viitorulastazi.roviitorulastazi.ro/notite3.pdf · „Astfel spune DOMNUL, Împăratul lui Israel...

ÎMPLINIREA FIECĂREI VIZIUNI

1

CUPRINS

2

3

RECAPITULARE; ISTORIA MILLERITĂ SE REPETĂ LA LITERĂ

RECAPITULARE LINII DE REFORMĂ „Atunci lumina ta va izbucni ca dimineaţa şi sănătatea ta va creşte repede şi dreptatea

ta va merge înaintea ta; gloria DOMNULUI va fi ariergarda ta. […] Și cei care vor ieși din tine vor reconstrui locurile vechi, risipite, vei ridica temeliile multor generaţii; şi vei fi numit: Reparatorul spărturii,Restauratorul cărărilor de locuit.” Isaia 58:8-12.

RECAPITULARE CALEA RÂNDUITĂ DE DUMNEZEU ISTORIA MILLERITĂ SE REPETĂ LA LITERĂ PRIMUL MARTOR: ALFA ȘI OMEGA „Astfel spune DOMNUL, Împăratul lui Israel şi răscumpărătorul său, DOMNUL

oştirilor: Eu sunt cel dintâi şi eu sunt cel din urmă; şi în afară de mine nu este alt Dumnezeu. Şi cine poate, ca mine, să cheme şi să vestească şi să înşire în ordine aceste lucruri înaintea mea, de când am rânduit poporul din vechime? Şi lucrurile ce vin şi cele ce vor veni, să le arate lor.” Isaia 44:6-7.

„Amintiţi-vă lucrurile din vechime, fiindcă eu sunt Dumnezeu şi nu este altul; eu

sunt Dumnezeu şi nu este nimeni ca mine, Vestind sfârşitul de la început şi din vechime lucrurile care nu sunt încă făcute, spunând: Sfatul meu va sta în picioare şi voi împlini toată plăcerea mea;” Isaia 46:9-10.

„Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, spune Domnul, care este şi care era şi

care vine, Cel Atotputernic.” Apocalipsa 1:8. „Şi când l-am văzut, am căzut la picioarele lui, ca mort. Iar el şi-a pus mâna dreaptă

peste mine, spunându-mi: Nu te teme, eu sunt cel dintâi şi cel de pe urmă,” Apocalipsa 1:17.

„Isus Cristos este acelaşi ieri şi azi şi pentru totdeauna.” Evrei 13:8.

4

AL DOILEA MARTOR: ISTORIA ISRAELULUI SE REPETĂ „Lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ prezintă, de la un veac la altul, o asemănare

izbitoare în fiecare reformă mare sau mişcare religioasă. Principiile lui Dumnezeu în procedeele cu oamenii sunt totdeauna aceleaşi. Mişcările importante ale prezentului îşi au paralele în acelea ale trecutului, iar experienţa bisericii din primele veacuri are lecţii de mare valoare pentru timpul nostru.” Tragedia Veacurilor, 343.

„Din nou și din nou mi-a fost arătat că experiențele trecute ale poporului lui

Dumnezeu nu trebuie să fie considerate ca fapte moarte. Nu trebuie să tratăm raportul acestor experiențe ca și cum am trata un almanah de anul trecut. Raportul trebuie păstrat în minte, pentru că istoria se va repeta. Întunericul misterelor nopții stă să fie iluminat de lumina din cer.” Lucrarea de Publicare, 175.

„Încercările copiilor lui Israel, și atitudinea lor chiar înainte de prima venire a

Domnului Cristos, ilustrează poziția poporului lui Dumnezeu în expriența lor înainte de cea de-a doua venire a lui Domnului Cristos.

Capcanele lui Satan sunt pregătite pentru noi tot așa cum a fost și pentru copiii lui Israel chiar înainte de intrarea lor în țara Canaan. Noi repetăm istoria acelui popor.

Istoria lor ar trebui să fie o avertizare solemnă pentru noi. Niciodată nu trebuie să ne așteptăm că atunci când Domnul are lumină pentru poporul Său, Satan va sta calm și nu va face nici un efort pentru a-i împiedica să o primească. Să ne ferim a refuza lumina pe care Dumnezeu o trimite, petru că nu vine într-o modalitate în care ne place nouă.[…] Dacă sunt oameni care nu văd și nu acceptă lumina pentru ei înșiși, aceștia să nu stea în calea celorlalți.

„Chem cerul şi pământul să mărturisească astăzi împotriva voastră, v-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul; alege dar viaţa, ca să trăiţi deopotrivă tu şi sămânţa ta, Ca să poţi iubi pe DOMNUL Dumnezeul tău şi să asculţi de vocea lui şi să te poţi alipi de el, pentru că el este viaţa ta şi lungimea zilelor tale, ca să locuieşti în ţara pe care DOMNUL a jurat-o părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob, că le-o dă.” (Deuteronomul 30:19-20.)

Acest cântec nu a fost doar istoric, ci este profetic. În timp ce istorisea procedeele minunate ale lui Dumnezeu cu poporul său din trecut, prefigura de asemenea marile evenimente din viitor, victoria finală a celor credincioși atunci când Cristos va veni pentru a doua oară în glorie și putere.

Apostolul Pavel spune cu claritate că experiența Israeliților în călătoriile lor a fost consemnată pentru beneficiul acelora care trăiesc în acest veac al lumii, aceia asupra cărora au venit sfârșiturile lumii. Noi nu credem că pericolele noastre sunt în vreun fel mai mici decât acelea ale Evreilor, ci mai mari.” Healthful Living, 280-281.

„Satan lucrează ca istoria națiunii Iudaice să se repete în experiența acelora care pretind a crede adevărul prezent.” Solii Alese, volumul 2, 111.

5

AL TREILEA MARTOR – REPETAREA CELOR 3 SOLII ÎNGEREȘTI „Dumnezeu a dat soliilor din Apocalipsa 14 locul lor în linia profeției, și lucrarea lor

nu va înceta până la finalul istoriei acestui pământ. Prima și cea de-a doua solie îngerească sunt încă adevăr pentru acest timp, și vor merge în paralel cu aceasta care urmează. Cel de-al treilea înger își proclamă avertizarea cu o voce tare. „După aceea,” spunea Ioan, „am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui.” În această iluminare, lumina tuturor celor trei solii este combinată.” Materialele 1888, 804.

SOLUL CARE SE UNEȘTE CU ÎNGERUL AL TREILEA „Solia îngerului al treilea trebuie vestită cu putere. Puterea proclamării primei și celei

de-a doua solii este intensificată în cea de-a treia. În Apocalipsa, Ioan spune cu privire la solul ceresc care se unește cu îngerul al treilea: „Am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; și pământul s-a luminat de slava Lui. El a strigat cu glas tare.” (Apocalipsa 18, 1-2).” Mărturii, vol 6, 60.

„A treia solie nu poate exista fără primele două. Noi suntem datori să prezentăm

aceste solii în publicațiile și intervențiile noastre orale, arătând în lumina istoriei profetice lucrurile care au fost și cele care au să vină.”Sfaturi către Editori, 26.

IARĂȘI „Puterea care i-a trezit pe oameni atât de tare în mișcarea de la 1844 se va manifesta

iarăși. Întreita solie îngerească va merge înainte nu într-un ton șoptit, ci cu voce tare.” Mărturii, volumul 5, 252.

„Prima, cea de-a doua și cea de-a treia solie îngerească se vor repeta.” Review and

Herald, 31 Octombrie, 1899. REPETAREA CELOR 3 TESTE „Mulți care au auzit prima și a doua solie îngerească au crezut că vor trăi să Îl vadă

pe Domnul Cristos venind pe norii cerului. Dacă toți care au pretins credința în adevăr și-ar fi făcut partea ca fecioare înțelepte, solia ar fi fost deja proclamată către fiecare națiune, rasă, limbă și popor. Dar cinci erau înțelepte și cinci neînțelepte. Adevărul ar fi trebuit să fie proclamat de zece fecioare, dar numai cinci și-au făcut proviziile esențiale pentru a însoți acea companie care umbla în lumina care venea la ea. Era nevoie de a treia solie îngerească. Trebuia să se facă această proclamație. Mulți care au înaintat să Îl întâlnească pe Mire sub soliile primului și celui de-al doilea înger, au refuzat a treia solie îngerească, ultima solie de testare ce trebuie dată lumii.

O lucrare similară va fi îndeplinită când celălalt înger, reprezentat în Apocalipsa 18, își dă solia. Prima, a doua, și a treia solie îngerească vor trebui repetate. Chemarea va fi adresată bisericii: „Şi a strigat puternic cu voce tare, spunând: A căzut, a căzut Babilonul cel mare şi a devenit locuinţa dracilor şi locaşul fiecărui duh necurat şi colivia

6

fiecărei păsări necurate şi de urât. Pentru că toate naţiunile au băut din vinul furiei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi comercianţii pământului s-au îmbogăţit prin abundenţa rafinamentelor ei. Şi am auzit altă voce din cer, spunând: Ieşiţi din ea, poporul meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din plăgile ei. Pentru că păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.” (Apocalipsa 18:2-5). Manuscrise Publicate, vol 16, 269-270.

SIMBOL; ÎN ORDINEA LOR „Am avut ocazii prețioase de a câștiga experiență. Am trecut prin perioadele soliilor

celor trei îngeri. Ei sunt reprezentați zburând prin mijlocul cerului, proclamând o solie de avertizare pentru lume și având o misiune specială pentru oamenii care trăiesc în ultimele zile ale istoriei acestui pământ. Nimeni nu aude glasul acestor îngeri, deoarece ei sunt un simbol al poporului lui Dumnezeu, care lucrează în armonie cu cerul. Bărbați și femei, iluminați de Duhul lui Dumnezeu, sunt sfințiți prin adevăr și proclamă cele trei solii în ordinea lor.” Schițe din Viața Mea, 429.

„Ioan a văzut ‘alt înger coborând din cer, având putere mare; şi pământul a fost

luminat cu gloria lui.’ Apocalipsa 18:1. Această lucrare este vocea oamenilor lui Dumnezeu proclamând o solie de avertizare lumii” Materialele 1888, 926.

„Proclamarea primei, a celei de-a doua și a celei de-a treia solii îngerești a fost

localizată în timp de cuvântul inspirat. Nici o iotă nu trebuie schimbată. În același fel în care nici autoritatea omenească nu are dreptul de a înlocui Vechiul Testament cu Noul Testament, nu are dreptul de a schimba localizarea temporală a acestor solii.” Sfaturi către Editori, 26.

„Marile pietre de hotar ale adevărului, care ne arată umblarea în istoria profetică,

trebuie să fie păzite cu atenție, pentru a nu fi dărâmate și înlocuite cu teorii care ar aduce confuzie mai degrabă decât lumină autentică.” Solii Alese, cartea 2, 101-102.

„Noi ar trebui să studiem importantele semne indicatoare, care ne arată vremurile

în care trăim.” Evenimentele Ultimelor Zile, 14. AL PATRULEA MARTOR – REPETAREA CELOR 7 TUNETE

7

„După ce cele șapte tunete s-au făcut auzite, porunca ce i s-a dat lui Ioan, asemenea lui Daniel în legătură cu cărticica, a fost: «Sigilează aceste lucruri pe care le-au rostit cele șapte tunete». Acestea arată spre evenimente viitoare care vor fi descoperite în succesiunea lor. Daniel va sta în mormântul său până la sfârșitul zilelor. Ioan a văzut cărticica desigilată. Astfel profețiile lui Daniel au avut locul lor potrivit în primul, al doilea și al treilea mesaj îngeresc pentru a fi date lumii. Desigilarea cărții era un mesaj în legătură cu timpul.

Cărțile Daniel și Apocalipsa sunt una. Una este o profeție, cealaltă o descoperire; una o carte sigilată, cealaltă o carte deschisă. Ioan a auzit tainele rostite de tunete, dar i s-a poruncit să nu le scrie.

Lumina specială dată lui Ioan, care era exprimată în cele șapte tunete, conținea o descriere a evenimentelor ce s-au desfășurat sub prima și a doua solie îngerească. Nu era însă spre binele poporului să cunoască aceste evenimente, pentru că credința lor trebuia să fie testată. În planul lui Dumnezeu trebuiau să fie proclamate adevăruri cu mult mai minunate și pătrunzătoare. Urmau să fie proclamate soliile primului și celui de-al doilea înger și nu avea să se dea altă lumină înainte ca aceste mesaje să-și împlinească lucrarea lor specifică. Ea este reprezentată de îngerul care stă cu un picior pe mare, proclamând cu o solemnitate deosebită că nu va mai fi timp.”Comentariul Biblic AZȘ, vol 7, 971.

O ALINIERE SIMBOLICĂ A EVENIMENTELOR „Sunt oameni acum în viață care, studiind profețiile lui Daniel și Ioan, au primit o

mare lumină de la Dumnezeu în timp ce au trecut peste tărâmul unde profeții speciale erau în proces de împlinire, în ordinea lor. Ei au dus lumii solia legată de timp. Adevărul a strălucit atunci cu claritate asemenea soarelui la amiază. Evenimentele istorice care arătau spre împlinirea clară a profeției au fost prezentate în fața oamenilor, iar profeția a fost privită ca fiind o aliniere simbolică a evenimentelor care conduc spre încheierea istoriei acestui pământ. Scenele care au de-a face cu lucrarea omului fărădelegii sunt ultimele detalii care ne sunt descoperite foarte clar în istoria acestui pământ. Poporul are acum o solie specială pe care trebuie să o ducă lumii, solia îngerului al treilea. Aceia care, în experiența lor, au umblat prin acel loc, și care și-au avut partea lor în proclamarea primei, a celei de a doua și a treia solie îngerească, nu pot fi atât de ușor conduși pe cărări greșite după cum sunt aceia care nu au cunoscut din experiență ce înseamnă să faci parte din poporul lui Dumnezeu.” Solii Alese, vol. 2, pag. 102.

AL CINCELEA MARTOR – PARABOLA CELOR 10 FECIOARE „Mi-a fost prezentată adesea parabola celor zece fecioare, din care cinci sunt

înțelepte, și cinci neînțelepte. Această parabolă a fost și va fi împlinită chiar la literă, pentru că are o aplicație specială în acest timp și, asemeni celei de-a treia solii îngerești a fost împlinită și va continua să fie adevăr prezent până la sfârșitul timpului.”. Review and Herald, 19 August, 1890.

8

„Parabola celor zece fecioare din Matei capitolul 25 ilustrează, de asemenea, experiența poporului advent. În Matei capitolul 24, ca răspuns la întrebarea ucenicilor Săi privitoare la semnele venirii Sale și ale sfârșitului veacului, Hristos arătase unele dintre evenimentele cele mai importante din istoria lumii și a bisericii, de la prima și până la a doua Sa venire; și anume: distrugerea Ierusalimului, marea încercare a bisericii sub persecuțiile păgâne și papale, întunecarea soarelui și lunii și căderea stelelor. După aceasta, El a vorbit despre venirea Împărăției Sale, spunându-le și parabola care descrie cele două categorii de servi care așteaptă venirea Sa. Capitolul 25 începe cu aceste cuvinte: “Atunci Împărăția cerurilor se aseamănă cu zece fecioare”. Aici este vorba de biserica din timpul sfârșitului, aceeași care este descrisă și la încheierea capitolului 24. În această parabolă, experiența lor este ilustrată prin tabloul unei nunți din Orient.” Tragedia Veacurilor, 393.

„Starea Bisercii reprezentată de fecioarele neînțelepte, mai este numită și starea

Laodiceană.” Review and Herald, 19 August, 1890. AL ȘASELEA MARTOR – STRUCTURA PROFETICĂ

PARALELE DINTRE PRIMUL ÎNGER ȘI CEL DE-AL PATRULEA

IMUL ÎNGER (11 AUG 1840) PATRULEA (11 SEPT 2001)

cei 4 îngeri din Apocalipsa 9:14-15 nuți

cele patru vânturi din Apocalipsa 7: nute

sfârșitul celui de-al doilea vai

al treilea vai începe (Apocalipsa 11:18)

îngerul din Apocalipsa 10:1 coboară

îngerul din Apocalipsa 18:1 coboară

Luminează pământul cu slava Sa: „M s că misiunea lui era de a lumina pămân a sa și de a-i avertiza pe oameni de apr

nie a lui Dumnezeu.” Scrieri timpurii, pa

luminează pământul cu slava Sa (Apoc 1)

Cuprinde lumina tuturor celor trei înge meți-vă de Dumnezeu, (2) dați-i slavă, (3

nit ceasul judecății Lui.

Unește lumina celor trei îngeri: În a minare, se îmbină lumina tuturor celor tre 8 materials, 804

PARALELE DINTRE CEL DE-AL DOILEA ÎNGER ȘI CEL DE-AL PATRULEA Al doilea înger (19 Aprilie 1844) Solia celui de-al doilea înger (Apocalipsa 14:8) „A căzut, a căzut Babilonul”

9

Al patrulea înger (11 Septembrie 2001) Solia celui de-al patrulea înger (Apocalipsa 18:2) „A căzut, a căzut Babilonul

cel mare!” „Așadar, conținutul soliei celui de-al doilea înger îi este vestit lumii din

nou de celălalt înger, care luminează pământul cu slava lui.” Solii Alese, vol 2, pag. 116.

10

EZRA 7:9

PRIMA PARTE – PILDA CELOR 10 FECIOARE „Pentru că în ziua întâi a lunii întâi a început el să se urce din Babilon şi în ziua

întâi a lunii a cincea a ajuns la Ierusalim, conform cu mâna cea bună a Dumnezeului său care era asupra lui.” Ezra 7:9.

ÎMPLINIREA ÎN ISTORIA MILLERITĂ: PILDA CELOR 10 FECIOARE PĂRĂSIREA BABILONULUI – 19 APRILIE 1844 „A fost însărcinat un alt înger puternic să coboare pe pământ. Isus pusese în mâna lui

un text scris și, când a ajuns, îngerul a strigat: “A căzut, a căzut Babilonul!” Apoi i-am văzut pe cei dezamăgiți ridicându-și din nou ochii către cer, uitându-se cu credință și nădejde să-L vadă pe Domnul lor făcându-Și apariția.” Scrieri Timpurii, 247.

ÎNCEPEREA TIMPULUI DE ÎNTÂRZIERE EZRA „Ezra a făcut apel încă o dată la leviți, trimițându-le o invitație urgentă să se unească

cu grupa lui. Pentru a accentua importanța unui acțiuni rapide, a trimis o data cu invitația scrisă câțiva dintre învățători și căpetenii (Ezra 7, 28; 8, 16).

„În timp ce călătorii au întârziat împreună cu Ezra, acești soli de nădejde s-au grăbit să se întoarcă cu cererea: „Să ne aducă slujitori pentru casa Dumnezeului nostru” (Ezra 8, 17). Chemarea a fost ascultată; unii, care ezitaseră, au luat hotărârea finală să se reîntoarcă.” Profeți și regi, pag. 614.

MILLERIȚI „Și DOMNUL mi-a răspuns şi a zis: Scrie viziunea și lămureşte-o pe table, ca să

fugă cel ce o citeşte. Pentru că viziunea este pentru încă un timp rânduit, dar la sfârşit va vorbi şi nu va minţi; deşi întârzie, aşteapt-o, pentru că va veni cu siguranţă, nu va întârzia.” Habacuc 2:2-3.

11

„În timp ce mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit.” Matei 25:5. STRIGĂTUL DE LA MIEZUL NOPȚII: 15 AUGUST 1844, EXETER „Şi la miezul nopţii s-a făcut o strigare: Iată, vine mirele; ieşiţi-i în întâmpinare.

Atunci toate acele fecioare s-au ridicat şi şi-au pregătit candelele.” Matei 25:6-7. ÎNCHIDEREA UȘII: 22 OCTOMBRIE 1844 „Şi pe când se duceau să cumpere, a venit mirele; şi cele ce erau pregătite, au intrat

cu el la nuntă; şi uşa a fost închisă. Şi după aceea au venit şi celelalte fecioare, spunând: Doamne, Doamne, deschide-ne. Dar el a răspuns şi a zis: Adevărat vă spun: Nu vă cunosc.” Matei 25:10-12.

CURĂȚIRILE TEMPLULUI ÎN ISTORIA MILLERITĂ PRIMA CURĂȚIRE ÎN VREMEA DOMNULUI HRISTOS „Hristos a vorbit cu autoritatea unui împărat, iar în înfățișarea și în tonul glasului Său

era ceva căruia n-aveau putere să i se împotrivească. Când s-a auzit porunca, și-au dat seama, ca niciodată mai înainte, că sunt cu adevărat fățarnici și hoți. Când dumnezeirea a strălucit prin corpul omenesc, nu au văzut numai indignarea pe fața lui Hristos, ci și-au dat seama de importanța cuvintelor Lui. Ei se simțeau ca în fața tronului veșnicului Judecător, cu sentința hotărâtă atât pentru viața aceasta, cât și pentru cea viitoare. Câtva timp au fost convinși că Hristos era un profet; și mulți au crezut că El este Mesia. Duhul Sfânt a făcut să lumineze în mintea lor cuvintele profeților cu privire la Hristos. Se vor supune ei acestor convingeri?” Hristos Lumina Lumii, 162.

A DOUA CURĂȚIRE ÎN VREMEA DOMNULUI HRISTOS „Încă o dată privirea pătrunzătoare a lui Isus a trecut pe deasupra curții profanate a

templului. Toți ochii s-au întors spre El. Preoți și conducători, farisei și neamuri L-au privit cu uimire și teamă pe Acela care stătea în fața lor în măreția Împăratului cerului. Dumnezeirea a străfulgerat natura omenească, învestindu-L pe Hristos cu o demnitate și o slavă pe care El nu le mai manifestase înainte. Aceia care stăteau mai aproape de El s-au dat înapoi atât cât le-a îngăduit mulțimea. Afară de câțiva dintre ucenicii Săi, toți s-au retras și Mântuitorul a rămas singur. Orice zgomot încetase. Tăcerea adâncă părea insuportabilă. Hristos vorbi cu o putere care îi zgudui pe oameni ca o furtună puternică. „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune», dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.” Glasul Lui părea un foc care mistuie. A poruncit cu autoritate: „Ridicați acestea de aici.” (Ioan 2, 16.)” Hristos Lumina Lumii, 590.

12

O COMBINAȚIE DINTRE DIVINITATE ȘI UMANITATE „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am

privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.” Ioan 1:14. „Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea

aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.” Ioan 6:51.

CURĂȚIREA TEMPLULUI PROTESTANT – PRIMUL TEST Prima Solie Îngerească – Apocalipsa 14:6,7 & Apocalipsa 10. 11 August 1840. TESTUL VIZUAL: O COMBINAȚIE ÎNTRE DIVINITATE ȘI

UMANITATE „În mai 1842, a fost convocată o Conferință Generală în Boston, Massachusetts. La

deschiderea întâlnirii, frații Charles Fitch și Apollos Hale, din Haverhill, au prezentat profețiile ilustrate din Daniel și Ioan, pe care le pictaseră pe pânză, cu numerele profetice arătând împlinirea lor.” Joseph Bates, Early SDA Pamphlets, 17.

„În iunie 1842, domnul Miller a ținut a doua serie de conferințe în Portland. Am

simțit că este un mare privilegiu să pot participa la aceste prelegeri, deoarece căzusem în descurajare și nu mă simțeam pregătită să mă întâlnesc cu Mântuitorul meu. Această serie de conferințe a produs mai multă vâlvă în oraș decât prima. Diferitele denominațiuni, cu câteva excepții, au închis ușile bisericilor lor domnului Miller.” Mărturii, volumul 1, 21.

UȘA ÎNCHISĂ PENTRU PROTESTANȚI: 19 APRILIE 1844 CURĂȚIREA TEMPLULUI MILLERIT – PRIMUL TEST A doua solie îngerească de pe 19 Aprilie 1844. Vezi Apocalipsa 14:8. TESTUL VIZUAL PENTRU MILLERIȚI – MĂRTURIA VIE „În fiecare loc din țară era dată lumina privind solia celui de-al doilea înger și

strigătul înmuia inimile a mii și mii de oameni. Ea a mers din oraș în oraș și din sat în sat până când poporul așteptător al lui Dumnezeu a fost pe deplin trezit. În multe biserici nu s-a permis ca această solie să fie dată, și un mare grup, care avea mărturia cea vie, a părăsit aceste biserici căzute. O lucrare puternică a fost săvârșită prin strigătul de la miezul nopții. Solia cerceta inimile, conducându-i pe cei credincioși să caute o experiență vie, personală. Știau că nu se pot sprijini unul pe celălalt.

Sfinții L-au așteptat pe Domnul lor cu nerăbdare, cu post, cu veghere și cu rugăciune aproape necurmată. Chiar unii păcătoși așteptau cu groază împlinirea timpului; dar marea masă de oameni manifestau spiritul lui Satana în împotrivirea lor față de solie.” Scrieri Timpurii, 238.

13

„Predicatorii propovăduiesc lucruri liniștitoare, care să fie pe placul enoriașilor lor lumești. Ei nu îndrăznesc să-L predice pe Isus și adevărurile tăioase ale Bibliei; căci, dacă ar face-o, acești credincioși firești nu ar mai rămâne în biserică. Deoarece mulți dintre ei sunt bogați, ei trebuie păstrați, deși nu sunt mai potriviți să ocupe un loc acolo decât Satana și îngerii lui. Exact așa dorește Satana să fie. Religia lui Hristos este concepută în așa fel încât să pară populară și onorabilă în ochii lumii. Oamenilor li se spune că aceia care mărturisesc religia vor fi mai onorați de către lume. Aceste învățături diferă foarte mult de învățăturile lui Hristos. Doctrina Sa și lumea sunt ireconciliabile. Cei care L-au urmat au trebuit să renunțe la lume. Aceste lucruri liniștitoare vin de la Satana și de la îngerii lui. Ei au făcut un plan și credincioșii cu numele l-au dus la îndeplinire. Au fost învățate și primite de îndată povești plăcute și fățarnicii și păcătoșii care nu ascundeau că sunt păcătoși s-au unit cu biserica. Dacă adevărul ar fi fost predicat în puritatea lui, ar fi oprit afară această categorie de oameni. Dar nu exista vreo diferență între lume și cei ce mărturiseau că sunt urmași ai lui Hristos. Am văzut că, dacă acoperământul fals ar fi fost smuls de pe membrii bisericilor, s-ar fi descoperit atâta nelegiuire, ticăloșie și stricăciune, încât nici cel mai reticent copil al lui Dumnezeu n-ar fi ezitat vreo clipă să le spună pe nume acestor așa-ziși creștini, copii ai tatălui lor, diavolul; căci lucrările lui le făceau.

Isus și toată oștirea cerească priveau cu dezgust această scenă; cu toate acestea, Dumnezeu avea o solie importantă și sfântă pentru biserică. Dacă era primită, ar fi făcut o reformă deplină în biserică, ar fi înviat mărturia vie care i-ar fi făcut pe ipocriți și păcătoși să iasă afară din ea și ar fi adus din nou biserica în grația lui Dumnezeu.” Scrieri Timpurii, 228.

CURĂȚIRILE TEMPLULUI ASTĂZI DOUĂ CHEMĂRI DISTINCTE „Când Isus a început lucrarea Sa publică, El a curăţit Templul de profanările

sacramentale. Printre ultimele acte ale lucrării Sale a fost cea de-a doua curăţire a Templului. Tot aşa, în ultima lucrare pentru avertizarea lumii, vor fi făcute două chemări distincte către biserici. Cea de-a doua solie îngerească este: «A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei.» (Apocalipsa 14, 8). Şi în marea strigare a celei de-a treia solii îngereşti se aude o voce din cer care zice: «Ieşiţi din mijlocul ei poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ci! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.» (Apocalipsa 18, 4.)” - The Review and Herald, 6 decembrie, 1892. / Gânduri despre cartea Apocalipsa, pagina 226.

A DOUA CURĂȚIRE ÎNCEPE LA LEGEA DUMINICALĂ „Apoi am auzit din cer un alt glas care zicea: «Ieşiţi din mijlocul ei poporul Meu, ca

să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.” — Apocalipsa 18, 4-5. Când ajung păcatele ei până la cer? Când Legea Lui Dumnezeu este în cele din urmă anulată prin legislaţie.” - The Signs of the Times, 12 iunie, 1893.

14

TESTUL VIZUAL PENTRU ADVENTISM – HĂRȚILE UȘA ÎNCHISĂ – LEGEA DUMINICALĂ TESTUL VIZUAL PENTRU LUME – MĂRTURIA VIE „Atenția mi-a fost îndreptată către timpul încheierii vestirii soliei celui de-al treilea

înger. Puterea lui Dumnezeu rămăsese asupra poporului Său; ei își împliniseră lucrarea și erau pregătiți pentru ceasul încercării, care era înaintea lor. Primiseră ploaia târzie — sau înviorarea de la fața Domnului — și mărturia cea vie fusese reînviată. Ultima mare avertizare răsunase pretutindeni și îi ațâțase și turbase de mânie pe locuitorii pământului care nu au vrut să primească solia.” Scrieri Timpurii, 279.

UȘA ÎNCHISĂ – DANIEL 12:1 PILDA CELOR 10 FECIOARE – ACUM EXPERIENȚA POPORULUI ADVENT „Parabola celor zece fecioare din Matei capitolul 25 ilustrează, de asemenea,

experiența poporului advent. În Matei capitolul 24, ca răspuns la întrebarea ucenicilor Săi privitoare la semnele venirii Sale și ale sfârșitului veacului, Hristos arătase unele dintre evenimentele cele mai importante din istoria lumii și a bisericii, de la prima și până la a doua Sa venire; și anume: distrugerea Ierusalimului, marea încercare a bisericii sub persecuțiile păgâne și papale, întunecarea soarelui și lunii și căderea stelelor. După aceasta, El a vorbit despre venirea Împărăției Sale, spunându-le și parabola care descrie cele două categorii de servi care așteaptă venirea Sa. Capitolul 25 începe cu aceste cuvinte: “Atunci Împărăția cerurilor se aseamănă cu zece fecioare”. Aici este vorba de biserica din timpul sfârșitului, aceeași care este descrisă și la încheierea capitolului 24. În această parabolă, experiența lor este ilustrată prin tabloul unei nunți din Orient.” Tragedia Veacurilor, 393.


Laodiceană.” Review and Herald, 19 August, 1890. 1. Parabola celor 10 fecioare se aplică adventismului 2. El repetă cea de-a doua solie îngerească. În istoria millerită, începutul timpului

de întârziere a fost marcat de sosirea celei de-a doua solii îngerești.

15

3. Cei 4 îngeri sunt întârziați: „Am văzut patru îngeri care aveau de făcut o lucrare pe pământ și tocmai

mergeau spre a o împlini. Isus era îmbrăcat cu hainele de preot. El a privit înduioșat rămășița, apoi Și-a ridicat mâinile și cu un glas plin de milă a strigat: “Sângele Meu, Tată, sângele Meu, sângele Meu, sângele Meu!” Apoi am văzut o lumină nespus de strălucitoare venind de la Dumnezeu, care ședea pe marele tron alb, și toată lumina s-a revărsat în jurul lui Isus. Apoi am văzut un înger cu o însărcinare de la Isus, zburând cu repeziciune la cei patru îngeri care aveau de făcut o lucrare pe pământ și fluturând în sus și în jos un lucru pe care-l ținea în mână, strigând cu glas tare: “Țineți! Țineți! Țineți! Țineți! până când slujitorii lui Dumnezeu vor fi sigilați pe frunțile lor.”

L-am întrebat pe îngerul care mă însoțea ce însemna ceea ce auzisem și ce urma să facă cei patru îngeri. El mi-a zis că Dumnezeu era Acela care ținea în frâu puterile și că le-a dat îngerilor Săi stăpânire peste lucrurile de pe pământ; că cei patru îngeri aveau putere de la Dumnezeu de a ține cele patru vânturi și că se aflau pe punctul de a le lăsa în voie; însă în timp ce mâinile lor slăbeau încet strânsoarea și cele patru vânturi erau gata să sufle, ochiul plin de milă al lui Isus a privit asupra rămășiței care nu era sigilată, Și-a ridicat mâinile către Tatăl și S-a rugat de El, spunându-I că Își vărsase sângele pentru aceștia. Atunci fusese însărcinat un alt înger să zboare repede la cei patru îngeri cu porunca de a ține vânturile până când slujitorii lui Dumnezeu aveau să fie sigilați pe frunțile lor cu sigiliul viului Dumnezeu.”Scrieri Timpurii, 88.

4. În studiul „Calea rânduită de Dumnezeu” am văzut că de la 11 septembrie la legea duminicală este un timp de așteptare, de întârziere în ce privește evanghelizarea publică. De ce? Pentru că este curățirea templului adventist, iar noi suntem chemați ca și Ezechiel să mâncăm mana ascunsă și să mergem să dăm solia bisericii adventiste, nu celorlalte neamuri.

1.I, 1.V & 10.VII – ACUM „William Miller, Regula 4: Pentru a înţelege doctrina, puneţi laolaltă toate pasajele

din Scriptură ce tratează subiectul pe care doriţi să-l cunoaşteţi, iar apoi lăsaţi ca fiecare cuvânt să aibă influenţa lui corespunzătoare şi, dacă puteţi să vă formaţi propria teorie fără nicio contradicţie, nu puteţi să greşiţi.”

