte numai pe hematii. Determinarea sistemului Rh este obligatoriu la toţi bolnavii care urmează să primească o transfuzie, dar mai ales la pacienţii cu transfuzii repetate în antecedente şi la copiii de sex feminin.

a. Stabilirea grupelor sanguineÎnaintea efectuării unei transfuzii, se va determina în mod obligatoriu grupa sanguină. În acest scop, se va recolta sânge venos cu o seringă sterilă. Determinarea grupelor sangvine se face prin 2 metode: cu seruri hemotest şi cu globule roşii spălate. În ambele cazuri, testele sunt cunoscute dinainte. Serul test este preparat de către un centru de hematologie şi transfuzie. Serurile 0 (I), A (II) şi B (III) sunt înfoliate şi ambalate în cutii. Aceste seruri trebuie păstrate la rece.

Proba directă Beth – Vincent (căutarea aglutinogenului)

Tehnica probei: pe o lama de sticla se pun 3 picaturi de ser test. La stânga lamei se pune 1 picătură de ser test 0 (I), la mijloc 1 picătură de ser test A (II), iar la dreapta ser B (III). Cu colţul unei lame sau o pipetă, se pun peste picăturile de ser test, câte 1 picătură de sânge. Pentru fiecare ser test, picătura de sânge va fi pusă cu un alt colţ al lamei, sau cu o altă pipetă. Se recomandă ca sângele să fie în prelabil citratat în scopul eliminării fibrinei, a cărei prezenţă poate determina o imagine “în reţea“ care să fie confundată cu aglutinarea. După ce s-a pus picătura de sânge peste serul test, se mişcă lama circular amestecându-se astfel serul cu sângele. Rezultatul se citeşte după 2-3 minute. La citirea lamei pot apare 4 eventualităţi:

- aglutinarea nu apare în nici una din cele 3 picături, sângele este grup 0(I)

- aglutinarea apare la serurile test 0(I) şi B(III), sângele face parte din grupa A(II);- aglutinarea apare la serurile 0 (I) şi A (II), sângele face parte din grupa B(III);- aglutinarea apare în toate 3 picăturile, sângele face parte din grupa AB(IV);

Proba cu hematii spălate Simonin Se pun într-o eprubetă 1-2 picături de citrat de Na5% şi 6-8 picături de sânge, apoi se centrifughează şi se recoltează plasma cu o pipetă. Din plasma obţinută se pun câte 2 picături pe o lamă. Peste picătura de plasmă din partea stângă a lamei se pun cu colţul unei lame, eritrocitele cunoscute din grupa A (II), iar peste picăturile din dreapta eritrocite din grupul B(III). Rezultatul se citeşte peste 2-4 minute, putând indica 4 posibilităţi:

- aglutinarea apare în ambele picături, serul examinat aparţine grupei 0(I)- aglutinarea apare numai pe globulele B (III), sângele examinat aparţine grupei A (II);- aglutinarea apare numai pe globulele A (II), sângele examinat aparţine grupei B (III);- nu apare nici o aglutinare, sângele de examinat aparţine grupei AB (IV).

Este indicat să se efectueze ambele probe iar cercetarea să se practice la temperatura de 16-180C pentru a impiedica apariţia unor false reacţii prin aglutinogenele la rece

Proba Jambreau constă din punerea în contact pe o lamă de sticlă a unei picături din serul bolnavului cu 1 picătură din sângele de transfuzat, urmărindu-se absenţa sau apariţia aglutinării. O probă se efectuează la temperatura camerei (“la rece“) iar alta la termostat (“la cald“). În caz de aglutinare transfuzia nu poate fi efectuată datorită existenţei unor anticorpi “la rece“ sau “la cald“.

Proba Oehleker care constă în administrarea iniţială a sângelui într-un ritm lent, observându-se atent reacţia bolnavului la administrarea sângelui.

b. Determinarea factorului RhTehnica

Pe o lamă de sticlă se pun 3 picături de ser anti-Rh (–) negativ provenit de la un donator universal. Picătura din partea stângă a lamei se amestecă cu eritrocite Rh(+) (Rh pozitiv), picătura din mijloc cu eritrocitele pe care le cercetăm şi ceea din dreapta cu eritrocite Rh(-). După omogenizarea picăturilor de ser anti-Rh cu eritrocitele, se introduce lama într-o cutie Petri pe fundul căreia se pun 2 baghete scurte de sticlă pentru ca lama să fie suspendată. Sub lamă se introduce o rondela de hartie de filtru îmbibată în ser fiziologic pentru a menţine umiditatea în cutia Petri. Se închide cutia Petri şi se pune în termostat la 370C. Citirea reacţiei se face după 30 minute. Dacă se produce aglutinarea, hematiile sunt Rh(+). Citirea se va face comparativ cu hematii martor.

După efectuarea probelor de compatibilitate şi a Rh se va putea efectua transfuzia. Cel mai indicat este a se transfuza sânge izogrup şi izo-Rh (donator cu primitor).

Sângele integral se poate transfuza proaspăt sau conservat (cel mai frecvent).

Se mai pot transfuza derivaţi ai sângelui: plasmă integrală, plasmă defibrinată, plasmă uscată, plasmă antihemofilică, soluţii de albumină umană, masă eritrocitară. În absenţa sângelui sau a plasmei, pentru a înlocui plasma pierdută, se pot transfuza substituenţi artificiali. Se folosesc soluţii cristaline (Ringer, Ringer-Looke) sau soluţii coloidale (Dextran, Macrodex, Marisang etc).

PREGĂTIREA ŞI VERIFICAREA MATERIALELOR NECESARE- Tava medicală sau cărucior pentru tratamente- Seringi/ace, mănuşi sterile adecvate- Punga sau flaconul de sânge izo-grup, izo-Rh- Trusa de transfuzie (perfuzor cu filtru)- Branulă/flexură- Soluţie dezinfectantă, tampoane- Garou, leucoplast sau bandă adezivă non alergică- Etichetă- Muşama, recipiente de colectare a deşeurilor- Flanelă sau pătură, stativ- Veriflcaţi trusa de perfuzie privind integritatea ambalajului, data expirării- Verificaţi integritatea pungii de sânge, termenul de valabilitate, aspectulmacroscopic al sângeluiPREGĂTIREA PACIENTULUIa) PSIHICĂ:- Informaţi şi explicaţi procedura pacientului pas cu pas (scopul acesteia,senzaţiile care pot să apară, riscurile transfuziei)- Obţineţi consimţământului informat, folosind o formă scrisă de consimţământinformat- Informaţi pacientul privind: senzaţia de frig, mâncărime, iritaţie, sau simptomeanormaleb) FIZICĂ:- Poziţia pacientului - decubit dorsal- Asiguraţi intimitatea pacientului- Instruiţi pacientul să nu mănânce cu cel puţin 2ore înainte sau după terminareatransfuziei- Alegeţi locul pentru puncţia i.v. - se examinează calitatea şi starea venelor- Venele cele mai abordabile sunt cele ale membrelor superioare, nu cele alemembrelor inferioare (posibilitate de trombozare)EFECTUAREA PROCEDURII:- Verificaţi indicaţia medicului privind transfuzia şi cantitatea de sânge sauderiva ii acestuia - Verificati identitatea pacientului

- Spălaţi mâinile/mănuşi sterile- În ziua efectuării transfuziei se recoltează 2-4 ml de sânge pentru proba decompatibilitateJEANBREAU- Trimiteţi la punctul de transfuzii o cerere de sânge care cuprinde:• numele spitalului• numele clinicii unde este internat pacientul• numele şi prenumele pacientului• vârsta• grupa de sânge a pacientului• cantitatea de sânge cerută• numele medicului care a indicat transfuzia• numele nursei care administrează sângele• ziua, luna, anul- Încălziţi sângele la temperatura corpului, menţineţi asepsia când se deschidetrusa de perfuzat sterilă- Aşezaţi punga sau flaconul cu sânge în stativ- Deschideţi trusa de transfuzat- Fixaţi clema/prestubul la o distanţă de 2- 5 cm mai jos de camera perfuzorului- Închideţi clema/prestubul perfuzorului, daţi jos capacul acului şi inseraţi-l lalocul de intrare al pungii sau flaconului- Apăsaţi, strângeţi camera de scurgere a perfuzorului şi lăsaţi să se umple pânăla jumătate cu sânge- Înlăturaţi capacul protector de la celălalt capăt al tubului, deschideţiclema/prestubul şi lăsaţi sângele să curgă pe tub până ce se elimină bulele de aer- Ţineţi perfuzorul la înălţimea corpului pentru a elimina bulele de aer, nu în jos- Închideţi clema/prestubul şi puneţi capacul protector- Selectaţi locul potrivit (de preferinţă venele de la plică cotului)- Puneţi muşamaua sub braţul pacientului- Aplicaţi garoul la 10- 12 cm deasupra locului pentru puncţie; capetele garouluitrebuie direcţionate departe de zona de puncţie- Verificaţi prezenţa pulsului distal, radial- Recomandaţi pacientului să strângă pumnul- Dezinfectaţi tegumentul (tampon cu alcool), 60 de secunde- Poziţionaţi mâna nedominantă la 4- 5 cm sub locul de puncţie şi cu policeleîntindeţi pielea deasupra venei- Înlăturaţi capacul acului şi capacul protector al perfuzorului- Ataşaţi acul la perfuzor şi punctionaţi vena- Urmăriţi cursul venei şi când sângele se întoarce prin lumenul acului avansaţiacul în venă, 1-2 cm- Dezlegaţi garoul şi spuneţi pacientului să deschidă pumnul- Dacă se instalează transfuzia cu branulă, fluturaş, atunci fixaţi cu degetularătător de la mâna stângă exercitând presiune la 3cm deasupra locului puncţiei- Extrageţi mandrenul de pe lumenul branulei şi ataşaţi capătul branulei la tubulperfuzorului- Deschideţi clema/prestubul şi daţi drumul sângelui să curgă- Fixaţi acul (branula, flexura, fluturaşul) cu benzi de leucoplast sau bandă nonalergică- Începeţi administrarea sângelui- Efectuaţi proba biologică Oelecker; lăsaţi să curgă 20 - 30 ml de sânge şireglaţi ritmul la 10- 15 picături/minut timp de 5'; supravegheaţi pacientul şidacă nu apar semne de incompatibilitate repetaţi operaţia- Aplicaţi eticheta peste pungă sau flaconul de sânge indicând ora la care aînceput transfuzia- Dacă transfuzia s-a terminat, închideţi clema/prestubul- Retrageţi acul şi aplicaţi un tampon cu alcool sau un pansament steril- Punga sau flaconul în care trebuie să rămână aprox. 5-6 ml de sânge se

