ACTA CENTRILUCUSIENSIS

nr. 5B/2017

Centrul de studii DacoRomanistice LUCUSTimişoara

ISSN 2343-8266ISSN-L 2343-8266

http://www.laurlucus.ro

Colegiul ştiinţificcoordonator: prof. univ. dr. Dan Negrescusecretar: prof. univ. dr. Sergiu Drincumembri: prof.univ.dr.ŞtefanBuzărnescu(Timişoara) conf.univ.dr.Valy-GetaCeia(Timişoara) lect.univ.dr.habil.MădălinaStrechie(Craiova) muzeografprinc.dr.CălinTimoc(Timişoara)membri de onoare: dr.AgnieskaTomas(Varşovia,Polonia) cerc.şt.dr.LeonardVelcescu(Perpignan,Franţa)

Colegiul de redacţiedirector: LaurenţiuNistorescusecretar de redacţie: Daniel Haiducredactori: CătălinBorangic AntuzaGenescu DanielaDamian

Responsabilitateaasupraconţinutuluiarticoleloraparţineînmodexclusivautorilor

3

Cuprins Argument

Laurențiu Nistorescu, Romulus Popovici _6Ciuma lui Iustinian și slavii, o corelație nefuncțională

Studii şi însemnăriLaurenţiu Nistorescu 13

Regatul Geției sub Dromichetes I, o lectură în cheie instituțională

Cătălin Borangic 22Dacii după căderea regatului dac

Mădălina Strechie 41Cariere de subofițeri în unele inscripții romane din Dacia

Bogdan Muscalu, Mihaela Muscalu 49Vasele-butoi din mediul sarmatic iazyg

Călin Timoc 58Octavian Răuț și cercetarea castrului roman de la Tibiscum

ConvergenţeDan Negrescu 63

Comentariu: O clasică „tragedie culturală”

Valy Ceia 66Semantismul verbelor de percepție în limba latină. Studiu de caz: sentio, -ire, sensi, sensum

Andreea Elena Petcu 74Considerații asupra relației dintre împăratul Nero și mama sa, Agrippina cea Tânără

Daniel Haiduc 83Avatarurile antice ale unui concept: imaginaţia

4

EvocăriV.D. Călărăşanu, S. Damian 87

Împăratul Gallienus, o reevaluare după 18 veacuri

Valeriu D. Călărăşanu 9113 veacuri de la respingerea celui de-al doilea asediu al Constantinopolului

Constantin Elen 93Bogdan Petriceicu Hasdeu, pionier al investigării substratului preroman

Lecturi criticeClaudia S. Popescu 95

O necesară monografie bizantinologică

Romulus Popovici 98O antologie de referință în exegeza ovidiană

Daniela Damian 100Studia Antiqua et Archaeologica

Constantin Elen 101Romanitatea Orientală, într-o nouă antologie de studii

Invitaţie: 102Colocviul Internaţional Comunicare şi Cultură în Romània Europeană 2018

Dosar: Dunărea romano-bizantinăAgnieszka Tomas 105

O perspectivă asupra Moesiei Inferior prin prisma fundamentelor sale militare

Claudia S. Popescu 109Cu privire la durata de funcționare a podului de la Sucidava

Basarab Constantin 114Dunărea romanică, în trei repere cronologice

Laurenţiu Nistorescu 120Harta politică a secolului Zece în bazinul carpato-dunărean

5

Argument

6

Laurențiu Nistorescu, Romulus Popovici

Ciuma lui Iustinian și slavii, o corelație nefuncțională

Justinian’s plague and the Slavs, a inoperative correlation

Abstract: The pattern of Balkan Peninsula slavisation through a broad demographic outflow is inoperative. Similarly, establishing a correlation between Justinian’s plague and the sedentarisation of large masses of Slavic immigrants is also inoperative. Instead, we must increasingly take into account the fact that the indigenous populations of the southern Danube and immigrant communities of very different origins (including the actual Slavs) may have contributed to the emergence of a macro-regional cultural synthesis that has connected the South-Danube and the North Carpathian areas.

Cuvinte-cheie: Ciuma lui Iustinian, slavii, corelații demografice, sinteze culturale

Keywords: Justinian plague, Slavs, demographic correlations, cultural synthesis

DomniaîmpăratuluiIustinianamarcat,fărăîndoială,apogeulImperiuluiRomandeRăsărit,înaintedecădereasaînacelașa-numit”Evîntunecatbizantin”,careaprecedat(re)transformareaemisfereiorientaleasuprastatuluiuniversal alRomeiîntr-oîmpărățiede neamgrecesc.Dar strălucirile epocii iustiniene, autentice și profundemai ales subaspectcivilizațional,aumascat–maialespentruposteritate,contemporaniiauavutcucertitudinealteperspectiveasuprarealităților1–crizeșifrământăridemareamplitudine,multe dintre acestea având în raport cu bizantinizarea Imperiului deConstantinopol orelațiedirectcauzală.Douădintreacestecrize,ceadintâiasumatăprogramatic,cealaltăsuportată ca vitregie naturală, au fost cu deosebire considerate ca factori favorizanțimajoriaiuneiatreia,care,larândulei,afostridicată,deoexegezănusuficientdeatentăladetalii,laranguldeimagineasus-pomenitului”Evîntunecatbizantin”.

CeadintâidinacestetreicrizeesteconstituitădinsumaconsecințelorprogramuluiiustinianicderefacereaunitățiiistoriceaImperiuluiRoman,programpecarel-apusîn

1.Unargumentînacestsens,nicipedepartesingurul,îlconstituievirulenta”răscoalăNika”dinanul532,careatransgresatfaliilesocial-politicetradiționaledinsocietateaconstantinopolitană

7

mișcareprintr-oreconquistă,înegalămăsurăutopicășieșuată,desfășuratădiscontinuuînanii533-554.Nunevomopriasupraeidecâtpentruaconsemnaevaluareagenerală,lacare subscriem,cămoduldeconcepere șipunere înpracticăaacestuideziderat,pecareautoritateaimperialădelaConstantinopolîlputeaprezentadreptlegitim,aduslarisipireaunoruriașeresurseșila(re)activareaunorconflictualitățiinternecareaufragilizatinstituțiasuprastatalăpentruurmătoarelecâtevagenerații.

Ceade-adouacrizăaicievocatăsereferălaciumadinanii541-5432(cudezvoltărilesale din aceeași generație3), pandemie care nu era o necunoscută pentru spațiul est-mediteranean4șicarevamairevenipeteritoriilebizantine,înpuseeviolente,celpuținpânălajumătateasecoluluiVIII.Desfășurându-sesimultancuonouăfazăaconflictuluiistoriccuImperiulPersan(careeralarândulsăuafectatdeaceeașipandemie),șiavându-șicontribuțiasalaeșeculprimelorfazealereconquistei iustiniene,aceastămaladie–alcăruimartorși,într-omăsurărestrânsă,cronicarafostProcopius5–adevastatprovinciileimperiale,ratelededepopulare(care,desigur,aufluctuatdelaregiunelaregiune)atingând,cuprecădereînmediulmacrourban,vârfuridepeste40deprocente6.

Înfine, ceade-a treia crizăaici invocatăeste ceacarevabulversa ImperiuldeConstantinopoldupăanul610,cândînlăturareaîmpăratului-soldatFocasaducepetronulimperialodinastie–ceaaHeraclienilor–carenumaipoatemobilizaresurselenecesarepentrumenținereaunitățiisuprastatului.DacăteritoriileOrientului,pânăatuncidisputateîntr-unconflictpolitico-militardeaproapeojumătatedemileniuîntreromanișiperși,cadrândperândsubocupațiaarabilor,înPeninsulaBalcanică,prăbușireafrontiereidunărene(alcăruiexponentafostFocas)genereazăocomplexăstaredeanarhie,pusădeomareparteaexegezeipeseamauneislavizăriprininvazie.

Corelațiaasupracăreiadorimsăzăbovimînprezentaintervențieleagăîntreeleceade-adouașiatreiadintrecrizelesus-menționate,instituindprezumțiacăciumaluiIustinianocupăunlocdefrunteprintrefactoriifavorizanțiairevărsăriislaveînBalcani,prinprozaiculmecanismalrarefieriiaccentuateapopulațieișialocupăriigolurilorastfelcreatedecătrenoii-sosiți7.Iarceadintâiobservațiepecareoformulămesteaceeacăîntreceledouă fenomene existăun semnificativdecalaj cronologic.Cumambele fenomeneaucaracterprocesual,cuodesfășurarelentăîntimp,acestdecalajcronologicparesănufieatâtdeevident:pedeoparte,ciumaiustinianicăirupeîn541șirevineînmaimulte

2.Nuprezintăinteres,pentruabordareapecareopropunem,niciîncemăsurăaceastăpandemiepoateficonsideratăciumăbubonică (similarăceleidinsecolulXIV),niciorigineasa; reținemînsăcăanii541-543 reprezintă apogeulmanifestării pandemice în regiunileAsieiMici și PeninsuleiBalcanice (nucleulImperiuluideConstantinopol),precumșiîncelelalteregiunialeOrientuluiazinumitMijlociu.3.Celmaivirulentpuseualciumeiiustinieneestedeclaratîncheiatprintr-undecret(onuvelă)aîmpăratuluidinmartie544.Orevenireseproduceînanul558,iardupămoartealuiIustinian,altepuseesuntconsemnateînregiuneîn573-574și597-598(Stathakopoulos2007,pg.102).4. Printre victimele ilustre ale episoadelor de ciumă din secolele anterioare se numără, în anul 270, șiîmpăratulClaudiusalII-lea.5.ProcopiusdeCezareea(cca.500–cca.554).Potrivitestimăriloracestuia,înprimăvaraanului542,încapitalaConstantinopolseînregistraupânăla10.000dedecesepezi.6.Treadgold1997,pg.196șiurm.Trebuiesăprecizămcăcelemaimultereevaluărimoderne,realizatecuinstrumenteledemografieianalitice,punlaîndoialăacesterate,acceptând,pentrudensitățiurbanedenaturaConstantinopolului,pierderidecelmultunsfertdinpopulațiainițială(veziAllen1979,Bratton1980ș.a.)7.Cităm,printrecelemairecentereluărialeacestuiscenariu,Soltysiak2006.

8

valuri până în 749, pe de alta, primele pătrunderi slave la sudulDunării debutează lajumătateaveaculuiVI,pentruacontinuade-alungulacelpuținunsecolșijumătate.Daraceastăschemăsimplătrebuieseriosamendată.Întâi,avemareținecădoarprimulval,celdin541-543alpandemieiestedenaturăsăproducă(acoloundeproduce)ocomprimaredemografică semnificativă, în vremece acțiunile din anii 550-551 ale grupărilor slaveaudoar caracterul unei invazii și nugenereazăo așezare durabilă8, ulterior, un ampluprogram de întărire a frontierei dunărene (despre care Procopius ne informează că apresupusrefacereasauridicareaa600denoifortificații)va limita,pentrumaibinedeogenerație9,acestgendeoperațiuni,scoțândcutotuldindiscuțiainstalareadurabilăaslavilorlasuddefluviu.

Abiaunsecolmaitârziu,pelaanul657,izvoareleaducînatențieexistențauneiadintreprimele”sclavinii”balcanice–ceaîmpotrivaconduceocampaniecontraofensivă

însuși împăratul Constans al II-lea10 – adică a unei grupări de imigrațierecentă care și-a adjudecat unareal pe teritoriul dezorganizat alImperiului de Constantinopol, fiindevident că aceasta se putea constituidoar la o dată ulterioară anului 610,al abandonării parțiale a frontiereidanubiene11. Suntem, așadar, în fațaunui decalaj de circa trei generații,răstimp în care eventualele pierderidemografice produse de ciuma luiIustinian în regiunile balcanice aufost demult estompate12.Că doar așa

potfi interpretatedatele istorice, odovedește și suitadedate cuprivire la capacitateaadministrațieiromeice/bizantinedearecrutamilitaipentruarmataimperială.Astfel,dacăînanul549(decilașaseanideladecretuliustinianiccarecertificaîncheiereaoficialăapandemiei),curteadelaConstantinopolîncănupoatedispunederesursearmatepecaresăleașezepeterenînfațaraidurilororganizatedesclavenilasudulDunării13–raiduricare,notabene,seîncheiauîntotdeaunacureplierealanordulDunăriiainvadatorilor14–în551,mariiinvaziislaveîiestecontrapusădejaoarmatăînsemnată,lacomandacăreia se

8.Petolescu2000,pg.359.Forțeleslavesevorretragepeteritoriulgepid.9.Onouăinvaziedeanvergurăatribuităslavilorsevaproduceabiaîn580-581,repetându-seînaniiurmători,încontextuldeclanșăriirăzboiuluiavaro-roman.10.Curta2001,pg.11011.Faptadeseaignorat,ImperiuldeConstantinopolși-apăstratșipemaidepartecâtevacapetedepodpecursulDunării,înprincipalînDeltă.12.Cităm,înacestsens,opinialuiRussel1958(unautormaidegrabăînclinatspresupraevaluareaefectelorpandemiei),careafirmăcă,înjurulanului600,populațiaîntreguluiImperiudeConstantinopolreveniselaniveleleanterioareanului541.13.Runciman1930,pg.22,Curta2001,pg.8414.Dereținutcăprincipalulraidconsemnatînacestanimplicăoforțăsclavenădedoar3.000decălăreți,careopereazăîndouăgrupuri,unulîndreptatspreIlyricum,iarcelălaltînTracia.

9

aflăeunuculpalatinScholasticus(caredeținecomandasupremă)șinumaipuțindecincigenerali: Ioan (nepotul luiVitalian și ginerele luiGermanus),Nazares,Constantianus,Aratius și Iustinus (fiul lui Germanus)15. Mult mai însemnatele atacuri suportate defrontieradunăreană înanul559,când teritoriile imperialesuntagresate înprincipaldekutrigurii luiZabergan (deci nude slavi, care suntdoar secondanții celordintâi), estenevoităsăseconfruntecuoarmatăimperialăaflatăsubcomandageneraluluiBelizarie–darImperiul,angajatșipeteatrelederăzboialereconquisteiiustiniene,trebuietotușisăfacăapellacomanditari,angajându-iîmpotrivakutrigurilorpeutiguri16.Constantinopolularedeundesă-șiaduneluptătoriișiîn562,împotrivacoalițieihuno-bulgarecareîncercasesă se îndrepte spreMareaEgee17,și în 567, când împăratul Iustinal II-lea trimite însprijinulregeluiKunimundalgepizilor,pentrurăzboiulculongobarzii,oarmatărecrutatădoardinMoesiaSecundașiScitiaMinor18.

Abia în 578, când în nordul european al Imperiului își fac apariția avarii, iarConstantinopolulseconfruntădinnoucuoofensivăgeneralizatăpefrontuldinOrient,trupele romeice/bizantine au din nou dificultăți, însă nu din cauza penuriei de recruți,ci datorită amplitudinii forțelor inamice angajate19. Între acest an și 602, momentul declanșării insurecției lui Focasșialuneipacificărirelativeafrontiereidunărene–darșialultimelorpuseealeciumeidinsecolulVII–,consistentesuntnudoarefectivelearmatepecareConstantinopolul le ridicăcufrecvență împotrivaunorcoaliții inamice totmainumeroaseșimaibinepregătite,cișipopulațiileașezărilorurbane,maitoatefortificate,dinteatrelederăzboimoesieneșiînvecinate:Singidunum,Viminacium,AugustașiAnchialos(asediateși temporarcuceritedeavari învaraanului584)20,Ratiaria,Bononia,Aquae/Aquis,Durostorum,Zaldapa,Marcianopolis,Pannasa șiTropaeumTraiani (adjudecatedeavari,tottemporar,întoamnaanului586)21,Zaldapa,AquisșiScopis(în595)22,dinnouSingidunumînprimăvaralui596ș.a.m.d.,delocînultimulrândTomisulnostru,carerezistă asediului hanului avarBaian toată iarna dintre 599 și 600, confruntându-se cufoameteaabia înainteaPaștelui, când sprijinul imperial facenenecesarăpredarea23. Iaratuncicândciumaseabateînregiune,precumînanii598-599,eanuacționeazăselectiv,ciloveșteînegalămăsurăînlocalniciiîncăromeiciaiprovinciilordunăreneșiînforțeledeinvazie24.

Corelația căreia i-am acordat aici atenție – prezumția că pandemia de ciumădin epoca iustinianică ar fi redus dramatic densitatea de locuire în spațiile balcanice,favorizândastfelașezareaunormasedeslavisuficientdenumeroasepentrucaacestea

15.Petolescu2000,pg.35916.Rădulescu2010,pg.513,Teodor2010,pg.862,Curta2001,pg.8917.Rădulescu2010,pg.513,Madgearu1997,pg.1418.Madgearu1997,pg.1519.Înacestanareloc,nuîntâmplător,șiinvaziaînTraciaauneiarmatede100.000desclavenișialiați(Curta2001,pg.91,Kardaras2006,pg.31-32),darșiaceastaestedoaroforțămilitarăcareseretragelasfârșitulcampaniei,nuomasăimigrantăcuintențiidesedentarizare20.Stanciu2010-c,pg.851,Madgearu1997,pg.19,Curta2016,pg.70,Simocata1985,pg.24-2521.Whitby2008,pg.105,Curta2001,pg.9522. Simocata1985,pg.13623. Madgearu1997,pg.180,Simocata1985,pg.147-14824. Stathakopoulos2007,pg.102-103.Printrevictimesenumărășicâțivafiiaihanuluiavar.

10

să deculturalizeze și,mai apoi, reculturalizeze potrivit propriului profil etno-lingvisticspațiiledecimate–nurezistăanalizeinicipealtedimensiunialefenomenuluidemografic.Ne vom limita, acum, doar să o punctăm pe cea legată de balanța densităților. DacădomeniilebalcanicealeImperiuluideConstantinopol(careînsumează500.000dekmp)înregistrează,încursulsecoluluiVI,înainteșidupăpandemie,oscilațiialedensitățiidelocuirede8-13loc/kmp(ușorsubmediapeîntregulImperiuRomandeRăsărit)șigradedeurbanizarefluctuând între15-25procente, arealulprotoslav– riguros, cel locuitdeneamurilesclavenilor,venetilorșianților–este,lajumătateaaceluiașisecol,semnificativmairedusatâtcaîntindere(putândfiestimat,cumaximăgenerozitate,lacelmult400.000kmp),câtmaialescavalorialedensitățiidemografice–aceastadinurmă,puternicgrevatăde condițiile de mediu (mai ales de existența unor ample sisteme mlăștinoase) și deevoluțiesocial-economică(înprimulrândabsențaoricăreiconcentrăridetipeminamenteurban),putândfiestimatălaexclusivlavalorisituatesubjumătateapopulațieiprezumatsupraviețuitoare a ciumei iustinienedin spațiul balcanic.Cualte cuvinte, nu există, laacest orizont de timp, resursa umană de alimentare a ipoteticei revărsări slave asupraBalcanilor.

Ceea ce se petrece în realitate, în această peninsulă sud-est-europeană, îngenerațiilededupăanul610,esteunefectdedomino,încaremicișiviolentestrămutăridepopulațiipeariirestrânse(dedimensiunileunuicomitatsauunuihinterlanddecetate)au împins populații preexistente în arii vecine, care au dislocat astfel alte comunități,efectulpropagându-seînlanțîntoatedirecțiile–inclusivsprenordulDunării,ceeaceneintereseazăînmodspecial.Acestfenomendedominos-asuprapusuneianarhiipolitico-administrative,darșiuneiliniideconcurențăculturalăcristalizatăînsecoleleanterioare:așa-numitalinie Jirecekdintreinfluențalatinășiceagreacăînregiune;grefatăpeaceastăzonă vulnerabilă cultural, mișcarea de domino din epoca anarhiei slavogeneratoare adeclanșatunprocesdesintezăculturalăantisimetricromanizării(inclusivprinreactivareasubstratuluipreroman)șicentrifugfațădeImperiulregrecizat.

Bibliografie selectivă:Volume și sintezeCurta2001

Curta,Florin,The making of the Slavs: History and Archaeology of the Lower Danube Region (c.500-700),Ed.CambridgeUniversityPress,Cambridge

Gregory2005Gregory,TimothyE.,AHistoryofByzantium,Ed.Blackwell,Malden/Oxford

Little2007Little,LesterK.(ed.),Plague at the End of Antiquity. The Pandemic of 541-750,Ed.CambridgeUniversityPress,Cambridge

Madgearu1997Madgearu,Alexandru,Continuitate și discontinuitate culturală la Dunărea de Jos în secolele VII-VIII,Ed.UniversitățiidinBucurești,București

Petolescu2000

11

Petolescu,ConstantinC.,Dacia și Imperiul Roman,Ed.Teora,BucureștiRunciman1930

Runciman,Steven,A History of the First Bulgarian Empire,Ed.G.Bell&Sns,LondonSimocata1985

Simocata,Teofilact,Istorie bizantină: Domnia împăratului Mauricius (582-602),Mihăescu,H.(ed.),Ed.AcademieiRSR,București

Treadgold1997Treadgold,Warren,A History of Byzantine State and Society,Ed.StandfordUniversityPress,Standford

ArticoleAllen1979

Allen,P.,The “Justinian plague”,în”Byzantion”,nr.49,pg.5-20Bratton1980

Bratton,T.,The identity of the plague of Justinian according to Procopius,în”SocietyforAncientMedicineNewsletter”,nr.7(Oct),pg.1-2.

Curta2016Curta,Florin,Avar Blitzkriek, Slavic and Bulgar Raiders, and Roman Special Ops: Mobile Wariors in the 6th Century Balkans,înZimonyi,Istfan,Karatay,Osman(ed.),”CentralEurasiaintheMiddleAges.Stud-iesinHonourofPeterB.Golden”,Ed.Harrassowitz,Wiesbaden

Kardaras2006Kardaras,Georgios,The Byzantine-Avar Cooperation against the Slavs (578),în”AevumMedium.ZborniknapocestJozefaHossa”,Ed.J.Zabojnik,Bratislava,pg.31-33

Rădulescu2010Rădulescu,Adrian,Stăpânirea romano-bizantină în Dobrogea, înProtase,Dumitru,Suceveanu,Alexan-dru(ed.),”IstoriaRomânilor”,vol.II”Daco-romani,romanici,alogeni”,edițiaaII-a,Ed.Enciclopedică,București,pg.499-528

Russel1958Russel,J.C., Late Ancient and Mediaeval Population,în”Trans.oftheAmericanPhilosophicalSociety”,vol.48/3,Philadelphia,pg.37-42

Soltysiak2006Soltysiak,Arkadiusz,The plague pandemic and Slavic expansion in the 6th-8th centuries,în”ArchaeologiaPolona”,nr.44,pg.339-364

Stanciu2010-cStanciu,Ioan,Avarii timpurii,înProtase,Dumitru,Suceveanu,Alexandru(ed.),”IstoriaRomânilor”,vol.II”Daco-romani,romanici,alogeni”,edițiaaII-a,Ed.Enciclopedică,București,pg.849-860

Stathakopoulos2007Stathakopoulos,Dionysios, Crime and Punishment: The Plague in the Byzantine Empire. 541-749,înLittle,LesterK. (ed.),”Plagueat theEndofAntiquity.ThePandemicof541-750”,Ed.CambridgeUniversityPress,Cambridge,pg.99-118

Teodor2010Teodor,DanGh.,SlaviilanordulDunăriideJosînsecoleleVI-VII,înProtase,Dumitru,Suceveanu,Alex-andru(ed.),”IstoriaRomânilor”,vol.II”Daco-romani,romanici,alogeni”,edițiaaII-a,Ed.Enciclopedică,București,pg.860-872

Whitby2008Whitby,Michael,The succesors of Justinian,înCameron,Averil,Ward-Perkins,Bryan,Whitby,Michael(ed.),”TheCambridgeAncientHistory”,vol.XIV”LateAntiquity:EmpireandSuccesorsA.D.425-600”,Ed.CambridgeUniversityPress,Cambridge,pg.86-111

12

Studii şi însemnări

13

Laurențiu Nistorescu

Regatul Geției sub Dromichetes I, o lectură în cheie instituțională1

The Getic Kingdom under Dromichetes I, an institutional key reading

Abstract: A correct analysis of the state of facts at the Lower Danube, from the 4th to the 3rd centuries BC, including the conflict between the kings Lishimah and Dromichete, must take into account the fact that behind the political-military leaders were state-type institutional structures. The Lisimah-Dromichete episode is just a facet of a wider political-military confrontation, involving the Getae kingdom, the satrapy of Thracia, and the Thracian kingdom itself, on which the diadochi’s satrapy was overlaid. The nature of the disputes between them is specific to statal institutions: political self-determination (sovereignty), territorial control and delimitation, etc. The same aspect reveals some details of military organization (such as the existence of a strategist in the Getic army), but above all the capacity of the political formations involved to mobilize large armies in the long run and to act on the basis of motivations formed in past generations.

Cuvinte-cheie: geţi, instituţii statale, Lisimah, Dromichete

Keywords: Getae, statal institutions, Lisimach, Dromichetae

Estegreudespusdacă,ladatalacareregentulmacedoneanPerdicasseparaTraciadeparteaeuropeanăaimperiului2,DromichetesI3ocupasedejatronulregatuluigeticsaudacădoar îşi începeacarierapolitico-militară.Amafirmatmaisuscă, la limită,putempresupunecătronulgeticafostocupatdeacestregepuţindupăvacantareasaprinmoartealuiFilipalII-lea,de jureşide factomoştenitorulluiKothelas;dacăaşaarfistatlucrurile,

1.ArticoluldezvoltăcapitolulaferentaltezeidedizertațieStat și instituții politice în Dacia preburebistană. Cazul Geției în sec. V-III î.Hr.,UniversitateadeVestTimișoara,20092.Anul323î.Hr.,almorţiiluiAlexandruMacedonlaBabilon.ManevraregentuluiPerdicasurmărindsădiminuezeautoritateapecareodeţineageneralulAntipater(cf.Lund1992,pg.20)3.Optămpentruaceastăformulăpentrua-ldiferențiapecontemporanul luiLisimahdeurmașulsăudinepocaluiMithridatesEupator

14

la data confruntăriifinale cuLisimah şi a căsătoriei politice cufiica acestuia, basileulgeţilorarfifostunsexagenar-situaţiepuţinprobabilă,deşinulipsitădeverosimilitate.În cealaltă extremă a localizării cronologice, putem lua în calcul chiar şi posibilitateacanuDromichetessăsefiaflatpetronînvremearăzboiuluigeto-macedoneanîncareacăzutprizonierfiulluiLisimah,Agatocles4:oasemeneaprezumţies-arîntemeia,pedeoparte,pefaptulcăînrelatareadespreprizonieratulluiAgatocles5,Dromichetesnueste

nominalizat, iar pe de altă parte că, în celebra scenă aospăţuluişi înpragulcontractăriicăsătorieicufiica luiLisimah,regelegetiseadreseazăacestuiacuapelativul„tată”6 - în această situaţie, vârsta personajului nostruputându-se cifra, la acelaşi an de referinţă 292 î.Hr.,chiarîntre20şi30deani.Înaceastărelativextinsăplajăde probabilităţi, cel mai ridicat grad de probabilitateşi verosimilitate îl prezintă ipoteza că Dromichetes adobândit tronul regatului getic mult după constituireastrategiei Tracia şi după ascensiunea la conducereaacestei entităţi politice7 a lui Lisimah, foarte probabilcurând după insurecţia callatiană din 313 î.Hr. –mecanismul de dobândire a tronului, pe care-l avemînvederefărăaeliminaşialteexplicaţii,fiindacelaalintervenţieiînproblemeledesuccesiuneaunei„partidepolitico-militare”,mobilizată în regatulgeticpe fondulconjuncturiidinspaţiulbalcano-elenistic.

Declanşarea noii stări de conflict dintre fluidaautoritateimperialămacedo-persanăşigeţiestelegatăde

repoziţionarealiderilorpolitico-militaridincuprinsulvasteiconstrucţiideautoritatecreatădeAlexandru,odatăcuînstăpânireasaasupraImperiuluiPersan.Încadrulacestuiproces,noul guvernator al strategiei ce reunea Tracia propriu-zisă şi vechiul teritoriu ionian,Lisimah, aveade rezolvatodublă ecuaţiedeputere: instituireaunei autorităţi politiceefective,asupraunuiţinutdoarsuperficialintegratîncommonwealth-ulmacedoneanşialecăreistructuripolitico-juridicenurecunoşteaunouaautoritate,respectiv,gestionareacomplicateipaletedeconflictelocale,moştenitedinstăriledefaptanterioare.Primuluipalierdeconflictualitate îi aparţin contestăriledeautoritatevenitedinpartea regatului

4.Urmămaici pentru primadintre cele douăvariante reţinute dePausanias (Descriptio Graeciae, I, 9,5)despreevenimenteledinprimuldeceniualsecoluluiIIIî.Hr.-ceade-adoua,maipuţinîmbrăţişatăînistoriografieprinînsuşifaptulcăDiodornuomenţionează,iarPausaniasoreţinedoarcaipotezăsecundară,fiindcăLisimahşinuAgatoclesarficăzutprizonierînprimulrăzboi(consideratasefidesfăşuratînjurulanului300î.Hr.),cazîncarefiulşi-arfirăscumpărattatăldinprizonierat.5.Diodor,Reliquiae XXI,11,cf.Popa-Lisseanu2007,pg.2196.DiodorXXI,12,2-3,cf.Popa-Lisseanu2007,pg.220.Trebuiesăadmitem,totuşi,căapelativul„tată”nudemonstreazănimic.7.Atragematenţiacăaceastăstrategiesesuprapuneapesteoaltăorganizaresocial-politică,ceaaregatuluitraco-odrys, integrat doar formal în „imperiulmacedonean” - aşa cum o va demonstra şi confruntareadiadohuluiLishimachcuSeuthesalIII-lea,carenuestealtcevadecâtunconflictdecompetenţepolitico-teritoriale.

Coiful de la Coţofeneşti (sec. IV î.Hr.)

15

traco-odrys,subconducerealuiSeuthesalIII-lea8,şiacetăţilorgreceştidinPontulStâng,ambele atingând un punct critic în anul 313 î.Hr.; celui de-al doilea îi aparţine dublaconfruntaremilitarăcugeţii.SeuthesşiDromichetessunt,aşadar,titulariiunororganismedeputeredistincteunulfaţădealtul;observaţiaseimpuneîntrucât,dupăcumvomvedea,autorii antici înşişi sunt derutaţi de această inedită suprapunere de sisteme politico-administrative,care-ideterminăsăacordeprotagoniştilordelanorddeMunţiiHaemusidentităţietno-politiceaparentcontradictorii9.

Intervenţia lui Lisimah în acest spaţiu, care debutează în anul 313 î.Hr., cuobiectivulpacificăriioraşelorpontice,răsculatesubconducereaCallatis-ului10,reaşeazărelaţiiledintretitulariiputeriipoliticeînspaţiuldelasuddeHaemusşiceidelanordulacestui hotar în termenii existenţi în vremea lui Filip al II-lea, confirmând o dată înplus că intervenţia din 335 î.Hr. a luiAlexandru a fost fără urmări: în vreme ce geţiiîşiafirmăsuveranitateapepropriul teritoriu,Lisimahevocă,deducemdindesfăşurareaevenimentelor, legitimitatea controlului acestui teritoriu, în linia de succesiune KotysI -Kothelas -Filip -Alexandru11. Interesul luiLisimahpentru cetăţilePontuluiStângeraamplificatdecapacitateaacestoradea-i asigura resursele înefortuldeextindereaautorităţii asupraceleimaimaripărţi aAsieiMinor12. Înceeace-ipriveştepegeţi, înaceastăfazăaevenimentelor,einuparsă-şiafirmeuninteresnemijlocit,înefectulstăriipolitice create după asediereaOdessos-ului de către Filip al II-lea din anul 341 î.Hr.;înacestmoment,roluldeadversaraldiadohuluimacedoneanestejucatdeconfederaţiacreatădeCallatisînPontulStâng13-care,dealtfel,auşiiniţiativaconfruntării,alungândgarnizoanelemacedoneneprezenteînzonă.DisproporţiadeforţedintrecoaliţiaportuarăponticăşiforţelepecarelepoateangajaLisimahesteevidentă,motivpentrucaretoatecetăţile implicate,maipuţinCallatis, capitulează fără luptă.Pretendenta la hegemoniacoaliţieivest-ponticenuvarenunţalaluptăşivaapela„laaliaţiilorpotrivitînţelegerii”14,

8.Subdomniaacestuirege(foarteprobabil,undescendentalcaseiprinciareodryseomonime,instalatlaputeresubtutelapoliticăaluiFilipalII-lea-cf.Lund1992,pg.21-23),regatulTracieicunoaşteoveritabilărenaştere, manifestată inclusiv prin edificarea centrului urban Seuthopolis. Faptul este ilustrativ pentrucaracterulfluidalaşezământuluiinstituţionalgeneratdetandemulFilipalII-lea-Alexandruînspaţiulpan-balcanic.9.PentruDiodor,Dromichetesestecândget,cândtrac.TrogusPompeiusşiPolyainosîlconsiderătrac,învremecePolybiosîiatribuiecelebra(înistoriografiaromână)identitateodrysă,reinterpretată(însăfărăoargumentaţieconvingătoare)caordessensădeConstantinDaicoviciu-ambeleeticheteetniceexplicându-senecesarşisuficientprinraportarealacondominium-ulpolitictraco-get,careadăinuitpânăîngeneraţiaanterioarăevenimentelor.PentruStrabon,PausaniasşiMemnon,Dromichetesesteexplicitget.(veziVulpe2001,pg.462-463şiBejan-Măruia2003,pg.78-79).10.DiodorXIX,73,1-211.Această paralelă este întărită şi de implicarea în răscoală a cetăţii Odessos (fosta reşedinţă regalătemporară a luiKothelas), precum şi de strategia politică a a alianţelormatrimoniale, pe careo reia înregiuneLisimah-aşacumestecazulcuceacareaîncheiat,în312î.Hr.,primafazăaconflictuluiacestuiacuSeuthesalIII-lea(cf.Lund1992,pg.29-30)12.Dimensiunearesurselorpecareleputeaufurnizacetăţileîncauzăpoatefiintuită,dacăavemînvederefieşiunsingurexemplu:cele120devasederăzboipecarelecomandăPleistarchuslaOdessos,pentruatraversamareaîn302î.Hr.,însprijinulluiLisimah,careeraangajatînoperaţiunilaHeracleiaPontica.13. Merită evocată aici, pentru a reliefa nivelul către care evoluau în regiune structurile politico-organizaţionale,observaţiapecareaformulat-oD.M.Pippidi(cf.Lund1992,pg.34),potrivitcăreiarevoltadin313î.Hr.aconstituitprimulexerciţiudeunitatepolitico-militarăaemporiilorgreceştidinPontulStâng.14.DiodorXIX,73,1-2

16

adicălageţişisciţi.Detaliulesteînmăsurăsănedezvăluienunumaimomentulimplicăriiefectivearegatuluigeticînconflict–adouaparteaanului313î.Hr.sauînceputulceluiurmător–cişisănedeanoiinformaţiidesprestatulgetic,începândcufaptulcăîntreacestaşi cetateaCallatispreexistaunacordpolitic, ceeaceconfirmăexistenţauneiautorităţicentralizatelageţi,suficientdeputernicepentruajucaroluldefurnizordesecuritate.Înaceastăintervenţie,Dromichetesnuestenominalizat;dealtfel,intervenţiaaliaţilorgeţişisciţi15estedenaturădoarsătemporizezepresiunealuiLisimahasupraCallatisului,carevafiredusădoardesosireaînsprijinulsăuatrupelorluiSeuthesalIII-leaşi,respectiv,aleluiAntigonosMonophtalmos,rivalulluiLisimahla„moştenireaalexandrină”.

La bătălia care are loc,spre sfârşitul anului 312 î.Hr.,în trecătorilorHaemusului,geţiipar sănufiparticipatdecât, celmult,lanivelsimbolic:înpofidaînfrângeriipecareosuferăaliaţiisăisudici,cetateaCallatispoaterezista încă un an asediuluiforţelor aflate sub comandadiadohului Traciei16. Vremede mai bine de un deceniu,în regiunea nord-balcanicădomneşteunstatus-quo,pecareLisimah îl foloseşte pentru a-şiînlătura adversarii dinăuntrulmecanismului de succesiunea lui Alexandru Macedon, iarregalitatea getică, pentru a seconsolidamilitar–procescăruiaîiasociemprezenţapetronaluiDromichetes.Confruntareadintreceidoi,caresurvinecândva,înjurulanului300î.Hr.,lascurttimpdupăceLisimahîlînfrângepeAntigonosMonophtalmosînbătăliadelaIpsos,vapunefaţăînfaţăoforţăarmatăredutabilăageţilor,netsuperioară17organismuluipoliticmacedoneandejaerodat,darîncăredutabil.MotivaţianoiicampaniialuiLisimahînregiuniletraco-geticeparesăfifostîncercareadeatranşaînfavoareasaconflictuldeautoritatecuSeuthesalIII-lea;celpuţinaşalasăsăseînţeleagăPausanias,careafirmăcădiadohul-basileuapornitîntâiîmpotrivaodrysilor,şiapoiîmpotrivageţilor.Cumprimaetapăacampanieiparesăfifostîncununatădesucces(oînfrângereînfaţatracilorsudici,fieşirelativă,arficompromisprelungireaoperaţiunilorîmpotrivaluiDromichetes),suntemîndreptăţiţisăpresupunemcăSeuthesalIII-leaafostlarândulsăupusînsituaţiadeasepunesubprotecţiamilitarăageţilor,ceeace,pedeoparte,arexplicaşimaibinetitulaturaderegealodrysilorpe

15.EstetentantsăvedemînacestepisodmomentulreveniriisciţilorînarealulocupatvremelnicdeAtheas16.Callatisnuvafiînfrântăniciîn311î.Hr.,Lisimahfiindobligatsăridiceasediulîncontextulîncheieriiunuiarmistiţiuîntretoţidiadohiimacedoneni17.Pausanias,Descriptio Graeciae,I,9,5

Necropola de la Dausadava(sec. IV-III î.Hr.)

17

carePolybios i-odă luiDromichetes (caunulcaredomneşteşipesteodrysiivasaluluisăuSeuthes),iarpedealta,ardaoexplicaţieconvingătoaresimilitudiniidintrenumeleregeluitraco-odrysşicelalaceluistrategdecareDromichetessevafolosi,încelde-aldoilearăzboi,pentrua-iatrageîncursăpemacedoneni18.

Prima campanie pe care armata lui Lisimah o poartă împotriva geţilor (într-un teritoriu pentru a cărui localizare specifică nu avem nici un element de sprijin) seîncheie cuovictorie categorică a celor dinurmă, care reuşesc să-l captureze chiar pefiuldiadohului-basileu,Agatocles, înacelmomentdebutant înmeseriaarmelor.Acestavafitrimistatăluisău,cudaruri,caparteaunuilimbajdiplomaticîncareautoriianticiaupreferat să vadă teama luiDromichetes de forţa reunită a urmaşilor luiAlexandru,respectiv,dealianţăsurvenităîntreSeleucos,PtolemeuIşiLisimah,dupăînfrângerealuiAntigonos,din301î.Hr.;încenepriveşte,demultmaimareinteresnepareafiinteresuldeclaratal regeluigetpentruautoritatea teritorialăexclusivă:„printr-oastfelde faptă”spune Diodor19,„speraucăvordobândifărăluptăteritoriulpecareli-locupaseLisimah”.PrivindînansamblusituaţiaexistentăînacelmomentînspaţiulvasteistăpâniripecareodeţinuseAlexandruMacedon,putemapreciacăaceastăsperanţăaautorităţiigeticeseîntemeiapebunacunoaştereastăriidefaptdincelelalteteatredeconflictalevecinătăţiiapropiate:Lisimaheraţinutsănudesfăşoareimediatocontraofensivămajorăîmpotrivaregatuluigetic,dincauzaangajării sale înoperaţiunilede instituireaautorităţiiasupradomeniuluipe care îl deţinuseAntigonos înAsiaMinor şi pe care leprimise înurmaînţelegerilorcuSeleucosşiPtolemeu.Ştim,delaPausanias20,căbasileuldelaLisimacheia(notabene:diadohulmacedoneanîşiedificasecapitalaînChersonesulrevendicatanteriordecoaliţiatraco-odrysă)adispusmaimulteacţiuni-revanşăîmpotrivageţilor,toatelipsitede succes; prizonieratulfiului săuAgatocles, ca şi negocierile depace, par săfiduratdestuldemultăvremepânăcaDromichetessă-şimanifestebunăvoinţadiplomatică-celpuţinpânădupăanul294î.Hr.,anîncareDemetriosPoliorcetulseinstaleazălaPella,caregealMacedoniei,dacăţinemcontdemenţiunealuiTrogusPompeius21.

Avem, aşadar, imaginea unui regat getic capabil să susţină un efort de războicontinuu,vremedemaibinedeundeceniu(ori,dacăsocotimdelaimplicareasadeparteacoaliţieiformatedeCallatis,deogeneraţieîntreagă).Nudoardurata,cişiamplitudineaforţelorangajateîmpotrivasa22confirmăcăDromichetesseaflalacomandaunuiorganismmilitarredutabil,carereflectăcapacitateauneiautorităţicentraledeadispuneşisusţinemobilizareacvasipermanentăderesurseumaneşimateriale.Căaşastaulucrurile,ovademonstra şi confruntarea finală dintre cei doi regi, petrecută (datarea este acceptată

18.PolyainosVII,25,cf.Pârvan1982,pg.4219.Diodor,XXI,11,cf.Popa-Lisseanu2007,pg.21720.Pausanias,Descriptio Graeciae,I,9,6:„IarLisimah,fiindşidupăaceeabiruitînlupteşineputândsăseîmpacecugândulcapitivităţiifiuluisău...”21. Epitome16,1,cf.Popa-Lisseanu2007,pg.69:„Lisimah,fiindameninţatcurăzboideDromichetes,regeletracilor,spreanufisilitsălupteînacelaşitimpşiîmpotrivaluiDemetrios...”22.Chiardacăexistărezerveînprivinţanumăruluide100.000deluptătoriangajaţideLisimahîmpotrivasaînceade-adouacampanie(rezervecareparsăfiemaidegrabăsimptomeleuneiincapacităţigeneralizateînistoriografiamodernădeaanalizacriticcifrelesurselorantice,devremeceneverosimilitateaesteatâtdefrecventevocatăcasingurargument-vezişidiscuţiileasupraefectivelorangajatedeDariuslaDunăre,iarmaitârziudeSitalkesetc.),amploareaangajamentuluimilitaraidiadohului-basileunupoateficontestată.

18

aproapeunanim)înanul292î.Hr..ConvinscăaneutralizatameninţarealuiDemetriosprinconcesiileteritorialepecareilefăcuse,Lisimahselanseazăîntr-ovastăcampanieîmpotrivaadversaruluisăudelanord,dar-fiedincauzavastităţiiteritoriilorpecaresedesfăşoară operaţiunile, fie (aşa cumpresupuneVasilePârvan) pentru căDromichetesaplicase tactica pământului pârjolit – se confruntă întâi cu o acută lipsă de alimente(care-lpunînfaţaopţiuniidea-şipărăsitrupelesaudeaînduralipsurilealăturideele,Lisimahalegândadouavariantă),iarmaiapoicuataculcopleşitoralgeţilor,care-lvorluaprizonier împreunăcu întreagasasuită.Dromichetes îşiduceprizonierii încetateaHelis23,undeestelocalizatăcelebrascenăaospăţuluimoralizator-aşacums-aobservatadesea,unloccomunînnaraţiunilegreceşti24-şi,cuadevăratrelevant,dinpunctulnostrudevedere,arelocdezbatereapoliticăaregeluigetcuconsilieriisăimilitariasuprasoarteipecareurmeazăs-oîmpărtăşeascăLisimahşiaisăi.

Existenţa acestor consilierimilitari este, de altfel, susţinută şi de altemenţiuniantice:înconsemnarealuiPolyainos25,seafirmăcăsuveranulgetdispuneadeunstrateg(AethessauSeuthes,pecare-lconsiderămafiunulşiacelaşicuregeleodryscontemporan,fărăînsăaabsolutizaaceastăinterpretare);aceststrategajucatroluldedezertorlainamic,pentrua-latragepeLisimahîncursă,faptcareilustreazăunnivelsuperioralorganizăriicorpuluimilitar,sugerând,înacelaşitimp,implicareaîncampanieaunorforţemultmaiample,cudesfăşuraresemnificativă în timpşi spaţiu. Implicarea lor îndeciziimajore,precumnegocieriledepace,este,deasemenea,reflectatănudoarprinscenaospăţului,cişiprinamănuntulreţinutdeMnemnon,căprincipelemicroasiatKlearchos,participantlacampanie,afosteliberatdinprizonieratmultmaitârziu,lainsistenţeleluiLisimah26. Nu putemsănuobservămcăîntrerelaţiilepecareDromicheteslearecucomandanţiisăişicelepecareAlexandrucelMarelearecupropriisăigeneraliexistăunparalelismaproapetotal-faptcare,înopinianoastră,probeazănaturacvasiidenticăacelordouăorganismepolitico-militare,deconfreriidecizionalead-hocratice.

Merităevocată, înacestcontext, şi inscripţiacunumedemercenari tracide laAtena27, încareestemenţionat şi antroponimulDromichaites.Faptulcă inscripţiaestedatatăchiarînjurulanului300î.Hr.,precumşifaptulcăpersonajulastfeldesemnatesteunmilitar suficient de însemnatpentru afimenţionat într-o inscripţie (într-o epocă încare, înspaţiulpan-balcanic, fenomenulmercenariatului ladistanţăeste largrăspândit,daraccesibildoarcategoriilorsupramedii), facfoarteverosimilă interpretareaavansată

23.Nuexistăelementepentruaconsideracăaceastaesteşicapitalaregatuluigetic(decipentruoidentificarecuDausdava - aşezareade laSboryanovo),maiales încondiţiile încareunelecetăţi/oraşe facobiectulluptelorşi,apoi,alnegocierilor.Dealtfel,niciteritoriulpecares-adesfăşuratcampania(dreaptasaustângafluviului)nupotfiprecizatecuexactitate,singuruldetaliudefolosfiindmenţiunealuiStraboncă,într-unanumitmomentalcampaniei,LisimaharfitraversatDunăreaîmpotrivageţilor24.Lafeldebine,însă,episodulreflectăşiunclişeualdiscursuluianticdinspaţiulgreco-elenistic,decinuputempunesubsemnulîntrebăriiautenticitateasa,cumnuputemnicisubscriefărărezervelaea.25.PolyainosVII,2526.Discuţiapotrivitcăreiaacestamănuntindicădesfăşurareaunornegocieridureşidedurată,laPârvan1982,pg.42şilaVulpe2001,pg.462,nota127. IG II² 1956, cf. http://soltdm.com/langtdm/thes/d/Dromichaites.htm#_ednref8. În prima coloanăde antroponime, printre celelalte nume de rezonanţă grecească alemilitarilor traci (Kentos, Trakleidis,Kallistratosetc),lapoziţia41,apareşinumeleluiDromichete,îngrafiaDromichaites.

19

deSorinOlteanu,potrivitcăreiainscripţial-arputeaaveaînvederechiarpeadversarulluiLisimah,într-unmomentsituatînaintedeaccedereapetronulregatuluigetic28.Dacăipotezavaputeafi,învreunfel,validată,respectiv,dacăamaveaîninscripţiacupricina

indiceleunuistagiumilitar învecinătateaapropiată,pecare tânărul Dromichetes l-ar fi efectuat în cariera sapolitică anterioară accederii la tron, atunci amputeafiîndreptăţiţisăpresupunemcăcelpuţinuniidintreceilalţimercenaritracinominalizaţialăturideeroulnostruîlvorfi însoţit în ascensiune, dintre ei putându-se recruta şioparteamembrilorconsiliuluimilitardelaHelis.Darchiarşifărăaceastăvalidare,inscripţiaeste,încontextulpecare-lanalizămaici,preţioasă,întrucâtreflectăgradulridicatdeinterdependenţăatinsînepocăîntreentităţileetno-politicedinspaţiulpan-balcanic(ceeaceneobligăsă admitem compatibilitatea stadiilor de dezvoltaresocio-organizaţională),precumşimobilităţile,respectiv,oportunităţile de relaţionare pe care le oferea carieramilitară29.

