Cuprins1.Concepte “Administrarea justitiei”...............................................................................................................................................2

2. Tipuri de justiţie...........................................................................................................................................................................2

3.Modele de administrare a justitiei de catre comunitate..................................................................................................................3

4.Standarde internaţionale privind justiţia comunitară pentru minori..............................................................................................4

5.Institul de reforme penale(IRP).....................................................................................................................................................5

5.1.Reteaua Organizationala a Centrelor de Justitie Comunitara.................................................................................................5

6.Probatiunea...................................................................................................................................................................................6

6.1.Tipuri de probatiuni...............................................................................................................................................................6

6.2. Subiecții probațiunii.............................................................................................................................................................6

6.3. Drepturile și obligațiile subiecților probațiunii....................................................................................................................7

6.4. Principalele direcții ale activității de probațiune...................................................................................................................7

7.Intocmirea Referatului de probatiune.......................................................................................................................................8

8.Probatiunea sentintiala in comunitate.......................................................................................................................................8

9.Probaţiune penitenciară............................................................................................................................................................8

10.Probatiunea postpenitenciara..................................................................................................................................................9

11.Probațiunea în privința minorilor...........................................................................................................................................9

12.Oraganizarea activității de probațiune....................................................................................................................................9

13.Funcțiile principale ale organului de probațiune...................................................................................................................10

14. Finanțarea. Baza de date. Cconsiliul consultativ al probațiunii. Colaborarea......................................................................10

15.Personalul organelor de probațiune......................................................................................................................................10

16. Drepturile consilierului de probațiune.................................................................................................................................11

17. Consilierii de probațiune. Competența consilierilor............................................................................................................11

18.Protecția juridică a personalului organelor de probațiune.....................................................................................................12

19.Munca in folosul societatii........................................................................................................................................................13

20.Orientarea profesională a deținuților și ex-deținuților.............................................................................................................15

21. Pregătirea p/u liberare și reintiegrare socială a ex-deținuților.................................................................................................15

22. Medierea. Cînd a apărut. Ce e/e specific procesului de mediere..............................................................................................16

23. Mediatorul.............................................................................................................................................................................. 17

24.Asistanta sociala acordata detinutilor........................................................................................................................................18

24.1. Codul Etic al Asistentei Sociale.......................................................................................................................................18

24.2.Responsabilitatile as fata de profesie:................................................................................................................................19

25.Obligatiile functionale ale asistentului social din penitenciar....................................................................................................19

26.Planificarea procesului de reitegrare sociala a detinutilor.........................................................................................................20

1

1.Concepte “Administrarea justitiei”Oriunde în lume, statul de drept îşi propune să stăpînească, să combată şi să prevină criminalitatea, însă realitatea a demonstrat că legile, prin conţinutul şi sancţiunile prevăzute, instituţiile poliţieneşti şi judecătoreşti nu pot constitui decât o soluţie parţială în combaterea criminalităţii şi, prin aceasta, în asigurarea securităţii comunităţii. Însă deoarece criminalitatea ia naştere în comunitate, acţionează în interiorul şi împotriva ei, trebuie prevenită şi combătută tot la nivelul comunităţii. Dat fiind faptul că instituţiile penitenciare din Republica Moldova sunt suprapopulate (menţionăm că la finele anului 2002 în instituţiile penitenciare din Republica Moldova erau aproximativ 10.600 de deţinuţi) se impune necesitatea de a include în legislaţia moldovenească forme alternative la detenţie. Una din formele alternative la detenţie este administrarea justiţiei în comunitate. Conceptul de administrare a justiţiei în comunitate nu are un caracter de absolută noutate, acesta apărând şi dezvoltându-se în societăţile democratice încă de la începutul secolului al XX-lea, determinat fiind de o regândire a sistemului sancţionator pe baza schimbării mentalităţilor, în sensul umanizării justiţiei penale. Sintagme privind justiţia comunitară:

1. administrarea justiţiei în comunitate” ;2. “administrarea comunitară a justiţiei”.

Deosebirea dintre prima sintagma de a doua: cjustiţia este elemental exclusiv al statului, fiind administrată prin instituţiile sale specializate sau poate fi administrată şi cu participarea comunităţii.

Justiţia comunitară este o justiţie controlată, ea este mai relaţionară, mai echilibrată, mai puţin primitivă. Infracţiunea este văzută,într-un context interpersonal, cu accent pe răul provocat şi pe reconcilierea şi refacerea relaţiilor deteriorate. Administrarea justiţiei în comunitate implică procesele de mediatizare şi negociere, iar deseori şi cel de recompensare a“victimelor”. Când negocierile eşuează sunt folosite alte mijloace, precum procesul civil, pentru a impune o anumită înţelegere între părţi

2. Tipuri de justiţie 1. Justiţia restauratorie, care are următoarele caracteristici: • este un proces prin care toate părţile implicate într-o anumită faptă încearcă să găsească împreună, soluţii în legătură cu consecinţele faptei şi implicaţiile acesteia în viitor; • implică victima, infractorul şi comunitatea în a căuta soluţii care să refacă, să reconcilieze şi să asigure ordinea. Scopurile includ restabilirea şi vindecarea victimelor, îmbunătăţirea relaţiilor dintre victimă şi infractor;

• reflectă o înţelegere comprehensivă a relaţiilor afectate prin faptă criminală, care să recunoască faptul că sistemul justiţiei criminale trebuie să se concentreze asupra prejudiciilor, nevoilor şi responsabilităţilor victimelor faptei, infractorilor şi comunităţilor;

• reprezintă o abordare ce ţine de valori alternative şi nu de modalităţi diferite de sancţiune. 2. justiţia “răzbunătoare” implică: • pedepsirea infracţiunii în concordanţă cu răul provocat; • pedeapsa corectă sau meritată, în afara motivelor personale, pentru răul provocat; • plata unei datorii faţă de societate şi ispăşirea pedepsei – “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”.

2

3.Modele de administrare a justitiei de catre comunitate1. In Noua Zeelanda, prin implicarea directă a familiei şi a comunităţii locale. Într-o primă fază are loc o

întâlnire la care participă infractorul, familia, victima, poliţia, un consilier pentru minori şi orice altă persoană pe care familia doreşte s-o invite. Reuniunea este aranjată de către consilieri care are rolul de facilitator şi mediator între familie şi poliţie, Poliţia descrie crima, iar tânărul confirmă sau neagă implicarea. Dacă nu există negări, şedinţa poate continua cu descrierea de către victimă a impactului pe care fapta l-a produs asupra ei. Apoi se prezintă punctele de vedere în legătură cu posibilele soluţionări ale problemelor. Familia deliberează în particular, după care are loc întâlnirea dintre profesionişti şi victimă pentru a se constata dacă toţi sunt de acord cu recomandările şi planurile propuse de către familie.

2. Modelul Wagga, al Australiei-o întrunire intermediată de către un ofiţer de poliţie. Cei implicaţi sunt: autorul infracţiunii şi victima împreună cu familiile şi prietenii lor, alte persoane direct afectate. Aceste întâlniri au loc în cazurile în care nvestigaţia preliminară a avut loc, iar vina este confirmată.Fiecare şedinţă este coordonată de către un ofiţer de poliţie, al cărui rol este de a încuraja participanţii să-şi exprime sentimentele, trăirile în legătură cu fapta respectivă şi de a ajunge la o înţelegere asupra modului în care efectele răului provocat prin fapta respectivă pot fi minimizate. Înţelegerile nu se contexa.

