Iată problema:

Un răufăcător nebun te obligă să joci cu el ruleta rusească. În cilindrul revolverului sunt trei gloanţe, în camere consecutive. Revolverul are şase camere pentru gloanţe. La începutul jocului, cilindrul revolverului este învârtit o singură dată. Apoi, arma va fi pasată între voi (tu şi răufăcător) până când va elibera un glonţ. Răufăcătorul te lasă să alegi dacă vrei să fii primul sau al doilea care trage. Ce ai alege, pentru a avea mai multe şanse să rămâi în viaţă? Explică răspunsul.Iată testul:

1. NASA a primit 3 mesaje într-o limba ciudată. Oamenii de ştiinţă le-au analizat şi au ajuns la concluzia că "BULEKC NTENYZ RNAZXU" înseamnă "pericol explozie racheta", "VINTAR GROLN BULEKC" înseamnă "pericol invazie extraterestri" şi că "NTENYZ XAVI CRYNS" înseamnă "explozie cataclism apocalipsa". Ce inseamna RNAZXU?

2. Continuaţi proverbul: Numai cine nu munceşte, ...

3. Alegeţi dintre variantele următoare un sinonim pentru cuvântul A OBLITERA:

a. A caligrafia b. A astupa c. A obliga d. A educa

4. Scrieţi cu cifre romane, folosind majuscule, numărul 649.

5. Dacă Maria poate vopsi o casă în 4 ore, iar Marius poate vopsi aceeaşi casă în 6 ore, în cât timp vor vopsi împreună casa?

6. Câţi mililitri de apă sunt necesari pentru a umple un cub cu muchia de 10 cm?

7. TVEUIAHSX este anagrama cărui cuvânt din 9 litere?

8. Grace are 16 bomboane in buzunar. 8 sunt roşii, 4 sunt verzi şi 4 albastre. Care este numărul

minim de bomboane pe care trebuie să le scoată din buzunar ca să fie sigură că a scos cel puţin câte una din fiecare culoare?

9. Simon a ajuns la birou la 8:15 dimineaţa şi a plecat de la birou la 10:30 seara. Dacă Simon este plătit cu 10$ pe oră pentru cele 8 ore normale de lucru şi cu 50% mai mult pentru orele suplimentare, cu cât va fi plătit Simon în acea zi?

10. Dacă 1 + 1 = 3 şi 4 + 4 = 7, cât face: 1 + 4?

Întrebările au fost preluate de pe mai multe siteuri de teste de inteligenţă, în română şi engleză. De mare ajutor ne-au fost testele de pe siteul teste-de-inteligenta.ro

Răspunsul la problema de joi, cea de la testele Google, este că ar trebui să alegi să tragi al doilea.

Numerotează camerele cu numere de la 1 la 6. Camerele 1-3 au gloanţe, camerele 4-6 sunt goale. După ce rotim cilindrul revolverului, avem şase posibilităţi:

1. Camera 1 - Jucătorul 1 moare

2. Camera 2 - Jucătorul 1 moare

3. Camera 3 - Jucătorul 1 moare

4. Camera 4 - Jucătorul 2 moare (prima împuşcătură, jucătorul 1, camera 4 liberă; a doua împuşcătură, jucătorul 2, camera 5 liberă; a treia împuşcătură, jucătorul 1, camera 6 liberă; a patra împuşcătură, jucătorul 2, camera 1 plină)

5. Camera 5 - Jucătorul 1 moare (acelaşi raţionament ca mai sus)

6. Camera 6 - Jucătorul 2 moare (acelaţi raţionament)

Aşadar, jucătorul 2 are patru din şase şanse să câştige.

Psychologies: Cum ati defini gelotofobia si care sunt sursele anxietatii sau fricii de a fi luat in ras?

Michael Titze: Intr-o carte din ’95, am descris mai multi pacienti tratati de mine pentru depresie sau anxietate. In fiecare din aceste cazuri se gasea un complex de inferioritate decisiv. Astfel ca am incercat sa asociez teoria adleriana legata de sentimentele de inferioritate cu teoria aceasta noua, a emergentei sentimentului de rusine (legata mai ales de psihanalistul american Leon Wurmser).

Pentru a ilustra acest fapt, am incorporat in scrierile mele povestea lui Pinocchio (care tematizeaza pe larg experienta rusinii). In acest context, am creat termenul de „gelotophobie“ si am creat moduri de a trata aceasta boala legata de rusine. Multi oameni se tem sa nu fie luati in ras si fac tot ce pot ca sa evite aceasta jena. Ceva care ii individualizeaza pe gelotofobici este ca nu fac diferenta intre sacaiala jucausa si ridiculizare. Pentru ei, orice ras este agresiv si glumele neagresive pot fi resimtite ca o mare rautate.

Gelotofobia, in general, isi are originea in experientele traumatice din copilarie sau adolescenta, cand oamenii au fost agresati in acest fel. Se leaga si de interactiunile timpurii cu parintii. Parintii acestor oameni au pus presiune pe ei sa ajunga la un ideal care era doar al lor. In acest fel, un superego rigid s-a creat si a dat nastere sentimentelor de vina si de rusine. Cand copilul nu se conformeaza asteptarilor parintesti, ei ii pot da mesaje de retragere a iubirii si de ridiculizare. Sunt comportamente menite sa asigure conformarea cu cererile lor. A nu intra in aceasta structura normativa duce la frica de pierdere si la adaptarea la cererile familiei.

De fapt, indivizii ridiculizati sunt mai conformisti si mai fricosi sa nu rateze. Consecinta este ca un copil va intra mai bine in microuniversul familiei, dar va slabi legatura cu agentii extrafamiliali. Sentimentul ca apartine unei comunitati mai mari este saracit sau nu apare. Ca rezultat, acesti indivizi nu sunt in stare sa se integreze in grup intr-o maniera relaxata. Vor tinde sa se separe de activitatile sociale, pentru a evita jena, sau vor crede ca sunt perceputi drept ridicoli, penibili.

Dar faza decisiva este pubertatea: acum, cei tineri examineaza felul cum se raporteaza ceilalti la ei. Tinerii vor incerca sa determine cine are rolul dominant in grup. Daca vad ca difera ca vestimentatie sau muzica, sau limbaj, sau relatii cu sexul opus, se vor teme ca devin ciuca

batailor de joc. Ridicolul are un rol crucial in relatiile interpersonale din grupuri. In primul rand, are o functie coeziva pentru grup. Cei care se comporta altfel decat norma grupului, se vor confrunta cu rasul pedepsitor, care ii forteaza sa respecte asteptarile grupului. Cei mai tineri insa,care nu au capacitatea de a anticipa si de a intelege asteptarile celorlalti, nu vor fi capabili sa isi corecteze comportamentul neconventional.

Ce ne puteti spune despre povestea lui Pinocchio in varianta Carlo Collodi si „complexul Pinocchio“?