„William Miller, Regula 6: Dumnezeu a descoperit lucrurile care vor veni, prin

viziuni, simboluri şi parabole şi, în felul acesta, aceleaşi lucruri sunt descoperite adesea, din nou şi din nou, prin diferite viziuni, sau în diferite simboluri şi parabole. Dacă doriţi să le înţelegeţi, trebuie să le combinaţi pe toate într-una.”

„Fiindcă precept trebuie să fie peste precept, precept peste precept; linie peste linie,

linie peste linie; aici puţin şi acolo puţin; Căci cu buze bâlbâite şi o altă limbă va vorbi el acestui popor. Căruia i-a spus: Aceasta este odihna cu care să faceţi pe cel obosit să se

16

odihnească; şi aceasta este răcorirea; totuşi ei au refuzat să asculte. Dar cuvântul DOMNULUI le-a fost precept peste precept, precept peste precept; linie peste linie, linie peste linie; aici puţin şi acolo puţin; ca ei să meargă şi să cadă pe spate şi să fie frânţi şi prinşi şi luaţi.” Isaia 28:10-13. (traducere din Biblia King James)

17

18

EZRA 7:9 – PRIMA ZI A LUNII ÎNTÂI

PARTEA A DOUA SEPARAREA DE SOȚII STRĂINE „Şi copiii captivităţii au făcut astfel. Şi preotul Ezra, cu unii dintre mai marii dintre

părinţi, după casa părinţilor lor şi toţi dintre ei după numele lor, au fost separaţi şi au şezut jos în ziua întâi a lunii a zecea pentru a examina acest lucru. Şi au terminat cu toţi bărbaţii care luaseră soţii străine, până în ziua întâi a lunii întâi.” Ezra 10:16-17.

19 Aprilie 1844: Milleriții se separă de bisericile protestante. 11 Septembrie 2001: Adventiștii credincioși se separă de doctrinele false

introduse în biserică de către Babilonul spiritual. MESAJUL BABILONULUI

„Şi s-a întâmplat în al douăzeci şi şaptelea an, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, că a venit cuvântul DOMNULUI la mine, spunând: Fiu al omului, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a făcut ca armata lui să servească un mare serviciu împotriva Tirului; fiecare cap a fost chelit şi fiecare umăr jupuit; totuşi el nu a avut plată, nici armata lui, pentru Tir, pentru serviciul pe care l-a servit împotriva lui; De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, eu voi da ţara Egiptului lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului; şi el îi va lua mulţimea şi îi va lua jaful şi îi va lua prada; şi aceasta va fi plata pentru armata lui. I-am dat ţara Egiptului pentru munca lui cu care a servit împotriva acestuia, deoarece ei au lucrat pentru mine, spune Domnul DUMNEZEU. În acea zi voi face cornul casei lui Israel să înmugurească şi îţi voi da deschiderea gurii în mijlocul lor; şi ei vor cunoaşte că eu sunt DOMNUL.” Ezechiel 29:17-21.

19 Aprilie 1844: Papalitatea este răsplătită pentru serviciul făcut lui Dumnezeu:

• CELE DOUĂ COARNE ALE AMERICII „Şi am văzut o altă fiară ridicându-se din pământ; şi avea două coarne asemănătoare

unui miel şi vorbea ca un dragon. Şi exercită toată puterea primei fiare de dinaintea ei şi face ca pământul şi cei ce locuiesc pe el să se închine primei fiare, a cărei rană mortală fusese vindecată. Şi face minuni mari, aşa încât coboară foc din cer pe pământ, înaintea oamenilor. Şi înşală pe cei ce locuiesc pe pământ prin mijlocirea acelor miracole pe care ea avea putere să le facă înaintea fiarei, spunând celor ce locuiesc pe pământ să facă o icoană fiarei care a avut rana de sabie şi trăia.” Apocalipsa 13:11-14.

„«Cele două coarne ca ale unui miel» reprezintă fidel caracterul

Guvernului Statelor Unite, ce este exprimat în două principii fundamentale: republicanism și protestantism. Aceste principii sunt secretul puterii și

19

prosperității ei, ca națiune. Cei care au găsit, la început, un refugiu pe tărâmul Americii s-au bucurat că au ajuns într-o țară liberă de pretențiile arogante ale Papalității și de tirania regilor. Ei au hotărât să stabilească un guvernământ care să aibă la bază fundamentul larg al libertății civile și religioase.

Dar urmărind cu atenție pana profetică, descoperim o schimbare în această scenă plină de pace. «Fiara cu coarne ca de miel vorbește cu vocea unui balaur, și lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei». Profeția declară că aceasta va cere celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei dintâi, și că «a făcut ca toți: mari și mici, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei». Astfel, protestantismul calcă pe urmele papalității.” Gânduri despre Cartea Apocalipsei, 68.

EGIPTUL – DRAGONUL

„Fiu al omului, îndreaptă-ţi faţa împotriva lui Faraon, împăratul Egiptului, şi profeţeşte împotriva lui şi împotriva întregului Egipt.Vorbeşte şi spune: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, eu suntîmpotriva ta, Faraon, împărat al Egiptului, dragonul cel mare care stă întinsîn mijlocul râurilor lui, care a spus: Râul meu este al meu şi eu l-am făcutpentru mine însumi.” Ezechiel 29:2-3.

„Împărații, domnitorii și conducătorii lumii s-au așezat în tabăra antihristului și sunt

reprezentați de balaurul care pornește război împotriva sfinților — împotriva celor ce respectă poruncile lui Dumnezeu și au credința lui Isus. În vrăjmășia lor împotriva poporului lui Dumnezeu, ei se dovedesc vinovați de același păcat al alegerii lui Baraba în locul Domnului Hristos.” Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei, 38.

CUCERIREA CORNULUI PROTESTANT „Când bisericile au refuzat să primească solia primului înger, ele au respins lumina

venită din cer și au căzut din grația lui Dumnezeu. S-au încrezut în propria lor tărie și, împotrivindu-se primei solii, s-au plasat într-un loc în care nu puteau vedea lumina celui de-al doilea înger. Dar preaiubiții lui Dumnezeu, care erau oprimați, au acceptat mesajul „A căzut Babilonul!” și au părăsit bisericile.” Scrieri Timpurii, 237.

„A doua solie îngerească din Apocalipsa capitolul 14 a fost predicată mai întâi în

vara anului 1844, cu această ocazie a avut loc o aplicație mai directă la bisericile din Statele Unite, unde avertizarea cu privire la judecată fusese vestită mai mult, dar respinsă în general și unde decăderea în biserici fusese mai rapidă. Dar solia celui de-al doilea înger nu și-a atins împlinirea totală, în anul 1844. Bisericile au ajuns atunci la decădere morală, ca urmare a respingerii luminii soliei advente; dar aceasta nu era totală. Atunci când ele au continuat să respingă adevărurile deosebite pentru vremea aceea, au decăzut din ce în ce mai mult.” Tragedia Veacurilor, 389.

11 Septembrie 2001: Cornul republican este cucerit – PATRIOT ACT. „Puteri religioase, aliate cu cerul prin mărturisirea de credință și pretinzând că au

caracteristicile unui miel, vor arăta prin faptele lor că au inima unui balaur, și că sunt

20

ațâțate și stăpânite de Satana. Vine timpul când poporul lui Dumnezeu va simți mâna persecuției, deoarece sfințesc ziua a șaptea.” Mărturii, vol 9, 229.

„Coarnele ca de miel și glasul de balaur, din punct de vedere simbolic, indică o

contradicție flagrantă între mărturisirile și practicile națiunii reprezentate în felul acesta. Vorbirea acestei națiuni reprezintă acțiunile puterilor ei legislative și juridice. Prin astfel de acțiuni vor fi contrazise principiile liberale și pașnice pe care le pusese odinioară la temelia politicii ei. Profetizarea că va vorbi „ca un balaur” și va folosi „toată puterea fiarei dintâi” prevestește în mod clar dezvoltarea unui spirit de intoleranță și persecuție, pe care l-au dat pe față națiunile reprezentate prin balaur și prin fiara care semăna cu un leopard. Iar declarația că fiara cu două coarne „făcea pământul și locuitorii lui să se închine fiarei dintâi” arată că autoritatea acestui popor urmează să fie folosită pentru impunerea unei respectări care va constitui un act de închinare, de respect față de papalitate.” Tragedia Veacurilor, 442.

RIDICAREA TABERNACOLULUI „În prima zi a primei luni ridică tabernacolul cortului întâlnirii. […] Astfel a făcut

Moise, conform cu tot ceea ce DOMNUL i-a poruncit, aşa a făcut el. Şi s-a întâmplat, în prima lună, în al doilea an, în prima zi a lunii, că tabernacolul a fost înălţat. […] Şi a înălţat curtea de jur împrejurul tabernacolului şi altarului şi a atârnat perdeaua porţii curţii. Astfel Moise a terminat lucrarea. Atunci un nor a acoperit cortul întâlnirii şi gloria DOMNULUI a umplut tabernacolul. Şi Moise nu a fost în stare să intre în cortul întâlnirii, deoarece norula rămas peste el şigloria DOMNULUI a umplut tabernacolul.Şi după ce norul s-a ridicat de pe tabernacol, copiii lui Israel au mers înainte în toate călătoriile lor; Dar dacă norul nu s-a ridicat, nu au călătorit până în ziua în care acesta s-a ridicat. Căci norul DOMNULUI era peste tabernacol în timpul zilei şi foc era peste el în timpul nopţii, înaintea ochilor întregii case lui Israel, prin toate călătoriile lor.” Exodul 40:2,16-17,33-38.

19 Aprilie 1844: Începe ultima facă a construcției templului millerit, ce durează 46

de ani. Gloria Domnului simbolizează apogeul manifestării glorioase a puterii lui Dumnezeu în istoria millerită, ce a avut loc în acea perioadă.

• PIETRE VII

„Şi voi, ca pietre vii, sunteţi zidiţi o casă spirituală, o preoţie sfântă pentru a oferi sacrificii spirituale, acceptabile lui Dumnezeu, prin Isus Cristos. De aceea şi este cuprins în scriptură: Iată, pun în Sion o piatră unghiularăa temeliei, aleasă, preţioasă, şi cel ce crede în el nu va fi încurcat.” 1 Petru 2:5-6.

• RECONSTRUIREA TEMPLULUI „Şi mi-a fost dată o trestie asemănătoare cu un toiag; şi îngerul a stat în

picioare, spunând: Ridică-te şi măsoară templul lui Dumnezeu şi altarul şi pe cei ce se închină în acesta.Dar curtea care este în afara templului, las-o

21

afară şi nu o măsura; fiindcăa fost dată neamurilor; şi vor călca în picioare cetatea sfântă patruzeci şi două de luni.” Apocalipsa 11:1-2.

„Și DOMNUL a răspuns îngerului care vorbea cu mine, cuvinte bune şi

cuvinte mângâietoare. Astfel îngerul care vorbea cu mine îndeaproape, mi-a zis: Strigă, spunând: Astfel spune DOMNUL oştirilor: Sunt gelos, cu o mare gelozie, pentru Ierusalim şi pentru Sion. Şi mă înfurii pe păgânii care sunt în tihnă; fiindcă eu eram numai puţin înfuriat iar ei au ajutat nenorocirii. De aceea astfel spune DOMNUL: M-am întors la Ierusalim cu îndurări; casa mea va fi construită în el, spune DOMNUL oştirilor, şi o frânghie de măsurat va fi întinsă peste Ierusalim.” Zaharia 1:13-16.

„Dumnezeu a poruncit ca Ierusalimul să fie reconstruit, iar măsurarea

cetății era un simbol că el va da mângâiere și putere celor apăsați ai Lui. Au fost asigurți că grija lui protectoare va fi ca ‘un zid de foc de jur împrejur.’ O, ce Părinte Ceresc plin de compasiune! Câtă mângâiere și speranță este în făgăduințele sale!” Review and Herald, 26 Decembrie, 1907.

• 46 „Atunci iudeii au spus: Patruzeci şi şase de ani a fost templul acesta în

construcţie şi tu îl vei ridica în trei zile?” Ioan 2:20.

„Și Moise a urcat pe munte şi un nor a acoperit muntele. Şi gloria DOMNULUI a locuit peste muntele Sinai şi norul l-a acoperit şase zile; şi în a şaptea zi, el l-a chemat pe Moise din mijlocul norului. Şi vederea gloriei DOMNULUI era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui înaintea ochilor copiilor lui Israel. Şi Moise a intrat în mijlocul norului şi s-a urcat pe munte; şi Moise a fost pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.” Exodul 24:15-18.

46 de cromozomi în templul Duhului Sfânt 11 septembrie 2001: începe construirea templului celor 144.000.

CURĂȚIREA TABERNACOLULUI „Și au adunat pe fraţii lor şi s-au sfinţit şi au venit, conform poruncii împăratului,

prin cuvintele DOMNULUI, să cureţe casa DOMNULUI. Şi preoţii au intrat în partea interioară a casei DOMNULUI, să o cureţe; şi au scos afară toată necurăţia pe care au găsit-o în templul DOMNULUI, în curtea casei DOMNULUI. Şi leviţii au luat-o pentru a o duce afară la pârâul Chedron. Şi ei au început să sfinţească în ziua întâi a lunii întâi; şi în a opta zi a lunii au venit la porticul DOMNULUI, astfel au sfinţit casa DOMNULUI în opt zile; şi în a şaisprezecea zi a lunii întâi au terminat. Atunci au mers la împăratul

22

Ezechia şi au spus: Am curăţat toată casa DOMNULUI şi altarul ofrandei arse, cu toate vasele lui, masa pâinii punerii înainte, cu toate vasele ei.” 2 Cronici 29:15-18.

19 Aprilie 1844: Începe curățirea templului millerit. Preoții reprezintă puținele

persoane care au participat la formularea Strigătului de la Miezul Nopții, iar Leviții sunt persoanele ce sunt trezite de această strigare, însă ce nu au luat parte la formularea ei.

11 septembrie 2001: Începe curățirea templului adventist. Preoții reprezintă puținele

persoane care au participat la formularea Strigătului de la Miezul Nopții. Ei sunt „ucenicii de la 11 septembrie”. Iar Leviții sunt adventiștii ce sunt treziți de această strigare, însă ce nu au luat parte la formularea ei.

CURĂȚIREA TABERNACOLULUI PENTRU O ADUNARE SFÂNTĂ „Astfel spune Domnul DUMNEZEU: În luna întâi, în prima zi a lunii,

să iei un taur tânăr, fără cusur, şi să cureţi sanctuarul; Şi preotul să ia din sângele ofrandei pentru păcat şi să îl pună pe uşorii casei şi pe cele patru colţuri ale pervazului altarului şi pe uşorii porţii curţii interioare. Şi astfel să faci şi în a şaptea zi a lunii pentru fiecare ce rătăceşte şi pentru cel simplu; astfel să împăcaţi casa. În luna întâi, în a paisprezecea zi a lunii, să aveţi paştele, o sărbătoare de şapte zile; azimă să se mănânce.” Ezechiel 45:18-21.

19 Aprilie 1844: Împlinirea este evidentă. Atunci începe curățirea

templului millerit, și totodată pregătirea poporului pentru o adunare sfântă. În istoria millerită este vorba de ziua ispășirii de pe 22 octombrie 1844.

11 Septembrie 2001: Începe curățirea templului adventist, și totodată pregătirea poporului pentru o adunare sfântă. În istoria noastă adunarea sfântă este Ziua Domnului, care începe la legea duminicală.

23

EZRA 7:9

PARTEA A TREIA - APELE SEACĂ

„Şi s-a întâmplat în anul şase sute şi unu, în prima lună, în prima zi a lunii, apele au secat de pe pământ; şi Noe a ridicat acoperişul arcei şi a privit şi, iată, faţa pământului era uscată.” Geneza 8:13.

19 APRILIE 1844 MÂNA DOMNULUI; PRIMA DEZAMĂGIRE „Cuvintele tale au fost găsite şi eu le-am mâncat; şi cuvântul tău a fost pentru mine

veselia şi bucuria inimii mele, pentru că eu sunt chemat dupănumele tău, DOAMNE Dumnezeul oştirilor. Eu nu am şezut în adunarea batjocoritorilor, nici nu m-am bucurat;am şezut singur din cauza mâinii tale, pentru că m-ai umplut cu indignare. De ce este durerea mea neîncetată şi rana mea incurabilă şi refuză să fievindecată? Vei fi tu în întregime pentru mine ca un mincinos şi ca ape care lipsesc?” Ieremia 15:16-18.

„Am văzut că schema [harta, n. tr.] folosită în 1843 a fost dirijată de mâna

Domnului şi că nu ar trebui schimbată; că numerele erau întocmai cum a vrut El; că mâna Sa a fost deasupra şi a ascuns o greşeală în unele cifre, greşeală pe care să n-o poată vedea nimeni până nu avea să-Şi ia El mâna.” Scrieri Timpurii, 74-75.

„Ei au fost conduși din nou la Bibliile lor pentru a cerceta perioadele profetice.

Mâna Domnului a fost îndepărtată de pe cifrele ascunse și greșeala a fost explicată. Ei au văzut că perioadele profetice ajungeau până în 1844 și că aceeași dovadă pe care o aduseseră pentru a arăta că perioadele profetice se încheiau în 1843 dovedea că acestea se vor termina în 1844.” Scrieri Timpurii, 236.

MASA ȘI MERIBA; MOARTEA MARIEI „Şi toată adunarea copiilor lui Israel a călătorit de la pustia lui Sin, după călătoriile

lor, conform poruncii DOMNULUI, şi au aşezat tabăra în Refidim; şi nu a fost apă pentru popor să bea. De aceea poporul s-a certat cu Moise şi a spus: Dă-ne apă să bem. Şi Moise le-a zis: De ce vă certaţi cu mine? Pentru ce îl ispitiţi pe DOMNUL? Şi poporul era însetat de apă acolo; şi poporul a cârtit împotriva lui Moise şi a spus: Pentru ce ne-ai scos afară din Egipt, ca să ne ucizi pe noi şi copiii noştri şi vitele noastre, prin sete? Şi Moise a strigat către DOMNUL, spunând: Ce să fac acestui popor? Ei sunt aproape gata să mă ucidă cu pietre. Şi DOMNUL i-a spus lui Moise: Du-te înaintea poporului şi ia cu tine dintre bătrânii lui Israel; şi toiagul tău, cu care ai lovit râul, ia-l în mâna ta şi du-te.Iată, voi sta înaintea ta acolo, pe stânca din Horeb; şi vei lovi stânca şidin ea va ieşi apă, ca poporul să bea. Şi Moise a făcut aşa înaintea ochilor bătrânilor lui Israel. Şi el a pus

24

numele acelui loc, Masa şi Meriba, din cauza cerţii copiilor lui Israel şi din cauză că au ispitit pe DOMNUL, spunând: Este DOMNUL printre noi, sau nu?” Exodul 17:1-7.

Masa = o testare. A oamenilor (judicială) sau a lui Dumnezeu. (conform referinței

H4531 din Concordanța Strong) Meriba = conflict, provocare, luptă. (conform referinței H4808 din Concordanța

Strong)

SEMNIFICAȚIA NUMELOR „Numele celor șapte biserici simbolizează biserica în diferite perioade ale erei

creștine. Numărul șapte arată desăvârșirea și simbolizează faptul că soliile se întind până în vremea sfârșitului, în timp ce simbolurile folosite dezvăluie starea bisericii în diferite perioade ale istoriei lumii.” Faptele Apostolilor, 585.

MOARTEA MARIEI; SCHIMBAREA LIDERILOR „Atunci au ajuns copiii lui Israel, adică întreaga adunare, în deşertul Ţin, în prima

lună, şi poporul a locuit în Cades; şi acolo a murit Miriam şi acolo a fost îngropată. Şi acolo nu era apă pentru adunare şi s-au adunat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron. Şi poporul s-a certat cu Moise şi a vorbit, spunând: De am fi murit când fraţii noştri au murit înaintea DOMNULUI!” Numeri 20:1-3.

„Acesta era strigătul de la miezul nopții, care trebuia să dea putere soliei celui de-al

doilea înger. Au fost trimiși îngeri din cer pentru a-i trezi pe sfinții descurajați și pentru a-i pregăti pentru marea lucrare dinaintea lor. Nu cei mai talentați bărbați au fost cei dintâi care au primit această solie. Au fost trimiși îngeri la cei umili, consacrați, și i-au constrâns să dea strigătul: „Iată Mirele, ieșiți-i în întâmpinare!” Cei cărora li s-a încredințat strigarea s-au grăbit și, în puterea Duhului Sfânt, au făcut să răsune solia și i-au înviorat pe frații lor descurajați. Această lucrare nu depindea de învățătura și erudiția oamenilor, ci de puterea lui Dumnezeu, iar sfinții Lui care au auzit strigarea nu au putut să-i reziste. Cei mai spirituali au primit această solie, iar cei care conduseseră mai înainte lucrarea au fost ultimii care au primit-o și au ajutat la amplificarea strigătului: „Iată Mirele, ieșiți-i în întâmpinare!”” Scrieri Timpurii, 238.

Maria: H4813 – răzvrătire. 11 SEPTEMBRIE 2001 APE CARE LIPSESC

25

„Cuvintele tale au fost găsite şi eu le-am mâncat; şi cuvântul tău a fost pentru mine veselia şi bucuria inimii mele, pentru că eu sunt chemat dupănumele tău, DOAMNE Dumnezeul oştirilor. Eu nu am şezut în adunarea batjocoritorilor, nici nu m-am bucurat;am şezut singur din cauza mâinii tale, pentru că m-ai umplut cu indignare. De ce este durerea mea neîncetată şi rana mea incurabilă şi refuză să fievindecată? Vei fi tu în întregime pentru mine ca un mincinos şi ca ape care lipsesc?” Ieremia 15:16-18.

De la 11 septembrie suntem chemați să mâncăm mana ascunsă din mâna Îngerului

din Apocalipsa 18. MASA ȘI MERIBA: Controversa ce începe de la 11 septembrie 2001, când Domnul prezintă poporului

Său solia odihnei prin Îngerul din Apocalipsa 18: „Astfel spune DOMNUL: Staţi pe căi şi vedeţi şi întrebaţi de cărările cele vechi,

unde este calea bună; şi umblaţi în ea şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Dar ei au spus: Refuzăm să umblăm în ea.De asemenea am pus paznici peste voi, spunând: Daţi ascultare lasunetul trâmbiţei. Dar ei au spus: Refuzăm să dăm ascultare.” Ieremia 6:16-17.

MOARTEA MARIEI – PUNCT DE COTITURĂ ÎN ADVENTISM „Există lecții care trebuie învățate din istoria trecutului; și trebuie atrasă atenția

asupra acestor lucruri, pentru ca toți să înțeleagă faptul că Dumnezeu lucrează acum după aceleași linii după care a lucrat dintotdeauna. Mâna lui poate fi văzută [ca fiind implicată] și acum în lucrarea Lui și în cadrul popoarelor, la fel cum a fost încă din momentul în care Evanghelia i-a fost proclamată pentru prima dată lui Adam în Eden.

Există perioade care sunt puncte de cotitură în istoria popoarelor și cea a bisericii. În providența lui Dumnezeu, când aceste crize neobișnuite sosesc, este dată lumina pentru acel timp. Dacă este primită, atunci are loc un progres pe plan spiritual; dacă este respinsă, urmarea este declinul și ruina spirituală.”The Bible Echo, 26 august 1895, par. 10.

• PRIMUL MARTOR

„Domnul Isus trimite poporului Său o solie de avertizare pentru a-i

pregăti pentru venirea Sa. Profetului Ioan i-a fost făcut cunoscută lucrarea de încheiere în marele plan de mântuire a omului. El a privit un înger zburând ‘în mijlocul cerului, având evanghelia veşnică, pentru a predica celor ce locuiesc pe pământ şi fiecărei naţiuni şirase şi limbi şi popor,Spunând cu voce tare: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i glorie, pentru căa venit ora judecăţii lui; şi închinaţi-vă celui care a făcut cerul şi pământulşi marea şi izvoarele apelor.’ (Apocalipsa 14:6-7)

Îngerul reprezentat în profeție ca vestind această solie, simbolizează o categorie de oameni credincioși, care, ascultători de îndemnurile Duhului lui Dumnezeu și de învățăturile cuvântului Său, proclamă această avertizare

26

locuitorilor pământului. Această solie nu urma să fie încredințată liderilor religioși ai poporului. Ei nu au reușit să-și păstreze legătura cu Dumnezeu și au refuzat lumina din Cer; de aceea nu erau din numărul acelora descriși de apostolul Pavel: ‘Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric ca ziua aceea să vă apuce ca un hoţ.Voi toţi sunteţi copii ai luminii şi copii ai zilei; nu suntem ai nopţii,nici ai întunericului.’ [1 Tesaloniceni 5:4-5].” The Spirit of Prophecy, volumul 4, 199.

„Dumnezeu le dă oamenilor lumină, însă mulți sunt plini de un spirit de

autosuficiență și stăpânire; se luptă prin promovarea propriilor idei să ajungă la o înălțime unde vor fi ca Dumnezeu. Pun mintea lor pe primul loc, ca și cum Dumnezeu trebuie să-i servească pe ei. Aici zace pericolul: Dacă Dumnezeu nu îi va face într-un fel pe acești oameni să înțeleagă că El este Dumnezeu și că ei trebuie să-I servească, vor fi introduse invenții omenești care ne vor îndepărta de adevărul Bibliei, în ciuda avertizărilor care au fost date.

Domnul Isus va avea întotdeauna un popor ales care să-L servească. Când poporul Iudeu l-a respins pe Domnul Cristos, Prințul vieții, El a luat de la ei împărăția lui Dumnezeu și a dat-o neamurilor. Dumnezeu va continua să lucreze prin acest principiu în fiecare ramură a lucrării Sale. Când o biserică se dovedește necredincioasă cuvântului Domnului, oricare ar fi poziția lor, oricât de înaltă și sfântă chemarea lor, Domnul nu mai poate să lucreze cu ei. Alții sunt aleși atunci să poarte respinsabilitați importante. Dacă aceștia la rândul lor nu își purifică viețile de fiecare acțiune greșită, dacă nu întemeiază principii sfinte și pure în lucrul lor, atunci Domnul îi va pedepsi dureros și îi va umili, iar dacă nu se pocăiesc, îi va îndepărta din locul lor și îi va face o rușine.

Dumnezeu nu este „adorat cu mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva” (Fapte 17:25). Nicio măreție a înfățișării exterioare nu îl poate încânta pe Dumnezeu, când inima servește idolilor și mâinile sunt murdare cu fărădelege. Duhul Sfânt se va uni cu aceia din biserică ce vor umbla în umilință cu Dumnezeu, cu o inimă căită. Tuturor acelora care privesc la El și calcă pe urmele Domnului Hristos, el le dă sfințenie, mângâiere și victorie asupra lumii. Oamenii lui Dumnezeu, împărăția Sa aleasă, nu este ca un iaz stătător. Ei sunt precum un râu ce curge continuu, devenind din ce în ce mai adânc și mai larg pe măsură ce înaintează, până ce apele lui dătătoare de viață cuprind tot pământul. De fiecare dată când Evanghelia lui Dumnezeu este primită, harulei vindecă bolile produse de păcat. Soarele Neprihănirii răsare cu vindecare în razele Sale. Lumină, putere și înviorare vin de la Domnul, iar fructul bun rodit mărturisește despre o lucrare a neprihănirii.” – Manuscrisul 33, 27 Aprilie 1903, „Scopul lui Dumnezeu cu Biserica Sa”. Upward Look, 131.

„Poziția noastră în lume nu este cea care ar trebui să fie. Suntem departe de unde ar fi trebuit să fim, dacă viața noastră creștinească ar fi fost în armonie cu lumina și cu ocaziile date nouă, dacă de la început ne-am fi străduit să mergem înainte și în sus. Dacă am fi umblat în lumina care ne-a fost dată, dacă

27

am fi stăruit să Îl cunoaștem pe Domnul, cărarea noastră s-ar fi făcut din ce în ce tot mai luminoasă. Dar mulți dintre aceia care au avut lumină specială s-au conformat atât de mult lumii, încât aproape că nici nu se mai deosebesc de oamenii lumești. Ei nu apar ca popor aparte, ales și scump al lui Dumnezeu. E greu să se poată face deosebire între cel care Îi servește lui Dumnezeu și cel care nu-I servește.

Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea este cântărită în balanțele sanctuarului. Ea va fi judecată după privilegiile și avantajele pe care le-a avut. Dacă viața ei spirituală nu corespunde cu avantajele pe care Hristos le-a revărsat asupra ei cu un preț nemăsurat, dacă binecuvântările conferite ei nu au pregătit-o pentru lucrarea ce i-a fost încredințată, se va rosti asupra ei sentința: „Aflat cu lipsă.” Ea va fi judecată după lumina revărsată, după ocaziile date.” Mărturii, vol 8, 247.

„Singura noastră siguranță este aceea de a sta și a rămâne un popor care Îi

aparține lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să cedăm nici un pas obiceiurilor și modei acestui veac degenerat, ci să rămânem, să avem o independență morală, nefăcând nici un fel de compromis cu practicile corupte și idolatre.

Se cere curaj și independență spre a te ridica mai presus de standardul religios al lumii creștine. Ei nu urmează exemplul Mântuitorului de renunțare de sine; ei nu fac nici un sacrificiu, ci caută mereu să evite crucea pe care Domnul Hristos a declarat-o ca fiind o dovadă a uceniciei.

Ce pot să spun pentru a trezi poporul nostru? Vă spun că nu puțini pastori, care stau înaintea poporului ca să explice Scripturile, sunt mânjiți. Inimile lor sunt corupte, mâinile lor necurate. Cu toate acestea, mulți strigă: „Pace, pace”, iar lucrătorii nelegiuirii nu sunt alarmați. Mâna Domnului nu este scurtă ca să nu poată mântui și nici urechea Sa grea ca să nu poată auzi; dar păcatele noastre sunt acelea care ne despart de Dumnezeu. Biserica este coruptă datorită membrilor ei care își pângăresc corpurile și își poluează sufletele.

Dacă toți aceia care se strâng laolaltă în întâlniri de înălțare sufletească și rugăciune ar putea fi considerați ca adevărați închinători, atunci am putea să nădăjduim, deși ar mai rămâne încă mult de făcut pentru noi. Dar este zadarnic să ne înșelăm singuri. Lucrurile sunt departe de a fi ceea ce arată aparența. Privite de la distanță, multe pot apărea frumoase, dar la o examinare atentă, vor fi găsite având multe diformități. Spiritul care predomină în vremea noastră este acela de necredință și apostazie — un spirit ce pretinde că este iluminat, datorită unei cunoașteri a adevărului, dar în realitate este cea mai mare cutezanță. Există un spirit de opoziție față de cuvântul simplu al lui Dumnezeu și a mărturiei Spiritului Său. Există un spirit de înălțare idolatră a rațiunii umane, mai presus de înțelepciunea descoperită a lui Dumnezeu.

Sunt mulți printre noi în poziții de răspundere care susțin că opiniile câtorva așa-ziși filozofi orgolioși trebuie să fie mult mai vrednice de încredere decât adevărul Bibliei sau mărturiile Duhului Sfânt. O astfel de credință ca aceea a lui Pavel, Petru și Ioan este considerată ca fiind învechită și

28

insuportabilă pentru ziua de astăzi. Ea este considerată ca fiind absurdă, mistică și nevrednică de o minte inteligentă.

Dumnezeu mi-a arătat că acești oameni sunt Hazaeli care sunt ca un bici pentru poporul nostru. Ei sunt „înțelepți”, mai presus de ceea ce este scris. Această necredință chiar în adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că judecata omenească nu poate înțelege tainele lucrării Sale, se află în fiecare loc, în toate clasele sociale. Ea se înalță în majoritatea școlilor noastre și este prezentă în lecțiile școlilor de asistente medicale. Unii care mărturisesc a fi creștini dau ascultare spiritelor mincinoase. Pretutindeni ne va confrunta spiritul întunericului în veșmânt religios.

Dacă tot ceea ce pare a fi viață divină ar fi astfel și în realitate; dacă toți aceia care mărturisesc că prezintă lumii adevărul ar predica adevărul, și nu împotriva lui, și dacă ar fi oameni ai lui Dumnezeu, călăuziți de Spiritul Său, atunci am putea vedea ceva ce ne-ar umple de bucurie în mijlocul întunericului moral ce predomină. Dar spiritul lui Antihrist predomină într-o așa măsură, ca niciodată până acum. Da, dar am putea exclama: „Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioși, pier credincioșii dintre fiii oamenilor”. Aceste suflete iubitoare de plăceri vor fi cuprinse în ruina generală. Cu toate acestea, nu disperăm. Am fost înclinați să credem că acolo unde nu sunt slujitori credincioși ai altarului, acolo nu pot fi adevărați creștini. Dar nu este așa. Dumnezeu ne-a făgăduit că, acolo unde păstorii nu sunt păstori adevărați, El personal Se va îngriji de turmă. Dumnezeu n-a lăsat niciodată ca turma să fie în totul dependentă de instrumentele omenești. Dar zilele purificării bisericii se grăbesc foarte. Dumnezeu va avea un popor curat și credincios. În marea cernere care va avea loc în curând, vom fi mult mai capabili să măsurăm tăria lui Israel. Semnele descoperă faptul că timpul este aproape. Va demonstra că mătura este în mâna Sa și că El va curăți în mod desăvârșit aria.