pastreaza , în eventualitatea unor verifica în caz de accidente posttransfuzionale tardiveÎNGRIJIREA PACIENTULUI- Aşezaţi pacientul într-o poziţie comodă şi se acoperă- Verificaţi semnele vitale la fiecare 15', în prima jumătate de oră dupăînceperea transfuziei, şi la fiecare jumătate de oră sau la o oră după transfuzie.- Informaţi pacientul/familia să anunţe nursa în caz de mâncărime, dispnee,ameţeli, dureri în spate sau în piept, deoarece acestea pot fi reacţii aletransfuziei- Instruiţi pacientul să informeze nursa dacă durerea sau roşeaţa apar la loculpuncţiei venoase, deoarece acestea sunt indicative ale infiltraţiei- Temperatura camerei să fie cu 1 -2° mai ridicată- Oferiţi pacientului lichide calde şi acoperiţi-l cu pledulREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ- Colectaţi deşeurile în recipiente speciale - Îndepărtaţi mănuşile- Spălaţi mâinileNOTAREA PROCEDURIINotaţi în planul de îngrijiri:- Administrarea transfuziei- Numărul scris pe punga sau flaconul de sânge, ora la care a început transfuzia,ora la care s-a terminat şi eventualele reacţii ale pacientuluiEVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURIIRezultate aşteptate/dorite:- Evaluaţi răspunsul pacientului la administrarea sângelui- semnele vitale sunt normale- absenţa frisonului, mâncărimii, urticariei sau iritaţiei- analizele de laborator în limite normale- mucoasele şi tegumentele sunt colorate roz, pacientul a înţeles scopul şi riscurile transfuzieiRezultate nedorite/Ce faceţi:- Embolia pulmonară - manifestată prin agitaţie, cianoză, dureri toracice, tusechinuitoare, hemoptizie- Hemoliza intravasculară cu blocaj renal, şoc posttransfuzional, acidozametabolică, stop cardiac prin hipotermie - se pot produce datorită sângeluineîncălzit• Încălziţi sângele înainte de a-l perfuza• Supravegheaţi pacientul• Anunţaţi medicul• Întrerupeţi perfuzia- Şocul hemolitic - incompatibilitatea de grup - frison, tahicardie, dispnee,cianoză, dureri lombare, retrosternale, stare generală alterată•Anunţaţi medicul- Înfundarea perfuzorului şi acului cu cheaguri - se schimbă perfuzorul şi acul- Hipotermia• Încălziţi bolnavul prin suplimentarea numărului de pături, aplicarea de buiote cu apă caldăATENŢIE- Nu încălziţi sângele în apă caldă, sau deasupra surselor de căldură, evitaţiagitarea pungii/flaconului- Dacă apar reacţii posttransfuzionale returnaţi punga/flaconul de sânge la punctul de transfuzii- Respectaţi asepsia- Nu umpleţi camera perfuzorului cu sânge - nu se mai poate urmări ritmul de curgere- Dacă acul s-a înfundat nu permeabilizaţi acul prin presiune

SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI CU REACTII ADVERSE LA TRANSFUZIE

OBIECTIVELE PROCEDURII• Prevenirea reacţiilor adverse pe perioada transfuziei si după transfuzie.

• Instituirea măsurilor pentru a reduce reacţiile la transfuzie.REACŢIILE ADVERSE- Reacţiile adverse pot să apară în primele 15 min ale transfuziei şi după transfuzie.- Sunt reacţii sistemice la administrarea sângelui şi derivatelor de sânge,incompatibile cu cel al beneficiarului, care conţin alergeni, sau sunt contaminatecu bacterii- Reacţiile adverse generale pot avea simptome variind de la: febră, frison,urticarie, hipotensiune şi stop cardiac. Alte posibile reacţii adverse care potrezulta din terapia transfuziei includ supraîncărcarea circulatorie şi transmiterea unor boli ca: hepatitele, citomegaloviruşi sau virusul imunodeficienţei umane (HIV).- Reacţia hemolitică acută - incompatibilitate ABO, Rh şi se produce în primele 5-15' de la instituirea transfuziei. Aceasta începe cu creşterea temperaturii,ritmului cardiac, senzaţie de căldură şi durere de-a lungul venei pe care sângeleeste transfuzat, frison, durere de cap, graţă, durere în piept şi spate, dispnee,hipotensiune, homoglobinemie, hemoglobinurie. Se opreşte transfuzia.- Reacţia hemolitică întârziată - răspunsul imun dezvoltat de către primitorîmpotriva antigenilor donatorului non ABO. Febra este inexplicabilă, descreşteinexplicabil Hb, Ht, testul Coombs este pozitiv. Se opreşte transfuzia.- Reacţia febrilă nonhemolitică - 1 % din transfuzii; o posibilă sensibilitate aprimitorului la leucocitele şi trombocitele din sângele donatorului. Aceasta seproduce la 30' după iniţierea transfuziei şi la 6h după terminarea transfuziei. Semanifestă prin febră mai mare cu 1° , înroşirea feţei, frisoane, durere de cap.- Reacţia alergică (uşoară sau moderată) cauzată de alergia primitorului laproteinele din plasma donatorului. Aceasta se produce pe durata transfuziei şi la1h după transfuzie. Apar eritem local, erupţie cutanată, urticarie.- Reacţia alergică severă - cauzată de alergia primitorului la un antigen aldonatorului (uzual IgA). Aglutinarea celulelor roşii obstruează capilarele şiblochează fluxul sanguin, cauzând simptome majore la toate marile organe desistem. Aceasta se produce în primele 5- 15' de la iniţierea transfuziei. Apartusea, greaţa, vărsătura, distresul respirator, hipotenshinea, pierdereacunoştinţei şi posibil stopul cardiac. Aceasta este o reacţie care ameninţă viaţa.Se opeşte transfuzia, se menţine linia venoasă, se informează medicul, seadministrează medicamentele prescrise (antihistaminice, corticosteroizi,epinefrina, antipiretice). Se măsoară semnele vitale la fiecare 5- 15' şi seiniţiază resuscitarea cardiopulmonară dacă este nevoie.- Supraîncărcarea circulatorie - poate conduce la edemul pulmonar şi se producedin cauza volumului excesiv sau ritmului rapid al transfuziei. Aceasta poate apareîn orice moment, sau la 1 -2h după terminarea transfuziei. Apar dispneea, tusea,tahipneea, tahicardia, creşterea presiunii venoase centrale. Se respectă ritmul deadministrare de 2-4ml/kg/h. Se acordă atenţie specială ritmului şi volumului deadministrare la pacienţii în vârstă. Se încetineşte sau se opreşte transfuzia, seadministrează la indicaţia medicului diuretice, oxigen şi morfină.- Sepsis bacterian - datorită contaminării bacteriene a produsului transfuzat.Aceasta apare pe durata transfuziei şi la 2h după terminarea transfuziei. Semanifestă prin febră, frison, crampe abdominale, vărsătură, diaree, hipotensiune.Se aplică îngrijiri corespunzătoare. Se opreşte transfuzia şi se menţine liniavenoasă, se informează medicul, se monitorizează semnele vitale, se recolteazăhemocultura. La indicaţia medicului se administrează fluide i.v., antibiotice cuspectru larg antimicrobian, vasopresoare şi steroizi.EVALUAREA PACIENTULUI- Observaţi pacientul pentru febră cu sau fără frison. Febra poate indica debutulunei reac ii hemolitice acute, reac ii febrile nonhemolitice, ţ ţ sau septicemiebacteriană- Observaţi pacientul pentru tahicardie şi/sau tahipnee şi dispnee. Acestea potindica reacţie hemolitică acută sau supraîncărcare circulatorie. Aceste simptomepot fi însoţite de tuse în caz de supraîncărcare circulatorie.

- Observaţi pacientul pentru urticarie sau erupţie cutanată. Acestea pot fiindicii timpurii ale unei reacţii alergice, anafilactice, care se produc dupătransfuzie.- Observaţi pacientul pentru înroşirea feţei. Inroşirea feţei poate fi prezentăîntr-o reacţie hemolitică acută, sau o recţie nonhemolitică.- Observaţi pacientul pentru simptomele gastrointestinale. Greaţa şi vărsătura potfi prezente în reacţiile transfuzionale hemolitice acute, reacţiile anafilactice,sau sepsis.- Observaţi pacientul pentru scăderea TA. Hipotensiunea poate fi o reacţie acutăhemolitică, anafilactică, sau sepsis.- Observaţi pacientul pentru wheezing, durere în piept şi stop cardiac. Acesteatoate sunt reacţii anafilactice.- Fiţi atenţi la plângerile pacientului pentru dureri de cap sau dureri musculareîn prezenţa febrei. Amândouă pot fi indicii ale unei reacţii nonhemoliticefebrile.- Monitorizaţi pacientul pentru diseminarea coagulării intravasculare,insuficienţa renală., hemoglobinemie/hemoglobinurie. Toate acestea sunt semnetârzii ale reacţiei hemolitice acute.- Monitorizaţi valorile de laborator pentru anemia refractară la terapiatransfuziei. Aceasta ar putea semnifica o reacţie hemolitică întârziată.- Observaţi pacienţii care primesc transfuzii masive de sânge pentru hipotermieuşoară, tulburări de ritm cardiace, hipoteosiune si hipocalcemie, hiperkalemie.Produsele de sânge reci pot afecta sistemul de conducere cardiac rezultânddisaritmii ventriculare. Alte disaritmii cardiace, hipotensiunea şi furnicăturilepot indica hipocalcemia, care apar atunci când citratul (utilizat drept conservantpentru produsele de sânge) se combină cu calciul pacientului. Hiperkalemia duce lacolici intestinale, diaree, oligurie, spasme musculare, modificări pe ECG,bradicardie premergătoare stopului cardiac.CE FACEM ÎN CAZUL UNOR REACŢII LA TRANSFUZIE?- Oprirea transfuziei. Severitatea reacţiilor este legată de cantitatea introdusă.- Schimbaţi perfuzorul care conţine cheaguri de sânge şi înlocuiţi-l cu altul nou,excepţie cazul în care este numai o reacţie uşor alergică..- Informaţi medicul. Reacţiile la transfuzie cer imediat intervenţii medicale. Încazul unei reacţii alergice uşoare, transfuzia ar trebui stopată şi administrateantihistaminice, la indicaţia medicului. Transfuzia poate fi reluată.- Menţineţi linia venoasă pentru administrarea de medicamente şi soluţii la nevoie.- Notaţi sângele şi produsele de sânge, timpul în care au apărut reacţiiletransfuziei, dar şi intervenţiile nursei.- Recoltaţi sânge simplu. Se recoltează o probă sânge înainte de transfuzie pentruproba de compatibilitate. A doua probă (dacă este necesar) se recoltează din braţul opus transfuziei şi se va verifica hemoglobina liberă în ser, indicând hemoliza şi deasemenea ar trebui verificat nivelul bilirubinei.- Returnaţi la punctul de transfuzii punga de sânge, oprind câţiva ml de sânge,pentru o eventuală verificare în cazul în care se produc reacţii postransfuzionalesevere.- Monitorizaţi semnele vitale la fiecare 15' sau mai frecvent dacă trebuie.Menţineţi evaluarea continuă a stării cardiopulmonare a pacientului.- Administraţi medicaţia prescrisă în acord cu tipul şi severitatea reacţiei latransfuzie:• antihistaminice - diminuează unele aspecte ale răspunsului alergic prin blocareareceptorilor histaminici. In unele cazuri pot fi administrate pretransfuzional, laindicaţia medicului•antipiretice/analgezice - se administreaz pentru a sc dea febra ă ă şi diconfortulîn: reacţiile hemolitice acute, reacţiile febrile nonhemolitice, sepsisul bacterian• corticosteroizi - stabilizează membranele celulei, descresc eliberarea histaminei; se administreză în reacţii alergice severe•fluidele - administrarea rapidă a fluidelor i.v. poate ajuta la contracararea unor simptome ale şocului anafilactic

• diuretice/morfină - pot fi administrate în supraîncărcarea circulatorie pentru areduce volumul intravascular• antibiotice - se administrează când este suspectată contaminarea bacteriană• în cazul unui stop cardiac - se iniţiază resuscitarea cardiopulmonară• recoltaţi prima probă de urină - se poate produce hemoglobinuria datorităreacţiilor hemolitice. Gradul de deteriorare al rinichilor este influenţat de pHulurinar şi de rata excreţiei urinare. Dacă deteriorarea rinichilor este severă,se recomandă dializăREZULTATE AŞTEPTATE- Pacientul va avea mucoase roze. Perfuzia tisulară este îmbunătăţită- Debitul cardiac va reveni la valorile de bază. Volumul intravascular esterestabilit- TA se va menţine stabilă. Volumul intravascular este restabilit. Absentareacţiilor transfuziei.- Pacientul va fi calm şi exprimă confort. Îngrijirile nursing sunt aplicatecorespunzător pentru a menţine siguranţa şi confortul pacientului.- Pacientul îşi menţine temperatura corpului în limite normale- Pacientul va elimina urină 0,5 - 1 ml/kg/h - reflectă starea optimă a fluidelor.- Pacientul îşi va menţine saturaţia de oxigen mai mare de 95%

AUTOTRANSFUZIA:

Autotransfuzia este reinfuzia propriului sange dupa ce a fost colectat si filtrat. Este efectuata inainte, in timpul si dupa interventiile chirurgicale sau traumatisme.

