+ All Categories
Home > Documents > Accidente de Munca

Accidente de Munca

Date post: 25-Jul-2015
Category:
Upload: cristiana-dunose
View: 2,582 times
Download: 2 times
Share this document with a friend
120
UNIVERSITATEA “MIHAIL KOGĂLNICEANU” IAŞI FACULTATEA DE DREPT LUCRARE DE LICENŢĂ CERCETAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ
Transcript
Page 1: Accidente de Munca

UNIVERSITATEA “MIHAIL KOGĂLNICEANU” IAŞIFACULTATEA DE DREPT

LUCRARE DE LICENŢĂ

CERCETAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ

Page 2: Accidente de Munca

C U P R I N S

Introducere ................................................................... 4CAPITOLUL ICADRUL JURIDIC ......................................................... 6Secţiunea I Noţiunea de accident de muncă ................ 6Secţiunea II Dispoziţii cuprinse în Codul de procedură Penală ...................................... 12Secţiunea III Dispoziţii cuprinse în L. 90/96.................. 13Secţiunea IV Dispoziţii cuprinse în normele departamentale............................ 14CAPITOLUL IICONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LACERCETAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ................... 17Secţiunea I Obligaţii referitoare la cercetarea accidentelor de muncă............................... 17Secţiunea II Cercetarea propriu-zisă.............................. 22Secţiunea III Constituirea echipei .................................. 38Secţiunea IV Atribuţiile medicului legist cu privire la accidentele de muncă. Expertiza medico-legală ........................................... 39Secţiunea V Atribuţiile specialiştilor criminalişti

cu privire la cercetarea accidentelor de muncă ................................................. 42

CAPITOLUL IIICERCETAREA LA FAŢA LOCULUI.................................... 44Secţiunea I Cercetarea statică....................................... 45Secţiunea II Faza dinamică............................................. 47Secţiunea III Consemnarea declaraţiilor şi valorificarea fotografiilor ............................ 49Secţiunea IV Folosirea mijloacelor moderne de fixare .... 51CAPITOLUL IVALTE ACTIVITĂŢI DE URMĂRIRE PENALĂ...................... 54Secţiunea I Ascultarea persoanei vătămate.................. 54Secţiunea II Ascultarea martorilor ............................... 56Secţiunea III Ascultarea învinuitului sau inculpatului ... 58Secţiunea IV Reconstituirea............................................ 59Secţiunea V Percheziţia ................................................ 64Secţiunea VI Ridicarea de obiecte şi înscrisuri................ 65Secţiunea VII Efectuarea expertizelor judiciare................ 70CAPITOLUL VTACTICA CERCETĂRII ACCIDENTELOR DE MUNCĂ

2

Page 3: Accidente de Munca

PRODUSE ÎN ÎMPREJURĂRI DEOSEBITE........................ 72 Secţiunea I Accidentul de circulaţie – accident de

Muncă ............................................... 72Secţiunea II Cercetarea accidentelor de muncă în

Sectorul forestier ............................... 73Secţiunea III Cercetarea infracţiunilor la protecţia

Muncii în sectorul exploatării miniere. 77ÎNCHEIERE............................................................. 82BIBLIOGRAFIE ....................................................... 83

3

Page 4: Accidente de Munca

INTRODUCERE

Din momentul în care omul a început că

muncească – deci să desfăşoare o activitate conştientă, o

activitate de transformare a elementelor de mediu pentru

a-şi asigura existenţa – datează şi primele preocupări de

îmbunătăţire a condiţiilor de muncă.

În secolele „preindustriale”, cercetările şi

măsurile pentru ameliorarea condiţiilor de muncă,

diminuarea eforturilor, mărimea randamentelor şi

prevenirea accidentelor au avut un caracter sporadic şi

local.

Scrierile antice relatează despre astfel de acţiuni

şi despre unele măsuri exprese de protecţie a lucrătorilor,

despre existenţa unor medici pe şantierele faraonice,

despre măsuri de combatere a saturnismului şi a

intoxicaţiei cu mercur în Grecia, la Roma, Alexandria.

Relativ la evoluţia de la empirism la ştiinţa în

domeniul studiului muncii şi a accidentelor de muncă,

cţteva exemple ilustrative de-a lungul secolelor sunt

edificatoare.

La mijlocul secolului al XIII-lea, medicul francez

ARMAND DE VILLENEUVE a dedicat bolilor profesionale şi

accidentelor de muncă mai multe capitole din tratatul său

de igienă, subliniind rolul factorilor de ambianţă (căldură,

umiditate, publeri toxice).

4

Page 5: Accidente de Munca

LEONARDO DA VINCI (1452-1519) s-a preocupat

şi de protecţia muncii, prin cercetări sistematice privind

operaţiile de săpat în carierele de marmură, împărţindu-le

pe timpi şi faze.

Spre mijlocul secolului XIX, VILLERME insistă

asupra accidentelor datorate maşinilor şi propune mijloace

pentru evitarea lor, aceleaşi preocupări manifestă şi PENAT

ENGEL DOLFUS în cadrul Societăţii Industriale din Mulhouse,

În 1870, medicul suedez HOLGREN a examinat

deficienţele perceperii culorilor de către mecanicii de la

căile ferate şi a propus să se ţină seama de ele la

încadrarea personalului feroviar. În 1890, F. KRAEPALIN şi-a

dezvoltat teoria sa despre curba de lucru şi oboseală. În

acelaşi an, A. BINE şi T. SIMON au pus bazele sistemului lor

de teste pentru examinarea inteligenţei.

Spre finele secolului XIX-lea şi începutul secolului

XX iau naştere şi încep să se dezvolte ca ramuri distincte

fiziologia muncii, psihologia muncii, sociologia muncii,

ergonomia, protecţia muncii.

Din ansamblul practicilor şi cercetărilor vizţnd

relaţia omului cu munca, s-a conturat, în decursul timpului,

ca obiectiv distinct, protejarea muncitorului împotriva

accidentelor de muncă. S-a menţionat deja că primele

măsuri conştient şi strict preventive datează încă din

antichitate. În majoritatea cazurilor, însă, accidentele de

muncă erau considerate o fatalitate. Ulterior, factori multipli

dependenţi de revoluţia industrială a secolului al XIX-lea şi

de progresul general al cunoaşterii au impus ca o problemă

deosebit de importantă necesitatea eliminării sau cel puţin

5

Page 6: Accidente de Munca

a reducerii lor, ceea ce s-a reflectat şi în apariţia unor

reglementări juridice specifice.

CAPITOLUL I

CADRUL JURIDIC

SECŢIUNEA I

NOŢIUNEA DE ACCIDENT DE MUNCĂ

A. În limbajul curent, prin intermediul de

„accident de muncă” se desemneayă un eveniment

neaşteptat, care apare brusc, este împrevizibil şi întrerupe

desfăşurarea normală a unei acţiuni.

Noţiunea de „accident de muncă” trebuie

circumscrisă unui proces de muncă şi implică în mod

obligatoriu prezenţa omului în calitate de executant.

În ţara noastră, accidentul de muncă este definit

ca: vătămarea violentă a organismului, precum şi

intoxicaţia acută profesională, care au avut loc în timpul

procesului de muncă sau îndeplinirea îndatoririlor de

serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza

căruia se desfăşoară activitatea şi care provoacă

incapacitatea temporară de muncă de cel puţin trei zile,

invaliditate sau deces1.

Cu alte cuvinte, este esenţial ca persoana în

cauză să execute o sarcină de muncă. Aceasta poate consta

în îndeplinirea obligaţiei principale care decurge din

1 Legea 90/1996, art. 23 al. 16

Page 7: Accidente de Munca

contractul de muncă sau a unora secundare (pregătirea

uneltelor pentru lucru), curăţirea maşinilor şi a locului de

muncă)2.

Se consideră, de asemenea, accidente de muncă,

cele produse în următoarele împrejurări:

a) accidente suferite de elevi, studenţi şi ucenici

în

timpul efectuării practivii profesionale;

b) accidentul suferit de cei care îndeplinesc

sarcini

de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul

unor activităţi cultural sportive, în timpul şi din

cauza îndeplinirii acestor sarcini;

c) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare

a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă,

pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol ce

ameninţă avutul public sau pentru salvarea de

vieţi omeneşti;

d) accidentul suferit de către persoanele

încadrate

în muncă în timpul şi pe traseul normal depla-

sării de la locul de muncă la domiciliu sau invers

e) accidentul cauzat de activităţi ce nu au

legătură

cu procesul muncăă, dacă se produc la sediul

persoanei juridice sau în orice alt loc de muncă

organizat de aceasta în timpul programului de

lucru şi nu este rezultatul culpei exclusive a

persoanei accidentate3.

2 Alexandru Darabanţ, Ştefan Pace, Protecţia muncii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996, p. 293 Legea 90/1996, art. 23 al. 1

7

Page 8: Accidente de Munca

B. Elementele accidentului de muncă

a) vătămarea organismului presupune o lezare a

integrităţii anatomice conducând la anularea

sau

diminuarea uneia sau mai multor funcţii fiziolo-

gice. În forma în care este legiferat, se

consideră

accident de muncă numai în cazul afectării

componentei biologice, fără a se ţine seama de

latura psihică a personalităţii umane4. În cazul

accidentului de muncă, vătămarea organismului

trebuie să aibă o cauză exterioară, să fie

violentă

şi involuntară.

De exemplu: un atac de cord survenit în procesul

de muncă nu constituie accident de muncă, dimpotrivă, în

cazul unei congestii cerebrale datorită căldurii excesive, ne

aflăm în prezenţa unui accident de muncă.

Violenţa, presupune acţiunea rapidă, bruscă, a

factorului extern asupra organismului.

Evenimentul se produce pe neaşteptate,

surprinzând victima care, tocmai datorită timpului scurt în

care se petrece, nu are timp să-l evite.

Acest aspect al violenţei vătămării organismului

constituie criteriul care a condus la desemnarea intoxicaţiei

acuteca accident de muncă, şi nu ca boală profesională.

Vătămarea violentă a organismului trebuie să

aibă loc independent de voinţa victimei; orice autovătămare

efectuată în mod deliberat (automutilare, sinucidere)

4 Alexandru Darabont şi col. , op. Cit., p.328

Page 9: Accidente de Munca

indiferent de locul şi timpul în care a avut loc, nu e

consideră accident de muncă.

Vătămările, în funcţie de natura factorilor care le

produc, se clasifică în:

- vătămări mecanice – contuzii, tăieturi, striviri,

fracturi, înţepături.

Ele pot fi cauzate de diverse corpuri în mişcare

(căderi, rostogoliri, prăbuşiri, avalanşşe, organe

de

maşini în mişcare), de suprafeţe periculoase de

de-

plasare, de obiecte ascuţite sau tăioase, de

animale

sau plante periculoase.

- vătămări termice – se manifestă sub formă de

arsuri

- vătămările electrice – se datorează trecerii prin

organism a unui curent de anumită tensiune şi

intensitate, se ce concretizează în electrocutări,

arsuri ale pielii.

- vătămările chimice – se manifestă sub forma in-

toxicaţiilor acute provocate de substanţe chimice

- vătămări prin radiere – sunt datorate expunerii

organismului la radiaţii

- vătămări combinate – sunt produse de mai

mulţi factori de natură diferită. Astfel, în timpul

unei explozii, vătămarea organismului se produce

atât sub efetul şocului mecanic, cţt şi al şocului

termic.

9

Page 10: Accidente de Munca

b) Timpul este al doilea element caracteristic

accidentului de muncă.

Din acest punct de vedere se încadrează ca acci-

dent de muncă vătămarea care are loc:

- în timpul procesului muncii

- în timpul îndeplinirii încatoririlor de serviciu

(inclusiv în afara programului obişnuit de lucru)

inclusiv a sarcinilor de stat sau obşteşti;

- înainte de începerea sau încetarea lucrului

- în timpul pauzelor ce au loc în desfăşurarea

procesului de muncă;

- în timpul deplasării de la domiciliu la lucru

şi invers;

- în timpul programului oficial de lucru, pentru

activităţi ce nu au legătură cu procesul

muncii, dacă evenimentul s-a produs la un

loc de muncă;

- în timpul îndeplinirii practcii profesionale

pentru studenţi şi ucenici sau a vizitelor cu

caracter didactic.

c) Locul în care se produce accidentul

Pentru ca un accident oarecare să fie un accident

de muncă, acesta trebuie să se producă la locul de muncă.

Sub aspect juridic, prin loc de muncă se înţelege

incinta unităţii respective şi punctele de lucru care aparţin

aceleiaşi unităţi, dar sunt dispersate în alte locuri din

aceeaşi localitate sau în alte localităţi.

Pentru conducătorii mijloacelor de transport şi

mecanicii agricoli, locul de muncă este nu numai incinta

10

Page 11: Accidente de Munca

unităţii la care sunt încadraţi în muncă ci şi mijlocul de

transport pe care lucrează.

Prin extensie, legea acceptă ca accident de

muncă şi evenimentele produse pe traseul de deplasare de

la locul de muncă la domiciliu şi invers, dacă se încadrează

în timpul suficient parcurgerii acestuia.

d) Calitatea victimei constituie cel de-al patrulea

element caracteristic accidentului de muncă.

În principiu, se consideră accident de muncă

numai acea situaţie în care victzima a fost vătămată în

procesul muncii.

Dispoziţiile legale din ţara noastră precizează sub

acest aspect următoarele categorii de persoane:

- persoane angajate cu contract de muncă, con-

venţie civilă sau orice altă formă legală;

- membrii cooperatori;

- elevii, studenţii şi ucenicii, în timpul efectuării

practicii în producţie;

C. Efectele accidentului de muncă asupra

victimei.

Accidentul de muncă poate provoca victimei

incapacitatea temporară de muncă, invaliditate, ori deces.

Acestea pot surveni imediat după eveniment sau la un

anumit interval de timp.

D. Clasificarea accidentelor de muncă se face

după multiple criterii:

a) După numărul persoanelor implicate:

- individuale, cînd este afectată o singură

persoană;

11

Page 12: Accidente de Munca

- colective, când sunt afectate cel puţin trei

persoane

b) După natura cauzelor directe care provoacă

vătămarea există:

- accidente mecanice

- accidente termice

- accidente electrice

- accidente chimice

- accidente prin iradiere

- accidente complexe

c) După natura leziunilor provocate asupra

organismului:

- conturii, plăgi, tăieturi, striviri, înţepături, arsuri,

entorse, fracturi, amputări

d) După urmările asupra victimei

- accidente care produc incapacitatea temporară

de muncă

- accidente care produc invaliditatea

- accidente mortale

e) După locul leziunii existente:

- la cap

- la trunchi

- la membrele superioare

- la membrele inferioare

- cu localizări multiple

- cu alte localizări (electrocutări, asfixii)

f) După momentul în care se resimt accidentele

de muncă:

- accidente cu efect imediat

- accidente cu efect ulterior

12

Page 13: Accidente de Munca

SECŢIUNEA II

Dispoziţii cuprinse în Codul de Procedură

Penală

Conform Codului de Procedură Penală

(competenţa procurorului în faza urmăririi) procurorul

exercită supravegherea asupra actelor de urmărire penală.

Procurorul poate să efectueze orice acte de urmărire penală

în cauzele pe care le supraveghează.

Urmărirea se efectuează în mod obligatoriu de

către procuror în cazul infracţiunilor împotriva protecţiei

muncii (art. 209 C.pr.pen.).

