acceptarea diferentelor

ACCEPTAREA DIFERE�ŢELOR

Proiect finanţat de

UNIUNEA EUROPEANA

Material editat în cadrul proiectului „Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian”, proiect implementat de Asociația Formare, Dezvoltare, Asistență Forda Buzău în parteneriat cu Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Buzău.

Autor Taisia Trica

Program de dezvoltare a abilităților de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian

ACCEPTAREA DIFERE)ȚELOR

2

CUPRI)S

Cap. Denumire capitol Pagina

I Identitatea adolescenţilor în spaţiul social 2

II Educaţia interculturală 5

III Stereotipuri şi prejudecăţi 9

IV Combaterea discriminării 15

V Toleranţa 30

Bibliografie 34



3

I. IDE)TITATEA ADOLESCE)ŢILOR I) SPAŢIUL SOCIAL

Conceptul de identitate, în psihologia socială, defineşte interacţiunea psihologicului cu

socialul, la nivelul fiecărui individ. Individul se construieşte pe sine prin raportare la alţii şi la

societate. El îşi formează o conştiinţă socială prin care îşi articulează calităţile personale şi

propria existenţă la existenţa celorlalţi.

Prin identitate actualizăm, la nivel individual, caracteristicile mediului social. Individul

înglobează, la nivelul personalităţii, influenţele şi reprezentările sociale pe care mediul socio-

cultural i le oferă, formând "nodul dur" al gândirii sale, al manierei în care se raportează la

alţii şi îşi evaluează propria poziţie. Identitatea este deci produsul unui proces interactiv dintre

individ şi câmpul social.

Societăţile sunt confruntate cu o problematică acută, determinată de noile schimbări

sociale. Oamenii se întreabă tot mai mult asupra sensurilor şi impactului vieţii comunitare şi

profesionale, a influenţei pe care-l are ideologicul şi politicul asupra conştiinţei noastre.

Raportându-ne la tot ceea ce ne înconjoară şi la evoluţia noastră în acest context, ne

punem adesea întrebări cu privire la identitatea noastră. Oamenii nu trăiesc separat, ci într-un

context social, aparţinând unor grupuri, categorii sociale şi profesionale.

O concepţie acum abandonată este aceea că identitatea se elaborează în cursul primilor

ani de viaţă şi se desăvârşeşte destul de repede. În realitate procesul de formare a identităţii

este un proces complex, marcat de discontinuităţi, care nu se încheie niciodată şi implică

numeroase experienţe de viaţă, conflicte, transformări. Este un proces de dinamică personală

într-un context dat.

În adolescenţă efortul identitar joacă un rol capital în măsura în care permite individului

să se integreze exigenţelor sociale, marcând diferite etape ale evoluţiei sale.

Adolescenţa este o perioadă în dezvoltarea organismului uman,care urmează pubertăţii şi

precede starea de adult.



4

Este cuprinsă, în general, între 14 şi 19 ani, având multiple aspecte particulare de la

individ la individ. Se caracterizează prin dezvoltarea fizică şi neuropsihică.

E timpul în care se conturează personalitatea.

Identitatea este conştiinţa clară a unei persoane (imaginea despre sine) despre cum se

percepe pe sine însăşi şi despre ceea ce gândesc alţii despre ea. Identitatea se formează

progresiv şi presupune identificarea propriilor valori, interese şi abilităţi, evaluarea capacităţii

de a lua decizii şi de a face faţă diverselor situaţii, alegerea vocaţiei, alegerea profesiei şi a

partenerului de viaţă, a stilului şi drumului de viaţă.

Descoperirea identităţii proprii presupune aflarea răspunsurilor la întrebările majore

ale vieţii:

- Cine sunt eu ?

- Care este drumul meu în viaţă ?

Adolescenţii sunt într-un proces de a se înţelege pe ei înşişi şi de aceea au un

comportament în permanentă schimbare. Adolescenţii au dorinţa de a se realiza şi de a fi unici

şi adoptă trei tipuri de conduite: fie de revoltă, fie de închidere în sine, fie de exaltare şi

afirmare.

Într-un studiu condus pe aproximativ 8.000 de adolescenţi, autorii au identificat 7

obiective pe care majoritatea adolescenţilor caută să le atingă în mod intuitiv în perioada

adolescenţei:

1. Realizările - satisfacţia de a realiza o performanţa într-un anumit domeniu.

2. Prietenii - lărgirea grupului de prieteni prin legarea de noi prietenii şi păstrarea lor.

3. Sentimentele - înţelegerea propriei persoane prin împărtăşirea propriilor sentimente,

trăiri cu o altă persoană.

4. Identitatea - sentimentul de a şti "cine sunt", de a fi recunoscut ca o persoană de

valoare.

5. Responsabilitatea - încrederea de a şti că "pot să stau pe picioarele mele şi să iau

decizii responsabile".

6. Maturitatea - transformarea din copil în adult.

7. Sexualitatea - acceptarea responsabilităţii noului rol ca fiinţă sexuală.



5

Deasemeni caracteristic acestei perioade este sentimentul chinuitor de inferioritate, de

îndoială de sine. Toţi adolescenţii şi nu numai ei, luptă cu acest sentiment trecător, care nu

trebuie să se transforme într-o atitudine de o viaţă.

Familia, mediul de viaţă şi şcoala sunt factori determinanţi ai dezvoltării complete şi

complexe a copiilor. Împreună trebuie să colaboreze pentru ca fiecare elev, indiferent de

particularităţile sale, să poată deveni un membru independent al comunităţii în care doreşte să

se integreze.

Cele trei aspecte preţuite cel mai mult în societatea noastră de astăzi: frumuseţea fizică,

inteligenţa, banii şi în aceste domenii apare sentimentul de inferioritate.

Societatea pune în valoare frumuseţea fizică mai mult decât trebuie ( filmele, show-urile

de televiziune) şi te face să te simţi vinovat că nu eşti perfect şi tânăr toată viaţa.

Un criteriu de valoare pentru foarte mulţi tineri este banul şi ei cred că cei bogaţi sunt

mai fericiţi , mai apreciaţi, mai importanţi. Adolescenţa este şi perioada în care se alege un

model.

Ce modele putem urma: părinţii, profesorii, preoţii, persoanele consacrate, sfinţii sau

fotbaliştii, dansatoarele, cântăreţii? Familia ar trebuie să fie model şi "însoţitoare" permanentă

a copilului care devine adolescent, tânăr şi la rândul lui părinte. Ne dorim ca familiile să fie

modele, dar trebuie să recunoaştem că nu toate familiile sunt model pentru fiii lor.

Familia este unul din factorii care prin legea nescrisă a naturii, dar şi prin legea scrisă a

drepturilor omului, are obligaţia de a oferi un climat fundamental atât afectiv, cât şi ocrotitor.

Familia defineşte viitorul comportament pro-social al tânărului.

Experimentele au demonstrate că cea mai bună metodă de susţinere afectivă şi

stimulare motivaţională este lauda, încurajarea, în timp ce cearta , bătaia, critica dacă sunt

continuate , se soldează cu destructurări ale personalităţii, chiar cu nesupunere în faţa

autorităţii , iar cea mai dureroasă formă de raportare la succesul şi eşecul elevilor este

nepăsarea, ignorarea, pentru că aceasta nu determină trăiri psihice afective pozitive sau

negative şi se soldează cu sentimentul izolării.



6

II. EDUCAŢIA I)TERCULTURALĂ

,,Dumnezeul tău este evreu,

Maşina pe care o ai este japoneză.

Pizza este italiană,

Iar couscous-ul este algerian.

Democraţia pe care o practici este grecească.

Cafeaua ta este braziliană.

Ceasul îţi este elveţian.

Cămaşa este indiană.

Radioul tău este coreean.

Cifrele tale sunt arabe

Scriitura îţi este latină,

şi ...îi reproşezi vecinului tău că este străin.”

Este un truism afirmaţia că societatea noastră actuală devine din ce în ce mai accentuat

pluriculturală. Se ştie, de asemenea, că educaţia este, în principal, o activitate de transmitere şi

difuzare a culturii. Graţie acesteia, cultura se propagă de la o generaţie la alta, îmbogăţindu-se

şi diversificându-se continuu.

Spaţiul existenţei individuale, în acest sfârsit de secol, depăşeşte limitele tradiţionale

ale ambianţei originare, de formare şi socializare iniţiale.Întâlnirea şi dialogul culturilor, în

ciuda disţanţelor care le separă în timp şi spaţiu, sunt inevitabile şi, în multe cazuri,

problematice şi complexe. Se pot astfel constata numeroase efecte disfuncţionale precum

eşecul în adaptarea mutuală, ambiguităţi identitare sau de comportament, refuzul şi percepţia

slabă a alterităţii. Problema coexistenţei diferitelor culturi în sânul aceleiaşi societăţi este,

după părerea multora, o sfidare destul de deconcertantă a prezentului şi viitorului.

