Dunărea albastră - J. STRAUSS Jr.

Melk Abbey sau Stift Melk este o mănăstire benedictină şi unul dintre cele mai renumite aşezăminte monahale din Europa.

Situată deasupra oraşului Melk, pe un deal stâncos, cu vedere spre valea Wachau de-a lungul Dunării, mănăstirea a fost fondată în anul 1089, când Leopold al II-lea, Margrave de Austria, din dinastia Babenberg, a oferit unul dintre castelele sale călugărilor benedictini de la Abaţia Lambach. În sec. XV mănăstirea a devenit centrul mişcării de reformă care a revigorat viaţa monahală din Austria şi Germania de Sud.

În forma barocă, în care este văzută şi în prezent, mănăstirea a fost construită între anii 1702-1736, după proiectele lui Jakob Prandtauer. La decorarea exterioară şi interioară a abaţiei au participat: Antonio Beduzzi (design interior & schiţe pentru fresce), Johann Michael Rottmayr (fresce & picturi altar), Paul Troger (picturi altar), Giuseppe Galli-Bibiena (modele pentru amvon şi altar), Lorenzo Mattielli (proiecte sculpturi) şi Peter Widerin (realizare sculpturi).

Ultimele lucrări de restaurare, de mare amploare, s-au realizat între anii 1978-1987, când s-au făcut adaptări ale zonelor de şcoală, a casei de oaspeţi, pentru cultură şi turism, Melk Abbey devenind un mare ansamblu cultural şi monahal din Austria.

Abaţia Melk

Imaginea din satelit a amplasării mănăstirii

Dunărea

Un bra

ţ al D

unăr

ii

Vedere dinspre vest Dunărea

Scara şi aparta-mentele imperiale

Biserica

Sala de marmură

Biblioteca

Terasa de

vest

Vedere dinspre est

Dunărea

Portalul de intrare

Bis

eric

aPa

rohi

ală

din

oraş

Poarta Sf. Benedict

Curtea Prelaţilor

Imaginea mănăstirii de pe strada principală a oraşului Melk.

Într-o parte din fostele apartamente imperiale, de pe această latură a abaţiei, sunt amenajate 11 săli de muzeu cu exponate din

obiectele de cult, de carte sau altele, care aparţin patrimoniului mănăstirii.

Sala de marmură a mănăstirii.

Imagine dinspre braţul Dunării, a

bisericii şi a aripii de vest a mănăstirii

Bibioteca Sala de marmură

Terasa de vest

O imagine nocturnă, din oraş, a bisericii

şi mănăstirii

Pavilionul de vară din grădina mănăstirii.

Scări care coboară spre intrarea principală în mănăstire.

Vedere spre mănăstire cu intrarea şi aleea principală care duce spre

portalul mănăstirii sau spre intrarea în parc.

Sculpturile au fost realizate de Lorenzo Mattielli, în perioada

1710÷1720, când s-au construit cele 2 bastioane şi portalul.

Portalul principal, prin care se intră în mănăstire. Este flancat de două statui impunătoare ale sfinţilor Leopold şi Koloman.

După ce vă luaţi biletul de acces, ajungeţi la poarta Sf. Benedict, care este şi intrarea principală în abaţie. De aici se poate intra în Curtea Prelaţilor sau în muzeul mănăstirii (găzduit acum în 11 săli ale fostelor apartamente imperiale). Accesul spre şcoala monahală (dreapta) este restricţionat. Iniţial, în sala Sf. Benedict, din stânga porţii, stareţul primea oaspeţii de seamă care, pe o “Scară imperială”, puteau ajunge la apartamentele imperiale.

În faţă se vede fântâna arteziană din mijlocul “Curţii Prelaţilor”, iar pe lateral sunt cele două

statui care îi reprezintă pe Sfinţii Petru şi Pavel.

Inscripţia de pe frontispiciul intrării:

“Gloria este numai în cruce”

Detalii de la această poartă de intrare

“Scara imperială”, care porneşte din holul săliiSf. Benedict şi duce la

apartamentele imperiale (acum la muzeu).

S-ar putea ca această renumită “Scară în spirală” să fie continuarea scării din imaginea

anterioară şi să urce trei niveluri.

Scara în spirală – una din cele mai renumite scări de acest

gen din Europa.

Scara în spirală, văzută de sus, imaginea centrală reprezentându-l pe fotograf.

În abaţie, în zona bibliotecii, mai există o astfel de scară în spirală, dar de dimensiuni mai mici şi mai

puţin ornată.

