A P O S T R O Frevista-apostrof.ro/apowp/reviste/2011-12.pdf2 • APOSTROF C A F É A P O S T R O F...

2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Gala Poeziei Române Contemporane, ediþia I, Ateneul Român, 19 noiembrie 2011

SÂMBÃTÃ, 19 noiembrie 2011, de la ora 17.00, la Ateneul Român,a avut loc prima ediþie a Galei Poeziei Române Contemporane, pro-

iect realizat cu sprijinul Ministerului Culturii ºi Patrimoniului Naþional.Coproducãtori: Societatea Românã de Radiodifuziun (care a ºi

transmis în direct pe Radio România Cultural Gala) ºi TeleviziuneaRomânã (care va transmite pe TVR Cultural înregistrarea Galei).

Parteneri media: Jurnalul naþional, Adevãrul, România literarã ºiLuceafãrul de dimineaþã.

Invitat special: Ion Caramitru, care a recitat versuri de Nichita Stã-nescu ºi Marin Sorescu.

Proiectul propune anual o Galã a Poeziei Române Contemporane,cu selecþioner diferit.

La ediþia inauguralã, Lista lui Manolescu i-a inclus pe:

1. ANA BLANDIANA2. MIRCEA DINESCU3. FLORIN IARU4. IOAN ES. POP5. NICOLAE PRELIPCEANU6. HORIA GÂRBEA7. VARUJAN VOSGANIAN8. IOANA NICOLAIE9. DINU FLÃMÂND

10. TEODOR DUNÃ11. ROBERT ªERBAN12. VASILE DAN13. AUREL PANTEA

14. MARTA PETREU15. LIVIU IOAN STOICIU16. ADRIAN ALUI GHEORGHE17. GABRIEL CHIFU18. TRAIAN T. COºOVEI19. ADRIAN POPESCU20. NICHITA DANILOV21. EMIL BRUMARU22. DANIEL BÃNULESCU23. LEO BUTNARU24. MIHAIL GÃLÃÞANU25. NORA IUGA26. ION MUREªAN

ComunicatÎN ZIUA de 17 noiembrie 2011 a avut loc la Alba Iulia ºedinþa Comitetului

Director al Uniunii Scriitorilor din România, condusã de Nicolae Mano-lescu, preºedintele Uniunii. Comitetul Director a ascultat o informare apreºedintelui în legãturã cu problemele curente ale organizaþiei, în specialcele legate de situaþia financiarã a USR, stadiul proiectului noii legi a tim-brului literar, derularea contractelor cu partenerii USR. Au fost aprobatede Comitet proiectele culturale propuse de Gabriel Chifu, vicepreºedinte-le USR: Zece titluri de literaturã românã contemporanã, Colocviul „Poieticileromanului românesc de azi“, „Antologie a poeziei române în limba sîrbã“.Acestea urmeazã a fi realizate prin fonduri atrase de USR. Prim-vicepreºedin-tele Varujan Vosganian a informat Comitetul despre situaþia scriitorului PaulGoma. Comitetul a decis sã o comunice Consiliului Uniunii pentru a aveao rezoluþie din partea acestui for. Vicepreºedintele USR Irina Horea a anunþatcondiþiile de participare a membrilor filialelor USR la Festivalul Internaþionalde la Neptun, ediþia a XI-a, 2012. Comitetul Director a propus ComitetuluiNobel al Academiei Suedeze, la solicitarea acestuia, pentru Premiul Nobelpe anul 2012, pe scriitorii Ana Blandiana, Nicolae Breban ºi Mircea Cãrtã-rescu. S-a aprobat acordarea asistenþei juridice pentru membrii USR care ausolicitat-o ºi înfiinþarea unui club al scriitorilor-jurnaliºti, condus de MihailGãlãþanu. Comitetul a discutat cererile curente ºi informãrile trimise demembri ºi filiale. Membrii Comitetului Director s-au întîlnit cu preºedin-tele Consiliului Judeþean Alba ºi cu primarul municipiului Alba Iulia, învederea realizãrii unor proiecte culturale comune în acest oraº. În ziua de 18 noiembrie 2011 a avut loc, la sediul Uniunii Scriitorilor dinRomânia, ºedinþa Consiliului Uniunii, condusã de Nicolae Manolescu,preºedintele Uniunii. Au fost prezentate problemele curente ºi hotãrîrileComitetului Director. Prim-vicepreºedintele USR, Varujan Vosganian, aprezentat proiectul de buget al Uniunii pe anul 2012, acesta fiind aprobatîn unanimitate. Consiliul a votat o hotãrîre privind raporturile scriitoruluiPaul Goma cu USR. Consiliul a ales prin vot secret componenþa juriilorUSR pentru premierea volumelor apãrute în 2010.

�

Juriile care vor acorda premiile UniuniiScriitorilor pentru volume apãrute în 2011

Juriul de nominalizãri:IULIAN BOLDEAMIRCEA A. DIACONULUCIAN ALEXIUSANDA CORDOªDAN MIRCEA CIPARIU

Juriul de premiere:DAN CRISTEANICOLAE OPREAGABRIEL COªOVEANUVASILE SPIRIDONPAUL ARETZU

Rezerve: ALEXANDRU DOBRESCUION VARTIC

Comunicat al Consiliului USR privind situaþia domnului PAUL GOMA

1. Domnul Paul Goma face parte din Uniunea Scriitorilor dinRomânia, conform unor hotãrâri din anul 1990, iar Consiliul USRreconfirmã, prin vot, în unanimitate, calitatea de membru al USR adomnului Paul Goma.

2. Uniunea Scriitorilor din România va sprijini toate demersurilepentru ca domnul Paul Goma sã dobândeascã toate drepturile cedecurg din calitatea sa de cetãþean român ºi de membru al UniuniiScriitorilor din România.

3. Din verificãrile efectuate la organele în drept rezultã cã domnulPaul Goma este cetãþean român.

�

„Zilele LIVIU REBREANU“

CENTRUL JUDEÞEAN pentru Culturã Bis-triþa-Nãsãud ºi Societatea Scriitorilor din

Bistriþa-Nãsãud au organizat, în 16 ºi 17noiembrie a.c., Zilele Liviu Rebreanu. O dez-batere pe tema „Rebreanu ºi prozatoriiromâni de azi“, la care au participat IrinaPetraº, Marta Petreu, Nichita Danilov, An-drei Moldovan, Cornel Cotuþiu, Ioan Mãr-ginean, Luigi Bambulea ºi, nu în ultimulrînd, Ioan Pintea, ca organizator al eveni-mentului, a fost gãzduitã în sala Consiliu-lui Judeþean Bistriþa-Nãsãud. Grupul ProOpera a susþinut un recital de muzicã clasicã.La sfîrºitul dezbaterilor, a fost decernat Pre-miul Liviu Rebreanu pe anul 2011, pentruromanele: Acasã, pe Cîmpia Armaghedonului,de Marta Petreu (Ed. Polirom), ºi Ambasa-

dorul invizibil, de Nichita Danilov (Ed. Polirom). Evenimentul a conti-nuat cu lansãri de cãrþi.

�

PREMIUL CARTEA anului, acor-dat de România literarã ºi Fun-

daþia Anonimul, a revenit MarteiPetreu, pentru volumul Acasã, peCîmpia Armaghedonului. Au maifost nominalizaþi: Eugen Simion,Mihai Zamfir, Octavian Soviany,Ioan Es. Pop ºi Dinu Flãmând.Festivitatea de decernare a pre-miului a avut loc în 23 noiembriea.c., la Clubul Prometheus, oca-zie cu care cartea Martei Petreu afost prezentatã de criticul NicolaeManolescu. �

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 3

OCARTE DE-A dreptul palpitantã despremarele experiment comunist, prin care

din nefericire am trecut ºi noi, a publicat înacest an filosoful politic Vladimir Tismã-neanu: Despre comunism: Destinul unei reli-gii politice (Ed. Humanitas, 2011). Carteacuprinde mai multe studii teoretice, de ana-lizã conceptualã a comunismului din lumeºi din România, o suitã de „studii de caz“,de biografii ale unor comuniºti din fostullagãr al socialismului real, precum ºi o pri-vire analitic-afectuoasã asupra unor perso-nalitãþi intelectuale care, prin studiile lorcurajoase intelectual ºi moral, au demistifi-cat pas cu pas aspecte ale experimentuluitotalitar comunist. Autorul se miºcã dezin-volt, ca într-un þinut cunoscut în detaliu,atît în istoria evenimenþialã a regimului co-munist, cît ºi în istoriografia ºi teoria poli-ticã despre aceastã realitate istoricã. Carteaeste scrisã la persoana întîi, astfel încît efor-tul de descriere, explicare ºi conceptuali-zare a mecanismelor ºi a naturii comunis-mului se împleteºte adesea cu rememorarea,cu intrarea în paginã a lui Vladimir Tismã-neanu însuºi, care povesteºte ceva ce îl pri-veºte personal – de exemplu, cînd a cititcutare sau cutare carte, în care se aflã cuta-re concept sau cutare idee, ce surprinde oanumitã laturã a comunismului. Rezultatulacestui stil de o inevitabilã încãrcãturã emo-þionalã (Matei Cãlinescu a mai fãcut la fel,în volumul despre Ioan P. Culianu ºi Eliade,de la Polirom) este salutar: ideile cîºtigãpregnanþã, iar autorii citaþi, specialiºtii dinlume în studierea comunismului, capãtãchip ºi devin persoane reale, cu care auto-rul îºi declarã, în modul cel mai academic

posibil, acordul sau dezacordul, admiraþiacaldã sau rezerva politicoasã. (Citind cartealui Tismãneanu, m-am gîndit cã, dincolo devaloarea ei intrinsecã, de studiu conceptualºi totodatã ilustrat în mod biografic asuprarealitãþii comunismului, ar fi potrivitã pen-tru un curs de bune maniere în publicisti-ca româneascã, literarã, filosoficã, istoricãºi politicã deopotrivã...)

Ce poate aduce nou cartea dlui Tismã-neanu, mai ales pentru noi, care am trãit întimpul comunismului, care, unii (eu, deexemplu), ne-am nãscut în timpul comunis-mului? – se poate întreba cineva. Volumulreputatului politolog aduce descrierea ºianaliza mecanismelor defecte ori chiar îndelir ale comunismului, precum ºi diagnos-ticul clinic – adicã ºi argumentat, ºi con-ceptualizat – al bolii de care a suferit acestregim (personal, prefer sã numesc regimultrecut ºi cãzut cu numele de „socialismreal“, dar în acest articol de întîmpinare voirespecta terminologia lui Vladimir Tismã-neanu). Politologul porneºte de la premi-sele teoretice enunþate de Marx ºi de En-gels, surprinde metamorfoza lor leninistã ºiapoi stalinistã, iar în final „stalinismulnaþional“ din þãrile fostului bloc sovietic.

Bazatã pe o foarte largã bibliografie asu-pra regimului comunist, analiza conduce laurmãtorul „diagnostic“: comunismul a fostun totalitarism, una dintre cele douã feþeale totalitarismului din secolul al XX-lea,cealaltã faþã, de care acesta este intim legat,fiind fascismul. Punctul de pornire al aces-tui experiment „exterminator“ este Mani-festul comunist (decembrie 1847-ianuarie1848) al lui Marx, observã filosoful politic,

deplin conºtient cã în cazul comunismuluinu numai „aplicarea“ principiului, ci ºi în-sãºi „matricea sa teoreticã“ poartã încãrcã-tura „liberticidã“-totalitarã. În esenþã, co-munismul a fost ºi este o „religie secularã“,autodeclaratã drept ºtiinþã, în care au fostprezente toate „temele religiei creºtine“,precum cãderea, fericirea originarã, ispãºi-rea, venirea noului Mesia etc.; o religie care„fãgãduieºte [...] transformarea condiþieiumane“ în mod radical, adicã promite omîntuire; o religie care cere, în schimbulmîntuirii, chiar sufletul omului – cãci,oare, ce altceva este formarea omului nou,programatã ºi de comuniºti, ºi de fasciºti,decît o formã mascatã ºi secularizatã a

Comunismul prin concepteºi biografii neromanþate

Marta Petreu

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

2

• ESTUAR

Comunismul prin concepte ºi biografii neromanþate Marta Petreu 3Trubadurul „epocii de aur“: Un an fãrã Adrian Pãunescu Vladimir Tismãneanu 4

• POEME

Traian T. Coºovei 6George Vulturescu 8Adrian Popescu 9

• SÃ NE CUNOAªTEM SCRIITORII

Poezia nordicã Adrian Popescu 8Poezia e „cifrul îngropat în fãpturi“ George Vulturescu 9

• MICROLECTURI

24 de minute ºi 4 secunde cu Leonid Dimov Ion Bogdan Lefter 10

• PUNCTE DE REPER

Eugen Ionescu pe scenele teatrelor din România Constantin Cubleºan 12Memorie ºi proiect Mircea Muthu 20

• CU OCHIUL LIBER

Conºtiinþã ºi sacralitate Mugur Voloº 14Un lingvist romantic Bianca Dumitrescu 14

• DOSAR: RADU STANCA

Epistolar 15

• ARHIVA ’A’Tudor Arghezi, cenzurat Ilie Rad 19

• CONVERSAÞII CU...Alfonso Cariolato 24

(interviu realizat de Ciprian Vãlcan; traducere din limba italianã de Cornelia Dumitru)

• ESEU

Despre îngeri Olimpiu Nuºfelean 25

• OSPÃÞUL FILOSOFILOR

Kierkegaard ºi Cioran despre agonie ªtefan Bolea 26

(Continuare în p. 5)

ATRECUT, PRACTIC neobservat, un an de ladispariþia lui Adrian Pãunescu, trubadur,

menestrel ºi toboºar al comunismului dinastic.Îmi amintesc de reacþiile de-atunci, de sta-rea de jale generalizatã indusã de variile an-tene ºi realitãþi. Plângeau, boceau, se dã-deau de ceasul morþii foºtii politruci, bachiar ºi unii foºti disidenþi, deveniþi subitempatici, iertãtori ºi melancolici. Isteriedeplinã ºi atent organizatã. Parada una-nimitãþii amnezice era halucinantã. Îmiamintesc aberaþiile ºi inepþiile proferate deoameni care se grãbeau sã ne acuze de ne-crofagie, de blasfemie, de sacrilegiu pe ceicare îndrãzneam sã reamintim lucruri atâtde bine ºtiute. S-a spus cã pângãrim unmoment de pioasã omagiere a unui mareintelectual patriot (ridicat în slãvi de fostulpontif ideologic Popescu-Dumnezeu în alesale incontinente memorii). Cã tulburãmdoliul Cetãþii. Îmi amintesc stigmatizareade cãtre Fãnuº Neagu a lui Andrei Corneaºi a mea. „Contributors“ a fost unul din-tre puþinele locuri în care mai întâi VladMixich, apoi eu am încercat sã spunem lu-crurilor pe nume, sã nu participãm la orgiaencomiasticã tot mai copleºitoare, tot mairevoltãtoare ºi tot mai cotropitoare. Amfost fãcut în fel ºi chip pentru cã am rostitlucruri de bun-simþ, adevãruri factuale.

