Reţea de formare continuă a cadrelor didactice pentru a utiliza multimedia, instrumentaţia virtuală şi web

2.0 în aria curriculară Matematică şi ştiinţe ale naturii (ProWeb) (POS DRU/157/1.3/S/141587) Program de formare: Abordări moderne în didactica Matematicii şi Ştiinţelor Naturii

Abordări moderne în didactica ariei curriculare ,,Matematică şi Științe ale Naturii”

Disciplina: Fundamente psihopedagogice ale utilizării TIC

în cadrul ariei curriculare Matematică şi Ştiinţe ale

naturii

Activitate aplicativă 5.

Eficientizarea instruirii-învăţării în cadrul lecţiilor de

matematică şi ştiinţele naturii Durată: 4 ore (2h - activitate aplicativă directă şi 2h - activitate aplicativă on-line) Cuprins:

A. Introducere B. Consideraţii teoretice C. Sarcini şi etape de lucru - Activitate aplicativă directă D. Activitate aplicativă on-line E. Resurse

Introducere Dezvoltarea unei societăţi este relevată nu numai de indicatorii economici şi de

calitate a vieţii, ci, şi de cei care vizeză educaţia şi calitatea şcolii. Sunt indicatorii referitori la: - modul de organizare a cunoaşterii şi învăţării; - tipurile de performanţe aşteptate de la elevi pe diferite trepte de învăţământ; - calitatea activităţilor instructiv-educative; - modalitaţile de distribuire în societate a educaţiei, ca atitudine faţă de

diversitatea tipologica a fiinţei umane . În pedagogia contemporană, calitatea educaţiei este reprezentată şi de capacitatea

acesteia de a valorifica maximal potenţialului de care fiecare individ (elev) dispune. Preocupările şi discuţiile pe această temă, au generat un interes crescând pentru găsirea unor soluţii pentru creşterea eficienţei educaţiei.

A. Consideraţii teoretice 1. Oriunde, deci, şi in educaţie, „Calitatea nu este niciodata accidentala.

Este intotdeauna rezultatul unui efort inteligent.”(J.Ruskin )

Reţea de formare continuă a cadrelor didactice pentru a utiliza multimedia, instrumentaţia virtuală şi web

2.0 în aria curriculară Matematică şi ştiinţe ale naturii (ProWeb) (POS DRU/157/1.3/S/141587) Program de formare: Abordări moderne în didactica Matematicii şi Ştiinţelor Naturii

Abordări moderne în didactica ariei curriculare ,,Matematică şi Științe ale Naturii”

Aprofundarea procesului si mecanismelor dezvoltarii psihice pune in evidenta ca ea se diferentiaza de la un individ la altul prin:

- ritm (accelerat sau lent); viteza (mare sau mica); - continut (bogat, diversificat sau simplu, limitat); consum energetic (mare sau mic,

rational, echilibrat sau dezechilibrat); - rezonanta afectiva ( puternica, slaba); - sens(ascendent, sincopat, descendent) - durata (normala, intarziata); - efecte (pozitive, negative) etc.. Rolul fiecareia dintre particularitatile psihologice ale elevilor in ceea ce priveste

randamentul scolar fiind diferit, diferentierea activitatii scolare trebuie realizata, orientand-o dupa acele aspecte care influenteaza cel mai puternic nivelul performantelor elevilor. O importanta deosebita pentru actiunea de adaptare a activitatii de instruire la particularitatile individuale ale elevilor o prezinta gruparea elevilor cu trasaturi apropiate si adaptarea activitatii la particularitatile grupurilor de elevi astfel constituite.

Instruirea diferentiata se constituie, deci, ca un invatamant pe masura elevilor.

Ea are in vedere un program unitar de instruire din punct de vedere al obiectivelor si al continuturilor, care pot fi, insa, mai bine realizate printr-o tehnologie didactica adaptata particularitatilor de grup si individuale identificate la nivelul clasei .

2. Implicaţii educaţionale Instruirea diferentiata se constituie, deci, ca un invatamant pe masura elevilor.

Ea are in vedere un program unitar de instruire din punct de vedere al obiectivelor si al continuturilor, care pot fi, insa, mai bine realizate printr-o tehnologie didactica adaptata particularitatilor de grup si individuale identificate la nivelul clasei .

a. Cercetările asupra dificultatilor scolare cu care se confrunta elevii pun în discuţie incapacitatea scolii de a se adapta la particularităţile psihologice ale elevilor. Este acceptat faptul „că eşecul şcolar nu este o fatalitate” (CRESAS, 1981), că „eşecul şcolar este eşecul şcolii, deoarece copiii nu sunt în mod natural destinaţi să fie buni sau răi, ei devin astfel datorită funcţionării sistemului şcolar” (Perrenoud, 1995, 21).

Deci: „Inegalitate iniţială → învăţământ → inegalitate finală” (Ph. Perrenoud) Excelenţa, reuşita dar şi eşecul sunt realităţi construite de sistemul şcolar (Ph.