SECŢIUNEA III

Dispoziţii cuprinse în Legea 90/1996

Legea protecţiei muncii )nr. 90/23.07.1996 intrată

în vigoare la 23.09.1996) cuprinde norme reprezentţnd un

sistem unitar de măsuri şi reguli aplicabile tuturor

participanţilor la procesul de muncă. Odată cu intrarea în

vigoare a noii legi au fost abrogate dispoziţiile cuprinse în

legea nr. 5/1965 cu privire la protecţia muncii, precum şi

dispoziţiile HCM nr. 2896/1966 privind declararea,

cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor

profesionale; HCM nr. 304/1975 privind echipamentul de

protecţie; HCM nr. 2494/1969 privind subvenţiile în

13

Page 14: Accidente de Munca

domeniul muncii, precum şi orice dispoziţii contrare

acesteia.

Legea stabileşte obligaţii privind realizarea

măsurilor de protecţie a muncii; coordonarea şi controlul

activităţii de protecţie a muncii şi răspunderea juridică a

persoanelor vinovate de încălcarea dispoziţiilor legale

privitoare la protecţia muncii. De asemenea, trebuie

subliniată importanţa dispoziţiilor tranzitorii şi finale ale legii

în care sunt interpretate noţiunile de „loc de muncă cu

pericol deosebit”, „pericol iminent de accidentare”,

„practică profesională”, etc5.

Conform art. 25 din L. 90/1996 , accidentul de

muncă va fi comunicat de îndată conducerii persoanei

juridice sau persoanei fizice de către conducătorul locului

de muncă sau de orice altă persoană care are cunoştinţă

despre producerea accidentului.

Accidentul care a produs invaliditatea, accidentul

mortal, precum şi accidentul colectiv vor fi comunicate de

îndată către conducerea persoanei juridice şi de către

persoana fizică Inspectoratului de Stat Teritorial pentru

Protecţia Muncii şi organelor de urmărire penală

competente, potrivit legii.

În cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile

publice, în care printre victime sunt şi persoane aflate în

îndeplinirea unor sarcini de serviciu, persoana fizică sau

juridică la care sunt angajaţi accidentaţii va anunţa de

îndată

Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Protecţia Muncii din

judeţul în raza căruia s-a produs accidentul.

5 A. Ciopraga, I.Iacobuţă, Criminalistica, Fundaţia Chemarea, Iaşi, p. 40414

Page 15: Accidente de Munca

SECŢIUNEA IV

Dispoziţii cuprinse în normele departamentale

A. Primele legi de protecţia muncii au apărut cu

scopul de a reglementa unele cazuri particulare de

îmbolnăviri profesionale sau accidente de muncă deosebit

de grave şi cu frecvenţă ridicată.

În toate ţările Uniunii Europene există o structură

stabilă care elaborează şi emite legislaţia în domeniul

protecţiei muncii şi a accidentelor de muncă.

Securitatea muncii este considerată o problemă

de stat care trebuie reglementată sub raport juridic la nivel

naţional, prescripţie de securitate impunându-se „de sus în

jos”6.

În Grecia, Portugalia, Italia şi Luxemburg,

prevederile de bază sunt înscrise în Consituţia Naţională.

Principii similare, fundamentale, sunt stabilite prin codurile

legale: Codul Muncii şi Codul Sănătăţii în Franţa, Codul Civil

în Olanda, Codul Industrial în Germania, Codul Penal

Spaniol.

În Belgia, cadrul legislativ a fost asigurat prin

incuderea în Dispoziţiile Generale pentru protecţia muncii a

Legii privind sănătatea, securitatea muncitorilor şi

curăţeniei locurilor de muncă din 1952 şi a Legii

contractelor de muncă din 1978.

În Franţa, Codul Muncii include actualmente

Decretul privind sănătatea şi securitatea muncii şi Legea

privind prevenirea accidentelor de muncă.6 Alexandru Darabonţ şi col., op. Cit. P. 36

15

Page 16: Accidente de Munca

În Italia, pe lângă prevederile cuprinse în

Constituţie, Codul Civil şi Codul Penal, principalele acte

legislative privind securitatea profesională şi accidentele

de muncă, Legea nr. 833 şi Decretul prezidenţial privind

sănătatea şi securitatea muncitorilor din 1955.

B. În ţara noastră, în funcţie de natura măsurilor

şi acţiunilor prin intermediul cărora se realizează, se pot

distinge în cadrul activităţii de prevenire a accidentelor de

muncă şi bolilor profesionale, trei componente: teoretică,

juridică şi metodologico-aplicativă7.

Componenţa juridică cuprinde activitatea de

legiferare, precum şi sistemul propriu-zis de reglementări

legale, prin care se stabilesc regulile şi răspunderile pentru

asigurarea măsurilor de protecţie a muncii şi prevenirea

accidentelor de muncă.

În România, obligativitatea unui sistem legislativ

în acest domeniu este recunoscut prin legea fundamentală

a României – Constituţia – care prevede că „dreptul la viaţă,

precum şi dreptul la integritatea fizică şi psihică ale

persoanelor sunt garantate”8.

În vederea însuşirii tuturor principiilor şi

adoptarea sistemului legislativ la cerinţele contemporane şi

la nivelul de exigenţă al ţărilor dezvoltate, în Rimânia se

preconizează o structură a acesteia pe trei nivele:

- legislaţia primară

- legislaţia secundară

- coduri de reguli tehnice şi practice

a) Legislaţia primară – cuprinde Legea Protecţiei

Muncii, precum şi legi, hotătâri guvernamentale, ordine ale

7 Alexandru Darabonţ, op. Cit. , p,. 338 Constituţia României, art. 22 al. 1

16

Page 17: Accidente de Munca

ministrului muncii şi protecţiei sociale, etc, care au caracter

de obligativitate pentru întreaga economie naţională ele

stabilind cadrul general, principiile şi regulile de bază

pentru domeniul respectiv.

b) Din categoria legislaţiei secundare fac parte

sistemul de norme specifice, norme metodologice şi

sistemul dde standarde de securitatea muncii.

Aceste reglementări sunt emise de Ministerul

Muncii şi Protecţiei Sociale şi sunt obligatorii pentru toate

unităţile din economie.

Normele de protecţie a muncii stabilesc măsurile

de prevenire necesare pentru anihilarea factorilor de risc

de accidentare şi îmbolnăvire profesională a executantului,

precum şi cele de protecţie impotriva pericolelor generate

de mijloacele şi mediul de muncă.

Normele generale detaliază prevederile legislaţiei

primare din domeniu şi reglementează direcţiile generale

ale activităţii preventive.

Normele specifice cuprind măsurile de prevenire

a comportamentului accidentogen al omului în toate

ipostazele intervenţiei acestuia în procesul de muncă şi în

raport cu celelalte elemente ale sistemului de muncă.

Normele metodologice reglementează procedurile

de aplicare a unor principii prevăzute în legislaţia primară.

c) Nivelul terţiar cuprinde instrucţiuni de

securitatea muncii, standardele de firmă şi profesionale,

regulamente, decizii, ordine care se elaborează de

utilizatorul lor şi au caracter de obligativitate numai pentru

unitatea care le-a emis.

17

Page 18: Accidente de Munca

CAPITOLUL II

CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA

CERCETAREA ACCIDENTELOR DE MUNCA

SECŢIUNEA I

Obligaţiile legale referitoare la cercetarea

accidentelor de muncă

Cercetarea accidentelor de muncă are ca scop

stabilirea împrejurărilor şi cauzelor care au condus la

accidentare, a normelor de protecţia muncii încălcate, a

răspunderilor şi măsurilor ce se impun a fi luate pentru 18

Page 19: Accidente de Munca

evitarea cazurilor similare şi este reglementată atât prin

legea privind Protecţia muncii, cît şi prin norme

metodologice elaborate de Ministarul Muncii şi Protecţiei

Sociale.

Cercetarea trebuie efectuată în toate situaţiile de

accidentare cu caracter evident sau prezumtiv de muncă,

imediat după comunicarea acestora.

Obligaţia efectuării cercetării revine:

a) unităţi social-econimice, în cazul accidentelor

care se soldează cu incapacitatea temporară de

muncă;

b) inspectoratului teritorial pentru protecţia

muncii, în cazul celor urmate de

invaliditate declară sau prezumtivă,

mortale ori colective;

c) direcţiilor din Ministerul Muncii şi Protecţiei

Sociale, în cazul accidentelor colective de muncă,

generate de evenimente deosebite (avarii,

explozii, etc.);

d)organelor de cercetare proprii ale Ministerului

Apărării Naţionale, Ministerului Justiţiei –

Departamentului Penitenciarelor – şi Ministerului

de Interne, în cazul accidentelor de muncă ce au

loc în unităţi din cadrul acestora, cât şi a celor

suferite de către persoane aflate sub

supravegherea sau controlul acestor ministere sau

când persoanele respective prestează

activităţi în unităţi civile.

19

Page 20: Accidente de Munca

În cazul accidentelor cu incapacitate temporară

de muncă, când obligaţia cercetării evenimentului revine

conducerii unităţii, aceasta trebuie să se numească, în

termen de 24 de ore, o comisie de cercetare, prin decizie

scrisă.

Cercetarea trebuie să se încheie în cel mult 5 zile

de la data producerii accidentului, cu excepţia cazurilor

când sunt necesare expertize, situaţii în care conducătorul

unităţii poate prelungi termenul cu cel mult 5 zile.

Unităţile care nu dispun de personal competent

pentru cercetarea accidentelor, au obligaţia să solicite

sprijinul Inspectoratului de Stat pentru Protecţia Muncii,

care va stabili comisia de cercetare.

Conducerea unităţii trebuie să desemneze pentru

comisie persoane care să dispună de o pregătire tehnică

corespunzătoare şi să nu fie implicate cu răspunderi în

producerea accidentului.

Acestea au dreptul să ia declaraţii scrise, să

solicite şi să consulte orice acte sau documente ale unităţii,

necesare pentru clarificarea situaţiei de fapt şi stabilirea

răspunderilor, iar cei ce le deţin sunt obligaţi să le pună la

dispoziţie.

Accidentele suferite de muncitorii români care

efectuează lucrări şi sarcini de serviciu pe teritoriul altor

ţări, în baza unor contracte, convenţiii sau alte condiţii

prevăzute de lege, încheiate între persoanele juridice

române sau străine, vor fi cercetate în condoermitate cu

cele specificate în acest sens de contractul dintre părţi.

Dacă nu sunt stipulate astfel de aspecte,

indiferent de gravitatea accidentelor, cercetarea lor se va

20

Page 21: Accidente de Munca

face de către comisia numită de conducătorul formaţiei de

lucru din străinătate (şef de şantier, director filială, etc).

Dosarul de cercetare va fi trimis întreprinderilor din ţară, în

maxim 15 zile de la data producerii evenimentului.

În cazul accidentelor de muncă mortale, cu

invaliditate ori colective produse în asemenea situaţie,

dosarul va fi înaintat de către unitatea din ţară

inspectoratului de stat teritorial pentru pro tecţia

muncii din judeţul în raza căruia îşi are sediul. Pe baza

documentelor din dosare, inspectoratul va finaliza

cercetarea de specialitate.

Accidentele de muncă produse pe drumurile

piublice sunt cercetate conform legii, de organele

Ministerului de Interne, care la cererea inspectoratului de

stat teritorial pentru protecţia muncii, sau după caz, a

unităţii, vor transmite în termen de 5 zile un exemplar din

procesul verbal de constatare la faţa locului.

Accidentele de muncă ce au loc în activităţile

nucleare, datorită caracteristicilor specifice, se cercetează

de către organele Comisiei Naţionale pentru Controlul

Activităţilor Nucleare, potrivit atribuţiunilor ce le revin. Ele

vor transmite inspectoratelor de stat teritoriale pentru

protecţia muncii procesul verbal de constatare în maxim 5

zile de la care accidentul a fost adus la cunoştinţa comisiei.

În ultimile două situaţii (accidente ce au loc pe

drumurile publice şi cele din activităţile nucleare),

inspectoratele de stat teritoriale pentru protecţia muncii,

pentru accidente de muncă mortale cu invaliditate şi

colective, şi respectiv, unităţile pentru cele cu incapacitate

temporară, vor finaliza cercetarea, în baza actelor primite

21

Page 22: Accidente de Munca

de la organele menţionate, stabilind doar caracterul

accidentului

(de muncă sau în afara muncii), eventual măsurile de

prevenire a altor accidente similare.

Pentru cercetarea accidentelor de muncă,

inspectoratele de stat şi teritoriale pentru protecţia muncii

pot solicita, dacă este cazul, avizul unor specialişti din

cadrul unităţilor sau de la centrele teritoriale de medicină

preventivă, inspecţia pentru cazane, recipiente sub

presiune şi instalaţii de ridicat (P.S.C.I.R.) Comandamentul

Pompierilor, etc.

Specialiştii solicitaţi vor întocmi o notă de

constatare sau un act de expertiză, care va face parte din

dosarul de cercetare.

În cazul în care, în urma cercetării, inspectorul de

stat pentru protecţia muncii constată că accidentul nu este

încadrabil în categoria accidentelor de muncă, inspectorul

care a participat la cercetare este obligat să stabilească

dacă sunt cauze tehnico-organizatorice care le-au generat

şi să încheie un proces verbal de constatare, în care sunt

indicate şi măsurile ce trebuie luate pentru evitarea

repetării evenimentului.

SECŢIUNEA a II-a

Cercetarea propriu-zisă

A. Obligaţii legale referitoare la cercetarea

accidentului de muncă.

22

Page 23: Accidente de Munca

În urma cercetării accidentelor de muncă, trebuie

să se întocmească în „dosar de cercetare”, care va

cuprinde:

- opisul actelor aflate la dosar

- procesul verbal de cercetare, semnat de

persoanele care au efectuat cercetarea;

- schiţe, fotografii, ale locului unde s-a produs

accidentul;

- copia fişei individuale de instructaj pentru

protecţia muncii;

- declaraţia accidentatului, în cazul accidentelor

urmate de incapacitatea temporară de muncă sau

invaliditate;

- declaraţiile persoanelor care, potrivit

atribuţiilor, răspund de asigurarea măsurilor de prevenire la

locul de muncă;

- declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane

care pot contribui la stabilirea adevărului;

- actele şi documentele necesare pentru

lămurirea împrejurărilor şi cauzele producerii accidentului;

- documente de cercetare (traduse în limba

română) încheiate de autorităţile din ţară pe teritoriul

căruia a avut loc accidentul (în situaţiile menţionate mai

sus);

- referat de specialitate sau raport de expertiză,

întocmite cu ocazia cercetării, dacă este cazul;

- raportul de constatare medico-legală, în cazul

accidentelor mortale;

- dovada sau certificatul de diagnostic, în cazul

accidentelor cu incapacitate temporară, iar în cazul celor cu

23

Page 24: Accidente de Munca

invaliditate, decizia de încadrare într-un grad de

invaliditate.

Procesul verbal de cercetare trebuie să conţină,

obligatoriu, următoarele:

- data şi locul unde se face cercetarea;

- numele şi prenumele persoanelor care

efectuează cercetarea;

- obiectul cercetării şi datele de identitate ale

accidentaţilor (nume, prenume, vârstă, încadrare, vechime

în muncă, în meserie şi ultimul loc de muncă):

- descrierea detaliată a locului şi împrejurărilor în

care s-a produs accidentul;

- urmările suferite de accidentat;

- cauzele principale şi secundare ale accidentului

(inclusiv codurile de clasificare ale acestora) şi prevederile

din normele de protecţia muncii care au fost încălcate, cu

redarea integrală a consimţământului acestora;

- persoanele care răspund la neluarea măsurilor

de protecţia muncii cu indicarea normelor care nu au fost

respectate;

- secţiunile contravenţionale stabilite, sau, după

caz, propunerile făcute pentru cercetare sub aspect penal,

pentru încălcarea normelor de protecţie a muncii;

- unitatea care înregistrează şi raportează

accidentul de muncă respectiv;

- măsurile pentru prevenirea altor accidente de

muncă, indicându-se termenele stabilite pentru realizare;

- numărul de exemplare în care s-a încheiat

proicesul verbal şi repartizarea acestora;

24

Page 25: Accidente de Munca

- semnătura persoanelor care au efectuat

cercetarea;

La numărul de exmplare în care trebuie întocmite

dosarele de cercetare, cerinţele sunt:

- un exemplar, pentru accidentele cu

incapacitate temporară de muncă;

- două exemplare, pentru accidentele mortale,

colective şi cele urmate de invaliditate, din care un

exemplar se înaintează la procuratura competentă teritorial

sau, în cazul accidentelor produse în străinătate, la

procuratura din raza teritorială în care se află sediul unităţii

din ţară al cărui angajat a fost victima iar un exemplar se

păstrează în arhiva inspectoratului de stat teritorial pentru

protecţia muncii care a efectuat cercetarea.