Am plecat din România în toamna anu-lui 1981, deci dupã ce împlinisem în iulie30 de ani. Mi-a fost dat sã privesc la tele-vizor „Antena vã aparþine“, instrumentulpropagandistic al epocii, manevrat de ace-laºi „trubadur“. Citeam, adeseori râzândamar împreunã cu amicii mei, revista Fla-cãra, unde apãreau poemele-fluviu dedica-te „Conducãtorului“ (citez din memorie:„Iar dacã-n România nu-ºi face loc abuzul/ªi sufletele noastre nu-s niºte vãmi pustii/Epentru cã el primul ºi-a aplecat auzul/ªi-aînãlþat ºcoli ºi facultãþi, nu puºcãrii!“). Ce-naclul Flacãra „al tineretului revoluþionar“a fost creat pentru a utiliza nevoia de cân-tec, de adevãr ºi de relaxare a tinerilor înscopul înregimentãrii lor. A fost un sinistruexperiment pavlovian de masã. Cenaclul erade fapt un fenomen de hipnozã colectivã,care amintea de nuvela lui Thomas Mann,Mario ºi vrãjitorul. Nu ºtiu sã fi existat cevasimilar în alte state din Europa de Est ºiCentralã. Se promovau poeme ale unorscriitori veritabili (Geo Dumitrescu, depildã), pe lângã maculatura patriotard-pompieristicã repetatã ad nauseam. Veneauacolo artiºti autentici, precum FlorianPittiº, alãturi de ºarlatani, ºnapani, bufoniºi histrioni. Era Curtea Miracolelor cu voiede la poliþie. Aº contrasta muzica (mai alestextele) din Cenaclu cu emisiunile de la„Europa Liberã“ ale lui Cornel Chiriac: vi-ziuni absolut incompatibile. Mai ales dupã1974 (Congresul al XI-lea, unde s-a poten-þat pânã la grotesc cultul lui Ceauºescu ºi aînceput oficial ascensiunea Elenei Ceauºes-

cu în conducerea PCR), devine imposibilãdistincþia între poezia oracular-imnicã ºipolitica apologetic-servilã a lui Pãunescu.Savurând pânã la saþiu gustul puterii, Pãu-nescu ajunsese dezgustãtor.

În câþiva ani, autorul „Istoriei unei se-cunde“ devenea megafonul lozincilor celormai deºãnþate, iar Cenaclul se transformaîn tribuna cea mai eficientã, deci cea maiperversã, a cultului acelui Nero din Balcani.Ar fi bine sã ºtim cine regiza acele straniiexplozii de entuziasm menite sã intoxice oîntreagã generaþie. Oricum, cum am scris,scenariul îi aparþinea lui Pãunescu ºi fu-sese aprobat la cel mai înalt nivel. Dupã1989, nimeni nu a fost mai activ decâtPãunescu în susþinerea foºtilor demnitari ailui Ceauºescu (citiþi amintirile lui Popescu-Dumnezeu, care i-a rãmas pe veci recunos-cãtor „bardului“). Revista intitulatã hilar ºiabsurd Totuºi iubirea a fost tribuna negaþio-nismului în legãturã cu ororile dictaturiicomuniste în perioada Ceauºescu. Criticulliterar Dan Cristea avea dreptate când spu-nea în decembrie 2010:

Eu cred cã moralitatea scriitorului este mo-ralitatea faþã de ceea ce el scrie. Deci nu poþisã fii scriitor moral ºi sã scrii tâmpenii. Nupoþi sã fii un scriitor moral ºi sã scrii lucruripe care, evident, nu le consideri a avea va-loare… Deci în ceea ce îl priveºte pe Pãunes-cu, este un om pe care l-am cunoscut, amfost colegi, de fapt avea un mare talent deversificator pe care el l-a pus de multe, demulte ori în slujba altor interese.

Iatã mai jos un editorial pe care l-am publi-cat acum un an în Evenimentul zilei.

Puþinii care îndrãznesc sã reaminteascã înaceste zile cine a fost Pãunescu sunt taxaþidrept „strãini de neam“ ºi „lipsiþi de respectpentru morþi“. Cam la fel s-a vorbit ºi cânds-au dus pe cealaltã lume un Mihai Un-gheanu ori un Paul Niculescu-Mizil. Cudiscrete excepþii, din raþiuni care se cer exa-minate atent, pare sã domneascã un doliuuniversal care interzice echilibrul evaluativºi aboleºte referinþele la rolul sãu politic.Contribuþia lui Pãunescu la reproducerearegimului comunist în România nu a fostcâtuºi de puþin neglijabilã, aºa cum foarteclar a demonstrat Raportul final al Comi-siei Prezidenþiale pentru Analiza DictaturiiComuniste din România. Ceea ce se întâm-plã în aceste zile cu idolatrizarea lui Pãunes-cu este un nou exemplu din seria aceloracare l-au fãcut cândva pe Paul Goma sãscrie, cu obidã ºi disperare, cartea Amneziala români.

Despre Adrian Pãunescu sunt multe despus. A intrat triumfal în literaturã, a be-neficiat de laude din partea unor criticiredutabili. Ani de zile însã Pãunescu aacompaniat ºi a justificat prin versurile saleideologia oficialã a regimului comunist. Afost un sacerdot entuziast al religiei politi-

ce a ceauºismului (spre a relua formulareaprofesorului Eugen Negrici). A exprimatpaseismul tribalist al regimului, pretenþiileneofeudale, dar a ºi contribuit cu sârg laplãsmuirea vulgatei sale xenofobe. Un citi-tor al articolului pe care l-am publicat pesite-ul HotNews a gãsit o excelentã carac-terizare pentru opera lui Pãunescu din ulti-mele decenii:

Versurile lui sunt un fel de seminþe de floa-rea-soarelui/bostan pentru neamul româ-nesc: ceva foarte naþional, care se consumãîn masã, pe stadioane, un obicei pe care inte-lectualii rasaþi nu îl au, dar care e foarterãspândit în rândul claselor de jos ºi de mij-loc (ultimii cu pretenþii foarte clare de inte-lectualism).

Este, aºadar, cât se poate de normal sã-lregrete astãzi toþi foºtii politruci ºi securiºti,membrii profitocraþiei regimului totalitar ºiurmaºii lor, toþi cei care se obstineazã sãcreadã cã Nicolae Ceauºescu, omul care aînfometat ºi a ofensat un popor întreg, afost un veritabil patriot. Nu i-a fost sufi-cient cât l-a cântat pe Ceauºescu, cât a ve-nerat-o rimat pe Elena, la moartea lui NicuCeauºescu a produs un poem interminabilmenit sã-l imortalizeze pe „prinþiºor“. Sfân-ta Treime a comunismului dinastic ºi-a aflatîn Adrian Pãunescu trâmbiþaºul privilegiat.În 1978, dupã ce generalul Ion Mihai Pa-cepa a rãmas în Occident, Pãunescu a publi-cat în Flacãra (feuda sa culturalã) un poemde o rarã vehemenþã, intitulat „Blestemtrãdãtorului de þarã“.

Adrian Pãunescu a fost toboºarul neo-bosit al „epocii de aur“. Un talent real s-aînecat în abisul servituþii voluntare. Iatã unfragment din Raportul final direct legat derolul lui Adrian Pãunescu în anii dezonoa-rei, spaimei ºi infamiei:

Cenaclul Flacãra a început în curând sã se-mene, prin rânduialã ºi gesticã, cu sãvârºireaunui ritual: modelul religios pare a fi indis-pensabil propagandei totalitare când vrea sãaibã succes. Poetul nu uita, însã, niciodatãsã aminteascã tuturor celor încântaþi de cevãd ºi de ce simt cã datoreazã Conducã-torului suprem – care vorbeºte prin gura lui– supunere ºi iubire, cãci numai El le poateasigura, în vremurile acelea tulburi ºi încolþul acesta de lume, liniºtea ºi stabilita-tea. Nimeni nu a fãcut un mai mare serviciupropagandei ºi regimului lui Ceauºescu. Nuputem uita cã a atras într-o cursã propagan-disticã sufletele candide ale adolescenþilor,izbutind sã deverseze energiile lor exploziveîn numele supravieþuirii unui regim odios.

Aceste rânduri sunt completate de comen-tariul Ioanei Munteanu pe forumul Hot-News:

Starea de spirit pe care a creat-o Pãunescu,acel amestec perfid de exaltare juvenilã, tran-

4 • APOSTROF

Trubadurul „epocii de aur”Un an fãrã ADRIAN PÃUNESCU

Vladimir Tismãneanu

�

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 5

sã a unei religiozitãþi atee, amoralitate cro-nicã, senzaþie de a ieºi din chingile nepu-tinþelor strãvechi, nevoie disperatã de aîmpãrtãºi bucurii colective îndelung aºtep-tate într-o istorie mai mult decât frustrantã,lipsã de repere morale ºi politice, naþiona-lism lãtrãtor, confuzie gregarã etc. – stareade spirit a Cenaclului Flacãra e mult maidurabilã decât am fi crezut.

Adrian Pãunescu s-a cãþãrat febril ºi entu-ziast pe scara puterii, a obþinut un statutunic în România mizerã a acelor ani. El aînvãluit o realitate sordidã ºi umilitoare înveºmintele imaginilor iniþial seducãtoare,

ulterior gongorice ºi pompieriste. Talentuli s-a stins pentru cã ºi l-a abandonat. Înlocul disidenþei, a ales sã-l slãveascã pe Nicolae Ceauºescu în metafore pe cât degrandilocvente, pe atât de buimãcitoare.Pãunescu nu a avut limite în dorinþa de a fitrubadurul „epocii de aur“. Arhitect impe-nitent al utopiei ceauºiste, a fost el însuºi oinstituþie a acestei dictaturi.

Alte articole pe acest subiect:1. Toboºarul Epocii de Aur: Moºtenirea

roºverde a lui Adrian Pãunescu;2. Adrian Pãunescu, sânge de basarabean;

3. De ce Adrian Pãunescu nu are nevoiede lacrimile noastre;

4. Ce-ar fi spus Monica Lovinescu despreAdrian Pãunescu?

5. Menestrelul comunismului dinastic saucine a fost Adrian Pãunescu.

�

faimosului pact, în care omului îi este ce-rut, drept preþ al unor avantaje, sufletulînsuºi? Vladimir Tismãneanu observã cuîntemeiere cã „demantelarea individului“,inclusiv a nucleului moral al acestuia, amers mînã în mînã cu proiectul totalitar de„creare a omului nou“. Este de altfel o trã-sãturã a totalitarismelor secolului trecut, aamîndurora, faptul cã, aºa cum a observatCioran în anii treizeci (el, vorbind despreextrema dreaptã, a fãcut-o cu încîntare), ele„nu lasã pe nimeni în pace“, ci se amestecã„în toate planurile vieþii – de la religie lasexualitate“.

Ca mit „istorico-escatologic“, comunis-mul, mai observã Vladimir Tismãneanu însinteza sa, distruge programatic memoria,valorile ºi spiritul. Motivaþia lui de bazãeste resentimentul, iar la temelia funcþionã-rii lui stã violenþa, ridicatã la rang de legeistoricã, observã acut politologul (iar eu,încurajatã de stilul personal al cãrþii, îmiamintesc un mic text de-al meu de la Echi-nox, din anul 1978, cred, în care defineammarxismul prin „rolul atribuit violenþei înistorie“). Multe dintre aceste trãsãturi alecomunismului sînt ºi ale fascismului gene-ric, ºi deci ale totalitarismului de dreapta,iar politologul vorbeºte adesea simultandespre amîndouã. Unul dintre studiile acut-actuale din carte este „Sfîrºitul leninismuluiºi viitorul valorilor liberale“, despre cãdereacomunismului din Europa, respectiv desprespasmele ideologice sau ispitele totalitaris-mului de sens contrar prin care trec foste-le state comuniste – inclusiv România.

Dupã ce citeºti cartea lui Vladimir Tis-mãneanu, îþi dai seama cã, de fapt, o trãsã-turã a comunismului real din Uniunea So-vieticã ºi din statele-satelit a fost faptul cãrevoluþia comunistã ºi-a ucis (în cel maibun caz, le-a marginalizat) rînd pe rîndpropriile cadre comuniste. Despre comu-nism: Destinul unei religii politice mi-a creatreprezentarea revoluþiilor comuniste ce ru-leazã în istorie ca un tanc; unul care, pemãsurã ce merge înainte, trece cu ºenileleatît peste „duºmanii de clasã“, cît ºi pestepropriii sãi oameni, lãsînd în urmã atît dîrade sînge a luptei de clasã – adicã victimeledin rîndul „duºmanilor“ economici, ideo-logici, politici –, cît ºi dîra de sînge a rãz-boaielor din chiar interiorul partidului. Iarde pe urma epurãrilor ºi rãzboaielor inter-ne, de pe urma acelor „procese-spectacole“,de pe urma „retragerii încrederii Partidului“etc. a rãmas, în istoria fostelor state comu-

niste, un ºir de cadavre – precum ºi de vic-time mai mãrunte, prin marginalizare etc.

Secþiunea de mijloc a cãrþii lui VladimirTismãneanu se ocupã de aceste victime in-terne ale partidelor comuniste, adicã deoameni care au fost comuniºti ºi de care, laun moment dat, „Partidul“ s-a lepãdat, darnu oricum, ci devorîndu-i: prin procese ur-mate de execuþii sau printr-o asemenea hãr-þuialã psihicã, încît au fost împinºi la sinu-cidere. Victimele – ºi este teribil sã citeºtipaginile despre „Cazului Mirel Costea“ –au murit, aºa cum am fost învãþaþi din car-tea lui Arthur Koestler, Întuneric la amiazã,iubind Partidul ºi Comunismul ºi dîndu-ºiviaþa pentru ca Partidul ºi Comunismul, cumajuscule, sã poatã continua. Mai mult,victimele nu numai cã s-au lãsat sacrifica-te, ci s-au lãsat ºi mînjite, ele acceptînd sã-ºi asume mari ºi neverosimile crime pecare nu le fãptuiserã. Cartea lui VladimirTismãneanu, prin analizele ºi schiþele decazuri prezentate, sugereazã ºi chiar dã odezlegare acestui mister psihologic: a fostvorba despre oameni care au crezut cu ones-titate în idealul comunist; oameni care, maimult, au intrat într-un fel de autohipnozã,spune undeva autorul, într-un fel de fanati-zare sau de unilateralitate a conºtiinþei, aºtraduce eu, încît, comuniºti fiind, au accep-tat orice, chiar ºi sã aparã pentru publicdrept trãdãtori ai comunismului, dar cuconºtiinþa împãcatã la gîndul cã Stalin sauPartidul, sã zicem, adicã însuºi transcen-dentul, ºtiu cã ei nu sînt trãdãtori, ci doarexecutanþii unei pretenþii mai neobiºnuite– de-a dreptul perverse, aº spune eu – a„Conducãtorului“ sau a Partidului.

Comunismul însuºi a funcþionat peprincipiul infailibilitãþii Partidului (identi-ficat cu persoana conducãtoare, cu Stalin,cu ºefii din þãrile socialiste europene) ºi peacela cã „scopul scuzã mijloacele“, cã raþio-nalitatea scopului, observã Tismãneanu –adicã viitorul comunist, fericitor –, scuzãorice act, inclusiv orice crimã. Aceastã per-versitate intrinsecã a regimului comunistreal a fost o realitate politicã nu numai pevremea lui Stalin, ci ºi a pãrintelui sãu spi-ritual, Lenin; ºi a fost o realitate cotidianãîn þãrile-satelit. Este oare aceastã perversi-tate prezentã ºi la Marx?, mã întreb...

Vladimir Tismãneanu ºi-a scris aceastãcarte – mult mai bogatã decît am prezen-tat-o – ca un om perfect liber. Este alege-rea sa voluntarã, profesionalã ºi moralã, de-claratã ca atare, de a scrie despre aceastãtemã, totalitarismele secolului al XX-lea, depe poziþia unui democrat liberal. O faceasumîndu-ºi, la vedere, mereu ºi mereu, pã-rinþii, adicã originea într-o familie de co-muniºti. ªi asumîndu-ºi foarte limpede ºiruptura. Autorul încearcã sã înþeleagã – adi-

cã sã identifice resorturile intelectuale ºimorale ale întîmplãrilor, ale alegerilor, alefaptelor de atunci, din vremea apusã cîndpãrinþii sãi ºi atîþia alþi oameni au optatpentru comunism –, în tentativa de a re-constitui cum au funcþionat iluziile, erori-le ºi mecanismele înºelãrii ºi de a stabili responsabilitãþile. Secþiunea din carte inti-tulatã „Agonii“ reface astfel, pentru uzul ci-titorului de astãzi, istoriile unor asemenea„înºelaþi“ (ca sã parafrazez un titlu al luiThomas Mann), dramele umane ale unorpersonaje din istoria comunismului euro-pean, dintre care unele s-au dezmeticit, al-tele au rãmas pe cele mai dogmatice poziþiicomunist-leninist-staliniste.

