‘ARHEOLOGIA EXPERIMENTALĂ - METODĂ DE GENERARE ŞI TESTARE A IPOTEZELOR ARHEOLOGICE’, lucrările colocviului desfăşurat la Muzeul Judeţean Teleorman, Alexandria, 17 octombrie 2014

_____________ * Muzeul Judeţean Teleorman, str. 1848, nr.1, 140033, Alexandria, jud. Teleorman, România; pavelcmirea@yahoo.com Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman. Seria Arheologie 7, 2015: 179-191

ARHEOLOGIE EXPERIMENTALĂ LA MUZEUL JUDEŢEAN TELEORMAN - O EVALUARE

Pavel MIREA *

Abstract: This study presents some aspects of the experimental archaeology and connected activities performed at the Teleorman County Museum or as part of different projects associated with the museum since 2003. The testing of a method of water heating and boiling with so-called ‘cooking stones’ was the first experiment conducted as part of the ‘Southern Romania Archaeological Project’. Another project was a collaboration with a ceramic artist and attempted the reconstruction of graphite decoration methods on Gumelniţa Eneolithic pottery (2004 and 2005). A series of thematic workshops organized within the 'Museum Night' (2009 and 2010), ‘The otherwise Museum' (2012 and 2013), and the ‘Măgura-Past and Present’ (2012) projects explored the educational role of experimental archeology. Last but not least, the role of experimental archaeology has featured in temporary or permanent archaeological exhibitions. The aim is to provide visitors with a better understanding of prehistory.

Rezumat: Acest articol îşi propune să prezinte câteva aspecte legate de arheologia experimentală şi activităţi conexe desfăşurate la Muzeul Judeţean Teleorman sau în proiecte la care acesta a fost parte, începând cu anul 2003. Primul experiment – testarea unei metode de încălzit a apei cu aşa numitele ‘cooking stones’ – s-a derulat în cadrul ‘Southern Romania Archaeological Project’. Alt proiect a vizat colaborarea cu un artist plastic ceramist care a încercat reconstituirea modalităţilor de realizare a decorului cu grafit de pe ceramica eneolitică gumelniţeană (2004 şi 2005). Rolul educativ al arheologiei experimentale s-a concretizat printr-o serie de ateliere tematice organizate în cadrul proiectelor ‘Noaptea Muzeelor’ (2009 şi 2010), ‘Muzeul Altfel’ (2012 şi 2013) şi ‘Măgura-Past and Present’ (2012). Nu în ultimul rând, a fost subliniat rolul arheologiei experimentale în cadrul unor expoziţii arheologice, temporare sau permanente, cu scopul de a contribui la o mai bună înţelegere de către publicul vizitator a unor realităţi din preistorie.

Keywords: experimental archaeology; experiment; education; exhibition; Teleorman County Museum. Cuvinte cheie: arheologie experimentală; experiment; educaţie; expoziţie; Muzeul Judeţean Teleorman. Introducere Acest articol are la bază prezentarea susţinută în deschiderea colocviul Arheologia

experimentală – metodă de generare şi testare a ipotezelor arheologice, desfăşurat la Alexandria, la Muzeul Judeţean Teleorman, în data de 17 octombrie 2014.

Lucrările colocviului au abordat o serie de aspecte privind arheologia experimentală: metode, tehnici, analize şi abordări metodologice, tipurile de experimente tehnologice (prelucrarea diferitelor materii minerale şi animale), construcţiile de diverse tipuri (structuri şi locuinţe) şi evoluţia lor în timp, precum şi replicile de artefacte. Au răspuns invitaţiei de participare un număr de 11 cercetători, arheologi şi muzeografi afiliaţi la diferite muzee şi universităţi din România, fiind prezentate 9 comunicări şi un film dintr-o tabără de arheologie experimentală.