3. Modelul justiţiei reale - o versiune scrisă a modelului de şedinţă Wagga, Este intermediată de către un ofiţer de poliţie sau un alt oficial al justiţiei, reprezentantul unei şcoli sau un voluntar din comunitate care acţionează în numele unui astfel de oficial.

3

4.Standarde internaţionale privind justiţia comunitară pentru minori Standardele care operează în domeniul justiţiei juvenile sunt cuprinse în următoarele acte legale: • Standardul minim de reguli al ONU pentru administrarea justiţiei pentru minori, adoptat în 1985 la Beijing (China), cunoscut şi sub numele de Regulile de la Beijing.Se evidenţiază că scopul just pentru minori este îmbunătăţirea situaţiei copiilor pe baza principiului echilibrului, conform căruia, o dată cu impunerea unei sancţiuni sau a unei măsuri, trebuie să se ţină seama de fapta comisă, de vârstă, precum şi de trăsăturile de caracter ale minorului. Sunt prevăzute principiile privind procedura, garantarea drepturilor copilului, permiterea contactelor cu apărătorul legal şi cu familia încă la faza de prevenţie, participarea părinţilor sau a susţinătorului legal la process • Îndrumarul Naţiunilor Unite pentru Prevenirea Delincvenţei Juvenile, adoptat la El Riyadh (Arabia Saudită) în 1990 şi cunoscut sub numele de Regulile de la Riyadh. Acest document îşi concentrează atenţia asupra intereselor copilului şi, legat de aceasta, dă prioritate rolului familiei, şcolii, societăţii şi mijloacelor media în prevenirea delincvenţei juvenile.

• Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului care a fost adoptată de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989. Parlamentul Republicii Moldova a ratificat .Convenţia cu privire la Drepturile Copilului la 12 decembrie 1990 şi acest document internaţional este în vigoare pentru ţara noastră din 25 februarie 1993. Ratificând Convenţia, Republica Moldova s-a angajat să protejeze copiii de orice gen de discriminare, să le asigure o bună securitate socială şi condiţii pentru dezvoltare intelectuală şi fizică.

• Standardul Minim al Naţiunilor Unite pentru Deţinuţi (1966) recomandă separarea “tinerilor condamnaţi” de restul persoanelor aflate în detenţie. • Pactul Internaţional pentru Drepturile Civile şi Politice (1966) interzice pedeapsa cu moartea pentru crime comise de persoane sub 18 ani. Pactul subliniază că “faţă de tineri actul de justiţie trebuie să reflecte vârsta lor şi să contribuie la reeducarea lor”. • Regulile Naţiunilor Unite pentru Protecţia Tinerilor Privaţi de Libertate (1990) prevăd recomandări detaliate cu privire la atitudinea faţă de copiii aflaţi în instituţii corecţionale, precum şi la modul de administrare a acestora. Acestea sunt: dreptul la vizită şi de a menţine contacte cu părinţii sau gardienii; interzicerea folosirii pedepselor corporale, izolării sau a reducerii porţiilor de mâncare; examenul medical şi psihic la sosirea în instituţie; dreptul de a depune plângeri sau de a face cereri, precum şi dreptul de a beneficia de asistenţă la redactarea unei plângeri. • Principiile Naţiunilor Unite pentru Prevenirea Delincvenţei Juvenile au în vedere o abordare pozitivă a acţiunii de prevenire şi subliniază faptul că minorii sunt fiinţe umane depline, atitudine nu prea răspândită în secolul al XIX-lea, dar evidentă în reglementări recente. Începând cu anul 1955 ONU a organizat congrese la tema prevenirii criminalităţii juvenile şi tratamentului aplicat infractorilor minori. • Standardul Minim de Reguli referitor la Măsurile Necustodiale, adoptat în decembrie 1990, cunoscut sub numele Regulile de la Tokyo. Este încurajată participarea societăţii în vederea administrării justiţiei penale, mai ales în tratamentul delincventului, promovarea spiritului responsabilităţii sociale.

4

5.Institul de reforme penale(IRP)La 31 martie 2001 se constituie Asociatia Obstesca” Centrul pentru Asistenta Reformei Penitenciare” iar in 26 noiembrie 2002 se reorganizeaza in IRP-organizatie nonguvernamentala;Scopul IRP :de a asista Reforma Justitiei Penale in RM;Domeniul de activitate:

Promovarea institutiilor noi in justitia penala; Implimentarea alternativelor la detentie; Asistenta reformei politiei; Reformarea sistemelor de executare a pedepselor private de libertate; Pregatirea pentru liberaea din detentie; Monitorizarea respectarii drepturilor persoanelor din justitia penala;

Activitatile IRP: Proiecte care vizeaza reforma penitenciara a RM; Proiecte privind asistenta juridical si psihosociala pentru copii in sistemul de justitie penala; Proiecte privind programe de pregatire pentru liberare a detinutilor si resocializarea ulterioara a

acestora;Colaborare:

a. Cu autoritatile statatle:Parlamentul RM,Ministerul Justitie MAI,Procuratura Generala,Consiliul Superior al magistraturii,Directia pentru Protectia Drepturilor Copiilor;

b. Cu ONG natioanale: SIDO-Societatea Internationala privind Drepturile Omului; CIDDO-centrul de informare si documentare privind drepturile omului; SIEDO-Societatea pentru Instruire si Educatie in domeniul dreptului Omului; Central”Gavras”; Centrul “La Strada”; CREDO-Centrul de resurse pentru Drepturile Omului ; Centrul “ProDIdactica”;

c. Institutii Internationale: OIM-ORganizatia Internationala pentru Migratie; Consiliul Europei; Forum European al Justitiei Restaurative; Comitetul pentru prevenirea torturii;

5.1.Reteaua Organizationala a Centrelor de Justitie ComunitaraBeneficiarii IRP:

Persoanele implicate in sistemul de justitie penala(banuiti,invinuiti,inculpate,persoane condamnate la pedepse privative si non-privative,de libertate,victim,martori,migrant…);

Persoanele libertate din detentie; Comunitatea juridical(jucatori,procurari,ofiteri de urmarile penala,); Mediul academic si universitar; Autoritatile publice centrale(parlament.Ministerele.procuratura,DIP,Agentia Nationala pentru

Ocuparea Fortei de Munca); APL(Primariile,Oficiile Teritoriale pentru Ocuparea Fortei de Munca,Directiile pentru Protectia

Drepturilor Copiilor); Rudele si familiile persoanelor in conflict cu legea; Comunitatile locale; Echipa IRP:specialist in domeniul AS,drept,psihologie si economie;

Director IRP- Igor Dolea ; dr.Adjunct- Victor Zaharia6.Probatiunea

Probaţiunea provine de la latinescul “probatio” care desemnează o perioadă de încercare şi iertare.