Autorul are o memorie a numelor ºi afaptelor extraordinarã. Dintre oamenii pecare i-am cunoscut, numai Mircea Zaciumai avea o asemenea þinere de minte, el –pentru familiile transilvãnene, ceea ce ne ºifãcea pe noi, ascultãtorii sãi, sã-l îndemnãmsã scrie romanul marilor familii din Ardeal.Ei bine, cu o asemenea memorie de proza-tor, Vladimir Tismãneanu reconstituie, ade-sea cu bogate detalii, istorii ºi portrete dinlumea comunistã internaþionalã ºi româ-neascã. Istoria, pare el a ne spune, nu s-aþesut numai pe axa marilor idei faste ºi ne-faste, ci ºi prin „accidente“ interumane,prin înrudiri, invidii, trãdãri, promovãri etc.Iar ca sã înþelegem ce-a fost, avem nevoieºi de carnea vie a trecutului, de personaje-le umane. Personaje istorice reale, cãroraautorul le acordã sau le retrage stima ºiafecþiunea sa în funcþie de rãul – zero, maimic sau mai mare – pe care l-au fãcut.

Vladimir Tismãneanu este foarte con-ºtient cã simpla înregistrare a dezastruluicomunist nu este suficientã. El ºtie cã undezastru de asemenea proporþii trebuie me-tabolizat, prin diagnosticare bazatã pe pro-be ºi argumente, prin analizã criticã ºi con-ceptualizare, întrucît aceasta este singuramodalitate prin care comunismul poate fiaºezat acolo unde îi este locul, în rîndul pro-duselor teratogene ale istoriei ºi ale secoluluial XX-lea. Politologul este acut conºtient cãnumai cunoaºterea criticã ºi conceptualizatãpoate da o temelie ºi pentru condamnareatotalitarismului comunist, ºi pentru o dis-tanþã criticã de siguranþã faþã de acest tre-cut recent. Aºa cã nu este deloc întîmplãtorcã îºi încheie volumul cu o secþiune de„repere“, aºadar cu elogierea unor mari spe-cialiºti în istoria ºi specificul comunismului.Despre comunism: Destinul unei religii poli-tice este un volum fascinant, o privire pe cîtde documentatã, pe atît de emoþionantã,despre lumea comunistã în care am fost ºipentru lumea postcomunistã în care sîntemºi în care încã nu s-a sfîrºit cu amãrãciunile.

�

Comunismul prin concepte ºi biografii neromanþate

(Urmare din p. 3)

�

6 • APOSTROF

Între douã dialecte ale ploii

Despãrþirea sinelui de sine

Revin obsesiv vechile meserii ale toamnei – cum ar fi tragerea pe roatã ori desprinderea capului.Era la mintea oricui cã trebuia ceva sã se întâmple,

o naºtere a unei noi orânduiri de cuvinte.Nimeni nu mai aºtepta sã vinã pe lume femeia pe care s-o cheme pe numele mic Dulcineea.

Se auzeau zgomote din grãdinile de cruci de pe deal: sã înceapã odatã al treilea mãcel mondial!

În depãrtare: lanuri dulci de grâu ºi secarã ºi o suspectã nervozitate planetarã care dãdea caii la apã.

Milã de cine scapã!

Lângã cei doi cavaleri ai tristelor figuri mã þineam în picioare. Aveam idei ieºite la drumul mare. ªi drumul era lung: pânã la

garã ºi mai departe, pânã la staþia Depãrtare.

Pânã la urmã era o înstrãinare care ne legase cu lanþuri grele de fier.

Devenisem prizonier aºteptând fluturãrile tale leneºe din batistã pe peronul pustiu.

Era prea târziu.Ca un sãrut mai lung decât un tren de mare vitezã.

Drepturile omului

A respira, a trãi, a visa, a fâlfâi zadarnic pe fruntea marilor idealuri:

iatã drepturile omului.Aºa e lumea strãinã pe care o înlocuim

cu un bâlbâit de aripe stinse numit în batjocurã zbor… O legiune strãinã unde se uitã pentru ce lupþi, pentru ce mori, ce

aºtepþi…

Doar stânga morþii e de partea dreptãþii, iar sfârºitul acestui rãzboi ni-l vor povesti

vinovatele umbre dezosate de cuvinte.

Tu ce-ai fãcut pentru mine? M-ai uitat fãrã sã mã numeºti adevãr?

Stau împreunã cu orbul, cu surdul ºi cu mutul pe o plajã sicilianã îmblãnitã de tãcere. Am compasiunea babelor din tramvai care-mi dau un bilet pentru urmãtoarea cãlãtorie. Spre ce?Suntem experþi în arta frigului, trãdãrilor, ai greþei de a plãti datoriile zilei de mâine care se apropie cu labe moi de pisicã… pânã când ziua aceea se va transforma în uitare.

Drepturile omului: a fi, a trãi, a muri ºi a se rãzgândi la timp într-un jacuzzi în care n-au încãput toate curvele trãdãrilor de

þarã.

Jurnalul morilor de vânt

Nu mai e nimic de spus în vremea inimilor sfãrâmate ºi – în general – nu mai e nimic de spus: poate de privit vitrinele pline de promisiuni.

Este un singur soare deasupra mea ºi o singurã lunã îmi dã amintiri din copilãrie.E o stare de spirit care seamãnã cu o orbire de sine: un început de alfabet din care lipsesc literele.

E clar, trebuie sã fug, e necesar sã mã ascund dupã gardul de sârmã al acestui alfabet al tãcerii…dar, deodatã, vãd în zare douã personaje: unul pe cal, altul pe mãgar – se tot luptã cu morile de vânt fãrã sã câºtige…

Nici eu nu sunt destul de nebun încât sã mã apuc sã le scriu jurnalul.

De pe deal, un individ în costum negru cu o þigarã spânzurând în colþul gurii îmi surâde.Era apusul de soare.

O altã viziune asupra sentimentelor: consecinþele

Încercam sã vorbesc despre iubirea care te face sã cânþi sub balcoane.ªi… nu mã uita. O sã-þi plãtesc pentru asta.Palmele tale sunt cele mai periculoase:

nu fac zgomot ºi nu lasã amintiri.

La rãsãritul soarelui au încetat sãrutãrile între ocazionalii îndrãgostiþi.

Pânã ºi valurile – cele ce ajunseserã cu bine la þãrm – pãreau sã aibã o atitudine, o stare de spirit rãzgândindu-se în

silabe.Pluteau spre þãrmul pustiu undeva, cândva,

când te strânsesem în braþe.

Niºte pungi de plastic ºi câteva bidoane golite de amintiri.Amintirile unei vacanþe.De aceea nu mai avem aceeaºi umbrã:

rãsãrise soarele de dupã eclipsã.Eram singuri pe pãmânt ºi ne bãnuiam.

Domnul învãþãtor

E timpul sã stingem lumina, e vremea sã oprim zgomotul apelor – cu paºi mãrunþi vine învãþãtorul nostru de pretutindeni.El e zãmislit din lut, ridicat de nicãieri din cãrãmidã.El e ars de soare, el presãrat din rumeguº peste dobitoace.El e învãþãtorul nostru cu ºiraguri de cuþite la brâu:

el este chiar el ºi o bunã parte din noi.

Pe dealuri felinarele vestesc întunericul lui – în adâncuri, fântânile amintesc despre adânca lui înþelegere.Iatã-l cum ne loveºte cu blândeþe spinareacu aceeaºi nuia cu care cãutase în zadar apã, pâine sau vin pânã când din spinarea noastrã þâºnesc, într-o luminã de sânge, adevãrurile: apa, pâinea ºi vinul, inima ºi zvârcolirile ei…ªi fata blondã alergând despletitã printre dealuri.

E timpul sã stingem focul din vatrã: sã spunem cã nu am trãit pe pãmânt,sã minþim, sã pretindem, sã jurãm la lumina întunericului cã ºi noi am cãlcat peste ape, întotdeauna pe urmele lui.

Poeme de

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 7

Oglindã

Ultimele stele s-au stins, luminile aeroportului au dispãrut în întuneric,

pânã ºi becurile chioare de la bodega de peste drum au tãcut – semn cã lãutarii plecaserã.Era liniºtea întunericului descheiatã la ºliþ ºi o curioasã frenezie de a savura absenþa luminii ca ºi cum ai rupe din codru o rãmurea

cu codru cu tot.

Un fel de all inclusive pe care þi-l oferã moartea înainte de a-þi arãta dormitorul ºi panopliile învingãtorilor spânzurând leneº de pereþi.

Sunt singur în camerã ºi mi-e fricã de alþii ca mine.

Poemul care merge pe ape

În ziua de azi, mersul pe ape este egal cu o vacanþã spre Cuba.

Dar timpul trece prea încet – m-am sãturat sã tot aºtept. Sã mã rãstesc la cer: Hai liberare!

Cadavre cu sacoºe de oase toastând pentru dragoste ºi consecinþele ei înfometate din viaþa de apoi: o bucatã de lemn din care lipseºte crucea.

Dar timpul trece aºa încet, încât îl pot ajunge din urmã.

Nu conteazã cã am iubit. Acum sunt mai bãtrân decât moartea: de unde ºi setea de viaþã ºi foamea de a uita.


Chiar ºi bancurile marinarilor din port poartã rochiile tale.

Poate de aceea toate cicatricele acestea greu de descris – ca niºte tatuaje

vorbesc despre tine ºi o toamnã îndepãrtatã.Dispari, vis urât! ªi întoarce-te îmbrãcatã în coºmar. Poate cã aºa e mai bine!


A uita înseamnã a-þi cere iertare.

Organizarea haosului

Dupã spectacolul de la circ, mi-am dat seama cât de greu e sã organizezi haosul ºi aproape imposibil sã-i gãseºti un nume.

ªi aºa am înghiþit destul sãbiile tale mincinoase…M-am legãnat destul în trapezul nopþilor nedormite; cu panterele dresate ºi elefanþii n-am schimbat un cuvânt.Numai cu crocodilii m-am înþeles din priviri: muºcam din aceeaºi realitate trasã la sorþi.

Cânt pe strãzi, pe marile bulevarde date la asfaltat: din bucata mea de câine am hrãnit un om cu pâine.Hai, fã zarurile, sã vedem – în sfârºit – cine pierde!

Boii i-am bãut, carul l-am urcat în pod ca sã am lemne pentru la iarnã. Un singur lucru

întrece nebunia: elogiul ei.

Ce poreclã are prima ta amintire? Înserarea când te-au dus în pãdure la cules de melci…

Între douã dialecte ale ploii

Ca sã mai locuieºti pe Pãmânt, îþi trebuie o groapã sãpatã adânc pentru un peso ori un dolar de argint:

ediþie de colecþie. De când a devenit viaþa o mãruntã ºcoalã de corecþie, o grãdinã zoologicã fãrã amintiri… doar priviri

printre care ne lingem buzele de iubiri, amintiri…

Pâine mucegãitã datã la câini vagabonzi – eram toþi, eram blonzi cu tricolorul pe spate, ne rãsteam la dreptate ºi libertate:

ºi toþi cu o þeavã lipitã de ceafã ori spate!

Pânã ºi înfiorarea de glasuri rãmãsese tãcutã.Speranþe prea mari, vise deºarte: blondã sau brunã,

tinereþea mea fusese împuºcatã pe la spate.

De aceea e bine sã te laºi de ospãþul din carne de insomnii numit de unii poezie.

Iubito, tu erai mai scumpã decât un zbor la Paris ºi mai ieftinã decât o escalã la Manila.Erai somnolenþã când puteai deveni tresãrire! Sãrutul tãu franþuzesc ºi semnele mele de adio în englezã sunt ca niºte suedeze care au venit sã se bronzeze

între douã dialecte ale ploii.�

• Tr

aian

T. C

oºov

ei

8 • APOSTROF

Motto:„... Asemenea seri se întorc, zice-se de demult,

în taina lor le plãcea meºterilor cei vechi sãîntruchipeze unele legende sacre...“

(Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche)

Row, orbul, ºtie mai mult decât mine & ceilalþiuneori îºi ia ochiul de sticlã ºi-l pune în pahar în faþa noastrãdin orbitele lui, zvâr:

stoluri de pãsãrialbinereptile solzoase

Ochiul din pahar pare o labã de lupoaicã tãiatã:i se descleºteazã ghearele din teaca solzoasã cândse dizolvã în pahar„Sângele de lupoaicã, întãreºte Row, asta beau“

Râdem. Noi bem ce e în comerþ. În rând cu lumea.Vine în control o echipã de la Garda Financiarã.Dau sã ia o probã din paharul lui:„Nu e din comerþ, zice Row, e o secreþie a ochiuluimeu…”

„Licoarea asta nu poate fi decât din contrabandã“,se strâmbã gardistul

ºi trage o duºcã înainte de-a pleca.

Alteori, pânã când mai stingem câteva pahare,din nãmolurile ochiului sãu rãsar nuferi de onix„– Dacã i-am privi, aþi vedea ºapte îngeri:îºi încarcã desagii cu minereuri ºi le urcãpe ºapte scãri pânã la ochiul cel mare, violaceu,în care ºi dispar…“

„Contrabanda, se pare, e veche de când lumea“,zeflemeºte Varlaam.

Spre dimineaþã Row, cherchelit, râdea ºi elîntr-un colþCurioºi, îl întrebam ce vede.

„– Vã vãd pe voi, zice, cum purtaþi în mâiniun tron de lemn negru, încrustat. Mulþimea din jur vã aclamã, lemnul lui arde ºi voi nici nu ºtiþi …“

„Poate cã ochiul orb nu-i decât o ramã, ne spuneAlexandru, unde, din pasta uleiurilor, nu rãmândecât aburi…Drojdie purã, aburi eram ºi noi asearã…Nici limbile de foc ale Gheenei nu ard mai rãudecât ardea trupul Monei, dansatoarea,când am purtat-o în braþe, pe ring…“

�

Drojdie purã

Sã ne cunoaºtem scriitoriiPoezia nordicã

1.ANTOLOGIA ORB prin Nord, de la Edi-tura Paralela 45, 2008, este una de re-

ferinþã pentru poezia lui George Vultures-cu, autor despre care au scris principalelecondeie critice din þarã, iar selecþia amin-titã e însoþitã de un cuvânt-înainte semnatde Nicolae Oprea ºi de o postfaþã a luiMarcel Moreau. Un exact portret criticîncheagã fostul critic echinoxist, iar un felde salut de solidaritate, împotriva ponci-felor literare, îi trimite eseistul francez.Aºadar, George Vulturescu are o receptarefavorabilã a poeziei sale nordice atât la est,sud-est, cât ºi la vest, chiar la Vestul careconsacrã un autor sau mãcar îl confirmã,Vestul cel în declin, dar jinduit de multãlume literarã de prin pãrþile noastre rãsã-ritene. Vulturescu are calitatea unui nordicprea puþin dedat la moliciuni estete, culti-vã o energie arhaicã, precreºtinã, care selumineazã treptat însã, posedã o fibrã desemeþie ruralã, care considerã oraºul ca unloc al „alienãrii“, aºa cum a observat ºi cri-ticul Nicolae Oprea, alãturi alþii. Spaþiulsãu poetic este populat de fantasme ºi depersonaje stranii, ce vin din mitologia satu-lui nordic, personaje care au rolul de a-lconsola, bãrbãteºte, pe poet. Crâºma luiHumã e un asemenea loc definitoriu pen-tru autor, loc de întâlnire cu tine însuþi, un„topos insolit“ (Nicolae Oprea) al întretãie-rii destinelor. Intrã ºi ies oameni, fiecare cupovestea lor, Ioan din Tireac, Achim dinTãtãreºti, Valomir din Necopoi, Toader dinChilia, Varlaam din Necopoi. Sunete ºi

figuri, fraze sau gesturi, defilare de siluetece par reale, cu o vitalitate mustoasã, amin-tind de Marin Sorescu, cel care construieºteo mitologie olteneascã, similarã cumva,pãstrând proporþiile, în La lilieci. Poemelelui Vulturescu au deseori o derulare dra-maticã, un fir de epos, monologuri, mai rardialoguri, oricum o tensiune bine exploa-tatã teatral, dar cu nimic redundant. Nor-dul e o „gnozã a pietrei“, spune undeva învolum autorul, iar piatra, cuþitul, scrijelireapietrei (care-i un scris definitiv ºi definito-riu), iarba câmpiei, sãlbaticã, fulgerul etc.concentreazã în ele un suflu mitic, o amin-tire originarã, cãutatã cu perseverenþã încrâºmele ºi cafenelele oraºului. Cafeneleleelegante sau restaurantele sunt spaþii undeirupe suflul nordic, cu impetuozitatea unuiIon Gheorghe sau Ion Iuga, dar mai dispusla dialog. Fabulosul straniu se ascunde substratul de var al pereþilor, ca sã parafrazezun alt volum al celui analizat, Oraºul de subvarul pereþilor, din 1994. Poet al ochiuluiinterior, contemplativ, dar ºi al gesturilorritualice ºi energice, Vulturescu a devenit,prin acumulãri rãbdãtoare, de la un volumla altul, un nume al generaþiei optzeciste,de care se þine, pe bunã dreptate, tot maimult, cont. Livrescul, care încrusteazã uneletexte ale lui Vulturescu, citate, replici fami-liare cu autori celebri etc. vorbesc despre ocondiþie maturã a poetului, exersatã ºi încomentariul critic din Poesis.