Se apropie în mare grabă zilele când va avea loc o mare confuzie și nedumerire. Satana, îmbrăcat în veșminte de înger, va înșela, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși. Vor fi mulți zei și mulți domni. Va bate fiecare vânt de învățătură. Aceia care au dat un omagiu suprem „științei, pe nedrept numită astfel”, nu vor fi atunci conducători.Aceia care s-au încrezut în intelect, în geniu sau talent nu vor sta atunci în fruntea membrilor bisericii. Ei nu vor ține pasul cu lumina. Celor care s-au dovedit necredincioși nu li se va încredința turma. În ultima și solemna lucrare, puțini oameni mari vor fi angajați în ea. Ei sunt mulțumiți de ei înșiși, independenți de Dumnezeu și El nu-i poate folosi. Dumnezeu are slujitori credincioși care, în timpul zguduirii, în timpul de probă, vor fi scoși la iveală. Acum sunt ascunse suflete prețioase, care nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal. Ei n-au avut lumina care a strălucit asupra ta atât de puternic. Dar, sub un exterior neatrăgător și necioplit, poate fi descoperită cea mai curată strălucire a unui caracter creștin. În timpul zilei privim spre ceruri, dar nu vedem stelele. Ele sunt acolo, pe firmament, dar ochiul nu le poate distinge. Dar noaptea putem vedea strălucirea lor adevărată.

Nu este prea departe timpul când încercarea va veni pentru fiecare suflet. Ni se va impune semnul fiarei. Aceia care pas cu pas s-au supus cerințelor

29

lumești și s-au conformat obiceiurilor lumii nu vor găsi că este o problemă grea să se supună puterilor ce vor fi atunci, decât să suporte batjocurile, insultele, amenințarea cu închisoarea și moartea. Lupta se dă între poruncile lui Dumnezeu și poruncile oamenilor. În acest timp, aurul va fi separat de zgura din biserică. Adevărata sfințenie va fi în mod clar deosebită de aparențele înșelătoare ale ei. Multe stele, pe care le-am admirat pentru strălucirea lor, se vor pierde în întuneric. Pleava asemenea unui nor va fi spulberată de vânt chiar din locuri unde vedem numai arii bogate de grâu. Toți aceia care iau asupra lor podoabele sanctuarului, dar nu sunt îmbrăcați cu neprihănirea Domnului Hristos, vor apărea în rușinea propriei lor goliciuni.

Când pomii ce nu aduc roade sunt tăiați pentru că ocupă pământul degeaba, când mulțimi de frați falși se deosebesc de cei adevărați, atunci cei ce erau în umbră vor ieși în față și cu osanale vor intra în rânduri sub steagul Domnului Hristos. Cei care au fost timizi și neîncrezători în ei înșiși se vor declara pe față pentru Hristos și pentru adevărul Său. Cel mai slab și cel mai ezitant din biserică va fi atunci ca David — hotărât să facă ceva. Cu cât este mai profundă noaptea pentru poporul lui Dumnezeu, cu atât stelele sunt mai strălucitoare. Satana îi va hărțui în mod teribil pe cei credincioși; dar în Numele lui Hristos ei vor ieși din această situație mai mult decât biruitori. Atunci, biserica lui Dumnezeu va apărea „frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor”.

Semințele adevărului ce au fost semănate prin eforturi misionare vor răsări atunci, vor înflori și vor aduce roade. Suflete vor primi adevărul și vor îndura necazuri și vor aduce laude lui Dumnezeu că pot să sufere pentru Isus. „În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Când urgia copleșitoare se va revărsa peste tot pământul, când vânturătoarea va curăți aria lui Iehova, Dumnezeu va fi ajutorul poporului Său. Trofeele lui Satana pot fi ridicate, dar credința celor curați și sfinți nu va fi intimidată.

Ilie l-a luat pe Elisei de la plug și a aruncat asupra lui mantaua consacrării. Chemarea la această mare și solemnă lucrare a fost adresată oamenilor învățați și în poziții de răspundere; dacă aceștia ar fi fost mici în ochii lor și s-ar fi încrezut pe deplin în Domnul, El i-ar fi onorat ca purtători ai stindardului în triumful biruinței. Dar ei s-au depărtat de Dumnezeu, s-au supus influenței lumii și Domnul i-a lepădat.

Mulți au preamărit știința și au pierdut din vedere pe Dumnezeul științei. Dar nu aceasta a fost situația cu biserica în cele mai curate timpuri.

Dumnezeu va aduce la îndeplinire o lucrare în zilele noastre, pe care puțini o anticipează. El va înălța și va înflăcăra în mijlocul nostru pe aceia care sunt învățați mai degrabă prin ungerea de către Duhul Sfânt decât printr-o instruire exterioară în instituții științifice. Aceste posibilități nu trebuie să fie disprețuite sau condamnate; ele sunt rânduite de Dumnezeu, dar ele nu pot să ofere decât numai calificări exterioare. Dumnezeu va demonstra faptul că El nu este dependent de muritori învățați și importanți în ochii lor.

Sunt puțini oameni printre noi care sunt în mod real consacrați, puțini care au luptat și au biruit în lupta cu eul. Convertirea adevărată este o schimbare hotărâtă a sentimentelor și a motivelor; aceasta este o virtuală

30

părăsire a tuturor legăturilor lumești, o grabnică ieșire din atmosfera lor spirituală, o retragere de sub controlul gândurilor, opiniilor și influenței lor. Despărțirea cauzează durere și amărăciune de ambele părți. Este despărțirea pe care Domnul Hristos declară că a venit s-o aducă. Dar cel convertit va simți o continuă dorință ca prietenii lui să părăsească totul pentru Hristos, știind că, dacă nu fac lucrul acesta, va fi o despărțire finală și veșnică. Adevăratul creștin nu va putea, în timp ce se află în compania celor necredincioși, să fie lumină și să aibă și o purtare ușuratică. Valoarea sufletelor pentru care a murit Domnul Hristos este prea mare.

Cel care „nu se leapădă de tot ce are”, spune Domnul Isus, „nu poate să fie ucenicul Meu”. Tot ce îndepărtează afecțiunile noastre de Dumnezeu trebuie să fie dat la o parte. Mamona este idolul multora. Lanțul lui de aur îi leagă de Satana. Renumele și onoarea lumească sunt adorate de o altă clasă de oameni. Viața de ușurătate egoistă și eliberarea de răspunderi sunt idolii altora. Acestea sunt cursele lui Satana, așezate înaintea pașilor celor nechibzuiți.

Dar aceste legături ale sclaviei trebuie să fie rupte; firea trebuie să fie crucificată cu năzuințele și plăcerile ei. Noi nu putem să fim jumătate ai Domnului și jumătate ai lumii. Noi nu putem să fim copiii lui Dumnezeu dacă nu suntem în totul ai Lui. Orice povară și orice păcat care ne înconjoară trebuie să fie lăsate la o parte. Veghetorii lui Dumnezeu nu vor zice „Pace, pace”, când Domnul nu le-a vorbit de pace. Vocea veghetorului credincios se va auzi strigând: „Plecați, plecați, ieșiți din Babilon! Nu vă atingeți de nimic necurat! Ieșiți din mijlocul lui! Curățiți-vă, cei ce purtați vasele Domnului!”

Biserica nu se poate măsura pe sine cu lumea, nici cu părerile oamenilor și nici cu ceea ce a fost ea cândva. Credința și poziția ei în lume, așa cum sunt ele acum, trebuie să fie comparate cu ceea ce ar fi trebuit să fie dacă mersul ei ar fi fost continuu înainte și în sus. Biserica va fi cântărită în cântarul sanctuarului. Dacă, deci, caracterul ei moral și starea ei spirituală nu vor corespunde cu favoarea și binecuvântările pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra ei, ea va fi găsită cu lipsă.” Mărturii, vol 5, 78-83.

• AL DOILEA MARTOR – ISTORIA MILLERITĂ SE REPETĂ LA LITERĂ

• AL TREILEA MARTOR – PILDA CELOR 10 FECIOARE

„Cei reprezentați prin fecioarele nechibzuite, nu sunt ipocriți. Ei au considerație față de adevăr, l-au apărat și l-au susținut. Unii ca aceștia se simt atrași către cei care cred adevărul, dar nu s-au supus cu totul lucrării Duhului Sfânt. Ei n-au căzut pe Stânca, Isus Hristos, și n-au lăsat ca firea lor cea veche să fie sfărâmată. Această clasă de credincioși sunt înfățișați de asemenea prin auzitorii reprezentați prin pământul stâncos. Ei primesc foarte repede Cuvântul dar dau greș în asimilarea principiilor lui.” Parabolele Domnului Hristos, 411.

31

• AL PATRULEA MARTOR – SAUL LA VRĂJITOAREA DIN EN-DOR

„Principiile lui Dumnezeu în procedeele cu oamenii sunt totdeauna

aceleaşi. Mişcările importante ale prezentului îşi au paralele în acelea ale trecutului....” Tragedia Veacurilor, 343.

• AL CINCELEA MARTOR – SAMUEL IEREMIA, DOMNUL

HRISTOS

o SAMUEL „Şi DOMNUL i-a spus lui Samuel: Iată, voi face un lucru în Israel, la

care vor ţiui amândouă urechile oricui îl va auzi. În acea zi voi împlini împotriva lui Eli toate lucrurile pe care le-am spus referitor la casa lui; când voi începe, voi sfârşi de asemenea. Fiindcă i-am spus că voi judeca pentru totdeauna casa lui pentru nelegiuirea pe care o ştie, deoarece fiii săi s-au făcut nemernici şi el nu i-a oprit. Şi de aceea am jurat casei lui Eli că nelegiuirea casei lui Eli nu va fi îndepărtată niciodată nici cu sacrificiu nici cu ofrandă.” 1 Samuel 3:11-14.

„Şi filistenii s-au desfăşurat împotriva lui Israel; şi după ce s-a întins

bătălia, Israel a fost doborât înaintea filistenilor; şi ei au ucis din armata din câmp cam patru mii de bărbaţi. Şi când poporul a venit în tabără, bătrânii lui Israel au spus: De ce ne-a lovit DOMNUL astăzi înaintea filistenilor? Să ne luăm din Şilo chivotul legământului DOMNULUI, ca, atunci când vine printre noi, să ne salveze din mâna duşmanilor noştri. Astfel, poporul a trimis la Şilo ca să aducă de acolo chivotul legământului DOMNULUI oştirilor care locuieşte între heruvimi. Şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, erau acolo cu chivotul legământului lui Dumnezeu. Şi când a venit chivotul legământului DOMNULUI în tabără, tot Israelul a strigat cu strigăt mare, încât pământul a răsunat. Şi când filistenii au auzit zgomotul strigătului au spus: Ce înseamnă zgomotul acestui strigăt mare în tabăra evreilor? Şi au înţeles că venise chivotul DOMNULUI în tabără. Şi filistenii s-au înspăimântat, pentru că ziceau: Dumnezeu a venit în tabără. Şi au spus: Vai nouă! Pentru că nu a fost un lucru ca acesta până acum. Vai nouă! Cine ne va elibera din mâna acestor Dumnezei puternici? Aceştia sunt Dumnezeii care au lovit pe egipteni cu tot felul de plăgi în pustie. Fiţi tari şi îmbărbătaţi-vă, filistenilor, ca să nu fiţi servitori evreilor, cum v-au fost ei vouă, îmbărbătaţi-vă şi luptaţi. Şi filistenii s-au luptat şi Israel a fost bătut; şi au fugit fiecare om la cortul său; şi a fost un foarte mare măcel, fiindcă au căzut din Israel treizeci de mii de pedeştri. Şi chivotul lui Dumnezeu a fost luat; şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au fost ucişi.i bărbatul i-a spus lui Eli: Eu sunt unul care a venit din armată şi am fugit astăzi din armată. Şi Eli a spus: Ce s-a făcut acolo, fiul meu? Şi mesagerul a răspuns şi a zis: Israel a fugit dinaintea filistenilor şi afost de asemenea un mare măcel în popor şi cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas,sunt morţi, şi chivotul lui Dumnezeu este luat. Şi s-a întâmplat, când i-a amintit

32

despre chivotul lui Dumnezeu, căEli a căzut pe spate de pe scaunul său, lângă poartă; şi şi-a frânt gâtulşi a murit, pentru că era om bătrân şi greu. Şi el judecase pe Israelpatruzeci de ani.Şi nora lui, soţia lui Fineas, era însărcinată şi aproape să nască; şicând a auzit veştile că a fost luat chivotul lui Dumnezeu şi că socrul ei şisoţul ei au murit, s-a încovoiat şi a intrat în durerile naşterii, pentru că auapucat-o durerile. Şi când era pe moarte, femeile care stăteau lângă ea i-au spus: Nu teteme, pentru că ai născut un fiu. Dar ea nu a răspuns, nici nu a luat aminte. Şi ea a numit pe copil Icabod, spunând: Gloria s-a depărtat de Israel;din cauza chivotului lui Dumnezeu care a fost luat şi din cauza socruluiei şi soţului ei.” 1 Samuel 4:2-11, 16-21.

„Cât timp au ascultat de sfintele porunci, Domnul a fost cu ei și a lucrat

pentru ei prin nemărginita Lui putere; dar atunci când și-au pus nădejdea în chivot, care pentru ei nu mai avea nici o legătură cu Domnul și nu L-au mai onorat pe Dumnezeu prin ascultare de voința Lui descoperită, chivotul nu le putea fi de mai mare folos decât oricare altă ladă. Ei priveau chivotul așa cum își priveau neamurile idolatre zeii, ca și cum el însuși ar fi posedat elementele puterii și mântuirii. Ei călcau Legea pe care o conținea chivotul; chiar această adorare a lui conducea la formalism, fățărnicie și idolatrie. Păcatele i-au despărțit de Dumnezeu și El nu le putea oferi biruința până când nu se pocăiau și nu se lăsau de nelegiuirile lor.

Nu era suficient ca sanctuarul și chivotul legământului să fie în mijlocul poporului Israel. Nu era îndestulător ca preoții să aducă jertfe, iar poporul să fie numit „copii ai lui Dumnezeu”, Domnul nu ascultă cererea acelora care cultivă răutatea în inimi; stă scris: „Dacă cineva își întoarce urechea ca să n-asculte Legea, chiar și rugăciunea lui este o scârbă”” Patriarhi și Profeți, 584.

o IEREMIA

„Cuvântul care a venit la Ieremia de la DOMNUL, spunând: Stai în picioare la poarta casei DOMNULUI şi vesteşte acolo acestcuvânt şi spune: Ascultaţi cuvântul DOMNULUI, voi toţi cei din Iuda careintraţi pe aceste porţi pentru a vă închina DOMNULUI.Astfel spune DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Îndreptaţi-văcăile şi lucrările voastre şi vă voi face să locuiţi în acest loc.Nu vă încredeţi în cuvinte mincinoase, spunând: Templul DOMNULUI,Templul DOMNULUI, Templul DOMNULUI sunt acestea.” Ieremia 7:1-4.

„Zadarnică era încrederea pe care ei aveau s-o pună în templu și

slujbele lui. Riturile și ceremoniile nu puteau face ispășire pentru păcate. Cu toată pretenția lor de a fi poporul ales al lui Dumnezeu, numai reforma inimii și a unei practici îi putea salva de urmarea inevitabilă a unei nelegiuiri continue.” Profeți și Regi, 413.

„În lucrarea lui Dumnezeu nu trebuie să fie exercitată nicio autoritate

regească de către unul, doi, sau trei oameni. Reprezentanții Conferinței, cu autoritatea pe care au avut-o în ultimii douăzeci de ani, nu vor mai fi

33

îndreptățiți în a spune: „Templul Domnului, templul Domnului suntem noi.” Oamenii în poziții de încredere nu au condus lucrarea cu înțelepciune

Domnul cheamă oameni înțelepți care să conducă lucrarea Sa și să fie păstori credincioși ai turmei Sale.” Manuscrisul 26, 1903.

„Vai de păstorii care nimicesc şi împrăştie oile păşunii mele! spune

DOMNUL.De aceea astfel spune DOMNUL Dumnezeul lui Israel împotrivapăstorilor care pasc pe poporul meu: Voi aţi împrăştiat oile turmei mele şile-aţi alungat şi nu le-aţi cercetat; iată, eu voi cerceta asupra voastră răutatea facerilor voastre, spune DOMNUL.Şi voi aduna rămăşiţa turmei mele din toate ţările unde le-amalungat şi le voi aduce din nou la staulele lor; şi ei vor fi roditori şise vor înmulţi.Şi voi pune păstori peste ei care îi vor paşte; şi nu se vor mai teme, nicinu se vor descuraja şi niciunul nu va lipsi, spune DOMNUL.” Ieremia 23:1-5.

„Iată, voi trimite şi voi lua toate familiile din nord, spune DOMNUL, şi

pe Nebucadneţar împăratul Babilonului, servitorulmeu, şi îi voi aduce împotriva acestei ţări şi împotriva locuitorilorei şi împotriva tuturor acestor naţiuni de jur împrejur şi le voinimici cu totul şi le voi face o înmărmurire şi un motiv de şuierare şipustiiri veşnice.Mai mult, voi lua de la ei vocea bucuriei şi vocea veseliei, vocea mireluişi vocea miresei, sunetul pietrelor de moară şi lumina lămpii. Şi toată această ţară va fi o pustiire şi o înmărmurire; şi aceste naţiunivor servi împăratului Babilonului şaptezeci de ani.” Ieremia 25:9-11.

„Dar mergeţi acum la locul meu care eraîn Şilo, unde mi-am pus numele

la început, şi vedeţi ce i-am făcut din cauza stricăciunii poporului meu Israel. Şi acum, pentru că aţi făcut toate aceste lucrări, spune DOMNUL şiv-am vorbit, ridicându-mă devreme şi vorbind, dar nu aţi ascultat, şi v-amchemat, dar nu aţi răspuns;De aceea, voi face acestei case, care este numită după numele meu, încare vă încredeţi, şi locului pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri,precum i-am făcut lui Şilo.” Ieremia 7:12-14.

„Astfel preoţii şi profeţii şi tot poporul l-au auzit pe Ieremia vorbind

aceste cuvinte în casa DOMNULUI.Şi s-a întâmplat, după ce Ieremia a terminat de vorbit tot ceea ceDOMNUL îi poruncise să vorbească întregului popor, că preoţii şi profeţiişi tot poporul l-au apucat, spunând: Vei muri negreşit.De ce ai profeţit în numele DOMNULUI, spunând: Această casă va fi ca Şilo şi această cetate va fi pustiită, fără vreun locuitor? Şi tot poporuls-a adunat împotriva lui Ieremia în casa DOMNULUI.” Ieremia 26:7-9.

o DOMNUL ISUS

„În acea oră Isus s-a bucurat în duh şi a spus: Îţi mulţumesc, Tată, Domnal cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi prevăzători şi le-ai revelat pruncilor. Da, Tată, pentru că aşa este plăcut înaintea ta.” Luca 10:21

34

„Dacă L-ar fi primit, Hristos i-ar fi onorat pe conducătorii lui Israel ca soli ai Săi, care să ducă lumii Evanghelia. Lor li s-a dat întâi ocazia de a deveni vestitori ai împărăției și ai haruluilui Dumnezeu. Dar Israel n-a cunoscut timpul cercetării lui. Gelozia și neîncrederea conducătorilor iudei se transformaseră într-o ură fățișă și inima poporului a fost îndepărtată de Isus.

Sinedriul lepădase solia lui Hristos și era hotărât să-L omoare; de aceea, Isus S-a îndepărtat de Ierusalim și de preoți, de templu, de conducătorii religioși, de poporul care fusese învățat în ale legii și S-a îndreptat către o altă clasă de oameni, pentru a le vesti solia și pentru a-i aduna pe aceia care urmau să vestească Evanghelia la toate națiunile.

După cum Hristos, lumina și viața oamenilor, a fost lepădat de autoritățile ecleziastice în zilele Lui, la fel a fost lepădat și în generațiile următoare. Iarăși și iarăși s-a repetat istoria retragerii lui Hristos din Iudea. Atunci când au predicat Cuvântul lui Dumnezeu, reformatorii nu se gândiseră să se despartă de biserica existentă; dar conducătorii religioși n-au vrut să tolereze lumina, iar aceia care o purtau au fost siliți să caute pe alții care tânjeau după adevăr. În zilele noastre, puțini dintre cei care susțin că sunt urmașii reformatorilor sunt mânați de spiritul lor. Puțini ascultă de glasul lui Dumnezeu și sunt gata să primească adevărul fără să țină seama de modul în care el poate fi prezentat. Adesea, aceia care merg pe urmele reformatorilor sunt obligați să se îndepărteze de bisericile pe care le iubesc, pentru ca să poată vesti învățătura lămurită a Cuvântului lui Dumnezeu. Și, de multe ori, aceia care caută lumina sunt obligați de către aceeași învățătură să părăsească biserica părinților lor, ca să-i poată da ascultare.” Hristos Lumina Lumii, 231.

„Atunci a spus mulţimilor care ieşeau să fie botezate de el: Pui de vipere, cine v-a avertizat să fugiţi de furia care vine?Faceţi de aceea roade cuvenite de pocăință şi nu începeţi să spuneţi învoi înşivă: Avem ca tată pe Avraam; fiindcă vă spun că Dumnezeu este înstare să ridice copii lui Avraam din aceste pietre.Iar acum, securea chiar este înfiptă la rădăcina pomilor; de aceea fiecarepom care nu face rod bun este tăiat şi aruncat în foc.” Luca 3:7-9.

„Aşadar când vine domnul viei, ce va face el acelor viticultori? Ei îi spun: Pe oamenii aceia răi îi va nimici groaznic şi îşi va arendavia altor viticultori, care îi vor da roadele la timpurile lor. Isus le-a spus: Nu aţi citit niciodată în scripturi: Piatra pe care aurespins-o zidarii, aceasta a devenit capul colţului temeliei; DOMNUL afăcut aceasta şi este minunată în ochii noştri?Din această cauză vă spun: Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de lavoi şi va fi dată unei naţiuni care va aduce roadele ei. Şi oricine va cădea peste această piatră, va fi zdrobit; dar peste oricineva cădea, îl va spulbera.” Matei 21:41-44.

„Domnul declarase prin proorocul Mica: “Ascultați dar lucrul acesta, căpetenii ale casei lui Iacov, și mai mari ai casei lui Israel, voi, cărora vă este scârbă de dreptate și care suciți tot ce este drept; voi care zidiți Sionul cu sânge și Ierusalimul cu nelegiuire! Căpeteniile cetății judecă pentru daruri, preoții lui învață pe popor pentru plată, și proorocii lui proorocesc pentru bani; și mai îndrăznesc apoi să se bizuie pe Domnul și zic: ‘Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire!’” (Mica 3, 9-11)Aceste cuvinte îi descriau cu credincioșie pe locuitorii corupți și plini de sine ai Ierusalimului. În timp ce pretindeau că păzesc cu strictețe preceptele Legii lui

35

Dumnezeu, ei călcau toate principiile ei. Ei Îl urau pe Hristos, deoarece curăția și sfințenia Sa descopereau nelegiuirea lor și-L acuzau pe El ca fiind cauza tuturor necazurilor care veniseră peste ei ca urmare a păcatelor lor. Deși Îl recunoșteau ca fiind fără păcat, au declarat că moartea Lui era necesară pentru siguranța lor ca popor: “Dacă-L lăsăm așa”, spuneau conducătorii iudei, “toți vor crede în El, și vor veni Romanii și ne vor nimici și locul nostru și neamul”. (Ioan 11, 48). Dacă Hristos ar fi sacrificat, ei ar putea deveni încă o dată un popor puternic și unit. Au raționat în felul acesta și au contribuit la hotărârea marelui preot că ar fi mai bine să moară un om decât să piară întreaga națiune.

În felul acesta, conducătorii iudei clădiseră “Sionul cu sânge și Ierusalimul cu nelegiuire”. (Mica 3, 10). Și totuși, în timp ce-L omorau pe Mântuitorul, pentru că le mustra păcatele, atât de mare era îndreptățirea lor de sine, încât se socoteau ca fiind poporul lui Dumnezeu, favorizat, și așteptau ca Domnul să-i libereze de vrăjmași. “De aceea”, continuă profetul, “Sionul va fi arat ca un ogor și Ierusalimul va ajunge un morman de pietre și muntele templului o înălțime acoperită de păduri.” (Ver 12)” Tragedia Veacurilor, 26-27.

„Sângele curgea ca apa, pe treptele templului. Mii și mii de iudei au

pierit. Pe deasupra zgomotului luptei, se auzeau glasuri strigând: “I-Cabod!” — s-a dus slava.” Tragedia Veacurilor, 33.

„Mulți spun: „Dacă doar aș fi trăit în zilele lui Cristos, nu m-aș fi luptat împotriva

cuvintelor Lui, sau să fi interpretat fals învățătura Lui. Nu L-ași fi respins și crucificat așa cum au făcut evreii.”, dar acest lucru va fi dovedit prin modalitatea în care tu tratezi solia Sa și solii Săi astăzi. Dumnezeu testează poporul de astăzi tot așa de mult precum i-a testat și pe iudeii din acel timp. Când El trimite soliile Sale de har, lumina adevărului Său, El trimite Duhul Adevărului la tine și dacă accepți solia, îl accepți pe Isus.” Review and Herald, 11 Aprilie, 1893.

o AL ȘASELEA MARTOR CĂDERILE BABILONULUI „Şi întreg pământul era cu o singură limbă şi cu o singură vorbire. Şi s-a

întâmplat, cum au călătorit de la est, că au găsit o câmpieîn ţara Şinar şi au locuit acolo.Şi au spus unul altuia: Haidem să facem cărămizi şi să le ardem bine.Şi au avut cărămidă ca piatră şi smoală au avut ca mortar.Şi au spus: Haidem să ne zidim o cetate şi un turn, al cărui vârf săajungă până la cer; şi să ne facem un nume, ca nu cumva să fim împrăştiaţipretutindeni pe faţa întregului pământ.Şi DOMNUL a coborât să vadă cetatea şi turnul, pe care copiiioamenilor le-au zidit.Şi DOMNUL a spus: Iată, poporul este unul şi ei toţi au o singurălimbă şi au început să facă aceasta, şi acum nimic nu îi va opri din ceeace au de gând să facă.Haidem să coborâm, şi acolo să le încurcăm limba, ca ei să nu maiînţeleagă vorbirea unuia către celălalt.Astfel DOMNUL i-a împrăştiat pretutindeni de acolo, peste faţaîntregului pământ; şi au încetat a zidi cetatea. De aceea i s-a pus numele Babel, pentru că acolo DOMNUL a

36

încurcatlimba întregului pământ; şi de acolo DOMNUL i-a împrăştiat peste faţaîntregului pământ.” Geneza 11:1-9.

„Dar imediat ce pământul a fost repopulat, oamenii și-au reluat vrăjmășia

lor față de Dumnezeu și cer. Și-au transmis dușmănia către urmașii lor, ca și cum arta și planul de a manipula oamenii și a-i face să continue acest război nefiresc, ar fi o moștenire sacră.” Scrisoarea 4, 1896.

„Această confederație s-a născut din răzvrătire împotriva lui Dumnezeu.

Locuitorii din câmpia Șinearului, și-au întemeiat împărăția pentru propria înălțare, nu pentru slava lui Dumnezeu. Dacă ar fi reușit, s-ar fi născut o putere tare, îndepărtând neprihănirea și inaugurând o nouă religie.” Review and Herald, 10 Decembrie 1903.

„Împărate, Dumnezeul cel preaînalt i-a dat lui Nebucadneţar tatăl tău o

împărăţie şi maiestate şi glorie şi onoare;Şi pentru maiestatea pe care i-a dat-o, toate popoarele, naţiunileşi limbile, au tremurat şi s-au temut înaintea lui; pe cine voia, ucidea;şi pe cine voia, ţinea în viaţă; şi pe cine voia, înălţa; şi pe cinevoia, umilea.Dar când i s-a înălţat inima şi i s-a împietrit mintea în mândrie, a fost deposedat de tronul lui împărătesc şi i-au luat gloria; Şi a fost alungat dintre fiii oamenilor; şi inima lui a fost făcută ca afiarelor şi locuinţa lui a fost cu măgarii sălbatici; l-au hrănit cu iarbă cape boi şi trupul i-a fost udat cu roua cerului; până când a cunoscut căDumnezeul cel preaînalt a domnit în împărăţia oamenilor şi că rânduieştepeste ea pe oricine voieşte.Şi tu, Belşaţar, fiul lui, nu ţi-ai umilit inima, cu toate că ai cunoscut toate acestea;” Daniel 5:18-22.

CITATE SUPLIMENTARE: „Este un lucru înfricoșător acela de a trata cu ușurătate adevărul care a luminat

înțelegerea noastră și ne-a atins inimile. Nu putem respinge avertizările pe care ni le trimite, în mila Sa, Dumnezeu și scăpa apoi nepedepsiți. În zilele lui Noe, a fost trimisă lumii o solie din cer, iar mântuirea oamenilor a depins de modul în care au tratat acea solie. Pentru că au respins avertizarea, Duhul lui Dumnezeu a fost retras de la neamul păcătos și ei au pierit în apele potopului. În timpul lui Avraam, îndurarea a încetat să mai stăruie pe lângă locuitorii vinovați ai Sodomei și toți, în afară de Lot, soția lui și două fiice, au fost mistuiți de focul trimis din ceruri. Așa și în zilele lui Hristos. Fiul lui Dumnezeu a dat mărturie iudeilor necredincioși din acea generație: «Iată că vi se lasă casa pustie». Privind către zilele din urmă, aceeași putere infinită declară, în ce-i privește pe cei care «nu au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiți» că «din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună; pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți». Când ei resping învățăturile Cuvântului Său, Dumnezeu Își retrage Duhul și îi lasă pradă amăgirilor pe care le iubesc.”Scrieri Timpurii, 45.

37

„Cel care vede dincolo de ce este la suprafață, care citește inima oamenilor, spune cu privire la aceia care au avut multă lumină: „Ei nu sunt întristați și uimiți din pricina stării lor morale și spirituale”. „Toți aceștia își aleg căile lor, și sufletul lor găsește plăcere în urâciunile lor. De aceea și Eu voi alege ce este spre nefericirea lor și voi aduce peste ei lucrurile de care se tem, căci, când am chemat Eu, n-au răspuns, și când am vorbit Eu, n-au ascultat; ci au făcut ce este rău înaintea Mea, și au ales ce nu-Mi place!” „Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru că nu au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiți, ci au găsit plăcere în nelegiuire.” (Isaia 66, 3.4; 2 Tesaloniceni 2, 11.10.12). Învățătorul ceresc întreabă: „Ce înșelăciune mai puternică poate să zăpăcească mintea, decât pretenția că zidești pe temelia cea bună și că Dumnezeu îți primește lucrarea, când, în realitate, faci multe fapte după planuri lumești și păcătuiești împotriva lui Iehova? O, e o mare înșelăciune, o amăgire fascinantă, care pune stăpânire pe minte atunci când oamenii care au cunoscut odată adevărul iau înfățișarea evlaviei drept spiritul și puterea ei; când își închipuie că sunt bogați, că s-au îmbogățit și că nu duc lipsă de nimic, când în realitate sunt lipsiți de orice.”

Dumnezeu nu S-a schimbat față de slujitorii Săi credincioși, care își păstrează hainele nepătate. Dar mulți strigă: „Pace și siguranță”, când asupra lor se abate o prăpădenie neașteptată. Dacă nu are loc o pocăință desăvârșită, dacă oamenii nu-și umilesc inima prin mărturisire și dacă nu primesc adevărul, așa cum este el în Isus, nicidecum nu vor intra în cer. Atunci când va avea loc curățirea în rândurile noastre, noi nu vom mai sta tihniți, fălindu-ne că suntem bogați, că ne-am îmbogățit și nu mai avem nevoie de nimic.

Cine poate spune pe bună dreptate: „Aurul nostru e curățit în foc și hainele noastre nu sunt mânjite de lume?” L-am văzut pe Învățătorul nostru, arătând spre veșmintele așa-numitei neprihăniri. Smulgându-le, a dezgolit murdăria ce era dedesubt. Apoi mi-a zis: „Nu vezi cum și-au acoperit în mod pretențios murdăria și putreziciunea caracterului? Cum a ajuns cetatea cea credincioasă o desfrânată! Casa Tatălui Meu a fost făcută o casă de negustorie, un loc de unde s-a depărtat prezența și gloria divină! Din pricina aceasta e slăbiciune și lipsește puterea.” Mărturii, vol 8, 249-250.

