a Padurii Prin Lucrari de Reimpadurire

Tema proiectului

Să se studieze condiţiile fizice şi fitogeografice din

unitatea de producţie VI Ibăneşti, Ocolul Silvic Dorohoi,

Direcţia Silvică Botoşani şi să se elaboreze proiectul de

execuţie al lucrărilor de intervenţie pe cale artificială de la

instalarea culturilor şi până la realizarea stării de masiv, din

unităţile de cultură forestieră situate în unitatrea de

producţie analizată.

1

Introducere

Pădurile de stejar sunt deosebit de importante din punct de vedere economic cât şi al protecţiei mediului. Având în vedere aceste considerente trebuie să li se acorde o binemeritată atenţie, urmărindu-se în continuu mărirea productivităţii lor, precum şi asigurarea la timp a regenerării, fapt care să permită obţinerea unor arborete cu o structură cât mai apropiata de cea naturală.

Dintre speciile forestiere care compun pădurile din ţara noastră - exceptând fagul, dominant prin proporţia lui de participare - gorunul (Querqus petraea-Line) şi stejarul pedunculat (Querqus robur-Line) sunt cele mai importante atât prin suprafaţa ocupată, cât mai ales prin valoarea lemnului produs.

În fondul forestier naţional, pădurile de stejar au avut şi continuă să aibă un loc deosebit de important. Ele ocupă în prezent 18,6% din suprafaţa totală a pădurilor ţării, iar ca volum de masă lemnoasă reprezintă aproape 14% din volumul total pe picior în compoziţia pădurilor de cvercinee gorunul şi stejarul reprezintă circa 72%.

Deşi nu sunt specii repede crescătoare, ele asigură totuşi producţii mari in condiţii favorabile de vegetaţie. Astfel, în arborete din clasa I-a de producţie stejarul realizează la după 100 de ani peste 1000 m3/ha iar gorunul peste 800 m3/ha chiar dacă producţia lor este în general mai scăzuta decât la alte specii, calitatea lemnului poate fi socotită,excepţională.

Cu toate că repartiţia pădurilor de stejar pe teritoriul ţării noastre este inegală, marea majoritate fiind localizată în partea de sud a ţării, stejarul şi gorunul sunt reprezentate şi în celelalte părţi ale ţării inclusiv şi în zona de nord a Moldovei.

Datorita gospodăririi neraţionale din trecut pădurile cu participarea stejarului au suferit cel mai mult. Lemnul de stejar fiind foarte căutat, iar pădurile cu aceste specii găsindu-se în locuri uşor accesibile, au fost secătuite prin exploatări neraţionale şi numeroasele delicte au generat atât scăderea productivităţii cât şi prin modificarea compoziţiei. În plus cu ocazia tăierilor de regenerare nu s-a asigurat instalarea seminţişului de stejar sau acesta n-a fost protejat împotriva serninţişului şi a lăstărişului mai viguros al speciilor de ajutor, ceea ce a condus la procesul de carpenizare din unitatea de producţie Ibăneşti.

Pădurile degradate şi cu productivitate scăzută din Ocolul Silvic Dorohoi, încadrate în clase inferioare de producţie, reprezintă aproximativ 40% din suprafaţa deţinută de acestea în unitatea de producţie VI Ibăneşti. Lucrările de refacere a compoziţiei arboretelor degradate sub aspect al compoziţiei au început în unitatea de producţie VI Ibăneşti în urmă cu 42 ani. Principiile trecerii de la regimul crângului la cel al codrului au constituit-o lucrările de conversiune directă atât prin îmbătrânire (regenerare naturală), iar unde aceasta nu a fost posibilă, s-a adoptat şi conversiune directă prin substituire (regenerare artificială). În consecinţă trecerea de la regimul crângului la cel al codrului, respectiv conversiunea s-a realizat prin regenerare mixtă.

2

Capitolul 1. Descrierea generală a unităţii de producţie

1.1. Localizarea geografică şi situaţia administrativă

Teritoriul unităţii de producţie VI Ibăneşti avînd suprafaţa de 2790 ha face parte din Ocolul silvic Dorohoi care este situat în nord-estul României, în spaţiul geografic cuprins între longitudinea de 26°03' şi 26°45' şi latitudinea de 47°45' şi 48°10'.

Figura 1. Harta Ocolului Silvic Dorohoi cu specificarea UP VI Ibăneşti

După regionarea din Geografia României volumul I (1983) spaţiul studiat ocupă partea de nord a unităţii fizico-geografice III H 21g, care reprezintă subunitatea „Dealurile Ibanestilor” în cadrul Podişului Sucevei, parte a Podişului Moldovei, la rândul lui component al marii unităţi pericarpatice geto-moldovene.

3

Figura 2. Principalele subunităţi de relief din Podişul Moldovei

Unitatea de producţie Ibăneşti este situată în partea de NV a oraşului Dorohoi la distanţa medie aproximativă de 20 km faţă de acesta, în regiunea colinelor mijlocii şi joase din bazinul Siretului şi Jijiei.

Din punct de vedere teritorial-administrativ, U.P. VI Ibăneşti este situat pe teritoriul a trei comune (Ibăneşti, Cristineşti, Pomârla) şi a oraşului Dorohoi. Vecinătăţile, limitele şi hotarele Unităţii de producţie VI Ibăneşti sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1. Vecinătăţi, limite, hotare

Puncte cardinale Vecinatati LimiteN UP VII SUHARAU SUHARĂUE UP VII CORDARENI DRUM NATIONAL DOROHOI-DARABANIS POMÂRLA DRUM JUDETEAN IBANESTI-POMARLAV UCRAINA FRONTIERA DE STAT

1.2. Geologie, litologieDin punct de vedere geologic, Podişul Moldovei din care face parte şi U.P. VI

Ibăneşti se suprapune, în cea mai mare parte peste Platforma Moldovenească, ce reprezintă partea de sud-vest, cea mai coborâtă, a Platformei Ruse. Fundamentul acestei platforme este alcătuit din şisturi cristaline precambriene cutate strâns în timpul huronianului şi străbătut de intruziuni vechi.

Formaţiunile existente fac parte din neogen. Cuvertura sedimentară neogenă dă unitatea morfologică a Podişului Moldovei, pe care se dezvoltă relieful actual. Aceasta este constituită din depozite sarmaţiene şi pliocen-villafranchiene fiind reprezentate prin straturi succesive de nisipuri, gresii şi calcare. Intercalat, sunt formă de fâşii orientate

4

vest-est apar depuneri de nisip şi pietriş de origine fluvio-deltaică, datorită retragerii mării la sfârşitul volhinianului (Dealul Măgura-Ibăneştilor, Dealul Culmea Bourului). Deasupra tuturor formaţiunilor arătate, pe cuhnile dealurilor apare frecvent o cuvertură de depuneri cuaternare loessoide.

În general roca de solificare de pe teritoriul studiat este puţin variată. Alături de depozitele leossoide, în depozitele de suprafaţă se mai remarcă marnele argiloase cu intercalaţii de nisipuri şi gresii. Ponderea ridicată a depozitelor constituite din materiale fine a favorizat procesul de pseudogleizare. Rocile de solificare, fiind slab consolidate au înlesnit dezvoltarea solurilor profunde total lipsite de schelet sau cu foarte puţin schelet. Doar pe substratele cu intercalaţii de marne, gresii şi nisipuri au luat naştere soluri mai acide şi cu oarecare schelet.

1.3.GeomorfologieRelieful unităţii de producţie VI Ibăneşti aşa cum se prezintă astăzi a început sa se

schiţeze încă din sarmaţian, de îndată ce apele ce îl acopereau se retrăgeau spre actualul bazin al Mării Negre. Devenit uscat din a doua parte a sarmaţianului, acest teritoriu a fost supus necontenit activităţii de modelare a factorilor interni sau geologici, reprezentaţi prin rocă, structură tectonică şt factorilor externi sau fizico-geografici, care înglobează elementele climatice, hidrografice şi biogeografice.

Pe fondul litologic al depozitelor sarmaţiene (constituite predominant din argile şi nisipuri cu unele intercalaţii de calcare şi gresii) şi al aranjamentului cvasiorizontal (uşoară înclinare NV- SE), s-a format un relief de dealuri şi coline.

Majoritatea dealurilor se prezintă ca platouri (cu înălţimea medie de 400 m), formate pe seama rocilor mai dure (calcare şi gresii). Uşoara înclinare spre SE şi intercalaţiile grezo - calcaroase au favorizat, sub acţiunea apelor curgătoare, apariţia de cueste. În partea de NE a Podişului Moldovei, în bazinul hidrografic al Jijiei, unde lipsesc gresiile şi calcarele, eroziunea a fost mult mai activă, conducând la un relief de dealuri şi coline domoale (150-200 m).

Reţeaua hidrografică care străbate Podişul Moldovenesc este drenată de râurile Siret şi Prut, văi asimetrice cu afluenţi scurţi pe stânga şi lungi pe dreapta, o consecinţă a nivelului de bază al Prutului, mai coborât cu 200 m. În lungul principalelor artere hidrografice, la baza unor denivelări mai accentuate sau în anumite sectoare cu aspect depresionar, au fost depuse cantităţi importante de materiale, care au dat naştere reliefului de acumulare.

Alături de activitatea modelatoare a reţelei hidrografice s-a desfăşurat şi cea a proceselor de versant. Toate platourile şi culmile interfluviale, multe cueste (formă de relief caracteristică structurii monoclinare, alcătuită dintr-un versant cu pantă lină care corespunde suprafeţei structurale şi un versant cu înclinare mare) cum sunt cele de la contactul Câmpiei Moldovei cu Podişul Central Moldovenesc şi Podişul Sucevei sunt opera modelării excesive de către procesele de pe versanţi.

Caracteristica de ansamblu a reliefului său o constituie aspectul vălurat, cu interfluvii colinare, deluroase sau sub formă de mici platforme joase, ale căror altitudini se repetă pe suprafeţe destul de întinse, lăsându-ne impresia că provin dintr-o suprafaţă unică ce a fost fragmentată de văile râurilor. Aceste forme au contururi domoale, având o coastă mai abruptă în partea lor de nord-vest, ca şi văi largi, cu versanţi modelaţi de alunecări sau scrijeliţi de eroziunea torenţială, imprimă reliefului regiunii un aspect

5

estompat, monoton, îmbătrânit parcă înainte de vreme.Relieful zonei analizate este rezultatul eroziunii şi denudaţiei selective, pe bază de

rocă şi are o origine structuralo-sculpturală.Depozitele geologice din care este sculptat relieful regiunii, sunt alcătuite dintr-o

alternanţă de argile, argile-nisipoase şi nisipuri, în care se găsesc mai multe nivele de gresii şi calcare oolitice.

Larga răspândire a argilelor şi marnelor sarmatice a condiţionat dezvoltarea reliefului sculptural cu interfluvii uşor convexe sau teşite şi versanţi frecvent modelaţi de spălarea areoleră, de eroziunea organismelor torenţiale şi deplasările de teren (tabelul 2).

Tabelul 2. Repartiţia U.P.VI Ibăneşti pe categorii de altitudine, pantă şi expoziţieCategorie Suprafata

Altitudine (m)

150-200 3201-250 10251-300 27301-350 45351-400 15

Pantă (º)

1-15 8416-25 6>25 0

platou 10

Expoziţieînsorită 47

parţial însorită 25umbrită 28

Morfometric, relieful este caracterizat prin altitudini absolute medii de 100- 250 m, dar diferenţiate de la NV la SE. Astfel, valorile cele mai mari ale altitudinilor absolute medii se găsesc în bazinul superior al râurilor Başeu şi Jijia (150-200m) iar cele mai mici la confluenţa acestora cu Prutul (<100 m).

6

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

ha

150-200 201-250 251-300 301-350 351-400

altitudine

Figura 3. Repartiţia suprafeţei pe categorii de altitudine

Energia reliefului are valori maxime de 100-150 şi medii de 50-70 m. Valorile declivităţilor sunt foarte mici la nivelul şesurilor principale, mici la nivelul interfluviilor şi cu valori de 5-10° pentru majoritatea versanţilor, excepţie fac versanţii front de cuestă care au declivitaţi de 10-20° (figura 4)

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

ha

1-15 16-25 >25 platou

panta

Figura 4. Repartiţia suprafeţei pe categorii de pantă

Orientarea paralelă cu Carpaţii şi dezvoltarea liniilor orohidrografice pe direcţia nord-sud, succesiunea depozitelor pe aceeaşi direcţie, în ordinea vârstei lor şi eroziunea pe bazine hidrografice sunt factorii principali care condiţionează evoluţia reliefului

7

Podişului Moldovei. Trăsătura specifică a reliefului din această zonă, este definită de o succesiune de culmi orientate de la nord-vest spre sud-est, despărţite de văi largi consecvente, caracterizate prin energie de relief de peste 20c. Înclinarea generală a culmilor imprimă reliefului şi caracterul monoclinal, care pune în evidenţă catena dealurilor din stânga Siretului. În lungul Culmii Siretului se succed sectoare mai înalte (masive deluroase ce se menţin încă împădurite), care depăşesc 400 m, sectoare mai joase împânzite de sate şi căi de comunicaţie. Sectorul înalt din nord este reprezentat de Masivul Bour (472 m) şi Coasta Ibăneştilor (385 m) care se prelungeşte spre est ca un pinten cu povârnişul mai accentuat spre Valea Prutului şi cu o pantă mai lină către bazinul Jijiei. La sud de Masivul Bour relieful scade sub altitudinea de 300 m. Urmează un şir de masive înalte care se prelungeşte până la sud-est de Vârful-Câmpului unde este întrerupt de şeaua Bucecii.

În stânga Siretului dealurile înalte sunt delimitate clar prin abrupturi puternice de relieful colinar mai jos al Câmpiei Moldovei. Linia de contact este marcată de un şirag de localităţi: Suharău, Cristineşti, Ibăneşti, Pomârla, Hilişeu-Horia, Şendriceni, Dorohoi, Văculeşti, Brăieşti, Leorda.

Caracterul general al pantelor este moderat, panta predominantă este circa 10°, expoziţia generală este sud-vestică şi sud-estică, adică parţial însorită (figura 5).

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

ha

însorită parţial însorită umbrită

expoziţie

Figura 5. Repartiţia suprafţei pe tipuri de expoziţie

1.4. Hidrografie, hidrologieDupă Monografia geografică a R.P.R. (1960), teritoriul U.P. VI Ibăneşti se

încadrează în "zona VIII S1 P1 C, cea a Podişului Moldovei, respectiv în zona pericarpatică estică, cu alimentare subterană foarte ridicată (40% din scurgerea medie)", având următoarele caracteristici:

iarna scurgerea este cea mai redusă din tot timpul anului, din cauza epuizării apelor subterane, a regimului hidrologic de tip continental;

primăvara apele formează uşoare viituri de scurtă durată; vara (mai ales în iunie) şi toamna este dominantă alimentarea pluvială

superficială (ploi intense de scurtă durată).Din punct de vedere hidrografic, toate râurile luate în observaţie se cuprind în

8

bazinul drept al Prutului, artera principală care colectează toate râurile ce drenează nord-estul Moldovei.

Aşezarea geografică a regiunii influenţează regimul hidrologic. Fiind situat în nord-estul ţării, influenţele atlantice şi mediteraneene sunt mai atenuate în această regiune, în schimb sunt mai accentuate cele de origine est-europeană. Rezultă prin aceasta un climat continental de nuanţă excesivă, cu variaţii mari în mersul temperaturii şi cu precipitaţii mai reduse, din care cea mai mare parte cad în anotimpul cald. în consecinţă, aici volumul scurgerii lichide va fi mai mic, turbiditatea mai ridicată iar regimul de îngheţ mai stabil, cu o durată a fenomenelor de iarnă mai mare decât a sistemelor hidrografice similare situate mai la vest şi sud-vest (M. Patazică, 1974).

Unitatea hidro-geologică a Podişului Moldovei este săracă în ape de calitate. Climatul continental excesiv din această parte, în care evaporaţia consumă o mare parte din precipitaţii, apoi caracterul impermeabil al rocilor sarmaţiene, caracterul torenţial al precipitaţiilor alături de înclinarea versanţilor şi fragmentarea reliefului sunt condiţii nefavorabile pentru acumularea unor rezerve importante de ape subterane. La aceasta se adaugă şi prezenţa sărurilor solubile, în compoziţia depozitelor sarmaţiene şi a luturilor loessoide cuaternare, care produc o mineralizare puternică a apelor subterane pe cea mai mare parte a teritoriului (M. Pantazică, 1974).

Râurile analizate se încadrează în grupa de est, fiind cuprinse în sistemul hidrografic Prut. Având în vedere clasificările făcute sistemelor hidrografice, după modul de asociere a afluenţilor, pentru teritoriul ţării noastre de către T. Morariu 1962 considerăm că râurile analizate se încadrează în sisteme de tip detritic. În majoritatea cazurilor confluenţele se fac în unghi ascuţit, orientat în sensul de curgere al râului principal.

În majoritatea cazurilor, cursurile de apă au un traseu sinuos mai slab în cursul superior şi mai accentuat în cursul mijlociu şi inferior, în raport cu valoarea pantelor.

Principalele sisteme hidrografice care drenează partea de nord-est a ţării, şi îndeosebi bazinul superior al Jijiei-Başeului, izvorăsc în cea mai mare parte din dealurile înalte situate în estul Podişului Sucevei şi nordul Podişului Central Moldovenesc şi sunt colectate de râul Prut.

O caracteristică a râurilor din bazinul Başeului este mulţimea iazurilor a căror construire a fost determinată de necesitatea asigurării rezervelor de apă pentru diverse utilizări (irigaţii, pescuit).

După normele de clasificare propuse de M.I. Lvovici şi I. Ujvari (1957) pentru sursele de suprafaţă, râurile din nord-estul Moldovei se cuprind din punct de vedere al alimentării de suprafaţă în tipul pluvio-nival, conform căruia perioada apelor mari se produce în februarie-martie şi este mai bine reprezentată în regimul scurgerii deoarece precipitaţiile sub formă de zăpezi sunt mai bogate comparativ cu alte zone mai sudice.

În concluzie, se precizează faptul că după caracterul scurgerii, reţeaua hidrografică analizată prezintă trei aspecte:

scurgere permanentă au râurile care se dezvoltă în limitele Podişului Sucevei (Volovăţul, Ibăneasa), cât şi restul afluenţilor de ordinul I ai Prutului de pe dreapta şi ai Jijiei de pe stânga, pe anumite sectoare. Curgerea permanentă este asigurată de apele subterane de stratificaţie ale dealurilor înalte din Podişul Moldovenesc. În anotimpurile secetoase, când alimentarea de suprafaţă lipseşte complet, râurile menţin permanent un firicel de apă, cu un debit foarte redus.

9

scurgere intermitentă au toate râurile cu direcţia nord - sud, care se dezvoltă pe versanţi de tip cuestă în condiţiile climatului continental excesiv caracteristic pentru extremitatea nord-estică a României, pe aceşti versanţi puternic înclinaţi, apele subterane sunt foarte firave. Există scurgere numai în perioadele cu alimentare superficială abundentă (la topirea zăpezilor şi în timpul ploilor torenţiale);

scurgerea semipermanenta este determinată de caracterul semipermanent al stratelor acvifere subterane.

1.5. Date climaticeEvoluţia factorilor climatici a fost analizata pe baza deteîor înregistrate la staţiile

meteorologice şi punctele pluviometrice din localităţile: Dorohoi (197 m altitudine), Botoşani (173 m).

La Dorohoi prima staţie meteorologică a fost înfiinţată în 1 decembrie 1893, funcţionând până în anul 1999 când s-a transformat în punct pluviometric. Prin transpunerea grafică a datelor s-a observat că la începutul anilor '80 apare o fractură a curbelor medii anuale, ceea ce a condus la separarea a două macroperioade: 1931-1980 şi 1980-1996.

Datele folosite sunt cele înregistrate între anii 1931-1996 la staţia Dorohoi şi 1997-2006 la staţia Botoşani. După raionarea climatică (Monografia geografică a R.P.R., 1960), teritoriul studiat se încadrează în "ţinutul podişului împădurit al Moldovei (II B p 1) depresiunea Jijiei, caracteristic climatului continental de dealuri cu păduri de fag şi gorun".

După clasificarea Koppen suprafaţa studiată face parte din provincia climatică Dfbx. Termenii din formulă au următoarea semnificaţie:

D = temperatura lunii celei mai reci este sub 3°C, iar în luna cea mai calda mai mare de 10°C ;

f = permanent umed ; b = temperatura în cea mai caldă lună mai mică de 22°C, iar în cel puţin 4 luni

temperaturi mai mari de 10°C ; x = maximul de precipitaţii la începutul verii.

1.5.1. Regimul termic Variaţia temperaturilor medii multianuale este prezentată comparativ pentru

staţiile meteo Dorohoi şi Botoşani (tabelul 3).Din analiza tabelului 3 şi a figurii 6 se constată că temperatura medie anuală la

Dorohoi a fost de 8,3°C pentru prima macroperioadă (1931-1980) şi s-a ridicat la 8,8°C în a doua macroperioadă (1980-1996). La Botoşani temperatura medie anuală este de 9,7°C (1997-2006).

Regimul anual al temperaturii aerului la Dorohoi se caracterizează printr-un maxim în iulie, 19,7°C şi respectiv 19,9 °C pentru prima şi respectiv a doua perioadă şi un minim în ianuarie de -4,4°C şi respectiv -2,2°C pentru prima şi respectiv a doua perioadă. La Botoşani, maximul temperaturii aerului se înregistrează tot în luna iulie cu 21,4°C iar temperatura minimă se înregistrează in ianuarie (-1,9°C)

10

Figura 6. Temperaturi medii lunare

-10

-5

0

5

10

15

20

25

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Lunile

grade C

DOROHOI (1931-1980) DOROHOI (1980-1996) BOTOŞANI (1996-2006)

Temperaturile extreme absolute au valori mai mari. Temperatura cea mai ridicată la Dorohoi a fost de 38°C, iar temperatura cea mai coborâtă înregistrată a fost de -32,5°C.

Amplitudinea maximă este deci de 70°C, ceea ce subliniază încă o dată caracterul excesiv al climatului temperat continental din această zonă. Cu toate că cele mai mari călduri se înregistrează în zilele de vară, în unii ani acestea s-au înregistrat şi la sfârşitul primăverii sau începutul toamnei. Zilele cele mai friguroase se înregistrează în timpul iernii, totuşi, în unii ani poate să apară şi la începutul primăverii sau sfârşitul toamnei.

Aceste manifestări atipice reprezintă un aspect negativ al regimului termic, care este amplificat de salturile mari de temperatură la intervale mici în cadrul aceleiaşi luni şi chiar in cadrul aceleiaşi zile.

Tabelul 3. Temperatura medie pe anotimpuri (°C)

Ani / Anotimpuri

Iarna Primavara Vara Toamna

1931-1980 -3,0 8.4 18.9 8.9

1980-1996 -1.9 8.9 19.1 9,0

1996-2006 -0.9 10.2 20.4 9.25

Tabelul 4 Variaţia temperaturii de la un anotimp la altul (°C)Ani /

AnotimpuriIarna Primavara Vara Toamna

Primavara Vara Toamna Iarna

1931-1980 11.4 10.5 10 11.9

1980-1996 10.8 10.2 10.1 10.9

1996-2006 11.1 10.2 11.2 10.1

Calculând variaţiile de temperatură de la un anotimp la altul (tabelul 5) se

11

constată că cel mai mare salt este de la toamnă la iarnă, iar cel mai mic de la primăvară la vară.

Iarna, cele mai coborâte valori sunt caracteristice, în general zonelor depresionare şi văilor adânci unde formele de relief favorizează răcirea aerului prin radiaţii nocturne. Spre aceste zone coboară, de pe dealurile înalte din jur, un aer rece şi dens care, prin staţionare, se supraîncălzeşte. Dintre iernile deosebit de reci, amintim anii 1953 - 1954, 1962 - 1963, 1963 - 1964, 1966 - 1967, 1968 - 1969, 1984 - 1985, temperatura medie a iernii înregistrând scăderi de 10 - 13°C.

Primăvara, prin creşterea radiaţiei solare, temperatura medie a aerului oscilează. Temperatura medie a primăverii este cu aproape 12°C mai ridicată, în comparaţie cu anotimpul precedent.

Vara, faţă de anotimpul anterior, temperatura medie creşte cu aproape 11°C. Modificarea gradului de nebulozitate şi în general, a stărilor de vreme din timpul verii, determină, în profil multianual, variaţia temperaturii medii a anotimpului. Astfel, gradul de nebulozitate ridicat, prin succedarea mai multor fronturi atmosferice, a împiedicatîncălzirea normală a aerului în anii 1949, 1955, 1965, 1969, 1974, 1982, 1987.

Toamna, din punct de vedere termic, este apropiată primăverii, fiind mai calda cu 1,5°C şi mai rece decât vara cu peste 10°C.

Temperaturile medii lunare din fiecare an au prezentat variaţii mari. Cea mai mică medie lunară s-a înregistrat în luna ianuarie, dar nu a coborât niciodată sub -12,9°C; cea mai mare medie lunară s-a înregistrat în luna iulie, nedepăşind însă valoarea de 24°C.

Tabelul 5. Data medie şi extremă a primului şi ultimului îngheţDurata medie a intervalului fără îngheţ

STAŢIA

DATE MEDIIDURATA MEDIE ÎN

ZILE A PERIOADEI

FĂRĂ ÎNGHEŢ

PRIMUL ÎNGHEŢ ULTIMUL ÎNGHEŢ

PR

IMU

L

ÎNG

HE

Ţ

UL

TIM

UL

ÎN

GH

EŢ

CE

L M

AI

TIM

PU

RIU

CE

L M

AI

TÎR

ZIU

CE

L M

AI

TIM

PU

RIU

CE

L M

AI

TÎR

ZIU

DOROHOI (1931-1996)

10.1 15.4 178 17.9 5.11 4.4 22.5

BOTOŞANI (1955-2006)

16.1 13.4 184 17.9 29.11 21.3 21.5

Data primului îngheţ variază la Dorohoi între 17 septembrie şi 5 noiembrie iar cea a ultimului îngheţ între 4 aprilie şi 22 mai. Durata absolută a zilelor fără îngheţ este de mai puţin de 4 luni (22 mai - 17 septembrie), durata medie bioactivă este de 117 zile.

- Durata medie a perioadei bioactive este de 270 zile (1 martie - 1 decembrie).- Durata medie a perioadei de vegetaţie este 180 zile (15 aprilie - 15 octombrie).Atât temperatura medie anuală cât şi durata medie a perioadei de vegetaţie (180

zile) arată clar faptul că sunt evoluţii termice previzibile pentru stejar şi gorun. Suma temperaturilor liniare negative (-90°C) indică faptul că zona este cu mult în afara ariei climatice favorabile pentru speciile de stejari termofili, cer şi gârniţă (C. Roşu, 1980).

Aşadar, din punct de vedere al zonalităţii termodinamice teritoriul studiat se încadrează în etajul cvercetelor şi şleaurilor de deal.

În concluzie, comparând macroperioadele analizate se constată o tendinţă clară de creştere a temperaturii aerului datorată atât influenţelor locale (defrişarea pădurilor,

12

creşterea populaţiei localităţilor) dar mai ales cauzelor globale care au provocat şi tendinţa de încălzire a climei Europei, cu toate consecinţele sale negative asupra tuturor biocenozelor între care şi asupra celei forestiere.

Durata de strălucire a Soarelui (radiaţia solară)Durata de strălucire a Soarelui este un factor climatogen important care ajută la

dezvoltarea plantelor, este în acelaşi timp şi un element de bază, care alături de celelalte elemente climatogene ajută la caracterizarea climei locale.

Radiaţia solară globală (totală) este diferită pe teritoriul României, datorită desfăşurării teritoriului pe mai multe grade de latitudine, a duratei de strălucire a Soarelui şi a particularităţilor locale ale cadrului natural. Creşterea radiaţiei solare totale are loc de la nord spre sud. Circulaţia maselor de aer determină, în funcţie de caracteristicile lor termohidrice, de la an la an, variaţii importante în suma radiaţiei solare totale (V. Băcăuanu, 1980).

Chiar dacă înregistrările de la staţia Dorohoi nu s-au făcut în acelaşi loc şi continuu, s-au obţinut date care au fost prezentate în tabelul care urmează:

Tabelul 6. Durata de strălucire a Soarelui

LUNA I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AN

DURATA EFECTIVA (ore)

66.1 73.8 114.8 164.8 219.9 251.4 266.9 255.8 188 134.1 66.7 50.8 1853.1

DURATA POSIBILĂ (ore)

275.1 285.8 368.2 408.5 468.7 477.7 435.5 442.8 378.2 337.5 280.5 262.7 4469.5

DURATA EFECTIV CORESPUNZĂTOARE

UNEI ZILE2.1 2.6 3.7 5.5 7.1 8.4 8.6 8.2 6.2 4.3 2.2 1.6 5.1

Media anuală a duratei efective de strălucire a soarelui pentru zona analizată este de 1853,1 ore, ceea ce reprezintă 41% din durata posibilă (4469,5 ore).

Regimul mediu anual prezintă un mers regulat, cu o durată maximă în luna iulie (266,9 ore) şi una minimă în luna decembrie (50,8 ore). Lunile cu cea mai lungă durată de strălucire a soarelui sunt cele de vară, în timpul solstiţiului, când radiaţia solară este mai intensă şi când predomină aici masele de aer puternic încălzite şi continentalizate.

Cea mai mică durată coincide cu luna solstiţiului de iarnă (decembrie) când predomină zilele scurte, cu cer acoperit şi ceţuri frecvente. Acest regim are valori diferite de la un an la altul şi chiar între lunile vecine ale aceluiaşi an.

Pe anotimpuri, durata cea mai mare de strălucire a Soarelui este vara, cu 774,1 ore (42%) din totalul anual, după care urmează în ordine primăvara cu 499,5 ore (26%), toamna cu 388,8 ore (21%) şi iarna cu 190,7 ore. Durata de strălucire a Soarelui este de 4 ori mai mare în timpul verii faţă de cea din timpul iernii şi de peste 2 ori mai mare faţă de cea din timpul primăverii.

Durata de strălucire a Soarelui, prin maximul realizat în iulie şi prin cumulul realizat în perioada solstiţiului de vară, poate influenţa negativ vegetaţia forestieră şi în special plantulele aflate în primele sezoane de vegetaţie, producându-se pagube însemnate prin efectul insolaţiei generate în aer şi mai ales prin insolaţia de la nivelul solului. Totodată, acest element climatic are şi un rol benefic în realizarea metabolismului vegetal.

13

1.5.2. Regimul pluviometricVariaţia precipitaţiilor medii lunare şi anuale este prezentată comparativ în tabelul 8.

Tabelul 7. Precipitaţii medii lunare şi anuale (mm)MEDIA

MULTIANUALA / STAŢIA METEO

LUNAAN


DOROHOI (1931-1980)

24.4 21 27.7 42.3 61.4 88.5 74.4 61.7 43.5 36.4 35.4 25.6 542.2

DOROHOI (1980-1996)

18.8 18 22.9 45.7 66.5 73.4 68.7 58.7 39.6 20.9 28.9 25.2 487.3

BOTOŞANI (1996-2006)

17.6 16.4 27.7 55.9 54.8 76.2 87.3 52.2 57 36.2 38.3 24.7 544.3

Figura 7. Regimul precipitaţiilor atmosferice

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100


Lunile anului

mm

DOROHOI (1931-1980) DOROHOI (1980-1996) BOTOŞANI (1996-2006)

Poziţia geografică a făcut ca zona analizată să se înscrie printre regiunile de dealuri cu valori medii de precipitaţii atmosferice.

Regimul pluviometric anual (tabelul 8; grafic 7) ne arată că cele mai însemnate cantităţi de precipitaţii cad la Dorohoi şi Botoşani în luna iunie (88,5 mm) şi luna august 87,3 mm), iar cele mai puţine precipitaţii cad în luna februarie 18 mm la Dorohoi, 16,4 mm la Botoşani.

Cele mai multe precipitaţii, peste 67% din cantitatea anuală, cad spre sfârşitul primăverii şi în timpul verii, iar în perioada rece a anului (octombrie-martie) cad mai puţine precipitaţii. Cantitatea de precipitaţii căzută în lunile de primăvară este mai mare decât cea căzută în lunile de toamnă. Cu toate acestea, toamna umezeala din sol se menţine mai mult deoarece temperatura aerului este în scădere iar mişcarea aerului mai scăzută.

14

Lunile cu cele mai numeroase zile cu zăpadă sunt decembrie, ianuarie şi februarie. Poziţia latitudinală nordică, particularităţile dinamicii generale ale atmosferei din sud-estul Europei cât şi caracteristicile fizico-geografice ale teritoriului studiat favorizează producerea ninsorilor şi în lunile de primăvară ca şi în cele de toamnă. Astfel, luna martie, lună de primăvară are aproape acelaşi număr de zile cu ninsoare ca şi decembrie, ceea ce dovedeşte că primăverile sunt reci, iarna prelungindu-se practic până la sfârşitul lunii martie.

Zăpada acoperă solul în lunile de iarnă într-o proporţie de peste 2/3 din totalul zilelor de iarnă cu un strat suficient de gros pentru a proteja culturile. Sunt puţini anii când solul a rămas neacoperit de zăpadă provocând îngheţarea solului şi degerarea culturilor de toamnă.