M.T.: Complexul lui Pinocchio este un fenomen ce se refera la cei care sufera de gelotofobie. Oamenii acestia nu au invatat niciodata sa aprecieze umorul. La fel era si Pinocchio, o marioneta de lemn. In sfera fizica, multe emotii se manifesta in muschii nostri. Comunicam in felul in care ne prezentam celorlalti, prin postura. Cand ne este teama, muschii de obicei intepenesc, apare tensiunea musculara. Aceasta este asociata cu panica. In aceasta situatie nu prea poti sa folosestienergia vitala pentru scopuri agresive, cum ar fi atacarea agresorului sau fuga.

Filozoful francez Henri Bergson a scris o carte minunata, Rasul. In aceasta carte, el a descris perfect complexul Pinocchio atunci cand suntem ridiculizati sau redusi la a fi simple papusi. Marionete. Exact asta este „persona“ lui Pinocchio: o papusa de lemn. Daca cineva nu e capabil sa dezvolte un simt al apartenentei in copilarie, pentru ca nu a experimentat sentimentul de iubire si stima din partea parintilor sai, rezultatul, spune Bergson, este ca nu va fi capabil sa intre in grup intr-o maniera relaxata.

Nu va dezvolta abilitati sociale. Rusinea ii face defensivi. Se ascund, sunt singuri. Nu isi asuma riscuri in viata sociala. Singurul lor scop este sa nu fie luati in ras de ceilalti. Asta e gelotofobia. Bergson zice ca oamenii acestia sunt pedepsiti de societate pentru ca sunt ridicoli… Ei se si comporta astfel: rosesc, de exemplu. Tensiunea fizica ii face sa tremure, se balbaie. Arata defensiv… Cand merg pe strada, parca poarta o masca si nu se misca usor si spontan. Asta ii poate face si mai amuzanti – ceea ce provoaca si mai multa tensiune. Ei incearca sa-si controleze miscarile spontane, ceea ce e, fizic, imposibil…

Astfel ca ajung sa arate precum Pinocchio, marioneta de lemn. Oamenii acestia sunt singuri si

neincrezatori. Au o atitudine „agelotica“ (incapabili sa aprecieze rasul) pentru ca nu au experimentat amuzamentul, care aduce laolalta oamenii si creeaza o comunitate. Motivul este ca s-au simtit separati de persoana de referinta timpurie. De obicei, este vorba despre o mama egoista sau una trista. Fata de care ei isi amintesc este cea e unui sfinx care nu rade. O mama rece.

Figura agelotica a rusinii. Atunci cand copiii se confrunta cu o astfel de figura, nu se poate construi o punte interpersonala. Copiii nu se pot conecta la altii. Ei nu vad rasul ca pe un mijloc pozitiv de a imparti ceva de valoare. Deci, ei nu pot dezvolta ceea ce Alfred Adler a numit „simtulcomunitatii“… Prietenii lor se dovedesc straini ostili, care ii trateaza intr-o maniera cruda. O unealta pe care acesti straini o folosesc, este rasul umilitor. Iata de ce copiii acestia se tem atat de mult – si nu fara motiv. Este convingerea mea ca a rade de cineva este cel mai crud mod de a dezumaniza pe cineva.

TRATAMENTUL GELOTOFOBIEI IN VIZIUNEA LUI MICHAEL TITZE

Multi pacienti cu simptome nevrotice se comporta, inconstient, ca niste clovni. Pe de alta parte, ei incearca din greu sa nu iasa din conduita comun agreata. In acest fel, ei se orienteaza perfectionist: fac eforturi mari de a evita orice greseala care ii poate pune in situatie ridicola sau de incompetenta.

Ei se supun unui principiu numit de Watzlawick more of the same: incearca din greu sa fie elocventi, relaxati, intelepti. Evoca reactii spontane prin efort constient. Acest efort insa duce la stres continuu (tensiune fizica si intepeneala), care poate deveni o sursa de comportamente ridicole sau ciudate. Daca lupta constient, ei nu mai sunt spontani, pierd „gratia naturala“, cum zice Bergson.

Devin neindemanatici, ca o marioneta. Devin prototipul bufonului de care rad ceilalti. In grupul de terapie pe care il anim, avem un clovn terapeutic, un coterapeut, de altfel. Clovnul acesta ii incurajeaza pe cei care sufera de gelotofobie. Clovnii se expun pe ei insisi, dar nu sufera ca se rade de ei. Cei care au simptome de gelotofobie, trebuie sa invete prima data sa se comporte ca niste clovni adevarati.

Ei invata sa dezvolte acelasi pattern cognitiv pe care il are un clovn, si experienta ii elibereaza de sentimentele negative pe care le asociaza, inconstient, cu rasul. Mai mult, clovnul terapeutic esteun model de comportament si pentru copiii sanatosi. Felul cum se comporta acestia nu este niciodata unul perfect. Poti privi un copil in doua feluri: unul normativ, copilul este o persoana in miniatura, care face greseli si, deci, e inferior sau slab.

Dar daca privesti puterea emotionala a copiilor, poti vedea si capacitatea lor de a se bucura de viata. Ei pot fi spontani, pot rade cu toata inima. Multi oameni ii privesc pe copii in prima varianta, evaluand comportamentul copilului sub normele stricte ale maturitatii. Copiii se pot simti astfel inadecvati… Introducerea clovnului in terapie serveste ca ego auxiliar. De exemplu, clovnul terapeutic poate veni sa-i sopteasca ceva stupid sau ridicol pacientului. Servind ca model de asertivitate, clovnul terapeutic poate media un moment si o senzatie de putere si de adecvare…Ciocolata şi numărul de premii Nobel

Blog Sergiu Vijiala (blog medical)

Scris de Sergiu Vijiala

Sâmbătă, 13 Decembrie 2014 21:16

Nu, nu a fost acordat premiul Nobel pentru descoperirea ciocolatei în ciuda faptului că sunt numeroase articole care subliniază efectul procognitiv asupra populației umane și nu numai, al consumului de semințe de Theobroma cacao în diferitele sale forme. Însă niște cercetători au vrut să vadă dacă există vreo legătură între consumul de ciocolată al unei țări și numărul de laureați ai premiului Nobel pe care-l oferă țara respectivă.

Numeroase studii au confirmat faptul că flavonoizii – substanțe organice întâlnite în ciocolată, ceai și vin roșu printre altele, sunt corelați cu funcția procognitivă (capacitatea unei substanțe de a îmbunătăți performanțele cognitive). Astfel, consumul acestora scade riscul de apariție al unei demenţe, îmbunătățește rezultatele la unele teste cognitive și îmbunătățește performanța cognitivă la persoanele în vârstă care suferă de o uşoară tulburare cognitivă (eng. mild cognitive impairment – o formă precoce de alterare a memoriei care nu va duce însă, întotdeauna, la demenţă).