„Un lucru îmi împovărează sufletul: Marea lipsă a dragostei de Dumnezeu, care a

fost pierdută prin respingere continuă a adevărului și a luminii, dar și influența acelora care au fost îngajați în lucrare ce în fața a dovezi așezate peste dovezi, au exercitat o influență care să contracareze lucrarea soliei pe care Dumnezeu a trimis-o. Le îndrept atenția către națiunea Iudaică și întreb, Trebuie să ne lăsăm frații să meargă pe aceeași cărare de respingere oarbă, până la sfârșiul timpului de probă? Dacă vreodată un popor a avut nevoie de străjeri adevărați și credincioși, care să nu stea liniștiți, care să strige zi și noapte, dând glas avertizărilor pe care Dumnezeu le-a trimis, acel popor sunt Adventiștii de Ziua a Șaptea. Aceia care au avut o mare lumină, oportunități binecuvântate, care, precum Capernaum, au fost înălțați la cer din puncte de vedere al privilegiilor, vor fi lăsați oare într-un întuneric corespunzător cu mulțimea luminii date, datorită lipsei de creștere?

Doresc să stărui de frații noștri care se vor aduna la Conferința Generală să ia aminte la solia dată Laodiceenilor. În ce condiție de orbire se află! Acest subiect a fost înaintea ta din nou și din nou, însă lipsa ta de satisfacție cu condiția ta spirituală nu a fost destul de

38

adâncă și dureroasă pentru a lucra o reformă. ‘Pentru că spui: Sunt bogat şi îmbelşugat cu bunuri şi nu am nevoie de nimic; şi nu ştii că eşti nenorocit şi mizerabil şi sărac şi orb şi gol;’ Vina autoînșelăciunii este peste bisericile noastre. Viața religiosă a multora este o minciună.” Manuscrise Publicate, volumul 16, 106-107.

„Cât de puțină răbdare s-a manifestat printre pretinșii copii ai lui Dumnezeu, cât de

multe cuvinte amare s-au rostit, cât de multe acuzații împotriva acelora ce nu au aceeași credință ca a noastră. Mulți i-au privit pe aceia din alte biserici ca la niște mari păcătoși, pe când Domnul nu îi privește în acest fel. Aceia care se uită astfel asupra membrilor altor biserici, au nevoie să se umilească sub mâna puternică a lui Dumnezeu. Aceia pe care ei îi condamnă poate nu au avut decât puțină lumină, puține oportunități și privilegii. Dacă ar fi avut lumina pe care mulți dintre membrii bisericilor noastre au avut-o, ar fi avansat într-un ritm mult mai rapid și ar fi reprezentat mai bine credința lumii. Despre aceia care se fălesc cu lumina lor și totuși nu umblă în ea, Domnul Cristos spune, ‘Dar vă spun: Pentru Tir şi Sidon va fi mai uşor de suportat în ziua judecăţii, decât pentru voi. Şi tu, Capernaum,[Adventiști de Ziua a Șaptea, care au avut o mare lumină] care eşti înălţat până la cer, [din punct de vede al privilegiilor] vei fi doborât până în iad, căci, dacă în Sodoma ar fi fost făcute faptele puternice care au fost făcute în tine, ar fi rămas până astăzi.Dar vă spun: Pentru ţinutul Sodomei va fi mai uşor de suportat în ziua judecăţii, decât pentru tine.În timpul acela, Isus a răspuns şi a zis: Îţi mulţumesc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea de la cei înţelepţi [în proprii ochi] şi prevăzători şi le-ai revelat pruncilor.’

„Și acum, pentru că aţi făcut toate aceste lucrări, spune DOMNUL şi v-am vorbit, ridicându-mă devreme şi vorbind, dar nu aţi ascultat, şi v-am chemat, dar nu aţi răspuns; De aceea, voi face acestei case, care este numită după numele meu, în care vă încredeţi, şi locului pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, precum i-am făcut lui Şilo. Şi vă voi alunga dinaintea feţei mele, precum i-am alungat pe toţi fraţii voştri, pe toată sămânţa lui Efraim.”

Domnul a întemeiat printre noi instituții de o mare importanță, iar acestea nu trebuie conduse precum instituțiile lumești, ci după ordinele lui Dumnezeu. Trebuie să fie conduse doar pentru slava Sa, astfel încât sufletele ce pier să fie salvate cu orice preț. Au fost trimise Mărturiile Duhului Său poporului lui Dumnezeu, și totuși mulți nu au luat aminte la mustrări, avertizări și sfaturi.

‘Ascultaţi acum aceasta, voi popor nebun şi fără înţelegere; care aveţi ochi şi nu vedeţi, care aveţi urechi şi nu auziţi; Nu vă temeţi de mine? Spune DOMNUL; nu tremuraţi în prezenţamea, cel care am pus nisipul drept graniţă mării printr-o hotărâre veşnică, încât aceasta nu poate trece peste ea; şi deşi valurile ei se aruncă, totuşi nu o pot învinge; deşi răcnesc, totuşi nu pot trece peste ea? Dar acest popor are o inimă îndărătnică şi răzvrătită; ei s-au abătut şi au plecat. Nici nu spun ei în inima lor: Să ne temem acum de DOMNUL Dumnezeul nostru, care dă ploaie deopotrivă timpurie şi târzie, la timpul său; el ne păstrează săptămânile rânduite ale secerişului. Nelegiuirile voastre au îndepărtat aceste lucruri şi păcatele voastre au oprit lucrurile bune de la voi. ….

Cauza celui fără tată, această cauză ei nu o judecă, totuşi ei prosperă; şi dreptul celor nevoiaşi ei nu îl judecă. Să nu cercetez eu pentru aceste lucruri? spune DOMNUL, să nu fie sufletul meu răzbunat pe o naţiune ca aceasta?’

39

Va fi Domnul nevoit să spună ‘nu te ruga pentru acest popor, nici nu ridica strigăt nici rugăciune pentru ei, nici nu mijloci către mine: pentru că nu te voi asculta.’? ‘De aceea ploile au fost oprite şi nu a fost ploaie târzie; … Nu vrei de acum să strigi către mine: Tatăl meu, tu eşti călăuza tinereţii mele?’

Vor aprecia oare aceia cărora le-au fost încredințate comorile adevărului avantajele superioare ale luminii și privilegiului care au fist cumpărate pentru noi prin sacrificiul Fiului lui Dumnezeu pe crucea de la Calvar? Noi vom fi judecați de lumina care ne-a fost dată, și nu putem găsi vreo scuză prin care să ne atenuăm conduita. Calea, Adevărul și Viața au fost puse înaintea noastră. Mulți încearcă să se scuze spunând, ‘Nu trebuie să mă judeci după vreo trăsătură slabă de caracter, ci trebuie să îmi analizezi caracterul ca și întreg.’ Noi întotdeauna simțim o adâncă durere în inimă atunci când păcătosul încearcă să se scuze pentru păcatul lui, să-l mușamalizeze, și nu reușește să realizeze pericolul de a întreține chiar și o singură trăsătură de caracter care nu este ca a Domnului Cristos. Trebuie să ne punem voia noastră de partea voii Domnului și să creadă cu fermitate că prin harul Său noi vom fi liberi de păcat. Păcatul este călcarea legii, și nu este mărimea acțiunii care îl determină a fi păcat. Lui Adam și Evei le era interzis să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. Testul a fost unul ușor, însă actul neascultării de Dumnezeu a însemnat călcarea legii Sale.

Păcatele mici despre care oamenii cred că sunt de un caracter așa de banal încât nu vor fi condamnați pentru ele, sunt foarte jignitoare în ochii lui Dumnezeu. Cineva spune, ‘Ești prea sever, un om trebuie să i se dea voie să aibă mici defecte de caracter.’ Să auzim cuvintele Domnului Cristos. El spune, ‘Fiindcă oricine va ţine toată legea şi totuşi se poticneşte într-un punct, este vinovat de toate.’ Oamenii se încumetă să comită păcate ce sunt cumplite în ochii lui Dumnezeu, și cred că nu vor fi trași la răspundere pentru ele, pentru că spun că sunt datorită nervozității, datorită unui temperament ciudat; dar aceasta este pur și simplu liniștirea conștiinței și strigă ‘Pace, pace, când nu este pace’. Păcatul este păcat, și este înșelăciunea lui Satan să îl privim în altă lumină decât cea mai cumplită.

Putem să ne măgulim că suntem liberi de multe lucruri de care alții sunt vinovați; Însă dacă avem unele puncte tari de caracter și doar un singur punct slab, există încă comuniune între păcat și suflet. Inima este împărțită în slujirea Lui, și spune ‘Ceva pentru eu, și ceva pentru Tine.’ Copilul lui Dumnezeu trebuie să cerceteze păcatul pe care l-a întreținut și tolerat în sine, și să îi permită lui Dumnezeu să îl scoată din inima sa. El trebuie să depășească acel păcat; pentru că nu este un lucru ușor înaintea lui Dumnezeu.

Unul spune ‘Nu sunt deloc gelos, însă atunci când sunt provocat spun lucruri urâte, deși îmi pare întotdeauna rău după ce îmi pierd cumpătul.’ Altul spune ‘Am acest defect, însă disprețuiesc acea josnicie ce se manifestă într-o anume persoană cunoscută’ Domnul nu ne-a dat o listă cu păcate gradate, astfel încât să socotim că unele cu mai puține consecințe vor răni mai puțin, în timp ce altele ce sunt de o gravitate mai mare vor răni mai mult. Un lanț nu este mai puternic decât cea mai slabă verigă a sa. Putem să spunem că lanțul este bun în ansamblu, însă dacă o za este slabă, nu ne putem baza pe el. Lucrarea de învingere a păcatelor trebuie să fie studiul fiecărui suflet care intră în împărăția lui Dumnezeu. Acel cuvânt nerăbdător ce tremură pe buzele tale trebuie să rămână nerostit. Ideea că al tău caracter nu este prețuit corect trebuie să se îndepărteze de tine; pentru că îți slăbește influența și își va face lucrarea cu siguranță, făcându-te disprețuit de ceilalți. Ar trebui să învingi ideea că ești un martir, și să pretinzi făgăduința

40

Domnului Hristos, care spune ‘Harul Meu îți este deajuns.’ Review and Herald, 1 August 1893.

EZRA 7:9

PARTEA A PATRA – PRIMA ZI A LUNII A CINCEA

MOARTEA LUI AARON „Și preotul Aaron a urcat în muntele Hor la porunca DOMNULUI şi a murit acolo, în

anul patruzeci, după ce copiii lui Israel ieşiseră din ţara Egiptului, în ziua întâi a lunii a cincea.” Numeri 33:38.

TRANZIȚIA; FII LUI LEVI SEPARAȚI „Și copiii lui Israel au început călătoria de la Beerotul copiilor lui Iaacan la Mosera;

acolo a murit Aaron şi acolo a fost îngropat; şi Eleazar, fiul său a servit în locul său în serviciul preotului. De aici au început călătoria la Gudgoda; şi de la Gudgoda la Iotbat, o ţară cu râuri de apă. În timpul acela DOMNUL a separat tribul lui Levi, să poarte chivotul legământului DOMNULUI, să stea înaintea DOMNULUI ca să îi servească şi să binecuvânteze în numele lui, până în această zi.” Deuteronom 10:6-8.

ELEAZAR = LAZĂR Eleazar: Dumnezeu (este) ajutorul. (Referință Strong’s H499) Lazăr: Probabil de origine evreiască (H499). Dumnezeu (este) ajutorul. (Referință

Strong’s G2976). „Întârziind să meargă la Lazăr, Hristos avea un plan de îndurare față de aceia care

nu-L primiseră. El a zăbovit pentru ca, prin învierea lui Lazăr din morți, să poată da poporului Său încăpățânat și necredincios o nouă dovadă că El era într-adevăr „învierea și

41

viața”. Se cutremura la gândul că astfel nu mai era nici o nădejde pentru acest popor, aceste sărmane și rătăcite oi ale casei lui Israel. Inima Lui era zdrobită din cauza nepocăinței lor. În harul Său, intenționa să le mai dea o dovadă că El era Vindecătorul, Acela care singur putea să aducă la lumină viața și nemurirea. Aceasta trebuia să fie o dovadă pe care preoții nu o puteau răstălmăci. Iată motivul pentru care a întârziat să meargă la Betania. Această minune culminantă, învierea lui Lazăr, trebuia să pună sigiliul lui Dumnezeu asupra lucrării și afirmațiilor Sale cu privire la originea Sa divină.” Hristos, Lumina lumii, pag. 529.

„Niciodată nu văzuse lumea o scenă triumfală ca aceasta. Ea nu semăna cu cele ale

cuceritorilor vestiți ai lumii. În scena aceasta, nu se vedea convoiul prizonierilor plângând, ca trofee împărătești. Dar în jurul Mântuitorului erau trofeele glorioase ale activității Sale pline de iubire pentru omul păcătos. Se găseau acolo robii pe care îi eliberase de sub puterea lui Satana, lăudându-L acum pe Dumnezeu pentru eliberarea lor. Orbii cărora le dăduse vederea se găseau în frunte și deschideau drumul. Muții a căror limbă El o eliberase strigau osanale cu cea mai mare putere, ologii pe care îi vindecase săltau de bucurie și erau cei mai grabnici să rupă ramuri de palmier și să le fluture înaintea Mântuitorului. Văduvele și orfanii preamăreau Numele lui Isus pentru faptele Lui pline de milă față de ei. Leproșii pe care îi curățise întindeau hainele lor nepătate în cale și Îl preamăreau ca pe Împăratul slavei. Aceia pe care glasul Lui îi trezise din somnul morții se găseau în mulțime. Lazăr, al cărui trup văzuse stricăciunea în mormânt, dar care acum se bucura de deplina putere a vârstei sale, era cel care mâna animalul pe care călărea Mântuitorul.” Hristos, Lumina lumii, pag. 572.

„Strigătul de la miezul nopții nu a fost dus prin argument, deși dovezile Scripturii

erau clare și convingătoare. E a fost însoțit de o putere ce impulsiona și mișca sufletul. Nu exista nici o îndoială, nici un semn de întrebare. Cu ocazia intrării triumfale a lui Hristos în Ierusalim, oamenii veniți la sărbătoare din toate părțile țării s-au adunat la Muntele Măslinilor și, alăturându-se mulțimii care Îl însoțea pe Domnul Isus, au prins inspirația momentului și au ajutat la întărirea strigătului: „Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului.”Matei 21, 9. În același fel, necredincioșii care veneau la adunările adventiste — unii din curiozitate, alții doar ca să ia în râs — au simțit puterea convingătoare ce însoțea solia: „Iată, Mirele vine!” Spiritul Profeției vol. 4, pag. 250

120 1 LUNĂ BIBLICĂ – 30 DE ZILE „În anul şase sute al vieţii lui Noe, în luna a doua, în a şaptesprezecea zi a lunii, în

acea zi au fost toate fântânile marelui adânc despicate şi ferestrele cerului s-au deschis.” Geneza 7:11

„Şi apele s-au înălţat asupra pământului o sută cincizeci de zile.” Geneza 7:24.

42

„Şi apele se retrăgeau de pe pământ continuu şi după ce s-au sfârşit o sută cincizeci de zile, apele s-au împuţinat. Şi arca s-a aşezat în a şaptea lună, în a şaptesprezecea zi a lunii, pe munţii Ararat.” Geneza 8:3-4.

„Dar curtea care este în afara templului, las-o afară şi nu o măsura; fiindcă a fost dată

neamurilor; şi vor călca în picioare cetatea sfântă patruzeci şi două de luni. Şi voi da putere celor doi martori ai mei şi vor profeţi o mie două sute şaizeci de zile, îmbrăcaţi în pânză de sac.” Apocalipsa 11:2-3.

POTOPUL „Şi DOMNUL a spus: Duhul meu nu se va lupta întotdeauna cu omul, căci el este de

asemenea şi carne; totuşi zilele lui vor fi o sută douăzeci de ani.” Geneza 6:3.

DE LA MOISE LA IOSUA „Și Moise era în vârstă de o sută două zeci de ani când a murit, ochiul său nu se

întunecase, nici vigoarea lui nu îl părăsise. Şi copiii lui Israel l-au plâns pe Moise treizeci de zile în câmpiile Moabului; şi zilele plânsului şi jelirii pentru Moise s-au sfârşit. Şi Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul înţelepciunii, pentru că Moise îşi pusese mâinile peste el, şi copiii lui Israel i-au dat ascultare şi au făcut precum poruncise DOMNUL lui Moise.” Deuteronom 34:7-9.

DE LA IUDA LA MATIA „Şi în acele zile, Petru s-a sculat în mijlocul discipolilor şi a spus (mulţimea numelor

adunate împreună era de aproape o sută douăzeci): Bărbaţi şi fraţi, această scriptură trebuia să se împlinească, pe care Duhul Sfânt prin gura lui David a spus-o dinainte despre Iuda, care a fost călăuză celor ce l-au prins pe Isus. Pentru că el a fost numărat cu noi şi a obţinut parte din acest serviciu. Acesta atunci a cumpărat un câmp cu răsplata nelegiuirii; şi, căzând cu capul înainte, a pleznit în două prin mijloc şi toate măruntaiele i s-au revărsat. i a fost cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim, într-atât încât câmpul acela este numit în limba lor proprie Acheldama, care este tradus, Câmpul sângelui. Fiindcă este scris în cartea Psalmilor: Să îi fie pustie locuinţa şi nimeni să nu locuiască în ea; şi serviciul lui de episcop să îl ia altul. De aceea, dintre aceşti bărbaţi care ne-au însoțit în tot timpul în care Domnul Isus a intrat şi a ieşit printre noi, Începând de la botezul lui Ioan, până la acea zi în care a fost luat de la noi, trebuie ca unul să fie rânduit martor cu noi al învierii sale. Şi au rânduit pe doi, Iosif numit Barsaba, care era supranumit Iustus, şi Matia. Şi s-au rugat şi au spus: Tu Doamne, care cunoşti inimile tuturor, arată-ne pe care dintre aceşti doi l-ai ales, Ca să poată lua parte la acest serviciu şi apostolie din care Iuda prin încălcarea legii a căzut, ca să meargă la propriul său loc. Şi au dat sorţii lor; şi sorţul a căzut pe Matia; şi a fost numărat cu cei unsprezece apostoli.” Faptele Apostolilor 1:15-26.

43

120 DE PRINȚI Daniel 6.

70

70 UCENICI

„Iar după acestea, Domnul a mai rânduit şi alţi şaptezeci şi i-a trimis doi câte doi înaintea feţei lui în fiecare cetate şi loc, oriunde avea să vină el însuşi De aceea le-a spus: Secerişul, într-adevăr, este mare, dar lucrătorii puţini; imploraţi, de aceea pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui. […] Şi cei şaptezeci s-au întors cu bucurie, spunând: Doamne, până şi dracii ne sunt supuşi prin numele tău. Iar el le-a spus: Am privit pe Satan, căzând ca un fulger din cer.” Luca 10:1-2,17-18.

12/70 „Și au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece fântâni de apă şi şaptezeci de

palmieri; şi au aşezat tabăra acolo lângă ape.” Exodul 15:27. „Și au plecat de la Mara şi au venit la Elim; şi în Elim erau douăsprezece fântâni de

apă şi şaptezeci de palmieri; şi acolo au aşezat corturile.” Numeri 33:9. Vedem aici combinația 12/70, pe care am văzut-o la ucenici. Interesant, nu?

CUPA BABILONULUI SPIRITUAL ȘI A ISRAELULUI SPIRITUAL „Și toată această ţară va fi o pustiire şi o înmărmurire; şi aceste naţiuni vor servi

împăratului Babilonului şaptezeci de ani. Şi se va întâmpla, după ce se vor împlini şaptezeci de ani, că voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi acea naţiune, spune DOMNUL, pentru nelegiuirea lor şi ţara caldeenilor şi o voi face pustiiri veşnice. Şi voi aduce asupra acelei ţări toate cuvintele mele pe care le-am rostit împotriva ei, tot ce este scris în această carte, pe care Ieremia a profeţit-o împotriva tuturor naţiunilor. Pentru că multe naţiuni şi împăraţi mari le vor servi de asemenea; şi eu le voi răsplăti conform cu faptele lor şi conform cu lucrările propriilor mâini. Pentru că astfel îmi spune mie DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Ia paharul vinului acestei furii din mâna mea şi fă toate naţiunile la care te voi trimite, să îl bea. Şi ele vor bea şi se vor clătina şi vor înnebuni din cauza sabiei pe care o voi trimite printre ele. Atunci am luat paharul din mâna DOMNULUI şi am făcut toate naţiunile, la care DOMNUL m-a trimis, să îl bea; Adică, Ierusalimul şi cetăţile lui Iuda şi pe împăraţii lui şi pe prinţii lui, pentru ai face o pustiire, o înmărmurire, o şuierare şi un blestem; precum este în această zi; Pe Faraon împăratul Egiptului şi pe servitorii lui şi pe prinţii lui şi pe tot poporul lui;” Ieremia 25:11-19.

IEȘIREA DIN EGIPT

44

„Şi Iosif a căzut pe faţa tatălui său şi a plâns peste el şi l-a sărutat. Şi Iosif a poruncit servitorilor săi medici să îmbălsămeze pe tatăl său; şi medicii l-au îmbălsămat pe Israel. Şi patruzeci de zile au fost împlinite pentru el; căci aşa sunt împlinite zilele celor ce sunt îmbălsămaţi; şi egiptenii au jelit pentru el şaptezeci de zile. Şi când zilele jelirii lui au trecut, Iosif a vorbit casei lui Faraon, spunând: Dacă acum eu am găsit har în ochii voştri, vorbiţi, vă rog, în urechile lui Faraon, zicând: Tatăl meu m-a făcut să jur, spunând: Iată, eu mor; în mormântul meu pe care l-am săpat pentru mine în ţara lui Canaan, acolo să mă îngropi. De aceea acum, lasă-mă să urc, te rog şi să îngrop pe tatăl meu şi voi veni înapoi. Şi Faraon a spus: Urcă-te şi îngroapă pe tatăl tău, aşa cum te-a făcut să juri. Şi Iosif a urcat să îngroape pe tatăl său; şi cu el au urcat toţi servitorii lui Faraon, bătrânii casei lui şi toţi bătrânii ţării Egiptului,” Geneza 50:1-7.

PREGĂTIREA PENTRU DAREA LEGII

„Şi i-a spus lui Moise: Urcă la DOMNUL, tu şi Aaron, Nadab şi Abihu şi şaptezeci dintre bătrânii lui Israel; şi închinaţi-vă de departe. Şi Moise singur să se apropie de DOMNUL; dar ei să nu se apropie; nici poporul să nu se urce cu el. Şi Moise a venit şi a spus poporului toate cuvintele DOMNULUI şi toate judecăţile; şi tot poporul a răspuns cu o singură voce şi a zis: Vom face toate cuvintele pe care DOMNUL le-a spus. Şi Moise a scris toate cuvintele DOMNULUI şi s-a sculat devreme dimineaţa şi a zidit un altar sub deal, şi douăsprezece stâlpi, conform celor douăsprezece triburi ale lui Israel. Şi el a trimis bărbaţi tineri dintre copiii lui Israel, care au oferit ofrande arse şi au sacrificat DOMNULUI ofrande de pace cu boi. Şi Moise a luat jumătate din sânge şi l-a pus în vase; şi jumătate din sânge l-a stropit pe altar.Şi a luat cartea legământului şi a citit în auzul poporului, iar ei au spus: Vom face tot ceea ce DOMNUL a spus şi vom asculta de el. Şi Moise a luat sângele şi l-a stropit peste popor şi a spus: Iată, sângele legământului, pe care DOMNUL l-a făcut cu voi, referitor la aceste cuvinte. Atunci Moise şi Aaron, Nadab şi Abihu şi şaptezeci dintre bătrânii lui Israel au urcat, Şi au văzut pe Dumnezeul lui Israel; şi era sub picioarele lui ca o lucrare pavată din safir, precum este trupul cerului în claritatea sa. Şi peste nobilii copiilor lui Israel el nu şi-a pus mâna; ei de asemenea au văzut pe Dumnezeu şi au mâncat şi au băut. Şi DOMNUL i-a spus lui Moise:Urcă la mine, pe munte, şi fii acolo şi îţi voi da table de piatră şi o lege şi porunci pe care le-am scris;ca să îi înveţi.” Exodul 24:1-12.

TREI LUNI

CALCULUL INCLUSIV DE TIMP „Şi s-a întâmplat, în al patrulea an al împăratului Ezechia, care era al şaptelea an al

lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, că Salmanasar, împăratul Asiriei, s-a urcat împotriva Samariei şi a asediat-o. Şi la sfârşitul a trei ani a luat-o; în al şaselea an al lui Ezechia, care este al nouălea an al lui Osea, împăratul lui Israel, Samaria a fost luată.” 2 Împărați 18:9-10.

45

PEDEPSELE LUI DAVID „Du-te şi spune lui David: Astfel spune DOMNUL: Îţi ofer trei lucruri; alege-ţi unul

dintre ele, ca să ţi-l fac. Astfel Gad a venit la David şi i-a istorisit şi i-a spus: Să vină şapte ani de foamete la tine în ţara ta? Sau să fugi trei luni dinaintea duşmanilor tăi, în timp ce ei te urmăresc? Sau să fie trei zile ciumă în ţara ta? Acum sfătuieşte-te şi vezi ce răspuns să întorc celui care m-a trimis. Şi David i-a spus lui Gad: Eu sunt într-o mare strâmtorare; să cădem acum în mâna DOMNULUI, pentru că îndurările lui sunt mari; şi nu mă lăsa să cad în mâna omului. Astfel DOMNUL a trimis o ciumă peste Israel de dimineaţă până la timpul rânduit; şi au murit din popor de la Dan până la Beer-Şeba şaptezeci de mii de bărbaţi.” 2 Samuel 24:12-15.

FOAMETEA

„Iată, vin zilele, spune Domnul DUMNEZEU, că voi trimite o foamete în ţară; nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci de auzire a cuvintelor DOMNULUI; Şi ei vor rătăci de la mare la mare şi de la nord până la est, vor alerga încoace şi încolo pentru a căuta cuvântul DOMNULUI şi nu îl vor găsi. În acea zi fecioarele cele frumoase şi tinerii vor leşina de sete. Cei care jură pe păcatul Samariei şi spun: Dane, viu este dumnezeul tău; şi: Viu este obiceiul Beer-Şebei; chiar ei vor cădea şi niciodată nu se vor mai ridica.” Amos 8:11-14.

TREI LUNI PÂNĂ LA SECERIȘ

„Și de asemenea am oprit ploaia de la voi, când mai erau doar trei luni până la seceriş; şi am făcut să plouă peste o cetate şi am făcut să nu plouă peste altă cetate; peste o bucată a plouat şi bucata peste care nu a plouat, s-a uscat. Astfel, două sau trei cetăţi rătăceau spre o singură cetate, pentru a bea apă, dar nu s-au săturat; totuşi nu v-aţi întors la mine, spune DOMNUL. V-am lovit cu tăciune în grâu şi cu mană, când grădinile voastre şi viile voastre şi smochinii voştri şi măslinii voştri s-au înmulţit, forfecarul le-a mâncat; totuşi nu v-aţi întors la mine, spune DOMNUL. Am trimis printre voi ciuma, după felul celei din Egipt; pe tinerii voştri i-am ucis cu sabia şi v-am luat caii; şi am făcut să se ridice putoarea în taberele voastre până la nările voastre; totuşi nu v-aţi întors la mine, spune DOMNUL. Am doborât pe unii dintre voi, cum a dărâmat Dumnezeu Sodoma şi Gomora, şi aţi fost ca un tăciune smuls din foc; totuşi nu v-aţi întors la mine, spune DOMNUL. De aceea astfel îţi voi face, Israele; şi pentru că îţi voi face astfel, pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele.” Amos 4:7-12.

CHIVOTUL DOMNULUI „Din nou, David a adunat pe toţi bărbaţii aleşi din Israel, treizeci de mii. Şi David s-

a ridicat şi a mers cu tot poporul care era cu el de la Baale din Iuda, ca să aducă de acolo chivotul lui Dumnezeu, al cărui nume este chemat după numele DOMNULUI oştirilor care locuieşte între heruvimi. Şi au pus chivotul lui Dumnezeu pe un car nou şi l-au scos din casa lui Abinadab care era în Ghibea; şi Uza şi Ahio, fiii lui Abinadab, conduceau carul cel nou. Şi l-au scos din casa lui Abinadab care era în Ghibea, însoţind chivotul lui Dumnezeu; şi Ahio mergea înaintea chivotului. Și David şi toată casa lui Israel cântau înaintea DOMNULUI pe tot felul de instrumente făcute din lemn de brad, chiar pe harpe şi pe psalterioane şi pe tamburine şi pe corneţi şi pe chimvale. Şi când au ajuns la aria lui

46

Nacon, Uza şi-a întins mâna spre chivotul lui Dumnezeu şi l-a apucat, fiindcă boii l-au scuturat. Şi mânia DOMNULUI s-a aprins împotriva lui Uza; şi Dumnezeu l-a lovit acolo pentru greşeala sa; şi a murit acolo lângă chivotul lui Dumnezeu. Şi lui David nu i-a plăcut, deoarece DOMNUL făcuse o spărtură asupra lui Uza; şi a numit locul acela Pereţ-Uza până în această zi. Şi David s-a temut de DOMNUL în acea zi şi a spus: Cum să vină chivotul DOMNULUI la mine? Astfel, David a refuzat să mute chivotul DOMNULUI la el, în cetatea lui David; ci David l-a dus deoparte în casa lui Obed-Edom ghititul. Şi chivotul DOMNULUI a rămas în casa lui Obed-Edom ghititul trei luni; şi DOMNUL l-a binecuvântat pe Obed-Edom şi pe toată casa lui.” 2 Samuel 6:1-11.

MOISE ȘI PORUNCA ÎMPĂRATULUI „Și femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu; şi când ea l-a văzut că era frumos,

l-a ascuns trei luni.” Exodul 2:2. „În timpul acela s-a născut Moise şi era deosebit de frumos şi a crescut în casa

tatălui său timp de trei luni;” Faptele Apostolilor 7:20. „Prin credinţă, Moise, după ce s-a născut, a fost ascuns trei luni de către părinţii

lui, pentru că au văzut că era un copil frumos; şi nu s-au temut de porunca împăratului.” Evrei 11:23.

MARIA ȘI ELISABETA

„Şi Maria a rămas cu ea cam trei luni; şi s-a întors acasă.” Luca 1:56. „Şi iată, vei fi mut şi nu vei fi în stare să vorbeşti, până în ziua când se vor face

acestea, pentru că nu crezi cuvintele mele, care vor fi împlinite la timpul lor.” Luca 1:20.

VORBIRILE LA LEGEA DUMINICALĂ „Şi am văzut o altă fiară ridicându-se din pământ; şi avea două coarne asemănătoare

unui miel şi vorbea ca un dragon. Şi exercită toată puterea primei fiare de dinaintea ei şi face ca pământul şi cei ce locuiesc pe el să se închine primei fiare, a cărei rană mortală fusese vindecată. Şi face minuni mari, aşa încât coboară foc din cer pe pământ, înaintea oamenilor. Şi înşală pe cei ce locuiesc pe pământ prin mijlocirea acelor miracole pe care ea avea putere să le facă înaintea fiarei, spunând celor ce locuiesc pe pământ să facă o icoană fiarei care a avut rana de sabie şi trăia.” Apocalipsa 13:11-14.

„Coarnele ca de miel și glasul de balaur, din punct de vedere simbolic, indică o

contradicție flagrantă între mărturisirile și practicile națiunii reprezentate în felul acesta. Vorbirea acestei națiuni reprezintă acțiunile puterilor ei legislative și juridice.” Tragedia Veacurilor, 442.

„Îmi voi face garda şi mă voi aşeza pe turn şi voi veghea să văd ce îmi va spune şi

ce îi voi răspunde când voi fi mustrat. Și DOMNUL mi-a răspuns şi a zis: Scrie viziunea și lămureşte-o pe table, ca să fugă cel ce o citeşte. Pentru că viziunea este pentru încă un timp rânduit, dar la sfârşit va vorbi şi nu va minţi; deşi întârzie, aşteapt-o, pentru că va

47

veni cu siguranţă, nu va întârzia. Iată, sufletul lui care este înălţat, nu este integru în el, dar cel drept va trăi prin credinţa lui.” Habacuc 2:1-4.

PAVEL ÎN EFES

„Şi s-a întâmplat că, în timp ce Apolo era în Corint, Pavel, traversând ţinuturile de sus, a venit la Efes; şi, găsind anumiţi discipoli, Le-a spus: Aţi primit Duhul Sfânt de când aţi crezut? Iar ei i-au spus: Nici măcar nu am auzit că ar fi vreun Duh Sfânt. Iar el le-a spus: Atunci cu ce aţi fost botezaţi? Iar ei au spus: Cu botezul lui Ioan. Atunci Pavel a spus: Ioan într-adevăr a botezat cu botezul pocăinţei, spunând poporului că ar trebui să creadă în cel ce vine după el, adică în Cristos Isus. Când au auzit, au fost botezaţi în numele Domnului Isus. Şi după ce Pavel şi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei; şi vorbeau în limbi şi profeţeau. Și erau cam doisprezece bărbaţi cu totul. Şi a intrat în sinagogă şi a vorbit cutezător timp de trei luni, dezbătând şi convingând despre cele ale împărăţiei lui Dumnezeu. Dar când unii s-au împietrit şi nu au crezut, ci au vorbit de rău calea aceea înaintea mulţimii, a plecat de la ei şi a separat discipolii, dezbătând zilnic în şcoala unuia, Tiran. Şi aceasta a ţinut timp de doi ani; aşa că toţi care locuiau în Asia au auzit cuvântul Domnului Isus, deopotrivă iudei şi greci.” Faptele Apostolilor 19:1-10.