Autotransfuzia are cateva avantaje fata de transfuziile cu sange de la donatori. Astfel, nu apar reactii postransfuzionale datorita incompatibilitailor sau greslilor de stabilire a grupelor de sange, nu se transmit boli iar pierdera de sange este inlocuita imediat. Spre deosebire de sangele din centrele de transfuzii recoltat de la donatori, sangele autotransfuzat contine un nivel normal de 2,3 diposfoglicerat care ajuta la oxigenarea tesuturilor (aceasta cauzeaza o reducere a afinitatii Hb pentru oxigen si, in consecinta, o crestere a eliminarii oxigenului la nivelul tesuturilor).

Recoltarea de sange pentru autotransfuzie se poate face preoperator si este recomandata pacientilor cu interventii chirurgicale ortopedice, in timpul carora se pierde mult sange. Colectarea de sange se poate face cu 4 pana la 6 saptamani inainte de operatie.

De cele mai multe ori, insa, in interventiile chirurgicale sangeroase, se foloseste cell-saver-ul, un aparat conectat intraoperator si postoperator la tubul de dren al plagii , care preia sangele pacientului, il proceseaza si il autotransfuzeaza. Trebuie monitorizata si notata cantitatea de sange care se autotransfuzeaza.

Pacientii care au donat preoperator sange (se poate dona cu 4-6 saptamani inainte) vor fi sfatuiti sa ramana in repaus la pat inca 10 minute dupa donare, sa bea cat mai multe lichide in orele imediat urmatoare. Daca acasa, in ziua cand au donat sange, vor simti ameteala si stare de lipotimie, vor fi invatati sa se aseze in pozitie Trendellenburg( cu capul mai jos decat picioarele) pana cand vor dispare acuzele respective.

Complicatii:

Complicatiile autotransfuziei pot fi: hemoliza, reactiile vasovagale ( hipotensiune, bradicardie), trombocitopenie, coagulopatii, hipovolemie ( in special la pacientii varstnici), sepsis ( in cazul nefolosirii tehnicilor sterile).

PARTICULARITĂŢI DE ADMINISTRARE A UNOR MEDICAMENTE

ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELORDEFINIŢIE- Anticoagulantele sunt medicamente care împiedică procesul de coagulare, fiindadministrate pentru prevenirea şi tratarea diferitelor forme ale maladiei tromboembolice.FACTORII CARE FAVORIZEAZĂ BOALA TROMBOEMBOLICĂ- Alterarea peretelui vascular- Staza circulatorie din cauza imobilizării- HipercoagulabilitateaINDICAŢII- Flebitele membrelor inferioare în:• Obstetrică - după naştere sau avort• Chirurgie - pentru bolnavul imobilizat în aparat gipsat, intervenţii pelvine lafemei cu obezitate sau cu boli venoase; după intervenţii pentru proteză de şoldsau genunchi• Medicală - bolnavi cardiaci, cu flebite latente, în imobilizarea prelungită- Embolie: pulmonară, periferică în membrele inferioare, în teritoriul mezenteric,în cardiopatii embolice- Tromboza coronariană: infarct miocardic- Arterite şi tromboze arteriale ale membrelor inferioare- Chirurgia cardiacă, a vaselor mari

MEDICAMENTE UTILIZATE

FORME DE PREZENTAREA. SOLUŢII INJECTABILEHEPARINA- Se administrează strict intravenos, în amestec cu soluţie salină izotonă urmatăde perfuzie continuă- Acţionează prin blocarea ultimei faze a coagulării, inhibă trombina şi împiedicătransformarea fibrinogenului în fibrină- Nu se amestecă în perfuzie cu preparate de calciu, papaverină, sau cu altemedicamente.- Heparina este inactivată de sucurile digestive şi nu trece prin membrane.FORME DE PREZENTARE:Heparin soluţie injectabilă, fiole de 1ml, 5ml - 5000ui/mlHeparin Sandoz 25000ui/5ml - soluţie injectabilă, fiole de 1ml, 5ml - 5000ui/ml

Heparine sodique - soluţie injectabilă - flacoane de 5ml - 5000ui/ml Reviparinum, Enoxaparinum, Nadroparinum, Dalteparinum- Solutii apoase injectabile pentru administrare S.C. şi I.V.- Pentru administrare şi manevrare corectă se citeşte cu atenţie prospectul- Locuri de administrare: deasupra crestei iliace, la nivelul abdomenului (la 5 cm

distanţă de ombilic), la nivelul braţului şi coapsei

- După dezinfecţia locală se face un pliu cutanat care va fi menţinut tot timpulinjectării, pentru a evita introducerea soluţiei intramuscular- După injectare se menţine acul în ţesut aproximativ 5 secunde pentru a evitarefularea medicamentului prin înţepătură- Nu se masează locul pentru a nu favoriza apariţia hematoamelor- Nu se amestecă în soluţie cu alte preparate- Administrarea se face la interval de 12 h, conform indicaţiei medicale- Locul injectării nu influenţează rata de absorbţieReviparinum prezentat sub formă de:- Clivarin MULTI - soluţie injectabilă, flacoane de 6ml - 5726unit/ml- Clivarin PEN - soluţie injectabilă 5726unit/ml, cartuş pen umplut cu 10 doze0,25 ml, 0,25ml= 1432 ui• Se administrează în pliul cutanat prin înţepătură perpendiculară, fără aspiraţie• Dezinfecţia se face într-un singur sens• După injectare dispozitivul de administrare se ţine în poziţie 10 secunde, apoise dă drumul la pliu- Clivarin 0,25 ml/1432 ui; 0,6 ml/3346 ui;• se prezintă în seringi preumplute unidoză• se administrează înaintea şedinţei de dializă în bolus intraarterial sau în pliucutanat între ombilic şi creasta iliacă, pe faţa anterioară a coapsei,perpendicular, fără aspiraţie. Enoxaparinum prezentat sub formă de :- Clexane - soluţie injectabilă - 100 mg enoxaparină sodică/ml, flacoane de 3 ml

- Clexane 10 000 ui/ml - soluţie injectabilă în seringi preumplute de 1 ml (100mg/ml - 1 mg enoxaparină sodică = 0.01 ml soluţie injectabilă)- Clexane injectabil în seringi preumplute de 0,2 ml/ 2000 ui, 0,4 ml/4000 ui, 0,6ml/6000 ui, 0,8 ml/8000 ui• Nu se administrează i.m.• Nu se elimină bula de aer înainte de injectare- Nadroparinum prezentat sub denumirea de Fraxiparine - 2850 u.i./0,3 ml - seringipreumplute de 0,3 ml/2850u.i., 3800u.i./0,4 ml; 5700 u.i/0,6 ml; 7600u.i./0,8 ml- Deltaparinum prezentat sub denumirea de Fragmin, seringi preumplute (10000ui/ml)Fragmin : 0,2 ml/2500 ui, 0,2ml/5000 ui, 0,3ml/7500 ui, 0,6ml/1500ui• Se administrează S.C. în peretele abdominal prin înţepătură perpendiculară. Sepoate administra şi i.v. prin perfuzie continuă şi intrarterial în bolus, la

începutul şedinţei de dializă.B. FORME PENTRU ADMINISTRARE PE CALE ORALĂAnticoagulante cumarinice (Antivitamine K)- Împiedică sinteza hepatică a factorilor coagulării dependentă de vitamina K- Se recomandă în profilaxia trombozelor venoase şi accidentelor tromboembolicedupă intervenţii chirurgicale la pacienţii cu risc crescut, la bolnavii cu protezevalvulare, grefe vasculare, stenoză mitrală.Acenocumarolum produs sub denumirea de:- Acenocumarol - cp. - 2 mg- Sinirom - cp. - 4 mg- Trombostop - cp.- 2 mg;• se păstrează la 15-25°, ferit de lumină• atenţie - vărsături - disfuncţii hepaticeReacţii adverse:• Hemoragii - gastrointestinale, cerebrale, la nivelul tractului urogenital(hematurie), uter (menoragii sau metroragii)• Reacţii adverse: greaţă, vărsături, reacţii alergice, urticarie, dermatite,febra , alopecie reversibilăPRECAUŢIUNI SPECIALE PRIVIND ADMINISTRAREA SUBCUTANATĂ- Injectarea subcutanată se pretează la cantităţi mici de soluţie- Se folosesc ace subţiri, lungi de 12mm, care garantează injectareamedicamentului în ţesutul subcutanat- Acul subţire scade riscul antrenării germenilor- Se preferă introducerea verticală la 90° scăzând riscul lezării unor filetenervoase şi vaselor de sânge, ceea ce face ca durerea să fie mai mică şi riscul dehematom scăzut- Acele mai lungi pot fi introduse sub un unghi de 45°, cu atenţie, pentru a nuajunge în grosimea muşchiului.SUPRAVEGHEREA PACIENTULUIA. Înaintea tratamentului- Se determină gropul sanguin şi Rh- Medicul stabileşte bolnavii cu risc de hemoragie: ulcerul gastroduodenal, bolihemoragice, insuficienţa hepatică şi renală, AVC recent; gravide, hipotensiuneaarterială severă- Se determină timpul de protrombină înaintea tratamentului cu anticoagulantecumarinice (este crescut în ciroză şi hepatită)B. În timpul tratamentului- Nu se fac injecţii i.m. şi s.c, există risc de hematom- Se supravegheză apariţia hemoragiilor• gingivoragii, epistaxis• hemoragii după ras• hematuria - se colectează urina într-un borcan şi se examinează• scaunul cu sânge- În cazul sângerârilor, la recomandarea medicului, se administrează PROTAMINA în tratamentul cu Heparină şi Fitomenadionă în tratamentul cu trombostop- Nu se fac endoscopii şi nici puncţii- Se face controlul biologic al coagulării: timpul Howell în heparinoterapie şitimpul de protrombină în tratamentul cu anticoagulante orale- În timpul perfuziei, recoltarea sângelui se face de la celălalt braţ- În cazul administrării subcutanate recoltarea se face la 6-8 ore de la injecţie- Se monitorizează starea generală întrucât pot apare: frison, febră, vomă.- Pacientul este informat să nu ia alte medicamente fără recomandare medicalădeoarece unele potenţează efectul iar altele îl diminuează- Atenţie deosebită se acordă pacientului tratat cu anticoagulante cumarinice,deoarece tratamentul se face ambulator şi nu poate fi supravegheat permanent