5

Probatiune - evaluare psihosociala, control al persoanelor aflate in conflict cu legea penala si resocializarea lor, adaptarea persoanelor liberate din locurile de detentie, pentru preintimpinarea savirsirii de noi infractiuni probatiune presentintiala - evaluare psihosociala a personalitatii banuitului, invinuitului, inculpatului;Scopul principal:de a oferi persoanelor posibilitatea de asi modifica atitudinea fata de vota in societate si de a se integra in mediul social la libera ei dorinta si fara riscul de aa incalca repetat normele.Probatiunea in RM a fost initiate de IRP in anul 2004 iar in ianuarie 2007 a fost Creata Directia Probatiunii in Departamentul de executaror al Ministerului Justitiei.La 13.09.08 intra in Vigoare Legea cu privire la Probatiune.

6.1.Tipuri de probatiuni

    Probaţiunile sînt de următoarele tipuri:     a) probaţiune presentinţială;     b) probaţiune sentinţială în comunitate;     c) probaţiune penitenciară;    d) probaţiune postpenitenciară. 1.Probaţiune presentinţiala-este etapa in care se desfasara primele activitati de asistenta si consiliere psoho-sociala care acorda persoanelor aflate in sistemul de justitie.La aceasta faza consilierul de probatiune trebuie:

Sa ofere organului de urmarire penala si instantei de judacata informatii corecte despre persoane,despre perspectivele de reintegrare a ei,despre riscul de recidiva si autovatamare,pe care ea il prezinta.Toate aceste sunt incluse in “Referat Presedential de Evaluare Psiho-Sociala”;

Sa raspunda la nevoile emotionale si practice urgent ale invinuitului ,inculpatului;

6.2. Subiecții probațiunii(1) Subiecţi ai probaţiunii sînt: a) persoanele aflate în conflict cu legea penală; b) persoanele liberate din locurile de detenţie care solicită adaptare socială. (2) Sînt în conflict cu legea penală persoanele: a) bănuite, învinuite, inculpate; b) liberate de pedeapsă penală; c) liberate de răspundere penală; d) condamnate la muncă neremunerată în folosul comunităţii, precum şi cele private de dreptul de a ocupa o anumită funcţie sau de a exercita o anumită activitate.

6.3. Drepturile și obligațiile subiecților probațiunii Persoana aflată în conflict cu legea penală are dreptul:

să solicite şi să primească informaţii despre condiţiile controlului; să solicite şi să primească informaţii despre asistenţă şi consiliere;

6

să solicite şi să primească explicaţii referitor la drepturile sale; să participe la diverse programe organizate de organul de probaţiune.

Persoana aflată în conflict cu legea penală trebuie: să execute obligaţiile stabilite de legislaţie şi de instanţa de judecată; să îndeplinească cerinţele legitime ale personalului din organul de probaţiune; să prezinte informaţii veridice la solicitarea personalului din organul de probaţiune; să utilizeze la destinaţie asistenţa acordată de organul de probaţiune.

Cu persoanele liberate din locurile de detenţie care solicită adaptare socială se încheie contract de acordare a asistenţei corespunzătoare. Condiţiile şi forma contractului sînt stabilite de Ministerul Justiţiei.

6.4. Principalele direcții ale activității de probațiunea) reflectarea tabloului psihosocial al persoanei aflate în conflict cu legea penală;b) formularea de propuneri, pentru instanţa de judecată, referitor la principalele activităţi care trebuie

desfăşurate cu persoana aflată în conflict cu legea penală în vederea facilitării procesului de soluţionare a problemelor psihosociale;

c) oferirea de informaţii referitor la persoana aflată în conflict cu legea penală, la familia ei şi la mediul social din care provine;

d) asigurarea cooperării persoanei aflate în conflict cu legea penală şi conformării ei la condiţiile care i s-au stabilit prin hotărîre judecătorească;

e) consilierea subiectului probaţiunii în rezolvarea dificultăţilor personale care au condus la săvîrşirea infracţiunii;

f) desfăşurarea programelor individuale şi a programelor de grup, concentrarea resurselor din comunitate pentru soluţionarea problemelor psihosociale ale subiecţilor probaţiunii;

g) controlul persoanei aflate în conflict cu legea penală; h) coordonarea programelor sociale şi a celor terapeutice pentru minori.

7.Intocmirea Referatului de probatiune: Introducere:identificarea inculpatului,fapta,instant care a cerut referatul,nr.dosarului,data

sesizarii din partea instantei,numele consilierului de probatiune; Sursele de informatie:dparul penal,invinuitul,parintii,institutia de invatamint,locul de

munca,medic psiholog,asistentii sociali,alti specialist,prieteni,vecini;

7

Date privind persoana inculpatului:istoria personala,familia,relatiile,detasament,conditiile de trai,veniturile,dependent,scoala,prieteni,stilul de viata;

Date privind fapta savirsita:circumstantele,perioada,complici,gravitatea faptei,consecintele;Condamnatului se stabileste un plan individual de lucru pe timpul executarii pedepsei.Sarcina consiliului de probatiune este minimalizarea riscului de recidiva si inhibarea tendintelor delicvente.Pentru fiecare beneficiar de probatiune se intocmeste “Dosarul de probatiune”:

Cererea; Planul de integrare si supraveghere; Referatul presentential(daca a fost elaborat); Referate periodice de reintegrare de probatiune; Concluziile consilierului de probatiune in care se precizeaza in ce masura persoana are

perspective,ori sa neitegrat in societate.8.Probatiunea sentintiala in comunitate:

 Totalitate de activităţi orientate spre resocializarea persoanelor liberate de pedeapsa penală a privaţiunii de libertate, spre controlul comportamentului şi al respectării obligaţiilor acestora; reprezinta etapa de supraveghere, asistenta si consiliere a persoanelor aflate in conflict cu legea la etapa postsentinta. Nivelul de cunoastere a metodelor si tehnicilor de lucru in activitatea de asistenta si consiliere la etapa sententiala sunt direct proportionale cu rezultatele activitatii consilierului de probatiune.  Activitatea consilierilor, de regulă, este apreciată de judecători, procurori, deşi uneori “este o activitate necesară, dar ineficientă” - dezvoltarea tehnicilor de lucru, consolidarea capacităţilor instituţionale şi monitorizarea activităţii;

9.Probaţiune penitenciarăTotalitate de activităţi socioeducative desfăşurate în penitenciar şi de activităţi de pregătire pentru liberarea persoanelor din locurile de detenţie;  În cadrul probatiunii penitenciare,şi anume în perioada de pregătire către liberare, se elaboreazăşi se aplică persoanelor aflate în locurilede detenţie programe de educaţie civică, etică şi morală, de instruireprofesională şi muncă educativă.Actiunile consilierului de probatiune in penitenciar:

Intocmirea programului individual de lucru a condamnatului; Supravegerea indeplinirii activitatilor din prigram; Evaluarea lucrului cu condamnatul; Intocmirea rapoartelor privind eliberarea conditionata;

Planificarea executarii pedepsei: Obiective:Categorizarea si repartizarea detinutilor; Resocializarea si reabilitarea detinutilor; Repartizarea la munca sau programe social-educativeEtapele de planificare:

Categorizarea si repartizarea detinutilor; Planificare propriu zisa:colecatrea informatiilor despre detinuti; identificarare nevoilor detinutilor;

combinarea nevoilor cu resursele penitenciarului ,ori a comunitatii; elaborarea planului si contractului de probatiune;Implimentarea planului si monitorizarea; reevaluareea(recategorizarea si recalificarea ,continuare a programului,intocmirea referatului pentru comisia care examineaza propunirele de punere in libertate,incghidereea cazului.);

10.Probatiunea postpenitenciaraAre drept scop acordarea de asistenţăşi de susţinerpersoanelor liberate din locurile de detenţie, reintegrarealor socială, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

8

11.Probațiunea în privința minorilorProbaţiunea în privinţa minorilor se desfăşoară ţinîndu-se cont de obligativitatea respectării interesului superior al copilului şi de scopul protecţiei temporare a copilului aflat în dificultate, al resocializării şi al reintegrării lui în familia biologică sau adoptivă, în casă de copii de tip familial, precum şi în comunitate.