EVANGHELIA VEȘNICĂ; FRACTALI; ÎMPLINIREA FIECĂREI VIZIUNI

EVANGHELIA VEȘNICĂ

Evanghelia Veșnică este lucrarea Domnului Cristos, de a produce și a demonstra la închiderea ușii două categorii de închinători – grâul și neghina – prin introducerea unei solii profetice de testare în 3 pași.

O SOLIE; DOUĂ CATEGORII DE ÎNCHINĂTORI „Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic şi mai ascuţit decât orice sabie cu

două tăişuri, străpungând până la separarea sufletului şi a duhului şi a încheieturilor şi a măduvei şi este cel ce discerne gândurile şi intenţiile inimii.” Evrei 4:12.

CUVÂNTUL DOMNULUI - LUMINĂ

„Atunci vom cunoaşte, dacă urmărim a cunoaşte pe DOMNUL; ieşirea lui este pregătită ca dimineaţa; şi el va veni la noi ca ploaia, ca ploaia târzie şi timpurie pentru pământ.” Osea 6:3.

48

„Cuvântul tău este o lampă pentru picioarele mele şi o lumină pentru cărarea mea.” Psalmii 119:105.

„Fiindcă porunca este o lampă şi legea este lumină; şi mustrările instruirii sunt

calea vieţii;” Proverbe 6:23.

CUVÂNTUL DOMNULUI - PLOAIE „Deschideţi urechea voi, cerurilor, şi voi vorbi; şi ascultă, pământule, cuvintele gurii

mele. Doctrina mea să picure ca ploaia, vorbirea mea să cadă ca roua, ca ploaia măruntă peste verdeaţa proaspătă şi ca ploile peste iarbă” Deuteronom 32:1-2.

„Căci aşa cum cerurile sunt mai sus decât pământul, tot așa căile mele sunt mai înalte

decât căile voastre şi gândurile mele decât gândurile voastre. Căci aşa cum coboară ploaia şi zăpada din cer şi nu se întoarce acolo, ci udă pământul şi îl face să încolţească şi să înmugurească, pentru a da sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, Tot așa va fi cuvântul meu care iese din gura mea, nu se va întoarce la mine gol, ci va împlini ceea ce îmi place şi va prospera în lucrul la care l-am trimis.” Isaia 55:9-11.

NATURALUL ILUSTREAZĂ SPIRITUALUL

„Totuşi, primul nu a fost spiritual, ci natural; după aceea, spiritual.” 1 Corinteni 15:46.

„El le-a răspuns: "Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului. Ţarina este

lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău. Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii. Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului.” Matei 13:37-40.

„Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grânar” (Matei 3, 12). Acesta era un timp de curăţire.Cuvintele adevărului făceau ca neghina să fie despărţită de grâu. Pentru motivul că erau prea îngâmfaţi şi încrezuţi în propria dreptate pentru a primi mustrarea, prea iubitori de lume ca să accepte o viaţă de umilinţă, mulţi s-au îndepărtat de Isus. Mulţi fac şi astăzi la fel. Oamenii sunt şi astăzi încercaţi ca acei ucenici din sinagoga din Capernaum. Când adevărul pune stăpânire pe inimă, văd că viaţa nu le este în acord cu voia lui Dumnezeu. Văd nevoia unei totale schimbări, dar nu vor să primească o lucrare care cere lepădare de sine. Din cauza aceasta se mânie atunci când li se descoperă păcatele. Ei pleacă ofensaţi ca ucenicii care L-au părăsit pe Isus, spunând: „Vorbirea aceasta este prea de tot; cine poate s-o sufere?” Hristos Lumina Lumii, 392.

„Lui Ioan i-au fost descoperite scene de un interes profund și emoționant în

experiența bisericii. A văzut poziția, primejdiile, conflictele și eliberarea finală a poporului lui Dumnezeu. El raportează soliile de încheiere care vor coace secerișul pământului fie ca roade pentru grânarul ceresc, fie ca paie pentru focul nimicitor. Subiecte de o importanță colosală i-au fost descoperite, îndeosebi pentru biserica sfârșitului, ca aceia care se vor întoarce de la rătăcire la adevăr să fie instruiți cu privire la primejdiile și

49

luptele ce le stau înainte. Nimeni nu trebuie să fie în întuneric față de ceea ce va veni peste pământ.” Tragedia Veacurilor, 341.

EVANGHELIA VEȘNICĂ – O LUCRARE VEȘNICĂ

„Cain și Abel reprezintă două clase de oameni, care vor exista întotdeauna în lume până la încheierea vremurilor.” Patriarhi și Profeți, 72.

„Fariseul și vameșul reprezintă două mari clase de oameni în care se împart cei

care vin să se închine înaintea lui Dumnezeu. Primii doi reprezentanți ai acestor clase se află în primii doi copii ce au fost născuți în această lume.” Parabolele Domnului Hristos, 152.

„Pentru fiecare dintre clasele reprezentate prin Fariseu și vameș, găsim o lecție în

istoria vieții apostolului Petru. În primii ani ai apostolatului său, Petru gândea despre sine că este puternic. Asemenea Fariseului, după propria sa judecată, el „nu era ca ceilalți oameni.” Când Domnul Hristos în ajunul trădării Sale înștiința pe ucenicii Săi: „în noaptea aceasta toți veți avea un prilej de poticnire în Mine”, Petru, plin de încredere în sine declară: „Chiar dacă toți ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.” Marcu 14, 27.29. Petru nu cunoștea atunci primejdia în care se găsea, încrederea în sine l-a amăgit. El gândea despre sine că este în stare să se împotrivească ispitei, dar când, numai după câteva ore, încercarea veni, el se lepădă de Domnul său blestemând și jurându-se.” Parabolele Domnului Hristos, 152.

„Ioan și Iuda îi reprezintă pe aceia care mărturisesc că sunt urmași ai lui Hristos.

Acești doi ucenici au avut aceleași ocazii să studieze și să urmeze Modelul divin. Amândoi au fost în strânsă legătură cu Isus și au avut privilegiul să asculte învățătura Sa. Fiecare avea serioase defecte de caracter; și fiecare a avut acces la harul divin care transformă caracterul. Dar, în timp ce unul învăța în umilință de la Isus, celălalt s-a dovedit că nu era un împlinitor al Cuvântului, ci numai un auzitor al lui. Unul murea zilnic față de eu și, biruind păcatul, era sfințit prin adevăr; celălalt, împotrivindu-se puterii transformatore a harului și îngăduindu-și dorințe egoiste, a ajuns rob al lui Satana.” Faptele Apostolilor, 559.

„Întotdeauna au fost două clase printre cei care mărturisesc a fi urmașii lui

Hristos. În timp ce o clasă studiază viața Mântuitorului și caută cu stăruință să-și corecteze greșelile pentru a se asemăna Modelului, cealaltă clasă ocolește adevărurile clare, practice, care le descoperă rătăcirile.” Tragedia Veacurilor, 43.

UȘA ÎNCHISĂ

„Pentru un timp după dezamăgirea din 1844, am susținut, asemenea corpului credincioșilor adventiști, că ușa harului fusese pentru totdeauna închisă pentru lume. Această poziție fusese luată înainte ca prima viziune să-mi fie dată. A fost lumina dată de Dumnezeu care a corectat eroarea noastră, și ne-a ajutat să vedem adevărata poziție.

Sunt încă o susținătoare a teoriei ușii închise, dar nu în sensul în care aplicam termenul sau în care este folosit de oponenții mei.

A fost o ușă închisă în zilele lui Noe. A fost în acel timp o retragere a Duhului lui Dumnezeu de la neamul păcătos ce a pierit în apele Potopului. Dumnezeu Însuși i-a dat

50

solia ușii închise lui Noe: „Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om [nu se va lupta, nu va stărui pentru totdeauna cu omul n. tr.], căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”

A fost o ușă închisă în zilele lui Avraam. Harul a încetat să mai insiste pe lângă locuitorii Sodomei, și toți în afară de Lot împreună cu soția și cele două fiice au fost devorați de focul trimis din cer.

A fost o ușă închisă în zilele lui Isus Hristos. Fiul lui Dumnezeu a declarat Iudeilor necredincioși din acea generație, „Iată că vi se lasă casa pustie” (Matei 23:38)”

Privind prin timp în zilele din urmă, aceeași putere infinită a proclamat prin Ioan: „Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide” (Apocalipsa 3:7)

Mi-a fost arătat în viziune, și încă cred că a fost o ușă închisă în 1844. Toți care au văzut lumina primei și celei de-a doua solie îngerească și au respins-o, au fost lăsați în întuneric. Și aceia care au acceptat-o și au primit Duhul Sfânt care a însoțit proclamarea mesajului din cer, și care apoi au renunțat la credința lor și au considerat experiența lor o amăgire, astfel au respins Duhul lui Dumnezeu, și El nu a mai stăruit pe lângă ei.” Solii Alese, 62-63.

O SOLIE PROFETICĂ

„Şi am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, având evanghelia veşnică, pentru a predica celor ce locuiesc pe pământ şi fiecărei naţiuni şi rase şi limbi şi popor, Spunând cu voce tare: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i glorie, pentru că a venit ora judecăţii lui; şi închinaţi-vă celui care a făcut cerul şi pământul şi marea şi izvoarele apelor.” Apocalipsa 14:6-7.

WILLIAM MILLER ȘI EVANGHELIA VEȘNICĂ

„Îngeri ai lui Dumnezeu l-au însoțit pe William Miller în misiunea sa. El era ferm și netulburat, proclamând neînfricat solia ce îi fusese încredințată. O lume care zăcea în fărădelege și o biserică rece, lumească au fost de-ajuns pentru a-i pune la lucru toată energia și pentru a-l face să îndure de bunăvoie truda, lipsurile și suferința. Deși i se împotriveau așa-zișii creștini și lumea și era lovit de Satana și de îngerii lui, nu a încetat să predice mulțimilor Evanghelia veșnică, oriunde era invitat, făcând să răsune în depărtare și în apropiere strigătul: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a sosit ceasul judecății Lui!” Scrieri Timpurii, 232.

Tremurând, William Miller a început să desfășoare înaintea oamenilor tainele

Împărăției lui Dumnezeu, conducându-i pe ascultătorii lui pe firul profețiilor până la cea de-a doua venire a lui Hristos. El căpăta putere cu fiecare efort depus. Așa cum Ioan Botezătorul a vestit prima venire a lui Isus și a pregătit calea pentru venirea Sa, William Miller și cei care i s-au alăturat au vestit cea de-a doua venire a Fiului lui Dumnezeu.” Scrieri Timpurii, 229.

EVANGHELIA DOMNULUI HRISTOS

51

„Tema predicării lui Hristos era: „S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie”. În felul acesta, solia Evangheliei, așa cum era prezentată de Mântuitorul Însuși, se întemeia pe profeții. „Timpul” despre care El spunea că s-a împlinit era perioada făcută cunoscută lui Daniel de către îngerul Gabriel.” Hristos Lumina Lumii, 233.

EVANGHELIA DIN EDEN

„Solia proclamată de îngerul care zbura prin mijlocul cerului este Evanghelia veșnică, aceeași Evanghelie care a fost proclamată în Eden, când Dumnezeu i-a zis șarpelui: „Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Geneza 3:15).” Solii Alese, cartea 2, 106.

„Spiritul care L-a dus pe Hristos la moarte îi inspiră și pe cei răi să-i nimicească pe urmașii Lui. Toate acestea sunt prevestite în acea primă profeție: „Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei”. Și aceasta va continua până la încheierea timpului.” Tragedia Veacurilor, 507.

O SOLIE DE TESTARE ÎN 3 PAȘI

REFERINȚA BICLICĂ

CEI TREI PAȘI

Apocalipsa 14:6-12 Prima solie îngerească

A doua solie îngerească

A treia solie îngerască

Evrei 9:1-7 Curtea Locul Sfânt Locul Preasfânt Ioan 16:8 Păcat Neprihănire Judecată Apocalipsa 14:7 „Temeți-vă de

Dumnezeu” „Dați-I Glorie” „Căci a venit ora

judecății Lui” Apocalipsa 17:4 Chemat Ales Credincios Daniel 12:10 Curățit Albit Lămurit Ioan 14:6 Calea Adevărul Viața Apocalipsa 3:18 Aur încercat în foc Haine albe Alifie

52

FRACTALI

DEFINIȚIE: „Figură din plan sau spațiu, compusă dintr-un număr infinit de elemente, cu

proprietatea că forma și distribuția sa statistică nu se modifică indiferent de scara de observație.” Sursa: http://dexonline.ro/definitie/fractal.

EXEMPLE ÎN NATURĂ: COPACII, STRUCTURA MATERIEI

FRACTALI ÎN CUVÂNTUL DOMNULUI

„La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Acelaşi era la început cu Dumnezeu.Toate lucrurile au fost făcute de el şi fără el nu a fost făcut nimic din ceea ce a fost făcut. În el era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.” Ioan 1:1-4.

EXEMPLE: PRIMA SOLIE ÎNGEREASCĂ; SANCTUARUL; REFORMA MILLERITĂ; REFORMA CELOR 144.000

ROATĂ ÎNTR-O ROATĂ „Înfăţişarea roţilor şi lucrarea lor era asemenea culorii berilului; şi acestea patru

aveau o singură asemănare; şi înfăţişarea lor şi lucrarea lor erau ca şi cum ar fi o roată în mijlocul unei roţi.” Ezechiel 1:16.

„Şi când am privit, iată, cele patru roţi lângă heruvimi, o roată lângă un heruvim şi o

altă roată lângă un alt heruvim; şi înfăţişarea roţilor era precum culoarea pietrei de beril. Şi cât despre înfăţişarea lor, acestea patru aveau o singură asemănare, ca şi când era o roată în roată.” Ezechiel 10:9-10.

„Pe malurile pârâului Chebar, Ezechiel a văzut o furtună care părea că vine de la

miazănoapte, „un nor gros și un snop de foc care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare ca o aramă lustruită”. Un număr de roți intersectându-se una cu alta erau mișcate de patru ființe vii. Deasupra tuturor acestora, „era ceva ca o piatră de safir în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie, se vedea ca un chip de om care ședea pe el”. „La heruvimi, se vedea ceva ca o mână de om sub aripile lor” (Ezechiel 1, 4.26; 10, 8). Aranjamentul roților era atât de complicat, încât la prima vedere

53

http://dexonline.ro/definitie/fractal

păreau a fi în confuzie; cu toate acestea, se mișcau în armonie desăvârșită. Ființele cerești, susținute și conduse de mâna aflată sub aripile heruvimului, împingeau acele roți; deasupra lor, pe un scaun de domnie de safir, stătea Cel Veșnic; iar în jurul tronului era un curcubeu, emblema îndurării divine.

După cum acele roți complicate erau sub călăuzirea mâinii de sub aripile heruvimului, tot așa complicata desfășurare a evenimentelor omenești este sub controlul divin. În mijlocul frământărilor și tumultului popoarelor, El care stă deasupra heruvimilor călăuzește încă problemele acestui pământ.

Istoria națiunilor ne vorbește astăzi. Fiecărei națiuni și fiecăruia personal Dumnezeu le-a desemnat un loc în planul Său cel mare. Astăzi indivizi și popoare sunt puși la încercare cu ajutorul balanței din mâna Aceluia care nu face nici o greșeală. Toți își hotărăsc soarta prin propria lor alegere, iar Dumnezeu dirijează totul pentru împlinirea planurilor Sale.

Proorociile pe care Marele EU SUNT le-a dat în Cuvântul Său unind o verigă cu alta în lanțul evenimentelor, de la veșnicia trecută la veșnicia viitorului, ne spun unde ne găsim astăzi în desfășurarea veacurilor și ce se poate aștepta în timpul care vine. Tot ce proorocia a prevestit că se va împlini, până în vremea de astăzi, a fost înregistrat pe paginile istoriei și putem fi siguri că tot ce trebuie să vină se va împlini la vreme.” Profeți și Regi, 535-536.

ÎMPLINIREA FIECĂREI VIZIUNI „Noi nu lipsim niciodată din mintea lui Dumnezeu. Dumnezeu este bucuria și

mântuirea noastră. Fiecare din profeții din vechime au vorbit mai mult pentru zilele noatre decât pentru zilele în care au trăit ei, astfel căprofețiile lor sunt valabile pentru noi.`Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.`(1 Corinteni 10:11). `Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.`(1 Petru 1:12)” Solii Alese, vol. 3, pag. 338.

CELE DOUĂ PASAJE ALE TIMPULUI DE ÎNTÂRZIERE

„Încă din anul 1842, îndrumarea dată în această profeție, de a „scrie proorocia și a o săpa pe table ca să fie citită ușor”, a sugerat lui Charles Fitch pregătirea unei hărți profetice pentru a ilustra vedeniile lui Daniel și cele din Apocalipsa. Publicarea acestei hărți a fost privită ca o împlinire a poruncii date prin Habacuc. Însă nimeni n-a observat atunci că în aceeași profeție se vorbește și despre o aparentă amânare în împlinirea viziunii — un timp de întârziere. După dezamăgire, acest pasaj a devenit foarte plin de înțeles: „Vedenia este pentru un timp hotărât, se apropie de împlinire și nu va minți; dacă întârzie așteapt-o căci va veni și se va împlini negreșit.... Cel neprihănit va trăi prin credința lui”.

De asemenea, o parte din proorocia lui Ezechiel a fost un izvor de putere și de mângâiere pentru credincioși: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: «Fiul omului, ce

54

înseamnă acest cuvânt de batjocură, pe care-l întrebuințați în țara lui Israel: Zilele se lungesc, și toate vedeniile rămân neîmplinite?» De aceea spune-le: «Așa vorbește Domnul Dumnezeu.... Se apropie zilele, și toate vedeniile se vor împlini! Voi vorbi; ce voi spune se va împlini, și nu va mai fi amânat». Casa lui Israel zice: «Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape să se împlinească, și proorocește pentru vremuri depărtate!» De aceea spune-le: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: Nu va fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele; ci cuvântul, pe care-l voi rosti, se va împlini», zice Domnul, Dumnezeu.” (Ezechiel 12, 21-25.27-28)

Aceia care așteptau s-au bucurat că Acela, care cunoaște sfârșitul de la început, privise prin veacuri și, prevăzând dezamăgirile, le dăduse cuvinte de curaj și de nădejde. Dacă n-ar fi fost aceste părți din Scriptură, care să-i îndemne să aștepte cu răbdare și să țină cu tărie la încrederea lor în Cuvântul lui Dumnezeu, ei și-ar fi pierdut cu totul credința.” Tragedia Veacurilor, 392-393.

„Şi cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând: Fiu al omului, ce este acel

proverb pe care voi îl aveţi în ţara lui Israel, spunând: Zilele sunt prelungite şi orice viziune se sfârşeşte?Spune-le de aceea: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Eu voi face acest proverb să înceteze şi nu îl vor mai folosi ca proverb în Israel; ci spune-le: Zilele sunt aproape şi împlinirea fiecărei viziuni. Fiindcă nu va mai fi vreo viziune deşartă, nici ghicire linguşitoare în casa lui Israel. Fiindcă eu sunt DOMNUL; voi vorbi şi cuvântul pe care îl voi vorbi se va întâmpla; acesta nu va mai fi prelungit, pentru că în zilele voastre, casă răzvrătită, voi spune cuvântul şi îl voi împlini, spune Domnul DUMNEZEU. Din nou cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând: Fiu al omului, iată, cei din casa lui Israel spun: Viziunea pe care el o vede este pentru multe zile ce au să vină şi el profeţeşte despre timpuri îndepărtate. De aceea spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Niciunul din cuvintele mele nu va mai fi prelungit, ci cuvântul pe care l-am vorbit va fi împlinit, spune Domnul DUMNEZEU.” Ezechiel 12:21-28.

CELE 7 BISERICI ÎN TIMPUL NOSTRU

„Ar trebui să amintim că, după cum experiența bisericii Efes, Smirna și Pergam se vor repeta în ultima biserică înainte de a doua venire a lui Cristos, tot așa istoria Tiatirei își va avea echivalentul în ultima generație.” Stephen N. Haskell, Story of the Seer of Patmos, 69.

„El a aplicat teste, iar toate au indicat anul 1843 ca timpul când lumea trebuie să

ureze bun venit Mântuitorului ei. Condiția poporului la prima venire a Domnului Cristos a fost

repetată atunci.” Stephen N. Haskell, Story of the Seer of Patmos, 75. „A fost un timp în istoria bisericii Pergam, când Creștinismul a crezut că

Păgânismul era mort; însă în realitate, religia care era aparent biruită, învinsese. Păgânismul botezat, a intrat în biserică. În zilele bisericii Sardes această istorie s-a repetat.” Stephen N. Haskell, Story of the Seer of Patmos, 75, 76.

AȘADAR,

55

„Asupra acestei ultime biserici – rămășița, – strălucesc razele acumulate ale tututor veacurilor din trecut.” Stephen N. Haskell, Story of the Seer of Patmos, 69.

STRIGĂTUL DE LA MIEZUL NOPȚII ȘI CHIPUL FIAREI

ADEVĂR PREZENT PÂNĂ LA SFÂRȘIT „Mi-a fost prezentată adesea parabola celor zece fecioare, din care cinci sunt

înțelepte, și cinci neînțelepte. Această parabolă a fost și va fi împlinită la literă, pentru că are o aplicație specială în acest timp și, asemeni celei de-a treia solii îngerești a fost împlinită și va continua să fie adevăr prezent până la sfârșitul timpului.”. Review and Herald, 19 August, 1890.

EXPERIENȚA POPORULUI ADVENT

„Parabola celor zece fecioare din Matei capitolul 25 ilustrează, de asemenea, experiența poporului advent. În Matei capitolul 24, ca răspuns la întrebarea ucenicilor

56

Săi privitoare la semnele venirii Sale și ale sfârșitului veacului, Hristos arătase unele dintre evenimentele cele mai importante din istoria lumii și a bisericii, de la prima și până la a doua Sa venire; și anume: distrugerea Ierusalimului, marea încercare a bisericii sub persecuțiile păgâne și papale, întunecarea soarelui și lunii și căderea stelelor. După aceasta, El a vorbit despre venirea Împărăției Sale, spunându-le și parabola care descrie cele două categorii de servi care așteaptă venirea Sa. Capitolul 25 începe cu aceste cuvinte: “Atunci Împărăția cerurilor se aseamănă cu zece fecioare”. Aici este vorba de biserica din timpul sfârșitului, aceeași care este descrisă și la încheierea capitolului 24. În această parabolă, experiența lor este ilustrată prin tabloul unei nunți din Orient.” Tragedia Veacurilor, 393.

MILLERIȚII ȘI NOI

„Venirea lui Hristos, așa cum a fost vestită de prima solie îngerească, a fost înțeleasă ca fiind reprezentată prin venirea mirelui. Reforma larg răspândită, care avusese loc prin vestirea apropiatei Sale veniri, corespundea cu ieșirea fecioarelor. În această parabolă, ca și în aceea din Matei capitolul 24, sunt reprezentate două clase. Toți și-au luat candelele, adică Biblia și, prin lumina ei, au ieșit să-L întâmpine pe Mire. Dar, atunci când și-au luat candelele, cele neînțelepte n-au luat cu ele untdelemn, așa cum au făcut cele înțelepte. Cei reprezentați de fecioarele înțelepte primiseră harul lui Dumnezeu, puterea transformatoare și iluminatoare a Duhului Sfânt care face din Cuvântul Său o candelă pentru picioare și o lumină pe cărare. În temere de Dumnezeu, ei studiaseră Scripturile pentru a cunoaște adevărul și căutaseră cu stăruință curăția inimii și a vieții. Aceștia avuseseră o experiență personală, o credință în Dumnezeu și în Cuvântul Său care nu putea fi distrusă prin dezamăgire sau întârziere. Ceilalți și-au luat candelele, dar n-au luat ulei. Ei acționaseră dintr-o pornire momentană. Temerile le fuseseră trezite de solia solemnă, dar se sprijiniseră doar pe credința fraților, fiind mulțumiți cu lumina slabă a bunelor emoții, fără o înțelegere profundă a adevărului sau o lucrare reală a harului în inimă. Aceștia au mers în întâmpinarea Domnului plini de nădejdea unei răsplătiri imediate; dar nu erau pregătiți pentru întârziere și dezamăgire. Când au venit încercările credința lor i-a părăsit, iar lumina s-a stins.” Tragedia Veacurilor, 393.

CELE DOUĂ CLASE ALE EVANGHELIEI VEȘNICE

„Întotdeauna a fost și va fi neghină printre grâu, fecioare neînțelepte cu cele înțelepte, aceia care nu au untdelemn în vase pentru candelele.” Semnele Timpului, 23 Octombrie 1879.

CHEMAREA LA NUNTĂ

„Aceştia vor face război cu Mielul şi Mielul îi va învinge, pentru că el este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor; şi cei ce sunt cu el sunt chemaţi şi aleşi şi credincioşi.” Apocalipsa 17:14.

„Împărăţia cerului se aseamănă cu un anumit împărat, care a făcut nuntă fiului său; Şi

a trimis pe robii săi să cheme pe cei invitaţi la nuntă; dar aceştia au refuzat să vină.” Matei 22:2-3.

„Fiindcă mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.” Matei 22:14.

57

„’Mulți sunt chemați’ a spus Domnul Cristos ‘dar puțini aleși.’ Dacă ne-am aminti că suntem testați și încercați înaintea întregului univers, că Dumnezue ne pune la probă, pentru a vedea ce fel de duh avem, am fi mai serios în meditație, mai stăruitori în rugăciune. Acei care lucrează în simplitate realizează că de la sine omul nu poate face niciun lucru bun. Ei sunt plini de recunoștință și de mulțumire pentru privilegiul de a avea comuniune cu Dumnezeu. Întrețesut cu slujirea lor este un principiu care le face darurile și jertfele de un miros cu totul plăcut. Ei au aceeași încredere și credință în Dumneseu cum un copil are în tatăl lui pământesc.” Bible Echo, 10 Iulie, 1899.

CINE SUNT FECIOARELE?

„Şi m-am uitat şi, iată, un Miel stătea în picioare pe muntele Sion şi cu el o sută patruzeci şi patru de mii având numele Tatălui său scrise pe frunţile lor. Şi am auzit o voce din cer, ca vocea multor ape şi ca vocea unui tunet mare; şi am auzit vocea harpiştilor cântând cu harpele lor; Şi cântau de parcă era un cântec nou înaintea tronului şi înaintea celor patru fiinţe vii şi a bătrânilor; şi niciun om nu putea învăţa acel cântec, decât cei o sută patruzeci şi patru de mii, care au fost răscumpăraţi de pe pământ. Aceştia sunt cei ce nu s-au întinat cu femei, fiindcă sunt feciori. Aceştia sunt cei ce îl urmează pe Miel oriunde merge. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni, fiind primele roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel.” Apocalipsa 14:1-4

„Pe când Domnul Hristos privea la cei care așteptau venirea mirelui, El le-a spus

ucenicilor lui pilda celor zece fecioare, ilustrând prin experiența lor, experiența bisericii, a celor care vor trăi chiar în timpul dinaintea celei de-a doua veniri a Sa.

Cele două clase de așteptători, reprezintă două clase de credincioși care mărturisesc a aștepta pe Domnul lor. Ei sunt asemănați cu fecioarele, pentru că au o credință curată.” Parabolele Domnului Hristos, 406.

„În parabolă, toate cele zece fecioare au ieșit în întâmpinarea mirelui. Toate aveau

lămpi și vase pentru untdelemn. Pentru un timp nu s-a observat nici o deosebire între ele. Tot așa este și cu Biserica ce trăiește chiar înaintea revenirii Domnului Hristos. Toți cunosc Sfintele Scripturi. Toți au auzit solii despre apropiata revenire a Domnului Hristos și plini de încredere așteaptă arătarea Lui. Dar cum s-a ilustrat în parabolă, tot așa stau lucrurile și acum. Intervine un timp de așteptare, credința este pusă la probă și atunci când se aude strigarea: „Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare”, mulți nu sunt gata. Ei nu au untdelemn în vasele lor și în lămpile lor. Ei sunt lipsiți de Duhul Sfânt.” Parabolele Domnului Hristos, 408.

„Cei reprezentați prin fecioarele nechibzuite, nu sunt ipocriți. Ei au considerație față

de adevăr, l-au apărat și l-au susținut. unii ca aceștia se simt atrași către cei care cred adevărul, dar nu s-au supus cu totul lucrării Duhului Sfânt. Ei n-au căzut pe Stânca, Isus Hristos, și n-au lăsat ca firea lor cea veche să fie sfărâmată. Această clasă de credincioși sunt înfățișați de asemenea prin auzitorii reprezentați prin pământul stâncos. Ei primesc foarte repede Cuvântul dar dau greș în asimilarea principiilor lui. Influența Cuvântului nu este durabilă. Duhul lucrează asupra inimii omului, în măsura în care acesta dorește și consimte ca Duhul să sădească în el o natură nouă, dar cei reprezentați prin fecioarele neînțelepte au fost mulțumiți cu o lucrare superficială. Ei nu cunosc pe Dumnezeu. N-au studiat caracterul Lui, n-au avut comuniunea cu El, deci ei

58

nu cunosc, nu știu cum să se încreadă în El, cum să privească la El și să trăiască.” Parabolele Domnului Hristos, 411.

IPOCRIȚII

„Dar vai vouă, scribi şi farisei, făţarnicilor! Pentru că închideţi împărăţia cerului înaintea oamenilor; fiindcă nici voi nu intraţi, nici pe cei ce vor să intre nu îi lăsaţi să intre.” Matei 23:13.

„Făţarnicilor, bine a profeţit Isaia despre voi, spunând: Acest popor se apropie de

mine cu gura lor şi mă onorează cu buzele lor; dar inima lor este departe de mine. Dar în zadar mi se închină, învăţând pe oameni ca doctrine poruncile oamenilor.” Matei 15:7-9.

„Iar el a răspuns şi le-a zis: Când este seară spuneţi: Vine vreme frumoasă, pentru că

cerul este roşu. Şi dimineaţa: Astăzi vine furtună, fiindcă cerul este roşu posomorât. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi să o deosebiţi; dar semnele timpurilor nu le puteţi?” Matei 16:2-3.

CER UNTDELEMN DE LA OAMENI

„Şi cele fără minte au spus celor înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, pentru că ni s-au stins candelele. Dar cele înţelepte au răspuns, zicând: Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai degrabă duceţi-vă la cei ce vând şi cumpăraţi-vă.” Matei 25:8-9.


Laodiceană.” Review and Herald, 19 August, 1890. „Îţi recomand să cumperi de la mine aur încercat în foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine

albe, ca să te îmbraci, şi ruşinea goliciunii tale să nu se arate; şi să îţi ungi ochii cu alifie, ca să vezi.” Apocalipsa 3:18.

DOMNUL VINDE FĂRĂ BANI ȘI FĂRĂ PLATĂ

„Voi , toţi cei însetaţi, veniţi la ape, şi cel ce nu are bani, veniţi, cumpăraţi şi mâncaţi; da, veniţi, cumpăraţi vin şi lapte fără bani şi fără preţ. Pentru ce cheltuiţi bani pentru ce nu este pâine? Şi osteneala voastră pentru ceea ce nu satură? Daţi-mi atent ascultare şi mâncaţi ceea ce este bun şi să se desfete sufletul vostru în grăsime.” Isaia 55:1-2.

A 3-A ȘI A 4-A PECETE / BISERICĂ SE REPETĂ ASTĂZI

„Același spirit care este reprezentat în Apocalipsa 6:6-8 este văzut astăzi. Istoria urmează să se repete. Ceea ce s-a întâmplat, se va întâmpla din nou.” Manuscrise Publicate, volumul 9, 7.

„Şi când a deschis al treilea sigiliu, am auzit a treia fiinţă vie, spunând: Vino şi vezi.

Şi m-am uitat şi, iată, un cal negru; şi cel ce şedea pe el avea în mâna sa o balanţă. Şi am auzit o voce în mijlocul celor patru fiinţe vii, spunând: O măsură de grâu pentru un dinar şi trei măsuri de orz pentru un dinar; şi vezi să nu vatămi untdelemnul şi vinul. Şi când a deschis al patrulea sigiliu, am auzit vocea celei de a patra fiinţe vii

59

spunând: Vino şi vezi. Şi m-am uitat şi, iată, un cal gălbui; şi numele celui ce şedea pe el era Moartea, şi Iadul venea cu el. Şi li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, să ucidă cu sabie şi cu foamete şi cu moarte şi cu fiarele pământului.” Apocalipsa 6:5-8.