RevenindlaepisoduldelaHelis,sămaiobservămcăelatestăşifaptulcărelaţiiledintrestatuldromichetanşi cel lisimahian sunt aşezate pe tratate reglementândaspectecomplexealefenomenologieistatale:raporturiledintrecaseleregaleconducătoare(încazulnostru,adusela gradul de alianţămatrimonială prin căsătoria dintrefiica lui Lisimah şiDromichetes), delimitări teritoriale(regelegetrecuperându-şiteritoriiledelasuddefluviu,anteriorajunsesubcontrolmacedonean)ş.a.m.d.,foarteprobabilchiarşi raporturilecustate terţe -aşacumnesugereazăfaptulcăLisimahesteeliberatdinprizonieratdoar înmomentul încareDemetrios încearcăsăocupeTracia rămasă fără un conducător legitim, şi într-un

relativsincronismcuinsurecţiabeoţienilor30.Avem, aşadar, în regatul getic din vremea lui Dromichetes, o instituţie statală

desăvârşită,caredispunedeoautoritatecentralăsolidă,susţinutădeunorganismmilitar

28.SorinOlteanuadaugăcaargumentşifaptulcăantroponimul,laorigineuntermencompusavând(înlimbagreacă)semnificaţiade„pletecurgătoare”şicareputeafiiniţialdoarunsupranumedearme,estetotuşicvasiinexistentprintregreci,patrudintrecelecinciatestăricunoscuteavândexpliciteconexiunicuarealultraco-get,iaracincea(caremenţioneazăunanumeMarcoValerioDromochetae)ţinânddecontextulmulticulturaldelaRoma,dinsecolulIId.Hr.29.Trebuiesăprecizămaicică,întraducerilecelemairiguroasealetextuluiluiDiodor,fruntaşiigeţilorsuntmenţionaţidistinctdemulţimeaostaşilorcarecerepedepsireaprizonierilormacedoneni.Existenţauneiierarhiimilitarecareseimplicăîndecizieesteînsăneîndoielnică.30.DromichetesseprofileazăastfelcaarbitrualsituaţieidinîntreagaPeninsulăBalcanică,într-uncontextîncarefostul„imperiumacedonean”creatdeFilipalII-leaerasfâşiatderăzboaieleaproapeneîntreruptealediadohilor.

Coiful de la Agighiol (sec. IV î.Hr.)

20

superior structurat şi apt să suporte un efort de lungă durată şi demare amplitudine,darşideunaparatadministrativînmăsurăsăasiguremobilizareaderesurseumaneşimaterialepentruefortulderăzboi,sădezvolteodiplomaţieactivăşiextinsă,precumşisăimpunărecunoaştereaorganizaţieistataledelaDunăreadeJosdreptoputereregională,evidentindependentă.Înaceststatexistăcentreurbaneşiorganizaţiisacerdotale,oviaţăpoliticăîndeaproapeconectatălacea„internaţională”(şicarepreiadinspreaceastatemeşiprobleme,precumcelelegatederăzboaielediadohilor),darmaialesîncontinuitatecupropriultrecut(aşacumodovedeşteinterferenţamacedoneanăînchestiuneasuccesiuniilatron,cuconsecinţeleînplanulcompetenţelordeautoritateteritorială),stărisocialeşicomerţ reglementat, inclusiv prin emiterea demonedă proprie.Desigur, nouamonedăgetică nu inovează în raport cu modelele sale greco-macedonene, limitându-se săsuplinească„foameamonetară”generatădenerecunoaştereaautorităţiimacedonene-darexistenţaacesteiaprobează,pedeoparte,caracterulcomplexaladministraţieicentrale(careare,deducem,inclusivcompartimentespecializatedegenuluneimonetării),pedealtacapacitateaautorităţiicentraledeainstituireglementăripânălanivelulpieţei.Încăşimaievident,aceststatesteînmodprogramaticpreocupatsă-şi(re)instituieşisă-şiaperesuveranitateateritorială,relaţiacuteritoriulînsuşitfiindunadeproprietatedeplină,cutoatedezmembrăminteleacesteia.Înfine,înregatulgetic,principiullegitimităţiifuncţioneazăîntoatecompartimenteleesenţiale-fiecăestevorbadeinexistenţaaltorcentrideputere,defaptulcădeciziafinalăîiaparţineregelui,oridefaptulcăsuveranulregatuluigetestesingurulinterlocutorpentruceilalţişefidestatdinregiune,ceeacenus-arîntâmplaîncazulîncaresocietateageticăarfirămaslastadiulde„arhipelagtribal”.

Evoluţiaulterioarăaacestuistatvaaveaînsădesuportatnumeroaseprovocări,uneledenaturăa-idiluaconsistenţa-aşacumestecazulcu„şoculcelto-galic”,pecare,înimediatasuccesiunecronologicăarăzboaielordiadohilor,îlvaaveadesuportatîntreagalumebalcano-elenistică.

Bibliografie selectivă:Ashley,JamesR.2004

Ashley,JamesR.,The Macedonian Empire: The Era of Warfare Under Philip II and Alexander the Great, 359-323 B.C.,Ed.McFarland,Jefferson

Avram2001Avram, A., Istoria politică a coloniilor greceşti, în Petrescu-Dâmboviţa, Mircea, Vulpe, Alexan-dru (coord.),”Istoria românilor”, vol. I,AcademiaRomână,Secţia deŞtiinţe Istorice şiArheologie,Ed.Enciclopedică,Bucureşti

Bejan-Măruia2003Bejan,Adrian,Măruia,Liviu,Istoriaşicivilizaţiageto-dacilor,vol.I,Ed.UniversităţiideVest,Timişoara

Heckel2006Heckel,Waldemar,Who’s who in the age of Alexander the Great,Ed.Wiley-Blackwell

Lund1992Lund,HelenSarah,Lysimachus: A Study in Early Hellenistic Kingship,Ed.Routledge,London/NewYork

Pârvan1982Pârvan,Vasile,Getica, o protoistorie a Daciei,Ed.Meridiane,Bucureşti

21

Petrescu-Dâmboviţa-Vulpe2001Petrescu-Dâmboviţa, Mircea, Vulpe,Alexandru (coord.), Istoria românilor, vol. I,Academia Română,SecţiadeŞtiinţeIstoriceşiArheologie,Ed.Enciclopedică,Bucureşti2001

Pippidi1988Pippidi,D.M.,Studii de istorie şi epigrafie,Ed.AcademieiRSR,Bucureşti

Popa-Lisseanu2007Popa-Lisseanu,G.(ed.),Dacia în autorii clasici,Ed.Vestala,București

StrabonStrabon,Geografia,volI,II,III,Vant-Ştef,Felicia(trad.),Ed.Ştiinţifică,Bucureşti1972,1974,1983

Vulpe2001Vulpe,Alexandru, Istoria şi civilizaţia spaţiului carpato-dunărean între mijlocul secolului al VII-lea şi începutul secolului al III-lea a.Chr, în Petrescu-Dâmboviţa,Mircea,Vulpe,Alexandru (coord.),”Istoriaromânilor”,vol.I,AcademiaRomână,SecţiadeŞtiinţeIstoriceşiArheologie,Ed.Enciclopedică,Bucureşti

22

Cătălin Borangic

Dacii după căderea regatului dac

Dacians after the fall of the Dacian Kingdom

Abstract: The Romanization of Dacia was profound, complete and lasting, but this process was primarily a civilizing one, that did not led to the disappearance of the native population, but on the contrary, of its involvement in the new institutional and cultural context. A quick review of the succession of events in the provincial period and, distinctly, of the attestations regarding the role of representatives of the pre-Roman population in those events is likely to suggest that their presence in the Dacian-Roman society was very consistent.

Cuvinte-cheie: cucerire romană, daci, aculturaţie, mobilitate socială

Keywords: Roman conquest, Dacians, aculturation, social mobility

Aproape concomitent cu teza exterminării dacilor în războaiele cu romanii,subiectmotivatpolitic,istoriografiaromâneascășinunumai,aadunatinformațiidespredaciisupraviețuitorișidespreurmașiilor,reușindînbunămăsurădemontareascenariuluiroeslerian1.Astfel,populațiaautohtonăcucerităafostîmpărțităteoreticîncâtevacategorii:daciiliberi,daciidinImperiu,incluzândatâtdaciirecrutațiînarmată,sclaviișiliberțiideoriginedacică,refugiațiietc.,iarultimii,daciidinprovinciaDacia.

Înciudaunei teorii larg răspândite înmediul social recent,careafirmăcădoarunprocentrelativmicdinteritoriulregatuluiafostcucerit,defaptarmateleromaneaupusstăpânirepetoateregiunilecareaparținuserăluiDecebalșichiaraudepășitlimiteleregatului,așacumodovedescdistrugerilefortărețelordacicedinepocă.Politicaromanăfixanouafrontieră,atuncicândsecucereaunteritoriu,înlimiteleproprietățiiținuturilorcare aparținuseră dușmanului învins, iar nu de puține ori limes-ul astfel stabilit nucoincidea cu fines, limita teritoriului supravegheat2.Toatecetățiledacice, indiferentde

1.Omicro-analizăaacestuisubiectșianalogiicuneamurișipopoaredispărute,exterminatesaustrămutate,darcarereaparînistorielaintervaledetimpînvechilelorlocuridebaştinălaRussu1980,p.170-174.2.Întrelimesșifines seîntindeaagri vacui et militum usui sepositi,unfeldeno man’s land,undeprezențasaustabilireabarbarilorerainterzisă(Tacitus,Annales,XIII,54-55).Înoglindă,șiozonădedincoacedelimesaveastatutdeagri usui militum,destinatăpășunatului,exercițiilormilitareșiinterceptăriiinfiltrărilorbarbare.Uneori, însă, în funcțiede resurseleși siguranțaoferite,aceastazonăera locuitădeprovinciali(BogdanCătăniciu2007,p.76).

23

distanțafațădeSarmizegetusaaufostcucerite,distrusesauaufostabandonate.Populațiaafostalungată,strămutată,supravegheatăatentși,acoloundenus-ainstalatadministrația,căpeteniilorlocalelis-auimpustratate3.Esteadevăratcăprovincianouconstituitănus-asuprapusexactpeteritoriulfostuluiregat,cieas-arestrânsșiconcentratasuprazonelorcupotențialeconomicridicat,careerau,înacelașitimp,șiceleîncarecivilizațiadacicăatinseseungradridicatdedezvoltare.

DincolodezonadeinteresromansaudeposibilitățileRomeidecontrolaurămasputernicecomunitățidacice–dependentesautestamentarealeculturiidaciceclasice–care,nupestemultăvreme,aupuspresiuneserioasăpeautoritățileimperiale.

Specialiștii au împărțit aceste comunități în funcție de zona lor geografică derezidență, în raportcuprovincia:dacii liberi4, situați lavest șinord-vest;costobocii șicarpii5,situațilanord-estșiestșipopulațiageto-dacicădinMuntenia6.Toateacestetreimarigrupesuntbineatestate,atâtprindescopeririarheologice,câtșiprininscripțiișitextealeautorilorantici,cuatâtmaimultcucât,înspecialcostobociișicarpii,singurisauînalianțecudiverseneamurisarmatesaugermanice,auatacatfrecventprovinciașisudulDunării.

Dininformațiilepecareleavem,separecădaciidinvestnus-auamestecatîntulburăriledinprovincieprilejuitedemoartealuiTraian.Esteposibilcaeisănufiavutsuficientăforță,înghesuiținefericitîntreneamurilesarmaticeșigermanice,darlafeldeprobabil este căunii daci au fost angrenați în lupte.Un indiciu esteoferit deun altaronorificridicatîncinsteaunuiofițerroman,Sextus Vibius Gallus,praefectus castrorum legionis XIII Geminae,descoperitlaAmastris(aziAmasra,Turcia)și care îl înfățișează pe titularulmonumentuluicălare,luptândcudoibarbari.Unuldintreaceștia,pare-serănit,aruncădinmâiniosabiecurbă lungă,iaraldoileaareșielosabieîncovoiată,cevamaimică.Ambele arme identifică drept daci pe oponenții ofițerului. Inițial datarea acestuimonumentafostpusăînlegăturăcupătrundereaînDaciaromanăaunorpopulațiibarbare,cuocaziarăzboaielormarcomanicedinanii166-169p.Chr.7,împotrivacăroraLegiuneaaXIIIGemina,cantonatălaApulum(aziAlbaIulia),încorpuldecomandăalcăreiaseaflașiSextusVibius,apurtatoseriedebătălii.Cercetăriulterioare8repoziționeazăapogeulcariereimilitareaofițeruluiîntimpulîmpărațilorDomitianșiTraianșiesteplauzibilcaîntrerăzboaiele lacareaparticipatsăfifostșiceledaco-romane,precumșiceledelalimesuldenordalprovinciei,dintimpulluiTraiansaualsuccesoruluisău.

Dacii atacă din nou imperiul și sunt învinși de generalii romani în timpulîmpăratuluiCommodus9.Oaltă ştiredinaceastă regiuneo transmiteDioCassiuscare

3.BogdanCătăniciu2007,p.49.4.Atestaţi arheologicprinaspectul culturalSântana-Arad (Macrea1968,p.171-200;Dumitrașcu1993,passim;Petolescu2010,p.292-296).5.Petolescu2010,p.297-305(cubibliografiarelevantăasubiectului).6. Petolescu2010,p.306-307.7.Russu1971p.535-536.8.Dobson1978,p.223-224;Maxfield1981,p.77.RecentC.PetolescureașazăcarieraofițeruluiîntimpuldomnieiluiMarcusAurelius,îirecunoaștepeceidoibarbaridreptdaci,deșiadmitecăînperioadaacestuiîmpăratnusuntconsemnaterăzboaiecudaciiliberi(Petolescu2010,p.295).9.victi sunt sub eo tamen, cum ille sic viveret, per legatos Mauri, victi Daci...(HistoriaAugusta,Commodus Antoninus,13,5).

24

spune cătotîntimpuldomnieiluiCommodus,între180-182p.Chr.,legatus augusti pro praetore înDacia,C.VettiusSabinianus, a negociat intrarea în provincie a 12.000dedaci,seadmitecă împreună cu căpeteniilelor,alungațidinsălașelelordinnorddecătrevecini,celmaiprobabilgermanici10.Estedestuldegreudeînțelesdintextdacăaavutloc efectiv aducerea unei asemenea număr de barbari în interiorul provinciei, cu atâtmaimultcucâtburiigermanicidinvecinătateaufostobligațiprintratatesă păstrezeodistanțăconsiderabilă față de granițe.Maisigurestecă șidaciimărginași,chiardacă le-a fostpromisăprotecția,aufostținuți ladistanță,supravegheați șieventualincluși într-ooarecaremăsură în relațiileeconomicedepelimes.Rolullor,celpuțintemporar,afostaceladetamponîntreImperiuși alțibarbari.

SchimburilediverseșitratativeledintreimperiușibarbaridinregiuneadevestaDacieiRomanesuntatestatedesarcofagulunuisoldatdingardapretoriană,descoperitlaBrigetio,înPannoniaSuperior(aziSzöny,jud.Komarom,Ungaria)11.Acestuisoldat,numit Marcus Ulpius Romanus, înrolat la Roma în timpul a împăratului SeptimiusSeverus12 șimortîn împrejurărinecunoscuteladoar35deani,tatăl său,MarcusUlpiusCelerinus,angajatînlegiuneaIAdiutrix13,îi plăteșteunmormântspectaculos(Fig. 1/1)pe care lapicidul a scris: Marcus Ulpius Romanus fost soldat pretorian, primus scrinius al prefecților pretoriului, care a trăit 35 de ani. Marcus Ulpius Celerinus, angajat cu contract al legiunii prima Adiutrix pioasă și fidelă, tălmacidelimbădacică a făcut încă în viață pentru el și pentru fiul prea iubit numit mai sus (acestmormânt)14.

Două aspecte importante reies din această atestare. Prima este prezența unuiinterpret de limbă dacică la Brigetio, calitate în care el a însoțit ofițerii responsabilide negocierea cu triburile dacice din zonă, pașnice până prin 214 p.Chr., când începconflictelecupopulațiile de la granițadenordaPannoniei.DaciicucareCelerinustrebuiasătratezeerauîntr-adevărdestuldedepartedegranițeleDaciei,prinșiîntreiazygi,qvazișimarcomani15.Nuputemștidacăserviciilesaleeraunecesarelaodistanțămaimarede30-50kmfațădeBrigetio(odistanțămaimaredeozidemarșîlfăceanefolositorîntimp

10.Sabinianus aduse sub stăpânirea sa și douăsprezece mii de daci alungați din țara lor de baștină și care se pregăteau să dea ajutor altora, făgăduindu-le loturi de pământ în Dacia romană (CassiusDio,LXXII,3).11.Deac2013,p.313-322(cubibliografiaextinsă).12.SeptimiusSeverus,inițialguvernatorulprovincieiPannoniaSuperior,cucapitalalaCarnuntum,pleacălaRoma,însoțitdelegiuniledelaDunăre,hotărâtsă-ldetronezepeDidiusIulianus,carecâștigaselicitațiapenibilăorganizatădepretorienidupăucidereaîmpăratuluiPertinax.Noulîmpăratfusesedejaucisînsă.SeptimiusîipedepseștepeasasiniiluiPertinax,dizolvăGardaPretorianășioînlocuieștecusoldațiloialidinarmateledunărene,întrecarevorfifostșimulțidaci,caacestMarcusUlpiusRomanus.13.Celerinus a ținut să-și imortalizeze inclusiv funcția deținută în armată, aceea de salarius, respectivfurnizordeprovizii,rol(temporar?)importantîncareerafundamentalnecesarsăcunoascănudoarlimbabarbarilor,delacareprocuradiversemărfuri,cișioseriedeaspectesocialeșipolitice,necesareîntratative.Acestsistemesteunargumentînplusprivindorigineasabarbară.Îngeneralinterprețiișifurnizoriieraustrăini, recrutați sau angajați în funcție de locul și neamurile cu care armata romană întreținea relațiieconomicesaudealtănatură.14.M(arco)Ulp(io)q(uondam)Romano mil(iti)/praet(oriano)et primoscr /inio praef /(ectorumpraetorio)/qui vi / xit annos XXXV/M(arcus)Ulp(ius)Cele /rinus sal(ariarius)/leg(ionis)(primae)ad(iutricis)/p(iae)f(idelis)interprex/Dacorum vivus sibi/et filio suo s(upra)s(cripto)carissimo/f(aciendum)c(uravit).Deac2013,p.314;traducereaaparținedr.D.Deacșidr.E.Nemeth,căroralemulțumescpentruajutoruloferit.15.Opreanu1994,p.195,nota21.Autorulpunepeseamaacesteitriplepresiuniasupradacilor,amintireamairarăalorînizvoarelevremii,comparativcusarmațiișigermanicii,atestațifrecvent.

25

26

util),darînzonăaumaifostsemnalatematerialedacice16,ceeaceînseamnăcăînregiuneerauprezențidaci17.Aldoileaaspectesteetnicitateatranslatorului.Dupătoatesemneleeleradeneamdac,provenitdintr-ofamilieceobținusecetățenia întimpulluiTraianșialcăruinumeîlvorluaobligatoriu,potrivitlegii,atâtel,câtșifiulsăuMarcusUlpius,urmaș caresupraliciteazăromanizareadinmomentceinsistă să îlchemeRomanus.ParenaturalcaCelerinusseniorsăfiavutlimbadacădreptlimbămaternă,aspectdincaresededucecălaunsecoldelacucerireaDaciei,înplinprocesderomanizare,daciierauoprezență vizibilă șinotabilăîn regiune.

Totîn legăturăcudaciidinaceastăregiunepotfipusetitulaturileunorîmpărați romani. Maximin Tracul, Decius, Gallienus și Aurelian18și-au luat titlul de Dacicus Maximus19,posibilpentrucăaudusluptecudaciiliberi20,celmaiprobabilîn regiunea Crișaneideastăzi,deoarecereferirilelacarpis-aufăcutîntotdeaunadistinct(Carpicus)21.

Toateacesteinformații șievenimentecontureazăunpotențialmilitarîn creșterealacestorgrupededacirămaseînafaraprovinciei.Singuri,darși în alianțecualteneamurirăzboinice,doritoaredeprăzidinbogataDaciesaudinImperiu,atacaufrecventprovinciile,atenți la dislocăriledetrupe.Departedeforța șiorganizarearăzboinicilorregatuluidac,triburiledaciceșicarpiceparsăficăutatpermanentposibilitateaderelocare în spațiul intracarpatic,conștientedepresiuneacrescândăaneamurilorgermaniceșisarmaticedin jur.

Aceștigermanici(vandali,goți,gepizi)modifică,prinsosirealor,tabloulgeneralalsituațieidinnordulprovinciei,înprimulrândprincooptareaunortriburilocale,devoiesaudenevoie,în acțiunile întreprinseîmpotrivaimperiului.Celemaiimportanteastfeldetriburiaufostcelealecostobocilorșimareauniuneacarpilor.

Dintre cele 15 neamuri și triburi amintite de Ptolemeu22, doar costobocii maiapar îndocumentelevremiidupăcucerireaDaciei,calocuindlanordșinord-estdenoua

16.TotdelaSzönyprovindouăvasedacicecutoartă(Toma2007,p.71).17.TrebuiereamintitmormântultumulardelaKáloz,datatînprimajumătateasecoluluialII-leap.Chr.,încareunuldintredecedațiaveaosabiedacică(Palágyi,Nagy2002,p.88).Fiepersonajulînmormântateraundacajunsînserviciularmateișiavemsuficienteanalogiipentrusituație,fiearmaluiprovenea,într-unfelsaualtul,dinmediuldacic(Fig. 1/2).18.NuestefoartesigurdacăAurelianchiarși-aluatacesttitlu,lecturainscripțiilorcarearatestaacestlucru(unadinGallia,laOrléansșiunadinDalmația,laSalona)n-aconvinstoțispecialiștii.19.TitluldeDacicus Maximus alluiTraianusDeciusesteatestatprininscripții.Totepigrafic,acestîmpăratafostgratificat,decolonia nova Apulensis,cuepitetulrestitutor Daciarum (Restaurator al Daciilor)primitcelmaiprobabilpentrurespingereabarbarilorcareintraserădinDaciașiinstaurarea,pentruoperioadă,asiguranțeilanorddeDunăre(Nemeth2007,p.62-63).TrebuieînsăținutseamadefaptulcăSenatuli-aatribuitnoului împăratcognomenulTraianus, faptcearăsfrântasupraluiDeciusopresiuneșimaialeso aureolă ce trebuia întreținută.Asocierea cu cuceritorulDaciei, primul ce purtase titlul deDacicus șiîntemeiaseprovinciaDacia,puteasăfitransferatgloriaînvingeriicarpilorasupradacilor șiimplicitaavutcaefectpreferareatitluluideDacicus Maximus înloculceluideCarpicus Maximus(Hügel2003,p.158),detașându-lpeDeciusdealțiînvingătoriaibarbarilorprinrenașterea fondatoruluiprovinciei.PentruDaciamomentului,aspectuleradeosebitdeimportantdinpunctdevederealstăriigeneraledespirit,ostaredestrespermanentîncarelocuitoriiîșicăutaufericireaprivindînapoiînistoriaglorioasă,recentă.20.Petolescu2010,p.296(cubibliografiașicriticasubiectului).21.Cognomina et virtutae abundente înepocă trebuieprivitecuodozăde suspiciune,ele făcândparteatâtdinpropagandaoficială,câtșidinvanitateaunorîmpărați.Uneorititlurilenuauacoperireînrealitateapolitico-militarădinregiune(Hügel2003,p.160).22. Geografia,III,5,9;8,3.

27

provincie.LorleesteatribuităculturaLipița23,careprezintăevidentecaracteristicidacice(exprimate prin natura ceramicii, a riturilor și ritualurilor funerare), tranșând definitivproblemaetnicitățiiacestuitrib,consideratdecătreunii,fărăargumentesolide,cafiinddeneamcelticsauchiarslavi24.Luptelefrecventecueiauavutcarezultatmenționarea lorconsistentă întexteleautorilorantici,precumși într-oseriededocumenteepigrafice25.

Una dintre cele mai importante este cea privitoare la autoritatea regală a costobocilor,condușilaunmomentdatdecătreregelePiepor,socrulunuitarabostesdac,Tiatis26.Soțiaacestuia,Zia,moarelaRoma,undeajunsesecaostaticăundevaînsecolulIIp.Chr.,iarnepoțiieiNatoporussiDrilgisaîipununepitaf(Fig. 2/4): D(is)M(anibus).Ziai Tiati Fi(liae)Dacae uxori Piepori regis Coisstobocensis Natoporus et Drilgisa aviae cariss(imae)b(ene)m(erenti) fecer(unt)27.O altă variantă ar fi aceea căZia, soția sauvăduvaregeluiPiepor,arfifostcapturatădevandalișipredatăromanilor,împreunăcunepoțiiei,caurmareaunorînțelegeri:Astingii, sub conducerea lui Rhaos și Rhaptos, au venit să se așeze în Dacia, în nădejdea că vor primi ca preț al alianței lor bani și pământ. Fiindcă n-au obținut aceste lucruri, au lăsat zălog lui (SextusCornelius)Clemens femeile și copiii, punându-și în minte să cucerească prin arme pământurile costobocilor. După ce i-au biruit pe aceștia, nu au lăsat nici Dacia liniștită28.

Dar costobocii au rămas mai bine fixați în memoria istoriei prin raidurilenumeroaseefectuate îndauna Imperiului, căruia i-au fostvreme îndelungată adversariredutabili.Probabilaliațiuneorișicusarmații,costobociiaupătrunsadâncînprovinciileromane,într-unadintreincursiuni(170p.Chr.)ajungândpânăînGrecia,latempluldinEleusisdinAttica,devastândîndrumullorMoesiaInferior,TraciașiMacedonia29. Unele atacuriparsăfiafectatșiDacia.Direcțiafavorităaincursiuniilorprincipale,respectivprovinciilesud-dunărene,atacatecândarmateleromaneeraucomplicateînnord-vestculupteleîmpotrivacoalițieicondusedemarcomanișiînOrient,împotrivaparților,aratăcășefiicostobocieraulacurentcusituațiadinImperiușicăraidurilelornuerauefectuatelaîntâmplare.

Participarea lacoalițiaanti-romanădin timpul luiMarcusAurelius30,precumșiefortul incursiuniidin170p.Chr.,probabilagravatedeatacuriledinspatevenitede la

23.CulturădenumitădupălocalitateaomonimăLipićaGoma(aziVerhnijaLipića)dinUcraina.Ariaderăspândireaacestei culturi cuprindenord-vestulUcrainei, respectivnordulBucovinei şi zonaadiacentăpână la Lvov, deci cursul superior al râurilor Nistru, Prut, Siret, regiunea Zakarpattia (Transcarpatia),Maramureşulistoricşisud-estulSlovaciei.LimitelecronologicealeacesteiculturiseîntindîntredomnialuiBurebista(mijloculsecoluluiIa.Chr.)șiprimeledeceniialesecoluluiIIIp.Chr.(Bichir1996).24. Critica și bibliografia subiectului la Bichir 1983, p. 59-60. De remarcat opinia relativ singulară aistoriculuiN.Gostar,careîiconsiderăpecostoboci,celțidacizați(veziGostar1970,p.114),părereoarecumdiferitădeceaexprimatăanterior(Gostar1956,passim),cândcostobociierauunneam dacic.25.Gostar1956,p.183-194.26.Dumitrașcu1986-1987,p.106;CIL,VI,1801.27. Textul de pemonument, astăzi pierdut, a fost publicat pentru prima dată de italianulMariangelusAccursius însecolulalXVI-lea,iarîn1742afostrepublicatdeLodovicoAntonioMuratori,înlucrareaNovus Thesaurus Veterum Inscriptionum tomus quartus,editatălaMilano(Borangic2017,p.289).28.DioCassius,LXXI,12,1-3.29.Pausania,X,34,5;AeliusAristides,Orationes,XII,2(apudFontes I).30.ȘiacestîmpăratîșiiatitluldeDacicus. DuritateașieforturilerăzboaielormarcomaniceauadusînDaciaoadoualegiune,aV-aMacedonica,transferatădelaTroesmis(Iglița,jud.Tulcea)laTurda(jud.Cluj).

28

germanici,instigațideromani,precumșiluptelecuImperiulauepuizatînsăpotențialulmilitardecaredispuneaucăci,dupăaventuralor înBalcani,decadrapidșimarepartedintreeiintrăsubhegemoniacarpilor.Ceirămașiînzonelelortradiționaleconlocuiesccugermaniciinou-sosiți31.

AșezațiînzonasubcarpaticășiînPodișuluiMoldovei,carpii32aupreluatceamairămasdinvitalitateașiobiceiurilecostobocilorșivorîntreprindenumeroaseincursiunișiraiduridepradădincolodefrontiereleromane,momentcânderupînsurselescrise33. CarpiiaureprezentatpentrusecolulIIIp.Chr.celmaiimportantși periculos vecin34esticalDaciei romane.Și asupra carpilor s-aupurtat discuții lungi privind etnicitatea lor35,stabilindu-se în final că ei reprezentau o evoluție a culturii dacice clasice, vizibilă în ceramică șipracticifunerare,cuputerniceinfluențesarmaticeșiromane36.

Năvălirile lor au începutînanul238p.Chr.,adeseaîn alianță cu goții,șiauatacatatâtținuturiledobrogene,Moesia,câtșiDacia.Unuldintreatacuriafostatâtdeputernicîncâtadistrusoseriedecastredepelimes transalutanus și,foarteposibil,barbariiauajunsși în spațiulintracarpatic.Ataculpoatesăfifostdoarostratagemăprincarecarpii,aliațiaigoțilorcareinvadaserăsudulDunării,țineauocupatetrupelecareapărauprovincia.ÎntorsdinOrient,în273-274p.Chr.,Aurelianreialuptelecucarpii.Și împăratulșifiulsău iau titlultriumfaldeCarpicus Maximus37șiemitmonedeculegendaVictoria Carpica38.

În ciuda înfrângerilor, carpii organizează sau participă periodic la incursiuniasuprafrontierelorromaneîntimpulîmpărațilorDecius,TrebonianusGallus,Gallienus,Aurelian. ȘiGalerius,ConstantiusChlorusșiConstantincelMareîșiiautitluldeCarpicus Maximus,dovadăaluptelorcucarpii.Învinși înrepetaterânduri,opartedintrecarpisuntstrămutați înImperiu,iaroaltapătrundeînfostaDacieromană.Uniiînsărămânînzoneledebaștină.

UltimamenționareaunuiatacestedintimpulîmpăratuluiTheodosiusI(379-395p.Chr.),desprecarescrieZosimoscă respinse pe sciri și pe carpodaci, amestecați cu huni și învingându-i îi sili să treacă Istrul și să se întoarcă la locurile lor39,acțiunepetrecută în anul 381 p.Chr.). Etnonimul carpodaci40, singular de altfel, pare un compromis alistoricului grec prin care acesta redă amestecul de carpi și daci care pătrunseseră pe teritoriul fostei provincii în perioada Gallienus-Aurelianus41. Frecvența și duritatea cu

31.Diaconescu2009,p.66-67.32. Numele carpilor a fost asociat de majoritatea cercetătorilor cu cel al munților Carpați, atestați dePtolemeu(III,5,6-20).33.PrimalormenționareestelaPetrusPatricius,8,în239p.Chr.,daresteposibilcaeisăfifostcunoscuțisubaltenume,cumultînainte:carpizi (Pseudo-Skymnos,știrepreluatădelaEphoros(secolulalIV-leaa.Chr.);carpianiși,posibil,harpi(Ptolemeu).34. […] trei mii de carpi, un neam de oameni totdeauna gata de război şi care adesea au fost duşmănoşi romanilor (Iordanes,Getica,91).35.VeziînacestsensunfragmentdevasdescoperitlaBorniş(com.Dragomireşti,jud.Neamţ),pecares-azgâriatînpastaarsăantroponimuldacicScorilo (Popovici1990,p.155-157).Fig. 2/3.36.Bichir1973,p.157.37.Historia Augusta,Vita Aureliani,XXX,4.38.Petolescu2010,p.302-303.39.Zosimos,IV,34.40.Etnonimulafosttradusfiedaci amestecați cu carpii,fiecarpii de origine dacică(Bichir1973,p.155).41.Petolescu2010,p.305.

29

care acești carpi au atacat frontierele romane, în ciuda înfrângerilor la fel de repetate,arată căeiaureprezentatunpoldeputeremilitarăsemnificativșiacestlucrus-avăzutcumaimultăclaritateînpenetrațiagotică.Atâtatimpcâtcarpiiaufostputernici,goții nu au înaintatcătrelimesulroman.Slăbireacarpilorprindeportări și înfrângeriadeschisgoțilordrumulcătreprovinciilesud-dunărene,cuurmăridezastruoasepentruromani.Oparteacarpilorînsă pătrund(sausuntîngăduiți)înDaciaromană,unde,cutoatecă puține,urmelelorsuntvizibilearheologic.

Deși izvoarele istorice, urmatemimetic de istoriografiamodernă, vorbesc doardesprecostobocișicarpi,trebuiespuscăacestetriburiputerniceaveauroluldehegemon,desigur,fiecarelatimpulsău,polarizânddefaptînjurullordiversealtetriburimaimici,înruditesaunu.Deremarcatfaptulcăambeletriburiaubeneficiatdenumeroasestudiidespecialitate,iarculturacarpicăchiardeomonografiesolidă42.Dinacesteasedesprinde,caocompletareasurselorantice,redutabilaforțămilitară șidemograficăpecareauavut-oacești daci timp îndelungat, în condițiile tumultoase din epocă și regiune, permanentstrâmtorați întregermanici,sarmați șiromani.Exceptândacțiunilelormilitare,întreprinseadeseacurezultateserioase,dovadăprosperitateaeconomică a carpilor43,nuștimaproapenimicdespreelitele lormilitare.Deexemplu, spredeosebiredecostoboci,undeavemcâtevamormintecuarmament44,încazulcarpilornusecunoaștecefeldearmefoloseau,cele câteva lănci sau vârfuri de săgeți descoperite sunt nesemnificative în raport cuamplitudineaacțiunilormilitaredecareaufostcapabili.Deșiexistănumeroasemormintedescoperite,numaiavemînmormântăricuarme,semnclardemodificareradicalăaunorconcepțiireligioase,raportatelaculturadacicăclasică.Aparentarmeledeveniserăpreaprețioasepentruafisacrificate.

Totînzonadenord,înariaculturiiLipița,pecareausuccedat-o,suntlocalizațidacii mari, purtătorii CulturiiTumulilor Carpatici, amintiți înCărțile Sibilline (Orac. Sibyll,XII,180),carepătrund,începândcusecolulIVp.Chr.,șiînnordulMoldovei45.

Ultima grupă discutată este cea a geto-dacilor din Muntenia, a căror culturămaterialăestecunoscutăsubnumeledeChilia-Militari(sauMilitari-Chilia)databilăîntresecoleleII-IVp.Chr.,dezvoltatășieapebazaaspectuluitârziualLatène-uluidacic,subinfluențaromanășicuunimportantaportsarmatic,ambeleatâtdeputerniceîncâtfacdinculturageto-dacilormunteni,unaclardiferitădeceaacostobocilor saucarpilor,chiardacăde la aceștiadinurmăaprimitunoarecareaport46.TeritoriulMunteniei s-a aflatsubautoritatearomanăpetimpulluiTraian;lasfârșituldomnieiacestuiasaulaînceputuldomnieiluiHadrian,regiuneaafostabandonată,în întregimesauînceamaimareparte.UlteriorvestulMuntenieiafostdinnouanexat,pânălaoliniepecaresevaridicasistemulmilitar-defensivcunoscutînliteraturadespecialitatesubnumeleconvențional de limes

42.Bichir1973.43.Numaiînzonacarpicăs-audescoperitpeste100detezauremonetare.44.Mormintedeincinerație,înprincipal,cudepunerearesturilorcinerareînurnă,darșideinhumație.(Sîrbu1993,p.26;p.79-80).Situațiaesteprezentatălanivelulanului1996(Bichir1996),întretimparheologiaucraineanăamaifăcutdescoperirisituateînacestregistrucultural,daraccesullabibliografiaaferentănumi-afostposibilîntimputil.45.Bichir1996,p.196-197(cuproblematicașibibliografiasubiectului).46.Bichir1984,p.99.

30

transalutanus47.Deremarcatcă în unele așezărialegeto-dacilordinaceastă regiune s-au descoperitșipiesedearmament(vârfuridelance,desăgeți,solzidearmură,zale)șialtepiesedeechipamentroman,ceeacearatănaturaschimburilorșirelațiilordintreaceștiași imperiu48. În278p.Chr.,noulîmpăratProbus,îndrumspreAsiaMică,continuă acțiunile depacificaredelaDunăre: omnes Geticos populos fama rerumterritos et antiqui nominis potetntia pressos aut in deditionem au in amicitiam recepit49.Datfiindfaptulcă înHistoriaAugustaaparedestuldedesconfuziagoți-geți,estegreudespusdesprecaredintreacestepopulațiiestevorbaexact.

Toți dacii liberi menționați poartă amprenta culturii dacice, chiar dacă fiecaregrupăare șiparticularitățileeifirești.DupăabandonareaDaciei,grupuridedaci liberipătrundpeteritoriulfosteiprovinciișirevitalizeazăelementeleautohtonecaren-auplecatîmpreunăcuadministrațiaimperială.

A doua mare grupă de daci, identificați în teritoriile romane după cădereaRegatuluidac,oreprezintădaciiajunșiînImperiufieprindeportări,fieprinrecrutărilemilitaresuccesive,oricasclavi,ostatici,prizonieri,refugiațisaucaoameniliberi.Aceastăgrupă este una dintre celemai bine documentate, prezența lor punctualăfiind atestatădematerialeepigrafice(dedicații,epitafuri,graffitti,diplomemilitare,ostraca),operedeartășideunelesurseliterare50.Înconsecință,prinacesterelativabundentedocumentări,subiectul a beneficiat de o consistentă literatură de specialitate, românească și străină.Celemaiimportantelucrări,careconținșibibliografiastrăină,suntcelesemnatedeI.I.Rusu51,C.C.Petolescu52,D.Dana53,F.Matei-Popescu54șiL.Velcescu55.Listanuesteunaexhaustivă,informațiipunctualeseregăsescînmultealtearticole,unelefiindrezultatulunorbunecolaborăripesubiect56.

Amputeaspunecăsituațiadacilorajunșimaimultsaumaipuținforțatînimperiueste relativ bine cunoscută, adăugându-se doar noi date pe măsura unor descoperirirecente, în specialdinEgipt,undeapar frecventdocumenteanticecunumede soldațiromani,deoriginedacică.Estegreudeestimatcorectnumărulcelorrecrutațișilafeldegreudeacceptatcifrademai mult de 50.000 de bărbați războinici, cu armele lor,așacumscrieIoannesLydus57,darneîndoielniceiaufostinclușicatrupeauxiliareînarmată,47.Petolescu2010,p.306.48.Bichir1984,p.60-61.Prezențapieselordearmamentînteritoriulautohtonilorestepusădeuniicercetătoripeseamaprezențeiunordetașamenteromaneînzonă(Sîrbuet alii2014,p.163).Estegreudecrezutcăarmeleaufăcutobiectulunorschimburieconomiceîntrelocalnicișiromanisaucăaceștiadinurmăi-arfiînarmatdinvariimotivepebarbari,cuatâtmaimultcucâtpentrucreareauneizonetampon,romaniiseparecăaupermisinstalareasarmațilorroxolaniînregiune,încadrulunuiproceslentșiîndelungat.49..Primind fie ca prietene, fie ca supuse, toate populațiile getice, înspăimântate de faima acțiunilor și copleșite de forța vechiului nume roman(Historia Augusta,Vita Probi,XVI,2).50.Maximinus, fost un timp viceprefect al Romei, s-a născut la Sopianae, oraș în Valeria, dintr-o familie modestă. Tatăl său a fost funcționar la reședința guvernatorului și se trăgea din neamul carpilor, pe care Diocletianus i-a nutat din ținuturile lor de baștină în Pannonia(AmmianusMarcelinus,XXVIII,5).51.Russu1980,passim. 52.Petolescu2002,passim.53.Dana2003a,passim;Dana2014,passim.54.Matei-Popescu2017,passim.55.Velcescu2015,passim.56.Spreexemplu:Dana,Matei-Popescu2006,p.195-206;Dana,Matei-Popescu2009,p.209-256.57.IoannesLydus, De magistratibus,II,28.Înnumărulprinșilorderăzboitrebuieînsăinclușișicaptivii

31

32

constituindcca.10unități.Astfel, materialul epigrafic documentează o unitate de cavalerie (ala I Ulpia

Dacorum) și cinci trupe de infanterie (cohortele I Ulpia Dacorum, I Aelia Dacorum milliaria, II Augusta Dacorummilliaria, II Aurelia Dacorum și Gemina Dacorum milliaria. Semai pot postula, din numerele și numele unităților, existența a cel puțin încă o ala II Ulpia Dacorum și o cohors II Ulpia Dacorum,ocohors II Aelia Dacorum milliaria. Deasemenea,celedouăcohortecunumărul de ordine II lasă să se presupună existențacohortelorI Augusta Dacorum milliaria (posibilînsăsăfievorbadecohors I Aelia Dacorum milliaria) și I Aurelia Dacorum. Putempresupuneiarăși căaumaiexistataltedouăcohorte,princontopireacărora s-a născutcohors Gemina Dacorum milliaria58.Acestorunitățicompacteetnicliseadaugăalțimilitaricareși-aufăcutserviciulînaltelegiuni și unități auxiliare, în cohortele pretoriene59, în diferite funcții administrative.Identificarea lorcadaci s-a făcutpebazanumelorgentilice (Ulpius,Aelius,Aurelius),careindicășiperioadaderecrutare,întinsădelaTraianpânăînperioadaSeverilor.Alțiiauținutsăindiceorașulsauzonadincareaufostrecrutați:(n(atus)Dacia),iaruniiaueliminatoriceîndoialădeclarându-șilimpedeorigineasauloculnașterii:nat(iones)Dac(us)60.

Esteposibilca,celpuțin o perioadă,aceștimilitariși-au păstratmodultradițional deluptă61,nuștimîncemăsură șiarmamentulspecific62. Săbiileîncovoiateaparînsă pe douămonumentedinBritannia,la(C)Amblogana(aziBirdoswald,MareaBritanie)undeeracantonată Cohors I Aelia Dacorum,aflatălaunmomentdatsubconducereatribunuluiM.ClaudiusMenander,menționată într-oseriedeizvoareepigrafice63.Lespedeadepiatră afost„dezvelită”cuocaziaconstruirii,întreanii198-209p.Chr.,unuihoreum de cătresoldații cohorteidaciceamintite. Inscripțiaesteflancată la stângadeo sabiecuvârfulîncovoiat(Fig. 1/3).Oaltăsabiecurbăafost incizatăpeunblocdepiatră încastrat în zidulunuialtdepozitdecerealeridicatdecătreCohors I Thracum civium Romanorum (cca.219p.Chr.)64.Ambelesăbiisculptatesubliniazăorigineaunitățilorstaționateaici,celpuținamilitarilordinprimelecontingenteșichiardacăelenureflectăarmecurbeaflateînuzulunității65,suntclarsimboluriasociatedacilor.

Alțimilitari,înspecialcumisiunidepază,suntatestațiînEgipt,undeasigurau

provenițidinrândurilealiațilorluiDecebal,sarmați,germanici,celțietc.58.Petolescu2002,p.47.59.Russu1980,p.37-43.Dana,Matei-Popescu,2009,p.218-231.60.Petolescu2002,p.48-49.61. Ostaşii învață strigătele de luptă strămoşeşti ale fiecărui neam strigătele […] getice pentru geții(Arrian,Arta tacticii,44,1,p.138).62.Păstrareaarmamentului(levis armatura)șiatacticilorspecificefiecăruidetașamentetnic,provenitdinrecrutareaunorbarbari,esteidentificatădoarînrândulauxiliarilor(atâtceledecavalerie,câtșiunitățilorde infanterie)fieprin titulaturaunității (...sagittariorum),fieprinmodulde luptă (ex.prăștiașii baleari,cavaleriamaură,arcașiipalmyrieni,britonii,sirieniietc.).Esteposibilcașiuneleunitățiauxiliareconstituitedindaci,dupătransformareaunitățilorneregulatedegentes barbaresubTraian,să-șifipăstratarmeleșimoduldeluptă,celpuținoperioadă.63.Russu1980,p.31,fig.5;Petolescu2002,p.148-151.64.Russu1980,p.31;Petolescu1980,p.1049.65. Chiar dacă unitățile recrutate ar fi folosit armele naționale lamomentul înființării, prin pierderi șirecrutărisuccesive,elementeleetniceinițialeseestompau,darmemoriaoriginiidaciceafostpăstratăatâtprinnumeleunității,câtșiprinemblematicasabiecurbă(Borangic2015p.56-58).

33

înprincipalcariereleșiexploatăriledeporfirșimarmurădinestuldeșertului.Numeroaseostraca descoperiteaiciconținonomasticădacicăsaufacreferirelasoldațiidacicantonați.

Dintrecategoriilededaciajunșiînteritoriileromane,meritănotațiaceiacareaufost fie deportați, fie s-au refugiat ei la sud deDunăre, din calea altor năvălitori.Dinrândurileacestora,mulțiînrolațiînarmată,caleaceamaisigurăspreocarierădesucces,nu puțini au urcat pe scara socială, dobândind titluri, nume, glorie, avere66, iar câțivaauajunschiar lapurpura imperială.EstevorbadesprePubliusCorneliusRegalianus67,MarcusAciliusAureolus68, Caius GaleriusValeriusMaximianus69, GaleriusMaximusDaia70, Valerius Licinianus Licinius71. Prezența acestor personaje pe tronul imperial,uneori doarmeteoric, nu obligă civilizația dacică saumoștenirea dacică cu nimic. Eiaparțineaudejadeunasaumaimultegenerațiilumiiromane,iaraccesullademnitateaimperialăeraoconsecințăaacesteiintegrări.Faptelelordearme,căciauluptatîmpotrivadacilorliberisauacarpilor,demonstreazăasta.FragmenteledinscrierileluiLactanțiu,adeseainvocateînsprijinuluneiimposibileafinitățiimperialecuideeadacicăsuntdoarecourialeadversitățiiliteratuluifață de acei împărațicareaupersecutatcreștinismul72. Nu trebuieînsăabsolutizatăaceastăaversiunepersonală,căciexistențaunorjunte militarepefondetnic(tracic,ilir,dacic)73,fiecarecupropriulprogrampoliticșipropriileaspirațiilatron,erauorealitateconstantă,pecareImperiuloresimțit-odinplin.Lactantiusnuafăcutdecâtsăexacerbezedetaliilealtfelcomunealemomentului.

Probabil o categorie largă, dar despre care avem cele mai puține consemnări,

66.Russu1976,p.58-60.67.?-260p.Chr.GuvernatoralMoesieiInferior,afostproclamatîmpăratdecătrearmateledelaDunăre.S-adeclaratdescendentalcaseiregaledacicefiepebazauneirealități,fiepentruacâștigasimpatiedinparteatrupelor,undeactivaumulțisoldațitracișidaci.Puterealuis-amanifestatdoarînMoesiașiPannonia(Russu1980,p.57-58).68.267-268p.Chr.SurseleepociiafirmăcăeralaorigineunpăstordinDaciaTraiană,căciceadinsudulDunăriinuexistaîncă,devenitgeneralpebazameritelormilitare.Ajunscomandantulsupremalcavaleriei,afostproclamatîmpăratdecătrearmată(Russu1980,p.58-59).69.305-311p.Chr.S-anăscutîntr-unsatdinDaciaRipensis,cafiualunuitraclocalșialuneirefugiate,Romula,delanorddeDunăre,caurmareaatacurilordinperioada242-245p.Chr.Afostpăstor,deundeporecla de Armentarius (Ciobanul)și s-a remarcatșielpebazameritelormilitare.Deși inițialaaplicatcuduritateedicteleimperialeîmpotrivacreștinilor,cupuțintimpînainteamorțiile-arevocat,fiindprimulîmpăratcareaacordatlibertateadecredințănoiireligii(Russu1980,p.59-64).Galeriusaordonatîn306p.Chr.efectuareaunuirecensământpentrustabilireaimpozitelor(capitatio),delacarenuerauexceptaţilocuitoriioraşelor şinicimăcarceidinRoma,ocaziecucare scriitorulLactanțiua spuscă împăratula îndrăznit să procedeze cu romanii şi cu supuşii lor la fel cum au procedat strămoşii noştri cu cei învinşi, conform legilor războiului, deoarece părinţii lui au fost supuşi recensământului, pe care Traian, după ce i-a învins pe dacii care reluaseră luptele cu încăpăţânare, l-a introdus drept pedeapsă (Lactantius,De mortibus persecutorum,XXIII,5).70.305-313p.Chr.ErafiulsuroriiluiGalerius,carel-aproclamatCaesar,iarapoiși-aluatsingurtitluldeAugustus.71.308-324p.Chr.Proveneadintr-ofamiliedețăranidaci,dinMoesia.TovarășdearmealluiGalerius,carel-a proclamatAugustus.CumnatalluiConstantincelMare,operioadăaudomnitsimultan,fiindapoiucisdeacesta.72. Când primise titlul de împărat el [Galerius] a declarat că este dușmanul numelui de roman și că vrea să schimbe titulatura Imperiului Roman cu aceea de Imperiu Dacic. [...]Căciaproapetoțiînsoțitoriidinsuitasaeraudinneamulacelora(Lactantius,De mortibus persecutorum,XXVII,9;XXXVIII,7).73.Hügel2003,p.152-153.