- Medicamentele care cresc efectul anticoagulantelor: salicilaţi, paracetamol,fenilbutazonă, laxative, hormoni tiroidieni, unele antibiotice (tetraciclină,cloramfenicol), sulfamide, analgetice- Medicamente care scad efectul anticoagulante lor: pansamentele gastrice,antiacide, barbiturice, unele tranchilizante şi neuroleptice, diuretice ,mercuriale, digitalice, inhibitori tiroidieni.EDUCAŢIA PACIENTULUISe instruieşte pacientul:- Să ia medicamentele după orarul stabilit de medic; administrarea se face maiales seara pentru ca medicul să poată corecta la nevoie doza după valoareatimpului de protrombină determinat în timpul zilei- Dacă omite o doză, o poate lua în interval de 8 ore, după care se sare pestepriză şi se ia doza la ora obişnuită în ziua următoare- Să nu-şi modifice singur dozele- Să nu întrerupă brusc tratamentul, există risc de hipercoagulabilitate şi tromboembolie- Să se autosupravegheze şi să depisteze semnele de supradozare (hemoragii)- Să se prezinte cu regularitate la medic pentru recoltarea probelor de coagulare- Să anunţe stomatologul sau alt medic, dacă este cazul, că este în tratament cuanticoagulante orale (ACO)- Sa nu practice sporturi violente care presupun lovituri, căderi sau munciintense- Să continue autosupravegherea pe perioada întreruperii treptate a tratamentului(2-4 săptămâni) pentru că acţiunea se menţine între 2-5 zile după încetareaadministrării, în funcţie de anticoagulantul folosit- Să evite expunerea la căldură, canicula creşte efectul- Să consume o alimentaţie echilibrată şi să nu exagereze cu alimente bogate învitamina K: brocoli, spanac, varză, conopidă, sparanghel, mărar, mazăre verde,soia, tomate, urzici, gălbenuş de ou, ficat (porc, vită), salată verde, suc degrape-fruit.- Să nu consume alcool în exces, potenţează efectul ACO- Să nu folosească plante medicinale care influenţează efectul ACO:• scad timpul de protrombină: sunătoarea, lucerna, ceaiul verde, gingseng, coacăzenegre• cresc timpul de protrombină sau riscul de hemoragie: usturoiul, ceaiul verde,ginko biloba- Să evite fumatul, deoarece fumul de ţigară poate scădea efectul ACO- Să informeze familia asupra tratamentului anticoagulant- Să evite tăieturile; în caz de hemoragie să aplice un pansament compresiv şi săse prezinte de urgenţă la spital- Să poarte asupra lui cartea de identitate, un card cu grupa sanguină şianticoagulantul folosit; data începerii tratamentului şi durata probabilă, dozaadministrată, modul de administrare (un comprimat seara, sau două administrări pezi la 12 ore preferabil la aceeaşi ora )

ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR

DEFINIŢIE- Antibioticele sunt agenţi antimicrobieni care introduse în organism exercităefecte toxice specifice faţă de anumite microorganisme, paraziţi sau celuleatipice, având efecte toxice mult mai reduse sau absente faţă de celuleleorganismului gazdă.

EFECTE ŞI MOD DE ACŢIUNEANTIBIOTICE BACTERICIDE• Produc distrugerea germenilor, sunt indicate în infecţii grave, supraacute, saucând mecanismele imunitare sunt reduse (nou născuţi, bătrâni, infecţii cronice),în urma administrării citotoxicelor, corticoterapicelor, după radioterapie.• Principalele antibiotice bactericide sunt: penicilinele, cefalosporinele, aminoglicozidele, rifampicina, polimixinele şi bacitracina.

ANTIBIOTICE BACTERIOSTATICE• Inhibă multiplicarea germenilor şi favorizează acţiunea forţelor de apărare aleorganismului.•Principalele antibiotice bacteriostatice sunt: tertraciclina, clofamfenicolul,eritromicina. Sunt recomandate în infecţii uşoare sau medii. - Antibioticele pot avea:1 Spectru îngust - asupra cocilor şi bacililor gram-pozitivi şi gramnegativim.Permit terapia bine ţintită.2 Spectru larg - tip tetraciclină şi cloramfenicol care acţionează asupra cocilor şi bacililor gram-pozitivi şi gram-negativi, a rickettsiilor, micoplasmelor, chlamidiilor.3 Spectru limitat (antituberculoase) - active numai faţă de bacterii.- Eficacitatea depinde de:Rezistenţa germenilor - care reprezintă insensibilitatea la un anumit antibiotic,şi care poate fi naturală sau dobândită (urmare a unei transformări geneticestabile transmise de la o generaţie la alta). Realizarea concentraţiei active - lalocul de acţiune care trebuie să se menţină un timp suficient pentru a intoxicamicroorganismele, fiind condiţionată de absorbţia antibioticului din tubuldigestiv sau de la locul injectării.INDICAŢII

- Prevenirea şi tratamentul infecţiilor. Tratamentul poate fi - prin terapia directă (împotriva unui organism specific identificat prin cultură şiantibiogramă), sau empiric (împotriva agenţilor patogeni cel mai probabil pânăcând organismul specific este identificat). În general sunt utilizate ca profilactice următoarele:• Penicilina pentru prevenirea infecţilor streptococice din grupul A, a gonoreeişi sifilisului imediat după expunere. Antibiotice pentru a preveni endocarditelebacteriene la pacienţii cu boli cardiace valvulare.• Antibiotice pentru prevenirea infecţiilor postoperatorii la pacienţii curezistenţă scăzută datorită vârstei, nutriţiei deficitare, înaintea intervenţiilorchirurgicale cu risc crescut (chirurgia cardiacă, chirurgia gastrointestinală,proceduri chirurgicale în ortopedie).PRINCIPIILE TERAPIEI MEDICAMENTOASE ANTIINFECŢIOASE- Limitele utilizării• Sunt indicate numai când o infecţie bacteriană semnificativă este diagnosticatăsau suspectată puternic, sau când există o indicaţie stabilită pentru profilaxie.• Nu trebuie utilizate pentru infecţiile virale şi infecţii neînsemnate. Suntineficiente în infecţiile virale, permit creşterea rezistenţei.- Colectarea probelor• Colectarea pentru cultură şi antibiogramă înainte de a se administra prima dozăde antibiotic• Culturile trebuiesc recoltate corect şi duse la laborator, în timp util. Dacă seîntârzie poate creşte contaminarea- Selectarea medicamentului• Alegerea antibioticului ar trebui să fie bazată pe rezultatului de la culturamicrobiană şi antibiogramă, pe studii privind sensibilitatea, pentru a puteadetermina care medicamente sunt cele mai eficiente. Unele microorganisme sunt înîntregime sensibile la anumite medicamente şi în cazul unor infecţii, nu mai estenecesară efectuarea testelor de sensibilitate.• Culturile şi studiile de sensibilitate sunt importante pentru suspectareainfecţiilor gram negative datorită incidenţei mari a rezistenţei la microorganisme• Deoarece aceste teste cer 48 - 72 de ore, medicul prescrie imediat administrareaunui medicament care să fie eficient- Calea de administrare• Depinde mult de severitatea infecţiei• Calea orală - administrarea orală este preferată pentru iniţierea terapiei nomaiîn infecţiile relative uşoare• Calea injectabilă (I.M., I.V., intrarahidiană) - în infecţiile serioase estepreferată ruta i.v.•Aplicare locală (pe tegumente)- Durata terapiei• Variază de la o singură doză la ani• În infecţiile acute durata medie este de 7-10 zile sau până când pacientul esteafebril şi asimptomatic 48-72 h- Utilizarea perioperatorie• Se administrează preventiv cu o oră înainte de operaţie. Furnizează concentraţiaeficientă a ţesuturilor pe perioada procedurii chirurgicale, când contaminareaeste mare. Alegerea medicamentului depinde de agentul patogen, o singură doză este suficientă, putând fi repetată dacă intervenţia se amână sau se prelungeşteUtilizarea în insuficienţa renală• Se cere precauţiune extremă, deoarece multe medicamente sunt excretate primarprin rinichi, unele fiind nefrotoxice. Totuşi în doze reduse sunt necesare.- Utilizarea în bolile hepatice• În bolile severe ale ficatului medicamentele antiinfecţioase care suntexcretate prin ficat ar trebui să fie reduse ca doză, unele sunt hepatotoxice.

Acestea includ eritromicina, clidamycin şi cloramfenicolul.- Utilizarea la copii• Medicamentele antimicrobiene sunt utilizate în spital şi ambulatoriu pentruotite medii şi infec ii ale tractului respirator. Penicilinele ţ şi cefalosporinelesunt considerate sigure pentru cele mai multe grupe de vârstă, totuşi ele sunteliminate mult mai încet la nou născuţi datorită funcţiei renale imature şi deaceea trebuie administrate cu precauţiune. Aminoglicozidele (ex. gentamicina) potcauza nefrotoxicitate şi ototoxicitate. La nou născuţi riscul este mare datorităfuncţiei renale imature. Tetraciclinele sunt contraindicate la copii sub 8 ani,datorită efectelor asupra dinţilor (îngălbenire) şi oaselor.- Utilizarea la persoanele în vârstă• Peniciline sunt sigure, dar pot produce hiperkalemia după administrarea dozelormari i.v. de penicilină G potasică şi hipenatremia după administrarea decarbenicilin.• Cefalosporinele sunt în general considerate sigure, dar pot cauza sau agravainsuficienţa renală, în special când sunt utilizate şi alte medicamentenefrotoxice.• Aminoglicozidele sunt contraindicate.Persoanele în vârstă au un risc mare denefrotoxicitate şi ototoxicitate.• Tetraciclinele exceptând doxicilina şi nitrofurantoinul sunt contraindicate.

PRECAUŢII SPECIALE- Se face o anamneză amănunţită privind funcţiile renală, hepatică, auditivă şieventuale antecedente alergice- Se respectă medicamentul recomandat având în vedere efectele şi reacţiile adverse- Se respectă orarul, doza şi calea de administrare pentru a menţine oconcentraţie activă la locul de acţiune- Se respectă durata tratamentului pentru prevenirea dezvoltării germenilorrezistenţi- Se vor urmări reacţiile adverse:• Reacţii alergice mai frecvente la penicilină, apar în cadrul aceleiaşi grupe deantibiotice sau apropiate ca structură. Între 5-10% din pacienţii sensibili lapenicilină pot prezenta alergie la cefalosporine.• Reacţii toxice - interesează unele organe; aminoglicozidele sunt ototoxice şinefrotoxice, iar tetraciclinele, eritromicinele sunt hepatotoxice, cloramfenicoluleste toxic pentru hematopoeza, penicilinele în doze mari şi polimixinele au efectneurotoxic.• Reacţii idiosincrazice - ca urmare a unor enzimopatii genetice (ex.hemolizaprodusă de sulfamide sau manifestările polinevritice la izoniazidă)• Reacţii de ordin biologic:o Reacţii de exacerbare (Herxheimer) - rezultatul distrugerii masive degermeni cu eliberare de endotoxine in tratamentul cu penicilină al luesului sau cu

