Analiza cost beneficiu IIIANALIZA ECONOMICĂ;

VI.ANALIZA DE RISC

Conf. univ. dr. Gheorghita DINCĂ

Rata de actualizare socială

Costurile şi beneficiile care apar la momente diferiteîn timp trebuie să fie actualizate.

Rata de actualizare în analiza economică a proiectelorde investiţii - rata de actualizare socială (RAS) - reflectăviziunea socială a modului în care beneficiile şi costurileviitoare trebuie să fie evaluate faţă de cele prezente.

Aceasta poate diferi de rata de actualizare financiarăatunci când piaţa de capital este ineficientă (de exemplu,atunci când există raţionalizarea creditării, informaţiileasimetrice şi lipsă de viziune a deponenţilor şiinvestitorilor etc.).

Comisia Europeană a propus utilizarea a două ratesociale de referinţă:

5,5% pentru ţările de coeziune şi 3,5% pentru celelalte.Aceste RAS se bazează pe estimări de creşterepotenţială pe termen lung şi alţi parametri.

RAS care diferă de aceste referinţe pot, totuşi, să fiejustificate de fiecare stat membru sau ţări candidate înanumite condiţii socio-economice individuale.

Odată ce o RAS este stabilită la nivel de ţară de către oautoritate de planificare, aceasta trebuie să se apliceconsecvent la toate proiectele care fac parte dinaceeaşi ţară.

Indicatorii de performanţă economică

După corectarea distorsionărilor de preţ / salarii şialegerea unei rate adecvate de actualizare socială, esteposibil să se calculeze performanţele economice aleproiectului folosind următorii indicatori:

- valoarea actualizată netă economică (VANE):diferenţa dintre beneficiile sociale totale actualizate şicosturi;

- rata internă de rentabilitate economică (RIRE): ratacăreia îi corespunde o VANE = 0;

- raportul B / C, adică raportul dintre beneficiile şicosturile economice actualizate.

FOCUS: VANE versus VANF

Diferenţa dintre VANE şi VANF este că prima utilizeazăpreţuri contabile sau costul de oportunitate al bunurilor şiserviciilor în locul preţurilor de piaţă imperfecte şi includepe cât posibil orice externalitate socială şi de mediu.

Acest lucru se datorează faptului că analiza se face dinpunct de vedere al societăţii, nu doar al titularului deproiect.

Deoarece externalităţile şi preţurile umbră sunt luate înconsideraţie, mai multe proiecte cu un nivel scăzut saunegativ al VANF(C) vor prezenta o VANE pozitivă.

VANE este cel mai important şi de încredere indicatorsocial în ACB şi ar trebui să fie folosit ca referinţăprincipală de performanţă economică pentru evaluareaproiectului.

Deşi RIRE şi B/C sunt semnificative, deoarece acesteasunt independente de dimensiunea proiectului, potapărea uneori probleme. În cazuri speciale, de exemplu,pot fi RIRE multiple sau nu sunt definite, în timp ceraportul Beneficiu/Cost poate fi afectat prin luarea înconsiderare a unui flux dat, ca beneficiu sau reducere acosturilor.

Dimpotrivă, ar putea exista cazuri în care utilizarearaportului cost-beneficiu să fie adecvat, de exemplu, încazul constrângerilor bugetare de capital.

În principiu, ar trebui să fie respins orice proiect cu oRIRE < rata de actualizare socială sau o VANE negativă.

Un proiect cu un randament economic negativ consumăprea mult din resursele sociale valoroase pentru a obţinebeneficii prea modeste pentru toţi cetăţenii.

Din perspectiva UE, utilizarea subvenţiei de capital într-un proiect cu rentabilitate socială scăzută înseamnădeturnarea de resurse preţioase de la o utilizare pentrudezvoltare mult mai valoroasă.

De exemplu, din perspectiva Politicii de coeziune, oinvestiţie cu randament scăzut într-o regiune aObiectivului „convergenţă” înseamnă că proiectul nu vacontribui cu nimic la atingerea obiectivului.

Cu toate acestea, în unele cazuri excepţionale, unproiect cu o VANE negativă ar putea fi acceptat pentruasistenţa UE în cazul în care există importante beneficiinefinanciare (de exemplu, pentru proiectele deconservare a biodiversităţii, situri de patrimoniucultural, peisaj).

