ACTUALITATEA MUZICAL~MUZICAL~(album dublu), Oana Sîrbu, Silvia Dumitrescu, Mirabela Dauer, Ioana...

Serie nouãaprilie 2017

4(CLXXXIX)

48 paginiISSN

1220-742X

D i n s u m a r:

�Premiile revistei “Actualitatea Muzicală”�Interviu cu dirijorul Cristian Brâncuşi�Dinu Lipatti - 100 de ani de la naştere�Concert Euro Savoy la Teatrul “C. Tănase”�Grammy Awards 2017�Portret componistic Marian Georgescu

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

În imagine: Laureaţi şi invitaţi la premiile A.M.

foto: Cristina Ardelean

ACTUALITATEA

MUZICAL~MUZICAL~

1ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprlie 2017

EditorialUnde ne sunt polemiştii?Când, în anii 70, citeam o cronică în revista Muzica

semnată de J.Pandelescu, Nicolae Brânduş ori CostinCazaban simţeam, nu de puţine ori, tolba cu ace scoase fiepentru însăilat opinii cu iz encomiastic, fie pentru a înţepasuperficialitatea sau impostura. Nu chiar ca în literatură,unde se practica, îndeobşte, „tehnica bibeloului grotesc”,risipirea, adică, copioasă de materiale până ce „victima” eradefinitiv compromisă, ci, mai curând, printr-o desfăşurareelevată de forţe (la Brânduş, Cazaban, dar şi la MiţăMoldovan), cu care se întâmpina adversarul cu scopul dea-l intimida până ce se alegeau arma şi poziţia cea mai bunăde atac. Desigur, nu se punea problema polemicii asupraunui câmp larg de probleme ce ţineau de ideologie saumorală, în orice caz, „acizii” critici muzicali prezervau aceleprincipii estetice fără de care fenomenul muzical românescnu ar fi rulat cu o viteză debordantă. Dar nu numai criticii,ci şi floarea componisticii autohtone a polemizat în felul ei;un Niculescu, Stroe, Vieru, Nemescu şi-au polisat„priorităţile” pe toate feţele, smulgând din ele cele maifertile semnificaţii. Nu ridiculizarea unui preopinent, fie elşi imaginar, prin procedee obişnuite de satiră ori ironie, cipunerea în discuţie a ideilor şi supunerea în faţa unorprotocoale ce implicau respectul arătat celor aflaţi în„opoziţie”. Departe de acele vremuri, actualităţii noastre îiscapă cu desăvârşire atât, vorba lui Lovinescu, spiritulpolemic, cât şi spiritul pamfletar. Primul ar trebui să reiasădin judecata de valoare, fiind un instrument la îndemânacriticului în lupta pentru impunerea adevărului; cel de-aldoilea, chiar dacă reprezintă doar expresia unui sentimentneintelectualizat, poate constitui un semn al tinereţiispirituale. Şi unul şi altul decurg din facultatea de judecatăşi e arma dialectică a criticului prin procedeul purintelectual al izolării punctelor slabe şi al combaterii lornumai cu argumente de ordin logic. Cine să rişte astăziatare întreprinderi? În nici un caz acei cronicari de serviciu,ei înşişi aflaţi în derivă, deriziune şi des-fiinţare, fărăfilozofie, care nici măcar nu mai sunt iritaţi şi iritabili oriangajaţi într-un război de hărţuială din care au dispărutîncăierările ideatice, rămânând, eventual, ambiţia şiinteresul de a anihila ceva sau pe cineva. Ar trebui, poate,amendaţi criticii a căror atitudine neutrală face dinpolemică o catedrală părăsită. Am crezut mult timp căatitudinea răzleţilor noştri comentatori muzicali este maicurând una etern indulgentă, grijulie, atentă nemijlocit lavârful tămăduitor al lancei ori suverană în onestitatea ei.Dar, vai, realitatea mi-a modificat profund credinţa:majoritatea criticilor nu sunt în stare a dezvolta un stilpolemic mobil, curtenitor, tăios şi cordial totodată. În plus,de cele mai multe ori stilul polemic e sublim, dar lipseşte cudesăvârşire. Că aceasta e consecinţa absenţei unuicomportament impresionist de întâmpinare e o certitudine,dar n-aş vrea să fiu convins că este şi o lipsă de talent. Înliteratură, ţinutele combative se află frecvent în siajulrevizuirilor, ceea ce în arta sunetelor de la noi nu există. Deaici ignorarea deplină a tăgăduirilor, reformulărilor,reevaluărilor şi tot de aici, probabil, situarea aprecierilorcritice în plasa unei mediocrităţi ce se răsfaţă uniform înpuful banalităţii şi a imitaţiei. Departe de mine pledoariapentru un ochi critic ce priveşte din cerurile esteticii gâzeleunui fenomen muzical modest, neglijabil. Dar niciasumarea grosieră a inestetismului, insuficienţei de

DIN SUMARPremiile AM pe 2016...............................2-6

Interviu cu Cristian Brâncuşi..................7-8

Centenar Dinu Lipatti...........................8-13

Pe scena Ateneului..............................14-25

La Opereta - Cei trei tenori.................26-27

Radio România Muzical - 20................28-29

Ghenadie Ciobanu 60...............................31

Festivalul de orgă.....................................33

Proiectul Opera Omnia.........................34-37

Portret Marian Georgescu....................38-39

Premieră la “Tănase”..........................45-46

Grammy 59.........................................46-47

Punctul pe j... azz...............................40-41

Aurel Moga..........................................43-44

expresie, banalităţii acceptabilă prin corectitudine, afacilităţii şi anacronismului în actul restitutiv, a unuimaterial static, pletoric, preţios descriptiv, pauper, fastidiosprin deformaţie, a acumulărilor grandilocvente deabstracţiuni la nivelul gestului componistic, a formelorexclusiv retorice ori a unei clarităţi dezolante şi a câte şi maicâte maladii sonore. Un polemist ori e redutabil ori nu edeloc. Sau, cum spunea cândva Nicolae Iorga: „când econvins, e un soldat; când e plătit, un călău; când e diletant,e un pervers”.

Liviu DĂNCEANU

© L

iviu

Hai

du

AM ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2017

Eveniment

Al 27-lea valPe vremuri am fi scris, vrând-nevrând: “Într-o

atmosferă de puternic entuziasm au fost înmânatepremiile...”. Adevărul e că a fost şientuziasm, n-a lipsit emoţia, plus că defiecare dată premiile revistei “ActualitateaMuzicală” înseamnă confirmare a valoriilaureaţilor. Festivitatea a fost găzduită cade obicei de Aula Palatului Cantacuzino,“devenită neîncăpătoare” (alt clişeu, darchiar aşa a fost, trebuind să recurgem lascaune pliante), iar cuvântul de deschiderei-a revenit, conform tradiţiei, preşedinteluiUniunii Compozitorilor şi Muzicologilor,Adrian Iorgulescu. Cum revista este editatăde UCMR, dânsul este, aşa cum inspirat l-a numit redactorul nostru şef,compozitorul George Balint, un adevărat

manager al publicaţiei, veghind ca toateevenimentele şi personalităţile să-şi găseascălocul meritat în cele 48 de pagini color.Preşedintele Adrian Iorgulescu a subliniatîncă o dată apăsat faptul că premiile suntdecise şi acordate de către corpul redacţionalal revistei în mod independent, fără nici oingerinţă din partea conducerii Uniunii,tocmai de aceea festivitatea noastră fiindprogramată după aceea în care se înmâneazădistincţiile UCMR. Redactorul-şef GeorgeBalint a făcut o introducere absolut necesară,de fapt o punere în temă a criteriilor ce stau labaza deciziilor colectivului redacţional, dupăcare Mihai Cosma l-a anunţat pe primullaureat, care confirmă justeţea şi viabilitatea

premiilor revistei. Pentru că în urmă cu doar câţiva anitânărul tenor GEORGE IONUŢ VÎRBAN, aspirant laglorie, primea distincţia pentru Debut, iar acum a fostrecompensat cu trofeul pentru “Interpretare vocală”,

înzestrările sale fiind subliniate, într-unlaudatio, de soprana Bianca Ionescu-Ballo,care a evidenţiat “deosebitele calităţi vocale şiinterpretative, dăruirea şi profesionalismul înabordarea scenei lirice”. Loredana Baltazar,apreciat muzicolog, a făcut un impresionantlaudatio valorosului dirijor CRISTIANBRÂNCUŞI, onorat cu “Premiu pentrupromovarea creaţiei muzicale româneşti”,meritele sale, subliniate apăsat, ţinând depromovarea repertoriului românesc prinînregistrări Radio/CD şi concerte publice pedurata întregii sale cariere dirijorale: „Opersonalitate a Artei sunetelor, ale cărei trăsăturicharismatice sunt dublate de un caracter puternic,ce echilibrează tripleta vocaţională care-iguvernează destinul…

Premiile revistei “Actualitatea Muzicală” pe anul 2016

George Ionuţ Vîrban, Bianca Ionescu-Ballo

Cris�an Brâncuşi

Adrian Iorgulescu, George Balint, formaţia “Ionel Tudor”


Premiile noastreUn om care a trăit, cu bucuria împlinirii, patru decenii

şi jumătate în slujba baghetei dirijorale…

Un profesor – cadru didactic, din1992, al Universităţii Naţionale de Muzică– ai cărui studenţi i-au fost apropiaţi, şipentru că le era cunoscută doar ora deîncepere a cursurilor, de la care nu plecaupână când nu li se lămureau toateneclarităţile.

Un coechipier, care, ca membrufondator al actualei Orchestre de CamerăRadio, a iniţiat orchestranţii în subtileletaine ale fiecărui demers instrumental,coagulând – din 1990 – acest ansamblu înjurul promovării unor lucrări mai puţincunoscute, unele chiar în primă audiţieromânească, spre a atrage, prin diversitateşi calitatea interpretării, publicul de toatevârstele…

Şi, nu în ultimul rând, unsusţinător fervent al repertoriuluiromânesc din toate timpurile – să nu uitămcă în 1991, la prima ediţie a festivaluluiSăptămâna Internaţională a Muzicii Noi,

a adus pe scenă, alături de aceeaşi Orchestră de Cameră Radio,în premieră, un program integral de creaţii româneşticontemporane, ale anilor 80-90: Valses ignobles et passentimentales de Dumitru Capoianu, Recviem de MyriamMarbe şi Iubiri de Horaţiu Rădulescu.

Îndrăgostit, în egală măsură, şi de compoziţie, CristianBrâncuşi n-a încetat să-şi hrănească, în paralel, şi aceastăpasiune, aşa cum n-a încetat să propulseze tinerii, fie foştiistudenţi dirijori, fie interpreţi, ca solişti ai concertelor pe carele-a condus de-a lungul timpului.

Apreciindu-i la superlativ valoarea carierei, UniuneaCriticilor Muzicali “Mihail Jora” – i-a conferit anul trecut, în19 octombrie 2016, cu prilejul aniversării a 65 de ani de viaţăşi 45 de carieră dirijorală, chiar în seara concertului aniversarsusţinut în sala Radio, înaltul Titlu de Excelenţă ”Maestru al

Artei Interpretative Muzicale”. Iar cu o lună maitârziu, în 29 noiembrie, Forumul MuzicalRomân îi decerna premiul de Excelenţă pentruîntreaga activitate ”In Honoris”.

Şi astăzi iată că se rotunjeşte o tripletă dedistincţii pentru care îmi permit, cu bucurie,să-l felicit din tot sufletul pe maestrul CristianBrâncuşi!”

Pentru cei care nu ştiu, tatăl luiCristian Brâncuşi, Petre Brâncuşi, a fostpreşedinte al UCMR şi rector alConservatorului “Ciprian Porumbescu”,susţinând rubrici de educaţie muzicală laRadio inclusiv în cele mai populare emisiunide muzică uşoară. În sfârşit, a treia distincţiea secţiunii “clasice” a fost acordată lacategoria “Management cultural”distinsului manager/director general alFilarmonicii “Banatul” din Timişoara, IOANCORIOLAN GÂRBONI. În cazul domniei-sale, un amplu şi consistent laudatio a fostStela Enache, Ionel Tudor, Corina Chiriac

Ionuţ Ştefănescu, Ioan Coriolan Gârboni

Loredana Baltazar

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2017

Premiile noastrerostit, cu umor şi detaşare, de reputatul flautist IonuţŞtefănescu, revelându-se promovarea creaţiei muzicalecontemporane, cu precădere româneşti, în programe destagiune şi festivaluri organizate de Filarmonica“Banatul” din Timişoara. Spre surprinderea auditoriului,am aflat şi de alte preocupări extra-muzicale alelaureatului, între care... aeronautica!

După cum se ştie, al doilea segment al revistei“Actualitatea Muzicală” este consacrat genurilor care ţinde muzica, să zicem, de divertisment – uşoară, pop, folk,rock, jazz, dance – aşa încât acestea s-au văzut oglindite

în celelalte patru distincţii majore ale galei. Mai mult casigur că niciodată Premiul Discului n-a avut unadresant mai meritat – Casa de discuri EUROSTAR,pentru că aceasta este practic singura editând cupreocupare constantă muzică uşoară românească (astaar trebui să facă şi Electrecord-ul, din păcate însă acestlucru nu se mai întâmplă de ani buni). Aşadar, Eurostareste nava-amiral a muzicii uşoare româneşti, cu o atenţiedeosebită acordată creaţiei originale. Astfel, dacă nereferim la capitolul Creaţie, casa de discuri Eurostar aeditat doar în 2016 albume consacrate lui Eugen Doga(primul album din România al reputatului compozitor!),Florin Bogardo (album dublu), Alexandru Mandy(album dublu, interpret Sergiu Cioiu), Mihai Vanica,Nicolae Caragia, Dumitru Lupu, Margareta Pâslaru (cutoate drepturile de autor direcţionate cătresupravieţuitorii dramei de la clubul Colectiv), VirgilPopescu, Marina Voica, Corina Chiriac, Vasile Menzel.Iar numele protagoniştilor albumelor Eurostar (mai toatelansate public în evenimente la magazinul Muzica, altăiniţiativă unicat) sunt şi ele grăitoare pentru politicaacestei case de discuri, unde Venera şi Paul Stîngă refacan de an întreaga istorie a muzicii uşoare româneşti:Marina Voica, Alexandru Jula, Margareta Pâslaru, SergiuCioiu, Corina Chiriac (album dublu), Stela Enache(album dublu), Oana Sîrbu, Silvia Dumitrescu, MirabelaDauer, Ioana Sandu, Ileana Şipoteanu, CarmenRădulescu, Vasile Menzel, Aurel Moga, Marian Stere,ultimii şase prezenţi de altfel la festivitate, alături deCorina Chiriac şi Stela Enache. Premiul a fost înmânat,împreună cu diploma, buchetul de flori şi punga cu cărţidin partea editurii Litera, Anei-Maria Stângă,reprezentanta casei de discuri Eurostar (părinţii săi fiindplecaţi la un mare târg de specialitate). O surpriză maimult decât plăcută a fost prezenţa lui Vasile Menzel,compozitor, cântăreţ, actor, scriitor care şi la 78 de aniuimeşte prin vitalitate, fiind actor la Teatrul Excelsior, al

AM

Ana Maria Stângă

Formaţia “Ionel Tudor”


Premiile noastre

cărui membru-fondator este. A scris muzică pentru filmşi pentru piese de teatru, ultimele 6 CD-uri le-a lansat laEurostar, iar în anii ’50 a editat discuri alături de numede legendă, cum ar fi Lavinia Slăveanu, Roxana Matei,Pompilia Stoian. Este prof. univ.dr., a publicat zeci de cărţi, ceimai în vârstă amintindu-şi decelebrul cuplu Fraţii Menzel,“jumătatea” cu care cânta şidansa step, Eugen, fiind inginerşi la rându-i poet. Activitateafabuloasă şi nu îndeajuns decunoscută a lui Vasile Menzelmerită un articol separat, fiindcăel face parte din istoria muziciiuşoare şi a teatrului muzicalromânesc.

Premiul “Orchestraanului” a fost acordat FORMA-ŢIEI “IONEL TUDOR”. Dincomponenţa sa mai fac parte doimembri ai Uniunii Compo-zitorilor şi Muzicologilor,compozitorii Andrei Tudor (înegală măsură cadru didactic la Universitatea Naţionalăde Muzică din Bucureşti) şi Marian Georgescu, chitară.Alături de ei strălucesc pe podiumurile de concert Marin

Dan Ioniţă, percuţie şi saxofon,Eugen Tegu, chitară bas, DanielPirici, percuţie şi chitară bas,Laurenţiu Smău, VladTohănean, baterie, DanielBouroşu, chitară, Gilberto AsenOrtega, percuţie. Rolul formaţieiIonel Tudor în promovareamuzicii uşoare româneşti esteprimordial, prin acompaniereaconcurenţilor (mulţi de pestehotare) şi a vedetelor la cele treifestivaluri internaţionale majoreale genului: “George Grigoriu”de la Brăila, “Trofeul tinereţii”de la Amara (la ediţia a 50-a în

acest an!), “Dan Spătaru” (mutat probabil de la Medgidiala Constanţa). La aceste manifestări membrii formaţieirealizează sute de orchestraţii, dar lor, îndeosebi lui Ionelşi Andrei Tudor, li se datorează şi recomandările

repertoriale pe care le fac soliştilor în faza de preselecţie,ceea ce face ca rolul formaţiei în popularizarea muziciiuşoare româneşti să fie uriaş.

Ca de obicei, la stabilireapremiilor îi consultăm şi pecolaboratorii noştri despecialitate. La Premiul pentruMuzică Rock colegul nostruFlorin-Silviu Ursulescu, “Mr.Rock”, a fost întrutotul de acordca acesta să meargă cătreformaţia care... a apărut peprima copertă color a“Actualităţii muzicale”, în nouasa serie, deci acum 188 denumere! Este vorba de formaţiacare aniversează două decenii dela înfiinţare şi o face printr-oactivitate concertistică susţinută,detaşându-se generosul turneu

Ar�ş� ai Casei de discuri Eurostar

Talisman

Redactori ai revistei AM: Octavian Ursulescu, Mihai Cosma, George Balint

AM

caritabil “Îngeri pentru îngeri” şi numeroasele concertedin ţară, anul acesta existând un proiect ambiţios alăturide grupul Phoenix. În toamna anului trecut,TALISMAN, avându-l în frunte pe Alin Oprea (solistvocal, chitară, vioară) a susţinut un recital formidabil pescena Festivalului de romanţe “Crizantema deaur” de la Târgovişte, alături de orchestra“Arkadia” dirijată de Marius Hristescu.Componenţa: Alin Oprea, Dan Alexandru,Alberto Bolocan, Fernando Drăgănici, Dani Vlad.

În urmă cu mai mulţi ani, CORINACHIRIAC a mai figurat pe lista premiaţilor,atunci exclusiv pe baza performanţelorinterpretative. De această dată distincţia intitulată“Opriţi timpul! - Respect pentru valori”înglobează şi activitatea sa de compozitoare,textieră, scriitoare şi mai ales moderatoare asingurei emisiuni muzicale permanente (în afarăde “Familia Favorit”, a lui Fuego, la acelaşi trustmedia) de pe toate posturile noastre deteleviziune. În fiecare duminică, timp de trei ore,la prânz, Corina Chiriac este o amfitrioanăîncântătoare, gazdă perfectă pentru valorileautentice ale muzicii uşoare româneşti, cărora lise dedică emisiuni în întregime, cu invitaţi. MeritulCorinei Chiriac a fost acela că şi-a “crescut” în spiritul

acesta al respectului pentru valori o producătoare tânără,Raluca Olaru, căreia i s-a înmânat o diplomă.

Conform tradiţiei împământenite, după festivitatelaureaţii şi invitaţii de onoare au pozat pe treptelePalatului Cantacuzino pentru imaginea de pe copertă,datorând acest lucru colegei noastre Oana Georgescu şifotografului de la Senso TV. În afară de Senso TV audifuzat reportaje ample România TV şi Naţional TV, iarinvitaţii de marcă au fost numeroşi. Înafara interpreţiloramintiţi, care apar de altfel şi în fotografii, i-am remarcat

pe compozitorul Viorel Covaci, Florin-Silviu Ursulescu,fosta balerină Maria Mitrache Bokor (care ne-a anunţatturneul din mai al lui Sergiu Cioiu, care va reveni dinCanada în acest scop), Mircea Nicolau, David Lapadat,colegii de la radio Olivia Sima şi Ştefan Naftanailă,

numeroşii critici muzicali şi muzicologi, în frunte cuLavinia Coman, Nicolae Gheorghiţă, Al. I. Bădulescu

(venit ca de obicei de laPloieşti). Am amintit de cărţilede mare valoare oferite ca şi-nalte dăţi de partenerul nostrutradiţional, editura Litera, prinintermediul RalucăiTîrnăuceanu. De fapt, ar trebuisă vorbim de un grup deadevăraţi prieteni, carefigurează de altfel şi pediplome, dar nu numai, fiindcăpe scenă am avut roll-up-uri alesponsorilor principali, “Catenapentru artă” şi Senso TV, carene-au delectat şi anul acesta cusenzaţionalul cocktail de laCandy Kat, doamna Anca Vladfiind o mare iubitoare a

muzicii, dar şi un adevărat prieten al revistei. Iar dacăvă întrebaţi de ce invitaţii au zăbovit multe ore dupăîncheierea evenimentului în sufrageria palatului,explicaţia trebuie căutată şi în vinul roşu vechi, decolecţie, pe care ni l-a trimis de la Panciu doamna ElenaStoica (“Tricotton Junior”).

S-au dat interviuri, s-au ciocnit pahare, s-au făcutproiecte comune, s-au legat prietenii şi colaborări, darmai ales... am văzut o sută de oameni fericiţi! (Foto:Cristina Ardelean) (Red.)


Premiile noastre

Corina Chiriac


InterviuCristian Brâncuşi –

vocaţie şi împlinire artisticăExtrem de familiar în arealul muzical românesc, numele

lui Cristian Brâncuşi esenţializează datele biografice ale uneipersonalităţi puternice dar, totodată, surprinzător demaleabile. Nu puţini sunt cei care i-au admirat, de-a lungulcelor patru decenii şi jumătate de carieră dirijorală, eficienţagestului dar şi emoţia comunicării artistice. Şi iarăşi nu puţinisunt cei care au beneficiat profesional de oportunitatea de a-ifi discipoli, în încercarea de a-şi construi propriul arsenal dereprezentări gestuale ale discursului sonor. Pasionatuluimânuitor al baghetei, profesor şi compozitor, CristianBrâncuşi, Uniunea Criticilor Muzicali i-a acordat, în 19octombrie 2016, chiar în seara concertului aniversar pe care l-a susţinut în Sala Radio alături de Orchestra de Cameră şiCorul Academic Radio, înaltul Titlu de Excelenţă ”Maestru alArtei Interpretative Muzicale”. Iar cu o lună mai târziu, în 29noiembrie, Forumul Muzical Român îi decerna Premiul deExcelenţă pentru întreaga activitate, ”In Honoris”.

Cu câteva zile înainte de a i se înmâna unul dincele mai importante premii ale revistei ”ActualitateaMuzicală” pentru anul 2016: Premiul pentrupromovarea creaţiei muzicale româneşti pe durataîntregii sale cariere dirijorale, Cristian Brâncuşi aacceptat provocarea unui dialog, din parcursul căruiaam selectat cele mai relevante fragmente.

Loredana Baltazar.: Vorbiţi-ne, vă rog, despredumneavoastră în calitate de dirijor; cum v-aţi descoperitaceastă vocaţie…

Cristian Brâncuşi.:…vocaţie dirijorală, da…Păi,eu în şcoală am făcut pian, şi încă foarte bine, cueminenta profesoară Ana Pitiş, ajutată mult de doamnaMinei. Şi prin clasa a X-a, când am început săfrecventez concertele simfonice împreună cu părinţiimei, cred că tata a observat la mine o curiozitate foartemare şi o atenţie îndreptată către dirijorul formaţieisimfonice, şi m-a întrebat la un moment dat dacă n-aşvrea să fac dirijat. Şi aşa am ajuns, în clasa a XI-a, la maestrulBugeanu. În acelaşi timp am mers şi la maestrul DoruPopovici, cu care am luat nişte lecţii de armonie pe care le ţinminte şi acum. Amândoi deosebit de apropiaţi faţă de mine,deosebit de calzi, de interesaţi să-mi transmită din informaţiilelor. Întâmplarea a făcut ca în vacanţa dinainte de admitere – laDirijat – să ies să joc fotbal...şi să-mi rup mâna...iar proba depian era obligatorie la Dirijat. Ei bine, am dat examen laPedagogie, unde am intrat foarte uşor, fără nici un fel deproblemă. Începusem să-mi iau gândul de la dirijat, aşa că învacanţa dinainte de anul II am plecat la mare; însă după douăzile m-a sunat taică-meu şi mi-a zis: ”Cred că trebuie să vii înBucureşti urgent dacă vrei să mai dai examenul la Dirijat!” Şiam dat o nouă admitere, la Dirijat, unde, evident, am intrat. Şi,încet-încet, am zis: hai să încerc şi compoziţie. Acolo a fostdispensa pe care am obţinut-o de la minister, să pot să fac şidirijat şi compoziţie, în paralel, dar în ani decalaţi, în aşa felîncât în 1975 am terminat Dirijatul de orchestră, iar în 1976,Compoziţia. Cu maestrul Ştefan Niculescu mă vedeam acasă;oricând aveam ceva să-i arăt, îi dădeam un telefon şi măprimea fără nici un fel de problemă. Cu maestrul Bugeanu, decirca 2-3 ori pe săptămână începeam discuţiile pe probleme dedirijat pe la şase, şi, deseori plecam după ora 10. Ne adunamaestrul şi discutam împreună, dar, după aceea, în întâlnirilepe care le aveam pe post de seminarii – unele se desfăşurau înfacultate, altele în ambianţa deosebit de interesantă a caseimaestrului Bugeanu – discuţiile erau aproape interminabile, şifoarte-foarte-foarte folositoare! Profesori care ne dădeau dininimă absolut tot, tot ce ştiau, şi mai ales tot ce aveam noinevoie, pentru că aveau un simţ pedagogic extraordinar!

L.B.: Când aţi debutat ca dirijor? Încă de pe băncilestudenţiei?

C.B.: Da, cred că eram la sfârşitul anului I la Dirijat, prin1972. Am lucrat ca un nebun timp de vreo trei luni ca săpregătesc prima apariţie în faţa orchestrei, împreună cumaestrul Bugeanu. Visam simfonia de Haydn, pregătită lamaximum. Şi şocul a fost atât de puternic la prima întâlnire cuorchestra,încât eu nu ştiu dacă instrumentiştii au cântat ceea ceam dirijat eu. Îţi dai seama ce emoţii au fost... Dar una e săasculţi o orchestră din public şi să ai o viziune de ansamblu, şialta e să fii aproape în mijlocul orchestrei în momentul în carese cântă. Se schimbă complet atmosfera, sonoritatea... Şi, încet-încet, am avut în fiecare an, ca student la Dirijat, două saumaximum trei concerte, în colaborare cu solişti de la facultateade instrumente. Am avut parte şi de profesori deosebiţi, deexemplu m-am întâlnit cu Igor Markevitch, care mi-a spusnişte chestii atât de simple în materie de dirijat, dar atât deconcrete, lucruri pe care le-am experimentat şi eu după anii `90când am devenit profesor asociat la Universitatea Naţionalăde Muzică. Am avut ocazia, în 1976, după ce am terminat şicompoziţia, să studiez un an de zile la Viena cu Karl

Österreicher care era o somitate la vremea respectivă. În anulacela am făcut baie de muzică, vizionând toate concerteleimportante ale Filarmonicii din Viena, toate spectacolele... L-am văzut în douăsprezece spectacole pe Karajan, i-am văzutpe Karl Böhm, pe Bernstein cu care am şi stat de vorbăpuţin...pe cei mai importanţi dirijori...pe Celibidache...LaViena, când ne-am cunoscut, Celibidache s-a uitat lung la minecând i-am vorbit în româneşte şi m-a întrebat ce fac pe acolo;i-am zis: ”Păi, sunt un învăţăcel la dirijat”. Ţin minte când mi-a spus: ”Du-te, domnule, acasă, că n-ai ce să înveţi de la ăştia!””Păi, maestre, eu vreau să ajung la dumneavoastră!” Atuncimi-a zis: ”Vezi că în luna octombrie voi fi la München şi stautrei săptămâni. Te rog să faci tot posibilul să vii acolo.” Lucrurifoarte, foarte impresionante pentru mine, la vremea respectivă.După anul de studii, deci în 1977, am ajuns dirijor laFilarmonica din Ploieşti, unde aveam foarte mulţi foşti colegidin facultate care făceau naveta. Am stat şase ani acolo şi amfăcut concerte foarte interesante. A fost greu, pentru că nustăpâneam foarte bine limbajul instrumentiştilor, necesităţilelor din punct de vedere instrumental. Instrumentistuluitrebuie să-i dai exact ceea ce are nevoie: ”Aici vreau să fiespiccato, aici vreau să fie la vârf, aici vreau să fie sul tasto”, înfine, n variante. Le-am învăţat pe parcurs, stând lângăinstrumentişti, şi întrebând cum se face chestia asta, cum seface asta etc. Nu aveam această experienţă, dar instrumentiştiide acolo m-au ajutat foarte mult, trecând peste acestimpediment. A fost o perioadă foarte utilă, şase ani de concertede tot felul, inclusiv vocal-simfonice. Apoi am ajuns dirijor laRadio, la Orchestra de Studio. La vremea respectivă, orchestra


Interviuera foarte mică, descompletată la foarte multe partide, iarconcertele se desfăşurau împreună cu colegii de la OrchestraNaţională; şi aceasta avea multe goluri dar, până la urmă, dindouă formaţii se făcea una, care ţinea concerte importante. Ţinminte că maestrul Conta m-a ajutat foarte mult. Cred că amavut o relaţie specială cu dumnealui, m-a ocrotit, în fine, seasigura că totul merge foarte bine, cel puţin în Radio şi înrelaţiile dintre mine şi instrumentişti. În 1983 am imprimat, deexemplu, integrala simfoniilor de Schumann cu acea orchestră;a fost un eveniment pentru mine, în primul rând...

L.B.: ...şi pentru România...C.B.: Da, bănuiesc... În fine, am ajuns în 1990, după

evenimentele pe care le ştim cu toţii, şi, încet-încet am reuşit săpunem bazele Orchestrei de Cameră Radio. Asta s-a întâmplatprin mai 1990. Şi, cu modestie, pot să subliniez că am fostmembru fondator; am participat la selecţia instrumentiştilor şila configurarea primelor stagiuni. Dădeam concerte la douăsăptămâni, cum se întâmplă şi acum. Dar între concerte făceampeste opt repetiţii, pregătind următoarea apariţie, următorulconcert. N-a fost uşor, dar a prins foarte bine. ActivitateaOrchestrei de Cameră a fost un fel de simbol, pentru orchestracealaltă şi pentru alte formaţii din ţară. În 1991 a avut loc primaediţie a Săptămânii Internaţionale aMuzicii Noi, iar maestrul ŞtefanNiculescu m-a chemat să-mi spună: ”Faciconcert cu orchestra ta”. I-am zis: ”Da,dacă e nevoie fac şi mai multe”. Şi amfăcut nu doar concertul de deschidere cişi pe cel de închidere. A fost un fel dedemonstraţie generală pentru toatălumea muzicală că Orchestra de Camerăpoate să facă nişte lucruri deosebite. Unmoment foarte, foarte important, pe carel-am trecut cu brio. Evident, am avutlângă mine colegii instrumentişti, şi cucei mai mulţi am continuat de-a lungultimpului, până anul trecut. Mai târziu amprimit partitura Mandala a maestruluiAurel Stroe. M-a lăsat vreo două-trei lunis-o analizez; într-adevăr, am muncitzdravăn ca să pot s-o înţeleg, şi mareasatisfacţie a mea a fost că am avut o discuţie cu circa zece zileînainte de prima repetiţie, şi când i-am expus părerea meadespre construcţia lucrării am constatat că eram foarteaproape, extrem de aproape până la similitudine cu ceea ce-mi spunea maestrul Stroe. M-a încurajat teribil că maestrul –care era foarte, foarte sever, greu îi intrai în voie – a fost uimitsă constate că i-am înţeles piesa. Şi bineînţeles că a fost unsucces extraordinar! Dumnealui mi-a şi dăruit, de altfel, un CDcu imprimarea din seara respectivă, pe care o păstrez în arhivapersonală.