Contextul desfăşurării experimentelor arheologice Punctul de plecare a fost constituit de proiectul de cercetare intitulat Southern Romania

Archaeological Project (SRAP)1, o colaborare româno-britanică ce a vizat locuirile neo-eneolitice de pe valea Teleormanului, din zona Lăceni-Măgura-Vităneşti (Bailey, Andreescu şi Mills 1999; Bailey et al. 2001), proiect ce a atras colaboratori din diferite ţări, afiliaţi la diferite centre universitare. Printre aceştia, s-au aflat trei specialiştii ceramologi Abraham van As, Loe Jacobs (Leiden University) şi Laurens Thissen

Pavel MIREA 180

(TACB – Thissen Archaeological Ceramics Bureau, Amsterdam), care au realizat un prim experiment arheologic ce va fi prezentat, pe scurt, în rândurile de mai jos. Alte colaborări, dar şi apariţia unor oportunităţi pentru realizarea unor experimente în cadrul unor proiecte educaţionale precum şi anumite necesităţi privind realizarea unor construcţii şi amenajări, a realizării unor unelte, în cadrul expoziţiilor temporare sau permanente, au creionat trei niveluri de desfăşurare a arheologiei experimentale la Muzeul Judeţean Teleorman.

Nivelul experimental Experimentul cu aşa numitele ‘pietre pentru gătit’ – ‘cooking stones’ a vizat o practică ce a

fost verificată în cadrul unui experiment arheologic desfăşurat la Măgura, în 2004. Pentru a ‘găti’ în vase ceramice, vase de lemn sau recipiente confecţionate din piele de animale, se folosea încălzirea indirectă cu ajutorul unor pietre sau a unor obiecte de lut perforate, pentru a putea fi manipulate cu ajutorul unui băţ, preîncălzite în foc (Planşa I.1).

În sprijinul interpretării privind această modalitate de a încălzi apa şi prepara hrana prin fierbere vine o categorie specifică de vase, cele de dimensiuni mijlocii, realizate din pastă grosieră, aspră la pipăit, decorate cu impresiuni şi/sau barbotină. Vasele ce aparţin acestei categorii au forme globulare sau cu pereţii arcuiţi, cu baza discoidală, solidă, grosimi ale pereţilor de 8-17 mm (dar mai ales 9-10 mm) şi diametrul cuprins între 12-30 cm (predominant fiind cel cuprins între 12-20 cm).

În vederea realizării experimentului au fost modelate două asemenea vase, folosindu-se un lut local, amestecat cu pleavă şi nisip, ca degresanţi, ce au fost arse într-o groapă, la foc deschis, timp de peste şase ore, la o temperatură de aproximativ 750oC (van As, Jacobs şi Thissen 2005: 104-6).

În linii generale, experimentul a constat în următoarele: într-un vas de cca. 1,5 l, umplut cu apă, au fost puse pe rând câte două-trei ‘pietre pentru gătit’, cu diametrul de aproximativ 6 cm şi masa de 90 g. Apa a început să fiarbă în clocot după 25 de minute, fiind surprinzătoare cantitate de căldură ce putea fi acumulată. Dezavantajul acestei metode ar fi dat de necesitatea reîncălzirii pieselor şi a faptului că cineva trebuia să se ocupe permanent de această activitate (van As, Jacobs şi Thissen 2005: 107-8) (Planşa I.2). Încălzirea simultană a mai multor astfel de obiecte putea rezolva problema reluării ciclului de încălzire, respectiv fierbere al conţinutului vasului. Cantităţile mari de ‘pietre pentru gătit’ identificate în diferite contexte Starčevo-Criş I şi gradul lor relativ ridicat de fragmentare sugerează folosirea practicii preparării hranei prin încălzirea indirectă.

* * *

Un al doilea experiment arheologic desfăşurat, în parte, la Muzeul Judeţean Teleorman ca proiect al artistului plastic ceramist Cătălina Dănilă, a vizat reconstituirea modului de realizare a picturii cu grafit de pe vasele eneolitice gumelniţene. Ideea cercetării picturii cu grafit şi a experimentelor în legătură cu acesta a apărut în timpul participării artistului plastic la cercetările de pe tell-ul gumelniţean ‘Măgurice’, de la Vităneşti, judeţul Teleorman, în contextul în care nu exista o lucrare de sinteza privind ceramica neo-eneolitică grafitată, cu atât mai puţin cunoscându-se modul în care acel tip de decor unic, răspândit în aproape întreaga zonă a Balcanilor mai bine de un mileniu, fusese realizat.