Acţiunile de probaţiune în privinţa minorilor se axează pe:a) asigurarea procesului de reabilitare psihopedagogică a personalităţii; b) abordarea individuală a fiecărui caz, cu o atenţie sporită, ţinîndu-se cont de particularităţile personale şi de

particularităţile vîrstei; c) stabilirea şi menţinerea relaţiilor cu serviciile de protecţie a drepturilor copilului;d) monitorizarea situaţiei pre- şi postintegrare a minorului în familie;e) dezvoltarea capacităţii familiei şi a comunităţii de a asigura asistenţă minorului şi de a preveni riscul

intrării lui în dificultate;f) relaţiile cu mass-media în aplicarea măsurilor de probaţiune faţă de minor, în scopul abordării tuturor

problemelor doar prin prisma respectării interesului superior al copilului.În desfăşurarea activităţilor de probaţiune, personalul organului de probaţiune poate

participa:a. la elaborarea şi la aprobarea programelor sectoriale, locale în domeniul protecţiei copilului şi a

familiei, la crearea de servicii comunitare de protecţie socială;b. la elaborarea şi la punerea în aplicare a sistemului de monitorizare şi de evaluare a serviciilor de protecţie a

copilului şi a familiei; c. la crearea, la nivel naţional şi la nivel local, a unui sistem informaţional care să includă date despre copil şi

despre familia aflată în dificultate sau în situaţii de risc, precum şi despre instituţiile de protecţie a copilului şi a familiei;

d. la dezvoltarea şi la promovarea modelelor viabile de servicii comunitare de protecţie a copilului şi a familiei, de servicii de prevenire a intrării copiilor în dificultate şi în sistemul rezidenţial de îngrijire şi educaţie, de servicii de asistenţă socială pentru copiii şi familiile aflate în dificultate sau în situaţii de risc;

e. la elaborarea unui mecanism de implicare a sectorului privat în soluţionarea problemelor copilului şi ale familiei.

12.Oraganizarea activității de probațiune(1) Organizarea activităţii de probaţiune se pune în sarcina Oficiului central şi se realizează prin intermediul subdiviziunilor teritoriale.(2) Oficiul central şi subdiviziunile sale teritoriale formează organele de probaţiune. (3) Organele de probaţiune intră în sistemul organelor Ministerului Justiţiei. (4) Regulamentul organului de probaţiune se aprobă de Guvern.

13.Funcțiile principale ale organului de probațiuneOrganul de probaţiune are următoarele funcţii:1. prezentarea de referate presentinţiale de evaluare psihosocială a personalităţii;2. aplicarea programelor de corecţie a comportamentului social;3. coordonarea executării unor anumite categorii de pedepse;

9

4. exercitarea controlului asupra persoanelor condamnate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, a persoanelor liberate condiţionat de pedeapsă penală înainte de termen, a persoanelor condamnate cu amînarea executării pedepsei, a persoanelor liberate de răspundere penală;

5. exercitarea controlului asupra aplicării măsurilor de constrîngere cu caracter educativ;6. acordarea de asistenţă şi de consiliere postpenitenciară; 7. coordonarea activităţii reprezentanţilor altor autorităţi publice centrale şi autorităţilor publice locale,

organizaţiilor neguvernamentale a căror activitate are legătură directă sau tangenţială cu probaţiunea; 8. implementarea programelor de corecţie socială a subiecţilor probaţiunii;9. colaborarea cu penitenciarele în partea pregătirii persoanelor pentru liberare din locurile de detenţie.

14. Finanțarea. Baza de date. Cconsiliul consultativ al probațiunii. Colaborarea Activitatea de probaţiune se finanţează de la bugetul de stat şi din alte surse neinterzise de lege.Baza de date: Informaţia despre persoanele aflate în conflict cu legea se introduce în baza de date. Volumul informaţiei incluse în baza de date, modul includerii şi utilizării ei se stabilesc de Guvern. Informaţia inclusă în baza de date este protejată în conformitate cu legislaţia.Consiliul consultativ al probaţiunii: (1) Pentru optimizarea conlucrării organelor în realizarea unei politici unitare în sfera probaţiunii se creează Consiliul consultativ al probaţiunii. (2) Componenţa Consiliului consultativ al probaţiunii şi regulamentul lui se aprobă de Ministerul Justiţiei.Colaborarea organelor de probaţiune cu alte autorităţi şi organizaţii (1) Organele de probaţiune, potrivit competenţei lor, colaborează cu autorităţi publice şi organizaţii neguvernamentale. (2) Autorităţile administraţiei publice locale pot acorda ajutor organelor de probaţiune prin acordarea de spaţii pentru desfăşurarea activităţii de probaţiune, prin crearea de centre de reabilitare socială a persoanelor liberate din locurile de detenţie, prin finanţarea diverselor programe legate de probaţiune. (3) Organizaţiile neguvernamentale, inclusiv cele externe, pot acorda ajutor organelor de probaţiune.

15.Personalul organelor de probațiune(1) Personalul organelor de probaţiune se constituie din angajaţii Oficiului central şi ai subdiviziunilor teritoriale (cu excepţia personalului tehnic). (2) Participanţi la probaţiune pot fi şi voluntarii, adică persoanele care şi-au exprimat voinţa de a lua parte la desfăşurarea activităţilor de probaţiune. Voluntarii îşi desfăşoară activitatea în bază de acord de colaborare. Lor li se compensează cheltuielile pentru transport şi pentru rechizite de birou. (3) Personalul organelor de probaţiune dispune de legitimaţie şi de insignă, ale căror modele sînt aprobate de Guvern. (4) Personalul organelor de probaţiune este salarizat conform Legii cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar şi altor acte normative. (5) La funcţie în organele de probaţiune pot pretinde persoanele care întrunesc exigenţele Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.