Astfel, doctorul Franz H. Messerli a vrut să vadă dacă există o corelație între consumul de ciocolată al unei țări și numărul de laureați ai premiului Nobel pe care-l oferă țara respectivă. (1)

Corelând numărul de laureați ai premiului Nobel pe cap de locuitor (până în 2011) cu cel al consumului de ciocolată pe cap de locuitor, Messerli a ajuns la concluzia că în capul listei se află Elveția, aceasta fiind țara cu cel mai mare număr de laureați ai premiului Nobel pe cap de locuitor, cât și cea cu cel mai mare consum de ciocolată pe cap de locuitor, pentru care există un coeficient de corelație de 0,862 dacă cele două valori (al consumului de ciocolată şi al numărului de laureați) sunt corelate. (Rezultatele cu privire la consumul de ciocolată au fost preluate de pe site-ul www.chocosuisse.ch, iar cele cu privire la numărul de laureați în funcție de țară de pe www.wikipedia.com). Așa cum autorul recunoaște, „corelația dintre X și Y nu înseamnă cauzalitate, dar indică faptul că X îl influențează pe Y, Y îl influențează pe X sau că X și Y sunt influențate de un mecanism comun subiacent.”

Analizând imaginea din articol (1) veți observa o anomalie în dreptul Suediei, întrucât, având un consum de ciocolată pe cap de locuitor de 6,4 kg pe an, potrivit predicțiilor ar trebui să aibă „numai” 14 laureați ai premiului Nobel, însă are puțin peste dublu, și anume 32. Autorul se întreabă dacă nu cumva „Comitetul de acordare a premiului Nobel din Stockholm exagerează cu patriotismul în acordarea acestor premii. Pe de altă parte, suedezii pot fi foarte sensibili la ciocolată, astfel încât chiar și o cantitate infimă de ciocolată le-ar crește performanța cognitivă foarte mult.”

Pe de altă parte, autorul se întreabă „dacă nu cumva performanțele cognitive stimulează consumul de ciocolată, având în vedere că oamenii cu funcții cognitive superioare sunt ‹mai conștienți› în privința efectelor benefice ale consumului de ciocolată". Această a doua ipoteză mă trimite cu gândul la afirmația lui James Watson din 2007 când, în cadrul unui interviu luat de New York Times, a declarat că africanii au un IQ mai mic decât ceilalți pământeni: “Politicile noastre sociale sunt bazate pe ideea că inteligența lor (a africanilor) este la fel cu a noastră, dar toate testele spun că nu e așa". Extrapolând, în glumă, mă gândesc că autorul ar putea susține afirmația lui Watson sugerând că negrii nu au reușit să obțină prea multe premii Nobel, întrucât nu au consumat suficientă ciocolată. Personal, nu agreez niciuna dintre aceste corelații.

Autorul recunoaște la sfârșitul articolului că în fiecare zi consumă , în special, dar nu exclusiv, diferite varietăți de ciocolată neagră Lindt (ciocolata Lind își are sediul în Elveția) şi că nu a primit nicio sponsorizare din partea companiilor Lindt sau Nestle.

Mulți dintre cei care citesc articolul poate că vor fi sceptici , dar mă întreb cum de un jurnal respectat la nivel mondial (New England Journal of Medicine) și o referință de bază în domeniul medical a acceptat să publice un asemenea studiu dacă avea dubii asupra metodelor utilizate, a rezultatelor și concluziilor studiului? Mai mult, un alt jurnal de nivel mondial (Nature) a plecat dela aceste rezultate pentru a realiza un nou studiu care să analizeze comportamentul în materie de ciocolată a 23 de câștigători ai premiului Nobel din domenii diferite: fizică, chimie, fiziologie șimedicină, cât și economie (2). Comparându-i cu 237 de subiecți control corelați cu vârsta, sexul șinivelul de educație, Beatrice Golomb, autorul studiului de la Universitatea de California, San Diego, a ajuns la concluzia că 43% dintre laureați au raportat un consum de ciocolată de mai mult de 2 ori pe săptămână, în comparație cu numai 25% dintre cei 237 de subiecți control.

Totuși, ambii autori atrag atenția asupra faptului că sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma aceste rezultate având în vedere că în studiile lor au folosit „niște valorii medii la nivelulunor țări, iar consumul de ciocolată specific al fiecărui laureat al premiului Nobel din prezent și trecut este necunoscut.”

În final, redau răspunsurile anonime ale unor laureați cu privire la rezultatele studiului lui Golomb: „Fundația Nobel înmânează laureaților (pe lângă diplomă, medalie și cecul cu suma primită drept recompensă) o mică replică a medaliei din ciocolată, învelită într-un staniol colorat”, afirmă unul dintre fizicienii laureați. „Aceasta înseamnă că fundația este de părere că ciocolata este importantă.”

Un laureat în chimie a fost mai direct: „Ciocolata m-a făcut ceea ce sunt astăzi”, în timp ce un fizician laureat prezintă preferințele sale în materie de ciocolată: „Ciocolata albă este o obscenitate!”

Romania imparte cu Elvetia marele premiu la Salonul International de Inventii de la Geneva

de Raluca Pantazi HotNews.ro

Vineri, 4 aprilie 2014, 20:18 Science - Tehnologie

Standul Irewind

Foto: Mbtechnology

O inventie realizata de un grup de romani si cumparata in urma cu trei luni de o firma din Elvetiaa castigat marele premiu la Salonul International de Inventii de la Geneva 2014. Sistemul se numeste IREWIND si este format din camere video care se pot amplasa, de exemplu, pe o partie de schi si care transfera in mod automat secvente video gata editate in telefoanele de tip smart ale schiorilor abonati la sistem, atunci cand acestia se afla in campul vizual al camerelor. Mircea Tudor, castigatorul roman a doua editii ale salonului si actionar in firma elvetiana care a cumparat inventia, a declarat pentru HotNews.ro ca marele premiu de anul acesta este "partajat de Romania si Elvetia".

Inventia IREWIND a castigat marele premiu al Salonului International de Inventii de la Geneva. Sistemul a fost creat de romani in cadrul Centrului Est European pentru Cercetare Aplicativa Interdisciplinara (CEECAI), condus de Mircea Tudor, si in urma cu trei luni o companie elvetiana a cumparat firma romaneasca ce producea aceasta tehnologie "cu tot cu patent, cu actionariat, cu tot", a declarat Mircea Tudor pentru HotNews.ro. Acesta este motivul pentru care sistemul a fostprezentat la Salonul International de Inventii de la Geneva din partea elvetienilor, la standul acestora, a precizat Tudor.

Acesta a afirmat ca IREWIND este un sistem care se poate instala pe terenurile de sport sau pe partiile de schi, de exemplu, unde se amplaseaza "10 camere video pe niste stalpi dedicati, abonatul are un smartphone in buzunar, schiaza si cand ajunge la baza partiei are downloadate zece filmulete gata editate cu parcursul lui pe partie".

Intrebat cu ce difera aceasta tehnologie de cea existenta deja pe piata, acesta a declarat ca inventia este "platforma software de comunicare intre camera si telefon, care nu trece prin internet. Sony urca informatia in cloud. Aici comunicatia este directa intre telefon si sistemul nostru, prin Wi-Fi. Asta e noutatea. Avem un sistem foarte rapid de editare, pentru ca in momentul in care sportivul, de exemplu, a intrat in campul vizual al camerei, ea inregistreaza, editeaza, face secventa si o trimite in acelasi timp."