cloramfenicol în febra tifoidă. Medicul prescrie la început doze mici.o Rezistenţa microbiană la un anumit antibiotic, favorizată de concentraţiascăzuta la locul acţiunii, tratament de scurtă durată.o Fenomene de dismicrobism - distrugerea unor germeni concomitent cuînmulţirea celor rezistenţi care pot fi sau pot deveni patogeni, pot producesuprainfecţii grave mai frecvent la copii, bătrâni şi la antibiotice cu spectrularg. Administrarea locală a antibioticelor trebuie limitată, există risc mare desensibilitate şi dezvoltare de tulpini rezistente. Se prescriu cele care nu seadministrează pe cale generală datorită toxicităţii mari, cu capacitatealergizantă redusă, bine tolerată de ţesuturi.INTERACŢIUNI MEDICAMENTOASE- Cloramfenicolul reduce metabolismul anticoagulantelor şi anticonvulsivantelor- Ototoxicitatea aminoglicozidelor este potenţată de diuretice (ex.furosemid)- Combinarea substanţelor "in vitro" poate modifica starea fizico-chimică şiactivitatea antimicrobiană (amestecarea soluţiei de meticilină şi gentamicină saukanamicină).- Soluţiile cu pH prea alcalin sau prea acid folosite pentru perfuzie inactiveazăantibioticul (ex. benzilpenicilina). Heparina şi hidrocortizonul hemisuccinat(HHC) sunt incompatibile cu: penicilina, meticilina, kanamicina, cloramfenicolul,tetraciclina. Dac nu se cunosc date suficiente cu privire la ă incompatibilitateaantibioticelor cu aceste substanţe, este preferabil ca acestea să fie administratepe cale intravenoasă separat sau în perfuzii scurte, intermitente.- Sulfamidelepotenţează efectul sulfamidelor antidiabetice cu hipoglicemie consecutivă,potenţează anticoagulantele cumarinice; substanţele acidifiante favorizeazăprecipitarea în căile urinare.ACŢIUNILE NURSING GENERALEAdministrarea cu acurateţe- Stabilirea orarului de administrare la intervale egale - pentru menţinereanivelului terapeutic în sânge- Se administrează pe stomacul gol (cu 1h înainte de masă sau la 2h după masă) -pentru a preveni inactivarea de către secreţia gastrică şi a favoriza absorbţia- Se citesc recomandările de amestecare şi stocare din prospect..- Medicamentele antimicrobiene ambalate sub formă de pulbere sunt instabile însoluţii, se dizolvă înaintea administrării folosind o cantitate adecvată desolvent, concentraţia fiind exprimată în mg/ml. Cele mai multe soluţii sepăstrează la frigider pentru perioade lungi de stabilitate.- Nici o soluţie nu trebuie utilizată după termenul de expirare deoarece esteposibilă descompunerea.- Parenteral soluţii cu antibiotice se administrează singure, nu se amestecă cunici un alt medicament în seringă sau soluţii i.v. - pentru a evitaincompatibilităţile chimice şi fizice care pot cauza precipitarea sau inactivareamedicamentelor- Antibioticele se administrează i.m., profund în masa musculară şi se roteştelocul de injecţie- Pentru administrarea i.v. a antibioticelor.• Se utilizează soluţii pentru diluţie• Se administrează încet• După administrare se mai introduc i.v.cel puţin 10 ml de soluţie pentru a nurămâne o parte din doza de medicament în tubul perfuzorului (10% din dozaamestecată în 100ml poate rămâne pe tubul perfuzorului).• Este de preferat administrarea separată şi intermitentă, diluate cu 50-100 mlser fiziologic şi introdus în 20-60 min.• Administrarea lentă şi intermitentă determină mai puţină iritaţie la nivelulvenelor, evită dezactivarea medicamentului şi asigură nivelul terapeutic.- Observarea efectelor terapeutice• Se observi reducerea roşelii, edemului, căldurii şi durerii. Semnele şi

simptomele inflamaţiei şi infecţiei uzual se diminuează sau dispar în aproximativ48 de ore de la începerea terapiei cu antibiotice.• În infecţiile sistemice se observă scăderea febrei şi a leucocitelor, creşteapetitul şi pacientul se simte mai bine.• În plăgile infectate se observă descreşterea semnelor locale de inflamaţie şiscăderea drenajului. Lichidul de drenaj se poate schimba de la purulent la seros.• În infecţiile respiratorii se observă scăderea dispneei, tusei şi secreţiilor.Secreţiile pot să se schimbe de la gros la subţire şi de la colorate la alb.• În infecţiile tactului urinar se observă scăderea frecvenţei micţiunilor şidispariţia disuriei. Se verifică rezultatul examenului de urină, pentru a observascăderea bacteriilor şi leucocitelor.- Observarea interacţiuni medicamentelor - cele mai semnificative interacţiunisunt cele care alterează eficienţa antiinfecţioaselor sau cresc toxicitateamedicamentelor- Observarea efectelor adverse• Hipersensibilitatea - se poate produce după administrarea celor mai multeantiinfecţioase, dar cea mai comună este penicilina.o Anafilaxia - hipotensiune, distress respirator, urticarie, angioedem,vărsaturi, diaree. Anafilaxia uzual se produce în primele minute dupăadministrarea medicamente lor. Hipertensiunea se datoreaz ă vasodilataţiei şicolapsului circulator. Distressul respirator se datorează bronhospasmului şiedemului laringian.o Boala serului - febră, vasculită, limfadenopatie generalizată, edeme alearticulaţiilor, bronhospasm, urticarie. Aceasta este o reacţie alergicăîntârziată, care se produce la o săptămână sau mai mult după ce a începutadministrarea medicamentului. Semnele şi simptomele sunt cauzate de inflamaţie.• Suprainfecţia este o infecţie nouă sau secundară care se produce pe durataterapiei infecţiei primare. Suprainfecţiile sunt relativ comune şi potenţial gravedeoarece microorganismele responsabile stafilococii, germenii gram negativ(Proteus sau Pseudomonas) sau fungi (Candida) sunt adesea rezistente lamedicamente. Infecţiile cu aceste microorganisme sunt greu de tratat.o Stomatitele - gura inflamată, pete de culoare albă pe mucoasa bucală.o Diareeao Vaginita pustuloasă infecţioasă - iritaţie în zona perineală, mâncărime,scurgeri vaginaleo Semne şi simptome noi localizate - roşeaţă, căldură, edem, durere, drenaj,expectoraţie.o Revenirea semnelor şi simptomelor sistemice - febră, indispoziţie.• Flebită la locul puncţiei venoase, durere la locul injecţiei i.m.. Soluţiileparenterale şi multe medicamente antiinfecţioase sunt iritante pentru ţesuturi.• Simptome gastrointestinale - greaţa, vărsătura, diareeaEducaţia pacientului- Se informează pacientul asupra riscurilor şi beneficiilor- Se monitorizează starea pacientului- Se instruieşte pacientul privind administrarea orală sau locală:• respectarea dozei şi orarului (pentru a menţine nivelul eficient in sânge), acăii de administrare• evitarea asocierii cu alte medicamente• respectarea administrării în raport cu mesele, alimentele scad absorbţia maimultor antinfecţioase orale. Dacă medicamentele cauzează greaţă şi vărsăturăintolerabilă, pot fi luate câteva înghiţituri de alimente.- Se explică pacientului să ia medicamentele cu un pahar plin cu apă, pentru ascădea iritaţia gastrică şi a creşte ritmul dizolvării şi absorbţiei (tablete şicapsule).- Se explică pacientului efectul medicamentului şi faptul că tratamentul nutrebuie întrerupt chiar dacă manifestările au dispărut şi trebuie continuat pe

toată perioada indicată.- Să ia toate medicamentele antiinfecţioase prescrise chiar dacă simptomele audispărut, pentru a preveni revenirea infecţiei şi apariţia rezistenţeimicroorganismului la medicament.- Se informează pacientul care sunt reacţiile adverse mai frecvente: tulburăridigestive (greţuri, vărsături, uneori sângerări intestinale), manifestări cutanate(erupţii, urticarie), tulburări urinare (la sulfamide - oligurie, anurie),tulburări nervoase (nevrite periferice, cefalee, insomnie), tulburărirespiratorii (bronhospasm), reacţii anafilactice- Se instruieşte pacientul să raporteze greaţa, vărsătura, diareea, erupţiacutanată, revenirea simptomelor pentru care au fost prescrise antiinfecţioasele,sau semnele unei infecţii noi (ex. febră, tuse, gură inflamată, drenaj). Acesteprobleme pot indica efecte adverse ale medicamentului, lipsa răspunsuluitherapeutic la medicament, sau suprainfecţia. Unele din acestea cer evaluare şipot indica schimbări în terapia medicamentoasă.- Se instruieşte pacientul:• să anunţe medicul dacă este în tratament cu alte medicamente pentru aevitaincompatibilităţile• să păstreze medicamentele în condiţii recomandate de producător (în prospect)• să se adreseze medicului la apariţia primelor semne de intoleranţă cunoscute saua altor manifestări ieşite din comun

Tehnica dizolvarii medicamentelor

Îndepărtaţi capacul de protecţie (1). Curăţaţi dopul de cauciuc al flaconului cu tamponul pentru dezinfectare.

Scoateţi seringa din ambalaj. Nu atingeţi vârful seringii.

Scoateţi protecţia acului fără să-l atingeţi şi ţineţi seringa cu ac în mână. (2)

Introduceţi acul prin dopul de cauciuc al flaconului (3).

Ţineţi flaconul şi seringa într-o mânăşi întoarceţi flaconul şi seringa în jos (4).

Ţinând seringa cu acul îndreptat în sus, asiguraţi-vă că vârful acului se găseşte în soluţia. Cealaltă mână vă este liberă să mişte pistonul seringii.

Trageţi încet înapoi pistonul pentru a trage în seringă puţin mai mult decât doza prescrisă de medicul dumneavoastră.

Ţineţi seringa cu acul în flacon îndreptat în sus, detaşaţi seringa de la acul lung, păstrând acul în flacon şi fără să atingeţi vârful seringii.

Luaţi acul scurt şi ataşaţi-l bine la vârful seringii (5).

Scoateţi protecţia acului de pe acul seringii.

Verificaţi prezenţa bulelor de aer din seringă. Dacă observaţi bule, trageţi pistonul uşor înapoi. Pentru a scoate bulele de aer din seringă, ţineţi seringa cu acul îndreptat în sus. Loviţi uşor cu degetul seringa pentru a aduce bulele la vârful acesteia. Împingeţi pistonul uşor în sus până la doza corectă. Puneţi la loc protecţia acului şi aşezaţi seringa în poziţie orizontală până când este gata de utilizare.

Înainte de injectare, aşteptaţi ca soluţia să ajungă la temperatura camerei sau încălziţi seringa între palme.

Inspectaţi vizual soluţia înainte de administrare: nu o folosiţi dacă prezintă modificări de culoare sau particule. Acum sunteţi gata să vă injectaţi doza.

- Pentru personalul care administreaza atibioticele exista pericolul de sensibilizare , recomandidu-se sa se lucreze cu manusi si masca

ADMINISTRAREA CORTIZONULUI

DEFINIŢIE- Glucocorticoizii sunt hormoni ai corticosuprarenalei sau analogi de sinteză cuefect antiinflamator marcat şi acţiuni importante asupra metabolismului glucoproteic.EFECTE- Inhibă procesele inflamatorii, diminuează formarea edemului local şi menţinrăspunsul vaselor la catecolamine- Au proprietăţi antialergice marcate- Sunt eficace în toate tipurile de şoc circulator- Influenţează constantele hemogramei- Scad apărarea organismului la infecţii intârziind cicatrizarea- Cresc secreţia gastrică de HCl- Stimulează sistemul nervos central creând o stare de bine dar pot declanşareacţii psihotice- Favorizează retenţia de sare şi apă- Favorizează gliconeogeneza pe seama proteinelor

INDICAŢII- Boli reumatismale, lupus eritematos sistemic- Scleroza multiplă- Stări edematoase (glomerulonefrita sau nefrita lupică)- Boli neoplazice în stadiul terminal pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şipentru profilaxia stărilor de greaţă şi vărsături provocate de chimioterapiaantineoplazică- Boli alergiceMEDICAMENTE UTILIZATE. FORME DE PREZENTAREA. CORTIZON1. Dexametasonul - soluţie injectabilă, fiole de 8 mg - 2 ml.2. Hidrocortisonum• Flebocortid - pulbere 100 mg + 1 fiolă de 2 ml solvent• HHC (Hidrocortizon hemissuccinat) - soluţie injectabilă i.v. 25 mg/5 ml - 1fiolă HHC a 1 ml +1 fiolă solvent de 4 ml• Hidrocortisone Na succin - pulbere 100mg - 1 fiolă solvent 2 ml• Hidrocortisone - liofilizat pentru soluţie injectabilă 100mg + 1 fiolă solvent 2ml• Hidrocortisone 500 mg - liofilizat pentru soluţie injectabilă + 1 fiolă solventde 4 ml.