Experimentul a vizat realizarea propriu-zisă a decorului (Planşa II.1, 2) şi arderea vaselor. Prima etapă, cea de laborator, a avut loc la Muzeul Naţional de Istorie a României, iar a doua la Vităneşti şi Alexandria, unde au fost construite patru cuptoare, primele două lângă tell-ul de la Vităneşti (mai 2004), celelalte două la Alexandria, în curtea muzeului (mai 2005) (Planşa II.3, 4).

Probele analizate au răspuns la unele întrebări referitoare la grafit, legate de modul de aplicare pe suprafaţa vasului, de modul de preparare a acesteia dar şi a calităţii prafului de grafit şi a substanţelor naturale cu care a fost amestecat, a tipului de ardere şi a tratării suprafeţei grafitate după ardere. Desfăşurarea întregului experiment precum şi rezultatele obţinute au fost detaliate într-un cuprinzător şi util studiu (Dănilă 2014).

Nivelul educaţional Plecând de la realizarea unui ‘Zone experimentale’ interactive din cadrul expoziţiei temporare

‘Omul şi uneltele sale în preistorie’, asupra căreia vom reveni la secţiunea dedicată nivelului expoziţional, s-a născut ideea realizării unor ateliere de arheologie experimentală destinate elevilor din clasele primare şi gimnaziale. Asemenea ateliere au avut loc în anii 2009 şi 2010 şi au vizat confecţionarea şi folosirea uneltelor de silex şi os, precum şi a obiectelor de podoabă din scoică. Au fost derulate cu ocazia importantului eveniment ce se desfăşoară la mijlocul lunii mai şi la Muzeul Judeţean Teleorman începând din anul 2008 – ‘Noaptea Muzeelor’. Momentul desfăşurării atelierelor a

Arheologie experimentală la Muzeul Judeţean Teleorman - o evaluare 181

fost ales înainte de vizitarea propriu-zisă a expoziţiilor şi a derulării programelor artistice care au însoţit manifestările.

Dacă în primul an nu s-a folosit o denumire propriu-zisă a atelierului ci doar termenul generic de ‘Atelier de arheologie experimentală’ (Planşa III.2), anul următor acesta a fost denumit ‘Arheologia experimentală – mod de investigare a preistoriei’. Acumularea de experienţă în lucrul cu publicul de vârstă şcolară, mai ales din ciclul primar, a condus la desfăşurarea în bune condiţii a atelierul. Receptivitatea şi interesul manifestat de copii au fost, de asemenea, atuuri importante. Un prim pas în desfăşurarea atelierelor a fost făcut prin prezentarea unor noţiuni generale despre arheologie, despre uneltele descoperite în decursul cercetărilor arheologice, despre anumite meşteşuguri practicate de populaţiile străvechi şi modul în care erau folosite aceste unelte. De asemenea s-a explicat ce înseamnă arheologia experimentală şi importanţa experimentelor în încercarea de a înţelege mai bine timpurile preistorice. Următorul pas a fost prezentarea unei truse cu unelte realizate de către arheologii de la muzeu dar şi a unor materii prime şi materiale cu care s-au desfăşurat experimentele propriu-zise (Planşa III.1).

* * *

Un alt moment în care au fost derulate ateliere de arheologie experimentală a fost marcat de programul educaţional de şcoală alternativă derulat în săptămâna premergătoare vacanţei de primăvară (aprilie) denumit ‘Şcoala Altfel’ sau ‘Să ştii mai multe, să fii mai bun’, care şi-a găsit şi la muzeu un corespondent sub denumirea ‘Muzeul Altfel’.

Primul asemenea atelier a avut loc în anul 2012, sub titlul ‘Micul vânător în preistorie’ şi s-a adresat elevilor din clasele I-VIII. Atelierul a cuprins două secţiuni practice, precedate de o prezentare teoretică generală. Astfel, prin intermediul imaginilor, elevii au fost familiarizaţi cu îndeletnicirea vânătorii în diferite epoci preistorice (paleolitic, mezolitic, neolitic), cu animalele vânate, cu tehnicile şi metodele utilizate de oameni pentru capturarea şi uciderea vânatului. Prima activitate practică a constat în confecţionarea, după modele, folosind numai materiale naturale (lemn, os, silex, corn, fibre de cânepă) a unor săgeţi pentru arc şi propulsor (Planşa IV.1). În cea de a doua activitate practică, elevii au tras cu arcul şi cu propulsorul asupra unei ţinte aflată într-un spaţiu deschis, respectiv curtea muzeului (Planşa IV.2). O parte dintre ustensilele folosite au fost confecţionate de personalul coordonator al atelierului (Torcică 2012: 26). Atelierul a atras un număr de aproape 100 de elevi.