16. Drepturile consilierului de probațiune1. să citeze, pentru a desfăşura activităţi de probaţiune, subiecţii probaţiunii;2. să ceară persoanelor aflate în conflict cu legea penală îndeplinirea obligaţiilorimpuse;3. să i se asigure, în limita scopului activităţii sale, accesul la dosarele penale şi la cele contravenţionale ale

subiecţilor probaţiunii;

10

4. să aibă acces liber în penitenciare dacă este necesar exercitării atribuţiilor de serviciu;5. să viziteze subiecţii probaţiunii la locul aflării lor, la locul de trai, de muncă sau de învăţătură;6. să adreseze avertizări persoanelor aflate în conflict cu legea penală şi celor care îşi încalcă obligaţiile;7. să solicite autorităţilor publice centrale şi locale, instituţiilor, întreprinderilor, organizaţiilor sau

persoanelor fizice informaţii necesare desfăşurării activităţilor de probaţiune;8. să înainteze propuneri referitor la programele guvernamentale de adaptare socială a persoanelor liberate

din locurile de detenţie.17. Consilierii de probațiune. Competența consilierilor

Consilierii de probaţiune: 1. Activitatea de probaţiune se desfăşoară nemijlocit de către consilierii de probaţiune;2. Persoana care exercită funcţia de şef al subdiviziunii teritoriale de asemenea este consilier de

probaţiune; 3. În fiecare subdiviziune teritorială se numeşte cîte un consilier de probaţiune specializat în lucrul

cu minorii.Competenţa consilierului de probaţiune: În exercitarea atribuţiilor de serviciu, consilierul de probaţiune execută următoarele: a) ţine evidenţa şi exercită controlul persoanelor condamnate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, al persoanelor liberate condiţionat de pedeapsă penală înainte de termen şi al persoanelor condamnate cu amînarea executării pedepsei; b) coordonează executarea pedepsei muncii neremunerate în folosul comunităţii şi a pedepsei privării de dreptul de a ocupa o anumită funcţie sau de a exercita o anumită activitate; c) exercită controlul asupra aplicării măsurilor de constrîngere cu caracter educativ; d) întocmeşte referate presentinţiale de evaluare psihosocială a personalităţii, solicitate de instituţiile competente; e) transmite referatul către penitenciarul în care este deţinută persoana; f) ţine dosarele persoanelor aflate în conflict cu legea penală; g) desfăşoară acţiuni de resocializare şi de reintegrare a subiecţilor probaţiunii; h) participă la şedinţele de judecată, la solicitarea instanţei, în momentul prezentării referatului presentinţial de evaluare psihosocială a personalităţii; i) iniţiază procedura de stimulare sau de sancţionare a persoanelor aflate în conflict cu legea penală şi expediază demersurile respective în instanţă de judecată; j) organizează implementarea programelor educative şi de profilaxie în privinţa persoanelor minore aflate în conflict cu legea şi a celor liberate din locurile de detenţie; k) întocmeşte rapoarte periodice privind acordarea de consultaţii şi de asistenţă psihosocială, precum şi privind exercitarea controlului asupra subiectului probaţiunii; l) în baza activităţii practice şi teoretice, formulează propuneri în vederea dezvoltării activităţilor de probaţiune; m) păstrează confidenţialitatea datelor de care a luat cunoştinţă în executarea obligaţiilor de serviciu, chiar şi după încetarea activităţii de probaţiune, cu excepţia interogatoriilor efectuate de către organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată; n) încheie contracte cu persoane liberate din locurile de detenţie.

18.Protecția juridică a personalului organelor de probațiune1. Personalul organelor de probaţiune se află sub protecţia statului. 2. Cerinţele legitime ale personalului organelor de probaţiune sînt executorii pentru persoanele cu funcţie

de răspundere şi pentru alte persoane. Neexecutarea cerinţelor legitime, atrag răspundere conform legislaţiei.

11

3. Personalul organului de probaţiune este supus asigurării de stat obligatorii prin efectul legii din contul mijloacelor de la bugetul de stat, suma asigurată fiind egală cu suma drepturilor băneşti pe 10 ani din ultima funcţie

4. Sumele asigurate se plătesc: în caz de deces al angajatului organului de probaţiune, survenit în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de

serviciu, persoanelor care se aflau la întreţinerea acestuia, cu titlu de ajutor unic, egal cu suma drepturilor băneşti pe 10 ani ale celui decedat; în afară de aceasta, timp de 5 ani, li se plăteşte lunar suma drepturilor băneşti lunare ale celui decedat; la expirarea termenului indicat, se stabileşte pensie de urmaş conform Legii privind pensiile de asigurări sociale ;

în caz de invaliditate a angajatului organului de probaţiune survenită în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu sau de invaliditate survenită în cel mult 3 ani de la eliberare din serviciu ca urmare a unei boli contractate în perioada satisfacerii serviciului, dacă nu există temei de acordare a pensiei pentru vechime în muncă; sumele de asigurare sub formă de drepturi băneşti lunare se plătesc angajatului organului de probaţiune pînă la restabilirea capacităţii de muncă, dar nu mai mult de 5 ani; după expirarea acestui termen, se stabileşte pensie de invaliditate.

5. Modul de constatare a decesului sau a survenirii invalidităţii în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu se stabileşte prin regulament, aprobat de Ministerul Justiţiei de comun acord cu Ministerul Sănătăţii.

19.Munca in folosul societatiiI.Regelembntari juridice

Art.67 ,Codul Penal al RM din 18.04.2002 prevede:    (1) Munca neremunerată în folosul comunităţii constă în antrenarea condamnatului, în afara timpului serviciului de bază sau de studii, la muncă, determinată de autorităţile administraţiei publice locale.

12

    (11) În cazul militarilor în termen şi militarilor cu termen redus, munca neremunerată în folosul comunităţii constă în antrenarea condamnaţilor în timpul liber de şedinţe, stabilite în conformitate cu cerinţele regulamentelor militare, la muncă, determinată de comandantul unităţii militare.    (2) Munca neremunerată în folosul comunităţii se stabileşte pe un termen de la 60 la 240 de ore şi este executată de la 2 la 4 ore pe zi.    (3) În caz de eschivare cu rea-voinţă a condamnatului de la munca neremunerată în folosul comunităţii, ea se înlocuieşte cu închisoare, calculîndu-se o zi de închisoare pentru 2 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii. În acest caz, termenul închisorii poate fi mai mic de 6 luni.    (4) Munca neremunerată în folosul comunităţii nu poate fi aplicată persoanelor recunoscute ca invalizi de gradele I şi II, militarilor prin contract, femeilor gravide, femeilor care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani, persoanelor care nu au atins vîrsta de 16 ani şi persoanelor care au atins vîrsta de pensionare.    (5) Munca neremunerată în folosul comunităţii va fi prestată timp de cel mult 18 luni, timp care se calculează de la data rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti.    (6) Militarii în termen şi militarii cu termen redus condamnaţi la muncă neremunerată în folosul comunităţii execută această pedeapsă în unitatea militară.

La 31.12.2003 Guvernul RM adopta,prin Hotarirea nr.1643,”Regulamentul cu privire la modul de executare a pedepsei penale sub forma neremunerata in folosul comunitatii”Colabiratorul Oficului de executare:

Dupa primirea hotaririi judecatoresti si dispotiei de executare,le inregistreaza intr-un registru special,care este enumerate si sigilat.registrul are 14 rubrici (date despre condamnat,domiciliul sau,denumirea instantei care a pronuntat hotarirea,intrarea ei in vigoare ,data primirii sentintei spre executare,termenul de executare,data luarii la evident a condamnatului,etc);

Imediat ,dar nu mai tirziu de 5 zile,va expedia in instant de judecata care a pronuntat hotarirea o instiintare despre aplicarea pedepsei.