34

esteceaaprizonierilor,dintrecareuniiaudevenitgladiatori74,iaralțiisclavidomestici(șiulteriorliberți).Inscripțiidespreaceștiaprovindinmultepărțialeimperiului(Italia,Pannonia,Dalmația,Grecia,Mauretania,Hispania,Gallia,Moesia)75,darcăderealorîncaptivitateaavutlocînmaimulteperioade,respectivînaintea,întimpulșidupărăzboaieledaco-romane76.Urmelelorsuntînsăpuțineșinesigure,viațadesclavfiindadeseascurtășipuținimportantă.Numărullorrealesteimposibildestabilitcuprecizie.

Din rândurile lor au provenit modelele pe care s-au bazat sculptorii romaniîn realizarea operelor de artă publice sau particulare: Columna lui Traian, metopelemonumentului de laAdamclisi, statuile din For, stela de la Philippi, busturi, capete77 etc.Pieseledeartămobilăaufostrepertoriaterecentîntr-outilășiîngrijitămonografie(Velcescu2015)încare,chiardacănuavemsiguranțacătoatereprezintădaci,ridicăunelesemnedeîntrebareprivindmotivul,calitateașifrecvențacucaredaciiaufostimortalizațiîn artă. Nu în ultimul rând, trebuie amintite numeroasele emisiuni monetare bătuteîncepândcuepoca luiTraianșipână laM.AemiliusAemilianus (253p.Chr.), careaulegăturăcudaciișiDaciaînvinsă,darșicuprovinciaromanăDacia.Deremarcatcăuniiîmpărațicareauluptatîmpotrivadacilorliberi,luându-șititluldeDacicus sau Carpicus,auemismonedecuocaziavictoriilorpecareesteilustratăcelebrafalx dacica,simbolalRegatuluidac,acumpusăînmânaprovincieiDacia,personificată78(Fig. 1/4).

UltimaregiuneîncareputemvorbidespredaciestechiarprovinciaDacia,careesteînsășiceamaivitregitădelipsainformațiilor scrise despre populațiaautohtonă.Aceastaeste,înschimb,binedocumentatăarheologic,multtimpsingurasursădeinformare.

Aceastălacună,respectivabsențaoricăroratestăridenumedacicedinprovinciiledacice,afostmultăvremeosincopăserioasăacercetării79,cuatâtmaimultcucâtlacunanuareniciunprecedentsauvreocorespondențăînîntreagaistorieaimperiuluiroman80. Șicercetărirecenteaudoveditcălipsaacestorinscripțiiafostdoarunstadiualcercetării.

Primadescoperireaavutlocîn1987șiaconstatîntr-oseriedeșapteplăcuțevotivede aur81,dedicatenimfelor,laGermisara(aziGeoagiu-Băi,jud.Hunedoara).Cincidintrepieseauinscripții,iarunaprezintăurmătorultext:Nymf / is Dece / balus Lu / ci(i) posuit82,

74.Russu1980,p.44.Deasemeneaputemapreciacădincei10.000sclavicareauluptatînarenecuocaziacelor123deziledejocuripubliceoferitedeTraian,majoritateaaufostdaci(Bodor1999,p.57),fărăsăputemapreciacâțidintreaceștiaausupraviețuitmăcelului.75.Bodor1999,p.55.76.Bodor1964,p.144-148.77.Cca.130depieseanalizate,lacareseadaugăreliefurilemonumentelorpublice(Velcescu2015,p.31-312).78.Borangic2015,p.60-75.Foarteprobabil,unelemonetăriiaurefolositvechilematriţeșiimplicittemelemonetare, dar rămâne de remarcat faptul cămonedele,maimult decât orice categorie de artefacte sauscrieri,aucontribuitlapopularizareaînîntregulimperiuadacilor.Mesajulgravatadepăşitcumultlimiteleimpusedetimpşifactoriiantropici,monedelefiinduneledincelemaiperenemonumente,tezaurizareaşiascunderea lorfăcândposibilă transmitereainformațieișimesajuluimult timpdupăepocalor.Avândînvederepresiuneaconstantă,deaproapetreisecole,delafrontieradunăreanăadacilorliberi,putemspunecătemeleiconograficeîndiscuțieauîntreținutșifixatnumeledacilorînimaginarulAntichitățiitârzii.79.Existăolipsădesăpăturiînașezărilecivile,atâtrurale,câtșimilitare,întoateprovinciiledacice.80.Matei-Popescu2017,p.151.81.Pelângăplăcuțelevotive,dinacelașilocmaiprovincca.600monede,ostatuiedemarmură,patrualtaresaubazedestatuidecalcarşialtenumeroaseobiecte(Piso,Rusu1990,p.9).82.Piesa,cunr.deinventar34536,seaflăînpatrimoniulMCDR,Deva(Pescaru,Pescaru2007,p.49,Pl.V).

35

traduscaNimfelor le-a pus (caofrandă)Decebalus, fiul lui Lucius83 (Fig. 2/1).Pelângăvaloareaistoricădeexcepție,inscripțiarelevășiosituațieinteresantă.Tatălceluicareadepusofrandaarenumeroman,Lucius,întimpcededicantularenumeautohton.Piesaafostdatatălargînceade-adouajumătateasecoluluialII-lea84șiacestaspectmodificăradicalpeisajulprovincieidinaceeaperioadă.ÎnprimulrândestevorbadesprenumeleregeluiDecebalșipurtarealuidecătrefiulunui individcunumeroman,ceeacearatăcăpercepțiaasuprarăzboaielorlocaleînDaciaseschimbasedestulderepede.A-țiafișaidentitateadacicăsauateasociacudaciinu(mai)eraunhandicapsocial.Apoi,oastfeldeplăcuțădeaur reprezentaovaloareeconomicăevidentă.Numulți îșipermiteauunastfeldesacrificiucostisitorșiputemsocotidedicantuldreptunindividprosper,integratsocietății,căciseînchinănimfelorșicunoaștesaumăcarfoloseștescrisulșiimportanțalui în semnificația actului religios. Individul nu era un oarecare și putem vorbi de orenaștereaeliteilocale,chiardacădoareconomică.Lafinal,secuvineoscurtămențiuneasupradivinitățilorcăroraacestDecebal,fiulluiLucius,lededicăacesteofrandescumpe.Este îngeneralacceptatcăbăile termaledelaGermisara85șiefectele lorcurativeeraucunoscuteșiînepocaRegatului86,însășinumeleloculuifiinddeoriginedacică87.Dincâtesecunoaștedesprevechile religii indo-europene,divinitățilecarepatronau izvoareleșiapeleeraucelmaiadeseafeminine,iarînspațiultracicsud-dunăreannimfelefăceaupartedinculteleautohtonelargrăspândite,însoțindu-luneoripezeulApollo.Înacestcadru,pareverosimilăipotezacăîncazulnimfelordelaGermisaraputemvedeavechidivinitățidacicealeizvoarelor,iarDecebal,fiulluiLucius,dacdeneam,nudoarcăși-aasumatpublicoriginea,cipoateaținutsăaducăjertfeunordivinitățistrămoșești,într-osituațieextremdeimportantă,așacumestesănătatea88.

Lucruriledevinșimaialerte,căcicercetărișistudiirecenteauscoslaivealășialtedoveziepigraficeînlegăturăcuprezențadacilorînspațiulpublicalprovinciei.Concentratasupra populației indigene, recent istoricul D. Deac a adunat o serie de documenteepigraficeedite,pecarelereanalizeazăîncontextullorsocial.DovezilediscutateconstauîntreimonumentefuneraredinDaciaPorolissensis,odiplomămilitară(și una din afara provinciei),oplacăvotivă și două țigle.Înaceastăcolecțieonomasticăestevorbadespresoldați de origine dacică care își desfășoară serviciul în unitățile din provincie, dar șidespre soțiile unormilitari, unii traci sau chiar daci, și ele având nume dacice (Aelia Prisosta,Aurelia Mamutso,Aurelia Tsinta,Diurpa,Ulpia Amadusa).Întresoldațiidacial căror nume apare pematerialul epigrafic se distinge și unDiegis89, nume de certă

83.Piso,Rusu1990,p.12.84.Depunereaaavutlocînaintedeanul212p.Chr.,ancândmareamajoritateaperegrinilordinimperiudobândesccetăţeniaromanăşi,odatăcuea,tria nomina.85.LaPtolemeuapareînformaGermizera (III,8,4).86.AlăturidealteasemeneapunctedinDaciapreromană(Crișan2007,p.202-211).OaltădovadăestedescoperireaaiciaunormonededinThasos,Apollonia,Dyrrhachiumşiaunordenarirepublicani.87. Germ- =„cald”și-sara (zěra, zara), „apă”(Russu1967,p.108;p.119),cuoposibilătraducere„Izvoarele (Apele)calde”.VezișitoponimulDeusara (Apa/Izvoarele zeului/zeilor)laGostar1956a,p.92.88.Piso,Rusu1990,p.17.89.PeocărămidădescoperitălaGherlaapareșinumeleDegi(Fig. 2/2),careînopinialuiD.DanatrebuiesăfiecititDiegis(Dana2016,p.101-103).

36

rezonanțădacică90. Faptulcă aceștiindiviziaparîn așezărilemilitareșiaproapetoatepotfidatateîn

secolulalIII-leap.Chr.,poatefiexplicatprinfaptulcă,începândcudinastiaSeveriană,aufostinvestițimaimulțibaniînmediulmilitaralDacieiPorolissensisșiastfeltotmaimulțisoldațiși-aupermismonumente91șieducație,completândastfelparcimoniasurselorscrise despre populația autohtonă din provinciaDacia.Numai este nici o îndoială căaceastălipsăadocumentelorscrisedespredaciidinprovincieestedoarunneplăcutstadiualcercetării.Seadaugăfaptulcă,spresfârșitulstăpâniriiromanedinDacia,cuexcepțiacomandanțilorșiaunuimicprocentdemilitari,grosul trupelorfuseserecrutatpeplanlocal92.

Încontinuareadosaruluiarheologicsubstanțial,informațiilecerăzbatdinsurseleliterarerecompunpeisajulethnos-uluidacdedupăcucerirearegatului.Chiardacălaoprimăevaluare,dateleparrarefiate,trebuieținutcontdeamplitudineaoperațiilormilitaredintimpul luiTraian,defaptulcăuniidacierauindependențifațădeSarmizegetusa–acest lucrusevedemaiclarodatăcuafirmareacostobocilorșiacarpilordupăcăderearegatului–șidestatutulpopulațieiindigenedinprimeledeceniidupăcucerire.

Faptul că autohtonii din provincie nu s-au manifestat ca daci în materialeleepigraficeadusînscurt timplaideeadevenităloccomun,căînDaciaRomanăeliteleautohtone au dispărut cu totul. Dosarul istoric prezentat numai poate susține o atareimagine.Pelângăinscripțiileacumcunoscute,încarerecunoaștemnumeevidentdacice,sepotadăugași aceidacicare,dintr-unmotiv saualtul, au trecut în tabăra romanășis-auintegratrapidînstructurilenoiiprovincii.AbundențadeUlpius, Aelius,Aurelius93 artrebuisăobligelaaceastăreflecție.Seînțelegecăstatutullornueraaccesibiltuturordacilor,dindateleistoricereiesecădoarcarieramilitarăle-apermisunorasăurcepescarasocială,așacum,dealtfel,s-aîntâmplatcumajoritateadacilorajunșiînrestulimperiuluișidesprecareavem informații.Calitățile lor războinice i-au făcut remarcați, apreciați,respectați șiprobabilbogați,unii ajungând,cumamvăzut,pebazameritelormilitare,pânăpetronulCezarilor.

Filonuldacicarămasvigurosșidincolodefrontiere,deundeîncămaibinedetrei secole, singuri sau în diverse alianțe, dacii liberi, costobocii și carpii au zguduitperiodic granițele imperiului. Din păcate, nici despre structurile lor interne, sociale,politice,religioasesaumilitarenuavemdatesaudetalii.Totceștimestestatutullordeadversari persistenți și redutabili aiRomei.Putemcelmult spunecăo atareprezență,forțășipresiuneasupralegiuniloreraimposibilăfărăoelitărăzboinică.Căaceastan-aavutputerea,condițiileșimaialesprogramulspiritualșipoliticalaceleiacareaedificat90.DanDeac,Dacian in Dacia Porolissensis after the Roman Conquest. The Epigraphic Evidence,mss (încursdepublicare,cubibliografiafiecăruicaz).Mulțumescpeaceastăcaleautoruluipentruaccesullamanuscrisșiinformațiilesecundareoferitecumaximăcordialitate.91.PentruaaveauneleelementedecomparațiesepotfolosisituațiisimilaredinImperiu.Astfel,însecolulII p.Chr., în provinciile africane cheltuielile de înmormântare puteau ajunge până la 20.000 denari, înfuncțiedecomplexitateaceremoniei.Aproximativînaceeașiperioadă,înDaciaunajutordeînmormântare,inclusivcumonumentfunerar,plecaudela800denari(Hügel2003,p.108-109),costuriagravatedeinflațiagalopantă.92.Hügel2003,p.154.93.BogdanCătăniciu2007,p.53.

37

regatul,estevizibilînparcursuleiistoricșiînrezultateleobținute.Le-aulipsitceeacesociologiinumescmasa de cristalizare, acelegrupurimici, înarmate, rigide ideologic,caresădeclanșezemulțimile94.

Șile-amailipsitceva.Sociologiișipsihologiisuntdepărerecănumărulmembrilorunuigrupcoerentșiînchegatsocialnupoatefimaimaredecca.150-200deindivizi,numărcarepermiterelaționareafiecăruiindividcuceilalțidingrup.Numărulfinitderelațiifaceposibilăcunoaștereareciprocăafiecăruimembru,astfelcăordineainternășiierarhiaestemenținutănatural,subformauneidisciplineformale.Unpragmaimareducerapidlarupereaconexiunilor,urmatădefragmentareagrupului,căcisumarelațiilorposibiletindenaturalcătrenumăruldeindivizicarepotinteracționa.Ungrupmaimarerămâneînsăunitpentrucătransferăînplanulfantasticalexistențeisarcinasocializării.Credințaîntr-unmitcomun,ceexistădoarînimaginațiacolectivă,reuneșteușoroamenicarealtfelnuarfiinteracționat,dândnașterelacooperareumanelaoscarăsuperioarăfamiliei,grupului,clanuluisauchiartribului.Oentitatepolitică,așacumafostregatuldac,sebazeazăpeoordineimaginară–capabilăsăsurclasezeșiînlocuiascărelaționareaindivid-individ–posibilădoardacămasapopulațieiosprijinășicredeînea.Unastfeldesprijinnusepoateobține(doar)prinviolențăsaucoerciție.Esteîntotdeaunanecesarcaatâtbazapiramideisociale,câtșielitasăcreadăînaceastăordineimaginată,înmitulcomun95.Singuraproblemăestecăprincipiileordiniiimaginare,mitul,înesență,casăîșiîndeplineascărolul,arenevoiedetimpșidepromotori.Oelităcarenu-șicultivămiturile,nu-șieducăbazelesociale,prinreiterareaprincipiilorcaremenținordineaformală,estelipsitădecapacitateadeacomunicacupropriilefundamentesocialeșieste,înfinal,condamnatălaepuizare96.

Careafostacestmit,cearficimentatordineasocialăîncazuldiferitelorcomunitățide daci liberi, nu știm.Putemdoar presupune că ele erau relativ diferite, în ciudauneiculturimaterialecomune,căcialtfelnusepoateexplicalipsadeagregarepetermenlung.Poveștilelordesprelume,strămoși,vise,zei,eroi,într-uncuvântimaginarulcolectiv,eraufragmentate.Capacitateascăzutăanucleelormilitareexistente,dea-șiconstruiunsetdeentitățiimaginare,înjurulcărorasăgravitezeîmpreunăcucelelaltestraturisociale,poatefiunadinexplicațiile insuccesului lor istoric.Deși forța lor s-a făcut simțităaproape lafeldemultcaceaarăzboinicilorregatului,viselelor,realitateaimaginatăafostmultmaimodestă.Înabsențaacestorvise,impulsullors-auconsumat,meteoric,înistorie97.

AbrevieriAMN –Acta Musei Napocensis,MuzeulNaționaldeIstorieaTransilvaniei,Cluj-Napoca.Apulum – Apulum,Acta Museii Apulensis, BuletinulMuzeuluiregionalAlbaIulia,AlbaIulia,1,1942(din1992MuzeulNaționalalUnirii).ArhMold – Arheologia Moldovei,InstitutuldeArheologie,Iași.Crisia – Crisia. Culegere de materiale și studii,MuzeulȚăriiCrișurilor,Oradea.

94.Borangic2017,p.477.95.Harari2017,p.95-107.96.Borangic2017,p.478.97.Borangic2017,p.478.

38

Dacia – Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en Roumanie.București,I,(1924)–XII(1948),N.S.: Revue d’archéologie et d’historie ancienne. InstitutuldeArheologie„VasilePârvan”,București.EphNap – Ephemeris Napocensis,InstitutuldeArheologieșiIstoriaArtei,Cluj-Napoca.RMI –Revista Monumentelor Istorice,InstitutulNaționalalPatrimoniului,București.Sargetia – Sargetia,BuletinulMuzeuluijudețuluiHunedoara(ActaMuseiDevensis),Deva.Thraco-Dacica – Thraco-Dacica,InstitutuldeTracologie,București.

BibliografieIzvoare:Fontes I

Fontes I – Izvoare privind istoria Romîniei,I,Ed.AcademieiRepubliciiPopulareRomîne,București,1964.DioCassius

DioCassius,Istoria romană,vol.I-III,studiuintroductivprof.univ.dr.Gh.Ștefan,trad.șinoteconf.univ.dr.A.Piatkowski,București,1973.

StrabonStrabon,Geografia,vol.I-III,traducere,noteșiindicedeF.Vanț-Ștef,Ed.Științifică,București,1974.

TacitTacit, Despre originea și țara germanilor, traducere și note TeodorA. Naum, prefațǎ N. Lascu, Ed.Științificǎ,București,1957.

Volume şi articole:Bichir1973

Bichir,Gheorghe,Cultura carpică,Ed.RepubliciiSocialisteRomânia,BucureștiBichir1983

Bichir,Gheorghe,Ramura nordică a dacilor-costobocii,Thraco-Dacica,IV,1-2,p.59-68.Bichir1996

Bichir,Gheorghe,Dacii liberi din nordul Daciei,Thraco-Dacica,XVII,p.191-201.Bodor1964

Bodor,Andrei,Contribuții la problema cuceririi Daciei,AMN,I,p.137-160.Bodor1999

Bodor,András,Sclavi și liberți în Imperiul Roman și soarta prizonierilor de război daci,înD.Protase,D.Brudașcu(coord.)Napoca. 1880 de ani de la începutul vieții urbane,Cluj-Napoca,[s.n.],p.55-63.

BogdanCătăniciu2007BogdanCătăniciu, Ioana,Daci și Romani: Aculturație în Dacia,AcademiaRomână,Centrul de StudiiTransilvane,Cluj-Napoca

Borangic2015Borangic,Cătălin,Dacorum Falces. Armele încovoiate ale dacilor,Ed.AcademieiRomâne,CentruldeStudiiTransilvane,Cluj-Napoca

Borangic2017Borangic,Cătălin,Seniorii războiului în lumea dacică. Elite militare din secolele II a.Chr.-II p.Chr. în spațiul carpato-dunărean,Ed.Istros,Brăila-AlbaIulia

Crișan2007Crișan,IonHorațiu,Medicina în Dacia (de la începuturi până la cucerirea romană),D.Alicu,E.Crișan(ed.),Ed.Dacica,București

Dana2003

39

Dana,Dan,Les Daces dans les ostraca du désert oriental de l’Égypte Morphologie des noms daces, înZeitschrift für Papyrologie und Epigraphik,143,p.166-186.

Dana,Matei-Popescu2006Dana,Dan,Matei-Popescu,Florian,Le recrutement des daces dans l`armée romaine sous l`empereur Tra-jan: une esquisse préliminaire,Dacia,N.S.,p.195-206.

Dana,Matei-Popescu2009Dana,Dan,Matei-Popescu,Florian,Soldats d`origine dace dans les diplômes militaires,Chiron,39,p.209-256.

Deac2013Deac,DanAugustin,Negotiating with the Dacians. The Case of M. Ulpius Celerinus, interpres Dacorum,EphNap,XXIII,p.313-322.

Dobson1978Dobson,BrianDie Primipilares. Entwicklung und Bedeutung, Laufbahnen und Persönlichkeiten eines rö-mischen Offizierranges (BeiheftederBonnerJahrbücher37),Köln-Bonn

Dumitrașcu1986-1987Dumitrașcu,Sever,Regele Pieporus și acțiunea costobocilor din secolul II e.n. Un istoric al problemei,Sargetia,XX,p.106-110.

Dumitrașcu1993Dumitrașcu,SeverDacia Apuseană,Ed.Cogito,Oradea

Gostar1956Gostar,Nicolae,Ramura nordică a dacilor - costobocii,BuletinulUniversității„Babeș-Bolyai”,Cluj, I,1-2,p.183-199.

Gostar1956aGostar,Nicolae,Inscripții și monumente din Germisara,Sargetia,III,p.5-99.

Gostar1970Gostar,Nicolae,Numele șioriginea costobocilor,Cercetăriistorice,1,p.109-117.

Harari2017Harari,YuvalNoah,Sapiens. Scurtă istorie a omenirii,Ed.Polirom,Iași

Hügel2003Hügel,Peter,Ultimele decenii ale stăpânirii romane în Dacia (Traianus Decius - Aurelian),Ed.NereamiaNapocae,Cluj-Napoca

Macrea1968Macrea,Mihail,Dacii liberi în epoca romană,Apulum,VII/1,p.171-200.

Matei-Popescu2017Matei-Popescu,Florian,The Dacians from Moesia Inferior,înMihailescu-Bîrliba,Lucrețiu(ed.),Migra-tion, Kolonisierung, Akkulturation im Balkanraum und im Osten des Mittelmeerraumes (3. Jh. v. Chr.- 6 Jh. n. Chr.),p.139-159.

Maxfield1981Maxfield,ValerieA.,The Military Decorations of the Roman Army, London

Muratori1742Muratori,LodovicoAntonio,Novus Thesaurus Veterum Inscriptionum tomus quartus

Nemeth2007Nemeth,Eduard,Relații politice și militare între Pannonia și Dacia în epoca romană,Ed.Tribuna,Cluj-Napoca

Opreanu1994Opreanu,CoriolanHorațiuNeamurile barbare de la frontierele Daciei romane și relațiile lor politico-diplomatice cu Imperiul,EphNap,IV,p.193-220.

40

Palágyi,Nagy2002Palágyi,SylviaK.,Nagy, Levente,Römerzeitliche Hügelgräber in Transdanubien (Ungarn),AkadémiaiKiadó,Budapest.

Pescaru,Pescaru2007Pescaru,AdrianaRusu,Pescaru,Eugen,„Decebalus” la Germisara,înN.D.Ion,R.Ștefănescu(ed.),In honorem Ioan Opriș. Patrimoniu-Muzeografie-Monumente istorice,Ed.C2Design,Brașov,p.45-54.

Petolescu1980Petolescu,ConstantinC.,Dacii în armata romană,RevistadeIstorie,tom33,nr.6,p.1043-1061.

Petolescu2002Petolescu,ConstantinC.Auxilia Daciae: contribuție la istoria militară a Daciei romane,Ed.ArsDocenti,București

Petolescu2010Petolescu,ConstantinC.,Dacia. Un mileniu de istorie, Ed. Academiei Române, București

Piso,Pescaru1990Piso,Ioan,Pescaru,Adriana,Nymphaeum-ul de la Germisara,RMI,59,1,p.9-17.

Popovici1990Popovici,RodicaAntroponim dacic scris cu litere latine înașezareadelaBorniș, Neamț (secolele II-III e.n.),ArhMold,XIII,p. 155-160.

Russu1971Russu,I.I.,Sextus Vibius Gallus,AMN,VIII,p.531-537.

Sîrbu1993Sîrbu, Valeriu,Credințe și practici funerare, religioase și magice în lumea geto-dacilor. Pornind de la des-coperiri arheologice din Câmpia Brăilei, Ed. Porto-Franco, Galați

Sîrbuet alii 2014Sîrbu,Valeriu,Oța,Liana,Vîlcu,Aurel,Neagu,Marian,Oprea,Vasile,Sudul Munteniei în secolele I a. Chr.-III p. Chr. Sarmați, daci, romani,Ed.Istros,Brăila

Toma2007Toma,Corina,Repertoriu orientativ al descoperirilor dacice de pe teritoriul Ungariei,Crisia,XXXVII,MuzeulȚăriiCrișurilor,p.65-77.

Velcescu2015Velcescu, Leonard,Dacii în sculptura romană. Studiu de iconografie antică, Ed.Academiei Române,București,

41

Mădălina Strechie

Cariere de subofițeri în unele inscripții romane din Dacia

Careers of non-commissioned officers in some roman inscriptions from Dacia

Abstract: The army was the main agent and actor of Romanization at the same time. This was also true for Dacia, as evidenced by the epigraphic texts found here. This study analyzes some of the Roman inscriptions discovered in Dacia, having as subjects Roman non-commissioned officers. The most important for the Roman army were the non-commissioned officers, because they were the ones who effectively dealt with the training of recruits, but at the same time ensured the link between the officers and the troop. The most numerous non-commissioned officers, and even the most important, were the centurions that actually make the object of our analysis. We note that these centurions we find in the inscriptions have an extraordinary career, fulfilling the centurion function in several Roman units and subunits, some of them being advanced to the rank of officer. Some of the centurions about whom we find out from the Latin inscriptions on Dacian territory, selected by us, have an old Italic origin, due to the fact that they belong to the Italic tribes. The non-commissioned officers’careers in Dacia also demonstrate, once again, the perfection and professionalism of the Roman army, which knew how to manage war, as well as peace with the help of its military men, regardless of their military rank.

Cuvinte-cheie: armata romană, centurioni, inscripţii latine, provincia Dacia, romanizare

Keywords: Roman army, centurions, Latin inscriptions, province of Dacia, Romanization.

IntroducereArmataromanăafostbrațulînarmatalRomei,dartotodatășiceamaieficientă

instituțieasa.CetateaEternăacucerit,s-aglobalizatșiaglobalizatlumeaprinagentuleicelmaibunșipregătit,militarulroman.Dacia,caprovincieaRomei,nuafăcutexcepțieîn ceea ce privește Romanizarea, ea fiind cucerită, supusă și împânzită de agenți ai

42

Romanizării,anumemilitariiromani,astfelîncâtDacia capta est.(Daciaafostacaparată- trad.n)Modelul roman a fost implementat și înDacia de cătremilitarii romani, toțiindiferentdegradullormilitar,delagenerali,laofițeri,lasubofiţeripânălasimplimilites (soldați) au acționat ca veritabili fabri (meșteșugari) de civilizație romană laNord deDunăre.

StudiulnostruseopreșteasupraunoradintresubofiţeriiarmateiromanestaționateînDacia, cei care formau cu adevărat un corpde specialiști înmeșteșugul războiului,centurionii,analizându-lecarierașirangul,așacumapareleîncâtevainscripțiidinDacia.

Înprimulrândșisubofiţeriiromaniaveauoierarhiebineprestabilită,eifiindprimelecadremilitarecareseocupauderecruți,ceicareseocupaudeinstrucțiaacestorașideintegrareatinerilorsoldațiînmașinăriaderăzboi,aproapedesăvârșită,aRomei.Așadarsubofiţeriieraupoatecelemainumeroasecadremilitare,darșicelemaiimportante,fărămuncalor,sistemulmilitarromannuarfifuncționat.InscripțiileromanedinDaciaaușipersonajecelebredinrândulcenturionilorromani,carierepecareleanalizeazășicomenteazăstudiulnostru.

Legiunea era unitatea de bază a armatei romane,careeradivizată la rândulei înaltesub-unitățimilitare,atâtde infanterie (celemaimulte), dar și de cavalerie.Astfel, olegiuneaavea10cohorte,fiecarecohortăavândșasecenturionilacomandă,carepurtauurmătoareledenumiri:hastatus prior, hastatus posterior, princeps prior, princeps posterior, triarius – pilus – prior, triarius – pilus – posterior.Celmaimicgraddecenturion(subofiţerromaneraaceladehastatus posterior,iarcelmaimareeraaceladeprimus pilus.1

Denumirile gradelor centurionilor romani proveneaudelaliniiledebătaiealefrontuluiroman,acies:primalinieeraformatădinhastati =recruțiinoi,ceicareîncasauprimiișoculluptei, denumirea lor fiind de la arma de atac hasta=suliță,centurionii acestora erau hastatus prior = sulițașul de mai

înainteșihastatus posterior =sulițașuldemaipeurmă(așadarinferiorcarangceluilalt);a doua linie a acies-uluiromaneraformatădinprincipes,soldațiiceimaiexperimentați,condușidecenturioniprecumprincepsprior=soldatfruntașdemaiînainteșiprinceps posterior =soldatfruntașdemaipeurmă,desigurcăprincepspriorerasuperiorîngradluiprincepsposterior,darambiileerausuperioricarangmilitarluihastatus priorșihastatus posterior;atreialinie,ultimadinacieseraformatădintriariunfeldeveteranireangajațiînarmataromană,ceimaibunisoldațiaiRomei,ceicareaveauovastăexperiențădeluptă,condușidecenturioniprecumpilus prior sau primus pilusșipilus posterior.Denumirealorvinede laoarmă,anumepilum =suliță, lance.Ar trebuisă luămîncalculpentrutraducere,termenuldelance,fiindsepareodiferențăîntrearmeleromanecumerauhasta șipilum, probabil căhasta era de aruncat fiindmai ușoară, iarpilum de parare și de1. Apud ConstantinC.Petolescu,Epigrafia latină, București,EdituraArsDocendi,2001,pp.75-76.

43

împuns.Deșicenturiilenuaveaunumărdeordine2,existatotușioierarhieîntrecenturioni,

așacumamdetaliatînceledemaisus.Promovarealaranguldecenturionerașieabinestatuată,existândpatruposibilități:1.funcționareacasoldatsubalternlacomandantuluneilegiuni,saucohortă;2.fostmilespretorian(așadardeproveniențăitalică,pretorieniifiindtrupedeelită

exclusivitalici,celpuținînperioadadeglorieaGărziiPretoriene);3.numireadirectădecătrecomandanțiilegiunilorsauacohortelor;4.foștimembriînadministrațialocală3.Mulți dintre centurionii cei mai de neam ales și care aveau o carieră militară

excepționalăputeauintraînordinulecvestru.Deasemenea,existașireversul,anumecafoștimembriiaiordinuluiecvestrusădevinăcenturioni,adicădegradau,delafuncțiadeofițer,cuvenitătagmeilor,treceauîntr-oaltăcategoriedesubofiţer.

Cariere de subofiţeri remarcabili din unele inscripții din DaciaCarieră de subofiţer (CV de centurion)4

CIL,III,7904;IDR,III/2,205,p.180EPONAB(US)ETCAMPESTRIB(US)SACR(UM)M(ARCUS)CALVENTIUSVIATOR(CENTURIO)LEG(IONIS)IIIIF(LAVIA)F(ELICIS)EXERC(ITATOR)EQ(UITUM)SING(ULARIUM)C(AI)AVIDINIGRINILEG(ATI)AUG(USTI)PR(O)PR(AETORE)V(OTUM)S(OLVIT)L(IBENS)M(ERITO)

În numele celor sacri din Epona și din Campestris, Marcus CalventiusViator, centurion al Legiunii a IV-a Flavia Felix (cea fericită), instructor al cavalerilor singulari (cavalerii unici-trupe speciale ale armatei romane, fiecare cavaler acționa pe cont propriu-s.n.) a îndeplinit de bunăvoie făgăduința sacră celui care a meritat, Caius AvidiusNigrinus, guvernator cu rangul de pro-pretor (în locul pretorului).-trad.n.

Înacesttextepigraficavemdeafacecuuncenturionremarcabil,provenit,celmaiprobabil,dinrândulfoștilormilitespretorieni,maialescăelerainstructorpentrucavaleriispeciali.Tindemsăcredemcăeraprimuldintrecenturioni,maialescăeralacomandaunortrupedecavalerie,deoarececomandanțiidecavalerie,indiferentdegraderausuperioricomandanților de infanterie. Centurionul are tria nomina, Marcus CalventiusViator,

2.Cf.ConstantinC.Petolescu,AuxiliaDaciae,București,EdituraArsDocendi,2002,p.39.3.Apud,AdrianGoldsworthy,Totul despre armata romană, TraduceredinlimbaenglezădeLianaStan,București,EdituraEnciclopediaRAO,2008,p.70.4.***Inscripțiile antice din Dacia şiScythia Minor, ColecțieîngrijitădeD.M.PippidișiI.I.Russu,Seriaprima,Inscripțiile Daciei Romane, volumul III, Dacia Superior 2, Ulpia Traiana Dacica Sarmisegetusa (IDR, III/2),Adunate,însoțitedecomentariișiindice,tradusedeIoanI.RussuîncolaborarecuIoanPisoşiVolkerWollmann,București,EdituraAcademieiR.S.R.,1980,p.80.

44

ceea ce-i demonstrează cetățenia romană.De asemenea, se pare că a fost subaltern alguvernatoruluiCaius AvidiusNigrinus,căruiaîidedicăinscripția,dupăcumi-afăgăduit.

Limbalatinăfolosităaiciesteunacorectăgramatical,utilizându-secazulNominativ(N.)pentrucelcarededică,anumecenturionulnostruMarcus CalventiusViatorșicazulDativ(D.)pentrucelcăruiaisededicătextulepigrafic.

Inscripțiafacepartedincategoriacelorvotive.PrinaceastăinscripțiesedezvăluiecâtdeimportanțăisedădeaDacieidecătreImperiu,dinmomentceseaflaaiciînmisiuneun subofiţer din trupele de elită aleRomei. Formula epigraficăV. S. L. M. este foarteuzualăînepigrafialatină,demonstrândcaracterulvotivaltextuluiepigrafic.

Carieră de subofiţer (CV de centurion provenit din tagma cavalerilor)5

IDR,III/2,429,p.264SEX(TUS)PILONIUSSEX(TI)F(ILIUS)STE(LLATINATRIBU)MODESTUSBENEVENTO(CENTURIO)LEG(IONIS)IIIIF(LAVIAE)F(ELICIS)IIIHASTATUSPOST(ERIOR)ANN(ONRUM)XXXVIIORDINE(M)ACCEPITEXEQUITEROMANOMILITAVITINLEG(IONE)VIICL(AUDIA)P(IA)F(IDELI)ETVIIIAUG(USTA)ETXIC(LAUDIA)P(IA)F(IDELI)IMINER(VIA)P(IA)F(IDELI)STIPENDISCENTURIONICISXVIIIIH(IC)S(ITUS)E(ST)T(IBI)T(ERRA)L(EVIS)

Sextus Pilonius Modestus, fiul lui Sextus, din tribul Stellatina, din Beneventum, centurion al Legiunii a IV-a Flavia Felix (Flavia cea fericită), de trei ori sulițaș în ariergardă,(centurion ca sulițaș din ariergardă) a fost acceptat la 37 de ani în ordin(încadrulsubofiţerilor) dintr-un cavaler roman, a luptat în Legiunea a VII-a Claudia, loială în credință și în Legiunea a VIII-a Augusta ( a lui Augustus) și în Legiunea a XI-a Claudia loială în credință și în Legiunea I Minervia loială în credință, înfăptuind serviciul militar de centurion timp de 19 ani. Aici este îngropat (depus). Să-ți fie ție țărâna ușoară. -trad.n.

Încazulacestuitextepigraficestevorbadesprecarieraunuicenturionprovenitdintagmacavalerilor.Totdeproveniențăitalică,Sextus Pilonius Modestus,îșimenționeazătribul și localitateadin Italia.Nu știmde ce a fost centurion, practic retrogradânddinrândulofițerilorînrândulsubofiţerilor,elfiindhastatus posterior,servindînpatrulegiunitimpde19ani,îndeplinindserviciuldecenturionșinumilițiileecvestre.

EstefoarteinteresantcăSextus Pilonius Modestusmenționeazăfaptulcăprovinedinrândulcavalerilorromani,prinexpresia– ex equite Romano – șicăafostacceptatîn

5. ***Inscripțiile antice din Dacia şi Scythia Minor, ColecțieîngrijitădeD.M.PippidișiI.I.Russu,Seriaprima,Inscripțiile Daciei Romane, volumul III, Dacia Superior 2, Ulpia Traiana Dacica Sarmisegetusa (IDR, III/2),Adunate,însoțitedecomentariișiindice,tradusedeIoanI.RussuîncolaborarecuIoanPisoşiVolker Wollmann,București,EdituraAcademieiR.S.R.,1980,p.264.

45

rândulsubofiţerilorlavârstade37deani,servindarmataromanătimpde19anicașiomdebazăalsistemuluimilitarroman,primuleșalonalcelorcareexecutauinstrucțiaoștiiromane.

Inscripțiademaisusfacepartedincategoriainscripțiilorfunerare,deoareceeaîiestededicatăcenturionuluiamintitmaisus,lamoarteasa,fiindu-iamintităcarieramilitară,CV-ulsău.CazulfolositaiciesteN.șinuD.pentrunumele,tria nomina (carenedezvăluieunaltcetățeanroman)șipentrufuncțiilesale,probabilcăinscripțiaîiestededicatădecel/ceicarei-aufostheres/heredes =moștenitor/moștenitori.Formuleleepigrafice:H. S. EșiT. T. Latestăîncăodată,fărăechivoc,categoriafunerarăainscripției.DacăadunămanulincluderiiîncadruleșalonuluiinferiordecomandăalarmateiromanealuiSextus Pilonius Modestuscuaniideserviciucenturional,anumede19aniavemosumăde56ani,careprobabilareprezentatvârstadecesuluicenturionuluinostru.Easeîncadreazămedieidevârstăamilitarilorromanicugrad,nusimpliimilitari.

Deasemenea,toatelegiunileîncareaserviteraudistinseîncadrularmateiromane,treidintreeleavândepiteteprecum:piafidelis,oexpresiefoartegreutraductibilăînlimbaromână.Este interesantcăpentru legiunile încareaservitcașicenturionse foloseștecazulAblativ(Abl.),cerutdecătreprepozițiain.

Carieră de subofiţer (CV de centurion)6

CIL,III,6186;IDR,V,179,pp.212-213D(IS)M(ANIBUS)TIB(ERIUS)CLAUDIUSTIB(ERII)F(ILIUS)QUIRINA(TRIBU)ULPIANUSDOM(O)LAOD(ICEA)SYRIAE(CENTURIO)LEG(IONIS)XGEM(INAE)ETIIIIFL(AVIAE)ETXIIFULM(INATAE)ETIIICYR(ENAICAE)ETXFRET(ENSIS)ETIIADIUT(RICIS)ETVMA(CEDONICAE)VIXITANNISLVIH(ERES)S(EPULCRUM)F(ACIENDUM)C(URAVIT)

Zeilor Mani, Tiberius Claudius Ulpianus, fiul lui Tiberius, din tribul Quirina din casa Laodicea a Siriei, centurion al Legiunii a X-a Gemina (Geamănă, Dublă) și al Legiunii a IV-a Flavia și al Legiunii a XII-a Fulminata (Fulgerătoare), și al Legiunii a III-a Cyrenaica (din Cyrene) și al Legiunii a X-a Fretens și al Legiunii a II-a Adiutrix (Ajutătoare) și al Legiunii a V-a Macedonica,(din Macedonia)atrăittimpde56deani.Moștenitoruls-aîngrijitdemormântulcaretrebuiasă-ifiefăcut.-trad.n.

Aceastăinscripțieesteunafunerară,standard,deoareceîncepecuformulaD. M., Dis Manibus = Zeilor Mani,zeiiManifiindunfeldeghizipentrusufletelecelordecedați

6. ***Inscripțiile antice din Dacia şi Scythia Minor, ColecţieîngrijitădeD.M.PippidişiI.I.Russu,Seriaadoua,Inscripţiile din Scythia Minor, Volumul V, Capidava-Troesmis-Noviodunum, Adunate, însoțitedecomentariișiIndicideEmiliaDoruţiu-Boilă,București,EdituraAcademieiR.S.R,1980,pp.212-213.

46

în lumeadeapoi.Și înacest textepigraficlatin,funerar,avemocarierăremarcabilăaunuisubofiţeralarmateiromane,totcenturion,cetățeanromandupăceletria nominașidupătribul,foartevechi,Quirina,menționându-șifiliația,mairarăutilizatăîninscripțiilepersonajelor din eșaloanele inferioare de comandă ale armatei romane. Observăm căsubofiţerul,centurionulnostruareacelașiprenumecualtatăluisău,Tiberius,fiindcelmaiprobabilprimulnăscutalfamiliei.

Tiberius Claudius Ulpianus, fiul lui Tiberius, probabil tot centurion și acesta,era din tribul Quirina, din casa Laodicea din Syria, a servit în șapte legiuni, toatecelebre: a X-a Gemina, a IV-a Flavia, a XII-a Fulminata, a III-a Cyrenaica, a X-a Fretens, a II-a Adiutrix și a V-a Macedonica. Așadar a cunoscut înprofunzimearmataromană,fiindunomdebazăalinstrucțieimecanismuluideforțăal Romei, având,prin urmare, o carierăfoarteprodigioasă,cunoscândmeșteșugulluiMarte foarte bine, din moment ce aservit în șapte dintre legiunile Romei,recomandatdecalitățilesaledeinstructormilitar.DeșiinscripțiaîncepeîncazulD.,înmodcorectdeoarecelisededicăZeilorMani,numelecenturionuluinuesteînD.,cumarfifostcorect,deoareceluiisededicămonumentulfunerar,ciesteîncazulN.Legiunileîncarea servit seaflă încazulGenitiv (G.), înmodcorect.PentruexprimareavârsteicenturionuluisefoloseștecazulAbl.

Vârsta decesului este la 56 de ani, iar monumentul funerar și totodată CV-ulsubofiţerului i-a fostdedicatdecătremoștenitorul legal,heres.Găsimșio construcțieperifrastică pasivă: faciendum, folosită pentru a demonstra necesitatea ridicăriimonumentului funerar de către heres, cel mai probabil îngrijirea de cele necesarecomemorăriicenturionuluiTiberius Claudius Ulpianusfiindoclauzătestamentară.

DintrecenturioniicareaufăcutarmatădinrecruțiiRomeiînluminainscripțiilorselectatedenoipentruaceststudiu,personajulTiberius Claudius UlpianusarecelmaiimpresionantCV.

Observămcăsuntfoarteinteresanteșinumelelegiunilorromane,toatedenotândfieregiuneadeformare,fiemodalitateadeconstituire,fieunepitet,fieunpatronajdivin,celmaifrumosșisugestivîlconsiderămafiFulminata,proveninddelaverbulfulmino = afulgera,atrăsni7.Fulgerul/trăsnetuleraunsimbolalarmateiromane,fiindpescuturiletrupelor,capeceteașefuluipanteonuluiroman,Iuppiter.Simbolulacestaeracumultmaivechiîncivilizațiaromană,fiindomoștenireetruscă,darșiindo-europeană.

Pentrunumăruldeordineallegiunilorîncareaservitbravulcenturionsefolosește,corect,numeralulordinal.Formulaepigrafică:H. S. F. C.estemairarutilizatăîntexteleepigraficelatine.

7. Cf.Gh.Guțu,Dicționar Latin-Român,Edițierevăzutășicompletată,București,EdituraȘtiințifică,1993,p.186.

47

ConcluziiSubofiţerii armatei romane au reprezentat principala verigă de legătură între

corpul armatei și comandanții ei. Nu ar fi fost posibile cariere extraordinare ca a luiCaesar,generalulpolitician,fărămuncașiprofesionalismulsubofiţerilorromani,anumecenturionii.NuarfifostposibilecuceririleșiRomanizareafărădedicațiașiîndrumareaacestor centurioni, indiferent de legiunile în care au servit, indiferent de regiunile încareauantrenatsoldațiiromani.Studiulnostruaalesdoartreiastfeldedascăliaivasteipepinieremilitareromane:Marcus Calventius Viator, Sextus Pilonius Modestus șiTiberius Claudius Ulpianus, toțicenturionicuovastăexperiență,acărorcarierăne-aimpresionat,avândceeaceastăziamnumiCV-urimodel.

Daciaafostdupăcucerireasatotalromanizatășidatorităcarierelorextraordinareale acestor subofiţeri, centurionii, care fiind cetățeni romani, unii din triburile vechi,fondatoarealeRomei,auștiutsăreclădeascămiciRome,acoloundemisiuneamilitarăi-apurtat.Datorităcenturioniloraufostposibileintegrareaînvinșilorîntrupeleauxiliare,deoareceeiprininstrucție,antrenamenteșiempatieauștiutsăfacăromani,chiarsoldațiaiRomeidinceicareodinioarăi-aufostdușmani.

TexteleepigraficelatinedinDaciaabundăîncariereleacestoroameniextraordinari,tocmaiprinfaptulcăeiaufostprimiiromanizatoriaiDaciei,maialesprincunoaștereaarteiluiMarte.DinaceastăcauzănerevinedatoriadeascoatelaluminăacestemodelealeinițiatorilorînartaluizeuluirăzboiuluipentruCetateaEternă,indiferentundeeraeaprinarmateleei,inclusivînspațiulnostru.