2.CARE POET de azi nu cunoaºte revistaîntemeiatã de un grup de prieteni lite-

raþi, în frunte cu George Vulturescu, Du-mitru Pãcuraru, Alexandru Pintescu, în1991, eleganta Poesis? Când aproape nimeninu mai miza pe poezie, ci pe politic, ei au

mers împotriva curentului general ºi au câº-tigat. Revista a rezistat, de-a lungul celordouã decenii, mai mult, a devenit bine-cu-noscutã, s-a impus. Cine poate sã spunã cãnu a fost, mãcar o datã, la întâlnirile pu-blicaþiei sãtmãrene, acum completatã deapariþia unei Poesis internaþional, cu IonMureºan, Claudiu Komartin etc., susþinutãfinanciar de acelaºi prieten al culturii vii, elînsuºi poet? Sau cine dintre autorii impor-tanþi nu a luat un premiu la Satu Mare?Din biobibliografia numeroasã a lui Geor-ge Vulturescu nu poate lipsi, cred, meritulde a-i fi adus în Nordul sãu poetic pe ªte-fan Aug. Doinaº, Cezar Ivãnescu, NicolaeBreban, Nicolae Prelipceanu etc. GabrielChifu, de asemenea, care a dus salutul Uni-unii Scriitorilor, sau Irina Petraº, cu un dis-curs apreciat despre centru ºi margine, aufost prezenþi acolo, recent.

Sau, iatã-i, tot la aceastã ediþie, dornicide dialog, pe Nora Iuga, marele premiu, peMarin Mãlaicu-Hondrari, premiatul pentrupoezie, pe Marta Petreu, premiata la prozã,scriitoarea care construieºte o lume a câm-piei transilvane, un topos memorabil, peCornel Ungureanu, critic eminent, dedi-cat studierii spaþiilor central-europene, peGeorge Achim, excelent profesor la Viena,unde face cunoscutã literatura românã. Nuputeau lipsi Jan Mysjkin, traducãtor valo-ros, entuziast, Lucian Perþa, cu verva sa,sau premiatele strãine Hanane Aad, KatalinMezey, o, dar câtã lume a mai fost, inima oºtie pe de rost...

�

Adrian Popescu

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 9

Sã ne cunoaºtem scriitoriiPoezia e „cifrul

îngropat în fãpturi“

NU POÞI citi, comenta poezia lui AdrianPopescu în varii feluri, precum nu poþi

intra de douã ori în aceeaºi apã a râului;simþi dintru început „prezenþa mirajului“,ritm ºi idee formeazã un singur sigiliu ca-re-þi conferã, imediat, puteri orfice: „Sim-þeam cum în mine se-amestecã lutul ºi apa/piatra ºi izvorul ce curge tihnit peste piatrã/rãul ºi binele, beþivul ºi ascetul, Totul eUnul;/ pentru fiecare mã simþeam mândru,de fiecare mã ruºinam, toþi îmi erau rudedeºi nu le ºtii/ la nici unul prea bine nume-le“ (Mireasma zilei a opta). Meditaþia sa seadânceºte în citirea semnelor, rãmâne mereuîn sfera unui religos care pãstreazã „energiasfântã“, lucrând în surdinã asupra omuluifãrã sã-l copleºeascã. Adrian Popescu îmipare unul dintre cele mai clare exemple aletentaþiei poetului modernitãþii târzii de-arãmâne în armura limpiditãþii orfice: „…Eu,pelerin în acest veac atroce,/ m-adãposteamîn Santa Croce,/ ºi învãþam acolo, la Floren-þa,/ cã-n Beatitudini stã esenþa…/ Din Ori-vieto pân’ la Todi,/ convente ºtiu, sub clarezodii…“ (Monedã). În orfismul sãu, identi-ficarea umanului cu universalul nu devineidentificare a chipului cu fresca, bucuriatransfigurãrii nu schilodeºte chipul, jubilaþianu e narcozatã, ea se înfãptuieºte ca „sãrbã-toare“ dupã vechi percepte care nu estom-peazã drama individului, ci o circumscriuîntr-o lege cosmicã a reîntoarcerii la izvoa-rele primare, a „trecerii“ blagiene, palpitândîn fiinþe, fie ca „fluid miraculos“ (Izvorul dinSalonic), fie ca „fluid aburos“ (Palaghiþa,la Paleos Faliro). Adeseori, poetul se simtepurtat de acest fluid („un fuior de raze“ –Prin pulberea lumii), identificat cu preapli-nul lui primordial: „eu sunt fuiorul“ (Din-tr-o mare de boabe). E un univers al transpa-renþelor, volatil ºi irizat, din „fuioare delumini“, cum spune Al. Cistelecan, caligra-fiile tiparelor sunt încifrate în diamant ºichihlimbar: „mã scald în infernale fluide“,„o mie de forje vuind“ (O mie de sori). Tra-

gismul e funciar în limbaj, în „forjele“ sale,candoarea ritmurilor din discurs îl camu-fleazã, precum argintul din spatele oglinziine redã chipul: „… Nu spune nimic, nu clã-tina/Marginea lacrimei în care stãm/ ca în-tr-un lac o constelaþie…“ (Nu striga). Înaparenþã e multã limpezime, ochiurile dis-cursului sunt þesute pe orizontala liniei, nudin învârtoºatele bucle: Adrian Popescu esteun poet al orizontalitãþii (obârºia copilãrieibucovinene, Câmpia Transilvaniei), al des-chiderii cãtre cosmicitate în care omul întâr-zie: nu sunt întâlniri dramatice faþã în faþã,orizontul se miºcã odatã cu tine, te include.O luminiscenþã difuzã („umbrele“ lui dezvã-luie, nu acoperã) protejeazã creaþia începu-tului de lume. „Cosmicitatea e un dar al co-pilãriei prime“, o spune G. Bachelard, ºiea lasã acea perdea de „paradiziac“ (remar-catã de criticã), unde mai e posibil, credepoetul dintr-o lume dezvrãjitã, acel „senti-ment al sacrului“ (cum l-a numit Elytis),care lipseºte din limbajele contemporane.Poetul e convins cã „poezie e tot cifrul îngro-pat în fãpturi“ (Renta poeziei), cã nu atâtvecinãtatea cu celãlalt e importantã la o anu-mitã vârstã, ci ardoarea de-a face vizibil invi-zibilul din el însuºi: „… Tãcut mã umple Sen-sul. Secat eu înfloresc/ Preaplinul se grãbeºtede sine sã se rupã,/ e o Voinþã-n toate, ce eudoar o slujesc,/ îngân o melodie, ce-abia oaud ºi-i dupã…“ (Nu mai scriu versuri).

A. Popescu nu este poetul „în transã“,care „bolboroseºte“, prin care ni se transmit– precum printr-un canal – semne ale zeilor.Plasat mereu de criticã într-o zonã a „para-diziacului“, el are însã o putere de a captamemorabilul, eternul ºi de a ºi-l însuºi înparticular. „Cuvintele sunt cvante ale mira-colului“, spune undeva ªt. Aug. Doinaº, cua cãrui lucrare de orfevru se aseamãnã. Ex-presia memorabilã este miza sa adevãratã,nu noutatea, rãsturnãrile spectaculoase aleunor adevãruri de mult ºtiute. Textura poe-mului e cu ingrediente culturale, ambigui-zând discursul, dar „centrul“ lui A. Popes-cu este unul „gravid“ de sensuri, precum„sâmburele luminii“ din Rugãciunea unuidac a lui Eminescu. Transilvania lui A. Po-pescu poartã sigiliul geografiei mitice emi-nesciene: „ … Eu, cãlãtor din est, deci din-spre Levant, cumva/ om totuºi dintr-o þarã

mai friguroasã,/ gust vinul liturgic ºi uleiulliguric,/ verzui precum cel din seminþe/ dedovleac,/ din patria mea umbroasã, de dac,/eu, câºtigându-mi patul ºi masa/ cu tãlmã-ciri, din poeþii acestui þãrm rugos,/ simt ro-za vânturilor adâncindu-mi-se-n/ palmã, totmai tãioasã, pânã la os…“ (ªtiu un loc).Incidenþa biograficã este subminatã, în per-manenþã, de un refuz a dezvãluirii „misiei“de „aed“, de parcã aºa se poate proteja cân-tecul, prin umilinþã, asumându-þi feluritelelui nume: „blând poet naturist“ (Unde fugemercurul), „eu, pelerin în acest veac atroce“(Monedã), „transilvanic aed“ (Florii), sau înacest adevãrat „denunþ“ al simplitãþii: „Ovi-diu valah,/ menestrel transilvan,/ rãzvrãtitfranciscan,/ îndârjit umbrian,/ cielin nesu-pus…“ (Elegie pentru þara opritã). Însã reve-laþia deplinei existenþe a fiinþei nu se poateînfãptui decât sub semnul privirii ºi al cãlã-toriei. Repet: însã o cãlãtorie pe orizontalã –de la Cluj, „mica Romã“, în spaþiile Umbrieilatine. Dar poezia nu devine un „jurnal decãlãtorie“ exotic, ci o dezagregare, o sfâºie-toare scindare: maturul de azi îºi aminteºtecopilãria, trãitã sau netrãitã în totalitate, dru-murile „în preajma canalelor întortocheate cadestinul meu“; „rãsãriteanul“ viseazã Occi-dentul, iar acolo îºi „aminteºte Ardealul“.O rãsucire în sine în care viziunile poetice (cuetajele naturã-culturã) se fac prin culoaruleului liric, „când de o luminoasã inocenþã,când întunecat de neîncredere“ (LaurenþiuUlici). Aceste douã planuri, ale „umbrei“/„în-tunecatului“, ne conduc spre cea mai impor-tantã tramã a discursului sãu: tensiunea ºiinefabilul unui dramatism în care e implicatomul de sorginte carpaticã: „O cale, aºadar,ce te scoate spre azur, dupã/ câteva întorto-cheri umbroase; /spirale, sau trepte, cum veziºi tu pe zidurile/ mãnãstirilor din Buco-vina…“ (Poarta Paradisului).

Nu-l pot desprinde pe Adrian Popescude acea primã imagine a tânãrului careeram, sosit de curând dintr-un sat de co-dreni la Cluj: ochii mei vedeau cã poeziatocmai trecea într-o caleaºcã la care zvâc-neau trei întraripaþi – Dinu Flãmând, IonMircea, Adrian Popescu… Încã sunt învã-luit de povestea prafului cozii de cometã…

�

George Vulturescu

1.Am intrat în tunelul unei fabrici dezafectate, lãtrat de doi cerberi:,,Pe unde-ai pãtruns?“ ,,Prin vãzduh!“, le-am rãspuns.

S-au încruntat. Aºa se încruntã, de obicei, paznicii, chiar pãzind dureri sau chinuri.

Cãutam coletãria Nemo, coletãria nimicului, sucursala Nimicniciei. Mi-am început drumul printr-un lung tunel plin de vaierul vântului,de voci suprapuse ca morþii unul peste celãlalt, în groapa familiei, maºinile claxonând mã vânau, treceam pe lângã magazii gri-negre,ºi lãzi imense pline de resturi industriale, cioburi, hârtii de împachetat Neantul, praf, praf, praf, ºi vuietul unui gol în urechi, ca în tabloul lui Munch.

Ochii, ochii, ochii, claxoanele, bãltoacele, noroiul, scârba, scârna…

Sec, sec, sec, sec…Niciun firiºor de iarbã, în jur, nicio ciupercã de umezealã, pe vreo tãblãrie de acoperiº de atelier, numai praf greu, gri, industrial, de la pietrele abrazive,Moarte, uscãciune e numele tãu.Uscãciunea bãrbatului bãtrân ºi a femeii bãtrâne,Uscãciunea inimii ºi frigul uscat,Uscãciunea glasului ºi apoi a glandelor.

�

Nimicul sau o intrare în iad

10 • APOSTROF

24 de minute ºi 4 secunde

cu LEONID DIMOV

LEONID DIMOV, 7 poeme rostite la Radio,1968-1970, Bucureºti: Editura Casa Radio,2011 (text + CD)

UN PRIVILEGIU: acela de a-l ascultacitindu-ºi versurile pe Leonid Dimov,

extraordinarul „oniric“, unul dintre ceimai mari poeþi pe care i-a avut vreodatãliteratura românã. Nu chiar cele 7 poeme,cartea din 1968, o capodoperã, cu lun-gile, fantasticele sale poveºti rimate, dar –totuºi! – 7 poeme rostite la Radio, înre-gistrate în 1968-1969-1970, cu, drept„bonus“, un mic interviu luat tot pe-a-tunci autorului.

Dimov era în acei ani în plinã exuberan-þã a scrisului, a publicãrii. Nu se putuselansa ca tînãr poet în anii ’50, în intervalulistoric al „stalinismului“ autohton (era nãs-cut pe 11 ianuarie 1926), dar vremurilese schimbã dupã 1965, cînd regimul comu-nist intrã în faza sa de liberalizare ºi barie-rele cenzurii sînt lãsate dintr-odatã foartejos, la cote foarte permisive. Dimov de-buteazã în sfîrºit – la aproape 40 de ani înpresa culturalã, în paginile Vieþii româneºti,în decembrie 1965, ºi la aproape 41 cu ocarte, Versuri, în decembrie 1966. În 1967apare doar în reviste, dar în 1968 scoatedouã culegeri, amintitele 7 poeme ºi Pe ma-lul Styxului, în 1969 iese ºi Carte de vise, altvolum-capodoperã, iar în 1970 – Semnecereºti ºi Eleusis (ultima – semnatã în tan-

dem cu Florin Pucã, autor al zecilor depagini de desene din carte, în alternanþã cupoemele). Dimov e ºi o „prezenþã“ în viaþaliterarã a perioadei: alãturi de colegul sãude doctrinã „oniricã“, Dumitru Þepeneag,face figurã ofensivã ideologic, implicit – ºiuneori ai zice chiar cã explicit – subversivã,ºi pitoreascã pe laturã anecdoticã. În me-diile culturale ºi în stabilimentele boemefrecventate de grupurile literar-artistice aleperioadei, cei doi pledeazã pentru utilizarearetoricii viselor ca formã de „nealiniere“ ºide evaziune. Cu faþã rotundã, piºicherã, ºicu mustaþã „pe oalã“, cu pãrul crescut dinfire lungi, dar retezate la baza capului printunsoarea atît de simpatic numitã cîndva„oalã“, Dimov pare el însuºi un personaj allumii vesel-triste, carnavaleºti din poemelesale: e cîntãreþul, menestrelul descins dinanistorismul caleidoscopic al parabolelor„onirice“ într-un viitor straniu, de moder-nitate distorsionatã totalitar ºi de postmo-dernitate culturalã incipientã, abia tatonan-tã. Mustind de talent, impetuos, cuceritor,are succes, e publicat ºi luat în seamã demultã lume, de critici ºi colegi, amici, com-panioni, ba mai e ºi difuzat puþintel pecalea undelor, într-o perioadã în care radi-oul, ca ºi televiziunea, posturi de stat unice,strict controlate politic, permiteau cu greuaccesul literatorilor ºi intelectualilor inde-pendenþi, neobedienþi faþã de linia oficialãa regimului.