3. Methylprednisolon- Depo-medrol suspensie injectabilă i.m. apoasă sterilă 40 mg/1ml, 80 mg/2ml• Nu se amestecă cu alte medicamente ,- Lemod solu 20 mg, 40 mg - flacoane cu liofilizat şi fiole de 1 ml cu solvent• 125 mg + 1 fiolă solvent 2 ml• 500 mg + 1 fiolă solvent 7,8 ml• Soluţia reconstituită se păstrează cel mult 48 de ore la 15 - 25°, feriţi delumină- Medrol comprimate (cp) de 16 mg, 32 mg, 4mg- Solu medrol ACT-O-VIAL (liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă): 40mg/1ml solvent, 125 mg/2 ml solvent, 250 mg/4 ml solvent, 500 mg/7,8 ml. Flacoane bicompartimentate:o Inferior liofilizatul iar în cel superior solventulo Dizolvarea se face prin apăsarea pe activatorul de plastic pentru a forţapătrunderea solventului în compartimentul inferior; se agită uşor.4. PREDNISOLON• Decortin - 5mg şi 20mg/cp• Solu- decortin - pulbere pentru suspensie injectabiliă 50 sau 250 mg, flacon +1fiolă de 5ml solvent5. PREDNISON• N. Prednison - comprimate 5 mg

• Prednison - comprimate 5mgPRECAUŢII SPECIALE- Doza este strict individualizată de către medic- Preparatele cortizonice se administrează 2/3 din doza zilniciă dimineaţa şi 1/3după amiaza pentru a respecta nivelul maximal al secreţiei fiziologice a cortizolului- Doza de întreţinere se administrează dimineaţa- În boli reumatismale, lupus eritematos sistemic (LES), scleroza multiplă (SM) seface puls-terapie 1g/zi timp de 3 zile în perfuzie cu glucoză 5% în cel puţin 30minute- Dozele sub 250mg se pot administra i.v. lent în cel puţin 5', iar cele peste 250mg în PEV, în cel puţin 30'- Suspensiile apoase nu se administrează i.v. nici IR.- Doza se scade treptat conform recomandării medicale- Soluţia obţinută prin dizolvarea liofilizatului se păstrează maximum 48h.SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI- Se monitorizează TA, există risc de creştere prin retenţie hidrosalină. Serecomandă dietă hiposodată.- Se cântăreşte periodic în timpul tratamentului de lungă durată, există risc deobezitate- Apar pirozisul şi epigastralgii, se administrează inhibitori ai secreţieigastrice şi regim alimentar de protecţie.- Se supraveghează scaunul, există risc de acutizare a ulcerului gastro duodenal.- Se monitorizează glicemia - creşte prin gluconeogeneză. Se recomandă regimhipoglucidic, se supraveghează atent pacienţii cu diabet. Există risc de diabetcortizonic.- Pacientul poate acuza slăbiciune musculară, se pierde potasiu în timpultratamentului. Se recomandă dieta hiperpotasică şi hiperproteică- Se supraveghează comportamentul pacientului; pot apare stări de agitaţie,insomnie, tulburări psihotice- Se observă aspectul tegumentelor, pot apare edeme.EDUCAŢIA PACIENTULUIPacientul trebuie instruit:- Să ia medicamentele după masă sau împreună cu gustarea- Să respecte orarul de administrare: 2/3 din doză la ora 8 şi 1/3 din doză la ora16°°- Să nu omită nici o doză de medicamente- Să aibă asupra lui şi la îndemână medicamentele pentru a putea fi folosite încaz de urgenţă- Să evite situaţiile de stres accentuate (febră, infecţiile, lucrări dentare,accidente, crize personale sau familiale)- Să nu modifice dozele fără acordul medicului- Să-şi monitorizeze semnele şi simptomele care pot apare: anorexie, greaţă,vărsături, slăbiciune, depresie, ameţeală, poliurie, pierdere în greutate şi săanunţe medicul

- Să se cântărească periodic, să observe modificarea feţei (faţă în lună plină),prezenţa edemelor, să-şi măsoare TA. În cazul creşterii ponderale să se adresezemedicului- Să consume o dietă hiposodată şi hiperproteică în timpul tratamentului şi săconsume moderat glucide.- Să echilibreze efortul fizic cu repausul- Să evite activităţile suprasolicitante- Să nu facă vaccinări, există risc de complicaţii neurologice- Să nu întrerupă tratamentul brusc sau fără acordul medicului, scăderea dozelorse face treptat- Se atentioneaza pacientul nu ia medicamente fără acordul medicului

ADMINISTRAREA INSULINEI

DEFINIŢIE- Insulina este medicamentatul care asigură supravieţuirea pacienţilor cu diabetzaharat tip 1 şi controlul glicemiilor pentru un număr semnificativ (în creştere)dintre pacienţii cu diabet zaharat 2 şi gravide cu diabet gestaţional.OBIECTIVE- Promovarea şi menţinerea stării de bine, clinic şi psihologic al pacienţilor- Evitarea hipoglicemiilor severe, a hiperglicemiei simptomatice şi acetoacidozei.INDICAŢII- Diabet zaharat tip 1 (indicaţie absolută)- Diabet zaharat tip 2:• Atunci când cu dozele maxime tolerate ale preparatelor antihiperglicemiceorale combinate cu dieta nu se ating obiectivele terapeutice• Episoade de stres metabolic acut (infarct miocardic, AVC, infecţiimoderate sau severe)• Pre- şi intra- şi postoperator când se suspendă medicaţia orală• În cazul contraindicaţiilor preparatelor orale (insuficienţa hepatică şirenală)• Reacţii adverse ale unor preparate orale- Diabetul zaharat gestaţional care nu se rezolvă prin dietă- Urgenţe hiperglicemice (cetoacidoză, hiperglicemie osmolarăTIPURI DE INSULINĂ- Insuline rapide: Actrapid, Humalog, cu acţiune scurtă sunt singurele care sefolosesc în situaţii de urgenţă metabolică pentru că se pot administra intravenosacţionând în mai puţin de 10 min.

- Insuline intermediare (cu acţiune prelungită): Monotard, Insulatard, Humulinbasal, Insuman basal- Insuline lente: Ultratard, Humulin lente, Huminsulin Long.- Insuline premixate (cu acţiune rapidă şi intermediară). Mixtard. Humulin.

Insuman Comb .FORME DE PREZENTAREINSULINE UMANE (Producător LILY France SAS)- Humulin M 3

• Suspensie injectabilă 40 u/ml şi 100 u/ml - flacon de 10 ml, cartuşe de 3 ml,pen-uri preumplute 3 ml- Humulin N• Suspensie injectabilă 100 u/ml-flacon de 10 ml, cartuşe de 3 ml, pen-uripreumplute 3 ml• Suspensie injectabilă 40u/1 ml - flacon de 10 ml- Humulin R• Suspensie injectabilă 100 u/ml, flacon 10 ml, cartuşe de 3 ml• Suspensie injectabilă 40 u/ml - flacon 10 mlINSULINE UMANE - Producător NOVO NORDISK- Insulatard - suspensie injectabilă 100 u/ml, flacon 10 ml- Insulatard Novolet 100 u/ml - suspensie injectabilă pen-uri (stilouri) preumplute a 3 ml- Insulatard Penfill - 100u/ml - suspensie injectabilă, cartuşe a 3 ml- Mixtard 30 - suspensie injectabilă 100 u/ml, flacoane de 10 ml- Mixtard 30 Novolet - suspensie injectabilă 100u/ml, cartuşe a 3 ml- Mixtard 20 PENFILL -100 u/ml, Mixtard 30 penfill, Mixtard penfill 40,suspensie injectabilă, cartuşe 3 ml.- Actrapid 100 u/ml - suspensie injectabilă, flacoane a 10 ml- Actrapid novolet 100 ui/ml - suspensie injectabil , stilouri ă injectoare (penuri)preumplute a 3 ml- Actrapid penfill - suspensie injectabilă 100 u/ml, cartuşe a 3 mlINSULINE UMANE - Producător AVENTIS PHARMA- Insuman basal - suspensie injectabilă în flacon 5 ml -(100u/ml)- Insuman basal Optiset - suspensie injectabilă cu dispozitiv de administrare tip"pen" preumplut cu 3 ml (300u/insulină per pen).

- Insuman comb 25 şi Insuman comb 25 Optiset - suspensie injectabilă în flacon de5 ml, sau cartuşe de 3 ml, respectiv pen preumplut cu 100 u/ml.- Insuman comb 50, însumau comb 50 Optiset - suspensie injectabilă - în flacoanede 5 ml şi cartuşe sau pen-uri preumplute de 3 ml - 100 u/ml- Insuman rapid si Insuman rapid Optiset - soluţie injectabilă în flacoane de 5 ml(100 u/ml), sau pen-uri preumplute - 3 ml (100u/ml)INSULINUM ASPART - Producător Novo Nordisk- Novomix 30 - Flexpen, 30 PENFILL - suspensie injectabilă în dispozitiv tip penpreumplut de 3 ml şi respectiv cartuşe de 3 ml- Novorapid, Novorapid Flexpen, Novorapid penfill (100u/ml) - soluţie injectabilăîn flacoane de 10 ml, pen-uri cu cartuş de 3 mlINSULINUM DETEMIR - Producător Novo Nordisk- Levemir Penfill (100 u/ml), Levemir flexpen (100 u/ml) - soluţie injectabilă înpen-uri preumplute de 3 ml, cartuşe de 3 mlINSULINUM GLARGINE - Producător Aventis Pharma- Lantus (100u/ml), Lantus Optiset- soluţie injectabilă, cartuş de 3 ml, pen-uripreumplute de 3 mlINSULINUM GLULIZINA- Apidra (100u/ml)-cartuş de 3 mlINSULIN LISPRO - Producător Eli Lilly - Nederland- Humalog Pen (100 u/ml)- soluţie injectabilă în stilou injector - pen şi încartuşe de 3 ml.- HumalogMix 25 Pen, Humalog Mix 25, - suspensie injectabilă, pen-uri de 3 ml,cartuşe de 3 ml- Humalog Mix 50 Pen, Humalog Mix 50 - suspensie injectabilă în pen-uri saucartuşe a 3 mlPĂSTRAREA INSULINEI- Se păstrează de regulă la frigider între 2 - 8°, nu în congelator sau aproape deacesta.- În vederea administrării flaconul se scoate din frigider cu 60 min înainte. Nuse încălzeşte înainte de administrare.- Flaconul integru şi/sau cel din care se face administrarea se poate păstra sub30° la întuneric, nu mai mult de 28 de zile. Dacă timpul este depăşit se pierdevalabilitatea.STABILIREA DOZEI ŞI TIPULUI DE INSULINĂ- Se face de către medic, individualizat- Medicul instruieşte pacientul cum să-şi ajusteze dozele în funcţie de conţinutulde hidrocarbonaţi din dietă- Tipul de insulină este ales în funcţie de toleranţa pacientului- Administrarea insulinei se face conform unei scheme stabilite de medicPRECAUŢII GENERALE- Se verifică aspectul pentru a observa dacă nu au apărut modificări: insulinelerapide au aspect limpede, clar, insulinele intermediare sau lente au aspectlactescent, turbid, fără flocoane. Prezenţa flocoanelor presupune schimbareaflaconului.- Insulinele intermediare sau lente se omogenizează prin culcarea flaconului înpoziţie orizontală şi rulare blândă între palme de 30-40 de ori. Agitaţia înpoziţie verticală produce bule şi imperfecţiuni la dozare. Dacă nu seomogenizează, nu se administrează.- Nu se amestecă insuline cu concentraţii diferite şi nici tipuri diferite deinsulină. Dacă este necesar se folosesc seringi separate.PRECAUŢII SPECIALE- Insulinele rapide sunt singurele insuline care se folosesc în situaţii deurgenţă metabolică, în stări febrile, boli infecţioase, traumatisme, intervenţiichirurgicale.- Insulinele rapide sunt singurele care se pot administra pe cale i.v. intrând în

acţiune în mai puţin de 10 minute. Deasemenea se pot administra pe cale S.C. şiI.M.- Alegerea locului în funcţie de tipul de insulina:• Pentru insulinele rapide - abdominal - cu excepţia a 5 cm în jurul ombilicului, zonă în care absorbţia e cea mai rapidă