BibliografieGoldsworthy,Adrian, Totul despre armata romană, TraduceredinlimbaenglezădeLianaStan,București,EdituraEnciclopediaRAO,2008.Guțu,Gh.,Dicționar Latin-Român,Edițierevăzutășicompletată,București,EdituraȘtiințifică,1993.***Inscripțiile antice din Dacia și Scythia Minor, ColecțieîngrijitădeD.M.PippidișiI.I.Russu,Seriaprima,Inscripțiile Daciei Romane, volumul I, (IDR, I),Introducereistoricăşiepigrafică,Diplomele militare. Tăblițele cerate,Adunate,însoțitedecomentariișiindice,traduseînromâneștedeIoanI.Russu,PrefațădeAcad.Prof.StefanPascu,președintelesecțieideștiințeistorice,București,edituraAcademieiR.S.R.,1975.***Inscripțiile antice din Dacia şi Scythia Minor, ColecțieîngrijitădeD.M.PippidişiI.I.Russu,Seriaprima,Inscripțiile Daciei Romane, volumul II, (IDR, II) Oltenia și Muntenia, Culese,traduseînromâneșteșiînsoțitedecomentariișiindicideGrigoreFlorescușiConstantinC.Petolescu,București,EdituraAcad-emieiR.S.R.,1977.***Inscripţiile antice din Dacia şi Scythia Minor, ColecţieîngrijitădeD.M.PippidişiI.I.Russu,Seriaprima,Inscripţiile Daciei Romane, volumul III, (IDR, III, 1) Dacia Superior 1, Zona de Sud-Vest (teritoriul dintre Dunăre, Tisa și Mureș),Adunate,însoțitedecomentariişiindici,tradusedeIoanI.Russuîncolabo-rarecuMilenaDušanić,NicolaeGudea,VolkerWollmann,București,EdituraAcademieiR.S.R.,1977.***Inscripțiile antice din Dacia și Scythia Minor, ColecțieîngrijitădeD.M.PippidișiI.I.Russu,SeriaaII-a,Inscripțiile din Scythia Minor, grecești și latine, volumul II, Tomis și teritoriul său, (IDR, II), Cu-lese,traduse,însoțitedecomentariideIorguStoian,indicideAl.Suceveanu,București,EdituraAcademieiR.S.R.,1987.***Inscripțiile antice din Dacia şi Scythia Minor, ColecțieîngrijitădeD.M.PippidișiI.I.Russu,Seriaprima,Inscripțiile Daciei Romane, volumul III, Dacia Superior 2, Ulpia Traiana Dacica Sarmisegetusa

48

(IDR, III/2),Adunate,însoțitedecomentariișiindice,tradusedeIoanI.RussuîncolaborarecuIoanPisoşiVolkerWollmann,București,EdituraAcademieiR.S.R.,1980.***Inscripțiile antice din Dacia şi Scythia Minor, ColecțieîngrijitădeD.M.PippidișiI.I.Russu,Seriaprima,Inscripțiile Daciei Romane, volumul III, 4, Zona răsăriteană,(IDR, III/4)Adunate,însoțitedecomen-tariișiindice,tradusedeIoanI.Russu,București,EdituraAcademieiR.S.R.,1988.***Inscripțiile antice din Dacia şi Scythia Minor, ColecţieîngrijitădeD.M.PippidişiI.I.Russu,Seriaadoua,Inscripţiile din Scythia Minor, Volumul V, Capidava-Troesmis-Noviodunum, Adunate, însoțitedecomentariișiIndicideEmiliaDoruţiu-Boilă,București,EdituraAcademieiR.S.R,1980.Petolescu,Constantin,C.,Auxilia Daciae, Bcurești,EdituraArsDocendi,2002.Petolescu,Contantin,C.,Epigrafia latină, București,EdituraArsDocendi,2001.Petolescu,Contantin,C.,Inscriptions externes concernent l’histoire de la Dacie, (vol. II – I.D.R.E.), Bucureş-ti,EdituraEnciclopedică,1996.Popescu,Emilian,Inscripții grecești și latine din sec. IV – XIII, descoperite în România,București,EdituraAcademieiR.S.R.,1976.

49

Bogdan Muscalu, Mihaela Muscalu

Vasele-butoi din mediul sarmatic iazyg

Barrel-shape vessels discovered in the Sarmatian Iazyges environment

Abstract: The barrel-shape pots of Sarmatian origin being different from the Roman ones, some authors searched for the origin of this type of pottery, in east, in the Pontic region. This category usually is formed from three parts, the small vessels sides being generally asymmetric. The asymmetrical barrel-shape pots, with the uneven distribution of weight, were surely used for hanging. The margins of the lateral ends, or the lateral collar were used to tie a rope to it. The uneven distribution of weight indicates that the cylindrical pots were not used just for hanging. It is unimaginable that a long rope was tied to the pot only to let the pot free, thus seeing it spin in circles. Because of the uneven distribution of weight the time of spin was larger. The method of utilizing these pots can be presumed: it is possible that the big pieces were used for preserving butter of cheese products; as for the smaller pieces were used for keeping of alcoholic fermented drinks. Barrel-shape vessels are not known in the Dacian, Daco-Roman and provincial Roman pottery, they are specific to the Nomad environment, the pieces found in Banat and Bačka being dated to the late Sarmatian period.

Keywords: Sarmatian period, pottery, Danube – Tisa environment, 4th -5th

century A.D.

Cuvinte cheie: perioada sarmatică, ceramică, arealul Dunăre – Tisa, secolele IV-V p. Chr.

Vasele în formă de butoi sau vasele înformădecilindru reprezintăocategorieceramicăspecificăîncadrulceramiciisarmatice.Majoritateadescoperirilordevase-butoiprovin,îngeneral,dinaşezări,excepţiifiindceledinmormintelesarmaticedelaDeszk(Ungaria),respectivSaravale(jud.Timiş).

Dinpunctdevederealtehniciiconstructive,vaselesarmaticedinaceastăcategorie

50

suntformate,deregulă,dintreipărţi:parteacentralăbombată,prevăzutăcuorificiuînpoziţiesuperioarăşipărţilelateraleprezentândcaneluripentrufixaresprecapeteleînchise.Marginile şi gâtul sunt confecţionate separat, fiind lipite ulterior asamblării celorlaltedouăpărţirealizateprintr-otehnicăasemănătoareconfecţionăriivaselorpentrupăstrareaalimentelor. Împărţireagreutăţii este inegală între celedouăpărţi componente, care sedeosebescprinformă.Deşirare,existăcazuriîncareguravasuluiesterealizatămanual(şinularoataolarului)1.

Acesttipceramicseregăseşteînmaterialularheologicdescoperitînaşezări,într-unnumărconsiderabilmaimaredecâtafostredatînpublicaţii,datorităfaptuluicănuse poate determina cu siguranţă, pe baza cioburilor părţilor, dacă ele aparţin unui vascilindric(înformădebutoi),diferenţiereadevaselepentruproviziifăcându-sedoarpringuradinparteasuperioară,şiceledouăcapetelateraleînchise.

PrimulcareatrageatenţiaasupravaselorînformădebutoidinmediulsarmaticafostL.Marton,care,pebazaformei,aadusbutoaieledinlutînrelaţiecufurtunuriledinpiele2.

Referitor la dezvoltarea categoriei ceramicemenţionate,M. Párducz a fost depărerecăacesteformes-audezvoltatînPannonia,vaseleînformădebutoideprovenienţăsarmaticădistingându-sedeceleromane.Vaselesuntîntr-adevărcunoscute,darnudoarînPannonia,ciînîntregulImperiuRoman.Ceamaisimplăformăaacestuitipestebutoiulînpicioare:cuopartedeschisăcareformeazăguravasului3.Înlegăturăcupieselepannonice,É.Bónisatrăgeaatenţiacăpieselecilindriceapar înformevariate,delaexemplarecuglazurăroşiepânălaexemplaredeterra nigra.AutoareadatapieselepannoniceînsecolulII,iardinprovinciilevesticeciteazăexemplaredinperioadacuprinsăîntresecoleleIIşiIV.Autoriimaghiaricontemporaniconchidcăvaselecilindriceromanenupotfiluatedreptmodelpentrucelesarmatice,poziţionateorizontal,eleprezentânddoaruneleasemănări4.

Secunoscpiesecutreiguri,darşivasecuogură.Laultimele,poatefiobservatăşi imitaţia cercului vaselor din lemn.Vasele romane poziţionate orizontal prezintă unpiciorsaustaupepicioruşemici,iarlaguravasuluicudouătoartemici.Vaselecilindricesarmaticenuaufostniciodatăprevăzutecutoartăsaupicioaredesprijin,eleneputândstapeporţiuneabombatăînparteadejos.

Celedouăpărţi lateralepotfi incizatesausimple,existândposibilitateacaunadintrepărţisăfietăiatădreptşicealaltărotunjită,oriambelepărţirotunjitesaueventualpuţinconice5.Oparteavasuluicilindricesteneornamentat,daraparşivasecusuprafaţanetezităsaulustruită.Înacestecazuri,parteanetedăseîntindeîntreceledouăcapetealepărţilorlaterale,decivertical(peroataolarului).Vasele-butoicusuprafaţalustruităsuntspecificedescoperirilorîncadratecronologicînperioadasarmatătârzieşiperioadahunică.Deviereadelaformăabutoaielorromaneşisarmaticetrimitelautilizarealordiferită.

A. Mócsy sublinia originea estică a butoaielor sarmate6. M. Párducz a dedus

1.Muscalu2012,218.2.Marton1909,154-158.3.Párducz1945,77.4.Bónis1942,16.5.Vaday1989,159,pl.45/1-2.6.Mócsy1965,107.

51

originealordinartaceramicăromanăşicitaunvascilindricdelaPoiana7.Sz.K.Póczya căutat originea acestui tip de vas (în legătură cu vasul cilindric sarmatic descoperitIntercisa),înest,înregiuneapontică8.ÎnbazinulMinusinsksuntatestatearheologicvasecilindricedinlemnşilut,totodatăelefiindprezenteşiînmediulalandinregiuneaAltai–Saian.Vaselecilindricedinlemncorespund,dinpunctdevederealformei,celordinlut.Laacesteexemplaresegăsescatâtceledouăgulerelaterale,câtşimargineaevazatăcaresefoloseapentruagăţat.Tipuldevasecilindricecareseputeauagăţasuntsemnalatelanivelarheologic,relativtimpuriu,diferenţiindu-sedoarprinmoduldeutilizare:TroiaIşiGoldberger(înregiuneaRies)9.

A. Mócsy a fost de părere că aceste vase au servit la fabricarea de băuturifermentate10.Înacestcaz,nusepoateexplicaformaprinfuncţie.Vaseleasimetrice,cuîmpărţireainegalăagreutăţii,aufostcusiguranţăagăţate.Margineacapetelorlateralesaugulerullateralaufolositlafixareafrânghiei.Împărţireainegalăagreutăţiiindicăfaptulcăvaselecilindricenuaufostdoaragăţate.Esteimaginabilcăfrânghialungăafoststrânsrăsucită, lăsându-seapoivasul liber,careserotea încerc.Dincauza împărţirii inegaleagreutăţiisemăreatimpulderăsucire.Deşimestecareaestefolosită lafermentaţie, înopinialuiA.H.Vaday,estemaidegrabăposibil,caacestevasesăfifostfolositedesarmaţilaproducereauntului şiabrânzei11.Pebazaexemplaruluide la Intercisasemaipoatepresupune că a fost transportat produsul finit, camarfă a comerţului de peste graniţă.Printrevaselecilindricedinperioadasarmatătârzieşihunică,aparşiexemplaredestul demari.Aicisepoateurmăricreştereaînmărime,existândsimilitudinicucelelaltetipuridevasefolositeîngospodărie.ConsiderămcăpresupunerealuiA.H.Vadayestevalabilănumaiîncazulvaselormari,deoarecelacelededimensiunireduse,capacitateamicănupermiteutilizarealorpentrubrânzeturi,eleservindcelmultpentrubăut.

Celemaimultevasecilindricesuntcunoscute,înprezent,înzonadecentruşidesudaCâmpieiPannonice.Înafarădevasuldemicidimensiuni,descoperitînmormântuldelaDeszk–Ujmajor12,maipotfimenţionatevaselecilindricedelaNagykert,Gyoma,Hódmezővásárhely–Fehértopárt, Hódmezővásárhely–Kopáncs, Hódmezővásárhely–Solt-Palé,Orosháza-Pusztaszentetornya şi Szeged–Öthalom13,Tiszafüred-Tiszaörvény,Tiszasas14. Se mai adaugă vasele de mici dimensiuni de la Doboz–Óvár15, BanatskiKarlovac–Ciglana-stari iskop16, Baranda–Ciglana17, dintr-un mormânt sarmatic de laSaravale18,descopeririledinSerbiafiinddatateînsecolulIV.

7.Párducz1952,39.8.Póczy1957,80.9.Istvánovits1981,119-121.10.Mócsy1965,107.11.Vaday1989,159.12.Párducz1945,pl.XI/1513.Párducz1943,165-167;Párducz1950,50;Mócsy1965,fig.3.14.Vaday1989,274,cat.332;277,cat.353.15.Párducz1950,50,pl.CXXX/39.16.Trifunović2000,89,T.V.17.Trifunović 2000, 86, T.II.15; Trifunović 2001, în http://curug.rastko.net/nezavisni-prilozi/objavljeni-radovi-pdf-html/2-strifunoviclimiganti.html(21.06.2012).18.Micle1996,68-74,fig.1a-c.

52

În interiorul vasului de la Saravale s-au descoperit seminţe de Slăbănog,plantădecorativădinfamiliaBalsaminaceelor,ceeaceîiconferă,dupăuniicercetătoriromâni,oposibilănotăritualică, legatădecultulrenaşteriivegetaţiei19.ExistenţaseminţelordeSlăbănog (Impatiens noli-tangere),poatefilegatădecevamultmaipracticdecâtrolulcultual, şi anumemedicina.Secunoşteadinvechime faptul că seminţelede slăbănog,ţinute în ţuică sau o băutură fermentată tare, se foloseau pentru tratarea dizenteriei20. Astfel, ipoteza folosirii vaselor pentru prepararea sau păstrarea unor băuturi alcoolicefermentateniseparemaiveridică.Numeroasefragmenteprovenitedelavasecilindriceaufostidentificatecuocazialucrărilortopograficedincomitatul Békés (Ungaria), din păcate rămase nepublicate.Dinsăpăturilemai recenteau fostscoase la ivealăvasecilindricemari, cum sunt cele de la Tiszaföldvár–Téglagyár, Gorsza, Örménykút, Orosháza-Szentetornya-Székácsmajor,piesadinultimulpunctarheologicatingândlungimeade50cm,lăţimeade7cm,înălţimeade31cm21. ÎnparteanordicăaCâmpieiPannoniceaufostidentificatepieseasemănătoarelaTiszavasvári–Keresztfal22.VaselededimensiunimarisedateazălasfârşitulsecoluluiIV–începutulsecoluluiVp.Chr.

ConsiderămcăvaseleînformădebutoipotfiincluseîncategoriapieselorceramicetipicepentrusarmaţiiiazygidinCâmpiaPannoniei,BanatşiBačka.Moduldeutilizareaacestorvasepoatefipresupus:pieselededimensiunimariesteposibilsăfifostfolositepentrupăstrareauntuluişibrânzeturilor,dupăcumpresupuneaA.H.Vaday,neexistândodovadăînacestsens;pentrupieseledemicidimensiunineraliemteorieicercetătorilorsârbi–păstrareabăuturiloralcoolicefermentate.ÎnsusţinereaultimeiipotezeseadaugăşidescoperireaseminţelordeSlăbănog (Impatiens noli-tangere)dinvasuldelaSaravale,fiind atestate de izvoarele literare antice cunoştinţe de medicină, respectiv utilizareaplantelorînscopuricurativedecătresarmaţiidinspaţiuldintreDunăreşiTisa.Suntemdepărerecăexistenţaunuinumărrelativredusaacestuitipceramic,comparativcualtecategoriiceramice,poatefiexplicatăprinfolosirea,înparalel,decătresarmaţiavaselorînformădebutoirealizatedinlemn,carenus-aupăstrat.Vaseleînformădebutoireprezintăuntipnecunoscutînceramicadacică,daco-romanăşiromanăprovincialădinDacia,fiindspecificemediuluinomad,pieseledinspaţiulBanatuluişiBačkafiinddatateînperioadasarmaticătârzie23.

PublicareanoilorpiesedinsiturilesarmaticedinUngariapoateoferi informaţiirelevanteînprivinţamoduluideutilizareavaselor-butoi,arăspândiriilor,câtşiaponderiiîncadrulceramiciisarmatice.

19.Benea–Bejan1988,256,nota43;Micle1996,69,nota11.20. Slăbănogul are următoarea acţiune farmacologică: antioxidant, catechică, hemostatică, astringent,expectorant,antiinflamator,dezinfectant,cicatrizant,diureticmărindcantitateadeurină,ajutălaeliminareacalculilor,distrugebacteriileînhttp://www.medicultau.com/plante-medicinale/plante-medicinale/slabanog.php.(21.06.2012);Sonoc2006,p.92-93.21.Havassy1998,168-169,cat150,169,cat.151.22.Vaday1989,159-160.23.Muscalu2012,222.

53

AbrevieriAnteus =Anteus. Mitteilungen desArchäologischen Instituts der UngarischenAkademie derWissen-schaften,Budapest.DissPann=DissertationesPannonicae,Budapesta.DolgSzeged=Dolgozatok.A.M.Kir.FerenczJózsefTudományegyetemArchaeologiaiIntézetéböl,Szeged.FolArch=FoliaArchaeologica,Budapest.Glasnik=GlasnikSrpskogArheolośkogDruštva,Belgrad.

BibliografieBenea–Bejan1988

D.Benea,A.Bejan,Viaţaruralăînsud-vestulDacieiînsec.II-IVp.Chr.,AMN,24-25,247-260.Benea1996

D.Benea,Daciasud-vesticăînsecoleleIII-IV,vol.I,TimişoaraBónis1942

E.Bonis,DieKeiserzeitlicheKeramikvonPannonien,DissPann,II,20Havassy1998

HavassyP.,Katalógus,In:P.Havassy(ed.),Jazigok,Roxolánok,Alánok.SzarmatákazAlföldön,GyulaiKatalógusok,6,Gyula,145-174.

Istvánovits1981E.Istvánovits,Szarmatabesimítottkerámia,Budapest

Mare2004M.Mare,BanatulîntresecoleleIV-IX,vol.I,Timişoara

Marton1909L.Marton,Egysajátságoskőkoriedényalak,AÉrt,29,154-158.

Micle1996D.Micle,MormântulsarmaticdelaSaravale,judeţulTimiş,ARHE,I,68-74.

Mócsy1965A.Mócsy,Római-ésnépvándorláskor,In:Orosházatörténete,Orosháza,105-135.

Muscalu2012B.Muscalu,Considerațiiprivindvasele-butoidinmediulsarmaticiazyg,AMN,47-48/1,2010-2011,219-228.

Párducz1943M. Párducz, Árpádkori temető Hódmezővásárhely - Kopácson. Gräberfeld der Árpádenzeit inHódmezővásárhely–Kopáncs,DolgSzeged,19,183-94.

Párducz1945M.Párducz,Deszk-újmajoriszarmatakoritemető,FolArch,5,74–94.

Párducz1950M.Párducz,DenkmälerderSarmatenzeitUngarns,III,ArchHung,30,Budapest

Párducz1952M.Párducz,Adatokamagyaroszágisarmatáktársadalomtörténetéhez,AÉrt,79,39-47.

Póczy1957Sz.K.Póczy,DieKeramikvonIntercisa,In:M.R.Alföldi,L.Barkóczi,J.Fitz,K.Sz.Póczy,A.Radnóti,A.Salamon,K.Sági,J.Szilágyi,E.Vágó(eds.),IntercisaII(Dunapentele).GeschichtederStadtinder-Römerzeit,ArchHung,36,Budapest,29-139.

Sonoc2006Al.Gh.Sonoc,Otradiţiefunerarăstrăveche:înhumareaînvasesausubfragmentedevase,In:I.M.Ţiplic,

54

S.I.Purece(eds.),RelaţiiinteretniceînspaţiulromânescII.Populaţiişigrupurietnice(sec.IIî.Hr.-Vd.Hr.),BibliothecaSeptemcastrensis,XXI,AlbaIulia,73-113.

Trifunović2000S.Trifunović,NaseljaLimiganataiSlovenauBanatuiBačkoj,Glasnik,15-16,43-106.

Vaday1989A.H.Vaday,DiesarmatischenDenkmälerdesKomitatsSzolnok,Anteus,17-18(1988-1989),Budapesta,1989.

Webografie:Trifunović2001

http://curug.rastko.net/nezavisni-prilozi/objavljeni-radovi-pdf-html/2-strifunovic/limiganti.html ,21.06.2012.

Lista ilustraţiilorI. Tipuridevasebutoi(apudVaday1989,tab.45/1-3)II. Vas-butoidescoperitlaTiszafüred-Tiszaörvény,Ungaria(apudVaday1989,pl.332)III. Vas-butoidescoperitlaTiszasas,Ungaria(apudVaday1989,pl.353)IV. Vas-butoidescoperitlaDoboz–Óvár,Ungaria(apudPárducz1950,pl.CXXX/39)V. Vas-butoidescoperitînComitatulBékés,Ungaria(apudHavassy1998,p.169,cat.151)VI. Vas-butoidescoperitlaBanatskiKarlovac–Ciglana-stariiskop,Serbia(apudTrifunović2000,fig.5)VII. Vas-butoidescoperitlaBaranda–Ciglana,Serbia(apudTrifunović2000,fig.2/15)VIII. Vas-butoiprovenitdinmormântuldelaSaravale,jud.Timiş(apudMicle1996,fig.1)IX. Hartadescoperirilordevase-butoidinmediulsarmaticiazyg.

I.

55

II.

III.

IV.

V.

56

VI.

VII.

VIII.

57

IX.

58

Călin Timoc

Octavian Răuț și cercetarea castrului roman de la Tibiscum

Octavian Răut and the research of the Roman fort at Tibiscum

Abstract: One of the researchers called in the middle of the last century by academician Const. Daikoviciu to support the archaeological investigation of Roman Banat and also the site of Tibiscum was Octavian Răuţ. He will be joined by the research team from the Banat Museum of Timisoara led by M. Moga in order to promote and protect the Roman ruins from Jupa. Having extensive knowledge of historical geography and toponymy, he will be very usefull in topographical problems of the archaeological research. One of his studies dedicated to the Roman road network in Banat, which he published, had access to the excavation information from Tibiscum, which was largely unprecedented. The drawing with the stratigraphic profile of the access road in porta decumana gate of the Tibiscum big fort, referred to in this study is kept in the Octavian Răut archive collection from the Romanian National Archives, the Departament from Caransebeș.

Cuvinte cheie: drum, castru roman, săpături arheologice, Tibiscum

Keywords: road, roman fort, archaeological excavation, Tibiscum

SitularheologicdeepocăromanădelaTibiscum-JupafiindunuldintrecelemaireprezentativedinBanatafostinvestigatîncădetimpuriu,perioadainterbelicăfiindceaîncares-ademarattransformareaarealuluicuruineînrezervațiearheologicășiaufostefectuateprimelesăpăturideamploarecucaractersistematic1.

Datorităceluide-aldoilearăzboimondialșiainstaurăriicomunismului(defacturăstalinistă)înRomânia,înperioadaimediaturmătoare,cutoatestrădaniileacademicianuluiConstantinDaicoviciu, carefiindunfiude-al locului, își dorea foartemult extindereașidezvoltarea săpăturilor arheologice în zonă, cercetările au stagnatmaibinededouădecenii,înprimulrânddatoritălipseidefondurișidepersonalcalificat.Distinsulsavant,specialist recunoscutalepociidaciceși romane,vaapela la toatecunoștințelesaledin

1.VezioprimălucrareplinădeentuziasmagrofuluiJakabffydinZăgujenidesprenecesitatea începeriisăpăturilorlaTibiscum-Jupa,JakabffyElemér,Tibiscum,Lugoj,1925.

59

rândulintelectualitățiișielitelorlocalepentruaîmbunătățiisituațiaînteren2.Unuldintreceichemați„săsprijineștiințaistorică”șiînființareaunormuzeeîn

zonaCarașului,caresăconserveșisăsusținăpromovareașiprotejareasituluiarheologicdelaTibiscumafostșiprofesoruldegeografie(degimnaziu)OctavianRăuț.Acestasevaalăturadinteritoriu,începândcuanul1959,echipeidecercetătoridelaMuzeulBanatuluiTimișoara,condusădeprofesorulMariusMoga înevaluareașiexaminareasiturilordeepocăromanădinBanatuldeMunte,influențândînmodbeneficcercetărilearheologicedelaBerzoviașiRamnaînspecial3.

Dinpăcate atmosferapolitică în epocă,mai alesdupădecesul academicianuluiConstantinDaicoviciu,survenitînmartie1973afăcutcaceamaimareparteaacestorcercetăriarheologice,realizatecumultavântînanii60sărămânăinedite.Chiardacăeleaucontinuatși-auredusfoartemultarealulșiamploarea.

Astăzi,datorităfonduluiarhivisticdonatdefamiliaRăuțArhivelorStatului,filialaCaransebeș,știmînmareparteactivitateadepusădeinimosulprofesordegeografiedinsatulTirol,precumșiefortuldomnieisale înridicareaunuimuzeuorășenesc laReșițașidea insuflapasiuneapentruarheologieunor tinerielevide-aisăi:Gh.LazarovicișiAdrianaOprinescu4.

LaTibiscum–Jupa,OctavianRăuțajungeprimadatăîntr-oexcursiearheologicăcondusădeConstantinDaicoviciu,alăturidecolegiidelamuzeultimișorean.

Nu știm dacă a și participat la campaniile de săpături arheologice sistematice,demarateîncepândcuanul1964,darcusiguranțăacontribuitlacercetareaștiințificăasituluiprinpublicațiileșistudiileamplepecarele-arealizatîncazulruinelorromanedelaTibiscum-Jupa,douădintreelefiindrelevanteînmaremăsurășiînziuadeazi:Armata romană din Banat5 șiDrumurile romane din Banat6.

În ambele cazuri pentru Tibiscum a fost sprijinit cu informații și materialedocumentareineditedeprofesorulMariusMoga,directorpeatuncialMuzeuluiBanatuluiTimișoarașiresponsabilulștiințificalșantieruluiarheologic.

Oinformațieinteresantăcaresereferălacercetărilearheologicecareauavutlocînanul1976lacastrulmaredelaTibiscum,pelaturadevest(anulcândFlorinMedelețcoordonase temporar cercetările arheologice înlocuindu-l pe profesorul Marius Mogaieșitdecurândlapensie)7,atrageatențiaprinfaptulcăeaarămaspuțincunoscută,niciOctavianRăuțnuapublicat-oin integrum.Estevorbadesecțiunearealizatăîn1976în

2. O bună sinteză a evoluției cercetării arheologice la,AdrianArdeț, Lucia CarmenArdeț, Tibiscum. Așezările romane,Ed.NereamiaNapocae,Cluj-Napoca,2004,p.16-20.3.OscurtăsintezăaactivitățiidepusedeOctavianRăuț,înCălinTimoc,Fondatorul Muzeului orășenesc din Reșița, profesorul Octavian Răuț,în Quaestionesc Romanicae,IV/2015,Szeged-Timișoara,p.718-720.4.http://old.arhivelenationale.ro/images/custom/image/serban/2013/1278%202013%20Bun%20SJAN%20CS%20Tabel%20date%20in%20cercetare.pdf5.O.Răuț,O.Bozu,Armata romană din Banat I. (Unitățile auxiliare),înSt.Com.Caransebeș,IV/1979,p.195-218.6.O.Răuț,O.Bozu,R.Petrovszky,Drumurile romane din Banat,înBanatica,IV/1977,p.135-159.7.MuzeulNațional alBanatului –Timișoara, fondul Moga, cutia X, ProcesVerbal de predare-primireîntreMariusMoga(proaspătpensionar)șiFlorinMedeleț(directoralmuzeuluitimișorean)amaterialelorarheologicedescoperiteșiadocumentațieideșantierdelaTibiscum(1975).

60

dreptulporțiidecumana acastruluimare,prindrumulcare ieșeapepoarta fortificațieiromane.

Dinliteraturadespecialitateștimdoarcă:

„Porta decumana se afla pe latura de vest a castrului mare. Poarta este flancată de două turnuri pătrate. Fundația era executată în tehnica opus incertum. Turnurile, construite din blocuri calcaroase, aveau pe laturile interioare ale străzii zidurile construite din piatră de râu. Dimensiunile exterioare ale turnurilor erau de 3,50 m x 3,50 m, iar cele interioare de 2,25 m.

Deschiderea porții între turnuri era de 4,20 m. Construcția sa este modestă față de cea a porții pretoriene”8.

Nuexistăpublicatnicăierivreoplanșacuplanulporțiisaucustratigrafialocului.Planul lui Răuț, un frumos releveu pe calc, tras în tuș, după toate canoanele

desenului tehnic din acea perioadă, prezintă amănunțit situația stratigrafică dintre celedouăturnuricareflancheazăaccesulprinporta decumanaacastruluimare.Nuneputemdaseamadacăestevorbadeprofilulesticsauvesticalacesteisăpături.AnalizadesenuluineoferăinformațiiprețioasecareînmarepartesepotrivesccudescriereasumarăoferitădeDoinaBeneașiPetruBona.

Dinschiță reiesecăautoriicercetăriiarheologiceauatins lutul steril îndreptulporțiilaadâncimeadeaprox.2,20m,iarînaceastăzonăînafaraprimuluistratdeculturăcare pare să fie legat de locuirea vicană din jurul primului castellum (castrulmic de

8.DoinaBenea,PetruBona,Tibiscum,Ed.Museion,București,1994,p.41.

61

începutdesecolIId.Hr.),restulstraturilorsuntamenajărialedrumuluideacceslaporta decumana acastruluimare.Observațiilede săpătură indicănumaipuținde4 refaceriimportantealeacestuidrum,aproapefiecarefazăîncheindu-secuunniveldeincendiere,cuarsurădecărbunedelemn,foarteprobabilacesteurmefiinddelastructuradelemnaporții.Înultimulnivel,celdedupăabandonareacastruluisevedeogroapăenormădelanișteexcavațiimodernecareurmăreauextragereapietreidinstructuradezidărieaporțiidecumana.

Straturile de pietriș din nivelele de amenajare a drumului (via decumana) suntcompacte și au aproape aceeași grosime (cca 30 cm) aproape la fiecare refacere. Nucunoaștemmaterialelearheologice(patrimoniumobil)careaufostdescoperiteînacestenivele ca săputem face atribuiri cronologice, dar înmaremăsură succesiunea aceastade refacereperiodică adrumurilor a fost sesizată și în alte zone ale sitului arheologicTibiscum, în așezarea civilă, în apropierea atelierului de sticlărie fiind ceamai recentdocumentatăsituație.

ProfilulstratigraficineditaflatînarhivaluiOctavianRăuțvinesăîntregeascăînmod fericit informațiilepecare ledeținem în legăturacucercetărilearheologicede laTibiscumșicusiguranțăoreevaluareaactivitățiidecercetătoralBanatuluianticdepusedeprofesorulRăuțnevaoferi și peviitordate concrete încă insuficient exploatatedearheologi.

62

Convergenţe

63

Comentariu

Dan Negrescu

O clasică „tragedie culturală”

Existăneîndoielniconesățioasăapetențăapublicului,doctsausemidoct,pentruceeaceamputeanumi„mariletragediiculturale”aleomenirii;înprincipal,estevorbademorțileviolentealeunorpersonalitățiculturale(filosofi,scriitori,istoriciet ceteri );îngeneral,darșiînparticular,interpretareadatăunorasemeneaîntâmplărisuferăcruntde subiectivismul epocii în care au fost receptate, precum și de etatea celui dispărutintempestiv.NiciodatămoarteatalentatuluiLucanusnuvafisimțităcafiindatâtdetragicăprecumceaaunchiuluisău,SenecaFilosoful,iaraceastapentrubanalulmotivcăpoetuleratânăr,pecândcugetătorul–bătrân.Dejaaiciapareprimadeformare,sugeratăchiardeistoricișiaugmentatădetrecereatimpului,darșideceeacenumeammaisus,apetențapentrutragiculcultural.Indiferentdeticăloșiaacumulatăîntr-oviață(căcicuratpareafidoarnăscutuldeozi),bătrânulimpresionează,maialesînfațamorții.SuspectasimilitudineîntredescriereamorțiiluiSocrate(veziPlaton)șiaceleialuiSeneca(veziTacitus),sprepildă,neconducecătresuspiciuneaunuitoposmeșteșugit,caînmultealtecazurideacestfel,detipul„marelebătrânînfațamorții”,probabilcamneconformrealitățiitrecuteșigreudeverificat.Înfapt,careesteesențavoiteiconfuziigeneratoaredeeterneșiinutilerevolte,întimp,decimultpost mortem, laadresapresupuselormarierorialeistoriei?Răspunsulîlaflăm ipso facto. Înamintitulcaz,al luiSeneca, impresioneazăetateași statutulsăudefilosof;dar,nicidreptulroman,nici împăratulnu-lcondamnălamoartepentrucăefilosofși,cuatâtmaipuțin,pentrucăebătrân.VorbimdeSeneca,decetățeanulromancondamnat(pare-senutocmaipenedrept),într-unanumitcontextistorico-social,darnedaulacrimilerevolteiintelectualedinpricinasenilitățiiinculpatului,cândlucrurilesunt,înfapt,foarteclare;hainirea,ticăloșireacivicănuaunimiccuvârstașinusuntscuzabileprintr-unfenomenbiologic,precumîncărunțirea; iarpentrucăamvorbitdeunanumitcontext,trebuiesubliniatcăoanumegrosolănieainterpretărilormoderneporneșteșidinaceapatologicăintransigențăacreștinismului,pentrucaretotulîncepeșiseterminăcușisubcruce.Adică,maiclar,raportămtotullanoi,darnuneraportămlanimic.

Dimpotrivă,pentruointerpretareșiînțelegere,câtdecâtoneste,singuramodalitateviabilăarficeapropusădeGastonBoissier:„num-ampreocupatniciodatădediscuțiilepecareleprovoacăînjurulnostruchestiunilereligioase.Amîncercatîntotdeaunasămăfaccontemporanulvremuriloracăroristorieopovestesc”1.Desigurcăominimăautonomizareaxiologică,însenskantian,arlimpezilucrurile,darcearmaiscrieexegeții,înacestcaz,

1.Boissier1891

64

ceînțelesarmaiaveaindignareafațădetimpurilerevolute?Dintrenumeroasele„tragediiculturale”,delaSocratelaNicolaeIorga,nevomoprilaprima.

Demaibinededouămilenii,indiviziculturali(saudeclarațicaatare)nucontenescîna-șimanifestarevoltafațădeabominabilacrimăaconduceriiateniene,democratice,carel-atrimislamoartepeSocrate,înțeleptulajunslabătrânețe–nisespecificădelaPlaton încoace. Se cer clarificate aici câteva lucruri:Socrate nu este înțelept pentru că e bătrân, între celedouăneexistândvreolegăturăatâtatimpcâtsenilitateapoate faceadeseacasăbună, reamai curând,bachiarcorp comun cu infantilismul, sau, în cazul cel mairespingător, cu ticăloșia juvenilă, după cum avertizaCicero; apoi nu avem nici o dovadă (și probabil cănici n-ar putea exista) că un argument al acuzării s-arfi referit la vârsta inculpatului: în fine, aș adăuga căîntregulmitsocraticesteunulpurmanieristînmăsuraîncare,înabsențadiscipolilorcuinspiratcondei–PlatonșiXenofon-,ilustrullocvace–oricâtdebătrân–arfirămas,poate,unsimbolallimbuțieifolcloricenescrise,sauprobabilniciatât.Săsubliniemdeci, încăodată,cănuceeace impresioneazăcelmaimult, adică etatea, i se reproșa luiSocrate, nici înțelepciuneadesigur, ci stricareatineretuluișinerespectareastatutuluireligiosatenian.Dacăprimaacuzăaredouăposibileconotații (îndemnul la pederastie, atât de răspândită la elini, dar și explicabilă prinprimitivismulunivocalrelațieibărbat-femeieînsocietateagreacă;darșisugerareauneianumitenesupunericivice),adouanulasălocîndoielii;căSocrateeraunvirtualateu,într-osocietateîncarereligiareprezentaunuldintrepiloniifundamentali(totușinuatâtdebinedefinitca la romani!),oputemaflamaipuținde laPlatonșimaimult–chiardacăindirect–delaXenofon,celălaltilustrudiscipol.Lucrareasa,Viața lui Cyrus cel Bătrân, întemeietorul statului persan(pescurtCyropedia),reflectăpedeplinînvățăturasocraticădesprezei.DialoguriledintreCyruscelBătrânșifiulsăuCambysessunt,înfapt,celedintreSocratecelbătrânșitineriisăidiscipoli.PrincipiulpaideicformulatdeCyrusestecelapolinic-socratic;el îipovesteștefiuluisăudespre„întâlnirea”dintreCresusșiApollo, încheiată cu vorbele acestuia din urmă, doveditoare ale inutilității ofrandelor:„Cunoaște-tepetineînsuți,Cresus,șiatuncivei trăifericit”2.Cyrusfaceoenumerare,acăreiinterpretaretrebuieinversatătocmaipentrucăpresupusarelațiecuzeiidepinde,de fapt,decunoaștereadesine:„nueste îngăduit să lecerizeilor să te sprijinespreaieșiînvingătorîntr-oluptăcălare,atâtavremecâtnuștiisăîncaleci;nicicasăînvingipeuniimaiîndemânaticicatineîntr-oluptăcuarcul,dacătunuștiisă-lmânuiești…nicisăpretinziorecoltăbogatădegrâu,devremecetun-aisemănatgrâu…”3.

Ointerpretarenecesarinversată,evidențiazăînsătocmaifaptulcăbunacunoașteredesinefaceinutilăintervențiazeilor,dupăcumonecunoașteredesineîilasămuți:delainutilitatelainexistențănuedecâtunpas.SocrateînsușimergeînsăperiodiclaDelfi,dar

2.Xenofon/Marinescu-Himu1967,pg.2063.Xenofon/Marinescu-Himu1967,pg.86

65

-dupămărturiadiscipoluluiPlaton–nupentruunipoteticcolocviucuApollo,zeitateatutelarăalocului,cipentruafiînsanctuarulcunoașteriidesine,undesepoatedialogaoptimcusinelenumitdaimon, devenitmaitârziu,demonulpropriufiecăruiindividuman.

Înălțareasineluiesteesențadoctrineisocratice,sinecarepoatefinumitșizeu,darfărăaaveavreolegăturăcuzeii,cutitulariiCetății,oricarearfiea;înacestsenstrebuieînțeleseultimelecuvintealemaieuticuluidinAtena:„daracumetimpulsăplecăm:eucasămor,iarvoi–casătrăiți.Caredintrenoiseîndreaptăspreunbinemaimare,nuștienimenialtcinevadecâtZeul”4.Eevidentcă îndoialanuarenimic sacru, în sensulvreuneiteologii,dupăcumniciacelsingular„Zeul”,adicăsinelefiecăruia.Privittotulșireceptatînsine,emărețșifrumos,numaicănimicn-aavutlocînsine,ciînsocietateaateniană,organizatăspreatrăibineea,atunci, iarnupentruaneplacenouă,astăzi.Egreusăneimaginăm–dacănuchiarinutil-ces-arfiîntâmplatdacăindiviziiuneiîntregisocietățiarfiînceput,pestenoaptesăsepreocupecufrenezie,saucalmchiar,doardecunoaștereasinelui,părăsindîntâi–negândapoi–rânduielilesacrealetimpuluilor.Ocetateîncaresuntatâțiazeicâțicetățeni,trebuiemutatăeventualîncer,căcipepământeprecumtârgulspart.Înfine,nicicunoaștereasineluinuarfiunpăcatcivic,atâtatimpcâtrămâneinterioară,cutotullăuntrică.Atunciînsăcândieselaiveală,sinelenumaiesine,ajungând,înnehotărâreasa,launadinmaladiilespiritului,cumspuneC.Noica.

ȘiastfeleSocrate–văzutînvremealui–unmarebolnavalCetății,iarmoarteasa o in-templatio.Precumticăloșiacivică,nicimaladiaînCetatenuarevârstăsaustatutintelectual;caatare,niciodatănutrebuiesăpiarăCetatea,sprearămâneunomînviață;altminteri,rămasîndeplinăsolitudine,cuii-armaifolosi?

Bibliografie selectivă:Boissier1891

Boissier,Gaston,Cuvânt înainte la ed. I (1891),în”Lafindupaganisme”,ed.VIII,Ed.Hachette,Paris,1925

Platon/Băltăceanu1974Platon,Opere, vol. I,Apărarea lui Socrate, Băltăceanu,Francisca(trad.),Ed.Științifică,București

Xenofon/Marinescu-Himu1967Xenofon,Viața lui Cyrus cel Bătrân, întemeietorul statului persan, trad.Marinescu-Himu,M.(trad.),Ed.Științifică,București

4.Platon/Băltăceanu1974,pg.44

66

Valy Ceia

Semantismul verbelor de percepție în limba latină. Studiu de caz: sentio, -ire, sensi, sensum

Semantics of the perception verbs in Latin. Case study: sentio, -ire, sensi, sensum

Abstract: The semantic career of verbs of perception always leads to Latin and to the meaning of „realize, observe, understand; think, judge, know”, the cognitive component holding a privileged place in their semantics. The paper aims the becoming of the Latin verb that designates the action of encompassing reality with the help of senses, sentiō, -īre, sēnsī, -sum. Gradually established, the semantic architecture of the lexema underlying this research privileges every time the feelings, thus giving it a certain personal dose and a comprehensive character. Moreover, stimulated by the creative tension, in the mix, the tangible reality is interlaced with a very high and abstract reality, thus being able to acquire meaning meant to stir up consciousness.

Cuvinte-cheie: semantică latină, sentīre, verbe de percepţie, niveluri semantice, expresivitate.

Keywords: latin semantics, sentīre, perception verbs, semantic levels, expresivity

Eunfaptcunoscutazi:limbajulabstracts-aclădit,etapăcuetapă,pecelconcret.Însă traseul semantic al cuvintelor neprilejuieşte,maimult decât o privire diacronicăstrictlingvistică,oincursiuneînistoriamentalităţilor,primenireasemanticăalexemelorcertificând transformările ce au loc în planul social, cultural. Pe de altă parte, forţacuvintelorrezidăîncapacitatealordeadobândi,impulsionatedetensiuneacreatorului,semnificaţiicontextualeinedite.Scriitoriilecunoscîncelmaiînaltgradaceastăputerelatentă:subchipuridiscrete,cuvinteleizbutescsărăscoleascăbruscconştiinţelenoastre.

Explorând dinamica acestui proces de evoluţie semantică graţie unui verb allimbiilatine,niserelevădeopotrivăcaducitateaunorjudecăţidevaloareprivindmentalul

67

colectivroman.Încăsevorbeşte,cuobstinaţiepealocuri,despresimplificareaextremăavieţiispirituale romane, însoţitădeunacutsentimentalmaterialităţii.Pentruoricinepătrunde însă în universul culturii romane, inconsistenţa acestui punct de vedere estetotuşievidentă.Maimult,articulareauneipercepţiiabsolutizante,îndeosebicândseareînvederecivilizaţiaşiculturaunuispaţiu,şi-adoveditdemultăvremeşubrezenia.Depăşind,aşadar,acestplan,voiurmărisuccintdevenireaverbuluicaredesemneazăacţiuneadeacuprinde realitatea cu ajutorul simţurilor, sentiō, -īre, sēnsī, -sum, capabil el însuşi săredea un tipar lexical consacrat, constituindu-şi în mod paradigmatic istoria. Carierasemanticăaverbelordepercepţieduceîntotdeaunaşispreînţelesulde„a-şidaseama,

aobserva, a înţelege;agândi, a judeca,a şti”. Componenta cognitivă deţineîn structura semantică a acestor verbeun loc substanţial; o confirmă, e. g., înfranceză, verbul savoir, ce, descendental latinescului sapiō, -ere „a gusta”, semnifică „a şti” – ca să mă limitez laun singur exemplu. Iată-l, sub formaprivativă adjectivală, în epifonemul launadintreelegiilecatulliene:„Osaecluminsapiensetinfacetum!”1.

Lucrurile stau în chip similar cuverbulsupusanalizeimele,deconjugarea

aIV-a,sentiō, -īre, sēnsī, -sum,avândînţelesulprimarde„asimţi,apercepe”.Evoluţialuisemanticănepoartădela ideeadeperceperearealităţiicuajutorulsimţurilorcătre„agândi,a judeca,asocoti,acrede”şiapoi, fapt surprinzător înprimă instanţă, la„avota”:quae vult Hortensius, omnia dicat et sentiat2 „să spună şi săvoteze tot cevreaHortensius”.Reflectând asupra înseşi acestei accepţii, o asemenea devenire semanticănumai e atâtdecontrariantă,votulfiindmodalitateadeexprimare (publică) apărerii.Maimult,componentarezultativăînsemantismulunuiverbconstituieunfenomenlargpentrulexicullimbiilatine.Astfel,depildă,quaerō, -ere, -sīvī, -ītumevolueazădinamicde la „a căuta” spre „a întreba” şi, în cele din urmă, la „a găsi”;adveniō, -īre, -vēnī, -ventumsemnificăiniţial„avenicătre,aseîndreptaspre”,apoi,dezvoltatdincomponentafinalăaacesteivalenţe,„asosi”.Fărăsăoperezoclasificare,dinacestpunctdevedere,avocabularului,trebuiespusrăspicatcăoinventariereasemantismuluiverbuluisentire apareanevoioasă,cuatâtmaimultcucâtacestareflectăprincipialoricaredintresimţuri.Totuşi,mariledicţionarelatineştidinvariiperimetreculturaleînregistreazăopaletălargăaînţelesurilorverbului,prinsurprindereasaîncâtmaimulteposturişivecinătăţilexicale.Contextualizarea sa determină, în consecinţă, glosarea extrem de diversă. O imagine

1. *Lucrarea actualizează și dezvoltă un subiect abordat prima dată înRigoare și libertate semantică. Niveluri de semnificație ale verbului latinesc sentire, articol apărut în „Analele Brăilei” (Seria Istorie,cultură,civilizaţie),serienouă,anXIII(2013),nr.13,p.311–320,ISSN1223-9682.Catullus,Carmina, XLIII,8:„Vai,ceveacfărădespiritşilipsitde-nţelepciune!”.2.Cicero,In Verrem,II,2,76.

68

asupra acesteimunci, chiar dacă pe alt tărâm lingvistic, ne-o faciliteazăLucBenoist,careînSemne, simboluri şi mituriinclude–QED!–,caAnexa 1,300 de verbe franceze clasificate după organul de simţ implicat, direcţia actului şi semnificaţia lui simbolică3.

Nuoastfeldeprivireneîndreptămaşadarasupraverbuluisupuscercetării,ci,precumanticipam,doarocuprindereadimensiunilordecomplexitate,uneoricontradictorie,pecareleincumbătermenul,fiindcălatina,limbăarigoriiextreme,îşireflectăşiaiciaspecteleceodefinescşioindividualizează.Cucâtolimbăestemairiguroasă,maiconcisă,cuatâtmodalităţiledeexprimareauneiidei,aceeaşi,suntmainumeroase.Unatareparadox,cesegăseştelafundamentullimbiilatine,aduce,alăturidecalităţileenumerate,altebeneficii,stilistice, latinei; nevoia de precizie extremă sporeşte şi plasticitatea textului, nu doarlimpiditateasa.Dacăsentioestecapabilareflectaoriceacţiuneasensibilităţiinoastre,atunci, cu siguranţă, el devine şi extremdevag.Prinurmare, nu surprindenicidecumfaptulcălaoinventariere,fieşisuperficială,ocurenţeleverbuluiînliteraturalatinăsuntdestulderestrânse.Poeţiialexandrini–Properţiu,Catul,Ovidiu,Vergiliu– îl folosescrelativrar,tocmaifiindcăelesecătuitîndeobştedeamprentaexpresivă.Pedealtăparte,fărăîndoialăcăuriaşasadeschidereîlşicheamăînspreteritoriulliteraturii,neîncorsetânddefinitivviziuneaartistică.