Dosarele de cercetare întocmite de comisia de

unitate, aprobate de conducătorul acesteia, vor fi verificate

de către inspectorii pentru protecţia muncii în cadrul

controalelor legale, caz în care le vor viza, respectiv

consemna eventualele observaţii, şi chiar vor dispune când

este necesar recercetarea evenimentului.

Dosarele de cercetare încheiate de inspectoratele

de stat teritoriale pentru protecţia muncii trebuie înaintate

Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale în maxim 10 zile de

la data producerii accidentului.

Termenul poate fi prelungit atunci când sunt

necesare expertize.

Dosarele de cercetare şi procesele verbale de

cercetare trebuie trimise la procuratură, respectiv la

întreprinderile interesate numai după ce au fost avizate de

Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale.

25

Page 26: Accidente de Munca

La procesul verbal de cercetare există obligaţia

de a se întocmi un număr mai mare de exemplare decât al

dosarelor, în următoarele cazuri:

- un exemplar în plus pentru accidentele urmare

de invaliditate care va fi trimis unităţii care înregistrează

accidentul;

- două exemplare în plus pentru accidentele

mortale sau ecele colective, din care unul pentru Ministerul

Muncii şi Protecţiei Sociale şi unul pentru unitatea care

înregistrează accidentul. Dacă aceasta din urmă îşi are

sediul pe teritoriul altui judeţ, trebuie să se trimită un

exemplar şi inspectoratului de stat teritorial pentru

proptecţia muncii al judeţului respectiv.

B. Metodologia de efectuare a cercetării

accidentelor .

Procedura cercetării accidentelor este

reglementată juridic în România şi beneficiază de

metodologia elaborată de Ministerul Muncii şi Protecţiei

Sociale, permanent, actualizată, totuşi, ca şi în celelalte ţări,

ridică numeroase probleme legate de situaţii concrete.

Indiferent de condiţiile de aplicare, metoda de

cercetare a accidentelor de muncă trebuie să răspundă

unor cerinţe esenţiale:

- să contribuie la mai buna cunoaştere a naturii

fenomenului accidentării, ca o condiţie indispensabilă a

prevenirii lui;

- jalonarea unor căi de urmat în analiza

accidentelor de muncă, sistematizarea acestei activităţi cu

ajutorul unor instrumente de lucru care contribuind la

evitarea greşelilor şi a omisiunilor, să nu îngrădească

26

Page 27: Accidente de Munca

absolut de loc iniţiativa celor cărora le revina sarcina

efectuării ei;

- stabilirea cât mai consecventă a vinovaţilor

pentru producerea accidentelor, pornindu-se de la

cunoaşterea cauzelor reale ale acestora;

- fundamentarea temeinică a măsurilor de

prevenire;

- asigurarea autenticităţii şi competitudinii datelor

care se comunică forurilor abilitate. Analiza accidentelor de

muncă trebuie să pornească de la actele şi stările de fapt,

palpabile, a căror neglijare poate compromite întreaga

cercetare.

C. Desfăşurarea cercetării accidentului de muncă

Completarea anumitor părţi ale proceselor

verbale de cercetare a accidentelor de muncă, respectiv

referitoare la persoanele implicate, locul şi data producerii

accidentului, constituie o activitate de rutină care se

limitează la consemnarea directă a informaţiilor primare.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre

descrierea detailată a locului şi împrejurărilor în care s-a

produs accidentul, despre stabilirea cauzelor reale ale

accidentului şi măsurilor de protecţia muncii care au fost

încălcate.

Acestea implică desfăşurarea unei activităţi

laborioase pentru a cărei executare este necesară

îndeplinirea a trei condiţii:

1. analiza trebuie făcută pe cât popsibil, imediat

după accident şi chiar la locul unde s-a produs;

2. distincţia obiectivă între culegerea informaţiilor

şi prelucrarea lor, interpretarea se va face numai după ce s-

27

Page 28: Accidente de Munca

au cules maximum posibil de date, iar acestea au fost

ansamblate şi ordonate;

3. culegerea de informaţii trebuie făcută cu

obiectivitate de către persoane care cunosc bine modul

obişnuit de excuţie în lucru.

În consecinţă, activitatea de cercetare a

accidentului comportă o informare directă, pe baza

declaraţiei martorilor, ale victimei, când este posibil şi a

altor persoane implicate în producerea evenimentului,

determinării, măsurătorii, confruntării de informaţii şi date,

expertize.

Hotărâtoare şi de mare răspundere sunt

reconstituirea imaginii reale a evenimentului, dezvăluindu-

se înlănţuirile cauzale, estimarea defectelor şi deficienţelor

care au făcut posibilă producerea accidentării, deducţia şi

verificarea corectitudinii ei, în condiţiile date, referitor la

cauzele de accidentare proprii executantului.

D. stabilirea cauzelor şi împrejurărilor în care a

avut loc accidentul.

Producerea accidentelor de muncă începe, de

regulă, de la lipsuri sau de la existenţa şi/sau constituirea în

dosarul procesului muncii a unor defecte ale mijloacelor de

protecţie şi/sau mediului de muncă, de la anumite

deficienţe în constituirea şi reprezentarea sarcinii de

muncă, în îndrumarea şi supravegherea lucrătorilor şi se

termină cu provocarea leziunii care reprezintă elementul

definit al accidentului.

În deschiderea accidentului de m uncă şi în

relevarea cauzelor sale se impune respectarea ordinii în

care s-a desfăşurat evenimentul în realitate.

28

Page 29: Accidente de Munca

Acesta este modul de prezentare cel mai adecvat

înţelegerii, dată fiind obişnuinţa oamenilor cu „logica”

înlănţuirii fireşti a evenimentelor.

Calea de urmat pentru a se ajunge la această

prezentare este însă în sens invers celui în care s-au

succedat stările de fapt, deoarece în primul rînd în datele

de care se dispune iniţial nu rezultă categoric cauza sau

cauzele care să le fi determinat pe aceasta din urmă.

În consecinţă, analiza cauzelor accidentogene

trebuie să înceapă din aval, respectiv de la cauzele finale,

care au provocat nemijlocit leziunea. În continuare, trebuie

să se procedeze la desvăluirea treptată a cauzelor situate în

anonimate (de care depind cauzele finale), în ordinea

inversă în care ele s-au succedat în realitate.

Adoptarea ordinii de succesiune menţionată este

dictată de faptul că, în foarte multe situaţii cauzele nu apar

la prima veder. Adeseori, multe dintre ele, de regulă cele

hotărâtoare pentru stabilirea vinovăţiei şi a măsurilor

preventive nu pot şi nu sunt deduse nici chiar de cei care au

fost martori oculari.

Există şi situaţii în care cazul unor accidente

grave, în care se poate distinge foarte pregnant

desfăşurarea lanţului accidentogen, caz în care cercetarea

va trebui să înceapă cu analiza cauzelor în ordinea în care

s-au manifestat.

Aşa cum s-a specificat, pentru ca accidentele să

se producă, este necesar să se îmbine două cauze: una de

natură umană şi cealaltă proprie mijloacelor de protecţie

sau mediului de muncă.

29

Page 30: Accidente de Munca

Vinovăţia pentru producerea unui accident se

identifică şi se atribuie, indiferent de nivelul ierarhic, tuturor

factorilor implicaţi, atât din sistemul de muncă, cât şi legat

de proiectarea şi execuţia mijloacelor şi a mediului de

muncă, în afara acestuia. Punctul final îl constituiie deci

cauzele iniţiale, respectiv substratul cauzal.

În practica cercetării accidentelor de muncă pot

apărea următoarele situaţii:

1. Se impune numai explicitarea cauzei finale

proprii executantului răspunzându-se la una dintre

următoarele întrebări posibile:

- de ce a lucrat victima fără echipamentul de

protecţie prevăzut sau de unde provine defecţiunea

acestuia, sau faptul că, deşi nu a fost uzat şi a fost purtat

corect, nu a corespuns destinaţiei ?

- De ce s-a expus victima, (trecând prin sau

aflându-se într-un anumit loc) pericolului care i-a provocat

accidentarea?

- Cărui fapt se datorează acţiunea, mişcarea

greşită prin care victima a provocat contractul cu utilajul,

materia primă, ambianţa periculoasă care s-a soldat cu

accidentarea acestuia?

2. Se impune numai explicitarea cauzei finale de

natură materială, caz în care întrebările şi răspunsurile

trebuie să elucideze unul singur sau mai multe deodată, din

următoarele aspecte:

- dacă variaţia accidentogenă se datorează unor

acţionări greşite executanţilor şi care sunt acestea;

30

Page 31: Accidente de Munca

- dacă variaţia accidentogenă provine din stări

periculoase, generate prin activitatea executanţilor şi care

sunt acesta;

- dacă variaţia accidentogenă provine direct din

deficienţe, exclusiv la nivelul asigurării întreţinerii şi

controlului procesului de muncă.

Dacă răspunsul la aceste întrebări este afirmativ,

atunci cauza finală, de natură materială, a fost precedată şi

provocată de o cauză proprie executantului (personal,

direct productiv şi cel de întreţinere – supraveghere).

În situaţia contrară, cauza finală este şi iniţială, se

datorează unei defecţiuni care nu poate fi prevăzută sau

unui caz de forţă majoră.

În ceea ce priveşte cauza de natură umană, în

rolul de cauză finală directă, nemijlocită, pentru care nu se

impune analiza în amonte, este evident că nu poate fi vorba

decât de o expunere prin aflarea la locul de muncă sau

deplasare în perimetrul acestuia, înscrise în sarc ina de

muncă.

3. Se impune explicitarea ambelor cauze finale,

respectiv a cauzelor de natură umană şi a cauzelor

materiale.

Se vor analiza în continuare, câteva cazuri de

accidente de muncă.

1. Cazul I

În timp ce, după începerea unei ploi torenţiale ,

mâna (neînsoţit de alte persoane), o cireadă de vite spre un

loc de adăpostire, mulgătorul D.A. a fost electrocutat de

trăsnet. Alarmaţi de această calamitate, 4 lucrători aflaţi la

31

Page 32: Accidente de Munca

silozurile unei ferme, s-au deplasat la locul accidentului,

situat la aproximativ 400 m de aceste silozuri, pentru

salvarea victimei şi preluarea cirezii. Victima, care la circa

20 minute după producerea trăsnetului, a fost găsită

moartă, a fost transportată la sediul unitpţii Agricola, unde

a fost chemat medicul care a constatat decesul.

Din descrierea accidentului rezultă o îmbinare

accidentogenă de cauze finale, reprezentată în diagrama

din figura 1, al cărei conţinut concret poate fi citit astfel:

producerea trăsnetului (A 1) în timp ce victima trecea prin

locul în care s-a petrecut evenimentul (E 1*) a dus la

electrocutarea mortală a acestuia ( o ).

Este evident că A 1 (producerea trăsnetului) este

o cauză iniţială, în afara posibilităţilor de control, în

condiţiile date. În legătură cu E 1 *, însă, nu se poate afirma

categoric de la început că ar fi exclusă orice posibilitate ca

aceasta să fie o cauză iniţială.

Semnul întrebării din diagramă marchează cerinţa

de a se clarifica acest aspect, stabilindu-se dacă exista o

cauză iniţială care să fi determinat trecerea victimei prin

locul care a devenit periculor. Nu s-a constatat însă nici o

deficienţă de conducerea activităţii, care să fi determinat

categoric ajungerea acesteia în situaţia periculoasă

respectivă (cum ar fi, de exemplu, o dispoziţie dată, al cărei

32

Page 33: Accidente de Munca

caracter riscant ar fi putut fi prevăzut în condiţiile

respective).

În consecinţă, se consideră că şi E 1 * este o

cauză iniţială, fără a exista şi vinovăţia victimei. Se observă

că în cazul menţionat nu există fazele clasice ale dinamicii

producerii unui accident; cauzele finale nu pot fi delimitate

de cele iniţiale, suprapunându-se.

2. Cazul II

În timp ce O.E., şoferul autocisternei, stătea de

vorbă cu un lucrător din depozit, magazionerul VV a intrat

în interiorul vejiculului pentru a-şi scoate pălăria care-i

căzuse în momentul aplecării pentru a verifica dacă a mai

rămas benzină în recipient.

Dându-şi seama de pericolul la care s-a expus,

victima a cerut imediat ajutor.

Şoferul autocisternei I E şi mecanicul l-au ajutat

pe VV, ajuns într-o stare gravă de intoxicare, să iasă din

cisternă şi l-au transportat fără întîrziere la dispensarul X

aflat la o distanţă de 5 km.

Pe timpul transportului, victima a fost descheiată

la gât şi i s-a făcut respiraţie artificială.

După o terapie intensivă de 24 de ore, victima a

revenit la starea de sănătate normală.

Sub forma conţinutului concret extras din

descrierea care îl reprezintă varianta A a diagramei din

33

Page 34: Accidente de Munca

figura 2 poate fi citită astfel: vaporti de benzină toxici (Me

1) au provocat victimei intrate în mijlocul cisternei (E 1=

intoxicaţie acută ( O ).

Locul şi rolul de cauză iniţială al vaporilor de

benzină din interiorul cisternei golite (Me 1) pentru lanţul

accidentogen din care a rezultat cauza finală materială,

este evident.

Prin semnul întrebării de la E *1 se marchează

cerinţa continuării cercetării, pentru a se stabili cauza sau

cauzele care au determinat comportamentul riscant al

victimei (cel de-al doilea lanţ accidentogen, din care a

rezultat cauza proprie executantului).

Continuându-se investigaţia, se constată că nici

instrucţiunile afişate în depozit , nici în instructajele de

protecţiea muncii (anexate în mod justificat la prevenirea

exploziilor şi incendiilor), nu a fost evidenţiat pericolul

intoxicării cu vapori de benzină sau cu alte produse

petroliere şi nu s-a arătat cum trebuie evitat.

Se mai constată că, dacă şi-ar fi respectat sarcina

de muncă, participând la întreaga activitate de golire şi

verificare a cisternei, şoferul acesteia ar fi putut împiedica

momentul în care a plecat de lîngă vehicul, operaţiile după

golirea ei nu erau încheiate, declară că a făcut acest lucru

pentru a cere o informaţie unui lucrător din depozit aflat în

trecere, fără a-i da prin gînd că magazionerul s-ar putea

deda la un act atît de periculos ca cel întîmplat.

Se apreciază că aceste două cauze mai sus

menţionate sunt iniţiale şi că îmbinarea lor a făcut posibilă

comportarea riscantă a victimei.

34

Page 35: Accidente de Munca

Completată cu aceste două cauze iniţiale,

varianta A din diagrama reprezentată în figura 2 devine

varianta finală B, în care S2 reprezintă instrucţiunile şi

instructajul de protecţie a muncii incompetente, iar E2-

neintervenţie şoferului autocisternei pentru a împiedica

intrarea victimei în interiorul acesteia.