Acest lucru ar trebui să fie privit ca o apariţie rară şiraportul de evaluare trebuie să precizeze într-un modconvingător, printr-un argument structurat, susţinut dedate adecvate, că, într-un anumit sens, beneficiilesociale depăşesc costurile sociale, chiar dacăsolicitantul este în imposibilitatea de le a cuantifica pedeplin.

VI. Analiza de risc

Evaluarea proiectului este mai degrabă un exerciţiu deprevizionare decât de formulare a unei opinii. Cu toateacestea nicio previziune nu este lipsită de probleme.

De obicei, se face o distincţie între conceptele de risc şiincertitudine.

În anumite condiţii, este doar incertitudine, dar în altecazuri acest lucru poate fi transformat în „risc” cu oevaluare a distribuţiei de probabilitate care indicăprobabilitatea valorii realizate a unei variabile care seîncadrează în limitele prevăzute.

În consecinţă, devine evident că riscul, nu incertitudinea,face obiectul unei măsurători empirice şi poate fi analizatşi, eventual, gestionat.

În acest context, reglementările fondurilor solicită oevaluare de risc pentru proiectele majore deinfrastructură şi proiectele de investiţii productive.

O evaluare a riscului constă în studierea probabilităţiica un proiect să realizeze o performanţă satisfăcătoare(pentru valori prag ale RIR sau VAN).

Probabilitatea ar trebui să fie înţeleasă aici ca unindicator care ia:

valoarea 1 pentru o certitudine absolută că o predicţie vafi confirmată;

valoarea zero pentru certitudinea că previziunea nu va ficonfirmată;

valori intermediare pentru ceea ce se află între cele douăextreme.

PAȘII analizei de risc

Paşii recomandaţi pentru evaluarea risculuiproiectului sunt următorii:1. analiza de senzitivitate;2. distribuţiile de probabilitate pentru variabile

critice;3. analiză de risc;4. evaluarea nivelurilor acceptabile de risc;5. prevenirea riscurilor.

În continuarea acestei secţiuni sunt prezentaţipaşii mai sus menţionaţi şi se subliniazăurmătoarele subiecte suplimentare: valoarea de comutare analiza scenariului principiul precauţiei tendinţa de a fi prea optimist

1. Analiza de senzitivitate

Analiza de senzitivitate permite determinareavariabilelor „critice” sau parametrii modelului.

Aceste variabile sunt cele ale căror variaţii, pozitive saunegative, au cel mai mare impact asupra performanţeifinanciare şi/sau economice a unui proiect.

Analiza este realizată prin modificarea unui element laun moment dat şi determinarea efectului acesteischimbări asupra RIR sau VAN.

Criteriile care urmează să fie adoptate pentru alegereavariabilelor critice variază în funcţie de proiectulspecific şi trebuie să fie stabilite cu exactitate de la cazla caz.

Ca un criteriu general, recomandarea este să se ia înconsiderare acele variabile sau parametri pentru care ovariaţie absolută de 1% faţă de cea mai bună estimaredă naştere la o variaţie corespunzătoare de nu mai puţinde 1pp (un punct procentual) a VAN (de exemplu,elasticitatea este de o unitate sau mai mare).

Procedura analiză

Procedura care trebuie urmată pentru a efectua oanaliză a senzitivităţii include următoarele etape:

A. identificarea variabilelor

B. eliminarea dependenţei deterministe între variabile

C. analiza elasticităţii

D. alegerea variabilelor critice.

A. Tabelul 2.13 prezintă câteva exemple deidentificare a variabilelor folosite în calcululieşirilor şi intrărilor pentru analizele financiare şieconomice, grupate în categorii omogene.

A. Identificarea variabilelor critice

B. Eliminarea dependenţei deterministe dintre variabile

Dependenţa deterministă între variabile ar generadistorsiuni în rezultate şi dublă contabilizare.

Dacă, de exemplu, productivitatea muncii şiproductivitatea globală apar în model, atunci cea dinurmă o include pe prima. În acest caz, este necesar să seelimine variabilele redundante, alegându-le pe cele maiimportante, sau să se modifice modelul pentru a eliminadependenţele interne.