1.5.3. Umiditatea relativă a aeruluiUmiditatea relativă a aerului se prezintă în tabelul 8.

Tabelul 8. Umiditatea relativă a aerului

Umiditatea relativă

LunaAnI II III IV V VI VII VII

IIX X XI XII

Dorohoi (%) 83 82 78 67 65 68 68 68 70 76 82 85 74

Regimul anual al umidităţii relative a aerului prezintă un maxim în luna decembrie (85%) şi un minim în luna mai (65%), începând cu luna ianuarie valorile umidităţii relative descresc până în luna mai, cresc în lunile de vară şi toamnă, ating valoarea maximă iarna, în luna decembrie. Umiditatea relativă mai mare din lunile de vară (68%), faţă de luna mai (65%) este cauzată de prezenţa precipitaţiilor mai multe din aceste luni, ca şi evapotranspiraţia foarte activă (figura 8)

15

Figura 8. Umiditatea relativa a aerului la Dorohoi

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90


Lunile anului

%

Se constată că în lunile de iarnă umiditatea relativă prezintă valoarea cea mai mare, iar vara pe cea mai mică. Această situaţie este normală deoarece umiditatea relativă este într-un raport invers proporţională cu temperatura aerului.

Trecerile de la iarnă la primăvară şi de la vară la toamnă se fac brusc. În această perioadă există şi variaţii bruşte de temperatură.

Din analiza datelor prezentate mai sus (fig. 8) rezultă ca umiditatea relativă a aerului prezintă un grad apropiat de optimul de favorabilitate pentru speciile principale de bază, cu unele perioade în lunile aprilie şi august când umiditatea relativă coboară destul de mult sub optim.

Umiditatea relativă a aerului reflectă variaţia temperaturii, a precipitaţiilor şi a evapotranspiraţiei şi prin valorile sale ridicate influenţează favorabil dezvoltarea vegetaţiei forestiere, reprezentând un factor stabilizator în momentele de variaţie bruscă a temperaturii şi precipitaţiilor.

L5.4. Regimul eolianDinamica maselor de aer din teritoriul aflat în studiu este determinată de acţiunea

principalilor factori de deasupra Europei. Vânturile mai frecvente apar din direcţiile NV şi SE.

Vântul de NV are valoarea anuală de 24,8 % la Dorohoi şi 24,6 % la Botoşani, vând mare frecvenţă în toate lunile, exceptând doar luna noiembrie, când este întrecut de vântul de SE. Se observă o intensificare a frecvenţei în lunile mai, iunie şi iulie, adică la sfârşitul primăverii şi începutul verii. îşi are izvorul în aerul temperat maritim dinNV şi V Europei, aducând mase de aer umed. Are frecvenţă maximă vara, când cad şi cele mai multe precipitaţii ("muson" de vară al României), iar frecvenţa minimă este iarna. Bate cu viteza cea mai mare 3,4 m/s la Dorohoi şi 3,8 m/s la Botoşani (tabelul 10)

16

Tabelul 9. Regimul eolian

Staţia meteoPuncte cardinale

CalmN NE E SE S SV V NV

Dorohoi (1931-1996)

Viteza m/s 2,8 1,8 1,1 2,7 1,7 2,4 1,8 3,4 -

Frecvenţa %

7,0 6,4 1.7 4,6 4,3 4,3 2,124,8

28,1

Botoşani (1996-2006)

Viteza m/s 2,3 1,8 1,2 2,8 1,6 2,2 1,8 3,8 -

Frecvenţa %

10,7 6,4 1,7 18,7 4,3 4,3 2,123,6

28,1

Vântul de N are o frecvenţă anuală mai redusă (7% la staţia meteorologică Dorohoi şi 10,7% la staţia Botoşani), fiind prezent în toate anotimpurile, dar mai ales primăvara şi vara (mai, iunie şi iulie). Îşi are originea în anticiclonul nord-european şi aduce spre sud aer de origine arctică.

Vântul de SE este mai prezent primăvara, având o frevenţă de 4,6% la Dorohoi şi 18,7% la Botoşani. Provine din masele de aer tropical continental;

Vântul de S este frecvent în toate anotimpurile, fiind mai prezent primăvara şi toamna. Provine din masele de aer ce se deplasează din vestul şi sud-vestul Europei spre aria ciclonară ce se formează vara în sud-estul continentului nostru, aduc aer cald şi umed. Are cea mai mică frecvenţă, 4,3%.

Vântul de NE şi cel de E au valori mici anuale, cât şi anotimpuale şi lunare. Vântul de NE este mai frecvent la începutul primăverii. Vântul de E provine din masa de aer temperat continental euro-asiatic. Aerul adus de el este uscat şi rece în timpul iernii, uscat şi cald vara. Deşi are o frecvenţă redusa, are urmări nefavorabile asupra plantelor. "Părerea că vânturile de E şi NE ar avea o frecvenţă mai mare se bazează totuşi pe un adevăr climatic şi anume pe acela că sunt extrem de defavorabile vegetaţiei din cauză că iarna suflă cu o viteză mare, aducând mase de aer cu temperaturi foarte scăzute producând troieniri şi îngheţul culturilor, iar vara, de asemenea, au o viteză mare şi transportă mase de aer continentale, uscate, fierbinţi, uneori cantităţi mari de praf tocmai de dincolo de Marea Caspică, ori din stepa calmucă" . ( Giugiuman I.)

17

1.5.5. Sinteză climaticăAşezarea în nord-estul ţării creează zonei analizate condiţii cu totul specifice de

climă. Carpaţii nu mai constituie în această zonă un obstacol în calea curenţilor atmosferici de nord-est şi nord, ei opresc însă influenţele meridionale propagate dinspre

18

sud-vest, de unde nuanţa răcoroasă a climei, cu ierni prelungite şi cu mai rare deficite de precipitaţii, (figura 11)

Situaţiile sinoptice, ale circulaţiei generale atmosferice confirmă caracteristicile arătate. În semestrul rece al anului apare tipul de timp rece şi uscat, cu ger intens noaptea provocat de invazia aerului arctic, mişcarea maselor de aer facându-se pe direcţia nord-sud. Caracteristică este de asemenea şi situaţia când aerul arctic dinspre nord-est pătrunde în pâlnie peste Câmpia Română, unde bate Crivăţul, iar aerul cald şi umed tropical alunecă pe deasupra celui rece, creând în Moldova de nord o vreme caldă şi umedă, cu

19

cădere abundentă de zăpadă.În semestrul cald apar două situaţii sinoptice caracteristice pentru bazinul superior

al Jijiei-Başeului: când se propagă aerul răcoros cu precipitaţii şi intensificări de vânt dinspre nord-vest şi nord cu ploi în averse, descărcări electrice şi uneori cu grindină şi cea de vreme secetoasă, cu cer senin, fără vânt, determinată de prezenţa unui anticiclon de înălţime în estul Europei, când se propagă invazii de aer tropical (V. Tufescu, 1977).

Seceta meteorologică este un fenomen destul de des întâlnit în tot Podişul Moldovei, dar mai ales în spaţiul Siret - Prut şi este caracteristică zonelor cu altitudini sub 175 m, unde precipitaţiile anuale nu depăşesc în medie 500 mm iar temperatura medie anuală urcă peste 9°C.

1.6. Principalele unităţi de soluri1.6. I. Procese de solificare

Caracteristica principală a marii majorităţi a rocilor din teritoriul luat în studiu (marne, marne argiloase, luturi, argile, argile marnoase) este dezagregarea şi alterarea lor cu destulă uşurinţă, dând naştere la soluri profunde, alcătuite din material fin în cantitate mare.

În condiţii generale de teren plan sau uşor înclinat (platouri, versanţi slab înclinaţi, microdepresiuni), materialul fin s-a adunat în grosimi destul de mari, solurile având un orizont B de grosimi apreciabile, care este în general compact, are drenaj slab şi prezintă fenomene de pseudogleizare.

Vegetaţia este alcătuită din şleauri de deal. Ca specii de amestec în aceste şleauri se găsesc: carpen, frasin, paltin, plop, tei, jugastru, mesteacăn, etc. Condiţiile existente, sunt în general, favorabile activităţii microorganismelor, resturile organice fiind descompuse uşor. Aceasta a determinat în formarea solurilor o humificare în general activă cu acumularea mai ales a humusului de tip mull şi mull - moder.

Procese de solificare specificeProfilul de sol reprezintă rezultatul solificării, care depinde de condiţiile

pedogenetice. Factorii pedogenetici, prin numărul, dar mai ales prin variaţia lor, determină manifestarea unor procese, dintre care, pe suprafaţa studiată un rol deosebit îl au procesele de bioacumulare, procesele de eluviere - iluviere, procesele specifice de alterare şi procesele de gleizare şi pseudogleizare.

Procese de bioacumulareAcestea reprezintă esenţa solificării şi constau în acumularea de substanţe

organice, îndeosebi sub formă de humus intim amestecat cu partea minerală a solului. în zonele umede cu vegetaţie de pădure sau pajişti, care lasă cantităţi mici de resturi organice orizontul ce se formează poartă denumirea de orizont A ocric (Ao). Acesta se caracterizează, în principal, prin faptul că are o culoare deschisă, datorată de cele mai multe ori conţinutului scăzut de humus. Uneori, conţinutul de humus poate fi ridicat dar în alcătuirea acestuia predomină acizii fulvici, care au o culoare deschisă. Orizontul Ao şi deci humusul conţinut poate fi de la nesaturat până la saturat cu baze.

Procesele de eluviere - iluviereAceste procese prezintă o deosebită importanţă în formarea solurilor, eluvierea

constând în deplasarea sub influenţa apei a unor componenţi, iar iluvierea în depunerea lor. Ca şi bioacumularea, eluvierea - iluvierea este un proces general, dar care prezintă intensităţi diferite, în funcţiile de condiţiile de solificare, îndeosebi de cele climatice

20

(fiind cu atât mai accentuat, cu cât clima este mai umedă).Sustanţele supuse eluvierii - iluvierii pot fi săruri şi substanţe cu caracter coloidal

(argila, sescvioxizii de fier şi aluminiu, acizii huminici).Prin eluvierea argilei din partea superioară şi iluvierea ei mai în adâncime se

formează un orizont specific, denumit orizont B argiloiluvial (Bt). Migrarea argilei şi deci formarea şi conturarea orizontului Bt începe în condiţii de debazificare moderată şi se intensifică odată cu accentuarea acesteia, prin urmare, cu creşterea umidităţii climatului. Sunt situaţii în care, deşi climatul este umed, nu se formează orizont Bt, ca de exemplu: material de solificare calcaros, salifer sau foarte bogat în elemente bazice, rocă parentală masivă, alterare foarte puternică.

În condiţii de eluviere - iluviere puternica, deasupra orizontului Bt se formează un orizont Ea (E albic) sau El (E luvic), sărăcit în argilă.

Orizontul Ea are o culoare deschisă, datorată particulelor reziduale, de obicei cuarţoase şi este sărăcit atât în argilă, cât şi în humus şi sescvioxizi. Când eluvierea este de intensitate mai mică, orizontul format se numeşte E luvic.

Adeseori, împreună cu sescvioxizii, migrează şi o parte din acizii huminici. Orizontul astfel format poartă denumirea de orizont B humico-feriiluvial (Bhs) şi are culori, de obicei, brune-ruginii. În cazul formării orizontului Bs, datorită migrării de sescvioxizi şi humus, deasupra lui se poate separa un orizont sărăcit în aceşti coloizi, orizontul eluvial spodic sau podzolic (Es).

Procesele de gleizare şi pseudogleizareExcesul de umiditate, indiferent de originea lui (freatică sau pluvială), imprimă

solificarii anumite particularităţi.Procesele ce au loc în cazul excesului de apă de origine freatică poartă denumirea

de procese de gleizare, iar în cel al excesului de provenienţă pluvială sunt denumite procese de pseudogleizare.

Sub influenţa proceselor de gleizare se formează un orizont specific, denumit orizont de glei (G), care poate fi de două feluri: glei de reducere (Gr) sau glei de oxidare (Go).

Sub influenţa proceselor de pseudogleizare, caracterizate tot prin fenomene de reducere, dar datorită excesului de apa de origine pluvială, se formează orizonturi denumite de pseudogleizare. Atunci când excesul de apă este prelungit se formează un orizont pseudogleic (W), iar când excesul de apă pluvială este mai puţin accentuat orizontul poartă denumirea de pseudogleizat (w).

1.6.2. Tipuri şi subtipuri de solAmenajamentul în vigoare specifică faptul că în zona analizată condiţiile

geografice, de clima şi de substrat geologic au favorizat formarea unei game restrînse de tipuri de soluri în care predomina clasa luvisolurilor (79%). Restul suprafeţei este ocupata de cernisoluri(14%) şi protisoluri(7%).

În urma cercetărilor efectuate în teritoriul U.P. VI Ibăneşti s-a constatat că relieful de podiş, roca parentală şi clima au favorizat dezvoltarea solurilor din clasa luvisolurilor fapt de o deosebită importanţă în alegerea tehnicilor de regenerare, îngrijire şi conducere a arboretelor.

Complexul condiţiilor climatice din zonă, alături de materialul parental, granulometria acestuia şi vegetaţia specifică zonei au determinat particularităţile

21

învelişului de sol specific teritoriului studiat. Repartizarea acestuia este în funcţie de altitudine şi tipul de relief.

În mod insular, în interiorul masivelor păduroase, (sub 200-250 m altitudine) sub formă de fâşii întrerupte sau petece mai pot să apară faeoziomurile gleice.

Luvosolul tipicLuvosolurile tipice se definesc prin existenţa unui orizont E luvic în primii 30 cm

şi a unui orizont B textural de culoare brună-gălbuie.Condiţii de formare.Luvosolurile tipice s-au format pe materiale parentale reprezentate prin luturi şi

argile. Relieful este format din versanţi cu înclinare slabă, deci cu un drenaj extern scăzut. Vegetaţia sub care s-au format aceste soluri este alcătuită din păduri de gorun cu sau fără fag. Luvosol tipic

Alcătuirea şi caracterizarea morfologică. Luvosolurile prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Ao-El-Bt-C:

- orizontul Ao are o grosime de 0-15 cm, culoarebrun - deschisă, structură grăunţoasă;

- orizontul El. gros de până la 22 cm, culoare brun -gălbuie, mai deschisă ca a orizontului superior,

sărăcit parţial în argilă şi sescvioxizi, texturămai grosieră decât a orizontului Bt; structuraeste poliedrică, slab definită;

- orizontul Bt are o grosime de 92 cm cu nuanţebrune-gălbui sau ruginii, cu valori şi crome maimici decât în cazul orizontului El, compact,textură mijlocie, mijlocie fină, structurăprismatică;

- orizontul C reprezintă materialul parental al solului, constituit din depozite luto-nisipoase de culoare brună-cenuşie.

Figura 12. Tipul profilului pentru luvosol tipic

Tabelul 10. Proprietăţile tipului de luvosol tipic

OrizonturiAo

0-12 cmEl

12-34cm

EB 34-48

cm

Bt 48-95

cm

Bt2 95-

130cm

C 130+

1 Proprietăţi chimice

Reactia-PH 5,8 5,3 5,4 5,7 5,9 6,1Humus total- Ht (%) 4,1 0,4 - - -Azotul total-Nt (%) 0,525 0,112 - - - -

Raportul C/N 11,0 10,9 1 - - -Suma bazelor de schimb

SB(me/100gsol)19,8 10,79 14,35 16,0 17,72 17,4

Hidrogenul de schimb SH (me/100gsol)

5,9 4,64 4,29 3,77 3592 2,8

Grad de saturaţie în baze-V (%)

77,0 69,9 77,3 81,7 81,9 86,2

22

2. Proprietăţi fizice şi hidrorîziceNisip fin (%) 31,7 31,9 17,6 26,0 33,8 35,6

Praf(%) 35,3 37,2 30,2 35,6 34,7 32,9Argilă (%) 22,5 18,6 24,1 26,2 20,0 18,0

TexturăLuto-

prăfoasăLuto-

nisipoasăLutoasă

Luto-prăfoasă

Luto-nisipoasă

Luto-nisipoasă

Argila din orizontul iluvial/argilă din orizontul

eluvial-Idt- 1,0 1,30 1,41 1,08 -

Porozitatea totală (%) 57,7 53,4 48,9 46,7 44,9 45,6Porozitatea de aeraţie (%) 31,8 26,5 17S2 12,6 16,4 19,0

Conţinut de apă în câmp |<%) 23,5 21,5 23, 23,5 19,0 18,0Coeficient de ofilire (%) 8,0 6,6 8,5 9,2 7,1 6,4

Apă disponibilă 15,5 14,9 14,5 14,3 11,9 11.6

Luvosoluri stagniceAceste soluri sunt asemănătoare cu luvosolurile tipice, faţă de acestea se deosebesc prin prezenţa orizonturilor Elw şi Btw în primii 100 cm ai profilului de sol.

Condiţii de formare. Luvosolurile stagnice au aceeaşi arie de răspândire ca a

luvosolurilor tipice, condiţiile de formare sunt în general aceleaşi. Există deosebiri din punct de vedere al reliefului, luvosolurile stagnice fiind situate pe versanţi mai slab înclinaţi decât cele tipice şi de asemenea pe platouri şi microdepresiuni. Materialul parental are un conţinut mai mare de argilă, ceea ce a favorizat stagnarea apei în condiţiile unui drenaj imperfect.

Alcătuirea şi caracterizarea morfologică. Luvosolurile stagnice prezintă următoarea succesiune de

orizonturi pe profil: Ao- Elw- Btw – C- orizontul Ao de tip mull mezotrof gros de 13 cm;

culoare brun deschisă (10YR5,5/3 ) în stare umedă; parţial structurat grăunţos; moderat compact;

- orizontul El, gros de 26 cm, culoare brun cenuşiu deschisă, clar mai deschisădecât în orizonturile superioare (se observă pudrarea uşoară cu silice coloidalăde argilă); slab structurat, slab compact;

- orizontul Ebw, gros de 23 cm, culoare brună cu nuanţe gălbui ruginii; pătatmarmorat, pete difuze vineţii brune şi ruginii brune deschis; structură prismatică, compact în stare

uscată, plastic în stare umedă;- orizontul Btw, gros de 100 cm, culoare brună cu nuanţe galben - ruginii, pătat

marmorat, pete difuze vineţii - brune şi ruginii brune deschis, structură prismatică, compact în stare uscată, plastic în stare umedă;

23

- orizontul BC, sub 180 cm adâncime; orizont de tranziţie spre materialul parental de sol, constituit din depozite luto – argiloase

Tabelul 11. Proprietăţile tipului de sol luvosol stagnic

OrizonturiAo

0-13 cmEl

13~39cmEbw

39-62cmBtiw

62-105cmBt2w

105-162cmBC 162+

Proprietăţi chimiceReacţia-PH 5,8 5,0 5,2 5,9 6,1 6,0

Humus total- Ht (%) 3,2 1,4 0,9 0,6 - -Azotul total-Nt (%) 0,165 0,082 0,060 - - -

Raportul C/N 13,1 11,5 - - - -

Suma bazelor de schimb SB(me/100gsol)

21,21 13,52 17,55 22,41 23,25 23,00

Hidrogenul de schimb SH (me/lOO&sol)

8,32 9,30 8,45 7,52 7,83 7,38

Grad de saturaţie în baze-V(%)

71,8 59,2 67,5 74,9 74,8 75,7

Proprietari fizice şi hidrofiziceNisip fin (%) 37,6 40,3 31,7 24,3 22,7 30,0

Praf(%) 30,0 32,3 34,7 30,7 29,9 27,5Argilă (%) 29,2 24,4 30,2 41,8 43,5 38,5

TexturăLut

mediuLut mediu Lutoasă

Lut argilos mediu

Lut argilos mediu

Lut argilos mediu

Argila din orizontul iluvial/argilă din orizontul

eluvial-Idt- 1,0 1,24 1,71 1,78 1,58

Porozitatea totală (%) 53,3 50,0 43,4 41,9 41,2 43,0Porozitatea de aeraţie (%) 23,3 20,7 9,9 4,8 4,4 6,6

Conţinut de apă în câmp(%) 25,0 24,5 23,0 23,5 23,0 23,5Coeficient de ofilire (%) 10,3 8,6 10,6 14,7 15,3 13,5

Apă disponibilă 14,7 15,9 12,4 8,8 7,7 10,0

Luvosol albic stagnicLuvosolurile albice stagnice se definesc prin existenţa unui orizont Eaw în primii

20 cm ai profilului de sol şi a unui orizont Btw în primii 100 cm.Condiţiî de formare,

Luvosolurile albice stagnice ocupă suprafeţele cele mai puţin înclinate (terenuri plane) şi microdepresiuni lipsite de drenaj extern, deci terenuri aflate sub influenţa unei cantităţi mai mari de apă ce a contribuit la orientarea solificării în direcţia unei intense eluvieri.

Materialul parental este reprezentat prin marne argiloase. Aceste materiale parentale sunt foarte sărace în calciu sau minerale feromagneziene, deci au caracter acid, fapt ce favorizează debazificarea şi migrarea intensă a coloizilar.

Alcătuirea şi caracterizarea morfologicăLuvosolurile albice stagnice prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe

profil: Ao - Eaw - Ebw - Btw -BC

24

La suprafaţă există un suborizont At cu o grosime de 3-6 cm, care apare ca o pâslă de rădăcini fine, ierboase, după care urmează orizontul Ao de tip mull moder.

Luvosol albic stagnic- orizontul Ao, gros de 7-8 cm, culoare brun deschisă (10 YR 6/3), datorită conţinutului mic de humus şi alcătuirii acestuia (predominant din acizi fulvici); structură grăunţoasă; foarte slab definită;- orizontul Eaw, gros de 27 cm,; culoare cenuşie albicioasa, (10YR 7/3), dată practic de particolele minerale primare, de dimemunea prafului şi nisipului; nestructurat şi cu frecvente concreţiuni ferimanganice;- orizontul Ebw, gros de 20 cm, culoare brun gălbuie ( în parte superioară orizontul E pătrunde sub formă de franjuri în orizontul Bt ), cu pete de oxidoreducere; structură poliedrică angulară mare; compact; - orizontul Btw, gros de 103 cm; culoare gălbuie marmorat, cu pete ruginii şi cenuşii , cu pelicule cotoidale clare şi frecvente concreţiuni ferimanganice; structură prismatică bine dezvoltată; foarte compact în stare uscată, plastic în stare umedă;- orizontul BC, sub 170 cm adâncime; orizont de tranziţie spre materialul 1 parental de sol, constituit din depozite luto - argiloase.

Figura 13: Tipul profilului pentru luvosol albic stagnic

Tabelul 12. Proprietăţile tipului de sol luvosol albic stagnic

OrizonturiAo 0-14cm

Eaw i4-41cm

Ebw 41-63cm

Btiw 63-115

Bt2w 115-148cm

BC 148+

Proprietăţi chimice

Reacţia-PH 5,3 4,9 5,2 5,3 5,4 5,5

Humus total- Ht (%) 6,6 1,7 0,8 - - -

Azotul total-Nt (%) 0,251 0,090 OţO55 - - -

Raportul C/N 17,7 12,8 - - -

Suma bazelor de schimb SB(me/100gsol)

23,20 9,45 13,27 24,20 25,30 24,70

Hidrogenul de schimb SH (me/lOOg sol)

11,14 10,32 9,20 7,93 8,0 7,82

Grad de saturaţie în baze- 67,7 47,8 59,0 75,3 76,0 75,9

25

Proprietăţi fizice şi hidrofizice

Nisip fin (%) 35,5 36,9 31,3 29,0 24,5 27,3

Praf(%) 38,5 38,1 33,7 28,7 26,2 31,7

Argilă (%) 22,9 21,5 31,8 45,8 46,5 39,0

Textură Lutoasă Lutoasă LutoasăLut

argilos mediu

Argilă lutoasă

Lut argilos mediu

Argila din orizontul iluvial/argilă din

orizontul eluvial-Idt - 1,0 1,48 2,13 2,16 1,81

Porozitatea totală (%) 54,2 50,9 42,6 40,8 40,4 42,6

Porozitatea de aeraţie (%) 27,2 22,7 7,6 3,0 3,9 5,9

Conţinut de apă în câmp 23,5 22,0 23,0 23,5 22,5 23,5

Coeficient de ofilire (%) 8,1 7,3 11,2 16,1 16,3 13,7

Apă disponibilă 15,4 14,7 11,8 7,4 6,2 9,8

Faeoziom GreicAcest tip de sol se defineşte prin orizont Am cu crome <2 la materialul în stare umedă; orizont Ame; orizont Bt având cel puţin în partea superioară valori şi crome <3,5 la materialul în stare umedă, cel puţin pe elementele feţelor structurale.Condiţii de formare. Solul faeoziom greic s-a format în condiţii de relief de câmpie înalte (dealuri joase), pe terase, interfluvii.Materialul parental este o argilă marnoasă loessoidizată. Se poate forma şi pe loessuri, luturi, depozite nisipoase sau argiloase.Alcătuirea şi caracterizarea morfologică.Solurile cenuşii tipice prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Am - Ame -Bt-C

Faeoziom greic- orizontul Am: 0-30 cm; lut argilo-prăfos, brun foarte închis (10YR 2/2) în stare umedă, cenuşiu foarte închis (10YR 3,5/1) în stare uscată, grăunţos-glomerular mic-mediu, friabil în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, afânat, pori mici şi mijlocii frecvenţi, rădăcini ierboase, subţiri, rădăcini lemnoase frecvente, trecere treptată - clară; - orizontul Ame: 30-60 cm; lut argilos mediu, brun foarte închis (10YR 2/2) în stare umedă, cenuşiu închis (10YR 4/1) în stare uscată, grăunţos mare până la glomeralară, jilav - reavăn, friabil în stare umedă, moderat dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, afânat - slab compact, pori mici şi mijlocii frecvenţi, rădăcini

26

ierboase subţiri frecvente, pudrare cu grăunţi de praf şi nisip, rădăcini lemnoase subţiri, trecere treptată, structură poliedrică;- orizontul Bt: 60-180 cm; lut argilos mediu - argilă lutoasă, brun închis (10YR 3/3) cu pete brun cenuşiu foarte închis (10YR 3/2) şi pete brune (10YR 4/3) în stare umedă, brun cenuşiu închis-brun cenuşiu (10YR 4,5/2) în stare uscată, columnoid - prismatic, jilav, friabil - ferm în stare umedă, dur în stare uscată, moderat adeziv, moderat plastic, slab compact, pudrat cu silice provenită din orizontul superior, pelicule argiloase pe feţele agregatelor structurale, pori mici frecvenţi, rădăcini ierboase foarte subţiri rare, rădăcini lemnoase subţiri rare, treceretreptată; Figura 14. Tipul profilului de sol faeozom greic

- orizontul C: >180 cm; lut argilos mediu, brun gălbui închis (10YR 4/4) în stare umedă, brun gălbui-brun gălbui deschis (10YR 5,5/4) în stare uscată, nestructurat, jilav, friabil în stare umedă, slab - moderat coeziv în stare uscată, afânat, rădăcini lemnoase rare, efervescenţe în masă, vinişoare de CaCO3.

Tabelul 13. Proprietăţile faeoziomului greic

OrizonturiAm

0 - 30 cmAme

30 - 60 cmBt

60-180cmC

>180 cm Proprietăţi chimice

Reactia-PH 5,80 5,52 5,30 7,42Humus total- Ht (%> 6,72 2,34 1,08 Azotul total-Nt (%) 0,26 0,102 0,078 -

Raportul C/N 15,70 15,5 11,5 -Suma bazelor de schimb SB

(me/lOOgsol)13,44 6,13 10,71 13,33

Hidrogenul de schimb SH (me/lOOgsoi)

6,38 8,43 4,9

Grad de saturaţie în baze-V(%) 89,5 88,9 94,4 100

Proprietăţi fizice şi hidrofiziceNisip fin (%) 34.2 35.7 29.8 39.4

Praf(%) 33 29.8 27.7 25.1Argilă (%) 32.8 34.5 42,5 35.5

Textură Lut nisipo-argilosLut nisipo-

argilosArgilă lutoasă

Argilă lutoasă

Argila din orizontul iluvial / argilă din orizontul eluvial-Idt

- 1,2 1,1 1,1

Porozîtatea totală (%) 59,6 52.1 47.5 45.7

Porozitatea de aeraţie (%) 31,52 20.1 12.25 12.35

Conţinut de apă în câmp (%) 26 25 25 23

Coeficient de ofilire {%) 10.8 8.7 10.5 10.5

27

Apă disponibilă 15.2 16.3 14.5 12.5

AluvisolulAluvisolurile apar pe suprafaţa studiată în lungul văilor principalelor pâraie care străbat unitatea de producţie.Condiţii de formare. Aluvisolurile se întâlnesc în luncile ieşite de sub influenţa revărsărilor sau inundate numai la intervale mari de timp. În astfel de situaţii este posibilă manifestarea solificării, a cărei intensitate este, în general cu atât mai mare, cu cât timpul scurs de la ultima revărsare este mai îndelungat. După retragerea apelor de revărsare depozitele respective sunt supuse unor procese de zvântare şi uscare, de crăpare şi deci de fragmentare, de reglementare a regimului de apă şi aer, de transformare a materiei organice aflate în materialul depus. Se creează condiţii pentru dezvoltarea vegetaţiei şi deci pentru acumularea de humus şi formarea unui orizont A, dedesubtul căruia urmează materialul parental C.Alcătuirea şi caracterizarea morfologica.Aluvisolurile prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Ao -A/C-C- Ao de 0-36 cm, culoare brun - gălbui închis;- A/C de 37 - 58 cm, orizont de tranziţie culoare brun -gălbuie, nestructurat;- C sub 58 cm, culoare cenuşie brună;

Figura 15: Tipul profilului pentru aluvisol

Tabelul 14. Proprietăţile aluvisolurilor

OrizonturiAo A/C C

0-17cm 18-36cm 37-58cm 59-96cm 97-î40cm 141-207cm

Argilă < 0,002 mm (%) 45,6 26,1 32,8 27,3 13,8 24,2

TexturăLuto-

argiloasăLutoasă

Luto-argiloasă

LutoasăLuto-

nisipoasăLutoasă

Humus (%) 3,6 1,0 1,4 1,2 0,9 0,7

pH în H2O 7,9 8,3 8,4 8,5 8,5 8,4

Raportul C/N 11,7 7,6 10,8 - - -

Capacitatea totală de schimb cationic T (me %)

36,13 19,93 21,99 21,04 - -

Grad de saturaţie în baze V (%)

100 100 100 100 100 100

28

1.7.2. Structura arboretelor din zona studiatăPădurea amestecată de foioase, denumită "şleau" reprezintă un fenomen aparte,

prin complexitatea structurii, natura evoluţiei, particularităţile ecologice şi de răspândire.Şleaurile aflandu-se in statiuni cu potential productiv ridicat, pe soluri apte pentru

agricultura, au fost supuse celui mai timpuriu proces de defrişare. Cele care s-au mai păstrat sunt situate in zone cu o puternică influenţă antropeică, suferind din aceasta cauza modificarilor accentuate.

Alcătuirea spaţială a şleaurilor se prezinta ca fiind cea mai complicată in raport cu celelalte tipuri de pădure din zona temperată.

În alcătuirea supraterană se remarca diferenţierea accentuată pe verticală. În cadrul celor trei straturi intotdeauna prezente in orice sleau (arbori, arbuşti, ierburi) se pot pune in evidenja subdiviziuni bine conturate.

Astfel in stratul arborilor exista 3-4 etaje: primul, cel mai inalt, cel al speciilor principaie (Quercus, Fagus) şi al unor specii

de amestec (Fraxinus, Tilia) al doilea, in care intră de obicei speciile de amestec de talie mare (teii, arţarii,

ulmii, cireşul, sorbul) al treilea, format, in special din carpen, la care se pot adauga, jugastrul,

mojdreanul al patrulea, abia schiţat, format din măr şi păr păduret.

În stratul arbuştilor sunt evidente aproape intotdeauna doua etaje: al arbustilor de talie mare (corn, sanger, alun, paducel) al arbustilor de talie mica (salbe, lemn cainesc).

Stratul ierburilor se divizeaza şi el, deşi nu atât de evident in 2-3 etaje: ierburi inalte (Actea spicata, Salvia glutinosa) ierburi mijlocii (Asperula odorata, Carex silvatica, Mercurialis perennis) ierburi scunde (Asarum europaeum, Oxalis acetosella, Viola sylvestris).

In ceea ce priveşte alcătuirea in plan orizontal trebuie remarcat că speciile principale sunt obişnuit răspândite in exemplare izolate in arboret, frasinii şi ulmii pot apare uneori in grupe de cateva exemplare, teii şi carpenii sunt destul de uniform răspândiţi sub etajul speciilor principale. Sorbul, părul si mărul apar izolat acolo unde se realizeaza condiţii favorabile de lumină.

Alcătuirea subterană a şleaului este tot atât de complexă ca şi cea supraterană. Cercetările efectuate într-un şleau cu gorun şi carpen (N, Donita, 1966) au permis separarea a 6 orizonturi de radacini:

1. orizontul cu radacini ale speciilor care au bulbi şi rizomi (2-7 cm)2. orizontul cu radacini de graminee (7-15 cm)3. orizontul cu radacini de arbuşti, de frasin şi mojdrean (10-20 cm)4. orizontul cu radacini de carpen, jugastru, sorb (20-50 cm)5. orizontul cu radacini de tei (30-70 cm)6. orizontul cu radacini de gorun (40-120 cm).

29

1.7.3. Caracteristicite fondului forestierDin punctul de vedere al zonalitatii bioclimatice, teritoriul U.P. VI Ibăneşti se

incadreză in etajul deluros de cvercete şi şleauri de deal (FD2).Vegetatia forestiera se remarcă prin prezenţa abundentă a şleaurilor si gorunetelor

sub altitudinea de 300-320 m.Din analiza tabelului 14 şi a figurii 16 se constată scăderea proporţiei gorunului

care se datorează in special procesului de eliminare a acestei specii din cauza copleşirii ei, extragerii preferenţiale de-a lungul timpului, precum si estimărilor subiective din faza de culegere a datelor de teren.