Totodată, se mai apreciază ca date fiind

cunoştinţele pe care le presupune funcţia deţinută, chiar în

condiţiile mai sus-menţionate, victima nu este în afara

oricărei răspunderi pentru acţiunea riscantă comisă într-un

moment de nechibzuinţă şi care, dacă împrejurările nu ar fi

facilitat intervenţia promptă de salvare, ar fi avut urmări

mai grave.

Din celetrei faze ale dinamicii producerii unui

accident, se pot delimita:

- faza I. – constituirea situaţiei prin acţiunea

următoarelor faze

1. insuficienţa instrucţiunilor şi a instructajelor de

protecţie a muncii;

2. absenţa şoferului în timpul execuţiei şi

verificării golirii rezervorului de benzină.

- faza a II-a – declanşarea marcată de impactul a

două cauze

- intrarea în recipient a magazionerului;

- prezenţa vaporilor de benzină.

E. Stabilirea prevederilor legale încălcate

Consemnarea acestei stari de lucruri se face

indicându-se numerele articolelor de normă care au fost

încălcate şi însoţindu-se numerele respective de

35

Page 36: Accidente de Munca

prezentarea succintă a conţinutului prevederilor sau

reproducerea lor integrală.

Atunci când abaterea se referă la anumite măsuri

concrete pe plan local, în conformitate cu normele în

vigoare, se specifică şi conţinutul măsurilor.

F. Stabilirea persoanelor vinovate de producerea

accidentului

Nu toate accidentele care sunt evidenţiate

presupun vinovăţia, respectiv nerespectarea unor norme de

protexcţia muncii.

În principiu, nu poate exista vinovăţie decît

pentru cauzele iniţiele, deşi pot apărea încălcări ale

normelor de protecţia muncii în oricare dintre fazele

dinamicii accidentului de muncă: constituirea vinovăţiei de

accidentare, desfăşurarea situaţiei şi declanşarea

accidentului (producerea leziunii), de regulă vinovăţia este

legată numai de prima dintre ele ( în care se manifestă

cauzele iniţiele).

Se poate ajunge la cauzele iniţiale de natura

viciilor ascunse, al căror substrat de profunzime nu poate fi

dezvăluit în faza „clinică” a cercetării, interesează atît

pentru fundamentarea măsurilor preventive, cît şi pentru

stabilirea vinovaţilor.

În asemenea situaţii, cauzele iniţieale, stabilite în

prima fază a cercetării, sunt doar provizorii şi urmează să

fie complet elucidate ca provenienţă prin analize de

specialitate şi expertize.

Atunci cînd rolul de cauze iniţiale revine unor

cauze directe, ca şi în cazul în care ele sunt de natura

deficienţelor de conducere operativă a procesului de

36

Page 37: Accidente de Munca

muncă, stabilirea identităţii vinovaţilor se face relativ uşor,

deoarece ne putem restrînge la cercul limitat al persoanelor

implicate mai mult sau mai puţin în producerea

accidentului.

S-a putut deja constata, în cazul I, că există şi

situaţii extreme, când nu i se poate atribui numănui

vinovăţia producerii accidentului.

G. Consemnarea în procesul verbal a rezultatelor

cercetării accidentului de muncă

Rezultatele activităţii de cercetare a fiecărui

accident de muncă în parte, datele şi documentele pe baza

cărora se ajunge la stabilirea cauzelor acestuia, trebuie să

se reflecte în dosarul de cercetare, conform normelor

metodologice în vigoare.

Documentul de bază din dosarul de cercetare prin

care se consemnează sistematic stările de lucru, faptele şi

evenimentele care au dus la accidentare, se arată cum s-a

produs accidentul, se identifică toate cauzele acestuia şi se

stabilesc măsurile de prevenire a altor accidente, îl

constituie procesul verbal de cercetare.

Pentru a-şi atinge obiectivele, procesul verbal de

cercetare a accidentelor de muncă trebuie să respecte

anumite cerinţe metodologice.

Titulatura trebuie formulată astfel încât să se

evidenţieze unele caracteristici definitorii ale evenimentului

cercetat, cum sunt faptul că dacă accidentul a fost

individual sau colectiv, natura leziunii şi dacă gravitatea

acestuia este mortală , agentul material care a provocat-o.

Exemplu: accidentul individual de amputare a

degetelor la o presă

37

Page 38: Accidente de Munca

Datele care se înscriu în procesul verbal:

- persoanele desemnate pentru efectuarea

cercetării;

- data şi locul cercetării;

- unitatea care trebuie să înregistreze accidentul;

- datele de identificare a persoanelor implicate

direct în producerea accidentului (victimă, persoane care au

participat la provocarea sau au provocat în exclusivitate

accidentul);

- timpul producerii accidentului;

- locul producerii accidentului şi contextul

obiectelor de care acesta este legat;

- activitatea imediat premergătoare producerii

accidentului;

- descrierea accidentului;

- natura şi locul leziunii, consecinţele acesteia;

- cauzele accidentului, natura, rolul şi locul lor în

producerea accidentului;

cauzele iniţiale care pot fi calificate ca încălcări

ale normelor de protecţie a muncii şi/sau ale altor dispoziţii

legale, cu specificarea reglementărilor care au fost

încălcate;

- persoanele care se fac vinovate de încălcarea

normelor de protecţie a muncii şi/sau altor dispoziţii legale;

- numărul de exemplare în care s-a întocmit

procesul verbal şi repartizarea acestora;

- semnătura persoanelor desemnate pentru

cercetarea evenimentelor.

SECŢIUNEA a III-a

38

Page 39: Accidente de Munca

Constituirea echipei

La nielul unităţilor economice obligaţiile specifice

pentru diferite niveluri ierarhice şi funcţii referitor la

cercetarea accidentelor de muncă.

- conducătorul unităţii trebuie să asigure

constituirea comisiei de cercetare în cazul accidentelor cu

incapacitate temporară de muncă, ţinând seama de

criteriile de competenţă şi non-interes în alcătuirea

acesteia şi să furnizeze toate informaţiile necesare pentru

elucidarea evenimentelor, atât comisiei proprii, cât şi

organelor de stat abilitate;

- conducătorul locului de muncă, victima – pentru

accidentele care nu sunt mortale – şi toţi ceilalţi executanţi

ai proceselor de muncă care deţin date utile clarificării

cauzelor şi împrejurărilor producerii evenimentului;

- responsabilul cu protecţia muncii, respectiv,

personalul compartimentului de protecţie a muncii

participă la cercetare şi asigură completarea dosarului de

cercetare precum şi circulaţia actelor şi informaţiilor între

persoanele fizice şi juridice angrenate în acest proces;

- procurorul este cel care conduce activitatea de

cercetare;

- specialişti criminalişti – pentru ridicarea

obiectelor care conţin sau poartă o urmă a evenimentului şi

pentru efectuarea de schiţe şi fotografii unde este cazul;

- medicul legist, pentru constatarea decesului şi

ridicarea de alte probe, când este cazul;

- experţi tehnici, pentru efectuarea expertizelor

când acestea se cer a fi făcute;

39

Page 40: Accidente de Munca

- reprezentanţi ai Ministerului Muncii şi Protecţiei

Sociale;

- specialişti ai unităţilor care au livrat

echipamentul de protecţie a muncii.

SECŢIUNEA a IV –a

Atribuţiile medicului legist cu privire la accidentele

De muncă. Expertiza medico-legală

Înainte de a se ajunge la expertiza medico-legală, este

necesară cercetarea cadavrului, cercetarealocului faptei,

atunci când accidentul de muncă a avut ca urmare moartea

unui muncitor şi acesta a rămas la locul faptei, trebuie să se

înceapă cu cercetarea cadavrului şi a porţiunii de teren din

vecinătatea acestuia, după care se va trece la cercetarea

dinamică a cadavrului.

Cercetarea cadavrului, ca de altfel, întreaga

cercetare a locului faptei, aparţin procurorului care, însă,

trebuie să solicite sprijinul medicului legist.

Cercetarea cadavrului şi consemnarea datelor cu

privire la cercetările făcute, trebuie să urmeze o anumită

ordine, şi anume:

a) mai întâi, se va preciza unde an ume s-a găsit

cadavrul, sexul acestuia, vârsta şi talia aproximativă, apoi

se va cerceta şi consemna poziţia cadavrului în raport cu

obiectele imobile din vecinătate;

b) se trece apo la cercetarea amănunţită a

hainelor şi încălţămintei şi precizarea caracteristicilor, după

care se vor cerceta buzunarele, descriindu-se conţinutul lor;

40

Page 41: Accidente de Munca

c) se vor face precizări cu privire la constituţia

fizică a cadavrului, culoarea pielii, adipozitatea, semnele

particulare, precum şi prezenţa fenomenelor cadaverice şi

natura acestora (răcire, rigiditate, pete cadaverice,

simptomele intrării în putrefacţie);

d) după aceasta, se va face o cercetare succesivă

a capului, gâtului şi feţei, pieptului, abdomenului, a regiunii

dorsale, a mâinilor şi picioarelor. Cu această ocazie se vor

scoate în evidenţă şi consemna leziunile prezente pe

cadavru (poziţia, forma şi dimensiunea).

Atât în vederea examinării cadavrului la locul

faptei, cât şi pentru autopsie, procurorul, în conformitate cu

art. 114 şi 115 C.pr.pen., emite ordonanţă de efectuare a

expertizei, care se înmânează medicului legist, sau se

trimite laboratorului , după caz.

O atenţie deosebită trebuie acordată de procuror

redactării întrebărilor ce se pun expertilor. În situaţia

accidentelor de muncă mortale, în ordonanţa de efectuare a

expertizei, se pot pune întrebări cu privire la:

- data morţii, dată care este importantă pentru

anchetă, deoarece conturează timpul când s-a produs

accidentul, în situaţia în care decesul nu s-a produs într-o

unitate spitalicească;

- felul morţii, important fiind a şti dacă ne aflăm în

faţa unei morţi violente sau a unei morţi patologice.

Moartea violentă necesită continuarea anchetei penale

pentru stabilirea etiologiei sale;

- obiectul vulnerat care a produs leziunile şi

obiectul vulnerat care a produs leziunea cauzatoare de

moarte;

41

Page 42: Accidente de Munca

- condiţiile în care s-a produs moartea,

precizându-se direcţia loviturii, diferenţa loviturilor active

de cele produse prin cădere, poziţia victimei în momentul

lovirii.

Procurorul nu trebuie să se mulţumească numai

cu concluzia „lovit prin sau de „ ci să facă o analiză critică

întregului material în vederea rezolvării temeinice a cauzei.

- raportul de cauzalitate dintre lovituri şi moartea

accidentatului.

Practica a scos în evidenţă faptul că este

necesară efectuarea expertizei medico-legale, nu numai în

cauze privind accidentele de muncă mortale ci şi în

accidente ce au avut ca rezultat vătămarea integrităţii

corporale sau sănătatea victimei.

În accidentele de muncă mortale, ordonanţa de

efectuare a expertizei medico-legale trebuie să cuprindă

următoarele întrebări:

- realitatea vătămărilor şi data acestora;

- dacă vătămarea a produs o invaliditate sau

numai o incapacitate temporară de muncă;

- obiectul vulnerat care a produs vătămarea;

- dacă la locul de muncă şi în condiţiile de muncă

ale muncitorului a fost posibilă leziunea constatată pe

victimă.

SECŢIUNEA a V-a

Atribuţiile specialiştilor criminalişti

42

Page 43: Accidente de Munca

cu privire la cercetarea accidentelor de muncă

Întrucţt accidentele de muncă se datoresc de

obicei unor cauze multiple, cum sunt: carenţele în

organizarea procesului de producţie, aplicarea

necorespunzătoare a normelor şi măsurilor de protecţie a

muncii de către persoanele din organele de conducere

administrativă şi tehnică, nerespectarea lor de către

muncitori, împrejurările imprevizibile, neimputabile vreunei

persoane, organele judiciare trebuie să desfăşoare o

investiggaţie multilaterală, bazată atât pe cunoaşterea

particularităţilor tehnice şi administrative ale muncii din

unitatea respectivă cît şi a cunoştinţelor temeinice de

specialitate9.

Organele de urmărire penală, specialiştii

criminalisti, deplasîndu-se la locul faptei, vor lua toate

măsurile ca urmele nerespectării normelor de protecţie a

muncii să nu fie înlăturate, vor asculta victima, martorii şi

învinuiţii şi, dacă va fi necesar, vor consulta tehnicieni de

specialitate în legătură cu procesul tehnologic la locul de

muncă respectiv.10

Se vor examina într-un mod paralel atât cauzele

tehnice cât şi cele organizatorice sau individuale legată de

o anumită comportare a victimei. Pe baza primelor date

culese de la locul faptei, se va întocmi un plan de cercetare,

cuprinzând versiunile principale, problemele ridicate de

fiecare versiune, metodele care vor fi aplicate pentru

lămurirea problemelor şi organizarea, în timp a fiecărei

acţiuni.

9 Ion Mircea, Criminalistică, Ed. Fundaţia Chemarea, Iaşi, 1994, p. 32010 Camil Suciu, Criminalistică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972, p. 267

43

Page 44: Accidente de Munca

Versiunile elaborate se pot grupa în două mari

categorii11.

a) accidentul s-a produs datorită neluării

măsurilor de protecţie a muncii de către conducătorii

procesului de producţie;

b) accidentul s-a produs de către victimă sau alţi

salariaţi în cadrul aceluiaşi lco de muncă.

În legătură cu prima versiune principală, se pot

elabora o serie de versiuni secundare şi anume:

- accidentul s-a produs din lipsa sau defectarea

reţelei de protecţie la diferite instalaţii sau mecanisme;

- accidentul s-a produs datorită lipsei sau

defectării dispozitivelor individuale sde protecţie a muncii;

- accidentul s-a produs datorită nerespectării

normelor organizatorice.

În cadrul cercetării, pe lângă consemnarea

rezultatelor î procesul verbal, se vor face schiţe, indicând

locul maşinii şi a victimei, precum şi fptpgrafii menţionând

pentru fiecare obiectul pe care îl reprezintă.

În unele cazuri se recurge la reconstituirea

împrejurărilor care nu rezultă în mod clar din celelalte

activităţi de cercetare.

O contribuţie importantă în lămurirea cauzei, o au

declaraţiile martorilor, incluzând în această categorie

victimele, martorii oculari şi oricare alte persoane care au

legătură cu accidentul de muncă.

CPITOLUL III

CERCETAREA LA FAŢA LOCULUI

11 Camil Suciu, op. Cit. P. 28144

Page 45: Accidente de Munca

Cercetarea locului accidentului de muncă face

parte din activităţile iniţiale de anchetă pornite imediat ce

s-a aflat de accident.

Totuşi, sunt cazuri când cercetarea locului faptei

se face cu o oarecare întîrziere, fie că accidentul a rămas un

timp nedescoperit, fie că nu s-a cunoscut de la început care

este întradevăr locul principal unde a avut loc accidentul.

În cazurile în care cercetarea se face cu o

anumită întîrziere, va trebui să se ţină seama de toate

modificările ce au putut să opereze între timp asupra

urmelor.

În măsura în care ele mai pot fi descoperite, vor

trebui interpretate ţinând seama de acele transformări.

Cercetarea la faţa locului implică unele reguli

tactice:

a) cercetarea la faţa locului trebuie efectuată cât

mai urgent;

b) cercetarea la faţa locului trebuie făcută în mod

obiectiv;

c) cercetarea la faţa locului trebuie să se facă în

mod organizat, după un anumit plan;

d) cercetarea la faţa locului trebuie să se facă

minuţios şi atent, fără neglijarea „lucrurilor mărunte”.