Variabilele luate în considerare trebuie, pe cât posibil, săfie variabile independente. În plus, variabilele ar trebuisă fie analizate în forma lor dezagregată: de exempluveniturile sunt o variabilă compusă, dar cantitatea oripreţul, sau ambele luate separat, pot fi critice.

C. Este recomandabil să se efectueze o analizăcalitativă preliminară a impactului variabilelor înscopul de a le selecta pe cele care au o elasticitatemică sau marginală (Tabelul 2.14).

Analiza cantitativă ulterioară poate fi limitată la maimulte variabile semnificative. Având alese variabilelesemnificative, se poate evalua impactul elasticităţii lorfăcând calcule.

De fiecare dată, este necesar să se atribuie o valoarenouă (mai mare sau mai mică) pentru fiecare variabilăşi să se recalculeze VAN, observând astfel diferenţele(în valoare absolută şi procentual) comparativ cu cazulde bază.

Deoarece, în general, nu există nicio garanţie căelasticităţile impactului variabilelor vor fi întotdeaunafuncţii liniare, este recomandabil să se verifice acestlucru, repetând calculele pentru diferite abateriarbitrare.

D. La sfârşitul acestei selecţii variabilele critice sepresupune că vor fi puţine, cu excepţia cazului în carevaloarea prag aleasă pentru elasticitatea performanţeieste exagerat de mică.

Într-un proiect pentru un spital, autostradă sau chiar oinstalaţie industrială, variabilele cheie sunt puţine (deexemplu, valoarea totală a investiţiei fixe, mărimea şicalendarul de rambursare, rata dobânzii) şi dominăefectele altora (de exemplu, preţurile pentru intrăriminore).

Analiza de impact a variabilelor critice

Exemplu analiza de senzitivitate

Un exemplu de posibil rezultat al analizei de senzitivitateeste prezentat în Figura 2.5: în funcţie de criteriulgeneral menţionat anterior (o variaţie de 1% a variabileicorespunde la cel puţin 1% de variaţie a VAN), variabilelecritice sunt cererea şi productivitatea, în timp ce costulenergiei şi preţurile de intrare se află sub prag.

FOCUS: VALORIle DE COMUTARE

Valoarea de comutare a unei variabile este acea valoarecare ar trebui să apară pentru ca VAN a proiectului sădevină zero, sau, mai general, ca rezultatul proiectului săscadă sub nivelul minim de acceptabilitate.

Utilizarea valorilor de comutare în analiza desenzitivitate permite evaluatorilor să facă unele aprecieriprivind gradul de risc al proiectului şi posibilitatea de aîntreprinde acţiuni de prevenire a riscului.

De exemplu, dacă una dintre variabilele critice ale unuiproiect de transport este „cererea prognozată” şivaloarea sa de comutare este de -20%, atunci promotorulpoate evalua dacă există condiţii pentru o astfel descădere şi, într-un caz pozitiv poate lua în considerareacţiuni de prevenire (de exemplu, reducerea tarifelor).

Valori de comutare pentru un proiect din agricultură

Variabile Valoare de comutare (% )

- Randamentul la hectar -25

- Costuri de construcţie 40

- Suprafaţa irigată per pompă -50

- Rata de schimb umbră 60

Aplicaţie

O firmă propune un proiect de investiţii, carepresupune vânzarea a 100.000 de bucăţi de produseagricole ecologice la un preţ de 12 lei per bucată.

Să se determine efectul variantei maxime optimiste(creșterea cu 20% a cererii) și respectiv a varianteiminime pesimiste (scăderea cu 25% a cererii) asupravalorii vânzărilor și a acceptabilităţii proiectului,știind că elasticitatea preţului funcţie de ofertă estede -0,4.

Valoarea de comutare a vânzărilor este de -20%.

Analiza scenariilor

Analiza scenariilor este o formă specifică de analiză desenzitivitate. În timp ce în cadrul analizei de senzitivitatestandard se analizează separat influenţa fiecărei variabile asupraperformanţelor financiare şi economice ale proiectului, analizascenariului studiază impactul combinat al seturilor determinatede valori asumate pentru variabilele critice.

În special, combinaţii de valori „optimiste” şi „pesimiste” dintr-un grup de variabile ar putea fi utile pentru a construi diferitescenarii realiste în cadrul anumitor ipoteze (Tabelul 2.15).