"Multi vor sa se vada filmati si apoi sa incarce pe Facebook, pe YouTube, dar sistemul ajuta la cresterea securitatii, pentru ca sistemul monitorizeaza daca cineva are un accident, e de interes pentru firmele de asigurari si pentru administratorii partiilor de schi. Am incheiat deja contract cu administratori ai partiilor de la Davos, de la Crans Montana din Elvetia si din Verbier. Se semneaza azi contract cu organizatorul maratonului de la Geneva si foarte probabil ca pana duminica cu Federatia Internationala de Minifotbal", a precizat Tudor.

Potrivit acestuia, "Romania e indirect pentru a 3-a oara castigatoare a marelui premiu de la Salonul International de Inventii de la Geneva".

Cumpararea unei astfel de tehnologii pentru o singura partie costa, in medie, 2-3 milioane de euro, a afirmat Mircea Tudor, care a precizat ca cel care cumpara sistemul nu mai trebuie sa dea ulterior niciun ban. "El mai departe poate monetiza tehnologia in diferite feluri, direct prin abonati sau indirect din publicitate. Dar, ca exemplu, primaria din Paris poate cumpara acest sistem pentru a-l aplica in zona turnului Eiffel si toti turistii care vin in aceasta zona primesc direct in telefoanele lor, fara a plati nimic, filmulete cu excursia lor in acea zona. O astfel de tehnologie poate atrage mai multi turisti, fiind folosita ca publicitate", a continuat Tudor.

Adrian Bizgan (inventator) in standul Evomed

Foto: Mbtechnology

Un alt sistem romanesc - o platforma de telemedicina - a obtinut premiul special al orasului Geneva, a anuntat Mircea Tudor. Si acesta a fost realizat tot la Centrul Est-European pentru Cercetare Aplicativa Interdisciplinara, care functioneaza de doi ani la Otopeni, entitate privata decercetare, fondata de Mircea Tudor. Inventia face obiectul unui proiect cu finantare europeana prin Ministerul Educatiei Nationale si va fi aplicata in Romania de la inceputul anului 2015, sustine acesta.

Aceasta platforma de telemedicina "e integrata intr-o dubita in care exista un mini-laborator de analize medicale si un car cu aparatura de investigare, ecograf, EKG si altele. Acest sistem se duceacasa la bolnav cu un medic rezident sau cu un medic caruia nu ii trebuie o specializare inalta, ii poate face pacientului investigatii functionale si 70 de tipuri de analize si se poate cupla online cu un grup de pana la 6 experti care pot fi oriunde in lume. Expertii au acces online la toate rezultatele analizelor facute pe loc, acces la imagini si sunt in contact cu medicul rezident la

pacient acasa, pot cere analize suplimentare si se pot pronunta asupra diagnosticului", a declaratpentru HotNews.ro fondatorul CEECAI.

Acesta a sustinut ca "noutatea o reprezinta interfatarea informatiei. Ecograful iti da un tip de fisier, EKG-ul un alt tip de fisier, retinograma un alt tip de fisier si niciodata aceste fisiere nu pot fivazute intr-un format unic. Platforma integreaza informatii si pune in teleconferinta un numar despecialisti."

Pentru acest sistem nu exista inca contracte de vanzare incheiate, insa Tudor a precizat ca este indiscutii cu o companie de asigurari din Elvetia. Potrivit acestuia, tot echipamentul costa 170.000 de euro, inclusiv masina.

"Noi avem in centrul acesta un grup de 30-40 de cercetatori si din cand in cand facem un brainstorming si stabilim pe ce sa facem cercetari. Si din discutii am zis sa mergem pe asta. Productia o facem tot noi, la Otopeni, la ambele inventii", a afirmat pentru HotNews.ro Mircea Tudor.

Acesta a declarat ca Centrul pe care il conduce a participat la salon si cu o tehnologie de suprafete inteligente interactiva - care a primit medalie de aur. Prin aceasta, "o masa poate fi impartita in 4 ecrane, una dintre persoane pe fereastra lui face comanda, alta discuta pe internet, a treia lucreaza pe un document si a patra face altceva. Si daca vars cafeaua fierbinte peaceasta suprafata, nu se intampla nimic. O alta aplicatie este intr-un cabinet medical, de exemplu, unde avem pereti de sticla. Atunci cand nu se desfasoara activitati care sa necesite discretie, sticla e transparenta; cand se face o consultatie, devine alba ca hartia si la final proiecteaza rezultatele investigatiei si discuta cu pacientul pe sticla, pe perete. Putem transforma, de exemplu, o vitrina de agentie de turism. Din momentul in care ma apropii, se transforma in ecran de calculator si prin touchscreen pot sa-mi aleg plajele pe care le doresc. O camera video ma filmeaza si ma proiecteaza imediat in acele peisaje", sustine Tudor.

Potrivit acestuia, astfel de sisteme s-au vandut deja in Romania, iar la Salon s-au aratat interesati "chiar administratori PALEXPO, locul in care se desfasoara salonul de la Geneva, care au 3 expozitii pe luna si vor sa cumpere tehnologia si sa inchirieze elemente de afisaj pentru expozanti". "Costul depinde de suprafata, preturile pot fi de la 1.500 euro pana la 10-15.000 de euro pentru un spatiu cu pereti inteligenti", a continuat Tudor.

Acesta a declarat ca nu a participat cu aceste tehnologii in cadrul standului national al Romaniei "pentru ca spatiul preluat de partea romana, de 32 metri patrati, este prea mic. Noi avem 100 demetri patrati in care le aratam exact ce am facut, despre ce e vorba, venim cu o desfasurare impresionanta de forte".

Amintim ca Mircea Tudor a castigat de doua ori marele premiu al Salonului International de Inventii de la Geneva, in 2013 si 2009. Cel mai recent premiu a fost acordat pentru sistemul Roboscan 2M Aeria, tehnologie care radiografiaza fuzelajul si aripile unui avion, cu scopul de a identifica orice obiect de contrabanda sau eventuala amenintare aflate la bord

Mircea Tudor a declarat pentru HotNews.ro ca marele premiu de la Geneva aduce "o vizibilitate senzationala pentru inventica romaneasca" si pentru sistemul care castiga aceasta distinctie. "Cu inventia de anul trecut, Roboscan Aeria, am primit oferta din partea consiliului federal elvetian sa deschid o fabrica si la ei. Nu veneau cu o astfel de oferta fara ca noi sa fi avut experienta Geneva. Noile inventii expuse vor avea un salt spectaculos in cifra de afaceri, in valoare", a explicat acesta.

Potrivit lui Tudor, "dupa primul premiu de la Geneva, am facut aprope 50 milioane de euro cifra de afaceri in urmatorii ani. A fost un salt clar, de la 1-2 milioane de euro la 16 milioane de euro pe an imediat dupa aceea. Cu scannerul de avioane lansat anul trecut si care acum intra in productie de serie avem o fabrica la Otopeni care e pregatita pentru productie si elvetienii ne-au propus si suntem in negocieri sa deschidem o fabrica aici".