SECŢIUNEA I

Cercetarea statică

45

Page 46: Accidente de Munca

În prima etapă a cercetării, numiţă şi faza statică

sau stadiul cercetării generale, interesează aspectul de

ansamblu al locului săvârşirii accidentului de muncă,

poziţiile relative ale diferitelor urme şi obiecte, căile de

acces, etc.

În această fază se fac măsurători, se execută

fotografiile schiţă, fotografiile obiectelor principale de la

locul accidentului şi se fac măsurătorile fotografice

tridimensionale. În această fază, organul de urmărire

penală nu poate modifica nimic din aspectul iniţial al

locului săvârşirii accidentului, se deplasează dus-întors pe o

singură direcţie, notând aspectele generale, forma şi

poziţiile obiectelor şi a urmelor întîlnite în timpul cercetării.

O măsură care trebuie luată de urgenţă de echipa

de cercetare priveşte salvarea victimelor. Procurrul va

verifica starea victimelor care au nevoie de îngrijiri

medicale şi, împreună cu medicul legist va stabili ce măsuri

se impun pentru acordarea de prim ajutor sau transportarea

acestora la unitatea spitalicească cea mai apropiată.

Cercetările vor începe cu stabilirea modificărilor

ce au putut interveni până la sosirea echipei operative la

faţa locului, pentru ca, împreună cu inspectorii de

specialitate să stabilească dacă acele schimbări au fost

impuse de specificul procesului tehnologic, de măsurile ce

trebuiau luate pentru salvarea vieţii unor persoane sau

sunt încercări de derulare a cercetărilor.

46

Page 47: Accidente de Munca

Locul accidentului va fi delimitat prin tăbliţe

numerotate, descris în notele necesare la întocmirea

procesului verbal de constatare şi fotografiat12.

În faza statică, se va căuta să se stabilească în

aspecte generale:

- natura accidentului cercetat;

- timpul când a avut loc;

- felul în care s-a desfăşurat

O problemă ce trebuie stabilită tot în fazaa

statică, ţinând cont de condiţiile concrete ale cercetării,

este aceea a stabilirii punctului de unde începe cercetarea.

De regulă, la accidentele de muncă se porneşte

din centru spre periferie deoarece se consideră că urmele

principale sunt concentrate într-un singur loc:

- cadavrul victimei

- autoturismul avariat

- utilajele tehnice induatriale

- focarul incendiului

Ţinând cont că cercetarea accidentelor de muncă

se desfăşoară de regulă într-o încăpere, după cercetarea

punctului principal unde se găsesc urmele mai importante,

se vor cerceta pereţii, pardoseala şi diferite obiecte din

încăpere.

Pe tot parcursul cercetării, se vor executa

măsurătorile necesare în paşi pentru locurile deschise şi cu

metrul – în locurile închise.

12 A. Ciopraga, I. Iacobuţă, op. Cit. P. 40847

Page 48: Accidente de Munca

SECŢIUNEA a II-a

Faza dinamică

Este a doua etapă a cercetării la faţa locului,

numită şi stadiul detaliat al cercetării.

Faza dinamică constă în examinarea amănunţită

a fiecărui obiect purtător de urme, deplasîndu-l din locul

unde a fost descoperit, pentru a-i asigura condiţiile optime

de examinare.

În această fază se execută măsurătorile

fotografice la scară, ale obiectelor accidentogene, fotografia

detaliilor acestor obiecte, se caută şi se ridică urmele

latente şi vizibile de mâini, urmele de picioare, etc.

Vor fi cercetare suprafeţele apte să păstreze

urme ale accidentului sau urme digitale. Cadavrul va fi

examinat în prezenţa medicului legist pentru a se descrie

urmele constante pe îmbrăcăminte şi pe corp, apoi va fi

transportat la morgă pentru autopsie.

Se vor descrie toate urmele de violenţă şi starea

generală a cadavrului în cazuri cu aersuri grave, distrugeri

de ţesuturi sau de organe, etc. Practica organelor de

urmărire penală se confruntă cu cazuri în care cadavrul a

fost în întregime descompus de temperaturi înalte,

(oţelării) sau accidentele în industria de armanent

(explozivi=, etc.

Obiectele purtătoare de urme, dacă sunt comod

transportabile, vor fi ridicate pentru cercetări în condiţii de

laborator.

48

Page 49: Accidente de Munca

În această categorie de obiecte pot fi incluse şi

documente scrise privind desfăşurarea procesului

tehnologic, ordinea internă privind stabilirea răspunderilor

în legătură cu protecţia muncii, fişele individuale de

instruire, etc, ce vor servi la stabilirea persoanelor care se

fac vinovate de producerea accidentului.

Rezultatul cercetărilor va fi consemnat într-un

proces verbal de constatare la care se ataşează schiţa

locului faptei şi planşa cu fotografii judiciare operative . În

ultimul timp, se folosesc în mod curent mijloace moderne

de fixare a l9ocului faptei: aparatul de filmat, camere video,

bandă magnetică.

Specificul cercetărilor la faţa locului în cazul

accidentelor de muncă rezultă şi din aceea că deşi

activitatea de cercetare se desfăşoară în comisie se

întocmesc mai multe acte de constatare: procesul verbal

întocmit şi semnat de procuror şi organele de poliţie;

procesul verbal întocmit de comisia inspectoratului de stat

pentru protecţia muncii; procesul verbal al pompierilor

miliotari când au fost prezenţi la faţa locului, în funcţie de

natura accidentulu; raportul de autopsie medico-legală, etc.

Indiferent cine a întocmit aceste acte de constatare, un

exemplar al acestora va fi înaintat procurorului pentru a fi

anexat la dosarul de urmărire penală ca probe folosite

pentru stabilirea răspunderii penale a celor vinovaţi de

producerea accidentului13.

Alături de căutarea şi ridicarea urmelor propriu-

zise ale accidentelor de muncă, se va acorda atenţie şi

anumitor fenomene secundare: mirosul şi culoarea

13 A. Ciopraga, I. Iacobuţă, op. Cit. P. 40949

Page 50: Accidente de Munca

neobişnuită a unor obiecte. La această fază iau parte toţi

membrii echipei şi toţi specialiştii necesari.

Tot în această fază se întocmeşte procesul verbal

şi desenul schiţă al planului locului unde a avut loc

accidentul care, împreună cu fotografiile executate în cele

două faze, constituie mijloace de fixare a rezultatelor în cele

două faze.

SECŢIUNEA III

Consemnarea declaraţiilor şi valorificarea fotografilor

Declaraţiile martorilor, persoanelor vătămate, a

învinuitului, fac parte integrantă din procesul de anchetare

la faţa locului şi se consemnează în procesul verbal (art. 69-

74, art. 78 C.pr.pen.).

Valoarea declaraţiei depinde în ultimă analiză de

modul în care ceea ce prezintă partea ascultată este

selectat şi consemnat,

Există situaţii când, din diferite motive,

persoanele nu-şi pot consemna singure declaraţiile, acest

lucru fiind făcut de către organul de urmărire penală.

Din conţinutul declaraţiei, trebuie să rezulte

datele de identificare ale părţii ascultate, faptele şi

împrejurările în care a avut loc accidentul de muncă.

De regulă persoana ascultată îşi formulează cu

propriile cuvinte declaraţia, în raport de nivelul de

pregătire, lexicul şi experienţa de viaţă.

Intervenţia celui care conduce ascultarea nu

trebuie să ducă la modificarea conţinutului declaraţiei.

50

Page 51: Accidente de Munca

După terminarea declaraţiei, persoana ascultată

semnează pe fiecare pagină. Declaraţia trebuie să poarte

data şi viza organului judiciar în faţa căruia a fost făcută.

De asemenea, atunci când situaţia impune,

declaraţia trebuie să fie semnată de interpret, ori după caz,

de reprezentantul autorităţii tutelare, părinte, tutore,

curator, educator, acre au asistat la ascultare.

Fotografia judiciară la faţa locului se numără

printre mijloacele cele mai importante de fixare a

rezultatelor cercetării. Ea se impune prin multiple avantaje ,

rapiditatea inregistrării imaginii, fidelitate, exactitate şi

prezentarea sugestică a celor mai semnificative

evenimente.

Pentru a asigura fixarea imaginii, se fac

următoarele tipuri de fotografii:

- fotografia de orientare

- fotografia de schiţă

- fotografia obiectelor principale, a cadavrelor, a

urmelor

- fotografia de detaliu

Fotografia de orientare redă imaginea locului

faptei în întrgeul său, împreună cu împrejurimile.

Fotografia schiţă are rolul de a fixa în mod fidel

locul accidentului de muncă, excluzând împrejurimile.

Fotografia obiectelor principale, a cadavrelor, a

urmelor, etc, se foloseşte pentru fixarea diferitelor obiecte.

Fotografia de detaliu, spre deosebire de celelalte

genuri de fotografii care se execută în faza statică, deci fără

a le mişca din locul iniţial, se execută în faza dinamică.

51

Page 52: Accidente de Munca

SECŢIUNEA a IV-a

Folosirea mijloacelor moderne de fixare

1. Folosirea filmului şi a videofonogramei judiciare

Filmul şi videofonograma judiciară reprezintă

mijloace tehnice moderne de fixare a rezultatului cercetării

la faţa locului.

În sens restrând, prin aceasta se înţelege pelicula

cinematografică şi banfa videomagnetică pe acre au fost

fixate imagini ale locului faptei şi a urmelor activităţilor

ilicte.

Având în vedere posibilităţile pe care le au de a

reda cu fidelitate aspectul locului faptei, urmele descoperite

cu ocazia cercetării la faţa locului, aspectul şi

particularităţile unor obiecte existente în câmpul

infracţiunii, filmul şi videofonograma judiciară au devenit

aproape indispensabile în cazurile deosebite : omor,

distrugeri săvârşite prin incendii, explozii sau alte

asemenea mijloace catastrofe feroviare, aeriene, maritime,

accidente de circulaţie14.

Trebuie reţinut că aceste mijloace nu se

substituie procesului verbal de cercetare la faţa locului, ci

au menirea de a-l iluistra cât mai convingător.

14 Emilian stancu, Criminalistica, Ed. Actami, Bucureşti, 1995, vol. II, p.26852

Page 53: Accidente de Munca

Folosirea filmului judiciar ca mijloc de fixare a

rezultatelor cercetării la faţa locului prezintă multiple

avantaje, din care amintim:

- surprinderea tuturor activităţilor desfăşurate la

faţa locului;

- oferă un înalt grad de obiectivitate prin

înregistrarea simultană a imaginilor cât şi a sunetelor;

- dă posibilitatea înregistrării rapide a unor

persoane şi obiecte ce au legătură cu fapta săvârşită;

- atunci când se impune, după pelicula

cinematografiă pot fi executate fotografii mărite.

La rândul ei, videofonograma judiciară prezintă

avantaje faţă de filmul judiciar, cât şi faţă de alte mijloace

de fixare a uxiliare a procesului verbal.

Acestea constau în:

- calitatea superioară a videofonogramei faţă de

pelicula cinematografică;

- obţinerea imediată a videofonogramei,

nemaifiind necesară prelucrarea în laborator;

- înregistrarea simultană a imaginii şi sunetului pe

aceeaşi bandă;

- imposibilitatea falsificării videofonogramei;

2. Folosirea magnetofonului la faţa locului

Folosirea magnetofonului la faţa locului are un

dublu sciop pe de o parte el, serveşte ca mijloc de fixare a

declaraţiilor diverselor persoanelor implicate, ce au diferite

alităţi procesuale, iar pe de altă parte, este de naturp a

asigura înregistrarea tuturor constatărilor făcute în faza

statică şi dinamică a cercetării.

53

Page 54: Accidente de Munca

Înregistrările pe bandă magnetică îşi dovedesc cu

prilejul redactării procesului verbal de cercetare la faţa

locului, contribuind la odescriere completă şi exactă a stării

de fapt.

Toate declaraţiile părţilor prezintă avantajul că,

de regulă ele nu sunt viciate de factorii perturbatori.

Folosirea înregistrării pe bandă magnetică s

impune mai ales în situaţia în care starea sănătăţii victimei

nu permite ascultarea în condiţii normale şi nu este

posibilă consemnarea relatărilor acesteia.

Înregistrarea redă fidel declaraţia persoanei, chiar

cu frânturi de cuvinte, fraze izolate sau cuvinte aparent

incoerente, dar care, corelate cu celelalte materiale, pot

căpăta un sens pentru soluţionarea cauzei.

54

Page 55: Accidente de Munca

CAPITOLUL IV

ALTE ASPECTE DE URMĂRIRE PENALĂ

SECŢIUNEA I

Ascultarea persoanei (persoanelor) vătămate

Ascultareaa persoanei vătămate în cadrul

accidentelor de muncă se face în condiţii speciale, deoarece

aceasta se află într-o stare gravă, datorită leziunilor

suferite15.

În asemenea situaţii, este necesar ca organul

judiciar să ia legătura cu medicul curant, care să-l

informeze despre suferinţa victimei, felurile leziunilor, bolile

de care suferă, starea de luciditate, dacă poate fi ascultată

şi în cecondiţii anume.

Dacă starea sănătăţii este gravă, ascultarea

persoanei vătămate se face numai cu consimţământul

medicului şi în prezenţa acestuia.

Ascultarea în asemenea situaţii se rezumă la

unele întrebări sumare, iar întrebările sunt scurte, concise,

puţine la număr, unele cu caracter general, altele legate

nemijlocit de accident.

15 Ion Mircea , op. Cit. P. 32055

Page 56: Accidente de Munca

Ascultarea va fi redirecţionată pentru

lămurireaunor probleme cum ar fi:

- calitatea pe care o avea (muncitor, maistru,

tehnician, etc);

- locul unde se afla când a avut loc accidentul de

muncă;

- activităţile desfăşurate pentru evitarea

accidentului;

- ce anume a dus la accidentarea lui.

Ori de câte ori este necesar, partea vătămată

poate fi ascultată repetat în cadrul aceleiaşi cauze, fie

uninominal, fie în confruntarea cu alte persoane.

Persoanele care au suferit vătămări grave, vor fi

audiate cu respectarea metodelor tactice cunoscute şi

ţinând seama de poziţia subiectivă a acestora, de cele mai

multe ori explicabilă.

Generalizarea practicii judiciare în acest domeniu

ne oferă posibilitatea să distingem o categorie de persoane

care au atitudine sinceră, corectă, obiectivă faţă de faptă şi

a doua categorie de persoane situate pe extreme diferite:

unele acuză conducătorul locului de muncă, făcându-l

vinovat de producerea accidentului, în încercarea de a

obţine o pensie de invaliditate, chiar atunci când ele sunt

răspunzătoare de nerespectarea normelor de protecţie a

muncii, alrele îşi asumă pe nedrept răspunderi pentru

producerea accidentului cu scopul de a crea o situaţie

favorabilă conducătorului, locului de muncă şi a-l apăra de

răspundere penală.

În cadrul acestei categorii de persoane se flă

conducătorul locului de muncă ce nu şi-a respectat

56

Page 57: Accidente de Munca

promisiunile făcute privitoare la acordarea unor

despăgubiri, determinând victimele să revină asupra unor

declaraţii şi să spună adevărul, chiar dacă uneori o fac cu

foarte mare întârziere. De aceea, declaraţiile persoanelor

vătămate trebuie privite cu multe rezerve. Rolul lor în

aflarea adevărului este cu totul secundar în raport cu alte

probe : procesul verbal de cercetare la faţa locului,

rapoartele de expertiză criminalistică, expertiză tehnică sau

medico-legală16.