Scăderea proporţiei stejarului işi are explicaţia in primul rând in uscarea acestei specii in plantaţii tinere sau a copleşirii acesteia din cauza neexecutării la timp a degajărilor.

Prezenţa pe suprafeţe mari a carpenului arată un mod de gospodărire defectuos, această specie fiind răspândită indeosebi in arborete pure.

Procentul speciilor din categoria diverselor tari a crescut datorită plantaţiilor de salcâm şi frasin efectuate in ultimul deceniu.

Diversele moi (marea majoritate provenind din plop tremurător) au scăzut ca urmare a tăierilor de refacere şi tăierilor de ingrijire executate in acest interval.

Tabelul 15. Evoluţia proporţiei speciilor

AnulSpecia(%)

TotalGo St Fa Ca Te Dt Dm Dr

1995 52 3 7 20 2 10 6 . 100

2005 47 2 7 25 2 13 3 1 100

Diferente -5 -1 - 5 - 3 -3 1 -

30

0

10

20

30

40

50

60

%

Go St Fa Ca Te Dt Dm Dr

Specia

Figura 16. Structura fondului de prodicţie pe specii

1995 2005

Arboretele din unitatea de producţie studiată sunt în general arborete tinere, aflate în primele patru clase de vîrstă (0-80 de ani).

Tabelul 16. Evoluţia claselor de vîrstă

AnulClase de varstă (ani)

Total 1-20 21-40 41-60 61-80 81-100 101-120

1995 21 22 34 13 6 4 100

2005 20 22 31 17 7 3 100

31

0

10

20

30

40

50

60

%

1-20 21-40 41-60 61-80 81-100 101-120

Clase de vîrstă

Figura 17. Evoluţia pe clase clase de vîrstă

1995 2005

Analizand tabelul 16 şi figura 17 se observă ca s-a redus din excedentul primelor două clase de vîrstă şi a crescut in mod corespunzator procentul următoarelor două (in special arboretele cu vîrste intre 41-60 de ani).

Explicaţia constă in faptul că in intervalul de timp scurs s-a exploatat o suprafaţă foarte mică, in raport cu cea normală. Acest lucru se observa foarte bine şi din creşterea vîrstei medii a arboretelor de la 34 la 43 de ani.

Aceasta distribuţie anormală după clase de vîrstă a arboretelor din zona in cauza se datoreaza gospodăririi din trecut a pădurilor, care erau in marea lor majoritate tratate in crîng simplu şi deci exploatate la vîrste relativ mici. Tăierile de conversiune din 1953-1965 au dus la actuala repartiţie pe clase de vîrstă.

Analiza evoluţiei claselor de productie prezentată in tabelul 20 şi in graficul 18 relevă ponderea ridicată a arboretelor din clasele superioare şi mijlocii de producţie ceea ce este în contradicţie cu potenţialul staţional, in general redus.

Tabelul 17. Evoluţia claselor de producţie

AnulClasa de producţie (%)

TotalClasa de

producţie medieI II III IV V

1995 2 56 39 3 - 100 II4

2005 - 42 51 6 1 100 II6

Diferenţe -2 -14 12 3 1 -

32

0

10

20

30

40

50

60

%

I II III IV V

Clasa de producţie

Figura 18. Evoluţia claselor de producţie

1995 2005

Principalele cauze ale scăderii claselor de productie I şi II intre anii 1995-2005 sunt: arboretele retrocedate conform legii 18/1991, legii 1/2000 şi legii 247/2005

foştilor proprietari au fost in majoritate din clasa a II- a de productie; prin tăierile de refacere a fost substituit in mare parte plopul tremurător care are in

aceasta zonă clase de productie ridicate, I8-II8; la arboretele tinere provenite din plantaţii s-a trecut clasa de producţie după

bonitatea staţiunii.

Tabelul 18. Clasa de producţie medie pe specii

Clasa de producţie

Specia

Go St Fa Ca Plt Dt Dm Total

II3 II7 II5 III0 II1 II8 III0 II6

În ceea ce priveşte clasele de producţie pe specii se constată că îndeosebi la gorun ea este destul de ridicata (II3), ceea arată condiţii staţionale bune pană la foarte bune.

În cazul stejarului, clasa de producţie nu reflectă potenţialul staţional care se apreciază ca fiind mai ridicat cu cel puţin 0,5 clase.

1.7.6. Tipuri de pădurePe raza unităţii de producţie VI Ibăneşti s-au identificat urmatoarele tipuri

33

fundamentale de pădure:Goruneto - şleau cu fag de productivitate superioara – 531.1Arboretele se găsesc la altitudini in jurul a 300 m, pe platouri şi versanti, cu

expoziţii însorite şi înclinări până la repezi, pe luvosoluri, diferenţiate textural.Arboretul este compus din gorun predominant (pana la 0,7), la care se adaugă

fagul şi carpenul în cantităţi egale. Diseminat se mai gasesc jugastrul si teiul pucios.Consistenta naturala a arboretelor este de 0,9 - 1,0.Creşterea este activă, productivitatea superioară. Arborii au forme bune, cu

trunchiuri drepte, cilindrice şi bine elagate. Se obţine material de lucru de bună calitate.Regenerarea naturală prin sămânţă a gorunului este destul de dificilă, totuşi se

gasesc ici - colo grupe de seminţişuri viabile. În schimb fagul se regenerează activ şi în multe locuri este invadant. De asemenea, se instalează puieţii de carpen, de ulm, jugastru, paltin de câmp, tei şi cires,.

Evoluţia tipului porneşte de la gorunet pur şi merge spre un şleau de deal cu participarea masivă a fagului.

Subarboretul este slab dezvoltat, reprezentat numai prin exemplare izolate de sânger.

Pătura vie este formată din plante de mull, ca: Melica uniflora, Poa nemoralis, Dactylis glomerata, Carex silvatica, Lathyrus venetus, L. niger, Euphorbia amygdaloides, Lamium galeobdolon, Asperula odorata etc.

Şleauri de deal cu gorun şi fag, de productivitate superioară - 531.2Arboretele acestui tip de pădure se găsesc la altitudini de 200 -400 m, pe platouri

şi pe versanţi cu orice expoziţii si cu înclinări de la slabe la moderate, pe luvosoluri.Arboretele sunt constitute în principal din gorun, fag şi carpen, la care se mai pot

adauga în proporţie mai mare: teiul, ulmul de munte, paltinul de munte şi frasinul. Diseminat se mai găsesc: plopul tremurător, jugastrul, sorbul de câmp. La vârste

ceva mai mari, arboretele se diferenţiază in două etaje distincte: carpenul, jugastrul, sorbul şi o parte din celelalte specii rămân in etajul dominant.

După participarea speciilor de amestec s-au putut deosebi următoarele faciesuri: normal (cu fag, carpen, tei) cu fag şi carpen cu fag, carpen, ulm, paltin şi frasin

Consistenţa naturală a arboretelor este de 0,8-0,9. Creşterea este foarte activă, productivitatea superioară. Forma arborilor este foarte bună, cu trunchiuri drepte, cilindrice şi bine elagate; gorunul este mai conformat decât în gorunetele pure. Se obţine material de lucru de valoare.

Regenerarea naturală este destul de activă, chiar şi la gorun; acesta se instalează numai in locuri ceva mai luminate, formând grupe care nu rezistă prea mult timp. În schimb fagul, carpenul si teiul se regenerează foarte uşor si copleşesc seminţişurile de gorun. Evoluţia naturală a arboretelor tinde spre un faget amestecat, eventual mai departe un faget pur.

Subarboretul este relativ slab dezvoltat, format din exemplare izolate de: alun, păducel, salbă moale, salbă râioasă, corn, lemn câinesc, soc comun, porumbar, tulichina, caprifoi, călin, dârmox.

Pătura vie este slab dezvoltată constituită mai mult din plante de mull.

34

Brachypodium silvaticum, Carex pilosa, Polygonatum latifolium, Tamus communis, Fragaria vesca, Lathyrus venetus, Viola silvstris, Pulmonaria officinalis, Lysimachia nummularia, Asperula odorata.

Goruneto - şleau de productivitate superioara (s) - 532.1Arboretele din acest tip se găsesc la altitudini de 250 - 300 m, pe platouri şi

versanţi cu expoziţii diferite, mai mult însorite, şi pante până la repezi. Luvosolurile sunt profunde, cu textura lutoasă până la luto-nisipoasă, cu substraturi de lut

Arboretele sunt compuse din gorun predominant, la care se amestecă în proporţii diferite: carpenul, teiul argintiu, jugastrul, frasinul. Diseminat se mai pot găsi: stejarul, plopul tremurător, ulmul de munte, paltinulde câmp, arţarul tătărăsc, teiul pucios. De la o vârstă arboretul se diferenţiază: gorunul, frasinul în parte şi teiul se localizeaza in etajul dominant, iar carpenul, jugastrul etc., în etajul dominat. După participarea speciilor de amestec se pot deosebi următoarele faciesuri:

normal (carpen, tei şi frasin) cu carpen şi tei cu carpen cu tei şi frasin

În arboretele tinere se observă frecvent abundenţa plopului tremurător, care însă se elimina mai tarziu.

Consistenţa naturală a arboretelor este de 0,9-1,0. Creşterea este foarte activă, productivitatea superioară. Forma arborilor este foarte bună, cu trunchiuri drepte, cilindrice şi bine elagate; gorunul are forme mult mai frumoase decât în arboretele pure. Se obţin materiale de lucru valoroase.

Regenerarea naturală a gorunului este destul de dificilă; seminţişurile se instalează numai în locurile mai luminoase. În schimb carpenul se regenerează foarte activ. Se mai observa introducerea tineretului de fag, dar acesta probabil va ramane localizat în etajul dominant.

Subarboretul este destul de bine reprezentat, format din alun, păducel, măr padureţ măceş, jugastru, salbă moale, salbă râioasă, sânger, corn.

Pătura vie este relativ rară, constituită mai ales din Poa nemoralis şi Bracypodium silvaticum, la care se mai adaugă: Lathirus niger, Sedum maximum, Satureja vulgaris, Hieracium umbellatum, etc.

Goruneto - şleau de productivitate mijlocie- 532.3Arboretele studiate se găsesc la altitudinea de 200-300 m, pe platouri sau versanţi

cu panta lină şi expoziţii diferite, pe luvosoluri pseudogleizate puternic diferenţiate textural.

Arboretele sunt compuse din gorun predominant la care se adaugă mai ales carpenul, apoi teiul argintiu, jugastrul şi mai ales frasinul. Diseminat se mai găsesc paltinul de câmp, cireşul, sorbul de câmp. De la o anumită vârstă arboretele se etajează, gorunul formând etajul dominat, cu puţine exemplare de tei şi carpen; în etajul dominat predomină carpenul. Câteodată se adaugă si fagul, care rămâne şi el în etajul dominat, fie diseminat, fie într-o cantitate apreciabilă, constituind in ultimul caz un facies cu fag.

Consisten|a naturala a arboretelor este de 0,9-1,0. Creşterea este foarte activă, productivitatea superioară. Arborii sunt bine conformaţi cu trunchiuri drepte, cilindrice,

35

destul de bine elagate. Se obţine material de lucru de calitate bună.Regenerarea naturală se produce în condiţii destul de bune, mai ales in ochiuri

unde se instalează seminţişurile de gorun. Pe langă ele se mai găsesc puieţi de carpen, tei, cireş, sorb, câteodată şi fag, iar in locuri mai deschise mesteacăn şi plop tremurător.

Evoluţia naturală porneşte de la un gorunet pur şi merge încet spre un şleau de deal cu gorun.

Subarboretul este bine dezvoltat, uneori aproape continuu; este constituit din alun, păducel, maceş, salbă moale, salbă râioasă, arţar tătărăsc, sânger, lemn câinesc, mai rar salcie căpreasca şi scoruş.

Pătura vie este destul de abundentă, mai ales în locuri mai luminate; subarboretul continuu provoacă rărirea ei. Predominant este Carex pilosa, la care se adauga: Pteridiumaquilinium, Dactylis glomerata, Juncus glomeratus, Luzula albida, Genista tinctoria, Cytisus hirtusus.

Gorunet cu floră de mull de productivitate mijlocie - 511.3Arboretele care aparţin acestui tip se găsesc pe versanţii cu expoziţii variate, dar

mult mai însorite, cu pante de la slabe la repezi, cu luvosoluri moderat, diferenţiate textural.

Arboretele sunt compuse din gorun. Diseminat se mai găsesc: plopul tremurător, fagul, carpenul, jugastrul, sorbul de câmp; cele trei specii din urmă formează un al doilea etaj, foarte rar. Uneori rămâne şi ceva gorun în etajul dominat

Consistenţa arboretelor actuale este de 0,6-0,8, dar, cel puţin în parte, ea se datorează degradării prin acţiunea factorului antropic. Creşterea este destul de activă, productivitatea mijlocie. Formele arborilor nu sunt dintre cele mai bune; sunt multe tulpini strâmbe şi slab elagate, dar şi aceasta poate să fie atribuită, cel puţin în parte, degradării antropogene. Se obţine material de construcţii şi, într-o cantitate redusă, de lucru.

Regenerarea naturală prin sămânţă a gorunului este posibilă, dar nu prea activă. Se mai găsesc seminţişuri de jugastru, mai puţin fag şi carpen. În orice caz, ultimele două cazuri nu au nici tendinţe invadante, astfel încât pericolul unei succesiuni nedorite este puţin probabil.

Subarboretul de obicei este rar, compus din exemplare izolate de alun, păducel, măr pădureţ, porumbar, măceş şi sânger, dintre plantele parazite se găseşte vâscul de stejar.

Pătura vie este destul de abundentă, formată în majoritatea din specii de mull: Dactylis uniflora, Melica uniflora, Poa nemoralis, Festuca pseudovina, Carex pilosa, Luzula albida, Convallaria majalis, Asarum europaerum,

Gorunet normal cu flora de mull (s) - 511.1Arboretele din acest tip de pădure se găsesc la altitudini de 250-350 m, pe

platouri, coame şi în părţile superioare ale versanţilor cu expoziţii variabile şi pante până la repezi, uneori în văi largi. Solurile sunt cenuşii sau luvosoluri, cel puţin mijlociu profunde, cu textură de obicei luto-nisipoasă, sau lutoasă, uneori cu ceva schelet Substraturile sunt reprezentate prin luturi.

Arboretele sunt constituite din gorun. Diseminat se mai gasesc: stejarul, fagul, carpenul, plopul tremurător, ulmul de munte, paltinul de munte, şi de câmp, jugastrul, etc.

36

fagul, cireşul, carpenul şi teiul se pot ridica până la proporţii de facies.Consistenţa naturală a arboretelor este 0,8-0,9, uneori scade la 0,7.creşterea este

foarte activă, productivitatea superioară. Forma arborilor este in majoritate bună, cu trunchiuri drepte, înalte, cilindrice, şi bine elagate. Totuşi, mai întotdeauna se găsesc şi tulpini defectuoase, într-un procent oarecare. Se obţine material de lucru de bună calitate şi în cantitate destul de mare.

Regenerarea naturală prin sămânţă a gorunului nu este prea dificilă; seminţişurile se instalează uşor, dar numai în locuri luminate. În unele locuri se observă vitalitatea deosebită a seminţişului de carpen, ceva mai rar de fag sau tei argintiu; adesea ele pot forma al doilea etaj. Se mai găsesc puieţi de: jugastru, paltin de câmp, sorb de câmp, cireş, frasin. Exista deci tendinţe de succesiune spre goruneto-şleau sau goruneto-făget, dar nu ţn toate cazurile.

Subarboretul nu este prea abundent, fiind format din: alun, păducel, măr păduret, măceş, jugastru, arţar tătărăsc, salbă moale, salbă râioasă, tei pucios, cruşin, spinul cerbului, corn, lemn câinesc, soc, salcie căprească, porumbar.

Dintre plantele parazite este frecvent întâlnit vâscul de stejar, dintre cele agăţătoare - iedera, care uneori rămâne târâtoare.

Pătura vie este de obicei bine dezvoltată dar poate avea aspecte foarte variate în majoritatea cazurilor ea este formată din plante de mull: Melica uniflora, Brachypodium silvaticum, Dactylis glomerata, Carex pilosa, C. silvatica, C. divulsa, Convallaria majalis, Asarum europaeum, Stellaria holostea, etc. uneori se adaugă şi petece de muşchi: Hypum cupressiforme, Dicranum scoparium, Catharinea undulata, etc. destul de frecvent însă, pe lângă plantele de mull apare şi Luzula albida în cantitate destul de mare în alte cazuri, pătura vie poate fi formată dintr-un covor de Gramineae, mai ales Poa nemoralis, Melica uniflora, Festuca silvatica. S-au semnalat cazuri cu desiş continuu de Vinca minor care, de obicei nu ocupă o suprafaţă prea mare.

Şleau de deal cu gorun şi fag de productivitate mijlocie - 531.4Arboretele din acest tip de pădure se găsesc la altitudini de 300-400 m, mai ales

pe versanţi umbriţi, uneori şi la baza versanţilor sudici cu înclinări variate. Luvosolurile sunt de obicei, puternic diferenţiate textural. Substraturile sunt reprezentate prin marne.

Arboretele sunt bietajate. În etajul dominant se găsesc gorunul, fagul, teiul argintiu si carpenul; diseminat - plopul tremurător şi frasinul. În etajul dominat rămâne o parte din fag, carpen şi tei. Diseminat se mai găsesc ulmul de munte, jugastrul, paltinul de câmp.

Consistenţa în general este plină. Creşterea este destul de activă, productivitatea mijlocie. Forma arborilor este destul de bună, elagajul potrivit.

Regenerarea este destul de activă la fag, carpen, tei uneori şi gorun. De obicei însă gorunul se regenerează mai slab si este copleşit de celelalte specii. Se mai găsesc puieţi de ulm, paltin de munte şi de câmp, cireş şi frasin.

Subarboretul este reprezentat prin: alun, dârmox, păducel, salbă moale, salbă râioasă, sânger, corn, călin.

Dintre plantele agatatoare se gasesc curpenul de pădure si iedera.Pătura vie este destul de bine reprezentată; Brachypodium silvaticum, Melica

uniflora, Milium effusum, Carex pilosa, Convallaria majalis, etc.

37

Şleau de deal cu gorun de productivitate mijocie -532.4Acest tip de pădure este întălnit frecvent la limita dintre silvostepă si zona

forestieră. Se gasesc pe luvosoluri sau cernisoluri, cu textură lutoasă spre luto-argiloasă. Arboretele studiate se găsesc la altitudini de 200-300 m, pe platouri.

Sunt compuse din: gorun, carpen, şi tei argintiu (mai rar tei pucios), în proporţii mai mult sau mai puţin egale; câteodată se mai adaugă şi fagul într-o cantitate destul de mare. Diseminat se mai găsesc plopul tremurător, jugastrul si cireşul. Arboretele de o vârstă ceva mai mare se diferenţiază în două etaje. În faciesul normal, etajul dominant este constituit din gorun, carpen şi tei, iar cel dominat - numai din exemplare rare de carpen şi jugastru. În faciesul cu fag, acesta din urma constituie un etaj dominat mult mai bine dezvoltat; dar în acest tip fagul nu se ridică niciodată în etajul dominant.

Consistenţa naturală a arboretelor este de 0,9 - 1,0. Creşterea nu este prea activă, productivitatea mijlocie. Arborii sunt bine conformaţi, cu trunchiuri drepte, cilindrice şi frumos elagate. Se obţine material de lucru de calitate mijlocie.

Regenerarea naturală prin sămânţă nu pare a fi prea dificilă. Seminţişurile de gorun se instalează în ochiuri şi în locuri şi în locuri mai luminate; ele se dezvoltă destul de bine.

Tinereturile de carpen sunt abundente, cele de tei ceva mai puţine. Teiul se regenerează şi prin drajonare.

Gorunet cu Carex pilosa - 512.1Acest tip este larg răspandit în regiunea de dealuri, fiind unul dintre cele mai

importante din punct de vedere economic.În bazinul superior al Jijiei-Başeului este frecvent în partea centrală şi vestică, în

U.P. VI lbăneşti.Arboretele cercetate se găsesc la altitudini de 200-300 m, de obicei pe platouri,

uneori si pe coaste slab până la moderat înclinate, indiferent de expoziţie. Se gasesc pe luvosoluri sau cernisoluri, profunde, cu textură lutoasă spre luto-argiloasă, cu suficientă umiditate. Substraturile sunt luturi.

Arboretele sunt constitute din gorun. Diseminat se mai găsesc: stejarul pedunculat, carpenul şi teiul pucios; ultimii doi se localizează în etajul dominat.

Consistenţa naturală a arboretelor este de 0,8-1,0; uneori scade la 0,7. Creşterea este destul de activă, productivitatea mijlocie. Forma arborilor este foarte bună, cu trunchiuri drepte, cilindrice, bine elagate.

Regenerarea naturală a gorunului se produce în bune condiţii; de multe ori seminţişurile sunt continui şi dese, iar dezvoltarea lor ulterioară se face foarte bine. Se mai instalează puieţii de carpen, tei, precum şi paltinul de câmp şi de munte, jugastru, cireş, sorb de câmp. Aceştia, însă, nu concurează tinereturile de gorun; nu există o tendinţă vizibilă de succesiune.

Subarboretul este relativ rar, compus din: alun, păducel (Crataegus monogyna), sânger (Cornus sanguined), lemn câinesc (Ligustrum vulgare).

Pătura vie este destul de bine reprezentată, formată mai ales din Carex pilosa şi Melica uniflora, dar sunt cazuri când abundă: Poa nemoralis, Poa angustifolia, sau Luzula albida. Se mai adaugă: Dactylis glomerata, Convallaria majalis, Rubus hirtus, Fragaria vesca, Lathyrus vernus, Genista tinctoria, Cytisus hirtus, Sanicula europaea, Pulmonaria officinalis, Asperula odorata, Galium schultesii.

38

2. 2. Tipuri de staţiuni reprezentativeDin punct de vedere zonal spaţiul studiat se încadrează, aşa cum s-a arătat ,în

etajul FD2 (deluros de cvercete şi şleauri de deal), cuprins aproximativ în intervalul altitudinal 200 - 400 m.

În cuprinsul acestui spaţiu s-au identificat patru tipuri de staţiuni a căror răspândire se redă în tabelul 23.

Din cele 4 staţiuni identificate, tipul de staţiune 6.1.5.3. - "Deluros de cvercete cu şleauri de deal fară fag (Ps - m) - brun slab luvic şi cenuşiu, edafic mare" ocupă 52,5% din teritoriul U.P.VI Ibăneşti. Acest tip de staţiune este de productivitate superioară pentru gorunete, şleauri de deal cu gorun şi fag şi goruneto - şleauri. Se dezvoltă arborete de productivitate superioară predominant de clasa a II - a de producţie.

Pondere destul de ridicată o au tipurile de staţiuni 6.1.4.2. - "Deluros de gorunete ± stejar şi fag (Pm-i) luvisol pseudogleizat, edafic mijlociu cu Carex caryophillea şi 6.1.4.3 - Deluros de gorunete şi şleauri de deal ± fag (Ps-m), brun luvic pseudogleizat, edafic mare, cu Carex pilosa (22,1%). Ambele tipuri de staţiuni prezintă o tendinţă de accentuare a fenomenelor de pseudogleizare care poate conduce la modificarea potenţialului productiv la nivel mijlociu sau chiar inferior pentru gorun şi stejar.

Tabelul 19. Tipuri de staţiuneCodul tipului de staţiune

Denumirea tipului de staţiuneSuprafaţa

(%)

6.1.5.3Deluros de cvercete cu şleauri de deal fără fag (Ps - m) -

luvosol şi faeoziom, edafic mare52,5

6.1.4.2Deluros de gorunete ± stejar şi fag (Pm-i) luvosol

pseudogleizat, edafic mijlociu cu Carex caryophillea (P3)24,9

6.1.4.3Deluros de gorunete şi şleauri de deal ± fag (Ps-m), luvosol

pseudogleizat, edafic mare, cu Carex pilosa (P2)22,1

6.1.3.1Deluros de cvercete (gorun) Pi, podzolît, edafic mic, cu

acidofile mezoxerofite0,5

Din analiza tipurilor de staţiune rezultă că pe raza unităţii de producţie, tipurile de productivitate superioară reprezintă 69%, cele mijlocii 30% şi doar 1% cele de productivitate inferioară.

Staţiunea 6.1.3.1. - Deluros de cvercete (gorun) Pi, podzolit edafic mare, cu acidofile mezoxerofite apare pe terenuri degradate preluate în cursul deceniului expirat, iar arboretele existente pe această staţiune sunt incluse în grupa I-a funcţională protecţia solului.

Principalele caracteristici ale tipurilor de staţiuni forestiere din spaţiul studiat se prezintă în cele ce urmează.

6.1.5.3- Deluros de cvercete cu şleauri de deal fără fag (Ps - m) – luvosol tipic si faeoyom greic, edafic mare.

Acest tip de staţiune este răspândit în arealul deluros al cvercetelor şi şleaurilor de deal fără fag, pe versanţi inferiori şi mijlocii cu diferite înclinări şi expoziţii, predominant slab şi moderat înclinaţi, pe culmi late şi podişuri fragmentate. Datorită reliefului local şi poziţiei pe versant, apar uşoare diferenţe termice de umiditate atmosferică în plus sau în minus faţă de media de platou a climatului regional al etajului.

39

Solurile sunt cenuşii, profunde şi foarte profunde, nisipo-lutoase până la lutoase şi şi mai rar luto-argiloase, fără schelet sau slab scheletice în orizontul B, cu volum edafic mare şi foarte mare.

Troficitatea potenţială este ridicată, apa accesibilă la nivel ridicat spre mijlociu, umiditatea în estival mijlociu predominant Ue2, în estival târziu Ue2-1.

Se disting următoarele faciesuri: faciesul tipic, descris mai sus, cu şleauri de deal fără fag, pătură vie de tipul

Asarum-Brachypodium faciesul mai trofic, cu Geranium robertianum, Mercurialis perennis faciesul cu sol uşor până la accentuat mai umed, cu Aegopodium podagraria,

Ranunculus auricornus sau Ranunculus cassubicus, ultimele întâlnite în cărpinişuri, teişuri, frăsinete

faciesul cu plus de umbrire şi umiditate atmosferică pe expoziţii umbrite, versanţi inferiori, unei evăi cu versanţii lor apropiaţi, ş.a., obişnuit cu soluri cenuşii slab pseudogleizate, cu gorunete şi făgete cu floră de mull, făgeto - cărpinete şi şleauri de deal cu sau fâră fag.Bonitatea este superioară spre mijlocie pentru diferitele specii principale ale

şleaului de deal fără fag şi pentru goruneto - şleauri.În toate faciesurile staţionale se recomandă menţinerea în general a arboretelor de

tip fundamental (Foto 1).În proporţie de 20 -30 % se pot introduce: teiul, cireşul, frasinul, paltinul, iar în

arboretele cu rol prioritar de agrement, stejarul roşu şi nucul negru, pe soluri cel mult lutoase.

6.1.4.2. Deluros de gorunete ± stejar şi fag (Pm-i) luvosol stagnic, edaficmijlociu cu Carex caryophillea (P3)

Acest tip de staţiune este caracteristic sectoarelor regionale mai umede şi relativ mai reci, din etajul FD2,

Relieful prezintă în general configuraţie ondulată, însă specific acestui tip de staţiune sunt terenurile cu pantă mică, platourile, obişnuit la altitudini de 250-350 m. Substraturile sunt reprezentate prin luturi, marne argiloase şi împreună cu forma de relief aşezat, determină procese specifice pseudogenetice (intensificarea procesului de argiloiluviere şi a celui de pseudogleizare).

Solurile reprezentative aparţin tipului luvosol albic pseudogleizat, puternic diferenţiat textural. Prezenţa unei cantităţi însemnate de argilă în orizontul Bt imprimă acestor soluri însuşiri ecologice mai puţin favorabile: porozitate de aeraţie foarte mică şi extrem de mică, drenaj intern mult îngreunat, însoţit de stagnări prelungite de apă în partea superioară a profilelor de sol, mai ales în lipsa arboretului condiţii dificile de nutriţie.

Pătura vie reflectă condiţiile specifice pedohidrice, fiind reprezentată prin următoarele specii: Carex caryophillea, Calamagrostis epigeios, Deschampsia caespitosa, Carex pilosa, care favorizează dezvoltarea în covor continuu a speciilor respective, redutabile concurente ale puieţilor de orice fel.

6.1.4.3. Deluros de gorunete şi şleauri de deal ± fag (Ps-m), luvosol stagnic, edafic mare, cu Carex pilosa (P2)

40

Acest tip de staţiune este răspândit de regulă în parte mijlocie şi superioară a versanţilor, cu pante slab, până la moderate 5-15°, cu relief slab ondulat, la altitudini cuprinse între 220-350 m.

Substraturile sunt reprezentate prin luturi, marno-argiloase şi argile nisipoase, ceea ce imprimă solului caractere texturale specifice.

Climatul local favorizează apariţia fagului în compoziţia arboretelor şi mai alesabundenţa carpenului.

Solurile caracteristice sunt reprezentate prin luvosoluri, clar diferenţiat textural. Conţinutul de argilă şi modul de distribuţie al acesteia pe profil influenţează trăsăturile ecologice specifice ale solului menţionat, chiar dacă troficitatea potenţială globală este mare. Datorită migrării argilei, mai ales în cazul solurilor situate pe pante slabe, celelalte însuşiri fizice se înrăutăţesc, îndeosebi porozitatea de aeraţie, care scade la valori mici şi foarte mici (4,4-4,8%), ceea ce afectează şi capacitatea de apă disponibilă pe grosimea respectivă de sol, regimul termic şi şi regimul de nutriţie.

De aceste aspecte trebuie să se ţină seama atât la instalarea vegetaţiei forestiere, cât şi la lucrările de îngrijire şi conducerea arboretelor.

Pătura vie este reprezentată îndeosebi prin elemente mezohigrofite: Carex pilosa, Calamagrostis epigeios, Millium efusam, pe terenuri foarte slab înclinate. Pe terenuri în pantă sau în arborete mature, închise, apar frecvent, alături de Carex pilosa, şi elemente ale florei de mull: Asperula odorata, Stellaria holostea, Pulmonaria rubra, ş.a.

6.1.3.1. Deluros de cvercete (gorunete), Pi, luvosol tipic, edafic mic, cu acidofile mezoxerofite

Asemănător gorunetelor de tip Luzula, dar cu plus de căldură şi cu uscăciune estivală în sol ceva mai accentuată, în intervalul condiţiilor de mezoxerofitism.

Se disting: faciesul moderat sărac, cu pătură vie de tipul mezoxerofit-oligomezotrof Genista

tinctoria-Poa nemoralis; faciesul accentuat sărac, cu pătura vie de tipul mezoxerofit - oligotrof Luzula

albida.Bonitatea este inferioară pentru gorunete şi cvercete cu gorun.Se recomandă introducerea în arboretele actuale cu ocazia lucrărilor de regenerare

sau de refacere a teiului, cireşului. Se va acorda o grijă deosebită menţinerii în arborete a speciilor de amestec şi de ajutor. Efectuarea tăierilor de regenerare se va face cu prudenţă deosebită, pentru a se evita descoperirea şi eroziunea solului. În cazul arboretelor degradate, se vor aplica cele mai indicate "tratamente de refacere" pentru a se lucra sub adăpost de sus sau lateral.

41

CAPITOLUL 6. ANALIZA MĂSURILOR ÎNTREPRINSE PÂNĂ ÎN PREZENT

Lucrările de refacere a arboretelor degradate, au început în Unitatea de producţie VI Ibăneşti după anul 1952. Pentru U.P. VI Ibăneşti ca urmare a suprafeţei mari de arborete provenite din lăstari, s-a început convertirea la codru dar prin conversiune mixtă.

Prin acest procedeu au fost eliminate complet tăierile de crâng ce erau practicate prin vechea metodă a conversiunii treptate, în cadrul conversiunii mixte, arboretele provenite din lăstari, cu cioatele epuizate, precum şi cele necorespunzătoare, au fost incluse în unitatea de refacere, iar cele provenite din sămânţă, precum şi cele din lăstari dar cu tulpini viabile şi cu specii corespunzătoare, au format direct subunitatea de codru, urmând a fi regenerat din sămânţă. Durata conversiunii a fost stabilită la 60 ani.

Tăierile rase prevăzute, erau în exclusivitate numai cu caracter de refacere, urmând să fie aplicate în arboretele necorespunzătoare, atât ca stare de vegetaţie cât şi în ceea ce priveşte compoziţia.

Vârsta exploatabilităţii tehnice de 120 ani era cea corespunzătoare arboretelor după ce ele vor fi convertite la codru. Pe durata de conversiune arboretele de codru puteau fi exploatate la vârste mai mici, dar obligatoriu mai mare decât cea când începe fructificaţia putând astfel asigura o regenerare corespunzătoare din sămânţă. Produsele principale s-au realizat din tăieri de substituire-refacere.

Tăierile de refacere au fost executate şi în alte arborete necuprinse în planurile decenale, în vederea asigurării unei mai mari grupări(blocuri de culturi). Ele s-au făcut printr-o tăiere unică, cu respectarea condiţiilor de suprafaţă, revenindu-se cu alt parchet alăturat, după ce s-a realizat starea de masiv în cel anterior.