CE SUNT LĂMPILE?

„Prin lămpi, este reprezentat Cuvântul lui Dumnezeu. Psalmistul spune: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.” Psalmii 119, 105” Parabolele Domnului Hristos, 406.

CE ESTE UNTDELEMNUL?

„Uleiul este un simbol al Duhului Sfânt.” Parabolele Domnului Hristos, 406. „Undelemnul este neprihănirea lui Hristos. El reprezintă caracterul, iar

caracterul nu este transferabil. Niciun om nu poate să-l obțină pentru altul. Fiecare trebuie să-și formeze pentru el însuși un caracter curățat de orice pată a păcatului.” Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei, 233. REDEȘTEPTARE ȘI REFORMĂ

„Sub conducerea Duhului Sfânt, trebuie să aibă loc o redeșteptare și o reformă. Redeșteptarea și reforma sunt două lucruri diferite. Redeșteptarea înseamnă înnoirea vieții spirituale, o înviorare a puterilor minții și o înviere din moartea spirituală. Reforma înseamnă o reorganizare, o schimbare în idei și teorii, obiceiuri și practici. Reforma nu va aduce roadele bune ale neprihănirii, dacă nu este însoțită de redeșteptarea produsă de Duhul Sfânt. Redeșteptarea și reforma trebuie să-și facă lucrarea lor decisivă și, pentru a realiza această lucrare, trebuie să se contopească.” Review and Herald, 25 februarie, 1902.

CANDELA ȘI UNTDELEMNUL

„Îndată ce copiii lui Dumnezeu sunt sigilați pe frunte, și acesta nu este un sigiliu sau un semn care să poată fi văzut, ci o consolidare în adevăr, atât intelectuală, cât și spirituală, în așa fel încât să nu poată fi clintiți și, de îndată ce copiii lui Dumnezeu sunt sigilați și pregătiți pentru zguduire, aceasta va avea loc. De fapt, zguduirea a și început; judecățile lui Dumnezeu sunt acum asupra pământului, pentru a ne avertiza și a ști ceea ce urmează.” Comentariul Biblic AZS, volumul 4, 1161 / Evenimentele Ultimelor Zile, 219.

TIMPUL DE ÎNTÂRZIERE

„Și, iată, eu trimit promisiunea Tatălui meu peste voi; dar voi, rămâneţi în cetatea Ierusalim până când veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” Luca 24:49.

„În planul Domnului Cristos pentru luminarea lumii, este de făcut în primul rând

lucrare misionară în familie. Ucenicii trebuiau să înceapă din Ierusalim, deși era cel mai întunecos câmp pentru lucrare. Câmpurile cele mai nepromițătoare sunt acelea unde a fost dată o mare lumină. Picioarele acelora care duc lampa vieții, cercetând după bijuterii ascunse prin gunoiul întunecat al lumii vor fi asaltate de pericole deosebite. Totuși, Domnul Cristos le-a poruncit să facă această lucrare și i-a asigurat că vor fi sub scutul

60

Omnipotenței, în timp ce lucrau în primul rând pentru cei apropiați, iar în al doilea rând pentru cei de departe.” Review and Herald, 6 Noiembrie, 1894.

UN EVENIMENT DE CRIZĂ ÎN MIEZ DE NOAPTE

„Caracterul se dă pe față în timp de criză. Când vocea plină de seriozitate proclamă în miez de noapte: „Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare” și fecioarele adormite s-au trezit din somnolența lor, atunci s-a văzut cine s-a pregătit pentru acest eveniment. Ambele părți au fost luate prin surprindere, numai că o parte era pregătită pentru această împrejurare critică, iar cealaltă parte a fost surprinsă nepregătită. Tot astfel și astăzi, o nenorocire neobișnuită și neașteptată, care duce sufletul față în față cu moartea, va arăta dacă există o reală credință în făgăduințele lui Dumnezeu. Astfel, se va dovedi dacă sufletul este sau nu susținut de harul lui Dumnezeu. Încercarea finală vine la încheierea timpului de har, când va fi prea târziu ca să se mai satisfacă nevoile sufletești.” Parabolele Domnului Hristos, 412.

SOLIA STRIGĂTULUI DE LA MIEZUL NOPȚII

„În parabolă, toate cele zece fecioare au ieșit în întâmpinarea mirelui. Toate aveau lămpi și vase pentru untdelemn. Pentru un timp nu s-a observat nici o deosebire între ele. Tot așa este și cu Biserica ce trăiește chiar înaintea revenirii Domnului Hristos. Toți cunosc Sfintele Scripturi. Toți au auzit solii despre apropiata revenire a Domnului Hristos și plini de încredere așteaptă arătarea Lui. Dar cum s-a ilustrat în parabolă, tot așa stau lucrurile și acum. Intervine un timp de așteptare, credința este pusă la probă și atunci când se aude strigarea: „Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare”, mulți nu sunt gata. Ei nu au untdelemn în vasele lor și în lămpile lor. Ei sunt lipsiți de Duhul Sfânt. Fără Duhul lui Dumnezeu, numai cunoașterea Cuvântului Său nu este de nici un folos. Teoria adevărului, neînsoțită însă de Duhul Sfânt, nu poate reînviora sufletul și nici sfinți inima. Cineva poate cunoaște foarte bine poruncile și făgăduințele Bibliei, dar dacă Duhul lui Dumnezeu nu întipărește adevărul în inimă, caracterul nu va fi transformat. Fără iluminarea Duhului Sfânt, oamenii nu vor fi în stare să distingă adevărul de rătăcire, și vor cădea sub ispitele iscusite ale lui Satana.” Parabolele Domnului Hristos, 408.

NU VOR AVEA TIMP SĂ CUMPERE UNTDELEMN

„Pentru cei ce respectă poruncile lui Dumnezeu se va rosti binecuvântarea: „Ferice de cei ce păzesc poruncile, ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate” (traducere din versiunea engleză). Ei sunt „o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt”, ca să-I aducă laude Aceluia care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Cei ascultători sunt declarați neprihăniți. Ei sunt atrași de Isus Hristos ca de un magnet sfânt. Ce este sfânt atrage ce este sfânt. Cei care sunt nedrepți vor rămâne nedrepți și mai departe. Atunci, caracterul nu va mai putea fi schimbat. Untdelemnul harului nu poate fi împrumutat de la unul la altul, iar fecioarele neînțelepte nu vor avea timp să-și cumpere untdelemn. Cei neprihăniți sunt cei ce respectă poruncile lui Dumnezeu și vor fi despărțiți pentru totdeauna de cei neascultători și nelegiuiți, care au călcat în picioare Legea lui Dumnezeu. Aurul curat nu va mai fi amestecat cu zgura.” Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei, 235. ÎNTRUPAREA

61

„Descoperirea slavei Sale în trup omenesc, va aduce cerul așa de aproape de oameni, încât frumusețea care împodobește templul lăuntric, va fi văzută în orice suflet în care locuiește Mântuitorul. Oamenii vor fi captivați de slava lui Hristos, care locuiește în lăuntrul nostru. Și atunci, un cor de laude și mulțumiri izbucnind din sufletele celor câștigați pentru Dumnezeu, se va îndrepta — ca un imn de slavă — înapoi, spre Marele Dătător.” Parabolele Domnului Hristos, 420.

UȘA ÎNCHISĂ

„Parabola celor zece fecioare a fost dată de Însuși Domnul Hristos, și fiecare specificație ar trebui să fie studiată cu atenție. Va veni o vreme când ușa va fi închisă. Suntem reprezentați fie prin fecioarele înțelepte sau neînțelepte. Nu putem să distingem și nici nu avem acum autoritatea să spunem care sunt înțelepte și care neînțelepte. Sunt aceia care țin adevărul în nelegiuire, însă aceștia apar în exterior precum cele înțelepte.Manuscrise Publicate, volumul 16, 270.

CELE MAI TRISTE CUVINTE

„Cele mai triste dintre toate cuvintele ce au ajuns vreodată la urechea vreunui muritor vor fi acele cuvinte de osândă. „Nu vă cunosc”.Numai comuniunea cu Duhul Sfânt, pe care ați desconsiderat-o însă, numai ea vă poate face să vă bucurați împreună cu mulțimea cea plină de veselie, prezentă la ospățul nunții. Dar acum nu puteți lua parte la această serbare. Strălucirea ei ca cădea pe ochi ce nu văd, iar cântecele ei, pe urechi ce nu aud. Iubirea și bucuria ei nu va atinge nici o coardă a bucuriei în inima lumească insensibilă. Voi sunteți lăsați în afara cerului pentru că nu v-ați pregătit spre a trăi în compania celor de acolo.” Parabolele Domnului Hristos, 413.

FECIOARELE, MIRELE ȘI MIREASA

„Dar la miezul nopții, în cel mai întunecat ceas, atunci când lămpile sunt cele mai necesare, se aude strigarea: „Iată, Mirele vine!”. Ochii adormiți se deschid. Toată lumea este trează. Văd procesiunea pe care trebuie s-o urmeze mișcându-se, luminată cu torțe și muzică.

Ele aud vocea mirelui și vocea miresei. Cele cinci fecioare înțelepte își aprind lămpile din untdelemnul din vas, iar lămpile lor strălucesc puternic.”Manuscrise Publicate, vol 16, 267.

„Toată lumea creștină este reprezentată în această parabolă. Mireasa constituie

biserica ce așteaptă a doua venire a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos. Unii care au o credință nominală nu sunt pregătiți pentru venirea Sa. Untdelemnul harului nu alimentează lămpile lor, și ei nu sunt pregătiți să intre la ospățul nunții Mielului. Reprezentarea este în așa fel încât să necesite studiul nostru stăruitor, pentru a ști ce pregătire trebuie să facem noi, care trăim în ultimele zile, ca să intrăm și să luăm parte la ospățul nunții Mielului.” Manuscrise Publicate, vol 16, 268.

„Cele zece fecioare sunt reprezentate ca veghind în apusul istoriei pământului. Ele

reprezintă biserica pretinșilor Creștini. Această lecție ar trebui să ne umple mințile cu gânduri serioase și să ne conducă la Bibliile noastre, la Cuvântul viului Dumnezeu. Ar trebui să ne conducă la cea mai stăruitoare cerere ca Dumnezeu să ne conducă în tot adevărul.” Manuscrise Publicate, vol 16, 271.

62

PREGĂTIREA

„Nu lăsați să treacă ziua pregătirii. Nu leneviți într-o stare de nepregătire, fără ulei în lămpile voastre.” Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei, 443.

„Trăim în ziua pregătirii. Trebuie să obțiem o rezervă plină de har din hambarul

divin. Domnul a pregătit provizii pentru nevoile fiecărei zile.” Review and Herald, 31 Mai, 1906.

„Nimeni să nu amâne ziua pregătirii, ca chemarea să nu se facă „Ieșiți să

întâmpinați Mirele” și să fiți găsiți nepregătiți la fel cum erau fecioarele neînțelepte, fără untelemen în vase pentru candele.” Youth Instructor, 30 Ianuarie, 1896.

„Acum este ziua pregătirii; acum este timpul când putem îndepărta defectele

noastre.” Scrisoarea 60, 25 Decembrie 1886. / The Upward Look, 373.

STRIGĂTUL DE LA MIEZUL NOPȚII ȘI CHIPUL FIAREI

FIARA CA UN LEOPARD

63

BALAURUL DĂ PUTEREA LUI FIAREI

„Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă. Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard; avea labe ca de urs şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.” Apocalipsa 13:1,2.

„În veacul al șaselea, papalitatea devenise puternic întemeiată. Scaunul puterii ei a

fost stabilit în cetatea imperială, iar episcopul Romei a fost declarat cap peste întreaga biserică. Păgânismul dăduse locul papalității. Balaurul dăduse fiarei „puterea lui, tronul lui, și o mare stăpânire”. (Apocalipsa 13, 2). Și acum au început cei 1260 de ani de persecuție papală, prevestiți în profețiile lui Daniel și Apocalipsa (Daniel 7, 25; Apocalipsa 13, 5-7). - Tragedia Veacurilor, 54.

„Şi am văzut unul dintre capetele ei, ca rănit de moarte; şi rana sa mortală a fost

vindecată; şi tot pământul se minuna de fiară. Şi s-au închinat dragonului care a dat putere fiarei; şi s-au închinat fiarei, spunând: Cine este asemănător fiarei? Cine este în stare să facă război cu ea? Şi i-a fost dată o gură care vorbea lucruri mari şi blasfemii; şi i-a fost dată putere să continue patruzeci şi două de luni. Şi şi-a deschis gura în blasfemie împotriva lui Dumnezeu, pentru a blasfemia numele lui şi tabernacolul lui şi pe cei ce locuiesc în cer. Şi i-a fost dat să facă război cu sfinţii şi să îi învingă; şi i-a fost dată putere peste toate rasele şi limbile şi naţiunile. Şi i se vor închina toţi cei ce locuiesc pe pământ, cei ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieţii Mielului înjunghiat de la întemeierea lumii. Dacă vreun om are ureche, să audă. Cel ce duce în captivitate va merge în captivitate; cel ce cu sabia va ucide, trebuie să fie ucis cu sabia. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.” Apocalipsa 13:3-10.

RANA DE MOARTE

„I s-a dat putere să lucreze patruzeci și două de luni.” Iar profetul spune: „Am văzut unul din capetele ei rănit de moarte”. Și iarăși: „Cel care duce pe alții în robie trebuie să meargă și el în robie”; „cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis de sabie”. Cele patruzeci și două de luni sunt același lucru ca o vreme, două vremi și o jumătate de vreme, trei ani și jumătate sau 1260 de zile din Daniel capitolul 7 — timpul în care puterea papală urma să persecute pe poporul lui Dumnezeu. Această perioadă, așa cum se spune în capitolul precedent, a început cu supremația papală, anul 538 d.Hr., și s-a încheiat în anul 1798. La data aceasta, papa a fost făcut prizonier de către armata franceză, puterea papală a primit rana de moarte și astfel s-a împlinit profeția: „Cine duce pe alții în robie va merge și el în robie”. Tragedia Veacurilor, 439.

„Şi am văzut o altă fiară ridicându-se din pământ; şi avea două coarne asemănătoare

unui miel şi vorbea ca un dragon. Şi exercită toată puterea primei fiare de dinaintea ei şi face ca pământul şi cei ce locuiesc pe el să se închine primei fiare, a cărei rană mortală fusese vindecată.” Apocalipsa 13:11-12.

64

FIARA CU DOUĂ COARNE

CELE TREI MARI PUTERI PERSECUTOARE ALE EREI CREȘTINE

„În simbolurile unui mare dragon roșu, unui leopard ca o fiară și a unei fiare cu coarne ca de miel, puterile pământești care se vor implica în mod deosebit în călcarea în picioare a Legii lui Dumnezeu și în persecutarea poporului Său. Lupta continuă până la sfârșitul timpului. Poporul lui Dumnezeu, simbolizat printr-o femeie curată și copiii ei, a fost reprezentat în permanentă minoritate. În ultimele zile, rămâne doar o rămășiță. Ioan vorbește despre ei ca despre cei «care țin poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus Hristos.» Prin păgânism, iar apoi prin papalitate, Satana și-a manifestat puterea de-a lungul veacurilor într-un efort de a șterge de pe fața pământului martorii credincioși ai lui Dumnezeu. Păgânii și papistașii au fost conduși de spiritul aceluiași dragon. Ei s-au deosebit doar în faptul că papalitatea, având pretenția că slujește pe Dumnezeu, a fost un dușman mult mai periculos și mai crud. Prin agenții romanismului, Satana a luat captivă întreaga lume. Pretinsa biserică a lui Dumnezeu a fost înșelată în felul acesta, și mai mult de o mie de ani poporul lui Dumnezeu a suferit sub mânia dragonului. După ce papalitatea, jefuită de puterea ei, a fost obligată să înceteze persecuția, Ioan a văzut ridicându-se, ca un ecou al vocii dragonului o nouă putere care continuă acea lucrare crudă și blasfemiatoare. Puterea aceasta, ultima care va porni război împotriva bisericii lui Dumnezeu și a Legii Sale, a fost simbolizată printr-o fiară cu coarne ca de miel. Fiarele precedente s-au ridicat din mare, dar ea a ieșit din pământ, reprezentând apariția pașnică a națiunii pe care o simbolizează. «Cele două coarne ca ale unui miel» reprezintă fidel caracterul Guvernului Statelor Unite, ce este exprimat în două principii fundamentale: republicanism și protestantism. Aceste principii sunt secretul puterii și prosperității ei, ca națiune. Cei care au găsit, la început, un refugiu pe tărâmul Americii s-au bucurat că au ajuns într-o țară liberă de pretențiile arogante ale Papalității și de tirania regilor. Ei au hotărât să stabilească un guvernământ care să aibă la bază fundamentul larg al libertății civile și religioase.

Dar urmărind cu atenție pana profetică, descoperim o schimbare în această scenă plină de pace. «Fiara cu coarne ca de miel vorbește cu vocea unui balaur, și lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei». Profeția declară că aceasta va cere celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei dintâi, și că «a făcut ca toți: mari și mici, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei». Astfel, protestantismul calcă pe urmele papalității.” The Signs of the Times, 1 noiembrie, 1899.

...ȘI VORBEA CA UN DRAGON

„Coarnele ca de miel și glasul de balaur, din punct de vedere simbolic, indică o contradicție flagrantă între mărturisirile și practicile națiunii reprezentate în felul acesta. Vorbirea acestei națiuni reprezintă acțiunile puterilor ei legislative și juridice. Prin astfel de acțiuni vor fi contrazise principiile liberale și pașnice pe care le pusese odinioară la temelia politicii ei.” Tragedia Veacurilor, 442.

SATANA LUCREAZĂ MIRACOLE DUPĂ LEGEA DUMINICALĂ

65

„Şi face minuni mari, aşa încât coboară foc din cer pe pământ, înaintea oamenilor. Şi înşală pe cei ce locuiesc pe pământ prin mijlocirea acelor miracole pe care ea avea putere să le facă înaintea fiarei, spunând celor ce locuiesc pe pământ să facă o icoană fiarei care a avut rana de sabie şi trăia.” Apocalipsa 13:13-14.

„Noi trebuie să fim gata, în așteptarea poruncilor lui Dumnezeu. Popoarele vor fi

tulburate chiar în sânul lor. Se va retrage protecția de la toți cei ce susțin standardul neprihănirii lui Dumnezeu, singurul test corect al caracterului. Toți cei ce nu se vor supune decretului conciliului național și nu vor asculta legile naționale de a înălța sabatul instituit de omul fărădelegii, ca să disprețuiască ziua sfântă a lui Dumnezeu, vor simți nu doar puterea opresivă a papalității ci și a lumii protestante

Satana va face miracole pentru a înșela; el își va întrona propria putere ca fiind absolută. Biserica poate părea gata să cadă, dar ea nu va cădea. Ea rămâne, în timp ce păcătoșii din Sion vor fi cernuți — pleava va fi separată de grâul prețios. Aceasta este o încercare teribilă, însă cu toate acestea, ea trebuie să aibă loc. Doar cei ce au devenit biruitori prin sângele Mielului și cuvântul mărturiei lor, vor fi găsiți loiali și credincioși, fără pată sau vreo întinare a păcatului, fără viclenie în gurile lor. Noi ar fi trebuit să fi renunțat deja la autoîndreptățirea noastră și să ne fi îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos.” Solii Alese, vol 2, 380.

CHIPUL FIAREI

„Şi înşală pe cei ce locuiesc pe pământ prin mijlocirea acelor miracolepe care ea avea

putere să le facă înaintea fiarei, spunând celor ce locuiesc pe pământ să facă o icoană fiarei care a avut rana de sabie şi trăia.” Apocalipsa 13:14. CHIPUL FIAREI – BISERICA ÎN CONTROLUL STATULUI

„Dar ce este «chipul fiarei»? Și cum va fi realizat? Chipul este făcut de fiara cu două coarne și este un chip făcut fiarei, care se numește, de asemenea, chipul fiarei. Pentru a vedea cu ce se aseamănă chipul și cum va fi format, trebuie să studiem caracteristicile fiarei însăși, papalitatea.

Atunci când prima biserică a decăzut depărtându-se de simplitatea Evangheliei și a primit riturile și obiceiurile păgâne, a pierdut Spiritul și puterea lui Dumnezeu. Dar pentru a stăpâni totuși conștiințele oamenilor, a căutat sprijinul puterii pământești. Astfel a rezultat papalitatea, o biserică care a controlat chiar și puterea statului și a folosit-o pentru realizarea planurilor ei, îndeosebi pentru pedepsirea «ereziei». Pentru ca Statele Unite să facă un chip fiarei, puterea religioasă trebuie să stăpânească asupra guvernului civil, astfel încât însăși autoritatea statului să fie folosită de biserică pentru a-și atinge scopurile ei.

Apostazia a fost aceea care a condus biserica primară să caute ajutor la conducerea civilă și aceasta a pregătit calea pentru dezvoltarea papalității — a fiarei. Pavel spunea: «Va veni lepădarea de credința și se va descoperi omul fărădelegii» 2 Tesaloniceni 2, 3. În felul acesta apostazia în biserică va pregăti calea pentru chipul fiarei.”Tragedia Veacurilor, 443.

„Când bisericile principale din Statele Unite, unite în acele puncte de doctrină care

le sunt comune, vor influența statul pentru a impune decretele lor și a susține

66

instituțiile lor, atunci America protestantă va face un chip ierarhiei Romane, iar aplicarea de pedepse civile asupra dizidenților va fi rezultatul inevitabil al acestor acțiuni.” Tragedia Veacurilor, 445.

„Când bisericile protestante se vor uni cu puterile civile pentru a susține o religie falsă, din cauza căreia strămoșii lor au suferit persecuții crude; când statul va folosi puterea lui pentru a impune hotărârile bisericii și a susține instituțiile ei — atunci America protestantă va forma un chip papalității, și va fi o apostazie națională care va duce la ruină națională.” The Signs of the Times, 22 martie, 1910

RELAȚIA BISERICĂ – HRISTOS

„Soţiilor, supuneţi-vă soţilor voştri ca Domnului; Pentru că soţul este capul soţiei, precum şi Cristos este capul bisericii şi el este salvatorul trupului. De aceea, precum biserica este supusă lui Cristos, tot aşa şi soţiile să se supună propriilor soţi în totul. Soţilor, iubiţi-vă soţiile, precum şi Cristos a iubit biserica şi s-a dat pe sine însuşi pentru ea, Ca să o sfinţească şi să o cureţe cu spălarea apei prin cuvânt,Ca să îşi prezinte lui însuşi o biserică glorioasă, neavând pată, sau zbârcitură, sau ceva de felul acesta, ci ca să fie sfântă şi fără cusur.” Efeseni 5:22-27.

EXEMPLE DE RELAȚII CU FEMEIA ÎN CONTROL: AHAB ȘI IZABELA; HAMAN ȘI ZEREȘ; IROD ȘI IRODIADA.

CHIPUL FIAREI ÎNAINTE DE ÎNCHEIEREA TIMPULUI DE PROBĂ „Domnul mi-a arătat clar că chipul fiarei va fi format înainte ca timpul de probă

să se încheie; căci aceasta va trebui să fie marea încercare pentru poporul lui Dumnezeu prin care va fi decis destinul lor veșnic…” — Apocalipsa 13, 11-17.

„Aceasta este încercarea pe care poporul lui Dumnezeu trebuie să o aibă înainte ca ei să fie sigilați. Toți cei care dovedesc loialitatea lor față de Dumnezeu prin păzirea Legii Sale și refuzând să accepte un sabat fals, se vor alinia sub stindardul Domnului Dumnezeu care este Iehova și vor primi sigiliul viului Dumnezeu. Aceia care sacrifică adevărul de origine cerească și acceptă sabatul Duminicii, vor primi semnul fiarei.” The SDA Bible Commentary 7:976.

REVENIREA LA PROSPERITATEA MATERIALĂ

„Atunci, amăgitorul cel mare îi va convinge pe oameni că aceia care slujesc lui Dumnezeu sunt cauza tuturor acestor rele. Clasa de oameni care a provocat dizgrația cerului va pune toate necazurile lor asupra acelora a căror ascultare de Legea lui Dumnezeu este o mustrare continuă pentru aceia care o calcă. Se va spune că oamenii Îl insultă pe Dumnezeu prin călcarea sabatului duminical; că acest păcat a adus calamitățile care nu vor înceta până nu se va impune cu strictețe păzirea duminicii; și că aceia care susțin cerințele poruncii a patra, distrugând prin aceasta respectul față de duminică, sunt instigatorii poporului, împiedicând revenirea lor în favoarea divină și la prosperitatea materială. În felul acesta, acuzația ridicată în vechime împotriva slujitorului lui Dumnezeu se va repeta pe criterii bine stabilite: „Abia a zărit Ahab pe Ilie,

67

și i-a zis: «Tu ești acela care nenorocești pe Israel?» Ilie a răspuns: «Nu eu nenorocesc pe Israel; ci tu, și casa tatălui tău, fiindcă ați părăsit poruncile Domnului și te-ai dus după Baali»” (1 Regi 18, 17.18).” Tragedia Veacurilor, 590.

UN EVENIMENT DE CRIZĂ ÎN MIEZ DE NOAPTE


SIGILIUL LUI DUMNEZEU ȘI SEMNUL FIAREI

„Semnul sau sigiliul lui Dumnezeu este descoperit în păzirea Sabatului zilei a șaptea, memorialul creațiunii Domnului… Semnul fiarei este opusul acestuia — păzirea primei zile a săptămânii.”Mărturii, vol 8, 117.

PENTRU VEȘNICIE…

„Ce faceți, fraților, în timpul marii lucrări de pregătire? Aceia care se unesc cu lumea vor fi modelați de lume și pregătiți pentru semnul fiarei. Acei care nu se încred în ei înșiși, care se umilesc înaintea lui Dumnezeu și își curăță sufletul prin ascultarea de adevăr sunt modelați de cer și pregătiți pentru sigiliul lui Dumnezeu pe frunțile lor. Când decretul va fi promulgat și sigiliul va fi pus, caracterul va rămâne pentru veșnicie curat și fără pată.

Acum este timpul să ne pregătim. Sigiliul lui Dumnezeu nu va fi pus niciodată pe fruntea unui bărbat sau a unei femei necurate.” Mărturii, vol 5, 216.

ÎNCHEIEREA TIMPULUI DE PROBĂ

„Dacă lumina adevărului ți-a fost prezentată, descoperindu-ți Sabatul poruncii a patra, și arătând că nu este nicio temelie în Cuvântul lui Dumnezeu pentru păzirea Duminicii, și totuși tu încă rămâi la Sabatul fals, refuzând să sfințești Sabatul pe care Dumnezeu îl numește „Ziua Mea sfântă”, tu primești semnul fiarei. Când se petrece acest lucru? – Când te vei supune decretului care îți poruncește să încetezi lucrul Duminica și să te închini lui Dumnezeu, în timp ce tu știi că nu există vreun cuvânt în Biblie care arată că duminica este altceva decât o zi obișnuită de lucru, tu accepți să primești semnul fiareiși refuzi sigiliul lui Dumnezeu. Dacă noi primim acest semn pe frunțile sau pe mâinile noastre, judecata pronunțată împotriva celui neascultător trebuie să cadă asupra noastră. Dar sigiliul viului Dumnezeu este pus peste aceia care în mod conștiincios țin Sabatul Domnului.”-Review and Herald, 13 Iulie 1897.

LEGEA DUMINICALĂ UNIVERSALĂ

68

„Şi înşală pe cei ce locuiesc pe pământ prin mijlocirea acelor miracole pe care ea

avea putere să le facă înaintea fiarei, spunând celor ce locuiesc pe pământ să facă o icoană fiarei care a avut rana de sabie şi trăia.” Apocalipsa 13:14.

„Cu cât aducem mai puțin învinuiri directe autorităților și puterilor statului, cu atât mai mare va fi lucrarea ce vom fi în stare să o facem, atât în America, cât și în țările străine. Națiunile străine vor urma pilda Statelor Unite. Deși ea stă în frunte, ca exemplu, totuși aceeași criză va veni asupra poporului nostru din toate părțile lumii.” Mărturii, vol 6, 395.

„Substituirea legilor omenești Legii lui Dumnezeu, înălțarea prin simplă autoritate

omenească a duminicii în locul Sabatului biblic este ultimul act din dramă. Atunci când substituirea aceasta devine universală, Dumnezeu Se va descoperi. El Se va ridica în maiestatea Sa pentru a zgudui teribil pământul acesta. El Se va ridica din locul Său pentru a pedepsi pe locuitorii lumii pentru nedreptatea lor, iar pământul va da pe față sângele lui și nu va mai acoperi pe ucișii săi.” Mărturii, vol 7, 141.

CELE 7 TUNETE ȘI EZECHIEL 37

CELE 7 TUNETE

69

„După ce cele șapte tunete s-au făcut auzite, porunca ce i s-a dat lui Ioan, asemenea lui Daniel în legătură cu cărticica, a fost: «Sigilează aceste lucruri pe care le-au rostit cele șapte tunete». Acestea arată spre evenimente viitoare care vor fi descoperite în succesiunea lor. Daniel va sta în mormântul său până la sfârșitul zilelor. Ioan a văzut cărticica desigilată. Astfel profețiile lui Daniel au avut locul lor potrivit în primul, al doilea și al treilea mesaj îngeresc pentru a fi date lumii. Desigilarea cărții era un mesaj în legătură cu timpul.

Cărțile Daniel și Apocalipsa sunt una. Una este o profeție, cealaltă o descoperire; una o carte sigilată, cealaltă o carte deschisă. Ioan a auzit tainele rostite de tunete, dar i s-a poruncit să nu le scrie.

Lumina specială dată lui Ioan, care era exprimată în cele șapte tunete, conținea o descriere a evenimentelor ce s-au desfășurat sub prima și a doua solie îngerească. Nu era însă spre binele poporului să cunoască aceste evenimente, pentru că credința lor trebuia să fie testată. În planul lui Dumnezeu trebuiau să fie proclamate adevăruri cu mult mai minunate și pătrunzătoare. Urmau să fie proclamate soliile primului și celui de-al doilea înger și nu avea să se dea altă lumină înainte ca aceste mesaje să-și împlinească lucrarea lor specifică. Ea este reprezentată de îngerul care stă cu un picior pe mare, proclamând cu o solemnitate deosebită că nu va mai fi timp.”Comentariul Biblic AZȘ, vol 7, 971.

1798-1844: OMEGA PROFEȚIILOR DE 2300 ȘI 2520 DE ANI • Notă: Toate cele 3 profeții încep cu câte un set de 7 împărați, simbol al celor 7

tunete. • 2520 Israel: Ieroboam al 2-lea, Zaharia, Șalum, Menahem, Pecahia, Pecah, Osea. • 2520 Iuda: Manase, Amon, Iosia, Ioiahaz, Ioiachim, Ioiachin, Zedechia. • 2300:Cir, Cambyse, Smerdis, Darius, Xerxe cel Mare, Artabanus, Artaxerxes

ISRAEL NU VA FI ADUNAT DECÂT LA SFÂRȘITUL TIMPULUI „Prorociile cu privite la judecată, date de Amos și Osea, au fost însoțite de preziceri

cu privire la slava viitoare. Celor zece seminții, multă vreme răzvrătite și nepocăite, nu le-a fost dată nici o făgăduință cu privire la restaurarea completă a puterii lor de odinioară în Palestina. Până la sfârșitul timpului, ei aveau să fie „risipiți printre popoare”. Dar prin Osea a fost dată o prorocie care le-a pus înainte privilegiul de a avea o parte în restaurarea finală, care avea să fie realizată pentru poporul lui Dumnezeu la încheierea istoriei pământului, când Hristos Se va arăta ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor. „Multă vreme”, a declarat prorocul.. cele zece seminții aveau să fie „fără împărat, fără căpetenie și fără jertfă, fără chip de idol, fără efod și fără terafimi”. „După aceea”, a continuat prorocul, „copiii lui Israel se vor întoarce, și vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor, și pe împăratul lor, David; și vor tresări le vederea Domnului și a bunătății Lui în vremurile de pe urmă” (Osea 3, 4.5).

Într-un limbaj simbolic, Osea a pus înaintea celor zece seminții planul lui Dumnezeu de a restatornici pentru fiecare suflet pocăit care se va uni cu biserica Sa de pe pământ, binecuvântările oferite lui Israel în zilele credincioșiei lor față de El în țara făgăduinței.” Profeți și Regi, 298.

70

CELE 7 TUNETE REPREZINTĂ O ADUNARE SAU ÎMPĂRĂȘTIERE PROGRESIVĂ A POPORULUI LUI DUMNEZEU

• 2520 Israel - o împrăștiere progresivă a lui Israel • 2520 Iuda – o împrăștiere progresivă a lui Iuda • 2300 - o adunare progresivă a lui Iuda • 1798-1844: o adunare progresivă a lui Iuda • 1989-Legea Duminicală: o adunare progresivă a lui Iuda.

ULTIMII 7 ÎMPĂRAȚI AI LUI IUDA

MANASE: A UITA H4519

71

aw-mone' Din H539, probabil în sensul de antrenat, abil, adică un arhitect, (ca și H542): un

educat.