Perrenoud, 1984). Autorul citat identifică trei mecanisme complementare, pe care le consideră „o triplă

fabricare a eşecului”. Ele privesc: Curriculumul – „drumul pe care trebuie să-l parcurgă elevii”. În condiţiile în care

ei nu pleacă nici din acelaşi punct şi nici nu au aceleaşi resurse, inegalitatea este constant recreată pe parcursul traseului şcolar.

Tratamentul pedagogic nediferenţiat, se referă la faptul că elevii sunt trataţi la fel, situaţie exprimată prin sintagma „indiferenţă la diferenţe”, astfel că, cei care iniţial au o pregătire mai bună reuşesc, cei slabi, nefiind capabili să atingă obiectivele propuse.

Evaluarea contribuie la minimizarea sau, din contră, la dramatizarea

Reţea de formare continuă a cadrelor didactice pentru a utiliza multimedia, instrumentaţia virtuală şi web

2.0 în aria curriculară Matematică şi ştiinţe ale naturii (ProWeb) (POS DRU/157/1.3/S/141587) Program de formare: Abordări moderne în didactica Matematicii şi Ştiinţelor Naturii

Abordări moderne în didactica ariei curriculare ,,Matematică şi Științe ale Naturii”

inegalităţilor reale de învăţare, creând inegalităţi în favoarea elevilor buni, care provin de cele mai multe ori din medii sociale favorizate. Evaluarea crează o imagine asupra capacităţii elevilor şi ierarhii care marchează destinul acestora mult mai puternic decât lipsa de competenţe specifice.

Deosebit de importantă pentru elevi este funcţia stimulativă şi educativă a evaluării formative, care, funcţionând împreună cu modelul unei învăţări formative, contribuie la modelarea la elevi a capacităţii de învăţare pentru succes, şi facilitează reuşita şcolară.

Deci, dacă şcoala este vinovată de aceasta, ceea care trebuie să se schimbe este

şcoala.

b. Rolul profesorului în procesul didactic se schimbă, evoluând de la statutul de sursă principală de informaţii la cel de organizator al unor situaţii de învăţare favorabile pentru fiecare elev în parte.

Sarcina fundamentală a cadrului didactic constă în crearea condiţiilor necesare care să contribuie la o învăţare eficientă.

Activitatea de învăţare trebuie centrată pe însuşirile proprii elevului. Ea trebuie să fie pe cât posibil individualizată pentru a valorifica maximal potenţialul de învăţare al acestora.

Pentru a deveni activ şi eficient, procesul didactic trebuie să tindă spre formarea unor capacitate de învăţare independentă, necesare atât în şcoală, cât şi în viaţa socială. Rezultă că în proiectarea şi realizarea unei activităţi eficiente se impun următoarele:

- definirea clară a obiectivelor pedagogice; - elaborarea unui mod de desfăşurare adecvat obiectivelor, conţinuturilor şi

particularităţilor grupului clasă şi ale membrilor acestuia; - elaborarea instrumentelor de evaluare a randamentului, apte să evidenţieze

progresele dar şi dificultăţile întâmpinate de subiecţi; - desfăşurarea procesului didactic ca activitate de dirijare a învăţării, astfel încât

fiecare elev să-şi valorifice potenţialul de care dispune; - aplicarea instrumentelor de evaluare şi obţinerea informaţiilor despre randamentul

activităţii desfăşurate; - reglarea activitatii – ameliorarea rezultatelor pe baza datelor obţinute pentru toţi. c. Cercetările pe această temă demonstrează că evaluarea formativă implică

următoarele tipuri de comportamente: - din partea educatorului: apreciind rezultate, el nu se limitează la sancţionarea elevilor, ci semnalează erorile şi incită elevii la corectarea lor; foloseşte metode în scop stimulativ, ca sursă de reflecţie şi de autocontrol pentru sine; ia în consideraţie nu numai rezultatul final al învăţării, ci şi drumul parcurs de elev, comportamentul său, posibilităţile lui latente.

- din partea elevului: evaluarea le furnizează informaţii pentru perfecţionarea metodelor de studiu, le formează strategii de abordare şi depăşire a dificultăţilor, le dezvoltă mecanismele de control şi autocontrol, care favorizează eficacitatea învăţării independente.

Reţea de formare continuă a cadrelor didactice pentru a utiliza multimedia, instrumentaţia virtuală şi web

2.0 în aria curriculară Matematică şi ştiinţe ale naturii (ProWeb) (POS DRU/157/1.3/S/141587) Program de formare: Abordări moderne în didactica Matematicii şi Ştiinţelor Naturii

Abordări moderne în didactica ariei curriculare ,,Matematică şi Științe ale Naturii”

d. Individualizarea instruirii poate fi realizata prin: - parcurgerea materiei într-un ritm determinat, specific structurii psihice a

elevului. - elevului i se oferă posibilitatea să lucreze în anumite momente în condiţii

care îi convin. - posibilitatea de a aborda un subiect într-o fază anumită în funcţie de

cunoştinţele acumulate anterior. - posibilitatea introducerii unor unităţi de instruire în favoarea elevilor cu

cunoştinţe reduse sau a unora cu deprinderi bine consolidate. - punerea la dispoziţia elevului a mai multor mijloace de instruire din care el

să poată alege; - C. Sarcini şi etape de lucru - Activitate aplicativă directă (2ore)

Activitate pe grupe:

A I.