Când un individ se situează între două culturi există riscul apariţiei unui dezechilibru

transcultural, deoarece apare o tensiune între valorile specifice celor două sisteme culturale; în

acest tranzit cultural, individul riscă să se „rătăcească", deoarece valorile „vechi" nu sunt

(încă) validate şi confirmate în cultura nouă, de inserţie. Criteriile axiologice sunt prost

reperate sau nu sunt identificate. Se pare că e necesară o anumită perioadă de timp, de

acomodare, pentru discernerea sau descoperirea valorilor analoge ale „noii" culturi (sau



7

valorile „de substituţie"), în vederea stabilirii unui referenţial valoric restructurat, din

perspectiva căruia să se poată descifra satisfăcător noul spaţiu spiritual.

Persoana care pătrunde într-un alt orizont cultural se va vedea confruntată cu un alt

sistem de percepţie a realului, cu un ansamblu de viziuni culturale specifice asupra timpului şi

spaţiului, cu un mod diferit de relaţionare cu altul în situaţia creată, trebuie să se exploateze

simbolurile comune, elementele culturale asemănătoare care fac o breşă şi pot facilita

„trecerea" dintr-o lume (cu valorile ei) în alta, mai bogată şi mai permisivă la valori

eterogene. Pentru înţelegerea mutuală, este necesară o negociere a sistemului de referinţe

comune între partenerii acestui schimb. Elementele comune se pot converti în suporturi pentru

catalizarea procesului de integrare.

Diversitatea culturală nu mai este un prejudiciu, ci o realitate care trebuie fructificată.

Pluralitatea culturală pune nu numai problema apărării diferenţelor, ci a dialogului cultural,

care recunoaşte că fiecare trebuie să contribuie la îmbogăţirea experienţei umane şi că fiecare

dintre ele este un efort de universalizare a unei experienţe particulare.

Interculturalismul implică înţelegerea, aprecierea şi valorizarea culturii proprii la care

se adaugă respectul bazat pe o informare autentică şi pe construirea curiozităţii faţă de cultura

etnică a celuilalt. Interculturalitatea este un proces ce se produce la intersecţia dintre culturi,

nefiind un scop în sine, dar care poate deveni o finalitate atunci când sunt sesizate

transformările nefireşti sau comportamentele nefaste la acest nivel de intersectare a culturilor.

DE REŢI)UT:

EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ este una

din dimensiunile EDUCAŢIEI

INTEGRALE. Criterii de succes în

realizarea educaţiei interculturale:

a) asigurarea unei balanţe între diferitele finalităţi majore ale educaţiei (scopuri culturale,

profesionale de calificare , sociale, de dezvoltare profesională);

b) asigurarea de oportunităţi pentru comunicare şi cooperare, chiar între grupuri diferenţiate;

c) asigurarea de şanse egale de educaţie;

d) reflectarea diverselor realităţi specifice societăţilor multiculturale prin toate tipurile de

curriculum;

e) prezentarea informaţiilor din cât mai multe perspective, pentru a stimula conştiinţa

diversităţii şi a unităţii prin diversitate.



8

Interculturalismul înseamnă recunoaşterea reciprocă a culturilor de origine şi de

primire, în cazul migraţiei, precum şi a diversităţii expresiilor culturale ale emigranţilor şi

autohtonilor. Aceste culturi nu sunt niciodată fixe,îngheţate.

Din recunoaşterea egalităţii valorice a culturilor nu trebuie trasă concluzia că toate

sunt la fel şi că dispar unele diferenţe sau chiar divergenţe.

Este absolut necesar ca şcoala să vină în întâmpinarea dezideratelor societăţii cu activităţi

interculturale de diferite genuri, implicând cât mai mult sau ,dacă este posibil, chiar

total,comunitatea. Activitatea de concepere a unui plan eficient de educare în spiritul valorilor

morale reprezintă un demers complex de angrenare a resurselor informaţionale, umane, etc,

alături de dascălii şcolii trebuind să se afle mereu parinţii, aşa încât eforturile şcolii să fie

permanent întărite de sprijinul parinţilor, al comunităţii în general.

Trebuie ţinut seama că unele familii se confruntă cu probleme sociale grave, precum

sărăcia acută, lipsa încrederii în utilitatea studiilor, nivelul scăzut de educaţie în comunitatea

din care copiii privin, lipsa exemplelor de succes în comunităţi. Este necesară explorarea

direcţiilor importante pe care şcoala se poate înscrie în încercarea de a ameliora cazurile

dificile, subliniindu-se şi importanţa atitudinii cadrelor didactice faţă de părinţi şi pregătirea

specială de care acestea au nevoie.

De asemenea, crearea unui mediu şcolar tolerant, propice dezvoltării relaţiilor de

cooperare, poate conduce la fixarea cunoştintelor teoretice despre valorile morale ce urmează

a fi implementate în structura psihică a elevilor. Un colectiv trebuie să fie un amestec de

…diferit, iar acest amalgam să permită o întrepătrundere de cultură şi civilizaţie.

Este de dorit ca asemenea componente interculturale să fie integrate funcţional în practica

zilnică a şcolii şi comunităţii, astfel încât elevii dezavantajaţi şi familiile lor să se regăsească

firesc în ,,fotografia şcolii’’, să fie percepuţi fără prejudecăţi sau a discriminare, să aibă şanse

egale de dezvoltare.



9

APLICAŢIE

PUNŢI CĂTRE ÎNŢELEGERE

Identificaţi asemănările şi deosebirile fizice şi psihice dintre voi şi alte fiinţe (10-15

minute):

X Asemănări Deosebiri

Un membru al familiei .... ....

Un om de altă

etnie/religie

.... ....

Un prieten .... ....

Un animal .... ....

DE URMĂRIT:

• Identificarea diferenţelor din viaţa cotidiană

• Influenţele asemănărilor şi deosebirilor asupra noastră

• Soluţii prin care pot fi eliminate prejudecăţile

DE REŢI)UT:

Orice şcoală/comunitate trebuie să devină ,,o zonă liberă de

prejudecăţi’’.

Toţi copiii trebuie să înveţe să trăiscă şi să interacţioneze pozitiv în

această lume diversă.



10

III. STEREOTIPURILE ŞI PREJUDECĂŢILE

BARIERE COG)ITIVE Î) RELAŢIILE CU CEILALŢI

� STEREOTIPURILE:

• ETIMOLOGIC: STEREOS = SOLID, FORMĂ

TYPOS = IMPRESIE

• ESTE O CONVINGERE REFERITOARE LA CARACTERISTICILE, ATRIBUTELE ŞI COMPORTAMENTELE SPECIFICE MEMBRILOR UNEI CATEGORII SOCIALE.

• SPECIFIC PENTRU STEREOTIPURI ESTE LIPSA DE CUNOŞTINŢE

• ELE IAU NAŞTERE PRIN EDUCAŢIE (FAMILIE, GRUPUL DE PRIETENI...) SAU PRIN EXPERIENŢĂ DIRECTĂ

� PREJUDECĂŢILE

• SUNT ATITUDINI NEGATIVE, CE PRESUPUN GENERALIZĂRI NEFAVORABILE ÎN LEGĂTURĂ CU MEMBRII UNUI GRUP ANUME.

• STRUCTURA:

1. COMPONENTĂ COGNITIVĂ

2. COMPONENTĂ AFECTIVĂ

3. COMPONENTĂ COMPORTAMENTALĂ (DISCRIMINARE)

APLICAŢIE 1

TIPURI DE PREJUDECĂŢI Individual identificaţi cât mai multe prejudecăţi:

� Prejudecăţi legate de etnie................................

� Prejudecăţi legate de rasă..................................

� Prejudecăţi legate de statut social........................

� Prejudecăţi legate de tare fizice.........................

� Prejudecăţi legate de sex....................................



11

APLICAŢIE 2

FORMĂM O )OUĂ SOCIETATE

Scenariu:

S-a deschis calea spre planeta Urania. Ea este foarte asemănătoare cu pământul.

Pe aceasta planeta există toate condiţiile pentru viaţă şi dezvoltare, insă nu există

locuitori. Voi aţi fost alesi pentru zborul cosmic ca formatori ai noii societăţi. Tot vouă

vi se oferă şansa alegerii echipajului. Aceasta necesită multă analiză, căci cel puţin 20 de

ani vă veţi afla în preajma acestor oameni. Făcând alegerea, gandiţi-vă ce fel de societate

aţi vrea să formaţi, ce fel de oameni vă vor ajuta şi cu ce fel de oameni aţi dori să trăiţi.

Instrucţiuni de lucru:

1. Fiecare grupă işi imaginează că reprezintă echipajul unei nave cosmice.

2. Echipajele trebuie să-şi aleaga incă câte 6 membri imaginari care le vor ajuta la formarea

noii societati de pe planeta , conform indicatiilor din scenariu.

3. Timp de 15 min. grupul trebuie să decidă pe cine să aleagă pentru calatorie.

4. In rubricile A si B , de mai jos, sunt enumerate câte 14 naţionalităţi şi specialităţi din care

trebuie să alegeţi persoanele care formeaza echipajul.