Un al doilea atelier intitulat ‘Artă şi identitate în preistorie’ a avut loc în cadrul aceluiaşi program educaţional, în primăvara anului 2013, şi a avut ca grup ţintă tot pe acela al elevilor din clasele I-VIII, participarea fiind mai numeroasă decât la ediţia precedentă, fiind prezenţi peste 180 de elevi. În conceperea acestuia s-a încercat să se explice ce însemna identitatea atât în preistorie cât şi în perioada imediat următoare, mai precis în acea în care s-au format primelor state civilizate în Orientul Apropiat (Mesopotamia şi Egipt). La începutul activităţii, prin intermediul unei prezentări Power-Point, s-a făcut un scurt istoric a apariţiei şi dezvoltării pintanderelor şi a sigiliilor. Astfel, elevii au aflat detalii despre forma, decorul şi modul de utilizare al acestora, despre semnificaţia actului de a sigila. Înainte de începerea lucrul propriu-zis, au avut la dispoziţie, drept model, câteva tipuri de pintandere şi sigilii realizate coordonatorii atelierului, împreună cu două vase etnografice cu gura acoperită de o ţesătură ce a fost legată şi apoi sigilată. Pentru a-şi realiza propriile obiecte participanţii au avut la dispoziţie materiale diverse: lut, pastă modelatoare de culoare albă şi cărămizie, cretă şi ipsos. Au putut astfel să facă cunoştinţă cu obiectele în sine şi să observe modul lor de aplicare şi urma lăsată în materialul iniţial moale (Torcică 2013: 15-16) (Planşa V).

* * *

Nu în ultimul rând trebui amintit atelierul ‘Transformarea lutului: modelarea, decorarea şi arderea vaselor’, desfăşurat în anul 2010, împreună cu o serie de alte trei ateliere tematice, în cadrul proiectului ‘Măgura Past and Present’ (‘Măgura Trecut şi Prezent’)2 la Şcoala de Arte şi Meserii din comuna Măgura, jud. Teleorman (Mills 2011). Proiectul, ce a fost coordonat de artistul plastic ceramist Cătălina Dănilă şi a antrenat un număr de cca. 60 de elevi din clasele V-VII, a vizat familiarizarea acestora cu lutul, materie primă folosită pentru modelarea recipientelor ceramice încă din mileniul 6 î.Hr., aşa cum au demonstrat, de altfel, cercetările derulate în perioada 2001-2008 pe teritoriul comunei în cauză (Andreescu şi Mirea 2008). Etapele derulării atelierului au cuprins modelarea vaselor, decorarea şi arderea lor, totul fiind făcut prin respectarea unor tehnicii şi utilizarea unor materiale tradiţionale (Dănilă 2011; Dănilă şi Mills 2011) (Planşele VI.1, 2; VII.1). Foarte importantă a fost şi valorificarea expoziţională, vasele realizate de elevi fiind etalate în cadrul expoziţiei temporare a proiectului ce a fost organizată la muzeul din Alexandria în perioada noiembrie 2010 – aprilie 2011 (Planşa VII.2).