Analiza scenariilor

Pentru a defini scenariile optimiste şi pesimiste este necesar săse aleagă pentru fiecare variabilă critică valori extreme înintervalul definit de distribuţia de probabilitatea. Indicatorii deperformanţă ai proiectului sunt calculaţi pentru fiecarecombinaţie.

Analiza senzitivităţii/scenariilor nu ar trebui să fie luată înconsideraţie ca un substitut pentru analiza riscurilor, aceastaeste doar o procedură intermediară.

Exemplu de analiză a scenariilor (tabelul 2.15)

Indicator Unitatea de măsură

Scenariuoptimist

Scenariu de bază

Scenariupesimist

Costul investiţiei

Euro 125.000 130.000 150.000

Trafic Variaţie% 9 5 2

Taxe Euro/unitate 5 2 1

RIRF(C) % 2 -2 -8

RIRF(K) % 12 7 2

RIRE % 23 15 6

Distribuţiile de probabilitate ale variabilelor critice

Analizele de senzitivitate şi ale scenariilor au limitărimajore deoarece nu iau în considerare probabilitatea deapariţie a evenimentelor. De fapt, practica modificăriivalorilor variabilelor critice prin procente arbitrare nuare nicio legătură cu variabilitatea probabilă a acestorvariabile.

Următorul pas este să se atribuie o distribuţie deprobabilitate pentru fiecare dintre variabilele critice,definită într-o gamă precisă de valori în jurul celei maibune estimări, folosită ca bază, în scopul de a calculavalorile aşteptate ale indicatorilor de performanţăfinanciară şi economică.

Distribuţia de probabilitate pentru fiecare variabilăpoate să fie obţinută din diferite surse, cum ar fidatele experimentale, distribuţiile găsite în literaturade specialitate pentru cazuri similare, consultareaexperţilor.

Evident, dacă procesul de generare a distribuţiilor estenesigur, analiza de risc nu va fi de încredere. Cu toateacestea, în planificarea sa cea mai simplă, acest paseste întotdeauna fezabil şi reprezintă o îmbunătăţireimportantă în înţelegerea punctelor forte şi slabe aleproiectului în comparaţie cu cazul de bază.

Analiza de risc

După ce s-a stabilit distribuţia de probabilitate pentruvariabilele critice, este posibil să se procedeze lacalcularea distribuţiei de probabilitate a RIRF sau aVAN a proiectului. În acest scop este recomandatăutilizarea metodei Monte Carlo, pentru care estenecesar un simplu software de calcul.

Metoda constă în extragerea aleatoare repetată a unuiset de valori pentru variabilele critice, luate înintervale respective definite şi apoi prin calculareaindicilor de performanţă pentru proiect (RIRF sau VAN),care rezultă din fiecare set de valori extrase.

Metoda Monte Carlo

Prin repetarea acestei proceduri pentru un numărsuficient de mare de extrageri (în general nu mai mult decâteva sute) se poate obţine o convergenţă predefinită acalculului, ca distribuţie de probabilitate a RIRF sau VAN.

Modul cel mai util de a prezenta rezultatul este să fieexprimat prin distribuţia de probabilitate sauprobabilitatea cumulată a RIRF sau VAN în intervalul devalori rezultat. Figurile 2.6 şi 2.7 furnizează exemplegrafice.

Curba de probabilitate cumulativă (sau un tabel devalori) permite o evaluare a riscurilor proiectului, deexemplu, prin verificarea dacă probabilitateacumulativă este mai mare sau mai mică decât valoareade referinţă care este considerată a fi critică.

Se poate evalua, de asemenea, probabilitatea ca VAN(sau RIRF) să fie mai mici decât o anumită valoare,care este adoptată ca referinţă (de exemplu, zeropentru VAN şi 5% pentru RIRF). În exemplu, există oprobabilitate de aproximativ 30% ca VAN să fienegativă (a se vedea Figura 2.7).

Evaluarea nivelurilor acceptabile de risc

Adesea VAN şi RIR declarate în rapoartele de evaluare aproiectului se referă la estimările cele mai bune sau debază, însemnând „valorile cele mai probabile” (saumediana). Cu toate acestea, criteriul deacceptabilitate al proiectului ar trebui să fie valoareaaşteptată (modul sau dominanta) pentru astfel deindicatori, calculaţi din distribuţiile de probabilitate debază.