IOSIA: TEMELIE H2977

72

H3559

73

suflare în voi şi veţi trăi; Şi voi pune tendoane pe voi şi carnea o voi face să crească pe voi şi vă voi acoperi cu piele şi voi pune suflare în voi şi veţi trăi; şi veţi cunoaşte că eu sunt DOMNUL. Astfel am profeţit precum mi se poruncise: şi pe când profeţeam, a fost un zgomot şi iată, un cutremur şi oasele s-au adunat împreună, os la osul său. Şi când am privit, iată, tendoanele şi carnea au venit pe ele şi pielea le-a acoperit pe deasupra; dar nu era suflare în ele.

A DOUA PROFEȚIRE

Atunci el mi-a spus: Profeţeşte vântului, profeţeşte, fiu al omului şi spune vântului: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Vino din cele patru vânturi, suflare şi suflă peste aceşti ucişi, ca ei să trăiască. Astfel am profeţit precum îmi poruncise şi suflarea a venit în ele şi au trăit şi au stat pe picioarele lor, o armată nespus de mare. Atunci el mi-a spus: Fiu al omului, aceste oase sunt toată casa lui Israel; iată, ei spun: Oasele noastre sunt uscate şi speranţa noastră este pierdută; suntem stârpiţi pentru mădularele noastre. De aceea, profeţeşte şi spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, popor al meu, voi deschide mormintele voastre şi vă voi face să ieşiţi din mormintele voastre şi vă voi aduce în ţara lui Israel. Şi veţi cunoaşte că eu sunt DOMNUL, când îmi voi fi deschis mormintele voastre, popor al meu şi vă voi scoate din mormintele voastre, Şi voi pune duhul meu în voi şi veţi trăi şi vă voi pune în propria voastră ţară; atunci veţi cunoaşte că eu DOMNUL am vorbit aceasta şi am împlinit-o, spune DOMNUL.

„Comparația oaselor uscate nu se aplică doar lumii, ci și acelora care au fost

binecuvântați cu o lumină mare; pentru că și ei sunt precum scheletele din vale. Ei au forma unui om, construcția unui corp; dar ei nu au viață spirituală. Însă parabola nu lasă oasele uscate doar legate unele de altele în formă de oameni; pentru că simetria mădularelor și a fizionomiei nu este îndeajuns. Suflarea de viață trebuie să însuflețească trupurile, pentru a sta în picioare și să începe activitatea. Aceste oase reprezintă casa lui Israel, biserica lui Dumnezeu, și speranța bisericii este influența înviorătoare a Duhului Sfânt. Domnul trebuie să sufle asupra oaselor uscate, pentru ca să trăiască.” Ellen White, Comentariul Biblic AZȘ, 1165-1166.

UNIREA CELOR 2 TOIEGE Cuvântul DOMNULUI a venit din nou la mine, spunând: Mai mult, fiu al omului, ia-

ţi un toiag şi scrie pe el: Pentru Iuda şi pentru copiii lui Israel, tovarăşii săi; apoi ia un alt toiag şi scrie pe el: Pentru Iosif, toiagul lui Efraim şi pentru toată casa lui Israel, tovarăşii săi; Şi uneşte-le unul cu altul într-un singur toiag; şi ele vor deveni unul singur în mâna ta. Şi când copiii poporului tău îţi vor vorbi, spunând: Nu ne vei arăta ce înseamnă acestea? Spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, voi lua toiagul lui Iosif, care este în mâna lui Efraim şi triburile lui Israel, tovarăşii săi şi le voi pune cu acesta, cu toiagul lui Iuda şi le voi face un singur toiag şi vor fi unul singur în mâna mea. Şi toiegele pe care ai scris vor fi în mâna ta înaintea ochilor lor. Şi spune-le: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, voi lua pe copiii lui Israel dintre păgânii unde au mers şi îi voi aduna din fiecare parte şi îi voi aduce în propria lor ţară; Şi îi voi face o singură naţiune în ţara de pe munţii lui Israel; şi un singur împărat va fi împărat pentru ei toţi; şi nu vor mai fi două naţiuni, nici nu vor mai fi despărţiţi vreodată în două împărăţii; Nici nu se vor mai

74

pângări cu idolii lor, nici cu lucrurile lor detestabile, nici cu vreuna din fărădelegile lor; ci îi voi salva din toate locuinţele lor în care au păcătuit şi îi voi curăţi; astfel ei vor fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul lor. Şi David, servitorul meu, va fi împărat peste ei; şi ei toţi vor avea un singur păstor; vor umbla de asemenea în judecăţile mele şi vor ţine statutele mele şi le vor împlini. Şi vor locui în ţara pe care am dat-o lui Iacob, servitorul meu, în care părinţii voştri au locuit; şi vor locui în ea, ei şi copiii lor şi copiii copiilor lor pentru totdeauna; şi David, servitorul meu, va fi prinţul lor pentru totdeauna. Mai mult, voi face un legământ de pace cu ei; acesta va fi cu ei un legământ veşnic; şi îi voi aşeza şi îi voi înmulţi şi voi pune sanctuarul meu în mijlocul lor pentru totdeauna. Tabernacolul meu de asemenea va fi cu ei; da, eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul meu. Şi păgânii vor cunoaşte că eu, DOMNUL, sfinţesc pe Israel, când sanctuarul meu va fi în mijlocul lor pentru totdeauna.” Ezechiel 37.

CELE 4 UNGERI ALE LUI DAVID

PRIMA: 1989 1 Samuel 16.

A DOUA: 11 SEPT 2001 „Şi s-a întâmplat după aceasta, că David a întrebat pe DOMNUL, zicând: Să mă urc

în vreuna din cetăţile lui Iuda? Şi DOMNUL i-a spus: Urcă-te. Şi David a zis: Unde să mă urc? Iar el a spus: La Hebron. Astfel David s-a urcat acolo şi cele două soţii ale lui de asemenea, Ahinoam izreelita şi Abigail carmelita, soţia lui Nabal. Şi pe oamenii lui care erau cu el David i-a urcat, pe fiecare bărbat cu casa lui; şi au locuit în cetăţile Hebronului. Şi bărbaţii lui Iuda au venit şi acolo au uns pe David împărat peste casa lui Iuda. Şi i-au spus lui David, zicând: Bărbaţii din Iabes-Galaad au fost cei care au îngropat pe Saul.” 2 Samuel 2:1-4.

„Actul lui Cristos de a sufla peste ucenicii Săi Duhul Sfânt, și de a le împărtăși păcea

Sa lor, a fost ca și câțiva stropi înainte de torentul bogat ce sta să fie revărsat în Ziua Cincizecimii.”Spirit of Prophecy, volumul 3, 243.

„Cu o dorinţă fierbinte privesc înainte la timpul când evenimentele din Ziua

Cincizecimiise vor repeta cu o putere mult mai mare decât în acea ocazie. Ioan spune: «Am văzut pogorându-sc din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui.»-Apocalipsa 18;1. Atunci, la fel ca în vremea Cincizecimii, poporul va auzi adevărul vestindu-li-se, fiecărui om în propria lui limbă.

Dumnezeu poate să insufle o nouă viaţă în fiecare suflet care doreşte să-I servească (Ezechiel 37) în mod sincer şi poate atinge buzele cu un cărbune aprins de la altar(Isaia 6) ca să-l facă să devină elocvent pentru slava Sa. Mii de voci vor fi păstrunse de puterea de a vorbi despre adevărurile minunate ale Cuvântului lui Dumnezeu. Limba bâlbâită se va dezlega(Isaia 28) şi cel timid va fi întărit pentru a da mărturie curajoasă despre adevăr. Domnul poate să-Şi ajute poporul să cureţe templul sufletului(Maleahi

75

3:1-4) de orice pervertire şi să menţină o aşa de strânsă legătură cu El, încât să poată primi Ploaia Târzie, când aceasta va fi revărsată.” - The Review and Herald, 20 iulie, 1886 / Gânduri despre cartea Apocalipsa 233.

A TREIA: S.M.N „Atunci au venit toate triburile lui Israel la David la Hebron şi au vorbit, spunând:

Iată, noi suntem osul tău şi carnea ta. Şi odinioară, când Saul era împărat peste noi, tu erai cel care conduceai afară şi aduceai înăuntru pe Israel; şi DOMNUL ţi-a spus: Tu vei fi paşte pe poporul meu Israel şi tu vei fi o căpetenie peste Israel. Astfel, toţi bătrânii lui Israel au venit la împărat la Hebron; şi împăratul David a făcut alianţă cu ei în Hebron înaintea DOMNULUI; şi l-au uns pe David împărat peste Israel. David era în vârstă de treizeci de ani când a început să domnească şi el a domnit patruzeci de ani. În Hebron a domnit peste Iuda şapte ani şi şase luni; şi în Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani peste tot Israelul şi Iuda.” 2 Samuel 5:1-5.

„Dar când filistenii au auzit că îl unseseră pe David împărat peste Israel, toţi filistenii

au urcat să îl caute pe David; şi David a auzit despre aceasta şi a coborât la fortăreaţă. Filistenii de asemenea au venit şi s-au răspândit în Valea Refaim. Și David a întrebat pe DOMNUL, spunând: Să mă urc împotriva filistenilor? Îi vei da în mâna mea? Şi DOMNUL i-a spus lui David: Urcă-te, pentru că voi da fără îndoială pe filisteni în mâna ta. Şi David a venit la Baal-Peraţim şi David i-a lovit acolo şi a spus: DOMNUL a izbucnit peste duşmanii mei înaintea mea, ca spărtura apelor. De aceea a pus acelui loc numele Baal-Peraţim. Şi acolo şi-au lăsat idolii lor şi David şi oamenii săi i-au ars. Şi filistenii s-au urcat din nou şi s-au răspândit în Valea Refaim. Şi când David a întrebat pe DOMNUL, el a spus: Să nu te urci; ci înconjoară-i prin spate şi să mergi asupra lor înaintea duzilor. Şi să fie astfel, când auzi un sunet de umblet în vârfurile duzilor, grăbeşte-te, atunci să te mişti; fiindcă atunci DOMNUL va merge înaintea ta, ca să lovească oştirea filistenilor. Şi David a făcut astfel, precum DOMNUL îi poruncise; şi a lovit pe filisteni de la Gheba până la Ghezer.” 2 Samuel 5:17-25.

Refaim: • Din H7495.în sensul de a înviora; un gigant. • H7495: O rădăcină primitivă; în sens propriu, a repara prin coasere, i.e. (figurat)

a vindeca. Baal-Perațim: • Din H1167 și pluralul lui H6556 • H1167: un stăpân, prin urmare, un soț. Proprietar. • H6556: o ruptură

A PATRA: LEGEA DUMINICALĂ

76

„Atunci David s-a ridicat de la pământ şi s-a spălat şi s-a uns şi şi-aschimbat hainele şi a intrat în casa DOMNULUI şi s-a închinat; apoi a venit acasă; şi după ce a cerut, i-au pus pâine înainte şi a mâncat.” 2 Samuel 12:20.

ULTIMII ȘAPTE ÎMPĂRAȚI AI LUI ISRAEL

IEROBOAM AL 2-LEA: H3379: din H7378 și H5971; poporul se va certa; H5971: un popor (ca o adunare unită); mai specific, un trib (precum acelea din

Israel); astfel (colectiv) trupe sau participanți; figurat, o turmă. H7378: o rădăcină primitivă; în sens propriu, a arunca, i.e. a se lupta; mai ales

figurat, a se certa, i.e. a susține o contriversă; (prin implicație) a apăra. „Mai am şi alte oi, care nu sunt din acest staul; şi pe acelea trebuie să le aduc, şi

ele vor auzi vocea mea; şi va fi un singur staul şi un singur păstor.” Ioan 10:16.

ZAHARIA H2148: din H2142 și H3050; Iehova și-a amintit;

ȘALUM H7967: același cu H7966; H7966:din H7999; răzbunare, i.e. pedeapsă, (venal) o taxă.

MENAHEM H4505: din H5162; mângâietor; Menachem, un Israelit.

PECAHIA H6494:Iehova a observat; Pekachjah, un împărat israelit.

PECAH H6492: din H6491. Strajă

OSEA H1954: eliberator

77

AL DOLIEA PAȘTE

REFORMA LUI EZECHIA „Ezechia era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească şi a

domnit douăzeci şi nouă de ani în Ierusalim. Şi numele mamei lui era Abiia, fiica lui Zaharia. 2 . Şi el a făcut ceea ce era drept înaintea ochilor DOMNULUI, conform cu tot ceea ce făcuse tatăl său, David. 3 . În primul an al domniei lui, în prima lună, a deschis uşile casei DOMNULUI şi le-a reparat. 4 . Şi a adus preoţii şi leviţii şi i-a adunat în strada spre est, 5 . Şi le-a spus: Ascultaţi-mă leviţilor, sfinţiţi-vă acum şi sfinţiţi casa DOMNULUI Dumnezeul părinţilor voştri şi scoateţi murdăria din locul sfânt. 6 . Căci părinţii voştri au încălcat legea şi au făcut ceea ce era rău în ochii DOMNULUI Dumnezeul nostru şi l-au părăsit şi şi-au întors feţele de la locuinţa DOMNULUI şi şi-au întors spatele.7 . De asemenea ei au închis uşile porticului şi au stins lămpile şi nuau ars tămâie nici nu au oferit ofrande arse Dumnezeului lui Israel, înlocul sfânt.8 . De aceea furia DOMNULUI a fost peste Iuda şi Ierusalim şi i-a datnecazului, înmărmuririi şi şuierării, precum vedeţi cu ochii voştri.9 . Căci iată, părinţii noştri au căzut prin sabie şi fiii noştri şi fiicele noastreşi soţiile noastre sunt în captivitate pentru aceasta.10 . Şi este în inima mea să fac un legământ cu DOMNUL Dumnezeul luiIsrael, ca furia lui înverşunată să se întoarcă de la noi.11 . Fiii mei, nu staţi acum nepăsători, fiindcă DOMNUL v-a alessă staţi în picioare înaintea lui, să îi serviţi şi să îi fiţi servitori şi săardeţi tămâie.12 . Atunci leviţii s-au ridicat: Mahat, fiul lui Amasai, şi Ioel, fiul lui Azaria,dintre fiii chehatiţilor; şi dintre fiii lui Merari: Chiş, fiul lui Abdi, şi Azaria,fiul lui Iehaleleel; şi din Gherşon: Ioah, fiul lui Zima, şi Eden, fiul lui Ioah;13 . Şi dintre fiii lui Eliţafan: Şimri şi Ieiel; şi dintre fiii lui Asaf: Zahariaşi Matania;14 . Şi dintre fiii lui Heman: Iehiel şi Şimei; şi dintre fiii lui Iedutun: Şemaiaşi Uziel.15 . Ş i au adunat pe fraţii lor şi s-au sfinţit şi au venit, conform porunciiîmpăratului, prin cuvintele DOMNULUI, să cureţe casa DOMNULUI.16 . Şi preoţii au intrat în partea interioară a casei DOMNULUI, să ocureţe; şi au scos afară toată necurăţia pe care au găsit-o în templulDOMNULUI, în curtea casei DOMNULUI. Şi leviţii au luat-o pentru ao duce afară la pârâul Chedron.17.Şi ei au început să sfinţească în ziua întâi a lunii întâi; şi în a opta zi alunii au venit la porticul DOMNULUI, astfel au sfinţit casa DOMNULUIîn opt zile; şi în a şaisprezecea zi a lunii întâi au terminat.18 . Atunci au mers la împăratul Ezechia şi au spus: Am curăţat toatăcasa DOMNULUI şi altarul ofrandei arse, cu toate vasele lui, masa pâiniipunerii înainte, cu toate vasele ei.19 . Mai mult, toate vasele, pe care împăratul Ahaz, în domnia lui, le-aaruncat în fărădelegea lui, le-am pregătit şi sfinţit şi, iată, ele sunt înainteaaltarului DOMNULUI.20. ¶ Atunci împăratul Ezechia s-a ridicat devreme şi a strâns peconducătorii cetăţii şi a urcat la casa DOMNULUI.21 . Ş i au adus şapte tauri şi şapte berbeci şi şapte miei şi şapte ţapi, pentruo ofrandă de păcat pentru împărăţie şi pentru sanctuar şi pentru Iuda. Şi a poruncit preoţilor, fiii lui Aaron, să îi ofere pe altarul DOMNULUI. 22 . Astfel au ucis taurii, şi preoţii au primit sângele şi l-au stropit pe altar; la fel, după ce au ucis berbecii, au stropit sângele pe altar; au ucis de asemenea mieii şi au stropit sângele pe altar. 23 . Şi au adus ţapii pentru ofranda de păcat înaintea împăratului şi a adunării; şi au pus mâinile lor peste ei, 24 . Şi preoţii i-au ucis şi au făcut împăcare cu sângele lor pe altar, să facă o ispăşire pentru întregul Israel, fiindcă împăratul a poruncit

78

ca ofranda arsă şi ofranda pentru păcat să fie făcută pentru întregul Israel. 25 . Şi a pus pe leviţi în casa DOMNULUI cu chimvale, cu psalterioane şi cu harpe, conform poruncii lui David şi a lui Gad, văzătorul împăratului, şi a profetului Natan, fiindcă astfel era porunca DOMNULUI prin profeţii lui. 26 . Şi leviţii au stat în picioare cu instrumentele lui David, şi preoţii cu trâmbiţele. 27 . Şi Ezechia a poruncit să fie adusă ofrandă arsă pe altar. Şi când ofranda arsă a început, cântarea DOMNULUI a început de asemenea cu trâmbiţe şi cu instrumentele rânduite de David, împăratul lui Israel. 28 . Şi toată adunarea s-a închinat şi cântăreţii au cântat şi trâmbiţaşii au sunat, şi toate acestea au continuat până la terminarea ofrandei arse. 29 . Şi când au terminat ofranda, împăratul şi toţi cei care erau prezenţi cu el s-au prosternat şi s-au închinat. 30 . Mai mult, împăratul Ezechia şi prinţii au poruncit leviţilor să cânte laudă DOMNULUI cu cuvintele lui David şi ale lui Asaf, văzătorul. Şi au cântat laude cu veselie şi şi-au plecat capetele şi s-au închinat. 31 . Atunci Ezechia a răspuns şi a zis: Acum v-aţi sfinţit DOMNULUI, apropiaţi-vă şi aduceţi sacrificii şi ofrande de mulţumire în casa DOMNULUI. Şi adunarea a adus sacrificii şi ofrande de mulţumire; şi atâţia câţi au avut o inimă binevoitoare au adus ofrande arse. 32 . Şi numărul ofrandelor arse, pe care adunarea le-a adus, a fost de şaptezeci de tauri, o sută de berbeci şi două sute de miei, toate acestea au fost pentru ofrandă arsă DOMNULUI. 33 . Şi lucrurile sfinţite erau şase sute de boi şi trei mii de oi. 34 . Dar preoţii erau prea puţini, astfel încât nu puteau să jupoaie toate ofrandele arse, de aceea fraţii lor, leviţii, i-au ajutat până când munca s-a terminat şi până când ceilalţi preoţi s-au sfinţit; fiindcă leviţii erau maiintegri în inimă să se sfinţească, decât preoţii.35 . Şi de asemenea ofrandele arse erau din abundenţă, cu grăsimeaofrandelor de pace şi a darurilor de băutură pentru fiecare ofranda arsă.Astfel serviciul casei DOMNULUI a fost pus în ordine.36 . Şi Ezechia s-a bucurat împreună cu tot poporul, că Dumnezeu a pregătitpoporul, fiindcă lucrul a fost făcut îndată.” 2 Cronici 29.

PAȘTELE ÎN A DOUA LUNĂ

„Şi Ezechia a trimis în tot Israelul şi Iuda şi a scris scrisori de asemenea lui Efraim şi lui Manase, ca să vină la casa DOMNULUI, la Ierusalim, să ţină paştele pentru DOMNUL Dumnezeul lui Israel. 2. Fiindcă împăratul ţinuse sfat împreună cu prinţii lui şi toată adunarea în Ierusalim, să ţină paştele în a doua lună. 3 . Fiindcă nu îl puteau ţine în acel timp, pentru că preoţii nu se sfinţiseră destul, nici poporul nu se adunase la Ierusalim. 4 . Şi acest lucru a plăcut împăratului şi întregii adunări. 5 . Astfel au întemeiat o hotărâre să vestească în tot Israelul, de la Beer-Şeba chiar până la Dan, să vină să ţină paştele pentru DOMNUL Dumnezeul lui Israel, la Ierusalim, fiindcă nu îl făcuseră de mult timp în acest fel precum era scris. 6 . Astfel alergătorii au mers cu scrisorile de la împărat şi prinţii lui prin tot Israelul şi Iuda şi au spus conform poruncii împăratului: Voi copii ai lui Israel, întoarceţi-vă din nou la DOMNUL Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, şi el se va întoarce la rămăşiţa voastră, care a scăpat din mâna împăraţilor Asiriei. 7 . Şi nu fiţi ca părinţii voştri şi ca fraţii voştri, care au încălcat legea împotriva DOMNULUI Dumnezeul părinţilor voştri, pe care de aceea i-a dat pustiirii, precum vedeţi. 8 . Şi nu fiţi îndărătnici, cum au fost părinţii voştri, ci supuneţi-vă DOMNULUI şi intraţi în sanctuarul său, pe care l-a sfinţit pentru totdeauna; şi serviţi DOMNULUI Dumnezeul vostru, pentru ca înverşunarea furiei lui să se întoarcă de la voi. 9 . Căci dacă vă întoarceţi din nou la DOMNUL, fraţii voştri şi copiii voştri vor găsi mângâiere înaintea celor care i-au adus în captivitate, astfel ca ei să se întoarcă în această ţară, căci DOMNUL Dumnezeul vostru este cu har şi milostiv şi nu îşi va întoarce faţa de la voi,

79

dacă vă întoarceţi la el. 10 . Astfel alergătorii au trecut din cetate în cetate prin ţara lui Efraim şi a lui Manase chiar până la Zabulon, dar ei au râs pentru a-i batjocori şi i-au batjocorit. 11 . Totuşi unii din Aşer şi Manase şi din Zabulon s-au umilit şi au venit la Ierusalim. 12 . De asemenea în Iuda, planul mâinii lui Dumnezeu a fost să le dea o singură inimă pentru a împlini porunca împăratului şi a prinţilor, prin cuvântul DOMNULUI.” 2 Cronici 30:1-12.

PAȘTELE ÎN A DOUA LUNĂ „Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise şi a zis: Vorbeşte copiilor lui Israel, spunând:

Dacă vreun bărbat dintre voi sau din posteritatea voastră va fi necurat din cauza unui trup mort, sau este în călătorie departe, totuşi el să ţină paştele DOMNULUI. În ziua a paisprezecea a celei de a doua luni pe înserat ei să îl ţină şi să îl mănânce cu azime şi ierburi amare.” Numeri 9:9-11.

DEPARTE PRINTRE PĂGÂNI

„De aceea spune: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Deşi i-am lepădat departe printre păgâni şi deşi i-am împrăştiat printre ţări, totuşi le voi fi ca un mic sanctuar în ţările unde au ajuns.” Ezechiel 11:16.

„Și voi vinde pe fiii voştri şi pe fiicele voastre în mâna copiilor lui Iuda şi ei îi vor

vinde sabeenilor, unui popor îndepărtat, pentru că DOMNUL a vorbit aceasta.” Ioel 3:8.

„NECURAT DIN CAUZA UNUI TRUP MORT” „Şi îngerului bisericii din Sardes, scrie-i: Acestea le spune cel ce are cele şapte

Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: Ştiu faptele tale, că ai numele că trăieşti şi eşti mort. Fii veghetor şi întăreşte lucrurile care rămân, care sunt gata să moară; fiindcă nu am găsit faptele tale desăvârşite înaintea lui Dumnezeu. Aminteşte-ţi de aceea cum ai primit şi ai auzit şi ţine strâns şi pocăieşte-te. Dar dacă tot nu vei veghea, voi veni peste tine ca un hoţ şi nu vei şti nicidecum în care oră voi veni peste tine. Ai câteva nume chiar în Sardes, care nu şi-au mânjit hainele; şi vor umbla cu mine în alb, pentru că sunt demni.” Apocalipsa 3:1-4.

DE LA DAN LA BEER-ȘEBA

ADUNARE ÎN UNITATE „Atunci toţi copiii lui Israel au ieşit şi adunarea s-a strâns ca un singur om, de la Dan

până la Beer-Şeba, cu ţara Galaadului, la DOMNUL la Miţpa.” Judecători 20:1

ADEVĂRATUL PROFET „Și tot Israelul, de la Dan până la Beer-Şeba, a cunoscut că Samuel era întemeiat să

fie profet al DOMNULUI.” 1 Samuel 3:20.

A TREIA UNGERE A LUI DAVID „Şi Saul avea o concubină, al cărei nume era Riţpa, fiica lui Aia; şi Iş-Boşet i-a spus

lui Abner: Pentru ce ai intrat la concubina tatălui meu? Atunci Abner s-a înfuriat foarte

80

tare din cauza cuvintelor lui Iş-Boşet şi a spus: Sunt eu un cap de câine, eu, care împotriva lui Iuda, arăt bunătate în această zi casei lui Saul, tatăl tău, fraţilor săi şi prietenilor săi şi nu te-am dat în mâna lui David, ca să mă acuzi astăzi de o greşeală referitor la această femeie? Astfel să facă Dumnezeu lui Abner şi încă mai mult dacă nu îi voi face, precum a jurat DOMNUL lui David; De a muta împărăţia de la casa lui Saul şi de a întemeia tronul lui David peste Israel şi peste Iuda, de la Dan până la Beer-Şeba.” 2 Samuel 3:10.

RĂZVRĂTIREA LUI ABSALOM; O ADUNARE

„De aceea eu sfătuiesc ca tot Israelul cu stăruinţă să fie adunat la tine, de la Dan până la Beer-Şeba, atât de mult ca nisipul care este lângă mare; şi tu însuţi să mergi la luptă.” 2 Samuel 17:11.

NUMĂRĂTOAREA POPORULUI

„Fiindcă împăratul i-a spus lui Ioab, căpetenia oştirii, care era cu el: Du-te acum prin toate triburile lui Israel, de la Dan până la Beer-Şeba şi număraţi poporul, ca să ştiu numărul poporului.” 2 Samuel 24:2.

1 Cronici 21:1-6.

70.000 DE MORȚI „Astfel DOMNUL a trimis o ciumă peste Israel de dimineaţă până la timpul rânduit;

şi au murit din popor de la Dan până la Beer-Şeba şaptezeci de mii de bărbaţi.” 2 Samuel 24:15.

BISERICA TRIUMFĂTOARE

„Și Iuda şi Israel au locuit în siguranţă, fiecare sub via sa şi sub smochinul său, de la Dan până la Beer-Şeba, în toate zilele lui Solomon.” 1 Împărați 4:25.

FOAMETE

„Iată, vin zilele, spune Domnul DUMNEZEU, că voi trimite o foamete în ţară; nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci de auzire a cuvintelor DOMNULUI; Şi ei vor rătăci de la mare la mare şi de la nord până la est, vor alerga încoace şi încolo pentru a căuta cuvântul DOMNULUI şi nu îl vor găsi. În acea zi fecioarele cele frumoase şi tinerii vor leşina de sete. Cei care jură pe păcatul Samariei şi spun: Dane, viu este dumnezeul tău; şi: Viu este obiceiul Beer-Şebei; chiar ei vor cădea şi niciodată nu se vor mai ridica.” Amos 8:11-14.

81

ISTORIA LUI IOSIF

PUNCTE DE COTITURĂ „Există lecții care trebuie învățate din istoria trecutului; și trebuie atrasă atenția

asupra acestor lucruri, pentru ca toți să înțeleagă faptul că Dumnezeu lucrează acum după aceleași linii după care a lucrat dintotdeauna. Mâna lui poate fi văzută [ca fiind implicată] și acum în lucrarea Lui și în cadrul popoarelor, la fel cum a fost încă din momentul în care Evanghelia i-a fost proclamată pentru prima dată lui Adam în Eden.

Există perioade care sunt puncte de cotitură în istoria popoarelor și cea a bisericii. În providența lui Dumnezeu, când aceste crize neobișnuite sosesc, este dată lumina pentru acel timp. Dacă este primită, atunci are loc un progres pe plan spiritual; dacă este respinsă, urmarea este declinul și ruina spirituală. Domnul, în Cuvântul Său, a descoperit lucrarea agresivă (activă, plină de energie) a Evangheliei așa cum a fost aceasta vestită în trecut, și cum va fi și în viitor, până la conflictele finale, atunci când agenții satanici vor aduce la îndeplinire ultima lor mișcare nemaipomenită.” The Bible Echo, 26 august 1895, par. 10.

PRIMUL PUNCT DE COTITURĂ A LUI IOSIF „În situația aceasta, gândul i s-a îndreptat spre Dumnezeul tatălui său. În copilărie,

el fusese învățat să-L iubească și să se teamă de El. Adesea, în cortul tatălui său, el ascultase istorisirea visului pe care Iacov l-a avut pe când fugise în exil. I se povestise despre făgăduințele lui Dumnezeu făcute lui Iacov și cum fuseseră ele împlinite — cum, atunci când a fost nevoie, îngerii lui Dumnezeu au venit să-l învețe, să-l mângâie și să-l ocrotească. El fusese învățat despre iubirea lui Dumnezeu manifestată în faptul că a dat oamenilor un Răscumpărător. Toate aceste lecții prețioase îi veneau acum cu putere în minte. Iosif credea că Dumnezeul părinților săi va fi și Dumnezeul lui. Atunci și acolo el s-a consacrat pe deplin lui Dumnezeu și s-a rugat ca Păzitorul lui Israel să fie cu el în țara exilului său.

Sufletul său a tresăltat când a luat hotărârea supremă de a se dovedi credincios față de Dumnezeu — în toate împrejurările să se comporte așa cum se cuvine unui supus al Împăratului cerului. El avea să-I slujească lui Dumnezeu cu o inimă neîmpărțită; el avea să dea piept cu încercările și să îndeplinească cu credincioșie orice îndatorire. Experiența unei singure zile fusese punctul de cotitură în viața lui Iosif. Nenorocirea ei îngrozitoare l-a schimbat dintr-un copil răsfățat, într-un bărbat stăpân pe sine, curajos și serios.” Patriarhi și Profeți, 213-214.

10 FRAȚI ÎL VÂND PE IOSIF „Şi Ruben s-a întors la groapă; şi, iată, Iosif nu era în groapă; şi el şi-a rupt hainele.

Şi s-a întors la fraţii săi şi a spus: Copilul nu mai este; iar eu, încotro voi merge?” Geneza 37:29-30.

82

„Şi au şezut să mănânce pâine şi şi-au ridicat ochii şi au privit şi, iată, o ceată de

ismaeliţi a venit din Galaad cu cămilele lor, purtând mirodenii şi balsam şi smirnă, mergând să le coboare în Egipt. Şi Iuda a spus fraţilor săi: Ce folos este dacă ucidem pe fratele nostru şi ascundem sângele lui? Veniţi şi să îl vindem ismaeliţilor şi să nu lăsăm mâna noastră să fie asupra lui, pentru că el este fratele nostru şi carnea noastră. Şi fraţii lui au fost mulţumiţi.” Geneza 37:25-27.

ISMAELIȚII INTERVIN PENTRU A-L SALVA

CEI 10 DUȘMANI

„Nu păstra tăcere, Dumnezeule, nu tăcea şi nu te linişti, Dumnezeule. Căci, iată, duşmanii tăi fac tumult şi cei ce te urăsc au înălţat capul. Au ţinut sfat viclean împotriva poporului tău şi s-au înţeles împotriva celor ascunşi ai tăi. Ei au spus: Veniţi să îi stârpim din a fi o naţiune, ca numele lui Israel să nu mai fie în amintire. Căci s-au înţeles împreună într-un singur acord, sunt aliaţi împotriva ta, corturile din Edom (1) şi ismaeliţii (2); din Moab (3) şi hagarenii; (4) Ghebal (5) şi Amon (6) şi Amalec; (7) filistenii (8) cu locuitorii Tirului; (9) Aşur (10) de asemenea li s-a alăturat, au dat ajutor copiilor lui Lot. Selah.” Psalmi 83:1-8.

10 ESTE UN SIMBOL AL ROMEI: „După aceasta am văzut în viziunile nopţii şi, iată, o a patra fiară, înspăimântătoare şi

vânjoasă şi peste măsură de tare; şi avea dinţi mari de fier; mânca şi rupea în bucăţi şi călca rămăşiţa în picioare; şi era diferită de toate fiarele care au fost înaintea ei; şi avea zece coarne.” Daniel 7:7.

„Şi am stat în picioare pe nisipul mării şi am văzut o fiară ridicându-se din mare,

având şapte capete şi zece coarne, şi pe coarnele ei zece coroane şi pe capetele ei numele blasfemiei.” Apocalipsa 13:1.

ÎN VREMEA DOMNULUI HRISTOS „Şi s-a arătat o altă minune în cer; şi, iată, un mare dragon roşu, având şapte capete şi

zece coarne şi pe capetele sale şapte coroane. Şi coada lui trăgea a treia parte a stelelor cerului şi le arunca pe pământ; şi dragonul a stat în picioare înaintea femeii care era gata să nască, pentru ca să îi mănânce copilul imediat ce va fi născut.” Revelația 12:3-4.