Gr 1. Corelaţi conceptul „şanse egale de educaţie” cu următoarele categorii de diferenţe: socio-economice, socio-culturale, mediu de provenienţă (rural, urban), potenţial individual. Identificaţi riscuri de dezvoltare şcolară a elevilor în raport cu aceste diferenţe. Gr. 2. Propuneţi modalităţi de asigurare a şanselor egale de formare şi dezvoltare. Gr. 3. Concretizaţi problematica „şanselor egale” de educaţie prin studii de caz. Gr. 4. Prezentaţi modalităţilor de îmbinare a activităţii frontale cu cea pe grupe şi

individuale, în cadrul unor lecţii .

A II. Focus-grup 1. Identificaţi aspecte concrete ale profilului psihologic al vârstei prin care clasele

paralele cu care lucraţi se diferenţiază. 2. Raportaţi conţinutul disciplinelor de specialitate (cunoaşterea mediului, ştiinţe,

geografie, istorie) la acest profil; identificaţi posibilităţi de proiectare didactică (anuală, semestrială, a unităţilor de învăţare, a lecţiilor) în raport cu particularităţile claselor cu care lucraţi.

3. Identificaţi, pe fondul particularităţilor de vârstă, particularităţi individuale ale elevilor referitoare la: tipul de inteligenţă, capacitatea de învăţare etc. Discutaţi posibilităţi de tratare individuala/personalizare a conţinutului/ metodelor/relaţiei pedagogice. Activitate on-line: Prezentati modalitati de interventie educationala personalizată, in raport cu un elev cu dificultati de invatare. Postați opinia personala pe forumul de discuții specific temei 5.

Reţea de formare continuă a cadrelor didactice pentru a utiliza multimedia, instrumentaţia virtuală şi web

2.0 în aria curriculară Matematică şi ştiinţe ale naturii (ProWeb) (POS DRU/157/1.3/S/141587) Program de formare: Abordări moderne în didactica Matematicii şi Ştiinţelor Naturii

Abordări moderne în didactica ariei curriculare ,,Matematică şi Științe ale Naturii”

Tema de evaluare

Exemplificați o secventă de lecție, specifică pentru disciplina pe care o predați, având

la dispozitie numai mijloace didactice traditionale. Proiectați aceeași secvență pentru

situația în care aveți la dispoziție mijloace moderne, specifice TIC, evidențiind eficiența

acestora în diferențierea și individualizarea instruirii.

Postați tema in sectiunea alocata pe platformă, pentru tema 5.

Activitatea on-line trebuie să se desfăşoare în conformitate cu orarul stabilit.

BIBLIOGRAFIE 1. Bunescu, V. (1995), Învăţarea deplină. Teorie şi practică, Bucureşti: Editura Didactică şi

Pedagogică 2. Cerghit, I. (2002), Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri,

strategii, Bucureşti: Editura Aramis 3. Cretu, C. (1998), Curriculum diferenţiat si personalizat. Ghid metodologic pentru

învăţătorii, profesorii şi părinţii copiilor cu disponibilităţi aptitudinale înalte, Iaşi: Editura Polirom

4. D’Hainaut, L.( 1982), Programe de învăţământ şi educaţie permanentă, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică

5. Huberman M. (1988), Assurer la réussite des apprentissages scolaires: les propositions de la pedagogie de la maîtrise, Delachaux et Niestlé

6. Neacşu, I. (1999), Instruire şi învăţare, Bucureşti: Editura Didactică ăi Pedagogică. 7. Negret-Dobridor, I., (2005), Didactica nova, Bucureşti: Editura Aramis Print. 8. Nicola, I. (2003), Tratat de pedagogie scolară, Bucureşti: Editura Aramis Print. 9. Perrenoud, Ph. (1995), La pédagogie de l’école des différences, Paris, ESF. 10. Radu, I., (1974), Psihologie şcolară, Bucureşti: Ed. Ştiinţifică. 11.Radu, I.T. (1978), Învăţământul diferenţiat. Concepţii şi strategii, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică 12. Maria Savu-Cristescu , Differenced instruction - methodological and practical demarches. 2013, Conference: 5th International Conference EDU-WORLD https://apps.webofknowledge.com/full_record.do?product=UA&search_mode=GeneralSearch&qid=4&SID=U2R7JAUfkQELcI4PGK5&page=1&doc=2 13.Savu-Cristescu, M. (2007), Rolul evaluării în creşterea performanţelor şcolare, Târgovişte: Editura Bibliotheca 14.Stanescu, M.L. (2002), Instruirea diferenţiată a elevilor supradotaţi, Iaşi: Editura Polirom Autor, Conf. univ. Dr. Maria Savu Cristescu