Secţiunea a II-a

Ascultarea martorilor

Pentru ca ascultarea martorilor să dea rezultate,

este necesar să fie temeinic pregătită pentru studierea

dosarului, cunoaşterea relaţiilor martorilor cu învinuitul şi,

în general, poziţia lui în cauza respectivă şi caracteristicile

de bază ale personalităţii sale17.

Pentru ca ascultarea martorilor să fie bine

pregătită, se intocmeşte un plan al ascultării pentru fiecare

martor în parte sau pentru mai mulţi martori grupaţi pe

aceleaşi probleme, cu indicarea tuturor datelor de trebuie

lămurite.

Ascultarea martorilor parcurte trei etape:

1. identificarea persoanei martorului, fiind

întrebat de nume, prenume, vârstă, adresă şi ocupaţie, apoi

este întrebat dacă este rudă cu vreuna din părţi şîn ce

raporturi se află cu aceasta, precum şi dacă a suferit vreo

condamnare;

16 A. Ciopraga, I. Iacobuţă, op. Cit. P. 41117 A. Camil Suciu, op. Cit. P. 318

57

Page 58: Accidente de Munca

2. relatarea liberă a celor cunoscute de dânsul, în

legătură cu accidentul de muncă. În tot acest timp, nu va fi

întrerupt decât în cazurile în care se îndepărtează în mod

vădit de la subiect.

3. întrebări pregătite dinainte, ce se pun

martorului, referitor la: condiţiile în care acesta a cunoscut

cele relatate, adcă faptele relatate le-a cunoscut direct sau

din relatarea altor persoane. Întrebările trebuie să fie scurte

şi precise. Uneori, odată cu propunerea întrebărilor, se vor

arăta martorului diferite fotografii şi obiecte, pentru a-şi

aminti mai uşor lucrurile sau pentru a demasca mărturia

mincinoasă.

Audierea martorilor se face cu resdpectarea

metodelor tactice a plicabile la cercetarea oricăror fapte,

dar luând în considerare şi specificul accidentelor de

muncă. Martorii trebuie selectaţi în funcţie de raporturile în

care se află cu părţile din proces (persoana vătămată şi

învinuitul sau inculpatul(. Mai mult decât în cazul altor

fapte, martorii pot fi influenţaţi de către conducătorul

locului de muncă, (vinovat de cele mai multe ori de

producerea accidentului) sau chiar ameninţaţi să nu declare

adevărul ori să facă declaraţii mincinoase pentru a-l apăra

de răspundere penală. De asemenea martorii pot fi

influenţaţi de persoanele care au siferit vătămări corporale

şi doresc să obţină o pensie de invaliditate sau alte înlesniri

necuvenite.

În funcţie de specificul locului de muncă şi având

în vedere aspecte de ordin psihologic menţionate, martorii

vor fi invitaţi să precizeze dacă s-au făcut modificări la locul

accidentului, în ce constau şi care a fost scopul lor,relaţiile

58

Page 59: Accidente de Munca

în care se află cu victima accidentului de muncă, dacă s-au

exercitat presiuni asupra lor de responsabilii cu protecţia

muncii pentru a face declaraţii necorespunzătoare

adevărului, dacă s-au făcut instructajele de protecţie a

muncii consemnate în fişele individuale şi în alte acte

întocmite de cei investiţi cu asemenea sarcini, dacă au

primit echipament de protecţie corespunzător şi cum este

folosit în producţie, etc18.

SECŢIUNEA a III-a

Ascultarea învinuitului sau inculpatului

Învinuitul este o persoană faţă de care s-a pornit

cercetarea penală. După determinarea persoanei care

urmează să răspundă de accident (şef de echipă, maiestru

şef de secţie, inginer, tehnician), ascultarea va fi făcută prin

procedeul liberei expuneri.

Această expunere liberă va fi completată prin

răspunsurile date la întrebările puse de anchetatorul penal,

în vederea obţinerii unei declaraţii complete.

Din declaraţiile învinuitului trebuie să reyulte

funcţia ce o îndeplineşte, modul cum a făcut instructajul şi

care erau atribuţiile în legătură cu locul de muncă, unde

s+a produs accidentul, dar mai ales, motivul nereluării

măsurilor corespunzătoare de tehnica securităţii.

O altă caracteristică a cercetării accidentelor de

muncă constă în aceea că învinuitul sau inculpatul este de

cele mai multe ori o persoană cu funcţie de conducere care

cunoscându-şi atribuţiile prevăzute în normele de protecţie

18 A. Ciopraga, I. Iacobuţă, op. Cit, p. 41059

Page 60: Accidente de Munca

a muncii, precum şi fişa postului, are atribuţia şi abilitatea

necesară pentru a interpreta în favoarea sa împrejurările în

care s-a produs accidentul şi a încerca să scape de

răspunderea penală. De aceea, audierea începe cu

stabilirea sarcinilor de serviciu în ce priveşte protecţia

muncii, dacă le-a cunoscut, ce măsuri a luat pentru

respectarea lor, ce măsuri a luat pentru respectarea lor, ce

măsuri a luat pentru înlăturarea cauzelor care au

determinat şi a condiţiilor care au înlesnit producerea

accidentului, etc.

Apărările învinuitului sau inculpatului vor dfi

consemnate şi verificate prin administrarea probelor

solicitate sau a celor ce rezultă din lucrările dosarului. Dacă

specificul cauzei o impune, îi vor fi prezentate învinuitului

sau inculpatului mijloacele materiale de probă existente

(corpuri delicte,obiecte purtătoare de urme, etc.) sau

declaraţiile altor persoane, rapoarte de expertiză, etc19.

SECŢIUNEA a – IV- a

Reconstituirea

Reconstituirea constă în reproducerea

experimentală a anumitor împrejurări ale infracţiunii sau

chiar a întregului ei, pentru a stabili dacă faptele cercetate

au putut avea loc într-o anumită formă, concret

îndividualizată în spaţiu şi timp20.

Astfel, reconstituirea poate avea ca obiect:

- posibilitatea perceperii vizuale sau auditive a

anumitor fapte în condiţiile de la faţa locului, din momentul

19 A. Ciopraga, I. Iacobuţă, op. Cit. P. 41120 Camil Suciu, op. Cit. P.329

60

Page 61: Accidente de Munca

când faptele s-au întîmplat. De exemplu, se poate verifica

prin efectuarea recinstituirii, afirmaţia martorului că a auzit

sau nu anumite zgomote sau semnale;

- posibilitatea producerii unor fapte în anumite

condiţii. Cu această ocazie se verifică şi unele versiuni

apărute în anchetă.

Pentru asigurarea succsesului reconstituirii,

trebuie respectate o serie de reguli tacice elaborate de

criminalistică.

a) locul efectuării reconstituirii. Reconstituirea

trebuie efectuată, în general , în acelaşi loc unde s-a produs

accidentul. Trebuie, însă, avut în vedere că locul unde a

avut lor evenimentul respectiv să nu fi suferit modificări

esenţiale, deoarece, în acest caz, reconstituirea n u va

putea duce la concluzii juste.

b) timpul ceronstituirii. Reconstituirea trebuie

făcută în aceleaşi condiţii atmosferice în care s-a produs

accidentul respectiv. La efectuarea unui experiment pentru

stabilirea vizibilităţii este necesar să se aibă în vedere

schimbarea vizibilităţii, în special gradul de lumină, în una

şi aceeaşi oră a zilei, în diferite perioade ale anului, de

prezenţa sau lipsa zăpezii, de starea atmosferică. Când se

va verifica în luna noiembrie dacă un martor putea să vadă

anumite împrejurări ale accidentului întâmplat în luna

iunie, orele 19,00, va trebui să ţinem seama că în iunie

soarele apune la ora 20, iar în noiembrie la ora 17,00 şi,

deci la ora 19, este întuneric.

c) folosirea obiectelor ce au servit la săvârşirea

infracţiunii. Ca regulă generală, în efectuarea unei

reconstituiri trebuie să se folosească, pe cât posibil

61

Page 62: Accidente de Munca

aceleaşi obiecte, adică cele în legătură cu care s-au săvârşit

acţiunile ce se verifică pe cale experimentală. Când, însă,

aceste obiecte prin narura proprietăţii lor, prezintă un

pericol deosebit, ca de exemplu diferite unelte de

instrumente de lucru, caz frecvent în infracţiunile contra

protecţiei muncii, la efectuarea experimentului se vor folosi

obiecte de aceeaşi formă şi dimensiuni, confecţionate

dintr-un material oarecare (carton gros, lemn, etc).

d) chemarea celor care au luat parte şi a

martorilor oculari la evenimentul ce se verifică.

Participanţi la faptul ce se vrrifică şi martori i

oculari trebuie să ia parte la reconstituire în acele cazuri

când reconstituirea se efectuează în scopul verificării

declaraţiilor acestora.

Este necesară şi prezenţa unui specialist atunci

când prin reconstituire urmează a se rezolva şi unele

probleme ce prsupun cunoştinţe de specialitate.

De exemplu, la efectuarea reconstituirii pentru

verificarea audibilităţii este necesar uneori a invita un

specialist în domeniul acusticii şi un medic legist, pentru a

stabili starea auzului la unii sau alţii din participanţi la

experiment.

e) exactitatea maximă a reproducerilor.

Reproducerea cu exactitate a acţiunilor care

formează obiectul reconstituirii este esenţială pentru

asigurarea unor rezultate eficiente.

Certitudinea rezultatului reconstituirii poate fi

obţinută numai cu condiţia repetării experimentelor în

variante suficiente, cu respectivele modificări.

62

Page 63: Accidente de Munca

În cazul în care experimentul a fost organizat în

vederea verificării audibilităţii, a vizibilităţii sau a

posibilităţii săvârşirii unor infracţiuni oarecare, persoanele

în legătură cu acţiunile rărora a fost oganizat experimentul,

corespund sau nu celor existente, în momentul producerii

accidentului luându-se măsuri pentru restabilirea cadrului în

care a avut loc faptul ce se verifică.

În cazul în care nu se poate stabili în toate

amănuntele acest cadru, va trebui ca în cursul efectuării

experimentului să se ţină seama de condiţiile schimbate şi

să se consemneze aceste schimbări în procesul verbal

întocmit, pentru ca să se aibă în vedere ulterior în apreciere

ca probe a rezultatelor reconstituirii.

Pentru a se înlătura inconvenientele modificării

cadruui unde s.-a întâmplat accidentul, atunci când este

posibil, se recomandă ca reconstituirea să se efectueze cu

ocazia cercetărilor la faţa locului.

Cu ocazia cercetărilor la faţa locului, în

majoritatea cazurilor sunt prezentate persoanele

participante şi martorii oculari, precum şi inspectorul

pentru protecţia muncii, deci există condiţii favorabile

pentru efectuarea reconstituirii.

De asemenea, situaţia de la faţa locului nu a fost

modificată.

La efectuarea reconstituirii, este necesar să se

folosească mijloaceşe tehnico-ştiinţifice şi anume fotografia

judiciară şi schiţa – plan.

Fotografiile se execută conform cerinţelor privind

fotografia judiciară operativă. Astfel, în cazul în care

reconstituirea se efectuează în scopul verificării

63

Page 64: Accidente de Munca

declaraţiilor unor martori, ori ale învinuitului, în fotografiile

executate cu această ocazie se fixează:

- cadrul material şi împrejurîrile în care, potrivit

relatării persoanei respective s-a produs accidentul;

- locul unde, potrivit relatării martorului, acesta s-

a aflat în momentul producerii accidentului.

Întocmirea schiţei plan este necesară ori de câte

ori poziţia ocupată de unele obiecte, în raport cu poziţia

victimei sau a altor obiecte, prezintă importanţă.

Rezultatul pozitiv al experimentului permite să se

stabilească că o acţiune sau un eveniment sau altul s-a

putut produse.

De exemplu, dacă se confirmă că în condiţiile

date martorul a putut să vadă sau să audă cele relatate de

el, acesta va demonstra, într-o anumită măsură, justeţea

declaraţiei sale, dar acest lşucru nu poate duce încă la

concluzia că depoziţia martorului este incontestabil exactă.

Rezultatul negativ al reconstituirii are o altă

valoare.

De exemplu, dacă martorul susţine că a auzit sau

că a văzut ceva, iar prin reconstituire se constată că nu

putea să vadă sau să audă cele relatate, se poate trage

concluzia certă a inadvertenţei declaraţiei sale.

Pentru ca reconstituirea să aibă valoare

probatorie, ea trebuie consemnată în procesul verbal de

efectuare a reconstituirii de anchetă.

Procesul verbal trebuie să cuprindă descrierea

obiectivă, amănunţită şi completă a modului în care s.-a că

a auzit sau că a văzut ceva, iar prin reconstituire se

64

Page 65: Accidente de Munca

constată că nu putea să vadă sau să audă cele relatate, se

poate trage concluzia certă a inadvertenţei declaraţiei sale.

Pentru ca reconstituirea să aibă valoare

probatorie, ea trebuie consemnată în procesul verbal de

efectuare a reconstituirii de anchetă.

Procesul verbal trebuie să cuprindă descrierea

obiectivă, amănunţită şi completă a modului în care s-au

desfăşurat reconstituirile şi rezultatele obţinute.

SECŢIUNEA a V-a

Percheziţia

Percheziţia esteo activitate tactică

desfăşurată de către organele judiciare în scopul

descoperirii şi ridicării obiectelor, documentelor sau a

diferitelor valori ce prezintă importanţă pentru cauza

cercetată, precum şi în vederea descoperirii persoanelor

care se ascund răspunderii penale21.

Percheziţia la locul de muncă

Acest gen de percheziţie se efectuează imediat

sau paralel cu percheziţia domiciliară, pentru ca obiectele,

înscrisurile sau valorile ascunse în acest loc să nu fie

distruse sau în depărtate.

Recurgerea la această activitate se face după o

analiză temeinică a necesităţii şi oportunităţii ei, şi de

regulă, cu autorizaţia procurorului22.

Situaţiile când se efectuează percheziţia la locul

de muncă diferă de la cauză la cauză, însă este indicat ca

acestea să se desfăşoare în cazul când infracţiunile

21 Ion Mircea, op. Cit. P. 33522 Art. 111, C.pr.pen.

65

Page 66: Accidente de Munca

săvârşite sunt în legătură cu încălcarea atribuţiilor de

serviciu ale persoanei cerceatte, ori când sunt indicii că la

locul percheziţionat se află obiecte şi înscrisuri ce pot

contribui la aflarea adevărului.

Se recomandă, pe cît posibil, efetuarea lor după

orele de program, eliminând perturbaţiile în activitatea

unităţii şi înlăturând posibilitatea ca alte persoane să ia

cunoştinţă despre măsuri întreprinse de organele de

urmărire penală.

Efectuarea percheziţiei la locul de muncă se face

potrivit regulilor referitoare la percheziţia corporală şi

domiciliară.

Specific la acest gen de percheziţie sunt

următoarele:

- percheziţia se desfăşoară în prezenţa

reprezentantului unităţii;

- martorii asistenţi pot face parte din personalul

unităţii;

- o copie a procesului verbal se lasă

reprezentantului unităţii;

SECŢIUNEA a VI-a

Ridicarea de obiecte şi înscrisuri

În anchetarea cazurilor privind accidentele de

muncă, o importanţă deosebită o prezintă ridicarea de

obiecte şi înscrisuri.

Pentru a se documenta în vederea stabilirii

adevăratelor cauze ale accidentului, anchetatorul penal

trebuie să ridice şi să studieze următoarele documente:

66

Page 67: Accidente de Munca

- fişa de instructaj

- procesul verbal de instructaj

- procesul verbal de constatare a accidentului

- procesul verbal de constatare întocmit de

inspectorul de protecţia muncii

Cu privire la documentaţia care trebuie să existe

în dosar, cât şi cea care trebuie studiată, se pune problema

locului unde aceste documente se găsesc, organul care

depune la dosar aceste documente, momentul când aceste

documente trebuie depuse, momentul când aceste

documente trebuie studiate.