Regenerarea a fost asigurată numai pe cale artificială, prin plantaţii.Împăduririle au urmărit ritmul tăierilor. Formulele de împădurire folosite aveau

50-70% gorun sau stejar, ca specie de bază, iar ca specie de amestec în completare s-a plantat paltinul, frasinul, cireşul, teiul. Desimea folosită a fost de 2500-3200 puieţi la hectar. Lucrările de împădurire au fost realizate într-un procent de 100% pe suprafeţele prevăzute în amenajament.

Împăduririle au fost executate din punct de vedere tehnic, în mod corespunzător. Plantaţiile au fost parcurse cu lucrări de întreţinere adecvate iar starea de masiv se realizează cu multă uşurinţa. În terenurile cu pregătire şi întreţinere parţială, lăstarii de foioase au invadat, cu intensităţi diferite noile culturi, stânjenindu-le în dezvoltare, imprimând necesitatea executării chiar din primii ani a degajărilor.

În perioada de după 1965 şi până în prezent în unitatea de producţie studiată s-a cu succes metoda împăduririi cu puieţii de cvercinee de talie mijlocie în tăblii şi în rânduri, metodă ce va fi expusă în rândurile prezentului proiect.

42

PARTEA a II-aMĂSURI PRIVIND ÎMPĂDURIREA SI REFACEREA ÎN VIITOR A

ARBORETELOR NECORESPUNZĂTOR PRODUCTIVE

CAPITOLUL 7. MĂSURI PRECONIZATE A SE EFECTUA ÎN VIITOR PENTRU REFACEREA ARBORETELOR

Datorită gospodăririi neraţionale din trecut (tăieri repetate în crâng, păşunatul abuziv, neefectuarea la timp a lucrărilor de îngrijire ) o parte din aceste păduri se găsesc într-o stare de degradare avansată (mai ales sub aspectul compoziţiei), iar suprafeţele ocupate de speciile principale de baza si amestec s-au diminuat, în unele cazuri nejustificat.

Datorită particularităţilor bioecologice ale acestor specii şi condiţiilor în care ele vegetează, precum şi valorii deosebite a sortimentelor superioare ce se pot obţine (buşteni pentru gater şi furnire) este necesar să se promoveze în cultură îndeosebi gorunul şi stejarul, urmărindu-se substituirea arboretelor derivate continuând conversiunea acestora la codru, precum şi ameliorarea tipurilor fundamentale care necesită acest lucru.

Urmează să se substituie numai arboretele de productivitate inferioară, derivate cu alte specii adecvate staţiunii şi mai productive, datorită faptului că acestea sunt capabile, în mod cert, să valorifice mai bine potenţialul staţional.

Necesitatea de a reface, substitui sau ameliora un arboret considerat ca fiind necorespunzător rezultă din: productivitatea reală scăzută cu cel puţin 10% sub nivelul productivităţii potenţiale; calitatea necorespunzătoare a compoziţiei arboretului şi a sortimentelor produse; starea în care se găseşte acesta, determinată de neconcordanţa între specii şi staţiune, de tratamentul aplicat sau provenienţa arborilor, precum şi de posibilitatea de a obţine pe suprafaţa respectivă un arboret mai productiv (cantitativ şi

43

calitativ), constituit din aceleaşi specii sau altele mai valoroase.Oportunitatea lucrărilor de substituire, ameliorare depinde, în primul rând de

starea arboretului respectiv şi de eficienţa economică a acestor lucrări şi în al doilea rând de posibilităţile reale de a executa aceste lucrări.

Pentru multe din aceste arborete această oportunitate este evidentă şi nu este nevoie de calcule şi determinări speciale. Sunt însă numeroase cazuri când determinarea ei cere o analiză atentă şi multă prudenţă, pentru evitarea pierderilor în materiale şi în producţia de masă lemnoasă, precum şi risipa de fonduri şi de forţă de muncă cu lucrări costisitoare executate la momente nepotrivite.

Prin arborete necorespunzătoare se înţeleg atât arboretele situate în staţiunile de bonitate mijlocie şi superioară care, datorită gospodăririi necorespunzătoare staţiunii sau din punct de vedere economic, nu valorifică raţional şi la maximum posibil capacitatea de producţie a staţiunilor în care cresc.

Folosirea de arboret necorespunzător dă posibilitatea includerii în categoria arboretelor ce trebuie substituită sau ameliorate şi arboretelor derivate care, deşi au o producţie cantitativă apropiată de cea a tipului fundamental din care au derivat, din punct de vedere valoric şi calitativ sunt inferioare tipului fundamental sau altui tip artificial ce pot vegeta în condiţiile respective (din acestea fac parte şi cărpinişurile).

Modificarea raportului dintre specii, în tipurile fundamentale de pădure este aproape în totdeauna însoţită şi de o micşorare a productivităţii arboretelor. Degradarea arboretelor sub raportul compoziţiei specifice, a apărut de regulă ca o consecinţă a modului neraţional de gospodărire a pădurilor (aplicarea regimului crângului, neefectuarea la timp a lucrărilor de întreţinere şi îngrijire).

Speciile mai importante din amestec - carpenul, teiul, plopul, mesteacănul- fructifică mai des şi abundent, seminţele aripate diseminează mai departe, iar seminţişul lor rezistă mai uşor la umbrire şi cresc la început mai repede decât puieţii de stejar. În plus teiul şi carpenul se regenerează uşor şi pe cale vegetativă, dezvoltând drajoni, respectiv lăstari cu creşteri viguroase în tinereţe. În asemenea condiţii, aplicarea tratamentelor necorespunzătoare la regenerare sau lipsa intervenţiilor cu operaţiuni culturale în tinereţe favorizează extinderea acestor specii de amestec şi dispariţia stejarului si gorunului.

Carpenul, majoritar în arboretele cărpinetului derivat, are în general creştere înceată din cauza provenienţei sale din lăstarii unor cioate îmbătrânite.

Deşi arboretele de carpen sunt de productivitate mijlocie, ele nu folosesc în întregime potenţialul productiv ridicat al staţiunilor. De aceea, substituirea unor asemenea arborete trebuie să se facă cu prioritate.

Intervenţiile cu lucrări de substituire în arborete derivate, mai ales în cele cucarpen, sunt necesare şi din cauza absenţei stejarului pedunculat, respectiv algorunului care pot sa folosească la maxim condiţiile oferite de staţiune. Chiar dacă aceste specii se găsesc sporadic, periodicitatea mare a fructificaţiei şi particularităţile procesului de diseminare, fac dificilă regenerarea lor naturală. În alte cazuri instalarea seminţişului natural este împiedicată de solul degradat prin tasare.

44

CAPITOLUL 8. FUNDAMENTAREA SOLUŢIILOR DE ÎMPĂDURIT

8.1. Identificarea şi caracterizarea unităţilor de cultură forestieră.Identificarea suprafeţelor de împădurit din cuprinsul unităţii de producţie,

respectiv stabilirea unităţilor amenajistice (u.a.) în care sunt necesare intervenţii cu lucrări de împădurire se va face pe baza specificărilor făcute în amenajament la punctul lucrări propuse din descrierea parcelară.

După stabilirea suprafeţelor de împădurit se trece la constituirea unităţilor de cultură forestieră (u.c.f.-uri) şi apoi la caracterizarea lor din punct de vedere staţional şi al vegetaţiei.

Unitatea de cultură forestieră reprezintă o porţiune de teren omogenă sau cu variabilitate restrânsă din punct de vedere al condiţiilor fizico-geografice, al topoclimatului, solului, substratului litologic şi al vegetaţiei naturale, porţiune pe care se urmează a se executa o anumită categorie a lucrărilor de împădurire (reîmpăduriri, refaceri, substituiri, completări, ameliorări), adoptându-se tehnologii unice de instalare şi îngrijire a culturilor forestiere.

O unitate de cultură forestieră nu poate fi mai mică de 0,5 ha şi nici nu poate depăşi limitele unei parcele (unităţi) amenajistice.

Ea poate cuprinde, după caz, parcela întreagă, o porţiune din parcelă (o subparcelă sau un grup de subparcele). Unitatea de cultură forestieră va purta acelaşi cod ca şi parcela sau subparcela peste care se suprapune.

Pentru fiecare unitate de cultură forestieră se va întocmi o fişă (Anexa 1) în care se va prezenta - după harta amenajistică - schiţa u.a. cu conturarea u.c.f.-ului şi se vor completa, în termeni consacraţi, datele referitoare la condiţiile staţionale şi de vegetaţie.

Completarea fişei privind aspectele de mai sus se va face pe baza datelor extrase din amenajament. Ulterior, pe măsura stabilirii soluţiilor tehnice de împădurire, în fişă se vor înregistra şi soluţiile adoptate.

Din acest motiv fişele respective se vor plasa în proiect după memoriul tehnic justificativ privind lucrările de instalare şi îngrijire a culturilor forestiere proiectate.

8.2. Situaţia actuală a terenurilor de împădurit.

Din totalul suprafeţei U.P.-ului aproximativ 28% este reprezentată de arborete total şi parţial derivate, iar circa 5% de arborele artificiale de productivitate inferioară. De asemenea un procent de 38% sunt reprezentate de arborete natural fundamentale (cvercete pure) iar aproximativ 29% din arborete artificiale. Datorită gospodăririi neraţionale din trecut (tăieri repetate în crâng, păşunatul abuziv, atacuri frecvente de boli şi dăunători, uscări în masă) o parte din aceste păduri se găsesc într-o stare de degradare avansată, iar suprafeţele ocupate de ele s-au diminuat, în unele cazuri nejustificate. Datorită particularităţilor bioecologlce ale acestor specii şi condiţiilor în care ele vegetează, precum şi valorii deosebite a sortimentelor superioare ce se pot obţine (buşteni pentru gater şi furnire) este necesar să se promoveze în cultură îndeosebi gorunul şi stejarul, urmărindu-se refacerea acestora şi conversiunea la codru. Din necesităţi practice s-a procedat la o sistematizare a terenurilor de împădurit în raport cu natura folosinţei lor. anterioare, ca şi a specificului vegetaţiei lemnoase în măsura în care este semnalată.

Din studiul u.a.-urilor din amenajamentul U.P.-ului şi constatări personale pe

45

teren s-au diferenţiat patru categorii de terenuri, care include multitudinea de situaţii ce pot fi întâlnite în cuprinsul fondului forestier şi în care trebuie să se intervină cu lucrări de împăduriri.

În continuare sunt precizate cele patru categorii de terenuri, precum şi criteriile de încadrare în una sau alta din aceste categorii a suprafeţelor propuse la împăduriri.

A. Terenuri lipsite de vegetaţie lemnoasă sau de seminţis utilizabil:1. Suprafeţe lipsite de păduri (poieni, goluri, enclave,...) situate în cuprinsul fondului

forestier, folosite ca păşuni, fâneţe, etc.2. Suprafeţe scoase temporar din fondul forestier, folosite de alte sectoare

economice şi reprimite în vederea împăduririi.3. Suprafeţe din afara fondului forestier destinate împăduririlor.4. Suprafeţe dezgolite în urma aplicării tăierilor rase sau calamitării unor arborete

(incendii, doborâturi sau rupturi de vânt sau zăpadă, ...).

B. Terenuri ocupate cu arborete necorespunzătoare economic, aflate încurs de exploatare sau planificate la exploatare în vederea înlocuirii lor:

1. Suprafeţe ocupate de arborete cu consistenţă mult sub normală aflate la vârste relativ înaintate, cu soluri înţelenite, arborete incapabile să se regenereze pe cale naturală.

2. Suprafeţe ocupate de arborete afectate de fenomene de uscare intensă.3. Suprafeţe ocupate de arborete regenerate vegetativ, cu stare lâncedă de vegetaţie.4. Suprafeţe ocupate de culturi artificiale alcătuite din specii ale căror cerinţe

ecologice nu corespund cu condiţiile pedo-climatice din teren5. Suprafete ocupate de arborete de origine naturala, apartinand tipurilor derivate ,

alcatuite din specii secundare.

C. Terenuri incomplet regenerate pe cale naturală sau artificială:

1. Suprafeţe ocupate de arborete parcurse cu tăieri de regenerare însă incomplet regenerate sau regenerate în proporţie prea mare cu specii de mică valoare economică, ori ocupate cu seminţişuri neutilizabile.

2. Suprafeţe parcurse cu lucrări de împăduriri în ultimii 2-3 ani, însă cu reuşită nesatisfăcătoare.

3. Suprafeţe ocupate cu arborete parcurse cu tăieri de crâng simplu în care apar porţiuni goale, neregenerate, unde este posibilă şi indicată introducerea unor specii valoroase.

D. Terenuri ocupate de arborete cu consistenţă subnormala în care se impun lucrări de împăduriri pentru realizarea densităţii optime la hectar:

1. Suprafeţe ocupate de arborete din grupa I funcţională, indiferent de vârstă şi faza de dezvoltare.

2. Suprafeţe ocupate de arborete din grupa a-II-a funcţională cu stare necorespunzătoare de vegetaţie, aflate în fazele de nuieliş - codrişor.

46

Unităţile amenajistice stabilite prin amenajament la intervenţia cu lucrări de împăduriri se vor încadra în una din categoriile de terenuri precizate mai sus.

Pentru încadrarea corectă a fiecărei unităţi amenajistice în categoria corespunzătoare stării actuale a terenului de împădurit, se vor analiza datele din descrierea parcelară completate cu date obţinute din observaţii proprii efectuate pe teren.

Sistematizarea parcelelor pe categorii de împădurit trebuie rezolvată cu mult discernământ, întrucât particularităţile terenurilor respective condiţionează în mare măsură natura lucrărilor de împădurire precum şi tehnologiile de instalare-îngrijire a culturilor forestiere proiectate.

8.3 Necesitatea şi oportunitatea intervenţiei cu lucrări de împăduriri

În cuprinsul fondului forestier sunt numeroase cazurile în care intervenţiile pe cale artificială pentru instalarea pădurii apar ca unică soluţie.

Se încadrează aici, cu precădere, poienile, enclavele, terenurile care urmează a fi reintegrate în circuitul productiv forestier normal, precum şi terenurile avansat degradate din sectorul agricol, pentru care împădurirea a rămas ultima alternativă de valorificare.

De asemenea, intervenţia artificială se impune în cazul arboretelor calamitate şi a celor supuse tratamentului tăierilor rase precum şi în cazul arboretelor supuse tratamentelor bazate pe regenerare naturală în scopul realizării desimii optime pe întreaga suprafaţă şi a ameliorării structurii compoziţionale a viitoarelor culturi forestiere.

Productivitatea mai mult sau mai puţin scăzută a arboretelor degradate în raport cu potenţialul productiv al staţiunilor forestiere se răsfrânge negativ în producţia de masă lemnoasă şi în funcţiile de protecţie a pădurilor. De aceea intervenţiile cu lucrări de substituire, refacere sau ameliorare în arborete de productivitate sub normală, constituie o necesitate de prim ordin, menţinerea acestor arborete în continuare şi în staţiuni în care se gasesc, înseamnă pierderi importante şi cu totul nejustificate economic şi ecologic.

În urma intervenţiilor cu lucrări de substituire, refacere sau ameliorare se pot înregistra creşteri remarcabile, care să dubleze productivitatea actuală a arboretelor derivate. Se consideră justificată intervenţia cu lucrări de substituire numai atunci când noul arboret propus va realiza cel puţin o clasă de producţie mai mare faţă de arboretul existent. Lemnul rezultat prin exploatarea arboretelor slab productive este de calitate inferioară şi deci sporirea lui ar avea repercusiuni negative în realizarea sortimentelor necesare.

Pentru încadrarea judicioasă a arboretelor de productivitate scăzută în una din trei categorii de urgenţe, se determină creşterea curentă a arboretului existent şi se deduce creşterea medie anuală la exploatabilitate pentru arboretele propus.

Atunci când diferenţa dintre cele două mărimi (creşterea curentă a arboretului existent şi creşterea medie a arboretului propus) depăşeşte 7m³, arboretul se încadrează în urgenţa I, când diferenţa este de 4 – 7m³ arboretele se încadrează în urgenţa a II-a, iar când este sub 4m³, rămân pentru ultima urgenţă, a III-a pentru refacere.

Creşterea curentă pentru arboretul existent se stabileşte cu ajutorul tabelelor de producţie, vârsta şi înălţimea medie determinându-se cu ajutorul pieţelor de probă şi prin doborârea de arbori medii.

Creşterea medie la exploatabilitate pentru arboretul propus se deduce tot din tabelele de producţie, ce se poate realiza în condiţiile naturale date, se stabileşte în raport

47

cu tipul natural de pădure sau culturile existente similare, iar în lipsa acestora se deduce din studiul staţiunii.

Momentul intervenţiei trebuie optimizat sub raport economic şi cultural în cazul arboretelor degradate sau slab productive, în funcţie de grupa funcţională din care fac parte:

În arboretele încadrate în prima grupă funcţională intervenţia presupune ameliorarea consistenţei şi compoziţiei constând în completarea golurilor, ea fiind cu atât mai oportună cu cât starea necorespunzătoare a arboretelui se va accentua în timp rezultând scăderea funcţiei de protecţie atribuită.

În arboretele degradate din grupa a II-a funcţională oportunitatea şi urgenţa intervenţiilor se stabilesc în funcţie de caracteristicile lor edificatoare, ea trebuind să fie bine justificată deoarece lucrările de refacere, substituire sau ameliorare sunt în general costisitoare.

Pentru determinarea eficienţei economice a investiţiilor în asemenea lucrări se face analiza comparativă a indicatorilor producţiei, productivităţii şi calităţii arboretului existent cu cei corespunzători unui arboret cu caracteristici structurale normale, aparţinând însă tipului natural fundamental de pădure propriu staţiunii respective. Această analiză comparativă se va face la nivelul fiecărei u.c.f. datele obţinute servind atât la evidenţierea oportunităţii intervenţiei cu lucrări de împăduriri cât şi în finalul proiectului, după analiza economică privind costul lucrărilor de împădurire, la eficienţa lucrărilor proiectate. Datele analizei comparative pentru fiecare u.c.f. se prezintă în tabelul următor:

48

TABEL 20Nrcrt

u. c. f. Arboretul existent Arboretul de referinţă Diferenta de masa lemnoasa (m³/ha)

Compoziţia

Prove nienţa

Vârsta (ani)

C L P

Consis tenţa

Producţia (m³/ha) Creşterea curentă

Cc(m³/ha)

Compoziţia

Vârsta (ani)

C L P

Producţia (m³/ha) Creştere medie Cm

Producţia Cm-Cc

Totală Lemn lucru

Totală Lemn lucru

varsta

(m³/ha) Totala Lemn lucru

1 44D

4CA2PLT2DT2GO

RN 50

5443

0,320,160,160,16

43.5235.8428.833.6

33.9425.8021.8924.53

0.860.720.581.12

7GO1PA1FR1Te

50 3

224,731,334,728,9

161,7825,6724,2916,76

120 5,180,760,640,98

TOTAL 50 4 0.8 141.76 106.17 3.28 319.6 228.5 7.56 177.84 122.33 4.28

2 63B

3CA3PLT2GO1TE1DT

RN 50

33233

0.210.210.140.070.07

45.5794.2944.130

16.66

36.4668.8327.78

2112.99

0.91.890.980.70.37

7GO1PA1CI1TR

50 2

261.225.821.722.4

164.4318.0616.2715.68

120 5.320.540.660.83

TOTAL 50 3 0.7 230.62 167.06 4.81 331.1 214.44 7.35 100.48 47.38 2.54

3 63 G

1GO5CA1GO2PLT1DT

RN

7055555555

33233

0,080,400,080,160,08

23,9293,225,6873,620,48

17,2256

18,4953,7215,94

0,351,680,351,350,38

7GO1CI1FR1PA

55 2

329.729.426.028.3

220.920.0520.0217.83

120 6.160.760.740.64

TOTAL 55 30,8

236,88 161,37 4,11 413.4 278,8 8,3 176.52 117.43 4.19

4 66D6CA2GO2FA

RN 35323

0.480.160.16

8450.460.8

65.5230.7443.78

1.681.121.254

7GO1CI1FR1TE

35 2

191.116.214.518.5

116.5711.6610.1511.65

120 6.160.760.740.64

TOTAL 35 3 0.8 195.2 140.04 4.05 240.3 150.03 8.30 45.1 9.99 4.25

5 72B

2GO4CA1GO2DT1PLT

RN

7055555555

23333

0,140,280,070,140,7

5665,2416,5235,8423,6

40,3252,1911,8927,9517,37

0,81,180,30,660,43

7GO1CI1FR1PA

55 2

329.729.426.028.3

220.920.0520.0217.83

120 6.160.760.740.64

TOTAL 55 30,7

197,4 149,73 3,37 413.4 278,8 8,3 176.52 117.43 4.19

49

După cum se observă din tabelul 20 reiese că se obţine un spor semnificativ de masă lemnoasă atât din punct de vedere cantitativ dar mai ales calitativ (fiind cunoscute calităţile tehnologice superioare ale stejarului şi gorunului faţă de ale carpenului).

8.4 Eşalonarea intervenţiior cu lucrări de regenerare artificială în cadrul u.c.f. – urilor

Planificarea lucrărilor de împădurire se va întocmi pentru o perioadă de 5 ani. La întocmirea planului privind eşalonarea lucrărilor de regenerare se va ţine seama pe de o parte de categoriile de teren împădurit în care au fost încadrate suprafeţele ce necesită intervenţia artificială şi pe de altă parte, de rezultatele obţinute din analiza comparativă a celor două categorii de referinţă. La planificarea suprafeţelor pentru împădurire se au în vedere următoarele priorităţi:

1. Suprafeţe ocupate de seminţiş (instalat natural sau artificial) cu o densitate necorespunzătoare.

2. Suprafeţe ocupate de arborete supuse tratamentului tăierilor rase, arboretele calamitate.

3. Suprafeţe lipsite de pădure (poieni, enclave) prevăzute a fi împădurite, dacă luarea lor în considerare nu ar duce la creşterea exagerată a suprafeţei lucrărilor de împădurire din anul respectiv.

4. Terenuri ocupate cu arborete degradate, slab productive ţinându-se seama de analiza comparativă.

5. Arborete cu consistenţă subnormală, încadrate în grupa a II-a funcţională, cu stare bună de vegetaţie, aflate la vârste relativ tinere (nuieliş – prăjiniş). Arborete degradate sub raportul consistenţei din grupa I funcţională, indiferent de vârstă.

6. Suprafeţe ocupate de arborete slab productive (avansat degradate sub raportul consistenţei sau/şi derivate) tot pe baza analizei comparative.Luând în considerare principiile enunţate se trece efectiv la elaborarea planului

de regenerare, cu precizarea anului în care se va interveni în perioada de timp stabilită. La stabilirea pe ani a suprafeţei efective din suprafaţa totală a unităţii amenajistice, pe care se vor efectua lucrările de împădurire, trebuie să se ţină seama dacă tehnologic acţiunea de împădurire se va desfăşura în 2 – 3 etape. Stabilirea suprafeţei efective a împăduririi în prima etapă rezultă prin înmulţirea suprafeţei totale cu ponderea procentuală de participare în compoziţia de împădurire a speciei sau a speciilor prevăzute a fi instalate cu anticipaţie. Suprafaţa de parcurs în a doua etapă va fi stabilită prin diferenţă din suprafaţa totală, iar anul executarii lucrărilor de regenerare se va preciza în funcţie de perioada considerată optimă în care puieţii instalaţi în prima etapă ar necesita protecţia arboretului existent.

Tabelul 21Eşalonarea intervenţiilor cu lucrări de regenerare artificială în cadrul

u.c.f. – urilor pe parcursul a cinci ani

50

Nr. crt

U.c.f. Categoria de terenuri

Suprafata efectiva de parcurs in anul... TOTALNr. Suprafata

Efectiva (ha)

2007 2008 2009 2010 2011

1 6A 7,5 A1 - 4,0 3,5 - - 7,52 13C 9,1 A1 - - 4,5 4,6 - 9,13 44D 6,0 B5 3,0 - - - 3,0 6,04 48B 2,9 A4 2,9 - - - - 2,95 63A 5,4 A4 - 2,5 - - 2,9 5,46 63B 2,7 B5 - - - 2,7 - 2,77 63C 5,6 B5 2,6 - - - 3,0 5,68 64D 0.84 C1 0,84 - - - - 0,849 66A 1.66 C1 1,66 - - - - 1,6610 66D 3 D2 - - - - - 3,011 72B 5,8 B5 3,0 - - - 2,8 58TOTAL 50,5 - 17 6,5 8,00 7,30 11,7 50,5

Periodicitatea intervenţiilor etapizate va fi, în principiu de 4 – 6 ani una faţă de cealaltă,perioadă de timp considerată suficientă pentru atingerea reuşitei definitive în cultura instalată în prima etapă anterioară.

CAPITOLUL 9. STABILIREA SOLUŢIILOR TEHNICE DE ÎMPĂDURIRE

9.1. Stabilirea intervenţiilor artificiale pe categorii de lucrări de împădurit

Lucrările proiectate a se executa în primul deceniu sunt: completări, împăduriri, ameliorări, substituiri şi reîmpăduriri. Evidenţa tipurilor de lucrări este următoarea:

Completările se vor executa pe o suprafaţă de 2,5 ha, reprezentând 4,95% din volumul lucrărilor de împădurit.

Ameliorările se vor face pe o suprafaţă de 3,0 ha, ceea ce reprezintă 5,95% din totalul lucrărilor ce se vor executa în primii 5 ani.

Împăduririle propriu-zise deţin o pondere importantă din volumul lucrărilor de împăduriri din cadrul U.P. – ului. Ele se vor executa pe o suprafaţă de 16,6 ha, reprezentând 32,87%.

Substituirile se vor executa pe o suprafaţă de 20,1 ha, reprezentând 39,8% fiind cele mai importante lucrări din care cca. 50% se vor executa în primii 5 ani.

Reîmpăduririle se vor face pe o suprafaţă de 8,3 ha, adică 16,43% din volumul total al lucrărilor de împădurit în primii 5 ani.

Referitor la natura suprafeţelor de refăcut în primii 5 ani, au fost identificate următoarele situaţii:

Suprafeţe lipsite de păduri situate în cadrul fondului forestier naţional ce vor fi împădurite;

Suprafeţe ocupate de arborete instalate artificial cu reuşită nesatisfăcătoare;

51

Suprafeţe ocupate de arborete în faza de dezvoltare nuieliş, cu stare necorespunzătoare de vegetaţie ocupă 3 ha;

Suprafeţe ocupate cu arborete derivate ocupă 17,1 ha; Suprafeţe dezgolite în urma tăierilor rase se găsesc pe 8,3 ha.

Completările sunt lucrări de împădurire ce se execută în culturi tinere, rezultate din regenerări parţiale, naturale sau artificiale, vizând instalarea vegetaţiei forestiere în golurile rămase în cuprinsul terenului de regenerat, pentru scurtarea perioadei de închidere generalizată a masivului, prilej cu care frecvent se urmăreşte şi îmbogăţirea specifică a compoziţiei viitoarelor culturi forestiere.

În cadrul Unităţii de producţie VI Ibăneşti se intâlnesc un număr de 2 unităţi amenajistice în care se va interveni cu completări. Suprafaţa acestora este de 13,9 ha din care doar pe 2,50 ha se va interveni cu completări. Acest tip de lucrări se vor executa în suprafeţe regenerate natural, în care pe anumite porţiuni nu s-au regenerat puieţi din speciile principale de bază şi amestec.

Împăduriri propriu-zise se executa atunci când instalarea culturilor forestiere se face pe terenuri pe care pădurea nu a existat sau de pe care a fost inlăturată o perioadă îndelungată, asemenea lucrări se execută în poieni şi goluri cuprinse în fondul forestier.

Pe cuprinsul unităţii de producţie VI Ibăneşti există un număr de 2 unităţi amenajistice pe care se vor executa lucrări de împădurire propriu-zisă , aceste lucrări vor cuprinde o suprafaţă de 16,6 ha.

Substituirea reprezintă metoda de reinstalare a vegetaţiei forestiere pe terenuri ocupate cu arborete cu valoare economică scăzută, având origine naturală, alcătuite însă în specii cu potenţial biologic redus în producţia de biomasa (arborete derivate ) sau de origine artificială instalate în staţiuni puţin satisfăcătoare cerinţelor ecologice ale speciilor componente. Particularitatea esenţială al acestei categorii de lucrări constă în faptul că prin intervenţie se schimbă compoziţia arboretelor existente, urmărindu-se, de regulă, realizarea de culturi cu structuri compoziţionale identice sau apropiate aparţinând tipurilor fundamentale de pădure. Substituirile sunt frecvent folosite ca metodă de îmbunătăţire a structurii arboretelor şi a ridicării productivităţii în cazul arboretelor ce aparţin tipurilor de pădure derivate, prin substituire vom înlocui specii cum sunt carpenul cu stejar, gorun care corespund din punct de vedere al capacităţii de producţie al staţiunii.

Pe teritoriul Unităţii de producţie VI Ibăneşti se găsesc numeroase arborete derivate care trebuiesc supuse substituirii deoarece sunt supuse fenomenului de carpenizare. În următorii 5 ani se are în vedere a se substitui un număr de 4 unităţi amenajistice care ocupă o suprafaţă de 20,1 ha. Aplicarea substituirilor se va face în arborete de origine naturală aparţinând tipurilor de pădure derivate, alcătuite din specii pioniere sau din specii de amestec (exemple de arborete ce necesită substituiri sunt redate in fotografii......).

Deşi arboretele de carpen sunt de productivitate mijlocie, ele nu folosesc în întregime potenţialul productiv ridicat al staţiunilor. De aceea, substituirea unor asemenea arborete trebuie să se facă cu prioritate.

Intervenţiile cu lucrări de substituire în arborete derivate, mai ales în cele cu carpen, sunt necesare şi din cauza absenţei stejarului pedunculat, respectiv al gorunului

52

care să pot să folosească la maxim condiţiile oferite de staţiune. Chiar dacă aceste specii se găsesc sporadic, periodicitatea mare a fructificaţiei şi particularităţile procesului de diseminare, fac cât se poate de dificilă regenerarea lor naturală. În alte cazuri instalarea seminţişului natural este împiedicată de solul degradat prin tasare.

Reîmpăduririle presupun instalarea de noi culturi forestiere pe terenuri ocupate în prezent de pădure, care urmează însă a fi înlăturată, instalarea vegetaţiei efectuându-se după executarea lucrărilor de exploatare sau chiar înainte de aplicarea acestora. Reîmpădurirea urmăreşte reinstalarea vegetaţiei forestiere prin regenerarea artificială a unor arborete cu structură normală, instalate pe terenuri cu soluri forestiere nealterate.

În unitatea de producţie VI Ibăneşti se va reîmpăduri pe o suprafaţă de 8,3 ha in doua unitati amenajistice (48B, 63A) necesitatea aplicării acestei metode de refacere a capacităţii productive a fondului forestier apare necesară în urma aplicării tratamentului tăierilor rase în unităţile amenajistice respective (exemple de terenuri ce necesită reîmpăduriri sunt prezentate în fotografiile ........).

Nuielis prajjinis unde urmeaza a se efectua ameliorari cu puieti de gorun (1666 puieti la hectar)

Tabel 22.Natura lucrărilor de împăduriri în funcţie de categoria de teren de împădurit şi ponderea lor din suprafaţă

Nr crt

u.a. Categ de teren de

împădurit

Natura lucrarii de impadurire

Semintiş utilizabil

Suprafata Pondere din

supr. totala

denumire cod totala efectiva

16A

A1 împăduriri A17,5 7,5

13C 9,1 9,1TOTAL 16,6 16,6 32.87

248B

A4reîmpăduri

ri B112,9 2,9

63A 5,4 5,4TOTAL 8,3 8,3 16.43

3

63G

B5 substituiri B3.1

5,6 5,672B 5,8 5,844D 6,0 6,063B 2,7 2,7

TOTAL 20,1 20,1 39.8

464D

C1 completări C1.35,6 0,84

66A 8,3 1,66TOTAL 13,9 2,50 4,95

5 66D D2 ameliorări C2.1 3,0 3,0TOTAL 3,0 3,0 5.95

TOTAL GENERAL 61,9 50,5 100

9.2 Alegerea speciilor pentru împădurit şi justificarea lor silvo-economică

53

Alegerea speciilor care vor forma viitoarele arborete are o importanţă fundamentală în silvicultură. De felul cum este rezolvată această problemă depinde în mare măsură reuşita culturilor silvice, capacitatea lor de producţie lemnoasă ridicată şi să exercite în acelaşi timp, în condiţii optime, protecţia mediului înconjurător.

Dimpotrivă, printr-o alegere nepotrivită a speciilor, se pot crea arborete necorespunzătoare staţiunii, puţin rezistente la acţiunea factorilor dăunători, neviabile, slab productive cu valoare economică redusă.

Spre deosebire de regenerarea naturală, în cadrul căreia promovarea în cultură a unor specii se poate realiza numai în măsura în care acestea există în compoziţia arboretului matur, intervenţia artificială oferă posibilitatea, ca dintr-un asortiment mai larg de specii indigene şi exotice, silvicultorul să aleagă şi să introducă în cultura specii care să corespundă mai bine scopului urmărit.

La alegerea speciilor pentru împădurire este deosebit de important ca, pe lângă luarea în considerare a funcţiilor pe care trebuie să le îndeplinească culturile respective, să se asigure şi o corespondenţă strânsă între cerinţele speciilor şi specificul condiţiilor naturale.

Pentru alegerea speciilor şi a compoziţiei de împădurire un indicator preţios îl constituie tipul natural fundamental de pădure, îndeosebi în cazul suprafeţelor acoperite cu vegetaţie forestieră. Tipurile natural fundamentale păstrează neatinsă compoziţia specifică, regenerarea lor fiind realizată pe cale naturală.