Dacăuniipoeţimanifestăreticenţăînutilizareaverbului,înschimb,neîntâmpinăabundent,darfoartefiresc,înpoemulsociogoniclucreţian,De rerum natura. Aici ni se înlesneşte o înţelegere foarte aplicată a semantismului verbului, veritabilă definire dedicţionaralexemului,decelându-i-seşilimiteleideatico-semantice.Redauamplulpasaj:

Deinde ex sensilibus qui sensile posse creariconstituunt, porro ex aliis sentire sueti, [...]mollia cum faciunt. Nam sensus iungitur omnisvisceribus nervis venis, quae cumque videmus mollia mortali consistere corpore creta.Sed tamen esto iam posse haec aeterna manere:nempe tamen debent aut sensum partis habere,aut simili totis animalibus esse putari.At nequeant per se partes sentire necesse est;namque alio sensus membrorum respicit omnis,nec manus a nobis potis est secreta, neque ullacorporis omnino sensum pars tota tenere.Linquitur ut totis animantibus adsimulentur.Sic itidem quae sentimus sentire necessest,vitali ut possint consentire undique sensu.4

3.LucBenoist,Semne, simboluri şi mituri.TraduceredeSmarandaBădiliţă,Humanitas,1995,p.137–141.4.Lucretius,De rerum natura, II, 902–916: „Cei care cred, apoi, că tot ce simte/ Se naşte tot din firesimţitoare,/Şicăaceastaîncă-şiiasimţirea/Dingermenicareauşieisimţire,/Spuncăatomiisuntsupuşipieirii/Cândspuncăeisuntmoi;cădoarsimţirea/Deobiceiîntreagăelegată/Denervi,demăruntaieşidevine,/Şieste-nvederatcătoate-aceste/Suntmoişidinsubstanţăpieritoare!/Darfie-aşa!Săzicemcăsuntveşnici/Aceştiatomi!Eitrebuie,fireşte,/Săaibă-ntr-înşiisausimţireanumai/Auneipărţidintinesausimţirea/Pecare-oarecorpu-ntreg.Darpărţile/Nupotsimţinimicprineleînseşi:/Simţireaunuimembrue

69

Launprimnivel,sentiredesemneazăorice tipdepercepţie,perpetuo quoniam sentimus5„fiindcăfărăîncetaresimţim”.Ciceroconstatăşiel:omne animal sensus habet; sentit igitur et calida et frigida et dulcia et amara6. În felul acesta, regăsimverbul înfeluriteasocierişicontexte.Omulsimte:duritiem saxi7 „duritateastâncii”, suavitatem cibi8 „gustulmâncării”, calorem et frigus9 „călduraşifrigul”, varios rerum colores10 „feluriteleculorialelucrurilor”, varios rerum odores11 „variatelemiresmealelucrurilor”, pharetram fuga sonantem12 „sunând în goana-i tolba cu săgeţi”. Simple instrumente, organele desimţ nune facilitează singure cunoaşterea acelui aspect al realităţii:haud igitur aures per se possunt sentire13„aşadar,urechilenupotauziprineleînseşi”,nicinusunt,deci, răspunzătoaredepercepţianoastrădeformatăasuprarealităţii:

Cetera de genere hoc mirande multa videmus,quae violare fidem quasi sensibus omnia quaerunt,ne quiquam, quoniam pars horum maxima fallit propter opinatus animi quod addimus ipsi,pro visis ut sint quae non sunt sensibus visa;nam nihil aegrius est quam res secernere apertasab dubiis, animus quas ab se protinus addit.14

Luând chipul ironiei săgetătoare, găsim ideea într-un text cu paternitatecontroversată:„simalasuaideononsentit,quianonvidet,ethocbonicaecitashabet,eruataliquisoculosmeos”15.Elementmenitsăindiceperspectivapersonalăasupralucrurilor,apanajulsubiectivităţiidepline, sentioedeschizătordepasajecuoputernicăamprentăpersonală,oricarearfinaturatextului.16

Delaacestnivel,alpercepţieicăreiaîidămformăraţională,seajungelasensulde„aînţelege”.Într-ocunoscutăoperăalatinităţii,descoperimşisemantismulpecareîlvaîmbrăţişa,încelemaimultedintreocurenţe,sentire:„Pateretuaconsilianonsentis?legată/De-acelorlalte:mâna,despărţită/Decorp,şioricealtăparte-acorpului./Nimicnupoatesămaisimtăsingură./Rămâne,deci,caeisăfie-asemeni/Fiinţeinoastre-ntregi:atunci,eitrebuie/Săsimtăcesimţimşinoi,caastfel/Săfie,toţi,părtaşivieţiinoastre.”(Lucreţiu1965,p.121–122).5.Idem,ibidem,IV,228.6.Cicero,De natura deorum,III,13,32:„oricevieţuitoarearesimţ;simte,aşadar,şicelecaldeşicelerecişiceledulcişiceleamare”.7.Idem,ibidem,III,381;Lucretius,op. cit.,IV,268.8.Cicero,In Marcum Antonium (Philippicae orationes),II,45,115.9.Lucretius,op. cit.,I,496.10.Idem,ibidem,IV,492.11.Idem,ibidem, I,298.12.Vergilius,Aeneis,IX,660.13.Lucretius,op. cit., III,633.14.Idem,ibidem,IV,463–466: „Şitoatevorsăzdruncineîncrederea/Însimţurilenoastre,darzadarnic!/Căciceamaimareparteneînşală/Dinvinajudecăţiinoastreînsăşi:/Adesecrezicăochiivădşiceea/Ceeinuvăd!Nimicmaigreupelume,/Decâts-alegemcele-nvederate/Deceleîndoielnice,pecare/Lepunemdelanoi!”(traduceredinlimbalatină:T.Naum,ed.cit.,p.215).15.Quintilianus(?),Declamationes maiores,VI,8:„dacănu-şipriceperăuldeaceeafiindcănuvede,şiorbireaareacestlucrubun,atuncisă-miscoatăcinevaochii”.16.VeziCicero,Epistulae ad Atticum,VII,6,2;VII,1,3;Epistulae ad Familiares,V,2,9;Seneca,Epistulae ad Lucilium,75,3;Quintilianus,ibidem,II,1;II,23;IV,6;VI,10;VII,1etc.

70

constrictamiamhorumomniumscientiatenericoniurationemtuamnonvides?”17,seaudeînForglasulnouluiconsul,Cicero,revoltatdeuneltirileluiCatilina.Nuvoiinsistacualteexemple,acestînţelesprevalânddedeparteasupracelorlalteocurenţesemanticealeverbului.

Fiindcămarea literatură cuprinde, ca într-un alef, aspectele atât demultiple şidevariate,contradictoriichiar,alerealităţii,măîndreptacumcătreuntextderăscruceal lumilor noastre, Confesiunile augustiniene. Într-un fragment care poartă amprentarăvăşitoare a poematicului, de o densitate şi adâncime abisale, contrabalansate de unvocabularcare,larându-i,transcendecuforţăzonaconcretuluişisestabileştedecisivînsferaaltitudinilorconceptuale,avemsudatălegăturadintrepercepţie,camijloculcelmaisimpluşicomundecunoaştere,şiînţelegere:

Sero te amavi, pulchritudo, tam antiqua et tam nova, sero te amavi! Et ecce intus eras et ego foris et ibi te quaerebam et in ista formosa, quae fecisti, deformis irruebam. Mecum eras, et tecum non eram. Ea me tenebant longe a te, quae si in te non essent, non essent. Vocasti et clamasti et rupisti surditatem meam, coruscasti, splenduisti et fugasti caecitatem meam, flagrasti, et duxi spiritum et anhelo tibi, gustavi et esurio et sitio, tetigisti me, et exarsi in pacem tuam.18

Niciunde în pasaj sentire şi totuşi, pretutindeni. Când e vorba de cunoaştereadumnezeirii, simţurile sunt doar una dintre trepte. Această percepere antinomică asubstanţeidivineestereflectatăşiînreprezentarealuiDumnezeudecătreTertullian:

Invisibilis est, etsi videatur; incomprehensibilis, etsi per gratiam repraesentetur; inaestimabilis, etsi humanitatis sensibus aestimetur. Ideo verus et tantus est. Ceterum quod videri communiter, quod comprehendi, quod aestimari potest, minus est et oculis quibus occupatur, et manibus quibus contaminatur, et sensibus quibus invenitur. Quod vero immensum est, soli sibi notum est.19

17.Cicero,In L. Catilinam, I, I,1: „Nupricepicăplanurile talesuntdate învileag?Nuvezică îţiestezădărnicităconspiraţiacâtăvremetoţiştiudeea?”.18.AureliusAugustinus,Confessiones,X,XXVII, 38: „Târziu te-am iubit,Frumuseţe, atât deveche şitotuşiatâtdenouă,târziute-amiubit!Căciiată,tuteaflaiînlăuntrulmeu,iareuînafaramea.Acolo,înafaramea,tecăutampetine,şiînurâţeniameamănăpusteamasupralucrurilorfrumoasepecarele-aicreat.Tueraicumine,dareunueramcutine!Şimăţineaudepartedetinetocmaiacelelucrurifrumoasecarenuarfiexistatdacănuarfiexistatîntine.M-aichemat,m-aistrigatşiaisfâşiatcuţipătultăusurzeniamea!Aifulgerat,aistrăluminatşiaiizgonitorbireamea!Airăspânditmireasmata,ţi-amrespiratsuflarea,iaracumsuspindupătine,ţi-amsimţitgustul,iaracummi-eseteşimi-efoamedetine!M-aiatinsşiaiaprinsînminedorinţadupăpaceata!”(Sf.Augustin2006,p.228).19.Tertullianus,Apologeticum,XVII,57.Întraducere: „Esteinvizibil,deşisevede,nusepoatepipăi,deşieprezentprinbunătateasa,estedeneînţeles,deşisepoateconcepeprinsimţurileomeneşti,deaceeaesteatâtdeadevăratşiatâtdemare.Celelaltelucruri,caresepotvedea,pipăi,preţui,suntmaimicişidecâtochiicucaresuntvăzuteşidecâtmâinilecucaresuntatinseşidecâtsimţurilecucaresuntdescoperite;darceeaceesteimensestecunoscutnumaisieşi.”(Părinţi şi scriitori bisericeşti. 3. Apologeţi de limbă latină. TraduceredeNicolaeChiţescu,EliodorConstantinescu,PaulPapadopol şiDavidPopescu. Introducere,noteşiindicideNicolaeChiţescu,Bucureşti,EdituraInstitutuluiBiblicşideMisiunealBisericiiOrtodoxe

71

Trasândrepereleconstitutivealelimbiilatinecreştine,AlbertBlaiseobservăcutemeiniciecăaceastanucunoaştemodificăriesenţialeînplangramatical,alteledecâtcelesuferiteîntimpdecătreoricelimbă.Ceeaceconferătotuşioaltăînfăţişarelatineicreştine,atrage luarea-aminte cercetătorul francez20, e, deopotrivă cu elanul intemperant cătredumnezeire,suflulputernicalsensibilităţiifaţădeceilalţi,alafecţiuniişicarităţii.Laolaltă,acestea condiţionează şi, totodată, asigură traiectul ascensional al omului. Favorizarea

valenţelor afective pe care le incumbătoate sferele gramaticii reprezintăcaracteristica novatoare fundamentală,iar reconfigurarea semantică, soluţia predilectălanivelulvocabularului.Acestprocesderesemantizareeaptaevidenţiatuşelenovatoarealegândiriicreştineşideaaşezanivelurisemanticedeintensitateşi pentru sentire. Într-un crescendoplin de patos la început de eon creştin,reflectând asupra rosturilor omuluiîn lume, Minucius Felix înfăţişează

frumuseţilezămislitedeDumnezeupepământ,lamuralorfiindomulînsuşi:

[...]a feris beluis hoc differamus, quod illa prona in terramque vergentia nihil nata sint prospicere nisi pabulum, nos, quibus vultus erectus, quibus suspectus in caelum datus est, sermo et ratio, per quae deum adgnoscimus, sentimus, imitamur, ignorare nec fas nec licet ingerentem sese oculis et sensibus nostris caelestem claritatem [...].21

Ardoareamartorilorrevoluţieiinstituiteînconştiinţeşireflectateprinşidincolodelimbă,mereuinsuficientă,vibreazăsubiacent.Însufleţit,revigoratelînsuşideaceastăcăldură,limbajul–încalitateasadeinstrument–îşiadunăforţelespreane-otransmite.

Sunturiaşeresurseleunuicuvântdea-şilărgipletorasemantică,odemonstreazălexemele vocabularului fundamental, dar acest fenomen, lingvistic, ne învederează,în ultimă instanţă, inepuizabila capacitate umană de a dezvălui dimensiunea infinită arealităţii. Înuniversulunui cuvânt ajung să se întreţeasă semnificaţii ce reunesc realultangibilcurealitateafoarteînaltăşiabstractă.Învăluindşiînălţându-neexistenţa, poeziaareforţadeatransformacuvintedeobşteînsurserevelatoriipentrunoi.Horaţiu:sterilisve

Române,Bucureşti,1981,p.64).Aceeaşiideeşila,întrealţii,Apuleius(De Platone et eius dogmate, I,V).20.VeziAlbertBlaise,Manual de latină creştină.TraduceredeGeorgeBogdanŢâra,Timişoara,EdituraAmarcord,2000,passim.21.MinuciusFelix,Octavius,XVII,2:„prinaceastanedeosebimnoidefiarelesălbatice,fiindcăacelea,care,fiindaplecateînainteşiuitându-seînpământ,s-aunăscutsănuvadădecâtmâncarea;noiînsăavemfaţaridicatăînsus,cuprivireaputemvedeacerul, iarcuvorbireaşi judecataputemrecunoaşte,simţişiimitapeDumnezeu.Şinuneesteîngăduitşinicicuputinţăsănucunoaştemstrălucireacerească,strălucirecarenepătrundeprivirileşisimţurile”(Părinţi şi scriitori bisericeşti. 3. Apologeţi de limbă latină,ed.cit.,p.367).

72

diu palus aptaque remis/ vicinas urbes alit et grave sentit aratrum22.Alăturareaunuiverbdepercepţieşiaunuiobiectdefierîntr-unatarecontextreconfigureazăproprianoastrăpercepţie despre realitate, câtă vreme cel care poartă sentimentul este ogorul (ager),odinioară simplămlaştină nefertilă. Înălţimea unică a poeziei, originalitatea ei rezidă,precumdintotdeaunamarealiteraturănearată,nudinformulărimustindderetorism,cidinasocierilexicalesurprinzătoare,acăroralianţărăscoleşteconştiinţe,iscândnoiviziuniasupra lumii.Mareapoezieaumanităţii se întemeiazăpeacest fundament lingvistico-ideatic. E una dintre raţiunile care l-au determinat pe Varro, enciclopedistul latin, săexclamesimplu:Difficilia sunt explicatu poetarum vocabula.23 „Suntgreudeexplicatcuvintele poeţilor.” Într-adevăr, edificată înmaremăsură din lexemele vocabularuluifundamental,poeziadăzbornebănuitfiinţei,oferindimagineapregnantăauneirealităţiceseconstruieştedihotomic,darfoarteunitar,dinînlănţuirearealuluideimaginal,într-ocoeziuneindelebilă.Undrumsemanticcesecontureazăfoarteliniarlaînceput,irumpelaunmomentdat,astfelîncâtasociaţiidintrecelemaisurprinzătoarevinsărăscoleascăimaginaţia noastră amorţită. Emblematica expresie caragialiană „Simt enorm şi vădmonstruos”epotrivităasurprindeimagineacomplexăacreatorului,proiectândsferaceamailargăacunoaşterii.

Fărăsăseabandonezedecisivuna înfavoareaceleilalte,celedouăsemnificaţiimajore–„apercepecuajutorulsimţurilorrealitatea”şi„aînţelege”–secheamăunapecealaltă;sensus velut in arce compositi24 „simţurile,precumstrăjeriiîntr-ocetate”,quibus nixatur vita salusque25 „pecarenisesprijinăintegritateavieţii”incumbăluisentire,perând,valenţelede„asimţi,apercepe”,„adiscernecuajutorulsimţurilor”;„aobserva,acrede,afidepărere”;„ajudeca”;„avota”.Constituitătreptat,arhitecturasemanticăalexemuluisupuscercetăriidefaţăprivilegiazădefiecaredatăsentimentele,ceînsoţescîntonalităţivariatetoatesensurilepecarecuvântulledezvoltă,conferindu-iverbuluiocertădozăpersonalăşiuncaractercomprehensiv.

Bibliografie:Surse literare:Sf.Augustin2006

Augustin,Sfântul, Confesiuni,ediţiaaII-a,revizuită,ediţiebilingvălatină-română.Munteanu,Eugen(trad.,ed.),Ed.Nemira&Co,Bucureşti

Catulle1922Catulle,Poésies.Lafaye,Georges(trad.,ed.),Sociétéd’Éditions«LesBellesLettres»,Paris

Cicero1887Cicero,MarcusTullius, Scripta quae manserunt omnia. Orationes. II. 1.Müller,C.F.W.(ed.),B.G.Teub-ner,Lipsiae

22.Horatius,Epistula ad Pisones. De arte poetica,65–66:„saucămlaştinastearpăşibunădevâsle,/Astăzihrăneşteoraşevecineşisuferăplugul”(inOpera omnia. 2. Satire. Epistole. Arta poetică.Ediţiecritică.Ediţieîngrijită,studiuintroductiv,noteşiindici:MihaiNichita,Bucureşti,EdituraUnivers,1980,p.313).23.M.TerentiusVarro,De lingua Latina,VII,1.24.Idem,ibidem,XVII,11.25.Lucretius,op. cit.,IV,506;întraducerealuiT.Naum,„Temeiulvieţiiş-alsalvăriitale”(ed.cit.,p.218).

73

Cicero1907Cicero,MarcusTullius,In L. Catilinam orationes quatuor.Quinzièmeédition.Levaillant,Maurice(trad.,ed.),LibrairieHachette,Paris

Cicero1967Cicero,MarcusTullius,Correspondace. 4 tomes. Constans,L.-A.(trad.,ed.),LesBellesLettres,Paris

Cicero1973Cicero,MarcusTullius, Discours. Tomes 19–20. Philippiques,Boulanger,André,Wuilleumier,Pierre(trad.,ed.),LesBellesLettres,Paris

Horatius1980Horatius, QuintusFlaccus,Opera omnia. 2. Satire. Epistole. Arta poetică.Ediţiecritică.Nichita,Mihai(trad.,ed.),Ed.Univers,Bucureşti

Lucretius1950Lucretius,TitusCarus,De rerum natura: libri sex.3vol.Bailey,Cyril(trad.,ed.),ClaredonPress,Oxford

Lucrețiu1965Lucreţiu,Poemul naturii.Naum.T.(trad.),Vianu,T.(pref.),Brătescu,G.,Naum,T.,Toth,E.(note),Ed.Ştiinţifică,Bucureşti

MinunciusFelix1974MinuciusFelix,Marcus,Octavius.Beaujeu,Jean(trad.,ed.),LesBellesLettres,Paris

Seneca [s. a.].Seneca,LuciliusAnnaeus,Lettres à Lucilius.Noblot,Henri(trad.),Préchac,François(ed.),LesBellesLettres,Paris

Tertullianus1911Tertullianus,Q.SeptimiusFlorens,Apologeticum.Ediţiaadoua.Dianu,I.N.Text(ed.),TipografiaCurţiiRegale,Bucureşti

Vergilius1929Vergilius,Oeuvres de Virgile.Textelatin.Lejay,Paul(ed.),LibrairieHachette,Paris

Dicţionare:Blaise1975

Blaise,Albert,Dictionnaire latin-français des auteurs du Moyen-Age,Turnhout,BrepolsErnout1932

Ernout,A.,Meillet,A.,Dictionnaire étymologique de la langue latine. Histoire des mots,LibrairieC.Klin-cksieck,Paris

Guțu1983Guţu,G.,Dicţionar latin-român,Ed.ŞtiinţificăşiEnciclopedică,Bucureşti

Maltby1991Maltby,Robert,A Lexicon of Ancient Latin Etymologies,FrancisCairnsPublications,Leeds

Webografie:Quintiluanus1

http://www.thelatinlibrary.com/quintilian.html.,16.01.2018Lewis1

https://archive.org/details/LewisAndShortANewLatinDictionary,16.01.2018Lewis2

http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.04.0059,16.01.2018

74

Andreea Elena Petcu

Considerații asupra relației dintre împăratul Nero și mama sa,

Agrippina cea Tânără

Considerations on the relationship between Emperor Nero and his mother, Agrippina the Young

Abstract: The study of this article intends to depict some of the aspects that characterized the dynamic relation between the powerful emperor Nero and his mother, empress Agrippina the Younger, a family relation that influenced the history of Rome. The model of Roman education and upbringing applied in the royal families generally lacked compassion, caring and love, as the ambitious parents mainly desired power for their children and tried to persuade them in the direction of obtaining it by their involvement in the politics and government. In the case of Nero, he became emperor due to the struggle and efforts of his mother and due to certain measures she took to assure the succession of her son to the throne. The tragic end Agrippina bore upon herself due to her continuous thirst for power which she had successfully transmitted to her son and the brutal act of Nero who purposefully murdered his mother leaves posterity with a rewarding lesson. Namely, that kingship and power have no relatives or family and that Roman rulership stated that there should be only one emperor to rule above the riches, the laws, the land and the people of Rome.

Cuvinte-cheie: Agripina cea Tânără, împăratul Nero, matricid, suveranitate, putere

Keywords: Agrippina the Younger, emperor Nero, matricide, sovereignty, power

În primulsecoldupăHristos,istoriaaconsemnatpetronulRomeiodomnieplinădecontroverse,careamarcatsfârșituldinastieiîntemeietoareainstituțieiimperiale,Casa

75

Iulio-Claudiană,șiainfluențatdestinulpoporuluiroman:ceaaluiNeroClaudius1,fiulluiGnaeusDomitiusAhenobarbus2șialJulieiAgrippina.InfluențaîmpăratuluiNeroșiamameisa,Agrippina,amândoimândridescendențiaiîmpăratuluifondatoraldinastiei,Augustus,aînceputsăsefacăresimțitălacurteaimperialăromanăîncădinanul58d.Hr–darestedereținutcăAgrippinaîncepusecumaimulttimpînurmăsăconstruiascăscenaperfectăpentruintrareatriumfalăafiuluieișiașezareasalacârmeleImperiului.

Copilul Nero și mama saTânăraAgrippinaMinoraveasăînvețeîncădincopilărieînsemnătateajocurilor

deputereșiaintrigilorfolositedecătremembriifamilieiimperialepentrua-șimenținestatutulșia-șisatisfaceintereselepoliticesauchiardorințeleegocentrice.Înmomentul

nașterii lui Nero, în anul 37 d.Hr.,Agrippina s-a bucurat de un anumitrespect în rândul poporului roman, încalitatedesorăaîmpăratuluiCaligula,dar,cum sângeroasele lupte pentru tron s-auderulatneîncetatînspateleporțilorcetății,destinulaaruncat-opeproaspătamamăînexil, iarpeNero sub tutelamătușii sale,DomitiaLepida.Astfel,Agrippinaarămasdespărțită timp de doi ani deNero; dar,odatăcuurcarea la tronaunchiului său,Claudius,aceastasereîntoarcelaRomașiîn scurt timp se căsătorește cu al doileasoț,CrispusPassienus.3 Întimpulacesteiperioade,Agrippinaeste,înmaremăsură, preocupată de evenimentele mondeneși succesele politice în dauna îngrijiriipropriuluifiu.Tacitusnedezvăluiefaptulcă Agrippina obișnuia să îl priveze detandrețe și afecțiune pe viitorul împărat,acesta constituind deja în mod vizibilmaimultțintaambițiiloreipoliticedecâtimagineaunuifiu.Deasemenea,autorulafirmă că mama sa acționa deseori cu

o ferocia neîndurătoare, ce l-amarcatprofundpeNero și a favorizatdezvoltareaunuidezechilibruemoționalșimental,pecarel-amanifestatmaitârziuîntimpulviețiisale.4 Vomexplicatotușifaptulcăaceastăsituațienueraneobișnuităînceeacepriveșteeducația

1.NumelefolositdecătreNeroîntimpuldomnieisaleesteNeroClaudiusCaesarAugustusGermanicus.2.Consulînanul32d.Hr.(Griffin2000,pg.21)3.ConformluiCizek,1986,AgrippinaestesalvatădeCrispusdeunaldoileaexilîncursultoamneianului41,cândsorasa,IuliaLivillaestesurghiunită,iarSenecaesterelegatîninsulaCorsica.4.Tacitus,Annales,13,21,4.

Nero şi Agrippina(muzeul din Aphrodisias, Turcia)

76

copiilordinfamiliileimportante,iarNeroesteneîndoielnicvlăstaruluneifamiliiromanefoartevechiși respectate.Cu toateacestea,putemafirmacăviitorul împărataavutcusiguranțăocopilărienefericitășichiartraumatizantă,iarfaptulcămamasasecăsătoreștecufostulsoțalmătușiisalenuproduceoatenuareainsecuritățiicopiluluideșaseani,careînurmăcutreianiîșipierdusetatăl.

Prin această strălucită mișcare politică a Agrippinei ce începuse să atragă înfavoarea ei noile pârghii ale împărăției, Nero își recuperează bogățiile pierdute dupăexilareamameisaleșiîlmoșteneștepetatălsăuvitregdecedat,Passienus.DeșiinfluențașiputereamameisaleîlînalțăpeNerolanivelulluiBritannicus5,ambițiileacesteiaparsăaspiretotmaisusînceeaceîlpriveștepeuniculsăufiuși,dorindsă-iofereoșansăsigură la tron,Agrippina secăsătoreștecu împăratulClaudius,propriuleiunchi.NoulstatutdesoțieaconducătoruluiImperiuluiîipermiteAgrippineisăseimpliceînjocurilepoliticealeRomei,săîșiextindăcerculdefavoriți,săcultiveprieteniicuoameniiaflațiînpoziții înalteși săvină în întâmpinareadeciziilor luiClaudiuscupropriilemanevreinteligentedecontrol.Astfel,AgrippinainsistăcaSenecasăfierechematdinexil,pentruadeveninouldascălșipreceptoralluiNero,iarClaudiusîiacordăaceastăfavoaresoțieisale.Deasemenea,AgrippinareușeștesăîlconvingăpeClaudiussăîladoptepefiulsăuNero,acăruireputațiecreșteapezicetrece,întimpcemoștenitoruldirectalîmpăratului,Britannicus,rămâneatotmaimultînumbrafrateluisăuvitreg.6Drepturmare,înanul50d.Hr,LuciusdevineNero,fiuladoptivalluiClaudius,subnumeledeTiberiusClaudiusNero, și, prin sforile trasedediligenta samamă, își alătură ceidoi sfătuitori ce îl vorghidalaînceputuldomnieisale:Burrus,prefectalpretoriuluiși,respectiv,consilierulîndomeniuleticiișipoliticii,Seneca.

OaltămăsurădeprevedereluatădecătreAgrippinapentrurealizareavisuluisăude a-șiașezafiulînloculdestinatîmpăratuluiafostînlăturareaunorpotențialicandidațila statutul de cârmuitori ai imperiului. Printre victimele sale se numărăLucius IuniusSilanusTorquatus,descendentprinmamăalîmpăratuluiAugustus,pecarel-aconstrânssăsesinucidă.TotînurmauneltirilorAgrippineiafostsuprimatșifratelemaimarealluiLucius, pe numeMarcus IuniusSilanus.Deși comise fără caNero să aibă directăcunoștințădeele,acestecrimel-auapropiatsimțitordeviitoareainaugurareaproprieidomnii.Cutoateacestea,mamaareușitlaunnivelprofundsăîșiînvețefiulunadintrelecțiilepecarepersonalitățile regaleajungeausăocunoascăde laovârstă fragedă, șianume„Ucidecasădomnești”.Peparcursuldomnieisalecaîmpărat,Nerovademonstracăaasimilatadâncaceastăînvățăturășicănus-alăsatcunimicmaiprejosdecâtmamasa,înciudapetițiilordeapelarelaclemențăapreceptoruluisăuSeneca.Încădinfragedăcopilărie,Neroaintratîncontactcudiversestudii liberale, însăcutoatecăs-aîngrijitatentdeeducațiasa,Agrippinanul-aîncurajatsăseapropiedefilozofie,subpretextulcăaceastanuarserviunuiviitorîmpărat.Secredecăpreceptorulsău,Senecal-arfiîndepărtatpeNerodestudiulvechilororatoripentruasepunepesineîntr-oluminăfavorabilăîn

5. Influența mamei sale,Agrippina îl transformă pe Nero în rivalul lui Britannicus, fiu al împăratuluiClaudiusșialsoțieisale,Messalina.6.IstoriculCassiusDioapreciacăAgrippinacontrolatoatesectoarelesocietățiișicăarfideținutchiarmaimultăputeredecâtClaudius.

77

viziuneastudentuluisău,însănusepoategarantacusiguranțăcăl-aîndepărtatșideartafilozofică,cuatâtmaimultcucâtSenecanuoneglijaînviațasapersonală.

Influențamameisale lacurte îivaaduce luiNerostatutuldeprefectalRomei,iaracestasevaîntreceîna-iintraîngrațiitatăluisăuadoptivprinimplicareaactivăîntreburilepolitice,„făcându-șidebutulcajudecătorîncalitatedeprefectalRomeicuocaziaSărbătorilorLatine”7.Agrippinanuscapăprilejuldea-iasiguraîncăopârghielaputerefiuluisăușiîlîndeamnăsăsecăsătoreascăcurudaluidesângeșisorăprinadopțiune,Octavia,evenimentcesesărbătoreșteînanul53d.Hr.,înciudaîmpotriviriitacitealuiNero.Aflatsubdominațiamameisale,careareușitsă îl intimidezeprinautoritateasapânălavârstade18ani,NerodepunemărturiemincinoasăîmpotrivamătușiisaleLepida,pecareAgrippinadoreasăoînlătureprinoricemijloace.Neîndoielnic,Agrippinauitasecudesăvârșiremomentelecriticeîncareeaînsășifuseseexilatăcaurmareadescopeririiconspirațieiîmpotrivapropriuluieifrate,împăratulCaligula,iarLepidaîioferiseadăpostșiprotecțieluiNerocâttimpeafuseserelegată8.

Noul împărat NeroÎndatade13octombrieaanului54d.Hr,seanunțăoficialmoarteaîmpăratului

Claudius,evenimentprincaredibăciaAgrippineiadatlovituradegrațiefostuluieisoț,pecaresesuspecteazăcăîlotrăvisecuajutorulunorciuperci.Aceastas-aasiguratcăvacâștiga loialitatea gărzilor pretoriene, ai căror soldați l-au proclamat peNero împărat,fărăamaițineseamadedrepturilelatronaleluiBritannicus.Acestadinurmăafostținutdeoparte, în cetate, de către lacrimile înșelătoare de văduvă îndurerată aleAgrippinei,carenu-ipermiseseacestuia să se înfățișezepoporului romanpânăcefiuleinua fostaclamatcaviitorconducătoralRomei.Astfel,celemaifierbințiambițiialeAgrippineidevinrealitate,eareușindsăacaparezeomarepartedinputereșisăofoloseascăpentruamanevraîncontinuarelucrurileconformintereselorsalepersonale.AutoriiSuetoniusșiCassiusDiomergatâtdedeparteîncâtsăafirmecăproaspătulîmpăratlasăînmâinilemameisaletoateafacerileimperiului,alăturideproblemeleprivate,astfelîncâtAgrippinadevine înmodneoficialregentullatronalfiuluiei.

RelațiadintreNeroșiAgrippinasepăstreazădetensionatăpentruoscurtăperioadălaînceputuldomnieitânăruluiîmpărat,cumAgrippinaerainteresatăsădeținăcâtmaimultcontrolînfavoareaei,iarNerosededicamaialespasiuniisaledeartist,extravaganțelormondeneșimaialescapriciilorsale, sprenemulțumireamameisale,care îldoreamaiimplicatînactivitateapoliticășisocialăacetății.

Lascurt timpdupă înmormântarea luiClaudius, înciudamanifestării spirituluidominant alAgrippinei, Nero o copleșește cu onoruri și titluri, printre care și cel de preoteasăacultuluiceîldeificapeClaudius.Aceastanuîivaopri,însă,ambițiilemameisalecaredoreasăseimplicetotmaimultîntreburilepolitice.Cum,însistemulpoliticimperial roman, femeilornu leerapermisăoputerededeciziedirectăsauprezența încadrulconsiliilor,Agrippinaapeleazălaunșiretlicpentruaasistalaîntâlnirilesenatului.

7.Suetonius,Nero8.AceststatutimplicăfaptulcăAgrippinaestetrimisăînexil,fărăa-șipierdedrepturilecivile.

78

AceastaîlconvingepefiuleicaîntrunirilecumembriiSenatuluisăfieținuteînpalat,astfel încâtAgrippina, ascunsă în spateleuneiuși secrete9, săpoatăasista ladiscuțiilepoliticeimportante.

Unalteveniment interesantcarea subliniatpasiuneadevorantă șiacaparatoarepentru putere aAgrippinei este descris de cătreTacitus, în opera saAnnales. Primindo comisie de ambasadori din parteaArmeniei, pentru a le asculta cauza, Nero a fostsurprins de gestulmamei sale de a se urca alături de el pe estrada imperială pentru a

prezida în cadrul tribunalului. Din fericire, prinîndemnul subtil al lui Seneca de a se ridica dinscaunulsăucapentrua-șisalutacupietatemama,Nero a evitat o scenă scandaloasă în prezențasupușilor săi. Gloria acordatăAgrippinei mergepânăînpunctulîncaresuntemisemonedeîncareîmpărăteasafigurează împreunăcufiul său.AtâtînOrient,câtșiînItalia,apardiversemodeledemonedeîncarepeoparteseaflaefigiaunuizeu Nero, iarpe reversfigura împărătesei, alăturideinscripțiazeița Agrippina.Aufostdescoperiteșimonede orientale ce îi prezintă împreună pe ceidoi,deseoriprivindu-sefațăînfața.DacăestesăîidămcrezareluiEugenCizek,auexistatlaRomamonederealizatedinpiesedeaur,încaretitlurileîmpăratuluiapardoarperevers,șianumeparteamaipuținimportantăamonedei,pecândcelealeAgrippinei sunt înscrise pe avers. Acest aspectnepoateilustranivelelepânălacareseinfiltraseinfluența Agrippinei10, aceasta având grijă să-șiplasezefavoriții înposturi-cheie înadministrațiepentru a-și stabiliza puterea. Cu toate acestea,direcțiavântuluiparesăseschimbeîncepândcuanul55, încareseemiteonouămonedă, iardedataaceastaNeroaavutgrijăsă inversezelocul

titluriloronorifice,indicândfaptulcădominațiamameisalevafidescurtădurată.Inițial,Neros-atransformatîncompliceleindirectalmameisaleînceeaceprivește

moartealuiClaudius,maiîntâicinstindu-imemoriaîmpăratuluidefunctprinceremoniiorganizateînamintireaacestuiașiprinemiterea,ladorințaîmpărătesei,uneimonedecuprilejulapoteozei luiClaudius. ÎnsăNero îșiva schimba totalatitudinea fațăde fostulîmpărat,odatăcuslăbireaputeriiAgrippinei,aducându-i jigniri și reproșuri tatălui săuadoptivdecedat,îndiscursuriprezentateînainteapoporuluișiajungândchiarsăanulezeopartedinedicteledatedeClaudius,subpretextulnebunieisauprostieiacestuia.Însuși

9.Tacitus,XIII,510.Barrett1999

Nero(National Geographic)

79

SenecavasprijiniinițiativatânăruluiîmpăratprinredactareaopereisaleApokolokyntosis11, oparodiedelicioasăîncareClaudiusesteridiculizatdecătrezeipentrustupiditateaîncareatrăitșiîncareesteluatăînderâdereinclusivdeificareaacestuia.

Pe parcursul domniei lui Nero, deși Agrippina îi tolerează fiului ei diverseleexuberanțeartistice,viciileadolescentine,pretențiiledeconducătordecareșideorganizatordespectacoledemuzicăoriteatru12,elînsușiinsistânddeseorisăfieaplaudatpescenăcaprotagonist șiactor,criticilemamei începsădevinămai tăioase înceeacepriveșteviațaamoroasăafiuluiei.EsteadevăratcăNeroaavutnumeroaseamante, iarprintreelesedetașeazăfiguraliberteiActe,carel-aiubitpeîmpăratșii-avegheatcudevoțiune rămășițelepământeștidupămoarteaacestuia.SpredeosebiredeSenecașiBurrus,careîlîncurajaușichiarîlajutaupeîmpăratsăîșiascundărelațiacuActeînsocietate,Agrippinaîncepesădepunăeforturipentrua-l controlamaiviguros, ceeaceconstituie începutulformării prăpastiei dintre ea și fiul ei. Drept consecință, inclusiv Seneca și Burrus seîndepărteazădesubdominațiaeișiseapropriemaimultdeîmpărat,aceastăschimbaredeputeredevenindvizibilășilanivelulpolitic.Astfel,Agrippinaîntruchipacontinuarea domniei luiClaudiusșiprinaceastăstrategie încearcăsăobținăsprijinul foștiloraliațiai împăratului decedat, pe când Nero, sprijinit de cei doi consilieri ai săi, reprezentagarantareareîntoarceriilaformadeguvernarearepubliciiluiAugustus.

Începândcuanul55,opozițialuiNerofațădecriticilemameisalevafimultmaidură,aceastădecizieconsolidându-seodatăcuînlăturareaprotejatuluimameisale,libertulPallas,dinfuncțiadeministrualfinanțelor.ProtestulîmpărăteseiincludeamenințareacăîlvasusținepeBritannicus,fiulluiClaudiusșifratelevitregalluiNero,însăîmpăratulrăspunde cu o nestăvilită cruzime, otrăvindu-și concurentul, ce devenise o amenințarevizibilălaadresasa,datorităpopularitățiișisusțineriidecaresebucura.DomitiaoacuzăpeAgrippinadepunerealacaleaunuicomplotîmpotrivaluiBritannicus, însăaceastareușeștesăsedisculpeprintr-undiscursstrălucitșiobțineiertareaîmpăratului13.Totuși,putereaAgrippineiîncepesăsedestrame,iarambițiilesalesăsetransformeperândînvisedeșarte.

Nerovadevenidinceîncemaiiritatdeintervențiileșicriticilemameisalecarevizaumaialesviațasapersonală,deșicontrolulacesteiadinurmăasupraluiNeroscăzuseînintensitate.ÎndrăgostitfiinddePoppaeaSabinașineglijândrelațiacusoțiasa,Octaviapecarecăutasăorepudieze,Neroseloveșteconstantdereprobărileînverșunatealemameisalecaredoreasă-ipăstrezeoreputațieneîntinatămoștenitoruluișicontinuatoruluipoliticiiîmpăratuluiClaudius,cumîlconsideraaceastapefiulei.14Însă,Neroaveaalteplanuri

11.OperaluiLuciusSeneca,Apokolokyntosis,afostscrisăînprimăvaraanului55,carăspunslaMemoriile publicatedecătreAgrippinaîncareaceastaîșiapărăcauza,lovindînacelașitimpînsfătuitoriiluiNero,SenecașiBurrus.Astfel,satiraluiSenecaestefolosităcainstrumentpoliticprincareautoruloatacăpemamaluiNero,propunându-șideasemeneapropriuprogrampoliticpentruguvernare.12.AcestecaracteristicialepersonalitățiiluiNerosuntdescrisemaidetaliatînoperaluiEugenCizek(Cizek1986),cap.II,pg.42-44și46-48.13.ÎnsășiAgrippinavafacereferireînMemoriilesalelaacestevenimentalfalsuluicomplotîmpotrivasacafiindo conjurație de teatru.EugenCizeksugereazăînoperasaSeneca,pg.73cămemoriileAgrippineiarfiapărutînprimăvaralui55șicăprinacesteaîmpărăteasaîicontestapeBurrusșiSeneca.14.Acestaspectal reprobăriiAgrippinei fațăde înclinarea luiNerodeadivorțadeOctaviadinpatimăpentruPopeeaesteilustratșiînoperaluiE.Cizek,Istoria Romei,pg.311.

80

deguvernare,care,dinnefericirepentrumamasa,nuincludeaumodelulpoliticclaudian,ci unul înclinat spre absolutismulmonarhic, o politică ce susținea dreptul suprem deguvernarealunuisingurconducător.Drepturmare,Nerourmăreșteînperioadaurmătoareînlăturareamameisaledepescenapoliticășidinviațasaprivată,pentruacontinuasa-șipunăînaplicarecapriciile,pedeoparte,șistrategiilepropriideguvernare,pedealta.

MatricidulHotărâtsăsedescotoroseascădetutelacare-lapăsaîncădincopilărieșiimpulsionat

de insistențelePopeei, caredorea cu încăpățânare să devină soția luiNero, acesta dinurmăpune în aplicare un plan pentru a-și eliminamama15. În acest scop, a pregătit oinvitațieafectuoasădereconcilierepentrumamasa, înperioadadintre19și24martieaanului59,princareochema laBaiaecuocaziasărbătorilorîncinsteaMinervei.Neros-aasigurat,însă,printr-unordindatcomandanțilordecorăbii,cănavamameisalevasuferistricăciuni,astfelîncâtaceastasăaccepteofertafiuluieideaseîmbarcapenavapregătităspecialpentruîntoarcereaAgrippineila Bauli. Aflând, însă, de la libertul mamei sale,Agerinus, că Agrippina a scăpat, părăsind înotcorabiapânălalaculLucrinșiadăpostindu-se,apoi,încasaeideodihnă,Neroestecuprinsdeopanicăsfâșietoare.Drepturmare, el îi cheamădegrabă lapalatpeSenecașiBurrus,consilieriisăiimperiali,pentru a le cere sfatul privind modalitatea de aîncheia definitiv nelegiuirea începută. Pretorul îiexplică împăratului că loialitateapretorienilor fațădecasaluiGermanicusnu-ivalăsapesoldațisăseatingădefataacestuia,astfelîncâtSenecaopinează căceamaisigurăopțiunerămânecamarinariinaveisăoeliminepeAgrippina.PoruncaluiNerosevaîndepliniîntocmai,iarmamasaesteatacatăîncasasadeodihnădecătreslujitoriiîmpăratului,fiinducisăprinloviturirepetatedepumnalulcenturionului.EugenCizekafirmăfaptulcăînaintedea-șidaultimasuflare,Agrippinai-arfi strigatucigașului său săo străpungă înpântece, sugerând faptul că ea cunoșteanumele adevăratului criminal ce pusese la calemoartea ei16. După înfăptuirea crimei,Nerol-aaruncatpelibertulmameisaleînînchisoaresubpretextulcăacesta,laordineleîmpărătesei,arfiîncercatsăîlucidăcuunpumnal.ExplicațiapentrumoarteaAgrippinei17 arfifostcăaceastas-asinucis,aflândvesteacăplanuleidea-leliminapeîmpăratafost

15.Suetoniusafirmă(înDoisprezece cezari)căNeroarfiîncercatînrepetaterândurisăootrăveascăpemamasa,darfărăsucces;deasemenea,căelarfiplănuitcaplafonulcamereiîmpărăteseisăseprăbușeascăpeeaîntimpulsomnului,darniciaceastătacticănuadatroade.16.Cizek1986,pg.60-6117. Krappe1940,pg.466-472.

Agrippina(Muzeul Naţional din Varşovia,

Polonia)

81

descoperit.Versiuneaaceastadistorsionatăaadevăruluinuafostcrezutădedemnitarișidepublic,însă,cuexcepțiaunorpărericontrarealefoștiloraliațiaiAgrippinei,moarteasanuaprodusproteste,datăfiindnemulțumireapecareeaoaduseseSenatului.Darfaptanu-iaduceaniciluiNerovreuncâștigdesimpatie,cimarca,maidegrabă,începutuluneiseriidecrimepecareacestalevaproduce,datfiindcăputereadeopozițieaadversarilorsemicșoraseînabsențaAgrippinei.Cutoateacestea,dornicisăsepăstrezelaadăpostdemâniaîmpăratuluișisperândîntr-oreconciliere,senatoriisegrăbirăsăaprobevariantaoficială, susținută de Seneca în scrisoarea sa adresată Senatului, în care o acuza peAgrippinadeoposibilăloviturădestatșideacaparareaputeriiimperiale.Astfel,senatoriiauorganizatrugăciuni,ceremoniișisacrificiiîncinsteazeilorpentrusalvareamiraculoasăaconducătoruluilor,iaramintireaAgrippineiafostacoperitădeocruntărușine.

Maimultdecâtatât,fiuleiadeclaratodamnatio memoriae.AceastăacțiuneimpusădeNeroșicareeraatribuită,deregulă,infractorilorpublici(hostis)auavutcarezultatîndepărtareastatuilorșibusturilorAgrippineidinlocurilepubliceșiștergereanumeluisăudepeinscripțiilecomemorative.18Subaspectpolitic,acțiunealuiNeroaavutcaimpactdiscreditareaînsășiadinastieiIulio-Claudienilor,dincareproveneașimamasa,alăturidedescurajareasusțineriidecătrepoporaltorpotențialiconcurențilatroncaresetrăgeaudinaceastăvechefamilie.Estederemarcatfaptulcă,pentruposteritate,amintireaambițioaseiAgrippinaaredesuferitdatorităfaptuluicăeaarfidatnaștereunuipersonajatâtdeahtiatdeputereprecumNeroși,maimultdecâtatât,deoarecel-aîncurajatsăsetransformeînîmpăratulîmpotrivacăruias-arevoltatSenatul,grăbindu-iastfel,sfârșitul.Eaajungesăfiecunoscutăînistoriedrept”victimaluiNero”și,simultan,”mamaunuimonstru”,delocsurprinzător,dacăavemînvederefaptulcăacestdeznodământtragicnuîlarecafăptașdoarpeîmpărat,cișidorințadeputerecareamistuit-oconstantpemamasa,intrigileeișiconstantapresiunepecareaexercitat-oasuprafiuluieiîntimpuldomnieisale.

Bibliografie:Izvoare:Tacitus

Tacitus,PubliusCornelius,Anale,Marin,A.(trad.),Barbu,N.I.(ed.),Ed.Științifică,Bucureşti1964Suetonius

Suetonius,TranquillusC.,Doisprezece cezari,Popescu,D.,Georoc.C.V.(trad.),Ed.Științifică,București1958

Volume:Barret1999

Barrett,AnthonyA.Agrippina: Mother of Nero,Ed.Taylor&FrancisLtd,LondonBishop1964

Bishop,John,Nero: the Man and the Legend,Ed.R.Hale,LondonCizek1972

Cizek,Eugen,Seneca,Ed.Albatros,Iași

18.Ginsburg2006

82

Cizek1986Cizek,Eugen,Neron,Ed.Fayard,Paris

Cizek1986Cizek,Eugen,Secvență romană,Ed.Politică,București

Cizek1994Cizek,Eugen,Istoria literaturii latine,Ed.Adevărul,București

Cizek2002Cizek,Eugen,Istoria Romei,Ed.Paideia,București

Ginsburg2006Ginsburg,Judith,Representing Agrippina: Constructions of Female Power in the Early Roman Empire,Ed.OxfordUniversityPress,Oxford/NewYork

Griffin2000Griffin,MiriamT.,Nero, the End of a Dynasty,Ed.Routledge,NewYorkKnippschild-Morcillo2013Knippschild,Silke,Morcillo,MartaGarcia(ed.),Seduction and Power,Ed.BloomsburyAcademic,London

Smallwood1967Smallwood,MarryE.(ed.),Documents illustrating the Principates of Gaius, Claudius and Nero,Ed.Cam-bridgeUniversityPress,Cambridge

Tudor1974Tudor,Dumitru,Figuri de împărați romani,volI-III,Ed.Enciclopedică,București

Walter1955Walter,Gerard,Neron,Ed.Hachette,Paris

Articole:Hiesinger1975

Hiesinger,UlrichW.,The Portraits of Nero,în”AmericanJournalofArchaeology”,nr.79/2,Ed.Archaeo-logicalInstituteofAmerica,Boston,pg.113-124

Krappe1940Krappe,A.,La fin d’Agrippine, în”RevuedesEtudesAnciennes”,nr.42,Ed,UniversiteBordeaux,Bor-deaux,pg.466-472

Poulsen1951Poulsen,VagnH.,Nero, Britannicus and others. Iconographical notes,în”ActaArchaeologica”nr.22,Ed.CopenhagenUniversity,Copenhagen,pg.119-135

Sandford1937Sanford,EveM.,Nero and the East, în”HarvardStudiesofClassicalPhilology”,nr.49,Ed.HarvardUni-versityPress,Harvard,pg.75-103

Webografiehttps://heroinesofhistory.wikispaces.com/file/view/Visualising+Agrippina+handout+with+pictures.pdf ,25.11.2017

83

Daniel Haiduc

Avatarurile antice ale unui concept: imaginaţia

Ancient avatars of a concept: imagination

Abstract: We are used to consider the imagination as an essential instrument in establishing our relation with the world. But in Antiquity, the term „imagination” had a rather negative meaning, being understood as a modality of getting false interpretations of the world, contrary to the conventional wisdom. The article follows the origins of this view in the greek philosophy, and emphasises some of the reasons it resonated well with the philosophy of the christian latin thinkers, like Augustine, thus being perpetuated until late Middle Ages and even in the modern era.