L.B.: V-aţi dirijat propriile lucrări?C.B.: O perioadă da, inclusiv cele simfonice şi vocal-

simfonice. Pe urmă, le încredinţam studenţilor mei. L.B.: Povestiţi-ne despre succesele studenţilor

dumneavoastră. Care dintre ei v-au fost cei mai apropiaţi? C.B.: Eee, sunt foarte mulţi. Sunt generaţii, şi, în clipa

de faţă, unii sunt în România, alţii sunt în afara ei... Am avutstudenţi din nouă ţări, unii au confirmat, unii mai puţin, alţiiurmează să confirme. Studenţi mai apropiaţi mi-au fostaproape toţi, aproape toţi cei care erau corecţi cu ei, corecţi custudiul partiturii, corecţi cu direcţia pe care au luat-o. Printrecei pe care aş vrea să-i menţionez, ar fi Cristian Oroşanu,Ciprian Teodoraşcu (de la Operă), Gheorghiţă Iliuţă, OvidiuDrăgan, între cei care au urmat cursurile de licenţă. Sunt,poate, cei mai importanţi, dar să nu uităm că-s generaţiiîntregi... aş vrea să nu se supere cei pe care nu i-am menţionat!Dintre cei de la masterat, George Balint a fost foarte, foartebun, foarte perseverent, mi-a făcut mare plăcere să lucrez cu el!

Şi şi-a şi ales lucrări foarte interesante, lucrarea de final fiind pegustul meu, adică aşa cum aş fi făcut-o chiar eu! În fine, ideeae următoarea: cursurile de dirijat nu ştiu dacă într-adevăr tepot forma neapărat ca dirijor, pentru că e vorba şi de un destin,de o stea norocoasă a fiecăruia. Asta noi nu putem s-o dăm, caprofesori. Dar un lucru este cert: studenţii au învăţat muzică,şi asta este foarte important!

L.B.: Voiam să mai discutăm despre cantitatea de timp pecare dumneavoastră aţi alocat-o dirijării atâtor lucrări româneşti, dintot ansamblul creaţiei autohtone contemporane şi nu numai...

C.B.: Şi nu numai, da. Am dirijat opus-uri din toateorientările muzicale, semnate de compozitori de diferite vârste,lucrări din toate categoriile estetice ş.a.m.d. M-am simţit foartebine în absolut toate. Întâmplarea a făcut ca să se pună maimult accentul, într-o anumită perioadă, pe muzicacontemporană.

L.B.: Din fericire...C.B.: ...Evident, a fost o experienţă foarte bună şi pentru

instrumentişti, şi pentru dirijori, pentru solişti, şi chiar pentrupublic. Şi atunci am fost oarecum obligat să am mai multeconcerte de muzică nouă. Şi, evident, foarte multe primeaudiţii. Iar marea satisfacţie era când, după ce terminam

imprimările sau concertele, compozitoriiîmi spuneau: ”Domnule, ai avut oviziune mai bună asupra piesei meledecât aş fi avut-o eu!”

L.B.: Comunicarea cu orchestra credcă era foarte importantă, pentru că nu ştiu câtde deschişi erau oamenii din orchestră faţă decompoziţia muzicală contemporană. Poate căaici a fost meritul dumneavoastră...

C.B.: Într-un fel... Cu Orchestra deCameră, da, pentru că am impus, într-oanumită perioadă, să se cânte de toate darşi muzică nouă, muzică contemporană.Ideea e următoarea: că am beneficiat deserioasa experienţă a OrchestreiSimfonice, a orchestrei mari, care înaintede 1989 făcea obligatoriu programe şifoarte multe imprimări cu muzicăcontemporană; fără să spună dacă le

place sau nu le place, instrumentiştii – care deveniserăprofesionişti – respectau partitura perfect, aşa cum se întâmplăşi în clipa de faţă. Eu urmăresc cu mare plăcere concerteleOrchestrei de Cameră şi ale Orchestrei Naţionale Radio şiconstat că, din punct de vedere calitativ, merg pe un drumfoarte bun...

L.B.:..pe care, cumva, l-aţi iniţiat... E foarte important.C.B.: Am contribuit şi eu, atât pot să spun. Iar între

lucrurile de care-mi amintesc cu multă plăcere, există şi acestdrum pe care l-am urmat cu consecvenţă: să fac multe concertecu solişti tineri, chiar foarte tineri. Unii au cântat, pentru primadată, cu mine la pupitru, şi pentru prima dată cu aceastăorchestră, poate chiar pentru prima dată cu o orchestrăprofesionistă.

L.B.: Debutanţi absoluţi...C.B.: Debutanţi perfecţi... Şi iarăşi, privind retrospectiv,

constat că foarte mulţi dintre soliştii care au cântat cu mine,mai ales soliştii vocali, au făcut cariere foarte mari! Nu ştiudacă a fost ”vina” mea în chestia asta, dar poate că amcontribuit şi eu la o anumită lansare... Însă, după ultimulconcert susţinut pe scena Sălii Radio în octombrie 2016, amrămas cu o substanţială doză de regret ce se referă la faptul cănu am mulţumit – în acel moment – membrilor orchestrei,pentru întreaga noastră colaborare. Dar o voi face acum, prinintermediul dumneavoastră!

L.B.: Vă mulţumesc şi eu pentru timpul acordat, şi vă dorescsucces în realizarea viitoarelor dumneavoastră proiecte!

Loredana BALTAZAR

AM

Dinu Lipatti – 100 de la naştere!Concertul aniversar dedicat sărbătorii centenarului

unuia dintre cei mai importanţi muzicieni ai secoluluitrecut, a avut loc la Atheneul Român, în chiar ziua naşteriilui Dinu Lipatti; în mijlocul lunii martie. Evenimentul s-apetrecut în climatul unei discreţiicare a marcat însăşi viaţa mareluiartist. Greu de spus dacă s-a doritacest lucru. Aşa s-a întâmplat să fie.

Filarmonica bucureşteană,Institutul Cultural Român,Camerata Regală, fundaţia SerileLipatti şi-au dat mâna pentru asusţine un eveniment care sedovedeşte a fi o floare dintr-uneventual buchet de concerte care, înacest an, ar fi trebuit să jaloneze ceade a doua parte a actualei stagiuni,prima parte a stagiunii următoare.Faptul că Lipatti este mai cunoscut,că marele tezaur al imprimărilorsale se află în sporită circulaţie înafara graniţelor ţării, constituie oevidenţă. Şi nu există date care săne facă să credem că situaţia s-ardori a fi îmbunătăţită.

Dată fiind alcătuirea sa,concertul însuşi a oferit imagineapersonalităţii marelui artist;…dispărut în mod tragic la vârstacritică de treizeci şi trei de ani.Momente semnificative din creaţia lui Lipatti, concerte dinrepertoriul pianistului, au alcătuit acest florilegiu pianisticsusţinut de ansamblul orchestral Camerata Regală condusde dirijorul Horia Andreescu.

Partea solistică a cunoscutului Concertino în stil clasica fost susţinută de Mihai Ungureanu; este o abordareacademică atent întreţinută. A făcut-o cu siguranţaartistului deplin stăpân al mijloacelor artei sale; deţine demultă vreme acest opus în repertoriul său. Impresionantă s-a dovedit a fi, şi de această dată, relaţia cu ansamblul, unbalans echilibrat al sonorităţilor ce îmbină de o manieră

camerală evoluţia solistică cu structura de tip concertogrosso a ansamblului.

Dana Borşan este artistul care, iată, de ani bunidăruieşte publicului său bucurii mozartiene ce se înscriu perelaţia dintre claritatea formulărilor discursului muzical şi

consistenţa expresivă a acestora. Este deţinătoare a primeiintegrale realizate la noi a concertelor mozartiene pentrupian. Ne-a oferit cel de al nouălea Concert în mi bemol major,supranumit Jeunehomme, lucrare ce se înscrie în clasamarilor capodopere mozartiene cărora pianista le stabileşteechilibrul cel just dintre strălucirea evoluţiei instrumentaleşi vibraţia strunită a emoţiei.

Evoluţia cunoscutuluipianist Nicolai Demidenko înConcertul în mi minor de FredericChopin a fost aşteptată cu legitiminteres. Este artistul perfor-manţelor de mare anvergură, demare strălucire instrumentală,aspecte ce susţin atât arhitecturamare a lucrării cât şi rafinamentulconturului melodic în fiecaresecţiune a lucrării; …declamaţiapianistică chopinienă dispuneastfel de valorile unei cantabilităţipe care artistul o întreţine cuvădită sensibilitate. Demn deobservat, generozitatea comu-nicării pianistice întreţine în acestcaz interesul pentru fiecaremoment al excursului artistic. Esteo generozitate care a întreţinutşirul suplimentelor oferite lacererea insistentă a publicului.

Greu de spus în ce măsurăinstrumentiştii ansamblului auînţeles importanţa momentului la

care au participat. In mod salutar, dirijorul HoriaAndreescu are experienţa colaborărilor în plan concertant;fapt ce a conferit siguranţa cuvenită fiecărui moment. Şitotuşi, s-a creat impresia unei insatisfacţii privindpregătirea şi susţinerea momentului aniversar în general;inclusiv dată fiind absenţa colectivului primei orchestre

simfonice a ţării, ansamblu în compania căruia primul marepianist român a concertat cu mai bine de o jumătate de secolîn urmă. Alte timpuri, alţi oameni, alte abordări!

Anul aniversar Lipatti nu s-a sfârşit. Implicareainstituţională, până în acest moment, a fost modestă. Estede aşteptat ca evenimente ale ediţiei din acest an aFestivalului George Enescu să fie dedicate memoriei celuimai important pianist român, unul dintre marii artiştieuropeni ai secolului trecut.

Dumitru AVAKIAN


Centenar Lipatti

Camerata Regală

Horia Andreescu

Dinu Lipa�

Lipatti la Muzeul Naţional „George Enescu”

Centenarul naşterii lui Dinu Lipatti a prilejuit înBucureşti mai multe manifestări, concerte, conferinţe,expoziţii, lansări de carte, aşa cum se cuvenea în cazulacestui muzician şi om de cultură, unuldintre cei mai mari pe care i-a datRomânia în ultimele secole.

Muzeul Naţional „GeorgeEnescu“ a organizat în seara zilei de 20martie un concert cu lucrări de DinuLipatti şi a deschis o expoziţie amplă cufotografii reflectând etapele principaleale vieţii şi activităţii sale artistice, afişeale concertelor susţinute în ţară şi înstrăinătate, partituri în manuscris sautipărite, scrisori cu semnificaţie cătremaeştrii săi Mihail Jora şi FloricaMusicescu, documente legate decolaborările sale cu George Enescu.Expoziţía a fost realizată de CristinaAndrei, directoarea Muzeului.

De mare interes pentru publiculaflat în Aula Palatului Cantacuzino s-abucurat şi programul susţinut în primaparte a serii de pianistul Viniciu Moroianu şi de ansamblul„Bucharest Winds“ în cea de a doua.

Am ascultat patru lucrări pentru pian rar cântate,readuse pe scena de concert de distinsul muzician ViniciuMoroianu, pianist, profesor, muzicolog, cercetător pasionatal muzicii lipattiene. O interpretare excepţională, din care astrăbătut complexitatea gândirii lui Lipatti, atât de puţincunoscut încă în calitate de compozitor. Strălucire pianisticăîmbinată cu fior liric, teme simple cu parfum românesc, dar

şi conglomerate armonice foarte dense, evoluţii polifoniceîn complicate combinaţii cromatice, toate s-au derulat viu şiconvingător în Preludiul din Mica Suită, Nocturna pe otemă moldovenească, Sonata romantică şi Fantezia op. 8. –aceasta din urmă o capodoperă, o adevărată revelaţiepentru noi.

Cvintetul „Bucharest Winds“, compus din IoanaBălaşa – flaut, Valentin Ghiţă – oboi, Cristian Mancaş -clarinet, Cristian Buciumaş - fagot şi Sorin Lupaşcu – corn,

ne-a prezentat nouă sonate de Domenico Scarlatti înaranjamentul original şi plin de culoare al lui Dinu Lipattipentru suflători, precum şi o lucrare cunoscută, de intensăpoezie, Aubade. Un ansamblu cu instrumentişti de valoare,sudat, cu grijă pentru detaliu şi expresie. Seara inclusă înstagiunea de concerte a Muzeului coordonată decompozitoarea Carmen Cârneci a stârnit vii aplauze.

Am fost onorată să prezint auditorilor în pauzaconcertului un scurt portret al lui Dinu Lipatti care adevenit în ciuda vieţii atât de scurte unul dintre cei maimari pianişti ai lumii, compozitor de talent, profesor plinde har, un rar exemplu de artist şi de om.

Olga GRIGORESCU

Dinu Lipatti omagiat la Casa Artelor de tinerii

muzicieni La mijlocul lunii martie 2017, lumea

muzicala românească şi nu numai, a marcatîmplinirea a o sută de ani de la naşterea lui DinuLipatti. Considerat a fi cel mai important pianistromân din toate timpurile, Dinu Lipatti a lăsatposterităţii o bogată moştenire artistică atât înipostază de interpret, unde a impresionat inversiuni devenite reper ale unora dintre lucrărilede referinţă din literatura pianistică aparţinândlui J. S. Bach, W. A. Mozart sau F. Chopin, cât şiîn calitate de compozitor.

Pentru a aniversa în mod deosebitcentenarul naşterii lui Dinu Lipatti, CentrulCultural Casa Artelor condus de regizoarea AliceBarb a organizat prima ediţie a Festivalului I love

Lipatti. În cadrul acestuia au fost organizate mai multeevenimente ce au evocat personalitatea marelui pianistromân, de la conferinţe şi lansări de volume la proiecţii defilm documentar şi recitaluri susţinute deopotrivă demuzicieni consacraţi şi tineri aflaţi la ora afirmării.

Un astfel de eveniment a prilejuit inaugurareaSalonului Lipatti din cadrul Centrului Cultural CasaArtelor printr-un recital susţinut de elevii celui mai vechiliceul de artă din ţara noastră, Colegiul Naţional de Arte


Centenar Lipatti

Viniciu Moroianu


Centenar LipattiDinu Lipatti, ce poartă de aproape trei decenii numelemarelui pianist.

Programul propus a fost dedicat în întregime muziciiromâneşti, fiind prezentate lucrări compuse de Dinu Lipattişi George Enescu în mod deosebit, dar şi de compozitoridin generaţia lui Lipatti şi din cele mai recente. Astfel îndebutul serii au putut fi audiate Trei miniaturi (Dorelina,Regrete, Dulce amintire) şi Sonatina pentru mâna stângă,partea I de Dinu Lipatti. Dacă miniaturile au adus-o pescenă pe micuţa Melissa Duţă, elevă în clasa I, ce a amintitde micul Dinu Lipatti, Sonatina pentru mâna stângă,interpretată de Iulia Chertes, elevă în clasa a XII-a, areamintit, într-o versiune interpretativă tinerească şi exactă,

de preferinţa pentru virtuozitate a lui Lipatti, dar şi depreocuparea acestuia de desăvârşi o sinteză între orientareaneoclasică de care se simţea atras şi elementul folcloricromânesc.

O parte importantă a serii a fost dedicată interpretăriiunor lucrări compuse de George Enescu, bun prieten şi naşde botez al lui Dinu Lipatti. Dintre acestea s-a detaşatLăutarul din Suita Impresii din copilărie, interpretată detânăra violonistă Ioana Tudor, elevă în clasa a XII-a, care s-a evidenţiat prin tehnica foarte bună şi capacitatea de areliefa caracterul românesc al liniilor melodice. De altfel,prin ţinuta sa interpretativă şi calităţile violonisticedovedite, Ioana Tudor se profilează ca o tânără muzicianăce va avea o frumoasă carieră în viitor. Un alt talentdeosebit ce se pregăteşte în cadrul Colegiului Naţional deArte Dinu Lipatti este micul violonist Ştefan Aprodu, elevîn clasa a VII-a. Având deja apariţii apreciate în recitaluri şiconcursuri şi dezvoltându-şi chiar şi latura actoricească,Ştefan Aprodu a interpretat de această dată ImpromptuConcertant de George Enescu, o miniatură de un farmecdeosebit ce reflectă o etapa stilistică mai evoluată a gândiriicomponistice enesciene, în care a impresionat prinsiguranţa interpretării.

Din creaţia lui Enescu au mai fost ascultate Legendapentru trompetă şi pian în interpretarea de bun nivel a luiRobert Sumanariu, elev în clasa a XI-a, Nocturna pentruvioară în interpretarea lui Dragoş Ruşanu, elev în clasa a V-a şi Cantabile şi Presto pentru flaut, în care Bogdan Preda,elev în clasa a XII-a, a făcut dovada unei tehnici foarte buneşi a unui sunet de calitate. De asemenea, a putut fi ascultatăşi Serenade Lointaine pentru vioară, violoncel şi pian,interpretată de Iulia Chertes (pian), Adrian Petre (vioară)şi Jan Sekaci (violoncel), elevi în clasele a XII-a, a XI-a şirespectiv a IX-a.

Seara a cuprins şi două momente dedicate muziciivocale. Mai întâi am ascultat-o pe soprana Iulia Miulescu,

elevă în clasa a X-a, interpretând Aria Ştefaniei, Când feteleiubesc din opereta Eternele iubiri de George Grigoriu. Cu unglas cald, catifelat şi o prezenţă graţioasă, Iulia Miulescu adovedit certe calităţi vocale, printre care intonaţia sigurăinclusiv în registrul acut, care odată perfecţionate îi potdeschide drumul spre o carieră deosebită. Al doileamoment dedicat muzicii vocale a avut-o în prim-plan petânăra soprană Ana Stănescu, elevă în clasa a XII-a, care ainterpretat liedul Tant d’annees compus de Şerban Nichifor,reprezentant al muzicii româneşti contemporane.Impresionând şi prin prezenţa elegantă, Ana Stănescu s-aevidenţiat prin rafinamentul frazărilor, căldura vocii şisunetul bine susţinut, calităţi ce o pot recomanda pentru oviitoare carieră la cel mai înalt nivel.

Recitalul, ce a mai conţinut trei lucrări, Sonatinapentru pian de Tiberiu Olah, interpretată de Samira Manole,elevă în clasa a VI-a, Două jocuri pentru pian de TiberiuBrediceanu, interpretate de Monica Ungureanu, elevă înclasa a VIII-a şi Martie pentru clarinet solo de MarţianNegrea, interpretat de Adrian Ţanea, elev în clasa a XII-a, afost apreciat de public, ce i-a răsplătit cu entuziaste aplauzepe tinerii muzicieni, succesul său fiind datorat şicontribuţiei profesorilor pianişti acompaniatori CrimhildaCristescu, Otilia Costea, Olga Babadjan şi Ozana Alexe.

Mădălin STĂNESCU

Omagiu lui Dinu Lipatti laAcademia Română

Simpozionul Centenar Dinul Lipatti desfăşurat la 21martie 2017 în Amfiteatrul Ion Heliade Rădulescu de laBiblioteca Academiei Române a fost moderat deacademician profesor dr. Octavian Lazăr Cosma. Domniasa a susţinut prima alocuţiune, care a cuprins jaloaneleorientative ale vieţii şi operei marelui artist român. Autorulşi-a propus să evidenţieze importanţa creaţiei interpretativeşi componistice lipattiene în contextul muzicii româneşti.Au fost creionate elemente care definesc unicitatea artei salepianistice, caracterul modern, actual al acesteia. A fost

evocată comuniunea cu spiritul tutelar al lui GeorgeEnescu, ataşamentul filial al discipolului faţă de maestruladorat. Conferenţiarul a subliniat faptul că Dinu Lipatti s-a afirmat în postura de compozitor într-o fază relevantăpentru şcoala muzicală naţională. El este autorul anumeroase partituri, în ciuda vieţii scurte şi a ocupaţieiprioritare, cariera concertistică. Se exprimă regretul că la100 de ani le la naştere, Dinu Lipatti nu este suficient cântat

Alice Barb

Octavian Lazăr Cosma


Centenar Lipattişi nu este cunoscut atât cât merită. E amintită contribuţia saîn postură de critic muzical. Academicianul Octavian LazărCosma este convins că, atunci când va veni vremea, luiDinu Lipatti i se va recunoaşte valoarea şi dimensiuneaadevărată de creator. Abia atunci, susţine domnia sa, se varealiza altitudinea, profunzimea şi originalitatea sacreatoare.

Intervenţia profesorului universitar dr. ViniciuMoroianu a avut ca temă evidenţierea unor Configuraţiistilistice în creaţia lui Dinu Lipatti. Studiul său a pornitde la dorinţa de a demonta prejudecata potrivit căreiacompoziţia ar fi fost pentru Lipatti, mai mult un „violond’Ingres”, un exerciţi al spiritului, un joc savant al formelorşi genurilor muzicale. Strădania constantă a cercetătorului

de a se apropia de acestdomeniu al artei lipattiene l-a făcut să-şi consacrecunoaşterii şi difuzăriiacestor opere anii decercetări doctorale şifinalizarea doctoratului înmuzică prin teza care are casubiect Dinu Lipatti. Creaţiapentru pian solo. Conferen-ţiarul a demonstrat căpentru Lipatti zămislirea

muzicii a fost o obsesie care a îmbrăcat uneori forme desfâşiere lăuntrică, de ducere la extrem a exigenţei cu sineînsuşi, de conştientizare a nevoii de a-şi găsi un culoarpropriu de exprimare. După cum se constată, moştenireasa creatoare a fost relativ puţin cercetată şi abordată uneorisuperficial. Este trecută în revistă creaţia semnificativă şisunt punctate elementele definitorii ale fiecărei opere. Esteanalizată măiestria componistică la care artistul ajungetreptat, prin eforturi susţinute. Sunt identificate izvoareimportante de inspiraţie, elementele originalităţii de limbaj,conţinut, măiestrie a scriiturii, aspecte ale unor reuşiteexcepţionale. Sunt prezentate trăsături ale stiluluicomponistic precum direcţia neoclasică, inspiraţiapostromantică, abordarea modernă, filonul popularromânesc. Autorul a argumentat convingător valoareaautentică a opusurilor lipattiene de referinţă, între careFantezia pentru pian op. 8 sepoziţionează la nivelulcapodoperei.

În intervenţia sa,conferenţiar dr. VeronicaGaspar a prezentat, cu uninteresant suport video, oschiţă de portret a lui DinuLipatti, aşa cum rezultă dinbogata sa corespondenţă.Scrisorile de la el şi către elportretizează omul cumarile sale calităţipersonale, dar şi pe omul delume, înserat perfect în societatea vremii. Docu-mentareas-a bazat pe corespondenţa cu profesorii săi din România,Mihail Jora şi Florica Musicescu, precum şi cu prieteniiMiron Şoarec şi Clara Haskil. Au fost prezentate scrisori şidesene ale acesteia din urmă către Dinu, aflate în arhivapersonală a lui Dragoş Tănăsescu, primul exeget alpianistului şi beneficiar direct al informaţilor primite deprietenii şi rudele acestuia.

În analiza modului de comunicare cu cei din jur, s-arecurs şi la cronicile scrise de el pentru ziarul Libertatea, camembru al Asociaţiei internaţionale a criticilor (1938-1939).Autoarea a remarcat că, într-o măsură, corespondenţamărturiseşte despre muzicianul Lipatti, despre continuaautoperfecţionare profesională şi atenţia sa neobişnuităpentru detalii, pentru „secundar”.

În încheierea întâlnirii, profesor universitar dr.Lavinia Coman a vorbit despre Dinu Lipatti în perioadaformării la conservatorul bucureştean. Copilul Dinu Lipatti amanifestat însuşiri artistice deosebite încă de la cea maifragedă vârstă. Părinţii au observa la el o capacitateexcepţională de invenţie sonoră, o sensibilitate deosebită aauzului, memorie, imaginaţie spectaculoasă, abilităţimotrice speciale şi un mare interes pentru pian. Ca să-idezvolte aceste înclinaţii, au apelat la maestrul Mihail Jora.După trei ani de instruire în particular, copilul în vârstă de11 ani este prezentat la conservator, unde comisia îl declarăadmis în anul V de studii. Lucrează aici studii muzicaleteoretice şi compoziţia cu maestrul Mihail Jora, pianul cuFlorica Musicescu, muzica de cameră cu Dimitrie Dinicu şiMihail Andricu, în perioada 1928 – 1932. La compoziţierealizează lucrări importante precum Sonata pentru pian înre minor, pentru care este răsplătit cu menţiune la Concursulde compoziţie George Enescu pentru anul 1932, apoi Sonatina

pentru vioară şi pian op. 1,pentru care primeştepremiul II la Concursul decompoziţie George Enescupentru anul 1933, iar în anulurmător, 1933, creează Suitasimfonică Şătrarii op. 2,pentru care obţine premiul Ila acelaşi Concurs decompoziţie George Enescu.

În privinţa perfor-manţelor pianistice, devineunul dintre cei mai apreciaţielevi şi apoi absolvenţi ai

Academiei Regale de Muzică şi Artă Dramatică dinBucureşti, este solicitat ca solist pe cele mai prestigioasescene şi se prefigurează o carieră internaţională, în paralelcu invitaţia de a se perfecţiona la École Normale deMusique din Paris. Imediat după terminarea studiilorbucureştene, participă la concursul internaţional de pian dela Viena, unde obţine premiul II şi multe invitaţii decolaborări pe scene muzicale internaţionale. Este perioadaîn care lumea artistică se deschide pentru o carieră deexcepţie în faţa tânărului muzician român. A urmatascensiunea glorioasă şi epopeea dureroasă a boliineîndurătoare, care l-a răpus după şapte ani de luptă şipătimiri. Prin exemplul vieţii şi prin importanţa creaţiei,Dinu Lipatti rămâne unul dintre marile modele fondatoareal şcolii muzicale româneşti moderne.

Lavinia COMAN

O nouă ediţie „Dinu Lipatti” sau o nouă carte?

La centenarul naşterii lui Dinu Lipatti, edituraGrafoart ne-a produs bucuria publicării – în colecţiaEsenţial, iniţiată şi coordonată de pianista Alice Barb – a


Centenar Lipattidouă preţioase cărţi: monografia Dinu Lipatti de GrigoreBărgăuanu şi Dragoş Alexandrescu şi primul volum deScrisori ale lui Dinu Lipatti, antologie critică de MonicaIsăcescu şi Ştefan Costache. În emoţionatul Epilog almonografiei, Dragoş Tănăsescu conchidea: „Dacă sufletulnostru va putea pătrunde în gândul său, în cadenţavibraţiilor înregistrărilor sale, atunci îi vom simţi respiraţiaşi vom respira odată cu el; îi vom simţi bucuria şi ne vombucura odată cu el; îi vom simţi tristeţea şi vom fi mâhniţiodată cu el.” Iată că astăzi, mesajul lui Dragoş Tănăsescu(1921-2011) s-a împlinit pentru toţi iubitorii artei lui DinuLipatti.

În prefaţa ediţiei franceze din 1991 a aceleaşi lucrări,marele pianist Nikita Magaloff o citează pe Clara Haskillprin memorabila „recomandare” profesională, adresată celuicare i-a preluat catedra de pian de la Conservatorul dinGeneva în 1949 (cu puţin timp înaintea morţii lui Lipatti):„Când o să-l ascultaţi pe Dinu, o să simţiţi nevoia să văînchideţi pianul!” Citind această propoziţie, am rememoratsimilara „sugestie” a lui Franz Lisztadresată lui Frederic Chopin, după cel-a auzit pe copilul transilvănean CarlFiltsch (1830-1845) în recitalul de piande la Paris (1843): Dacă pianistul acestafabulos îşi începe concertele sale înEuropa (citez din memorie), eu trebuiesă trag obloanele! Ambii noştri virtuoziai clapelor au dispărut din viaţă,departe de ţară, la vârste extrem detimpurii. Filtsch la 15 ani, Lipatti la 33de ani. Destinele morţii i-a unit însă ladistanţe centenare (1845, 1950).

În primăvara anului 1971,monografia Dinu Lipatti de DragoşTănăsescu şi Grigore Bărgăuanu aapărut la Editura Muzicală. Întrebat lalansarea cărţii la Magazinul Muzicacum s-a realizat textul de cei doi autori,Dragoş – cu umorul caracteristic - arăspuns prompt: „Foarte simplu: euam scris consoanele şi Bărgăuanuvocalele!”. Din spumoasele Amintiridespre Dragoş Tănăsescu (1921-2011),inserate de Grigore Bărgăuanu în recenta „ediţie revăzutăşi adăugită” a cărţii (2017), am aflat că biografia lui DinuLipatti a redactat-o Dragoş, iar capitolele Interpretul şiCompozitorul Lipatti au aparţinut lui Grigore. Moartea, laîmplinirea vârstei de 90 de ani, a lui Dragoş Tănăsescu l-aobligat pe colaboratorul său să aducă la zi excelenteleanexe: Discografia, Catalogul compoziţiilor lui Dinu Lipatti şiBibliografia selectivă. Paralel a corectat unele scăpări şi aintrodus noi date, extrase din documentele Lipatti apăruteîn ultimul timp (scrisori, mărturii memorialiste, cronicimuzicale, etc.) Să nu uităm că trecuseră 20 de ani de laprima ediţie a cărţii. Dar iată schema (sumarul) prezenteiediţii (2017), lansată la Casa Artei a Primăriei sectorului 3din Bucureşti: Prefeţele celor patru ediţii (2017, 1971, 1988,1991); Filmul unei vieţi; Interpretul; Compozitorul; Cronicilemuzicale de Dinu Lipatti; Amintirile lui Grigore Bărgăuanudespre colegul dispărut, Dragoş Tănăsescu; Discografie,Catalogul compoziţiilor lui Dinu Lipatti, Bibliografia selectivă.

Aflăm din Prefaţa recentă că „ediţia de faţă,augmentată cu numeroase fotografii, exemple muzicale dinpartituri şi manuscrise, integrate în text pentru o

exemplificare cât mai fidelă, a fost revizuită şi adăugită deGrigore Bărgăuanu”. Trebuie să precizăm că actuala„versiune” a monografiei din 1971 este mult îmbunătăţităcu citate din presă şi mai ales din corespondenţa lui DinuLipatti (un document preţios, esenţial, pentru întocmireaunei biografii cât mai complete şi exacte). Trimiterile lasubsolul paginilor alcătuiesc „armătura” de beton a cărţiicelor doi autori, Dinu Lipatti punctându-şi viaţazbuciumată cu o precizie de bijutier. De aici, monografiatrăieşte o viaţă permanentă, cinematografică pentru cititor,farmecul întâmplărilor şi mai ales lupta pianistului cu boalaşi cu propriile sale exigenţe profesionale, asigurându-lebiografilor siguranţa afirmaţiilor şi probitatea tuturorideilor. Stilul literar al textului se pliază perfect cu scrisulinteligent, expresiv, impecabil şi colorat al lui Dinu Lipatti.Între scrisorile pianistului şi dascălii săi (Jora, Musicescu,Nadia Boulanger) şi redactorii monografiilor există ofuziune perfectă, fapt care împrumută discursului literar ocaptivantă lectură a cărţii. Iar analizele muzicale privind

interpretul şi compozitorul Lipatti seimpun în mod deosebit. Dacă maiadăugăm migala şi rigoarea celor douăanexe (discografia şi catalogul creaţieimuzicale), mult îmbunătăţită deGrigore Bărgăuanu, putem afirma căde astăzi înainte nu mai există aproapenici o virgulă de adăugat pentru acestinstrumentar de preţ al oricăreimonografii ideale.

Nu putea încheia sumararecenzie, fără a cita emoţionatul mesajpostum adresat colegului dispărut(Dragoş Tănăsescu) de către GrigoreBărgăuanu, datat „Paris, 20 mai 2012”:„Dragă Dragoş, acum îmi dau seamamai bine cât de mult îţi datorez, cât demult ai făcut parte din existenţa mea;aş fi dorit să poţi lua cunoştinţă decuvintele mele, să mă aprobi sau nu, sămă corectezi în numele adevărului pecare l-am iubit împreună atât de mult;aş fi dorit să ascultăm din nou voceamarelui nostru prieten, Dinu Lipatti,

şi, în sunetele Coralului său nemuritor, Jesus bleibet meineFreude, să-ţi pot exprima bucuria şi neuitarea mea, pestetrecerea timpului şi hotărârea de a merge înainte alături deDinu şi de tine…”

La cei 94 de ani ai mei – trebuie să mărturisesc cudurere că nu am întâlnit în toate cărţile de muzicologieromâneşti cu mai mulţi autori, o asemenea caldă şi sinceră„epistolă postumă”, similară condeiului lui Grig!

Viorel COSMA

P.S.: Regret „scăparea” autorilor de la prezentarubrică de Bibliografie a celor trei lexicoane alesubsemnatului, unde am înserat – din 1965 până în 2002(Muzicieni din România, vol. 5, K-M) – articole despre Lipatti(ultimul text de 11 pagini, cu o bibliografie de 12 coloane!),ce au stat la baza tuturor exegezelor contemporane,articolelor, evocărilor de radio şi televiziune, comunicărilorştiinţifice, recenziilor, conferinţelor etc. În toată Bibliografiacărţii Dinu Lipatti, nu există… Viorel Cosma, Muzicieni dinRomânia. Lexicon (cu Bibliografie, Discografie, Catalogul creaţieişi… Filmografie).