O caracteristică deosebit de importantă a tipului de pădure, ce se cere determinată cu precizie, este productivitatea acestuia (superioară, mijlocie, inferioară). De cele mai multe ori, lucrările de împădurire se desfăşoară, însă, în cadrul unor ecosisteme forestiere modificate prin intervenţiile omului (degradate, derivate, artificiale) a căror identificare este necesară pentru alegerea speciilor.

Întrucât ansamblul condiţiilor fizico-geografice şi vegetaţia forestieră (cu toate modificările suferite de acestea) reprezintă un indicator de seamă al condiţiilor ecologice, la elaborarea compoziţiilor de regenerare s-a ţinut seama în primul rand de marile unităţi de relief şi etajele, zonele naturale de vegetaţie. În continuare, în cadrul etajelor şi zonelor de vegetaţie s-au diferenţiat ansambluri de staţiuni de vegetaţie, care reprezintă grupe de staţiuni şi tipuri de pădure ecologic echivalente, denumite convenţional grupe ecologice.

La constituirea grupelor ecologice s-a avut în vedere condiţiile de climă, relief, substrat, sol, ape supra şi subterane, condiţii care prezintă un grad înaintat de omogenitate şi să permită aplicarea aceloraşi măsuri de regenerare sau împădurire. Gradul mai mare de omogenitate a grupelor ecologice a dat posibilitatea diversificării măsurilor de gospodărire propuse, atât prin stabilirea unei compoziţii ţel şi de regenerare, cât mai apropiate de potenţialul natural al tipurilor fundamentale de pădure, cât şi prin prescrierea unor tehnologii de împădurire îmbunătăţite.

Fiecare grupă ecologică cuprinde de regulă, mai multe tipuri de staţiuni şi de pădure, respectând principiul ca un tip de pădure să apară numai într-o singură grupă ecologică.

Concepţia ce a stat la baza elaborării compoziţiei de regenerare şi ponderea acordată unor specii din grupa ecologică respectivă reflectă intenţia de a menţine pe cât posibil ecosistemele naturale sau cvasinaturale, precum şi de a crea ecosisteme artificiale,

54

cu funcţiuni complexe cât mai stabile.Ca regulă generală dintre speciile considerate capabile să vegeteze bine în condiţii

de mediu ale terenurilor de impădurit, speciile locale adică cele care cresc în climatul natural în subzona respectivă fiind perfect adaptate climatului local, sunt de preferat speciilor exotice, atunci când realizează o creştere rapidă şi o producţie de material lemons corespunzătoare cerinţelor economice naţionale.

În acest scop se au în vedere: Menţinerea şi extinderea speciilor autohtone de valoare economică ridicată

şi repede crescătoare, în staţiuni de bonitate superioară şi mijlocie; Folosirea speciilor principale în primul rând în arealul lor natural; Crearea unor amestecuri stabile între specii, evitându-se amestecurile

neindicate, de tipul molid-gorun; Intensificarea funcţiilor de protecţie a pădurii, prin introducerea unor specii

adecvate, menţinerea elementelor naturale mai rustice, promovarea speciilor rezistente; Introducerea în compoziţie, a speciilor de ajutor şi chiar a arbuştilor pentru

evitarea înierbării solului şi grăbirea elagajului natural; Evitarea introducerii unor specii delicate pe terenurile unde sunt semnalate

existenţa unor factori limitatori; Înnobilarea gorunetelor din clase mijlocii şi superioare de producţie precum

şi a şleaurilor de deal prin introducerea de frasin, cireş şi paltin; Înnobilarea cu specii de foioase a stejăretelor din clasele mijlocii şi

superioare de producţie cu paltin, tei; Utilizarea unor specii forestiere producătoare de fructe şi seminţe preferate

de vânat şi unele specii pentru frunzare (salcie căprescă, plop tremurător..).Având în vedere că Unitatea de producţie VI Ibăneşti este situată în etajul FD2

speciile de bază alese pentru împădurire pe majoritatea u.c.f. – urilor sunt gorunul şi stejarul, specii autohtone de mare valoare economică şi bine susţinute de condiţiile staţionale.

Suprafaţa ocupată cu gorun reprezintă aproape 10% din suprafaţa fondului forestier naţional, depăşind cu mult suprafaţa ocupată de stejar (2%). Cu toate că repartiţia pădurilor de stejar pe teritoriul ţării noastre este inegală, marea lor majoritate fiind localizată în partea de sud, stejarul şi gorunul sunt bine reprezentate şi în celelalte părţi ale ţării inclusiv în zona Moldovei.

În arboretele de cvercinee din clasele I-III de producţie se urmăreşte în principal creşterea producţiei de lemn (pentru furnire, gater etc..) într-un timp cât mai scăzut fără a neglija obiectivul de protecţie.

Totodată se urmăreşte creşterea gradului de stabilitate ecologică a arboretelor respective. Pentru a obţine aceste rezultate trebuie ca lucrările de regenerare să se execute la nivel calitativ ridicat, iar structura arboretului nou creat să permită efectuarea la timp şi de calitate a tuturor lucrărilor de îngrijire, chiar din primele stadii de dezvoltare şi cu cheltuieli cât mai mici.

Pentru a îndeplini criteriul de creare de culturi amestecate, compatibile sub raportul însuşirilor biologice, se introduc specii de amestec ca: frasinul,cireşul, teiul, paltinul.Gorunul (Quercus petraea ssp. petraea) - constituie o subzona de vegetatie aparte -subzona gorunului - formând fie arborete pure (gorunete), fie arborete de amestec cu alte

55

foioase (şleauri de deal şi altele). În ţară ocupa 10% din suprafaţa fondului forestier naţional. În cadrul perimetrului carpato-danubian, gorunul reprezintă o rasă geografica valoroasă, cu insusiri genetice superioare, puse in evidenţă mai ales la anumite provenienţe de elită.

Din punct de vedere ecologic, gorunul se comporta in multe privinţe diferit de stejar. Este mai puţin pretenţios faţă de căldura din timpul verii, ceea ce ii permite să urce mai sus altitudinal. Se dovedeşte însă mult mai puţin adaptat la rigorile climatului continental excesiv, cu ierni aspre şi amplitudini mari de temperatură care împiedică extinderea sa către nord-est. Are temperament ceva mai delicat decât stejarul, ramânând totuşi o specie de lumină. Spre deosebire de stejar, creşte in condiţii optime pe soluri drenate, afânate, cu textură mai grosieră si umiditate constantă, suportă mai greu solurile argiloase, compacte, pseudogleice, luvice, albice sau chiar gleice, cu regim variabil de umiditate, din lunci sau de pe terase, unde apare, în consecinta, mult mai rar.

Gorunul, ca şi stejarul contribuie puternic la levigarea solurilor datorită litierei bogate in substanţe tanante, greu alterabile. De remarcat ca deşi necesită pentru o buna dezvoltare soluri profunde, se mulţumeşte uneori şi cu soluri superficiale, scheletice, de pe coaste repezi şi accidentate.

Stejarul pedunculat (Quercus robur) - în trecut a fost eel mai răspândit dintre cvercinee, astăzi ocupă doar 2% din fondul forestier. Formează arborete de amestec împreună cu alte foioase (păduri de şleau) sau arborete pure (stejărete) in regiunea de câmpie şi dealuri joase. La dealuri apare frecvent pe terasele rîurilor, pe platforme dar poate apare şi pe piemonturi. La câmpie pătrunde adânc chiar şi în ţinuturile periferice, uscate, localizându-se de-a lungul cursurilor mari de apă. Stejarul este o specie de climat variat, frecvent cu trăsături continentale. Manifestă cerinţe ridicate faţă de căldura din timpul sezonului de vegetaţie, aşa că altitudinal ramâne mai jos decat gorunui. Se dovedeşte, în schimb, foarte rezistent la gerurile de iarnă, ceea ce ii permite sa se răspândeasca mai departe in nord-est si est decat gorunul.

Este pretenţios faţă de sol. Creşte viguros pe soluri bogate in substante nutritive, profunde, afânate, reavene, până la umede, cum sunt, de exemplu, soluri aluvionare din lunci, umezite suficient de apă freatica din precipitaţii sau chiar din inundaţii, dar nu excesive şi de lunga durată. Datorită rădăcinilor sale profunde, avizate la orizonturile inferioare, mai umede, stejarul poate totusi să reziste mai ales in tinereţe şi pe soluri care se usucă puternic vara. Suportă multumitor şi solurile compacte, argiloase cu podzolire accentuată de hidrogeneză, de pe terase sau platforme. Pe solurile sărace şi acide, mai ales nisipoase, expuse uscăciunii, create nesatisfăcător, cedând adeseori locul altor specii. Suportă şi o oarecare concentraţie in săruri solubile.

Stejarul, deşi cu caracter in general mezofil, are capacitate de adaptare la diferite cuantumuri de precipitaţii (ca şi de căldură), evident sporită faţă de gorun. Această trasătură ecologico-fiziologică se reflectă concludent într-o serie de insuşiri morfologico-anatomice, cum ar fi: suprafaţa mare a frunzelor, ceea ce ii permite o transpiraţie deosebit de activă; ritidomul gros, adânc crăpat, rezultat al adaptării speciei la climate secetoase si ierni aspre, rădăcini extrem de profunde, dezvoltate puternic in adâncime, consecinţă directă a aceleiaşi adaptări în staţiuni puţin udate de ploi, pe soluri cu apă freatică în profunzime.

Stejarul acoperă solul mai slab decît gorunul, aşa incît el se dovedeşte tolerant faţă de toate speciile cu care coabitează. Prin puternicul său sistem radicelar, el reuşeşte

56

adeseori să exploreze solul pe întreaga profunzime fiziologică, aducând in circuitul biologic cantitaţi mari de substanţe nutritive şi de apă. Din acest motiv, stejarul reprezintă adeseori soluţia optimă pentru punerea în valoare a potenţialului mineral şi hidric al solului, pentru optimizarea regimurilor hidrologice ca şi pentru asigurarea unui drenaj biologic de mare eficienţă (în staţiuni cu exces de umiditate).

Stejarul găseşte în zona studiată condiţii bune de vegetaţie, mai puţin regimul pluviometric care este deficitar. Precipitaţiile pot deveni oricând factor limitativ in lipsa unor factori compensatori, mai ales in situaţia aridizării climatice.

Carpenul (Carpinus betulus) - este o specie de câmpie şi de deal, participând frecvent in constituirea pădurilor de şleau, alături de stejar, gorun, ulm de câmp şi alte foioase.

Sub aspect ecologic, trebuie remarcată rezistenţa deosebită a carpenului la geruri si, în special la îngheţuri târzii, ceea ce îi permite să se instaleze in staţiuni dinspre poalele versanţilor sau din depresiunile închise, bântuite de ingheţuri, pe care fagul sau bradul le evită sistematic. Deşi pretenţios faţă de căldura din timpul sezonului de vegetaţie, nu suporta seceta şi uscăciunea, după cum nu suportă nici gerurile excesive. Are temperament de semiumbră. Puieţii cresc bine la umbra masivului fiind feriţi de pericolul uscăciunii. Prosperă pe soluri fertile, bogate şi constant umezite. Pe cele compacte, argiloase, pseudogleizate, supuse variaţiilor mari de umiditate, cum ar fi în staţiunile de terase sau interfluvii, el lipseşte complet sau rămâne scund şi pierde vârful de timpuriu.

Carpenul găseşte in zona analizată condiţii optime de vegetaţie din toate punctele de vedere.

Frasinul (Frasinus excelsior) - însoţeşte gorunul şi stejarul formând şleaurile de deal cu aceste specii, fiind prezent în biogrupe, în locuri aşezate, cu apă la suprafaţă, pe soluri pseudogleizate sau în microdepresiuni favorabile stagnării apei pe soluri cu strat argilos (Bt) aproape de suprafaţă, în partea inferioară a versanţilor.

Sub aspect ecologic se remarca faptul ca dovedeşte o adaptabilitate remarcabila faţă de climă, vegetând de la câmpie până la munte. Apare, însă, ca o specie pretenţioasă faţă de sol. Astfel, cele mai frumoase creşteri le înregistrează pe soluri fertile, eutrofice, reavăn-jilave, profunde, permeabile, afânate. Stare de vegetaţie activă dovedeşte însă şi pe soluri cu mai puţină umiditate. Poate să suporte in condiţii destul de bune inundaţii de scurtă durată, chiar apă stagnantă la suprafaţă sau în profunzime (soluri gleizate sau pseudogleizate).

Denotă o anumită plasticitate faţă de lumină. În tinereţe, pe soluri fertile se manifestă ca o specie de umbră, pentru ca spre maturitate sa devină foarte sensibil la umbrire, ceea ce îl situează printre arborii cu temperament de lumină.

Frasinul găseşte în zona analizată condiţii optime de vegetaţie din toate punctele de vedere.

Paltinul de camp (Acer platanoides) - este mai adaptat la climatul excesiv continental decât paltinul de munte. Este pretenţios faţă de căldura din sezonul de vegetaţie. Suportă seceta în aer şi sol, dar este o specie mezofilă şi mezofită. Preferă soluri fertile, profunde, slab acide, afânate, cu mull, activ drenate, dar tolereaza uneori şi solurile relativ compacte, cu umiditate mai redusă.

Este o specie de câmpie si de deal, participând frecvent in constituirea pădurilor de sleau, alături de stejar, gorun, ulm de câmp şi alte foioase.

57

În zona analizată paltinul de câmp poate vegeta in condiţii optime.Teiul pucios (Tilia cordata) – specie constituentă a şleaurilor de deal, vegetează

diseminat şi în făgete, până în regiunea montană la altitudinea de 1000m în Carpaţii Meridionali. Arbore de prima mărime, este specie amelioratoare de sol, prin litiera foarte bogată. Lemnul uşor fizibil, se foloseşte în tâmplărie, strungărie, sculptură şi pirogravură; pentru creioane şi planşete de desen; beţe şi cutii de chibrituri, scobitori; ca lemn de foc dă o căldură radiantă, fiind indicat pentru cuptoare de var, cărămizi, brutării. Liberul este folosit pentru legat iar scoarţa necrăpată în cizmărie. Are flori melifere, utilizate şi pentru ceai medicinal.

Se recomandă în formulele de împădurire pentru gorunete, şleauri de deal urmând să fie extras pe parcurs până la vârsta de 80 ani, când lemnul este expus degradării. Teiul pucios preferă soluri profunde, fertile şi reavene.

Cireşul păsăresc (Prunus avium) – are lemn valoros datorită desenului deosebit şi culorii roşiatice, apt pentru cherestea, furnire, decoraţiuni interioare şi exterioare, mobilier, etc.. Un aspect important în dezvoltarea arboretelor de cvernicee în amestec cu cireşul este acela de a extrage exemplarele acestei specii la vârste cuprinse între 60 – 80 ani, deoarece după această vârstă lemnul acestei specii se degradează, fiind mai puţin longeviv în comparaţie cu cverniceele.

Fagul (Fagus sylvatica) – este o specie lemnoasa cu cea mai mare raspandire in tara noastra, ocupand circa 2 milioane hectare, respectiv 32% din suprafata paduroasa a tarii. Fagul este frecvent in zona deluroasa si cea montana. In zona noastra se situeaza la limita inferioara a fagetelor (300 – 500m), uneori in zona colinara, pe flancurile vailor umede sub forma de palcuri, coboara si mai jos chiar la altitudini de 150 – 200m. In acest areal vast fagul formeaza arborete pure pe mari suprafete, iar adesea se asociaza cu gorunul, carpenul, bradul si molidul, iar in zona deluroasa intra in alcatuirea sleaurilor. In zona UP VI Ibanesti fagul vegeteaza bine, in mod deosebit pe versantii nordici, pe vai umede, luvisolurile fiind propice dezvoltarii acestuia datorita continutului ridicat de humus, slab acide, aerisite, reavene, permiabile, profunde.

Se regenereaza usor din samanta nefiind necesara introducerea acestuia prin plantatie. Lemnul sau este destul de valoros, fiind folosit pentru derulaj, precum si pentru alte utilizari industriale.

Datorita situarii zonei noastre la limita estica de raspandire a fagului, dezvoltarea sa fiind restrictionata de perioadele de seceta prelungita, se impune reducerea varstei de exploatare la fag la circa 90 – 110 ani, deoarece dupa aceasta varsta lemnul acestuia se degradeaza pe picior.

Etajul al doilea format din specii de ajutor (carpen, jugastru) este necesar a fi înlocuit treptat la 60 – 70 de ani cu noi exemplare regenerate natural, care să preia rolul exercitat de exemplarele îmbătrânite, fără a crea goluri în arborete.

În arboretele de cvernicee pure, în special, o atenţie deosebită trebuie să se acorde instalării subarboretului pentru prevenirea înierbării solului. În această zonă subarboretul este compus din alun, sânger, corn, soc, etc...

Instalarea acestora se face uşor pe cale naturală în fond forestier nefiind necesară introducerea lor prin reîmpăduriri, decât doar în cazul împăduririlor propriu-zise efectuate în terenuri degradate sau în afara fondului forestier unde nu este posibilă instalarea acestora decât prin plantaţii sau semănături directe.

58

9.3 Alcătuirea compoziţiei de regenerare şi stabilirea formulelor de împădurire

Aşa după cum s-a arătat la alegerea speciilor pentru împădurire este deosebit de important ca, pe lângă luarea în considerare a funcţiilor pe care trebuie să le îndeplinească culturile respective, să se asigure o corespondenţă strânsă între cerinţele speciilor şi specificul condiţiilor naturale.

Întrucât ansamblul condiţiilor fizico-geografice şi de vegetaţie forestieră constituie un indicator preţios al caracteristicilor ecologice, la alegerea speciilor se va ţine seama în primul rand de încadrarea terenului de împădurit în marile unităţi de relief şi etaje naturale de vegetaţie.

Pentru nevoile practice pe bază de studii şi cercetări ample, în cadrul etajului de vegetaţie s-au diferenţiat: ansamblul de staţiuni – vegetaţie, reprezentând grupe ecologice.

La constituirea grupei ecologice s-au avut în vedere condiţiile de climă, relief, substrat, sol, ape supra şi subterane, condiţiile caracteristice printr-un înalt grad de omogenitate care să permită aplicarea aceloraşi măsuri silvotehnice de regenerare a pădurilor sau de împădurire.

Fiecare grupă ecologică cuprinde de regulă mai multe tipuri de staţiuni şi de pădure, fiind respectat principiul ca un tip de pădure să apară numai într-o grupă ecologică. Încadrarea pe grupe ecologice a fiecărui u.c.f. se va face în funcţie de tipul de pădure şi numai în lipsă se va apela la caracteristicile staţionale ale terenului de împădurit.

Gradul relativ mare de omogenitate a grupelor ecologice a dat posibilitatea diversificării măsurilor de gospodărire propuse atât prin stabilirea unor compoziţii ţel şi de regenerare, cât mai aproape de potenţialul natural al tipurilor naturale fundamentale de pădure, cât şi prin prescrierea unor tehnologii de împădurire îmbunătăţite. În afară de acestea constituirea noilor grupe ecologice permite:

Diferenţierea zonală şi în mare măsură şi regională a compoziţiilor ţel şi compoziţiilor de regenerare;

Adoptarea de soluţii ţinând seama în mare măsură de tendinţele de succesiune a speciilor forestiere, fapt deosebit de evident în unele tipuri naturale pădure;

Stabilirea unor compoziţii de regenerare bazate pe uşurinţa sau dificultatea regenerării naturale a unor specii forestiere principale;

Aplicarea ultimelor rezultate ale cercetărilor realizate în suprafeţe experimentale cu caracter permanent.Numărul relative mare de grupe ecologice reflectă variabilitatea pronunţată a

condiţiilor naturale din ţara noastră şi înlesneşte totodată încadrarea numeroaselor situaţii întâlnite pe teren.

Pentru fiecare grupă ecologică s-au stabilit, mai întâi compoziţiile ţel, care ţin seama, atât de specificul ecologic al grupei, cât şi de funcţiile atribuite arboretelor. După caz, în raport cu starea arboretelor şi posibilităţile de regenerare (naturală sau artificială) s-au stabilit două până la trei astfel de compoziţii:

a1 – compoziţie ţel pentru arboretele care se regenerează natural în condiţii normale;

59

a2 – compoziţie ţel pentru terenuri goale sau pentru arborete brăcuite, slab productive sau provizorii care nu se regenerează natural sau se regenerează natural în proporţie de 30-40% şi în care se urmăreşte modificarea tipului fundamental de pădure.

a3 – compoziţie ţel pentru arborete slab productive pentru zona de câmpie şi lunci, unde solul este înţelenit, fără regenerări naturale şi unde solul se pregăteşte înainte de împădurire prin arături şi, după ce se reconstituie compoziţia tipului fundamental de pădure sau se introduc alte specii mai valoroase.

În acelaşi mod s-a procedat şi cu compoziţiile de regenerare, stabilindu-se pentru fiecare grupă ecologică două trei compoziţii de regenerare (b1,b2,b3) corespunzătoare compoziţiilor ţel de mai sus.

În cazul unităţii de producţie VI Ibăneşti s-a stabilit că, grupa ecologică corespunzătoare tipului de staţiune 6153 – deluros de cvercete cu şleauri de deal Ps/m, luvosol cu edafic mare şi tipului natural de pădure 5312 şleau de deal cu gorun şi fag de productivitate superioară, este G.E. – 45 şi 46. în funcţie de aceasta s-a stabilit compoziţia ţel şi de regenerare, aceasta prezentând proporţii diferite ale speciilor. În limitele acestora se vor stabili soluţii concrete în raport cu particularităţile staţionale şi funcţiile atribuite fiecărui arboret.

Compoziţia de regenerare este, de regulă mai bogată în specii urmând ca proporţia lor să fie modificată pe parcurs în raport cu nevoile silviculturale şi în sensul obţinerii compoziţiei ţel care constituie obiectivul final al gospodăririi.

La alcătuirea compoziţiei de regenerare se recomandă adoptarea unor sortimente cât mai bogate de specii, mai cu seamă în cazul suprafeţelor mari.

60

Tabel 23.Compoziţii de regenerare şi de împădurire stabilite în raport cu natura lucrărilor adoptate pe u.c.f. – uri şi rolul atribuit speciilor propuse

Nr crt

U.C.F.

Suprafata totala Grupa

ecologica

Tip statiune Compozitie telCompozitie de

impadurit

Rol atribuit speciilor in compozitia de impadurit

Suprafata efectiva

Tip padure Compozitie de regenerareSpecii principale Specii

ajutorDe baza De amestec

1 6A7,5

466153 6-7Go2-3Fa1-2TeFrPaCiCa

6Go4PaFrCiTe Go PaFrCi TeCa7,5 5311 6-7Go2-3Fa1-2TeFrPaCiCa

213C 9,1


6Go4PaFrCiTe Go PaFrCi TeCa9,1 5312 6-7Go2-3Fa1-2TeFrPaCiCa

3 48B2,9

456153 7-8Go2-3PaFrTeCi

7Go3PaFrCi Go PaFrCi -2,9 5322 6-7Go3-4TeFrPaCi

4 63A5,4


6Go4PaFrCiTe Go PaFrCi Te5,4 5312 6-7Go2-3Fa1-2TeFrPaCiCa

5 63G5,6



6 72B5,8



7 44D6,0

456142 7-8Go2-3TeFrPaCi

7Go3PaFrCi Go PaFrCi Te6,0 5113 6-7Go3-4TePaFrCi

8 63B2,7



9 64D3,1

456153 7-8Go2-3FrPaCiTeCa

7Go3PaFrCi Go PaFrCi -0,84 5111 6-7Go3-4FrPaCiTeCa

10 66A8,3



11 66D3,0

456153 7-8Go2-3FrPaCiTeCa

10Go Go - -3,0 5311 6-7Go3-4FrPaCiTeCa

61

Compoziţia – ţel:a1 – 6-7 Go + 2-3 Fa + 1-2 Fr, Pa, Te, Ci, Caa2 – 6-7 Go + 2-3 Fa + 1-2 Fr, Pa, Te, Ci, Ca

Compoziţia de regenerare:b1 – 6-7 Go + 2-3 Fa + 1-2 Fr, Pa, Te, Ci, Cab2 – 6-7 Go + 2-3 Fa + 1-2 Fr, Pa, Te, Ci, Ca

Compoziţia culturilor ce vor fi instalate artificial va fi redată numai prin formula de împădurire în cazul împăduririlor propriu-zise, când nu poate fi vorba de regenerare, ca şi în cazul ameliorărilor când nu se urmăreşte de fapt regenerarea arboretelor existente, ci numai redresarea acestora.

9.4 Metode şi procedee de împădurit

Plantarea – este metoda de împădurire cel mai des aplicată. Materialul de împădurit este constituit din puieţi de sortimente difertite (în raport cu talia, modul de prezentare a sistemului radicelar) produşi în pepinieră.

La stabilirea tehnologiilor de instalarea culturilor se va acorda importanţa soluţiilor tehnice care să conducă în scurt timp la atingerea reuşitei definitive, concomitent cu reducerea investiţiei specifice. O metodă eficientă din punct de vedere economic şi care este indicată a se aplica în staţiuni de bonitate mijlocie superioară, care beneficiază de aportul a cel puţin 600mm precipitaţii anual este folosirea pe scară largă a sortimentelor de puieţi de talie mijlocie sau mare. Folosirea unor asemenea sortimente de puieţi se recomandă cu deosebire la speciile de cvernicee, în lucrări de refacere-substituire a arboretelor slab productive din arealele naturale de răspândire ale acestor specii.

Rezultatele aplicării acestei metode sunt condiţionate de calitatea şi vârsta puieţilor, de asigurarea permanentă a mediului de pădure prin valorificarea elementelor ajutătoare rezultate din regenerări naturale (carpen, arţar, jugastru, tei) şi de executarea lucrărilor de împădurire în epoca de primăvară. Se vor evita plantaţiile de toamnă deoarece cum se poate observa din tabelul indicilor de ariditate de Martonne spre sfârşitul perioadei de vegetaţie există pericolul secetelor ce pot afecta plantaţiile nou create.

Tehnologiile se vor stabili separat pe u.c.f. ţinându-se seama de recomandările tehnice funcţie de grupa ecologică şi de condiţiile concrete ale fiecărui teren de împădurit.

Alegerea metodei de împădurire se face ţinând cont de particularităţile biologice ale speciilor ce vor urma a fi introduse şi de condiţiile fitoclimatice şi caracteristicile solului.

Înainte de plantare se vor executa: toaletarea sistemului radicelar pentru a uşura plantarea şi a favoriza prinderea şi

creşterea ulterioară a puieţilor; toaletarea coroanei pentru a o echilibra cu sistemul radicelar; mocirlirea rădăcinilor puieţilor pe cât posibil cu gunoi de grajd;

Plantarea se execută după metoda clasică, separând pământul din orizonturidiferite şi folosind pământ de împrumut dacă este cazul.

Plantaţiile în gropi mijlocii cu puieţi de talie mijlocie se vor folosi în majoritatea lucrărilor de împădurire. Acest tip de plantare are avantajul că foloseşte pentru plantare

62

un număr redus de puieţi şi asigură o reuşită a plantaţiei mai mare decât în cazul puieţilor cu talie normală.

O alternativă la întemeierea de arborete prin împăduriri dese, ce reclamă ca după închiderea stării de masiv să se intervină de timpuriu cu tăieri de îngrijire-degajări, curăţiri, rărituri (care în diferite situaţii nu se pot efectua cu rezultate economice), constă în efectuarea de la început a unor plantaţii mai rare, astfel ca să se evite aplicarea tăierilor de îngrijire neeconomice, intervenindu-se mai rar în arboret după închiderea stării de masiv. Pentru grăbirea închiderii arboretului, se folosesc la plantare puieţi de dimensiuni mai mari (de talie mijlocie).

Prin aceste măsuri, desimea culturilor forestiere se poate reduce considerabil economisindu-se materialul de împădurire, cât şi terenul necesar pentru producerea lui precum şi a forţei de muncă.

Semănăturile directe – constau în incorporarea seminţelor în solul terenului pe care se doreşte instalarea vegetaţiei. Tehnologia semănăturilor directe este mai puţin folosită comparativ cu cea a plantării, solicitând o cantitate mai mare de seminţe, însă necesitatea executării împăduririlor propriu-zise (u.c.f. 6 A, 13 C) impune acest lucru, deoarece în suprafeţele respective speciile principale de bază şi amestec ce se vor introduce prin plantare au nevoie de sprijinul speciilor de ajutor (carpen, jugastru, etc.) şi arbuştilor (sânger, alun, etc.) de aportul cărora nu mai beneficiază plantaţia nou înfiinţată din regenerare naturală, împăduririle respective executându-se în terenuri goale cumpărate de Regia Naţională a Pădurilor.

Se va folosi procedeul semănării în rânduri simple, paralele cu rândurile puieţilor plantaţi la distanţa de 0,7 – 0,8 metri de aceştia, respectându-se rectitudinea, paralelismul, forma şi adâncimea rigolei. Lucrarea se va executa cu semănătoarea. Acest procedeu se va aplica după pregătirea prealabilă a solului în benzi (fâşii) de 2m lăţime. Rândurile sunt continui şi echidistante la distanţa de 1,6m intre ele, încadrând pe o parte şi pe cealaltă rândurile cu puieţii plantaţi. Rândurile se dispun pe curba de nivel, la fel ca şi cele ale puieţilor plantaţi. Pentru semănare se vor folosi seminţe de carpen şi sânger iar amplasarea acestora va fi alternantă (un rând cu carpen / un rând cu sânger).Tabel 24.Soluţiile tehnice de instalare a culturilor forestiere, adaptate pentru U.C.F. – uriNr. crt

U.C.F. Natura lucrărilor

de împădurire

Compoziţia de împădurire

Tehnologii de lucru propuse Cod Decodificarea

tehnologiilor

1 6A A1 60GO20FR10PA10CI 2.1.2.31. Plantarea puieţilor decvernicee de talie

mijlocie în gropi

mijlocii(50x50x50)

şi a puieţilor de

amestecde talie mică în

Semănături directe cu carpen si sanger in randuri

2 13C A1 60GO20FR10PA10CI 2.1.2.31.

3 48B A4 70GO20FR10CI 2.1.2.31. -4 63A A4 70GO20PA10CI 2.1.2.31. -5 64D C1 60GO20FR10TE10PA 2.1.2.31. -6 66A C1 60GO20PA10FR10TE 2.1.2.31. -7 66D D2 100GO 2.1.2.31. -8 63G B5 70GO10FR10CI10PA 2.1.2.31. -9 72B B5 70GO10FR10CI10PA 2.1.2.31. -10 44D B5 70GO10FR10CI10TE 2.1.2.31. -

63

gropimici.

11 63B B5 70GO10FR10CI10TE 2.1.2.31. -

9.5 Scheme de împăduriri

Înfiinţarea de culturi forestiere valoroase sub raportul producţiei de biomasă şi a calităţii lemnului, caracterizate prin stabilitate, capacitate ridicată de autoreglare şi autoprotecţie împotriva factorilor dăunători ai mediului, astfel încât să-şi poată îndeplini la parametrii superiori funcţiile de producţie şi protecţie atribuite, presupune amplasarea judicioasă pe terenul de împădurit a speciilor adoptate.

Schema de împădurire trebuie să indice prin simboluri, într-o reprezentare grafică, modul de asociere şi amplasare judicioasă pe terenul de împădurit, dizpozitivul de instalare şi desimea iniţială a culturilor.

Asocierea speciilor se poate realiza în biogrupe sau în benzi. Mărimea biogrupelor sau a benzilor se stabileşte în funcţie de particularităţile biologice ale speciilor. Cu cât compatibilitatea speciilor este mai redusă, cu atât riscul eliminării reciproce este mai pronunţat şi deci suprafaţa biogrupelor trebuie să fie mai mare şi invers, mai mică, dacă speciile sunt compatibile sub raportul însuşirilor lor biologice.

Biogrupele, după mărime, poartă denumirea de: buchete – suprafaţa de 20 – 100 m² grupe – suprafaţa de 100 – 400 m² pâlcuri – suprafaţa mai mare de 400 m²

Dispozitivul de plantare reprezintă modul în care sunt dispuse în teren materialele de împădurit. În funcţie de natura terenului puieţii pot fi amplasaţi în dispozitive regulate sau neregulate după cum terenul este accesibil sau accidentat.

Desimea culturilor se exprimă în numărul de puieţi la unitatea de suprafaţă. În cazul plantaţiilor desimea se realizează prin aşezarea puieţilor în dispozitivul adoptat.

În cadrul unităţii de producţie VI Ibăneşti, în u.c.f-urile 48B şi 63A am adoptat metoda de împădurire în tăblii prin plantaţii, modul de asociere al speciilor fiind în biogrupe. Se vor folosi astfel 3 puieţi în tăblie, dimensiunea acesteia fiind de 2x2x2m, iar distanţa dintre acestea este de 4x4 m. Se vor folosi 625 de tăblii la hectar.

În u.c.f.urile în care se vor executa împăduriri propriu-zise (6A si 13C) am adoptat metoda de împădurire prin plantaţii în randuri cu 2222puieti la hectar, schema de 3x1,5m, compoziţia de împădurire 6-7Go 3-4PaFrCiTe. Datorită absenţei speciilor de ajutor si a arbuştilor, precum şi înţelenirii solului am adoptat în aceste u.c.f-uri pregătirea solului în benzi (fâşii) orientate pe curba de nivel cu lăţime de 2 m, precum şi efectuarea de semănături directe în rânduri alterne cu seminţe de carpen şi sânger, paralel cu rândurile de puieţi plantaţi.