Vor urma ani mai ostili: din vara lui1971, dupã aºa-numitele „Teze din iulie“,miºcarea „oniricã“ e interzisã ca atare, chiardacã autorilor care o susþineau li se permitesã publice în continuare. Evoluþiile indivi-duale sînt acceptate, manifestarea ca grup– nu. În ziare apar cîteva texte de incrimi-nare a „vinovaþilor“. Dimov scoate cãrþinoi, dar resimte înãsprirea atmosferei ºiva decide la un moment dat sã se retragãdin viaþa literarã ºi boemã. Devine un „si-hastru“ cu lungã barbã albã, în apartamen-tul în care locuia împreunã cu soþia sa, Ma-rina, cu fiica lor, Ileana, ºi cu doi cîiniºoricari, Roc ºi Mus, într-un bloc din zonaOborului, la începutul cãii Colentina.Retras va fi ºi pentru publicul radiofonic:nu mai e invitat sã facã înregistrãri, cu ex-cepþia notabilã – dar care întãrea serios re-gula, de fapt! – a unei emisiuni difuzate dinOccident, de la studioul parizian al Europei

Libere, în 1978, atunci cînd i se permite sãparticipe la un festival de poezie în Olanda.Se stinge din viaþã pe 5 decembrie 1987,cu puþin timp înainte de a împlini 62 deani.

PRIN URMARE, atît se pãstreazã în fono-teca Societãþii Române de Radiodifu-

ziune din vocea – spuneam – a unuia din-tre cei mai mari scriitori ai noºtri: cu totul,doar 24 de minute ºi 4 secunde, inclusivîntrebãrile interviului...

Pe benzi au rãmas trei voci ale lui Di-mov: una calmã, a lecturii liniºtite în stu-dioul Radioului, în faþa microfonului – aºasunã Vis cu devisceraþii, Într-un orãºel demunte, Vis cu bufon, Sinestezii, Vis cu leneº;a doua – aproape strigatã, declamatã în faþapublicului, înregistrarea fiind fãcutã de IonDrãgãnoiu pentru Studioul de poezie, într-osituaþie de spectacol de recitãri; ºi o a treia– mai potolitã ca ton, dar ºi ea un pic„cîntatã“, cu prelungiri solemne, misterios-cavalereºti, vag fioroase, cu subînþelesuriadînci ºi cu o accentuare specialã a vocabu-lei finale, ca ºi cînd acolo, în „castroanelespar-té“, strãvechi, „pãstrate veacuri“ (înPerspectivã), s-ar ascunde o nenumitã tainã.

ªi: Dimov vorbeºte uºor pãtruns de im-portanþa situaþiei, dar nu într-atît încît sã-ºi suspende particularitãþile de pro-nunþie. Bunãoarã, spune mereu „dã“ ºi„pã“, nu „de“ ºi „pe“, uneori ºi „dîn“ în locde „din“ sau „numa’“ în loc de „numai“.(Bineînþeles, vorbeºte cu „sînt“, „sîntem“etc., cum era atunci normat ºi cum e ºicorect!) Pe ansamblu, lecturile sale la mi-crofon lasã douã senzaþii predominante:întîi, fireºte, bucuria de a-i putea ascultavocea; pe de altã parte, sigur pe el fiind,totuºi într-un context cam oficial pe-atunci,nu pare cu adevãrat în apele lui, nu lasã sãtreacã spre ascultãtorii radiofonici nicieuforia de iureº nebun atinsã în punctele declimax ale poemelor, nici serenitatea de oinfinitã graþie din zonele de calm, de re-flecþie, de reverie.

ªi mai formalist – deºi rãmînînd sub-stanþial – sunã dialogul cu Ion Drãgãnoiupentru rubrica Interviul sãptãmînii dinRevista literarã radio difuzatã pe 22 martie1968, emisiune în care e inclus ca ilustrareVis cu devisceraþii (convorbirea trebuie sã fifost înregistratã dupã apariþia volumului

Ion Bogdan Lefter

Cãrþi primite la redacþie

• Întâlniri cu/Meetings withSolomon Marcus, 2vol., coord. LaviniaSpandonide ºiGheorghe Pãun, ed.a 2-a, rev., Bucureºti:Spandugino, 2011.

• C. D. Zeletin,Rãmânerea trecerii:eseuri, evocãri,schiþe, convorbiri,Bucureºti:Spandugino, 2011.

• Kim Thúy, Ru,trad. Alinaªeremet,Bucureºti:Spandugino, 2011.

• Dragan JovanovićDanilov, Homer laPeriferie, trad. deIoan Radin Peianov,postfaþã de ClaudiuKomartin, Bistriþa:Casa de EdituraMax Blecher;Timiºoara: EdituraEv, 2011.

• Medeea Iancu,Divina tragedie,Timiºoara: Brumar,2011.

• Viorel Savin,Impostorul: Arta înfrângeriide sine, Cluj-Napoca:Dacia XXI, 2011.

• ªtefan Borbély,Homo brucans ºi alte eseuri,Bucureºti: Con-temporanul, 2011.

• ªtefan Borbély,Existenþa diafanã,Bucureºti: IdeeaEuropeanã, 2011.

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 11

7 poeme, în ultima întrebare fiind vorbadespre viitoarea carte dimovianã, care aveasã iasã tot în 1968, dar mai cãtre fineleanului, Pe malul Styxului). Dupã cum sîntintonate, e evident cã întrebãrile au fostscrise dinainte ºi citite la microfon. Pro-babil, la fel ºi rãspunsurile, uneori foarte„scriptice“ ºi ele, oricum ceva mai „jucate“actoriceºte, cu pauze ºi ezitãri, cîteodatãpoate ºi divagante, cu adaosuri improvizateîn timpul înregistrãrii, la final iarãºi cu textparcã citit de pe hîrtie. Aºa se fãcea în epo-cã, poate ºi pentru a se obþine o prealabilã„vizã de înregistrare“, necesarã pentru in-trarea în studio. În plus, cine ºtie cum sefac montajele radiofonice poate distinge îninterviu multe „tãieturi“, încã din primapropoziþie a lui Dimov, între „Ion Barbua început printr-o poezie a Cosmosului“ºi „o poezie aproape paleontologicã“, apoiînaintea frazei urmãtoare, încît replica n-are o perfectã cursivitate. Poate cã pa-sajele eliminate dezvoltau ideea într-omanierã care va fi pãrut în epocã mai puþin„convenabilã“, probabil nu direct politic, ciprin caracterul speculativ, filozofic, me-tafizic. În orice caz, mai toate rãspunsurileau la final alte tãieturi de montaj, deci sîntscurtate. Pentru a nu depãºi „spaþiul deemisie“ sau din alte motive? Nu putem ºti.Poetul ºi prietenul Ion Drãgãnoiu s-a stinsºi el din viaþã pe 23 mai 2003 (la 60 de ani– se nãscuse pe 6 ianuarie 1943).

Sã notãm ºi numele celorlalþi redactoricare l-au înregistrat pe Dimov citindu-ºiversurile: Ion Budescu ºi GheorgheGheorghiþã.

ÎN SINE, ºi poemele, ºi rãspunsurile laîntrebãri sclipesc ca niºte nestemate de

mare preþ. Cele 7 poeme, difuzate în date-le de 22 martie ºi 27 octombrie 1968, 16martie ºi 23 aprilie 1969 ºi 21 iunie 1970,fuseserã publicate ori aveau sã fie incluse înCarte de vise ºi în Eleusis: Vis cu devisceraþii,Vis cu bufon, Sinestezii ºi Vis cu leneº apar învolumul publicat în 1969 (primele douãdin ciclul titular, Carte de vise, al treilea din7 proze ºi al patrulea din La capãtul som-nului), iar Într-un orãºel de munte, Vis cu caiºi Perspectivã – în cel din 1970 (unde, fiindvorba despre o carte-album, cu pagini ne-numerotate, secvenþele poematice n-autitluri; e vorba despre a noua, [Era, depar-te, soarele pe jumãtate apus], a treizeci ºiuna, [Suntem cu toþii niºte negri cai], ºi adouãzeci ºi opta, [Se-aºterne-n necuprinssalon deºert]). Sînt piese de relativ micidimensiuni, în maniera dimovianã cunos-cutã: naraþiuni fanteziste, „onirice“, con-struite dupã „modelul legislativ“ al visului,cum explicase în repetate rînduri autorul,desfãºurãri alerte de miºcãri ºi de spaþii,în stihuri sãltãreþe, metric inegale, rimatealãturat, cu lexic bogat ºi cu sumedenie desofisticãrii stilistice, de o încîntãtoare poli-cromie. Doar poemul final, Perspectivã, are14 versuri constante, distribuite în Eleusisîn trei catrene ºi un distih final, deci în tiparde sonet, dar ºi acolo rimele rãmîn alãtu-rate, fãrã nicio încruciºare.

Vis cu devisceraþii ar putea fi un titlugeneric pentru poezia lui Dimov, în careîntotdeauna realitatea e „spintecatã“ ºi go-litã de mulþimea haoticã de „organe“ alesale, etalate apoi în minuþioasele descrieride decoruri, de obiecte mari ºi mici, legiu-ne. Succesiunea de toposuri peste care îm-

pãrãþeºte protagonistul e atît de aiuritoare,încît nici situaþia, nici þinta deambulãrilornu se disting. Doar distihul final – „Apoine-am întîlnit din nou. Erai frumoasã./ Ne-am prins de mîini ºi ne-am întorsacasã“ – sugereazã cã tot ce s-a spus pînãaici ar putea fi o transpoziþie a nãvalniculuisentiment cãruia-i spunem iubire.

Mai limpede amoroasã e povestea dinÎntr-un orãºel de munte, unde metamorfozaspaþiilor porneºte ºi revine la imaginea ur-bei alpine, cãtre care, aºteptat de ea, el seva întoarce spre a porni din nou altunde,plutind, topindu-se, evaporîndu-se, apoidin nou corporalizat ca pasãre ori ca flo-retist din vechime, într-o figuraþie care arputea fi ºi a morþii.

Urmeazã Vis cu cai, în aceeaºi stilisticã,dar mai coerent epic: o cavalcadã cabalinãcare devine la final parabolã a creaþiei.Dupã ce traverseazã iarãºi un oraº, pîlculde cai negri – naratori la persoana întîiaplural! – rãmîn captivii cîmpiei care sepliazã deasupra lor, închizîndu-se „ca ocarte“, cufundaþi în „întunericul plin decîntece“. Cartea fiind poemul, poezia, li-teratura.

Vis cu bufon: unul dintre cele mai fru-moase din Cartea... din 1969. Încã o datãoraº „alpestru“, decor de cofetãrie supraîn-cãrcatã cu prãjituri, apariþie a unui bufoncare-ºi disimuleazã – imperfect... – statutulde mesager al morþii ºi finalmente „înãlþarela cer“ a personajului-narator, într-o reluareparodicã a destinului cristic. (O analizã maiamãnunþitã – în prefaþa mea la volumul IIal ediþiei dimoviene Opera poeticã, pe careo îngrijesc la Editura Paralela 45 ºi din careau apãrut primele douã tomuri, 2010.)

Sinestezii (cu un comentariu tot acolo):viziune comic-medicalã a morþii, cu un firde nostalgie amoroasã, simpaticã foc îndescrierea tratatului „pentru felceri“ dinprima parte, tulburãtoare în presentimentulfinal al extincþiei.

„Leneºul“ din Visul... urmãtor e animã-luþul Central- ºi Sud-american cu picioarecu cîte trei degete, din familia „brandipo-didelor“ (nu degeaba studiase poetul la un

moment dat biologia...). Creaturã ultra-exoticã, apare ºi dispare din text ca o pã-rere, ca urmã a unui ideal, simbol vag al tu-turor aspiraþiilor neprecizate, lãsînd înurmã universul pitorescului dimovian, cuamintiri, generaþii ºi civilizaþii.

În sfîrºit – acea Perspectivã mai riguroasãmetric, mai severã ºi mai barbianã. „Per-spectivã“ a ce, cãtre ce? Textul pare încifratermetic. Poate asupra eternitãþii, a „nemu-ririi“ pomenite în prima strofã, a depãrtãriiinvocate în distihul final, la capãtul „vea-curilor“...

DE LA influenþa lui Ion Barbu pornesccele patru întrebãri ale lui Ion Drãgã-

noiu. Dimov, care a mai scris despre cel pecare spune ºi aici cã-l considerã un „maes-tru“, îi face încã o datã elogiul, îi lasã meri-tul „axiomaticii“ matematice ºi poetice, alrigorii ºi al abstractizãrii, dupã care admi-te doar o emulaþie stilisticã ºi doar ca sursãde soluþii tehnice dintr-o panoplie mai ex-tinsã: „În ce priveºte sintaxa, rima inte-rioarã, inversiunea dintre adjectiv ºi sub-stantiv ºi alte tertipuri sintactice specificbarbiene, ele îmi închipui cã pot fi folosi-te; deºi omul ºi-a pus gheara lui pe ele,totuºi nu le-a eliminat din arsenalul prozo-dic, din arsenalul poetic“.

Întrebarea a doua, privitoare la „oni-rism“ (încã neinterzis atunci), îi prilejuieºtelui Dimov reluarea explicaþiilor asupra„legilor specifice visului“ („legislaþia oni-ricã“). Un accent apãsat cade asupra ideiicã universul rezultat din aplicarea modelu-lui respectiv nu se opune realitãþii: e vorbadespre „o lume care nu este contrarie lumiireale, deci nu este evazionistã, nu evadeazãdin lumea realã, ci dimpotrivã, o include ºi-i adaugã o nouã dimensiune, un fel deaurã specificã“ (vezi ºi demonstraþia meadin secvenþa „Oniricul“ postmodern ºi...realist, în prefaþa la volumul I al ediþieicitate).

Rãspunsul urmãtor postuleazã carac-terul epic al poeziei „onirice“.

Iar la întrebarea a patra, despre volumulcare urma sã aparã, Dimov trimite în re-plicã la „funcþia renascentistã a sonetului“,specia pe care o ilustra Pe malul Styxului:„nu o încercare de virtuozitate, ci, dimpo-trivã, o încercare de a-þi povesti viaþa, adicãun fel de curriculum vitae axat pe virtuo-zitate“.

Citeºte Leonid Dimov, aºadar!: 7 poeme ºicîteva precizãri de program „oniric“. Vocealui – cele trei voci pe care-ºi spune versurile– nouã ni se adreseazã, ascultãtorii sãi înpostumitate. Emoþionant privilegiu...

�

• Leonid Dimov

12 • APOSTROF

D IN 1950, când la 11 mai debuta, pescena de la Théâtre des Noctambules

din Paris, cu piesa Cântãreaþa chealã, EugenIonescu atrãgea atenþia publicã asupra saprin noutatea frapantã a limbajului cu carese exprima. Ceva mai târziu, aceeaºi piesãa fost montatã la Teatrul La Huchette ºi deatunci s-a jucat fãrã întrerupere pânã azi,schimbându-se, în timp, câteva generaþii deactori. Faima dramaturgului a crescut ºi ea,scriitorul devenind una dintre cele mai pro-eminante figuri ale dramaturgiei contem-porane, în lume, considerat a fi – alãturi deS. Beckett – întemeietorul teatrului absur-dului. Numai în România el trecea dreptun transfug, creator aflat în opoziþie fla-grantã cu metoda realismului socialist care seoficializase aici dogmatic, fiind criticat ºipersiflat, în anii ’50, în articole mai multsau mai puþin anonime, din Gazeta literarã,Contemporanul º.c.l., ca exponent al cultu-rii decadente burgheze. Abia prin anii ’60,când o nouã generaþie de scriitori (ºi nunumai) a debordat limitele viziunii rigidideologizante asupra creaþiei, ferestrele cul-turale s-au deschis, lãsând sã pãtrundã prinele aerul respirabil al diversitãþii creatoareoccidentale, libere. A fost un moment priel-nic pentru a se schimba ºi atitudinea faþã deEugen Ionescu, acceptându-se montarea,pe scena Teatrului de Comedie, a piesei Ri-nocerii (premiera la 2 aprilie 1964), e drept,cu un mesaj umanist, interpretat expres,

condamnând formele de teroare socialã aleveacului.