Stiluri dirijorale pe podiumul Ateneului Român:

Camil Marinescu, ChristianZacharias, Christian Badea

Întâmplarea face să fi audiat, în calitate de melomanşi cronicar, ultimele patru concerte susţinute, pe parcursullunii Martie, de către Orchestra Filarmonicii „GeorgeEnescu”, la pupitrul căreia s-au succedat, în ordine, treidintre dirijorii ei principali: Camil Marinescu (9/10 Martie),Christian Zacharias (16/17 Martie) şi Christian Badea(23/24, 30/31 Martie).

Faptul de a urmări, în succesiune, diferite maniere de„lectură” a unor partituri, de un număr divers de dirijoriconstituie nu doar un experiment interesant, ci şi un bunprilej pentru analiza comparativă a elementelor tehnice şiconceptuale care-i apropie sau îi diferenţiază.

Programul concertului dirijat de către CamilMarinescu a cuprins doar Simfonia I, în Re major, „Titanul”,

de Gustav Mahler – unul dintre compozitorii de care afirmăcă se simte profund ataşat, în particular de gradul deafectivitate conţinut în creaţiile autoruluipostromantic. Bogăţia tematică şi varietatearitmico-timbrală ale Simfoniei, imensele dezvoltăritematice, structura ei „catastrofică” alcătuită dinsalturi precipitate, adesea dizarmonice de la ostare de spirit extremă la alta – lirism şi graţie-morbiditate cu accente funebre, extaz-depresie,tragism-demonic-sublim şi invers, puritatemozartiană-grotesc paroxistic etc. – i-au servitdrept atuuri în exteriorizarea propriului universinterior, „predilect mahlerian”. Vădit transpus întrăirile extrasenzoriale din muzica mahleriană,consunând cu ea într-un straniu transferpsihologic, gestica sa maleabilă şi generoasă,atotcuprinzătoare transforma hiatus-urile, fisurilestructurale (partea I) în respiraţii sau respiro-urimenite tocmai să armonizeze contrariile. Şi maielocventă încă, dar şi mai lucidă, mi s-a părutgestica sa din partea a doua, unde, ritmurileaproape marţiale, se împleteau cu formuledansante, de vals, cu tentă ironică până lahalucinaţie, şi, unde, revenirile obsesive la motivul tematical mişcării, în sensul procedeului repetitiv cultivat deSchubert, defineau o anume labilitate psihică greu de stăvilitîn mod normal, dar pe care Camil Marinescu a reuşit să o

echilibreze cu un plus de... afecţiune. Actul său dirijoral nu sedistinge printr-o gestică anume, ci prin perspicacitatea de ase insinua în abisurile subconştiente ale compozitorului,descoperind acolo cheia înţelegerii demersurilor luimuzicale. Caracterul funebru din mişcarea a treia, cucelebrul citat din cântecul pentru copii, Frère Jacques, a fostferit de tuşele subliniat tragice, Camil Marinescu punândaccentul pe forţa simbolic-ancestrală a morţii, ca poartă deînlesnire a resurecţiei, redată aici prin luminozitatea seraficăa viorilor. Fenomenul s-a petrecut aidoma şi în finalulsentenţios al Simfoniei, ritmurile fatidice ale alămurilorprefigurându-le pe cele cu care urma să debuteze Simfoniilea III-a şi a V-a ale aceluiaşi compozitor. Cu intuiţia sigură atranscenderii materiei de către spirit, Camil Marinescu aînlănţuit dramele şi frumuseţie lumii sub cupolaUniversului unic, dominat de ordine, armonie, grandoare,ilustrat de sobrietatea unui insert de fugă polifonică.Orchestra a răspuns cu maximă promptitudine şi empatieintenţiilor atât de semnificative ale dirijorului.

În dubla sa calitate, de pianist şi dirijor, ChristianZacharias ne-a dezvăluit, pentru a câta oară?, corelaţiadintre concepţia (doctrina) lui muzicală şi principiile logiciiformal-simbolice, de tip aristotelic, care înlesneşte ajungerea laAdevăr prin apelul la intuiţie, dar şi la legităţile cunoaşteriiuniversale. Forjată în creuzetul muzicii vechi şi baroce, încare excelează, acest model universal de gândire îi serveştedirijorului german drept grilă de „lectură” atât a creaţieibaroce/clasice, cât şi a celei moderne şi contemporane. Deaici, stricteţea sugestiilor dirijorale, ca şi a limbajuluipianistic, proporţionalitatea construcţiei osaturii operei

muzicale, atenţia distributivă, aplombul şi cutezanţairezistibile, de veritabil „om baroc”, atribute ce s-au răsfrântşi asupra opusurilor incluse în programul prezentat în16/17 martie la Ateneul Român: Simfonia nr. 91 în Mi bemolmajor de Joseph Haydn, Concertul nr. 5 pentru pian şi orchestră


Pe scena Ateneului

Chris�an Zacharias

Camil Marinescu


Pe scena Ateneuluiîn Mi bemol major, op. 73 de Ludwig van Beethoven, şiSimfonia de cameră nr. 2 în mi bemol minor, op. 38 de ArnoldSchönberg.

Ca majoritatea creaţiilor sale, considerate puntea delegătură între baroc şi clasicism, Simfonia nr. 91 păstrează,pe de o parte elemente distinctive ale retoricii baroce –simetria/asimetria repetărilor motivice, limbajulcontrapunctic, vivacitatea incisivă a tempo-urilor rapide,aici de factură vivaldiană -, pe de altă parte graţiacantilenelor, complexitatea temei cu variaţiuni, oridramatismul menuetului de pildă, care-l prevesteşte pe celal menuetelor din ultimele trei simfonii mozartiene: nr. 39 înMi bemol major, KV 543, nr. 40 în sol minor, KV 550 şi nr. 41 înDo major, KV 551, „Jupiter”.

Scrisă în acelaşi an – 1788 – şi în aceeaşi tonalitatemajoră cu a Simfoniei nr. 39 de Mozart, Simfonia hydniană i-a îngăduit lui Christian Zacharias să-şi exercite, cudezinvoltura muzicianului stăpân pe ştiinţa artei proprii,stilul dirijoral simplu, dar riguros, aş spune „bine temperat”.În ciuda unei oarecare austerităţi, o astfel de atitudinedirijorală s-a dovedit a fi chiar mai eficientă şi mai expresivădecât gestica extrovertită, calitate provenită dindiferenţierile de nuanţe fin marcate între o secvenţă şirepetarea ei, în spiritul alternanţei coloratio-decoloratio, de sorginte barocă.

Mai puţin wagneriană decât Sextetul decoarde „Noapte transfigurată”, op. 4, de care odespart şapte ani, Simfonia de cameră nr. 2 deSchönberg, schiţată în 1906 şi terminată în 1939, areun aer aproape neoclasic, datorită tonalităţii, dar şiarcuirilor cantabile diafane şi intercalărilorcontrapunctice lineare, însăilate în crescendo-urilecu tendinţe tragice din prima mişcare, Adagio, ca şialuziilor stravinskiene combinate cu efecteritmiceo-timbrale pline de umor şi ironie, deinspiraţie prokofieviană! În ciuda volatilităţiiiluzorii a formei, constituţia Simfoniei se supune defapt unei „logici profunde”, pe care, compozitorul,îşi face un titlu de onoare din a o respecta.Fermitatea gesticii dirijorale a fost cu atât maiadecvată redării acestei muzici organizate custricteţe, insolită în contextul creaţiei exponentuluiprin excelenţă al serialismului dodecafonic.

În ultima lucrare înscrisă în program, Concertul nr. 5pentru pian şi orchestră de Beethoven, pianistul şi dirijorulZacharias şi-au contopit raţiunea şi sensibilitatea cu„schwung”-ul energetic febril, pentru a contura, în frazedistinct articulate, latura eroică, monumentală a partituriibeethoveniene. Nu o dată, pasajele ritmice, poate preacategoric marcate uneori, aminteau de austeritatea tactărilorlui Karajan. Dar, cât de eficiente în obţinerea maximeipurităţi a fondului emoţional din muzica lui Beethoven! ÎnAdagio, blocul masiv de marmură din primul Allegro adevenit, sub bagheta lui Zacharias, transparent, lăsând să seîntrezărească fiecare detaliu al întregului pe care-l voala.Remarcabilul perlaj tehnico-ritmic din finalul„Imperialului” s-a tranferat, la cererea entuziastă apublicului, asupra unei Sonate de Scarlatti din care pianistula ticluit o adevărată bijuterie sonoră. A fost o seară încărcatăde bucurie şi frumuseţe, care a reiterat magia concertelor„de la miezul nopţii”, din ultimele ediţii ale FestivaluluiInternaţional „George Enescu”, în care Christian Zachariasne-a făcut părtaşii unor fapte autentice de creaţie. Anulacesta îi vom duce dorul!

Ultimele două simfonice l-au avut ca invitat, lapupitrul Filarmonicii bucureştene, pe Christian Badea. Aş

plasa stilul său dirijoral între meşteşug şi artă. Ca săpuncteze în detaliu elementele, să le numim deinfrastructură, ale unei compoziţii – modificări de tempo,metrică, ritm, agogică şi nuanţe, intrări ale instrumenteloretc. -, Christian Badea foloseşte o tactare divizată stabilind,cu impecabilă claritate, în funcţie de context, rolul şiimportanţa fiecărui palier instrumental în arhitectura deansamblu, pentru ca, ulterior, să le unifice, în suprafeţespaţializate, printr-o gestică amplă, revelatoare.

În prima seară, l-am admirat în câteva pagini doaraparent contrastante, întrucât fondul lor emoţional purtaamprenta unui romantism înţeles ca „stare de spirit”: ImSommerwind (În vântul de vară), idilă pentru orchestră marede Anton Webern, după un poem dedicat naturii de cătrepoetul şi gânditorul german Bruno Wille, Concertul nr. 21 înDo major, KV 467 de W.A. Mozart şi Simfonia a IV-a în reminor, op. 120 de Robert Schumann.

Lucrare din tinereţea compozitorului care avea săîntregească, alături de Alban Berg, triada şcolii dodecafonicevieneze iniţiată de Arnold Schönberg, Im Sommerwinduimeşte prin cantabilitate, lirism, ingenuitate, visare poeticăîn contactul cu o Natură desprinsă parcă din secvenţele care-i sunt dedicate de Wagner în operele sale, amintind aici, cu

precădere, de faimosul Cântec al păsării din Siegfried, auzit înpartitura weberniană în ritmurile jucăuşe ale suflătorilor şiîn intonaţiile onomatopeice ale viorii soliste. Badea a trecutcu naturaleţe de la caracterul, să-l numim „figurativ”, alprimei secţiuni, la transfigurarea fantomatică din final.Notabilă contribuţia violonistului francez David Lefèvre,conceretmaestrul invitat al Orchestrei. Posesor al uneitehnici virtuoze, pianistul spaniol Josu de Solaun atransformat însă Concertul mozartian într-o desfăşurare deritmuri quasi mecanice, cu accente adesea brutale, mai alesîn prima şi ultima parte, iar mişcarea mediană, deşi mainuanţată, a fost totuşi lipsită de transparenţa şi visarea careo definesc. Doar orchestra condusă de Christian Badea asuplinit fluenţa şi nobleţea pasajelor. În schimb, Josu deSolaun s-a dovedit un colorist subtil şi rafinat, în piesaTânăra şi privighetoarea, din ciclul Goyescas de Granados,oferit ca supliment.

În Simfonia-Fantezie a lui Schumann, construităpreponderent dintr-o avalanşă de ritmuri şi motive tematicerepetate cu ostinaţie, combinate sporadic cu porţiuni decantilene romantice, exuberante, dirijorul a pus accentul pecoloritul timbral şi pe armonia născute din valorificareacontrastelor ritmico-melodice şi tematice.

Chris�an Badea

AM

Concert vocal-simfonic În zilele de 2 şi 3 martie 2017, Filarmonica

bucureşteană a programat două manifestări artistice deexcepţională însemnătate, în care au fost prezentate creaţiivocal-simfonice de anvergură (din epoci diferite), care auadus în prim plan muzica funebră; în prima parte au fostprezentate în primă audiţie piesele Lamento for the

Holocaust, The Dawn of Victory şi Meditation de GeorgeFoca-Rodi, iar în partea a doua, Recviemul pentru solişti,cor şi orchestră, KV 626 de Wolfgang Amadeus Mozart. Pescenă s-au aflat muzicieni experimentaţi, de înaltă valoare:dirijorul Paul Nadler, soprana Irina Iordăchescu,mezzosoprana Antonela Bârnat, tenorul Ionuţ Popescu,baritonul Marius Boloş, care, împreună cu orchestra şi corulFilarmonicii (pregătit de Iosif Ion Prunner) au realizatprestaţii remarcabile. Printre spectatorii care au umplutpână la refuz sala de concert s-a aflat compozitorul GeorgeFoca-Rodi, care a fost îndelung aplaudat pentru lucrărilesale emoţionante şi care, la rândul său i-a felicitat pe artiştiide pe scenă.

Ciclul de trei lucrări cu caracter programatic,prezentate la Bucureşti în primă audiţie, ar putea fi abordate

ca părţi ale unei creaţii vocal-simfonice de ampledimensiuni. Prin profunzimea semnificaţiilor, prin expresialor dramatică, prin diversitatea imaginilor muzicale, prinmesajul lor angajant, aceste piese au impresionat puternicpublicul. În Lamento pentru Holocaust, autorul a sintetizat cumăiestrie întreaga tragedie a milioanelor de evreiexterminaţi de nazişti în cel de-al doilea război mondial. Subconducerea maestrului Paul Nadler, orchestra şi corul auevocat cu patos şi sensibilitate evenimentele terifiante şispaima mulţimii condamnate la moarte. O contribuţiesemnificativă la redarea dimensiunii tragice a muzicii aavut-o soprana Irina Iordăchescu - artistă apreciată pentruperformanţele sale în spectacolele de operă, dar şi înconcertele vocal-simfonice. Aceasta a redat cu oimpresionantă forţă expresivă tensiunea şi sentimentelecutremurătoare pe care le exprimă atât de sugestiv autorulmuzicii şi al textului. Tragedia evreilor este evocată - dupăcum menţiona în programul de sală compozitorul GeorgeFoca-Rodi - prin ”armonii voit aspre, câteodată bitonale”,dar şi prin efecte speciale ca şueratul sirenelor, zgomotulmitralierelor şi dangătele clopotelor. Piesa următoare,intitulată Zorii victoriei, debutează cu o construcţie ceaminteşte forma de passacaglia, căreia i se adaugă pe

parcurs imagini violente, tensionate. Foarte originală ni s-apărut alternarea unor motive muzicale bazate pe mersul însecunde, cu cele zigzagate, realizate din alternarea unor


Pe scena Ateneului

Paul Nadler

Irina Iordăchescu

Programul simfonicului din 31Martie s-a axat pe două opusuri deJohannes Brahms: Concertul pentruvioară şi orchestră în Re major, op. 77 şiSimfonia I în do minor, op. 68. Deanvergură simfonică, acest concert„împotriva viorii”, cum a fost numit înepocă, a beneficiat de o interpretaremagistrală a foarte tinerei artisteAlexandra Conunova care a evidenţiatnu doar sobrietatea, ci şi fondul secretde sensibilitate şi căldură umană alcompozitorului. Cu o bravură tehnicăfabuloasă, violonista crea şi orientaevoluţia sunetului până la limitasuperioară a materialităţii lui, acolounde nu mai putea fi perceput decâttiparul lui arhetipal. Această abilitate dea prezenta natura sunetului în dublăipostază, de aparenţă concretă şi esenţăsuprasensibilă, a conferit Concertuluibrahmsian pe lângă soliditate şicoerenţă la nivelul formei şi structuriiintrinseci a compoziţiei, un farmec

inedit. Sigură pe sine şi conştientă devirtuţile de „hermeneut” al Concertuluiîn Re major, Conunova a înfruntat cubrio „capcanele” partiturii, beneficiindşi de suportul generos al lui ChristianBadea, la fel de abil în relevareadualităţii materie-spirit, raţiune-sensibilitate din muzica lui Brahms. Lacererea unui public extaziat, Alexandraa ales să cânte Giga din Partita nr. 2 în reminor de Bach, într-un tempo poateprea rapid divulgându-i naturasimilară cu a celui care gândeşte mairepede decât poate exprima în cuvintesau sunete! Şi totuşi, cât de convingătorreuşeşte să fie!

Christian Badea a intrat apoidirect în esenţa Simfoniei I, cu siguranţăfără echivoc, ca şi când ar fi mărturisit,pascalian, că nu ar fi căutat-o (esenţa),dacă nu ar fi găsit-o! Dramatismul desorginte beethoveniană din prima şiultima mişcare, s-a transformat, înviziunea sa, într-o „carcasă”

protectoare a părţilor a II-a şi a III-a -mostre ale bucuriilor simple,limpidităţii şi jovialităţii sufleteşti.Dirijorul a reuşit să pună în luminăfiecare motiv, formulă ritmică, fiecarelinie melodico-ritmică saucompartiment instrumental, făcânddin coloritul timbral adecvat fiecăruia,liantul întregii arhitecturi sonore.

Ultimul simfonic al lunii Marties-a încheiat, aşadar, sub semnulsolemnităţii brahmsiene, în sonorităţilede orgă ale alămurilor care au pecetluitlegătura indisolubilă dintre om şiDestin. Ca de obicei în ultimii ani,colectivul Orchestrei Filarmonice„George Enescu” îşi menţine şi îşisporeşte, cu fiecare apariţie pe podium,prestigiul dintotdeauna, nu în ultimulrând datorită pleiadei de dirijoriinvitaţi să-l conducă alternativ.

Despina PETECEL-THEODORU


Pe scena Ateneuluiintervale ce efectuează salturi neaşteptate. Discursulmuzical se dinamizează spre sfârşit, unde este amintită temaprincipală. Acum muzica transmite sentimentele pozitiveale poporului evreu, care după nesfârşite suferinţe şiperegrinări se reîntoarce acasă. În ultima piesă din ciclu,Meditaţie, alături de orchestră şi cor, revine vocea de sopranăcu rol foarte important în desfăşurarea acţiunii dramatice.Compozitorul-poet transmite prin intermediul solistei, alorchestrei şi al corului un mesaj emoţionant, îndreptat sprepace şi iubire între oameni. Prestaţia de excepţie a sopraneiIrina Iordăchescu a impresionat puternic audienţa; cutimbrul vibrant, cu expresia inconfundabilă, cu acutelestrălucitoare, cu ambitusul amplu (care îi permite săefectueze cu dezinvoltură salturi mari între registre), aceastaa realizat o pledoarie sensibilă şi tulburătoare, care a făcut camesajul muzicii să fie recepţionat cu multă emoţie de public.

Finalul, sugerând o rugăciune îndreptată spre pace şi iubire,este remarcabil prin cantabilitate, prin armonii originale şimodulaţii (care amintesc pe alocuri sonorităţi din creaţiilelui Gershwin). Se mai aud, din când în când, accenteviolente, ce reamintesc evenimentele tragice evocateanterior. Este un mesaj hotărât, o avertizare făcută celor careau cauzat atâta suferinţă. Menţionăm că toţi muzicienii s-auachitat de îndatoririle specifice la cel mai înalt nivel. Subbagheta autoritară şi expresivă a maestrului Paul Nadler,orchestra şi corul au redat cu măiestrie complexitateadiscursului muzical şi bogăţia semantică a acestuia.

În partea a doua a concertului a fost prezentatRecviemul pentru solişti, cor şi orchestră KV 626 de W. A.Mozart, capodoperă monumentală neterminată, elaboratăde compozitor înainte de trecerea la cele veşnice. Se spunecă la cea de-a opta măsură din secţiunea Lacrymosa, mânaautorului s-a oprit pentru totdeauna. În perioada în careelabora această muzică funebră tulburătoare, compozitorulîi mărturisise discipolului său Franz Xaver Süssmayer:”Ştiam că o scriu pentru mine”. Recviemul a fost terminat deSüssmayer, care a utilizat unele schiţe şi indicaţii legate deinstrumentaţie, provenite direct de la maestrul său. Acestacunoştea în detaliu procedeele componistice mozartiene,deoarece secţiunile adăugate de el (finalul la Dies irae şiintegral Sanctus, Benedictus şi Agnus Dei) nu fac notădiscordantă faţă de cele realizate de autor. Din acest punctde vedere, creaţia ne apare astăzi omogenă, bine construită.Pe parcursul desfăşurării ei, începând cu rugăciuneaRequiem aeternam (Odihnă veşnică) din debutul lucrării şipână la ultima parte Agnus Dei, dirijorul, soliştii, întregul

aparat orchestral şi corul s-au situat la cote înalte, realizândo interpretare impresionantă şi unitară, bazată pe aceeaşiviziune artistică şi estetică. Trebuie să menţionăm aportulcvartetului alcătuit din Irina Iordăchescu, Antonela Bârnat,Ionuţ Popescu şi Marius Boloş, interpreţi valoroşi, aflaţi într-o excelentă colaborare, care şi-au pus calităţile vocale şiştiinţa cântului în slujba cerinţelor partiturii. Ascultând dinnou Recviemul în re minor, am simţit că autorul tratează cuserenitate moartea, ca pe un simbolul al perisabilităţii vieţii,dar şi ca pe un nou început. Muzica sa ne apare în acelaşitimp clară şi secretă. Clară prin simplitatea arhitecturiisonore, prin evidenţierea armoniilor şi ritmurilor, prinutilizarea procedeelor polifonice (după modelulpredecesorilor). Secretă prin frumuseţea liniei melodice,adeseori bazată pe motive scurte, misterioase, dar şi printr-o originală iluminare a frazelor. În versiunea pe caremuzicienii de pe scenă au realizat-o sub baghetamaestrului Paul Nadler, am perceput sentimentulcontinuităţii, un elan emoţional neîntrerupt pe parcursulîntregii desfăşurări, o viziune unificatoare în care pauzeledintre secţiuni au reuşit să lege părţile edificiuluimonumental (şi nu doar să le separe). Melodia coralăLacrymosa, dies illa... (cu acompaniament orchestral, în caresunt percepute motive de suspine la vioara întâi) a sunatdureros şi sublim până la ultima măsură unde este intonatcuvântul ”Amen”. Dualitatea viaţă-moarte – temă centralăîn mitologia, în filosofia şi literatura tuturor timpurilor -este tratată de genialul compozitor în conformitate cupropria concepţie; muzica sa evocă serenitatea şi tristeţea ladespărţirea de viaţă. În concertele de la Ateneu,testamentul muzical mozartian, de o impresionantămajestate olimpică, părea îndreptat spre regiuni sublime şiliniştite, situate departe de suferinţele pământenilor.Muzica sa constituie o pledoarie emoţionantă pentru viaţă,

pentru frumos şi adevăr, învăluindu-ne, cum spuneacompozitorul Tudor Ciortea cu ”o lumină incandescentă ceva străluci de-a pururi peste orice devenire”.

Carmen MANEA

Voci în recitalCând am fost sâmbăta 4 martie, la Sala mică a

Ateneului Român, mi-am dat seama că alegerea făcută,pentru un început de primăvară, nu a fost deloc rea, întrucâtacolo, m-am întâlnit cu muzica unor îndrăgiţi compozitori,faimoşi în ale vocii, şi cu câţiva aspiranţi la titlul de mariartişti (4 soprane, o mezzosoprană, un bas) şi o pianistă, careşi-au pus talentul, ştiinţa şi măiestria dobândită până acum,în slujba ei.

Deci, o seară cu compozitori ce şi-au câştigat de multconsacrarea, interpreţi care râvnesc la ea şi un subiectcomun – iubirea, poate cel mai înălţător sentiment dintretoate, cu multiplele ei faţete (mă rog… cu o parte dintre ele).

Şi ascultându-i, pe măsură ce se succedau lucrările,am avut senzaţia că asist la o conversaţie pasională, dar şitimidă, duioasă, dar şi cinică, caldă, dar şi reţinută, tandră,dar şi vulcanică, între cel mai temperat instrument muzical– pianul –, şi poate cel mai cald instrument muzical – voceaumană –, conversaţie prin intermediul căreia, protagoniştiiau încercat şi pe alocuri chiar au reuşit să desecretizezefragmente din finele particularităţi ale pieselor în cauză.Concertul – recital în pofida asemănării cu o producţie maielevată de şcoală, a fost spumos, agreabil şi interesant,

Antonela Bârnat

pentru că în el s-au auzit o varietate de timbre, de emisii,registre, rezonanţe, ambitusuri, efecte tehnice, subtilităţiritmice, o varietate de voci: calde, aspre, grave, neuzate,sigure sau tremurate, puternice, reţinute, voci ce au atacatunele cu siguranţă acutele, altele cu eleganţă sau sfială,notele din registrul grav. Am auzit voci frumos modelate deşcoală, dar şi voci care beneficiau de nativă cutie derezonanţă, voci intuitive dublate de personalităţi artistice înplin proces de formare, sau deja bine definite. Am ascultato pianistă, în persoana Innei Oncescu, care din fericire şi-adepăşit rolul de acompaniator – nu că ar fi ceva rău în el,mai ales dacă e bine făcut – învăluind şi completândevoluţiile cântăreţilor cu parteneriatul cel deţine de drept,

fratele mai stufos al instrumentului, respectiv orchestra,oferindu-le astfel, pe lângă suport ritmic şi siguranţă tonală,o anume aură de spectacol. Ceea ce nu se întâmplă prea des,motiv pentru care o felicit.

Şi chiar dacă s-au simţit şi stângăcii, chiar dacă au fostşi falsuri, acute nereuşite sau ţipate, decalaje de ritm saualunecări sub ton, ele nu au umbrit aplombul şidăruirea cu care tinerii interpreţi au dat viaţă unorpartituri dificile şi complexe, prezentate sub formaunui potpuriu alcătuit din creaţiile compozitorilorRossini, Şostakovici, Bellini, Britten, Mozart,Rahmaninov, Donceanu, Puccini şi Debussy, etc..

Cât îi priveşte pe protagoniştii serii din 4martie: sopranele Amaia Arrieta Vargas, Laura Balla,Daniela Bucşan, Mădălina Constantinescu,mezzosoprana Martiniana Antonie şi basul AndreiLucian Ionescu, pot spune că mi-au plăcut fiecare înfelul lor, dar le-am apreciat în mod cu totul aparte peDaniela Bucşan şi Martiniana Antonie, care, pe lângătimbrul lor special, deschis, penetrant, uşor rece şi cuo voce de cap frumoasă, la prima şi deosebit de cald,amplu, cu un splendid vibrato, cu o stăpânire aglissanto-urilor dintre nuanţe opuse, ca şi a joculuide scenă, la a doua, au demonstrat şi evidenteinclinaţii spre subtilităţi şi performanţe în acelaşi timp. Iarduetul oferit de ele în final (din Norma de Bellini) a fost de-a dreptul minunat. Desigur, de lucru ar mai fi, mai ales lasingura prezenţă masculină din concert, basul AndreiLucian Ionescu, cu o voce bună dar puţin cam nesigură, pecare o văd evoluând în viitor, mai curând în muzica decameră decât în Operă, dar, per total, îmbucurătoare a fostconstatarea, că în şcoala noastră există potenţial, voinţă,talent şi chemare pentru muzica serioasă. Şi tocmai asta afost îndelung aplaudată de o sală arhiplină.

Doina MOGA

Violoncelistul Cornelius Zirbo – cumul de talent şi pasiune

Ajunsă deja un punct de reper al orientării iubitorilorde frumos artistic către vibraţiile subtile ale artei sunetelor,stagiunea de marţi seara găzduită de Sala mică a AteneuluiRomân a adus în faţa melomanilor, în seara de 7 martie, untânăr violoncelist reprezentativ pentru întreaga sageneraţie, acompaniat impecabil de către experimentata şiextrem de apreciata Daniela Bădoi.

Încă elev – în clasa a XI-a – al Colegiului Naţional deArte ”Dinu Lipatti” (la clasa profesorului Octavian Lup),Cornelius Zirbo face parte dintre cei 6 violoncelişti selectaţipentru al 3-lea sezon al Clasei internaţionale de Excelenţă alui Gautier Capuçon care are loc la Fundaţia Louis Vuittondin Paris, şi, totodată, este laureat al unor prestigioasecompetiţii precum Concursul Internaţional de Violoncel“Antonio Janigro” (Croaţia), Concursul Internaţional“Concertino Praga” (Cehia), Concursul Internaţional“Young Virtuosos” (Bulgaria), la care se adaugă ConcursulStreichWerk de la Berlin; în urma câştigării acestuia dinurmă, Cornelius a devenit proaspătul deţinător al unuivioloncel STREICHWERK Domenico Montagnana.

Programul, extrem de dificil dar şi de ofertant, pecare Zirbo l-a pregătit pentru recitalul din Sala mică aAteneului, a cuprins lucrări în care virtuozitateainstrumentală constituie una din premisele de bază aleedificării demersului sonor, evidenţiind ethosul dramaticdar şi cromatica expresivă la nivelul tuturor parametrilorfonici. Parcurgând auditiv fiecare dintre cele cinci repereale repertoriului propus – Fantezia ”Moise” (Variaţiuni pe osingura coardă pe o temă de Rossini) aparţinând lui NiccolòPaganini, Sonata No.4 op. 102 în Do Major pentru pian şi

violoncel de Ludwig van Beethoven, Variaţiuni pe o temă deRossini a lui Bohuslav Martinů, Vocalise op.34 de SergheiRahmaninov, Le Grand Tango semnat de Astor Piazzolla – caşi bis-ul oferit (Impromptu-ul lui Alexander Arutunian),publicul a putut remarca amprenta puternicei personalităţiinterpretative a lui Cornelius Zirbo, preocuparea pentrufiecare nivel structural al arhitecturilor sonore, pentrudiversitatea reliefului dinamic şi pentru agogicaparticularizată în funcţie de specificul stilistic al partiturilor.A impresionat şi continuitatea aproape perfectă adialogului dintre violoncel şi pian, cei doi parteneri


Pe scena Ateneului

Inna Oncescu


Pe scena Ateneuluiinstrumentali evoluând în termenii unei sincronizăriconstructive; ca exemple strălucite în acest sens aşmenţiona, integral, superba Vocaliză a lui Rahmaninov şi,în mod special, finalul Tango-ului lui Piazzola redat cu ovitalitate debordantă prin prisma acelui cumul de accenteoriginale pe care nu mulţi interpreţi reuşesc să-lstăpânească şi să-l valorifice la maximum, precum duo-ulCornelius Zirbo – Daniela Bădoi.

Pasiunea rostirii sonore, forţa dar şi echilibrulconferit, în general, adresării expresive în concordanţă cuatmosfera specifică fiecărei lucrări în parte, aplombul scenicşi energia motorică inteligent controlată sunt atribute careau caracterizat, în amănunt, traiectoria interpretativă deexcepţie a tânărului violoncelist, motivându-ne dorinţa dea-l reasculta, cât de curând, în sălile de concert bucureştene.Nu înainte, însă, de a-i ura succes în afirmarea sa solisticăpe cele mai relevante podiumuri internaţionale, încompanii prestigioase, dornice să-i susţină ascensiunea într-o carieră cu care se identifică pe deplin!

Loredana BALTAZAR

Bijuterii muzicale la AteneuPublicul care a ales să petreacă seara de 8 martie la

Ateneul Român, a avut privilegiul de a asculta un programde bijuterii muzicale oferit de pianista Ilinca Dumitrescu şide invitatul ei special, fagotistul Vasile Macovei. Repertoriulales pentru cele peste două ore de muzică a cuprins lucrăriale unor compozitori valoroşi din Europa, Asia şi Americade Sud, selectate după un scenariu bine gândit. Searamuzicală de excepţie a constituit un omagiu adus primăveriiîn care, apreciaţii interpreţi au realizat cu măiestrie şiprofesionalism o călătorie simbolică pe meridianele lumii.În debutul recitalului, pianista Ilinca Dumitrescu a prezentatArabesca opus 18 de Robert Schumann, lucrare înscrisă înseria capodoperelor compozitorului. Am admirat

rafinamentul şi firescul cu care solista a evocat lirismulcuceritor, elanul sentimental precum şi profunzimeasemnificaţiilor. Din ciclul Scene de pădure op. 82 deSchumann, au fost selectate două creaţii contrastante dinpunctul de vedere al expresiei şi al conţinutului: Florisolitare şi Pasărea-profet, în care interpreta şi-a valorificatplenar fantezia şi calităţile artei pianistice. Prin intermediultuşeului atent diferenţiat, precum şi al subtilelor modificări

în domeniul dinamicii şi agogicii, aceasta a creat imaginimuzicale pline de farmec şi culoare. Din dorinţa de a evocamuzical frumuseţile inegalabile ale primăverii, pianista aales din ciclul Anotimpurile opus 37 bis de Piotr IliciCeaikovski: Cântecul ciocârliei (Martie) şi Ghiocelul(Aprilie), în care a reliefat admirabil melodicitatea, nobleţeasentimentelor, dialogul temelor din diferite registre aleclaviaturii, rafinamentul armonic şi modulaţiile originale.