5. Se aleg mai intâi specialităţile/meseriile după care se determină căror naţionalităţi le vor

aparţine însoţitorii voştri.

6. Scrieţi naţionalitatea alături de specialitatea aleasă, de exemplu: invatator- japonez sau

invatatoare- japoneza. E neaparat să indicaţi şi sexul alesului. In felul acesta se aleg toţi

coechipierii.(utilizati fisa de lucru anexata).

A: nationalitatea

algerian, american, australian, brazilian, chinez, egiptean, german, gruzin, indian, israelitean,

japonez, mexican, român, rus.

B: specialitatea/meseria:

businessman, geolog, fermier, inginer-constructor, invăţător, jurist, mecanic, muzicant, om de

ştiinţă, operator de computere, politist, soldat, soră medicală, vânzator.



12

Completaţi tabelul de mai jos, conform instrucţiunilor primite odată cu scenariul.

)r.

crt

Specialitatea/meseria )aţionalitatea Sexul Criteriile de selecţie

1.

2.

3.

4.

5.

6.

DE URMĂRIT:

1. După care criterii v-a fost mai uşor să vă decideţ i(naţionalitatea, sexul, profesia)?

Care criterii v-au ajutat cel mai puţin?

2. Ce profesii sau naţionalităţi n-au fost incluse deloc pe lista voastra? De ce?

3. Aţi simţit în unele momente că v-aţi lăsat pradă prejudecăţilor şi stereotipurilor? Daca

da, atunci carora dintre ele. De ce?

4. Imaginaţi-vă că sunteţi de o alta naţionalitate. In ce mod ar fi influenţat această

alegerea dvs.?

5. De ce au fost alese anume aceste persoane (reiesind din interesele omenirii sau din

propriile simpatii faţă de persoanele respective)?

6. A schimbat, intr-un fel sau altul, alegerea dvs. Lumea în care doriţi să trăiţi sau nu?



13

APLICAŢIE

PROFILUL CO)ŞTIE)TIZĂRII DIVERSITĂŢII

Chestionar prezentat de Karen Grote, 1995, în cadrul Workshop:

Continuous Education, Mandel School of Applied Social Sciences, Cleveland, Ohhio, USA

Profilul conştientizării diversităţii este conceput pentru a ajuta persoanele să devină conştiente

de modalităţile prin care îi discriminează, îi judecă şi îi izolează pe alţii. După interpretarea

răspunsurilor date la întrebări, aveţi posibilitatea să vă evaluaţi comportamentul şi să vă

planificaţi paşii necesari de acţiune pentu a modifica acele comportamente indezirabile

descoperite.

Completarea se va face în acord cu valorile primite legat de ”Cât de des mi se întâmplă”:

1= aproape niciodată 2=rareori 3=de obicei 4=aproape întotdeauna

CHESTIO)AR Nr. crt.

Item 1 2 3 4

1. Atenţionez pe cei care fac comentarii peiorative, defavorabile din punct de vedere rasial, etnic sau sexual

2. Mă manifest dechis atunci când cineva umileşte o altă persoană sau acţionează inadecvat

3. Mă gânesc la impactul comentariilor sau acţiunilor mele înainte de a vorbi sau de a acţiona

4. Refuz să particip la glume care sunt deefavorabile oricărui grup, cultură sau sex

5. Mă abţin să repet afirmaţii sau zvonuri care ar întări prejudiciul sau părtinirea

6. Verific realitatea înainte de a prelua sau de a crede în presupoziţiile avansate de către cineva

7. Conştientizez sau mă împotrivesc tendinţelor părtinitoare care îmi afectează gândirea

8. Evit folosirea unui limbaj care să întărească stereotipurile negative

9. Consider şi transmit mesajul după care membrii claselor protejate sunt la fel de îndemânatici şi competenţi precum ceilalţi

10. Cunosc oameni din diferite culturi şi grupuri,ca indivizi

11. Îmi dau seama că membrii altor culturi au nevoie de cunoaşterea între ei şi le favorizez întâlnirile.

12. Accept şi susţin ideea conform căreia nu toţi trebuie să acţioneze astfel încât să pară a fi de interes pentru organizaţia/grupul meu

13. Îmi asum responsabilitatea de a-i ajuta pee cei nou veniţi în organizaţia mea, inclusiv pe femei şi pe cei care aparţin altor culturi, vârste, niveluri culturale, pentru a se simţi primiţi şi acceptaţi



14

14. Includ membri ai claselor protejate, inclusiv femei, în reţelele informale şi/sau formale la evenimentele sociale

15. Caut să cunosc şi să apreciez bogăţia altor culturi şi respect sărbătorile şi evenimentele acestora

16. Cer şi planific evenimentee socio-culturale la care oricine poate participa

17. Încurajez membrii claselor protejate să vorbască despre problemele sau evenimentele lor şi tratez aceste chetiuni ca valide

18. Încurajez membrii claselor protejate, inclusiv femeeile, să-şi asume riscuri

19. Ascult ideile membrilor claselor protejate şi le acord credit, atât în întâlnirile individuale, cât şi în cele de grup

20. Includ membrii claselor protejate în procesele de luare a deciziilor care îi afectează direct

21. Acord autoritate membrilor claselor protejate, oferindu-le responsabilităţi în aceeaşi măsură în care le ofer şi altora

22. Ofer un feedback direct şi la timp membrilor claselor protejate, inclusiv femeilor

23. Împărtăşesc regulile scrise şi nescrise ale organizaţiei mele celor care fac parte diferitelor culturi

24. Nu iau în considerare caracteristicile fizice atunci când interacţionez cu alţii sau atunci când iau decizii privitor la competenţa sau abilitatea lor

25. Îmi asum responsabilitatea de a ajuta organizaţia/grupul meu pentru a respecta/îndeplini cerinţele legale

26. Urmăresc şi sprijin politicile organizaţionale care privesc tratamentul egal inclusiv combătându-i pe aceia care le încalcă

27. Îi iau în considerare pe membrii claselor protejate pentru orice ocazie sau funcţie în care eu am influenţă

28. Îi şin pe toţi, inclusiv pe cei care sunt membri ai claselor protejate, în contact cu toate canalele de informare, atât formale, cât şi informale

29. Îi sprijin pe toţi membrii grupului în care trăiesc pentru a beneficia de pregătire, perfecţionare şi educaţie pentru a fi de folos în mseriile lor şi pentru a le permite dezvoltarea

30. Ofer sprijin tuturor, inclusiv membrilor claselor protejate, pentru a-i iniţia relaţional

31. Fac efort suplimentar pentru a ajuta grupul meu să reţină persoane din rândul membrilor claselor protejate

32. Fac eforturi suplimentare pentru a mă educa în ceea ce priveşte celelalte culturi

33. Telefonez, scriu, protestez atunci când un ziar, revistă sau o emisiune televizată perpetuează sau intensifică o discriminare sau o prejudecată

34. Refuz să mă alătur ori să mai rămân în grupul care permite ori promovează valori, practici care sunt rasiste, discriminatorii sau care prejudiciază

35. Particip la activităţile comunitare sau voluntare care integrează eforturile de schimbare

36. Fac eforturi suplimentare pentru a ajunge să cunosc oameni d diferite origini sau culturi

37. Spun că ”nu este potrivit sau indicat” când consider că ceva pare a fi un prejudiciu, o discrminare



15

Interpretare Următoarele explicaţii ale categoriilor menţionate vă vor ajuta să vă cunoaşteţi calibrul prejudecăţilor şi să acţionaţi în cunoştinţă de cauză. Ofensatorul naiv Oamenii din această categorie realizează amploarea

comportamentului lor negativ. Chiar atunci când îi ofenseaază pe alţii , ei nu sunt conştienţi de conduita lor ofensatoare. Acceptă afirmaţiile stereotipe, denigrative ca pe ceva foarte firesc. Nu sunt conştienţi când comit fapte ilegale. Acestora trebuie să li se administreze formule de trezire a conştiinţei şi de sensibilizare a raportului cu alţii.

Continuatorul Cei din această categorie sunt conştienţi de prejudecăţile lor şi realizează comportamentul lor ofensator faţă de alţii. Totuşi, ei continuă vechi stereotipuri comportamentale, făcând glume sau fiind inerţi la afirmaţii denigratoare faţă de minorităţi. Acestora trebuie să le fie amintite permanent comportamentele dezirabile faţă de alteritate.

Evitatorul Indivizii din această categorie conştientizează propriile prejudecăţi şi pe ale altora. Ei luptă împotriva gândurilor proprii, dar nu adoptă cele mai adecvate poziţii faţă de comportamentele celorlalţi. Ei încearcă să nu afişeze o poziţie vizibilă, şi, de aceea, comportamentele lor sunt prcepute ca fiind acceptative. Aceştia sunt un fel de suporteri tăcuţi. Răspunsurile cotate cu 1 sau 2 trebuie să le dea de gândit celor care încearcă să schimbe atitudinile indivizilor incluşi în această categorie.