Amintim ca Salonul International de Inventii de la Geneva s-a deschis pe 2 aprilie, iar vineri searaau fost anuntati castigatorii. Pe langa expozantii individuali, Ministerul Educatiei Nationale a anuntat printr-un comunicat de presa ca Romania se prezinta la salon si cu un stand national, unde sunt prezentate 24 de inventii. Vezi aici inventiile prezentate la salon in standul romanesc. Misterele creierului. Sindromul dobândit al "savantului"

Blog Cătălina Oana Curceanu

Scris de Cătălina Curceanu

Duminică, 23 Noiembrie 2014 14:14

În urma unor puternice lovituri la cap sau a altor evenimente traumatice care le-au afectat

creierul, anumite persoane s-au trezit dintr-o dată... geniale. Acestea au dobândit talente pe carenu le aveau până în momentul respectiv, în domenii dintre cele mai diferite. Cum de este posibil aşa ceva? Ce se întâmplă în creierul acestor persoane pentru care un eveniment extrem de neplăcut şi periculos se transformă într-un mare noroc?

Sindromul dobândit al "savantului": o lovitură la cap ne poate transforma în "genii", în persoane cu aptitudini intelectuale speciale

În 2002 Jason Padgett a fost victima unui furt, în cadrul căruia a primit o puternică lovitură la cap. Familia credea că va avea probleme după ce îşi va reveni şi chiar aşa a şi fost; problemele lui Jason însă au fost de cu totul altă natură decât şi-ar fi putut imagina cineva. Tânărul care nu terminase liceul, a început dintr-o dată să deseneze o serie de imagini care s-au dovedit a fi reprezentări de fractali (forme matematice deosebit de complexe). A dobândit talente matematice şi ştiinţifice, pe care nimeni, nici măcar Jason, nu ar fi bănuit că le-ar putea avea vreodată.

Tony Cicoria, un chirurg din New York, a fost lovit de un fulger în 1994; după o perioada de circa o săptămână în care a avut probleme de memorie şi-a revenit, reluându-şi activitatea în spital. Pasionat de rock, după acest accident Tony Cicoria a început să iubească muzica clasică, fiind obsedat de aceasta; a ajuns – el, care nu studiase muzică – să compună un concert pentru pian (Fantasia: sonata fulgerului, op. 1).

Citiţi şi "Autiştii savanţi"

Orlando Serrell a suferit la vârsta de 10 ani o lovitură foarte puternică la cap cu o minge de baseball; de atunci memoria lui a devenit incredibilă, căci reuşeşte să îşi amintească tot ce s-a întâmplat în fiecare zi după accident, cu detalii cotidiene incredibile, inclusiv starea vremii (astăziOrlando are 44 de ani şi memoria lui devine pe zi ce trece şi mai puternică).

Acestea sunt doar trei dintre exemplele de persoane care au devenit „savanţi” (în persoane cu aptitudini intelectuale speciale) după un eveniment traumatic în cadrul căruia le-a fost afectată activitatea creierului. Adevărul este că nu au fost studiate multe cazuri de acest gen; totuşi, cele câteva care au fost examinate ne demonstrează cum creierul este capabil de activităţi nebănuite,care merită studiate.

Ce anume se întâmplă la nivelul creierului în urma unui eveniment traumatic de acest gen?

Oamenii de ştiinţă au văzut că în aceste situaţii scade activitatea din anumite zone ale creierului; pentru a compensa această scădere creierul activează alte regiuni, această activitate având, ca efect secundar, naşterea unor capacităţi incredibile. Evenimente de acest gen au loc în special când a fost afectată stângă a creierului, în acest caz activându-se o nouă regiune din emisfera dreaptă a creierului care preia parte din activitatea zonei afectate, dând însă naştere unor calităţi„geniale” prin noile legături şi configuraţii care se realizează.

Au fost efectuate studii inclusiv în laborator; evident în această situaţie voluntarii care au participat la experimente nu au primit o lovitură în cap, ci cu ajutorul unui curent electric (tehnică tDCS) le-a fost redusă activitatea emisferei stângi a creierului, ceea ce a dus la stimularea unei activităţi mai intense a emisferei drepte. Rezultatul s-a văzut: dintre cei 33 voluntari care au participat la un test în cadrul căruia trebuiau să găsească soluţia unei probleme de matematică dificile, în mod normal niciunul nu a reuşit să rezolve testul. În urmă aplicării curentului electric, deci al dezactivării parţiale a emisferei stângi, 14 au reuşit să rezolve cu succes testul.

Această descoperire ar putea avea aplicaţii extrem de interesante şi importante pentru cei care în urma diverselor accidente rămân cu o activitate a creierului scăzută.

Urmează ca cercetătorii să înţeleagă mai bine cum anume se produce această activare a creierului şi care sunt procesele implicate. În acest scop vor fi folosite tehnici precum spectroscopia în infraroşu sau tehnica imagistică a tomografiei cu emisie de pozitroni, aşa-numita PET (Positron Emission Tomography), în cadrul căreia se foloseşte antimateria, pentru a vedea ce se petrece efectiv în creierul celor care dintr-o dată devin „savanţi”.

Poate într-o bună zi vom fi în stare să ne activăm talentele ascunse şi să devenim mari matematicieni sau artişti; creierul ne rezervă încă multe surprize.

Spor la ronțăit!12 tehnici pentru a deveni mai carismatic

Psihologie

Scris de Scientia.Ro

Luni, 17 Noiembrie 2014 17:57

Se presupune, îndeobşte, că atunci când vorbim despre carisma unui persoane, vorbim despre calităţi speciale ale acestuia, care permit acestei să inspire şi să convingă semeni, cu uşurinţă. John Antonakis, Marika Fenley şi Sue Liechti, Universitatea din Lausanne, au descoperit că acei manageri care au urmat o scurtă pregătire pentru învăţarea unor tehnici de creştere a carismei au devenit mai influenţi şi mai respectaţi. În ce constau aceste tehnici?

Vom prezenta mai jos, pe scurt, despre principalele 12 tehnici, care, conform studiului, pot creşte semnificativ carisma unei persoane.

12 tehnici de creştere a carismei

1. Metafore, zâmbete şi analogii

Folosind metafore, analogii, însoţite de o atitudine relaxată şi zâmbete, mesajul este mai uşor de reţinut.

2. Poveşti şi anecdote

Prin mici povestioare şi anecdote, mesajul are o priză superioară, ajutând la conectarea emoţională a auditoriului.

3. Contrastul

Contrastul se aplică pentru a face clară o intenţie, un fapt. Se realizează prin exprimarea şi a ideii opuse celei susţinute.

4. Întrebări retorice

Întrebările retorice încurajează angajamentul, aprofundarea mesajului şi ajută la rezolvarea unor probleme.

5. Regula celor trei părţi

Tehnica celor trei părţi se referă la spargerea mesajului în trei, în acest fel mesajul fiind uşor de reţinut, dând impresia unui întreg.

6. Exprimarea convingerilor morale

Constă în etalarea trăsăturilor de caracter dezirabile, în scopul creşterii credibilităţii.