• Insuline intermediare: coapsă, fesă,

• Pentru pacienţii slabi, normoponderali, copii, injectarea se face în zonadeltoidiană şi coapsă, într-un unghi de 45°

• În regiunea abdominală sau fesieră injectarea se face înţepând sub ununghi de 90°- Exerciţiul fizic creşte rata absorbţiei prin creşterea fluxului sanguin- Deasemenea expunerea la căldură (baie, masarea zonelor, plajă) favorizeazăabsorbţia mai rapidă şi glucidele se administrează cu câteva minute mai devreme- Expunerea la frig încetineşte absorbţia, alimentele fiind administrate cu câtevaminute mai târziu.- Rotaţia locului de injecţie (în aceeaşi arie ţinând seama de timpul de absorbţieal insulinei) este importantă pentru prevenirea complicaţiilor (lipohipertrofia -depunere excesivă de grăsime sau lipoatrofia - topirea ţesutului grăsossubcutanat).- Dacă sângerează sau iese lichid se aplică un tampon pentru 5-8 secunde fără săse maseze pentru a nu grăbi absorbţia insulinei- Reducerea durerii este posibilă dacă:• Soluţia se injectează la temperatura camerei• Aerul se elimină corect• Zona se spală sau se dă cu alcool şi se aşteaptă evaporarea• Zona trebuie să fie relaxată• Pătrunderea în piele se face rapid• Nu se schimă direcţia acului• Se folosesc ace adecvate (6, 8,12,16 mm) în funcţie de regiuneSUPRAVEGHEREA PACIENTULUI- Pot apare complicaţii:• Hipoglicemia - pacientul trebuie să aibă asupra lui 15 gr hidrocarbonaţi (3bucăţi de zahăr)• Edemul insulinie - apare la pacienţii nou descoperiţi din cauza retenţieihidrosaline la începutul iniţierii tratamentului cu insulina• Lipodistrofia hipertrofică - creşterea în volum a ţesutului adiposnevascularizat ceea ce încetineşte mult absorbţia insulinei• Lipodistrofia atrofică - diminuarea ţesutului adipos subcutanat la loculadministrării insulinei, mai frecventă la femeile tinere• Alergia locală - edem, noduli, eritem pruriginos sau dureros• Alergia generalizată - de la urticarie până la şocul anafilactic- Cu excepţia hipoglicemiei pe care o sesizează bolnavul, celelalte vor fiinterpretate şi evaluate de medicul specialist

Concluzii

- asistentele medicale sunt responsabile de administrarea corecta a medicamentelor- au nevoie de cunostiinte solide privind

utilizarea

actiunea doza uzuala efecte secundare

- din pacate nu intotdeauna e asa- lipsa unei baze solide de cunoastiinte poate contribui la multe reactii adverse - un studiu facut la un spital despre erorile de medicatie a aratat ca asistentele au facut de 10 ori mai

multe erori decit au raportat- datorita faptului ca in cadrul profesiei nu exista toleranta fata de greseli de medicatie am fost

educate sa credem ca toate erorile sunt nedemne, rusinoase de aceea de multe ori se ascund si nu sunt raportate

- in mod corect organele statutare de nursing si managerii spitalelor privesc protectia pacientilor impotriva pericolelor ca fiind responsabilitatea lor principala

- ar tebui sa existe un sistem care sa poata permite ca erorile de medicatie sa fie raportate si corectate de catre personalul sanitar adecvat, fara sa se promoveze un climat de teama si disimulare

- unele spitale au creat linii fierbinti pentru asistente unde apelurile sunt tratate cu confidentialitate- in aceste imprejurari o incercare de a ascunde o greseala poate duce la cele mai severe sanctiuni

disciplinare si profesionale- cind survine o greseala cel mai bun lucru este sa fie anuntata asistenta sefa si medicul cit mai

repede posibil- erorile de medicatie trebuie notate in fisa pacientului precum si intr-un formular de incidente

specificindu-se numele persoanei implicate precum si detalii despre incident

APLICAREA AGENŢILOR FIZICI

Frigul si caldura – agenti fizici care pot actiona atit local cit si asupra intregului organism , au o importanta influienta terapeutica.Actionind asupra intregului organism , frigul produce vasoconstrictie periferica si o vasodilatatie compensatorie in profunzime.Actionind asupra intregului organism , caldura poate avea un efect calmant .

APLICAŢII CALDE

OBIECTIVELE PROCEDURII- Activarea circulaţiei prin dilataţia vaselor de sânge- Calmarea durerii prin reducerea spasmului muscular- Creşterea secreţiei gastrice şi a excreţiei renale- Scăderea inflamaţiei şi grăbirea formării colecţiei purulente- Promovarea confortului şi grăbirea procesului de vindecareTIPURI DE CĂLDURĂCăldura directă poate fi:- uscată- utilizarea caldurii sub forma uscata se face la o temperature conditionata de tolerant bolnavilor care variaza dupa felul caldurii utilizate- organismul tolereaza apa calda pina la 40-500 C, vaporii de apa pina la 50-600C, iar aerul uscat pina la 85-900C• furnizată la o temperatură mai mare şi pentru un timp îndelungat cu ajutorulunor dispozitive: sticla cu apă caldă, termofoare, punga cu apă caldă, perna electrică- umedă• estompează, atenuează crustele şi exudatele, penetrează mai adânc decât căldurauscată, nu usucă pielea, produce mai puţină transpiraţie şi uzual este maiconfortabilă pentru pacient• dispozitivele pentru aplicarea căldurii umede includ: comprese calde pentru zone

mici ale corpului sterile sau nesterile, materiale absorbante împăturite pentruzone mai mari ale corpului (ex. pentru prişniţul toracic)SCOP

- are o actiune stimulanta, resorbanta, antispastica, calmanta, hipotensiva

PRECAUŢII- Nu se utilizează la pacienţii cu risc hemoragiic- Este contraindicată la pacienţii cu luxaţii în stadiu acut (deoarecevasodilataţia poate creşte durerea şi umflătura, edemul), sau cu proceseinflamatorii acute .- Căldura se aplică cu precauţie la copii şi pacienţii în vârstă cu insuficienţărenal , cardiac , sau respiratorie; arterioscleroz ă ă ă sau ateroscleroza.- Se aplică cu precauţie extremă în zone sensibile la căldură (cicatrici sau stome, proteze articulare, zone cu implanturi metalice) întrucât creşte riscul de arsuri şi determină efecte sistemice (hipotensiune, polipnee).PREGĂTIREA MATERIALELOR- Temometru, prosop, bandă adezivă- Mănuşi dacă pacientul are o leziune deschisă- Pentru sticla cu apă fierbinte: apă fierbinte de la robinet, termometru de baie,material absorbant textil, protector pentru învelirea sticlei.• Se ajustează temperatura: 46,1°C - 51,7°C pentru adulţi şi 40,6°C - 46,1°Cpentru copiii sub 2 ani şi pacienţii în vârstă;• Se verifică rezistenţa sticlei la căldură.• Se umple sticla până la jumătate sau 2/3 şi se înveleşte cu materialultextil pentru a nu veni în contact direct cu pielea.- Pentru o pernă electrică: material protector pentru învelire• Se verifică cablu să fie integru şi să nu fie un defect de izolaţie• Se conectează la priză şi se controlează poziţia monturii• Se înfăşoară perna cu o pânză sau un prosop pentru protecţie- Pentru o compresă caldă: vas cu apă fierbinte sau un recipient cu apă sterilă,normal salină sau alte soluţii, la indicaţia medicului; sticlă cu apă fierbinte.Acestea pot fi sterile sau nesterile, depinde de prodedura cerută: comprese saumaterial absorbant, prosop absorbant, tifon împăturit, pensă, bol sau bazin,termometru de baie, prosop, material impermeabil care acoperă compresa,îmbrăcăminte.• Recipientul cu apă sterilă fierbinte sau soluţii sterile se aşează lachiuvetă• Se măsoară temperatura cu un termometru steril de baie• Dacă nu există un termometru steril, se toarnă soluţie sterilă încălzităîntr-un vas curat şi se verifică temperatura cu un termometru obişnuit şi apoi searuncă soluţia testată• Se ajustează temperatura unei soluţii sterile prin adăugarea de apăfierbinte sau rece de la chiuvetă, până când soluţia ajunge la 55°C pentru adulţisau 40,1°C pentru copii şi pacienţii în vârstă şi pentru compresele de pus laochi.• Golirea soluţiei într-un bol sau bazin• Apoi se utilizează tehnici sterile, umezirea compreselor în soluţiafierbinte- Comprese calde nesterile• Se umple un bol sau bazin cu apă fierbinte sau altă soluţie şi se măsoarătemperatura cu un termometru de baie• Se ajustează temperatura - 55°C pentru adulţi, 40,10°C pentru copii şipacienţi în vârsta, şi pentru comprese pentru ochi

• Se umezeşte compresa în lichidul fierbinte, se stoarce şi se aplică- Prişnitul toracic• Se utilizează pentru bolnavii febrili• Se foloseşte un cerşaf de pat din bumbac împăturit în trei• Se umezeşte cu apă fierbinte 2/3 din suprafaţă, apoi se stoarce• Se stropeşte cu alcool sanitar şi se aplică pe toracele bolnavului prin rulareastfel încât partea umezită să vină în contact direct cu tegumentele, iar parteauscată a cearşafului sau materialului folosit să vină în jurul toracelui pestepartea umezităEFECTUAREA PROCEDURII:- Identificaţi pacientul şi procedura indicată- Evaluaţi starea pielii unde se va aplica căldura.- Asiguraţi intimitatea pacientului- Camere să fie încălzită- Scoateţi aerul care a rămas în punga astfel presând-o uşor pe o suprafaţă plană,apoi închideţi punga, sau ţineţi punga sus, strângeţi porţiunea neumplută pentru aieşi aerul, apoi închide i punga. Strânge i bine capacul. ţ ţ Verificaţi să nu aibăfisuri.- Avertizaţi pacientul să raporteze durerea sau disconfortul imediat, sau săîndepărteze singur dispozitivul, dacă este necesar- Măsuraţi temperatura, pulsul şi respiraţia înainte de a se face aplicaţia- Dacă tratamentul cald a fost aplicat pentru a creşte temperatura corpuluipacientului, se monitorizează tot timpul aplicaţiei temperatura, pulsul şirespiraţia- Se expune numai zona tratată deoarece vasodilataţia va face ca pacientul să nuaibă frison- Spălaţi mâinile meticulosEFECTUAREA PROCEDURII- Sticla cu apă caldă, Punga cu apa caldă, perna electrică• Evaluaţi frecvent starea pielii pacientului şi îndepărtaţi dispozitivul (sticlacu apă caldă, punga cu apă caldă, perna electrică) dacă observaţi umflare excesivăsau roşeaţă excesivă, vezicule, macerare sau paloare pronunţată, sau dacăpacientul raportează durere sau disconfort• Umpleţi din nou punga, sticla dacă este necesar pentru a menţine temperaturacorectă• Îndepărtaţi dispozitivul extern (sticla cu apă caldă, punga cu apă caldă, pernaelectrică) după 20-30'• Ştergeţi pielea pacientului cu un prosop• Măsuraţi temperatura, pulsul şi respiraţia pentru a face comparaţie cu valoriledinaintea aplicaţiei• Poziţionaţi confortabil pacientul în pat• Dacă tratamentul trebuie repetat depozitaţi materialele în camera pacientului,iar dacă nu, depozitaţi materialele într-un loc adecvat- Aplicarea unei comprese calde• Puneţi lenjerie de protecţie sub zona de tratament, întindeţi gel (steril dacăeste necesar) peste zona afectată. Evitaţi apucarea directă pe unele zone distruseşi la nivelul ochilor (puteţi aplica comprese sterile). Gelnl reduce macerarea şiriscul de arsuri prin descreşterea ratei de penetrare a căldurii.• Ridicaţi compresele calde din bol sau bazin (utilizaţi o pensă sterilă pentru oprocedură sterilă).• Stoarceţi excesul de soluţie din compresă (utilizaţi o pensă sterilă pentru oprocedură sterilă). Excesul de umezeală creşte riscul de arsuri.• Aplicaţi compresa cu blândeţe pe locul afectat şi după câteva secunde, ridicaţicompresa şi verificaţi aspectul pielii, macerare sau vezicule.• Mulaţi rapid compresa pe piele, ca să nu intre aer, dacă sunteţi sigur că nu sauprodus arsuri. Aplicaţi un material impermeabil peste compresă şi fixaţi-l cu