Pavel MIREA 182

Nivelul expoziţional Valorificarea expoziţională a unei categorii a patrimoniului deţinut de Muzeul Judeţean

Teleorman a avut ca finalitate, în anul 2008, o expoziţie temporară intitulată ‘Omul şi uneltele sale în preistorie’. Pe lângă categoriile de unelte expuse, realizate din materiale diverse, au fost arătate modalităţile în care, spre exemplu, erau fixate în mânere de lemn unelte de silex sau corn, prin aceste reconstituiri sugerându-se modul de folosire. Cu ajutorul unui dispozitiv reconstituit a fost arătat felul în care se practica, prin perforare, orificiul de fixare a cozii pentru topoarele din piatră şlefuită, întâlnite în eneolitic şi epoca bronzului. Tehnicile de confecţionare precum şi a modul de folosire al uneltelor a fost ilustrat şi cu ajutorul unor panouri explicative. Pe lângă acestea a fost realizată, în premieră la muzeul din Alexandria, o zonă experimentală într-un spaţiu special amenajat în care vizitatorii au putut desfăşura diferite activităţi precum: confecţionarea unor unelte de os (vârfuri, ascuţirea unor vârfuri), folosirea uneltelor de silex (curăţarea, tăierea sau ascuţirea unor bucăţi de lemn), confecţionarea unei fusaiole de lut (prin şlefuirea unor fragmente ceramice până la obţinerea unor rondele şi perforarea lor).

* * *

Prima sală din cadrul expoziţiei permanente de arheologie a Muzeului Judeţean, intitulată ‘Înapoi în timp – arheologie şi numismatică în judeţul Teleorman’ – sala dedicată epocii neolitice – a fost deschisă cu ocazia ‘Nopţii Muzeelor 2011’ (Mirea 2012). Dincolo de tematica abordată, de conceptul de renovare şi remodelare a spaţiului expoziţional, de varietatea şi bogăţia exponatelor etalate, de informaţiile despre perioada de timp la care se face referire, alte elemente au fost menite a introduce vizitatorul în atmosfera epocii, în primul rând cele două zone cu reconstituiri. Una dintre ele reprezintă locul de activitate al unui olar de la începutul mileniului 6 î.Hr. Ce-a de-a doua este o locuinţă semiadâncită, reprodusă la scara 1:2, de la jumătatea aceluiaşi mileniu. Astfel, prin intermediul primei zone, vizitatorii sunt familiarizaţi cu materiile prime folosite în realizarea vaselor ceramice, cu tehnica modelării, a decorării şi a arderii lor, dar şi cu o serie de unelte specifice (Planşa VIII.1). Cea de-a doua reconstituire înfăţişează un posibil model de locuinţă sau, mai precis, a unui sălaş temporar, cu o serie de obiecte de inventar precum diferite tipuri de vase ceramice, unelte de silex, piatră (râşniţă şi zdrobitor) şi os (un ac de cusut). Sunt prezentate, sugestiv, detalii constructive: stâlpii de lemn, acoperişul din trestie, legături şi împletituri din papură, dar şi câteva unelte de silex fixate în mânere de lemn (cuţite, răzuitoare, străpungătoare, o seceră) (Planşa VIII.2).

Şi sala dedicată epocii eneolitice a beneficiat de o reconstituire, mai precis de aceea a unei locuinţe gumelniţene cu două încăperi, ce urmează a fi dotate cu instalaţiile şi inventarul aferent (vatră şi cuptor, râşniţă încastrată în suport de lut, laviţe, război de ţesut, vase, unelte, arme şi alte obiecte), o parte dintre acestea fiind în curs de realizare3.

Concluzii Activităţile conexe arheologiei experimentale desfăşurate în ultimii 10 ani la Muzeul Judeţean

Teleorman au avut un rol important atât în planul cercetării propriu-zise, cât şi al activităţilor educaţionale şi valorificării expoziţionale.

Un punct forte al activităţilor a fost dat de atelierele de arheologie experimentală. Cel mai important aspect a fost dorinţa de participare a elevilor, de a încerca activităţi necunoscute dar atractive, ceea ce a constituit un succes garantat în desfăşurarea lor.

Desfăşurarea atelierelor experimentale nu a putut fi constantă, cauzele fiind multiple, de la personalul specializat insuficient sau angrenat în alte activităţi instituţionale, la lipsa spaţiilor adecvate sau la imposibilitatea de a le organiza mereu, de exemplu, în curtea muzeului. Se adaugă timpul insuficient şi imposibilitatea răspunderii la cerinţele relativ mari din partea potenţialilor participanţi, mai ales atunci când au fost părţi ale unor evenimente de tipul ‘Noaptea Muzeelor’ şi ‘Muzeul altfel’. De aici rezultă necesitatea unei reorientări şi desfăşurarea atelierelor de arheologie experimentală ca evenimente de sine stătătoare, de exemplu, în cadrul proiectului educaţional ‘Şcoala de Vară’, al cărei prime ediţii, pilot, a avut loc în a doua parte a lunii august – prima parte a lunii septembrie 2014. Antrenarea unor elevii mai mari în activitatea de voluntariat este, de asemenea, un aspect ce trebuie luat în mod serios în considerare.