În u.c.,f-urile 44D, 63B, 63G, 72B unde se efectuează substituirea arboretelor derivate am adoptat metoda de împădurire prin plantaţii în rânduri cu 2222 puieti la hectar, cu compoziţia de împădurire 6-7Go3-4PaFrCiTe, schema 3x1,5 m.

Pregătirea solului se va efectua in vetre de 0,6x0,8m in jurul puieţilor plantaţi.În u.c.f.urile 64D si 66A se efectueaza completări în goluri existente în

regenerările naturale în care nu s-au regenerat cu specii principale si de amestec după efectuarea tăierilor definitive progresive. Metoda de împădurire adoptată este prin

64

plantaţii în rânduri cu 2222puieţi la hectar. Compoziţia de împădurire stabilită este 6-7Go3-4PaFrCiTe. Pregătirea solului se va efectua in vetre de 0,6x0,8m in jurul puietilor.

În u.c.f.urile 44D, 63B, 63G, 64D, 66A si 72B contez si pe aportul speciilor de ajutor si arbustilor care se instaleaza pe cale naturală din samanta si lastari, ajutand la protectia solului împotriva înţelenirii, la închiderea stării de masiv, la drenajul apei din sol, la efectuarea elagajului natural, etc..

O mica suprafata din categoria terenurilor de impadurit am inclus-o la ameliorărifiind ocupata momentan de un arboret aflat in stadiul de nuielis, avand compoziţia actuală 4Ca2Go2Fa2PaFrCi. În această suprafaţă s-a efectuat deschiderea unor poteci de acces de circa 1metru lătime din 3 in 3 metri pe curba de nivel pentru accesibilizarea arboretului si pentru determinarea corecta a compozitiei actuale, pentru supravegherea lucrarilor ce se vor executa ulterior. Am adoptat metoda de impadurire prin plantatii in randuri la schema 3x2m, cu un numar de 1666 puieti la hectar compozitia de impadurire 10Go, introducandu-se practic specia necesara pentru innobilarea arboretului respectiv. Aceasta suprafata de 3ha provine din paduri predate fostilor proprietari la legea 18/1991, arboretul matern fiind taiat pe parcursul anilor 1992-2005, ulterior suprafata respectiva a fost cumparata de Regia Nationala a Padurilor. In aceasta perioada s-a instalat pe cale naturala din samanta si lastari arboretul mai sus mentionat si am considerat ca innobilarea acestuia cu puieti de gorun de talie mijlocie si mare (circa 1,5-2m inaltime) este cea mai buna solutie tehnica.

9.6 Pregătirea terenului şi a solului

Lucrările de pregătire a terenului urmăresc în primul rand asigurarea unor condiţii optime pentru solul şi înlesnirea amplasării schemelor de împădurire, la rândul lor lucrările de pregătire a solului trebuie adaptate condiţiilor variabile în care se execută lucrările de instalare a vegetaţiei, dar trebuie avut în vedere şi aspectul economic al acestora.

În general în zona colinară şi de dealuri unde se execută lucrări de substituire, reîmpădurire, în condiţiile existenţei cioatelor, dacă înţelenirea solului este prea puternică şi condiţiile sunt mai favorabile pentru vegetaţia forestieră, este suficientă lucrarea parţială a solului în tăblii.

Pregătirea parţială se face în vetre, tăblii si fâşii (benzi).. Pregătirea terenului în vetre se referă la execuţia unor platforme mici 60 x 80 cm, în care se mobilizează solul pe o adancime de circa 7-8cm, iar în mijloc se execută gropile de plantat sau cuiburile de semănat. Acest lucru nu apare descris ca lucrare de pregătire a terenului deoarece este inclus în norma complexă a lucrărilor de împădurire. Pregătirea solului în tăblii constă în mobilizarea acestuia cu sapa pe o adâncime de circa 7-8cm. Pregătirea solului în fâşii constă în ararea şi grăparea mecanizată la adâncime de 25-30cm, pe curba de nivel a unor fâşii cu lăţimi de 2 metri, cu fâşii alterne nelucrate de 1m lăţime.

În cadrul unităţii de producţie VI Ibăneşti s-au ales ca lucrări de pregătire a solului următoarele metode:

pregătirea parţială a solului în vetre (în cazul lucrărilor de completare a regenerării naturale) şi pentru ameliorarea nuielişurilor;

pregătirea parţială a solului în tăblii (precum celelalte lucrări)

65

pregatirea partiala a solului în fâşii de 2 m lăţime în cazul împăduririlor propriu-zise..Pentru calculul suprafeţei efective de pregătire a solului, se va ţine seama de

distanţele dintre puieţi, între rânduri şi pe rand, stabilite prin dispozitivul de instalare precizat la schemele de împădurire adoptate. În următorul grafic se prezintă variantele utilizate la pregatirea parţială a solului, alături de care se precizează şi formulele de calcul a suprafeţei efective:

1.Tăblii

Seftablie= 2x2x2= 1.73 m2

Sef la hectar= 625 tablii x 1.73 m2 = 1100 m2/ha

2. Vetre

- a,c, - dimensiuni vetre- h,l – distante intre vetre- a=0.6m- c=0.8m- h=3m- l=1.5mSef vetre=supraf. vetrei x 2222puieti

=0.48 x 2222 = 1100 m2/ha

3. Benzi

2m

1m

66

-a – latimea benzii lucrate (arate) = 2m-b – distanta dintre benzi (nelucrat) = 1m-c – distanta dintre puieti intre randuri = 3m-d – distanta dintre puieti pe randuri = 1.5m

Amplasarea puietilor in teren1.Amplasarea puietilor in tablii

UP VI IBANESTI , UA 48B, 63A Compozitia de impadurire –

60Go10Pa10Fr10Ci10Te Schema: tablii de 2x2x2m la distanta

de 4/4 mSuprafata efectiva a tabliilor la 1ha: 625x173 = 1100 mp = 11%Numarul de puieti plantati la un hectar parcurs:

625 tablii x 3puieti = 1875 puieti

2.Amplasarea puietilor in randuri

UP VI IBANESTI UA 6A, 13C, 63G, 63B, 44D, 64D, 66A, 72BCompozitia de impadurire:60(70)Go 30(40)PaFrCiTe

Schema: in randuri la distanta de 3x1.5m Suprafata efectiva la 1ha: 2222x0.48 = 1100 mp = 11%Numarul de puieti plantati la un hectar parcurs= 2222puietia – distanta dintre puieti intre randuri = 3m

67

b – distanta dintre puieti pe rand = 1.5m la 2222 puieti la hectar

UP VI IBANESTI, UA 66DCompozitia de impadurire:

100Go Schema: in randuri la distanta de 3x2m Suprafata efectiva la 1ha: 1666x0.48 = 800 mp = 8%Numarul de puieti plantati la un hectar parcurs= 1666puieti

a – distanta dintre puieti intre randuri = 3mb – distanta dintre puieti pe rand = 2m la 1666 puieti la hectar

Tabel 25.Soluţii tehnice de pregătire a terenului şi solului pentru u.c.f. alese

u.c.f. Natura lucrărilor de împădurit

Pregătirea terenului Pregatirea solului

Suprafaţa de parcurs – ha Cod lucrare

Suprafata ari

Cod lucrare

Suprafata ari

6A Împăpduriri propriu zise - - 1.1.3 677,5

13C Împăpduriri propriu zise - - 1.1.3 679,1

48B Reîmpăduriri 1.1 11 1.2.1 112,9

63A Reîmpăduriri 1.1 11 1.2.1 115,4

63G Substituiri 1.1 12 1.1.2 125,6

72B Substituiri 1.1 12 1.1.2 125,8

44D Substituiri 1.1 12 1.1.2 126,0

63B Substituiri 1.1 12 1.1.2 122,7

64D Completări 1.1 12 1.1.2 125,6 / 0,84

66A Completări 1.1 12 1.1.2 128,3 / 1,66

66D Ameliorări 1.1 8 1.1.2 83,0 / 3,0

68

9.7 Perioada şi tehnologii de instalare a culturilor

Instalarea culturilor se va face la adăpost, în coridoare, după recoltarea materialului lemons (operaţie care se execută în 2 reprize) şi respectiv în teren total descoperit (pe parchete tăiate ras).

Intervenţiile în mai multe reprize se execută cu precădere în lucrări de substituire a arboretelor derivate (ucf-urile 63G, 72B, 44D, 63B). tehnologia de instalare a culturilor în coridoare presupune:

lăţimea coridoarelor – se calculează cu ajutorul formulei L=H x k, unde L reprezinta latimea coridorului in metri, H inaltimea medie in metri a arboretului care se substituie, k indicele de deschidere.

Un exemplu schematic de aplicare a coridoarelor este prezentat in figura 1 reprezentând unitatea amenajistică 63G. Considerăm lăţimea coridoarelor de 32m, deoarece înălţimea medie a arboretului este de 16 m iar indicele de deschidere este 2, suprafata de substituit este de 5,6 ha, substituirea realizându-se în două etape fiecare având 2,8ha

orientarea coridoarelor – datorită faptului că terenurile au un aspect de platou, iar cele slab înclinate au panta redusă (sub 10) orientarea lor va fi pe direcţia est – vest.

Numarul reprizelor – după cum s-a menţionat va fi două Latimea benzii de arboret – rămasă între coridoare va fi egală cu a

coridoarelor exploatate.Tăierea coridoarelor se va executa în anul premergător împădurilor de primăvara. I II I II I II

Figura: Schiţa coridoarelor deschise în u.a. 63GLegendă: I – bandă netăiată

II – bandă tăiată

În cazul arboretelor propuse pentru substituire având suprafeţe mici (de maxim 3 ha) se va aplica procedeul parchetelor tăiate ras. Exploatarea se va executa cu un an înainte de plantaţii, iar întreaga suprafaţă va fi curatată de resturile de exploatare şi pregătită pentru instalarea noilor culturi. În fotografiile 9 si 10 se prezintă un exemplu de tăiere rasă în benzi alterne, pentru substituirea arboretelor derivate cu carpen.

În toate ucf-urile (cu excepţia celor destinate completării regenerărilor artificiale precum şi ameliorărilor) se vor planta puieţi de talie mijlocie ( 1,30 – 1,80 m) în tablii de 2x2 m cu desimea tabliilor 625 tablie/ha a cate 3 puieţi în tăblie sau in randuri la schema de 3x1.5m , 3x2m in cazul ameliorarilor nuielisurilor.

Instalarea culturilor se face de obicei toamna sau primavara dar in afara sezonului de vegetatie, epoca de plantare depinde de starea terenului, de existenta materialului de împădurire, de sensibilitatea unor specii precum si de climatul regiunii unde urmează să se instaleze culturile.

În locurile mai joase cu o climă blanda plantatiile se pot executa devreme, chiar incepând cu luna martie, cand solul este dezgheţat pe adancimea gropilor, pe cand la

N

69

altitudini ridicate instalarea puietilor se face adesea chiar in luna mai.Regenerarea naturala a padurilor de gorun si stejar pedunculat fiind periclitata din

cauza periodicitatii mari a fructificatiilor, cat si a concurentei carpenului, plopului tremurator si a altor specii de foioase de amestec, este indicat sa se intervina pentru ajutorarea regenerarii naturale (prin semanaturi si plantaţii) şi efectuarea de plantaţii în completarea regenerării naturale.

Dintre varietăţi, stejarul tardiflor se remarcă prin rezistenţa mai mare la îngheţuri târzii ca urmare a intrării în vegetaţie cu circa două săptămâni în urma varietăţii tipice; în consecinţă realizează o rectitudine mai bună a trunchiurilor şi creşteri mai mari în tinereţe în staţiuni expuse acestor vătămări.

Gorunul fiind o specie de lumină capabilă să formeze şi arborete pure care însă cu înaintarea în vârstă se răresc este necesar să se realizeze la întemeiere un arboret de amestec. Lucrările de împădurire se pot face prin semănături sau plantaţii. Plantaţiile se fac atat primavara cat si toamna. Culturile necesita o ingrijire sustinuta in primii ani, avand o crestere inceata.

Paltinul, frasinul, ciresul si teiul se instaleaza artificial prin plantaţii cu puieti de 1 - 2 ani, functie de diametrul la colet conform STAS-urilor in vigoare (1347/1973).

9.8 Stabilirea necesarului de material de împădurire şi eşalonarea pe perioada planificată

În funcţie de schemele de împădurire adoptate şi de suprafata ucf-urilor s-au stabilit cantităţile de material de împădurit necesare. Aceste cantităţi şi eşalonarea lor în timp vor fi necesare în procurarea materialului de împădurire.

Pentru a avea o reuşită bună şi pentru a se obţine culturi de productivitate ridicată, materialul de împădurire trebuie sa fie de buna calitate.

Alegerea taliei puieţilor pentru împădurire este condiţionată de natura lucrărilor de împădurire şi de înălţimea vegetaţiei lemnoase şi erbacee instalată natural. În practica silvică a ultimelor decenii, datorită modernizării concepţiilor de împădurire, s-a impus introducerea în standard a criteriului înălţimii la clasificarea puieţilor destinaţi împăduririlor în fond forestier. În acest scop se propune următoarea grupare:

1. puieţi de talie mica diametrul minim la colet conform STAS 1347/73 înălţimea maximă – 1,0m(înălţimea optimă 0,50 – 0,80m)

2. puieţi de talie mijlocie STAS 1347/73 diametrul la colet: 1,50 – 3,0 cm; la 0,5m: 1,0 – 2,0 cm înălţimea 1,0 – 2,0 m (înălţimea optimă 1,30 – 1,80 cm)

3. puieţi de talie mare STAS 5971/92 diametrul la 1,0 m : 2,1 cm inaltimea minima: 2,0 m

În afară de acestea se mai au în vedere şi alte condiţii tehnice de calitate. Astfel rădăcina trebuie sa fie bine dezvoltată, stufoasă la speciile cu înrădăcinare pivotantă de peste 20cm. Tulpina trebuie sa fie lignificată, dreaptă. Indiferent de specie, starea fitosanitară a puieţilor se apreciază după prezenţa sau absenţa urmelor de boli criptogamice sau a atacurilor de insecte.

70

Tabel 26.Materialul de împădurire necesar pentru împădurirea suprafeţelor incluse în planul de regenerare

ucf Suprafata efectiva

ha

Compozitia de împădurit

Metoda de împădurit

Desimea la ha (mii

buc)

Unitatea de

masura

Cantitatea necesara la ucf mii buc puieti

6A 7,5 60Go10Pa10Fr10Te10Ci

Plantaţii şi semănături directe

in randuri

1,3330,2220,2220,2220,223

Mii puieti 100001,6651,6651,6651,670

50Ca50Sâ

20sem/ml rigola

5 kg/ha5 kg/ha

37,5kg sem Ca37,5kg sem Sâ

13C 9,1 60Go10Pa10Fr10Ci10Te

Plantaţii şi semănături directe

in randuri

1,3330,2220,2220,2220,223

Mii puieti 12,1302,0202,0202,0202,030

50Ca50Sâ

20sem/ml rigola

5 kg/ha5 kg/ha

45,5kg sem Ca45,5kg sem Sâ

48B 2,9 70Go10Fr10Pa10Ci

Plantaţii 1,3120,1870,1870,189

Mii puieti 3,8000,5420,5420,553

63A 5,4 60Go10Pa10Fr10Pa10Te

Plantaţii 1,1250,1870,1870,1870,189

Mii puieti 6,0751,0101,0102,0102,020

63G 5,6 60Go10Pa10Fr10Ci10Te

Plantaţii 1,3330,2220,2220,2220,223

Mii puieti 7,4651,2451,2451,2451,243

72B 5,8 60Go10Pa10Fr10Ci10Te

Plantaţii 1,3330,2220,2220,2220,223

Mii puieti 77301,2881,2881,2881,293

44D 6,0 70Go10Fr10Pa10Ci

Plantaţii 1,5550,2220,2220,223

Mii puieti 9,3331,3321,3321,335

63B 2,7 60Go10Pa10Fr10Ci10Te

Plantaţii 1,3330,2220,2220,2220,223

Mii puieti 36000,6000,6000,6000,600

64D 0,84 70Go10Fr10Pa10Ci

Plantaţii 1,5550,2220,2220,223

Mii puieti 1,3060,1860,1860,188

66A 1,66 60Go10Pa

Plantaţii 1,3330,222

Mii puieti 2,2120,368

71

10Fr10Ci10Te

0,2220,2220,223

0,3680,3680,372

66D 3,0 100Go Plantaţii 1,666 Mii puieti 5000

CAPITOLUL 10 URMĂRIREA , CONTROLUL ŞI ÎNGRIJIREA CULTURILOR

10.1 Urmărirea şi controlul lucrărilor de împădurire

După realizarea culturilor, periodic (anual) acestea sunt parcurse cu verificări, ocazie cu care se stabileşte reuşita lor, modul lor de dezvoltare, necesitatea lucrărilor de întreţinere.

O primă verificare care se face la orice gen de lucrare este recepţia tehnico-financiară, care are menirea să constate concordanţa dintre prevederile proiectului şi realitatea de pe teren. Se verifică dacă lucrările s-au efectuat conform prevederilor din documentaţia tehnică elaborată în acest scop; se verifică modul cum s-au respectat normele de lucru şi tarifele de retribuire, confruntând prevederile din deviz cu cele consemnate în bonurile de lucru care conţin pontajul muncitorilor şi categoriile de lucrări executate.

De asemenea se verifică numărul de puieţi plantaţi, pe specii; respectarea compoziţiei de împădurit, a schemei de plantare; calitatea materialului de împădurire şi starea lui fitosanitară; execuţia corectă a lucrărilor de pregătire a terenului şi a solului; mărimea gropilor de plantat; poziţia corectă a puieţilor după plantare. Modul de execuţie a lucrărilor menţionate se constată prin sondaj.

Recepţia se va exeuta de către o echipă stabilită de şeful de ocol, în prezenţa responsabilului care a supravegheat executarea lucrărilor, iar la sfârşit comisia va întocmi un proces verbal, iar dacă lucrarea corespunde comisia va da un aviz favorabil, cultura se va înscrie în registrul ocolului, iar şeful de ocol va dispune efectuarea plăţilor.

Eventualele deficienţe, constatate cu prilejul recepţiei tehnico-financiare, se remediază pe loc de cei insărcinaţi cu supravegherea lucrărilor. Recepţia tehnico-financiară fiind făcută imediat după executarea împăduririlor, ea nu poate face aprecieri

72

asupra calităţii şi reuşitei culturilor forestiere respectiv acestea urmând a se face ulterior, pe parcursul dezvoltării culturilor.

Aceste aprecieri se vor face anual, prin controale, care se vor executa la începutul toamnei, şi se vor verifica plantaţiile de un an şi cele vechi care nu au reuşită definitivă. Aceste controale se vor executa până în anul când s-a declarat reuşita definitivă a lucrării (acel stadiu în care cultura nu mai are nevoie de lucrări de întreţinere sau completări şi se realizează, de regulă, atunci când puieţii de foioase îşi unesc coroanele în procent de minim 80% ).

Prima verficare a culturilor se face la 2-3 luni după intrarea acestora în primul an de vegetaţie, iar în urma acesteia se urmăreşte să se stabilească procentul de prindere a puieţilor, în cazul plantaţiilor, respectiv procentul de răsărire a plantulelor, în cazul semănăturilor directe.

Cu ocazia controalelor se vor concretiza: reuşita lucrărilor (procentul de răsărire, creşterea puieţilor, vigoarea lor, lipsurile

care se constată, lucrările de întreţinere şi completare necesare pentru anul următor)

recoltarea datelor de mai sus, care se va face prin inventarieri directe (numărul puieţilor plantaţi la început se va lua ca etalon)

în baza datelor de mai sus şi a unor criterii de evaluare se concretizează reuşita, care poate fi: definitivă şi provizorie (foarte bună, bună, satisfăcătoare, nesatisfăcătoare).Pe lângă aprecierea prin calificative a reuşitei împăduririlor efectuate, se

determină şi pierderile de puieţi, atât pe total cât şi pe grupe de specii, şi se enumeră cauzele care le-au provocat.

Pentru pierderile de puieţi, cu excepţia celor normale, se întocmesc acte justificative. Sunt considerate pierderi normale, în perioada de la instalare până la atingerea reuşitei definitive, pierderile de puieţi care nu depăşesc procentele prezentate în anexă, care nu pot fi puse pe seama unor calamităţi sau deficienţe tehnico-organizatorice. Începând cu al doilea an, se mai admit ca pierderi normale de puieţi un procent suplimentar de până la 2% anual, cu condiţia ca procentul cumulat al acestor pierderi până la reuşita definitivă să nu depăşească 10% şi să nu fie grupate, mai mult de 4 puieţi la un loc (în cazul tăbliilor) situaţie care ar impune intervenţia cu noi lucrări de împădurit.

Ultimul control se va face în anul reuşitei definitive, când nu se mai face inventarierea totală, ci numai o observaţie generală a lucrărilor, apoi se va întocmi un proces verbal de reuşită definitivă şi cultura va trece în fondul forestier de producţie, acest ultim control este cunoscut sub numele de recepţia definitivă şi de punere în funcţiune a împăduririlor.

10.2 Stabilirea reţelei de puncte pentru amplasarea şi materializarea pe teren a suprafeţelor de control

Pentru a stabili gradul de reuşită a culturilor forestiere, precum şi pentru urmărirea dezvoltării lor şi stabilirea în consecinţă a măsurilor de îngrijire în fiecare an se efectuează în perioada 1 septembrie – 31 decembrie controlul annual al lucrărilor de împădurire. Prin aceste controale se verifică atât culturile executate în toamna anului precedent şi în primăvara curentă – culturi de un an – cât şi celelalte culture mai vechi din raza de activitate a ocolului silvic – care nu au ajuns incă la reuşita definitivă.

73

Controlul se face în fiecare plantaţie în parte, prin suprafeţele de probă, a căror mărime variază între 100 şi 200 m², iar forma lor poate fi pătrată, circulară sau dreptunghiulară. Suprafeţele de probă se delimitează prin ţăruşi şi se numerotează. Ele trebuie să fie cât mai uniform răspândite în cuprinsul culturii respective, pentru ca să reprezinte cât mai exact condiţiile acesteia.

Pentru a asigura precizia necesară determinărilor, aria totală a suprafeţelor de probă instalate, trebuie să fie de minim 8% din aria culturii pentru suprafeţe sub 5 ha , 4% pentru suprafeţe între 5 şi 10 ha şi 2% pentru suprafeţe de peste 10 ha.

Reuşita culturilor se stabileşte în funcţie de doi indici: unul cantitativ, bazat pe procentul de prindere a puieţilor; altul calitativ, care indică starea sanitară a culturilor şi vigoarea de creştere a puieţilor. În acest scop, în suprafeţele de probă în care se face controlul anual al lucrărilor de împădurire se face o inventariere completă a puieţilor viabili stabilindu-se totodată golurile rămase, fie în urma dispariţiei totale a puieţilor care nu s-au prins, fie prin uscarea unor puieţi.

Puieţii inventariaţi se clasifică în două categorii: normali dezvoltaţi, cei cu creşteri active, bine conformaţi şi sănătoşi; slab dezvoltaţi, cu stare de dezvoltare lâncedă, cu cconformaţie anormală sau cu

vătămări mecanice şi fiziologice.Reuşita culturilor de 1 – 2 ani se consideră în zona UP VI Ibăneşti astfel:

foarte bună, când procentul de prindere este peste 80 şi procentul de defecţiuni sub 10%

bună, când procentul de prindere este între 85 – 90% şi procentul de defecţiuni între 10 – 15%

satisfăcătoare, când procentul de prindere este între 75 – 85% şi procentul de defecţiuni între 15 – 25%

nesatisfăcătoare, când procentul de prindere este sub 75% şi procentul de defecţiuni 25%.Culturile nesatisfăcătoare se consideră compromise şi urmează ca lucrările de

împădurire pe suprafeţele respective să se execute din nou; prin analizarea cauzelor care au dus la nereuşita culturilor, se pot stabili măsuri corespunzătoare pentru ca aceste cauze să nu se mai repete şi cultura a doua oară să reuşească pe deplin – schimbându-se, dacă este cazul, soluţia tehnică iniţială.

Reuşita definitivă a unei culturi se consideră atunci când ea nu mai necesită completări şi îngrijiri. La culturile de foioase aceasta se realizează în momentul când coroanele puieţilor se ating în procent de 80%.

Controlul anual al lucrărilor de împădurire se efectuează de o comisie numită în acest scop, iar lucrările pregătitoare (amplasarea suprafeţelor de probă, numerotarea acestora, inventarierea şi clasificarea puieţilor, înscrierea datelor în carnetele de teren) se face de către personalul silvic local. La încheierea controlului se întocmeşte procesul-verbal, în care se consemnează rezultatele constatărilor, menţionându-se şi răspunderile pentru pagubele înregistrate când culturile sunt compromise. Pagubele înregistrate ca urmare a unor calamităţi naturale se justifică prin actele de constatare, care au fost întocmite în acest sens imediat după provocarea lor.

La ultimul control anual, la care se constată reuşita definitivă a culturilor, se întocmeşte un process-verbal în acest sens.

Suprafeţele de control trebuie să fie uniform repartizate pe teren şi să reprezinte media dezvoltării culturilor funcţie de factorii staţionali. Pentru a realize cele menţionate

74

se va proceda astfel: se va realiza o reţea de linii paralele şi perpendiculare, la intersecţia lor se amplasează centrele cercurilor de probă sau colţurile pătratelor

sau dreptunghiurilor, distanţele dintre suprafeţe depinde de mărimea suprafeţelor mari (de obicei se ia

50m) numarul de suprafeţe de probă ce se amplasează în fiecare ucf este în funcţie de

mărimea suprafeţei acesteia, astfel încât suma ariilor tuturor suprafeţelor de probă va fi minim 8% din suprafaţa totală a ucf-urilor sub 5 ha, minim 4% pentru suprafeţele între 5 si 10 ha şi minim 2% pentru suprafeţe peste 10 ha.Materializarea pe teren a reţelei suprafeţelor de control cu caracter permanent se

face odată cu executarea primelor lucrări prevăzute de tehnologie (pregătirea terenului, a solului sau de instalare a culturilor), pentru a da posibilitatea efectuării corecte îndeosebi a recepţiei tehnico-financiare.

După marcarea pe teren a suprafeţelor de probă, a locurilor de control, se întocmeşte graficul de amplasare a acestor suprafeţe în cuprinsul ucf-ului.

Datele obţinute privind numărul puieţilor existenţi la data efectuării recepţiei, la nivelul fiecărei suprafeţe de probă, sunt necesare pentru compararea cu datele obţinute la controalele făcute anterior pe aceeaşi suprafaţă de probă.

Tabel 27.Date de sinteză privind amplasarea suprafeţelor de probă pe ucf-uri

Nr crt

UcfSupraf. Impad (ha)

Aria supraf. de

proba(m²)

Nr suprafeţelor de probă (buc)

Inclinarea terenului

(°)Ri

Aria cumulată a supraf de probă

Distanţa (m) ha %

1 6A 7,5 200 15/50x100 6 7,99 0,3 42 13C 9,1 200 19/50x100 4 7,98 0,38 4,173 48B 2,9 100 24/50x50 8 5,67 0,24 8,274 63A 5,4 200 11/50x100 6 7,99 0,22 4,075 64D 5,6 200 12/50x100 10 8,04 0,24 4,296 66A 5,8 200 12/50x100 10 8,04 0,24 4,147 66D 6,0 200 12/50x100 6 7,99 0,24 48 63G 2,7 100 22/50x50 4 5,65 0,22 8,159 72B 5,6/0,84 200 12/50x100 6 7,99 0,24 4,2910 44D 8,3/1,66 200 17/50x100 8 8,02 0,34 4,1011 63B 3,0/3,0 100 24/50x50 6 5,65 0,24 8

10.3 Natura, scopul şi tehnica de aplicare a lucrărilor de îngrijireOdată instalate culturile forestiere, acestea au nevoie de întreţinere permanentă şi,

de asemenea de supraveghere permanentă, deoarece în primele săptămâni de la instalare ele trec prin cea mai grea perioadă, şi totodată, cea mai critică (datorită influenţei factorilor biotici şi abiotici).

Lucrările de întreţinere ce se vor realiza în unitatea de producţie VI Ibăneşti sunt: mobilizarea solului: se execută prin prăşilă afânând solul pe o adâncime de 7-8cm,

se urmăreşte distrugerea buruienilor şi aerisirea solului parţial, atât în tăblii cât şi în vetre;se va mobilize solul şi de-a lungul rândurilor cu puieţi din semanaturi directe.

75

descopleşiri – degajări: îndepărtarea, pe lângă vegetaţia ierboasă şi a eventualei vegetaţii lemnoase nefolositoare;

completări: operaţii prin care se înlocuiesc golurile din cultură; nu se execută decât în cazul în care, în tăblie au dispărut 3 puieţi, sau 4 puieţi grupaţi pe rând.Toate aceste lucrări se vor aplica în funcţie de rolul pe carel îl are fiecare specie în

viitorul arboret, de exigenţele ecologice şi de rezistenţa lor la diferiţi factori care îi stânjenesc creşterea; de disponibilul financiar al ocolului şi de priceperea proiectantului.

10.4 Planificarea lucrărilor de întreţinere pe ucf-uri în perioada de la instalarea culturilor şi până la atingerea reuşitei definitive

În funcţie de natura lucrărilor de îngrijire, aplicare, modalitatea lor de executare şi de prevederile tehnice referitoare la epoca de execuţie şi de periodicitatea lor, se stabileşte o eşalonare a lucrărilor de întreţinere pentru fiecare ucf, precizate în tabelul urmator:

Tabel 28.Stabilirea lucrărilor de îngrijire a culturilor pe ucf-uri şi volumul acestora la unitatea de

suprafaţă (ha)

Nr crt

Ucf / supra

f

Compozitia de

impadurit

Tehnologia de lucru

Denumirea lucrarilor si modalitatea de

executie

Varsta culturilor

Cod lucrare

Volumul

lucrarii (ari/ha)

I-impaduririII- pregatirea

terenuluiIII –

pregatirea solului

1 6A/ 7,5

60Go10Pa10Fr10Ci10Te

I.2.1.2.1.1 21111

I. 1.3.III. 1.3.1.2

IV 3.1.1

IV 7.1

6

-impadurirea prin plantaţii cu puieti de talie mijlocie manual-semănături în randuri-pregatirea partiala a solului in fasii de 2m mecanizat-mobilizarea solului in jurul puietilor-intretinerea semanaturilor directe-descoplesiri degajari

1

11

1-3

1-3

1-3

2.1.2.3.1

1.31.3.1.2

3.1.1

7.1

6

100

2567

11

25

11

2 13C/ 9,1

60Go10Pa10Fr10Ci

I.2.1.2.1.1 21111

I. 1.3.

-impadurirea prin plantaţii cu puieti de talie mijlocie manual-semănături în

1

1

2.1.2.3.1

100

25

76

10Te III. 1.3.1.2

IV 3.1.1

IV 7.1

6

randuri-pregatirea partiala a solului in fasii de 2m mecanizat-mobilizarea solului in jurul puietilor-intretinerea semanaturilor directe-descoplesiri degajari

1

1-3

1-3

1-3

1.31.3.1.2

3.1.1

7.1

6

67

11

25

11

3 48B/ 2,9

70Go10Pa10Fr10Ci

I.2.1.2.1.1 21111

II 1.1III 1.2.1

IV 3.1.1

6

-impadurirea prin plantaţii cu puieti de talie mijlocie manual-indepartarea arbustilor, taierea tufarisurilor si pichetarea terenului-pregatirea partiala a solului in tablii-mobilizarea solului in jurul puietilor-descoplesiri degajari

1

11

1-3

1-3

2.1.2.3.1

1.11.2.1

3.1.1

6

100

1111

11

11

4 63A/ 5,4


I.2.1.2.1.1 21111

II 1.1III 1.2.1

IV 3.1.1

6

-impadurirea prin plantaţii cu puieti de talie mijlocie manual- indepartarea arbustilor, taierea tufarisurilor si pichetarea terenului-pregatirea partiala a solului in tablii-mobilizarea solului in jurul puietilor-descoplesiri degajari

1

11

1-3

1-3

2.1.2.3.1

1.11.2.1

3.1.1

6

100

1111

11

11

5 63G/ 5,6


I.2.1.2.1.1 21111

II 1.1III 1.1.2

IV 3.1.1

6

-impadurirea prin plantaţii cu puieti de talie mijlocie manual- indepartarea arbustilor, taierea tufarisurilor si pichetarea terenului-pregatirea solului in vetre-mobilizarea solului

1

11

1-3

1-3

2.1.2.3.1

1.11.1.2

3.1.1

6

100

1111

11

11

77

in jurul puietilor-descoplesiri degajari

6 72B/ 5,8

60Go 10Pa10Fr10Ci10Te

I.2.1.2.1.1 21111

II 1.1III 1.1.2

IV 3.1.1

6

-impadurirea prin plantaţii cu puieti de talie mijlocie manual- indepartarea arbustilor, taierea tufarisurilor si pichetarea terenului-pregatirea solului in vetre-mobilizarea solului in jurul puietilor-descoplesiri degajari

1

11

1-3

1-3

2.1.2.3.1

1.11.1.2

3.1.1

6

100

1111

11

11

7 44D/ 6,0

70Go10Pa10Fr10Ci

I.2.1.2.1.1 21111

II 1.1III 1.1.2

IV 3.1.1

6


1

11

1-3

1-3

2.1.2.3.1

1.11.1.2

3.1.1

6

100

1111

11

11

8 63B/ 2,7

60Go10Pa10Fr10Te

I.2.1.2.1.1 21111

II 1.1III 1.1.2

IV 3.1.1

6


1

11

1-3

1-3

2.1.2.3.1

1.11.1.2

3.1.1

6

100

1111

11

11

9 64D/ 5,6 / 0,84

70Go10Pa10Fr10Ci

I.2.1.2.1.1 21111

II 1.1

-impadurirea prin plantaţii cu puieti de talie mijlocie manual- indepartarea

1

1

2.1.2.3.1

100

11

78

III 1.1.2

IV 3.1.1

6

arbustilor, taierea tufarisurilor si pichetarea terenului-pregatirea solului in vetre-mobilizarea solului in jurul puietilor-descoplesiri degajari

1

1-3

1-3

1.11.1.2

3.1.1

6

11

11

11

10 66A/ 8,3 / 1,66


I.2.1.2.1.1 21111

II 1.1III 1.1.2

IV 3.1.1

6


1

11

1-3

1-3

2.1.2.3.1

1.11.1.2

3.1.1

6

100

1111

11

11

11 66D/ 3,0

10Go I.2.1.2.1.1 21111

II 1.1III 1.1.2

IV 3.1.1

6

-impadurirea prin plantaţii cu puieti de talie mijlocie manual- indepartarea arbustilor, taierea tufarisurilor si pichetarea terenului -pregatirea solului in vetre-mobilizarea solului in jurul puietilor-descoplesiri degajari

1

11

1

1-5

2.1.2.3.1

1.11.1.2

3.1.1

6

100

198

8

8

Conform datelor din “Norme tehnice privind compoziţii, schemele şi tehnologiile de regenerare a pădurilor şi de împădurire a terenurilor degradate” – Anexa 4a, s-a stabilit vârsta probabilă de realizare a reuşitei definitive, care va fi mai mare sau mai mică în funcţie de condiţiile de lucru, de raportul de creştere a speciilor şi desimea culturilor, apoi se codifică natura şi frecvenţa anuală de aplicare a diferitelor lucrări de îngrijire considerate necesare şi precizate pe ucf-uri. La intocmirea planului de aplicare a lucrarilor de ingrijire, anul de executare a ultimei lucrari corespunde, in general, cu anul realizarii reusitei definitive. Modul de aplicare a lucrărilor de îngrijire sunt prezentate în tabelul:

79

Tabel 29.Natura şi frecvenţa de aplicare a lucrărilor de înrijire pe ucf-uri în raportcu varsta culturilor

Nr crt

ucf Natura lucrarilor de ingrijire

Mod de executie

Frecventa lucrailor in raport cu varsta culturilor

(in ani)

Anul realizarii

I II III Reusitei definitive

Starii de

masiv1 6A Intretinere sem

directe7.1 2 2 2 3 5-6

Mobilizari 3.1.1 1 2 2Descopleşiri 6 1 - -

2 13C Intretinere sem directe

7.1 2 2 2 3 5-6

Mobilizari 3.1.1 1 2 2Descopleşiri 6 1 - -

3 48B Mobilizari 3.1.1 1 2 2 3 5-6Descopleşiri 6 1 - -

4 63A Mobilizari 3.1.1 1 2 2 3 5-6Descopleşiri 6 1 - -

5 63G Mobilizari 3.1.1 1 2 2 3 5-6Descopleşiri 6 1 - -


7 44D Mobilizari 3.1.1 1 2 2 3 5-6Descopleşiri 6 1 - -


9 64D Mobilizari 3.1.1 1 2 2 3 5-6Descopleşiri 6 1 - -

10 66A Mobilizari 3.1.1 1 2 2 3 5-6Descopleşiri 6 1 - -

11 66D Mobilizari 3.1.1 1 - - 3 5-6Descopleşiri 6 1 1 1

80

PARTEA IIIPLANIFICAREA ŞI EVALUAREA LUCRĂRILOR DE

ÎMPĂDURIRE

CAPITOLUL 11 PLANIFICAREA LUCRARILOR DE ÎMPĂDURIRE

Împădurirea suprafeţelor din unitatea de producţie a fost eşalonată pe parcursul a 5 ani. Indiferent de anul planificat şi de modalitatea de intervenţie adoptată, o suprafaţă de teren se consideră împădurită şi se va încadra în fondul de producţie numai când cultura instalată atinge în evoluţie reuşită definitivă.