A urmat un moment dedicat duo-ului fagot-pian, încare publicul a avut prilejul să asculte o transcripţieinspirată, realizată de Vasile Macovei: Aria lui Lenski dinopera Evgheni Oneghin de Ceaikovski. Am admiratfrumuseţea timbrală şi dozarea subtilă a nuanţelor de lafagot, măiestria cu care a fost redat discursul pianului,precum şi metamorfoza stărilor sufleteşti ale personajuluiîntruchipat. Interpretarea ariei a evidenţiat calităţile celordoi muzicieni, precum şi colaborarea lor de excepţierealizată la nivel artistic şi conceptual. Din creaţia lui EdvardGrieg, am ascultat 4 lucrări din ciclul Piese lirice opus 43:Poem de dragoste (transcripţie pentru fagot şi pian de V.Macovei); În primăvară; Ciripit de păsărele; Fluturele

(redate la pian). VasileMacovei a realizat o variantădeosebit de expresivă aPoemului de dragoste, prin carea evidenţiat calităţile salespeciale: muzicalitateageneroasă, subtilitateastrategiilor de dinamică şiagogică, o sonoritate caldă,sensibilă chiar şi înmomentele de culminaţie.Prestaţia sa de înalt nivelartistic s-a îmbinat firesc cudiscursul pianistic. În pieselededicate pianului, IlincaDumitrescu a încântatpublicul prin frumuseţea şiprospeţimea imaginilor

muzicale, dar şi prin diapazonul bogat al stărilorsufleteşti pe care le oferă muzica. Aceste mici poemepentru pian, remarcabile prin nobleţea sentimentelor,prin cantabilitatea, bogăţia armonică şi claritateaformei, au fost redate cu dăruire, cu fantezie, cu graţieşi eleganţă. Din ciclul Flori opus 85 de Jean Sibelius,pianista a ales două piese de factură romanticăinspirate din tematica primăverii: Gura-leului şiGaroafa. Interpreta a reuşit să picteze în culori vii oriestompate imagini muzicale contrastante, pline depoezie sau de vigoare, în concordanţă cu viziuneacompozitorului. În minunatul Cântec de primăvarăopus 62 nr. 6, din ciclul Cântece fără cuvinte de FelixMendelssohn-Bartholdy, domnia sa a evidenţiat cumăiestrie frumuseţea melodică, parcursul inedit alvocilor interioare, dar şi bogăţia sentimentelor pe careminiatura le exprimă. Aceeaşi gândire elevată, acelaşi

rafinament expresiv l-am perceput şi în lucrarea Liliaculopus 21 nr. 5 de Serghei Rahmaninov. Prima parte arecitalului s-a încheiat apoteotic cu Murmurul primăveriiopus 23 nr. 3, superbă creaţie a lui Christian Sinding. Temadelicată, dătătoare de speranţe din debutul lucrării, cunoaştemetamorfoze spectaculoase pe parcurs, când este prezentatăîn acorduri, în sonorităţi orchestrale. Artista a evocat cumultă dăruire şi fantezie diapazonul complex de stări

Ilinca Dumitrescu

Vasile Macovei

sufleteşti prilejuite de anotimpul renaşterii, al tinereţii, aldragostei eterne.

Partea a doua a programului a cuprins creaţiivaloroase ale unor compozitori români, dar şi lucrări aleunor creatori din alte zone geografice. Din creaţia lui MihailJora, pianista a redat integral Suita Joujoux pour Ma Dameopus 7. În cele cinci părţi ale suitei : Doamna mea; Doamnamea doreşte să asculte Stravinski; Un foxtrot pentruDoamna mea; În care se visează despre un colier de perlefine; Furtună într-un pahar cu apă, am admirat nobleţeaexpresivă, gândirea muzicală profundă a interpretei,precum şi prestaţia pianistică superioară, care îi permite săcreeze un caleidoscop fascinant de imagini muzicale. DinSuita baletului Romeo şi Julieta opus 75 de SergheiProkofiev, Ilinca Dumitrescu a selectat Scenă, Dansul fetelorcu crini şi Dans de dimineaţă, în care a evidenţiat cumăiestrie caracterul personajelor şi al tablourilor muzicale.Publicul a admirat prestaţia muzicală inspirată, dialogulplin de poezie şi culoare dintre motive şi energia debordantădin momentele culminative.

În continuare, fagotistul Vasile Macovei a prezentatIconarul - Poemul unui zugrav de biserici, creaţie complexăa lui Theodor Grigoriu. Şi de această dată, alături decalităţile de interpret, am apreciat aranjamentul realizatpentru fagot solo de distinsul muzician. Efortul artistic apresupus şi recitarea unor versuri, intercalate în tramamuzicala. Intrepretul s-a achitat la cel mai înalt nivel înambele ipostaze. A urmat Micul negru, de Claude Debussy(în transcripţia lui Fernand Oubradous), piesă strălucitoare,plină de elan şi umor, pe care muzicienii au interpretat-o cugraţie, cu dezinvoltură şi vervă. Din creaţia lui IonDumitrescu, am ascultat 5 Cântece aromâneşti (transcripţiepentru fagot şi pian de V. Macovei), lucrare originală, deanvergură instrumentală. Muzicienii au evidenţiatatcaracterul expresiv al fiecărei piese în parte (în care seremarcă o subtilă îmbinare a melodiei cu caracter arhaic cuarmonia funcţională, dar şi organicitatea construcţieimuzicale).

În secţiunea finală a recitalului, pianista IlincaDumitrescu a oferit publicului un buchet de piese scrise decompozitori din alte zone geografice. În cadrul celor 2Dansuri argentiniene de Alberto Ginnastera - Dansulfrumoasei fete şi Dansul bătrânului văcar -, publicul aadmirat capacitatea solistei de a întruchipa imagini sonoreinedite, cuceritoarei sinceritatea exprimării. Prima piesă aimpresionat prin lirism şi serenitate, iar cea de-a doua, prinpregnanţă ritmică, vitalitate şi strălucire. Lucrarea Lotusulalb a compozitorului uruguayan Carlos Giucci, i-a oferitsolistei ocazia de a evoca o emoţionantă confesiune lirică, încare melodia şi acompaniamentul s-au aflat într-o perfectăsimbioză. În Ţara lotusului a compozitorului britanic CyrilScott, Ilinca Dumitrescu a evidenţiat cu rafinament şifantezie melodia sinuoasă, presărată cu pasaje perlate şi cuglissando, precum şi originalitatea armoniei. În piesacompozitorului chinez Ren Guang Norii coloraţi acoperăluna, pe lângă frumuseţea discursului muzical, am apreciatpoezia cântului pianistic şi gândirea elevată a interpretei.Seara muzicală de excepţie s-a încheiat cu trei piese dinciclul Păpuşi scrise de compozitorul brazilian Heitor Villa-Lobos: Mica blondină (Păpuşa de faianţă); Mica brunetă(Păpuşa din carton) şi Polichinelle, care au evidenţiatplenar paleta expresivă bogată, pianistica superioară şivirtuozitatea solistei. Artisticitatea de cel mai înalt nivel acelor doi interpreţi ne-a amintit cuvintele lui Hector Berlioz :

”Muzica este în acelaşi timp sentiment şi ştiinţă; ea cere celuicare o cultivă, interpret sau compozitor, o inspiraţie naturalăşi cunoştinţe care nu se dobândesc decât prin îndelungatestudii şi profunde meditaţii”. La Ateneul Român, publicul afost fascinat deopotrivă de bijuteriile muzicale (alecompozitorilor) şi de rafinamentul celor doi bijutieri deexcepţie, Ilinca Dumitrescu şi Vasile Macovei.

Carmen MANEA

Cântece, chansons, “Alborada…”, muzică galantă la Ateneu

În seara zilei de duminică, 12 martie, Sala mare aAteneului Român a găzduit un recital vocal-instrumental cuîntrutotul acordat la momentul încheierii unei săptămâni,ca o concluzie liniştitoare, serenă – recital prezentat desoprana Mădăna Stan şi pianista Mădălina Paşol, cu unprogram din cele numite, pe drept, de popularitate. Deşitermenul şi-a mai atenuat din atractivitate, acţiunea sa defacto asupra publicului, benefică, a avut şi de această datăcel puţin două efecte: cel de încântare sonoră şi de spirit,precum şi cel de întreţinere a tangenţei la zona (mai)familiară a muzicii culte. Aşa s-a resimţit – în atenţia cu carea fost ascultat, dar şi în aplauzele generoase care l-au însoţit

– acest program de muzică franceză şi românească pus înmozaic din repertoriile verificate în timp, deja istorice! -ţinând de secolul XX şi de deceniile anticipatoare –,repertorii dedicate vocii acompaniate (lied, arie, chanson ,cântec) şi pianului-solo.

Programul, articulat din mai multe momente dedicatevocii şi, alternativ, pianului, a debutat cu trei cântece deReynaldo Hahn – două sentimentale („Paysage” şi „Si mesvers avaient des ailes” – cel din urmă, pe versuri de VictorHugo, publicat fiind în Le Figaro, i-a adus repede notorietatecompozitorului venezuelean, naturalizat apoi ca francez...)şi unul antrenant, desprins din atmosfera unor serbărielegante („Fêtes galantes” – pe versuri de Paul Verlaine) –care au pus în valoare sunetul cald al sopranei MădălinaStan, personalizat de o anume fragilitate şi de un tremolo alvocii pregnant, parcă lucrat în a suna cât mai propriu zoneistilistice.


Pe scena Ateneului

Mădălina Stan

foto

: RoZ

a Za

h

Al doilea moment a revenit pianului-solo, după oformulă încetăţenită prin care vocea se odihneşte iar pianulîşi arată propriile carate. În cele trei preludii (selectate dinCaietul I.) de Claude Debussy: „Ce qu’a vu le vent del’ouest” - „La fille aux cheveux de lin” - „Minstrels”) – piesedevenite în timp relevante (şi aproape obligatorii?) pentruun prag înalt de măiestrie pianistică – Mădălina Paşol arealizat o coregrafiere bine diferenţiată a unei complexităţide stări – de la eterică reverie la agitaţie pasională –,parcurgând o largă scală coloristică într-o perfectă stăpânirea ritmurilor, mereu în impresionistă remodelare.

Tot la creaţia lui Debussy s-a oprit pentru a douaintrare în scenă şi soprana Mădălina Stan, care a interpretatcele trei cântece (de tinereţe... compuse în 1880-1882)„Mandoline” - „Nuit d’ étoiles” - “Pierrot” cu graţie şi sunetluminos, uneori mai discret, alteori cu surprinzătoare etalăride virtuozitate… Aici, ca şi în toate momentele deacompaniament ale programului, pianista Mădălina Paşola arătat o abordare de atentă complementaritate, printr-ocorectă dozare sonoră în raport cu evoluţia vocală şi deconlucrare stilistică adecvat (subtil sau puternic) afirmată.

De la al patrulea moment din program, impresia căavem de a face cu două mini-recitaluri împletite a prinscontur… Pentru continuarea mini-recitalului de pianMădălina Paşol a ales din repertoriul de mare succes alinstrumentului celebra “Alborada del gracioso” din Suita“Miroirs” de Maurice Ravel. Dincolo de ocazia etalării uneitehnici pianistice ireproşabile, “Alborada…” a fost o mostrăde construcţie muzicală marcată de fantezie coloristică şi debine regizată mişcare între tempo-uri schimbătoare, pianistaproiectând sonor în mod firesc-virtuoz acel (aşteptat) pian-harpă ravelian(ă).

Prima parte a serii s-a încheiat în aceeaşi notă demuzică galantă: Mădălina Stan a încântat, cu graţia

personală şi un plus de actorie, în prezentarea bine-cunoscutei piese “Les filles de Cadix” (versuri de Alfred deMusset) de Léo Delibes.

În partea a doua, cu excepţia celor trei cântece de ErikSatie – interpretate de soprană cu o potrivită subliniere ainfluenţei muzicii franceze de salon la finalul de secol XIX şio (mai) convingătoare intrare în rolul de divă – programul acuprins exclusiv lucrări româneşti. Unul din puncteleculminante ale serii – prin exuberanta şi complexadesfăşurare pianistică – a fost marcat chiar în debutul părţiisecunde: “Bourrée” din Suita op.10 pentru pian de GeorgeEnescu, devenită şi ea (împreună cu întreaga suită) o lucrareobligatorie pentru un pianist român de clasă concertistică,

lucrare în care Mădălina Paşol a amplificat sonorităţileneoclasic-luminoase prin secvenţe de quasi-romanticăimplicare, care i-au şi personalizat interpretarea. La fel în“Toccata” de Paul Constantinescu – care, prin încrustareamotivelor folclorice în construcţia tumultuoasă a acestui(subintitulat) “Joc dobrogean”, a devenit şi o redutabilăpiesă de bis – cu care mini-recitalul de pian s-a şi încheiat…

Inspirată şi personalizată a fost şi interpretarea pecare soprana Mădălina Stan a dat-o celor două miniaturivocale semnate de Carmen Petra-Basacopol (“O lăcustă” –pe versuri de Tudor Arghezi ) şi Marţian Negrea (“Mugurii”– pe versuri de Lucian Blaga) – semn bun pentru intrarea înrepertoriul de popularitate a creaţiei de gen româneşti.Pentru finalul mini-recitalului său, soprana s-a oprit la treicântece din repertoriul bine cunoscut de marele public: douăsemnate de Tiberiu Brediceanu (“Floricică de pe apă” – “Vai,bădiţă, dragi ne-avem”) şi cel care a punctat finalul(…dublu, prin repetare ca bis al) serii: “Ochii-albaştri-sdrăgălaşi” de Eduard Caudella – într-o atmosferă de lirismfolcloric, generând o vibraţie familiară şi de bună dispoziţie.

Carmen CÂRNECI-CAVASSI

Manifestarea artei din perspectivă dublă

Înveşmântat în purpura faimei sale şi înconjurat deînvioratul mediu al admiratorilor, Christian Zachariaspăşeşte în fruntea policefalului aparat orchestral custăpânire, măsură, echilibru şi prestigiu, pe scena AteneuluiRomân, în seara concertului simfonic din 16 martie. Nici osclipire de zădărnicie formală în gestul său, nici onesiguranţă în concepţia sa muzicală, nici un compromis de

interpretare în realizările sale. Sinceritatea faţă de operade executat, faţă de sine însuşi şi faţă de public, studiultemeinic al partiturii – în aşa fel ca aceasta să nu fie întimpul execuţiei decât un ajutor pentru memorie şi nuo piedică pentru gândire, au luminat sentimentulartistic al auditoriului.

Niciun tempo nu poate fi atât de rar şi niciunulrepede atât de repede încât să nu mai poată firecunoscută lucrarea muzicală. Tempo-ul este unelement asupra căruia Christian Zacharias îşi îndreaptăminuţios atenţia, modificându-l pe alocuri fiemetronomic, fie ca rost expresiv. Unele lipsuri dereliefare tematică în Simfonia nr.91 de Joseph Haydn leretuşează prin pulsaţii aplicate amănunţit şi cuprudenţă, mai ales la instrumentele de suflat, dar fără adistruge vreodată echilibrul instrumental.

În deplină stăpânire a acestor daruri şicunoştinţe, Christian Zacharias a avut o mişcare dirijoralăsprintenă, elegantă, sugestivă şi imperativă, cu o mobilitatede „poignet” elegantă, cu o agerime de floretă, în contrast cuatenţia încordată a Orchestrei simfonice a Filarmonicii„George Enescu”, pe parcursul Simfoniei de cameră nr 2 deArnold Schönberg.

Schönberg inovează nu printr-un melanj de surse, ciprin eliberarea întregii plaje de posibilităţi a tonalităţii.Dodecafonismul presupune ca toate cele douăsprezece note(la scara de semiton) să fie cântate o singură dată, într-oanumită ordine dictată de compozitor. Purificareamaterialităţii fizice a sunetelor şi abstractizarea până la oeterică simbolică a imaginilor auditive dodecafonice, s-auinfiltrat şi au filtrat concentrarea publicului.


Pe scena Ateneului

Mădălina Paşol

Apariţia dirijorului în postura solistică nu împiedicăeleganţa gestului, neastâmpărul continuu elocvent al mâiniistângi, o mobilitate care merge până la cochetărie, dar careţine orchestra încordată, o stimulează şi izbuteşteinterpretări superioare, interesante şi întotdeauna personale.

Artistul a fost înarmat cu o uimitoare dexteritatetehnică şi cu o matură concepţie subiectivă a Concertului nr.5pentru pian şi orchestră în Mi bemol major de Ludwig vanBeethoven. Sunt de netăgăduit şlefuirea tonului şi claritateaprin care iradiază un puternic temperament, o clocotitoareşi nobilă sensibilitate artistică, în care a fost scăldat şi redatConcertul de Beethoven.

Se pare că un contemporan ar fi definit Concertul nr.5 ca ”un împărat al concertelor de pian” şi aşa a rămas. Prinintegrarea instrumentului solist în simfonie, prindensificarea orchestraţiei, printr-o scriitură pianistică ceurmăreşte în primul rând strălucirea şi amploarea sonoră,Beethoven a creat o estetică ce putem socoti că a fost urmatăde toată literatura de gen romantică şi modernă, până înadâncul secolului XX.

Este de ajuns să amintim de debutul primei părţi aImperialului, care sparge tradiţia introducerii orchestrale –de fapt expoziţia temelor – printr-o cadenţă solistică cerostogoleşte pe toată claviatura pasaje energice şi fixeazăpilonii tonalităţii, pregătind prima temă, momentulgrandorii, amplul Allegro animat de un suflu eroic.

Energie psihică, fireşte, care nu a fost însă nici denatură afectivă, nici de natură raţională. Ci un fluid deenergie, un flux de forţe ce păreau să fi depăşit elanul vital,de tumultuoase forţe ale naturii care au impresionat şi uimit.

Nimic nu a putut diminua torentele de aplauze încare au fost primite rafinatele pagini de Haydn, Beethoven,sau exaltările ritmice din Schönberg!

Daniela CURCAN

În spiritul lui E.T.A. Hoffmann -la pian cu

Aurelia Vişovan şi Can ÇakmurO mare curiozitate ne-a provocat participarea la

recitalul de duo pianistic susţinut de tineri bursieri care

lucrează la Universitatea de Muzică din Viena. Programulprezentat la sala mică a Ateneului Român a fost structurat în

jurul unor idei şi opinii ale lui E.T.A. Hoffmann (1776 –1822), scriitor, compozitor şi pictor german proeminent alsecolului romantic. Ne-au fost oferite câteva lucrări careilustrează concepţiile celebrului autor al romanului intitulatPărerile despre viaţă ale motanului Murr. E.T.A. Hoffmann,artistul polivalent care iniţiază curentul romantic înliteratura germană, a lăsat şi câteva compoziţii ce s-aubucurat de celebritate în epocă. Principiul său conducătorera acela că viaţa poate fi guvernată de poezie şi muzică. Eraun mare admirator al lui J.S. Bach, îndeosebi pentrustricteţea construcţiei sonore. Am putut contempla aceastăînsuşire fundamentală a geniului bachian în interpretareaAureliei Vişovan conferită capodoperei numită Fanteziecromatică şi fugă în re minor BWV 903. Pianista şi-a valorificatdin plin pregătirea şi experienţa de clavecinistă, printratarea liberă, improvizatorică, dar totodată preciselaborată. Fuga a fost construită riguros, configurată cuetosul adecvat. Impresia de ansamblu a fost de rigoare şieleganţă sobră, perfect integrată în stilul lucrării.

Sonata pentru pian la patru mâini în si bemol major KV358 de W.A. Mozart s-a depănat sub veghea spiritului

hoffmannian, care admira la Mozart naturaleţea expresiei.Cei doi interpreţi au realizat o versiune firească, plăcută, deelevi premianţi.

A urmat tânărul Can Çakmur cu Sonata pentru piannr. 1 în fa minor de E.T.A. Hoffmann. Ne-a interesat cudeosebire partea a doua, Adagio, un coral cu atmosferătainică, urmat de o serie de variaţiuni, în care pianistul ademonstrat o tehnică rafinată, de şcoală foarte bună.Mişcarea finală, în schimb, a fost cam lipsită de maleabilitateşi a evidenţiat o expresivitate mai săracă.

Cu Bilder aus Osten op. 66 de R. Schumann, operetârzii inspirate de poeziile maquam ale persanului Hariri,compozitorul a preluat de la Hoffmann însăşi ideea de acompune muzică pentru pian solo cu suport poetic la bază.Sunt şase impromptu-uri în caractere şi mişcări diferite, careau fost cântate acum cu puritate şi candoare.

Programul s-a încheiat cu Marea Fugă op. 133 de L.van Beethoven, varianta originală pentru pian la patrumâini, variantă despre a cărei existenţă am aflat acum cumare bucurie. Prezenţa lucrării în programul patronat depersonalitatea lui Hoffmann se legitimează prin faptul căE.T.A. a fost cel care l-a anunţat pe Beethoven, dupălansarea Simfoniei V-a, arătând că aceasta are un caracterprofetic, iar Beethoven este nu doar un mare clasic, ci şiprimul compozitor romantic. Gradul înalt de complexitate alucrării a ridicat nivelul întregului recital, dându-i oîncheiere monumentală.


Pe scena Ateneului

Can Çakmur

Aurelia Vişovan

AM


Premieră la AteneuCâteva cuvinte se impun cu privire la arta

interpreţilor. Aurelia Vişovan, produs al şcolii clujene şi custudii vieneze în ultimii şapte ani, este deja o muzicianăîmplinită, cu multiple resurse stilistice. În plus, are o foartebună capacitate de a gestiona performanţa publicăprezentând spectatorilor lucrările şi concepţia programuluiîn mod liber, firesc. Can Çakmur este, la cei 20 de ani ai săi,un elev foarte bun, cu şcoală temeinică. Mai are nevoie încăde timp pentru a se maturiza şi a-şi deschide canalele desensibilitate şi comunicare afectivă către public.

În ansamblu, am asistat la o seară plăcută, organizatăpe o idee centrală generoasă, oferită de doi artişti tineri, cueducaţie muzical-instrumentală foarte bună, de la careaşteptăm realizări notabile în viitor.

Lavinia COMAN

Concert de pian la patru mâini în dialog cu două voci de soprane

Recitalul de pian la patru mâini, susţinut de RemusManoleanu şi fiul său, Roman Manoleanu, a atras atenţiamultor melomani invitaţi în 28 martie la sala mare aAteneului Român. Argumentul principal ar putea firenumele interpretului, precum şi afişul care defineştecomponenţa formaţiei şi repertoriul abordat, adică cel alunui program divers, oferind ascultătorilor un periplumuzical foarte bogat şi fantezist, cu direcţii stilistice

divergente. Pentru spectatori, traseul sonor sugereazăparcurgerea unor itinerarii care ne conduc de la muzicaiberico-mexicană la jazz-ul american şi prelucrări alejocurilor ţărăneşti din Ardeal sau de la valsurile romanticevieneze la muzica spaniolă, preluată de pe scena liricăspaniolă cu nuanţare veristă. Atrăgător totodată şi numelecompozitorilor selectaţi pentru audiţie: Agustin Lara, LeroyAnderson, Constantin Silvestri - Bela Bartok, JohannesBrahms, Manuel De Falla, justificând preocupărileinterpretative şi solistice ale celor doi interpreţi reuniţi pespaţiul claviaturii unui singur pian.

Pentru cei care îşi doresc surprize, derulareaprogramului cu muzică de Brahms preluată din cele douăopusuri ale marelui compozitor, Liebes lieder und walzer,

au rezervat un şirag de melodii şi ritmuri destinate cupluluipianistic, în care partenerii au dezvoltat un dialog multiplude imagini, impulsuri, tempouri sentimentale, pitoreşti saudescriptive. Iată ocazia principală a confruntărilorinterpretative, expresive şi replici ale acestor miniaturiconcertante bine echilibrate în timp de interpreţi. La ceea cenumeam “surprize” trebuie să relatăm că în specificareatitulaturii de “valsuri” pianiştii au fost însoţiţi, pentru“cântece”, de sopranele Stanca Maria Manoleanu şi BiancaLuigia Manoleanu. În oglindirea scenică, este vorba dediversitatea tematic-muzicală a unei familii armoniosalcătuite: soprana Bianca Luigia Manoleanu, pianistulRemus Manoleanu, ca profesionişti cu experienţă, părinţiformatori, şi cei doi urmaşi, în vocaţie şi carieră, StancaMaria şi Roman Manoleanu.

În stagiunile actualităţii, am ascultat pe aceeaşi scenăşi un alt cvartet de muzicieni, aparţinând familieiMarin Cazacu - două violoncele, flaut, vioară - pentru careantanta este tot un principiu de reunire a prestaţiilorartistice. Fireşte, reuniunea familială are multe câştiguri înuniversul muzicii, de-a lungul timpurilor, iar satisfacţiilenoastre ţin seamă de aceste valori artistice, spirituale şiemoţionale. Este adevărat, „casa artelor”, Ateneul Român,găzduieşte, lansează şi promovează astfel de seri pline dearmonie, descoperindu-ne mereu noi adevăruri sentimentalestetice. Seara dăruită nouă de către cei patru membri aifamiliei Manoleanu este, din această perspectivă, un modelcare merită preţuirea melomanilor ce le-au dăruit cuspontaneitate multicolorele buchete de flori ale primăveriiacestui final de martie.

Grigore CONSTANTINESCU

Recital aniversarNicolae Maxim - 80

Filarmonica George Enescu din Bucureşti l-a sărbă-torit marţi, 28 martie 2017, pe unul dintre prestigioşii muzi-cieni ce a făcut parte din orchestra instituţiei de-a lungultimpului. Este vorba de flautistul Nicolae Maxim, angajat al

Filarmonicii peste cinci decenii, înce-pând cu anul 1961.

Format în cadrul Conservatoru-lui bucureştean la clasa profesorilorPetre Giugaru, Alexandru Nicolae şiVasile Jianu, Nicolae Maxim, distins cuOrdinul Meritul Cultural clas I, a fostnumit încă primii ani de activitateprim-flautist având şansa de a evoluasub bagheta unora dintre cei mai ce-lebri dirijori români şi străini ce s-auaflat la pupitru Filarmonicii în ultimajumătate de veac, începând cu GeorgeGeorgescu.

Cu o activitate în care s-aremarcat şi ca un bun interpret almuzicii de cameră în ansambluriprecum Trio Baroc, Trio Romantica,Grupetto, Concordia, cvintetele desuflători ale Filarmonicii GeorgeEnescu, Orchestra de Cameră Virtuozii

sau Orchestra de Cameră Bucureşti condusă de Ion Voicu,Nicolae Maxim s-a impus ca unul dintre flautiştii de primămărime membri ai orchestrelor simfonice bucureştene şi nu

numai. De asemenea, acesta este şi un constant susţinător almuzicii româneşti, de-a lungul timpului abordând unrepertoriu ce a cuprins lucrări aparţinând mai multorgeneraţii de compozitori, de la cea pre-enescianăreprezentată printre alţii de Eduard Wachman şi EduardCaudella, la importantele opusuri ale lui George Enescu, şipartituri ale reprezentanţilor generaţiei post-enesciene, dela Paul Constantinescu şi Mihail Jora la Dimitrie Cuclin. Nuîn ultimul rând, Nicolae Maxim, iniţiator în ultimii ani adouă serii de recitaluri camerale dedicate profesorilor VasileJianu şi Petre Elinescu, fondatori ai şcolii româneştimoderne de flaut în cadrul Conservatorului bucureştean şiremarcabili compozitori şirespectiv unora dintre cei maiimportanţi dirijori cu obogată activitate creatoreprecum Constantin Silvestri,Theodor Rogalski, MihailAndricu, Doru Popovici,Constantin Arvinte, CristianBrâncuşi, are în repertoriu şio listă impresionantă deopusuri aparţinândreprezentanţilor muziciiautohtone precum LudovicFeldman, Stan Golestan,Mircea Chiriac, MirceaIstrate, Aurel Stroe, AnatolVieru, Ştefan Niculescu,Remus Georgescu, Sorin Vulcu, Violeta Dinescu, DoinaRotaru, Liana Alexandra, Laura Manoloche, etc.

În semn de apreciere pentru întreaga sa activitate şipentru jumătatea de veac petrecută în cadrul instituţiei,Filarmonica George Enescu i-a programat înactuala stagiune un recital aniversar lui NicoaleMaxim, ce a marcat astfel 55 de ani de activitateartistică şi opt decenii de viaţă. Acesta a fost însoţitpe scenă de unii dintre vechii săi colegi precumviolistul Ştefan Gheorghiu, actualmente director alCREDIDAM şi preşedinte al UCMIR, şi pianistulIosif Ion Prunner, în prezent dirijor al CoruluiFilarmonicii, dar şi de muzicieni din generaţiilemai tinere precum flautiştii Alin Apetroaie şiCiprian Patriche, foşti studenţi ai profesoruluiNicolae Maxim în cadrul Universităţii Transilvaniadin Braşov, actualmente şefi de partidă în cadrulFilarmonicilor din Iaşi şi Braşov sau contrabasistulSăndel Smărăndescu, fost membrul al Filarmoniciibucureştene şi în prezent şef de partidă în cadrul OrchestreiNaţionale Radio.

După ce prin primele lucrări din program, Arioso şiPresto pentru flaut şi pian de Johann Joachim Quantz şi SuitaAlbrecht Imbescheid pentru trio de flaute de Joseph Haydn aupurtat publicul în atmosfera senină şi galantă a primelordecenii ale clasicismului muzical, seara a continuat aproapeexclusiv cu opusuri aparţinând compozitorilor români. Maiîntâi, pianistul Iosif Ion Prunner a interpretat Noctura pe otemă moldovenească de Dinu Lipatti, într-o versiune ce asurprins deopotrivă dificultatea tehnică a partiturii dar şirespiraţia melodică profund românească dar ancorată într-un limbaj sonor modern specific primei jumătăţi a secoluluitrecut.

Sonorităţile inspirate de folclorul autohton aucontinuat să domine ambianţa şi în următorul moment al

serii, când Nicoale Maxim a oferit o interpretare de înaltăţinută artistică a Preludiului pastoral pentru flaut solo deMircea Basarab, în care s-au detaşat agilitatea tehnică aprotagonistului şi capacitatea sa de a sublinia nuanţeletimbrale ale partiturii ce sugerează de multe ori sonorităţiapropiate de cele ale unor instrumente populare româneşti.

Asemenea unei punţi dintr-o structură formalămuzicală, Dansul fluturilor pentru pian de Enrico Mezzetti,muzician cu origini italiene strâns legat de lumea artisticăieşeană unde în calitate de profesor la Conservator a fost unpromotor al muzicii clasice şi romantice în oraşul moldav, afăcut trecerea spre lucrările din program propuse din zonamuzicii contemporane. Astfel, a putut fi ascultat opusulJocuri VI într-un aranjament pentru flaut, violă şi contrabas,în care Nicoale Maxim, Ştefan Gheorghiu şi SăndelSmărăndescu au realizat o variantă interpretativă dinamică,în care au fost subliniate complexitatea procedeelor detehnică instrumentală utilizate şi a liniilor melodice unde demulte ori sonorităţile tipice folclorului românesc sesuprapun cu fine aluzii la muzica tradiţională americană.

A urmat apoi lucrarea Flori în fereastră pentru flautsolo de George Balint în care Alin Apetroaie a subliniat cuinteligenţă structura melodico-armonică aparte a opusuluice se înscrie în stilistica specifică lui George Balint,compozitorul realizând şi aici o fascinantă adaptare amelodiilor de sorginte folclorică la rigorile limbajuluimodern fără a pierde caracterul acestora.

După ce au mai fost interpretate Melopeea pentru triode flaute de Liviu Glodeanu, figură marcantă a generaţieisale ce s-a impus prin robusteţea muzicii pe care a creat-o încare coexistă armonios atitudinile modern-novatoare şisonorităţile inspirate de folclorul transilvănean şiDivertisment rustic de Vasile Jianu, adaptat pentru cvintet

alcătuit din trei flaute, violă şi contrabas, muzicainstrumentală a lăsat locul, pentru ultima parte aprogramului serii, muzicii corale. Pe scenă a urcat Coraladin Fălticeni, condusă de dirijoarea Angela Focşa, aceştiafiind reprezentanţii oraşului natal al lui Nicolae Maxim,sărbătoritul serii. Cu un prestigiu câştigat atât la nivelnaţional cât şi internaţional, Corala din Fălticeni, la pupitrulcăreia s-a aflat la mijlocul veacului trecut Ioan D. Chirescu,a prezentat un program ce a cuprins pe de o parte piese dinrepertoriul internaţional precum Iubita mea, Ştii trandafirulde Guillaume Costeley sau Ave Maria de Tomas Luis daVittoria, iar de pe alta lucrări din repertoriul românesc caLasă mândră că-i vedea de Liviu Borlan, în care ansamblulcoral a demonstrat un bun nivel artistic, o sonoritate plină,bine dozată şi o interesantă versatilitate stilistică.