În ceea ce priveşte latura expoziţională, arheologia experimentală şi-a găsit un rol important, iar reconstituirile arheologice au schimbat balanţa dintre latura descriptivă, dată de obiecte şi explicaţii, către cea interactivă, spre o mai bună înţelegere a unei străvechi epoci, a epocii neo-eneolitice.

Arheologie experimentală la Muzeul Judeţean Teleorman - o evaluare 183

Note

1. ‘Proiectului româno-britanic de cercetare pluridisciplinară a locuirii neo-eneolitice de pe valea Teleormanului’, aşa cum SRAP a fost denumit în varianta de limbă română, a avut la bază un acord de colaborare încheiat între Universitatea din Cardiff, Muzeul Naţional de Istorie a României şi Muzeul Judeţean Teleorman. A fost coordonat de către dr. Douglass W. Bailey, şeful Departamentului de Arheologie al Şcolii de Istorie şi Arheologie a Universităţii din Cardiff şi dr. Radian R. Andreescu, cercetător la Muzeul Naţional de Istorie a României. Proiectul a fost finanţat de către Academia Britanică, Universitatea din Cardiff şi Societatea Anticarilor Londonezi din partea britanică, respectiv Ministerul Culturii şi Consiliul Judeţean Teleorman din partea română. 2. Proiectul ‘Măgura Past and Present’ a fost parte a ‘Art-Landscape Transformations EC project 2007-4230’, derulat în cadrul Programului Cultura 2007-2013 de Universitatea din Cardiff, având ca partener local Muzeul Judeţean Teleorman şi a fost coordonat de către dr. Douglass W. Bailey şi Steve Mills, Şcoala de Istorie şi Arheologie a Universităţii din Cardiff. 3. Un studiu despre modul în care au fost realizate anumite reconstituiri legate de această locuinţă poate fi găsit la paginile 219-230 din prezentul volum.

Bibliografie

Andreescu, R. şi Mirea, P. (2008) ‘Teleorman Valley. The beginning of Neolithic in Southern Romania’, Proceedings of the International Colloquium: the Carpathian Basin and its role in the Neolithisation of the Balkan Peninsula - Acta Terrae Septemcastrensis VII pp: 57-76, Sibiu: University of Sibiu.

van As, A., Jacobs, L. and Thissen, L. (2005) ‘Arguments for and against stone coocking in early sixt millennium B.C. Southern Romania’, Leiden Journal of Pottery Studies 21: 103-110.

Bailey, D.W., Andreescu, R.R. şi Mills, S. (1999) Southern Romania Archaeological Project. Preliminary Report 1998, Cardiff: School of History and Archaeology, Cardiff University.

Bailey, D.W., Andreescu, R.R., Mills, S. şi Trick, S. (2001), Southern Romania Archaeological Project. Second Preliminary Report, Cardiff: School of History and Archaeology, Cardiff University.

Dănilă, C. (2011) ‘Why is my pot more beautiful than yours’, în S. Mills (ed.) Măgura Past and Present, pp. 119-35, Bucureşti: Ed. Renaissance.

─── (2014) ‘Pictura cu grafit - o abordare experimentală’, Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman. Seria Arheologie 6: 151-99.

Dănilă, C. şi Mills, S. (2011) ‘For pits’ sake’, în S. Mills (ed.) Măgura Past and Present, pp. 139-66, Bucureşti: Ed. Renaissance.

Mills, S. (ed.) Măgura Past and Present, Bucureşti: Ed. Renaissance. Mirea, P. (2012) ‘Înapoi în timp – arheologie şi numismatică în judeţul Teleorman – Sala Neoliticul’,

Muzeul Judeţean Teleorman, e-Buletin Semestrial de Informare I (1): 4, 5, http://www.muzeulteleorman.ro/files/eBuletin%202-2012.pdf [accesat 20.03.2015].