MAGII DIN RĂSĂRIT INTERVIN

CEI 10 ÎMPĂRAȚI DE LA SFÂRȘITUL TIMPULUI „Şi m-a purtat în duh într-o pustie; şi am văzut o femeie aşezată pe o fiară colorată

stacojiu, plină de nume ale blasfemiei, având şapte capete şi zece coarne. [...] Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi care până acum nu au primit împărăţie;

83

dar primesc putere, ca împăraţi, o oră cu fiara. Aceştia au o singură voinţă şi vor da puterea şi tăria lor fiarei. Aceştia vor face război cu Mielul şi Mielul îi va învinge, pentru că el este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor; şi cei ce sunt cu el sunt chemaţi şi aleşi şi credincioşi.” Apocalipsa 17:1, 12-14.

ISLAMUL INTERVINE

„Mare este DOMNUL şi măreți pentru a fi lăudat în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele sfinţeniei sale. Frumoasă în înălţime, bucuria întregului pământ, este muntele Sion, pe părţile de nord, cetatea marelui Împărat. Dumnezeu este cunoscut în palatele ei ca un loc de scăpare. Căci iată, împăraţii s-au adunat, au trecut împreună. Au văzut-o şi astfel s-au minunat; s-au tulburat şi au fugit departe. Acolo i-a apucat frică şi durere, ca a unei femei în travaliu. Tu frângi corăbiile din Tarsis cu un vânt din est.” Psalmii 48:1-7.

10 FRAȚI MERG SĂ CUMPERE GRÂU PRIMA DATĂ

10 FRAȚI MERG SĂ CUMPERE GRÂU A DOUA OARĂ

IOSIF ESTE TESTAT – MILLERIȚII TESTAȚI „Şi s-a întâmplat, cam în acest timp, că Iosif a intrat în casă să îşi facă lucrul; şi

niciunul dintre bărbaţii casei nu era acolo în casă. Iar ea l-a prins de haină, spunând: Culcă-te cu mine; iar el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit şi a ieşit afară. Şi s-a întâmplat, când a văzut ea că el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară, Că a chemat bărbaţii din casa ei şi le-a vorbit, spunând: Vedeţi, el a adus un evreu la noi ca să ne batjocorească; el a intrat la mine să se culce cu mine şi eu am strigat cu voce tare.” Geneza 39:11-14.

AL DOILEA PUNCT DE COTITURĂ „În timp ce Iosif era încă închis în temniță, s-a petrecut un eveniment ce a constituit

un punct de cotitură în viața sa. Faraon s-a supărat pe doi din ofițerii săi, mai marele brutarilor și mai marele paharnicilor, iar aceștia au fost puși în închisoare, se pare, sub grija specială a lui Iosif. ” Semnele Timpului, 15 Ianuarie 1880.

„Şi s-a întâmplat după aceste lucruri, că paharnicul împăratului Egiptului şi brutarul

său au ofensat pe domnul lor, împăratul Egiptului. Şi Faraon s-a înfuriat împotriva a doi dintre ofiţerii săi, împotriva mai marelui paharnicilor şi împotriva mai marelui brutarilor. Şi i-a pus sub pază în casa căpeteniei gărzii, în închisoare, în locul unde Iosif era legat. Şi căpetenia gărzii a însărcinat pe Iosif cu ei şi el i-a servit; şi au rămas un timp sub pază. Şi au visat câte un vis amândoi, fiecare visul lui într-o noapte, fiecare conform interpretării visului său, paharnicul şi brutarul împăratului Egiptului, care erau legaţi în închisoare. Şi Iosif a intrat la ei dimineaţa şi i-a privit şi, iată, ei erau trişti.Şi a întrebat pe ofiţerii lui Faraon care erau cu el sub paza casei domnului său, spunând: Pentru ce arătaţi aşa întristaţi astăzi? Iar ei i-au spus: Noi am visat un vis şi nu este un interpret al acestuia. Şi

84

Iosif le-a spus: Nu lui Dumnezeu aparţin interpretările? Spuneţi-mi visele, vă rog.” Geneza 40:1-8.

VISUL PAHARNICULUI „Şi mai marele paharnicilor a povestit visul său lui Iosif şi i-a spus: În visul meu,

iată, o viţă era înaintea mea; Şi în viţă erau trei ramuri şi era ca şi cum aceasta înmugurea şi florile ei creşteau repede; şi ciorchinii acesteia au adus repede struguri copţi; Şi paharul lui Faraon era în mâna mea; şi am luat strugurii şi i-am stors în paharul lui Faraon şi am dat paharul în mâna lui Faraon. Şi Iosif i-a spus: Aceasta este interpretarea lui: Cele trei ramuri sunt trei zile, Totuşi până în trei zile Faraon va înălţa capul tău şi te va restaura la locul tău; şi vei da paharul lui Faraon în mâna sa, după rânduiala dinainte, când ai fost paharnicul lui.” Geneza 39:9-13.

PAHARUL

Iată, voi trimite şi voi lua toate familiile din nord, spune DOMNUL, şi pe Nebucadneţar împăratul Babilonului, servitorul meu, şi îi voi aduce împotriva acestei ţări şi împotriva locuitorilor ei şi împotriva tuturor acestor naţiuni de jur împrejur şi le voi nimici cu totul şi le voi face o înmărmurire şi un motiv de şuierare şi pustiiri veşnice. Mai mult, voi lua de la ei vocea bucuriei şi vocea veseliei, vocea mirelui şi vocea miresei, sunetul pietrelor de moară şi lumina lămpii. Şi toată această ţară va fi o pustiire şi o înmărmurire; şi aceste naţiuni vor servi împăratului Babilonului şaptezeci de ani. Şi se va întâmpla, după ce se vor împlini şaptezeci de ani, că voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi acea naţiune, spune DOMNUL, pentru nelegiuirea lor şi ţara caldeenilor şi o voi face pustiiri veşnice. Şi voi aduce asupra acelei ţări toate cuvintele mele pe care le-am rostit împotriva ei, tot ce este scris în această carte, pe care Ieremia a profeţit-o împotriva tuturor naţiunilor. Pentru că multe naţiuni şi împăraţi mari le vor servi de asemenea; şi eu le voi răsplăti conform cu faptele lor şi conform cu lucrările propriilor mâini. Pentru că astfel îmi spune mie DOMNUL Dumnezeul lui Israel: Ia paharul vinului acestei furii din mâna mea şi fă toate naţiunile la care te voi trimite, să îl bea. Şi ele vor bea şi se vor clătina şi vor înnebuni din cauza sabiei pe care o voi trimite printre ele. Atunci am luat paharul din mâna DOMNULUI şi am făcut toate naţiunile, la care DOMNUL m-a trimis, să îl bea; Adică, Ierusalimul şi cetăţile lui Iuda şi pe împăraţii lui şi pe prinţii lui, pentru a-i face o pustiire, o înmărmurire, o şuierare şi un blestem; precum este în această zi; Pe Faraon împăratul Egiptului şi pe servitorii lui şi pe prinţii lui şi pe tot poporul lui;” Ieremia 25:9-19.

„Răsplătiţi-i aşa cum v-a răsplătit ea şi dublaţi-i dublu conform faptelor ei; în

paharul pe care ea l-a umplut, umpleţi-i dublu. Cât de mult se glorifica pe ea însăşi şi trăia desfătător, atât de mult chin şi întristare să îi daţi, fiindcă spune în inima ei: Şed ca împărăteasă şi nu sunt văduvă şi nicidecum nu voi vedea întristarea. Din această cauză, într-o singură zi vor veni plăgile ei, moarte şi jelire şi foamete; şi va fi complet arsă cu foc, pentru că puternic este Domnul Dumnezeu care o judecă.” Apocalipsa 18:6-8.

UMPLEREA PROGRESIVĂ A PAHARULUI

85

„Biblia declară că, înainte de venirea Domnului, Satana va lucra „cu toată puterea, cu semne și minuni mincinoase și cu toată amăgirea nelegiuirii”; iar aceia care „n-au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiți”, vor fi lăsați să primească „o lucrare de rătăcire ca să creadă o minciună” (2 Tesaloniceni 2, 9-11). Până când această stare nu va fi atinsă, iar unirea bisericii cu lumea nu va fi realizată deplin în toată creștinătatea, căderea Babilonului nu va fi totală. Schimbarea este progresivă, iar împlinirea desăvârșită a profeției din Apocalipsa 14, 8 este încă în viitor.” Tragedia Veacurilor, 389.

„Când mai marele brutarilor a văzut că interpretarea era bună, i-a spus lui Iosif: Eu

de asemenea am fost în visul meu şi, iată, aveam trei coşuri albe pe capul meu; Şi în coşul de deasupra erau tot felul de aluaturi coapte pentru Faraon; şi păsările le mâncau din coşul de pe capul meu. Şi Iosif a răspuns şi a zis: Aceasta este interpretarea lui: Cele trei coşuri sunt trei zile; Totuşi până în trei zile Faraon va ridica al tău cap de la tine şi te va atârna pe un lemn; şi îţi vor mânca păsările carnea de pe tine.” Geneza 40:16-19.

UȘA ÎNCHISĂ

„Şi s-a întâmplat, în a treia zi, care era ziua de naştere a lui Faraon, că el a făcut un ospăţ tuturor servitorilor săi: şi a înălţat capul mai marelui paharnicilor şi al mai marelui brutarilor între servitorii săi. Şi a restaurat pe mai marele paharnicilor în conducerea paharnicilor din nou; şi paharnicul a dat paharul în mâna lui Faraon; Dar l-a atârnat pe mai marele brutarilor, aşa cum le interpretase Iosif.” Geneza 40:20-22.

SĂ NU UIȚI! „Dar gândeşte-te la mine când îţi va fi bine şi arată-mi bunătate, te rog, şi aminteşte-i

lui Faraon despre mine şi scoate-mă afară din această casă; Căci într-adevăr am fost furat în ascuns din ţara evreilor; şi nici aici nu am făcut nimic ca ei să mă pună în groapă.” Geneza 40:14-15.

„Examinând istoria trecutului nostru, urmărind fiecare pas de înaintare până în

situaţia noastră prezentă, pot să spun: Domnul fie lăudat! Când văd ce a înfăptuit Dumnezeu, mă simt plină de uimire şi de încredere în Domnul Hristos, Conducătorul nostru. Nu avem a ne teme de nimic pentru viitor, decât de a uita calea pe care ne-a condus Domnul şi învăţătura Sa din istoria trecutului nostru.” — Life Sketches of Ellen G. White, 196 (1902) / Evenimentele Ultimelor Zile, 72.

UITAREA „Totuşi mai marele paharnicilor nu şi-a adus aminte de Iosif, ci l-a uitat.” Geneza

40:23.

„Vrăjmaşul caută să abată minţile fraţilor şi surorilor noastre de la lucrarea pregătirii unui popor care să stea în aceste zile din urmă. Sofismele lui urmăresc să abată minţile de la primejdiile şi datoriile acestui timp. Ei nu dau nici o preţuire luminii pe care Hristos a venit din cer să i-o dea lui Ioan, pentru poporul Său.Ei învaţă că scenele de dinaintea noastră nu sunt destul de importante spre a le da o atenţie deosebită. Ei fac fără efect adevărul de origine cerească şi jefuiesc poporul lui

86

Dumnezeu de experienţa sa din trecut, dându-i în schimb o ştiinţă falsă. „Aşa vorbeşte Domnul: «Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună; umblaţi pe ea.»” (Ieremia 6, 16). Nimeni să nu caute să înlăture temeliile credinţei noastre — temelii care au fost puse la începutul lucrării noastre, prin cercetare cu rugăciune a Cuvântului şi prin descoperire. Pe aceste temelii am clădit noi de cincizeci de ani încoace. Oamenii îşi pot închipui că au găsit o cale nouă şi că pot pune o temelie mai puternică decât cea care a fost pusă. Însă aceasta este o mare amăgire. O altă temelie decât cea pusă nu poate fi aşezată de nici un om. În trecut, mulţi s-au apucat să clădească o nouă credinţă, să statornicească principii noi. Însă cât a dăinuit clădirea lor? A căzut degrabă, căci nu era întemeiată pe Stâncă. Primii ucenici n-au avut ei oare de întâmpinat zisele oamenilor? N-au ascultat ei învăţăturile false şi apoi, după toate, au stat tari şi au zis: „Nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă”? (1 Corinteni 3, 11). Deci, noi trebuie să ne păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început. Cuvinte puternice au fost trimise de Dumnezeu şi de Hristos acestui popor, scoţându-l din lume, punct cu punct, la lumina cea clară a adevărului prezent. Cu buze atinse cu focul sfânt, servii lui Dumnezeu au vestit solia. Declaraţia divină şi-a pus sigiliul pe temeinicia adevărului vestit. - Mărturii, vol.8, pag. 296-297.

87

ȘAPTE ANI DE FOAMETE ȘI ȘAPTE ANI DE BELȘUG

„Biblia a acumulat și legat împreună comorile sale pentru această ultimă generație. Toate marile evenimente și tranzacții solemne din Vechiul Testament s-au repetat și se repetă în biserică în aceste zile din urmă.” Solii Alese, Cartea 3, 339;

„Şi s-a întâmplat, la sfârşitul a doi ani întregi, că Faraon a visat: şi, iată, el stătea în

picioare lângă râu. Şi, iată, au urcat din râu şapte vaci plăcute la vedere şi grase; şi ele păşteau într-o pajişte. Şi, iată, alte şapte vaci au urcat după ele din râu, urâte la vedere şi slabe; şi au stat lângă celelalte vaci pe malul râului. Şi vacile urâte la vedere şi slabe au mâncat vacile plăcute la vedere şi grase. Aşa că Faraon s-a trezit. Şi a adormit şi a visat a doua oară: şi, iată, şapte spice de grâu s-au ridicat pe un pai, grase şi bune. Şi, iată, şapte spice subţiri şi prăjite de vântul de est au răsărit după ele. Şi cele şapte spice subţiri au mâncat cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon s-a trezit şi, iată, a fost un vis. Şi s-a întâmplat dimineaţa că duhul său era tulburat; şi a trimis şi a chemat pe toţi magicienii Egiptului şi pe toţi înţelepţii acestuia; şi Faraon le-a spus visul său; dar nu era niciunul care să le poată interpreta lui Faraon. Atunci a vorbit mai marele paharnicilor lui Faraon, spunând: Îmi amintesc greşelile mele în această zi; Faraon s-a înfuriat pe servitorii săi şi m-a pus sub pază în casa căpeteniei gărzii, pe mine şi pe mai marele brutarilor. Şi noi am visat un vis într-o noapte, eu şi el; noi am visat, fiecare conform interpretării visului său. Şi era acolo cu noi un tânăr, un evreu, servitor al căpeteniei gărzii; şi noi i-am povestit şi el ne-a interpretat visele; fiecăruia conform visului său el ne-a interpretat. Şi s-a întâmplat, că aşa cum ne-a interpretat, aşa a fost; pe mine el m-a restaurat în serviciul meu şi pe el l-a atârnat. Atunci Faraon a trimis şi a chemat pe Iosif şi ei l-au adus repede din groapă; şi el s-a bărbierit şi şi-a schimbat hainele şi a intrat la Faraon. Şi Faraon i-a spus lui Iosif: Am visat un vis şi nu este niciunul care să îl poată interpreta; şi am auzit vorbindu-se despre tine, că poţi înţelege un vis pentru a-l interpreta. Şi Iosif i-a răspuns lui Faraon, spunând: Aceasta nu este în mine; Dumnezeu va da lui Faraon un răspuns al păcii. Şi Faraon i-a spus lui Iosif: În visul meu, iată, stăteam în picioare pe malul râului; Şi, iată, au urcat din râu şapte vaci grase şi plăcute la vedere; şi ele păşteau pe o pajişte; Şi, iată, alte şapte vaci au urcat după ele, jigărite şi foarte urâte la vedere şi slabe, aşa de rele nu am văzut niciodată în toată ţara Egiptului; Şi vacile slabe şi urâte la vedere au mâncat primele şapte vaci grase; Şi după ce le-au mâncat, nu se putea cunoaşte că ele le-au mâncat pe acelea; ci ele erau încă urâte la vedere, precum la început. Aşa că m-am trezit. Şi am văzut în visul meu şi, iată, şapte spice s-au ridicat pe un pai, pline şi bune; Şi, iată, şapte spice, uscate,

88

subţiri şi prăjite de vântul de est, au răsărit după ele; Şi spicele subţiri au mâncat cele şapte spice bune; şi eu am spus aceasta magicienilor; dar nu a fost niciunul să îmi poată explica aceasta. Şi Iosif i-a spus lui Faraon: Visul lui Faraon este unul singur: Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce este el gata să facă.Cele şapte vaci bune sunt şapte ani; şi cele şapte spice bune sunt şapte ani; visul este unul singur. Şi cele şapte vaci slabe şi urâte la vedere care au urcat după ele sunt şapte ani; şi cele şapte spice goale prăjite de vântul de est vor fi şapte ani de foamete. Acesta este lucrul pe care l-am vorbit lui Faraon: Ceea ce Dumnezeu este gata să facă îi arată lui Faraon. Iată, vin şapte ani de mare abundenţă prin toată ţara Egiptului; Şi se vor ridica după ei şapte ani de foamete; şi toată abundenţa va fi uitată în ţara Egiptului; şi foametea va mistui ţara; Şi abundenţa nu va fi cunoscută în ţară din cauza acelei foamete care urmează; căci aceasta va fi foarte apăsătoare. Şi de aceea visul a fost repetat lui Faraon de două ori; aceasta este dincauză că lucrul este stabilit de Dumnezeu şi Dumnezeu îl va face să se întâmple curând.” Geneza 41:1-32.

CINE ESTE EGIPTUL?

REGULI DE INTERPRETARE ,,Aceia care sunt angajaţi în proclamarea soliei celui de-al treilea înger cercetează

necontenit scripturile după acelaşi plan de studiu pe care părintele Miller l-a adoptat. În micul volum intitulat „Opinii asupra profeţiilor şi cronologiei profetice”, părintele Miller dă următoarele reguli simple, dar inteligente şi importante pentru studiul Bibliei şi a interpretării ei” Ellen White, Review and Herald, 25 Noiembrie, 1884.

„Regula 4: Pentru a înţelege doctrina, puneţi laolaltă toate pasajele din Scriptură ce

tratează subiectul pe care doriţi să-l cunoaşteţi, iar apoi lăsaţi ca fiecare cuvânt să aibă influenţa lui corespunzătoare şi, dacă puteţi să vă formaţi propria teorie fără nicio contradicţie, nu puteţi să greşiţi.”

„Regula 6: Dumnezeu a descoperit lucrurile care vor veni, prin viziuni, simboluri şi

parabole şi, în felul acesta, aceleaşi lucruri sunt descoperite adesea, din nou şi din nou, prin diferite viziuni, sau în diferite simboluri şi parabole. Dacă doriţi să le înţelegeţi, trebuie să le combinaţi pe toate într-una.”

„Regula 10: Simbolurile au uneori două sau mai multe semnificaţii diferite, după cum

ziua este folosită în sens figurat pentru a reprezenta trei perioade diferite.” „Regula 12: Pentru a cunoaşte semnificaţia adevărată a simbolurilor, urmăriţi

cuvântul figurativ pe parcursul Bibliei şi, acolo unde îi găsiţi explicaţia, aplicaţi-o şi, dacă are un sens logic, nu mai trebuie să căutaţi, dacă nu, căutaţi din nou.”

EGIPTUL – PUTEREA OMENEASCĂ

89

„Vai celor ce coboară în Egipt pentru ajutor şi se sprijină pe cai şi se încred în care, pentru că sunt multe, şi în călăreţi, pentru că sunt foarte tari, dar nu privesc la Cel Sfânt al lui Israel, nici nu caută pe DOMNUL! Şi totuşi el este înţelept şi va aduce răul şi nu îşi va retrage cuvintele, ci se va ridica împotriva casei făcătorilor de rău şi împotriva ajutorului celor ce lucrează nelegiuire. Dar egiptenii sunt oameni şi nu Dumnezeu; şi caii lor carne şi nu duh. Când DOMNUL îşi va întinde mâna, deopotrivă cel care ajută va cădea şi cel care este ajutat se va poticni şi toţi vor pieri împreună.” Isaia 31:1-3.

CURVIA DINTRE BISERICĂ ȘI STAT „Fiu al omului, erau două femei, fiicele unei singure mame; Şi ele au comis curvie în

Egipt; au comis curvie în tinereţea lor; acolo le-au fost strânşi sânii şi acolo şi-au lovit sânul fecioriei lor.” Ezechiel 23:2-3.

EGIPTUL – POTOP, APE „Cine este acesta care urcă precum un potop, ale cărui ape sunt mişcate ca râurile?

Egiptul creşte ca un potop şi apele lui sunt mişcate ca râurile; şi el spune: mă voi urca şi voi acoperi pământul; voi nimici cetatea şi pe locuitorii ei.” Ieremia 46:7-8.

CURVA CE ȘADE PE APE „Şi a venit unul dintre cei şapte îngeri care aveau cele şapte potire şi a vorbit cu mine,

spunându-mi: Vino aici; îţi voi arăta judecata curvei cea mare ce şade pe multe ape; Cu care au curvit împăraţii pământului şi s-au îmbătat din vinul curviei ei locuitorii pământului. Şi m-a purtat în duh într-o pustie; şi am văzut o femeie aşezată pe o fiară colorată stacojiu, plină de nume ale blasfemiei, având şapte capete şi zece coarne.” Revelația 17:1-3.

„Şi el îmi spune: Apele pe care le-ai văzut, unde şade curva, sunt popoare şi mulţimi

şi naţiuni şi limbi.” Revelația 17:15. „Şi când dragonul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a persecutat femeia care a

născut copilul de parte bărbătească. Şi femeii i-au fost date două aripi ale unei acvile mari, ca să zboare în pustie, la locul ei, unde este hrănită pentru un timp şi timpuri şi jumătate a timpului, ascunsă de la faţa şarpelui. Şi şarpele a aruncat din gura lui apă ca un potop după femeie, ca să o facă să fie dusă de potop. Şi pământul a ajutat femeia şi pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit potopul pe care l-a aruncat dragonul din gura sa.” Apocalipsa 12:13-16.

EGIPTUL – DRAGONUL „În anul al zecelea, în luna a zecea, în a douăsprezecea zi a lunii, cuvântul

DOMNULUI a venit la mine, spunând: Fiu al omului, îndreaptă-ţi faţa împotriva lui Faraon, împăratul Egiptului, şi profeţeşte împotriva lui şi împotriva întregului Egipt.

90

Vorbeşte şi spune: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, eu sunt împotriva ta, Faraon, împărat al Egiptului, dragonul cel mare care stă întins în mijlocul râurilor lui, care a spus: Râul meu este al meu şi eu l-am făcut pentru mine însumi.” Ezechiel 29:1-3.

BALAURUL ESTE PUTEREA STATULUI

„Împărații, domnitorii și conducătorii lumii s-au așezat în tabăra antihristului și sunt reprezentați de balaurul care pornește război împotriva sfinților — împotriva celor ce respectă poruncile lui Dumnezeu și au credința lui Isus. În vrăjmășia lor împotriva poporului lui Dumnezeu, ei se dovedesc vinovați de același păcat al alegerii lui Baraba în locul Domnului Hristos.” Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei, 38.

FOAMETEA

„Acele lucruri pe care le şi vorbim, nu în cuvintele pe care le învaţă înţelepciunea

omenească, ci în cele pe care le învaţă Duhul Sfânt, comparând lucrurile spirituale cu cei spirituali. Dar omul natural nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, fiindcă sunt nebunie pentru el; nici nu le poate cunoaşte, pentru că ele sunt judecate spiritual.” 1 Corinteni 2:13-14.

„Totuşi, primul nu a fost spiritual, ci natural; după aceea, spiritual.” 1 Corinteni

15:46. „Iată, vin zilele, spune Domnul DUMNEZEU, că voi trimite o foamete în ţară; nu

foamete de pâine, nici sete de apă, ci de auzire a cuvintelor DOMNULUI; Şi ei vor rătăci de la mare la mare şi de la nord până la est, vor alerga încoace şi încolo pentru a căuta cuvântul DOMNULUI şi nu îl vor găsi. În acea zi fecioarele cele frumoase şi tinerii vor leşina de sete. Cei care jură pe păcatul Samariei şi spun: Dane, viu este dumnezeul tău; şi: Viu este obiceiul Beer-Şebei; chiar ei vor cădea şi niciodată nu se vor mai ridica.” Amos 8:11-14.

FOAMETEA ȘI STRIGĂTUL DE LA MIEZUL NOPȚII


CHIPUL FIAREI ÎNAINTE DE ÎNCHEIEREA TIMPULUI DE PROBĂ

91

„Domnul mi-a arătat clar că chipul fiarei va fi format înainte ca timpul de probă să se încheie; căci aceasta va trebui să fie marea încercare pentru poporul lui Dumnezeu prin care va fi decis destinul lor veșnic…” — Apocalipsa 13, 11-17.

„Aceasta este încercarea pe care poporul lui Dumnezeu trebuie să o aibă înainte ca ei să fie sigilați. Toți cei care dovedesc loialitatea lor față de Dumnezeu prin păzirea Legii Sale și refuzând să accepte un sabat fals, se vor alinia sub stindardul Domnului Dumnezeu care este Iehova și vor primi sigiliul viului Dumnezeu. Aceia care sacrifică adevărul de origine cerească și acceptă sabatul Duminicii, vor primi semnul fiarei.” The SDA Bible Commentary 7:976.

REVENIREA LA PROSPERITATEA MATERIALĂ „Atunci, amăgitorul cel mare îi va convinge pe oameni că aceia care slujesc lui

Dumnezeu sunt cauza tuturor acestor rele. Clasa de oameni care a provocat dizgrația cerului va pune toate necazurile lor asupra acelora a căror ascultare de Legea lui Dumnezeu este o mustrare continuă pentru aceia care o calcă. Se va spune că oamenii Îl insultă pe Dumnezeu prin călcarea sabatului duminical; că acest păcat a adus calamitățile care nu vor înceta până nu se va impune cu strictețe păzirea duminicii; și că aceia care susțin cerințele poruncii a patra, distrugând prin aceasta respectul față de duminică, sunt instigatorii poporului, împiedicând revenirea lor în favoarea divină și la prosperitatea materială. În felul acesta, acuzația ridicată în vechime împotriva slujitorului lui Dumnezeu se va repeta pe criterii bine stabilite: „Abia a zărit Ahab pe Ilie, și i-a zis: «Tu ești acela care nenorocești pe Israel?» Ilie a răspuns: «Nu eu nenorocesc pe Israel; ci tu, și casa tatălui tău, fiindcă ați părăsit poruncile Domnului și te-ai dus după Baali»” (1 Regi 18, 17.18).” Tragedia Veacurilor, 590.

CE CAUZEAZĂ FOAMETEA? „Şi, iată, şapte spice subţiri şi prăjite de vântul de est au răsărit după ele.” Geneza

41:6. „Şi, iată, şapte spice, uscate, subţiri şi prăjite de vântul de est, au răsărit după ele;”

Geneza 41:23.

APOSTAZIA NAȚIONALĂ ADUCE RUINĂ NAȚIONALĂ Legea lui Dumnezeu va fi în mod intenționat și plănuit anulată în țara noastră; iar

apostazie națională va fi urmată de ruină națională.”The Review and Herald, 18 decembrie, 1888.

IOSIF SE DESCOPERĂ FRAȚILOR SĂI

„Şi Iosif a spus fraţilor săi: Apropiaţi-vă de mine, vă rog. Şi s-au apropiat. Iar el a spus: Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care l-aţi vândut în Egipt. Acum pentru aceasta nu fiţi îndureraţi, nici mânioşi pe voi înşivă, că m-aţi vândut aici; căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a păstra viaţa. Pentru că în aceşti doi ani a fost foametea în ţară; şi mai sunt cinci ani, în care nu va fi nici arat nici secerat.” Geneza 45:4-6.

92

ÎN GOSEN NU ESTE FOAMETE

„Grăbiţi-vă şi urcaţi la tatăl meu şi spuneţi-i: Astfel spune fiul tău, Iosif: Dumnezeu m-a făcut domn a tot Egiptul; coboară la mine, nu întârzia; Şi vei locui în ţinutul Gosen şi vei fi aproape de mine, tu şi copiii tăi şi copiii copiilor tăi şi turmele tale şi cirezile tale şi tot ce ai; Şi acolo te voi hrăni, pentru că sunt încă cinci ani de foamete; ca nu cumva tu şi casa ta şi tot ce ai, să ajungă la sărăcie.” Geneza 45:9-11.

70

„Şi fiii lui Iosif, care i s-au născut în Egipt, au fost două suflete; toate sufletele din casa lui Iacob, care au venit în Egipt, au fost şaptezeci.” Geneza 46:27.

„Şi nu era pâine în toată ţara, pentru că foametea era foarte aspră, aşa că toată ţara

Egiptului şi toată ţara lui Canaan leşina din cauza foametei.Şi Iosif a adunat toţi banii care s-au găsit în ţara Egiptului şi în ţara lui Canaan, pentru grânele pe care le-au cumpărat; şi Iosif a adus banii în casa lui Faraon. Şi când s-au terminat banii din ţara Egiptului şi din ţara lui Canaan, toţi egiptenii au venit la Iosif şi au spus: Dă-ne pâine, pentru ce să murim în faţa ta? Pentru că banii s-au terminat. Şi Iosif a spus: Daţi vitele voastre; şi vă voi da pentru vitele voastre, dacă banii s-au terminat. Şi au adus vitele lor la Iosif; şi Iosif le-a dat pâine în schimb pentru cai şi pentru turme şi pentru vitele cirezilor şi pentru măgari; şi i-a hrănit pe ei cu pâine pentru toate vitele lor în acel an. Când acel an s-a terminat, ei au venit la el în al doilea an şi i-au spus: Noi nu vom ascunde aceasta faţă de domnul nostru, cum că banii noştris-au terminat; domnul nostru are de asemenea cirezile noastre de vite; nu este nimic rămas înaintea domnului nostru decât trupurile noastre şi pământurile noastre; Pentru ce să murim înaintea ochilor tăi, deopotrivă noi şi ţara noastră? Cumpără-ne pe noi şi pământul nostru pentru pâine şi noi şi pământul nostru vom fi servitori lui Faraon; şi dă-ne sămânţă, ca noi să trăim şi să nu murim, ca ţara să nu fie pustiită. Şi Iosif a cumpărat toată ţara Egiptului pentru Faraon; fiindcă egiptenii au vândut, fiecare bărbat câmpul său, pentru că îi cuprinsese foametea; aşa că ţara a devenit a lui Faraon. Şi cât despre popor, i-a mutat în cetăţi de la un capăt al graniţelor Egiptului chiar până la celălalt capăt al lui. Numai pământul preoţilor nu l-a cumpărat; fiindcă preoţii aveau o porţie atribuită lor de Faraon şi mâncau porţia lor pe care Faraon le-a dat-o; din această cauză nu şi-au vândut pământurile. Atunci Iosif a spus poporului: Iată, v-am cumpărat astăzi pe voi şi pământul vostru pentru Faraon; iată, aici este sămânţă pentru voi şi veţi semăna pământul.” Geneza 47:13-23.

PAPALITATEA VA STĂPÂNI DIN NOU TOT PĂMÂNTUL

„Va intra de asemenea în ţara glorioasă şi multe ţări vor fi doborâte; dar aceştia vor scăpa din mâna lui: Edom şi Moab şi măreția copiilor lui Amon. Îşi va întinde mâna şi asupra ţărilor şi ţara Egiptului nu va scăpa. Ci va avea putere peste tezaurele din aur şi din argint şi peste toate lucrurile preţioase ale Egiptului şi libienii şi etiopienii vor fi la treptele lui.” Daniel 11:41-43.

„Şi înşală pe cei ce locuiesc pe pământ prin mijlocirea acelor miracole pe care ea

avea putere să le facă înaintea fiarei, spunând celor ce locuiesc pe pământ să facă o icoană fiarei care a avut rana de sabie şi trăia. Şi ea avea putere să dea viaţă icoanei fiarei, pentru

93

ca icoana fiarei deopotrivă să vorbească şi să facă să fie ucişi atâţia câţi nu se închină icoanei fiarei. Şi face pe toţi, deopotrivă mici şi mari şi bogaţi şi săraci şi liberi şi sclavi, să primească un semn pe mâna lor dreaptă, sau pe frunţile lor; Ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât cel ce avea semnul, sau numele fiarei, sau numărul numelui său. Aici este înţelepciunea. Cel ce are înţelegere să numere numărul fiarei; fiindcă este numărul unui om; şi numărul lui este: Şase sute şaizeci şi şase.” Apocalipsa 13:14-18.

94

Date post:	18-Oct-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	0 times
Download:	0 times

viitorulastazi.roviitorulastazi.ro/notite3.pdf · „Astfel spune DOMNUL, Împăratul lui Israel...

Documents