Un moment deosebit l-a constituit interpretarea unor


Pe scena Ateneului

foto

: RoZ

a Za

h

fragmente din lucrarea File de acatist deCarmen Petra Basacopol de cătretânăra soprană Mateiana Anichiforeseice l-a avut alături chiar pe flautistulNicolae Maxim, într-o frumoasăcolaborare între generaţii şi într-osimbioză aparte între glasul catifelat şicristalin al vocii şi sonoritatea ce acăpătat nuanţe serafice a flautului careau condus asistenţa spre o metaforicărugăciune adresată Divinităţii.

De altfel, atmosfera ce aminteade apropiatele Sărbători pascale s-apăstrat şi în următorul moment al seriiîn care în sală a răsunat lucrareaDoamne, buzele mele de Gavril Musi-cescu, pentru ca în final registrul să seschimbe prin sonorităţile pieselor Foaieverde de mohor de D. D. Botez şi Ca la noila Fălticeni, adaptarea pentru cor deConstantin Arvinte, ce au reamintit de

farmecul melo-diilor popularedin zona Mol-dovei, de undeprovine şi Nico-lae Maxim.

Încheiatîntr-o atmosferăfestivă la care acontribuit şiCorala de laFălticeni, recita-lul aniversar alflautistului Ni-colae Maxim ademonstrat cămuzicienii ro-mâni sunt încă apreciaţi de public şi căun eveniment muzical de ţinută poatefi realizat cu succes şi cu un programaproape în totalitate alcătuit din lucrări

ale diferiţilor compozitori români, re-prezentanţi ai muzicii secolului XX şichiar ai muzicii contemporane.

Mădălin Alexandru STĂNESCU


Pe scena Ateneului

foto

: RoZ

a Za

h

Concursul Naţional de Compoziţieşi Interpretare Muzicală

„Mihail Jora” 2017Ateneul Român a găzduit în data de 27 martie Gala

laureaţilor Concursului de Compoziţie şi InterpretareMuzicala „Mihail Jora”. Ajuns la a XXVII-a ediţie, acestconcurs, susţinut de Societatea Muzicală (preşedinte GeorgeButunoiu) şi Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti,s-a adresat tinerilor interpreţi şi compozitori din Româniaşi Rep. Moldova sau străini care studiază la universităţi dinţară, cu vârsta cuprinsă între 18 - 30 de ani, respectiv 32 deani pentru secţiunea Compoziţie. Începând cu acest an s-aorganizat şi Concursul „Mihail Jora Lyceum” pentru elevi.

Din juriu au făcut parte profesori, membri ai Consiliului deOnoare al Concursului, personalităţi ale vieţii muzicale,reprezentanţi ai organizatorilor.

Gala a fost prezentată de Dragoş Călin, directorArtistic, şi Norela Costea, director Executiv SocietateaMuzicală şi a debutat prin acordarea de către tinerii laureaţia Diplomelor de recunoştinţă sponsorilor secţiunilor lor.Catena a sponsorizat şi în acest an Secţiunea Pian, undecâştigători au fost Cadmiel Boţac (Premiul I) şi Diana MariaPetrache (Premiul II). Iată care au fost şi ceilalţi laureaţi, cumenţiunea că la secţiunile Compoziţie muzicală şi VioloncelPremiile I nu s-au acordat: secţiunea Compoziţie: „D’alecarnavalului” - operă comică de cameră, compozitor:

Sebastian Ţună (Premiul II), secţiunea Vioară: Andra LuciaAndrei (Premiul I) şi Valentin Şerban (Premiul II), secţiuneaVioloncel: Octavian Lup (Premiul II), secţiunea Canto: MihaiUrzicană, tenor (Premiul I) şi Antonia Cosmina Stancu,mezzo-soprană (Premiul II). Recitalul acestora a fost deschisde trei scene din „D’ale carnavalului”, opera comică decameră semnată de Sebastian Ţună, lucrare interpretată deAnsamblul de Muzică Contemporană Profil, condus deAlexandru Petrovici.

Printre compozitorii care au figurat în programulgalei şi în repertoriul tinerilor muzicieni s-au număratJohann Sebastian Bach, Camille Saint-Saëns şi GeorgeEnescu, acompaniamentul pianistic fiind asigurat deClementina Ciucu, Raluca Ouatu, Alexandru Petrovici şiMaria-Luiza Velciu. Remarcabil este faptul ca „SocietateaMuzicală” va organiza special pentru aceşti tineri talentaţi

Turneul Laureaţilor Concursului ”Mihail Jora” 2017- 2018. Iată programul concertelor din acest an: cuFilarmonica Naţională „Serghei Lunchevici” dinChişinău (mai, Rep. Moldova), Institutul Italian deCultură din Copenhaga (septembrie, Danemarca),St. Martin-in-the-Fields (septembrie, Londra, MareaBritanie), Cairo Opera House (octombrie, Cairo,Egipt). Totodată, a stabilit parteneriate cufilarmonici din ţară şi din Republica Moldova, careoferă drept premii speciale laureaţilor posibilitateade a evolua în stagiunile simfonice sau camerale şi levor organiza concerte şi recitaluri publice şi privateîn ţară şi în străinătate.

Iniţiat cu peste un sfert de secol în urmă, cuocazia centenarului naşterii marelui muzicianromân, de către Prof.Univ.Dr. D.H.C. GrigoreConstantinescu, reputat muzicolog şi preşedinte alUniunii Criticilor Muzicali “Mihail Jora”, concursul

i-a avut printre laureaţi pe unii dintre cei mai talentaţi tinerimuzicieni români. Din 2015, Preşedintele concursuluieste Conf.Univ.Dr. Dragoş Călin, muzicolog şi pianist, cadrudidactic la UNMB, director al Departamentului pentruPregătirea Personalului Didactic din prestigioasa instituţie.„Un merit deosebit al acestui concurs este promovarea tinerilormuzicieni prin oportunităţile pe care le oferă recitalurile şiconcertele, avându-i ca solişti, cu instituţii prestigioase de profil dela noi din ţară“ – spunea Prof.Univ.Dr. Diana Moş, rectorulUniversităţii Naţionale de Muzică Bucureşti. (Foto: CristinaArdelean)

Oana GEORGESCU


Teatrul Naţional de OperetăConcertul celor trei tenori

Deşi rădăcinile operetei autohtone au precedatinstituţionalizarea acestui gen muzical în România, abia deanul acesta Teatrul Naţional de Operetă şi Musical “IonDacian” se bucură din nou de statutul unei instituţiiindependente. Însă Teatrul nu beneficiază, încă, de unspaţiu scenic personalizat, care să-i satisfacă necesităţilespectaculare în primul rând prin calitatea acustică absolutindispensabilă oricărei reprezentaţii de acest gen, şi nu înultimul rând prin existenţa unei ambianţe generoase, a unuispaţiu de joc modulant care să se preteze unor tipologiivariate ale acestui demers sonor, formulat în integralitateasa pluriartistică.

Cumulând oferte atractive pentru toate gusturilepublicului larg, lunile martie şi aprilie au creionat, pentruTeatrul Naţional de Operetă, imaginea unei multitudini deevenimente: în 26 martie un spectacol de muzică de film şimusical, în 1 aprilie musicalul London - A new story, apoi, în9 aprilie, Gala de Operetă şi Musical, pentru ca, în cele dinurmă, seara de 23 aprilie să aducă pe scenă opereta”Victoria şi al ei husar”. Remarcabilă revigorare repertorială,datorată unui elan imprimat cu talent şi perseverenţă decătre managerul general interimar al instituţiei, cunoscutasolistă vocală Bianca Ionescu-Ballo.

Prima manifestare din această serie, şi, totodată,primul concert susţinut – de la reînfiinţarea Teatrului – decătre tinerii solişti ai acestuia, acompaniaţi deOrchestra aflată sub bagheta experimentatuluidirijor şi compozitor George Balint, a avut loc în 12martie, pe scena Palatului Copiilor, protagoniştiiserii fiind Andrei Pleşca, Bogdan Lupea şi GeorgeIonuţ Vîrban.

Repertoriul propus de către cei trei tenori –o replică românească a celebrilor Pavarotti-Carreras-Domingo – a cuprins arii celebre de ope-retă, canzonette şi musical, valorificând din plindisponibilităţile vocale, talentul şi forţa lor expre-sivă. Uvertura din opereta Lăsaţi-mă să cânt de Ghe-rase Dendrino şi Intermezzo din opera CavalleriaRusticana de Pietro Mascagni au realizat coperta,respectiv puntea exclusiv instrumentală dintre ve-ritabilele “şlagăre” ale veacului trecut precum ariile “Săr-

mane lăutar” (din opereta Lăsaţi-mă să cânt de Gherase Den-drino), “Floare albă, mi te-a aruncat în drum” (din opereta AnaLugojana de Filaret Barbu), “Gânduri” (din opereta Lysistratade Gherase Den-drino), “Recondita ar-monia” (din operaTosca de GiacomoPuccini), “Tu eşti iubi-rea mea” (din operetaŢara Surâsului deFranz Lehar),“Maria” (din musica-lul West Side Story deLeonard Bernstein),“Te voi răpi la noapte”(din opereta Secretullui Marco Polo deFrancis Lopez), “Ros-signol de mes amours”şi “Mexico” (din ope-reta Le chanteur deMexico de FrancisLopez), “Muzica”(din opereta ValurileDunării de George Grigoriu) şi canzonettele “Granada”

(Agustin Lara), “Non ti scordar di me” şi “Tornaa surriento” (Ernesto De Curtis), “Dicitencelovuie” (Rodolfo Falvo), “Funiculi, funicula”(Luigi Denza), “O sole mio” (Eduardo diCapua), alături de romanza “No puede ser” (dinzarzuela La Tabernera del Puerto de Pablo Soro-zabal).

Gestica precisă, dar sugestivă, a luiGeorge Balint a ghidat atent membriiorchestrei pe tot parcursul concertului,construind, aproape fără pauze, un edificiusonor ofertant, prin intermediul căruia AndreiPleşca, Bogdan Lupea şi George Ionuţ Vîrbans-au remarcat – şi individual, dar şi în trio,conferind strălucire şi căldură fiecărei piese.Lirismului şi cantabilităţii generoase a ariilor –virtuţi ce le-au impus, de-a lungul timpului, carepere de referinţă în alcătuirea unuirepertoriu cu alură romantică, de mare

popularitate – li s-au adăugat melodicitatea extrem deaccesibilă şi energia exuberantă a canzonettelor,completând structura infailibilă a unui program absolut

relaxant şi inteligibil pentru toate categoriile de vârstă.Tradusă prin ropote prelungite de aplauze, bucuria

AM

Andrei Pleşca, Bogdan Lupea, Ionuţ Vîrban

Ionuţ Vîrban

foto

: Mar

ius V

âjoa

ica

foto

: Mar

ius V

âjoa

ica

foto

: Mar

ius V

âjoa

ica

George Balint

numerosului auditoriu de a fi părtaş acestuiact artistic de calitate s-a răsfrânt, în modspecial, asupra evoluţiei de excepţie a celuimai tânăr interpret: George Ionuţ Vîrban,care, de altfel, la sfârşitul lunii martie avea săobţină şi Premiul revistei “ActualitateaMuzicală” pentru deosebitele calităţi vocaleşi interpretative, dăruirea şi profesionalismulîn abordarea artei lirice.

Aşteptând cu deosebit interesurmătoarele producţii ale Teatrului, dorimîntregii sale echipe, cât de curând, să seregăsească într-un cadru arhitectonicpropriu, un spaţiu adecvat pe carecontinuatorii tradiţiei culturale româneşti îlmerită cu prisosinţă! (Foto.

Loredana BALTAZAR


La Sala Radio

Clipúri interogative Celălalt mie-însumi, simţit ca străin, cum rămânem singuri, cum mă întreabă ceva. Mă intrigă faptul că

niciodată nu e mulţumit (sătul), părând chiar, uneori, că nici nu-mi aude încercarea unui răspuns, căci nu seopreşte din întrebarea sa, pusă şi repusă, când la fel, când altfel. Dificultatea vine din faptul că nu mă întreabănegotios, despre lucruri cotidiene şi lesne inteligibile. Nu, el mă întreabă otios, taman despre nelucruri, adicădespre rosturi ascunse, intangibile ca lucruri, având ca obiect fiinţa ce sunt în şi ca sine. Tot întrebându-mă astfelmă suspendă din timpul lucrativ, punându-mă imperativ pe gânduri. Cum i-aş putea răspunde pe de-a-ntregul?Iar dacă nu, cum să-i acopăr rostirea astfel încât să nu-l mai aud, să-mi pară că tace? (G. B.)

Sub semnulClasicismului vienez

În compania Orchestrei deCameră Radio, dirijorul germanChristoph Adt se arată, o dată în plus, afi un stilist impecabil în zonaclasicismului muzical vienez. L-amurmărit recent, la sfârşit de februarie,dar şi cu ani în urmă. Este un obişnuital sălilor noastre de concert; colaboreazăde ani buni cu pianista Dana Borşan, cuOrchestra de Cameră Radio; estecolectivul simfonic cameral care aevoluat de o manieră cu totulîmbucurătoare în ultimele stagiuni.Muzica lui Joseph Haydn îi estestructural apropiată acestui eruditmuzician; descoperă latura simfonică auverturii oratoriului Revenirea lui Tobias;

lucrare cu totul inedită în circuitul vieţiinoastre muzicale. Adt ştie a lumina, avalorifica strălucirea solourilorinstrumentale ale simfoniilor de tinereţeale autorului, lucrări pitoresc intitulateDimineaţa şi Amiaza. Ştie a le redaprospeţimea spirituală, claritatea,entuziasmul mobilizator ce fortificăstructurile discursului simfonic.

Ne aducem aminte, în companiaO.C.R. Dana Borşan a imprimat, cu aniîn urmă, o integrală a concertelormozartiene; prima de acest fel realizatăla noi, inclusiv în partea de Est acontinentului european. Experienţaacumulată este uriaşă; se observă înfelul în care este gândită construcţia deansamblu, în felul în care esteconcepută şi realizează, pe întregulacesteia, sonoritatea Concertului în solmajor nr. 17. De la funcţia fiecărui sunet

în parte la comunicareaîntregului, sentimentul stabilităţiieste dominant. Este imaginatăacea sonoritate ce propulseazăantrenul interior, stenic-comunicativ al acestui captivantopus ce aparţine Rococo-uluivienez de sfârşit de secol XVIII.Este indusă cu temei senzaţia căaceastă pagină concertantă nupoate fi oferită decât în acest unicfel. Spiritul galant dispune aici deacurateţe şi plasticitate, de osubstanţialitate expresivă ce nu

trădează natura solară a acestei creaţii.De altfel, trebuie observat, sunt

ani buni de când pianista Dana Borşanformează un cuplu absolut eficient alunei colaborării concertante cu dirijorulChristoph Adt. Este o încrederereciprocă bazată pe respectul aceloraşi

valori ale muzicii.A fost un moment pe care, cu

drept temei îl consider cu totul luminos,cu totul întremător, al actualei stagiunidin Studioul de Concerte din str.Berthelot.

Dumitru AVAKIANChristoph Adt

Dana Borşan

foto

: Mar

ius V

âjoa

ica


La Sala Radio

RADIO ROMÂNIAMUZICAL – 20 DE ANI

Văd acest moment ca pe o seară a triumfului. Atriumfului valorilor: MUZEUL NAŢIONAL COTROCENI,RADIO ROMÂNIA MUZICAL.

Repere cu rezonanţa amplă a autenticitaţii, cucontribuţii importante la istoria culturala a României, emblemeale aspiraţiei permanente către civilizaţie,către impunerea unei staturi egale cu cele alevalorilor europene şi universale, cele două seafirmă - Muzeul şi implicit Salonul Alb, aşacum este denumită Sala „Cerchez”, unde neaflăm acum, Radio România Muzical - cadouă statornice construcţii, în care ARTA şiTIMPUL îşi depăşesc dimensiunile.

Mai tânărul Radio România Muzical seaflă deci la el acasă în acest generos spaţiu înstil neoromânesc.

De multe ori am fost întrebată de ceSocietatea Româna de Radiodifuziune ainfiinţat postul România Muzical.

Răspundeam invariabil: a fost infiinţatca un instrument al stării de normalitatepentru o societate aflată într-o avidă căutare de sine; a fostinfiinţat ca o nevoie de recuperare a unei perioade în caremultor valori autohtone le era blocat accesul la microfonulRadioului, totodată, ca o deschidere nelimitată către lumeaeuropeană si universală; a fost infiinţat pentru a oferi

publicului meloman, intr-o gândire coerentă, MAREAMUZICĂ, muzica tuturor secolelor.

Actul de naştere a fost semnat în anul 1996, dar primazi de emisie a fost 24 martie 1997, la aproape un an de ladecizie. S-au întamplat multe în acest an de aşteptare, cât şi înurmătorii - până în 2005: zvonuri, încercări serioase dedesfiinţare a Postului, blocarea repartizării unei frecvenţe inbandă vest, sunet prost, alterat, enervând ascultătorii, cabinăde emisie modestă din punct de vedere tehnic, şi mai ales

limitarea timpului de emisie şi a zoneigeografice de recepţie faţă de proiectul iniţial.

Şi totuşi Radio România Muzical,uneori mai clătinat, alteori mai hotarât, a mersînainte. La numai un an de la apariţie poetul,scriitorul şi publicistul Petre Ghelmez avea săspună: „România Muzical este o şansă desupravieţuire, orizontul mai luminos, osperanţă, chiar o certitudine. RomâniaMuzical este acea fiinţa umană care îţi spunecă sufletul omenesc nu este făcut doar dincrimă şi abjecţie, doar din tenebrele bântuitede ecourile înşelatoare, seducătoare ale pieirii,ale neantului, ci că în adâncul acelui suflet seaflă esenţial, sâmburele de lumină divină,pentru care merită să lupţi, să trăieşti şi să te

sacrifici şi căruia, mai mult decât toate celelalte arte, MAREAMUZICĂ îi sporeşte înţelesul. România Muzical, o mare şansăde salvare întru lumină şi înalt adevăr al fiinţei umane”.

Ei bine, pentru această şansă au luptat alături de noiprof. dr Tudor Cătineanu, acad. Răzvan Theodorescu, Andrei

Mihaela Doboş

AM

Valentin Gheorghiu la moment aniversar

În a treia săptămâna a luniimartie, personalitatea care a focalizatinteresul melomanilor a fost cea apianistului şi compozitorului ValentinGheorghiu. De-a lungul evenimentelormenţionate în viaţa muzicalăbucureşteană, subliniem sărbătorireaîmplinirii, în 21 martie, a celor 89 de anide existenţă ai artistului. Prilejul acesteisărbătoriri a fost pus în valoare de

Stagiunea Radiodifuziunii Române.Bogata discografie a artistului s-a întregitîn ultimul an cu un evenimentinterpretativ de valoare maximă, editatla Casa Radio, în care ValentinGheorghiu este interpretul principal:

“Cvintetul op. 44” de Robert Schumann,în colaborare cu Cvartetul “Voces” şi“Cvintetul cu pian, op.29” de GeorgeEnescu, capodoperă înregistrată înstudio în 1981 de Valentin Gheorghiu şio formaţie întregită cu Ştefan Gheorghiu,George Nicolescu, Valeriu Pitulac, AurelNiculescu. Momentul aniversar de acuma fost şi cel al lansării acestui prestigiosdisc. Subiectul recitalului din seara deieri cuprinde lucrări pentru pian la patrumâini sau două piane, interpretate deValentin şi Roxana Gheorghiu. Lucrărileau fost alese din prezenţele concertante

ale celor mai recente stagiuni,cu lucrări de Franz Schubert,Maurice Ravel, SergheiRachmaninov. Schimbări destare emoţională, de la fanteziaşi muzica de vals schubertiană,pe care cei doi o îndrăgescmult, la tensiunilerachmaninoviene ale Suitei depian şi limpezimea de cristalraveliană ne-au lăsat să intrămîntr-o lume de vis,sentimentală, transparentă şiiluzorie. Interesantă şiconvingătoare această

formaţie pentru pian la patru mâini care,aşa cum remarca o cronică de dupăconcertul susţinut în salaConservatorului din Luxemburg, există„în viaţă şi în muzică”, ValentinGheorghiu împreună cu pianista RoxanaGheorghiu, soţia artistului. Sunt

recitaluri apreciate pretutindeni, în ţarăsau în Europa, oferind o bogată, dar maipuţin cunoscută literatură pianistică,oferită publicului de marele artist cu omăiestrie care depăşeşte spectaculosnumărul anilor.

Informaţiile aduse acum înatenţia celor care îl admiră, numărulimens de ecouri apărute în cariera sainterpretativă, începută acum optdecenii, nu pot fi concentrate pe unspaţiu jurnalistic restrâns fără pericolularidităţii enumerărilor, mai puţinaccesibile pentru cei care, an de an, auurmărit concertele lui ValentinGheorghiu, atraşi acum de muzica pecare ne-a dăruit-o în această reîntâlniredin Sala Radio. Încheiem consemnareaacestui periplu cu semnătura criticuluifrancez Olivier Alain în paginilejurnalului “Le Figaro” din Paris,consemnare care, în 1959, arătaîncrederea în strălucita carieră ce avea,aşa cum am văzut, să urmeze: „ValentinGheorghiu este un mare pianist. Largile saleposibilităţi, dinamismul resurselor saledăruiesc interpretărilor o impunătoarearhitectură...” Iar publicistul muzicalJacques Feschotte adaugă într-un articolal său: „Valentin Gheorghiu trebuie situatprintre cei dintâi interpreţi ai timpuluinostru. Ţara în care au văzut lumina zileimarele Enescu şi Dinu Lipatti poate să fie cuîndreptăţire mândră de el... ”


foto

: Virg

il O

prin

a


AniversăriDimitriu, Maria Ţoghina – foşti directori general ai Radio-ului,ing. Sergiu Iliescu- pe atunci ministru - secretar de stat alAgenţiei Naţionale pentru Comunicaţii şi Informatică, ing.Nora Rebreanu, dr. Radu Dop, filozoful Gabriel Liiceanu, apoipoetul Adrian Păunescu, istoricul Adrian Cioroianu, MonaMusca si Raluca Turcan – aflaţi in Comisiile de Cultură aleParlamentului, poetul Corneliu Vadim Tudor, Prea FericitulPărinte Teoctist – în calitatea sa de Patriarh al BisericiiOrtodoxe Române, Monseniorul Ioan Robu - arhiepiscopulBisericii Romano-Catolice, acad. Nicolae Cajal - atunciPreşedinte al Federaţiei Evreieşti din România, prof.dr.Alexandru Oproiu, Radu F. Alexandru, de asemenea MariaStoica, Rasvan Popescu, Emanuel Valeriu, Dan Grigore -membri ai CNA, muzicieni ca Dumitru Avakian, prof.dr.Grigore Constantinescu. Lor, dar si altora care au pus umărulşi fapta la înlaturarea opoziţiilor faţă de RRM, trebuie să lemulţumim noi - reprezentanţi ai Postului, dumneavoastră -melomanii şi toţi posibilii ascultători din ţară şi de pestehotare.

20 de ani înseamna infim pentruistorie, dar enorm pentru culturaromâna. Radio România Muzical a aşezatvalorile noastre muzicale, printransmisiile directe internaţionale, alăturide marile nume ale creaţiei si interpretăriiuniversale. Radio România Muzical aorganizat, organizează în continuareconcerte cu public, produce serii întregide emisiuni ce exploreaza toate epocile decreaţie ale istoriei muzicii, vine cu ideioriginale de apropiere a tinerilor şicopiilor de MAREA MUZICĂ.

Şi acestea toate prin devotamentul,pasiunea şi profesionalismul colegilormei jurnalişti, muzicologi, critici - uniidintre ei prezenţi în această sală, alţiideparte de noi în acest moment, cărora lemulţumesc.

Celor mai tineri, excelenţirealizatori conduşi de zece ani, în condiţiialtfel dar tot vitrege, de Liliana Staicu şi Cristina Comandaşu,le doresc să nu uite nici o clipă că VALOAREA este singurulcriteriu care trebuie să opereze în propunerile lor, iar singurullor stapân este ASCULTATORUL avizat, elevat, rafinat.

La mulţi ani, RADIO ROMÂNIA MUZICAL!Mihaela DOBOŞ

La 20 de aniPe 24 martie 1997 peisajul audio-vizualului românesc

se îmbogăţea cu un post de radio specializat, îndelung aşteptatde melomani, dedicat muzicii clasice şi de jazz – RadioRomânia Muzical. În urmă cu câteva săptămâni s-au împlinit,aşadar, 20 de ani de la acest prim semnal în eter al unuia dintrefoarte puţinele posturi publice din Europa cu acest format carea rezistat schimbărilor şi tendinţelor şi care a reuşit să seimpună atât în spaţiul naţional, cât şi în cel internaţional.

In urmă cu două decenii, făceam parte din mica echipăde coordonare Radio România Muzical, un post gândit, creatşi condus vreme de 10 ani de D-na Mihaela Doboş, în a căruigrilă de programe se regăsea o paletă vastă de formateradiofonice, incluzând emisiuni de estetică şi istorie a muzicii,talk-show-uri, transmisiuni de concerte, emisiuni de iniţiere şieducaţie muzicală, dar şi producţii destinate unui public mai

puţin avizat, dar îndrăgostit de muzică şi avid de cunoaştere.Nevoia imperioasă de adaptare la dinamica schimbărilor înobiceiul de ascultare a publicului, dar şi de complementaritatecu celălalt post cultural al Radioului public, a făcut ca profilulRadio România Muzical - post pe care îl coordonez din anul2007 - să se redefinească în ultimul deceniu, devenind unspaţiu radiofonic dedicat cu preponderenţă muzicii, cu accentpe prezentarea celor mai noi apariţii discografice, fără a uitaînregistrările din Fonoteca de Aur a Radioului, pe transmisiunidirecte de pe cele mai reputate scene de concert sau de operă,dar şi cu o componentă educativă importantă.

Astfel, începând din 2010, Radio România Muzicaldesfăşoară un proiect de anvergură pornit de la ideea de asurprinde publicul aflat în cele mai diferite spaţii publice prindifuzarea unor fragmente sonore accesibile şi atractive.”Ascultă 5 minute de muzică clasică” se desfăşoară de atunciîn mall-uri, supermarketuri, magazine de bricolaj, librării,muzee etc, iar din 2012 a fost extins şi la mediul şcolar,

devenind, în ultimii trei ani, proiectnaţional realizat în parteneriat cuMinisterul Educaţiei Naţionale, proiect cefacilitează apropierea copiilor faţă demuzica clasică în cel mai simplu mod, prinaudiţia concretă a materialelor puse ladispoziţie de Radio România Muzical careinclud atât o lucrare muzicală, cât şi opoveste despre acea piesă muzicală, copiiiavând şi posibilitatea de a participa la unconcurs derulat online cu întrebări legatede lucrările ascultate.

Organizarea de evenimente cuimpact în zona culturală a fost încă dinprimii ani una dintre modalităţile de aconecta postul de radio cu actualitateavieţii muzicale româneşti şi internaţionale:Festivalurile Chopin (1999) şi Dinu Lipatti(2000), concertele-aniversare ”GeorgeEnescu la sfârşit de mileniu” sau celededicate maestrului Marin Constantin,proiectul ”Zilele Lipatti” din anul 2010,

care a inclus şi un Concurs naţional de pian, Stagiunea derecitaluri de la Muzeul Naţional Cotroceni – o parte dintre elecu câştigători ai campaniilor ”Votează discul de muzică clasicăal anului”, cât şi concertele organizate în vederea participăriiRadio România Muzical în cadrul proiectelor UniuniiEuropene de Radio.

Si, deoarece paleta de genuri a postului cuprinde şi jazz-ul, o altă realizare ce a adus o vizibilitate deosebită în ariainternaţională a fost organizarea proiectului ”SwingingEurope”, România fiind prima ţară din fostul bloc comunistcare a organizat şi găzduit concertele finale ale turneuluiOrchestrei de Jazz a Uniunii Europene conduse de PeterHerbolzheimer.

Fără a uita implicarea în calitate de coproducător încadrul Festivalului Internaţional ”George Enescu”, dar şi deorganizator al Festivalului Internaţional al Orchestrelor Radio”RadiRo”, prin transmisiunile directe şi emisiunile realizate pemarginea acestor evenimente care plasează România pe hartamuzicii europene şi internaţionale.

Acestea sunt doar câteva dintre bornele traseului dedouă decenii al postului Radio România Muzical, la a căruiconstrucţie au pus umărul mai multe generaţii de realizatori,pentru care radioul înseamnă, înainte de toate, o pasiune.

Liliana STAICU

Liliana Staicu

Vladimir CosmaÎn ambianţa afectivă a relaţiilor culturale româno

franceze, compozitorul, dirijorul şi violonistul francez Vla-dimir Cosma, de patru decenii devenit un reprezentant almuzicii ţării de adopţie, a rămas mereu prezent şi în me-moria celor care l-au cunoscut în anii săi de tinereţe, petre-cuţi în plaiurile natal. În decembrie 2010, a fost invitat alInstitutul Cultural Român din Paris pentru evenimentul in-titulat « Vladimir Cosma raconte… ». Aflat pentru primaoară, după decenii, în această ambianţă, - am spune pe pă-mânt românesc -, s-a conturat dorinţa revenirii în ţara de ori-gine şi, fireşte, reîntâlnirii cu noi, românii, cei care îiurmărisem numai prin mass media, vizionare de filme şiaudiţii, drumul în artă. Fraţii Cosma, poate mai mult EdgarCosma - un timp, dirijorul Orchestrei Cinematografiei -, vorcontinua cariera muzicală a predecesorilor, impunându-şivaloarea în viaţa culturală românească, la pupitrul filar-monicilor româneşti. În clima-tul războiului, aprilie 1940, s-anăscut Vadimir Cosma. Vocaţiamuzicală manifestă de timpu-riu un talent impresionant, por-nind de la cunoaştereainterpretării violonistice, alcărei studiu profesional se des-făşoară la Conservatorul bucu-reştean, cu remarcabile succesede tinereţe pe care cel care le-am cunoscut în ipostaza cole-gului de generaţie. VladimirCosma, element strălucit al ge-neraţiei sale, este suspendat în1957-1958, pentru un an de stu-dii la Conservator fiind consi-derat de comunişti ca unmuzician oportunist. O mărturiseşte artistul într-un inter-viu recent: “... n-am părăsit România cu inima uşoară. Credeamcă mă aşteaptă în ţară o carieră de muzician, în ciuda unui epi-sod neplăcut care se petrecuse - am fost exclus un an de la Con-servatorul din Bucureşti, muzica mea fiind criticată dreptdecadentă”. Pleacă din România la finele anului 1962, îm-preună cu toată familia, ajungând la Paris. Tânărul muzi-cian îşi rememorează în acelaşi interviu: ” Parisul a fost unşoc pentru mine în anii aceea, mai ales că a fost necesar să-mi câş-tig existenţa cu vioara - de altfel singurul obiect pe care l-am luatdin România.”. Acceptat la cursurile renumitei Nadia Bou-langer la Conservatorul american de la Fontainbleau, con-tinuă apoi studiul polifoniei şi obţine prin concurs o bursăla Conservatoire national supérieur de musique din Paris, des-tinată muzicienilor străini. De asemenea, Vladimir Cosmava colabora cu Claude Bolling şi orchestra acestuia la susţi-nerea spectacolelor lui Charles Trenet, Jean Sablon, JulietteGréco sau Tino Rossi, precum şi la înregistrări pentru Mai-son de Radio sau studiourile Pathé Marconi. Între 1964 şi 1967,a efectuat numeroase turnee în lume, în Europa, cele douăAmerici şi Asia ca violonist. Simte totodată din ce în ce maimult, îndemnul de a se consacra, creaţiei componistice.Printre primele lucrări putem cita: Trois mouvements d’étépentru orchestră simfonică, Oblique pentru violoncel şi or-chestră, opera Fantômas, operă de cameră după lucrărilede Robert Desnos (1970), Volpone, muzică de scenă şi de

balet pentru Comedie Française. (1971). Urmeazăşi alte crea-ţii pentru scenă: Alcazar de Paris (1986), Miss France, baletşi cântece (2000 - 2004), opera Marius şi Fanny, după Tri-logia lui Marcel Pagnol, a cărei premieră s-a desfăşurat laOpera din Marsilia (2007), cu Roberto Alagna şi , comediamuzicală Aventurile Rabinului Jacob de Patrick Timsit,prezentată publicului în premieră la Palatul Congreselordin Paris (2008).