Cuvinte-cheie: imaginaţie, reprezentare, imagine mentală, Augustin

Keywords: imagination, representation, mental image, Augustine

Definiţiacuvântuluiimaginaţie–„capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior” (DEX2012: 491) – ne semnaleazăprezenţa unui proces iterativ, în care un anumit potenţialimaginativ iniţial se dezvoltă în timp, prin experiment şi repetare, folosind experienţadobândită anterior, fie în sensul interpretării, în cazul percepţiilor, fie al combinării încazulunuiconţinutimagisticdejamemorat.Înacestsens,înţelegemimaginaţiacapeofacultatecreativăaminţii,capabilădeacombinagândireaşiimaginilepentruadanaştereunorconceptementalenoi,adesea independentede faptele relevatesimţurilor.Aşadar,nuestevorbadoardenăscocire, fantazare,creaţie,cişidereprezentare,schematizare,formaredeopinii.Astfel,imaginaţiadevine,înculturamodernă,unuldininstrumenteleesenţialederaportareaomuluilalume,bachiarsepoatespunecăreprezintă„semnăturaindividualităţiişiunicităţii”sale(Haiven2014:7.1).

În acelaşi timp, dicţionarul propune un orizont de înţelegere a conceptului deimaginaţieprinstabilireasinonimieicucuvinteleînchipuireşifantezie,sugerândastfel,înmoddelocsubtil,oanumitădistanţarederealitateaproduselormentalerezultate.Esteprecisaceastăperspectivăceacareneapropiedeînţelegereaanticăacuvântuluiimaginaţie,înţelegere care poartă, oarecum surprinzător pentru omul modern, o încărcătură maidegrabănegativăprinfavorizareasensuluideinterpretarefalsăalumii,aflatăînopoziţie

84

cuînţelepciuneaconvenţională(Ibidem).Sursaacesteistăridefaptparesălocuiascăîntr-ovechedispută,pemargineaconceptuluide imaginaţie, întreceidoimarifilosofigreci,PlatonşiAristotel.Astfel,Platonşi-adeclarattotalaneîncredereînimaginație(şiînoriceformădeartă)camodalitatedecunoaştere,susţinândcăaceastaoferăîntotdeaunadoarunsurogatderealitateşicădoarmariifilozofi,posesoriaiuneieducațiiriguroase,eraucapabili săvadădincolode lumeaaparențelor, înțelegândadevărataesențăa lucrurilorprin intermediul rațiunii. Înopoziţie cu el,Aristotel a argumentat că imaginația a fostîntotdeauna o parte importantă amodului în care înțelegem realitatea și că produseleimaginației (spreexemplu teatrul)sunt importantepentrususţinereauneicomunități șipentrucultivareapersonalităţiiindivizilor.Totuşi,atâtPlaton,câtșiAristotel,considerauimaginațiacafiind,înesenţă,un„organpasiv”alminții,capabilsăreacționezelalumearealăşisă-iinternalizezereprezentările,darfărăsăcreezeideinoi(Ibidem).

Pentruaînţelegesensurileposibilealecuvântuluiimaginaţie în antichitate, vom face apel la etimologialatinăaacestuia,carenetrimitelacuvântulimaginatio–însemnândacţiuneadeaformaoimaginementală,deafantazasauaimagina(OLD1968:831)–şi,maideparte,la verbul imaginor, care înseamnă atât „a-şi forma oimaginedespreceva”–cusensulderivat„a-şiformaoimaginedespresine”–,câtşi„aimagina”(OLD1968:831)însensulde„aconcepe”,sugerândastfelideeaunuiactdecreaţiecarereprezintă,poate,celmaibinerelaţiaîntre „imaginaţie” şi produsele sale. Într-adevăr, estedificilsăanalizămconceptulde„imaginaţie”fărăafacereferire la cel de „imagine”, a cărui etimologie latinăne aduce în atenţie sensurile multiple ale cuvântuluilatinimago:reprezentărialerealităţiiavândunasumat

graddeaproximaţie(reprezentăriartisticedepersoanesaulucruri,descrieriîncuvinte,duplicate,imitaţii,copii,),reflexii(vizuale-înoglindă,sauauditive-ecou),obiectecarefuncţioneazăcaexemplesaumodelepentrualteobiecte,manifestăricarefaccacevasădevinăvizibil(formă,aparenţă)sauapariţiiiluzorii(fantome,halucinaţii).

Nunepropunemsădetaliemsensurilecuvinteloramintitecidoarsăobservămcăelenepermitsăevidenţiemoideeesenţială,anumecă,înantichitate,imaginea,indiferentdemodul în care ajunge să fie interiorizată, rămâne în permanenţă o imagine a ceva,reflectând o realitate originală din afară, de dincolo de ea însăşi. Imaginea „nu poatecreaadevărdinsine,citrebuiesărespecteîntotdeaunalimitelestrictealereproducerii”(Kearney1988:117).ŞiniciundenuestemaievidentacestlucrudecâtlaAugustin,primulautorlatincareafolosit, încadrullucrărilorsalefilosofie,termenul imaginatio înmodconsistent.Filosofia sa a fost influenţată înmodprofunddeneoplatonism,de idea luiPlotinconformcăreia„nuputemînțelegeentitățileinteligibilecuimaginația(fantasia),cinumaicufacultateadecontemplare(noesis)”(Enneade:5.5),saudeconcepţiapotrivitcăreiaimaginaţianuestedecâtomanifestareafluxuluiinferioralsenzaţiilorşicăimaginileîndepărteazăpeomdedivinitate,fantasiafiindopiedicăîncaleacontemplăriispirituale.

85

AcestcontextneoplatonicpermiteînţelegereacorectăaafirmaţieiluiAugustin(De Genesi: 34)cădoarviziuneaintelectualăestecapabilăsăintuiascălumeaîn„esența”ei,nudoarîn„imagineaeicorporal㔺icădeîndatăcecinevaîncearcăsăînțeleagăluminaspirituală„cuajutoruluneiimagini,nuomaiînțelegemașacumesteînsine”(Kearney1988:117).ÎnconcepţialuiAugustin,imaginearămâneofacultatesecundară,subordonatăintelectuluisuperior,alecăreiproduse,chiarşiatuncicândestevorbademanifestărialedivinuluicumestecazulprofeţiilor,trebuiecontrolatederaţiune.Aceastăatitudineesteevidentă,deexemplu,într-unpasajdinDe Genesi,încarefilosofulanticcomentaastfelfaptulcăIosifafostsingurulcapabilsădescifrezeimaginiledinvisaleFaraonului:„Pentrucăunuiaisadatimaginațialucrurilor,iarceluilaltinterpretareaacesteiimaginații”(De Genesi:34).PentruAugustin,singuraşiadevărata„imaginealuiDumnezeu”afostHristosşi„oriceîncercareaimaginațieiumanedeasubstituiaceastăconvergențăunicăaluiDumnezeușiaomuluiînHristoseraoblasfemie”(Kearney1988:118).

Esteinteresantcăaceastăviziunenuseschimbănicimăcaratuncicândevorbadeficţiuneapură,prezentatăsubformacreaţieiliterare.Spreexemplu,povestealuiLucius,personajulprincipaldinromanulMăgarul de AuralluiApuleius,aimpresionatatâtdemultpecontemporaniişipeurmaşiisăi,încâtmultepersonalităţialeculturiilatineauţinutsă-şiexprimeadmiraţiapentrutalentulliteraralautorului,darfărăauitasăsedelimiteze,depediversepoziţii,depremiselelucrăriisale.UnuldineiestechiarAugustin,careparesăcunoascăbineopera luiApuleius şi îi recunoaşteacestuia importanţacaautor, însărespinge înmod categoric ideile legate demagie, „reale sau imaginare”: „… astfel de fenomene sunt fie nefondate, fie prea departe de experiența generală, pentru a merita să fie crezute”(De civitate Dei contra paganos:18.18).Peaceeaşilinieseînscrieşiunaltautorcreştin,Lactantiu,care,deşiesteunsusţinătoralcunoaşteriiliteraturiipăgâne,parederanjatdereputaţiadetaumaturgpecareodobândiseApuleius,desprecarecredeacărivalizeazăpenedreptcuceaaluiHristos,şiţinesăafirme,nufărăoanumitămaliţiozitate,că„a inventa tot cea ce prezinţi înseamnă să fii un nebun şi un mincinos, mai degrabă decât poet”(Divinae Institutiones:1.2).

Desigur, criticarea unei creaţii literare pemotivul lipsei ancorării în realitate asubiectuluiconstituieomodalitatelegitimăderaportarelauntextliterar,însăopiniiledemaisusnureprezintăaltcevadecâtpoziţionăriideologicecarerespingdinstartoricealtăimaginealumii,supranaturalăsaunu,înafaraceleicreştineşi,dreptconsecinţă,oricefuncţieutilăaimaginaţieiînprocesuldecunoaştere.Aceastăconcepţies-aperpetuatpeîntreagaperioadăaEvuluiMediuşichiarînmodernitate.

Bibliografie esenţialăHaiven2014

Haiven,Max,Crises of imagination, crises of power. Capitalism, creativity and the commons,London&NewYork:ZedBooks,2014

Kearney1988Kearney,Richard,The wake of the imagination,Mineapolis:UniversityofMinnesotaPress,1988

OLD1968Oxford Latin Dictionary,Oxford:ClarendonPress,1968

86

Evocări

87

V.D. Călărășanu, S. Damian

Împăratul Gallienus, o reevaluare după 18 veacuri

Emperor Gallienus, a reevaluation after 18 centuries

A avut o domnie surprinzător de lungă, având în vedere contextul intern șiinternaționalalepociisale.ÎmpăratulGallienus–penumelesăuîntregPubliusLiciniusEgnatiusGallienusAugustus–delaacăruinaștereseîmplinesc,înacestan,18secole,a fost contemporanul, chiar gestionarul celeimai profunde crize pe care a cunoscut-oImperiulRomanînperioadasaclasică,așa-numita”anarhiemilitarăaveaculuiTrei”,căreia,dealtfel,nui-asupraviețuit,deșiîipoatefiatribuitmerituldeafifostprincipalulartizanalcontrolăriișiapoistingeriiacesteia.Biografiasaare,sepoatespune,calitateademetaforăadestinuluipecaresuprastatulimperiall-aavutdeînfruntatînurmătoareleveacuri;săamintimdoarcătatălsău,împăratulValerian1,carel-aasociatladomnieîncădinprimulsăuandedomnie,afostceldintâisuveranromancăzutprizonierpecâmpulde luptă, doar pentru a avea parte de umilințe supreme din partea învingătorului său,suveranulpersanShapur.PerformanțaluiGallienusdeasemenținelaputereaproape15ani,celmailunglidershipimperialromandelaasasinarealuiCaracalla(carearezistatpetron19ani)nuafostînsășisemnulstabilității–fieeapolitică,militară,ideologicăsaueconomică.Delocsurprinzătoareasaînlăturaredelaputere,cașidinviață,apărutsă anunțe–celpuținașapercepemnoi acum,de ladistanța confortabilă aunuiviitordezangajat–principaleledirecțiialemetamorfozăriiImperiuluiînÎmpărăție.

Gallienus se naşte în anul 213, probabil la FaleriiNovi, într-o familie aliniatăprintr-olungătradiţiepoziţiilorordinuluisenatorial,carenuaveadeundesăpresupună,atunci,căvada înacestaceldinurmă împăratoriginardinaristocraţia Italiei;aceastăîmprejurarevapărea,retrospectiv,cuatâtmaiplinădesemnificații,cucât,înepocaîncareGallienusvinepelume,laconducereaImperiuluiRomanseinstalasedejaceadintâidinastieneitalică,CasaSeverilor.Pentru tânărulGallienus,nuacestdetaliuaveasăfieînsăcelmaiplindeforţădeterminativă,cifaptulcă,începândcuanul235,cândultimulexponentalSeverilor,Alexander2,vafilichidatdepropriiletrupe,pentruafacelocceluidintâiîmpărat-soldat,traco-romanulMaximinusThrax–petronulimperialurmândsăsesucceadă,pânălaascensiuneatatăluisăuValerian,deciîntr-unintervaldedoar18ani,numaipuținde11conducători3,majoritateadintreeimilitariderangmediu,uniidintre

1.PubliusLiciniusValerianusAugustus(cca.193-260,petronulRomeiînperioada253-260).2.MarcusAureliusSeverusAlexander(208-235,petronînperioada222-235)3.EstevorbadeMaximinusThrax,GordianI,GordianalII-lea,Pupienus,Balbinus,GordianalIII-lea,

88

eineexercitându-șiautoritatea,dealtfel,decâtasupraunorregiunirestrânsealevastuluisuprastat.Înanul253,tatălsău,Valerian,laaceadatăcomandantallegiuniiaIII-aGallica,preiaputereaînimperiuprintr-unmarșasupracapitaleiRoma,Senatulacordându-ifărărezerve recunoașterea– însănumaidupă ce știrile despremoarteapredecesorului său,uzurpatorulAemilianus, au fost confirmate.Să reținem,deocamdată, căAemilianus, acăruiefemerădomniedebutaseînlunaaugust253,pentruasesfârșiprinasasinatdoardouălunimaitârziu,exercitasedemnitateadeguvernatoralprovincieiMoesiaSuperior,răzvrătireasadeschizândșiruluneisuitedeactesecesionistecarevortulburaprovinciiledunărene până la sfârșitul domniei și vieții luiGallienus,cucares-auaflatdealtfelîntr-orelațiecauzalădirectă.Conștientdeefemeritateapozițieisale, tatăl – care are de făcut față imediat uneiinvazii navalegotice și a unei ofensive sasanidepefrontuldinOrient–îșiasociazăimediatfiullatron;înanulurmătorestetrimissăsupraveghezestareadelucruridinregiuneaDunăriișidobândeștetitluldeGermanicus(careesteridicatlasuperlativ–Germanicus Maximus – în 255 și reconfirmatdedouăoripestealțidoi ani),pentruca înanul257să-șiadjudeceși titluldeDacicus Maximus. În același an, familia imperială va descoperi unnou inamic, de această dată nemilitar, creștinii:tatălValerianvaalegecaleapersecuțiilor;fiulvaprefera, trei ani mai târziu, soluția unei relativetoleranțe. Decizia de a pune capăt seriei depersecuțiiordonatedetatălsăunueste,săamintim,unaizvorâtădinrevelație,convertiresaupreferințapentrupaceasocială,ciimpusădeoconjuncturăcutotulnefavorabilă.Înanul260,ValerianesteluatprizonierpefrontuldinOrient,Gallienusrămânândsingurconducătoralunuiimperiudejazguduitdeputernicemișcărisecesioniste.De-alungulurmătoriloroptani,câtvamairezistapetronulimperial,celdepeurmăaristocratînpurpurăsevaconfruntacuzecideliderisecesioniști4,darșicuunvalaproapeneîntreruptdeinvazii–celemaiimportantefiindcelealealamanilor(în260),sarmaților(264),herulilorșivizigoților(în267și268).

Demn de interes, pentru noi, este faptul că,mai ales după pierderea tatălui șicolegului dedomnie, acest împărat facedin frontul dunărean– amputea spunedaco-dunărean? – prioritatea sa absolută. Atitudinea sa din anul 260 de a recunoaște de facto5existențaașa-numitelor ImperiiGalicșiPalmyrian(celdintâiseparândderestulImperiuluiRomeiprovinciileGallia,BritaniașiHispania,iarcelălaltceamaimarepartea

FilipArabul,Decius,Hostilian,TrebonianusGallusșiAemilianus.4. Într-o enumerarenesistematică și neexhaustivă,Postumus,Ballista,Macrianus,Quietus,Odaenathus,VaballathusșiZenobia,Ingenuus,Regalianus,MussiusAemilianus,Piso,Valens,Aureolus,5.Aceastăatitudinederealpolitik nu-lvarețineînsădelaaîncercaînmaimulterândurisă-iînlăturepelideriisecesioniști,cuprecăderepePostumus

89

Anatoliei,Egiptulșiprovinciilepropriu-zisasiatice)sepoateexplicasuficientcaopțiunetactică, încondițiile încare,confruntatcuatâteacrizesecesioniste,politico-ideologiceșidesecuritateateritoriuluiîncăținutsubcontrolefectiv,leadership-uldelaRomaeranevoitsă-șidrămuiascăcuatențieresursele,încelmailargsensalacestuitermen.ÎncazulImperiuluiPalmyrian,ceamailongevivădintreentitățiledesprinsedinImperiulRomanînepoca”anarhieimilitare”(independențaPalmyreivafiefectivăîntre260și273),sepoateadăugacaelementalcalcululuistrategicșifaptulcă,astfel,Gallienusscăpadegrijaconflictului istoricizat cu ImperiulPersan.Chiar așa stând lucrurile, nuputemcalificaatenția pe careGallienus o acordă frontului dunărean decât ca excepțională, iar acestexcepționalismmerită,înopinianoastră,oanalizăcaresăevitecuegalăpreocupare,șiprejudecățile,șiclișeele.Aiciestemomentulsărevenimasuprasintagmeichestionatemaisus,frontul daco-dunărean,fieșidoarpentruapunctaurmătoarele:

-pedeoparte,arezumaproblematicaacesteiregiuni,dinperspectivaleadership-uluiimperial,lafactoruldacic,constituiefărădoarșipoateosimplificareexcesivă:aicisemanifestăsimultantentațiilecentrifugealeeliteloremergentedinprovinciiledunărene(celedinPannoniașiMoesiifiindmaivizibile,celedinDaciarămânândîncă,laactualulstadiu al cercetării, ocultate) și ofensivamilitară sistematică a unor populații care audeja,respectiv,vordobândiexpertizăînhărțuireasistematicăaImperiului–înprim-plan aflându-sesarmațiișigoții

-pedealtăparte,nuputemfaceabstracțiecăelementuldacicestenumitorulcomunal celormaimulte dintre aceste probleme: dacii (cei liberi, de la periferia provinciei,darpoatenunumai ei) se află într-oofensivă antiimperială suficientde energică încâtsă motiveze asumarea de către Gallienus a titlului Dacicus Maximus; atât sarmații,cât șigoții/vizigoții acționeazădepe teritorii cusubstratdacic,fiindgreudecontestatprezențaunorcontingentedeaceastăorigineînarmatelelorexpediționare;deșimișcareasecesionistăpatronatădeIngenuusșiRegalianuseste,prinnaturasa,o”afacereinternă”romană, conexiunile celuide-al doilea cudacitatea sunt scoase înprim-plan;unuldinvectorii-cheieaicontraofensiveiimperialepeacestfrontestegeneraluldeoriginedacăAureolus,carevaalegeînceledinurmăcaleatrădării;receptareacontemporanăasituațieidinregiuneesterezumatădenotoria(pentruistoriografiaromânășinunumai)consemnarealuiRufusFestusdesprefaptulcă,întimpulluiGallienus,Daciaafostpierdutăș.a.m.d.

Ecuațiadaco-dunăreanănuesteînsădecâtunelementdefundalîntabloulcare-lînfățișeazăpeGallienus.Și,oricâtdesurprinzătorarpărea,lucrurilenustaucumultdiferitniciînceeacepriveștecontextulgeneralalepociiîncareacestîmpăratareneșansasădomnească,uncontextdominatdeviolentecontestărialeunitățiipoliticeșiinstituționalealesuprastatuluiimperial.Ceeacerămânedefinitoriupentruaceastăparadoxalăgestionarea tronului de la Roma, din încă clasica vârstă a Romanității, este neașteptatul apetitpentrureformemilitareșiadministrative,înîmprejurăriîncareastfeldepreocupăriparcondamnatelaignorare.Gallienussepuneînfrunteaacestuiefortreformator,prelungitapoi deAurelian, Dioclețian și Constantin celMare, efort care va asigura redresareaImperiuluiRomanpentruîncăaproapeojumătatedemileniu.

90

Bibliografie orientativă:Crevier1814

Crevier, J.BaptisteLouis,The History of the Roman Emperors: From Augustus to Constantine, vol.9,London

DeBlois1976DeBlois,Lukas,The Policy of the Emperor Gallienus,Ed.Brill,Leiden

Hinson1995Hinson,E.Glenn,The Curch Triumphant: A History of Christianity up to 1300,Ed.MercerUniversityPress,Macon,Georgia

Protase2010Protase,D.,Sfârșitul stăpânirii romane în Dacia. Retragerea aureliană. Cauze și consecințe,înProtase,D.,Suceveanu,A.(ed.),”IstoriaRomânilor”,vol.II”Daco-romani,romanici,alogeni”,edițiaaII-arevăzutășiadăugită,Ed.Enciclopedică,București,pg.263-295

Southern2003Southern,Pat,The Roman Empire from Severus to Constantine,Ed.Routledge,London/NewYork

91

Valeriu D. Călărășanu

13 veacuri de la respingerea celui de-al doilea asediu al Constantinopolului

13 centuries from the raising of the second siege of Constantinople

Cu1300deani înurmă,maiexact la15august718, istoriaEuropeiconsemnadeznodământuluneiconfruntărimilitarecare,prinanvergurașinaturaforțelorimplicate,dar mai ales prin consecințele pe termen lung, se înscrie în categoria conflictelorcivilizaționale:ridicareaceluide-aldoileaasediualConstantinopolului,evenimentcarepoateficomparat,întermenistructural-fenomenologici,cuasediulVienei(aldoileașiel)dinanul1683.Declanșatînvaraanuluiprecedent,acestasediueste”aldoilea”doardinperspectivafaptuluicăseînscrieînsuitaevenimențialăaunuiașiacelașirăzboidintreImperiuldeConstantinopolșiCalifatulUmayyad,războialecăruiînceputuripotfiplasateînanii634-638,aicampanieiarabedecucerireaSirieiromane.

Acesta era însă doar un nou episod din conflictul civilizațional arabo-bizantin,declanșatodatăcuafirmareaînOrient,auneinoiputeriglobale,suprastatulîntemeiatdeprofetulMohamedînanii622-623șicare,larândulsău,pusesecapătunuialconflictcivilizaționalcebulversaseOrientullevantinînjumătateademileniuanterioară;celdintreRoma și Parthia. Din această perspectivă, macrocronologică, ”primul” și ”al doilea”asediu ale capitaleiRomaniei bizantine fuseserăprecedate, în anul 626, deun asediu-pilot,instrumentatdeolargăcoalițiepersano-arabo-avaro-slavă,careaveasămarchezeieșireadinconflictulcivilizaționalatabereiparto-persaneșiintrareaînscenă,caputeresupraregională,aarabilor.PrecedatdeînfrângereacategoricăaelementuluilatinofondinImperiuldeRăsărit (al căruiultim reprezentantpe tronul imperial fuseseFocas,delocîntâmplătorlideruluneiinsurecțiimilitareinițiateînregiuneaDunăriideJos),acelasediu-pilotaavutcașiprincipalăconsecințăgeo-politică,delocsurprinzător,abandonareadecătreeliteleconstantinopolitanearegiunilornegrecofonealeImperiuluișitransformareaacestuisuprastatîntr-un”ImperiuRomanfărăromani”.

Cuacestimperiude-romanizataveasăseconfrunte,înepocaUmayyadă(661-750),lumeaarabă,promotoareauneiviziunideorganizareglobalăasocietățiiradicaldiferită fațădeceeacecunoscuseOrientul,dinvremealuiDariusI,de-alungulîndelungatuluievelenistico-roman.Războiuldintreceledouăforțeatinsesedejaunprimapogeuînanii

92

674-678,manifestattotprinasediereadecătrearabiicalifuluiMuwaviyahIaOrașuluiluiConstantin.Dintre consecințele directe ale acestui prim asediu umayyadmerită sănereținăatențiacelecarevizeazănemijlocitstareadefaptdinspațiulcarpato-balcanic,parțialdominatdenou-instituitulHanatAvar(beneficiarsecundaralconfruntăriidin626)șigeneralbulversatdeunprocescarecombinaprăbușireaautoritățiiimperialeromeicecuvalulderestructurăridelocuirepus,cusupraexagerare,exclusivpeseamainvaziilorslave.Pentruafacefațăprovocăriidelafrontiereleasiatice,eliteleconstantinopolitane–alcărorexponenteraatuncibasileulConstantinal IV-leaPogonatul–auoptat,dintrepuținelevariantepecare le aveau la îndemână, să facămari concesii actorilor care-iperturbauautoritatea în spațiul european. În această opțiune trebuie căutate cauzele, resursele șiferestreledeoportunitatecareaufavorizattransformareaagregatuluideautoritatemilitarădominatdeavariîntr-unprotostatcareaveasăîngrădeascăevoluțiilecătreorestaurareaordiniipierdutedinEuropa,înegalămăsurășiaconsolidăriisclaviniilorbalcaniceși,

înceledinurmă,întemeierea,caelement al unui commonwealth conflictual, a statului turanic lasuddeDunăre.

Asediul din anii 717-718, instrumentat de noul califUmaral II-lea,nua rămas,niciel, fără consecințe structuraleîn macroregiunea noastră.Astfel, el a favorizat încheiereaprimei alianțe cu Imperiul de

Constantinopol aunui stat care senăscuse tocmaidin contestarea acestuia,ȚaratuldePliska(așa-numitul”primțaratbulgar”),gestcareadatacesteitinereformațiunistataleidentitatea politică europeană (inclusiv în sensul riguros al solidarizării cu intereselecomunecucelealeregiuniiîncareființa),pregătindterenulpentrucreștinareașideplinasa autohtonizare, dar și pentru asumarea unui rol civilizator. Se știe, armatele trimisedeȚaratul dePliska în sprijinulConstantinopolului asediat au fost suficiente pentru aprovoca,printr-osingurăintervenție,ridicareaunuiasediucedurade13lunișiîndepărtareapericoluluiarabdelaPorțilePontuluipentruaproapetreigenerații.Larândulsău,OrașulluiConstantinaveasă-șiprezervestatutuldepolglobaldeputerepentruîncăcincisecole,cândsevaprăbușinusubasalturile”necredincioșilor”,cisubcelealeconfrațilorcruciați.Dar experiența asediului avea să pregătească terenul și pentru un alt conflict, formalspiritual,carevaerodadininterior”ImperiulRomandeneamgrecesc”,compromițânddefinitiv–dupăcumsevademonstraînepocaAsăneștilor–resolidarizareacu”Romaniilepierdute”: așa-numitele războaie iconoclaste”din anii 726-843.Deloc înultimul rând,acestconflictideologic,generat,pefondulsău,deambițiadeasubstituidreptulpubliculuideadecideasuprasistemuluidevalorișisimboluricudictatulaxiologic,și-aavutparteasadecontribuțialamenținereaînfărâmițareaelementuluiromanicdinspațiulcarpato-balcanic.Motivsuficientpentruaacordaevenimentelordeacum13veacurioatențiemaimultdecâtformală.

93

Constantin Elen

Bogdan Petriceicu Hasdeu, pionier al investigării substratului

preroman

Bogdan Petriceicu Hasdeu, pioneer of the preroman substrate investigation

Anul acesta, la 26 februarie, se împlinesc180 de ani de la nașterea cărturarului BogdanPetriceicu Hasdeu (1838-1907), ultimul mareenciclopedist al culturii române, cum a mai fostnumit.Scriitor, jurist,filologși istoric,membrualAcademieiRomânedin1877,Hasdeu a dobândit,prin activitatea sa științifică și culturală, calitateadepionierînmultedomeniialecercetăriiumaniste.PrintrecontribuțiiledecisivepecareHasdeuleaduceînștiințacercetăriitrecutuluisenumără,înaintedetoate, impunerea cadisciplină în spațiul academicautohton a istoriografiei, în particular a metodeianalizeicriticeadocumentelor–direcțieinițiatăprinrevista-colecțieArhiva istorică a României (lansatăîn1864),iarmaiapoicontinuatăprintratatulîndouăvolume Istoria critică a Românilor (1872) și prinmonografia,nefinalizată,Historia antică a Românilor,publicatăîn1875.Totcercetăriitrecutului, de această dată în plan lingvistic, îi este subsumată și cea dintâi sintezăetimologică a limbii naționale, fatalmente incompletă din cauza monumentalismuluiproiectului,cedepășeacapacitateadeoperareaunuisingurom,Etymologicum Magnum Romaniae,cucelepatruvolumeinițialeeditateîn1886,1887,1893și1898.CelmaimaremeritalluiBogdanPetriceicuHasdeu,încercetareaistorică,darșiîncelelaltedomeniiștiințificeîncares-amanifestat,îlconstituieînsăformulareaunortemedestudiu,precum–demare interespentrunoi–ceaprivindinvestigareasubstratuluipreroman,atâtsubaspectsocialșipolitic,câtșiînplanetno-lingvistic.DacămultedinsoluțiileavansatedeHasdeulaproblemeletotdeelformulateaufostulteriorinvalidate,acestfaptnupoatefiprivitaltfeldecâtcauntraseudeneevitatîncercetareaștiințifică,undenereușita,corectasumată,îșiarepropriulsăuaportlaavansulgnoseologic.

94

Lecturi critice

95

Claudia S. Popescu

O necesară monografie bizantinologică

Având la bază teza de doctoratcvasiomonimăpe care a susținut-o cu cinci animai devreme, monografia Biserică și stat în Bizanț: De la Heraclie până laAnastasie al II-lea(610-715)1acercetătoruluitimișoreanRemusMihai Feraru are marea calitate de a suplini,în spațiul academic românesc – supranumit deNicolaeIorga,desigurcăînaltălogicăanalitică,Bizanțul de după Bizanț - volumul încă limitatal sintezelor de bizantinologie generate decercetarea autohtonă. Avem a adăuga aici, șimeritulcă,înopinianoastră,demersulautoruluinuserezumălaunefortadaptivalcunoștințelor,altminteri generoase, despre acest spațiu-timpdecivilizațiecareafostBizanțul(deșișiacestaarfifostunrezultatsalutar),cifaceunpasmaideparte,operândcujustămăsurășipebazamaimultor criterii reciproc compatibile o selecțietematicășiproblematică,iarpeacestfundament

formulând evaluări și judecăți de valoare remarcabile, unele dintre ele de natură sădeschidănoidirecțiideinvestigație.

Astfel,dinvastitatea itemilorcucarevastuldomeniualbizantinologieipoateispiti cercetătorul, Remus Feraru a optat să delimiteze o problematică-cheie: relațiadintreinstituțiastatului,adeseaperceputădreptsuma tuturor instituțiilor,șiinstituțiaecleziastică, acest construct care-și asumă ca dimensiune definitorie, prin formuladivino-umană,calitateadeproiectareauneiordinitranscendente.Chiarșiașa,spațiuldecercetarearfifostexcesivdeextinspentruoinvestigațiecareținteștesurprindereadaturilor esențiale,motiv pentru care opțiunea autorului de a se limita la o secțiunecronologicărigurosdefinită–ceaaintervaluluidintreanii610și715–estemaimultdecât binevenită. Raportat la problematica-cheie, alegerea secțiunii cronologice n-afostîntâmplătoare,acestintervalfiindadeseacalificat–credemnoicăpede-a-ntregul

1. ColecţiaSf. Grigorie TeologulEd.EurostampaTimișoara&AstraMuseumSibiu,2016

96

justificat – drept veacul bizantinizării, epoca în care statul și societatea Romanieide Constantinopol (căci, formal, statul își adjudeca e mai departe statutul moștenitde ImperiuRoman, deși devenise o romanitate fărăRoma) au parcurs acea suită demetamorfozecarei-audataparențauneiteocrațiișiconsistențaunuimodeldecivilizațiesingular.

Viziunea autorului cu privire la momentul de incipit al acestui interval estepoate celmai bine sintetizată în concluziile rezumatului tezei doctorale:La urcarea pe tron a împăratului Heraclie (610), statul bizantin se afla într-o situație critică, fiind măcinat de o profundă criză economică și financiară. Totodată, Imperiul bizantin a suferit importante pierderi teritoriale. În această situație deosebit de dificilă, Biserica s-a substituit structurilor administrative ale statului conducând lupta împotriva slavilor și avarilor (subl. ns.). Ca urmare a dislocării administrației provinciale, cel mai adesea episcopul este cel care conduce cetatea, o administrează și o reprezintă. Domnia împăratului Heraclie (610-641) a marcat începutul procesului de redresare a statului bizantin.Dar,fixându-șicurigoarelimitelecronologiceșiproblematice,autorulnuriscădecontextualizareaobiectului cercetării.Ca atare, cel dintâi capitol, Imperiul Roman de Răsărit în timpul succesorilor lui Iustinian I (5665-610). Cadrul politic și religios,urmăreștecuatențiesporităpentrudetaliilerelevante,săsurprindămodulîncares-auacumulattensiunilecareauobligatConstantinopolullareinventare,sesizândinclusivfaptulcăunadintresurselemajorealecrizeicucares-aconfruntatHeraclieaconstituit-otocmaiproiectul(utopia,sănuneferims-ospunem)derestaurareaunitățiișinaturiiunuiImperiurevolutdinepocamareluiIustinian.Nusuntignorate,dimpotrivă,marilefrământăriși reașezări ideologicedin interiorul instituțieibisericești, încăuniversale,careseraporteazăcaunpandantcazualalmutațiilorcevorurma.

Oașezareanaliticămaicuminte(însensuldemaipuținpreocupatădenecesitateaplusvalorii,darsănuignorămcăacestaestedoaruncapitolpregătitor)oarecapitolulII,Statul bizantin în secolul al VII-lea: Între reforme și supraviețuire,carereținedateleesențiale ale parcursului lumii încă romano-răsăriteană în timpul celeimai profundecrizecunoscutădelafondareaOrașuluiluiConstantin;salutămaicipreocupareamaiaccentuatăpentruprefaceriledinspațiulbalcanic,pusecumaimultsaumaipuțintemeisub sigla slavo-avară. În capitolul III,Biserică și stat în timpul domniei împăratului Heraclie,problematica-cheieesteabordatăcumultăinventivitatemetodologică,autoruldevoalând într-un paralelism comparator, deopotrivă, contextele și constrângerilenormative,politiceșimilitare, relațiile (atâtcele instituționale,cât șicelepersonale)dintreactorii-cheieș.a.m.d.,delocînultimulrândjaloaneleevenimențialerelevante,cuprecăderecelesinodale.

Efortul de investigare multidimensională a problematicii-cheie este urmăritcu consecvență și în capitolele IV –Biserică și stat în timpul domniei împăratului Constans al II-lea,V–Biserică și stat în timpul domniei împăratului Constantin al IV-lea,și,respectiv,VI–Biserică și stat de la Iustinian al II-lea până la Anastasie al II-lea (685-715),formaleimonotoniisugeratedetitlufiindu-icontrapuseoremarcabilăomogenitateaoperăriicuarsenalulconceptualdejafixat,darșiprocesarea,castudiide caz, a unor digresiuni exemplare pentru conținutul concret al relației biserică-

97

stat:MaximMărturisitorulversusHeracleonasși împărăteasaMartina,Sinodulde laLateran,procesulpapeiMartinIoridispozițiilecanonicereferitoarelamoravurișilatradițiilepăgâne,casănelimitămdoarlaacesteexemplificări.Avemasemnala,aici,șiunsubcapitolcarepanorameazăprincipaleleargumenteceneîndeamnăsădefinimBizanțul,înansamblulsău,cafiinddoaroaparențădeteocrație:învremeaîmpăratuluiConstantin al IV-lea are loc ceea ce autorul (în sincronism cu curentul general dinexegezatemei)defineșteafirestabilirea symphoniei dintre Biserică și stat și a păcii religioase,careurmează,sesusțineimplicit,unuiadintremulteleepisoadedecontestarereciprocăaprimatuluiîntreceledouăinstituții-pilotaleBizanțului.

98

Romulus Popovici

O antologie de referință în exegeza ovidiană

Editarea, de către Facultatea de Literea Universității din Craiova și Filiala Craiova aSocietățiideStudiiClasicedinRomânia,aantologieide studii Ovidiu, 2000 de ani de metamorfoze1 îșimerităcuatâtmaimultapreciereadintitlucucât acesta reprezintă sinteza unei reușite ediții,a IX-a, a Colocviului internațional ”ReceptareaAntichității greco-latine în culturile europene”,organizat în 26-27 mai, în citadela universitarăolteană,cuaceastăarietematică,inspirată,firește,demarcarea–peplanuniversal,dealtfel-adouămilenii de la trecerea în eternitate a primuluiscriitoreminamentedaco-roman,PubliusOvidiusNaso.Nuputemdecâtsăfimdeacordcuevaluareaco-editoarei șico-organizatoareiDanaDinu,careafirmă, în prefață, că ”această ediție… a doveditîncăodatăinteresulșiatașamentulconstantalunui

numărimportantdeparticipanțidinlumeaacademicăfațădeculturaclasică”.Fatalmente, întreaga secțiune ”Studii ovidiene” a volumului se înscrie în aria

tematicădeinteresaCSDRLucus,dreptpentrucareneîngăduimsăredămintegraltablasadematerii:On Briseis, the Ovidian Heroine șiPublius Ovidius Naso and Alexander Sergeyevich Pushkin: Two Exiled Poets –PanagiotisAsimopoulos;Angoase lingvistice la Pontul Euxin –NinaAuroraBălan;Metamorfozele Florei: de la prostituată la zeiță –FloricaBechet;Figura lui Enea la Ovidiu–AlexandraCiocârlie;Byblis, Byblos, Byblos–IoanaCosta;Ovidiu ca loc comun al mitologiei sentimentale în Evul Mediu–Ioana-RucsandraDascălu;Lirismul autobiografic ovidian –DanaDinu;Ovidiu, erotism și metamorfoze romane – Ilona Duță; Narration et description dans les Metamorphoses d’Ovide –Magdalena Indrieş;Erosul în Metamorfozele ovidiene şi apuleiene – Cristina Iridon;Note la mitul lui Daedalus, reflectat în lirica ovidiană–FlorentinaNicolae;Contextul geo-politic al prezenţei lui Publius Ovidius Naso la Tomis–LaurenţiuNistorescu;Myths turned into wor(l)ds: from Ovid’s Metamorphoses to Jordan Zandi’s Solarium–Claudia

1.EdituraUniversitariaCraiova,2017,ISBN978-606-14-1287-7.VolumcoordonatdeDanaDinu,CeciliaMihaelaPopescușiMădălinaStrechie

99

Pisoschi;Cadrul juridic al exilării poetului Ovidiu în contextul legislaţiei penale a lui Augustus–TheodorSâmbrian;Dacii şi lumea lor în Tristia şi Pontica ale lui Ovidiu–MădălinaStrechie.

Credemcă,înlocdealtecomentarii,inevitabilmarginaleînraportcudiversitateade modelări și abordări metodologice pe care au reflectat-o deopotrivă colocviul șivolumul,vafimairelevantăcitareaunuipasajdinstudiuldoamneiDanaDinu:”Perioadaexilului[poetuluiOvidiu–n.n.]nuestemaipuținfecundă,darestemarcatădeoprofundăschimbare de tematică și de afectivitate. Ovidiu scrie febril chiar în timpul călătorieispreTomis.Cândaajunsladestinație,scrisesedejaprimacarte,posibilșipeadoua,aTristelor…Schimbareabruscădeparadigmăexistențialăs-areflectat înschimbareadeparadigmăpoetică.Totuși,aceastărupturăseverăprincareeratransplantatdinambianțasocialășiculturalăaimperiului,încaresesimțiseatâtdeconfortabilșicareîialimentasecreativitatea,într-unmediunecunoscutșichiarostil,completdiferitînceeacepriveșteclima, oamenii, limba, nu i-a afectat extraordinarul talent poetic și dorința de a scriepoeme,cii-aorientatinspirațiaspretemepecarepânăatuncileignorasesaucareeraustrăinedeorizontuluiluideviață”.

100

Daniela Damian

Studia Antiqua et ArchaeologicaCeledouănumereaferenteanului2017(23/1și23/2)alerevisteiStudia Antiqua

et Archaeologica, editată de Universitatea ”Al. Ioan Cuza” din Iași, propun o paletărelativlargădeproblematici,derivatedincercetărileunoristoricișiarheologiconsacrațidinRomânia,darșidinstrăinătate.Ne-auatrasatențiecudeosebireurmătoareletitluri,convergentearieideinteresCSDRLucus:*Descoperiri în tradiția epocii fierului târziu din mormintele romane de la Viminacium/Finds in the Late Iron Age tradition from the Roman graves of Viminacium–MilicaTapavicki-IlicșiJelenaAndelkovicGrasar (pg.71/1), Populația din Aquae Balissae (Pannonia Superior)/The population of Aquae Balissae (Pannonia Superior)–BrankaMigotti(pg.83/1),Însemnaredesprenomenclaturaveteranilortraci/A note on the nomenclature of the Thracian veterans–IvoTopalilov(pg.125/1), Equites singulares Augusti originari din provincia Dacia: epigrafie, onomastică, iconografie/Equites singulares Augusti originaires de la province de Dacie: épigraphie, onomastique, iconographie – Dan Dana și Radu Zăgreanu (pg. 139/1), Dinamică demografică la băile din Dacia Romană. Studiu de caz: populația de la Băile Herculane/Population dynamics at the spas of Roman Dacia. Case study: the population of Băile Herculane–ImolaBolda,CălinTimocșiVictorBunoiu(pg.173/1),Misterioasa expediție a lui Thrasybulus din Milet/The mysterious expedition of Thrasybulus of Miletus–SergeyM.Zhestokanov(pg.249/2),Cultura greacă a dialogului și formării deciziilor politice la curțile regilor elenistici/The Greek culture of dialogue and of political decision-making process atHellenistic Kings’ court –OlegKlomov (pg. 293/2),Cicero despre zeci și practicile religioase romane/Cicero on the gods and Roman religious practices–ArinaBragova(pg.303/2),respectiv,Populația așezărilor rurale dintre Sacidava și Axiopolis/La population dans les villages situés entre Sacidava et Axiopolis–LucrețiuMihăilescuBîrliba (pg.323/2).Cuobservațiacăfiecaredintre titlurile semnalatemerităoanalizăaparte,nelimitămaicisăzăbovimdoarasupraprimuluișiultimuluiarticoldinaceastălistă.Celdintâipuneînevidențăoremarcabilădăinuireaelementuluiautohtonpreroman(deopotrivăscordiscșidacic)încapitalaprovincieiMoesiaSuperior,Viminacium,undepotfipuseînrelațiecuacestedouăidentitățietno-culturalecirca20dincirca1.000demorminteefectivinvestigate(inventarulnecropolelortindespreuntotalde14.000,darmajoritateaîșiașteaptăîncăanalizele).Celdinurmăformuleazăobservația–remarcămnoi,deomaresincronicitatecuconcluziileprecedentuluiarticol–că,într-unaltarealdelocuiredepecursulDunării,celdinsudulDobrogeiactuale,populațiaautohtonăpreromană(înacestcaz,decvasicertăidentificaretraco-getică)și-acontinuatdăinuireainclusivînformedeorganizarecomunitarăanalogă vici-lor.Caundetaliucu totulminor,avemaamendaexcesivdegeneroasaatribuirecătreBarbaricumateritoriilornord-dunărenedelaestdeAlutusșidelanordulgurilorfluviului,dinhartadelapg.324.

101

Constantin Elen

Romanitatea Orientală, într-o nouă antologie de studii

Recent apărut la BAR Publishing, înprestigioasa colecție British ArchaeologicalReports InternationalSeries,volumulRomans in the Middle and Lower Danube Valley, 1st century BC – 5th century AD. Case Sudies in Archaeology, Epigraphy and History, realizatsubcoordonareacercetătorilorEricdeSenașiCălinTimoc,reuneșteunsprezece articole selectate dintre intervențiilela conferința Bridging the Danube: Roman Occupation and Interaction in the Middle and Lower Danube Valley, 1st-5th c. AD, desfășuratălaTimișoaraînanul2014.Studiilereuniteprezintăcerecetărirecentealespecialiștilorest-europeniînsituriprecumNovae,ViminaciumșiDrobeta.Unuldintreobiectivelemajore,declarate, levolumuluieste acela de a contribui la conștientizarea, înrândul cercetătorilor occidentali, a importanței

provinciilorMoesia,Dacia șiThracia în istoriagenerală a ImperiuluiRoman, implicitși a potențialului de cercetare din regiune. Iată, în integralitatea sa, tabla dematerii avolumului:Introducere-EricC.DeSenașiCalinTimoc;Adaptări ale sistemului defensiv dacic din Valea Dunării-AlexandruBerzovanșiCătălinBorangic;Așezări preromane în hinterlandul centrului Novae (Moesia): o reevalare a dislocării triburilor cucerite de romani -AgnieszkaTomas;Rolul trupelordeEquitesDalmatae însistemuluidefensivromandinValeaDunării-TomaszDziurdzik;Depozite de alimente de-a lungul Dunării în Moesia Superior -OliveraIlić; Utilizarea amforelor în înmormântările de la Viminacium -SnežanaGolubović;Norme juridice de uz funerar la Dunărea de Jos: teorie și practică -IoanașiLucian-MirceaMureşan;Fortificații și situri romane de-a lungul Dunării de Jos: reevaluarea unei surse de secol XIX în lumina cartografiei moderne și a imaginilor satelitare - Bogdan Condurățeanu; Originea etnică a militarilor romani din Moesia Inferior: ocupație sau integrare? - OlegAlexandrov; Relații sociale și funerare din Drobeta romană: interpretări demografice ale monumentelor funerare -MarianaBalaciCrîngușșiCătălinBalaci;Fortificații romane de-a lungul limes-ului Moesiei Superior, 270-378-EmilJęczmienowski;Portrete imperiale și oficiale la Novae (Moesia Inferior, Moesia II) în context istoric-KamenD.Dimitrov.

102

Colocviul Internaţional Comunicare şi Cultură în Romània Europeană 2018

Călătorii și călători. incursiuni culturale și lingvistice

Ediția a VII-a a Colocviului Internațional Comunicare și cultură în Romàniaeuropeană (CICCRE), careva avea loc înperioada15-16 iunie2018, laUniversitateadeVestdinTimişoara(principalulorganizator),propunesprereflecțieșidezbateretemacălătorului și a călătoriei reale și simbolice, felul în care acestea se oglindesc și suntilustrateîndiferiteleliteraturi,arteșilimbiromanice.

Călătoria reprezintă o experienţă constantă în viaţa omului, reflectată în toateperioadele evoluţiei sale. Homo viator face parte din epopeea umanităţii, iar fiecarelimbărelateazăaceastăexperienţă,circumscrisăatâtsfereirealului,câtşiceleisimbolice.Călătoriilereale,mariledescoperiri,darşimariidescoperitoridetărâmurinecunoscutene permit să reconstruim itinerarii, să ne imaginămmodul în care aceste călătorii serealizau.Înegalămăsură,literaturatranspunecălătoriaîntr-unaltplan,celsimbolic,alnecunoscutului,inițiatic,încareomulîșipunelaîncercarematuritateaspiritualăsauchiarîntreagaexistență.

Culturaantică,cudeosebireceagreacășiromană,păstreazăoperecaretrateazătemacălătoriei:esuficientsă-iamintimaicipeHomerșipeVergiliu,careaudatistorieișiliteraturilorviitoare,înspecialimaginaruluicolectivallumiioccidentale,figuracălătoruluiprinexcelență,pemareșipeuscat,pedeapsăși,înacelașitimp,sublimareaființeiumane.Ulise,biruitorînrăzboigrațieputeriiminții,învingedepărtărilegrațieputeriisufletului.EneastrăbatelumeapentruaîntemeiaunadintrecelemaimaricivilizațiialeAntichității.Condus de el,Dante, prin incursiunile în cele trei lumi de dincolo, caută să înțeleagămărețiatragicăaomenirii.Maitârziu,prinintermediulluiDonQuijote,Cervantesadaugăalteorizonturisemanticecălătorieișidrameicălătorului.Pentrucâtevasecole,călătoria– leGrandTour–constituie,un soide ritobligatoriu în formarea tinerilor aristocrați,sporindu-șideopotrivăvalențelesemnificaționale.

Înegalămăsură,începândcusecolulalXI-lea,Europaestecuprinsădeointensămișcare,prinreluareatraficuluidemărfurișiadrumurilorcomercianților.NoiicălătoricarestrăbatEuropa,depășindu-iuneorigranițele,suntîmpinșiderațiunidiferite.Cavaleriirătăcitori cutreieră spre a-și oferi serviciile când unui principe, când altuia; călugării

103

peregriniaimănăstiriloreuropenesunttransmițători,întimpșispațiu,nunumaiaiculturiicreștine,cișiaimoșteniriiantice;bufoni,poețișiartiști,colindânddelaocurtelaalta,îșilasăînopereliterareșiartisticeurmeletreceriilorpeacolo.Pedealtăparte,peleriniiși comercianții, călători prin excelență ai EvuluiMediu, precum șimarile descoperirigeografice,progreseleînștiințășitehnică,schimbărilepoliticeșireligioasedinperioadaRenașteriișidinsecoleleurmătoareschimbăconcepțiileasupraviețiișilumii.