Fiecarui condamnat I se intocmeste o fisa de control si un dosar personal; Despre faptul familiarizarii condamnatului cu modul si conditiile de executare a pedepsei date se

intocmeste un angajament,semnal de el. In parallel cu instiintarea instantei de judecata,servicul de execuatre se oblige sa expedieze si o

instiintare,adresata comisariatului de politie,pentru luarea la evident a persoanei condamnate; Dupa identificarea locului de unca,serviciul de excutare va trimite o instiintare administratei

organului unde va fi angajat condamnatul;Specialistii administratiei publice locale:

Determina obiectele cu destinatie sociala care ofera locuri de muna pentru acesta categorie de condamnati;

De comun accord cu oficiile de executare stabilesc locul si volumul de munca pentru condamnat,afectueaza alte actiuni legate de acest fapt.

II.Activitati1. Seminarul de Formare de formatori 15-18 mai 2003(25 persoane ,judecatori si executor

judiciary,procurori,cadre din MAI,lectori ai Universitatii de Stat din RM,etc);2. SEMINARUL PENTRU PROCURORI ŞI POLIŢIŞTI (Chişinău, 2-3 iulie 2003)- participanţi

colaboratori ai procuraturii şi ai poliţiei. Desfăşurarea 28 trainingului a fost determinată de necesitatea informării şi pregătirii practice a procurorilor şi a colaboratorilor de poliţie, care urmeazăsă exercite un rol aparte in ceea ce priveşte aplicarea pedepsei penale - munca in folosul comunităţii.

13

3. 13-14 ianuarie 2004 ,Atelierul de lucru “Pilotarea muncii neremunerate in beneficial comunitatii in privinta minorilor”- a avut drept scop examinarea modalitatii de aplicare a pedepsei cu munca neremunerata in folosul comunitatii fata de minori, stabilirea modelului de interactiuneintre structurile implicate in executarea acesteia, componentele din dosarul personal al minorului condamnat;

4. 30 ianuarie 2004 Masa Rotunda”Aplicarea si executarea muncii neremunerate in folosul comunitatii in sectorul Centru al mun.Chisinau”- avind drept scop de a stabili un plan de actiuni la nivel de sector in ceea ce priveste aplicarea si executarea muncii comunitare si stabilirea unei retele intre institutiile ce vor fi implicate direct in aplicarea si executarea reusita a pedepsei cu munca neremunerata in beneficiul comunitatii;

5. 11 februarie Masa rotunda privind “Aplicarea si execuatrea muncii neremunerate in folosul comunitatii or.Nisporeni”- Participantii au beneficiat de informarea privind cadrul legal, specificul activitatii executorilor judecatoresti, rolul administratiei publice locale.

6. 3 martie 2004 Masa Rotunda din cadrul programului de informare si pregatire pentru “Aplicarea si execuatrea muncii neremunerate in folosul comunitatii in or.Ungheni-S-a pus in discutie problema instruirii metodice a persoanelor care vor supraveghea la locul de prestare a muncii condamnatului si instruirea primarilor cu invitarea unor experti nationali. A fost mentionata necesitatea individualizarii pedepsei, ceea ce inseamna ca la aplicarea pedepsei cu munca neremunerata in folosul comunitatii sa se tina cont de particularitatile personalitatii, starii sanatatii, motivatiei etc. ale infractorilor in a executa pedeapsa mentionata;

7. Au fost publicate: Ghidul teoretico-practic privind munca neremunerata in folosul comunitatii pentru copii in

sistemul de justitie; Brosura informtiva”Ce e bines a stii daca ti sa aplicat pedeapsa cu munca neremunerata in

folosul comunitatii?”; Posterul cu sloganul :Da-mi o sansa sa ajung util societatii; Ghidul practice privind munca neremunerata in folosul comunitatii; Au fost selectate 3 sectoare :r-nul Ungheni,r-nul Nisporeni si sect.Centru al mun.Chisinau; In sectoarele de pilotare au fost organizate mese rotunde cu factorii chiei cu scopul:de a stabili o

retea intre institutiile ce vor fi implicate direct in aplicarea si executarea reusita a pedepsei cu munca neremunerata in beneficial comunitatii.Au fost invitati atit colaboratori ai organelor de ocrotire a normelor de drept,cit si directorii institutiilor ce nemijlocit vor oferilocuri de prestare a muncii.

Au fost create in fiecare sector comitetele locale care au drept scop al activitatii solutionarea rapida a problemelor ca ar putea aparea in functionarea mecanismului de executare a muncii neremunerate in folosul comunitatii;

In fiecare sector –un coordator local cu functiile:stabilirea intrunirilor comitetului local in sedinte plenare si extraordinare; depistarea problemelor ce apar in decursul aplicarii si executarii pedepsei de catre condamnati; Informarea continua a membrilor comitetului local despre novatiile in legislatie,practica,experienta in ceea ce priveste munca neremunerata in folosul comunitatii;

Condamanti la munca neremunerata in folosul comunitatii: 2003- 4 persoane; 2004-155 persoane,14- minori,9-femei; 2005-1796 persoane,234-monori , 120- femei; 2006-3273 persoane,320- minori,252 –femei;

Munca in folosul comunitatii a inceput sa fie aplicata la anivel national;

20.Orientarea profesională a deținuților și ex-deținuților

1. Contractul individual de muncă- documentele care se prezință la încheierea contractului individual de muncă sunt: buletinul de identitate; carnetul de muncă; documentele de evidență militară p/u recruți și rezerviști; diploma de studii, certificatul de calificare; certificatul medical.

14

2. Scrisoarea de intenție- scopul e/e sa-l facă pe cel care o primește să citească SV-ul; t/e adresată unei persoane anumite, sau pe numele întreprinderii sau instituției; t/e să aibă o formă clară, atractivă; se scrie pe foaie formatul A4;

3. CV-ul;4. Training de dezvoltare a abilităților sociale.

21. Pregătirea p/u liberare și reintiegrare socială a ex-deținuților Aspecte principale ale pregătirii p/u liberare:

1. perfectarea actelor de identitate; 2. perfectarea documantelor p/u primirea indemnizațiilor/ pensiilor; 3. restabilirea relațiilor cu familia; 4. orientarea profesională a deținuților și ex-deținuților.

Restabilirea relațiilor cu familia: în acest proces se încadrează următorii specialiști: psihologul; asistentul social; educatorul; șeful de sector; juristul; alți angajați din cadrul IP sau din comunitate. Metode folsite:

1. Genograma - reprezentarea grafică a structurii familiei (patrat-bărbat; cerc-femeie; etc); se aplică în etapa de evaluare, avînd rol de diagnostic social; folosind simbolurile grafice se desenează structura familiei, pornind de la generația mai vîrstincă pînă la copiiAsistentul social va da întrebări cît mai simple și mai clare clientului, p/u ca informația înregistrată sa fie cît mai aproape de realitate ( cîți frați sunteți?, etc); la sfîrșitul genogramei se va anexa legenda, cu explicațiile de rigoare p/u fiecare semn a genogramei.