7. Reflectarea sentimentelor grupului

Constă în exprimarea sentimentelor auditorului. Această tehnică ajută la stabilirea unei conexiuni emoţionale în interiorul auditoriului.

8. Stabilirea unor obiective înalte

Obiectivele înalte, spre deosebire de cele mediocre, inspiră.

9. Transmiterea încrederii că obiectivele pot fi îndeplinite

Această tehnică ajută la canalizarea energiilor către obiectivele stabilite.

10. Voce animată

Constă în modificarea volumului vocii şi utilizarea pauzelor pentru a evidenţia ideile dorite.

11. Exprimarea emoţiilor

Contactul vizual este foarte important. De asemenea, zâmbetul, râsul, încruntarea, ajută la întărirea mesajului.

12. Gestica

Utilizarea mâinilor ajută la întărirea mesajelor.

În afara acestor 12 tehnici principale, au mai fost identificate alte 5 tehnici, cu impact mai scăzut:

- crearea unei sentiment al urgenţei;

- invocarea unor aspecte istorice;

- utilizarea repetiţiei;

- amintirea sacrificiului în discurs;

- utilizarea umorului.Cum funcţionează învăţământul în Finlanda

Cultură-economie

Scris de Amy S. Choi

Vineri, 14 Noiembrie 2014 11:28

În Finlanda elevii învaţă despre beneficiile rigorii şi ale flexibilităţii, în acelaşi timp. Modelul finlandez, spun mulţi, este utopic. În Finlanda şcoala reprezintă centrul unei comunităţi. Şcolile asigură nu doar servicii educative, dar şi servicii sociale. Educaţia este despre crearea identităţii.

Citeşte şi: Cum funcţionează învăţământul în Coreea de Sud

Modelul finlandez: activităţi extracuriculare şi motivaţie intrinsecă

Cultura finlandeză valorizează motivaţia intrinsecă şi urmărirea interesului personal. În Finlanda programul şcolar zilnic este scurt, bogat în activităţi extracuriculare, pentru că finlandezii cred că partea importantă a procesului de învăţare are loc în afara şcolii.

O treime dintre materiile din liceu sunt opţionale, iar elevii pot alege la ce tip de examen pentru intrarea în facultate vor participa.

Aşadar - o cultură cu stres minim, care agreează o largă paletă de experienţe educative.

Dar rigoarea academică nu este abolită. Una dintre motivaţiile istorice pentru o bună educaţie vine şi din faptul că Finlanda a fost mereu situată între mari puteri europene.

Profesorii din Finlanda predau 600 de ore pe an, restul timpului fiind ocupat cu activităţi de pregătire profesională. În SUA profesorii predau 1.100 de ore pe an.

Finlandezii nu prea există în afara Finlandei. Acest lucru îi face să ia educaţia în serios. În ce priveşte limbile străine, orice elev învaţă finlandeza şi suedeza. În plus învaţă o altă limbă străină;de regulă, engleza, dar şi alte limbi, ca germana, franceza ori rusa.

Copii într-o şcoală din Finlanda cântând "The time is now" în Ziua de acţiune privind clima

Finlandezii împărtăşesc aceleaşi valori cu sud-coreenii când vine vorba de două lucruri: respectulpentru profesori şi realizările academice.

În Finlanda doar unul din 10 candidaţi pentru un loc în programele de pregătire a profesorilor reuşeşte. După o închidere în masă a facultăţilor cu profil pedagogic (80% dintre acestea), doar cele mai bune programe de pregătire au rămas, ridicând semnificativ statusul profesorilor. Astăzi profesorii din Finlanda predau 600 de ore pe an, petrecând restul timpului în cadrul unor programe de pregătire profesională, întâlniri cu colegii, elevii ori familiile acestora.Cum funcţionează învăţământul în Coreea de Sud

Cultură-economie

Scris de Amy S. Choi

Vineri, 14 Noiembrie 2014 10:45

Cu 50 de ani în urmă, atât Coreea de Sud, cât şi Finlanda (subiectul acestui articol) aveau sistemede educaţie rudimentare. Finlanda era pe punctul de a deveni un copil vitreg din punct de vedere economic al Europei. Coreea de Sud era răvăşită de războiul civil.

Cu toate acestea, astăzi Coreea de Sud şi Finlanda sunt fundamental schimbate, iar sistemele lor de învăţământ sunt aclamate pentru rezultatele foarte bune obţinute de copiii din cele două ţări.

Deşi de succes, modelele propuse de cele două ţări nu sunt asemănătoare, ci mai degrabă opuse. Iată, în acest prim articol, cum funcţionează sistemul de învăţământ din Coreea de Sud.

Modelul coreean: hotărâre şi multă, multă muncă

De mii de ani în anumite părţi ale Asiei singura cale pentru a urca pe scara socio-economică şi pentru a găsi un loc de muncă sigur a fost aceea de a participa la o examinare (asigurată de un funcţionar, reprezentant al împăratului). Această examinare necesita o bună cunoaştere a domeniului funcţiei, iar participarea la aceasta reprezenta un adevărat ritual de trecere.

Astăzi, mulţi dintre cei care locuiesc în ţări confucianiste încă respectă realizările educaţionale obţinute prin examen.

Printre ţările lumii, sistemul de învăţământ din Coreea de Sud pare a fi cel mai dur, dar şi cel mai succes. Ţara a reuşit un lucru remarcabil: nivelul de alfabetizare este de 100%. De asemenea, Coreea de Sud se situează în fruntea clasamentelor internaţionale realizate pe baza testelor de performanţă, incluzând aici testele de gândire critică şi capacitate de analiză.

Dar acest succes vine cu un preţ: elevii sunt permanent sub o presiune enormă. Talentul nu este luat în calcul, pentru în cultura coreeană accentul se pune pe muncă şi preocupare.

Elevii studiază tot timpul anului, în şcoală şi cu meditatori. Dacă studiază suficient, atunci vor fi pregătiţi.

Părinţi sud-coreeni, rugându-se pentru succesul copiilor lor la examenul de intrare în liceu

Coreenii cred că această perioadă de pregătire neîntreruptă este necesară pentru a avea un viitor.

Nu doar părinţii exercită presiune asupra copiilor. Pentru că în Coreea de Sud sunt promovate ca valori indiscutabile ordinea şi conformarea, presiunea creată de comportamentul celorlalţi colegide clasă stabileşte standarde înalte pentru toţi copiii.

Atitudinea pro-comunitate coreeană transpare încă din primele zile de şcoală. Clasele au un număr mare de elevi, spre deosebire, să zicem, de sistemul american. Dar în Coreea de Sud scopul profesorului este să aibă o comunitate în clasă, în cadrul căreia copiii să închege relaţii solide. În SUA accentul este, în schimb, pe dezvoltarea unei relaţii între educator şi copil.