Agentul schimbării Indivizii din această categorie nu numai că sunt conştienţi de propriile prejudecăţi, ci şi de cele ale altora. Ei sunt datori să schimbe percepţiile actuale prin acţiuni corespunzătoare. Aceştia încearcă să identifice discriminarea şi să lupte împotriva ei.

Combatantul Oamenii din această categorie sunt conştienţi de acel comportament care pare clădit pe prejudecăţi şi se confruntă cu purtătorii acestei conduite. Ei joacă un rol important în ajutorarea minorităţilor pentru drepturile lor, plătind adesea pentru aceasta. Indivizii din această categorie pot fi recrutaţi ca redutabili agenţi ai schimbării.

DE REŢI)UT:

ÎN VIAŢĂ TREBUIE SĂ NU PLECĂM DE LA PREJUDECĂŢI, IDEI

GENERALE CARE SUNT CA O ETICHETĂ PENTRU ANUMITE

PERSOANE, CI SĂ GÂNDIM CĂ TOŢI SUNTEM LA FEL ŞI CĂ

ACELAŞI LUCRU NI SE POATE ÎNTÂMPLA ŞI NOUĂ.



16

IV. COMBATEREA DISCRIMI)ĂRII

Provocarea: Cu toţii suntem înconjuraţi de mesaje care ne

spun că anumite grupuri de oameni sunt “bune” sau “normale”

şi altele nu. Pe parcursul vieţii asimilăm idei stereotipe şi

discriminatorii din atât de multe surse - tot ce vedem în jurul

nostru, urmărim la televizor şi citim în ziare. Mediul în care

trăim influenţează modul în care gândim şi aşteptările pe care le

avem cu privire la anumite grupuri. Cum putem noi, ca educatori, să contracarăm efectele pe

care mesajele discriminatorii din mediul înconjurător le au asupra copiilor şi tinerilor - şi chiar

asupra noastră?

Ce putem face? Putem învăţa copiii de la o vârstă fragedă să abordeze critic stereotipurile şi

prejudecăţile. Copiii încep să-şi formeze opinii despre persoane care sunt diferite faţă de ei în

perioada preşcolară. Ca adulţi şi educatori, trebuie să avem o atitudine pozitivă în legătură cu

aceste diferenţe astfel încât, în loc de a dezvolta sentimente negative faţă de aceste persoane,

copiii să crească conştienţi de faptul că persoanele diferite sunt interesante, atractive şi este

distractiv să te joci cu ele etc. Pentru a putea face acest lucru trebuie să conştientizăm modul

în care prejudecăţile şi discriminarea acţionează în societate - şi să putem reflecta asupra

ideilor preconcepute pe care poate şi noi le-am preluat pe parcursul vieţii noastre.

Reflecţie şi acţiune - Reflectaţi asupra ideilor pe care le-aţi asimilat de-a lungul vieţii cu

privire la persoanele care sunt diferite de dvs. Câţi ani aveaţi când aţi întâlnit pentru prima

dată pe cineva de etnie sau naţionalitate diferită? Aveaţi idei preconcepute despre ei înainte

de le vorbi? Câţi ani aveaţi când aţi întâlnit pentru prima dată o persoană cu dizabilitate? Ce

gândeaţi despre persoanele cu dizabilităţi când eraţi copil? Cum v-aţi format aceste idei?

Ce idei negative ar putea avea elevii din şcoala dvs. cu privire la persoanele diferite? Cum

puteţi începe să le analizaţi şi să le puneţi sub semnul întrebării?

Analizaţi împreună cu colegii dvs. ideea de “etichetare”. A fost cineva dintre dvs. la o şcoală

în care anumite persoane sau grupuri erau “etichetate” – fie de către profesori fie de către alţi

copii? Ce s-a întâmplat cu ei? Ce puteţi face ca adult sau educator pentru a vă asigura că nu se

recurge la etichetare în şcoala dvs.?



17

Cum putem să îi convingem pe ceilalţi să renunţe la atitudinile discriminatorii?

Ce putem face?

Păstraţi în primul rând o atitudine calmă şi controlată şi fiţi gata să purtaţi o discuţie

raţională oferind argumente logice. Confruntările directe pe ton ridicat nu dau de obicei

rezultate. În cel mai bun caz îi îndepărtează pe partenerii de discuţie şi îi determină să nu

asculte nimic din ceea ce aveţi să le spuneţi.

Amintiţi-vă că legea este de partea dvs. Discriminarea este ilegală. Două cazuri de

discriminare împotriva elevilor romi au fost deja înaintate spre judecare Tribunalului

European pentru Drepturile Omului de la Strasbourg.

Fiţi gata să iniţiaţi un dialog cu cei care îşi exprimă părerile discriminatorii. Oamenii au

deseori tendinţa de a repeta idei preconcepute despre indivizi pe care nu i-au întâlnit niciodată

sau cu care au intrat foarte puţin în contact. Puneţi-le întrebări de tipul: “De ce crezi asta?”,

“Pe ce te bazezi când susţii această idee?”. Iată un exemplu din experienţa mea: “Dar ai

întâlnit tu personal o situaţie în care o familie de romi şi-a ars parchetul pentru a se încălzi?

Pot să-mi spui exact când şi unde s-a întâmplat asta?” (Nimeni nu va putea niciodată să o

facă – cu toţii “au auzit ceva ce s-a întâmplat undeva, cu ceva timp în urmă”). Unii sunt

greşit informaţi sau au acceptat, fără să-şi pună întrebări, că un zvon este adevărat. S-ar putea

să ia în considerare o altă părere dacă le-o explicaţi cu argumente.

Informaţi-vă. Obţineţi informaţii şi date exacte pentru a combate părerile dezinformate sau

eronat fondate atunci când le întâlniţi. Educaţia inclusivă a fost introdusă cu succes în întreaga

lume pentru că îmbunătăţeşte standardul general al educaţiei pe care o primesc copiii.

Fiţi hotărât în privinţa stabilirii unor limite. Dacă părinţii ameninţă că îşi vor retrage copilul

de la şcoala dvs. din cauza politicii inclusive explicaţi-le că au tot dreptul să o facă – dar că

şcoala dvs. nu poate să încalce legea prin refuzarea accesului anumitor grupuri sau prin

segregarea lor în clase speciale.

Adoptaţi o atitudine constructivă şi învăţaţi din propriile greşeli. Oamenii nu se schimbă peste

noapte şi unii vor avea nevoie de mai mult timp decât alţii pentru a accepta incluziunea a-şi

schimba corespunzător comportamentul faţă de elevi şi părinţi. Oferiţi cadrelor didactice

posibilitatea de a participa la programe de dezvoltare şi pregătire sau conveniţi asupra unor



18

norme de conduită. Revizuiţi periodic situaţia pentru a observa dacă atitudinile individuale cu

caracter intolerant sau ofensator au încetat.

Vă recomandăm să încercaţi:

• Fiţi pregătiţi să-i informaţi şi pe alţii despre avantajele şi succesele unei abordării

inclusive. Strângeţi “poveşti de succes” din experienţa proprie şi a altora.

• Asiguraţi-vă că sunteţi bine informaţi privind legislaţia în vigoare asupra discriminării

şi puteţi să daţi detalii cu claritate, direct şi într-o manieră sigură.

• Elaboraţi un plan de dezvoltare pentru şcoala dvs. astfel ca acele cadre didactice care

nu sunt la curent cu ideea de includere să beneficieze de pregătirea necesară.

• Sprijiniţi activ principiul includerii. Puneţi la punct o serie de materiale informative

interesant prezentate pentru a atrage atenţia şi a câştiga susţinerea ideii de includere

printre părinţi şi profesori

• Revizuiţi normele de conduită în şcoala dvs. pentru a vă asigura că include aşteptări

clare în ceea ce-i priveşte pe elevi şi profesori. Conveniţi, împreună cu întreg corpul

profesoral, asupra unor norme de conduită privind includerea.

• Dacă un membru al personalului didactic acţionează de o manieră discriminatorie,

exprimaţi-vă dezaprobarea în mod clar, dar adoptaţi o atitudine pozitivă şi constructivă

şi luaţi măsuri disciplinare dacă incidentul se repetă.

• Identificaţi-vă aliaţii din cadrul şcolii şi al comunităţii – colegi, părinţi şi elevi care

sunt dispuşi să vă acorde sprijinul precum şi părinţi care doresc să stea de vorbă cu alţi

părinţi.

• Implicaţi elevii într-o campanie împotriva rasismului – cereţi să deseneze un poster.

Elevii din alte ţări poartă brăţări colorate sau panglici pentru a arăta că militează

împotriva rasismului.

• Identificaţi-vă aliaţii din afara şcolii – ONG-urile care militează pentru drepturile

omului şi drepturile copiilor şi care ar fi dispuse să vă acorde sprijinul contribuind la

evenimente de conştientizare a publicului şi de promovare a principiului includerii.



19

Cum putem elimina comportamentele de intimidare* din şcoala noastră?