Temacălătorieicunoaștetransformărisemnificativeînzilelenoastre,cândîntâlnimalte categorii de călători reali (astronauții, de pildă) și noi tipuri de călătorii literare(povestirileșiromanelesciencefiction)șilingvistice(prinnoilelimbaje).Acestoraliseadaugănoilecanaledenavigarevirtuală:internetul,rețeleledesocializarecuunlimbajpropriu, un jargon specific.Călătoria – oricare i-ar fi coordonatele – se va confrunta,așadar,cunumeroaseadaptări,cereflectăschimbărilemodelelorculturaledereferință,aleimaginaruluicolectiv,fațetelesalemultipleșidinamice.

Delaatareconsiderentepornind,organizatoriimanifestăriiîiinvităpespecialiștisăparticipelaanalizaacesteitemeextremdecomplexeșiindicătotodatăposibilepunctedegenerareadezbaterilor:

-Eroișicălătorii-Călătoriiinițiatice-Peleriniișitemapelerinajului-Călătoriipemare,naufragiișiexiluri-Călătoriipeuscat,migrații,încrucișărialecivilizațiilor-Călătorieînimaginar-Metaforacălătorieiînmuzicășiînartelevizuale-Însemnărilecălătorilorstrăinidespreromânișilimbalor-Lexiculdescoperirilorgeograficeșiștiințifice-Limba,celmaisigurmijlocdeacălătoriîntimp-Cuvintecălătoare–circulaţiacuvintelorînEuroparomanică-Jargonulreţelelordesocializare-Internaţionalizareatermenilor.Toţi cei interesați de tema călătoriilor și călătorilor, de incursiunile lingvistice,

literare, culturale în spațiulRomàniei– cadredidactice, cercetători,doctoranzi–, suntinvitaţi să propună comunicări în una dintre secţiunile colocviului: limba și literaturalatină; limba și literatura română; limba română ca limbă străină; limba și literaturafranceză; limba și literatura italiană; limba și literatura portugheză; limba și literaturaspaniolă;didacticalimbilorromanice;istorieșiteologie;muzicășiteatru;arte.

104

DosarDunărea romano-bizantină

105

Agnieszka Tomas

O perspectivă asupra Moesiei Inferior prin prisma fundamentelor sale militare

Lower Moesia viewed against the military background

O analiză a volumului Economic Role of the Roman Army in the province of Lower Moesia (Moesia inferior) de Michał Duch, Acta Humanistica Gnesnensia, XVI, Gniezno 20171 [ediția în poloneză: Gospodarcza rola armii rzymskiej w prowincji Mezja Dolna (Moesia inferior), Studia Europaea Gnesnensia, XXIV, Poznań – Gniezno, 2016]2

NaturaMoesieiInferiorestefoartecomplexă;provinciareuneșteoregiunevestică,interconectatăculturallatradițiaLaTene,oparteesticăcucunoscutulsăubackgroundtracic, și coastaMăriiNegre, colonizatădegreci.Cucerirea romană și armata romanăau instituit un numitor comun– cultura romană – dar, cu toate acestea, administrareași managementul provinciei au fluctuat în diferitele sale părți, în funcție de status-ulpolisurilorgreceșticucerite,anou-createlororașegreco-romaneoriamaislablocuitelorcivitates.RoluleconomicalinstituțieimilitareprovincialedinMoesiaInferiorafost,deasemenea,complex,șis-amodificatde-alungulsecolelor,maialescândRomaacucerit,iarmaiapoiși-aretrasadministrațiadinDacia.Aceastănaturăcomplexăaprovincieieste,probabil,unuldintremotivelepentrucareMoesiaInferiorn-abeneficiatpânăacumdeniciomonografie,deșioseriedestudiiimportanteșideprofunzimeprivitoarelaarmataacestei provincii au fost publicate de o pleiadă de autori, de laBogdanFilow,WalterWagner,JanBeneš,AndreiAricescu,laTadeuszSarnowski,iarmairecentFlorianMatei-Popescu.

CarteadefațăesteelaboratădeMichałDuch,un istoricpolonez,specializat înmaterialedeconstrucțieștampilate,careestetotodatămembrualexpedițieiarheologicepolonezede laNovae(Moesia Inferior,actualmente înBulgaria).DupăcumseafirmăînIntroducere,”aceastălucrarevizeazăsăprezintearmataromanăcafactordegenerareînschimbărileșitransformărilecareauavutlocînprovinciaMoesiaInferior,precumșisăanalizezeimpactulacesteiaasupradezvoltăriisectoarelorindividualealeeconomiei”.Carteaafostpublicatăpentruprimaoarăînlimbapoloneză,în2016,iarunanmaitârziu1. 284pg,5hărți,4figuri2.292pg,5hărți,4figuri

106

tradusășitipărităînlimbaengleză,celedouăversiunifiindidenticeînconținut.Lucrareaestestructuratăîncincicapitoleșiosecțiunedeconcluzii.

CapitolulI,intitulat”ÎnaintedeMoesiaInferior-oproiecțiepolitico-economică”,prezintăsituațiaetnică,politicășieconomicăateritoriilormoesieneînaintedecucerirearomană și o scurtă istorie aprovinciei în timpulprincipatului (86-275AD).Contextuletnicșieconomicesteprezentat,pescurt,pebazasurselorliterareșiatexteloristoricefundamentale.Surselearheologicesuntmaidegrabălimitateladescoperirilemonetareșilacâtevaobservațiiprivitoarelahabitat.

Capitolul II, ”Garnizoanele dinMoesia Inferior și amploarea militarizării”, seocupădeactoriieminamentemilitari.Subcapitolulintroductiv1prezintăunrezumatal

informațiilordebază relative la structura și forțaarmateiromaneși,respectiv,tipurileunitățilorsale.Deșisubiectulestelargdiscutatînliteratură,autoruladecissărezumeșisăprezintesurseșipublicațiide bază. O scurtă prezentare a subiectului poatefifoarteutilă,înspecialpentrucititoriicarecautăinformațiidebază.Următorulsubcapitolprezintăfapte mai concrete privind garnizoaneleMoesieiInferior.În11tabele,MichałDuchenumerănumeleși tipurile unităților provinciei.Titlurile tabelelor2-11, ”Garnizoana Moesiei Inferior din ...”, cutrimitere la un anumit an (92, 97, 99, 107, 111,116,119-120,127,145-146),potinduceîneroare.Aceste titluri sugerează că este trecută în revistăîntreaga listă de unități staționate în provincie,deșieleconținnumaialaeșicohorte,fărălegiuni,și numai pe baza diplomelor militare. Cititorultrebuiesăciteascăcuatențietextulșisăținăseamadefaptulcăgarnizoaneleinfero-moesieneaureunitvexillationesșiunitățiprovincialeclassis,caresunt

menționatenumaiînTabelul4(AD99).Cohortes peditatae,equitataeșimiliariaenusuntspecificateîntabeleșinuștimpreamultedespremetodologiautilizatădeautor.Prinurmare,estimărilefăcutepentruunanumitanartrebuitratatemaidegrabăînmodconvențional.Unitățilede tipcohortes peditatae,equitatae șimiliariaenusunt specificate în tabele,nuștimdinceconsiderentemetodologiceutilizatedeautor.Caatare,estimărilefăcutepentruunanumitanartrebuitratatemaidegrabădreptconvenții;trebuiesăținemcont de naturasurselor,caresuntadeseaneclaresaunesigure.Diplomelemilitare,încomparațiecudescoperirilecărămizilorșițiglelorștampilate,nusepotrivescîntotdeaunaunacualta.Maimultdecâtatât,esteevidentcă încănuștim totuldespremișcărileunităților,prinurmare, caracterul incomplet al surselor poate crea estimări false.Următoarea parte acărții,încaresediscutădespreinfluențaarmateiasuprademografieiprovincialeșiasuprapopulațieidinMoesia Inferior,este foarte interesantă.Multeobservații făcutedeautorsuntcuadevăratvaloroaseșiestedemnderemarcatfaptulcăacestaafăcutreferirela

107

ovarietatedepublicații.Deșimetodologiacalculelornuafostclarificatăîntr-omanierăsatisfăcătoare,prezentareageneralăpareaficonvingătoare.

CapitolulIIIesteintegraldedicatmonetizăriiprovinciei.Dinnou,autorulintroducecititoriiînproblemeledebază(plățilemilitare,donativa șipraemiae,precumșitipuriledemonedeșitipuriledetaxelemilitare).Deșiaceastăscurtăintroducereestedestuldeacademică, alegerea este foarte instructivă, deoarece subiectul economiei nu este laîndemânăpentrutoțiaceiacareseocupădearmataromană.Parteamajorăaacestuicapitolestededicatăproblemelorfoartecomplexelegatedeeconomiașicirculațiamonetară.

CapitolulIV,intitulat„Antreprizedeconstrucții”,porneștedelaopiniaautoruluicuprivireladefrișărilepracticateînperioadaromană.AnalizasefacepebazaanalizelordepolenrecoltateînregiuneadecoastăaMăriiNegre,pentruperioadadintreperioadaneoliticășiceamedievală.EstedificilsăgeneralizămaceastăparteîndepărtatășiparticularăaTraciei pentru toatăMoesia Inferior, care avea atât demulte zone vegetale diferite.Defrișareazoneidecoastăafostmaidegrabăoproblemămoștenitădinepocaanterioară(epoca târzie a bronzului) și este greudepresupus că acest lucru s-a repetat odată cuvenireaarmateiromane.Acelașicapitolenumerășianalizeazăfortificațiilegarnizoanelormilitare, dar indică și importanța prezențeimilitare romane în coloniileMării Negre,deșicititoriinuaunicioșansăsăgăseascăodiscuțiecriticăasurselorfolositedeautor.PrintregarnizoaneledinMoesiaInferiorstaționateextra fines provinciae, bazelemilitaredin regiunea valahă sunt absente. Subcapitolul despre urbanizare abordează problemedebază,fărăanalizecriticemaiprofunde,deex.ideea„Leugagrenzei”sauamențiuniiluiHerodiandespreconviețuireasoldațilorcufemeile.Comparareanumăruluideoraședin Cele trei Dacii cu Moesia Superior și Moesia Inferior, ca provincii separate, nuestefoarteinspirată,deoareceacestetreiregiunisuntincomparabileînceeacepriveșteurbanizarea(audiferiteistoriișitradițiiurbane,dimensiunidiferitealefiecăreiprovincii,fărăamaivorbidecomparațiafalsăîntreTres DaciaeșiMoesii,fiecaretratatăseparat).Următorul subcapitol referitor la infrastructurăprezintăaproape toatepublicațiile,deșilipsescuneleobservațiiprivinddrumulNovae -Nicopolis sau instalațiileportuaredinNovae.Apeducturilesuntdiscutatenumaiîngeneralșioreferirelalucrareamea(Tomas,Connecting to public water,ArchaeologiaBulgarica15/2,2011)prezintăoopiniefalsă (eususțincădoarclădirilepublicedinzonaextramuralăputeaufolosiapeductemilitare,nutoțilocalnicii,așacumafirmăM.Duch,p.159).ExploatareadepozitelordiscutatecaultimsubiectîncapitolulIVesteunadintrecelemaibuneabordăridincarte:aicisuntprezentate succint și foarte precis a descoperirilor și publicațiilor anterioare și recenteprivindacestsubiectșicomparatecucelelalteprovincii.

CapitolulVanalizează”logisticamilitarășipiața locală”.Aceastăparteacărțiieste foarte bogată în referiri la literatura exegetică estinsă.Autorul a selectat înmodtemeinicmaimultesubiecteșiși-aprezentatpunctuldevedereasupralor,deșiproblemapunctualăcuprivirelapratașiașa-zisulterritorium legionisestemarcatădoarpescurt(p.175).Autoruls-aconcentratpedouăproblemedebază:proviziile(inclusivagriculturalocalășireproducerea)șiutilizareapietreișiargilei(ceramică,materialedeconstrucțieetc.).Subiectulmaterialelordeconstrucțiedinlutestediscutatextensiv,ceeacenuestesurprinzător,deoareceautorulestespecializat înacest tipparticulardedescoperiri șia

108

publicat numeroase lucrări despre ștampilele dinNovae.MichałDuch respinge teoriapotrivit căreia ștampilaALSOL se poate referi laala Solensium (p. 213), deși nu îșisusținepărereadecerespingeteoriapotrivitcăreiaalaarputeafipredecesoarealuicuneus equitum Solensium, staționată înDimum,menționată înNotitiaDignitatum.Utilizarealimbiilatine,careaparebruscînsubcapitoluldespreutilizareapietrei,nupareafinecesarăaici.Diagrama10,carearindicaproporțiadintremonumentelededicatecivililorșiarmateilatine,s-abazatdoarpeCILIII,deșiarfitrebuitsăsebazezepel’Annee Epigraphique saupebazelededateepigrafice.Subiectelerămase(alteactivitățideproducțieșicomerț)aufostmaidegrabărezumatedecâtdiscutate.Poatecăarfimaibinecaaceastăpartesăfieomisăorisăseexplicelaînceputdeceautoruldecidesăaleagădouăsautreiproblemepentruadiscuta.

Eroriminoreaparînîntreagacarte,darelesuntușordegăsitșinusuntnumeroase,cum ar fi listarea separată a așezării Orlovka și, respectiv,Aliobrix (p. 201), numeleM AVRELIVS STVTIANVS în loc de STATIANVS (p. 211), miles et immunis șisesquiplicariusînlocdesesquiplicarii(tab.18,p.88),castraoescensiaînlocdeOescensia (p.117,fn.11)sauuneledocumentelingvisticeșigeografice–Oescusnuafostridicatlaranguldecolonie(p.136),cifinanțatcaşiColonia(p.217),dararfibinedemenționatșifaptulcăMontanaafostîncorporatăînMoesiaInferiorînanul136d.Hr.(p.129),iaremporium Discoduraterae chiar în timpuldomniei luiFilipArabul (p.130).Cifreledelasfârșitulcărțiinusuntfoartenumeroaseșiesteprobabilceamaislabăcaracteristicăacărții,însăaceastareflectă,probabil,interesulprincipalalautorului,careestemaidegrabăistoriadecâtarheologia.Valoareaneobișnuităacărțiiconstăînliteraturaamplășiextinsăstudiatădeautor.Conchizând, cartea luiMichałDuchesteun foarteutil compendiumprivitor la armata dinMoesia Inferior și la influența sa asupra economiei provinciale.Deșiparcurgereacărțiinecesităoabordarecriticăînunelepărți,eapoateficonsideratăopublicațiefoartevaloroasă,folositoarecaunghidpentruceicareseocupădeMoesiaInferiorșidecaracterulsăuparticularșicomplex.

109

Claudia S. Popescu

Cu privire la durata de funcționare a podului

de la Sucidava

On the duration of the Sucidava bridge

Abstract: Some researchers have hypothesized that the bridge at Sucidava, built by Emperor Constantine the Great in 328 AD, ceased to exist before 367 AD, when Emperor Valens led a campaign against the Goths at the Lower Danube and could not cross the river. We consider that this hypothesis should be treated with caution, since Sucidava is not placed inside the conflict area.

Cuvinte-cheie: Dunărea, Sucidava, artă inginerească, Dacia Romană, goţi

Keywords: Danube, Sucidava, engineering, Roman Dacia, Goths

Într-ointervențieformulatăacumundeceniu–intitulată”NoidateînlegăturăcupodulluiConstantincelMaredelaSucidava”1–cercetătoriiPetreGhergheșiLucianAmonauemis,într-uncontextînsinepertinentșiutil,prezumțiacăedificiuldeartăinginereascăridicat înanul328,princare împăratulConstantina reconectatmaluldacicalDunăriidecelimperial,și-arfiîncetatfuncționareacuunoarecarerăstimpînaintedeexpedițiaîmpăratuluiValensîmpotrivagoților,dinprimăvaraanului367.Înesență,ceidoiautoriaducînatențieargumentul–pecareîlgăsimdemndeluatînseamă,deșiareoputerederelevanțărestrânsă–că,laaproapepatrudeceniidelainaugurareapoduluidintreOescusșiSucidava,trupeleîmpăratuluideConstantinopolnuaulaîndemânăaltăposibilitatedeatraversaDunăreadecâtpeunpoddevase.Semnalămfaptulcăautoriicitațiprocedeazăcumaximăacuratețemetodologică,introducându-șiprezumția(care,oricum,estemarginalăînraportcufondulproblematicalarticoluluiîncauză)prinformularelativizatoarese pare că.Redămcitatulexact:”PerioadadefuncționareapoduluidelaSucidavapare destul de scurtă (subl. ns.),demaximpatrudecenii,deoarece,cuocaziaexpedițiilorîntreprinseîmpotrivagoților,conformrelatărilorluiAmmianusMarcellinus(Rerum gestarum libri,XXXI,XXVII,5)şiZosimos(Historia nea,IV,10),împăratulValensvatraversaDunărea

1.Gherghe-Amon2007

110

pepoduridevase”2.Vomexaminaînceledemaijosargumentulpropus.Ceadintâiobservațiepecareoavemdeformulatestecăîntrelocațiapoduluidela

SucidavașizonadeacțiuneaarmateiexpediționarecondusedeîmpăratulValensînlunamaiaanului367existăodistanțădelocneglijabilă:peste210kilometriîntermeniactuali(măsurânddelaOescuslaTransmarisca,loculîncaregeniștiiimperialiauamenajatînceledinurmăpoduldevase),respectiv,circa150demileîntermeniiepocii,ceeacesetraduce, în logisticadeplasării trupelor,printr-oprelungireaduratei intervențieidecelpuțindouăzile.Aparentneimpresionantă,aceastăduratăîșiareimportanțasaîncondițiireale de front, când evitarea atacurilor-surpriză este esențială; dar vom recunoaște că,privităexclusivprinprismaprelungiriidurateideacțiune,aceastăobservațieesteîncășimaipuținrelevantădecâtargumentulanalizat.Locațiaareînsă,închestiuneadefață,oimportanțămultmaiînsemnată,ținânddefaptulcă,înfuncțiedezonadeacțiunealeasă,autoritateaimperialăaveaasecontrapuneunoractoripolitico-militaridistincți.Campaniadinanul367,cașicelelalteoperațiuniedictatesaucoordonatedirectdeîmpăratlaDunăreade Jos înperioada366-369,esteexplicit îndreptată împotrivagoților–aacelorgoți acărorstăpânirepoliticăsesuprapuneregiunilornord-dunărenealevechiuluiregatgetic–acărorautoritatenuseextindelavestdebazineleBuzău-Ialomița,oriceintervențiedirectăîmpotrivalorputându-seefectuadoarpetronsonuldefluviudinavaldeSexagintaPrista(actualulorașRusciuk/Ruse),învremeceînamontedeacestreperportuar,încășimaievidentînsectorulOescus-Sucidava,oriceintervențieimperialăimplicăinteracțiuneacuoaltăvecinătate:ceaalimiganțilorpicensi.

Întrucâtinvocareaacestoradinurmăpoatepăreasurprinzătoarepentruunii,vomdetalia.CudoarundeceniuînainteacampanieiantigoticeaîmpăratuluiValens,maiprecisînanii358-359,predecesorulacestuiapetronulimperialdelaConstantinopol,ConstantiusalII-lea,comandăși,înceledinurmă,conducepersonalointervențieîmpotrivasarmaților,quazilor și limiganților amicensi, înfrângându-i succesiv până în 22 mai. Intervențiaimperială (care,precizăm, sepetrece în sectorulDunăriiMijlocii)nu-i afectează și pe2.Gherghe-Amon2007,pg.360-361

111

limiganțiipicensi,veciniirăsăriteniaiamicensilorșiovremealiațiaiacestora(respectiv,în întâmplările din anii 332-336), întrucât aceștia abandonează angajamentele pe careImperiulleconsiderăostileșiacceptă,prinnegocieri,suzeranitateaimperialăîncădelaînceputulcampanieicoordonatedeConstantiusalII-lea3.Nimicnuîngăduiepunerealaîndoialăa faptuluică, lanicinouăanide la (re)dobândireaacesteiprotecții imperiale,picensii–carenusuntaltcevadecâtdaco-romaniicontinuatoripostaurelieniaiprovincieitraianeDacia4–nus-armaifiaflatpe teritoriileDacieinord-dunăreneori,caelementdeidentificaresuplimentară,căn-armaifideținutstatutuldefoederați(delimiganți,întermenijuridiciaiepocii5)aisuprastatuluicucapitalalaConstantinopol.

Înplus,nuputemfaceabstracțiedecontextulîncaresederulapolitica–deopotrivăinternă și externă – a ImperiuluiRoman din acelmoment, context care limita drasticopțiuneaautorității imperialecentraledeadeschidenoi fronturideconfruntare;or,uneventual litigiu cu limiganții picensi, care se puseseră deja, din nou, sub autoritateacompletăaConstantinopolului,arfifostcutotullipsitdemiză.Înacestcontextseînscrie,dealtfel,șiconfruntareadintreîmpăratulValens(amintim,adeptalarianismului),cares-adeplasatpersonallaTomisînacestscop,șiepiscopulortodoxBretanion,văditexponentaluneipartidepolitico-religioaseradicalopuseopțiunilordinacelmomentalecentruluiimperial6. Opinăm că episodul Bretanion, respectiv, posibilitatea ca acesta să inițiezeo răzvrătire a grupărilor ortodoxedin provinciile dunărene, a contatmultmaimult îndecizia luiValensdeanu traversaDunărea împotrivagoțilordecât inundațiilecareauumflatapelefluviului7.Suntemîntărițiînopinianoastrășidedisponibilitateaîmpăratuluideaîncheiatocmaiatunci,cugoțiicucareseconfruntaseneîntreruptvremedetreiani,untratatdepace8careparesăfipuspeprimplan,alăturideproblemeledesecuritateafrontierei,șiatragereafoștilorinamicilaorientareaariană9.

Așadar,ipotezacăpoduldelaSucidavan-armaifiexistatînmomentulîncareValens ar fi încercat să traverseze Dunărea – o ipoteză, subliniem din nou, meritorieînsine–areacelașigraddeprobabilitatecașicontrariulei.Iată,încontinuare,câtevaargumentecarene fac să luăm încalcul, tot ca ipotezăde lucru,posibilitateacaacestmonumentdeartăinginereascăsă-șificontinuatexistențacelpuținîncădouăgenerațiidupămomentul369.CeldintâidintreacesteaîlarecasubiecttotpeValens,care,în19iunie 369, îi ordonase comandantului provincieiDaciaRipensis să refacă fortificațiileafectatede atacurile anterioare și să construiască altelenoi10.Deși, formal,măsuranuvizeazășipodulpropriu-zis,celpuținînsensulcănuexistănicioaluzielaacesta,avem

3.AmmianusXVI,10,20,XVII,12,1-5.4.Nistorescu2015.RemarcămînacestarticolînmoddeosebitsubliniereafaptuluicăAmmianusMarcellinusaduceînatențietreigrupăridelimiganți(picensii,amicensiiși”sarmațiliberi”,caredobândescdoarefemeraceststatut),fiecareavândoidentitatecolectivădistinctășiuncomportamentdiferitîncursulevenimentelor.5.Nistorescu20146.Popescu2010,pg.563,595-5967.Wolfram-Dunlap1990,pg.678.Curran2008,pg.94-95,Wolfram-Dunlap1990,pg.689.OataresugestiederivăfermdinepisodulmartirizăriiluiSavaGotul,personajcareestenemijlocitlegatdegrupareaortodoxădelaTomis(dupăcumodovedeșteimplicareaguvernatoruluiIuniusSoranus).VezișiHeather2008,pg.494,Popescu2010,pg.596-59710.Wolfram-Dunlap1990,pg.65

112

aluaînconsiderarefaptulcăprovinciileDaciaRipensisșiMoesiaSecundaînglobaușiteritoriiledinluncanordicăafluviului,pânălalimesulcunoscutdrept”brazdaluiNovac”,zonă în care funcționaumaimulte avanposturi fortificate ale sistemului de securizarea frontierei dunărene.Trei deceniimai târziu, chiar în avanpostul de la Sucidava estemenționată, prin celebrul document administrativNotitia Dignitatum, unitateaCuneus equitum stablesianorum,pusăînsubordineaduceluideMoesiaSecunda,învremeceînsubordineacoleguluiacestuiadinDaciaRipensisaparemenționatădemnitateaPraefectus legionis quintae Macedonicae – Sucidaua.Fărăafi,recunoaștem,unargumentdecisiv,acestemențiunisuntdenaturăsăîntăreascăprezumțiacăaccesullaunavanpostatâtdeînsemnatdepemalulnordicalfluviuluicontinuasăfieasigurat,lacumpănadintresecoleleIV șiV, de podul construit (tocmai ca semn al importanței strategice a Sucidavei) derecuceritorulConstantincelMare.Iardacăoastfeldeipotezăseverifică,pentrudisparițiapoduluiîncauzăpoatefiluatăînconsiderareoîmprejuraremultmaiverosimilă:războiulhunicdinanii441-447,cuprecădereîncampaniadinprimăvaraanului447,cândmilitariiluiAtillarecurg laopoliticădedistrugerisistematice,chiar înzonaDacieiRipensis–bătăliaîncareîșipierdeviațacomandantultrupelorimperialedinMoesia,Arnegisclus,șicaremotiveazădistrugereacapitaleiprovincialeRatiariașiafloteifluvialeimperialedepeacestsectoralDunării11,avândloc,seștie,chiarlaOescus,vizavideSucidava.

Neaflămdeocamdată,subliniem,doarpeteritoriulipotezelor.Intervențiadefațăși-apropusdoar săpună înevidență faptul căproblemadisparițieipodului edificatdeConstantincelMareînanul328,camarcăarecuceririi teritoriilornord-dunărene,estedepartedeafitranșată.

Bibliografie selectivă:Ammianus

AmmianusMarcellinus,”Istorie romană”,Popescu,David(ed.),Ed.ŞtiinţificăşiEnciclopedică,Bucureşti1982

Curran2008Curran, John, ”FromJovian toTheodosius”, în Cameron, Averil,Garnsey,Peter (ed.),The Cambridge Ancient History,vol.XIII”TheLateEmpireA.D.337-425”,Ed.CambridgeUniversityPress,Cambridge,pg.78-110

Gherghe-Amon2007Gherghe,Petre,Amon,Lucian,”NoidatecuprivirelapodulluiConstantincelMaredelaSucidava”,în”Pontica”nr.40/2007,Ed.MuzeuldeIstorieNaţionalăşiArheologie,Constanța,pg.359-369

Heather2008Heather,Peter, ”Gots andHuns, c.320-425”, înCameron,Averil,Garnsey,Peter (ed.),The Cambridge Ancient History,vol.XIII”TheLateEmpireA.D.337-425”,Ed.CambridgeUniversityPress,Cambridge,pg.487-515

Lee2008Lee,Lee,A.D.,”Theeasternempire:TheodosiustoAnastasius”,înCameron,Averil,Ward-Perkins,Bryan,Whitby,Michael(ed.),The Cambridge Ancient History,vol.XIV”LateAntiquity:EmpireandSuccesorsA.D.425-600”,Ed.CambridgeUniversityPress,Cambridge,pg.33-62

11. Stanciu2010,pg.826,Lee2008,pg.41,Maenchen-Helfen1973,pg.119-120

113

Maenchen-Helfen1973Maenchen-Helfen,Otto,The World of the Huns: Studies in their History and Culture,Ed.UniversityofCaliforniaPress,Oakland

Nistorescu2014Nistorescu,Laurențiu,”RaporturiledintrepopulațiiledefrontierășiinstituțiileImperiuluiRoman.Cazullimiganților”, în”QuaestionesRomanicae”nr. II/2,pg.839-847,Ed.UniversitateadeVestTimișoara&UniversitateaSzeged,ed.JatePressSzeged

Nistorescu2015Nistorescu,Laurențiu,”Contribuțiilaidentificareaetno-politicăalimiganțilorluiAmmianusMarcellinus”,în”ActaCentriLucusiensis”nr.3A/2015,ed.CSDRLucus,Timișoara,pg.14-31

Popescu2010Popescu, Emilian, ”Organizarea Bisericii în secolele IV-VI”, în Protase, Dumitru, Suceveanu,Alexan-dru (ed.), Istoria Românilor, vol. II ”Daco-romani, romanici, alogeni”, ediția a II-a,Ed.Enciclopedică,București,pg.561-631

Stanciu2010Stanciu,Ioan,Hunii,înProtase,Dumitru,Suceveanu,Alexandru(ed.),”IstoriaRomânilor”,vol.II”Daco-romani,romanici,alogeni”,edițiaaII-a,Ed.Enciclopedică,București,pg.817-834

Wolfram-Dunlap1990Wolfram,Herwig,Dunlap,ThomasJ.,”HistoryoftheGoths”,Ed.UniversityofCaliforniaPress,Oakland

114

Basarab Constantin

Dunărea romanică, în trei repere cronologice

The romanic Danube in three chronological milestones

Abstract: In order to understand the nuances of the historical reality in the Danube region in the second half of the first millennium, it is often necessary to analyze it’s evolution at a scale covering several centuries. This essay proposes an analysis based on the comparison of the events that took place in the region in the years 818, 1018 and 1218 AD.

Cuvinte-cheie: Ducatul Timoc, romanici, Imperiul Bizantin, bulgari, maghiari

Keywords: Timoc Duchy, Neoromans, Bzyantine Empire, Bulgars, Magyars

MileniulIalereicreștineeste,maicuseamăînadouasaparte,s-aspusfrecventșipoatenuîndeajuns,unulcareobligăcercetătoriisăacordeoatențiespecialănuanțelorși realităților fluide. Fatalmente, întâmplările și transformările care se petrec în acestevlaDunărenufacexcepție.Or,aici,deșirelativbinecunoscute,detaliilecarenepotpermite să facemdiferența esențială între adevărul istoric și prejudecata, reconstrucțiagrăbităa trecutuluiaubeneficiatprea rardeanalizadetaliateșicorectcontextualizate.Fărăaîndrăznisăpretindemcăsuplinimnoioatarecarență,neîngăduimsăaducemînatenție,prin rândurilede față, trei seriidedatemarginale,deooarecarenotorietate înistoriografie,care,puse laolaltă,permit jalonareaunuiparcursde lungăduratăpecareelementulromanicl-aavut,neîntrerupt,înacestspațiu.

Acum 12 veacuri: Un nu foarte enigmatic Ducat al TimoculuiCuexact1200deaniînurmă,regiuneadepemaluldreptalcataractelorDunării–

arealcunoscutacum,cașiatunci(iatăunprimdetaliucemerităanufitrecutcuvederea),dreptȚaraTimocului–eraîncorporatăînȚaratuldePreslav1.Extindereaautoritățiiașa-numituluiprimstatbulgarînaceastăregiunesepetreceapefonduldizolvăriifactoruluideorganizarepolitico-militarăcaredominaseanterior,vremedecircadouăveacuri,bazinul

1.Madgearu2014,pg.107,Komatina2010,pg.58

115

central-european – anume HanatulAvar – fiind o expresie a nevoii delimitareaanarhiei instalate înaceastăparte centrală a continentului; seștie, Hanatul Avar a fost lichidat cuaproape15animaidevreme,încadrulunei campanii inițiate de ImperiulCarolingian încă din 791, anul 803fiind cel care pune capăt definitivexistenței acestui protostat prinsimbolica predare de la Regensburga conducătorului avarTudun2, în fațaîmpăratuluiCarolcelMare3,iarfaptulcăhanulbulgarKrum(originar,detaliuce iarăși nu trebuie ignorat, chiar dininimaAvariei,dintr-ogrupareturanicăinstalatăînPannonia)4afostinstalatîn

frunteaȚaratuluidePreslavcudoarunanmaidevremeparesăaibăoimportanțăspecialăînsincronismulcarolingiano-bulgardinultimaetapăalichidăriiautoritățiiavare.

ÎnaceastăistoriecomplicatăaextinderiiautoritățiibulgareînarealulTiseișiDunăriiMijlocii,istoriedincarefaceparteșiinstalareaîntr-ozonădinregiuneaautoritățiiduceluiMorout,bunicularhicunoscutuluiMenumorut(încăundetaliudemndeinteres!),atențianoastrăesteatrasădefaptulcălocuitoriidinzonacataractelordunărenecareajungsubprotecțiaȚaratuluidePreslav,explicitdesemnațicatimociani,sunt–eișinuconfederațiilorslavidin”celeșaptetriburi”cucareaufostovremeasociați–integrațipoliticautoritățiibulgarecasoci(aliațicudrepturijuridiceegale,simpladăinuireatermenuluișiinstituțieiaferente,deincontestabilăorigineromană,înacestspațiu,trebuindsăfietratatăiarășicaundetaliurelevant)șinucasubiectalvreuneicuceririoricelpuținvasalizări.Cănuneaflămînfațavreuneiconsemnărineglijenteasurselor,odemonstreazășioaltăîntâmplare,petrecută în toamna aceluiași an, ulteriormomentului integrării în autoritatea bulgară:potrivitAnalelorregatuluifrancilor5,împăratulfrancLudoviccelPiosprimeștelaHerstal,lângăAachen,oambasadăaneamurilordinvestulregiuniibalcanice,recentîncorporatădeȚaratulBulgar,dincarefaceparte,expresmenționat,șiunducealtimocianilor6.

Ceputemdeduce,acordândatențiacuvenităacestordetaliișiașezându-lecorectînansamblulcontextualalepociișiregiunii?Înprimulrând,că,celpuținlaacestmoment,

2.Reținemposibilitateacaacestasăfienutitlupoliticșinuunantroponim,precumșiposibilitateacaTudun(desemnatdeizvoarecaprințalpannonilor)sănufiede factounconducătoravar,ciunvasalalacestora,faptsugeratșideîmprejurareacăînmomentulpredăriieraînsoțitdoardecâtevamicicontingenteslaveșiavare3.Shepard2008,pg.233,Curta-Stuckey2011,pg.184,Collins1998,pg.984.Shepard2008,pg.235,Fine1991,pg.94.Anul802esteindicatcamomentdedebutaldomnieiluiKrumcuoanumităezitare,darrămâneunfaptcertcăevenimentulsepetrecerigurosînacestorizontdetimp.5. Annales regni Francorum6. Komatina2010,pg.56,Collin1998,pg.99

Fortăreața Baba Vida (Vidin), datează din secolele IX-X, fiind ridicată pe ruinele unui castellum de epocă romană (sursa: http://

archaeologyinbulgaria.com)

116

autoritateabulgarănuseextindeînvestulCarpațilorprinmecanismestatale(explicit,prininstituireauneiadministrații,fieșisuperficială,oriaunorgarnizoanemilitarepermanente),ciprinmecanismepolitice,nefiindaltcevadecâtoformulădehegemonieîncadruluneirețeledealianțe.Înaldoilearând,demultmaimareînsemnătatepentrunoi,călaDunăreacataracteloravemde-afacecuofoartelongevivă(câtdelongevivă,rămânesăfiestabilitprinstudiiadecvate)formațiuneprotostatală,pecarenimicnuneîmpiedicăs-oderivămdin instituțiaprovinciei tardeno-romaneaDacieiRipensis7.Această formațiune, zisăatimocianilor, a preexistatmomentului întinderii în regiune a autorității bulgare, a fostrecunoscutăcaentitatepolitică-administrativădistinctă(prinînsășiacordareastatutuluide soci)șis-acomportatcaavândungradrelativridicatdeautonomie(pringestuldea-și trimiteducele–demnitatecesemnaleazăoanumităarhitecturăautoadministrativă– la negocierile cu un alt factor suveran de putere8). Preexistența acestei formațiuni atimocianilortrebuiesăfieluatăînconsiderareșiatuncicândsediscutădespresclavinia9 ”celorșaptetriburi”,cazîncarerelațiadintreDucatuldeTimocșiaceastăgrupare(careafosttratatăcusuperficialitatepânăacum,îngăduindprintr-onejustificatăgeneralizaremetodologicăprezumțiacătimocianiiarfifostșieislavisauchiarunuldintretriburilecomponente)trebuiesăfieînțeleasăcaoformădeinstituționalizareaunuimodus vivendi istoricizatîntreautohtonișiimigranțiislaviorislavoizi.

Dacă există vreo asociere politico-administrativă între acest Ducat de Timoc și o altă populație de origine romanicămenționată în aceeași epocă, de către aceleașisurseșiînacelașicontextistoric,anumepraedecentii10,neestedeocamdatădificilsănepronunțăm.Înclinămtotușisăvedemoformațiuneetno-politicădistinctășivecină11,darîndeaproapeînrudităsubaspectetno-cultural, întrucâturmătorulepisodcare-iaduceînatențiepepraedecentiesteceldinprimăvaraanului824,cândodelegațieaacestoraseprezintălacurteadelaAachenaîmpăratuluifrancilor,cerândprotecțieînfațaatacurilorbulgarilor turanici12: cu acest prilej, neamul praedecentilor este prezentat ca locuindîn Dacia de lângă Dunăre, din vecinătatea bulgarilor / contermini Bugaris Daciam Danubio adiacentem incolunt.

CertestecăatâtDucatuldeTimoc,câtșiDaciapraedecentilor-săfieaceastadin7.ProvinciaDaciaRipensiseraîncăfuncționalălacumpănasecolelorVI-VII,întimpulrăzboiuluiavaro-romeic,iarînafarauneiprezumatestărideanarhiecarearfiurmatdupăprăbușireafrontierelordunărenealeImperiuluideConstantinopol,nuexistăniciunelementcaresăindicedestructurareasainstituțională.8.Unaltgestdemanifestareaautonomieitimocianilorvaficonsemnatchiarînanulurmător,819,cândaceștiaparticipălaconfruntareamilitară,dintreduciiLiudwetusalPannonieiInferiorșiBornaalDalmației–iată,încădouăpiesedinconstelațiadeformațiuniprotostataledinzonaBalcanilordenord-vest,semncăDucatuldeTimocnuerauncazexcepțional(Komatina2010,pg.57-58).Reținândcătimocianiiaufostînfrânțiînaceastăcampanie,nuputemacceptasăconsiderămoretrageremilitarădinzoneledeconflictspreteritoriilealiate,dealtfelimediatvecinecucelededomiciliu,cafiindsemnulcătimocianii(sauomarepartealor)s-arfirefugiatînPannonia.9.Acceptămtermenul,altminteriatestatistoric,cusensuldeformațiuneetno-politicădeautoadministrareauneipopulațiideorigineslavășideimigrațierecentăînspațiulromanic/ex-romanic.10.Odelegațieapraedecentiloresteatestatăcaparticipantă la marea dietă convocată la Frankfurt de împăratul franc Ludovic cel Pios(Komatina2010,pg.57-58),aceștiafiinddesemnați,alăturideabodriți,sorabi,wilzori,boemișimarvani,drept”sclavi/supușiorientali”–șinuslavi,însensulmodern,etnic,altermenului.11. ÎnraportcuDucatuldeTimoc,formațiuneapraedecentilorsesitueazălanord,pemalulstângalDunării.12.Barnea2001,pg.33,Komartina2010,pg.68-69

117

urmăaceaȚarăaSeverinului,decarevavorbipestecâtevaveacuriDiplomaIoaniților,sauceeacevaficunoscutmaiapoidreptDucatuldeMorisena?–au,subaspectetno-cultural,unpronunțatcaracterromanic,faptcarevafidoveditșideevoluțiileulterioaredinregiune.Autonomialorpolitico-administrativă–iaraceastaesteoaltăcertitudine–s-apututmențineșiconserva,laolaltăcuprofilulidentitarcultural,tocmaiîncondițiileîncare,înaceastăepocă,regiuneas-aaflatlalimitadintreceledouămariputericare-șidisputauîntâietateaasupraspațiuluicentral-european:ImperiulFrancși,respectiv,ȚaratuldePreslav.

Acum 10 veacuri: Alți actori geo-politici, aceeași realitate autohtonăDouă secolemai târziu, realitatea geo-politică din regiunea dunăreană este, în

termenistructurali,neschimbată,acestarealfiindîncontinuaredisputatlaconcurențădemarileputerialemomentului.Deaceastădată,competițiasedăîntreacelașiȚaratBulgar(aflat acum la zenit, într-oultimă tentativăde supraviețuire în forma statală originară,prin așa-numita insurecție a Cometopulilor) și aparent mai îndepărtatul Imperiul deConstantinopol,însăîncondițiileîncareacestadinurmăarecaaliat,prezentnemijlocitînzonă,nou-creatulRegatMaghiar,aflatatuncisubconducerearegeluiȘtefanI.Anul1018–casăpăstrămconvențiaformalăareferențialilorcronologicirotunzi–neaduceînatențieînregiuneadunăreană,imediatînavaldemaisusevocatulDucatalTimocului,câteva detalii, deloc minore, ale schimbării de ordine geo-politică. Astfel, campaniapreventivăordonatădeîmpăratulbizantinVasilealII-leade,princareforțelebizantinedistrugtoatefortificațiilesenioralerămaseînParistrionsubcontrolbulgar,seaflăînfazasafinală13,învremeceforțeleRegatuluiMaghiarintervinmilitarîmpotrivaunornucleede rezistențăbulgare, cabraț armat alConstantinopolului14.Tabloul general al acestordetaliiestesemnificativmaidramatic.Principaleleinstituțiiprotostataledinregiune,aflatepânăînanul971subautoritateadirectăaȚaratuluidePreslav,deveniserăinițialobiectalpretențiilorexpansionistealeRusieiKievene,pentruafiapoi(re)cucerite15deImperiuldeConstantinopol,maiapoirevendicatedesuccesoriiautoritățiibulgare,Cometopulii, iardinanul1001re-recuceritepentruConstantinopol,deaceastădatădurabil,lafinaluluneicampaniicondusedeîmpăratulVasilealII-leaBulgaroctonul.În acest context, Ducatul de Timoc reapare în izvoare, atât ca instituție teritorial-administrativă revendicată(și înceledinurmăcucerită)de ImperiuldeConstantinopol,câtși–prin reședințasaadministrativ,orașulBononia/Vidin–cacentrupolitico-religiosdereferințăpentru,celpuțin,uneledintreformațiunileprotostataleromâneștidelanordulDunării:spreexemplu,13.Curta2006,pg.246.Încadruloperațiunilor,principeleIoanVladislavesteucisînaintecaproiectatasaalianțăcupecenegiisăsematerializeze,iarceilalțisenioripartizaniaicometopululuiSamuelsepredauperândforțelorimperiale;printreei,KrakrasdelaPernik,împreunăcu35decomandanțideforturi.14.Engeletalii205,pg.2815. Putem vorbi despre o recucerire în condițiile în care acceptăm că Imperiul deConstantinopolmaireprezenta,înepocaAnuluiOMie,unstatsuccesoralImperiuluiRoman,darnuputemignorafaptulcăîntreromanitateadesuccesiunepolitică(întruchipatăacumdeunImperiuRomandeneamgrecesc)șiromanitateadesuccesiuneetno-culturalăapăruseră,înceletreiveacuridedespărțire,diferențeireconciliabile,careaudeterminatdecisivraportărilereciproceșidupărestaurațiabizantinălaDunăre.

118

înanul1002,aicifaceactdesupunerefațădesuveranuldeConstantinopolduceleAhtumdeMorisena16,celmaiprobabildescendentuldirect,cașipredecesorulsăuGlad(vorbimdeodescendențăîn sens instituțional și nu neapărat personal)alpraedecentilordela818-824.

Acum 8 veacuri: Un precedent al autodeterminăriiAnul1218debuteazăcuonouă,deșidoarparțială,schimbaredeactorigeo-politici.

LoculImperiuluideConstantinopolesteexercitatacum,petoatăfrontieraDunăriideJos,deȚaratuldeTârnovo,înfrunteacăruiatocmaiseinstaleazăcelcarevadevenicelmaiilustru reprezentantaldinastiei încăromânești/vlaheaAsăneștilor, IoanAsanal II-lea,învremecepemalulnordicși lavestdecataractelefluviului,dejaconsolidatulRegatMaghiarcontinuăsăpromovezepoliticidealianțăcuvecinulsăuimperial.Refugiatîncădin1207lanordulDunării,de teamatatăluisăuvitreg,uzurpatorulBorilă,nepotul luiIonițăCaloianul accede pe tronul de laTârnovo la vârsta de 23 de ani, în urma uneiinsurecțiideclanșateînvaraanului1217,cuunconsistentsprijinmilitaralromânilordinducatelenord-dunărene,darșialcumanilorșikievenilor17,lacares-araliatomareparteaaristocrațieiȚaratului.

Unuldintredetaliilemișcărilorpremergătoarealeacesteilovituridepalatneatrageatenția, fie și numai pentru că aduce în prim-plan, din nou, dejamenționatulDucat deTimoc:cunicipatruanimaidevreme,țaruluzurpatordelaTârnovo,Borilă,afostnevoitsăcontracarezeorăscoalăînzonaVidinului–adicăînducatulvechilortimociani–pecare,dovadăavirulențeisale,areușits-oînfrângăcugreu,doardatorităsprijinuluiprimitdinpartearegeluiAndreialII-leaalUngariei,uncontingentcomandatdecomiteleIoachimdeSibiușicarecuprindeasașisecui,vlahișipecenegidinsudulArdealului18.Înconfruntareaarmatădatăcu forțelecoalizatealeȚaratuluideTârnovoșiRegatuluiMaghiar,undevalângă râulObozt, în sprijinulDucatuluideTimoc sosesc și trei contingentede așa-zișicumanidelanordulDunării,pecareavemdestuletemeiurisă-iconsiderămafi,celpuținînparte,autohtoniromanicinord-dunăreni;dealtfel,singuruldintreduciiaflațiînfrunteacontingentelorformalcumane(cumaniierau,înacelmomentprincipalulhegemonpolitico-militardelanordulDunăriideJos,astfelcăidentificareaprinsiglaloraformațiunilorcareleacceptauvoitsaunuautoritateanuestesurprinzătoare)careafostcapturatdeinamicipoartănumeleKaraz,ceeaceneducecugândullazonaCarașului,decilaaceleținuturinord-dunăreneaflate,cândva,îndependențăadministrativădevecheaDacieRipensis.

CăintervențiamilitarămaghiarădepartealuiBorilătrebuiarăscumpăratăîntr-unfelsaualtuldupăînlăturareaacestuiadelaconducereaaliatuluisud-dunărean, implicitșicăDucatuldeTimoc/Vidinconstituiaopiesăderezistențăînrelațiiledintreceledouăstate,ovadovedi,totîn2018,înaintedevenireaprimăverii,graba19cucare,abiaîntorsdinCruciadaaV-lea,regeleAndreialII-leaalUngarieisedeplaseazăînȚaratuldeTârnovo,

16.Marțian2006,pg.121,Stephenson2004,pg.6517.Madgearu2014,pg.166-16718.Madgearu2014,pg.164-165,Mărculeț2010,pg.72-7319.Soluțiaalianțeimatrimonialeeraunadeurgență,întrucâtprințesaAnnaMariaabiaîmplinise13ani.Căsătoriapropriu-zisăvaavealocabiaîn1221.

119

pentruaîncheiaoalianțămatrimonialăcunoulțarIoanAsanalII-lea20.Delocsurprinzător,zestreapecareovaprimitânărasoțieațaruluidelaTârnovovafiprelungireateritorialăaDucatuluideTimoc,zonaBelgrad-Branicevo.