Printre evenimentele faste ale carierei sale, întâlnireacu Michel Legrand (1966) va face posibilă intrarea defini-tivă în lumea cinematografiei franceze.

Putem considera că, la momentul respectiv, maimulte confluenţe marchează drumul ascendent al compo-zitorului. Studiile cu Nadia Boulanger, îl îndreaptă spre unprofesionalism care îşi află relaţia cu propriul temperament,pe coordonatele tradiţiei şi expresiei artistice postroman-tice, având ca ideal echilibrul fanteziei ritmice şi susţinereacreativităţii melodice. Apreciem de asemenea că VladimirCosma agreează oferta muzicii de spectacol teatral,alături

de ceilalţi contemporani, caremuzicalizează producţiilefranceze: Francis Lai, GeorgesDelerue, Michel Polnareff,Norbert Glanzberg, Michel Co-lombrier, Philipe Sarde ş.a.Victoriile componistice suntmenite a-l impune pe VladimirCosma printre referinţele deglorie componistică ale ultime-lor decenii din secolul trecut şiînceputul secolului XXI. În1972, Vladimir Cosma com-pune muzică de film, unde in-troduce pasaje preluate şiprelucrate din muzica popu-lară românească, la nai şi la

ţambal Vladimir Cosma semnează mai mult de trei sute departituri pentru filme de lung metraj, pentru seriale şi cli-puri de Televiziune. Recomandările regizorilor, relaţiile debreaslă, contractele, aspecte curente ale unei activităţi de di-fuzare publică a creaţiei, explică îndeajuns amplitudineaacestei opere muzicale dedicate cinematografiei. Înţelesulsucceselor vine din măiestria compozitorul în contextul ex-primării sonore a imaginii şi naraţiunii, abilitatea coloris-tică a aliajelor timbrale, vivacitatea diversă a impulsurilorritmice, ambientalul polifoniilor armonice nu lipsite de ro-mantism şi, mai ales, o încredere profund temperamentalăîn cultura unei simplităţi afective a melodiei, capabile a stă-rui astfel în memoria spectatorului. Cinematografia fran-ceză, pe plan mondial, îi datorează mult prin numeroasecreaţii de prestigiu, realizate de Vladimir Cosma în colabo-rare cu: Yves Robert, Gérard Oury, Francis Veber, ClaudePinoteau, Claude Zidi, Ettore Scola, Pierre Richard, YvesBoisset, André Cayatte, Edouard Molinaro, Jean-MariePoiré. De asemenea, reţinem titluri prin care compozitorula participat cu succes la afirmarea unor importante pro-ducţii pentru televiziunile franceză şi americană, ilustraţii,comentarii muzicale şi seriale amuzându-se totodată cu fil-mele de animaţie, printre care unele celebre şi acum (Aste-rix, Rahan). Muzica de film i-a direcţionat atenţia, sprecultivarea autonomă a Melodiei, pentru care are o afecţiunespecială, cântece dedicate unor interpreţi de renume (NanaMouskouri, Marie Laforêt, , Lara Fabian, etc.), lucrări de


Aniversări

AM


Aniversări

Managerul, prietenul,compozitorul

Ghenadie Ciobanu a implinit, iată, şaizeci de ani.L-am cunoscut în 1990, cu ocazia unei întâlniri deopotrivămemorabilă şi mirabilă. Venisem la Chişinău ca observatordin partea UCMR, la alegerile din cadrul UniuniiCompozitorilor din Republica Moldova. Într-o atmosferătensionată, dar încărcată de responsabilitate, s-a produs acelaşteptat, însă nu tot atât de scontat, transfer de putere, de lageneraţia lui Vasili Zagorschi, cel ce s-a aflat mai multedecenii la cârma bresleicomponistice, către generaţia tânără,care încă de pe atunci afirmaconsistente aspitaţii europene. Fărămulte discuţii, fără anateme oriturniruri exteriorizate, plenul a decis:Ghenadie Ciobanu – preşedinte, iarGhena, cu abilitate, diplomaţie şi, maiales, cu o inteligenţă şi iscusinţă cumrar mi-a fost dat să întâlnesc la unartist, şi-a asumat în chip strălucitaceastă menire pe care, fără tăgadă, adus-o cu el atâta şi atâta amar devreme. O vreme, se ştie, cu multeintemperii, cu ploi, frig şi furtuni,pentru care Ghenadie Ciobanu agăsit întotdeauna şi umbrele, şi hainegroase, şi, evident, soluţii care săprezerve integritatea şi autonomiaUniunii compozitorilor moldoveni. Afost o experienţă care l-a acompaniatşi l-a susţinut în îndeplinireacelorlalte atribuţii obşteşti, cum afost, bunăoară, cea de Ministru alCulturii, de Deputat, de Preşedinte al SIMC-uluimoldovenesc, de Director fondator şi executiv alFestivalului „Zilele Muzicii Noi”, precum şi a atâtor altedemersuri administrative pentru care Ghenadie Ciobanu ainvestit, fără rest, competenţă, implicare şi profesionalism,dovedind o eficienţă remarcabilă.

Nimeni şi nimic nu poate înlocui un prieten, fie şinumai pentru că nu pot fi creaţi dintr-o dată vechi prieteni.Aşa cum orice prietenie nu o găseşti gata făcută. Ea trebuieconstruită, pornind întotdeauna în special de la certitudini.Nu ştiu dacă prietenia cu Ghenadie Ciobanu s-a născut maidegrabă din contraste decât din asemănări. Ştiu însă căpentru mine Ghena este unul dintre acei puţini ce fac partedin stratul meu proteguitor, care mă ajută să trec prinfurcile caudine ale fenomenului muzical. Cu toate că nevedem când şi când, fără întreprinderile amicului

Ghenadie, în ordinea edificării unei realităţi sonore cât decât durabile, probabil că multe din „zbaterile” mele întruaceeaşi ordine s-ar destrăma într-o atmosferă în carefrecarea şi forţele browniene sunt, cu siguranţă, mult preamari. Alături de Ghenadie Ciobanu mă simt protejat şiînţeleg că nu merită să regret ceea ce fac. Mai ales că realizezcât de greu e să dezvolţi în timp un palat afectiv, a căruiconsistenţă să fie susţinută de mâna aceea de oamenipreluaţi, cultivaţi, şi pe care, de la un anumit moment, îinumim prieteni.

Am cântat, cu ansamblul „Archaeus” relativ multămuzică de Ghenadie Ciobanu. Simboluri triste, Din cântecele

şi dansurile lunii melancolice, Studiisonore I,II,III, Cântări uitate (Închinarelui Dosoftei), La Cancion que no fuecantada y la ultima Serenata de JuanCarlos O au constituit, cu fiecarerestituire, dovezi ale unor orientăristitistice pe cât de diverse, pe atât dejudicios asimilate. Le-am simţit,constant, pulsul, vibraţiile, sursele.Am admirat cu osebire acurateţeadialogului cu filonul bizantin,aspiraţia către valorile esteticedescinse din Creştinismul şiUmanismul european şi, nu înultimul rând, profesionalismuldobândit printr-un studiu temeinic înşcolile de prestigiu precumConservatorul „Gavriil Musicescu”din Chişinău, Institutul Muzical-Pedagogic „Gnesin” din Moscova(actualmente Academia de muzicădin Rusia) ori Academia Europeanăde Teatru muzical din Thurnau.Eclectismul creaţiei sale are o

declarată motivaţie paneuropeană (ce complineşte în chipfericit un anume tip de exclusivitate rusofilă exersară dinplin în spaţiul cultural basarabean). Din această perspectivăGhenadie Ciobanu este un globalist care actualizează înpermanenţă valorile sonore consacrate de Occidentuleuropean şi virtualizează statornic respectul pentru acestevalori. Dar nu asistăm nicidecum la preluarea mecanică,egalitaristă a tradiţiei, ci la o filtrare şi forjare efectuate cupârghiile personalităţii sale debordante. Aşa se face căGhenadie Cionanu nu practică, în ordinea preferinţelorestetice, nici nihilismul, nici abuzul, selectând doar aceleorientări, tendinţe, tehnici care îi sunt ca o mănuşă binemulată pe mâna cu care umple portativele. Portative pecare, îmi permit, iată, să inscripţionez un sincer „La mulţiani”!

Liviu DĂNCEANU

inspiraţie Folclorică (pentru GheorgheZamfir, Stanciu Simion “Syrinx”-nai),precum şi revenirea la genurile con-certante Clasice (Concertul Berlinuluipentru vioară şi orchestră, Concertulpentru eufoniu şi orchestră, Concer-tul iberic pentru trompetă şi orches-tră).A susţinut, ca dirijor, concerte cuOrchestre de la Suisse Romande, L’Or-chestre National de Lyon, Orchestre Na-tional de l’Ile-de France, în compania

unor solişti prestigioşi ca Ivry Gitlis,Vadim Repin, Wilhelmenia Fernan-dez, Silvia Marcovici, Patrice Fontana-rosa, Jean-Luc Ponty, Stanciu Simion“Syrinx”, Philip Catherine. Un marenumăr de distincţii îi subliniază reali-zările de o viaţă: două premii Cézarpentru “Cea mai buna muzica defilm”;, numeroase Discuri de Aur şiPlatină în întreaga lume: Marele Pre-miu pentru Muzica de Film şi intreaga

sa activitate la Cannes,1984, MarelePremiu Sacem pentru « Œuvre musi-cale audiovisuelle : Vladimir Cosmaeste Cavaler al Ordinului Naţional alLegiunii de Onoare, Comandor al Or-dinului “ Des Arts et des Lettres”,Mare Ofiţer al Meritului CulturalRomân, Doctor Honoris Causa al Uni-versităţii Naţionale de Muzică din Bu-cureşti.


Ghenadie Ciobanu

AM

Muzica româneascăcontemporană la feminin

In apropierea zilei de 8 martie, Muzeul NaţionalGeorge Enescu şi Centrul Naţional de Cultură TinerimeaRomână au propus celor interesaţi un nou concert în cadrulunei seri de promovare a muzicii româneşti contemporane.

Pentru că ne aflăm într-o lună dedicată doamnelor,organizatorii au programat cel de-al treilea eveniment referitcomponisticii feminine româneşti de azi, dintr-o serieîncepută anul trecut.

De această dată, în eleganta ambianţă a Aulei PalatuluiCantacuzino au dat glas creaţiilor unora dintre cele maiapreciate doamne ale artei componistice autohtone membriiprestigiosului ansamblu Archaeus coordonat de LiviuDănceanu, la rândul său compozitor apreciat al ultimelordecenii.

Programul serii a fost deschis de lucrarea Symmetries IIcreată de Mihaela Vosganian. Scris pentru ansamblu variabilşi bandă, opusul, ce face parte din seria ciclului paradigmaticiniţiat de compozitoare, debutează cu un moment de sorgintestravinskiană în careparametrul ritmic este celevidenţiat pentru a continuaîntr-o accelerată succesiunede jocuri de simetrii şi înplan melodic şi armonic.Având de gestionatîntrepătrunderea dintrepropriile sonorităţi şi cele depe bandă, ansamblulArchaeus s-a remarcatprintr-o interpretareomogenă şi exactă apartiturii, descriindîntocmai alternanţele deregistre şi de efecte timbralece caracterizează lucrarea.

Al doilea momentmuzical l-a avut în prim-plan pe fagotistul Şerban Novac,membru al ansamblului Archaeus şi al Orchestrei de CamerăRadio. Distins interpret al muzicii contemporane româneşti şinu numai, Şerban Novac a abordat lucrarea Satya II deVioleta Dinescu. Parte a unui ciclu dedicat câtorvainstrumente soliste ce se vor reuni în ultima piesă (Satyia V),Satyia II are o desfăşurare muzicală ce reflectă semnificaţiatitlului său provenit din vechiul cuvânt indian satyia cedesemna un sistem de reguli aplicabile într-un act ritualic,devenit aici doar unul imaginar. Pornind de la acest detaliu,muzica scrisă de Violeta Dinescu, compozitoare româncă denotorietate care trăie te în Germaniae, propune o succesiunede idei melodice ale căror sensuri derivă de la una la cealaltă.Deşi nu foarte amplă ca întindere, Satyia II solicită destul demult interpretul prin scriitură, însă Şerban Novac a reuşit oversiune fluentă, în care diferitele efecte sonore obţinute prinutilizarea anumitor tehnici instrumentale s-au împletit cudiversitatea de nuanţe şi registre ce au creat o veritabilăpânză sonoră.

De la sonorităţile fagotului s-a trecut apoi la timbrulbaritonal şi cald al violoncelului, valorificat de una dintrevenerabilele doamne ale muzicii contemporane româneşti,Carmen Petra Basacopol în Suita nr. 3, prezentată în primăaudiţie absolută chiar în cadrul concertului. Cea care ainterpretat acest opus a fost Anca Vartolomei, membră aamintitului ansamblu Archaeus, care s-a remarcat tocmaiprin prezenţele sale în cadrul evenimentelor ce promoveazămuzica contemporană. Alcătuită tripartit, Suita nr. 3 propuneo întoarcere la alternanţa repede-lent-repede întâlnită atât dedes în muzica de până la jumătatea secolului XX, însă încontextul semantic şi componistic al muzicii contemporane.Astfel, în prima parte se remarcă elementele de tehnică

instrumentală şi jocul de registre specific muzicii ultimeijumătăţi de secol, mişcarea mediană face apel la o interpretareîn manieră rubato într-un context armonic modal, pentru cafinalul lucrării să fie unul pregnant ritmic. Toate acestevalenţe ale opusului compus de Carmen Petra Basacopol aufost bine marcate de Anca Vartolomei în versiunea sainterpretativă ce a surprins încă o dată versatilitatea tehnicăa violoncelistei dar şi eficienta capacitate de înţelegere a uneimuzici complexe, devenită deja familiară iubitorilor muziciicontemporane.

Penultimul moment al serii a fost dedicatcompozitoarei Myriam Marbe din a cărei creaţie a putut fiascultată sonata pentru clarinet solo Incantatio. Scrisă înainteacelebrului Ritual pentru setea pamantului, Incantatio se înscrieîn rândul lucrărilor ce au contribuit la impunerea clarinetuluidrept unul dintre instrumentele definitorii ale muziciicontemporane. Interpretată de această dată de Ion Nedelciu,membru al ansamblului Archaeus şi al Orchestrei de CamerăRadio, Incantatio emană un ethos românesc străvechi, prezentatât în structura armonică de tip modal cât şi în liniilemelodice în care aluziile la teme din folclor sunt prezent închip generos. De asemenea, lucrarea solicită interpretului şi

capacitatea de alternarerapidă a execuţiei ritmicerubato cu cea exactă, aspectsoluţionat cu eleganţă de IonNedelciu.

Finalul serii aaparţinut tinerei generaţii decompozitoare, reprezentatăde Adina Sibianu, din a căreicreaţie a putut fi ascultatălucrarea Str(e)ich dedicatăchiar ansamblului Archaeus.Opusul propune un contrastsonor între două structurimuzicale: una dominată deun veritabil ostinatomelodico-armonico-ritmic,cealaltă fluidă, construită pe

principiile eterofoniei şi presărată cu momente deimprovizaţie scrisă. Ansamblul Archaeus condus ca defiecare dată de Liviu Dănceanu a surprins în versiunea sainterpretativă cele două planuri ale lucrării precum şiprezentarea lor deopotrivă în succesiune şi în simultaneitate,într-un discurs muzical ce aduce de multe ori schimbări dedramaturgie menite a surprinde ascultătorul şi a dinamizapartitura. Nu în ultimul rând, în această variantăinterpretativă au fost evidenţiate cu inteligenţă toateelementele ce au condus la o structură sonoră complexă:accentele, pauzele şi diversele efecte timbrale obţinute prinutilizare unor procedee variate de intonare a sunetelor.

Aşadar, seara 7 martie ne-a oferit la Muzeul NationalGeorge Enescu o nouă întâlnire cu muzica contemporanăromânească şi cu unele dintre cele mai apreciate creatoare dinacest spectru al lumii artistice de la noi, care, prin lucrărileincluse în program au ilustrat din plin diversitatea stilistică aacesteia. De asemenea, prin semantica lor, lucrările audiateau amintit o dată în plus că muzica ultimelor decenii seadresează deopotrivă spiritului şi intelectului.

Mădălin STĂNESCU

Medalion Dan Mizrahy – RomanţePe 29 martie ac, în Aula Palatului Cantacuzino a avut

loc un eveniment omagial dedicat lui Dan Mizrahy, muziciangeneros, de la a cărui trecere la cele veşnice s-au împlinit 7ani. Publicul numeros, alcătuit din prieteni, discipoli şiadmiratori ai maestrului, a avut privilegiul de a asculta 20 deromanţe excepţionale ale acestuia, în versiunea remarcabilă


În Aula Palatului Cantacuzino

oferită de soprana Camelia Pavlenco şi pianista Ana MariaCiornei. În cadrul programului a participat în mod simbolicşi compozitorul, prin intermediul textelor selectate din carteasa de memorii Aşa a fost, care au beneficiat de lectura

expresivă a actriţei Nicoleta Moscalenco. În pauzele dintreromanţe, Camelia Pavlenco a menţionat principalele repereale activităţii polivalente desfăşurate de Dan Mizrahy înpostură de pianist solist, de pedagog devotat şi decompozitor cu har.

Asemănătoare unor incursiuni caleidoscopice înuniversul propriu şi în lumea înconjurătoare, romanţele plinede fantezie ale lui Dan Mizrahy, sunt piese lirice destinate

profesioniştilor; ele evidenţiază atât calităţile vocale, cât şibogăţia sonoră a pianului. Autorul însuşi menţiona înmemoriile sale că a dorit să realizeze cântece frumoase (şicomplexe) care să fie prezentate pe scenele de concert. A

beneficiat de colaborarea unor poeţi valoroşi şi acompus la rândul său versuri. În acelaşi timp, a dorit camuzica sa să exprime o nostalgie senină (îndepărtându-se de modelul tradiţional cu conţinut trist, adeseoripesimist). Unele dintre creaţiile sale poartă chiar unmesaj optimist: Toamna, Omule, îţi mulţumesc.Prestaţia artistică a celor două protagoniste s-a ridicat lacel mai înalt nivel. Am admirat calităţile vocale deexcepţie, măiestria şi rafinamentul expresiv al sopraneiCamelia Pavlenco, precum şi colaborarea fructuoasă cuAna Maria Ciornei, care a realizat cu sensibilitate şidăruire acompaniamentul pianistic. Un momentemoţionant a fost prilejuit de colaborarea violonisteiIrina Nanushi (aflată în balconul sălii) la interpretarearomanţei Vioara ta. Prin tonul cald al instrumentului,părea că însuşi compozitorul participă la eveniment.Într-o perioadă marcată de lipsuri şi încercări, DanMizrahy a adus un stil de viaţă şi o muzică ce aînfrumuseţat şi înnobilat viaţa semenilor. Cum

memoria oamenilor rareori reproduce întocmai cele trăite, iartimpul face să varieze amintirile, reducându-le de multe ori,apare necesară reevaluarea şi redimensionarea contribuţieianumitor maeştri în cadrul patrimoniului muzical românesc.Prin întreaga sa activitate, pianistul, pedagogul şicompozitorul Dan Mizrahy, a militat pentru bine, frumos şiadevăr.

Carmen MANEA


În Aula Palatului Cantacuzino

Festival de orgăLa 31 martie s-au împlinit 90 de

ani de la naşterea organistului,compozitorului şi profesorului HelmutPlattner, întemeietorul clasei de orgă aConservatorului de muzică dinBucureşti. Cu această ocazie în perioada24 martie – 2 aprilie a avut loc înBucureşti, Tg. Mureş şi Timişoara, unfestival de orgă dedicat acestuieveniment.

Este cel de-al 4-lea festival deorgă din Bucureşti; primele 3(internaţionale) au fost organizate cuocazia aniversărilor a 50 de ani de laînfiinţarea clasei de orgă (2004), 50 deani de la absolvenţa primei promoţii deorganişti (2009) şi 10 ani de la primulfestival (2014). Au fost comemoraţi şiorganiştii Joseph Gerstenengst, LidiaSumnevici şi Nicolae Licareţ.

Programul festivalului a cuprins5 manifestări în Bucureşti, 4 înTimişoara şi 3 în Tg. Mureş (concentrateîntr-o singură zi), beneficiind de uninteres deosebit din partea publicului,care a umplut bisericile transformate însăli de concert.

În recitalurile de la Bucureşti(care au avut loc 3 în Sala ”GeorgeEnescu” a UNMB, 1 la Catedrala Sf.Iosif şi 1 la Biserica Sf. Cruce de pe şos.Mihai Bravu) au apărut ca solişti

studenţii clasei de orgă: AndraIacobetz, Marius Orăş, IoanPaul Păuleţ, Eduard Iosif Antalşi Vlad Vişinescu (elev în clasaa XII-a la Colegiul Naţional demuzică ”George Enescu”). Ei auinterpretat lucrări de J. S. Bach,Cesar Franck, Lefebure Wally,Helmut Plattner, Vlad Baciu.Recitalul cel mai însemnat a fostsusţinut de Eckhart Schlandt(membru al primei generaţii deorganişti) a cuprins piese de G.Ph. Telemann, J. S. Bach, N.Gade, Helmut Plattner. A maiavut loc un recital la 4 mâini,avându-i ca protagonişti pe

Fernanda Romilă şi Dan Racoveanu,care a cuprins lucrări de compozitorifrancezi de orgă şi clavecin. A fostinvitat şi elevul Emil Racoveanu (10ani).

Catedrala Sf. Iosif a găzduit unconcert de muzică sacră, solişti fiindcântăreţi de la Opera NaţionalăBucureşti, Adrian Buciu la flaut, MihaiMurariu şi Marcel Costea la orgă,

repertoriul cuprinzând muzică de J. S.Bach, F. M. Veracini, J. Brahms, G.Rossini şi C. Franck.

La biserica Sf. Cruce recitalul afost susţinut de Ştefana Tiron (soprană)şi Olga Babadjan (orgă), cu piesesemnate de G. B. Pergolesi, C. Franck, J.S. Bach şi Carmen Petra Basacopol.

În ceea ce priveşte oraşul de pemalurile Begăi, cele 4 recitaluri au fostgăzduite de Domul Romano-Catolic.Marcela Costea a susţinut un programalcătuit din piese de J. S. Bach, A.Vivaldi, G. Fr. Haendel, W. A. Mozart şiC. Franck. Felician Roşca şi invitata luiCristina Struţa au susţinut recitalul din29 martie. Cu o zi mai devreme a avutloc recitalul studenţilor clasei FelicianRoşca, în timp ce încheierea festivaluluia revenit organistului Denis MarianMoldovan.

La Tg. Mureş au avut loc 3manifetări într-un singur concert, pe 2aprilie (închiderea Festivalului). A avutloc un recital de orgă Tunde Molnar şial clasei sale de orgă (Bendek TiborMagor, Bereczki-Tollas Laszlo, BereczkiKlara şi Lorinczi Lehel), urmat deConcertul corului cameral de femeiMusica humana, dirijor Csaba Csiky,pianist Strausz Imre Istvan. Programul,variat şi amplu, a cuprins piese de J. S.Bach, Tudor Ciortea, Helmut Plattner,Daniel Croner, M. Reger, MayasKozma, Ede Terenyi, Csiky Boldiszar,Orban Gyorgy, repertoriul fiind deaceastă dată dominat de creatorii localide ieri şi de azi, maghiari şi români.

(M. C.)

Adrian Pop saudespre ideal în muzică

Un nou proiect, de mare şi frumoasă anvergură prininvitaţii promişi, a luat naştere în viaţa culturală ieşeanăîncepând cu această lună a anului curent (martie, 2017),organizat de Universitatea Naţională de Arte „GeorgeEnescu”, sub lăudabila iniţiativă şi inspirata coordonare adomnului prof. univ. dr. Gheorghe Duţică. Purtând genericdenumirea OPERA OMNIA. AUTOPORTRETECOMPONISTICE, seria întâlnirilor propuse „vizeazăcunoaşterea şi promovarea în mediul cultural ieşean a unoradintre cele mai importante personalităţi ale eliteicomponistice contemporane, din ţară şi din străinătate”, dupăcum declară organizatorul. Astfel, joi, 2 martie, invitatul deseamă care a deschis şirul conferinţelor a fost prof. univ. dr.Adrian Pop, de la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”din Cluj-Napoca, coordonatorulproiectului anunţând şi următoriiparticipanţi, din care îi amintim şi îiaşteptăm cu nerăbdare pe DanDediu, Nicolae Brânduş, DoinaRotaru, Octavian Nemescu şi ViorelMunteanu.

Pornind de la titlulîntâlnirii, „Stil şi stiluri în creaţiaproprie”, Adrian Pop şi-a conceputdiscursul sub forma unui eseu deestetică muzicală, în care, etalândpropriile convingeri şi simţiriartistice, îşi declară orientărilestilistice fireşti. Iar asta pentru că, nespune muzicianul, „atunci cândvorbim despre stil, consider mainimerit a porni de la estetică. Căcinu limbajul, ci estetica reprezintătrăsătura distinctivă ce defineştedomeniul artei”. Discipol al luiSigismund Toduţă, Cornel Ţăranu şiŞtefan Niculescu şi compozitor, larândul său cu stil şi stiluri binedefinite, dictate doar de propriachemare, şi nu de „moda vremii”,după cum însuşi declară, Adrian Pop ne propune următoareaproblematică: „stilul poate fi de fapt o «vestimentaţie», o«costumaţie» sau este mai degrabă o identitate asumată?Probabil şi una, şi alta; cel mai probabil în formă stratificată,de la nivelul profund al subconştientului până la nivelulreceptivităţilor, plierilor şi strategiilor de tot felul”.

Compozitor modern, însă de adâncime şiconsistenţă tradiţională, Adrian Pop îşi desconspiră„asistenţa” din timpul actului creator ca fiind marii „clasici”ai muzicii renaşcentiste, baroce, clasice şi romantice,invocând, în acelaşi timp, şi reperele filosofico-estetice,fundamente referenţiale compatibile structurii sale sensibileşi profunde. Astfel, îi auzim citaţi pe Toma de Aquino,Immanuel Kant sau alte personalităţi cu impact asupraviziunii sale, cum ar fi pictorul Albrecht Dürer sau psihologulGustav Fechner.

Într-un mod foarte coerent şi logic, Adrian Pop facedistincţia clară între compozitorul inventator, care puneprocesualitatea experimentului creator pe primul loc, şicompozitorul care îşi asumă şi un mesaj expresiv, nu doar cafenomen izolat, întâmplător, ci ca deziderat, nevoie şi

condiţie existenţială a operei de artă: „E întristător faptul cămuzica modernă şi-a redus într-un fel paleta expresivă, şi numai e capabilă de expresie din pricina mijloacelor pe care leutilizează; poate exprima doar câteva stări emoţionale.Muzica modernă te poate uimi, îţi poate provoca consternare,emoţii bizare sau o anxietate atavică; numiţi-o «metafizică»dacă doriţi. Dar doar în cazuri excepţionale suntem capabilide a trăi calmul, profunda seninătate pe care Beethoven opoate induce, sau liniştea potolită a lui Brahms”. În trecereasuccintă şi sintetică prin istoria muzicii la nivel de limbaj şiconcept, ca mod de oglindire şi de argumentare a propriiloropţiuni componistice, invitatul ne mărturiseşte şi „strategia”sa: „Pentru mine, limbajul muzical porneşte de la melodie.Melodia este condiţia minimă necesară şi suficientă amuzicii”.

Astfel, după un peripluu concentrat în lumeaesteticii, a stilurilor şi a elementelor de limbaj muzical, nevine lesne să profilăm portretul compozitorului Adrian Pop

ca tălmăcitor al celor mai ascunsesensuri pe care le posedă muzica şica translator direct către sufletulreceptorului creaţiei sale, în careprimează aspectul poetic, fără a fiînstrăinate sau refuzate tehnicilemoderne, ci asimilate organic şinatural. Iar asta pentru că, dupăcum cu mult har ne spunemuzicianul, „ca manifestare acreativităţii umane, arta este unprodus artificial, aparţinândculturii, şi nu naturii. Totuşi, mi separe esenţial artei de a păstraraportul cu ceea ce posedăcaracteristica naturaleţei, iar acestlucru nu este câtuşi de puţin uşor”.

Selecţia pentru ilustraţiasonoră a vizat genuri diferite,fiindu-ne dăruite spre audiţie douălucrări: „Fată dalbă de-mpăratu”pentru cor mixt, compusă în 1975, şi„Etos I” pentru orchestră, scrisă în1976, ambele prezentate prin prismaa trei aspecte esenţiale, din

perspectiva autorului, pentru a reda semnificaţia şi structuralucrării: nivelul ideatic, nivelul expresiv şi nivelul tehnic.

Cu o binecunoscută afinitate pentru poezie, AdrianPop s-a apropiat firesc şi cu multă inspiraţie de genurilevocale în general şi de cel coral în special, cu atât mai multcu cât este genul care i-a adus şi cea mai mare recunoaştere.În ceea ce priveşte „Fată dalbă de-mpăratu”, compozitorulmărturiseşte că şi-a propus „a «transplanta» colinda dinmediul folcloric oral în mediul sonor şi idiomatic al corului acappella în aşa fel încât caracteristicile sale melodice, ritmice,dialectale şi expresive să fie păstrate cât mai fidel”. Translândsonor caracteristicile şi spiritul folclorului, muzicianuldescompune lumea colindei şi o recompune într-un nouunivers, adaptând toţi parametrii muzicali viziunii personale.Astfel, opţiunile componistice includ sistemul ritmic giustosilabic bicron, modalismul, prin utilizarea unui sextacord frigiccu terţa variabilă, după cum ne exemplifică la pianmuzicianul, forma hibrid care desfăşoară o temă cu nouăvariaţiuni pe structura unui tristrofic, diverse faţete alesintaxelor eterofonice şi polifonice, un simţ special pentrugestionarea multivocalităţii prin distribuirea vocilor pe


Proiectul Opera Omnia

registre şi culori şi, nu în ultimul rând,respectul pentru textul poetic prin grijapentru păstrarea autenticităţii şi asemnificaţiei primordiale a acestuia.

De o inspiraţie deosebită,dincolo de detaliile tehnice, colinda areimpact direct asupra ascultătorului,datorită sensibilităţii cu care este redatsubstratul spiritual şi sentimentulapartenenţei la o conştiinţă culturalăcomună, cucerind şi captivând cu unmagnetism care imprimă puternicdorinţa de a fi reluată audiţia...

Cel de-al doilea titlu muzical alîntâlnirii cu Adrian Pop, „Etos I”pentru orchestră, schimbă radicalgenul, însă rămâne în acelaşi univers alspiritualităţii româneşti, prin„impregnarea discursului muzical cuintonaţii folclorice româneşti autentice,care să fie mereu prezente şi uşorperceptibile, pentru a face sensibilăparticularitatea etnico-spirituală, altfelspus ceea ce caracterizează noţiuneatutelară de «matrice stilistică». Pentruaceasta – ne dezvăluie compozitorul –am ales o melodie românească autenticădin repertoriul străvechi al colindelorardeleneşti, care este o Mioriţă şi careeste utilizată în forme variate”.

Din arsenalul componistic alpartiturii, fac parte sistemul giusto silabicbicron, modul dorian, grafismulmodern, jocul cu densităţi sonore de tiptextural, fără a periclita însă percepţiamelodică de ansamblu, predominanţaeterofoniei ca element lingvisticdefinitoriu expresiei conştiinţeicolective primare şi concepţia formalăce vizează „o singură mişcare alcătuitădin secţiuni succesive bazate toate peprelucrarea aceleiaşi teme”. Fiecaresecţiune, la rândul ei, este investită cuvalenţe programatice nedeclarate, ci

sugerate prin sonorităţi şi prinorchestraţie. Astfel, „se disting treisecţiuni mari, dintre care prima şiultima reprezintă blocuri ample cudesfăşurare melodică şi culoarearmonică, în timp ce secţiunea medianăse constituie dintr-o intervenţie de marevirtuozitate a percuţiei, cu două toace -instrumente tradiţionale ale bisericiiortodoxe. [...] Secţiunea întâi evocăfluierele păstoreşti şi mai cu seamătulnicul. [...] Secţiunea a treia are ca

model dinamic şi expresiv aspectulturmelor de oi ce urcă şi coboarăpantele montane”, după cum nedezvăluie autorul.

Un simfonism aparte transparedin audiţia partiturii, fiind clădit pesoclul mijloacelor contemporane denotaţie şi concepţie, însă împropriatepercepţiei sensibile a ascultătorului prininstrumentele ce evocă spaţiul mioriticşi prin spiritul ce sugereazăatemporalitatea, autenticitatea,ancestralul, arhetipalul, folcloricul şi, nuîn ultimul rând, frumosul, muzica, larândul ei, constituindu-se ca argumentpentru viziunile compozitorului:„Aspiraţiile mele estetice îmbrăţişează

tot evantaiul categoriilor esteticului,având în centru idealul frumosului însens, îmbogăţit cu expresivul – dar nucovârşit de acesta… şi o nevoie privindnaturaleţea ca senzaţie de echilibru şifuncţionalitate”.