*Intimidarea este orice comportament care are de obicei la bază o forţă individuală sau

colectivă superioară şi care duce la vătămarea fizică sau psihică a unei persoane sau la

crearea unui sentiment de teamă. Intimidarea poate fi fizică, verbală sau discriminatorie.

Elementele comune sunt sentimentele de teamă, suferinţă si izolare resimţite de victimă.

Provocarea

Să ne asigurăm că toţi elevii se simt în siguranţă şi bineveniţi în şcoală şi sunt dispuşi să facă

eforturi în vederea combaterii discriminării şi a cruzimii faţă de alte persoane.

Ce putem face?

În clasă, profesorii pot …

• monitoriza relaţiile sociale şi starea emoţională a elevilor

• dezvolta la elevi abilităţi cum ar fi afirmarea convingerilor personale şi empatia

• oferi informaţii despre relaţii, drepturi şi responsabilităţi

• cultiva valori cum ar fi deschiderea şi respectarea diferenţelor

• să se asigure că aceste abilităţi, cunoştinţe şi valori sunt discutate în contextul

intimidării şi discriminării (de ex. unii copii nu îşi dau seama că anumite cuvinte pot fi

percepute ca fiind rasiste şi jignitoare)

• folosi metoda cercurilor de discuţii ca o modalitate de a analiza probleme sociale şi

aspecte legate de valori

Elevii pot …

• Vorbi despre intimidare folosind metoda cercurilor de discuţii şi la consiliile elevilor

• Să se sprijine reciproc, de ex. prin programe de înfrăţire şi mediere între colegi

În abordarea incidentelor, şcolile şi profesorii ar trebui …

• Să asigure în primul rând siguranţa şi sprijinirea continuă a victimelor

• Să desfăşoare activităţi de mediere astfel încât elevii să aibă posibilitatea să îşi rezolve

problemele în mod paşnic, dacă acest lucru este posibil

• Să urmeze sfaturile de mai sus, de ex. în ce priveşte consemnarea incidentelor şi

informarea părinţilor



20

• Să fie conştienţi de faptul că unora dintre elevii care practică intimidarea nu le place să

îi facă pe alţii să sufere, să îi ajute să înţeleagă că acest tip de comportament este

inacceptabil şi să îi ajute să se schimbe

Vă recomandăm să încercaţi!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

APLICAŢIE

Creşterea gradului de conştientizare a comportamentelor de intimidarea

Acest exerciţiu poate fi realizat cu un grup de profesori, părinţi sau elevi.

• citiţi împreună povestea unui elev nou-venit într-o şcoală şi felul cum a fost tratat sau

• în cazul în care acest exerciţiu se desfăşoară cu elevi mai mari sau cu adulţi, citirea se

poate face individual

• profesorul poate citi povestea pentru elevii mai mici,

Împreună cu partenerul dumneavoastră, încercaţi să vă amintiţi experienţe similare pe care le-

aţi trăit personal sau pe care le-aţi auzit de la altcineva – Cum a început totul? – Cine a fost

vinovatul?– Profesorii ştiau ce se întâmplă?– Părinţii ştiau?– Cât a durat toată povestea?–

Cum s-a terminat totul?

Discutaţi dacă intimidarea noilor veniţi este într-adevăr un motiv de îngrijorare – consideraţi

că această practică este una normală, prin care trebuie să treacă noii veniţi?

Care sunt efectele pe care intimidarea le poate avea asupra individului? - Dar asupra şcolilor?

Prezentaţi comentariile şi concluziile la care aţi ajuns în faţa grupului şi analizaţi-le împreună:

- A cui responsabilitate este prevenirea unor astfel de comportamente?

- Cum pot fi ele prevenite?

- Ce moduri de abordare şi sancţiune pot fi aplicate în cazul unor astfel de

incidente?



21

Reflecţie şi acţiune

Analizaţi politica actuală a şcolii privind intimidarea. Este aceasta suficientă?

Cereţi opiniile părinţilor şi ale elevilor.

Revizuiţi politica şcolii sau regulile aplicabile în clasă în ce priveşte intimidarea.

„ATITUDI)I IMPLICITE” ŞI IMPLICAŢIILE LOR

Cei mai mulţi oameni, când întâlnesc cazuri de abordări anti-discriminatorii, simt în mod

intuitiv că este implicat mult bun simţ.

La sfârşitul anilor ‘90, specialiştii în domeniul educaţiei au început să acorde atenţie crescută

cercetărilor privind "atitudinile implicite” sau “asumţiile implicite”. Trebuie să menţionăm că

rezultatele acestor cercetări au şocat persoanele care credeau că a-i învăţa pe copii să nu facă

discriminări încă din grădiniţă înseamnă că trei sferturi din muncă era făcută. Rolul important

pe care îl joacă şcoala în combaterea atitudinilor discriminatorii, multă vreme după primii ani

de şcoală – şi imensitatea provocării cu care se confruntă oriunde în lume profesioniştii în

educaţie – a fost subliniat clar de această cercetare, iar efortul continuu de a controla

atitudinile implicite a rămas subiect de discuţie şi controversă până astăzi.

Toţi folosim stereotipuri

Noi toţi operăm în viaţa de zi cu zi folosind prejudecăţi. Facem (pre) judecăţi despre oameni

şi situaţii tot timpul bazându-ne pe prea puţine informaţii. Tragem concluzii despre oameni în

câteva secunde de când îi întâlnim şi înainte ca aceştia să scoată vreun cuvânt. În anumite

circumstanţe, ne ajustăm aparenţa astfel încât să semnalăm celorlalţi ce fel de persoană vrem

să creadă că suntem şi cum ar trebui să ne pre-judece ei pe noi.

Dr. John Bargh ne oferă o definiţie folositoare: “Stereotipurile sunt categorii care au mers

prea departe”, spune el. “Când folosim stereotipuri, luăm în calcul sexul, vârsta, culoarea

pielii persoanei din faţa noastră, iar minţile noastre răspund cu mesaje care spun: ostil, prost,

slab. Acele calităţi nu există. Acele mesaje nu reflectă realitatea”.



22

În România, mesajele despre justiţie, egalitate şi egalitarism nu prevalează încă foarte mult în

mediul nostru. Stereotipurile negative care se poate să fi prins deja rădăcini în inconştientul

nostru sunt întărite zilnic cu imagini ale femeilor ca obiecte sexuale, reportaje cu infractori de

etnie romă la ştiri, cu puţine relatări sau nici o relatare despre realizările unor reprezentanţi ai

etniei rome, şi aproape completa invizibilitate a oamenilor cu dizabilităţi în toate contextele.

Nu putem scăpa de aceste instantanee zilnice despre discriminare, dar ca practicieni reflexivi,

putem cel puţin să fim conştienţi de felul în care ne pot influenţa comportamentul şi să ne

străduim, conştient, să facem faţă inerentei tendinţe de a stereotipiza. Unii cercetători sunt

convinşi că, cu destulă conştiinţă de sine şi cu exerciţiu, tendinţa de a preveni stereotipizarea

automată poate deveni ea însăşi automată. Ca educatori, aceasta este ceea ce ar trebui să ne

dorim pentru noi înşine.

IMPACTUL ETICHETĂRII ASUPRA ATITUDI)ILOR ŞI REALIZĂRILOR

ELEVILOR

Teoria etichetării, pe scurt

Cu mai bine de două decenii înaintea apariţiei educaţiei împoriva discriminării şi a tehnologiei

care permitea cercetarea pe scară largă a atitudinilor implicite, sociologii au început să fie

interesaţi de modul în care operează stereotipia şi discriminarea şi de maniera în care acestea

puteau afecta munca profesorilor şi comportamentul copiilor.

Teoria etichetării a fost dezvoltată de Howard Becker în cartea sa din 1963 “Cei din afară:

Studii de sociologie deviaţionistă”. Lucrarea lui Becker şi a altor cercetători din această

perioadă a apărut pe fondul activismului civic din ce în ce mai intens şi a conştientizării

crescânde a drepturilor civice din SUA.

Teoria etichetării spune că " Deviaţionist este acela la care eticheta a fost aplicată cu succes;

comportament deviaţionist este comportamentul pe care îl etichetează astfel oamenii." Becker

(1963)

Simplu spus, teoria afirmă că un comportament “problemă” este acel comportament care a

fost etichetat drept problematic; că actul etichetării este cel care creează problema, şi nu

indivizii.



23

Teoria etichetării continuă cu argumentarea că etichetele, în mod curent, emană de la un fel de

autoritate; de exemplu, un profesor, un părinte sau o persoană importantă, care repetă şi

consolidează eticheta până când aceasta devine ferm asociată unui individ. Teoria mai afirmă

că atunci când etichetele sunt ataşate oamenilor, poate fi dificil pentru un individ să mai scape

de ele; individul poate ajunge să le accepte, le interiorizează şi crede că sunt adevărate.

Hargreaves (1967) ne furnizează o metaforă utilă: ideea "eului oglindit". Aceasta exprimă

ideea că noi ne construim părerea despre noi înşine din felul în care se poartă alţii cu noi.