Torcică, I. (2012) ‘Proiectul Muzeul Altfel – Arheologie – Atelierul Micul vânător în preistorie’, Muzeul Judeţean Teleorman, e-Buletin Semestrial de Informare I (2): 26, http://www.muzeulteleorman.ro/files/eBuletin%202-2012.pdf [accesat 20.03.2015].

─── (2012) ‘Proiectul Muzeul Altfel – Atelier Arheologie – Artă şi identitate în preistorie’, Muzeul Judeţean Teleorman, e-Buletin Semestrial de Informare II, 2(4): 15-16, http://www.muzeulteleorman.ro/files/e-Buletin%202-2013.pdf [accesat 20.03.2015].

Pavel MIREA 184

1

2

Planşa I. ‘Pietre pentru gătit’ (1) şi modul de utilizare pentru încălzirea apei (2) (arhiva SRAP).

‘Cooking stones’ – clay-baked rings and balls (1) and how they were used (2) (SRAP archive).

Arheologie experimentală la Muzeul Judeţean Teleorman - o evaluare 185

1 2

3

4

Planşa II. Realizarea decorului prin aplicarea grafitului cu pensula (1) şi lustruirea după realizarea acestuia (2). Imagini generale ale cuptoarelor pentru ars ceramica, construite la Vităneşti (3) şi în curtea Muzeului Judeţean Teleorman (4) (după Dănilă 2014).

Applying graphite with a brush (1) and burnished and after decoration (2). General views of the pottery ovens built at Vităneşti (3) and in the backyard of the Teleorman County Museum (4) (after Dănilă 2014).

Pavel MIREA 186

1

2

Planşa III. Trusa cu unelte folosite în cadrul experimentelor arheologice (1). Atelierul de arheologie experimentală de la ‘Noaptea Muzeelor’, 2009 (2)

Tool-kit box used for archaeological experiments (1). Experimental archaeology workshop during the ‘Museum Night’, 2009 (2).

Arheologie experimentală la Muzeul Judeţean Teleorman - o evaluare 187

1

2

Planşa IV. Atelierul ‘Micul vânător în preistorie’, desfăşurat în cadrul proiectului educaţional ‘Muzeul Altfel’, 2012. Confecţionarea săgeţilor (1) şi folosirea arcului (2).

‘The little Hunter in Prehistory’ workshop performed during the ‘The otherwise Museum' educational project, 2012. Making arrows (1) and use of bow (2).

Pavel MIREA 188

1

2

Planşa V. Atelierul ‘Artă şi identitate în preistorie’, desfăşurat în cadrul proiectului educaţional ‘Muzeul Altfel’, 2013. Confecţionarea sigiliilor (1) şi pintanderelor (2).

‘Art and Identity in Prehistory’ workshop performed during the ‘The otherwise Museum' educational project, 2013. Cylindrical seals (1) and making pintanderas (2).

Arheologie experimentală la Muzeul Judeţean Teleorman - o evaluare 189

1

2

Planşa VI. Atelierul ‘Transformarea lutului’, 2010: modelarea (1) şi decorarea vaselor (2).

‘Transforming the Clay’ workshop, 2010: vessel modelling (1) and decoration (2).

Pavel MIREA 190

1

2

Planşa VII. Atelierul ‘Transformarea lutului’: arderea vaselor (1). Expunerea vaselor în cadrul expoziţiei temporară a proiectului ‘Măgura Trecut şi Prezent’ (2).

‘Transforming the Clay’ workshop, 2010: vessel firing (1). The vessels exhibit in the ‘Măgura Past and Present’ project temporary exhibition (2).

Arheologie experimentală la Muzeul Judeţean Teleorman - o evaluare 191

1

2

Planşa VIII. Reconstituiri în Sala Neoliticul din cadrul expoziţiei permanente de arheologie a Muzeului Judeţean Teleorman: zona de lucru a unui olar (1), locuinţă temporară semiadâncită (2).

Reconstructions in the Neolithic room, part of the Teleorman County Museum permanent archaeological exhibition: the working area of a potter (2) and temporary pit-hut dwelling (2).