2. Ecomapa – e/e metoda , care are în centrul clientul după ce se trasează relațiile acestuia cu persoane sau instituții, relațiile vor fi indicate de linii drepte, curbe, întrerupte, însemnătatea fiecărei linii va fi dată de legendă, care va fi anexată la ecomapă; se realizează spre sfirsitul etapei de evaluare, cînd asistentul social deține suficiente informații p/u a putea aprecia tipul și calitatea relațiilor clientului cu alte persoane sau instituții;Spre deosebire de genogramă, datele oferite de client t/e să fie verificate și completate cu informații primite și de la alte persoane.

3. Analiza cîmpului de forțe- tehnică de culegere și prelucrare a informațiilor privind factorii/ forțele, care contribuie la rezolvarea problemei clientului; se aplică în etapa de intervenție, după ce s-a construit planul de intervenție; forțele/ punctele tari sau slabe identificate la nivelul sistemului client se regăsesc în sistemul de valori, sentimente, atitudini, resurse economice, familiale, sociale ale acestuia.

15

22. Medierea. Cînd a apărut. Ce e/e specific procesului de mediere. Medierea- un proces prin care mediatorul reușește să transforme un conflict într-o înțelegere, o alternativă în raport cu justiția, de rezolvare a conflictelor dintre părți, prin care o persoană neutră, imparțială , fără putere de decizie (mediatorul), ajută părțile să găsească împreună o soluție , care va rezolva neînțelegerile dintre ele, prin utilizarea unor metode și tehnici specifice, bazate pe comunicare și negociere. Medierea e/e considerată o metodă altermativă. Scopul: evitarea procedurii juridice. Medierea permite restabilirea unui spațiu de comunicare, asigurînd, în acelaș timp, o bună cunoaștere a drepturilor și obligațiilor fiecărei părți . P/u ca aceasta să aibă loc e/e nevoie de acordul și voința fiecărei părți, cît și de participarea activă a acestora la căutarea soluțiilor. Avantaje :medierea abordează conflictul în întregime, calea juridică însă e/e doar soluția vizibilă a unui conflict. Medierea e/e una din cele mai vechi forme de rezolvare a conflictelor. Prima mențiune a acestei metode a fost făcută cu 2000 de ani înainte de Hristos, un rege sumerian a mediat conflictul dintre vecinii săi, reușind să instaureze pacea. În China ( sec.III Î.H.) Școala Confuciană discuraja recursul la instanțe, încurajînd medierea. În Franța medierea a fost folosită în timpul Revoluției Franceze din 1798, ideologii revoluției, considerînd medierea ca metodă ideală de soluționare a disputelor. În Noua Anglie adesea a fost folosită în cadrul comunităților religioase. În zilele noastre e/e utilizată în diverse domenii, de la cel mai înalt nivel- negocieri internaționale, pînă la rezolvarea conflictelor în familie. În SUA sunt organizate chiar și organizații profesionale de mediatori, ce se ocupă de eficientizarea și răspîndirea medierii și profesionalizarea ei.Specificul procesului de mediere: Mediatorul nu are putere de decizie sau soluționare, el doar gestionează procesul de mediere; Medierea nu e/e obligatorie; Poate fi organizată ca serviciu public sau privat; Părțile aflate în conflict participa în mod voluntar; Succesul medierii depinde de calitățile și profesionalizmul mediatorului; Medierea e/e mai puțin costisitoare decît un proces în instanță; Se desfășoară independent de procedura judiciară, înainte sau după; Medierea poate fi judiciară sau extrajudiciară; Medierea se concretizează într-un raport, prin care părțile consemnează înțelegerea la care au ajuns, în

care se indică: dacă părțile s-au prezentat la mediere; dacă au fost de acord să fie asistate de mediatorul în cauză; durata medierii; faptul dacă s-a ajuns la un numitor comun.

16

23. MediatorulMediatorul –persoană care intervine ca un administrator al informațiilor, ajutînd la identificarea cauzelor și a alternativelor de rezolvare a conflictelor, sau divergențelor dintre două părți aflate în conflict de interese. Mediatorul depune întreaga sa percepere, experiență, talent, în procesul de mediere, astfel încît discuțiile să conducă la dezvoltarea unor angajamente acceptate de părțile mediate.Condiții ce trebuie să le îndeplinească un mediator:

Are capacitate deplină de exercițiu; Are studii superioare; Are o vechime în muncă de cel puțin 3 ani, sau a absolvit un program post-universitar de nivel masterîn

domeniu, acreditat conform legii și avizat de Consiliul de mediere; e/e aptă din punct de vedere medical, p/u exercitarea acestei activități; se bucură de o bună reputație bună și nu are antecedente penale, sau orice altă încălcare juridică; a absolvit cursurile de mediator, în condițiile legii; a fost autorizată ca mediator.

Calitățile mediatorului: să insufle încredere; să fie un bun psiholog; să fie un bun ascultător; să fie obiectiv și neutru; răbdător; creativ; perseverent; flexibil; modest. Calități profesionale:

1. imparțialitate-trebuie să acționeze în interesul ambelor părți, fără a favoriza una din ele;2. neutralitate- mediatorul t/e să cîștige încrederea oponenților și să se impună în fața lor ca o persoană ce

are dreptul exclusiv de identificare a zonei de contact, în care se pot dezvolta acordurile reciproc avantajoase, cu condiția că soluția e/e negociată de părți, nu de mediator;

3. confidențialitate- păstrarea secretului informațiilor furnizate în timpul medierii de către părțile mediate4. profesionalism -în timpul medierii se furnizează doar informații juridice, nu se acordă consultații juridice,

în cazul lipsei unei informații juridice necesare, mediatorul poate invita, cu acordul pîrților mediate , un avocat care să ofere aceleașă informații, în acelaș timp, ambelor părți;

5. mediatorul t/e să acționeze conform codului deontologic.Mediatorul nu are voie:

să decidă în numele părților; să oblige părțile să-și rezolve disputa; să amenințe sau să intimideze pe cineva; să mintă; să divulge confidențe.

17

24.Asistanta sociala acordata detinutilorTehnici utilizate de asistentul social in lucrul cu deligventii:

evaluarea; autoevelarea; interviul; intergogarea; consilierea;

Principii le pe care se bazeaza as ce-si desfasoara munca in cadrul institutiilor penitenciare:

1. Principiul umanitatii-orice detinut are posibilitate sa traiasca conform normelor sociale;2. Principiul legalitatii-respectarea drepturilor si a obligatiilor detinutilor,determinate de conditiile

de detentie;Functiile de baza in practica de lucru a as in penitenciar:

Suport juridic:respectarea in penitenciar a drepturilor detinutilor, restabilirea relatiilor detinutului cu familia si rudele, procesul de asigurarea materiala a detinutilor; perfectarea actelor de identitate;planificarea procesului de reeducare si reintegrare a detinutilor;implicarea detinutilor in munca;etc;

Asistarea psihio-sociala-consilierii psihologice individuale si de grup; programe de interventie; Pregatirea detinutilor pentru liberare-implimentarea programelor de pregatire pentru liberare;

asigurarea detinutului cu loc de munca si trai; implicarea ONG si religioase ce activeaza in scopul reeducarii si reintegrarii categoriei in societate;