Experimentul faimos al lui Jane Elliot “Ochi albaştri, ochi căprui”, cu elevii de clasa a treia

dintr-o şcoală din Iowa, SUA în 1968 a demonstrat efectele puternice ale etichetării în situaţii

sociale şi felul în care procesul de etichetare poate crea rapid imagini distorsionate despre

sine, atât în cel care etichetează, cât şi în cei etichetaţi, ambele părţi ajungând să accepte

eticheta, mai degrabă decât individul, ca şi caracteristică definitorie.

Profeţii care se adeveresc (efectul Pygmalion)

Atherton (2004) explică profeţia care se adevereşte (self-fulfilling prophecy) în felul următor:

rezultatul unei situaţii este adesea afectat de aşteptările noastre. Bursele furnizează un

exemplu simplu despre felul în care operează aceste profeţii. Un zvon că o companie are

dificultăţi financiare (i.e. o etichetă gen “necazuri” este ataşată acesteia) cauzează o mişcare a

acţiunilor, o cădere constantă a valorii companiei şi de aici este o chestiune de timp ca ceea ce

a fost odinioară o companie sănătoasă să aibă cu adevărat dificultăţi financiare. Profeţia s-a

adeverit.

Jacobson (1968) sugera că etichetarea poate avea efecte pozitive, prin lansarea unei profeţii

pozitive, unde elevii etichetaţi drept “străluciţi” ar putea fi peste aceste aşteptări. Lucrarea lui

Jacobson a fost criticată, toţuşi este acum general acceptat că, între anumite limite,

“etichetarea superioară” poate ajuta un elev să-şi realizeze întregul potenţial.

Totuşi, există puţine limite ale efectelor etichetării în direcţie inferioară. Elevii pot fi etichetaţi

prin faptul că liu se spune că “nu vor fi buni la matematică”. Elevii de etnie romă sunt adesea

subiect de etichetare ca având “dificultăţi lingvistice” şi ca fiind “neinteresanţi”. Dacă sunt

interiorizate de elevi, aceste etichete au efecte în situaţii noi în care elevii vor tinde să eşueze

din nou. Întregi categorii de elevi pot fi condamnate la insucces deorece au fost etichetate ca

fiind incapabile să acumuleze, din cauza provenienţei lor entice sau sociale, ceea ce ne asigură



24

că eşecurile lor sunt observate şi marcate, iar progresele lor sunt minimalizate sau trecute cu

vederea.

Cancelariile sunt o altă sursă de profeţii negative care se adeveresc (efectul halo). Unele cadre

didactice etichetează fraţii pe care nu i-au cunoscut încă, pe motiv că aceştia sunt “exact ca

fratele/sora lui/ei”. În alte cazuri, elevii noi sunt etichetaţi pe motiv că numele lor sunt

asociate cu un anumit grup etnic, cultural sau social.

David Harris (2004): Teoria etichetării reconsiderată

În aparenţă, lucrarea citată mai sus a oferit un nou şi foarte simplu motiv pentru rezultatele

slabe ale anumitor copii - aşteptările mici conduc la realizări reduse, se credea, în special

după publicarea unui studiu extrem de influent al lui Rosenthal şi Jacobson (1968). În acest

studiu s-au acordat la întâmplare note total nejustificate la testele unor copii ; profesorilor li s-

a spus să se aştepte la progrese remarcabile în acumularea de cunoştinţe de la “cei buni” şi

apoi s-a descoperit că aceşti copii au avut cu adevărat realizări semnificative. S-a ajuns la

concluzia că tot ce este necesar pentru ca un copil să nu aibă eşec este ca profesorii să aibă

aşteptări sporite faţă de ei … Totuşi, toată această abordare prezintă câteva probleme, cum ar

fi:

• Etichetele nu “se lipesc” întotdeauna – pot fi contrazise de alte etichete, respinse de

copii sau negate de părinţi. Hargreaves et al (1975) sugerează că teoria etichetării se

aplică numai în anumite circumstanţe - în principal, când etichetele sunt consolidate,

consistente şi sunt aplicate de “o altă persoană importantă” autoritară.

• Teoria “copilului încăpăţânat” a introdus ideea că, întotdeauna, copiii pot fi

manipulaţi pentru a accepta etichetele

• Aşteptările pot duce la “profeţii negative care se adeveresc”, când elevii care sunt

etichetaţi resping eticheta atât de vehement încât se decid să dovedească faptul că

etichetatorul a greşit - sau reversul pentru aşteptări mari.

• Este greu de dovedit că etichetarea este un factor major al rezultatelor bune. Rogers

(1986) argumentează acest lucru foarte bine, arătând problemele în izolarea

mecanismelor prin care etichetele le sunt transmise copiilor. De exemplu, în şcolile

unde nu practică clasificarea şi împărţirea (gruparea copiilor pe baza notelor la teste),



25

cercetătorii au căutat procese şi mai subtile de interacţiune profesor-elev, cum ar fi

acelea că profesorii le pun elevilor diferite tipuri de întrebări, zâmbind şi

interacţionând mai frecvent cu anumiţi elevi. Pe măsură ce aceste comportamente

legate de aşteptările profesorului devin mai subtile, sunt mai greu de identificat şi de

interpretat în mod satisfăcător într-un studiu.

• În mod similar, este dificil să eliminăm alţi factori care contribuie la anumite

achiziţii, cum este maturizarea elevilor în special în studiile longitudinale.

Concluzie

Pare mai uşor de arătat că profesorii au aşteptări slabe de la anumite grupuri de copii decât

că aceste aşteptări sunt nedrepte sau că ele pot cauza eşecuri. Categoric, există alţi factori la

serviciu, în interiorul şi în afara şcolilor, care pot contribui la eşecuri şi este greu să

separăm aşteptările profesorilor de ceilalţi factori. Atunci, în ciuda popularităţii sale în

special în rândul profesorilor tineri şi idealişti, abordarea teoriei etichetării/profeţiei care se

adeverşte nu este încă acceptată în întregime. Cu toate acestea, influenţa valorilor şi

aşteptărilor profesorului asupra succesului elevilor merită studiate.

Depăşirea efectelor negative ale etichetării

Patru factori par să determine probabilitatea ca un elev să accepte o etichetă:

• Cât de des sunt etichetaţi

• Cât de important este pentru ei cel ce-i etichetează

• Câţi alţii aplică aceeaşi etichetă

• Cât este de publică eticheta

Procesul de etichetare are loc în timp şi implică o serie de manevre şi negocieri prin care

eticheta elevului este construită gradual.

Efectele negative ale etichetării pot fi minimalizate, dacă profesorii:

• Garantează că acţiunile şi nu oamenii sunt în centrul etichetării. În acest fel, un elev are

opţiunea să vadă acţiunea sau comportamentul ca fiind “lipsit de caracter” şi ca ceva ce

poate fi schimbat. Când un elev crede că el – şi nu comportamentul lui – este problema, el

va interioriza o etichetă “problemă” ca aspect definitoriu al său. Orice semn de

îmbunătăţire la un elev al cărui comportament a fost etichetat negativ trebuie imediat



26

acceptat, luat la cunoştinţă şi încurajat – oferind elevului unele etichete alternative

(comportamente) cu care să se poată identifica.

• Sunt conştienţi de etichetele pe care le folosesc chiar ei, de felul în care le comunică şi

cum le-ar putea ele afecta relaţiile cu elevii.

• Adoptă o atitudine sceptică în discuţiile din cancelarie despre reputaţia elevilor şi despre

“efectul halo”, unde un frate este etichetat chiar înainte de a ajunge la şcoală, pe baza

etichetelor atribuite fraţilor sau surorilor acestuia.

• Sunt cinstiţi şi pozitivi în acceptarea contribuţiei elevilor la clasă: găsesc ceva bun şi

pozitiv în ei, chiar dacă nu sunt prea promiţători (fără a-i păcăli pe elevi că au răspuns

bine când de fapt au greşit)

• Garantează că judecăţile lor nu trec dincolo de dovezile existente. O lucrare pe care a

făcut-o un elev s-ar putea să nu fie la înălţimea aşteptărilor, dar aceasta nu înseamnă că

acest elev este “fără speranţă”.

• Pun accentul mai degrabă pe progresul individual decât pe comparaţia cu alţi elevi.

APLICAŢII

Tema: Reflectarea asupra discriminării

Punctul cheie de învăţat: Oricine poate fi victima discriminării într-un moment sau altul

• Reflectaţi asupra cauzelor discriminării. De ce vor oamenii să aparţină unui grup? De

ce gândim atât de des în termeni de grup şi nu în termeni de indivizi? De ce unele

grupuri vor să se simtă superioare celorlalte? Când este posibil să întâlniţi

discriminări, voi sau un grup cu care alţii ar dori să se asocieze? Cum vă simţiţi atunci

când acest lucru se întâmplă?

• Care sunt contextele şi situaţiile în care diferenţele între indivizi sunt percepute ca

ceva negativ?