Date fiind particularităţile procesului de instalare artificială a pădurii sub raport tehnologic, trebuie întocmit pe ucf-uri sau fractiuni ale acestora planul calendaristic al lucrărilor specifice de împădurire adoptate. În planul respectiv, care se întocmeşte sub formă tabelară se enunţă succint, pe tehnologii de lucru, operaţiile tehnice corespunzătoare soluţiilor adoptate şi apoi în caseta anului planificat pentru executare se înscrie, pe ucf-uri volumul lucrării.

După rezolvarea primei părţi a planului, prin care în Anexa 2 sunt precizate operaţiile tehnice din norme, corespunzătoare tuturor tehnologiilor de lucru adoptate, se poate trece la planificarea propriu-zisă a aplicării lucrărilor preconizate. Această planificare constă în esenţă din precizarea pe ani a naturii lucrărilor specifice de împădurire ce se vor executa, ucf-urile vizate cu aplicarea uneia sau alteia din lucrări şi volumul de executat la nivelul fiecărei unităţi. Pentru stabilirea volumului lucrărilor se ţine seama de dimensionările efectuate la unitatea de suprafaţă (ha) şi precizate pe ucf-uri şi tehnologii de lucru. De reţinut că pentru respectarea acestei eşalonări trebuie ca anul de aplicare a lucrărilor de instalare propriu-zisă a culturilor neapărat să coincidă cu anul din planul cincinal de regenerare în care unitatea sau fracţiunea din suprafaţa acesteia a fost planificată la împădurire. Se înţelege că în funcţie de natura lor, uneori lucrările de pregătire a terenului sau a solului trebuie planificate la execuţie cu 1 an înainte de instalarea culturilor. Dimpotrivă, lucrările de îngrijire, de asemenea în funcţie de natura lor sunt aplicate din anul instalării culturilor şi continuă până în anul realizării reuşitei definitive.

După planificarea ultimei lucrări de ingrijire se face o recapitulare care constă în însumarea pe categorii a cantităţilor înscrise pe coloane, în scopul cunoaşterii volumului lor total ce trebuie executat anual. În funcţie de datele obţinute se apreciază măsura echilibrării de la an la an a gradului de încărcare a unităţii silvice cu lucrări specifice de împădurire. Dacă se remarcă diferenţe insemnate între ani a volumului lucrărilor de executat se reanalizează planul cincinal de regenerare şi se fac unele modificări asupra eşalonării iniţiale a suprafeţelor, în urma cărora să se asigure o repartizare mai uniformă de la an la an, a eforturilor materiale şi financiare ale unităţii în acţiunea de împădurire a suprafeţelor din UP.

Planul de aplicare a lucrărilor specifice de împădurire este o piesă de sinteză

81

deosebit de importantă întrucât prin formă şi conţinut reprezintă totodată şi antemăsurătoarea lucrărilor, document ce stă la baza elaborării devizului lucrărilor. Pe de altă parte, antemăsurătoarea furnizează date necesare rezolvării unor importante probleme de ordin tehnico-organizatoric. În baza datelor respective se întocmeşte lista de materiale necesare executării lucrărilor de împădurire, se cunoaşte din timp necesarul annual de puieţi pe specii şi sortimente, făcând posibilă procurarea sau producerea lor de către unitatea silvică, se stabileşte necesarul forţei de muncă.

În tabelul 22 este prezentată antemăsurătoarea lucrărilor de împădurire necesare a se efectua în următorii 5 ani.

82

Tabel 30.Planificarea aplicarii lucrarilor de impadurire proiectate (antemasuratoarea)

Tehn de lucru

Indicativ norme

Denumire lucrari UM Localizarea ucf-ului si volumul lucrarilor de efectuat in anul2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

I 1.3.1.2 N.L.Arat si grapat de doua ori

solul in fasii de 2mari - - 6A / 268

6A/23513C/302

13C/308 - - -

I 1.1 C4 I aTaierea manuala a

arbustilor si tufarisurilrari

44D/3648B/3263G/3166D/5772B/36

63A/28 - 63B/33

44D/3663A/3263G/3672B/34

- - -

II 1.2.1 C17 aPregatirea solului in tablii

si in vetreari -

44B/3244D/3263G/2866D/2472B/3264D/566A/18

63A/28 - 63B/29

44D/3263G/3272B/3063A/32

- -

III 2.1.2.1.12.1.1.1

C28 II a1Plantarea in teren pregatit

in fasii1000 buc

- - 6A/8,8886A/7,777

13C/10,00013C/10,221 - - -

III 2.1.2.1.12.1.1.1

C70 I a2 Plantarea in vetre si tablii1000 buc

-

48B/5.43844D/6.66663G/5.77764D/1.86666A/3.68972B/6.66666D/4.998

63A/4.688 - 63B/6.0

44D/6.66663G/6.66672B/6.22263A/5.438

- -

I 1.3 D13 aSemanarea directa in randuri a semintelor

ari - - 6A/1006A/88

13C/11213C/115 - - -

IV 3.1.1 C54 aMobilizarea solului in

tabliiari - 48B/32

63A/2848B/64

63A/5648B/64

63A/56 63A/32 63A/64 63A/64

IV 3.1.1 C52 II a Mobilizarea solului in jurul puietilor

ari - 44D/3663G/3164D/966A/1872B/3666D/24

44D/7263G/6264D/1866A/3672B/726A/48

44D/7263G/6264D/1866A/3672B/726A/138

6A/13813C/16363B/33

6A/9013C/16363B/6644D/3663G/3672B/34

13C/5563B/6644D/7263G/7272B/68

44D/7263G/7272B/68

83

13C/54

IV 7.1 C83 aPrasit si plivit semanaturi

directe in randuriari - - 6A/100

6A/8813C/112

13C/115 - - -

IV 6.1.1 C58 II a2Descoplesirea manuala de specii lemnoase si ierboase

ari -

66D/2472B/3644D/3648B/3263G/3164D/966A/18

6A/4263A/5466D/24

13C/546A/4266D/24

63B/3313C/5566D/24

44D/3663A/3263G/3672B/3466D/24

- -

Tabel 31.Recapitulatia lucrarilor de impadurireTehn de

lucruIndicativ norme

Denumire lucrari UM2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

I 1.3.1.2 N.L.Arat si grapat de doua ori

solul in fasii de 2mari - - 268 537 308 - - -

I 1.1 C4 I aTaierea manuala a

arbustilor si tufarisurilrari 192 28 - 33 138 - - -

II 1.2.1 C17 aPregatirea solului in tablii

si in vetreari - 175 28 - 29 126 - -

III 2.1.2.1.12.1.1.1

C28 II a1Plantarea in teren pregatit

in fasii1000 buc

- - 8.888 17.777 10.221 - - -

III 2.1.2.1.12.1.1.1

C70 I a2 Plantarea in vetre si tablii1000 buc

- 35.1 4.688 - 6.0 24.992 - -

I 1.3 D13 aSemanarea directa in randuri a semintelor

ari - - 6A/1006A/88

13C/11213C/115 - - -

IV 3.1.1 C54 aMobilizarea solului in

tabliiari - 32 92 120 56 32 64 64

IV 3.1.1 C52 II aMobilizarea solului in jurul

puietilorari - 154 308 452 334 425 333 212

IV 7.1 C83 aPrasit si plivit semanaturi

directe in randuriari - - 100 200 115 - - -

IV 6.1.1 C58 II a2Descoplesirea manuala de specii lemnoase si ierboase

ari - 186 120 120 112 162 - -

84

CAPITOLUL 12 STABILIREA NECESARULUI DE FORTA DE MUNCA

Pentru lucrările de împădurire proiectate, necesarul forţei de muncă se stabileşte în funcţie de volumul lucrărilor de executat (prevăzut în antemăsurătoare), de normele de producţie sau de timp fixate prin normativele în vigoare şi de intervalul de timp adoptat, corespunzător perioadei optime de execuţie a fiecărei lucrări din cadrul tehnologiilor de lucru stabilite pe ucf-uri.

Pentru adoptarea intervalului de timp în care trebuie executată una sau alta din lucrări, se vor lua în considerare datele din Anexa 2 în care se dau cu caracter orientativ perioadele de executare a lucrărilor de instalare şi îngrijire a culturilor.

Intervalul de timp necesar executării diferitelor lucrări specifice de împădurire trebuie adoptat de aşa manieră încât numărul de muncitori necesari să fie cât mai constant, indiferent de natura lucrărilor şi respectiv de planul calendaristic de aplicare a acestora. Se asigură astfel organizarea muncitorilor pe brigăzi permanente, care, după executarea lucrărilor specifice de împădurire, pot fi dirijate cu uşurinţă spre alte lucrări cu caracter silvotehnic din cuprinsul ocolului.

Necesarul forţei de muncă se va stabili pentru anul în care trebuie să se execute întreaga gamă de lucrări (2007), începând cu pregătirea terenului şi a solului şi sfârşind cu cele de îngrijire, an care, din recapitulaţia redată de antemăsurătoare corespunde şi unei încărcături medii în raport cu volumul lucrărilor planificate la execuţie.

Pentru rezolvarea acestei probleme se constituie tabelul 23 în care se înscriu categoriile de lucrări ce trebuie executate în anul respectiv şi volumul cumulat al acestora (recapitulaţie din antemăsurătoare).

În continuare, se stabileşte numărul zile-om necesar pentru executarea fiecărei lucrări, care rezultă prin raportarea volumului lucrării la norma de producţie extrasă din normative. Efectivul necesar de muncitori se obţine împărţind numarul zile-om la numărul zilelor stabilite pentru executarea lucrării în intervalul de timp optim.

Numărul acestor zile se va adopta de aşa manieră încât necesarul de muncitori să fie relativ constant de la o perioadă de timp la alta, indiferent de natura lucrărilor de executat.

În tabelul 23 este prezentat modul de calcul al efectivului necesar de muncitori pentru anul 2007, an în care se constată efectuarea tuturor lucrărilor de pregătirea terenului, a solului, plantarea în tăblii cât şi în vetre, mobilizări şi descopleşiri.

Tabel 32.Efectivul necesar de muncitori pentru executarea lucrărilor de împădurire

Indicativ norme

Denumirea lucrarii

U.M CantitatiN.P.

(UM/8h)

Nr zile om

necesare

Interval de

executie

Nr zile adoptate

Efectiv muncitori necesari

N.L.

Arat si grapat de doua ori solul in fasii

de 2m

ari 192 4,6 4220.10.06

– 27.10.06

6 7

C4 I a

Taierea manuala a

arbustilor si tufarisurilr

ari - - - - - -

C17 a Pregatirea solului in

ari 175 33 5 25.04-30.04

5 1

85

tablii si in vetre

C28 II a1

Plantarea in teren pregatit

in fasii

1000 buc

- - - - - -

C70 I a2Plantarea in vetre si tablii

1000 buc

35,1 0,119 29501.04-25.04

20 15

D13 a

Semanarea directa in randuri a

semintelor

ari - - - - - -

C54 aMobilizarea

solului in tablii

ari 32 6,67 525.06-30.06

5 1

C52 II aMobilizarea

solului in jurul puietilor

ari 154 6,36 2425.06-30.06

6 4

C83 a

Prasit si plivit semanaturi directe in randuri

ari - - - - - -

C58 II a2

Descoplesirea manuala de

specii lemnoase si

ierboase

ari 86 27,81 701.07-08.07

7 1

CAPITOLUL 13 DEVIZUL LUCRĂRILOR PROIECTATE

Reprezintă actul de evaluare a cheltuielilor presupuse de executarea lucrărilor înscrise în antemăsurătoare. Devizul se elaborează de asemenea sub formă tabelară, având aceeaşi structură cu antemăsurătoarea. În deviz în loc de volumul lucrărilor se înscrie valoarea acestora cu respectarea anului când s-a prevăzut execuţia în antemăsurătoare. Calcularea valorică a manoperei se face înmulţind preţul oficial pentru fiecare unitate de măsură a lucrării propuse cu volumul lucrării înscrise în antemăsurătoare, produsul obţinut se înscrie în caseta corespunzătoare anului planificat pentru executarea lucrării.

Devizul se întocmeşte în detaliu, conform eşalonării din antemăsurătoare, pentru a cuprinde cheltuielile angajate de împădurirea fiecărei unităţi în parte. Această modalitate de întocmire a devizului este necesară la efectuarea analizei economice, analiză ce face obiectul punctului următor. După înscrierea valorii ultimei lucrări din antemăsurătoare, se face recapitulaţia devizului, care constă în însumarea pe coloane a cheltuielilor parţiale ocazionate de executarea lucrărilor planificate. Prin însumarea cheltuielilor anuale se

86

obţine valoarea totală a cheltuielilor de manoperă vizând împădurirea ucf-urilor pe parcursul deceniului în curs. La valoarea totală a cheltuielilor de manoperă se aplică o serie de cote potrivit cu legislaţia în vigoare privind activitatea din proiectare, rezultând în final investiţia global aferentă executării lucrărilor de împădurire în unităţile care au constituit obiectul proiectării.

În măsura în care se angajează cheltuieli pentru procurarea de materiale (seminţe, puieţi, sârmă pentru împrejmuire, etc..) se stabileşte valoarea acestora pe ani, în funcţie de cantităţile precizate în lista de materiale şi de preţul unitar al materialului. Valoarea materialelor astfel obţinută se însumează la valoarea cheltuielilor de manoperă.

În tabelul 24 este prezentat devizul lucrărilor planificate pe ani, iar în tabelul 25 este prezentat devizul pe ucf-urile pentru care se vor aplica aceste lucrări.

87

Tabel 33. DEVIZUL LUCRĂRILOR PROIECTATEIndicativ

normePreţ unitar

lei/u.mValoarea lucrărilor planificate la execuţie în anul..

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 Total C4 I a 3,2 614 90 - 106 442 - - - 1252C17 a 0,44 - 65 12 - 13 55 - - 145N.L. 4,4 - - 1179 2363 1355 - - - 4897D13 a 0,46 - - 46 92 53 - - - 191C28 II a1 134,65 - - 1197 2394 1376 - - - 4967C70 I a2 181,82 - 6382 852 - 1091 4544 - - 12869C54 a 2,2 - 70 202 264 123 70 141 142 1012C52 II a 2,32 - 357 715 1049 775 986 773 492 5147C83 a 2,9 - - 290 580 334 - - - 1204C58 II a2 0,57 - 106 68 68 64 92 - - 398

Total Manoperă 614 7070 4561 6916 5626 5747 914 634 32082Nr crt Denumire

materialum Pret unitar Valoarea materialului de împădurit

2007 2008 2009 2010 2011 - Total1 Cvernicee Mii puieţi 480 11730 3909 2240 4867 7518 - 302642 Pa Mii puieţi 270 814 367 480 410 676 - 27473 Fr Mii puieţi 285 859 387 506 433 713 - 28984 Te Mii puieţi 290 874 394 515 441 528 - 23755 Ci Mii puieţi 240 388 326 426 365 600 - 2482

Total valoarea materialului de împădurit 14665 5383 4167 6516 10035 - 40766Total manopera 32082

C.A.S. 35% 11229Şomaj 1% 321

Sănătate 7% 2246Neprevăzute şi rotunjiri 0,002% 64

TOTAL GENERAL (lucrări proiectate) 45942II Materiale : a) puieţi pe specii : - puieţi gorun talie mijlocie 63,052x480=30264 - puieţi paltin de 2 ani 10,172x270= 2747 - puieţi frasin de 2 ani 10,172x285= 2898 - puieţi cireş de 2 ani 10,172x240= 2482 - puieţi tei de 2 ani 8,095x290= 2375 TOTAL 40766 b) unelte (cazmale, găleţi, palmari, bidoane, sape,..) 12500 c) substanţe pentru tratarea rădăcinilor(sinolintox) 102kgx15lei = 1530 d) seminte forestiere: carpen=83kg x 2,5 lei/kg = 207,5 lei sânger=83kg x 2 lei/kg = 166 lei Total 373,5III Cheltuieli transport (materiale, puieţi, muncitori) 15000 TOTAL DEVIZ 116111,5

88

Tabel 34.Devizul lucrărilor de împădurire proiectate pe ucf-uri

Indicativ norme

Preţ unitar lei/u.m

Valoarea lucrărilor planificate la execuţie pentru ucf-ul...6A 13C 44D 48B 63A 63B 63G 64D 66A 66D 72B Total

C4 I a 3,2 - - 230 102 192 106 214 - - 182 226 1252C17 a 0,44 - - 28 14 26 13 26 4 8 11 15 145N.L. 4,4 2213 2684 - - - - - - - - - 4897D13 a 0,46 86 105 - - - - - - - - - 191C28 II a1 134,65 2244 2723 - - - - - - - - - 4967C70 I a2 181,82 - - 2424 989 1841 1091 2262 339 671 909 2343 12869C54 a 2,2 - - - 352 660 - - - - - - 1012C52 II a 2,32 960 1009 835 - - 383 777 106 209 56 812 5147C83 a 2,9 545 659 - - - - - - - - - 1204C58 II a2 0,57 48 62 41 18 49 19 38 5 10 68 40 398

Total Manoperă 6096 7242 3558 1475 2768 1612 3317 454 898 1226 3436 32082Nr crt Denumire

materialUm(mii)

Pret unitar

Valoarea materialului de împădurit6A 13C 44D 48B 63A 63B 63G 64D 66A 66D 72B Total

1 Cvernicee puieţi 480 3801 4827 3481 1827 2913 1920 3583 626 1060 2400 3706 302642 Pa puieţi 270 450 545 360 147 274 135 337 50 100 - 349 27473 Fr puieţi 285 475 576 380 155 289 143 356 53 105 - 368 28984 Ci puieţi 240 400 485 320 131 243 120 300 45 89 - 310 24825 Te puieţi 290 483 586 - 158 294 145 358 - 107 - 375 2375

Total valoarea materialului de împădurit 5609 7019 4541 2418 4013 2463 4934 774 1461 2400 5108 40766Total manopera 32082

C.A.S. 35% 11229Şomaj 1% 321

Sănătate 7% 2246Neprevăzute şi rotunjiri 0,002% 64

TOTAL GENERAL (lucrări proiectate) 45942

89

CAPITOLUL 14 14.1 EFICIENŢA ECONOMICĂ PRIVIND INTERVENŢIILE

ARTIFICIALE

Pentru aprecierea efectului economic al aplicării metodei de plantare cu puieţi de talie mijlocie, în cele ce urmează voi prezenta cheltuielile effectuate pe un hectar parcurs cu lucrări de reîmpădurire folosind puieţi de talie mijlocie comparative cu cheltuielile efectuate pentru aceeaşi lucrare, dar cu folosirea puieţilor de talie mică (1-2ani).

a) Cheltuielile efectuate pentru un hectar parcurs cu lucrări de reîmpădurire cu puieţi de cvernicee de talie mijlocie.

Compoziţia de reîmpădurire: 60Go 40Pa Fr Ci Te, în condiţii de lucru mijlocii. Puieţi folosiţi:

1333 puieţi gorun de talie mijlocie x 0,48lei/buc = 640 lei 222 puieţi paltin munte de talie mică x 0,27lei/buc = 60 lei 222 puieţi frasin de talie mică x 0,285lei/buc = 63 lei 222 puieţi tei de talie mică x 0,29lei/buc = 64 lei 223 puieţi cireş păsăresc de talie mică x 0,24lei/buc = 54 lei

TOTAL 881 leiLucrări efectuate:

tăierea tufărişurilor şi arbuştilor 11 ari x 3,2 lei/ar = 35 lei pregătirea solului în vederea împăduririlor 11 ari x 2,2 lei/ar = 24 lei plantarea propriu-zisă în vetre/tăblii cu 2222 puieţi/ha = 2,222x191,82 = 404lei mobilizarea solului în jurul puieţilor 55ari x 2,32 lei = 128lei (1 molurizare anul I,

2 molurizări anul II şi 2 molurizări anul III de vegetaţie); descopleşiri de specii ierboase şi lemnoase 11x0,57=6lei (1 lucrare pentru anul I)

TOTAL 596 leiTOTAL GENERAL 1478 lei

b) Cheltuieli efectuate pentru un hectar parcurs cu lucrări de reîmpădurire cu puieţi de talie mică (1-2ani).

Compoziţia de împădurire: 60Go 40Pa Fr Ci Te cu 9000 puieţi la hectar.Puieţi folosiţi:

5400 puieţi gorun x 0,23lei/buc = 1242 lei 3600 puieţi amestec (PaFrTeCi) x 0,19lei/buc = 684 lei

TOTAL 1926 leiLucrări efectuate:

tăierea tufărişurilor şi a arbuştilor 90 ari x 3,2lei/ar = 288 lei pichetarea terenului 9000 picheţi x 34,5lei/1000picheţi = 311 lei plantarea propriu-zisă a puieţilor de talie mică 9000x110lei/1000puieţi= 990lei pregătirea solului în vetre 43 ari x 2,2 lei/ar = 95 lei completări (cca 10%) x 2 ani 1,8mii puieţi x 148lei/1000puieţi =266 lei valoarea puieţilor din completări 1,8mii x 0,23lei/buc = 414 lei mobilizarea solului în jurul puieţilor (3 lucrări pe an în primii 3ani de vegetaţie, 2

lucrări în anul IV şi 1 lucrare în anulV)-12 lucrări x 43ari/ha x 2,32lei/ar = 1197lei

90

descopleşirea (degajarea) culturilor (3lucrări în anii V,VI şi VII de vegetaţie) 3 x 90 ari/ha x 0,57 = 154lei

TOTAL 3715 leiTOTAL GENERAL 5641 lei

Rezultă că prin aplicarea metodei cu puieţi de talie mijlocie se obţine o economie de la hectar reîmpădurit după cum urmează: 5641 lei - împăduriri cu puieţi de talie mică 1478 lei - împăduriri cu puieţi de talie mijlocie 4163 lei la un hectar reîmpădurit

De menţionat că prin folosirea metodei de plantare cu puieţi de talie mijlocie în tăblii cu 1875 puieţi/ha această diferenţă creşte, insă prefer metoda plantării cu puieţi în vetre cu 2222puieţi la hectar deoarece asigură o dispunere echidistantă a puieţilor, se evită concurenţa intraspecifica ce produce dezvoltarea anormală a fusului arborilor.

De asemenea nu este deloc de neglijat că s-a redus considerabil volumul lucrărilor de îngrijire, lucru deosebit de important, datorită lipsei de forţă de muncă.

La aceste avantaje enumerate mai sus trebuie să menţionez şi factorii calitativi net superiori în arboretele create prin folosirea puieţilor de talie mijlocie, faţă de cele create cu puieţi de talie mică.

14.2 ANALIZA EFICIENŢEI ECONOMICE A LUCRĂRILOR PROPUSE

Prin instalarea artificială a pădurii se urmăreşte realizarea de culturi forestiere valoroase şi stabile, capabile să exploateze cât mai complet potenţialul energetic natural al terenurilor din cuprinsul fondului forestier. Acest deziderat poate fi atins prin alegerea judicioasă a speciilor, a modului lor de asociere, utilizarea unui material de împădurire selecţionat şi genetic ameliorat, prin aplicarea la momentul oportun, înainte şi după realizarea reuşitei definitive, a lucrărilor silvotehnice specifice fazei de dezvoltare în care se află cultura forestieră instalată. Este de aşteptat ca volumul de biomasă acumulat de culturile nou create să fie superior, atât cantitativ cât şi calitativ, celui realizat la aceeaşi vârstă de arboretele existente. Diferenţierea celor două categorii de arborete(existent şi proiectat) sub raportul cantităţii şi calităţii producţiei de masă lemnoasă acumulată va fi cu atât mai pronunţată cu cât caracteristicile structurale ale arboretelui existent (compoziţie, consistenţă) se abat mai mult de la structura normală, proprie arboretelor aparţinând tipului natural fundamental de pădure.

Plecând de la aceste consideraţii, pentru a surprinde efectul economic al intervenţiei vizând regenerarea artificială a pădurii, se pune în esenţă, problema efectuării unei analize comparative a producţiei de biomasă obţinută în arboretul existent cu cea scontată a fi realizată de arboretul proiectat. Pentru arboretul existent, datele necesare acestei analize se obţin relativ uşor apelând la documente sau pe bază de măsurători biometrice efectuate pe teren de proiectant. În cazul arboretului propus, datele corespondente se extrag din tabelele de producţie şi sortare. Intrarea în tabele se va face pe specii sau grupe de specii în funcţie de clasa de producţie scontată a fi atinsă de arboretul propus la vârsta exploatabilităţii acestuia. La stabilirea clasei de producţie, evident, se va ţine seama de bonitatea staţiunii. Indiferent de bonitatea staţiunii este logic ca arboretul nou creat să realizeze un spor de biomasă faţă de cel vechi. Acest plus de

91

masă lemnoasă, ce va rezulta prin diferenţa între parametrii biometrici luaţi în analiză, exprimaţi valoric, evidenţiază sintetic eficienţa economică a intervenţiei cu lucrări de regenerare artificială a pădurii.

În cazul ameliorărilor analiza efectului intervenţiei cu lucrări de împăduriri prezintă unele particularităţi distincte generate de faptul că arboretele vizate cu această categorie de lucrări se menţin urmând a fi conduse până la vârsta exploatabilităţii.

În situaţia în care vârstele celor două arborete (existent şi proiectat) diferă, în cazul nostru la lucrările de substituire, pentru arboretul existent volumele scoase din amenajament se multiplică cu raportul dintre vârsta de exploatabilitate a arboretelui proiectat şi vârsta arboretului vizat la substituire.

Datele biometrice necesare analizei comparative se extrag integral din tabele, în funcţie de vârsta până la care va fi condus arboretul. Pentru o primă serie de date se utilizează tabelele de producţie şi sortare corespunzătoare clasei actuale de producţie a arboretului. Datele respective corectate prin indicele consistenţei ar reflecta capacitatea bioproductivă a arboretului în cazul menţinerii structurii lui actuale şi conducerii în această stare până la exploatabilitate. Pentru a doua serie de date biometrice de comparaţie se adoptă o clasă superioară de producţie superioară cu cel puţin o jumătate de clasă de producţie faţă de cea realizată în prezent de arboretul respective. Sporul de producţie astfel determinat va fi exprimat valoric pentru a putea surprinde eficienţa economică a intervenţiei. Întrucât parcela sau subparcela amenajistică este suprafaţa elementară de bază în organizarea producţiei forestiere, iar soluţiile tehnice de împădurire diferă sau pot diferi de la o unitate la alta, analiza efectului economic al intervenţiei cu lucrări de regenerare artificială a pădurii se va face separat pe ucf-uri.

Trebuie subliniat, în final, faptul că la baza calculului indicatorilor eficienţei economice a împăduririlo artificiale stau în exclusivitate rezultatele analizei cantitative şi valorice a producţiei de masă lemnoasă. În multe cazuri rolul social complex al pădurii primează, cel strict economic rămânând pe plan secundar sau poate ajunge chiar neglijabil. În tabelele 26,27 şi 28 se prezintă efectul economic al intervenţiei cu lucrări de împăduriri, preţurile la lemn pe picior sunt prezentate pe categorii dimensionale in anexa2.