Spre exemplu, dacă un proiect are o RIRE „de bază” de10%, dar probabilitatea analizei de risc ne spune căRIRE are o valoare cuprinsă între 4% şi 10%, cu oprobabilitate de 70% şi o valoare între 10% şi 13%, cu oprobabilitate de 30%, atunci valoarea estimată a RIREpentru acest proiect este de doar 8,35% [media (4 și10) * 0,7 + media (10 și 13) * 0,3].

În concluzie, procedura descrisă permite selecţiaproiectelor nu numai pe baza celei mai bune estimări,dar de asemenea pe baza riscului asociat cu ea, pur şisimplu prin ponderarea performanţei cu riscul.

În principiu, performanţa aşteptată, şi nu cea modală,este valoarea care ar trebui să fie raportată în cerereade finanţare pentru proiecte majore care necesităasistenţă UE.

În scopul de a evalua rezultatul, un aspect foarteimportant este să se facă un compromis între proiectecu risc ridicat şi beneficii sociale ridicate, pe de o parte,şi proiectele cu risc scăzut şi beneficii sociale reduse, pede altă parte.

În general, o atitudine neutră faţă de riscuri esterecomandată, deoarece sectorul public ar putea fi înmăsură să pună laolaltă riscurile pentru număr marede proiecte.

În astfel de cazuri, valoarea aşteptată a RIRE arputea rezuma evaluarea riscurilor. Cu toateacestea, în unele cazuri, evaluatorul sau promotorulse abate de la neutralitate şi preferă să rişte maimult sau mai puţin pentru rata preconizată derandament; totuşi este necesară o justificare clarăpentru această alegere (de exemplu, un proiectfoarte mare într-o ţară mică).

Prevenirea riscurilor

O sursă tipică de greşeli de previzionare în evaluareaproiectelor este tendinţa de a fi prea optimist, adicătendinţa sistematică demonstrată de evaluatoriiproiectelor de a fi prea optimişti cu privire laestimarea parametrilor cheie ai proiectului: costurilede investiţie, durata lucrărilor, costurile de exploatareşi beneficiile (HM Treasury, 2003).

Multe cauze pot fi implicate în tendinţa de a fi preaoptimist; Tabelul 2.16 oferă câteva exemple deproiecte de transport.

Posibilităţi de reducere a riscurilor

Pentru a reduce nivelul tendinţei de a fi prea optimistar trebui să fie făcute ajustări specifice sub forma unorestimări crescute ale costurilor şi estimări scăzute sauîntârziate ale beneficiilor. Astfel de ajustări ar trebui săfie empiric bazate, de exemplu prin utilizarea datelorde la proiecte similare sau din trecut comparabile, întimp ce experţii din consultanţă pot fi, de asemenea,utili.

Ajustarea tendinţei de a fi prea optimist va oferi, prinurmare, estimări mai bune într-o etapă timpurie aprocesului de evaluare.

Cu toate acestea, aceste ajustări nu ar trebui să fievăzute ca un substitut pentru evaluarea riscului, ci maidegrabă ca o bază mult mai exactă pe care să sedezvolte o analiză de risc, care este, în principiu, totceea ar trebui, dacă se realizează cu precizie prinutilizarea indicatorilor aşteptaţi.

Analiza de risc ar trebui să fie apoi baza pentrumanagementul riscului, care reprezintă identificarea destrategii pentru a reduce riscurile, inclusiv modul de a lealoca părţilor implicate şi stabilirea riscurilor care să fietransferate către instituţiile profesionale de gestionare ariscurilor, cum ar fi companiile de asigurări.

Managementul riscului este o funcţie complexă, carenecesită o varietate de competenţe şi resurse, şi poatefi considerat ca un rol pentru profesionişti, subresponsabilitatea autorităţii de management şi abeneficiarului.

Promotorul proiectului ar trebui, totuşi, în urmaanalizei de risc, cel puţin să identifice măsuri specificede diminuare a riscurilor identificate, în conformitatecu bunele practici internaţionale (a se vedea Anexa H).