Ca orice creator veritabil delumi sonore, Adrian Pop ni s-a etalat a fişi un mânuitor rafinat şi inspirat alcuvintelor frumoase, folosind un limbajpoetic, de un firesc atractiv şi deconsistenţă sintetică, accesibil, dar

foarte elaborat. În ceea ce priveşteatitudinea şi expresia, am fostsurprinşi de un profil componistic ce sepliază perfect şi solului moldav - motivîn plus de afinitate şi sensibilizare apublicului ieşean la întâlnirea directă cuMaestrul.

Proiectul OPERA OMNIA.AUTOPORTRETE COMPONISTICE,aflat la un debut foarte promiţător, neaminteşte că idealul în muzică există, neoferă un posibil model într-o societateculturală rătăcitoare uneori şi ne aducemai aproape de actul atât de intim şiprivilegiat al ludicului creaţiei!

Anca SÎRBU


Proiectul Opera Omnia

Dan Dediu la ceas aniversarConferinţa Runa SeLeNe sau amuletanorocoasă. Stratificare tematică, procese

sonore, gestualitate şi poveste în muzica mea

Pe data de 30 martie 2017, la Universitatea Naţionalăde Arte „George Enescu” din Iaşi a avut loc conferinţasusţinută de compozitorul Dan Dediu, intitulată RunaSeLeNe sau amuleta norocoasă. Stratificare tematică,procese sonore, gestualitate şi poveste în muzica mea.Prelegerea face parte dintr-un proiect mai amplu – OPERAOMNIA. Autoportrete componistice –, coordonat de prof. univ.dr. Gheorghe Duţică, prin care compozitori româniremarcabili sunt invitaţi să prezinte aspecte ale proprieicreaţii şi gândiri muzicale, oferind publicului ieşean ocaziade a-i cunoaşte, vedea, asculta în timp real şi de a pătrunde înuniversul lor componistic. Este o şansă extraordinară de aintra în contact cu astfel de oameni, pentru a înţelege viziunea

lor despre muzică, cultură, viaţă, descoperindu-le resorturilecreatoare prin audiţie şi participare directă la dialog.

Prelegerea a fost prefaţată de o frumoasă introducererealizată de Gheorghe Duţică, prin care a surprins ipostazeleartistice ale lui Dan Dediu în câteva trăsături substanţialepentru profilul său componistic: activitatea prolifică şipolivalentă, exprimată prin ideea de „mai mulţi într-unul”,toţi plecând şi revenind mereu la „omul-matrice –compozitorul”, „gândirea cu auz” specifică unei „specii”particulare, reflexive, cea de compozitor-muzicolog, aspectecare îi conturează imaginea poetică de „far sau călăuză prinnisipurile mişcătoare ale postmodernismului.”

Ordine şi intuiţie în gândirea lui Dan DediuDe fiecare dată când ajunge la Iaşi, Dan Dediu ne

surprinde cu ultimele idei, cercetări, aplicaţii şi mai ales cucreaţiile sale. Spiritul său inventiv, interesul neostoit pentrucunoaştere, abilitatea de a descoperi esenţa unor fenomeneprin natura sa intuitivă conturează o personalitate artisticăinedită în contextul componisticii româneşti din secolul al

Adrian Pop, Gheorghe Duţică


Proiectul Opera OmniaXXI-lea. Pornind de la titlul comunicării sale, observămaceeaşi „tendinţă stilistică” evidentă şi în denumirilelucrărilor muzicale, aceea de a-şi impregna viziuneapersonală în orice activitate întreprinsă, atât prin formă, cât şiprin conţinut. Cele două „straturi semantice” ale titluluiindică o gândire sistematică, atent organizată, în care pare săguverneze un singur principiu regent: ordinea. Pe de o parte,runa indică existenţa unei unităţi muzicale cu profil bineconturat prin anumiţi parametri sonori (melodic, ritmic,armonic, timbral), desemnând totodată o entitate semanticăpurtătoare de semnificaţii adânci pentru conştiinţa istoric-muzicală. Pe de altă parte, stratificarea tematică, proceselesonore, gestualitatea vizează fenomene de elaborare muzicală,care permit articularea unităţilor minime în structuri din ce înce mai ample sau complexe, până la obţinerea rezultatuluifinal – povestea.

Fuziunea celor două aspecte de gândire muzicală înformularea titlului evidenţiază o altătrăsătură a compozitorului,neaşteptată în contextul elementeloratât de laborios concepute şi minuţiosordonate. Dincolo de spiritul săuraţional, cu o fascinantă capacitate deanaliză a detaliilor, Dan Dediutransmite o emoţie elevată atunci cândvorbeşte despre mituri, rune, coduriculturale, având o înclinaţieparticulară spre descoperirea unorstructuri existenţiale ce transcendrealitatea vizibilă. O putem percepe cao formă de „sensibilitate intelectuală”,nu în sensul premeditării oricăruidemers şi al rezultatului scontat, ciprin îmbinarea echilibrată a resurselorcreatoare (dovadă a unei culturi vaste,din numeroase domenii), a mijloacelorcomponistice (temeinic asimilate şioriginal aplicate) şi a fondului săuintuitiv (o capacitate nativă de aobserva lumea înconjurătoare şi de adescoperi mecanismele subtile alefuncţionării sale).

În cadrul prelegerii susţinute laIaşi, Dan Dediu a pus accent pe una din zonele sale de interesdin ultimii trei-patru ani, concretizată în plan componisticprin genul de concert cu mai mulţi solişti. Dan Dediu ne-aprezentat trei lucrări proprii, intitulate Febra op. 138 – TripluConcert pentru flaut, clarinet, violoncel şi orchestră, WagnerUnder op. 157 – ConcertOperă pentru oboi (+ corn englez),corn, trombon, violă şi orchestră mare, Vitrine şi Vitralii op.158 – Dublu Concert pentru vioară, violoncel şi orchestră.Sursele valorificate în realizarea acestor lucrări sunt, pe de oparte, unele fragmente de jurnal componistic, cu idei depornire, iar pe de altă parte, anumite principii de regiecinematografică observate în filme precum Prove d’orchestra(1978 – regizat de Federico Fellini) şi Cloud Atlas (2012 –realizat după romanul omonim semnat de David Mitchell,din 2004). Prin analiza „ficţională”, Dan Dediu urmăreştestructura amănunţită a filmelor în scene, momentesemnificative (unele având potenţial tematic), dezvoltări şichiar reprize, rezultând un sistem de segmentare, grupare şiordonare a unui traseu narativ, care se va dovedi util înelaborarea unei lucrări muzicale. Analiza acesteia vaevidenţia o structură similară (în secţiuni, tablouri, dialoguri,monologuri), fără a deveni, însă, o muzică programatică.

Ipostaze ale runii SeLeNe în muzica universală şi creaţia luiDan Dediu

După definirea şi explicarea categoriilor de rună, gest,motiv, temă, citat, compozitorul ne-a oferit câteva exemple desituaţii în creaţia muzicală universală şi lucrările proprii.Semnificaţiile încifrate în prima sintagmă a titlului ne-au fostsugerate prin interpretarea primelor opt măsuri din Sonataop. 27 nr. 2 în do # minor de Beethoven, cunoscută caMondscheinsonate. Figura arpegială cu sens descendent, caregenerează fluxul mişcării armonice din prima parte are unrol esenţial în decriptarea semnificaţiei de „rună” sonoră,notată în acest caz cu simbolul literal SLN. Pornind de la uncaz muzical particular, unde grupul de trei sunete genereazăun întreg discurs cu latenţe semantice, Dan Dediu a observatprezenţa acestei unităţi sonore în alte lucrări, precum Sonatapentru violă şi pian de Dmitri Şostakovici, partea a III-a,Simfonia a III-a de Tiberiu Olah. Astfel, se evidenţiază

potenţialul mult mai adâncconfigurat în structura arpegială, ceare capacitatea de a simboliza (dupăcum se exprimă compozitorul) overitabilă „obsesie” a ternarului, cuforţă „hipnotică”. De aici decurge şiideea valsului ca „ipostază acircularului”, iar runa SeLeNe esteconsiderată o „inserţie a rotunjimiiîntr-o lume unghiulară”.

Dan Dediu compară runele cupietrele străvechi, originare dinvremea paleoliticului şi cu memele dinconcepţia lui Richard Dawkins. Aşacum gena este o unitate minimă deinformaţie biologică, mema seevidenţiază în plan cultural, caentitate abstractă (o idee, o valoaremorală, un procedeu de gândire, unfragment de melodie, etc.) care sepropagă prin formele de comunicaredisponibile şi se impune în memoriaumană prin repetiţie şi asociere.Astfel, runa sonoră poate fi asociatăcu ideea de „memă a istorieimuzicii”, în măsura în care se

individualizează în conştiinţa auditorilor ca elementautonom, recognoscibil şi care se poate multiplica la nivelulcreaţiilor muzicale din mai multe epoci. Runa SeLeNereprezintă, aşadar, o veritabilă amuletă componistică pentruDan Dediu, un simbol purtător de noroc, inspiraţie şi bunaugur, fiind valorificată la nivel muzical în lucrările Febra,Hyperkardia III, Vitrine şi Vitralii.

Citatul – sursă de semnificaţii inedite în Wagner UnderO altă ipostază a tematicii muzicale din creaţia lui Dan

Dediu este citatul, valorificat într-un mod original în lucra-rea Wagner Under, datorită edificiului sonor imaginat ca oraşconstruit în formă de pentagon. Zidurile care delimitează ce-tatea „Wagner” simbolizează citatele sonore extrase din cinciopere ale marelui compozitor german: Lohengrin, Tannhäuser,Olandezul zburător, Maeştrii cântăreţi din Nürnberg, Tristan şiIsolda. Pe harta imaginată de compozitor pentru realizareaacestui opus, apare marcat un cerc circumscris pentagonului,simbolizând Ring-ul sau Inelul Nibelungilor, iar în centru estepoziţionată opera Parsifal. Conţinutul muzical al lucrării Wag-ner Under, organizat în şapte părţi, este sugerat grafic într-unalt desen al compozitorului, reprezentând un traseu subte-


Proiectul Opera Omniaran prin „catacombele” oraşului, asemănător unui tunel decârtiţă care atinge, în săpăturile ei, unele puncte de legăturăcu zona centrală sau regiunile periferice ale cetăţii. Astfel aparcitatele din operele wagneriene, care sunt reunite printr-unmontaj componistic inspirat. Din fragmentele audiate am re-cunoscut teme, linii melodice, succesiuni armonice, pasaje or-chestrate în maniera lui Wagner, toate acestea fiind integrateîntr-un discursunitar, cu o evolu-ţie proprie, inde-pendentă demuzica luată careper. De exemplu,desfăşurarea părţiia doua, care ducela culminaţia pre-ludiului din operaTristan şi Isolda,porneşte dintr-unalt context muzi-cal, prezentândiniţial o linie solis-tică la cornul en-glez şi pregătindapariţia celebrului fragment printr-un parcurs sonor diferit.Este un exemplu de asimilare a limbajului simfonic wagne-rian şi de valorificare a acestuia într-o abordare timbrală ne-aşteptată şi o concepţie componistică originală.

Dualitate şi sinteză în Vitrine şi VitraliiÎn finalul prelegerii, am avut ocazia să audiem integral

Dublul Concert pentru vioară, violoncel şi orchestră, intitulatVitrine şi Vitralii. Titlul sugerează raportul antinomic dintrecele două ipostaze ale muzicii de-a lungul istoriei – vitrinelesugerând aspectul laic, iar vitraliile simbolizând muzica sacră–, implicând totodată şi o latenţă ludică în plan lingvistic prinjocul de cuvinte cu primele patru litere comune.Compozitorul inserează în desfăşurarea lucrării două genurispecifice muzicii laice, un vals trist şi un cântec de tavernă,valorificate ca autocitate din opera O scrisoare pierdută. În plansecundar (după cum afirmă Dan Dediu), concertul are doisolişti declaraţi, numiţi de compozitor„arhangheli” – vioara şi violoncelul,instrumente menţionate în titulatura completăa lucrării –, precum şi alţi doi soliştiintermediari, consideraţi nişte „îngeri” cu rolde sprijin în misiunea arhanghelilor – pianul şitrompeta cu surdină –.

În prima parte am ascultat un discursrealizat prin expunerea iniţială a celuleiarpegiale cu trei sunete (runa SeLeNe)coagularea treptată a unor fragmente tematice,care au generat pe parcurs o temă seducătoarede vals. Aceasta apare integrată într-uncomplex orchestral ce poartă amprenta uneiscriituri muzicale specifice lui Dan Dediu, princaracterul de virtuozitate şi printr-o anumită„nervozitate”, în sensul de vervă, desfăşurarevolubilă a planurilor sonore. Suprapunerile tematice şi aleplanurilor orchestrale creează texturi ample, dense, cusonorităţi masive, uneori violente, generând spre finalimpresia deconstrucţiei tematice, datorită fragmentărilor,intersectărilor de planuri (tema de vals, ritmul de joc popular,runa SeLeNe, în sens direct şi contrar), precum şi a dublajelortimbrale cu efect ironic, voit disonant. Sfârşitul primei părţi

are loc prin „stingerea” treptată a sonorităţii până la creareaunui fundal uniform creat de partida cordofonelor, din careva lua naştere melodia violoncelului solist, marcând trecereaspre partea a doua.

În această secţiune, am remarcat expunerea violinei şivioloncelului într-un dialog concertant, bazat uneori pealternanţa „civilizată” a replicilor, alteori prin suprapunereneaşteptată, generând şi momente de teatru absurd, în careintrările pianului şi ale trompetei cu surdină au conturat undiscurs contrastant. Valsul este insinuat prin integrarea,camuflarea sa într-o masă sonoră de alămuri, ce va reveni peparcursul părţii a doua într-o manieră culminativă cu efecttragic, ca într-o scenă cinematografică de mare intensitateemoţională. „Descoperirea întâmplătoare” a valsului conferădiscursului un caracter tensionat, prin crearea unei stări deexpectativă în planul psihologic al ascultătorului, care nu ştiela ce să se aştepte.

Partea a treia valorifică două teme de tip aksak şi unade fanfară moldovenească, inserate ca material cu funcţie decontrast, dobândind în final şi rol concluziv, prin atingereaunei culminaţii spectaculoase şi realizarea unei sintezetematice, gestuale, într-o explozie „babilonică”.

Forţa creatoare în spaţiul imaginarului sonorDan Dediu se impune în elita componistică

românească prin forţa creatoare, cu un potenţial fascinant deperpetuă reconfigurare, prin racordarea la tradiţia muziciieuropene şi la numeroase surse de inspiraţie adiacente, princapacitatea de inovaţie expresivă şi transpunere muzicală aacelui imaginar sonor, concept specific gândirii sale creatoare.Predispoziţia spre spaţiul ireal, fantastic determină inserţiaunor personaje fabuloase, portretizate printr-o muzicăimpetuoasă, ca un „clocot” magmatic, manifestat undevafoarte adânc în structura lăuntrică a compozitorului. Cu toateacestea, Dan Dediu transmite un echilibru interior solid,datorat relaţiei cu natura, cultura şi spiritualitatea (aspectevident şi în titlurile lucrărilor), pe care le cultivă cu răbdare,consecvenţă şi curiozitate necontenită.

Prin modul de a compune, de a-şi comenta muzica, dea se comporta pur şi simplu, Dan Dediu transmite o bucurieextraordinară de a fi muzician, de a-şi împărtăşi ideile cu

orice minte deschisă spre cunoaştere, privindu-şi receptoriicu o însufleţire ageră, cercetătoare, probabil în căutareapropriei reflexii în ceilalţi...

Cu ocazia împlinirii în acest an a frumoasei vârste de50 de ani, Universitatea Naţională de Arte din Iaşi îi urează„La mulţi ani” cât mai frumoşi şi plini de satisfacţii!

Mihaela-Georgiana BĂLAN


Portret componisticMarian Georgescu

Membru al UCMR din anul 2010, Marian Georgescueste unul dintre cei mai valoroşi chitarişti din România(component cu normă întreagă, din 1990, in urma unuiconcurs la care s-au prezentat numeroşi candidaţi, al Big-bandului Radiodifuziunii Române – post ofertant, darriguros) şi în egală măsură compozitor şi orchestrator. S-anăscut în anul 1959, în Bucureşti, fiind atras de mic demuzică, deşi nu avea tradiţii în familie.Autodidact pasionat, şi-a procuratsingur material de studio: spiritcartezian, abordează muzica de pepoziţii moderniste, descoperindmetode ce simplifică multîntortocheatele taine ale artei sunetelor.În 1977 se înscrie la Şcoala populară deartă, clasa prof. Sorin Constantinescu,iar în 2013 îşi finalizează studiilemuzicale superioare, ca licenţiat alFacultăţii de Arte, specializareaPedagogie muzicală, la Universitatea“Spiru Haret”, lucrarea sa de diplomă,“Studiu etnomuzicologic al baladei”,fiind notata cu 10 (în paralel a absolvitşi un modul de Psihologie). Înintervalul 1981-1993 a susţinutnumeroase turnee peste hotare, înpostură de chitarist, în Olanda,Iugoslavia, Germania, Franţa, Italia,Kuweit, Emiratele Arabe Unite, SUA, Canada, fiindapreciat de fiecare dată pentru talent şi profesionalism. În

calitate de instrumentist al Orchestrei Radio a susţinutnumeroase concerte, a înregistrat albume şi a participat laemisiuni de jazz moderate de Florian Lungu, între care celeradiofonice în direct, cu Orchestra Radio; de asemenea aparticipat la o serie de recitaluri alături de Big-band-ulRadio şi de Johnny Răducanu în cadrul emisiunilor TV “Ceimai frumoşi ani”, “Muzica e viaţa mea”, “Careul de aşi”,“Unora le place”. După 1994 a compus zeci de pieseinstrumentale pentru Big-Band-ul Radio, în acelaşi an

având şansa rară de a-l acompania pe legendarul RayCharles la “Cerbul de aur”. Chitarist reprezentativ în jazz,colaborează cu Aura Urziceanu (concert la PalatulCotroceni, dar şi colaborări în formulă de duet, chitară-voce), Marius Popp, Johnny Răducanu, Alin Constanţiu (înformulă de duet, dar şi de jazz combo), Anca Parghel, lafestivaluri de profil, dar în egală măsură se distinge la celemai importante festivaluri internaţionale de muzică uşoară,în formaţia condusă de Ionel Tudor: “George Grigoriu”(Brăila), “Dan Spătaru” (Medgidia), “Trofeul tinereţii”

(Amara), Mamaia, “Cerbul de aur” (laacestea două din urmă între 1990-2000).Profesionist de excepţie, unanimrespectat de întreaga breaslă amuzicienilor, Marian Georgescu aacompaniat cele mai mari vedete dinţară şi de peste hotare, între acesteanumărându-se şi celebra cântăreaţăbritanică Shirley Bassey, în 1992, pescena Sălii Palatului din Bucureşti. Oetapă specială este cea din anii 2004-2005, când concepe un format deemisiune “live”, “Cei mai frumoşi ani”,împreună cu producătoarea AdelaHarnagea, pentru Antena 1. Scopuldeclarat al programului era de areaduce în atenţia publicului piese dereferinţă începând cu anii ’60. Rolul luiMarian Georgescu a fost unul complex:documentarist (ocupându-se deselectarea materialului muzical),

orchestrator (pentru formaţia de profesionişti aleasă tot deel) şi coordonator muzical. În intervalul 2001-2002 a

compus 20 de lucrări instrumentale,încadrate stilistic în zona jazz-ului,aranjamentele orchestrale aparţinându-ide asemenea. Înregistrate în studiourileRadio cu orchestra proprie, lucrările aufost achiziţionate de UCMR, fiindinterpretate de atunci în concerte şi înemisiuni radiofonice.

În plan discografic în cariera sa detrei decenii se distinge albumul“Remember 26”, realizat împreună cufostul coleg din orchestra Radio, regretatulAlin Constanţiu, Marian Georgescu avândactualmente în proiect un album cu pieseswing, funk, soul, baladă, bossanova,pentru Big-band-ul Radio. De asemenealucrează la o metodă de studiu al jazz-ului(orchestraţie, armonie, improvizaţie). Întrecele mai cunoscute compoziţii ale sale,multe din ele gravate pe discuri, amintim

“Class one”, “Confide in me”, “Enjoy”, “Final game”, “Foryou”, “Generic”, “Minor blues”, “Murphy”, “Nova salsa”,“Party line”, “Rittle”, “Star blues”, “Still of the night”,“Story”, “Take to”, “To you”, “Vision”, “You must chose”.

Muzician extrem de devotat artei sunetelor, deînzestrat şi de pasionat, Marian Georgescu ne va maifurniza cu certitudine numeroase surprize plăcute atât încalitate de compozitor, cât şi de chitarist şi de orchestrator.

Octavian URSULESCU


Portret componistic


Punctul pe j... azzUn disc unicat

Există opinii şi opinii, senzaţii şi senzaţii! A measenzaţie/evaluare relativ la personalitatea omului demuzică Damian Drăghici este nu doar pozitivă, ci şiadmirativă.

Mărturisesc că îl ştiam pe Damian Drăghici doardin auzite – aceasta până când într-o bună zi el m-acăutat, ne-am văzut la mine acasă şi am fost invitat săascult discul „The American Dream”. Audierea celortreisprezece secvenţe sonore m-a surprins şi – o afirmfără echivoc – m-a entuziasmat.

În vârstă acum de 47 ani (născut la 31 martie 1970în Bucureşti) artistul a învăţat să cânte din copilărie lamai multe instrumente, favorit fiind însănaiul. La 18 ani s-a expatriat, hălăduind untimp prin Yugoslavia, apoi prin Grecia, aiciizbutind să dobândească o bursă integrală lacea mai prestigioasă şcoală de jazz a lumii,Berklee College of Music din Boston,Massachusetts, SUA, absolvită cu succes.Stabilit la Los Angeles unde deţine unapartament, Damian Drăghici a cunoscut şia devenit prieten şi colaborator al multoradintre cei mai notorii muzicieni de gen aifirmamentului actual de peste ocean. Careiubitor adevărat de jazz n-a auzit detrompetiştii Arturo Sandoval, Chris Botti,de pianiştii Russell Ferrante, MichelCamilo, Mitch Foreman, de bass-iştiiStanley Clarke, Tom Kennedy, de bateriştii DaveWeckl, Vinnie Colaiuta, de clarinetistul Eddie Daniels,ghitaristul Frank Gambale şi alţii asemenea lor, numede marcă din patria jazz-ului? Ei bine, cu asemeneamaeştri a găsit cu cale să conlucreze fructuos, de pepicior de egalitate, naistul român. Şi a reuşit!

După cum remarcam şi în notele de copertăînsoţind albumul discografic, iniţiatorul albumului 2016„THE AMERICAN DREAM” (apărut iniţial în SUA,reeditat de labelul „Universal Music România” şi lansatla 27 octombrie anul trecut la Librăria Cărtureşti dincapitală) pare a răsfoi un virtual Real Book of ModernJazz,: ne referim la treisprezece teme, în mare partecunoscute, redimensionate măiastru, în aranjamenteîngrijite, inspirate. Depănarea lor se impune auzuluiînainte de toate prin atu-ul unei sesizabile diversităţi –timbrale, de limbaj, de expresie. Cu formule de line updiferite, cele treisprezece momente muzicale ni se oferădrept tot atâtea bijuterii muzicale şlefuite artizanal, cuprofesionalism şi bun gust. Bogăţia armonică se revarsăluxuriantă, pulsaţia ritmică mereu pregnantă esteasigurată de baterişti „de liga întâi” precum Dave Wecklalternativ cu Vinnie Colaiuta, stipendiaţi de remarcabiliipercuţionişti Paulinho Da Costa, Alex Acuña, LuisConte. Arareori – fie şi în discografia americană de jazz– se află alăturaţi într-un singur album atâţia muzicienide ţinută. Dar realmente determinantă se vădeşte a ficontribuţia naistului protagonist, mânuitor al unuiinstrument prin construcţie diatonic, dificil de asezonat

traiectelor zigzagate, intervalice, cromatice, specificeimprovizaţiei din jazz. Posesor al unei tehnici deinvidiat, nu privită însă ca scop în sine, DamianDrăghici uimeşte în momentele sale solistice prindezinvoltură, virtuozitate dar şi prin nedrămuitainventivitate investită generos în configurări melodicespontane pline de strălucire şi firesc. Ba chiar nesurprinde realmente în piesa „More Than Yesterday”(compusă de regretatul muzician brazilian Oscar CastroNeves trecut în nemurire la 27 septembrie 2013), naistulluîndu-se la întrecere cu clarinetistul Eddie Daniels îndecursul unui exploziv solo... vocal!

Fie că este vorba despre piese de factură bop/hardbop ori cool ca „Donna Lee” (Charlie Parker), „GiantSteps” (John Coltrane), „Waltz For Debbie” (Bill Evans),

despre bossanove precum „More Than Yesterday”(Oscar Castro Neves), „Modinha” (Antonio CarlosJobim), „You Must Believe In Spring” (Michel Legrand),„One Note Samba” (Antonio Carlos Jobim), desprepiese de tentă latino ca „From Within” (Michel Camilo),„Spain” (Chick Corea), despre balade sau alte piese maipuţin clasificabile stilistic, cum sunt „Ceora” (LeeMorgan), „My Song” (Keith Jarrett), „See The World”(Pat Metheny), „Curumin” (Cesar Camargo Mariano),persistă în auz o reconfortantă distincţie, o acurateţe aexprimării muzicale concretizată într-o imagistică sonorăpolicromă, iradiantă.

Personaj controversat, dar ardent, bon vivant, plinde o contaminantă vitalitate, Damian Drăghici sestrăduieşte să îşi cucerească semenii ca muzician, vădindo insaţiabilă dorinţă de comunicare interumană.

Florian LUNGU

Şase dansuri româneştide Bartók Béla cu

Oláh Dezső Trió-UngariaVineri, 24 februarie 2017 ora 19.00, la sediul

Institutului Balassi – Institutul Maghiar din Bucureşti aavut loc lansarea albumului Reflection of Béla Bartók`s Six

AM

David Lapadat - artistul muzician, poetul, compozitorul

şi solistul trupei David’s Pack

La cei 23 de ani ai săi, David Lapadat nueste doar student al Universităţii Naţionale de Muzicădin Bucureşti, în anul IV, secţia compoziţie jazz-pop, ci şiMasterand în cadrul Universităţii Bucureşti, la secţiaIstoria şi Practica Relaţiilor Internaţionale. A absolvitColegiul Naţional “Sfântul Sava“ şi a urmat şi cursurileLiceului de Muzică „George Enescu” (pian şi chitarăclasică). În perioada în care a fost elev a participat cainterpret la numeroase festivaluri de muzică folk şimuzică uşoară, dar şi la festivaluri şi concursuri de teatruşi de poezie, în ţară şi străinătate. În paralel, a urmat

un Masterclass în specialitatea Big Band Jazz organizat deJeunesses Musicales în Weikersheim, Germania. În anul2013, David Lapadat a fost invitat de către organizatoriiImagine Festival de la Zagreb să reprezinte România încadrul showcase-ului internaţional care a avut loc îndeschiderea Festivalului.

Romanian Dances, în cadrul unuiconcert în care iubitorii genului s-audelectat cu cele Şase dansuri româneşti(1915) de Bartók Béla, într-otranscripţie jazzistică inedită apianistului din Ungaria, Oláh Dezső.Acest opus pianistic de Bartók acunoscut multe transcrieri, pentruorchestră de cameră, duo de vioară-

pian sau flaut-pian, continuând săapară noi şi noi transcrieri pentrucele mai variate formaţiiinstrumentale, ale acestei piesefoarte cunoscute şi îndrăgite, îngeneral menţinându-se în domeniulmuzicii clasice. Formaţia Oláh DezsőTrió ne propune un aranjamentjazzistic a întregului opus, cupreludii şi interludii improvizative,păstrând caracterul original al piesei.Albumul a fost înregistrat la TOMTOM RECORDS cu sprijinulFondului Naţional de Cultură dinUngaria.

Muzicienii despre acestalbum/ CD:

Oláh Dezső (pian): „Şasedansuri româneşti” de Bartók este osuită de dansuri, iar această struc-tură oferă a coeziune perfectă. Parteascrisă a „reflecţiilor” pare naturală,iar partea improvizativă pare să fiescrisă; noi credem că aceasta este li-

mita dintre mu-zica scrisă şimuzica improvi-zativă, de fapt oimprovizaţie co-lectivă, care re-flectă deopotrivăconcepţia, preme-ditarea, dar şiclipa spontană.Albumul este undialog colectiv cumultă improviza-ţie. Tehnica cla-sică şi de jazz suntfundamentale îninterpretarea pia-nistului, dar are şicâteva intervenţii

moderne asupra instrumentului, deexemplu în partea a III-a, cu o mânăapasă corzile pianului astfel încâtimită sunetul ţambalului sau al unorinstrumente de suflat, de parcă s-arauzi nişte flageolete”.

Oláh Péter (contrabas): “Mu-zica lui Bartók este apropiată de jazz,a inspirat mulţi jazzişti. Să abordezimuzica lui Bartók este o provocarepentru orice muzician, dar şi pentrupublic”.

Lakatos Pecek András(percuţie): „Pianistul a conceputscheletul pe care am reuşit să-mi

dezvolt ideile, să mă exprim, mi-aoferit o libertate extraordinară”.

Compozitorul şi pianistul dejazz Oláh Dezső s-a născut în 1986,fiind unul dintre cei mai talentaţitineri muzicieni, considerat de lumeajazzului chiar un geniu. Succesulpianistului, distins cu Premiul JuniorPrima, este încununat cu altenumeroase premii oferite de juriiimportante de jazz, precum şi decolaborări muzicale de mareprestanţă.

Contrabasistul trioului, OláhPéter cântă în numeroase formaţii. Aconcertat în multe ţări, cu maripersonalităţi ale jazzului, precumDeseő Csaba, Tony Lakatos, HisaoFukushima şi Teraya san. FormaţiaTrio Acoustic, în care cântă şi fratelesău, a fost o prezenţă de succes timpde zece ani pe scenele japoneze.

Lakatos Pecek András, desprecare se spune că este cel mai bunpercuţionist al generaţiei sale, faceparte de asemenea din mai multeformaţii. Printre partenerii săi găsimnume precum Oláh Kálmán, BabosGyula, Borbély Mihály, TonyLakatos sau Szakcsi Róbert, darpercuţionistul se bucură de maresucces şi cu Pecek Lakatos Trió, încare evoluează alături de doi fraţi de-ai săi.

Concertul a făcut parte dintr-un turneu programat în cadrulAnului Bartók şi organizat încolaborare cu Institutul CulturalMaghiar din Sofia, formaţiaconcertând şi la Sofia, Plovdiv şiRuse.

Alexandru ŞIPA


Punctul pe j... azz


Promisiuni„David’s Pack reînnoadă marea tradiţie a baladei

sentimentale aşa cum s-a născut ea pe <<Tin PanAlley>> în New York-ul de la începutul secolului trecut”

Tot în 2013, la numai 19 ani, David şi-a făcutdebutul pe scenă împreună cu trupa sa, David’s Pack,susţinând în tot acest răstimp spectacole de muzică şipoezie - music, poetry and performance, însoţite şi de

proiecţii video. Proiectul muzical David’s Pack are la bazăpiese de pop - rock compuse de David, care semnează şiversurile.

În 2014 a participat la un alt Master-class de songwriting şi performance la Institute ofContemporary Music din Londra. Un anmai târziu a lansat albumul de debut,“Goodbye - till we meet again”, la Casa deDiscuri A&A Records. Albumul conţine11 piese – “love letters”, dintre care treiextrase de single (Goodbye Till We MeetAgain, I’m still loving you şi I love you).”Spectacolul de prezentare a albumuluiconceptual <<Goodbye till we meetagain>> a fost construit vizual, muzical şipoetic de David împreună cu o trupă deartişti, muzicieni, plasticieni, graficieni,sound-designeri şi light-designeri, reuniţisub numele de David’s Pack. Performance-ul lor este strâns legat de buna tradiţie apop-rock-ului anglo-saxon, insular sau depeste Ocean” – nota o cronică dedicatălor. Printre scenele pe care a concertatDavid, solo sau cu trupa sa, se numără Clubul ŢăranuluiRomân, Godot Café, Serendipity, În pod la Historia.