În Rinocerii – se confesa mai târziu autorul –am încercat sã arãt cum devine cu putinþãdelirul colectiv, orbirea colectivã, ºi cum unanume adevãr poate fi salvat, menþinut intact,într-o conºtiinþã individualã. Este foarteposibil ca Rinocerii sã devinã de neînþeles –sper – într-o lume în care oamenii vor fi lu-cizi, vor avea posibilitate liberã, o autonomiede gândire, fãrã sã fie despãrþiþi unii de alþii.În acel moment, nu se va mai înþelege ce amvrut sã spun. Sau se va încerca sã mi se des-cifreze piesa ca pe un document al unui timprevolut. Sper cã aºa se va întâmpla.

Piesa era propusã atunci ca fiind una deactualitate ºi lumea a înþeles-o, chiar dacãnu neapãrat în formã declaratã, la fel cumeste receptatã ºi azi, ca o comedie, „probabilcea mai tragicã piesã postbelicã desprealienarea autoconsimþitã ºi naºterea, princomun acord al servituþii, a societãþilor to-talitare, naziste ori comuniste“ (Iulia Po-povici, Ziua, 6 martie 2006). De la aceadatã – chiar dacã au existat intermitenþeforþate –, dramaturgia lui Eugen Ionescu afost tratatã cu atenþia pe care o meritã dedrept în literatura ºi în teatrul românescactual. E un parcurs de câteva decenii, cumeandrele lui, dar extrem de interesant ºifertilizator, pentru cã din acel moment„fenomenul teatral românesc era racordatla circuitul european“, piesele lui Eugen

Ionescu conducând la „conºtientizarea acu-tã a sistemelor de semne ºi de opþiuni pre-ferenþiale pentru realismul esenþializat ºiparabolic sau pentru expresivitatea ostentatneorealistã – «absurdismul» spectacular“(Doina Modola). Aceastã istorie a mon-tãrilor pe scenele teatrelor din România alepieselor autorului Rinocerilor este sinteti-zatã într-un mod cu totul remarcabil, în-tr-un album-antologie de texte ºi imagini,sub titlul Eugène Ionesco (Eugen Ionescu) pescenã, în România, volum conceput ºi rea-lizat de Florica Ichim, studiu introductivde Doina Modola, Bucureºti: FundaþiaCulturalã „Camil Petrrescu“, revista Teatrulazi (supliment), prin Editura Cheiron,2010.

Studiul introductiv, semnat de DoinaModola, intitulat Eugen Ionescu ºi reteatra-lizarea teatrului românesc, îºi propune sãdemonstreze (ºi o face) tocmai impulsul pecare contactul cu teatrul ionescian l-a datexpresiei teatrale româneºti (aceasta în pri-mul rând, dincolo de experienþa expresieiliterare, evidentã ºi ea), stimulând un limbajscenic în continuã cãutare de noi soluþii ex-presive. Autoarea fixeazã cu aplomb impac-tul pe care montarea Rinocerilor l-a produsîn conºtiinþa oamenilor de teatru, cãcispectacolul realizat de Valeriu Moisescu

constituia o mutaþie violentã nu numai de viziune ºi stilisticã spectacularã, ci ºi de opticã exegeticã. Se instituia, astfel, unprecedent în translãrile stilistice, care realizaspectacular acutizarea clasicilor (aflatã încentrul preocupãrilor oamenilor de teatrudin toatã Europa în deceniul al ºaptelea) ºio metodã de exegezã teatrologicã, de retro-proiectare hermeneuticã ce anticipa ºi orien-ta demersurile analitice ale criticilor, dând unimbold special cercetãrilor de caragialeologieºi înscenãrilor de tip „absurdist“ propagatede atunci din ce în ce mai consecvent, printeatru ºi televiziune.

Se urmãreºte, aºadar, modul în care teatra-litatea dramaturgiei lui Eugen Ionescu îºiaflã expresii înnoitoare pe scenele româ-neºti, de-a lungul anilor. Nu e o exegezã atextului, cât o exegezã a spectacolului (spec-tacolelor), evidenþiindu-se tocmai eliberareadin schematismul tradiþional al artei sceniceromâneºti, la care era obligatã pentru a pu-tea reprezenta, cu mijloace adecvate, teatrulideilor ionesciene. Valeriu Moisescu apareastfel ca un deschizãtor de drum pentruaceastã nouã construcþie regizoralã în Ro-mânia. El a afirmat astfel, spune DoinaModola, „ostentaþia avangardistã a pieselorlui Ionescu, care lansau marile teme ale ab-surdului într-o formã agresiv inovatoare castructurã, limbaj, stilisticã, subliniindu-le

pe scenele teatrelordin România

Constantin Cubleºan

ION VARTIC,Cioran naiv ºi sentimental, Iaºi: Editura Polirom, 2011

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 13

capacitatea generatoare de imagine specta-cularã aparte, proprie“. De aici încolo, caleaexperimentelor era deschisã, liberã, pentrua putea fi abordatã, parcursã de realizatoriiurmãtoarelor spectacole, facilitând „o nou-tate de atitudine creatoare în regia româ-neascã“, noutate ce se defineºte tocmai prin„reteatralizarea teatrului românesc“. Astfel,Cântãreaþa chealã, montatã de acelaºiValeriu Moisescu, pe scena Teatrului Micdin Bucureºti (18 martie 1965), pune înevidenþã o

sincronie de gesturi ºi miºcãri, „perpetuummobile“, în care se pulverizeazã reperele ºivalorile constituite. Imponderabilitatea, de-reglarea, labilitatea, confuzia, lipsa de sensºi de þel, ºuvoiul van al vorbelor sau laconis-mul lor din lenea de a trãi, dau sugestia decerc închis, de reluare perpetuã a aceloraºistãri, a aceloraºi mecanisme absurde într-untimp mort [...] Absurdul e explicitat, auto-matizat, robotizat, un fel de „balet mecanic“,banalul devine o mecanicã a asocierilor ºi di-socierilor, un joc de forme care compune ºidescompune miºcãrile personajelor, stilizân-du-le ºi instaurând domnia artificialului.

Sunt punctate apoi treptele unei evoluþii(spectaculoase) în montãrile scenice – de laRegele moare, în regia lui Moni Ghelerter

(1965), pânã la Lecþia, în viziunea luiMihai Mãniuþiu (1991) ºi Cântãreaþa chea-lã, montatã de Gábor Tompa în 1992, ºiaºa mai departe, pânã la zi – într-o recapi-tulare semnificativã a reperelor majore alemontãrilor ionesciene, întrucât de-acum

lumea s-a obiºnuit cu propria ei imagineabsurdã, cu cercul închis în care trãieºte ac-ceptându-ºi ilogismul, zãdãrnicia, stupidi-tatea, inconºtienþa. Se complace în agitaþiafreneticã ºi se amuzã în anomalie [...] Marilemituri sumbre s-au spulberat, pierzându-ºidemnitatea în viziune à la légère. Universulteatrului absurd nu mai e scenic, straniu,oniric, de coºmar, ci zglobiu, vioi, aiurit.Depersonalizarea ºi negarea coerenþei lumii– o farsã veselã, o ºotie.

Rememorarea antologicã a spectacolelor cupiesele ionesciene pe scenele româneºtievalueazã reprezentãrile a cincisprezecepiese, în reluãri continue, de fiecare datãpropunându-se noi chei de interpretareactoriceascã, scenograficã ºi, în primulrând, regizoralã.

Cântãreaþa chealã cunoaºte patru mon-tãri, dintre care douã în 1967 la IATC Târgu-Mureº, una la Teatrul „Sicã Alexandrescu“din Braºov (regia Gelu Colceag, 1993) ºi,la cota cea mai înaltã, în 1992, la Teatrul

Maghiar din Cluj-Napoca, în regia luiGábor Tompa. Lecþia cunoaºte ºi ea opt va-riante, cea mai percutantã fiind realizatã deMihai Mãniuþiu, în 1991, pe scena Teatru-lui Naþional din Cluj-Napoca:

Punerea în scenã – scria John Linklater, înThe Herald, la 15 noiembrie 1993 – estepe cât de brutalã ºi ºocantã, pe atât de „în-ºfãcãtoare“ ca act teatral. Varianta semnatãde Mihai Mãniuþiu tãlmãceºte textul originalîntr-un virulent atac împotriva ideologieicomuniste care umileºte, violeazã ºi-ºi dis-truge propriii iniþiaþi.

Scaunele, într-o primã reprezentare la Tea-trul „C. I. Nottara“, în regia lui George Ra-fael (1965), alta la Teatrul Mic, Bucureºti(1992), alta la Oradea (1995), urmatã în1996 de montarea lui Vlad Mugur, la Tea-trul Naþional din Cluj-Napoca, apoi la Sa-tu Mare (2002), la Teatrul „Lucia SturdzaBulandra“, Bucureºti (2004), în regia luiFelix Alexa, la Teatrul Naþional Timiºoara(2004), Teatrul German din Timiºoara(2005), Teatrul Naþional Craiova (2009),este piesa cea mai mult solicitatã. Victimeledatoriei vede pentru prima datã luminilerampei, în România, la Teatrul „LuciaSturdza Bulandra“ din Bucureºti (1968),în regia lui Crin Theodorescu, apoi la Plo-ieºti (1990), Bacãu (1994). Jacques sau su-punerea se monteazã la Teatrul Naþionaldin Timiºoara (1998), la Teatrul Naþionaldin Iaºi (2003) ºi tot în 2003 la TeatrulMaghiar din Cluj-Napoca. Ucigaº fãrã sim-brie, la Teatrul de Comedie, Bucureºti(1968); Delir în doi, la Oradea (2000),Braºov (2005); Regele moare, dupã spec-tacolul de la Naþionalul bucureºtean(1965), la Teatrul Naþional din Timiºoara(1969), la Teatrul „C. I. Nottara“ din Bu-cureºti (1991), Teatrul Mundi, Bucureºti(2002), Bacãu (2004); Viitorul e în ouã, laTeatrul Mundi, Bucureºti (2005); Macbett,pe scena Teatrului Naþional din Bucureºti(2000); Ce formidabilã harababurã, la Tea-trul „Ion Creangã“ din Bucureºti (1990),Teatrul de Comedie din Bucureºti (2005);Omul cu valize, la Teatrul din Turda (2006)– dar ºi spectacole coupé, cu piese scurtesau colaje din textele ionesciene: Imaginilesunt imagini (1982), la Teatrul „Ion Crean-gã“ din Bucureºti; Cinci piese scurte, laTeatrul Odeon din Bucureºti (2007) etc.

Volumul alcãtuit de Florica Ichim, cumult discernãmânt, cuprinde, pe lângã obogatã iconografie din spectacole, citateselectate din cronicile de la premiere, mãr-turii de creaþie ale regizorilor ºi scenogra-filor, comentarii proprii, aplicate, precumºi un interesant capitol de anexe, în careeste prezentat oraºul vechi Slatina (oraºulde baºtinã al dramaturgului), precum ºi altecâteva documente de epocã menite a împli-ni imaginea scenicã a dramaturgiei iones-ciene în România. Fãrã îndoialã, meritulactorilor, în general, este cu totul aparte înacest angajament pentru o nouã viziuneteatralã, ºi cuvintele lui Eugen Ionescu,referitoare la interpreþii primei montãri,la noi, a Rinocerilor, se pot extrapola asupradevotamentului tuturor interpreþilor ro-mâni: „Ceea ce mi-a plãcut este sinceritateacu care au jucat actorii, jocul lor foarte in-teriorizat, foarte adevãrat ºi autentic. Ei aujucat cu o probitate artisticã ºi intelectualãabsolutã faþã de text“.

�

• Eugen Ionescu. Foto: J. R. © Keystone

14 • APOSTROF

Conºtiinþã ºi sacralitate

C ARTEA PE care profesorul bãimãreanIoan Þiplea a publicat-o recent – Stig-

matizarea conºtiinþei: Schiþã pentru un „ma-nual“ de înþelegere a conºtiinþei, s.l. [Târgu-Lãpuº]: Editura „Galaxia Gutenberg“,2011 – are intenþii didactice clare, anunþa-te încã din subtitlul cãrþii, ºi constituie pen-tru oricine un bun prilej pentru a-ºi sis-tematiza lecturile ºi a-ºi clarifica uneleconcepte filosofice. În introducerea lucrã-rii, autorul, precaut, ne avertizeazã cã mizacãrþii nu este una pur livrescã sau cu pre-tenþii doctorale, savante, volumul fiind „un«produs» filosofic accesibil, destinat publi-cului larg, cultivat ºi educat“. Totuºi, per-sonal, consider cã lucrarea se adreseazã maimult specialiºtilor, profesioniºtilor cu lec-turi filosofice destul de solide sau celor încurs de formare (studenþilor).

În cele zece capitole ale cãrþii, I. Þiplearealizeazã un considerabil tur de forþã princele mai importante momente ale istorieiconceptului de conºtiinþã ºi aratã cum,pornind de la configurarea clarã, neechi-vocã a conceptului de „conºtiinþã“ la fi-losofii stoici ºi trecând prin filosofia medie-valã creºtinã ºi prin cea modernã, se ajungela erodarea conceptului, la o paradigmãdesacralizatã a conºtiinþei în contempo-raneitate: raþiunea obiectivã care pretindecã se poate dispensa de Dumnezeu în cu-noaºterea ºi explicarea acestei lumi. Auto-rul considerã cã, pe acest parcurs, „sprijinulºtiinþific al modernitãþii, în varianta sapozitivistã, pare a fi autorul moral principalal celei mai profunde uzurpãri ontologicedin istoria fiinþãrii umane“. Teza principalãa cãrþii este aceea cã sensul originar al con-ºtiinþei ar fi natura sa teandricã, gând lacare ne trimite nu numai termenul grec(suneidesis), ci ºi etimologia termenului ro-mân (con-ºtiinþa – a ºti împreunã cu…).

În primul capitol, autorul porneºte dela „semnificaþia originarã a conºtiinþei“,

asumându-ºi explicit paradigma herme-neuticii heideggeriene – recurgerea la eti-mologii. În acest scop ar trebui însã sãrenunþãm la accepþia actualã a termenului,inauguratã în modernitate, aceea de „eu“/subiectivitate individualã, ºi sã ne întoar-cem la semnificaþia sa iniþialã. Pornind dela etimologia latinã (conscientia = a cu-noaºte împreunã cu) ºi de la etimologiagreacã a termenului (substantivul suneidesis,provenit de la verbul sunoidia = cunoaº-terea împreunã cu altul), vom vedea cãacest termen depãºeºte, încã de la origini,semnificaþia actualã, restrictivã, a termenu-lui. Dupã evidenþierea acestui prim sensal termenului „conºtiinþã“ în filosofia anti-cã – mai precis la filosofii stoici –, autorulîºi continuã periplul prin istoria filosofiei oprindu-se asupra daimonion-ului socratic,cu conºtiinþa prohibitivã, acea „voce divinã“care-i permite lui Socrate sã desfãºoare doaranumite acþiuni, interzicându-i în schimbaltele. Prin urmare, daimonion-ul lui So-crate ar reprezenta numai o prefigurare aconºtiinþei, vãduvind acest concept de osemnificaþie importantã: împreunã-cunoaº-terea. Stoicismul a preluat ulterior aceastãprefigurare a conºtiinþei, îmbogãþindu-isemnificaþiile, prin construirea conceptuluide suneidesis.