Bibliografie:Volume și sinteze:Collins1998

Collins,Roger,Charlemagne,Ed.UniversityofTorontoPress,BuffaloCurta2006

Curta,Florin,Southeastern Europe in the Middle Ages 500-1250,Ed.CambridgeUniversityPress,Cam-bridge

Engeletalii2005Engel,Pal,Palosfalvi,Tamas,Ayton,Andrew,Realm of St. Stephen: A History of Medieval Hungary 895-1526,Ed.I.B.Tauris,London/NewYork

Fine1991Fine,JohnV.A.,The Early Medieval Balkans. A Critical Survey from the Sixth to the Late Twelfth Century,Ed.UniversityofMichiganPress,AnnArbor/Detroit

Madgearu2014Madgearu,Alexandru,Asăneștii – Istoria politico-militară a statului dinastiei Asan (1185-1280),Ed.Ce-tateadeScaun,Târgoviște

Marțian2006Marțian,Sorin,Biserica pe teritoriile fostelor provincii dacice în secolele VII-XI,Ed.GalaxiaGuttenberg,TârguLăpuș

Stephenson2004Stephenson,Paul,Byzantiums Balkans Frontier – A Political Study of the Northern Balkans, 900-1204,Ed.CambridgeUniversityPress,Cambridge

Studii și articole:Barnea2001

Barnea,Ion,Bizanțul și lumea carpato-balcanică,înPascu,Ștefan,Teodorescu,Răzvan,”IstoriaRomânilor”,volIII”Genezeleromânești”,Ed.Enciclopedică,București,pg.29-38

Curta-Stuckey2011Curta,Florin,Stuckey,Jace,Charlemagne in medieval East Central Europe (ca. 800 to ca. 1200),în”Ca-nadianSlavonicPapers”nr.53(2-4),pg.181-208

Komatina2010Komatina,Predrag, The Slavs of the Mid-Danube basin and the Bulgarian expansion in the first half of the 9th century, în”ZbornikRadovaBizantolojkogInstytuta”,nr.XLVII,Ed. InstitutuldeStudiiBizantine,Belgrad,pg.55-82

Mărculeț2010Mărculeț,Vasile,Aspecte ale politicii externe a țarului vlaho-bulgar Boril Asan (1207-1218),în”StudiideIstorieaBanatului”nr.XXXIV,Ed.UniversitateadeVestTimișoara,Timișoara,pg.67-77

Shepard2008Shepard,Jonathan,Slavs and Bulgars,înMcKitterick,Rosamond(ed.),”TheNewCambridgeMedievalHistory”,vol.II,Ed.CambridgeUniversityPress,Cambridge,pg.228-248

20. IoanAsanova lua în căsătoriepefiica luiAndrei,AnnaMaria, după ce-și va repudia și trimite lamănăstireprimasoție.(Madgearu2014,pg.169-170)

120

Laurențiu Nistorescu

Harta politică a secolului Zece în bazinul carpato-dunărean

The political map of the 10th century in the Carpathian/Danubian space

Abstract: Despite the general opinion that the society in the Carpathian-Danubian space had, in the last century of the first millennium, only primary organizational structures, the historical documents testify the existence in this region of some strong pre-state political formations. Some of these are temporarily under the control of foreign political and military elites, but all of them belong to the indigenous population and have a history in the legal and territorial structures of classical and late Antiquity.

Cuvinte-cheie: instituţii politice, organizare administrativă, atestări statale, români

Keywords: political institutions, administrative organisation, statal attestations, Romanians

SecolulZeceeste, înceeacepriveștedocumentarea stărilorde faptdin spațiulcarpato-dunărean, cel căruia îi sunt asociate informații explicite, consistente și –maiales–sistemicereferitoarelaorganizareapolitico-administrativăapopulațieiautohtone(daco-românești),careseaflaatunciîntranzițiadelaunașezământhegemoniclaaltul.Istoriografianoastrăaprivilegiat,încontexteacăroranalizăexcedeobiectivulprezenteiintervenții,informațiileprivitoarelaformațiunileetno-politicedinvestulșinord-vestulspațiuluiromânesc–maiconcret,așanumiteleducatealeluiMenumorut,GelușiGlad–neglijândaproapecutotulstructurilepolitico-instituționalecertificate,prindocumentedeprimrang,încelelalteariialeteritoriuluiromânesc:oneglijență,nepermitemsăapreciem,cuatâtmaicontraproductivă,cucâtcontextelepecarelerelevădocumenteleîncauzăsuntdenaturăsăseverificeșicompletezereciproc,contribuindlaschițareauneihărțipoliticeaproapeintegralepentrubazinulCarpațilorșiDunăriideJosdinacelturbulent(darnumaimultdecâtoricarealtul)secolZece.

Formațiuni politice explicit atestate

121

Celdintâidocumentca importanțăprobatorie, relativ laproblematicapecareoanalizăm,este,desigur,tratatulDe Administrando Imperio1alîmpăratuluiConstantinalVII-leaPorfirogenetulalImperiuluideConstantinopol2.Valoareacovârșitoareaacestuitratat, ca sursă a cunoașterii și înțelegerii organizării politico-administrative în spațiulvechiiDaciaMagnaestedatădefaptulcăafostredactatălaniveloficial(aceastaimplicândatât un efort de documentare instituționalizat3, cât și adaptarea redactării la destinațiadocumentului, recte educarea moștenitorului tronului), transmițându-se în epocilemodernă și contemporană în forma originală și nu ca ecou prelungit prin alte scrieri.Înplus,documentulesteredactatchiarînsecolulZece,lajumătateaacestuia,descriindcu rigurozitatestatus quo-ul (iar, adesea, șidiferitestatus quo ante)dinacelmoment.În spațiulde referințăalanalizeinoastre– teritoriulvechiiDaciaMagna, respectiv, întermenigeneralgeografici,spațiulcuprins între țărmulvesticalMăriiNegre,cursurilefluviilorNistrușiTisași,respectiv,culmileMunțilorBalcani–tratatulDe Administrando Imperio consemnează în termeni expliciți următoarele formațiuni politice având ungraddeautonomielalimitaautodeterminării:Chopon/Giazichopon,Irtim/Iabdiertimși,respectiv,Gyla4.Așacumne-amstrăduitsădemonstrămîncâtevademersurianterioare5,celetreiformațiuni,asociatedeizvorașa-zisuluiimperiudestepăalPatzinakieiîntemeiuloriginiișilignajeloreliteipolitico-militareînstăpâniteasupralorîncepândcuanul896,corespundunorautonomiietno-politiceautohtonedemarelongevitate,carevorreapăreaînzoriistatalitățilormedievaleromânești:Ultramontania6încazulducatuluiChopon,ȚaraVolohovenilor7încazulducatuluiIrtim,respectiv,voievodatuldeAlbaIulia/Bălgrad8încazulducatuluiGyla.1.Aicișiîncontinuare,vomutilizaedițiaDAI/Moravcsik-Jenkins19672.Reiterămaici faptul că utilizarea titulaturii de ”ImperiuBizantin” este improprie, ea neaflându-se înuzniciodată înceipesteomiedeanideexistențăaiacesteistructuripolitice(supra)statale, iarformula”ImperiuRomandeRăsărit”îșipăstreazăvaloareadeîntrebuințareexclusivpentruperioadaîncareexistașiun”ImperiuRomandeApus”.TermenuloficialdeRomania,pecareimperiulcucapitalalaConstantinopolșil-aasumatpeîntreagaduratădefuncționare,șipecareîlprivilegiemîndemersurilenoastre,necesităînsă,înanumitecazuri,precizărisuplimentare,pentruaevitaconfuziilecustatulmoderrnRomania/România.3.Dealtfel,capitolul8altratatului(Moravcsik-Jenkins1985,pg.54-55)esteconsacratdescrieriiplasăriiagențilorimperialiîn”Patzinakia”.4.Moravcsik-Jenkins1985,pg.166-169.Celortreiautonomiitardeno-daciceliseadaugă,întreNistrușiBuguldeSud/Nipru,ducatulCharaboi,carepoatefiasociatăvechiiformațiuniatyrageților;celelaltepatru,dupăcumoafirmăexplicitizvorul,suntsituatelaestdeNipru.5.Estevorba,cuprecădere,degrupajul”Instituțiiprotostataledaco-românedinepocamigrațiilor”:I–”Unducatde lagurileDunării” (Nistorescu2017-a),”Ducatul Irtim”(Nistorescu2017-b)și”DucatulGyla”(Nistorescu2017-c).6. Instituție protostatală localizată în zonaCarpaților deCurbură, cu extensie spre est până spre gurileNistruluișiDunării,iarsprevestpânălalimitelebazinuluiArgeșului,delimitatălanordșilasuddevalurileromaneTighina-Leovași,respectiv,BrazdașiNovac.În ordinea retrocronologicăaidentitățilorformalereținutedeizvoareleprimuluimileniu:PărțileTătărăști,ȚaraBrodnicilor,CumaniaNeagră,Chopon,AlpiiValahici,Gothia.7. Instituție protostatală localizată în zona nordică a arealului moldo-basarabean, corespunzând anticeiformațiuni a carpilor.Această autonomie este direct atestată și în secolul anterior, prinmenționarea în GeografiaAnonimuluiBavarez (Descriptio civitatum et regionum ad septentrionalem plagam Danubii, cca. 870)aneamuluiunlizilor/ulichilor,acărorsituareînbazinulDunăriideJos,SiretuluișiNistruluinulasălocdeinterpretărialternative(Koncha2012,pg.17șiurm.,Madgearu2015,pg.1)8.Instituțieprotostatalălocalizatăînspațiulintracarpatic,înbazinulMureș-Târnave,corespunzândgenericsubprovincieianticeDaciaApulensis.

122

Faptpreapuținobservatșivalorificat,descriereapeisajuluigeo-politicdinnord-vestul și centrul spațiului carpato-dunăreanpe carene-o furnizeazăDe Administrando Imperio se completează riguroscuceapecareunalt izvor istoriograficdeprim rang,cronica Gesta Hungarorum a notarului P/Anonymus9, o livrează pentru exact aceeașiepocă,cuprivirelaregiunilevesticeșinord-vesticealeaceluiașiareal.Demarenotorietateînexegezasubiectului,autonomiilepoliticepecareleconsemneazăGesta Hungarorum sunt: ducatul de Biharia în Crișana10, ducatul de Silvania/Ultrasilvania11 în nordulspațiului intracarpatic (bazinulSomeșului), respectiv, ducatul deMorisena12 în câmpiaTiseiinferioare,laestdecursulacestuifluviu13.

Observăm deci căDe administrando Imperio șiGesta Hungarorum ne oferă,cuosingurăexcepție14,opanoramăcompletăastăriidefaptpolitico-instituționaledin”emisfera” nordică a teritoriului de sinteză daco-română – jumătatea sudică a acestuispațiu(sauceamaimareparteasa)fiindformaltratatăcaparteaȚaratuluidePreslav,aspect asupra căruia vom revenimai jos.Complementaritatea datelor relevate de celedouă izvoare rezidă nu numai în faptul că nu lasă spații neacoperite între cele două”domeniiteritoriale”descrise,ci–multmaiimportant–că,puselaolaltă,elesurprindopartajareaspațiuluivechiiDaciiîntremaghiarișibisseni/pecenegi,survenităînanul896întreceledouăneamurimigratoare,posibilprinintermediereromeică/bizantină15,înurmaconflictuluiîncareaufostangajatecaefectalatrageriilorînrăzboiulbulgaro-romeic16. ÎncazultratatuluiredactatdeîmpăratulConstantinPorfirogenetul,acestdetaliueste,dealtfel,evidențiatșianalizatprogramatic,dinperspectivaintereselorConstantinopolului,relațiiledintrepecenegișimaghiari17,respectiv,dintrepecenegi,maghiarișirușiikieveni18.

RămânândînzonaformațiunilorpoliticeexplicitatestateînsecolulZece,revenimtotodatălaaspectulevocatmaisus,privitorlacaracterullimitativformalalapartenenței”emisfereisudice”aspațiuluidesintezădaco-românălaȚaratuldePliska/Preslav.Dacămulte aspecte ale hegemoniei timpuriu-bulgare la nordul Dunării continuă să fie, înactualulstadiualcercetării,neclarificate,avemtotușiocertitudine:atâtpemalulstâng,câtșipemaluldreptalfluviului,funcționaunumeroaseautonomiipoliticeprotostatale,

9.Pentrutextullatin,Anonyme1;pentruversiunearomână,Anonymus/Popa-Lisseanu200110.DucatulluiMenumorut,întermeniiizvorului11.DucatulluiGelu,întermeniiizvorului;consideratfrecventînexegeză,înmoderonat,cafiindextinsteritorialasupraîntreguluispațiuintracarpatic.12.DucatulluiGlad,ulteriorAhtum,întermeniiizvorului;identificatfrecventînexegeză,înmoderonat,cuprovinciamodernăBanat,ocupânddefaptdoarzonadecâmpieșipiemontaacesteia,precumșicâmpiaadiacentădelanorddeMureșulinferior.13.Lavest,îninterfluviulTisa-DunăreaMijlocie,fiindmenționatducatulluiSalanus,avândcaantecedentinstituționalanticulregatsarmatic,preluatulteriordegepizi(și,posibil,precedatdeformațiuneaautohtonăasaldensilor);aceastăautonomiepoliticăexcedeînsăinteresuluinostru.14.Estevorbadeextremitateanordicăspațiuluidaco-român,respectiv,întermenigeograficimoderni,despațiulBucovineișiMaramureșului.15.ImperiuldeConstantinopolestebeneficiaruldirectalacestuiaranjament,princareunuldinprincipaliialiațiaiinamiculuibulgaresteneutralizat16.Conflictulbulgaro-romeicafostdeclanșatînanul894,denoulțarbulgarSimeon(Stephenson2004,pg.21)17.Turki,întermeniiizvorului18. Pasajele ”Despre pecenegi și turki”, respectiv, ”Despre pecenegi, ruși și turki” (Moravcsik-Jenkins1967,pg.50-53)

123

țaratul însușiavând(acoloundesuveranitateasa teritorialăeraefectivă)structuraunuistat compozit, a unei ”țări de țări”19.Un argument în acest sens, care prezintă pentruanalizanoastrăuninteresspecial,estefaptulcă,laanul943,înfostaprovincieimperialăromană Scitia Minor/Dobrogea este atestată, printr-o inscripție, o formațiune politicăaflatăindubitabilsubhegemoniacelpuținformalăaȚaratuluidePreslav,darcaredispunedepropriasaconducerepolitică,reprezentatăatuncideducele/jupanulDemetrius20.Cănu avemde-a face cu o simplă diviziune administrativă a țaratului bulgar ne convingevenimenteledesfășurateîncontextulrecuceririidecătreImperiuldeConstantinopolateritoriilordintreHaemus/Balcani șiDunăre:fiecăestevorbadedelegațiile trimise laîmpăratulrecuceritorIoanITzimiskesdecătrecetățiledinregiunecaresesupunînainteaînfrângeriifinale a forțelorkievene21 (cetăți printre care senumără, explicit, șiTomis/Constanța22),deformuleleorganizatoricelacareapeleazăautoritateaimperialăromeicăpentrugestionareateritoriuluireîncorporat(șicarefacdinDobrogea,mereu,princentrulde laMicul Preslav/Isaccea, o entitate administrativă23) ș.a.m.d., până la configurareacentruluipoliticVicinașiastatalitățiicvasiindependentedinepocaBalica-Dobrotici,înaceastă regiune a funcționat o autonomie protostatală capabilă, frecvent, sămanifesteinițiativepolitico-militaredistinctedecelealeautoritățiihegemone,fieeaaȚaratuluidePliska/Preslav,aImperiuluideConstantinopolsau,maiapoi,aȚaratuluideTârnovo.

Formațiuni politice implicit atestateAcelași raționament ne obligă să constatăm existența, înăuntrul așezământului

politico-statalsupraregionalalȚaratuluidePreslav,pentruacestsecolZece(dar,implicit,șicastatus quo ante),șiaaltorautonomiipolitice,caresuntînsăatestateimplicit,princontextele evenimențiale care le implică. Rămânem în același an 971, al destrămăriiȚaratului de Preslav în conjunctura mai largă a războiului bulgaro-kieveano-romeic,pentru a observa că în regiuneadintreMunțiiHaemus/Balcani șiDunăre iauființă curapiditate–ceeacedenotăpreexistențaunorstructuriadministrativeautonomeșiaunorelite înmăsură să se ralieze noului status quo – două noi provincii imperiale/theme,corespunzând,delocsurprinzător,celordouăprovinciicreatedeîmpăratulDiocletianîn

19.Caracterulcompozitalstatuluitimpuriu-bulgaresteconfirmatșideevenimenteledinanul866,asociateadoptării oficiale a creștinismului, care dezvăluie că statul lui Boris-Mihail era format din zece unitățiadministrative,reprzentateînconsiliulregalde100dedemnitari(Curta2013,pg.113,Todorov2010,pg.182-183)20.Curta2006,pg.229,Pascu1972,pg.56,Petkov2008,pg.38.21.Amintim,desființareaȚaratuluidePreslavdinanul971esteunefectsecundaralcontraofensiveiromeiceîmpotrivaforțelorkievenealecneazuluiSviatoslav,acăruicampaniedevastasedejastatulbulgar.22.Runciman1930,pg.212.Constanțas-apredatîmpăratuluiIoanTzimiskesalConstantinopoluluiîncădin lunamartie, înainte ca trupele acestuia să pornească spre capitala bulgară Preslav și, de aici, spreDurostorum/Silistra,undesebaricadasecneazulSviatoslav.(Kazhdan1991,pg.2092).23.CetateaesteredenumităTheodoropolisîn971,cândaiciesteinstalatstrategulSisinios(Madgearu2013,pg.126,Stephenson2004,pg.53,Zbuchea2001,pg.276).Deasemenea,dupăresurecțiabulgară–așa-numitarăscoală a Comitopulilor-șideplinainstalareaautoritățiiConstantinopoluluiprincampaniadin1001aîmpăratului Vasile al II-lea, în zona dobrogeană sunt numiți strategi, succesiv, Leo PegonitesșiIoanMalesius(Stephenson2004,pg.63-64).

124

acelașispațiu:themaMesopotamieiOccidentale24(cureședințalaDurostorum)înzonavechiiprovinciiMoesiaSecunda,respectiv,themaMoravon25(cureședințalaBononia/Vidin) înzonavechiiprovinciiDaciaRipensis.Apreciemcafiinddelocsurprinzătoarecorespondența practic perfectă dintre aceste formațiuni și provinciile consacrate aleImperiului Roman, din epoca unității încă nedesfăcute a acestuia, întrucât durata defuncționareaunitățiloradministrativecreatedeDiocletianafostsemnificativă(pestetreisecolepânălaanarhiaslavoidă,încondițiileîncareprovinciilediocleţienereconfigurauîntr-omăsurălimitatăorganizareaadministrativăanterioară,careadăinuitlarândulsău,înaceastăregiune,aproapepatruveacuri,fărăamailuaînconsiderareșiantecedentelepreromane),iarfuncționareainstituționalăpeastfeldeintervaleestedenaturăsăcreezereflexe socio-structurale puternice și elite locale (oficiale și/sau alternative) care-șiconstruiescpeaceastăbazăproprialegitimitate.

Poatecelmaiilustrativdomeniualacestuimecanismdeperpetuareinstituționalăautonomă în reprezintă ierarhiile ecleziastice, care conservă pentru intervale foartelungiunanumitstatus quo, inclusiv subdimensiuneapolitico-teritorialăa acestuia. Încazul nostru, relevante sunt, printre altele: consemnarea eparhiilor Dacia Ripensis șiMoesiaînscrisoareaadresatădePapaNicolaeI,înanul860,împăratuluiMihailalIII-lea de Constantinopol26; menționareamitropoliei de Tomis într-oNotitia a Patriarhieide Constantinopol din anul 86927; reprezentareamitropoliei deMorava/Margum, prinierarhulAgathon,lasinoduldin879-880delaConstantinopol28;menționareaepiscopieideDrustur/DristaînlistaepiscopatelordinȚaratuldePreslav,redactatănumultdupăanul92729.

De atestări indirecte, prin contextualizare evenimenţială, au parte însă șiautonomiilepoliticeatestatedirect,maisusamintite.Spreexemplu,înanul885,trupelekievenesuntangajateînmaimulteconflictemilitarecuulichii30(ŢaraVolohovenilor,iardin896,ducatulIrtim)şi,respectiv,cutiverţii31(din896,ducatulCharaboi)32–pentruca,înanul940,ulichii/volohoveniisăfiedinnouangajaţiîntr-oconfruntaremilitarăcucnezatuldeKiev33,pemalulNistrului,înurmacăreiaoparteaacesteipopulaţii(foarte

24. Stephenson 2004, pg. 53,Madgearu 2013, pg. 126.Aici este instalat ca guvernator (protospătar șistrateg)generalulromeicCatacalon.25.Madgearu2013,pg.126.Această themăpare să-șifi început efectiv funcționarea abia în anul975,fiindrapidpierdutădeImperiuldeConstantinopol,anumeînanul986.Dinperspectivapecareoanalizăm,efemeritatea themei romeice/bizantine (care, subliniem, corespunde ținutului Timoc) este irelevantă,esențialăfiindevidențiereafaptuluicăaiciexistaostructurăpoliticăautonomăsuprapusădemarilestăpânirialeȚaratuluidePreslav,ImperiuluideConstantinopoluluișiȚaratuluideTârnovo–structurăcare,dealtfel,vamaiieșilaluminăprinmanifestăridesinestătătoareșicuprilejuldestrămăriiceluidinurmă,castatalVidinului(alluiSrațimir).26.Zugravu2008,pg.716-719,Madgearu1986,pg.31927.Mălinaș2016,pg.7128.Komatina2016,pg.10329.Dimitrov2010,pg.51,Atanasov2014-b,pg.55130.Termenululichi,careageneratuneleconfuziiînanalizacontextelorsurprinsedepasajeletimpuriialeCroniciiluiNestor,nuestealtcevadecâttransliterareatermenuluivlahiîntexteletimpuriu-kievene,pebazaversiuniiturcofone(ulaq)aacestuietnonim.31.Transliterareatimpuriu-kieveanăaetnonimului tyrageţi32.Postică2007,pg.236,Cross-Sherbowitz-Wetzor1953,pg.6133.Postică2007,pg.237,Raev2007,pg.339

125

probabil, cea din stânga fluviului) îşi caută adăpost în zonele aflate sub protectoratulConstantinopolului.Ne-amopritasupraacesteiexemplificări(dintr-osuităaltminterinufoarteextinsă), întrucâtconsemnarea într-unalt izvorcontemporan34a identităţiivlahepentruoautonomiepoliticăpecaretratatulDe Administrando Imperioodesemneazăcapecenegăestedenaturăclarificestructuraetno-culturalăaacestuiaşezământpolitic:o”ţară”auneipopulațiiautohtone,decertăoriginedaco-romană,căreiapopulațiaimigrantăapecenegilorîifurnizadoarfacțiuneadominantăaeliteipolitico-militare.

Privităînansamblu,hartapoliticăabazinuluicarpato-dunăreandinsecolulZecene înfățișează nouă formațiuni protostatale atestate direct sau indirect – ducatele deBiharia,Silvania,MorisenașiAlbaIulia/Bălgrad(Gyla), țărilevolohovenilor(Irtim)șibrodnicilor(Chopon),respectiv,autonomiileprovincialesud-dunărenedeBononia/Vidin,Durostorum/Silistra și Tomis-Preslavița – plus două ”pete albe”: cea din extremitateanordică a teritoriului vechii Dacia Magna (zona Maramureș-Bucovina) și cea dintreDunăreșiCarpațiiMeridionali,delavestdealiniamentulanticuluilimes Transalutanus. Înceeacepriveșteprima”patăalbă”,deșistadiulactualalcercetărilornuneîngăduiesă detaliem, putem afirma că era organizată, la rândul său, într-o autonomie politică:cea care va intra în lumina izvoarelor istorice moderne sub identitatea voievodatuluiluiDragoșșiBogdan35șicareaveacaantecedentanticregatulcostobocilor36.Estegreude decelat, deocamdată, dacă și în ce măsură această autonomie politică a participatla constituirea statalităților nord-carpatice (în particular, a formațiunii croaților albi și,ulterior,acnezatuluideHalici),dacă,câtșiînceformulăafostsubordonatăunorstructuristatalemaimultsaumaipuținlongeviveconfigurateîntreversanțiinordiciaiCarpațilorșițărmurileBalticii(precum,bunăoară,principatulMoraviei),darfaptulcăaiciafuncționatneîntrerupt o autonomie politică se susține prin totmai numeroase argumente logico-istorice,documentareșiarheologice37.

Autonomiile nord-dunărene postaurelieneUndocumenttârziu,înraportcuorizontulcronologicdereferințăpentruintervenția

noastră,anumeDiplomaCavalerilorIoanițidiniunie1247,referindu-selastareadefaptdinteritoriiledelasuddeCarpațiiMeridionalișidelavestde limes Transalutanus,ceade-adoua”patăalbă”ahărțiisecoluluiZece,foloseșteexpresia”rămâneavalahilor,așa cum l-au stăpânit și până acum”(subl.ns.)38.Formal,textulnuneîndreptățeștesăconsiderămrealitățilepoliticedescrise înacestspațiucafiinddeatestaredirectășipentruoepocăplasatăcutreiveacurimaidevreme–motivpentrucarenicinuprocedămcaatare–deșiunasemeneaintervalseîncadreazăînmemoriacolectivăvie.Dispunemînsădesuficiente34.Contemporanînsenslarg,dinperspectivaconţinutului35.DacăceidoiprincipimaramureșenisuntdatabiliabialajumătateasecoluluiXIV,estedereținutcăTerra Maramorosiensiesteatestatăcucelpuțindouăgenerațiimaidevreme,în1299(Pascu1972,pg.154,210).36.Neam(uniune tribală) asociatăDaciei, atestatăcontinuu între secolele I î.Hr.-IIId.Hr. În secolul II,regatulcostobocdevineclientelarRomei,apoiîșicontinuăexistențasubdominațiavandalilorhasdingi.37.Cităm, chiarpentru secolulX, cuunargumentdenatură arheologică:descoperirea înMaramureșul istoricaunuitezaurprinciar,datatînintervalul903-940(Pascu1972,pg.34).38. ”Quam Olatis relinquimus, prout iidem hactenus tenuerunt”. Pentrutextullatinșitraducerearomânească,DCI/TV.

126

alteatestări,directesauindirecte,careacoperăacestrăstimp,certificândastfeldocumentulcancelarieimaghiare–și,implicit,făcândnenecesarăosupralicitaremetodologică.Uneledintre acesteavizeazănemijlocit autonomia careocupă zona centrală a acestui spațiu,Terra Litua39.Astfel,cudouăgenerații înaintearedactăriiDiplomeiCavalerilorIoaniți,maiprecisînlunaseptembrieaanului1190,duceleLitovoi,unpredecesoraltitularuluidindiplomă40,dingenerațiabuniciloracestuia,participălacampaniaanticumanăpecaregeneralul romeic IoanDukas, unchiul împăratului IsaacAngelos deConstantinopol, odesfășoară la nordulMunților Haemus/Balcani41. Faptul că operațiunile se desfășoarăîn imediatavecinătate aȚăriiLitua, împrejurarea căobiectivele acestei campanii suntde imediat interes pentru această formațiune și detaliul întăritor că acest duceLitovoiservește drept călăuzăpentru comandantul IoanDukasnu lasă locdedubii cuprivirela asocierea dintre personaj și autonomia politică corespunzătoare Olteniei moderne.Aceeași demnitate, un lider omonimalȚăriiLitua, este atestată și în secolul anterior,respectiv,în1040-1041,certificândfaptulcăinstituțiateritorial-politicăseaflașiatunciînființare.Concret,încontextuldesfășurăriirevolteiantibizantineaprincipeluiPetruDelian(unecoutârziualinsurecțieiComitopulilor42),declanșatălaBelgradînprimăvaraanului1040,esteatestatcafruntașdincerculdeîncrederealconduceriicentraleainsurgenților,uncomandantmilitardesemnattotcaLitovoi43. Șiînacestcaz,avemcertitudineacăliderulmilitarîncauzăreprezintăautonomiapoliticăolteană:întâi,pentrucăȚaraLituaseaflăînimediatavecinătateacentruluipoliticdeinițiereainsurecției,apoipentrucăexponentulsăuocupăînierarhiainsurgențilorunlocsuficientdeînaltpentruaiseîncredințalaunmomentdatresponsabilitateaadministrării,caguvernator,auneiregiunirecentcucerite44.

ȚaraLituaeste,îndescriereaDiplomeiCavalerilorIoaniți,doarocomponentăaunuiangrenajmailargdeautonomiipoliticecarefuncționeazădemultăvremeînspațiulrespectiv,încare–ladataemiteriidocumentului,maisuntincluseȚaraSeverinului/Terra Zeurini,cnezateleunoranumeIoannesșiFarcaș,ȚaraHațegului/Terra Harszoc,precumșiȚaraMuscelului(aluiMyscelav/Seneslau)/Terra Szeneslai45.Or,pentruacestansamblu

39.Oanalizămaidetaliatăaproblematicii,laNistorescu201540.Atragematențiaasupraunuiaspectfrecventignoratînanaliză:titulaturaLitovoinuesteunantroponimuzual,ciunpolitonim,odemnitatepolitico-administrativă, termenulfiindexplicitderivatdincompusulLitua-voievod/voievodulȚăriiLitua.41.Madgearu2014,pg.9042.Dealtfel,liderulrăscoaleipretindecăestefiulprincipeluiGabrielRadomirșinepotalțaruluiSamuelComitopulul,iardesfășurareaoperațiunilor(inițialspreNișșivaleasuperioarăaMoravei,apoiîncentrulPeninsuleiBalcanice)denotăintențiaderefacereadomeniuluiteritorialcareserviseComitopulilorcabazăpentruambițiaderefacereațaratuluitimpuriu-bulgar.43.Madgearu2013,pg.126,Kazhdan1991,pg.601,Stephenson2004,pg.130-13144.EstevorbadegarnizoanaDevoldin themaHellas (învecinătateacentruluiurbanDemetrias),motivpentrucareduceleLitovoiprimeșteșiadaosuldetitulatură”deDevol”.InterpretareacăacestLitovoiarfioriginardinDevol,necriticîmbrățișatădeomarepoartedinexegeză,estedemontatădefaptulcăaceastăzonănu-ioferăniciunsprijin,bamaimult,favorizeazăcapturareasadecătretrupeleduceluideThesalonic,care-lvapredaforțelorbizantine(Stephenson2004,pg.130-131).45.DCI/TV.PotrivitanalizeiluiIoanAurelPop(Pop2008,pg.226-227),ducateleLitua,Muscel,Hațeg,precumșicnezatelecondusedeIoannesșiFarcașsuntcomponente,cugradediferitedeautonomie(implicitșistatutejuridicedistincte)aleȚăriiSeverinului–situațiecare,apreciemnoi,sugereazăolongevivădăinuireareorganizăriiteritoriilornord-dunărenedinepocaîmpăratuluiIustinian(jumătateasec.VI),celcareașirebotezat,vremelnic,orașulportuardelacataracteleDunăriicunumeleîmpărăteseiTheodora.

127

politico-teritorial, atestările directe și indirecte certifică și pentru epocile anterioareexistențauneiorganizăripolitico-juridicebinecristalizate.Nevomlimita,aici,săevocămpatruelementedinveaculanterior secoluluiZece,de referințăpentrunoi.Astfel, știmcă în primăvara anului 824, o delegație a praedecenti-lor se prezintă la curtea de laAachena împăratului francilor, cerândprotecție în fața atacurilorbulgarilor turanici46. Nici o îndoială cu privire la identitatea instituțional-teritorială a acestor praedecenti: atestareaîilocalizeazăexplicit”în Dacia de lângă Dunăre, din vecinătatea bulgarilor / contermini Bugaris Daciam Danubio adiacentem incolunt”.Deasemenea,nicioîndoialăasupraconsecințeloracesteiacțiunidiplomatice,careconfirmăprinnaturasaexistențaunuiașezământpolitico-juridicdestatut(pre)statal:optanimaitârziu,în832,întratatulîncheiatlaHamburgcuîmpăratulLudoviccelBundeodelegațieaȚaratuluidePreslav,privitoarelavecinătateadintreceledouăputerieuropene,vafistipulatfaptulcăînariadintreTisașiDunărevaexistaozonădeneutralitate47.Totastfel,spresfârșitulaceluiașiveac,cândvadupăanul880,în această Dacia de la nordul Dunării își face apariția o misiune condusă de Jandow,unuldintrediscipoliifrațilorChirilșiMetodiu–obiectivelemisiunii, asociate răspândirii unui nou sistem de scriere și a unor inovații religioaseimplicite, reclamând cu necesitate logică existența unei vieții politico-organizatorice,inclusivauneicancelarii,binestructurate48.Nuînultimulrând,reținemșifaptulcă,prinanul890,regeleAlfredcelMarealWessex-uluiconsemneazăîntratatulsăudegeografiecălarăsăritdeMoraviaseaflăneamuldacilor,”careaufostodinioarăgoți”șicarenuseaflăsubcontrolulȚaratului bulgarilor49.

Câteva observații preliminariiOprimăobservațiepecareoputemformula,lafinalulacesteiprezentări,esteaceea

că,pedurata secoluluiZece, întregul spațiu carpato-dunăreanera acoperitde structuriinstituționalepolitico-teritorialedenaturăcelpuținprotostatală.Explicit,fiecaredintreautonomiilepoliticeidentificatedispuneaudetrăsăturileesențialealestatalității(unraportexclusiv între o anumită populație și teritoriul ocupat de aceasta, respectiv, un sisteminstituționalcentralizat50),beneficiindînplusderecunoaștereacaatare,celpuținimplicit,prinstatuareaunorraporturidealianță/confederare,hegemoniesauconfruntare,dinpartea

46.Barnea2001,pg.33,Komatina2010,pg.68-6947.Xenopol2014,pg.370,Madgearu2013,pg.12548.Ulman1762,pg.209-210;Xenopol2014,pg.408-409.SincroncuJandow,înUltramontania(după896,ducatulChopon)soseștecuomisiunesimilarăMoznopon.49.Madgearu2005,pg.5050.Statul,cainstituțiepolitico-juridică,sedefineșteprinreunireasistemicăatreicomponentefundamentale:teritoriul,populațiașiașezământulinstituționaldeautoritate.Unsistemeste,săamintim,sumaelementelor,darşiarelaţiilordintreelementelesale.Încazulstatului,aceastaînseamnăcătrebuiesăluămîncalcul,înidentificareaorganizăriistatale,şinaturarelaţiilordintreelementeleinvocate.Astfel,raporturileîncareopopulaţietrebuiesăseaflecuteritoriulasumat,pentrucaambelesăconstituieelementealestatalităţii,nusepotlimitalasimplautilizareexclusivăateritoriului,citrebuiesăîmbraceformarelaţieideproprietate,cutoatedezmembrămintelesale.Similar,structuriledeautoritateconstituiteînăuntrulpopulaţieiîncauzătrebuie să aibă stabilitate şi duratămultigeneraţională, respectiv, săfiedepersonalizabile, iar raporturiledintre autoritate şi teritoriu urmând să fie caracterizată prinmonopolaritate/legitimitate, exclusivitate şiatotcuprindere.Odezvoltareasubiectului,laNistorescu1.

128

instituțiilor similare din vecinătatea apropiată. De altfel, factorul determinant pentruaceastăstaredefaptîlconstituieparticularitateacăaceastăvecinătateapropiatăincludeasingureleinstituțiidestatalitate51deplinădinEuropaaceluiorizontcronologic:ImperiuldeConstantinopol șiȚaratul dePliska/Preslav, cu observația că cele două configurau,împreună,uncommonwealthsocial-economic,religiosșidemodelcivilizațional,marcatdesciziuneoperaționalădoarlanivelpolitico-militar.

Aceastăprimăobservațienuanțeazăsemnificativ imagineacanonicăpăstratădeistoriografianoastră,potrivitcăreia,înEpocaAnuluiOMie,societateaautohtonăseafladoar într-un stadiu incipient de organizare politică, care urma unui îndelungat hiatussocio-organizațional – dar avem a constata, cumulțumire, că în ultimele decenii s-aufăcutpașisemnificativipentrucorectareauneiasemeneaimaginicesubzistă,vădit,dinperioada începuturilor istoriografieimoderne.Nuanțareaesteșimaisemnificativădacăținemcontdefaptul,rarisimpusînevidențăpânăacum,căacesteautonomiicarealcătuiauhartapoliticăaspațiuluivechiiDaciaMagnalanivelulsecoluluiZeceaveau,fiecare,oîndelungatăistorie,chiarocontinuitateinstituționalăaființării,cufireascaprecizarecăavemde-afacecuocontinuitateneliniară,caracteristicădealtfelșievoluțieiinstituțiilordestatalitatedeplină.Mergemșimaideparteșiafirmăm,ferm,căpeîntreagaduratăa”mileniuluimigrațiilor”,societateadelaDunăreadeJosadispusdeunașiaceeașirețeadeautonomiipolitice,cares-aureconfiguratodatăcumetamorfozelecontextuluistructural-evenimențial,însăexclusivlanivelulsuprastructuriiinstituționale.

Oadouaobservațievine încomplementaritateaceleidintâi: toate formațiunilepoliticedinspațiulcarpato-dunăreanauavut,înacestsecolZece(cașiînceleanterioare),obazăetno-culturalăunitară, explicit sau implicit identificatăcadaco-romanică/vlahă.Caracterulautohton,subaspectetno-cultural,alformațiunilordinacestspațiunuexcludeimplicareasubstanțialăînconfigurareauneimaripărțiaelitelorpolitico-militare(posibilșiacelorecleziasticesaueconomice)aunorgrupărialogene–celedeoriginebulgarășipecenegăfiindcuprecăderemanifesteînacestinterval–acestaspectexplicându-seși,totodată,certificândatâtfaptulcăsocietateadinacestspațiuesteampluintegratăcontextuluigeneral,câtșinecesitateametodologicădeanusupralicitaînprivințacaracteruluistatalalacestorautonomiipolitice:cuefemerepasajedemanifestareînconjuncturiprielnice,elenusecomportăprecumcelecareatingstatalitateadeplină,clasificarealorca(doar)formațiuni protostatale fiind justificată, printre altele, și de absența, în termeni reali,structural-evenimențiali, a capacității de formare decizională suverană. Categoria deprotostateste,aici,pedeplinechivalabilăcuceadeperistat52,întrucâtacesteautonomiis-auconfigurat,audăinuitșiauevoluat–firesc,nudoarînsecolulZece–caextensiuni51. În termeni limitativ structurali, pot fi considerate ca având statalitate deplină (în înțelesul deplineisuveranități), la nivelulEuropei secoluluiZece, și principalele două facțiuni ale recent dezmembratuluiImperiuCarolingian.Dacăleexcludemtotușidinaceastăcategorieestepentrucăașezăminteleinstituționaledecaredispuneaufiecaredintreacesteaerauîncăfragmentareșicuolongevitatedefuncționareredusă,staredefaptcareapusîndiscuție,frecvent,chiarcentralismullorpolitic.52.Peristatalitateapresupunefaptulcăașezământulpolitico-juridicastfeldefinitprelungeșteuneleinstituțiifundamentale ale unei arhitecturi de statalitate deplină: în cazul nostru, autonomiile carpato-dunărenese dovedesc a fi puternic dependente de instituțiile juridice constantinopolitane (care furnizează normajuridică),decelesacerdotale(carefurnizeazădeopotrivădogmașiierarhiasuperioară),precumșideceleeconomice(prinmonedă,comerțș.a.m.d.)

129

instituționale ale așezămintelor (supra)statale din proximitatea sudică: întotdeauna șisubtoatedimensiunile interdependențelorstataleRomania/ImperiuldeConstantinopol,parțial(subaspectcronologic,darșiteritorial)șidoarînmăsuripecarelevorputeastabiliobiectivșirelativcomensurabildoarcercetărileulterioareȚaratuldePliska/Preslav.

Această stare de fapt va începe să se modifice, gradual și cu semnificativeinconsecvențeprocesuale,abiaîncepânddinsecolulurmător.

Bibliografie:Izvoare:Anonymus/Popa-Lisseanu2001

Anonymus,Gesta Hungarorum,Popa-Lisseanu,G.(trad.,ed.),Ed.Mentor,BucureștiDAI/Moravcsik-Jenkins1967

ConstantinPorfirogenetul,De Administrando Imperio,Moravcsik,Gy. (ed.), Jenkins,R.J.H. (trad.),Ed.DumbartonOaks,CenterforByzantineStudiesTrusteesforHarvardUniversity,WashingtonD.C.

Volume:Cross-Sherbowitz-Wetzor1953

Cross,SamuelHazzard,Sherbowitz-Wetzor,OlgerdP.(trad.,ed.),The Russian Primary Chronicle. Lauren-tian Text,Ed.TheMediaevalAcademyofAmerica,Cambridge,Massachussets

Curta2006Curta,Florin,Southeastern Europe in the Middle Ages 500-1250,Ed.CambridgeUniversityPress,Cam-bridge

Kazhdan1991Kazhdan,AlexanderP.(ed.),The Oxford Dictionary of Byzantium,vol1-2-3,OxfordUniversityPress,

Madgearu2014Madgearu,Alexandru,Asăneștii – Istoria politico-militară a statului dinastiei Asan (1185-1280),Ed.Ce-tateadeScaun,Târgoviște

Mălinaș2016Mălinaș,IoanMarin,Pentarhia,vol.III– Regestele patriarhale și imperiale de la Constantinopol, privind Crimeea și țărmul nordic al Mării Negre,Ed.PresaUniversitarăClujeană,Cluj-Napoca

Pascu1972Pascu,Ștefan,Voievodatul Transilvaniei,vol.I,Ed.Dacia,Cluj

Petkov2008Petkov,Kiril,The Voices of Medieval Bulgaria, Seventh-Fifteenth Century: The Records of a Bigone Cul-ture,Ed.Brill,Leiden

Postică2007Postică,Gheorghe,Civilizația medievală timpurie din spațiul pruto-nistrean (secolele V-XIII),Ed.Acad-emieiRomâne,București

Runciman1930Runciman,Steven,A History of the First Bulgarian Empire,Ed.G.Bell&Sons,London

Stephenson2004Stephenson,Paul,Byzantiums Balkans Frontier – A Political Study of the Northern Balkans, 900-1204,Ed.CambridgeUniversityPress,Cambridge

Ulman1762

130

Ulman,Marian,Alt-Mähren, das ist geographisch-chronologisch-historische Beschreibung zweyer nach einander gewesten Königreichen I. Der Markomanen II. Der Slawen, Slawinern oder Speneten,Ed.Bo-catelli,Augsburg

Xenopol2014Xenopol,A.D.,Istoria românilor din Dacia Traiană,vol.I,Ed.SaeculumI.O.,București

Zugravu2008Zugravu, Nelu (ed.), Fontes Historiae Daco-Romanae Christianitatis/Izvoarele istoriei creștinismului românesc,Ed.Universității”AlexandruI.Cuza”,CentruldeStudiiClasiceșiCreștine,Iași

Articole:Atanasov2014-b

Atanasov,Georgi,Durostorum - Dorostol – Drastar – Silistra. The Danubian Fortress (4th - 19th c.),în”CorpusofAncientandMedievalSettlementsinBulgaria”,vol.2”Thracian,Greek,RomanandMedievalCitiesResidencesandFortresses”,Ed.UniversityofShumenPress,Sofia,pg.493-587

Barnea2001Barnea,Ion,Bizanțul și lumea carpato-balcanică,înPascu,Ștefan,Teodorescu,Răzvan,”IstoriaRomânilor”,volIII”Genezeleromânești”,Ed.Enciclopedică,București,pg.29-38

Curta2013Curta,Florin,Gift-giving and Violence in Bulgaria and Poland. A Comparative Approach to Ruling Strat-egies in the Early Middle Ages, înMozdzioch,Slawomir,Wiszewski,Przemyslaw(ed.),”ConsensusorViolence?CohesiveForcesinEaryandHighMedievalSocieties(9th-14thc.)”,Ed.InstituteofHistoryattheUniversityofWroclaw,pg.113-144

Dimitrov2010Dimitrov,IvanZhelev,Bulgarian Christianity,înParry,Ken(ed.),”EasternChristianity”,Ed.Wiley-Black-well,pg.47-72

Komatina2010Komatina,Predrag, The Slavs of the Mid-Danube basin and the Bulgarian expansion in the first half of the 9th century, în”ZbornikRadovaBizantolojkogInstytuta”,nr.XLVII,Ed. InstitutuldeStudiiBizantine,Belgrad,pg.55-82

Komatina2016Komatina,Predrag,Military, administrative and religious strongholds on the Danubian frontier: the ex-ample of Morava and Branicevo,înMaksimovic,Ljubomir,Trivan,Jelena(ed.),”ByzantineheritageandSerbianartI-III–ProcessesofByzantinisationandSerbianarchaeology”,Ed.InstituteforByzantineStud-ies,SerbianAcademyofScienceandArt,Belgrad,pg.103-108

Koncha2012Koncha,S.,Bavarian Geographer on Slavic Tribes from Ukraine,în”BulletinTarasShevchenkoNationalUniversityofKyiv–UkrainianStudies”,nr.16/2012,Ed.TarasShevchenkoNationalUniversity,Kiev,pg.16-21

Madgearu1986Madgearu,Alexandru,Românii în secolul al IX-lea în lumina scrisorii papei Nicolae I către împăratul Mi-hail III,în”Studiișicercetărideistorievecheșiarheologie”,nr.37/4,Ed.InstitutuldeIstorie”N.Iorga”alAcademieiRomâne,București,pg.318-325

Madgearu2005Madgearu,Alexandru,Transylvania and the Bulgarian expansion in the 9th and 10th centuries,în”ActaMuseiNapocensis”,nr.39-40/2002-2003,Ed.MuzeulNaționaldeIstorieaTransilvaniei,Cluj-Napoca,pg.41-61

Madgearu2013Madgearu,Alexandru,Confrontations between Hungary, the Byzantine Empire and Bulgaria for the Bel-

131

grade-Vidin Border Region in the 9th-14th Centuries, în”TransylvanianReview”,vol.XXII/2013,nr.4,Ed.MuzeulNaționaldeIstorieaTransilvaniei,Cluj-Napoca,pg.125-133

Madgearu2015Madgearu,Alexandru,Vlach military Units in the Byzantine Army,înPanov,MitkoB.(ed.),”SamuelStateandByzantium:History,Legend,Tradition,Heritage–ProceedingsoftheInternationalSymposiumDaysofIustinianI,Skopje18-18oct.2014”,Ed.Euro-BalkanUniversity,Skopje,pg.47-55

Nistorescu2015Nistorescu,Laurențiu,Un Litovoi înainte de Litovoi? -înActaCentriLucusiensis,nr.3A/2015,Ed.CSDRLucusTimișoara,pg.37-44

Nistorescu2017-aNistorescu,Laurențiu,Instituții protostatale daco-române din epoca migrațiilor (I). Un ducat de la gurile Dunării”,în”Rigoare-Adevăr-Valoare:Omagiuprof.univ.dr.RaduPăiușan”,Narai,Eusebiu(coord.),Ed.UniversitățiideVestTimișoara,2017,pg.58-79

Nistorescu2017-bNistorescu,Laurențiu,Instituții protostatale daco-române din epoca migrațiilor (II). Ducatul ”Irtim” –înQuaestionesRomanicaenr.V,Ed.UniversitateadeVestTimișoara&UniversitateaSzeged,Ed.JatePressSzeged,pg.672-678

Nistorescu2017-cNistorescu,Laurențiu, Instituții protostatale daco-române din epoca migrațiilor (III). Ducatul Gyla - înActaCentriLucusiensis,nr.5A/2017,Ed.CSDRLucusTimișoara,pg.33-42

Pop2008Pop,IoanAurel,Noi comentarii asupra Diplomei Cavalerilor Ioaniți (1247) și a contextului emiterii sale,înȚeicu,Dumitru,Cândea,Ionel(ed.),”RomâniiînEuropamedievală(ÎntreOrientulbizantinșiOccidentullatin)–StudiiînonoareaprofesoruluiVictorSpinei”,Ed.Istros&MuzeulBrăilei,Brăila,pg.225-242

Raev2007Raev,Mikhail,The Russian-Byzantine treaty of 971: Theopholos and Sveneld,în”RevuedesEtudesByzan-tines”nr.64-65/2006-2007,Ed.DeBoccard,Paris,pg.329-340

Todorov2010Todorov,BorisA.,Coercition and reconciliation: The Roman mission of AD 866/7 and the internal conflicts in Bulgaria, înStepanov,Tsvetelin,Kazakov,Georgi(ed.),”MedievalChristianitas–DifferentRegions,Faces,Approaces”,Ed.MedievaliaChristiana,Sofia

Zbuchea2001Zbuchea,Gheorghe,Revenirea Imperiului bizantin la Dunărea de Jos,înPascu,Ștefan,Teodorescu,Răz-van,”IstoriaRomânilor”,volIII”Genezeleromânești”,Ed.Enciclopedică,București,pg.271-288

Webografie:Anonyme1

http://remacle.org/bloodwolf/historiens/anonyme/bela.htm,20.12.2017DCI/TV

https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2012/10/25/diploma-cavalerilor-ioaniti-2-iunie-1247/ ,20.12.2017

Nistorescu1http://laurlucus.ro/bibliotheca-lucus/stiinte-auxiliare/filosofia-istoriei-concepte-metodologie/statul-istorie-un,20.12.2017