“In fact, my songs started on as poems…” - DavidLapadat

În anul 2016, David a lansat la Librăria “MihaiEminescu” prima sa carte de poeme în limba engleză,intitulată “Believe“. Acest volum de debut “reprezintă oinvitaţie la o călătorie pe tărâmul arhetipurilor sufleteşti ce

deschide <<porţile percepţiei>> prin intermediul imaginilorşi simbolurilor poetice creatoare de mituri. Este un fluxneîntrerupt de imagini ce pendulează în <<Timp>> şi estedisecat de fulgerele loviturilor de macetă ale <<ieşirii dinTimp>>, refăcând un traseu al iniţierii de tip şamanic (…) oinvocare magico-religioasă plurivalentă ce ancorează firelesufleteşti la această arcă poetică ce poartă numele<<Believe>>”. Pe 8 aprilie 2017, David Lapadat a fostinvitat împreună cu trupa sa David’s Pack să susţină unrecital în seara dedicată Muzicii de Jazz şi MuziciiUşoare din cadrul Festivalului CHEI al UniversităţiiNaţionale de Muzică Bucureşti (2 – 9 aprilie 2017). Acestfestival de tradiţie, al cărui protagonişti sunt studenţii,cuprinde toate genurile şi stilurile muzicale cuprinse înprograma secţiilor de la Conservator şi se desfăşoară laAteneul Român şi în sala “George Enescu” a UNMB,unde a concertat şi David. Coordonatori au fost numesonore din lumea muzicii de jazz şi uşoare, precumMircea Tiberian şi Andrei Tudor.

Activitatea lui David pe tărâmul muzicii şi alpoeziei este impresionantă. Astfel, ”Just Kiss Me“ - celmai nou single cu videoclip lansat de el a depăşit1.100.000 de vizualizări! Practic, David consideră căfiecare concert, album, single sau carte de poeziereprezintă evenimente ce definesc un parcurs spiritual,iar parcursurile spirituale sunt cele care ne definesc caoameni. Un astfel de traseu începe, în viziunea lui David,în anul 1967, când era lansat cel de al 2-lea album TheDoors, “Strange Days”.

În luna mai are alte două evenimenteimportante: lansarea single-ului ”People need to cry” şia cărţii ”Believe” (la Café Cărtureşti Verona) şi a doua zispectacolul - concert marca David’s Pack (David Lapadat

– voce, Cătălin Răsvan – chitară bas, Andrei Bălaşa –chitară, Alexandru Săliştean – clape, Mihai Diaconu –tobe), după noul single semnat David Lapadat, la ClubulŢăranului - Muzeul Ţăranului Român. Pe 9 iunie, laUnteatru este programat Concertul extraordinar DavidLapadat & David’s Pack, apoi, examenul de licenţă. Şi ocarieră de excepţie care îl aşteaptă de-acum încolo peDavid... (Foto: Sebastian Oros, arhiva personală)

Oana GEORGESCU

AM

Moga, interpretul discretAurel Moga face parte din generaţia de mijloc a

muzicii noastre uşoare, alături de alţi solişti valoroşi, cuînzestrări vocale indiscutabile, dar care au “păcătuit” toatăviaţa prin bun-simţ şi discreţie, ceea ce este de neiertat într-o epocă în care dacă nu te dezbraci (inclusiv de secrete) printabloide sau pe micul ecran, dacă nu divorţezi sau nuprovoci scandaluri erotice n-ai nici o şansă de a fi promovat.El însă, ca şi colegii săi de breaslă, s-a mulţumit să cânte(foarte bine), să facă turnee, să editeze discuri, săînregistreze, albumul de faţă, editat de Eurostar, casa dediscuri nr. 1 în domeniul muzicii uşoare româneşti, fiindîncă o dovadă a solidităţii statutului său interpretativ.

L-am cunoscut la festivalul de la Mamaia, în 1983,când debutam amândoi pe scena competiţiei de pe litoral,deci emoţii mari de ambele părţi. Festivalul fusese întreruptdin 1976, în urma atacurilor din “Flacăra” lui AdrianPăunescu, dar se reluase datorită unui om extraordinar,Ladislau Hegheduş, secretar de stat la Ministerul Culturii.Aurel Moga a intrat în palmares, alături de Marina Floreaşi Gina Pătraşcu (Trofeul, ex aequo) sau de GabrielDorobanţu, acesta din urmă doar cu o Menţiune, semn cănu premiile impun neapărat un artist: unde sunt cei care auocupat locuri mai sus în ierarhia finală? Marina Florea,Dorobanţu, Moga, însă, cântă cu succes şi azi, după atâţiaani... A repetat performanţa la ediţia următoare, ceea cepuţini reuşeau (i-aş mai aminti pe Ramona Bădescu, AncaŢurcaşiu, Alexandra Canareica, tot aşa cu “duble” laMamaia), competiţia fiind acerbă şi juriile – exigente. Acântat atunci, în secţiunea “Interpretare”, melodii deGeorge Grigoriu şi Ionel Tudor, cu care a mai colaborat

ulterior, alţi compozitori care i-au încredinţat de-a lungultimpului creaţiile lor fiind Temistocle Popa, Viorel Gavrilă,Corneliu Meraru, Mihai Constantinescu, Dan Dimitriu. Totla Mamaia, peste câţiva ani, a fost aplaudat cu căldură înduetul inclus şi pe albumul de faţă, alături de CorinaChiriac (vă daţi seama ce a fost atunci pe puştiul născut înBuftea, să evolueze în duet cu un “monstru sacru”!), înfrumoasa melodie a lui Vasile Veselovski, pe versuri deMihai Maximilian, “Nu ştiu dacă-i rău sau bine”. Prinzândgustul duetelor, a mai imprimat la un moment dat un altulîmpreună cu colega de debut de la Mamaia 1983, MarinaFlorea.

Aurel Moga s-a mutat cu familia în Capitală pe cândavea 10 ani; descoperindu-şi înzestrările muzicale, a urmatcursurile Şcolii populare de arte, clasa prof. Gloria Bordea,după absolvire intrând încet-încet în rândul soliştilor

binecunoscuţi. Îmi aduc aminte cu plăcere de colectivul pecare-l alcătuisem la un moment dat, cu care colindam ţaraîn organizarea exoticului impresar Doru Buşilă, cu carefăcusem cunoştinţă înainte de Revoluţie la Galaţi. Cei maicunoscuţi din trupă erau Carmen Trandafir şi Aurel Moga,ceilalţi fiind în general tineri care trecuseră pe la “Şcoalavedetelor” a lui Titus Munteanu: Cătălina Toma, LaurenţiuNiculescu, Mirela Strat, Ramona Oţelea, Rareş Dragomir.M-am amuzat copios cu Moga amintindu-ne cum laZimnicea am împărţit între noi, într-un parc, un sac cu...zahăr, fiecare umplândo pungă din plastic cupreţiosul conţinut!Plată în natură, cemai... Sau când, laOlteniţa, impresarul ascris mare pe afiş(titulatura i se părusecă ţine de comedie!):“Umor cu trupa Gazpe foc”. Cei dinformaţie erau înascensiune atunci, iardirectorul clubului,intrigat că nu-i vedeacolo şi cunoscându-i,le-a telefonat: 50 dekm. au fost parcurşi înviteză şi se trezeşteBuşilă la uşă cu niştetineri care dădeau să intre. “Dar voi cine sunteţi?”, întreabăel cu inimitabilu-i accent moldovenesc. “Gaz pe foc!”. Noi

ne prăpădeam de râs, dar impresarul, şiret, a întors-ope loc: “Bine aţi venit, băieţi, vă aşteptam!”. Erauvremuri mai puţin conflictuale, s-a dat la pace, cum sespune, au cântat şi ei câteva piese, nu ştiu cum s-auînţeles cu banii, dar rememorez cu Moga amuzantaîntâmplare de fiecare dată când ne vedem. Apreciez,în acest sens, deplina lui colegialitate, fiind nelipsit dela toate lansările de carte sau disc, întâlnindu-l, cubuchete de flori în mână, la Marina Voica, StelaEnache, Corina Chiriac, Silvia Dumitrescu, SergiuCioiu, Marian Stere, Mihai Vanica, alăturându-seacum acestora în prestigiosul catalog Eurostar.

Familist convins, de când îl ştiu, Aurel Mogadeclară că este bogat, divinizându-şi soţia, Maria, şipe cei doi copii, care se apropie de 30 de ani (de

necrezut!), Ana-Maria şi Octavian (bravo, Aurele, unadevărat prenume românesc!). Activitatea lui, chiar dacămai puţin vizibilă pentru unii, n-a cunoscut întreruperi.Multă vreme a fost şi producător de succes, realizândprograme pentru cluburile şi discotecile din ţară, daradevărata sa şansă a fost includerea în “echipa” valorosuluiimpresar Alexandru “Bebe” Mihu, soţul MarieiDragomiroiu, cu care a efectuat zeci de turnee în ţară şipeste hotare. De 4 ani este invitatul preferat al comunităţiiromâneşti din Canada, pentru care cântă la diverseevenimente, inclusiv de Revelion. Iar în ultima vremecolindă ţara-n lung şi-n lat alături de formaţia “Talisman”,condusă de Alin Oprea, şi de “Caravana lui Axinte”.

Albumul de faţă este al patrulea din carierainterpretului, anterioarele fiind “Adio, singurătate!”,“Bolnav de viaţă” şi un “Best of”. Piesa titulară aparţine


Certitudini

Formaţiile noastreDupă “Roşu Neon”, prima piesă ce anunţa lansarea noului disc semnat Les Elephants Bizarres, formaţia revine

cu “Shivers”. Un sound electro pop modern, euro disco reinventat. Videoclipul a fost filmat la “Unteatru”, în regia luiMihai Marin, imaginea fiind semnată de Iustin Surpănelu. Momentul coregraficdin clip este executat de Galea Bobeicu. Ei i se alătură Ştefan Matei, solistul LesElephants Bizarres.

Aeon Blank a lansat clipul piesei “Hipster Apocalypse”, cea de-a treiacolaborare cu videograful Alexandru Popescu. “Această piesă este cea cu care neluăm la revedere de la “Dark Waters”, cel de-al doilea album al nostru, lansatacum doi ani, urmând ca în 2017 să explorăm alte teritorii cu un nou disc, alăturide Iuliana Popescu, cea care s-a ocupat de montaj” - Emil Luca. „Dark Waters”conţine 12 melodii şi a fost mixat deAdam Whittaker.

Fameless a lansat albumul dedebut, “Dreams Without A Past”, cu ocazia unui concert susţinut în HardRock Cafe şi care i-a avut ca invitaţi speciali pe Tudor Chirilă, Teodora Buciu,Cornel Ilie şi Dan Byron. Cel mai recent single lansat de Fameless:“Hypocrisy”. Componenţa Fameless: Tiberiu Albu – voce, Mihai Vasile –chitară, Şerban-Ionuţ Georgescu – bass, Andrei Ilie – tobe.

Formaţia Camioane în mulţime a revenit pe piaţa muzicală şi dupăprimul single, “Fraiera ta”, grupul lansează piesa “Vreau să te ating”, obaladă de dragoste. Piesa este compusă, mixată şi masterizată în StudioMezzo - Marius Mitrofan.

Formaţia Luna Amară prezintă videoclipul piesei „Aproape” de pe albumul omonim lansat în 2016. Clipul, realizatde BlueCat Studio (Anya Dimitrov, Vladimir Ivanov), conţine imagini din concertele de lansare de la Bucureşti de laClubul Ţăranului. Luna Amară: Nick Făgădar – chitară, voce, Mihnea Blidariu – chitară, voce, trompetă, Şerban Onţanu-Crăciun – chitară, Sorin Moraru – bass, Răzvan Ristea – tobe.

Cvartetul bucureştean de Alternative Hip Hop Sunet Fin a lansat videoclipul oficial al piesei “Vremuri bune”. ÎnClub Fabrica băieţii au susţinut concertul de lansare, alături de O.N. şi Arashai.Totodată, single-ul “Vremuri bune” este primul release în noua componenţă agrupului, Mircea Becherescu şi Adrian Popescu (ambii membri Aeon Blank)

ocupând locurile rămase libere la chitarăşi bass. Regia şi montajul îi aparţin luiVladimir Cazacu, iar partea de AssistantDirector i-a revenit lui Alin Muşetescu.

CUANTUNE - Single/videoclipnou. Cu toţii avem visuri sau temeri.CUANTUNE le transpun cel mai fericitîn muzică. De data asta, prin EP-ul“Reflections”, ce va fi lansat anul acesta.Capitolul I: “More than this”. Videoclipul piesei “More than this” este disponibilla adresa oficială: www.cuantune.ro

Gabi MATEI

regizorului-compozitor ElefterieVoiculescu, fiind tema muzicală afilmului omonim, unul de succes, cu opoveste de dragoste desfăşurată întimpul serviciului militar, protagonistfiind regretatul actor Dinu Manolache.Înafară de acesta şi de duetul cu CorinaChiriac, CD-ul include încă douăcântece de largă circulaţie: “Drumurilenoastre”, piesă sârbească având un textscris chiar de cel care a transformat-o înşlagăr... românesc, Dan Spătaru, şi “Suntvagabondul vieţii mele”. Acesta dinurmă aparţine unor corifei, din păcateplecaţi dintre noi în anii din urmă,compozitorul Temistocle Popa şi poetul Aurel Storin: a fostlansat de actorul Dumitru Rucăreanu, care l-a cântat multpe scena Teatrului de revistă “Constantin Tănase”, fiind

reluat apoi de un alt actor uriaş,Gheorghe Dinică. Astăzi se cântă întoate restaurantele şi de către toateformaţiile, dar nimeni nu ştie cuiaparţine... Albumul ne oferă ocazia de a-i descoperi lui Aurel Moga talentul decompozitor (în 4 piese) şi textier, elsemnând versurile, atunci când n-o faceMarian Stere, şi la piese din repertoriulinternaţional.

Serios, profesionist, modest,discret, Aurel Moga nu a fost niciodatăorbit de mirajul unui succes rapid, demoment, cunoscând din isprăvile unorcolegi grăbiţi cât de iute te poate pierde,

profesional, “Fata Morgana”, dacă alergi după ea prindeşertul plin de capcane al industriei muzicale...

Octavian URSULESCU


Pop-rock

Aeon Blank Fameless

Sunet Fin

Cuantune

AM


Music-hallEuro Savoy

Sala Savoy a Teatrului de Revistă ”Constantin Tănase”a găzduit cea mai recentă premieră a actualei stagiuni, un

concert-spectacol ce are ca personaj principal Orchestrateatrului dirijată de compozitorul Dan Dimitriu.

Protagoniştii sunt Monica Anghel, Luminiţa Anghelşi Alexandru Arşinel, marele actor fiind şi cel caresemnează regia spectacolului cu muzică live. Ana MariaDonosa, Alin Gheorghişan şi Adriana Gavrilă (TrofeulFestivalului Naţional de Interpretare “Aurelian Andreescu”2016) completează distribuţia unui show veritabil, cu “voci”

de excepţie, cu piesele care au strălucit la “Eurovision” şi cuun repertoriu excelent ales, pentru toate gusturile. MonaLisa, Over and Over, Asta mi-e fericirea, Samba, Can’t Take myEyes off You, Caruso, Help Yourself, I’ll Never Fall in Love, Jet‘aime, Mi-e frică, My Way, Let me try, Spune-mi, Ne iubeştecineva, Strangers in The Night, Dau viaţa mea pentru o iubire,Perdere l’amore, Inimă nu fi de piatră, Să mori de dragoste ranită,I’m Not the Only One, Mon mec à moi, sunt doar câteva dintrecântecele din repertoriul propriu, cel naţional şi

internaţional cărora Monica Anghel, LuminiţaAnghel, Alexandru Arşinel, Alin Gheorghişan şi AdrianaGavrilă le interpretează cu mare succes acompaniaţi deorchestra, dar şi de baletul Teatrului Tănase.

“Euro Savoy” nu este doar un veritabil regal muzical,ci un spectacol “cap de afiş” al stagiunii 2017, despre carebinecunoscuta realizatoare TV (şi scriitoare) MarinaAlmăşan nota într-o cronică: (...) un spectacol îţi place sau nu,judecând după frecvenţa cu care te uiţi, pe furiş, la ceas. N-amfăcut-o nici măcar o singură dată. Şi nu pot motiva: <<Nu-ivăzusem de atâta vreme pe Monica, Luminiţa şi Arşinel>>.Ei mă onorează des la emisiuni, aşa că a fost un soi de „revedere”obişnuită. Doar că eu nu mai eram alături de ei, cu microfonul,

ci mă lăfăiam în pielea privitorului, necontenind să mă bucur devocile lor extraordinare. Căci spectacolul Euro Savoy (titlul facealuzie directă la un <<Eurovision>>, lipsit însă de yodeling-uldeloc românesc de pe păşunile austriece) a fost construit de

regizorul său – Alexandru Arşinel, ca fiind o colecţie de succesemuzicale – evergreenuri, în esenţă – atât româneşti şiinternaţionale. Într-o lume în care muzica se face din butoane, încare melodiile nu au haz dacă nu vin la pachet cu un videoclip

Monica Anghel

Alexandru Arşinel

Alin Gherghişan

Luminiţa Anghel

AM

Grammy Awards 59 - 2017În fiecare an, prin februarie, un zumzet înfrigurat

străbate suflarea muzicală de pretutindeni: se apropiedecernarea premiilor Grammy! Apar pronosticurile,pariurile, aşteptările. Revista noastră a fost prima dinRomânia care a scris documentat despre aceste trofee, puţincunoscute pe atunci la noi. Acum, apar o mulţime dearticole în presa noastră – de fapt copii ale unor articole dinpresa americană (internetul să trăiască!), căci breaslaziariştilor de specialitate a cam dispărut. Aşadar, câtevalămuriri ar fi utile.

Premiile Grammy (adicăGramophone Award), considerate“Oscarurile” industriei muzicale dinStatele Unite ale Americii, suntdecernate de membrii NARAS (TheNational Academy of Recording Artsand Sciences) şi recompenseazămuzicieni, compozitori, producători şiformaţii pe numeroase categorii, încadrul a două ceremonii maraton(atenţie! majoritatea premiilor sedecernează în prima ceremonie, ceane-televizată, numai cea de-a douafiind televizată). Este vorba de peste osută de categorii, cu denumiri caredeseori produc mirare, dar careacoperă cele mai înguste zone stilistice.În prima ceremonie sunt decernatedistincţiile cu consumatori mai puţini– de la clasică la jazz – sau categorii denişă, foarte numeroase (blues, gospel,reggae, world, bluegrass, tropical). Ceatelevizată se axează pe pop, dance, rap,rock – stilurile cele mai populare, cuturnee gigantice, milioane de discuri vândute, cu vedete demare anvergură. De ce sunt atât de urmărite, difuzate şi

comentate aceste premieri?Deşi, este clar, este vorba dediscuri, artişti sau stiluriprizate de publicul american,aşadar o premiere regională.Fiindcă, nu este un secret, sănu ne ascundem după deget,aici se inventează şi selansează noi tendinţe,urmărite sau imitate (uneori…papagaliceşte) de toată

suflareamuzicalăglobală.

Cuceva vreme înainte de premiere sevotează pentru nominalizări (realizăridin anul precedent, eligibile de la 1octombrie la 30 septembrie ) anunţatepe 6 decembrie, câte 5 la fiecarecategorie, trimise numeroşilor votanţi(oameni de specialitate, de la artiştipână la cronicari), se votează din nou,se primesc preferinţele, se totalizează şiabia pe scenă se deschid plicurilesigilate cu numele câştigătorilor. Darnominalizaţii se află în sală, suntpregătiţi şi toţi au în buzunar biletul cuun mic discurs.

Cea de-a 59-a gală principalăGrammy Awards, cea televizatăîntotdeauna într-o duminică şicunoscută de noi toţi, a avut loc, ca deobicei, la Staples Center din LosAngeles, având şi un prezentatorprincipal, un cunoscut moderator

amuzant - James Corden – de la emisiunea Late Late Show,de la postul care transmite spectacolul – CBS. El invită pe


Eveniment

Adele

bengos, în care poezia din versuri aplecat, de cele mai multe ori, pe apaSâmbetei, trăgând după ea şimuzicalitatea care îţi răsuceştesufletul pe toate părţile, la “Tănase”asculţi, preţ de aproape două ore,muzică adevărată, cântată de vociadevărate. <<Butoanele>> sunt doarcele imaginare, care declanşează ,periodic, ropotele de aplauze alespectatorilor – singura noastrăofrandă pentru artişti. În rest –sclipirea de decor şi costume, propriespectacolelor de revistă, o orchestrălive de nota 10, condusă de DanDimitriu, o trupă de balet cudansatori impecabili, şi chiar şi douăvoci mai tinerele, care reuşesc însă să-şi adjudece şi ele cota lor de simpatiedin partea publicului: Adriana Gavrilă şiAlin Gheorghişan. Snobii vor strâmba,poate, din nas, căci asta e definiţia lor, asnobilor. Vor spune, probabil : <<cine

mai merge astăzi la Tănase?!?>> Custrâmbătura pe chip vor rămâne însă, cândvor vedea puhoiul de lume, revărsat, laieşirea din teatrul de pe Calea Victoriei. Iardacă te vei uita bine la chipurile celor ieşiţi,

vei observa că au dobândit parcă şi ele, înurma spectacolului, ceva nuanţe detinereţe fără bătrâneţe”. (foto: DragoşConstantin, Cristina Ardelean)

Oana GEORGESCU


Peste hotarescenă diverse vedete, prezentatori auxiliari, aceştiadeschizând plicurile. Între premieri au loc recitaluri: a fosto ceremonie impresionantă, cu zeci de recitaluri, plănuitede scenaristul David Wild şi regizate de Ken Ehrlich. Darclimatul politic polarizat a dus la unele discursuri cu tentă

socială despre Starea Naţiei, având mesajul “resist”, rostitede Jennifer Lopez, Paris Jackson, Busta Rhymes, Katy Perry,Laverne Cox, preşedintele NARAS- Neil Portnow.

În cadrul ceremoniei aususţinut show-uri Adele, Chancethe Rapper, Kirk Franklin, TheWeeknd cu Daft Punk, Metallica cuLady Gaga, Anderson. Paak cu ATribe Called Quest, Keith Urban,Katy Perry, Ed Sheeran, AliciaKeys şi alţii. Anunţată de Tina,mama sa, Beyoncé Knowles, 35 deani, însărcinată cu gemeni, ainterpretat într-o montarefastuoasă “Love Drought” şi“Sandcastles”, aplaudată de soţulrapper Jay Z şi fiica de 5 ani BlueIvy. Amfitrionul James Corden şi-a încropit un cor cu Neil Diamond,Keith Urban, Faith Hill, JenniferLopez, Tim McGraw şi JasonDerulo pentru a interpreta “SweetCaroline” (scris de Diamond). Cum2016 a fost un an în care au decedatnumeroşi muzicieni valoroşi, nu aulipsit recitalurile omagiale (Tribut):pentru Prince (cu Bruno Mars), George Michael (cu Adele),omagiu adus discului Saturday Night Fever (Bee Gees), unomagiu colectiv pentru toţi dispăruţii cu “God OnlyKnows”.

Ca şi în 2012, marea performeră a fost britanica (!)Adele, deşi “regina” muzicii pop actuale Beyoncé porneafavorită. Cantautoarea engle-ză a dominat CategoriaGenerală (trofeele prin-cipale), obţinând premiul Albumof the Year cu “25” şi Record Of The Year cu “Hello”. Altmare câştigător a fost regretatul David Bowie, cu 5 premii,printre care - best rock song, best rock performance -“Blackstar” .

Iată doar câteva dintre premii, cele importante. Amlăsat denumirea originală a trofeelor, traducereaconsumând mult spaţiu.

Record Of The Year: ”Hello” — Adele, Album OfThe Year: ”25” — Adele, Song Of The Year: ”Hello” —Adele Adkins, Pop Solo Performance: ”Hello” — Adele,Pop Duo/Group Performance: Tyler Joseph and Josh Dunof Twenty One Pilots, Pop Vocal Album: ”25” — Adele,Traditional Pop Vocal Album: ”Summertime: WillieNelson Sings Gershwin”, Dance Recording: ”Don’t Let MeDown” — The Chainsmokers featuring Daya, MetalPerformance: ”Dystopia” — Megadeth, RockSong: ”Blackstar” — David Bowie, Rock Album: “Tell MeI’m Pretty” — Cage The Elephant, R&B Performance:“Cranes in the Sky” — Solange, Best Urban ContemporaryAlbum: ”Lemonade” — Beyoncé, Rap Album: “ColoringBook” — Chance The Rapper, Country Album: ”A Sailor’sGuide to Earth” — Sturgill Simpson, New AgeAlbum: ”White Sun II” — White Sun, Score SoundtrackFor Visual Media: Star Wars — John Williams, TraditionalBlues Album — Bobby Rush, Reggae Album — ZiggyMarley, World Music — Yo-Yo Ma & The Silk RoadEnsemble, Boxed Or Special Limited EditionPackage: Edith Piaf 1915-2015, Music Video: ”Formation”— Beyoncé, Music Film: ”The Beatles: Eight Days A WeekThe Touring Years” — The Beatles.

Sper să nu se supere Florian“Moşu” Lungu dacă adaug (doar)câteva din categoriile pentru jazz.Jazz Vocal Album: ”Take Me ToThe Alley” — Gregory Porter, JazzInstrumental Album: ”Countryfor Old Men” — John Scofield,Large Jazz EnsembleAlbum: ”Presidential Suite - EightVariations on Freedom” — TedNash Big Band, Latin JazzAlbum: ”Tribute To Irakere: LiveIn Marciac” — Chucho Valdés.

Iată şi câteva categoriipentru muzica clasică. BestEngineered Album, Classical,Producer of the Year, Classical,Orchestral Performance - BostonSymphony Orchestra, OperaRecording: Corig-liano - TheGhosts Of Versailles, ChoralPerformance: WarsawPhilharmonic Choir, ChamberMusic/ Small EnsemblePerformance, Best Classical

Instrumental Solo, Best Classical Solo Vocal Album, BestContemporary Classical Composition.

Scriam că toate segmentele actelor artistice suntprezente pe lista premierilor. Pentru edificare, iată câtevadenumiri de trofee: Album Notes, Gospel, ContemporaryChristian, Latin Pop, Latin Rock, Regional Mexican(Including Tejano), Tropical Latin, American Roots,Americana, Bluegrass, Children’s Album, Spoken Word(Includes Poetry, Audio Books & Storytelling), Comedy,Musical Theater, Arrangement - Instrumental or ACappella.

Florin-Silviu URSULESCU

Beyoncé

David Bowie

Adrian Enescu: „MyBach”Un excepţional album, din păcate postum, mărturie a

talentului fără seamăn al muzicianului care ne-a părăsit preadevreme. Cele 12 piese sunt o chintesenţă a preocupărilormuzicale ale lui Adrian Enescu, 9 din ele fiind elaborate împreunăcu tânărul compozitor Cristian Lolea,„1989”, „Matrix” şi „BlowUp” fiindsemnate doar de Enescu. O apariţie deţinută, rod al eforturilor producă-torului artistic Alexandru Şipa(Fundaţia Muzza), care semnează texteîn elegantul booklet, alături de GeorgeNatsis (articol apărut în „ActualitateaMuzicală”), Anca Romeci, CristianLolea. Între colaboratorii de pe album:valorosul instrumentist stabilit în SUA, Radu Goldiş (chitară,chitară bas), Cristian Lolea (sintetizator), soprana Liliana IrinaCalora, actriţa Adina Popescu, văduva compozitorului (recitare la„iMessage”). Piesele au fost mixate şi masterizate de CristianLolea şi Adrian Enescu. Producător executiv: Andi Enache, A&ARecords. Indiscutabil, un produs de colecţie, dar şi de export.

Mirabela Dauer: „Îmi amintesc”Casa de discuri Eurostar

dovedeşte că nu întâmplător a fostdistinsă cu „Premiul discului” larecenta gală a premiilor revisteinoastre, fiindcă aproape că nu existăcompozitor important şi voce de elităcare să nu figureze în catalogul său.Albumul de faţă este unul de autor,

cu 13 şlagăre marca Marius Ţeicu interpretate cu vocea sa vibrantăde Mirabela Dauer. Între cele mai cunoscute titluri se numără„Dormeau pe-o frunză două stele”, „Eşti visul meu”, „Pentru voi”(în duet cu Fuego), „Poate tu eşti omul mult visat”, „Stai, nupleca!”, „Dac-ai şti cât te iubesc” (duet cu Aurelian Andreescu).Indiscutabil, Mirabela Dauer este una din marile vedeteinternaţionale ale muzicii uşoare româneşti.

Fuego: „Live în Chişinău”Acest DVD include concertul “Muzica e viaţa mea”, filmat

la Palatul naţional din Chişinău, cea mai impunătoare sală dinCapitala Republicii Moldova. Energia şivitalitatea artistului sunt realmenteuluitoare, cu câteva turnee naţionale pe an,show-uri în întreaga lume, zeci de albume,sute de înregistrări, emisiunea „FamiliaFavorit” de la Favorit TV, nemaivorbindde acţiunile din cadrul proiectului „Art byFuego”, prin care a ajutat doar până acum80 de artişti de toate vârstele. Aşa că depictat o mai poate face doar noaptea! DVD-ul de faţă stă mărturie capacităţii sale de aaborda toate genurile muzicale, trecereaîntre cântece făcându-se prin recitări

emoţionante (Paul Surugiu este actor cu studii de specialitate).Ascultătorul-privitor regăseşte aici titluri emblematice din vastulrepertoriu al artistului, cum ar fi „Mi-e dor de tine, mamă”, „Ocăsuţă la marginea satului”, „Ce seară minunată”, „Ţi-am adus unmăr”, „Clar de lună”, „Casa părintească nu se vinde”, precum şio serie de cunoscute refrene folclorice. DVD-ul este editat deEuromusic Cluj-Napoca, producător muzical Puică-Dat Florin.Paul Surugiu-Fuego să aibă oare doar 41 de ani? Maturitatea saartistică este absolut impresionantă!

Ioana Sandu: „Şlagăre internaţionale”După ce a lansat atâtea creaţii ale compozitorului români

(de altfel are în pregătire un nou album cu melodii româneşti laaceeaşi casă de discuri, Eurostar), Ioana Sandu ţine să nedovedească – şi o face cu brio – că stăpâneşte perfect şi repertoriul

internaţional. Cele 15 secvenţemuzicale de pe albumul de faţăreprezintă o călătorie muzicalăcuceritoare, incluzând refrene celebredin muzica franceză (între care unadmirabil colaj Edith Piaf), rusă,greacă, portugheză, spaniolă, italiană(marele şlagăr „Perdere l’amore”),toate interpretate impecabil. Ilustraţiaalbumului include fotografii realizateîn perioada când solista susţinea

recitaluri la restaurantul-muzeu „Vatra Neamului” de la Baloteşti.Orchestraţia şi mixajul aparţin lui Francisc Reiter.

Ştefan Stan: „Povestea mea”În vârstă de 39 de ani,

câştigătorul primului sezon alemisiunii „Vocea României” (2011)a petrecut şase ani în S.U.A., s-alansat în hip-hop sub pseudonimulSteffano, a cântat în mai multelocaluri din Bucureşti şi a semnat cucasa de discuri Universal MusicRomânia. Acest prim album al săuconţine 12 cântece, 6 în română şi 6în engleză (printre care şi primulsău single „You Give Me Love”, cu două re-mixuri), cu sonorităţidiverse, de la pop la dance. Calităţi vocale evidente, dar lipsă decoerenţă şi direcţie. (Florin Silviu URSULESCU)

Discuri

A C T U A L I T A T E AMU Z I C A L Ă

Redactor şef:George BALINT

Redactori: Mihai COSMA, Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Secretar de redacţie: Costin ASLAM

Colegiu redacţional: Petruţa MĂNIUŢ-COROIU, Mariana POPESCU,

Mihaela Silvia ROŞCA, Vasilica STOICIU�FRUNZĂ, Cristina ŞUTEU

Semnează în acest număr:Dumitru AVAKIAN, Loredana BALTAZAR,

Mihaela-Georgiana BĂLAN, Carmen CÂRNECI-CAVASSI, Lavinia COMAN, Grigore CONSTANTINESCU, Viorel COSMA,

Daniela CURCAN, Mihaela DOBOŞ, Oana GEORGESCU, Olga GRIGORESCU, Florian LUNGU, Carmen MANEA,

Doina MOGA, Despina PETECEL-THEODORU, Anca SÎRBU, Liliana STAICU, Mădălin Alexandru STĂNESCU, Alexandru ŞIPA,

Florin-Silviu URSULESCU

www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect. 1, 010071,România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - INTERSIGMA-ERICOM SRLTEL: 021-242.30.32 ISSN: 1220-742x

Revistă lunară de informare, opinie şi dezbatere editată de UNIUNEA COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

şi finanţată cu sprijinulMINISTERULUI CULTURII ŞI IDENTITĂŢII NAŢIONALE

Date post:	31-Aug-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	4 times
Download:	0 times

ACTUALITATEA MUZICAL~MUZICAL~(album dublu), Oana Sîrbu, Silvia Dumitrescu, Mirabela Dauer, Ioana...

Documents