banda adezivă.• Plasaţi o sticlă, pungă cu apă caldă peste compresă şi impermeabil pentru amenţine temperatura corectă• Verificaţi pielea pacientului la fiecare 5' pentru a identifica semnele deintoleranţă ale ţesuturilor. Ridicaţi compresa caldă dacă pielea arată roşeaţăexcesivă, macerare sau vezicule, sau dacă pacientul simte durere sau disconfort.Schimbaţi compresa dacă este necesar să menţineţi temperatura corectă.- După 15-20 de minute ridicaţi compresa (utilizaţi pensa, dacă este necesar).Aruncaţi compresa într-un recipient de deşeuri.- Ştergeţi pielea pacientului cu un prosop (steril, dacă este necesar): Notaţistarea pielii.- Măsuraţi temperatura, pulsul şi respiraţia pentru a face comparaţie cu valoriledinaintea aplicaţiei- Asiguraţi confortul pacientului- Aruncaţi lichidele şi materialele folosite. Duceţi la sterilizare materialelepentru sterilizare.- Dacă tratamentul trebuie repetat depozitaţi materialele în camera pacientului,iar dacă nu depozitaţi materialele într-un loc adecvatCONSIDERAŢII SPECIALE- Suprimaţi tratamentul după 30 de minute deoarece, până la acest timp probabilvasodilataţia s-a produs; apoi urmează vasoconstricţia, efect revers al tratamentului cald.- Nu utilizaţi un dispozitiv electric de căldură lângă oxigen deoarece o scânteiede la un cablu zdrenţuit poate provoca explozie şi incendiu. De altfel pentru apreveni şocul electric, evitaţi utilizarea unei perne electrice lângă lichid(incluzând pe cel al pacientului cu incontinenţă) şi evitaţi mânuirea dispozitivului cu mâinile umede.- Dacă pacientul este inconştient, anesteziat, cu probleme neurologice, sauinsensibil la căldură, verificaţi frecvent locul pentru a evita complicaţii ca: edemul, macerarea, pete roşii, vezicule.- Aplicaţia trebuie să acopere o zonă suficient de mare pentru a creşte volumul desânge de la nivelul suprafeţei pielii arunci când se urmăreşte reducerea congestiei organelor interne.- Utilizaţi tehnica sterilă când aplicaţi căldură umedă pe o plagă deschisă- Utilizaţi separat materiale pentru fiecare ochi, pentru a preveni contaminarea- Utilizaţi mănuşi sterile în loc de pensă sterilă pentru aplicarea compreselorumede.NOTAREA PROCEDURII:- Notaţi în planul de îngrijire• timpul şi data aplicării căldurii, tipul de aplicaţie• temperatura, durata, locul unde se aplică căldura• temperatura pacientului, pulsul, respiraţia• starea pielii înainte, pe durata şi după tratament• semnele complicaţiilor

APLICAŢII RECI

OBIECTIVELE PROCEDURII- Promovarea vasoconstricţiei capilare prin inhibarea circulaţiei locale- Controlarea şi încetinirea sângerării- Reducerea edemelor- Încetinirea activităţii bacteriene în infecţii- Scăderea inflamaţiei- Reducerea durerii- Scăderea temperaturiiTIPURI DE APLICAŢII RECI- uscată• dispozitivele pentru aplicaţia rece uscată includ: punga cu gheaţă saucolarul, sau pachete de gheaţă- umedă

• este mult mai penetrantă decât cea uscată• dispozitivele pentru aplicaţia umedă rece includ: compresele reci pentruzone mici ale corpului şi comprese mari reci pentru zone mariPRECAUŢIISe aplică cu precauţiune tratamentele reci pentru pacienţii cu:• insuficienţă circulatorie• pentru copii şi bătrâni• pacienţii cu arterită deoarece există riscul de distrugere al ţesutuluiischemic.PREGĂTIREA MATERIALELOR- Termometru, prosop, bandă adezivă- Mănuşi sterile- Pentru punga cu gheaţă sau colar: cuburi de gheaţă, apă rece de la chiuvetă,material absorbant pentru protecţie- Pentru comprese reci: recipient cu cuburi de gheata , recipient cu apă rece de lachiuvetă, termometru de baie, comprese, lenjerie de protecţie, materialimpermeabil pentru acoperire.- Pentru punga cu gheaţă sau colar• Selectaţi o pungă de gheaţa sau un colar de mărime potrivită• Umpleţi punga de gheaţă sau colarul cu apă rece de la chiuvetă pentru a verificaintegritatea• Goliţi apa şi umpleţi apoi colarul până la jumătate cu gheaţă mărunţită pentru ase putea mula pe corpul pacientului.• Strângeţi de punga cu gheaţă sau colar pentru a elimina aerul care poate reduceconducerea.• Puneţi capacul şi ştergeţi umezeala de pe punga cu gheaţă sau colar• Înveliţi punga cu gheaţă sau colarul cu un material textil protector şi puneţi obandă adezivă peste material. Acoperirea de protectie previne trauma ţesuturilorşi absoarbe condensarea.- Pentru comprese reci• Puneţi apa rece de la chiuvetă într-un recipient cu gheaţă sau adăugaţi gheaţaîn apă• Utilizaţi un termometru de baie pentru ghidare• Ajustaţi temperatura apei la 15°CSCOP

- terapeutic- hipotermizant- antiinflamator- tonifiant- efect anesteziant- diminueaza secretia gastrica

EFECTUAREA PROCEDURII:- Identificaţi pacientul- Verificaţi indicaţia medicului şi evaluaţi starea pacientului- Explicaţi procedura pacientului- Asiguraţi intimitatea pacientului- Camera să fie încălzită- Măsuraţi şi notaţi temperatura, pulsul şi respiraţia înainte de a se faceaplicaţia rece- Se expune numai zona tratată pentru a evita frisonul- Spălaţi mâinile rigurosAplicarea pungii de gheaţă sau colarului• Plasaţi punga cu gheaţă sau colarul pe locul de tratat şi începeţi cronometrarea• Observaţi frecvent locul pentru semne de intoleranţă a ţesuturilor: albire,marmorare, paliditate, cianoză, macerare sau vezicule.• Observaţi pacientul pentru tremurături şi pentru plângerile privind arsura sau

amorţelile.• Opriţi tratamentul dacă apar aceste semne sau simptome şi anunţaţi medicul• Ridicaţi punga sau colarul după perioada de tratament prescrisă (uzual 30 deminute).OBSERVATII

- daca punga este plina , nu se poate adapta dupa formele regiunii pe care se aplica si in plus prin greuatatea ei apasa asupra regiunilor bolnave

- contactul direct si prelungit cu pielea bolnavului poate produce leziuni de congelare

- cind nu dispunem de gheata , punga se poate umple cu apa rece sau zapada

- apa se schimba din ora in ora

Aplicarea compreselor reci• Puneţi lenjerie de protecţie sub zona de tratat• Scufundaţi compresa în apă• Scoateţi compresa din apă• Stoarceţi compresa pentru a preveni curgerea picăturilor de apă• Aplicaţi compresa pe locul de tratat şi începeţi cronometrarea aplicaţiei• Acoperiţi compresa cu un material impermeabil• Puneţi o bandă adezivă• Verificaţi frecvent locul de aplicare pentru semne şi simptome de intoleranţă atesuturilor Notaţi plângerile pacientului - arsuri sau amorţeli• Opriţi tratamentul dacă se dezvoltă aceste semne sau simptome şi anunţaţimedicul• Ridicaţi compresa după perioada de tratament prescrisă (uzual 20 de minute)CONSIDERAŢII SPECIALE- Aplicaţi rece imediat după o rănire pentru a minimaliza edemele- Temperaturile reci pot fi tolerate pentru un timp lung când locul de tratat estemic- Nu continuaţi nici o aplicaţie mai mult de o oră, pentru a preveni vasodilataţiareflexivă- Când se aplica rece pe o plaga deschisa sau o leziune care se poate deschide peperioada tratamentului, utilizaţi tehnica sterilă- Menţineţi tehnica sterilă pe durata tratamentului la ochi, cu material sterilpentru fiecare ochi separat, pentru a preveni contaminarea

OBSERVATII

- compresele trebuie schimbate dupa 5-10 minute, altfel se incalzesc , producind un effect contrar celui scontat

- in congestii si inflamatii durata de aplicare a compreselor este mai lunga ½ -2 ore

- compresele mai groase si stoarse mai putin au un effect de racire mai indelunga

- efectul compreselor reci poate fi mult prelungit , daca peste acestea se aplica un aparat racitor

- in hiperpirexie , schimbarea compreselor trebuie facuta din minut in minut pina la obtinerea efectului dorit

BIBLIOGRAFIE

1. CAROL, MOZES: Tehnica îngrijirii bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti

1999.

2. IRWIN, R.S.; RIPPE, J.M.: Intensive care medicine, 2nd Edition, Lippincott

Williams and Wilkins 2003.

3. COMAN, O.A.; et al.: Agenda Medicală 2003, Editura Medicală, Bucureşti 2003.

4. HALL, J.B.; SCHMIDT, G.A.; WOOD, L.D.H.: Principles of critical care, 2nd

Edition, McGraw-Hill 1998.

5.LUCREŢIA TITIRCĂ: TEHNICI DE EVALUARE ŞI ÎNGRIJIRI ACORDATE DE ASISTENŢII MEDICALI – Editura Viaţa Medicală Românească

6.LUCREŢIA TITIRCĂ: GHID DE NURSING - Editura Viaţa Medicală Românească

7.GEORGETA BALTĂ: TEHNICI DE ÎNGRIJIRE GENERALĂ A BOLNAVILOR – Editura didactică şi pedagogică

8.CORNEL BORUNDEL: MEDICINA INTERNA PENTRU CADRE MEDII

9. Florian Chiru – ingrijirea omului bolnav si a omului sanatos Bucuresti 2001, editura CISON