Instruirea muncitorilor cu privire la protecţia

muncii cuprinde trei etape strâns legate între ele:

a) - instructajul general- introductiv

b) - instructajul la locul de muncă

c) – instructajul periodic

După efectuarea instructajului general, în cea de-

a doua etapă, a instructajului la locul de muncă, se

completează fişa individuală de instructaj, care cuprinde :

numele şi prenumele celui instruit, numele, prenumele şi

calitatea celui care a făcut instructajul, enunţarea

materialului la care s-a făcut instructajul şi semnătura

muncitorului care a beneficiar de instructaj.

Instructajul periodic se face cel puţin o dată pe

lună la fiecare loc de muncă, după care se încheie un

proces verbal în care trebuie să se specifice instrucţiunile

care au fost prelucrare şi durata instructajului.

Procesul verbal de instructaj este semnat de către

toţi cei care au participat la organizarea şi desfăşurarea

leui.

67

Page 68: Accidente de Munca

Din practica de anchetă a rezultat de multe ori că

fişele individuale de instructaj şi procesele verbale de

instructaj nu se întocmesc, nu conţin toate datele sau sunt

contrafăcute de persoane interesate, prin semnarea în fals,

a muncitorului accidentat.

Faţă de această stare de lucruri, se impune ca

procurorul sau anchetatoprul penal sesizat de producerea

unui accident de muncă, să procedeze imediat, personal, la

ridicarea în original a fişei individuale de instructaj şi a

ultimului proces verbal de instructaj.

Raţiunea ridicării ultimului proces verbal de

instructaj constă în aceea că trebuie verificat dacă

muncitorul accidentat a fost instruit pentru locul de muncă

unde a fost accidentat. Este recomandabil ca cercetarea

procurorului să se desfăşoare concomitent cu aceea a

inspectorului de stat, pe considerentul că acest organ

specializat poate fi de un real folos în lămurirea problemelor

de ordin tehnic şi orgtanizatoric.

Actul de constatare al inspectorului de stat pentru

protecţia muncii trebuie să cuprinsă: împrejurările în care

s-a produs accidentul, cauzele care au determinat

producerea accidentului, cine se face vinovat de

producerea accidentului şi în ce constă vinovăţia,

sancţiunile contravenţionale aplicate şi măsurile de

prevenire a accidentelor de muncă în viitor.

Şi acest act al inspectorului pentru protecţia

muncii este supus unei analize critice de către procuror sau

anchetatorul penal, având în vedere întregul material

administrat în cauză.

Expertiza documentelor

68

Page 69: Accidente de Munca

În materia accidentelor de muncă, în unele cazuri

se pune problema stabilirii datei întocmiri diferitelor acte

sau a falsificării scrisului ori a semnăturii.

Aceste probleme se referă, în special, la

semnătura victimei pe fişa de instructaj privind normele de

protecţie a muncii sau la menţiunile cuprinse în acte de

calificare profesională a victimei sau a persoanelor care

răspund pentru aplicarea măsurilor de protecţie a muncii.

Uneori, persoana care răspunde pentru aducerea

la îndeplinre a normelor de protecţie a muncii, pentru a nu

se descoperi că nu a făcut instructajul persoanei

accidentate, face menţiunea respectivă în fişa de instructaj

şi semnează în numele victimei.

Din ativitatea practică rezultă o serie întreagă de

procedee folosite în ceea ce priveşte semnarea fişei de

instructaj.

Astfel, fişe semnate de victime, dar pentru un

instructaj vechi, nereînnoit în raport cu noul utilaj, fişe

semnate pentru vechiul loc de muncă, pentru o altă fază

decât cea în care a fost accidentat, fişe semnate în alb sau

prin surprindere (la ridicarea salariului), fişe semnate la

rugăminte, după accident şi fişe falsificate, semnate de alte

persoane într-un mod asemănător asau de-a dreptul

grosolan.

În sfârşit, în unele cazuri, fisele nu apar de loc,

fiind declarate „pierdute”.

Examinarea semnăturilor falsificate, executate

sau desenarea sau imitarea semnăturii altei persoane,

constituie obiectul expertizei scrisului.

69

Page 70: Accidente de Munca

Dacă, însă, pentru reproducerea unei semnături

s-au utilizat mijloace sau procedee tehnice, o asemenea

examinare constituie una din formele expertizei tehnice a

actelor.

În general, expertiza tehnică a actelor trebuie să

rezolve:

- dacă actul a suferit vreo modificare şi în caz

afirmativ, care anume menţiuni au fost modificate şi care a

fost cuprinsul actului iniţial;

- prin ce procedee s-au făcut aceste modificări;

- ce instrumente şi materiale s-au utilizat pentru

efectuarea modificărilor;

În ractica de anchetă, se iveşte deseori

necesitatea de a stabili prin compararea scrisului, dacîă un

act este scris sau semnat de o anumită persoană.

Pentru a stabili dacă o semnătură este executată

de oo anumită persoană, este necesar ca scrisul supus

examinării să fie comparat cu scrisul altei persoane .

Materialul de comparaţie constă în probe de scris ale

presupusului executant al semnăturii.

Probele de scris trebuie culese astfel învât

studierea lor să permită formarea unei constatări complete

asupra scrisului persoanei respective, asupra

caracteristicilor scrisului, asupra variaţiilor şi modificărilor

caracteristicilor.

Materialul de comparaţie în probleme privind

identificarea persoanelor după scris este de două categorii:

scris liber şi scris experimental.

Probele libere sunt semnăturile executate de

persoana bănuită înainte de începerea anchetei, adică în

70

Page 71: Accidente de Munca

acea perioadă de timp când persoana respectivă nu a

prevăzut posibilitatea folosirii acestor semnături drept

model de comparaţie.

Probele libere trebuie culese dintre semnăturile

întocmite aproximativ în acelaşi timp, cu efectuarea actului

de examinat, să aibă un conţinut asemănător cu al actului

de examinat, să aibă aceeaşi destinaţie.

La expertiza semnăturilor, trebuie să se aibă în

vedere posibilitatea existenţei unor forme variate de

realizare a semnăturilor. Semnătura poate să conţină toate

literele din care se compune numele, ori numai o parte

dintre ele, după cum poate să fie compusă numai din unele

trăsături.

Probele experimentale sunt alcătuite din probele

executate la cererea organului de anchetă. Probele

experimentale pot fi obţinute în două moduri:

- prin dictare

- prin invitarea persoanei respective de a scrie cu

propria ei mână un anumit act

Cu ocazia dictării, este necesara ca în măsura

posibilităţilor, să fie respectate toate condiţiile în care a fost

întocmit actul supus expertizei, de exemplu a se scrie pe o

hârtie asemănătoare în ceea ce priveşte calitatea, forma,

precum şi cu instrumente de scris similare.

SECŢIUNEA a VII-a

Efectuaarea expertizelor judiciare

Cercetarea accidentelor de muncă implică de cele

mai multe ori, efectuarea unor expertize judiciare din cele

71

Page 72: Accidente de Munca

mai diferite domenii: tehnice, criminalistice, medico-legale,

etc.

Expertizele tehnice au ca obiectiv clarificarea

aspectelor legate de funcţionarea utilajelor şi instalaţiilor,

respectarea procesului tehnologic, al reţetelor de fabricaţie,

etc. Experţii vor fi aleşi din domeniul corespunzător locului

de muncă: construcţii de maşini, agricultură, sector minier,

sector forestier, etc.

Pentru dispunerea expertizei, organele de

urmărire penală trebuie săă cunoască specificul locului de

muncă, procesul tehnologic, etc, pentru a putea formula

întrebări şi obiective ce sunt de competenţa expertului şi a

putea înţelege şi interpreta în mod critic rapoartele de

expeertiză.

Expertizele criminalistice pot avea obiective din

cele mai diferite după specificul locului de muncă, iar

uneori privesc cercetarea criminalistică a scrisului

(autenticitatea unor acte, semnături false în fişele de

protecţie a muncii, etc) cercetarea urmelor de picior, a

urmelor de deget, etc,.

Expertiza medico-legală priveşte atât examinarea

persoanelor rămase în viaţă cât şi autopsia cadavrelor

(întregi sau fragmentate în accidente cu consecinţe

deosebit de grave).

La examinarea persoanelor accidentate expertiza

trebuie să stabilească dacă persoana rămasă în viaţă

prezintă o infirmitate permanentă, care este durata

incapacităţii de muncă, dacă accidentul a produs o

invaliditate, etc.

72

Page 73: Accidente de Munca

La cercetarea accidentelor de muncă mortale

expertiza medico-legală trebuie să stabilească existenţa

legăturii de cauzalitate între accident şi moartea survenită

la locul de muncă se poate datora şi altor cauze: boli

preexistente, consum excesiv de băuturio alcoolice, căderi

întâmplătoare, fără o legătură cu procesul de producţie

(loviri intenţionate sau lovici din culpă aplicate de colegii

de muncă sau de superiori, etc)23.

CAPITOLUL V

TACTICA CERCETĂRII ACCIDENTELOR DE MUNCĂ

PRODUSE ÎN ÎMPREJURĂRI DEOSEBITE

SECŢIUNEA I

Accidentul de circulaţie –accident de muncă

În sensul Legii 90/1996, accidentele de circulaţie,

în anumite condiţi pot fi considerate accidente de muncă.

Cercetarea accidentelor de circulaţie, de regulă,

începe cu cercetarea la faţa locului, ascultarea martorilor

care au cunoştinţă despre faptă, continuând cu urmărirea

autovehiculelor dispărute, efectuare de reconstituiri,

ordonarea de expertize sau de constatări tehnico-ştiinţifice.

Cercetarea locului accidentului trebuie efectuată

cît mai repede, din momentul primirii sesizării, atât pentru a

nu se distruge probele, cât şi ân vederea degajării şi redării

în circulaţie a segmentului de drum respectiv.

Organul judiciar formează echipa de cercetare şi

pregăteşte mijloacele tehnice necesaare, iar la faţa locului,

în faza statică, delimitează şi izolează locul accidentului ,

23 A. Ciopraga, I. Iacobuţă, op. Cit. 412-413

73

Page 74: Accidente de Munca

acordă primul ajutor victimelor, culege primele informaţii în

legătură cu modul producerii accidentului.

În faza dinamică, se caută, se evidenţiază şi se

ridică urmele create şi descoperite la faţa locului. Urmele

mai des întâlnite sunt ori cele lăsate de roţile

autovehiculului, de cânge, cioburile rezultate din spargerea

geamurilor, resturi de piese sau obiecte provenite, de la

autovehicule, ori din încărcătura lor, pelicule de vopsea

desprinse din caroserie, leziuni pe corpul victimelor,

distrugeri ale îmbrăcămintei.

SECŢIUNEA a II-a

Cercetarea accidentelor de muncă în sectorul

forestier

Cercetarea locului faptei în infracţiuni la protecţia

muncii în sectorul forestier prezintă o serie de caracteristici

izvorâte din complexul acestei activităţi, care îi imprimă o

particularitate deosebită.

Deosebit de acestea, cercetarea locului faptei în

masivele muntoase şi subcarpatice prezintă dificultăţi mai

mari decât atunci când se efectuează în alte zone de relief,

datorită atât inaccesibilităţii terenului care îngreunează

pătrunderea în zona accidentului, cât şi condiţiilor

atmosferice: vânturi puternice, zăpadă, gheaţă, avalanşe

specifice altitudinilor mari.

Uneori, deşi se pătrunde până la locul faptei,

totuşi nu se poate efectua imediat cercetarea, existând

pericolul de probuşire a copacilor care ameninţă viaţa

oamenilor.

74

Page 75: Accidente de Munca

De asemenea, în păduri, locul faptei îşi schimbă

mai iute aspectul datorită factorilor atmosferici foarte

activi în zona forestieră (ploaie, vânt, zăpadă), care acoperă

sau alterează urmele. Dificultăţi mai provin şi din lipsa

surselor de informare. În cauzele privind accidentele de

muncă, în legătură cu exploatarea pădurilor , cercetarea

locului faptei se efectuează potrivit regulilor şi procedeelor

comune elaborate de criminalistică pentru această

activitate de anchetă, indiferent de natura cauzei penale în

care ea apare ca necesară.

Totuşi, diversitatea şi specificul diferitelor

operaţiuni şi faze de lucru din cadrul procesului de

exploatare a pădurilor, natura instrumentelor şi a u7neltelor

de lucru utilizate, în executarea acestor faze şi operaţiuni,

ca şi natura specifică a urmelor create, imprimă cercetării

locului faptei în această categorie de cauze, o serie de

trăsături specifice pe care anchetatorul penal trebuie să le

aibă în vedere.

Una din trăsturile specifice ale cercetării locului

faptei în cauzele privind accidentele de muncă în legătură

cu exploatarea pădurilor constă în aceea că, ţinând seama

de natura acestor fapte, în cadrul ei anchetatorul penal nu

va căuta în primul rând la locul faptei o serie de urme

specifice altor cauze penale, ca de exemplu: urme digitale,

palmare, de încălţăminte sau gloanţe, şi se va strădui să

lămurească problemele de ansamblu şi de amănunt ale

operaţiei de lucru, în legătură cu executarea căreia s.-a

produs accidentul, va fixa poziţia victimei în ambianţa de la

locul faptei, va examina cauzele şi împrejurările producerii

accidentului, urmele şi alte probe materiale descoperite în

75

Page 76: Accidente de Munca

teren , precum şi stările materiale de natură a duce la

stabilirea adevătului, în cauza penală respectivă.

În cazul cercetării locului faptei în cazurile de

accidente în legătură cu exploatarea forestieră, problemele

generale pe care trebuie să le lămurească anchetatorul

penal, se referă la stabilirea naturii operaţiunilor de lucru în

legătură cu executarea cărora a fost accidentată victima, a

procedeului de execuţie a acestei operaţiuni, calitatea

executării diferitelor operaţiuni de lucru.

Examinarea atentă şi fixarea corespunzătoare a

adiferitelor stări materiale constatate la locul producerii

accidentului de muncă în legătură cu lucrările de exploatare

forestieră constituie una din principalele preocupări ale

anchetatorului. Aceste stări materiale se referă la materialul

lemnos exploatat, la natura şi relieful solului din zona

accidentului, la leziunile de pe corpul victimelor, precum şi

la urmele şi alte probe materiale constatate pe teren

În ceea ce priveşte natura şi relieful solului din

zona accidentului, în procesul verbal trebuie să se

precizeze dacă zona accidentului este situată în pantă sau

reprezintă o suprafaţă orizontală, dacă terenul este

accidentat, cu denivelări, cu alunecări, natura vegetaţiei în

această zonă, dacă a fost curăţatt de rădăcini şi cioate

înainte de începerea lucrărilor de exploatare şi pe tot

parcursul desfăşurării acestora.

În ceea ce priveşte examinarea şi descrierea

cadavrului, în procesul verbal trebuie să se consemneze

poziţia cadavrului, faţă de sursa de pericol, arbore, stivă de

lemne, unealtă sau instrument de lucru, denumirea corectă

din punct de vedere medico-legal a leziunilor de pe corpul

76

Page 77: Accidente de Munca

cadavrului şi a caracteristicilor acestora (lungime, lăţime,

profunzime, localizare), petele de sînge, aspectul şi starea

îmbrăcămintei, deteriorarea acesteia, precum şi

împrejurările negative constatate (lipsa urmelor de sânge

sub şi în apropierea cadavrului ce prezintă leziuni multiple,

lipsa oricăror surse de pericol: arbore doborât, trunchi de

arbori rostogoliţi, unelte de lucru folosite de victimă).