Adevãrata împlinire a semnificaþiilorconceptului de „conºtiinþã“ se va realizaabia în „paradigma creºtinã a conºtiinþei“,unde I. Þiplea considerã cã am întâlni „celmai fidel mod de înþelegere ºi de interpre-tare a conºtiinþei“. Aceasta deoarece numaiîn gândirea creºtinã i se pot atribui acestuitermen „împreunã-cunoaºterea divino-umanã“ ºi liberul-arbitru, adicã dimensiu-nile epistemicã ºi eticã ale conºtiinþei. Încapitolul rezervat lui Descartes, autorul re-marcã situaþia oarecum paradoxalã a scri-erilor celui care a studiat mult timp într-uncolegiu iezuit, scrieri în care este evidentãviziunea creºtinã, dar care, promovând „în-doiala“ cartezianã, reuºesc sã producã „ofisurã, care ulterior, prin ideile iluministeori cele ale lui Nietzsche, se va transformaîntr-o imensã falie“. Þiplea urmãreºte pro-cesul de „desacralizare a conºtiinþei“ laKant, proces care va culmina odatã cu„delirul exploziv al inconºtientului în filo-sofia lui Nietzsche“, cel pentru care chiar ºiconºtiinþa este o ficþiune. Analiza în cheiehusserlianã sau heideggerianã a aceluiaºiconcept nu face decât sã confirme continui-tatea acestui proces de desacralizare a con-ºtiinþei. Spre exemplu, în fenomenologialui Husserl, prin epoché se realizeazã „pune-rea între paranteze“ nu numai a existenþeilumii obiective, ci ºi a existenþei lui Dum-nezeu, deoarece „orice conºtiinþã purã nupoate fi decât o conºtiinþã absolutã“. Esteevident deci procesul de desacralizare aconºtiinþei, atâta timp cât Dumnezeu, con-form fenomenologiei husserliene, „existãnumai înlãuntrul acelor conºtiinþe care îlîntemeiazã ca obiect noematic“.

Vocaþia de profesor a lui Ioan Þiplea s-a îmbinat fericit cu acest demers analitic ºidoresc sã remarc calitatea scriiturii, evidentãîn claritatea ºi sistematizarea riguroasã (darnu excesivã) a ideilor. Autorul a reuºit sãsurmonteze dificultãþile profesorului de liceuîn a-ºi menþine conºtiinþa treazã, dubitativãºi interogativã, pendulând între rutina pro-fesionalã ºi rutina vieþii de familie. Nu-mirãmâne decât sã sper ºi eu, împreunã cuautorul, cã aceastã carte va contribui la re-gândirea în contemporaneitate a conºtiinþeiumane din perspectiva sacralitãþii.

�

Un lingvist romantic

A UTOR ªI coautor anumeroase volume,

Ilie Rad a avut anul aces-ta o nouã iniþiativã edi-torialã. Volumul Întâlni-rile mele cu Iorgu Iordan:Scrisori ºi interviuri, edi-þie îngrijitã, prefaþã, notãasupra ediþiei, note ºi co-mentarii, indice de numede Ilie Rad, cu un Argument de acad. Ma-rius Sala, vicepreºedinte al Academiei Ro-mâne, Cluj-Napoca: Editura Tribuna, 2011.

În Argument, acad. Marius Sala laudãideea profesorului Ilie Rad: „Acest volumle completeazã pe cele trei de Memorii(1976-1979) ºi volumul lui Valeriu Mangu,De vorbã cu Iorgu Iordan (1982). El aduceîn actualitate figura ºi caracterul maestru-lui meu, într-un moment în care persona-litatea lui a fost pusã în discuþie“.

Volumul aduce în atenþie cele 24 descrisori primite de cãtre autor de la mare-le om de culturã Iorgu Iordan ºi cele treiinterviuri realizate în diverse circumstanþe.În Prefaþã, Ilie Rad arata cum a început re-laþia lui cu lingvistul Iorgu Iordan, care esterolul scrisorilor în conturarea portretuluimarelui savant ºi cum a reuºit sã obþinã celetrei interviuri. De asemenea, explicã în de-taliu conþinutul scrisorilor ºi clarificã unelesintagme ale lui Iorgu Iordan, pe care citi-torii le-ar putea înþelege greºit.

Conþinutul propriu-zis al cãrþii este îm-pãrþit în douã capitole: primul conþine scri-sorile, explicate cu ajutorul notelor de subsol, iar cel de-al doilea cuprinde inter-viurile, care încep cu o scurtã prezentare acircumstanþei în care s-au produs. Fiecaresubcapitol este denumit de Ilie Rad dupãcea mai importantã idee a corpului scriso-rii sau a interviului, procedeu care stârneºtecuriozitatea ºi interesul cititorilor.

Dacã imaginea lui Iorgu Iordan estesobrã ºi dã impresia de duritate, din inter-viuri aflãm cã era un om rãbdãtor ºi blând,care considera cã valoarea umanã supremãeste omenia: „Cel mai mare om de ºtiinþã,scriitor sau artist îºi pierde în ochii mei sti-ma ºi respectul la care are dreptul, dacã nue ºi Om“. De asemenea, un lucru pe care îldescoperim încã din Memorii ºi care este,prin acest volum, stabilit definitiv îl con-stituie faptul cã soþia lingvistului a fost ceamai importantã persoanã din viaþa sa ºi cã,deºi nu pare, „prin temperament, eu [IorguIordan] sunt mai degrabã un romantic“.

�

Mugur VoloºBianca Dumitrescu

MARTA PETREU, De la Junimea la Noica: Studii de culturã româneascã, Iaºi: Editura Polirom, 2011

D O S A R

RADU STANCA: scrisori cãtre DOTY

[I]Dragã Doty,

N-aº vrea sã crezi cã sunt atât de preo-cupat de „operele“ mele, încât sã folosescfiecare prilej, mai mult sau mai puþin potri-vit, pentru a vorbi despre ele. N-aº vreasã crezi asta, mai ales pentru cã, îndeobºte,am profunde incertitudini referitoare lavaloarea lor adevãratã. ªi cu deosebire înmomentul de faþã trec printr-o crizã satu-ratã de îndoieli – asemenea îndoieli, cã n-ar fi de mirare sã-mi iau într-o bunã zitot ce-am scris în braþe ºi sã asvârl în focteancul de manuscrise. Dacã am vrut sãcunoºti „Dona Juana“ a fost nu atât din-tr-un orgoliu literar, cât – de ce n-aº mãr-turisi-o sincer – din dorinþa de a avea un„pretext“ de convorbire epistolarã cu tine.Acum însã cã lucrurile s-au spus, pot sã-þirãspund ºi la întrebarea ta privitoare la exis-tenþa realã a acestei „femei“. Nu! N-a exis-tat. Abia acum un uºor presentiment îmispune cã începe sã existe, aievea, în viaþamea. Atunci când am scris-o, am iscat-omai mult din dorinþa de a o gãsi, din aceacãutare freneticã ce dã fiecãrui bãrbatimbold ºi destin. Cãci fiecare ne cãutãmcorespondenta idealã ºi împlinirea supre-mului cuplu – Don Juan ºi Dona Juana – eþinta oricãrei sbateri. Toatã chestiunea serezumã însã la a-þi da seama când aceastãîmplinire se desãvârºeºte. Vasãzicã, totuldepinde de faptul ca ambii sã-ºi dea seamacã s-au regãsit. Dacã aceastã conºtiinþã seproduce, împlinirea e un act sublim, feri-cit. Dacã nu, catastrofa tragicã e inevitabilã– cum se întâmplã ºi-n schiþa mea drama-ticã. Totul depinde, prin urmare, de fap-tul ca, în aceeaºi clipã, ºi El, ºi Ea sã ajungãla conºtiinþa reciprocitãþii lor predestina-te. ªi eu, ca sã mã întorc la mine, am acum,dupã atâta timp de aºteptare, sentimentulciudat al prezenþei reale a unei Dona Juanaîn viaþa mea. Poate de aceea ºi aceastãdorinþã de certitudine care mã chinuie larecitirea lucrãrilor mele, ce mi se par acumartificioase ºi caduce; poate de-aceea ºinevoia de a te chema în acest colocviu epis-tolar în care mã amãgesc cu gândul cã anu-mite lucruri, pentru a fi înþelese, nu trebuiescnumaidecât spuse...

De la Bucureºti, de unde am revenit dedouã zile, am adus cu mine un exemplar alpiesei. Þi-l voi trimite cu prima ocazie. Mãtem însã cã vei încerca o dezamãgire – poatete aºtepþi acum, dupã tapajul1 pe care l-amfãcut, la cine ºtie ce. Nu e mai mult decâtîncercarea neizbutitã de a-mi traduce în scris

frãmântãrile care mã viziteazã în claustra-rea mea sibianã. De a-mi gãsi o supapã princare sã-mi canalizez toate loviturile pe care,în ultimul timp, le-am primit. Gândul cã eposibilã o Dona Juana, un liman al rãtãciriineostoite, m-a înviorat. ªi deºi eroului meu,lui Don Juan, i-am pregãtit un sfârºit tragic,ca ºi eroinei de altfel, cred cã am fãcut-o ºidin nevoia pe care o simþeam de a mã destãi-nui complect, ºi din credinþa cã bucuria dea o gãsi pe Dona Juana, respectiv pe DonJuan, trebuie plãtitã cu un preþ mare.

Aº fi vrut sã vin la Cluj pentru câtevazile. Bucureºtiul m-a enervat, pentru cã nuam mai gãsit acel farmec deosebit ce-l aveaînainte pentru mine. Exilul meu sibian nus-a sfârºit, pesemne, încã. ªi ciudat, nu mãmai ispiteºte capitala, ci doresc sã revin laCluj. Am acolo prieteni nepreþuiþi, cu caresunt în acord literar ºi spiritual deplin. ªi,mai ales, eºti acolo tu, cu frumuseþea ta,arzãtor de limpede, ºi cu bunãvoinþa ta,plinã de rãbdare faþã de mine.

D O S A R

Epistolar

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 15

�

Prefaþãm comemorarea, în decembrie 2012, a celor 50 de ani de la moartea lui Radu Stanca prin publicarea a douã scrisoriale sale cãtre soþia lui, actriþa Doty Stanca, ºi a douã scrisori trimise poetului ºi dramaturgului de cãtre prietenul sãu

I. Negoiþescu. Scrisoarea criticului literar din 3 august 1946 ne face sã înþelegem mai bine momentul dramatic prin care vatrece Cercul Literar spre sfîrºitul aceluiaºi an, cînd numai autoritatea categoricã de lider a lui Radu Stanca a salvat grupul

cerchist dintr-o situaþie compromiþãtoare. Dar detalii despre aceastã poveste cu o altã ocazie. Îi mulþumim doamnei Doty Stanca pentru scrisorile pe care ni le-a pus la dispoziþie. (ION VARTIC)

• Doty Stanca

16 • APOSTROF D O S A R

Radu StancaSibiu, 7 Iulie 1948

P.S. Am vãzut un „Program“ de la producþie.Iar în „program“ o fotografie de a ta. Ceeace înseamnã cã ai mai multe. Oare dacã terog sã-mi trimiþi una, îþi cer un lucru chiaratât de cu neputinþã?

Ce faci la varã?R. S.

Notã1. Aluzie la reacþia de revoltã a lui Radu Stanca

în momentul cînd a aflat cã piesa Dona Juanaa fost scoasã din proiectul repertorial al Tea-trului Naþional din Cluj de cãtre cenzura as-cunsã înãuntrul Ministerului Artelor ºi Infor-maþiilor. Din întîmplare, am vãzut la ArhiveleNaþionale dactilograma piesei care, pe co-pertã, purta verdictul „8.1.1948. Respinsã“ ºi,dedesubt, obraznica semnãturã „a. baranga“.Vezi ºi facsimilul în Liviu Maliþa (editor),Cenzura în teatru. Documente. 1948-1989,Cluj: Editura EFES, 2006, p. 27. (Nota ed.)

[II]

Draga mea scumpã,De douã zile ºi douã nopþi ninge întru-

na, fãrã încetare. Suntem îngropaþi într-ozãpadã deasã ºi, fãrã sã fie frig, e o atmo-sferã destul de morocãnoasã. Eu stau învârful patului ºi schiþez tot felul de proiec-te. Pentru asta e timp berechet aici. Astfelam început sã lucrez piesa despre care þi-am mai vorbit: „Povestea dulgherului ºia prea frumoasei sale soþii“. Va fi, într-unfel, povestea dragostei noastre ºi, mai ales,

povestea ta. Soþia aceasta care-ºi dãruieºtetotul, pânã ºi frumuseþea ei neasemuitã dedragul soþului ei, eºti tu. Vreau sã scriuaceastã piesã pentru Barbu, sã-i rãmâie, cao amintire, a iubirii dintre cei doi pãrinþi ailui. Dacã nu va vedea niciodatã lumina sce-nei, sã-i fie totuºi lui, un document caresã vorbeascã despre cea mai devotatã, ceamai frumoasã, cea mai desãvârºitã dintresoþii; soþia tatãlui sãu. Lucrul a începutbine ºi cu spor. Scriind, te am mereu înain-tea ochilor. Îþi revãd fiecare trãsãturã; ochiitãi triºti ºi blânzi, braþele tale ca niºte aripiprotectoare, paºii tãi plini de nobleþe...; îmieºti nespus de aproape ºi încã o datã, deaici, de lângã culmile cele mai înalte, simtcã nu e nimic mai înãlþãtor ca dragosteanoastrã.

Totodatã am schiþat proiectul acelei pie-se þãrãneºti, la care ne-am chinuit împreunãsã-i gãsim o deslegare. Dacã mã apuc de ea,în douã-trei sãptãmâni o termin; sã vedemdacã nu vom putea cu ea sã ne deschidemanumite porþi!

Ce merge mai greu, e articolul pentrurevista1 lui Deleanu. Am neapãratã nevoiede material documentar, pe care nu-l potgãsi decât la Sibiu. Totuºi m-am apucat ºide el ºi sper cã, revista întârziind, sã-l ter-min pentru anul doi. În orice caz, îi voiarãta lui Deleanu la Buc[ureºti] ce am fãcutpânã acum, rugându-l sã-mi pãstreze locul.

Eu plec Miercuri sau Joi la Ploieºti. Plecdimineaþa ºi mã reîntorc seara cu o cursãlocalã. Am sã încerc tot ce e cu putinþã. Da-cã cumva, cine ºtie, nu voi izbuti cu Caragiu,mã reped de la Buc[ureºti] la Piteºti la Leahu.În orice caz la Buc[ureºti] voi afla ce ar maifi liber, pentru cã nici nu vreau sã mã gân-desc ca toamna aceasta sã ne gãseascã la Sibiu.

Aici, între timp, s-au schimbat seriile.Unii au plecat ºi au venit alþii. [...] Plicti-sealã avem cu caru, mai ales zilele acesteacât n-am putut ieºi. Mai joc rummi cu niºtecetãþeni. Apoi, bineînþeles, dorm foartemult ºi bine. Insomniile mi-au dispãrut, sevede, odatã cu schimbarea atmosferei. Deasemeni, mi-a crescut ºi pofta de mânca-re. Aceasta, din pãcate, deºi destul de gus-toasã, nu e îndestulãtoare, iar de complec-tat e foarte greu, cãci pânã la restaurantuldin staþiune e un drum destul de lung, în-cât adeseori renunþ.

Cu Tavi am vorbit o datã la telefon. Nuera hotãrât când sã vie la Sibiu: acum sauîn Mai, când sã o ducã pe mama la Buc[u-reºti]. Urma sã-mi telefoneze ce face, darpânã acum nu mi-a dat nici un semn. Deasemeni, zicea cã vine, într-o Duminicãpânã la Predeal, deºi cred cã nu prea arerost, din moment ce eu mã voi duce lasfârºitul lunii la Buc[ureºti]. Cred cã voipleca de aici prin 27-28, ca sã stau pânãîn 3 Mai, deci o sãptãmânã întreagã. Pânãatunci, cu excepþia escapadei de la Ploieºti,voi sta cuminte ca pânã acum la Predeal, ºi,cu gândul mereu, mereu la tine ºi la scum-pul meu flãcãu, voi depãna firul poveºtiinoastre de iubire.

Al tãuRadu

Predeal, 7 Aprilie 1956

Notã1. Revista Teatrul, înfiinþatã în primãvara lui

1956, unde, bineînþeles!, gãunosul HoriaDeleanu era redactor-ºef. (Nota ed.)