O imagine din muzeul mănăstirii:“Altar în stil gotic târziu”

realizat de Jorg Breu în 1502.

După ce treceţi prin cele 11 săli ale muzeului, ajungeţi la Sala de marmură (imagine spre intrarea din apartamentele imperiale)

Pe vremuri era denumită “Sala de oaspeţi”, deoarece aici se făceau mesele pentru ocazii festive, mai ales pentru membrii casei imperiale.

Pictură pe plafonul Sălii de marmură, realizată de Paul Troger în 1731.

Imensa Sală de marmură (spre ieşirea pe terasa vestică a mănăstirii)

Vedere exterioară a Sălii de marmură.

După ieşirea din Sala de marmură, se ajunge pe terasa vestică, care face legătură cu biblioteca, de unde se poate admira oraşul şi Dunărea.

Braţul Dunării

Bisericaparohială

Partea de vest a oraşului Melk, aşezat lângă braţul Dunării, văzută de pe terasa mănăstirii

Biserica parohială din oraş, construită în 1089, în stil gotic târziu, cu hramul Adormirea Maicii Domnului şi, care are în

interior un număr semnificativ de sculpturi.

Cea mai deosebită sculptură din biserica parohială o reprezintă rugăciunile lui Iisus si a discipolilor săi pe Muntele Măslinilor (aşa

arăta sculptura, în 1896, înainte de restaurare).

Iisus Hristos

Discipol meditând

Detalii(după

restaurare)

Vedere de pe terasa de lângă Sala de Marmură a mănăstirii

Braţul Dunării

Vedere spre nord-est, cu braţul Dunării, de pe terasa de lângă biblioteca mănăstirii.

Braţul D

unării

Dunărea

O fotografie foarte frumoasă, pe care autorul ei a întitulat-o:

“ATERIZAREA GRAŢIILOR ...”pe braţul Dunării de lângă mănăstire.

După ce am admirat oraşul Melk şi Dunărea, intrăm în Bibliotecă.Aceasta are 12 camere, deţine aproape 1900 de manuscrise medievale,

multe manuscrise muzicale şi peste 100.000 de volume de cărţi.

Picturile de pe tavanul bibliotecii (înspre restul sălilor)

Picturile de pe tavanul bibliotecii (înspre intrarea de pe terasă)

După ce am vizitat partea superioară a abaţiei, revenim în curtea interioară a mănăstirii, numită şi “Curtea Prelaţilor”,

lungă de 84 m şi lată de 42 m.

Acces la “Galeria

impăraţilor”

Coridor de acces spre intrarea în biserică

Prin intrarea din dreapta, pe partea bibliotecii, se ajunge în “Galeria împăraţilor”, lungă de 198 m şi plină cu portrete ale împăraţilor Austriei.

Acest coridor duce din Curtea Prelaţilor în curtea Sf. Koloman,

de la intrarea în biserică.

Coridor exterior, lung tot de 198 m, de-a lungul clădirii muzeului (stânga - apartamentele imperiale) şi pe latura de sud a bisericii.

Faţada principală a intrării în biserică, văzută din curtea

Sf. Koloman

Statuia Sf. Koloman

Imaginea panoramică a faţadei bisericii şi a terasei circulare din partea de vest a mănăstirii

Tera

sa d

e su

d,

din

faţa

Săl

ii de

M

arm

ură

Tera

sa d

e no

rd,

din

faţa

bib

liote

cii

Curtea Sf. Koloman, prinţ irlandez care, în 1012, în pelerinajul său spre Ierusalim, a fost confundat cu un spion şi spânzurat de un copac, la Stockerau, lângă Viena. Este comemorat în fiecare an la 13 octombrie.

Cele două terase comunică între ele, oferind privelişti frumoase spre oraşul Melk

O foarte interesantă imagine panoramică a interiorului bisericii mănăstirii

Alta

rul

prin

cipa

l

Org

a

Intr

area

prin

cipa

lă

Alta

r cu

sche

let

Interiorul bisericii cu vedere spre altarul principal

Altarul principal

Altarul principal, detaliu

Vedere spre orgă şi picturile de pe plafonul

vestic al bisericii

Triumful Călugărului

Triumful Sf. Benedict

Ascensiunea triumfală a Sf. Benedict la cer – O pictură de pe plafonul vestic al mănăstirii, realizată de Rottmayr Johann Michael

Triumful Călugărului – O altă pictură de pe plafonul vestic al mănăstirii, realizată de Rottmayr Johann Michael

Coloane, icoane şi altare sculptate şi aurite din interiorul bisericii

Cupola centrală a bisericii.