• Gândiţi-vă la formele pe care discriminarea le poate lua. Care sunt situaţiile sau

comportamentele care v-ar conduce la concluzia că aţi fost discriminaţi? (Când aţi fost

lăsaţi deoparte? Când aţi fost insultaţi? Când vi s-a vorbit pe un ton superior? Când aţi

fost agresaţi? Când aţi fost ignoraţi?)

• Dacă v-aţi afla într-o situaţie similară, ce aţi aştepta să facă ceilalţi?



27

Tema: Ce ştim despre alte culturi şi stiluri de viaţă?

Punctul cheie de învăţat: Informaţiile de “primă mână“ de la cineva aparţinând altei culturi

sunt adesea cele mai credibile surse de informare despre cultura respectivă. Trebuie însă să

fim conştienţi de posibilitatea de a fi dezinformaţi.

• Reflectaţi asupra ceea ce ştiţi sau consideraţi că ştiţi despre alte culturi şi stiluri de

viaţă. Cadrele didactice sau moderatorii ar trebui să sugereze culturile, naţionalităţile

sau etniile de studiat. Unele dintre acestea pot fi mai mult sau mai puţin familiare.

• Cum şi de unde am obţinut informaţiile?

• Putem fi siguri că informaţiile sunt corecte? Cât din cunoştinţele obţinute sunt reale?

Câte idei preconcepute au ajuns la noi şi pe ce căi? “Telefonul fără fir” este o

modalitate bună de a începe această activitate. Încheiaţi activitatea discutând despre

informaţia de la cele două capete ale “telefonului fără fir.” Există şi alte modalităţi

prin care informaţiile pot fi distorsionate pe parcurs?

• De cât avem nevoie pentru a pune la îndoială informaţiile sau imaginile ce ne parvin

prin mass-media? Pe cine şi ce vedem reflectat în mass-media? Pe cine şi ce nu

vedem?

• Care sunt sursele credibile de informare?

• Cum putem găsi informaţii de calitate care să ne familiarizeze mai bine cu alte culturi?

Tema: Evaluarea altor culturi şi stiluri de viaţă

Punctul cheie de învăţat: Alte culturi şi stiluri de viaţă trebuie evaluate din propria perspectivă

şi din perspectiva celorlalţi.

• Gândiţi-vă la diferenţele care se combină pentru a crea propria realitate culturală

(culoarea pielii, a părului şi a ochilor, diferenţele de vârstă, constituţie fizică, talente şi

abilităţi, provenienţă, diferenţe regionale, accente ale limbii etc.)

• Care sunt factorii care determină ca aceste diferenţe să nu prezinte un obstacol în calea

convieţuirii?

• Cum putem învăţa să evităm judecăţile imediate despre faţetele altor culturi şi stiluri

de viaţă pe care le considerăm “ciudate”?

• Cum putem învăţa să facem faţă sentimentelor de nesiguranţă temporară stârnite de

această “stranietate”?

• Gândiţi-vă la unele aspecte din propria voastră cultură care fie au dispărut, fie sunt pe

cale de dispariţie din stilul de viaţă contemporan (de exemplu faptul de a nu trimite

fetele la şcoală, căsătoriile timpurii, urmărirea cu stricteţe a postului Paştelui). De ce s-

a considerat odinioară că aceste practici culturale sunt importante şi necesare?



28

• Gândiţi-vă la unele aspecte ale altei culturi diferite de cultura proprie (de exemplu

consumarea cărnii de porc este interzisă în unele religii ale lumii). Gândiţi-vă de ce au

apărut aceste practici şi de ce au devenit importante pentru oamenii aparţinând culturii

respective.

• Alegeţi o cultură diferită de cultura proprie şi pregătiţi un proiect de educaţie

interculturală în care să analizaţi cele două culturi.

Tema: Impactul globalizării asupra propriei culturi şi a altor culturi

Punctul cheie de învăţat: Globalizarea sporeşte interdependenţa între societăţi, schimbând

culturile în mod pozitiv şi negativ

Gândiţi-vă la modurile în care globalizarea creează legături între societatea noastră şi celelalte

de pe glob. Ce exportăm? Ce ni s-ar întâmpla dacă piaţa exporturilor ar dispărea? Ce s-ar

întâmpla acolo unde exportăm dacă oamenii de acolo nu ar mai obţine aceste lucruri de la

noi? Ce importăm? Ce s-ar întâmpla dacă nu am mai putea obţine, să spunem, combustibili

sau cafea?

Gândiţi-vă la lucrurile bune pe care globalizarea le-a generat în societatea noastră şi în alte

locuri. De exemplu, locuri de muncă, posibilitatea de a călători sau gama variată de produse

disponibile.

Gândiţi-vă la posibilele consecinţe negative ale globalizării. De exemplu, şomajul atunci când

firmele se mută dintr-o ţară în alta, distrugerea habitatului, restrângerea autonomiei ţărilor mai

mici sau mai sărace ale lumii.

Tema: $ecesitatea unui cadru internaţional pentru drepturile omului

Punctul cheie de învăţat: Legislaţia privind drepturile omului nu este doar o teorie abstractă.

Ea este pertinentă şi necesară în lumea contemporană.

• Gândiţi-vă care sunt oamenii cel mai des supuşi la discriminare sau tratamente

degradante în lume (copiii, femeile, minorităţile, refugiaţii, persoanele cu

dizabilităţi, popoarele indigne, prizonierii de război)

• Ce li se poate întâmpla acestor grupuri de persoane dacă nu sunt protejate?



29

• Luaţi în discuţie unul din aceste grupuri. Ce nu ar trebui lăsat să li se întâmple?

• Faceţi o listă cu drepturile de care credeţi că aceste persoane ar trebui să se

bucure

• Luaţi în discuţie un act normativ referitor la drepturile omului (Convenţia ONU

asupra Drepturilor Copiilor este familiară elevilor iar materiale despre acest

subiect sunt uşor de găsit). Ce spune legea în comparaţie cu concluziile

voastre?

• Repetaţi aceşti paşi, însă de data aceasta venind dinspre un context global spre

unul local – care sunt persoanele supuse la discriminări sau tratamente

inumane în ţara voastră sau în regiune?

Fiecare cultură are câte ceva de învăţat de la alte societăţi, şi câte ceva de împărtăşit.

Legăturile şi relaţiile între culturi diferite îmbogăţesc nu numai indivizii, ci şi societatea.

Acestea pot fi o sursă de amuzament şi plăcere. Întâlnirile cu culturi diferite ne pot ajuta să

descoperim noi laturi ale propriei noastre identităţi. Cunoştinţele despre alte culturi pot ajuta

la dezvoltarea sentimentului de solidaritate. Educaţia interculturală ne aminteşte că nu există

decât o singură rasă – rasa umană.

Legislaţia internaţională a drepturilor omului conţine atât interdicţii exprese cât şi interdicţii

implicite împotriva segregării pe motive de rasă, etnie sau naţionalitate în instituţiile

educaţionale. Tratatele internaţionale relevante sunt:

• Convenţia împotriva discriminării în educaţie (CDE);

• Acordul internaţional asupra drepturilor civile şi politice (AIDCP);

• Acordul internaţional asupra drepturilor economice, sociale şi culturale (AIDESC);

• Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială

(CEDR);

• Convenţia asupra drepturilor copilului (CDC);

• Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale

omului (CEDO);

• Convenţia cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale.



30

APLICAŢIE

DE REŢI)UT:

EU SU)T CEEA CE SU)T, TU EŞTI CEA CE EŞTI, EA ESTE CEEA CE ESTE...Î) MOD SIGUR )OI AVEM MULTE LUCRURI Î) COMU).

Acceptarea diferenţelor

Fişa nr. 1: Ioana şi Andreea sunt colege de clasă. Ioana are 6 fraţi mai mici, mama sa este

bolnavă, iar tata lucrează cu salariul minim pe economie. Ea vine la şcoală îmbrăcată

curat, dar nu la modă. Andreea este singură la părinţi, tata este primar şi în fiecare zi se

îmbracă altfel şi de fiecare dată cu haine la modă. Într-o pauză îi spune Ioanei că dacă ar fi

şi ea dintr-o familie mai bogată ar invita-o la ziua ei care se va desfăşura la un restaurant

şi că trebuie să se îmbrace la „modă”. Acestea s-au certat.

Care sunt cauzele conflictului?

Ce modalităţi de rezolvare a conflictului găsiţi?

Cum trebuie să ne comportăm cu cei din jur indiferent de pătură socială? De ce?

Fişa nr. 2: În clasă printre elevi există şi patru copii de etnie rromă. Cei mai mulţi colegi

nu vor să îi primească în grupul lor pentru că nu vor să aibă a face cu aceştia spunând că:

„sunt răi, murdari, fură” şi din această cauză se iscă certuri şi bătăi între elevii rromi şi cei

români.



Cum trebuie să ne comportăm cu cei din jur indiferent de etnie? De ce?