92

Tabel 35.Date comparative privind productia de biomasa la hectar pentru lucrari de substituire si ameliorare exprimata in unitati fizice (m³) si valorice

I. SUBSTITUIRINr crt

U C F

Tipul de

arboret

Compozitie

consist

Varsta ani

C1 p

Prod la ani …m³

Coef Prod la 110 ani

m³

Sortare dimensionala Valoarea prod (lei/ha)

Spor de

venit (lei/ha)

G1 G2, G3 M1, M2, M3

Subtire Lemn foc + coaja

1 63G

Existent

5Ca 0.4 55 3 93.2 186.4 - - 1222 607 5241Go 0.08 55 2 25.68 51.36 - 212 1835 216 1142Plt 0.16 55 2 73.6 147.2 - 229 1802 713 1931Dt 0.08 55 3 20.48 40.96 - - 547 66 1271Go 0.08 70 3 23.92 2.18 37.55 - 648 6748 1703 1055

Total 0.8 - 1089 12154 3305 2013 18561

Proiectat

7Go 0.7 120 2 493 11950 26458 3447 - 9771Pa 0.1 41 385 2358 327 - 1101Fr 0.1 38.8 265 1425 337 9 1071Ci 0.1 48.1 465 2753 819 - 133

Total 1.0 13065 32994 5130 9 1485 52683 34122

2 63B

Existent

3Ca 0.21 50 3 45.57 100.3 - - 578 355 2973Plt 0.21 3 94.29 207.4 - 2797 2339 80 31512Go 0.14 2 44.1 97.0 - 534 3316 334 2011Te 0.07 3 30 66.0 - 158 1070 64 1211Dt 0.07 3 16.66 2,4 36.7 - - 201 142 136

Total 0.7 - 3489 7504 975 3906 15874

Proiectat

7Go 0.7 120 2 493 11950 26458 3447 - 9771Pa 0.1 41 385 2358 527 - 1101Fr 0.1 38.8 265 1425 337 9 1071Ci 0.1 48.1 465 2753 819 - 133

Total 1.0 13065 32994 5130 9 1485 52683 368093 44D

Existent

4Ca 0.32 50 3 43.52 2.4 95.7 - - 266 380 3682Plt 0.16 3 35.84 78.8 - 613 1016 46 1402Dt 0.16 3 28.8 63.4 - - - 308 2762Go 0.16 3 33.6 73.9 - 231 1636 94 46

Total 0.80 - 844 2918 828 830 5420

Proiectat

6Go 0.6 120 2 376 10242 22678 2955 - 8371Pa 0.1 120 2 41 385 2358 527 - 1101Fr 0.1 120 2 38.8 265 1425 337 9 1071Ci 0.1 120 2 48.1 465 2753 819 - 1331Ca 0.1 55 2 373 - - 978 486 419

Total 1.0 11357 29214 5616 495 1606 48288 42868

93

4 72B

Existent

4Ca 0.28 55 3 65.24 2,18 130.48 - - 856 425 3672Go 0.14 70 2 56 87.92 - 484 3141 336 1962Dt 0.14 55 3 35.84 71.68 - - 957 116 2231Plt 0.07 55 3 23.6 47.2 - 710 502 9 721Go 0.07 55 3 16.52 33.04 - 45 1027 202 37

Total 0.70 - 1239 6483 1088 895 9705

Proiectat

6Go 0.6 120 2 376 10242 22678 2955 - 8371Pa 0.1 120 2 41 385 2358 527 - 1101Fr 0.1 120 2 38.8 265 1425 337 9 1071Ci 0.1 120 2 48.1 465 2753 819 - 1331Ca 0.1 60 2 37.3 - - 978 486 419

Total 1.0 11357 29214 5616 495 1606 48288 38583

II. REIMPADURIRI

Nr crt

U C F

Tipul de

arboret

Compozitie

consist

Varsta ani

C1 p

Prod la ani …m³


m³


Spor de

venit (lei/ha)

G1 G2, G3 M1, M2, M3


1 63G

Existent

4Ca 0.2 60 3 1,71 104 - 712 511 57 2082Go 0.1 80 65 3214 6559 246 - 2792Fa 0.1 80 70 2315 4436 391 - 1922Fr 0.1 60 34 - 256 178 80 120

Total 0.5 5569 11963 1326 137 799 19794

Proiectat

6Go 0.6 120 2 376 10242 22678 2955 - 8371Pa 0.1 120 41 385 2358 527 - 1101Fr 0.1 120 38.8 265 1425 337 9 1071Ci 0.1 120 48.1 465 2753 819 - 1331Ca 0.1 55 37.3 - - 978 486 419

Total 1.0 11357 29214 5616 495 1606 48288 28494

2 48B

Existent

4Ca 0.2 60 3 1,71 104 - 712 511 57 2082Go 0.1 80 65 3214 6559 246 - 2791Fa 0.1 80 35 1157 2218 195 - 963Dt 0.1 60 51 - 384 267 120 180

Total 0.5 4371 9873 1219 177 763 16403

Proiectat

7Go 0.6 120 2 493 11950 26458 3447 - 9771Pa 0.1 120 41 385 2358 527 - 1101Fr 0.1 120 388 265 1425 337 9 1071Ci 0.1 120 48.1 465 2753 819 - 133

Total 1.0 13065 32994 5131 9 1293 52683 36280

94

III. IMPADURIRI PROPRIU-ZISE

Nr crt

U C F

Tipul de

arboret

Compozitie

consist

Varsta ani

C1 p

Prod la ani …m³


m³


Spor de

venit (lei/ha)

G1 G2, G3 M1, M2, M3


1 6A

Existent 0 0 0 0 0 0 0Total 0 0 0 0 0 0 0

Proiectat

7Go 0.7 120 2 493 11950 26458 3447 - 11351Pa 0.1 120 2 41 385 2358 527 - 1101Fr 0.1 120 2 38.8 265 1425 337 9 1071Ci 0.1 120 2 48.1 465 2753 819 - 133

Total 1.0 13065 32994 5130 9 1485 52683 52683

2 13C

Existent 0 0 0 0 0 0 0Total 0 0 0 0 0 0 0

Proiectat

6Go 0.6 120 2 376 10242 22678 2955 - 8371Pa 0.1 120 41 385 2358 527 - 1101Fr 0.1 120 38.8 265 1425 337 9 1071Ci 0.1 120 48.1 465 2753 819 - 1331Ca 0.1 60 37.3 - - 978 486 419

Total 1.0 11357 29214 5616 495 1606 48288 48288

IV. AMELIORARI

Nr crt

U C F

Tipul de

arboret

Compozitie

consist

Varsta ani

C1 p

Prod la ani …m³


m³


Spor de

venit (lei/ha)

G1 G2, G3 M1, M2, M3


1 66D

Existent6Ca 0.48 3 84 3.43 263.8 - - 734 1158 9752Go 0.16 35 2 50.4 158.3 - - 4057 1210 3662Fa 0.16 2 60.8 190.9 - 1584 2706 148 270

Total 0.8 0 1584 7497 2516 1611 13208

Proiectat

6Go 0.6 120 2 376 10242 22678 2955 - 8371Pa 0.1 120 2 41 385 2358 527 - 1101Fr 0.1 120 2 38.8 265 1425 337 9 1071Ci 0.1 120 2 48.1 465 2753 819 - 1331Ca 0.1 60 2 37.3 - - 978 486 419

Total 1.0 11357 29214 5616 495 1606 48288 35080

95

V. COMPLETARI

Nr crt

U C F

Tipul de

arboret

Compozitie

consist

Varsta ani

C1 p

Prod la ani …m³


m³


Spor de

venit (lei/ha)

G1 G2, G3 M1, M2, M3


1 66A

Existent

5Go 0.35 120 2 1,33 229 5975 13229 1724 - 4882Fa 0.14 120 70 2315 4436 391 - 1922Ca 0.14 60 52 - 356 255 92 6631Pa 0.07 70 29 200 1220 272 - 583

Total 0.70 385 8490 19261 2642 92 1926 32411

Proiectat

6Go 0.6 120 2 376 10242 22678 2955 - 8371Pa 0.1 120 2 41 385 2358 527 - 1101Fr 0.1 120 2 38.8 265 1425 337 9 1071Ci 0.1 120 2 48.1 465 2753 819 - 1331Ca 0.1 60 2 37.3 - - 978 486 419

Total 1.0 11357 29214 5616 495 1606 48288 15877

2 64D

Existent

4Go 0.28 110 2 1,50 175 4813 10659 1389 - 3933Ca 0.21 60 3 76 - 832 750 69 1512Dt 0.14 80 60 - 533 383 43 1561Te 0.07 60 30 - 552 249 - 63

Total 0.7 4813 12576 2771 112 763 21035

Proiectat

7Go 0.7 120 2 493 11950 26458 3447 - 11351Pa 0.1 120 2 41 385 2358 527 - 1101Fr 0.1 120 2 38.8 265 1425 337 9 1071Ci 0.1 120 2 48.1 465 2753 819 - 133

Total 1.0 13065 32994 5130 9 1485 52683 31648

96

Pe baza sporului de venit şi a cheltuielilor de instalare angajate, se calculează principalii indicatori ai eficienţei economice (cheltuieli totale, cheltuieli specifice, durata de recuperare şi coeficientul de eficienţă).

Tabel 36.Rezultate de sinteză privind eficienţa economică a lucrărilor de împăduriri proiectateNr crt

ucf Supr (ha)

Cheltuieli totale(lei)

Cheltuieli specifice (lei/ha)de

Spor de venit

(lei/ha)

Profit – p –

(lei/ha)

Ciclu de

prod (ani)

Durata de recuperare cheltuieli

(ani)

Coef de efic.

(lei/ha)

1 6A 7,5 14327 1910 42682 40772 120 5 222 13C 9,1 17375 1910 39853 37943 120 6 213 44D 6,0 9629 1605 34433 32828 120 6 214 48B 2,9 4527 1561 36280 34719 120 5 235 63A 5,4 7974 1476 28494 27018 120 6 196 63B 2,7 4770 1767 26808 25041 120 8 157 63G 5,6 9677 1728 24121 22393 120 9 148 64D 0,84 1425 1696 31648 29952 120 6 199 66A 1,66 2745 1654 15877 14223 120 12 1010 66D 3,0 4153 1384 26645 25261 120 6 1911 72B 5,8 10109 1743 30148 28405 120 7 17TOTAL 50,5 86708 1717 30635 28960 120 7 18

Determinarea indicatorilor eficienţei economice se face cu următoarele formule:a. cheltuieli specifice (Cs) : Cs = Ct/S (lei/ha)b. profitul (P) : P = Sv – Cs (lei/ha)c. durata de recuperare a cheltuielilor (Dr) : Dr = (Cs*V) / Sv (ani)d. coeficientul de eficienţă (Ce) : Ce = Sv / Cs (lei/leu investit)

în care: Ct – cheltuieli totale (lei) S – suprafaţa unităţii considerate (ha) Sv – sporul de venit (lei/ha) V – ciclul de producţie

COEFICIENŢII DE EFICIENŢĂ ECONOMICĂ

97

2221 21

23

19

1514

19

10

19

17

0

5

10

15

20

25

6A 13C 44D 48B 63A 63B 63G 64D 66A 66D 72B

6A

13C

44D

48B

63A

63B

63G

64D

66A

66D

72B

unde: 6A, 13C – împăduriri 48B, 63A – reîmpăduriri 44D, 63B, 63G, 72B – substituiri 64D, 66A – completări 66D – ameliorări

Cei mai mari coeficienţi se obţin în cazul lucrărilor de completare şi ameliorare, acest fapt se datorează şi faptului că se intervine pe o suprafaţă efectivă mică (0,2 sau 0,3) cu lucrări de plantare dar la exploatabilitate se intervine pe întreaga suprafaţă.

CONCLUZII

Omul acţionând asupra pădurii doar în interes propriu, în scopul realizării de foloase în timp cât mai scurt (obţinere de material lemnos în timp scurt prin tăieri în crâng), degradează ecosistemele stabile şi valoroase din punct de vedere economic (păduri de stejar) permiţând înlocuirea lor cu altele mai puţin valoroase economic (arborete de carpen). De asemenea neintervenind cu lucrări silvice corespunzătoare şi la timp procesul de degradare a ecosistemelor, sub raportul compoziţiei (derivare), continuă şi se amplifică fără ca acest lucru să se realizeze pe moment.

Începută în urmă cu patru decenii conversiunea de la regimul crângului la cel al

98

codrului, continuă în UP VI Ibăneşti atât prin îmbătrânire (regenerare naturală) cât şi prin substituire (regenerare artificială) urmărindu-se crearea de arborete valoroase stabile ecologic, capabile să valorifice potenţialul protectiv şi productiv al terenurilor din cuprinsul fondului forestier. Deşi din punct de vedere economic folosirea puieţilor de talie mijlocie în defavoarea celor de talie mică, implică costuri ale materialului de împădurit mult mai ridicate, de aceea se impun unele elemente justificative:

realizarea stării de masiv în 2 – 3 ani; prin eliminarea unor lucrări de întreţinere a plantaţiilor, se reduce volumul de

muncă (implicit şi costurile generate de acesta), aceasta în condiţiile în care forţa de muncă este din ce în ce mai redusă şi angrenată în lucrări agricole de sezon care se suprapun cu perioada optimă a împăduririlor;

puieţii plantaţi sunt vizibili şi accesibili, deci uşor de urmărit şi îngrijit, ceea ce măreşte eficienţa şi calitatea lucrărilor de îngrijire şi implicit calitatea exemplarelor de viitor;

silvicultorul urmăreşte în orice moment starea de vegetaţie a puieţilor plantaţi şi poate adapta şi doza lucrările de îngrijire doar în porţiunile unde este nevoie, urmărind totodată modul în care muncitorii execută lucrările în fiecare postată de lucru.

Trebuie subliniat faptul că la baza calculului indicatorilor eficienţei economice a lucrărilor proiectate, au stat în exclusivitate numai rezultatele analizei cantitative şi valorice a producţiei de masă lemnoasă. Normal ar fi fost ca în calculul acestor parametri pe lângă efectul direct al culturilor forestiere, uşor de dimensionat prin analiza cantitativă şi calitativă a producţiei de biomasă, să se ţină seama de rolul complex, polifuncţional al pădurii (economic, protectiv, turistic, estetic, sanitar, etc.) de altfel, în multe cazuri, rolul social complex al pădurii primează, cel strict economic (valorificarea biomasei), rămânând pe plan secundar sau poate ajunge chiar neglijabil.

Prin instalare artificială a unui arboret, se urmăreşte în principiu realizarea unei culturi mai valoroase şi mai stabile, capabilă să exploateze cât mai complet potenţialul productiv natural al staţiunii forestiere.

99

ANEXA 1

Fişele unităţilor de cultură forestieră

FIŞA UNITĂŢII DE CULTURĂ FORESTIERĂ

1. U.P.:VI IBĂNEŞTI2. u.a.: 6A3. Suprafaţa u.c.f.:7,5ha4. Regiunea geografică:Podişul Moldovenesc de nord5. Grupa funcţională: 2-1B

I. Caracteristici fizico-geografice Forma de relief: versant mijlociu, teren ondulat

Altitudinea: 260 – 310 m;

100

Înclinare: 6° ; Expoziţie: SV Roca de bază şi depozit de cuvertură: marne, argile, gresii, nisipuri Climat zonal şi local: climă continentală de dealuri cu păduri de cvernicee, caracteristic podişului

Moldovei (II B p.1)

II. Tipul şi subtipul genetic de sol Tip humus: mull-moder; Profunzime: profund – foarte profund; Textură: diferenţiată pe profil, mijlocie (lutoasă) în A0, în orizontul E conţinutul de argilă se

micşorează, iar în Bt textura devine mijlocie, fină (luto – argiloasă) Structura: grăunţoasă Volum edafic: mare 0,6 – 0,9 m³/m²; Eroziune: fără eroziune; Umiditate: mijlocie Reacţie: puternic acidă

III. Staţiunea Tip staţiune: 6153 Deluros de cvercete cu şleauri de deal, luvosol, Formula staţională: FD2 Pm-s IV-V HIII Ue2-1

IV. Structura arborelui existent Compoziţia:- Consistenţa:- Vârsta:- CLP:- Producţia(m³/ha):- Creşterea medie:- Seminţiş utilizabil:- Tip de floră indicatoare: Asperula – Asarum

V. Tip natural fundamental de pădure Cod si denumire: 5311 Goruneta – şleau cu fag de productivitate superioară

VI. Fundamentarea tehnologiilor de împădurire Categoria de teren de împădurit: A1 Categoria lucrărilor de împădurit: a.3.1 Grupa ecologică: 46 Compoziţia ţel: 6 – 7Go 2-3Fa 1 – 2 PaCiFrTe Compoziţia de regenerare: 6 – 7Go 3 – 4PaFrCiTeCa Compoziţia (formula) de împădurire: 6Go 4PaFrCiTe

VII. Tehnologii de instalare a culturilor Pregătirea terenului: I.1.1. Pregatorea solului: II.1.1. Metoda de regenerare: III.2.1.2.3.1 Schema de regenerare: 3x1,5m Desimea iniţială: 2222 puieţi

VIII. Tehnologii de îngrijire a culturilor Recepări: - Revizuiri: - Mobilizări: 3.1.1 Descopleşiri: 6 Completări: -

101


1. U.P.:VI IBĂNEŞTI2. u.a.: 13C3. Suprafaţa u.c.f.:9,1ha4. Regiunea geografică:Podişul Moldovenesc de nord5. Grupa funcţională: 2-1B


Altitudinea: 230 – 320 m; Înclinare: 4° ; Expoziţie: NE

102

Roca de bază şi depozit de cuvertură: marne, argile, gresii, nisipuri, luturi Climat zonal şi local: climă continentală de dealuri cu păduri de cvernicee, caracteristic podişului

Moldovei (II B p.1)




IV. Structura arborelui existent Compoziţia:- Consistenţa:- Vârsta:- CLP:- Producţia(m³/ha):- Creşterea medie:- Seminţiş utilizabil:- Tip de floră indicatoare: Asperula – Asarum

V. Tip natural fundamental de pădure Cod si denumire: 5312 Şleau de deal cu gorun şi fag de productivitate superioară

VI. Fundamentarea tehnologiilor de împădurire Categoria de teren de împădurit: A1 Categoria lucrărilor de împădurit: a.3.1 Grupa ecologică: 46 Compoziţia ţel: 6 – 7Go 2-3Fa 1 – 2 PaCiFrTe Compoziţia de regenerare: 6 – 7Go 3 – 4PaFrCiTeCa Compoziţia (formula) de împădurire: 6Go 4PaFrCiTe



103


1. U.P.:VI IBĂNEŞTI2. u.a.: 48B3. Suprafaţa u.c.f.:2,9ha4. Regiunea geografică:Podişul Moldovenesc de nord5. Grupa funcţională: 2-1B


Altitudinea: 230 – 280 m; Înclinare: 8° ; Expoziţie: SV Roca de bază şi depozit de cuvertură: marne, argile, gresii, nisipuri, luturi

104

Climat zonal şi local: climă continentală de dealuri cu păduri de cvernicee, caracteristic podişului Moldovei (II B p.1)




IV. Structura arborelui existent Compoziţia: 4Ca2Go1Fa3Dt Consistenţa:0,5 Vârsta: 80 ani CLP: 3 Producţia(m³/ha): 238 Creşterea medie: 5,5 Seminţiş utilizabil: Tip de floră indicatoare: Asperula – Asarum

V. Tip natural fundamental de pădure Cod si denumire: 5322 Şleau de deal cu gorun şi fag de productivitate mijlocie

VI. Fundamentarea tehnologiilor de împădurire Categoria de teren de împădurit: A4 Categoria lucrărilor de împădurit: a.2.1 Grupa ecologică: 45 Compoziţia ţel: 7-8Go 2-3Fa 1 – 2 PaCiFrTe Compoziţia de regenerare: 7-8Go 2–3PaFrCiTe Compoziţia (formula) de împădurire: 7Go 3PaFrCi

VII. Tehnologii de instalare a culturilor Pregătirea terenului: I.1.1. Pregatorea solului: II.1.2.1. Metoda de regenerare: III.2.1.2.3.1 Schema de regenerare: 3x4x4m Desimea iniţială: 1875 puieţi


105


1. U.P.:VI IBĂNEŞTI2. u.a.: 63A3. Suprafaţa u.c.f.:5,4ha4. Regiunea geografică:Podişul Moldovenesc de nord5. Grupa funcţională: 2-1B


Altitudinea: 230 – 270 m; Înclinare: 6° ; Expoziţie: SV Roca de bază şi depozit de cuvertură: marne, argile, gresii, nisipuri, luturi Climat zonal şi local: climă continentală de dealuri cu păduri de cvernicee, caracteristic podişului

Moldovei (II B p.1)

106




IV. Structura arborelui existent Compoziţia: 4Ca2Fa2Go2Dt Consistenţa:0,5 Vârsta: 80 ani CLP: 3 Producţia(m³/ha): 236 Creşterea medie: 5,6 Seminţiş utilizabil: Tip de floră indicatoare: Asperula – Asarum


VI. Fundamentarea tehnologiilor de împădurire Categoria de teren de împădurit: A4 Categoria lucrărilor de împădurit: a.2.1 Grupa ecologică: 46 Compoziţia ţel: 6-7Go 2-3Fa 1 – 2 PaCiFrTeCa Compoziţia de regenerare: 6-7Go 3–4PaFrCiTe Compoziţia (formula) de împădurire: 6Go 4PaFrCiTe

VII. Tehnologii de instalare a culturilor Pregătirea terenului: I.1.1. Pregatorea solului: II.1.2.1. Metoda de regenerare: III.2.1.2.3.1 Schema de regenerare: 3x4x4m Desimea iniţială: 1875 puieţi


107


1. U.P.:VI IBĂNEŞTI2. u.a.: 63G3. Suprafaţa u.c.f.:5,6ha4. Regiunea geografică:Podişul Moldovenesc de nord5. Grupa funcţională: 2-1B


Altitudinea: 270 – 310 m; Înclinare: 4° ; Expoziţie: NE Roca de bază şi depozit de cuvertură: marne, argile, gresii, nisipuri, luturi Climat zonal şi local: climă continentală de dealuri cu păduri de cvernicee, caracteristic podişului

Moldovei (II B p.1)

II. Tipul şi subtipul genetic de sol

108

Tip humus: mull-moder; Profunzime: profund – foarte profund; Textură: diferenţiată pe profil, mijlocie (lutoasă) în A0, în orizontul E conţinutul de argilă se



IV. Structura arborelui existent Compoziţia: 2Go5Ca2Pa1Dt Consistenţa:0,8 Vârsta: 55 ani CLP: 3 Producţia(m³/ha): 237 Creşterea medie: 4,1 Seminţiş utilizabil: Tip de floră indicatoare: Asperula – Asarum


VI. Fundamentarea tehnologiilor de împădurire Categoria de teren de împădurit: B5 Categoria lucrărilor de împădurit: b.3.1 Grupa ecologică: 46 Compoziţia ţel: 6-7Go 2-3Fa 1 – 2 PaCiFrTeCa Compoziţia de regenerare: 6-7Go 3–4PaFrCiTeCa Compoziţia (formula) de împădurire: 6Go 4PaFrCiTe



109




Altitudinea: 260 – 280 m; Înclinare: 6° ; Expoziţie: NE Roca de bază şi depozit de cuvertură: marne, argile, gresii, nisipuri, luturi Climat zonal şi local: climă continentală de dealuri cu păduri de cvernicee, caracteristic podişului

Moldovei (II B p.1)


110




IV. Structura arborelui existent Compoziţia: 3Go4Ca2Dt1Pa Consistenţa:0,7 Vârsta: 55 ani CLP: 3 Producţia(m³/ha): 197 Creşterea medie: 3,4 Seminţiş utilizabil: Tip de floră indicatoare: Asperula – Asarum

V. Tip natural fundamental de pădure Cod si denumire: 5311 Goruneta - şleau de fag de productivitate superioară




111


1. U.P.:VI IBĂNEŞTI2. u.a.: 44D3. Suprafaţa u.c.f.:6,0ha4. Regiunea geografică:Podişul Moldovenesc de nord5. Grupa funcţională: 2-1B


Altitudinea: 260 – 290 m; Înclinare: 8° ; Expoziţie: SE Roca de bază şi depozit de cuvertură: marne, argile, gresii, nisipuri, luturi Climat zonal şi local: climă continentală de dealuri cu păduri de cvernicee, caracteristic podişului

Moldovei (II B p.1)

II. Tipul şi subtipul genetic de sol Tip humus: mull-moder;

112

Profunzime: profund – foarte profund; Textură: diferenţiată pe profil, mijlocie (lutoasă) în A0, în orizontul E conţinutul de argilă se

micşorează, iar în Bt textura devine mijlocie, fină (luto – argiloasă) Structura: grăunţoasă Volum edafic: mijlociu 6 m³/m²; Eroziune: fără eroziune; Umiditate: mijlocie Reacţie: puternic acidă

III. Staţiunea Tip staţiune: 6142 Deluros de cvercete, podzolit, pseudogleizat Formula staţională: FD2 Pm-s IV-V HIII Ue2-1

IV. Structura arborelui existent Compoziţia: 4Ca2Go2Pa2Dt Consistenţa:0,8 Vârsta: 50 ani CLP: 4 Producţia(m³/ha): 142 Creşterea medie: 3,3 Seminţiş utilizabil: Tip de floră indicatoare: Asperula – Asarum

V. Tip natural fundamental de pădure Cod si denumire: 5113 Gorunet cu floră de mull de productivitate mijlocie

VI. Fundamentarea tehnologiilor de împădurire Categoria de teren de împădurit: B5 Categoria lucrărilor de împădurit: b.3.1 Grupa ecologică: 45 Compoziţia ţel: 7-8Go 2-3PaCiFrTe Compoziţia de regenerare: 6-7Go 3–4PaFrCiTeCa Compoziţia (formula) de împădurire: 7Go 3PaFrCi



113





Moldovei (II B p.1)

II. Tipul şi subtipul genetic de sol Tip humus: mull-moder; Profunzime: profund – foarte profund;

114

Textură: diferenţiată pe profil, mijlocie (lutoasă) în A0, în orizontul E conţinutul de argilă se micşorează, iar în Bt textura devine mijlocie, fină (luto – argiloasă)

Structura: grăunţoasă Volum edafic: mare 0,6 – 0,9 m³/m²; Eroziune: fără eroziune; Umiditate: mijlocie Reacţie: puternic acidă


IV. Structura arborelui existent Compoziţia: 3Ca3Pa2Go1Te1Dt Consistenţa:0,7 Vârsta: 50 ani CLP: 3 Producţia(m³/ha): 231 Creşterea medie: 4,8 Seminţiş utilizabil: Tip de floră indicatoare: Asperula – Asarum

V. Tip natural fundamental de pădure Cod si denumire: 5311 Goruneta - Şleau cu fag de productivitate superioară




115


1. U.P.:VI IBĂNEŞTI2. u.a.: 64D3. Suprafaţa u.c.f.:3,1/0,84ha4. Regiunea geografică:Podişul Moldovenesc de nord5. Grupa funcţională: 2-1B

I. Caracteristici fizico-geografice Forma de relief: versant mijlociu, teren ondulat Altitudinea: 280 – 330 m; Înclinare: 10° ; Expoziţie: SV Roca de bază şi depozit de cuvertură: marne, argile, gresii, nisipuri, luturi Climat zonal şi local: climă continentală de dealuri cu păduri de cvernicee, caracteristic podişului

Moldovei (II B p.1)


116




IV. Structura arborelui existent Compoziţia: 4Go3Ca1Pa1Ci1Te Consistenţa:0,7 Vârsta: 110 ani CLP: 2 Producţia(m³/ha): 365 Creşterea medie: 8,2 Seminţiş utilizabil: Tip de floră indicatoare: Asperula – Asarum

V. Tip natural fundamental de pădure Cod si denumire: 5111 Gorunet normal cu floră de mull de productivitate superioară

VI. Fundamentarea tehnologiilor de împădurire Categoria de teren de împădurit: C2 Categoria lucrărilor de împădurit: c.2.1 Grupa ecologică: 45 Compoziţia ţel: 7-8Go 2-3FrPaCiTe Compoziţia de regenerare: 6-7Go 3–4PaFrCiTe Compoziţia (formula) de împădurire: 7Go 3PaFrCi



117


1. U.P.:VI IBĂNEŞTI2. u.a.: 66A3. Suprafaţa u.c.f.:8,3/1,66ha4. Regiunea geografică:Podişul Moldovenesc de nord5. Grupa funcţională: 2-1B

I. Caracteristici fizico-geografice Forma de relief: versant mijlociu, teren ondulat Altitudinea: 260 – 290 m; Înclinare: 10° ; Expoziţie: SV Roca de bază şi depozit de cuvertură: marne, argile, gresii, nisipuri, luturi Climat zonal şi local: climă continentală de dealuri cu păduri de cvernicee, caracteristic podişului

Moldovei (II B p.1)

II. Tipul şi subtipul genetic de sol Tip humus: mull-moder; Profunzime: profund – foarte profund;

118

Textură: diferenţiată pe profil, mijlocie (lutoasă) în A0, în orizontul E conţinutul de argilă se micşorează, iar în Bt textura devine mijlocie, fină (luto – argiloasă)


III. Staţiunea Tip staţiune: 6253 Deluros de cvercete cu făgete de limită inferioară, luvosol, Formula staţională: FD2 Pm-s IV-V HIII Ue2-1

IV. Structura arborelui existent Compoziţia: 5Go2Fa2Ca1Pa Consistenţa:0,7 Vârsta: 110 ani CLP: 2 Producţia(m³/ha): 385 Creşterea medie: 8,6 Seminţiş utilizabil: Tip de floră indicatoare: Asperula – Asarum


VI. Fundamentarea tehnologiilor de împădurire Categoria de teren de împădurit: C2 Categoria lucrărilor de împădurit: c.2.1 Grupa ecologică: 46 Compoziţia ţel: 6-7Go 2-3Fa 1 – 2FrPaCiCaTe Compoziţia de regenerare: Compoziţia (formula) de împădurire:



119


1. U.P.:VI IBĂNEŞTI2. u.a.: 66D3. Suprafaţa u.c.f.:3,0ha4. Regiunea geografică:Podişul Moldovenesc de nord5. Grupa funcţională: 2-1B



Moldovei (II B p.1)


micşorează, iar în Bt textura devine mijlocie, fină (luto – argiloasă)

120



IV. Structura arborelui existent Compoziţia: 6Ca2Go2Te Consistenţa:0,8 Vârsta: 35 ani CLP: 3 Producţia(m³/ha): 140 Creşterea medie: 4,1 Seminţiş utilizabil: 5Ca2Te1Go1Fa1Dt Tip de floră indicatoare: Asperula – Asarum

V. Tip natural fundamental de pădure Cod si denumire: 5311 Goruneta şleau cu fag de productivitate superioară

VI. Fundamentarea tehnologiilor de împădurire Categoria de teren de împădurit: D2 Categoria lucrărilor de împădurit: b.2. Grupa ecologică: 45 Compoziţia ţel: 7-8Go 2-3FrPaCiTe Compoziţia de regenerare: 6-7Go3-4TeFrPaCi Compoziţia (formula) de împădurire: 10Go

VII. Tehnologii de instalare a culturilor Pregătirea terenului: I.1.1. Pregatorea solului: II.1.1. Metoda de regenerare: III.2.1.2.3.1 Schema de regenerare: 3x2m Desimea iniţială: 1666 puieţi


121

Tabele ajutătoare

122

Tehnologii de împădurire

I. PREGĂTIREA SOLULUI

II. PREGĂTIREA SOLULUI

123

III. TEHNICI DE ÎMPĂDURIRE

124

Urmărire, control şi îngrijirea culturilorPierderi normale maxime admise

Variaţia lungimii razei (suprafeţei circulare) în raport cu înclinarea terenului

125

IV. ÎNTREŢINEREA REGENERĂRILOR

126

Perioadele de execuţie a lucrărilor de instalare şi îngrijire a culturilor

ANEXA LA AVIZUL CONCURENTEI NR. 525 DIN 02.11.2006Preţurile pe specii şi structura dimensională pentru masa lemnoasă

pe picior destinată agenţilor economici

127

128

BIBLIOGRAFIE Băcăuanu, V., ş.a., 1958 - Câteva observaţii geomorfologice şi hidrologice

asupra oraşului Dorohoi. Analele ştiinţifice ale Univ. Al.I.Cuza - Iaşi, tomul IV/2, Iaşi;

Băcăuanu, V., 1968 - Câmpia Moldovei - studiu geomorfologic, Editura Academiei R.S.României, Bucureşti;

Chiriţă, C, Doniţă N., Lupe i, Milescu I., Stănescu V., Vlad I., 1981 - Pădurile României, Editura Academiei Republicii Socialiste România;

Chiriţă, C, Vlad I. ş.a., 1977 - Staţiuni forestiere, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti;

Doniţă, N., Purcelean Şt., 1975 - Pădurile de şleau din R.S. România şi gospodărirea lor, Editura Ceres, Bucureşti;

Florescu, I., Nicolescu V., 1998 - Silvicultură, Universitatea Transilvania, Braşov;

Geambaşu, N., 1995 - Unele aspecte teoretice privind reconstrucţia ecologică a ecosistemelor forestiere deteriorate. Revista Pădurilor nr. 4, Bucureşti;

Giurgiu, V., 1981 - Repere pentru un necesar program al reconstrucţiei ecologice a pădurilor. În volumul: Protejarea şi dezvoltarea durabilă a pădurilor României, Editura Arta Grafică, Bucureşti;

Giurgiu, V., Decei P. 2000 – Tabele dendrometrice Gugiuman I., 1960 - Unităţi şi subunităţi climatice în partea de est a R.P.

Române , Anal. Şt. ale Univ. Al. I. Cuza, Iaşi; Hăidăuţu, N, A., 1993 - Lucrările de reconstrucţie ecologică în cadrul

Ocolului silvic Dorohoi; realităţi şi perspective. Buletinul Universităţii "Transilvania", Braşov;

Negruţiu F., Abrudan I.V., 2004 – Impăduriri – Universitatea „Transilvania” Brasov

Hăidăuţu, N, A., 1997 - Evoluţia temperaturii aerului din zona Dorohoi în perioada 1931-1996. Analele Universităţii " Ştefan cel Mare" Suceava, Secţiunea silvicultură vol. I;

Horeanu, C.,1996 - Dendrologie, Universitatea Ştefan cel Mare, Suceava; Ianculescu, M., Doniţă N., 1995 - Reconstrucţia ecologică, acţiune importantă

pentru pădurile viitorului. Revista Pădurilor nr. 4, Bucureşti; Milescu, L, 1994 - Ecologie forestieră, Universitatea Ştefan cel Mare,

Suceava; Negulescu, G., Ciumac G., 1965 - Silvicultură, Editura Agrosilvică,

Bucureşti; Paşcovschi, S., Leandru V., 1958 - Tipuri de păduri din R.P.R., Editura

Agrosilvică, Bucureşti; Roşu, C, Lucau, C, 1997 - Staţiuni forestiere, Universitatea Ştefan cel Mare,

Suceava; Rusu, A., 1986 - Refacerea arboretelor din subzona stejarului prin plantaţii

cu puieţi de talie mijlocie. Editura Ceres, Bucureşti; Stănescu, V., 1979 - Dendrologie, Editura Didactică Şi Pedagogică,

Bucureşti;

129

Stănescu, V., 1984 - Flora lemnoasă a României, Editura Ceres, Bucureşti, Stănescu, V., 1996 - Din nou despre reconstrucţia ecologică a pădurilor.

Revista Pădurilor nr. 4, Bucureşti; Târziu, D., 1992 - Pedologie şi staţiuni forestiere. Universitatea

"Transilvania" Braşov; * * 1987 , "Geografia României" , Editura Academiei, Bucureşti; * * 2005, „Amenajamentul U.P. VI Ibaneşti, Ocolul Silvic Dorohoi";

130

Date post:	05-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	radut-mircea
View:	191 times
Download:	5 times

a Padurii Prin Lucrari de Reimpadurire

Documents