În lumea modernă copiii trebuie să ştie cum să înveţe, cum să muncească şi că trebuie să continue şi după ce au eşecuri. Modelul coreean predă aceste lucruri.În securitatea cibernetică, veriga slabă eşti... tu

Internet

Scris de Bill Buchanan

Vineri, 07 Noiembrie 2014 17:15

Un lanţ este atât de rezistent pe cât este cea mai slabă verigă a sa. Securitatea computerelor depinde de hardware, software şi de... tine. Cea mai mare vulnerabilitatea este utilizatorul. De ces-ar strădui unii să "spargă" parole criptate, când utilizatorii sunt dispuşi să le ofere ei înşişi?

Această tehnică de a obţine informaţii de la utilizatori se numeşte inginerie socială. Poate consta într-un telefon primit la biroul tău "de la IT", cerându-se detaliile contului tău (datele de acces) ori ale colegilor.

Mai există tehnica numită "phishing", care constă în transmiterea de e-mailuri prin care se solicită datele cărţilor de credit ori detalii privind logarea pe anumite platforme; totul sub aparenţa apartenenţei e-mailului la o instituţie serioasă: o bancă, un site renumit etc. Această tehnică a evoluat în ceea ce se numeşte "spear phishing", care se referă la e-mailuri care sunt şi mai de încredere, pentru că includ date despre utilizator, pe care presupusul expeditor al e-mailului le poate cunoaşte, dar nu persoane necunoscute.

O campanie recentă de e-mailuri, ce nu sunt ce par, pretinde apartenența la Organizaţia Internaţională a Sănătăţii şi are ca subiect Ebola. Subiectele e-mailurilor sunt:

“Ebola Safety Tips - By WHO.”

“What You Need To Know About The Deadly Ebola Outbreak,”

“So Really, How Do You Get Ebola?,”

“Is there ANY way to cure Ebola?”

“The #1 Food Items You’ll Need In An EBOLA Crisis.”

Dar linkul către fişierul ataşat, descris ca ghid de sănătate, în fapt instalează softul nociv DarkComet, care dă acces atacatorilor la computerul infectat.

Orice eveniment ce are loc în lume reprezintă o oportunitate pentru criminalii cibernetici de a-şi lansa instrumentele pentru a obţine controlul asupra unor computere-ţintă.

Adrese false

O mare problemă cu cele mai multe tipuri de comunicare digitală este că este adesea dificil să se facă diferenţa dintre un eveniment real şi unul falsificat. Această problemă pleacă de la originea Internetului, ca sistem deschis, nesigur. În e-mailul de mai jos, aparent de la eBay, adresa de e-mail a expeditorului a fost falsificată, adică a fost înlocuită adresa reală a expeditorului cu cea a eBay.

Aruncaţi o privire la headerul e-mailului şi veţi vedea calea pe care e-mailul a urmat-o de la sursăla destinaţie, precum şi faptul că expeditorul nu este verificat:

Microsoft Mail Internet Headers Version 2.0

Received: from mer-w2003-6.napier-mail.napier.ac.uk ([146.176.223.1]) by EVS1.napier-mail.napier.ac.uk with Microsoft SMTPSVC(6.0.3790.1830);

Wed, 18 Jan 2006 00:17:45 +0000

Received: from pcp0011634462pcs.ivylnd01.pa.comcast.net (Not Verified[68.38.82.127]) by mer-w2003-6.napier-mail.napier.ac.uk with NetIQ MailMarshal (v6,1,3,15)

id ; Wed, 18 Jan 2006 00:17:44 +0000

FCC: mailbox:// support_id_1779124147875@ebay.com/Sent

Date: Tue, 17 Jan 2006 17:10:39 -0700

From: eBay support_id_1779124147875@ebay.com

Atunci când utilizatorul accesează linkul, va ajunge pe un site coreean, nu pe eBay, dar site-ul cere datele de logare...

E-mailuri false

Mulţi pot determina că un e-mail ca cel de mai sus este fals, dar dacă informaţii adiţionale dau impresia că un e-mail chiar a fost scris de un om, atunci rezultatele sunt mai bune (din perspectiva expeditorului).

De exemplu: "I have been waiting for quite a long time for you to reply, whith the payments details . For this reason I will be forced to report you to ebay as an upaid item…" (Aştept de multă vreme un răspuns de la tine, cu detaliile plăţii. Din acest motiv sunt forţat să te raportez către eBay cu o plată neefectuată).

Acest tip de mesaj exercită o presiune asupra utilizatorului; nimeni nu vrea un feedback negativ pe eBay, la urma urmelor. Privind la HTML-ul din aceste e-mail e simplu de observat înşelătoria. Avem un formular care nu trimite către eBay, ci către un server din Cehia (<form method=“POST” action=“http://www.mailform.cz/en/form.asp”>), care, arată ca eBay, dar nu este, fiind destinat pentru furtul datelor de logare ale utilizatorului.

Suliţe ascuţite

"Suliţele" sunt din ce în ce mai ascuţite, în sensul că mesajele primite prin e-mail, spear phishingul, sunt din ce în ce mai bine calibrate pe destinatar, dat fiind că atacatorii folosesc din ce în ce mai multe detalii care au legătură cu persoana ta, dând astfel impresia că te cunosc.

Nu sunt doar simplii utilizatori în pericol; corporaţiile sunt ţintite, de asemenea. Atacatori solitari, împreună cu atacatori înregimentaţi, aparţinând unor organizaţii statale, orchestrează atacuri de tip "spear phishing" din ce în ce mai sofisticate, care au ca rezultat obţinerea de informaţii confidenţiale ale firmelor şi organizaţiilor din Europa. Symantec a constatat o creştere cu 62% a furturilor de date pe baza acestui tip de atac.

Cu toate instrumentele existente ce au ca scop protejarea atacatorului, multe mesaje de tip spear phishing ajung la ţinte şi au succes. Este nevoie, aşadar, de o mai bună pregătire a utilizatorilor şi o conştientizare din partea acestora a pericolelor existente.

Aşa cum Institutul de Inginerie şi Tehnologie s-a exprimat recent în faţa unei comisii parlamentare, acum, că toţi folosim computere, tot timpul, securitatea este prea importantă pentru a fi lăsată în mâna câtorva indivizi.Unde s-au dus toţi oamenii de Neanderthal?

Evoluţionism

Scris de TodayIFoundOut

Miercuri, 08 Octombrie 2014 17:53

Timp de peste 150.000 de ani, rudele noastre străvechi, oamenii de Neanderthal (Homo neanderthalensis), au prosperat în întreaga Europă, până când, într-o secundă (geologic vorbind), au dispărut de pe faţa pământului. Mai multe teorii au fost propuse pentru a explica extincţia lor, deşi părerea care câştigă din ce în ce mai mult teren este că factorul principal a fost competiţia cu noi (Homo sapiens). În ciuda dispariţiei lor, moştenirea lor trăieşte şi în ziua de azi – în genomul uman.

Omul de Neanderthal

Trăind în Europa şi Asia în urmă cu aproximativ 200.000 până acum 40.000 de ani, oamenii de Neanderthal au avut în comun multe caracteristici cu oamenii moderni şi, de fapt, difereau genetic doar cu 0,12%. Musculoşi, scunzi şi puternici, cu frunţi oblice şi sprâncene proeminente, deşi aspectul lor ar fi părut animalic, oamenii de ştiinţă au constatat că creierul lor avea aproximativ aceeaşi mărime ca a vecinilor lor, oamenii de Cro-Magnon (oamenii moderni timpurii).