Fişa nr. 3: În clasă sunt cei mai mulţi elevi ortodocşi şi câţiva de altă religie (penticostali).

În preajma sărbătorilor pascale copiii ortodocşi au organizat un recital de cântece şi poezie,

iar apoi un picnic şi nu i-au invitat şi pe colegii penticostali deoarece rudele le-au spus să se

ferească de aceştia că sunt „rătăciţi” şi s-a iscat o ceartă poreclindu-se între ei „pocăiţi” şi

altele...



Cum trebuie să ne comportăm cu cei din jur indiferent de religie? De ce?



31

V. TOLERA)ŢA

� TOLERA)ŢĂ (LAT.: TOLERARE = A SUPORTA) ESTE UN TERMEN SOCIAL,

ETIC ŞI RELIGIOS APLICABIL UNEI COLECTIVITĂŢI SAU INDIVID, CARE

DEFINEŞTE RESPECTUL LIBERTĂŢII ALTUIA, AL MODULUI SĂU DE

GÂNDIRE ŞI DE COMPORTARE, PRECUM ŞI AL OPINIILOR SALE DE ORICE

NATURĂ (POLITICE, RELIGIOASE ETC.).

TOLERANŢA POATE FI ÎNŢELEASĂ ÎN DIFERITE MODURI:

� POATE REPREZENTA O ACCEPTANŢĂ SAU O PERMISIUNE, CA FORMĂ A

UNUI DEZINTERES.

� ADEVĂRATA TOLERA)ŢĂ, Î) SPIRIT UMA)IST, Î)SEAM)Ă Î)SĂ MAI

MULT DECÂT O SIMPLĂ "SUPORTARE" Î) SE)SUL ORIGI)AR, EA

PRESUPU)E RESPECTUL OPI)IEI CO)TRARE ŞI ESTE STRÂ)S

LEGATĂ DE LIBERTATEA PERSOA)EI. PRI) TOLERA)ŢĂ SE

RESPECTĂ DECIZIILE ALTOR OAME)I, GRUPURI, POPOARE, RELIGII,

ALTE MODURI DE GÂ)DIRE ŞI PU)CTE DE VEDERE, ALTE STILURI ŞI

MODURI DE VIAŢĂ.



32

Cum să fii mai tolerant?

Profesorul de filosofie J. Budziszewski a făcut unele observatii interesante privind virtutea

tolerantei. Adevărata tolerantă implică o apreciere corectă a situatiilor când este cazul să

acceptăm lucruri pe care le dezaprobăm. Totusi, după noua definitie distorsionată, toleranta

implică altceva decât o apreciere sănătoasă - ea implică "neutralitate", ceea ce înseamnă

suspendarea oricărei judecăti. Conform cărtii din 1999 a dr. Budziszewski - The Revenge of

Conscience (Răzbunarea constiintei) - neutrul trebuie să folosească unul dintre cele trei

sofisme:

1. Sofismul cantitativ: "Cu cât poti tolera mai multe idei si

comportamente, cu atât esti mai tolerant."

2. Sofismul sceptic: Cea mai bună bază pentru tolerantă este să eviti a

avea convingeri ferme despre un subiect; astfel, "cu cât te îndoiesti de

mai multe, cu atât esti mai tolerant."

3. Sofismul apologetic: Dacă nu poti să nu ai convingeri ferme, atunci cel

mai tolerant lucru de făcut este "să-ti păstrezi convingerile pentru tine".

)u trebuie să le discuti cu altii si nici să nu actionezi în virtutea lor.

Însă "neutralitatea", remarcă dr. Budziszewski, nu este niciodată practicată consecvent. Ea

este mai degrabă folosită ca o armă pentru demoralizarea oponentilor. "Si cel care este neutru

are propriile convingeri", arată el. Acestea sunt convingeri privind lucrurile despre care

neutrul crede că trebuie tolerate - de exemplu, comportamentul sexual aberant.

Chiar si ACLU (American Civil Liberties Union - Uniunea Americană pentru Libertăti

Civile), chipurile un apărător al tuturor libertătilor civile, sustine anumite tipuri de drepturi si

ascunde cauze negative - cum ar fi dorinta de a trece de la homosexualitate la

heterosexualitate - redefinindu-le ca "prejudecăti".



33

Însă adevărata tolerantă, afirmă dr. Budziszewski, nu poate să însemne să acceptăm

orice comportament. Nu înseamnă a accepta afirmatii false într-o dezbatere sau să

acceptăm violul; nu înseamnă a fi neutri fată de orice lucru, pentru că "nu există loc

neutru în univers". În schimb, adevărata toleranta înseamnă să decidem să acceptăm

anumite lucruri rele de dragul unui bine superior. Nu putem însă să evităm să luăm

decizii despre esenta acelor lucruri rele sau bine.

APLICAŢIE

BALUL FLORILOR (Sigrid Laube)

Avem de învăţat de la ceilalţi. Calităţile sunt importante!

� AFLÂND CĂ FLORILE ORGANIZEAZĂ UN BAL,

CARISMATICUL DOMN CONOPIDĂ ŞI DOMNIŞOARA

MORCOV SE DECID SĂ PARTICIPE ŞI EI. DEŞI

CELELALTE LEGUME I-AU DEZAPROBAT,

CONSIDERÂND CĂ AR TREBUI SĂ STEA CU CEI DE

FELUL LOR, ACEŞTIA PLEACĂ ÎNCREZĂTORI LA PETRECERE.

� CÂND ŞI-AU FĂCUT APARIŢIA, PREZENŢA LOR A

INDIGNAT FLORILE, PE MOTIV CĂ CELE DOUĂ LUMI,

CARE ARATĂ ŞI MIROS DIFERIT, NU AR TREBUI SĂ SE

AMESTECE. TOTUŞI, DOMNUL CONOPIDĂ ŞI

DOMNIŞOARA MORCOV SE SIMT BINE ŞI SE

DEZLĂNŢUIE PE RINGUL DE DANS, IMPRESIONÂNDU-I PE TOŢI PRIN

TALENTUL LOR LA RUMBA-A-BOABELOR-DE-FASOLE, TANGOUL-

CASTRAVEŢILOR ŞI LA PEPPERONI-CHA-CHA-CHA.



34

� IMEDIAT, APLAUZELE CURG, LA FEL CA ŞI INVITAŢIILE

CELORLALŢI LA DANS.

APLICAŢIE

DE REŢI)UT:

In cadrul echipei identificaţi exemple de toleranţă sau intoleranţă din

mediiile pe care le ştiţi (şcoală, familie, grup de prieteni) şi precizaţi ce

simţiţi în situaţia respectivă.

Echipa 1 - toleranţa în şcoală

Echipa 2 – toleranţa acasă

Echipa 3 – intoleranţa în grupul de prieteni

Echipa 4 – intoleranţa în şcoală

Echipa 5 – intoleranţa acasă

Toleranţa vine din cunoaştere

Daca vom incerca să inţelegem, vom accepta. Nu va trebui să adoptăm ceva

anume, daca nu este în acord cu personalitatea noastra, insă puteam să nu luptăm

impotrivă. Pentru ca de fapt asta inseamna democratia.

Optiuni? A treia cultură – nici a ta, nici a mea, ci a noastră cu elemente din

fiecare, cele pe care le alegem pentru a ne inţelege. Toleranţa vine din

cunoaştere. Iar cunoaşterea se poate realiza mult mai bine apoi dacă

suntem toleranţi cu ceilalţi şi invăţăm de la ei. De la oricine.



35

BIBLIOGRAFIE:

• CUCOŞ, C, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2002.

M.E.C., U)ICEF; Ghid managerial – dezvoltarea practicilor incluzive în şcoli,

Bucureşti, 1999.

• GHERGUŞ, A; Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii de

educaţie integrată, Editura Polirom, Iaşi, 2001.

• U)GUREA)U,D; Educaţia integrată şi şcoala incluzivă, Editura de Vest,

Timişoara, 2000.

VRASMAS, T; Şcoala şi educaţia pentru toţi, Editura Miniped, Bucureşti, 2004.

sursa imaginii : freeschoolclipart.com

• Dictionarul explicativ al limbii romane

• C. Cucos- Educatie.Dimensiuni culturale si interculturale,Polirom, Iasi, 2000

• L. Iacob- Premise psihologice ale educatiei inerculturale-influenta stereotipurilor

etnice

• Ghidul profesorului-Educatie pentru democratie si drepturile omului



36

Program de dezvoltare a abilităților de viață

ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian

Proiect finanțat de Uniunea Europeană prin Programul:

Facilitatea de Tranziție 2007/19343.03.03 – Integrarea în societate a tinerilor aparținând

minorităților și grupurilor dezavantajate

Material editat de Asociația Formare, Dezvoltare, Asistenţă - FORDA Buzău

Iulie 2010

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a

Uniunii Europene

Pentru eventualele informații și sesizări legate de proiectele PHARE

contactați: [email protected]

Date post:	03-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	fusa-adrian-manuel
View:	561 times
Download:	1 times

acceptarea diferentelor

Documents