24.1. Codul Etic al Asistentei SocialeCod Etic- set de reguli care reflecta principii generale de conduita profesionala. Comportamentul asistentului social trebuie sa fie consecvent si responsabil, astfel încât sa nu afecteze imaginea profesiei. Angajatii sistemului penitenciar au un cod etic al colaboratorului sistemului penitenciar elaborat in conformitate cu prevederile Cosntitutiei RM,Legile cu privire la sistemul penitenciar,Legile cu privire la combaterea coruptiei si protectionismului ,cu recomandarile Consiliului Europei privind coduitele de etica pentru functionarii publici,ce stabilesc principiile de baza ale eticii profeionale a coloboratorului sistemului penitenciar si conduita acestuia in raport cu societatea.Valorile etice:

Egalitatea in sanse; Independenta si individualitatea fiecarei persoane; Transparenta si participarea la acordarea serviciilor sociale; Confidentialitatea; Demnitatea umana;

Principiile etice ale as: Furnizarea de servicii in beneficiul clientilor; Justitia sociala; Demnitatea si unicitatea persoanei; Autoderminarea; Relatiile interumane; Integritatea; Competenta;

18

24.2.Responsabilitatile as fata de profesie:Asistentul social promoveaza si mentine standardele practicii profesionale., promoveaza si dezvolta valorile si etica profesiei, baza de cunostinte si misiunea profesiei, protejeaza si promoveaza integritatea profesionala atât prin studii, cercetare, analiza si critica constructiva, cât si prin activitati de predare, consultanta, expuneri în cadrul comunitatii si participare activa în cadrul organizatiilor profesionale. Responsabilitatile etice ale asistentului social fata de client de a promova bunastarea clientului. Intresele clientului primeaza. Asistentul social activeaza în limitele obligatiilor legale si ale responsabilitatilor sale în cadrul institutiei angajatoare; Asistentul social nu decide în numele clientului. Asistentul social îl ajuta pe client sa-si identifice si sa-si dezvolte resursele în vederea alegerii celei mai bune optiuni, acordând totodata atentia necesara intereselor celorlalte parti implicatel are responsabilitatea de a furniza informatii despre natura si necesitatea serviciilor si de a informa clientul cu privire la dreptul sau de a refuza serviciul oferit Responsabilitatile etice ale asistentului social in cazul serviciilor de informare:corectamcompleta,adaptata,operative,cometenta;Responsabilitatile etice ale asistentului social fata de institutia angajatore :Asistentul social respecta politica, principiile si regulamentele interne ale institutiei angajatoare, participa la îmbunatatirea politicilor si procedurilor institutiei angajatoare si la sporirea eficientei serviciilor oferite,asigura ca institutia angajatoare cunoaste obligatiile etice ale profesiei de asistent social prevazute de Codul Etic si implicatiile practice ale acestor obligatii,se asigura ca practicile, politicile si procedurile institutiei în cadrul careia îsi desfasoara activitatea sunt compatibile cu prevederile Codului Etic. Responsabilitatile etice ale asistentului social fata de colegi:cooperare,sustinere reciproca,restect reciproc,sinceritatea si corectitudine,folosirea unui limbaj adegvat si decent,atitudine concilianta.

25.Obligatiile functionale ale asistentului social din penitenciarFisa de post a asistentului social:Titlul postului:Asisten Social;Locul Angajarii: Numele exact al institutiei Ministerului Justitiei,Departamentul Institutiilor Penitenciare;Titularul postului:se completeaza numele titularului postului;Titulara postului imediat superior:seful serviciului psihologic si as sau postul in cadrul institutiei care este ierarhic superior.Assietntul Social-se ocupa in principal cu recuperarea si reitegrarea psiho-sociala si profesionala a persoanelor ce se afla in locurile de detentie,ajutindu-le in rezolvarea problemelor legate de situatia lor sociala sau viara personala.Va organiza activitatea sa in conformitatea cu Constitutia RM,Codul penal al RM,Codul procesual-penal al RM,etc.Atributii si responsabilitati:pledeaza pentru respectarea in penitenciar a drepturilor detinutilor; efectueaza consultatii individuale; efectueaza un program de consiliere;acorda ajutor la restabilirea realatiilor sociale pierdute;ajutor la perfectarea actelor de identitate; ajutor la incadrarea in cimpul muncii,participa direct la procesul educative ;pregateste mometul eliberarii detinutului;Cerinte pentru exercitarea functiei:aptitudini/calitati profesionale(empatie,studii superioare,cunoasterea limbii romina si rusa,etc),calitati personale(creativitate,tolerant,cooperare,comunicabilitate,spirit de echipa); deprinderi transferabile(deprinderi de lucru in grup,asigurare de servicii,planificare si organizarea activitatilor, acordarea de consultant si consiliere,pregatirea darilor de seama,rapoarte);

19

26.Planificarea procesului de reitegrare sociala a detinutilorOdata juns in institutia penitenciara,detinutul trece prin perocesul de investigare generala,la care ia parte si asistentul social.Determinarea problemelor sociale se realizeaza in carantina,atunci cind as face cunostinta cu persoana.As informeaza detinutii despre serviciile pe care le acorda si specificul problemelor pe care le poate solution impreuna cu condamnatul.Lucrul cu detinutul poate fi realizat doar daca se cunosc nevoile detinutilor.Pentru colectarea datelor despre detinut as foloseste urmatoarele tehnici:

Studierea dosarului personal al detinutilr; Interviul; Intervievarea membrilor familiei detinutilor; Discutarea cazului cu alti specialist; Informatia trebuie preluata din surse sigure si competente;

Date despre detinut necesare as :1. Date personale;2. Starea civila;3. Infractiunea;4. Domiciliul;5. Studiile;6. Profesia;7. Etnia/religia;8. Starea de sanatate;9. Profilul psihologic;10. Istoricul social;11. Aspect privind modul de viata;12. Necesitati;13. Atitudini;

Fisa de evaluare se completeaza de catre as impreuna cu detinutul,informatia pe care o va nota asa va permite sa avem o imagine generala a particularitatilor detinutului si sa identificam posibile probleme sociale.Fisa poate fi deschisa doar atunci cind condamnatul vine singur si cere ajutor.Daca detinutul nu sa adresat as pe intreaga perioada de detentie,fisa va fi completata odata cu organizarea procesului de pregatire pentru liberare.Probeleme cu care se adreseaza un detinut la as:

Restabilirea relatiilor cu familia; Organizarea procedurii de inregistrare/desfacere a casatoriei; Organizarea procedurii pentru perfectarea actelor de identitate; Organizarea profesionala;

Fisa personala de as include: Specificul problemei; Pasii in vedeerea solutionarii problemei; Evaluarea;

Aceste fise sunt incluse in dosarul personal al detinutului in caz ca acesta este transferat la alt penitenciar.

Reintegrarea sociala a detinutilor incepe din ultimele 6 luni de detentie si continua pina in prima zi a eliberarii,iar in unele cazuri continua si dupa liberare.Etapa de pregatire pentru liberare a detinutului urmareste consolodarea legaturilor sociale in vederea adaptarii si acomodarii lui la normele si la viata sociala din afara.In termenul stability as desfasoara un program specilaizat pentru pregatirea de liberare,care contine:sedinte de grup cu detinutii ce au ca scop dezvoltarea deprinderilor sociale,informarea si instruirea pentru a face fata problemelor cu care acestia se vor confrunta in libertate;

20