Dispariţia oamenilor de Neanderthal

Cercetările recente ale ADN-ului au descoperit că majoritatea oamenilor de Neanderthal au dispărut în Europa de Vest aproximativ acum 50.000 de ani şi doar o rămăşiţă a speciei a supravieţuit până acum 10.000 de ani – când oamenii au migrat prima dată în Europa.

Prima extincţie în masă

Oamenii de ştiinţă care au descoperit prima extincţie în masă au susţinut teoria schimbării climatice - deoarece au existat multe perioade “bruşte de frig intens şi secetă”, cunoscute sub numele de evenimente Heinrich - ca posibil vinovat.

Oricare a fost cauza, doar o mână de supravieţuitori au rămas în zonele mai calde din Europa de Sud, iar aceste rămăşiţe ale speciei se crede că s-au încrucişat, rezultând o variaţie genetică limitată – o trăsătură care “poate face o specie mai puţin rezistentă la schimbările din mediul săucrescând riscul de extincţie."

Compeţiţia Cro-Magnon

Deşi în trecut oamenii de ştiinţă credeau că Homo sapiens nu a ajuns în Europa până acum 35.000 de ani, îmbunătăţirile recente ale metodelor arheologice de datare şi o a doua privire asupra unor dinţi foarte vechi, a arătat că oamenii moderni au intrat probabil prima dată în Europa acum 45.000 de ani. Această perioadă coincide cu pierderea diversităţii (şi a unei şi mai mari debilităţi) populaţiei de Neanderthal şi a precedat dispariţia lor cu doar 5.000 de ani.

Coincidenţă? Majoritatea cred că nu, iar părerea generală este că Homo sapiens pur şi simplu a câştigat competiţia cu oamenii de Neanderthal. În sprijinul acestei teorii, unii au observat că deşiambele populaţii aveau dimensiuni similare ale creierului, cel al omului de Neanderthal era folosit mai mult la coordonarea corpului său semnificativ mai mare şi la procesarea vizuală decât la “procesarea la nivel înalt”. Ca urmare, ei susţin că omul de Neanderthal nu a avut pur şi simpluun limbaj complex sau capacitatea pe care o avea omul de Cro-Magnon de a se descurca în colectivităţile mari. Capacitatea de a menţine relaţii sociale pe distanţe mari se crede că a reprezentat un avantaj distinct atunci când a fost necesar să se confrunte cu schimbările de mediu – cum ar fi schimbările de climă sau o erupţie vulcanică majoră. Dovezile strânse din toatăEuropa demonstrează că, în timp ce omul de Neanderthal a menţinut relaţii cu rude aflate la o distanţă de până la 48 de km, omul de Cro-Magnon a călătorit de mai multe ori – până la 320 km.

În acelaşi sens, alţi cercetători au constatat că în acest timp, copiii Cro-Magnon s-au bucurat de operioadă mai mare de dezvoltare în comparaţie cu copiii de Neanderthal – având mai mult timp pentru a învăţa de la cei bătrâni şi în cele din urmă trăind mai mult. Ambii factori se crede de asemenea că au jucat un rol în capacitatea mai mare a lui Homo sapiens de a se adapta la distrugerile mediului înconjurător.

Erupţiile vulcanice

Cam în timpul extincţiei omului de Neanderthal, două erupţii vulcanice masive au acoperit continentul cu cenuşă, distrugând majoritatea plantelor şi ascunzând soarele în nori groşi. Prima erupţie a avut loc în Caucaz acum aproximativ 45.000 de ani, în timp ce a doua, cunoscută sub

numele de “Campanian Ignimbrite”, a erupt în sudul Italiei acum aproximativ 40.000 de ani.

Din moment ce în trecut mulţi au crezut că oamenii moderni nu au migrat în Europa decât la 5.000 de ani după erupţii, o teorie populară a susţinut că iarna vulcanică a ucis oamenii de Neanderthal – în timp ce oamenii moderni timpurii trăiau în siguranţă în sud, în Africa.

Cu toate acestea, odată cu modificarea datei primei sosiri, astfel încât acum coincide cu erupţiile vulcanice, cercetătorii au fost nevoiţi să mai analizeze o dată teoria. Examinând particulele minuscule de cenuşă vulcanică de la siturile aflate puţin mai departe de locul erupţiei din Italia, au descoperit că cenuşa a fost deasupra dovezilor arheologice care arată “tranziţia de la omul de Neanderthal la tipurile de unelte moderne de piatră ale omului”. Din moment ce aceste dovezi demonstrează că omul de Neanderthal a fost strămutat de Cro-Magnon în acele locuri înainte deerupţiile vulcanice, cercetătorii au ajuns la concluzia că un alt factor a fost de vină.

Schimbările climatice

Aceiaşi cercetători care au examinat cenuşa vulcanică au analizat polenul copacilor şi alţi indicatori ai modificărilor climaterice (precum mlaştinile şi sedimentele marine) şi au stabilit că în această perioadă, evenimentul Heinrich (perioadă de frig brusc şi secetă) încă nu avusese loc. De aceea, ei au dedus că nu climatul a fost responsabil (cel puţin nu direct) de extincţia oamenilor de Neanderthal. În cele din urmă, au ajuns la concluzia că de vină a fost mai probabil competiţia cu Homo sapiens, care era mai deştept.

Dispăruţi, dar nu uitaţi

Deşi competiţia cu oamenii moderni timpurii ar fi putut fi cauza finală a extincţiei oamenilor de Neanderthal, există foarte puţine dovezi ale animozităţii dintre cele două grupuri – şi de fapt, contrariul se pare că poate fi adevărat.

Cercetările genetice recente au arătat că „aproximativ un procent de 2% din genomul oamenilor care descind din europeni, asiatici şi alţi non-africani provine de la omul de Neanderthal” ceea ce

înseamnă că cele două specii diferite s-au încrucişat la un moment dat.

Cu toate acestea, din cauza distanţei genetice dintre ei, oamenii de ştiinţă au constatat că nu erau foarte compatibili din punct de vedere biologic, astfel încât copiii dintre un om de Neanderthal şi un Cro-Magnon au fost adesea infertili. În plus, multe dintre genele omului de Neanderthal din hibrizii care au continuat să se împerecheze cu Cro-Magnon au fost în cele din urmă îndepărtate.

Interesant, deşi ADN-ul omului de Neanderthal reprezintă doar o parte mică din genomul nostru,deoarece oamenii de azi poartă gene diferite ale omului de Neanderthal, atunci când sunt combinate împreună, umanitatea modernă posedă un record de aproximativ 20% din genomul acestei populaţii.

De remarcat, aproape tot ADN-ul găsit la oamenii de astăzi vine de-a lungul liniei de sex feminin, deoarece hibrizii de sex masculin au fost „semnificativ mai puţin fertili şi eventual, chiar sterili”.