Leziunile de pe corpul victimei sunt caracteristice

muncii în legătură cu efectuarea căreia s-a produs

accidentul şi natura uneltelor folosite.

Astfel, în cazul accidentelor în legătură cu

operaţiunile de doborâre, leziunile provocate de arborii în

cădere se prezintă sub forma unor compresii toracice,

zdrobiri de craniu cu înfundări, fracturi de boltă şi bază

craniană, fracturi ale coloanei vertebrale cu sau fără

secţionarea măduvei spinării.

În accidentele produse în legătură cu operaţia de

fasonare sunt caracteristice leziuni ale membrelor

superioare şi inferioare, produse prin scăparea uneltei de

către victimă, iar rostogolirea trunchiurilor poate produce

fracturi sau striviri.

În legătură cu accidente de scos apropioat a

materialului lemnos, sunt caracteristice fracturile şi strivirile

multiple, cauzate prin prăbuşirea sau desprinderea din

funicular a buştenilor.

Toate stările materiale trebuie fixate cu ajutorul

fotografiei operative.

Cadavrul este indicat să fie fixat cu două

fotografii şi anume:

77

Page 78: Accidente de Munca

- o primă fotografie să prezinte cadavrul

împreună cu mediul înconjurător pe o rază cît mai mare;

- o a doua fotografie, prin care se fixează cadrul

independent de acest mediu.

Descrierea corectă în procesul verbal de

cercetare a locului faptei în accidentele în legătură cu

lucrările de exploatare forestieră, a urmelor lăsate de

uneltele de lucru şi îndeosebi, a urmelor de tăiere, necesită

unele cunoştinţe privind modul de formare a acestora.

Urmele de tăiere se întâlnesc cu ocazia cercetării

la faţa locului atât în cazul accidentelor ce se produc în

legătură cu lucrările de doborâre a arborilor, cât şi cele de

fasonare la executarea cărora se utilizează uneltele tăioase.

Aceste urme prezintă imprimări în masa fibroasă

a caracteristicilor de microrelief ale lamei tăioase care apar

pe ambele părţi ale lemnului.

Din punct de vedere al criminalisticii, urmele

tăioase sunt: urme dinamice, de adâncime, de provenienţă

mecanică, reprezentând porţiuni relativ plane sau mai mult

sau mai puţin curbe, în care carateristicile de microrelief ale

lamei tăioase se imprimă sub forma unor striaţiuni rectilinii

sau cercuri dispuse paralel unele faţă de celelalte.

Adâncimile imprimate în urme reprezintă părţile

proeminente ale lamei tăioase a uneltei folosite, iar

striaţiunile sub formă de ridicăruti.

Este necesar ca anchetatorii penali să ridice, în

toate cazurile, de la locul accidentului, în afară de celelalte

obiecte, şi aşchiile şi surcelele pe care le găsesc în zona

accidentului şi pe care, de cele mai multe ori, sunt mai bine

imprimate urmele create de instrumentele de tăiere.

78

Page 79: Accidente de Munca

SECŢIUNEA a III-a

Cercetarea infracţiunilor la protecţia muncii

în sectorul exploatării miniere

1. Accidentele de muncă în legătură cu

deschiderea,săparea şi susţinerea lucrărilor miniere

Practica de anchetă penală arată că cercetarea

locului faptei ca acţiune iniţială , imediată şi obligatorie nu

se efectuează în toate cazurile. Aceasta are drept

consecinţă faptul că nu se pot stabili cauzele tehnice şi

organizatorice care au produs prăbuşirea, surparea sau

căderea rocilor, nu se pot stabili împrejurările de fapt,

precum şi persoanele care poartă răspunderea pentru

nerespectarea normelor de tehnica securităţii muncii.

După sosirea la locul faptei şi înainte de a se

trece la cercetarea propriu-zisă, se va verifica în ce măsură

în situaţia iniţială de la locul faptei s-au produs anumite

modificări şi în ce au constat acestea.

Cercetarea locului faptei trebuie să se facă

imediat după ce s-au luat toate măsurile de lichidare a

avariilor.

Spre deosebire de alte genuri de infracţiuni, în

accidentele de muncă în sectorul minier, cercetarea locului

faptei se va face doar după ce echipele de salvare au creat

condiţiile prielnice pentru înlăturarea oriăror posibilităţi de

producere a unor noi accidente.

Cercetarea locului faptei în accidentele de muncă

produse prin prăbuşiri, surpări şi căderi de rocă presupune

cunoaşterea modului cum a fost organizat procesul de

79

Page 80: Accidente de Munca

producţie, felul cum se reflectă acest proces în

documentaţia existentă în mină, determinarea cauzelor

care au făcut posibilă survenirea accidentului.

Este foarte important să se stabilească data

exactă când au fost construite susţinerile în practica de

anchetă fiind cunoscute şi cazuri cînd asemenea lucrări se

efectuează abia după producerea accidentului, incovându-

se cu totul altecauze care au dus la accidentarea victimei.

Astfel, într-o cauză examinându-se locul faptei, s-a

constatat că scândurile cu care era căptuşită lucrarea de

susţinere avea la extremităţi urme proaspete de tăiere cu

ferăstrăul, precum şi urme proaspete de adâncime create

prin lovire cu ciocanul. Interpretarea acestor urme în funcţie

de data la care a avut loc accidentul a dus la concluzia că

susţinerea de la locul faptei a fost executată abia după

produicerea accidentului, concluzie care a fost confrimată

de anchetă.

Se va cerceta minuţios atât locul de muncă unde

victima a fost accidentată realmente cţt şi locul unde

aceasta trebuia să se găsească conform obligaţiilor de

serviciu, stabilind în acest fel unele împrejurări legate de

deplasarea accidentatului dintr-un loc în altul, caracterul

munci pe care trebuia să o efectueze, dacă plecarea

victimei de la locul său de muncă a fost anunţată

superiorilor săi, dacă accidentarea victimei nu s-a datorat

unor dispoziţii greşite din partea unor anumite persoane.

În cercetarea locurilor unde prăbuşirile sau

surpările de rocă se datoresc instalaţiilor de susţinere vechi

se vor lua probe din aceste bucăţi de lemn putrezite. La fel

se va proceda şi atunci când lemnul folosit la construirea

80

Page 81: Accidente de Munca

susţinerii avea defecţiuni cum ar fi: carii, ciuperci, noduri

peste numărul normal, curbare accentuată, etc, pentru ca

acestea să nu dispară pe parcurs, făcând imposibilă

efectuarea unei expertize tehnice prin care să se

stabilească dacă acest material corespundea sau nu din

punct de vedere al rezistenţei.

În cazul în care accidentul s-a produs în lucrări

miniere de cercetare, deschidere, pregătire şi abataj în roci

cu pericol de erupţii de apăm, în apropeierea unor lucrări

vechio cu acumulări de ape, se va stabili în timpul sau

imediat după cercetarea locului faptei dacă asemenea

lucrări s-au efectuat pe baza proiectelor aprobate de

direcţia tutelară.

Indiferent de natura accidentului produs prin

prăbuşire, surpare sau cădere de rocă, survenite ca urmare

a copturii sau susţinerii necorespunzătoare, precum şi cele

cauzate de viituri de ape, se va acorda o deosebită atenţie

fixării tuturor urmelor şi probelor materiale de la locul

faptei.

Urmele descoperite, distanţa, forma, înălţimea la

care se găsesc, amplasamentul dintre diferite urme, etc., se

vor fixa prin mijloace procesuale şi criminalistice cunoscute:

întocmirea procesului verbal, executarea fotografiilor,

întocmirea schiţelor, confecţionarea mulajelor etc, sau prin

ridicarea unor dintre acestea în cazul în care greutatea şi

mărimea lor permit (bucăţi din materialul de susţinere

folosit, căşti de protecţie, etc).

2. Particularităţile cercetărirlor în cauzele privind

circulaţia şi transportul în subteran

81

Page 82: Accidente de Munca

În cauzele privind accidentele de muncă în

legătură cu transportul şi circulaţia în subteran, cercetarea

locului faptei prezintă unele particularităţi determinate de

specificul operaţiunilor legate de transportul în subteran,

dar mai su seamă de felul transportului şi specificului

obiectelor (vase de transport, mijloace de tracţiune, cabluri,

legături, etc) ce urmează a fi examinate, precum şi de

natura accidentului produs (deraiere, tamponare, călcare de

persoane, prăbuşiri, etc).

Cu ocazia cercetării locului faptei, trebuie să se

examineze liniile ferate, macazurile, terasamentele şi

susţinerea galeriei, pentru a se stabili dacă acestea sunt

întreţinute în bună stare. În procesul verbal de cercetarea

locului faptei este necesar să se consemneze dacă pe linie

există obiecte care ar putea să împiedice transportul , dacă

în apropierea locului unde se executau lucrări de reparaţii

există montate semnalizatoare şi opritoare, precum ţi toate

defecţiunile sau stricăciunile constatate la galerii, linii ferate

şi vagonete de transport. Este de asemenea necesara ca în

cazul accidentelor în legătură cu deraieri de vagoane, să se

consemneze în procesul verbal prezenţa sau absenţa la

locul avariei sau în apropierea acestuia a unor obiecte care

ar fi putut servi la ridicarea vagonetelor deraiate.

În cadrul cercetării locului faptei în cauzele

privind accidentele de mincă în general şi accidente în

legătură cu transportul şi circulaţia în subteran, în special ,

prezintă o importanţă deosebită în determinarea corectă a

naturii şi modului de producere a leziunilor de pe corpul

victimei, descrierea precisă a acestora în procesul verbal,

prezenţa lucrătorului operativla autopsie şi efectuarea

82

Page 83: Accidente de Munca

expertizei medico-legale, verificarea minuţioasă a

declaraţiilor persoanelor ascultate în cauză ca şi stabilirea

precisă a modului de producere a leziunilor pe carea

expertizei medico-judiciare. Aceste acţiuni sunt de natură a

rezolva contradicţiile aparente ce se ivesc în cauză,

contribuind la stabilirea şi reţinerea unei stări de fapt reale.

Şi în cauzele privind accidentele de muncă în

legătură cu transportul şi circulaţia în subteran, ca şi în

celelalte cauze privind accidentele de mină în general, este

necesar ca, după terminarea cercetării locului faptei, sau

concomitent cu aceasta, conducătorul echipei să se

îngrijească de asigurarea evidenţelor şi a documentelor de

mină, necesar a fi ridicate, consultate sau consemnate în

actele procesuale pentru documentarea temeinică în

legătură cu unele probleme tehnice privind stabilirea

cauzelor producerii accidentului, care formează obiectul

cauzei penale respective şi să studieze aceste forme de

evidenţe şi documente.

83

Page 84: Accidente de Munca

ÎNCHEIERE

Etapa actuală de tranziţie la un nou regim politic

şi economic pe care o parcurge ţara noastră, impune

restructuraraea şi adaptarea întregului sistem legislativ cu

privire la protecţia muncii.

Legat de aceasta din urmă, prima trăsătură care

se remarcă este dispariţia aproape în totalitate a

responsabilităţilor impuse de lege la nivelul

departamentelor şi ministerelor în legătură cu protecţia

muncii, concomitent cu extinderea lor asupra sectorului

privat.

În al doilea rând şi legat de prima caracteristică,

noul sistem legislativ conduce la concentrarea răspunderilor

şi competenţelor la nivelul întreprinderi, ceea ce implică o

delimitare clară aobligaţiilor şi drepturilor factorilor implicaţi

în procesul muncii.

Un alt element definitoriu care reprezintă implicit

şi o cerinţă, pentru realizarea efectivă a securităţii muncii şi

evitarea accidentelor de muncă este corelarea, atât la nivel

de autoritate publică, dar mai ales de întreprindere, cu

celelalte subsisteme legislative prin care se asigură

protecţia socială.

În fine, o caracteristică deosebit de importantă

este adaptarea sistemului legislativ la reglementările

internaţionale, în speţă ale Organizaţiei Internaţionale a

84

Page 85: Accidente de Munca

Muncii şi ale Uniunii Europene, ţinându-se seama de

structura economică, experienţa, mijloacele financiare şi

contextul politic şi social din România.

O altă concluzie ce se desprinde şi se impune de

lege ferenda este introducerea lezării psihice a omului, în

unele cazuri, ca fiind accident de muncă.

B I B L I O G R A F I E

1. Matei Basarab – Criminalistica, Cluj, 1969

2. Aurel Ciopraga – Criminalistica (Elemente de tactică)

Universitatea A.I.Cuza , Iaşi, 1986

3. Aurel Ciopraga – Criminalistica, Tratat de tactică, Editura

Gama, Iaşi, 1996

4. Aurel Ciopraga, I. Iacobuţă – Criminalistica, Ed. Fundaţia

Chemarea, Iaşi, 1996

5. Ion Mircea – Criminalistica, Ed. Fundaţia Chemarea, Iaşi,

1994

6. Emilian Stancu – Tratat de Criminalistică, Ed. Universul

Juridic, Bucureşti, 2002

7. Camil Stanciu – Criminalistica, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1972

8. Al. Darabonţ, Stefan Pece – Protecţia Muncii, Institutul de

Cercetări Ştiinţifice pentru Protecţia Muncii, Bucureşti, 1996

9. XXX Anchetarea infracţiunilor la protecţia muncii în

sectorul exploatării forestiere. Lucrare editată de un

colectiv de procurori de la Procuratura Generală a

României, Bucureşti, 1996 (pentru uz intern).

10. XXX Anchetarea infracţiunilor la protecţia muncii în

sectorul exploatării miniere. Lucrare editată de un colectiv

85

Page 86: Accidente de Munca

de procurori de la Procuratura Generală a României,

Bucureşti, 1996 (pentru uz intern).

11. S. Ghimpu, I.T. Ştefănescu, Ş. Belingrădeabânu, Gh.

Mohanu – Dreptul muncii, tratat, vol. II, Ed. Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1982.

12. S. Ghimpu, Al. Athanasiu, Gh, Brebol, A. Popescu –

Codul Muncii, comentat şi adnotat, Ed. Politică, Bucureşti,

1099.

13. S. Ghimpu, S.V. Stănoiu – Acidente de muncă şi bolile

profesionale în legislaţia României, revista Justiţia Nouă, nr.

3/1966.

14. P. Pufan – Psihologia Muncii, E.D.P., Bucureşti, 1978.

15. E. Stancu – Criminalistica, E.D.P., Bucureşti, 1994.

16. C. Suciu – Criminalistica, E.D.P. Bucureşti, 1972

17. I. Mircea – Criminalistica, E.D.P. Bucureşti, 1979

18. C. Aioniţoaie – Curs de criminalistică, vol. III, Metodica

criminalistică, partea a doua, editat de Ţşcoala militară de

ofiţeri a Ministerului de Interne, Bucureşti, 1977.

19.V. Papadopol, M. Popovici – Repetoriu alfabetic de

practica judiciară în materie penală pe anii 1976 –

1980,E.D.P. Bucureşti, 1982.

20. Tactica criminalistică, Editată de Ministerul de interne,

bucureşti, 1989.

21. Ieronim Ursu, I.D. Cristescu – Ghidul procurorului

criminalist, vol. I, II, III, Timişoara, 1994

22. I. Argeşeanu – Criminalistica şi medicina legală, Ed.

Ministerului de Interne, Bucureşti, 1996

23. V. Greblea, S.T. Szoke, T. Medreanu – Astecte specifice

privind cercetarea la faţa locului în accidentele de muncă

produse în sectorul minier, în PCC nr. 2/81.

86

Page 87: Accidente de Munca

24. E. Stancu – Investigarea ştiinţifică a infracţiunilor , vol. I,

TUB, 1986

87


Recommended