�

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 17D O S A R

I. NEGOIÞESCU: scrisori cãtreRADU STANCA

[I]

Dragã Radule,Cluj, 3 August 1946

Am aºteptat mereu rãspunsul tãu la ulti-mul meu mesagiu, dar vãzând cã nu maivine (nu te-ai coborât oare încã din munþi?)anexez eu aceste rânduri la scrisoarea luiDeliu1. Amicul nostru comun a plecat ieripe neaºteptate la Arad ºi mi-a lãsat mie îngrijã sã-i pun rãvaºul la cutia poºtalã.

Dupã cum poþi citi ºi în scrisoarea De-liului, „tratativele“ au început ºi ele au uncaracter foarte serios, din moment ce par-tea cealaltã a convocat pentru noi, alaltãierid. a., o ºedinþã specialã. Rectorul2, cei doiDecani ºi Deliu cu mine. Nu ºtiu ce vorhotãrî pânã la urmã (acum ei sunt în dis-cuþii cu „partidul“3) dar ne-au primit foar-te favorabil ºi cu vãditã satisfacþie, spre deo-sebire de întrevederea ultimã (acum douãsãptãmâni) ce am avut-o cu Lapedatu4 –acest monstru pãºunist, care s-a purtat de-a dreptul jignitor. Monstrul – dupã cumþi-am comunicat, cred – pune în cumpãnãîntregul nostru Cerc cu acea insignifianþãpatentã, oarecarele Motogna5, cãrei insig-nifianþe îi acordã în fundul sufletului maimult credit ºi mai convinsã simpatie decâtnouã.

Eu cred cã e foarte bine cã acþionãmaºa, fiindcã pe lângã faptul cã în actualasituaþie e singura modalitate de a ne salvagrupul activ, pe de altã parte (ceea ce nuprezintã mai micã importanþã!) e ºi sin-gura modalitate de a ne ridica preþul însânul propriului nostru partid. Cãci, nean-gajându-ne politic propriu-zis în noua ori-entare (colaborarea noastrã va fi foarte pru-dentã), vom menþine legãtura esenþialã cuF.6, iar faþã de actuala conducere a partidu-lui, care ne jigneºte ºi ne desconsiderã, rã-mânem în „rãceala“ pe care noi aici amînceput a o practica de câteva luni, de cândam renunþat la orice activitate politicã mili-tantã. În protestul meu tacit, eu nici nu ammai participat la nicio ºedinþã în acestrãstimp, lipsã de altfel viu comentatã.

Se pare cã vom scoate, aºadar, un sãp-tãmânal literar-artistic-social, în care noi sãdeþinem conducerea propriu-zisã ºi partealiterar-artisticã. Eu am propus ca în con-ducere sã fie ºi un comunist (probabil Ioa-nichie7), fiindcã astfel legãtura cu ofi-cialitatea e mai sigurã ºi mai fecundã.Sãptãmânalul, care are obligaþia de a nuface opoziþie regimului ºi de a susþine ideiînaintate fãrã ºtampilã politicã ºi de partid(acestea din urmã privesc partea socialã, decare nu noi vom rãspunde – iar în ce pri-veºte literatura, preopinenþii noºtri sunt deacord cã noi, „lovinescieni“, ne aflãm pe opoziþie înaintatã).

La începutul sãptãmânii viitoare voiavea o nouã întrevedere cu factorii rãspun-zãtori ºi, dacã acordul se va perfecta, voipleca cu unul din decani sau chiar cu rec-torul la Bucureºti, spre a aranja condiþiilemateriale (în care se cuprind atât cele careprivesc salarizarea la hebdomadar cât ºi celeale Revistei Cercului), direct la MinisterulPropagandei.

Sãptãmânalul va fi o publicaþie a Ardea-lului, în care noi vom ºti sã adunãm toatecolaborãrile care ne intereseazã.

Într-unul din drumurile Bucureºtiului(probabil la cel de întoarcere), vreau sã mãopresc la Sibiu, la tine. Activitatea ar urmasã înceapã la 1 Septembrie ºi atunci va tre-bui sã te muþi ºi tu la Cluj – cãci fãrã tinenu-mi mai pot imagina noul sezon!

Scrie-mi grabnic! I. Negoiþescu

P.S. În „Tribuna Transilvaniei“ care apare laBuc[ureºti], un oarecare M. C. (pare inte-ligent) laudã mereu Cercul. Pânã acum amvãzut aceasta în trei numere diferite.

Note1. Cerchistul Deliu Petroiu. (Nota ed.)2. Emil Petrovici, rectorul Universitãþii clujene.

(Nota ed.)3. Adicã, cu comuniºtii. (Nota ed.)4. Alexandru Lapedatu (1876-1950), profesor

de istorie veche româneascã la Universitateadin Cluj. Academician. Fost senator ºi depu-tat liberal, fost ministru al Cultelor ºi Artelor.(Nota ed.)

5. Victor Motogna (1885-1948), istoric, publi-cist, conferenþiar la Universitatea din Cluj.Fost senator naþional-þãrãnist. (Nota ed.)

6. Probabil Mihail Fãrcãºanu, liderul tinerilorliberali, cu puþinã vreme înainte de specta-culoasa lui evadare din România. Prozator,sub pseudonimul Mihail Villara. (Nota ed.)

7. Cerchistul Ioanichie Olteanu. (Nota ed.)

[II]

Cluj, 3 Septembrie 1956

Dragã Radule,aºa cum te-am anunþat deja, îþi trimit„Misoginul“1 isprãvit. Cred cã a ieºit destulde bine. Dacã mai observi tu ceva de în-dreptat, eºti liber s-o faci. Actul 3 n-am maiavut timp sã-[l] retranscriu, dar sper cã n-osã fie bucluc cu caligrafia manuscrisului. Au

rãmas în trei locuri expresii pe care nu le-am putut traduce, urmînd sã consultCatedra de germanã, la Bucureºti (am lãsatacolo textul în forma originalã). Dacã ecineva în Sibiu care poate descurca mairepede, ar fi bine, ca sã se dactilografiezecît mai curînd. Te rog foarte mult sã-mi tri-miþi ºi mie trei exemplare (cred cã se vadactilografia pe seama teatrului!) Voi încer-ca sã dau ºi la Editura Tineretului ºi laRadio. Nu ºtiu dacã la teatrul vostru existãaceastã uzanþã, dar deoarece la Bucureºtida, îþi amintesc ºi þie cã aº fi nespus deîncîntat dacã Teatrul din Sibiu mi-ar acor-da un avans de 500 lei în contul reprezen-taþiilor viitoare. Nu-mi pun mari nãdejdi înasta, dar am þinut de datoria mea sã-þi facºi aceastã sugestie!

Eu plec astã-searã la Bucureºti (din cau-za procesului lui Nicu2): habar n-am undevoi sta ºi îþi închipui ce griji îmi dã pro-blema nerezolvatã a adãpostului. Contrarobiceiului, m-am simþit foarte bine la Cluj.L-am vizitat zilnic pe Cotruº3, care a fostoperat acum trei zile ºi merge spre bine.Bãiatul a fost foarte revoltat de alegaþiileneîntemeiate ale lui Iencica4 (nãscute din-tr-o ridicolã neînþelegere a tîrgoviºteanului)cu privire la întrevederea voastrã ratatã dinBucureºti.

Aici am citit extrem de instructiva „Is-torie contemporanã a României“ de Maio-rescu. Omul, mare, ca în toate actele sale!

Vã sãrutã cu drag,I. N.

Note1. Comedie a lui Lessing (1748). (Nota ed.)2. I. Negoiþescu a fost constrîns de autoritãþile

comuniste sã comparã ca martor în procesulpolitic intentat lui Nicolae Balotã. (Nota ed.)

3. Cerchistul Ovidiu Cotruº. (Nota ed.)4. Doctorul Radu Iencica, apropiat al cerchiº-

tilor. (Nota ed.)

18 • APOSTROF D O S A R

• De la stînga la dreapta, în picioare: I. Negoiþescu, Al. Cucu, Radu Stanca. Jos: Eugen Todoran.

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 19

Î NTR-UN NUMÃR recent al revistei Tribuna, am publicat un textinedit aparþinând lui Tudor Vianu, obþinut graþie amabilitãþii ºi

generozitaþii Domnului Nestor Ignat. Aºa cum se ºtie, domnul Nestor Ignat a fost, între 1945 ºi

1962, redactor ºi redactor-ºef adjunct la Scânteia, calitate în carea þinut legãtura cu o parte dintre scriitorii importanþi ai momen-tului, care colaborau, mai rar sau mai des, la Scânteia. Unii îitrimiteau ºi scrisori, pentru a negocia anumite cuvinte sau pasajedin articole (G. Cãlinescu, de pildã), alþii ca sã-i mulþumeascã pen-tru drepturile de autor primite (Demostene Botez îi mulþumeºtepentru banii primiþi în urma publicãrii poeziei Tito, cãlãul popoa-relor!).

Spuneam, în scurta prezentare a textului inedit aparþinândlui Tudor Vianu, cã, de regulã, colaborarea la organul de presãal partidului se fãcea fie din iniþiativa scriitorilor respectivi, fie lasolicitarea redacþiei, care trimitea un curier acasã la scriitori sauprimea articolele prin poºta. Manuscrisele ajunse la redacþie eraudactilografiate în regim de urgenþã, dupã care începeau negocie-rile cu autorii: ce sã taie, ce sã adauge!

De multe ori, cenzorii interveneau în manuscrise brutal, fãrãsã-i mai consulte pe autori.

Am avut curiozitatea sã compar variantele unor texte publica-te în Scânteia cu manuscrisele originale.

Unii scriitori acceptau orice fel de compromis. ProfesorulDumitru Micu, ºi Domnia Sa fost angajat al Scânteii, mi-a spusîntr-un interviu: „În articolele lui Cezar Petrescu se operau ampu-tãri ºi adãugiri fãrã a i se cere încuviinþarea. Unora li se scriau arti-colele în redacþii; ei doar le semnau sau acceptau sã fie semnaþi.Personal, am scris ºi publicat sub semnãtura lui Ralea ºi a luiAthanasie Joja“.

Domnul Nestor Ignat mi-a spus cã Ion Popescu-Puþuri dãdeatelefon ºi întreba la redacþie când mai... apare cu vreun articol ºi

ruga ca redactorul, care era repartizat sã îi scrie articolul, sã îirespecte... stilul (care stil, bãtrânul ilegalist nu preciza!).

Cum spuneam, unii autori erau nepãsãtori, alþii negociau lasânge orice cuvânt sau expresie, câþiva nu admiteau nicio schim-bare. Dan Deºliu, de pildã, în mod surprinzãtor pentru cine îicunoaºte servilismul iniþial ºi opera pusã în slujba propagandeicomuniste, cerea sã nu i se modifice nici mãcar o virgulã, ame-ninþând cu retragerea articolului!

Prezentãm, în cele ce urmeazã, cazul unui articol publicat deArghezi, în Scânteia.

Textul lui Arghezi este scris cu peniþa cu cernealã, unele cuvin-te fiind scrise mai pronunþat, altele mai ºters, pe douã hârtii A5,care par rupte dintr-o agendã. Pe prima filã este scris titlul Tanka,în partea dreaptã cineva scriind cu creionul: „Julieta/ F.F. urgent“,Julieta fiind, desigur, o secretarã din redacþie. Paginile par a fi împã-turite în patru, probabil au fost puse într-un plic, care nu se pãstrea-za. Pagina a II-a este semnatã „T. Arghezi“. Textul nu are nicio ºter-sãturã, ci doar douã completãri de cuvinte (ºi, respectiv e).

În mod surprinzãtor, manuscrisul conþine mici erori de punc-tuaþie (virgulã între subiect ºi predicat, între predicat ºi comple-mentul direct), acorduri specific argheziene („dupã numele cãþeleiînchisã“, în loc de închise), folosirea greºitã a pluralului substan-tivului kilometrii (în context, cuvântul trebuie scris cu un singur i).

Am actualizat unele cuvinte (dela, vre-o au devenit de la, vreo),dar am pãstrat forma întâiaº.

Textul publicat în Scânteia are titlul 7 Noiembrie.�

ILIE RAD

cenzurat

Tanka

Pe când eram copii ºi noi, prin secolul trecut, suflam pe þeava depai, baloane de sãpun din fereastrã. Înghiþind, bine înþeles, ºi câteo picãturã de materie primã...

Curcubeul rotund licãrea câteva secunde în aer, cu irizãri desidef ºi spre dezolarea colegilor de joacã (60, 70, 80, 90 cm lun-gime) plesnea subit, mâhniþi cã dintr-un glob de opal ºi o iluziecãdea un scuipat...

În secolul cestãlalt, pe la vreo 903, 904, Bondy, lângã Paris,o echipã de studenþi – ingineri ruºi, se munceau sã realizeze unaerostat interplanetar. Nu-i aºa de mult de atunci.

Azi trece pe deasupra noastrã printre stele, peste zodiac ºi pla-neta verde a omenirii al doilea corp ceresc omenesc...

Nu ºtii ce nume ar trebui sã poarte cel dintâi în astronomie.Pe cel de-al doilea greu de o jumãtate de tonã, l-am putea bote-za Tanka, dupã numele cãþelei închisã în carapacea lui, în calitatede martor de viaþã.

Al doilea satelit consterneazã ºi mai tare decât fratele-i mai mic,de deunãzi, ºi dã emoþii, de la extraordinar ºi cumplit pânã la...milã. Cãþelul pãmântului e trimis sã ne aducã ºtiri din cele ºapteceruri ºi vãmi ale vãzduhului apocaliptic, din tãrie. Putem însã fiasiguraþi. Câinelui i s-a pregãtit tot confortul de respiraþie, deodihnã ºi hranã, cu care strãbate universul.

Surioara lui Ursei ºi Grivei ºi prietena credincioasã a pãmân-teanului e în viaþã, deasupra noastrã ºi în perfectã sãnãtate. Dela o mie de kilometri ºi mai departe, vorbeºte de când s-a rotitîn spaþii cu posturile de radio, pe unda convenitã, în limba ei.Tanka latrã, trãieºte!

De la Prometeu, întâiaº datã omul se duce sã zguduie zãvoa-rele uºilor de sus ale temniþei lui.

T. Arghezi

7 NoiembriePe când eram copii ºi noi, prin secolul trecut, suflam pe þeava depai baloane de sãpun, din fereastrã. Înghiþind, bine înþeles, ºi câteo picãturã de materie primã...

Curcubeul rotund licãrea câteva secunde în aer, cu irizãri desidef ºi plesnea subit spre dezolarea colegilor de joacã (60, 70, 80,90 cm lungime), mâhniþi cã dintr-un glob de opal ºi o iluzie cãdeaun scuipat...

În secolul cestãlalt, pe la vreo 903, 904 – nu-i prea mult deatunci – la Bondy, lângã Paris o echipã de studenþi – ingineri ruºi,se munceau sã realizeze un aerostat interplanetar, fãrã sã izbu-teascã.

Azi trec pe deasupra noastrã, printre stele, peste zodiac ºi pla-neta verde a omenirii douã corpuri cereºti omeneºti, de data aceas-ta realizate din plin, nu la Bondy, ci la Moscova.

Nu ºtii ce nume ar trebui sã poarte cel dintâi în astronomie.Cel de-al doilea, greu de o jumãtate de tonã, ar putea fi bote-

zat „7 Noiembrie“, lansat întru cinstirea Marei Revoluþii ºi trimisîn eter ca un martor de viaþã închis în carapacea lui.

Cãþelul pãmântului e trimis sã ne aducã ºtiri din cele ºapteceruri ºi vãmi ale vãzduhului apocaliptic, din tãrie. Putem fi însãasiguraþi. Câinelui i s-a pregãtit tot confortul de respiraþie, deodihnã ºi hranã cu care strãbate universul.

Surioara lui Ursei ºi Grivei ºi prietena credincioasã a pãmân-teanului e în viaþã, deasupra noastrã, ºi în perfectã sãnãtate, la1500 de kilometri ºi mai departe, vorbeºte rotindu-se în spaþii cuposturile de radio, pe unda convenitã, în limba ei. Laika latrã,trãieºte!

De la Prometeu, întâiaº datã omul zguduie ºi sfãrâmã zãvoa-rele uºilor de sus ale temniþei lui.

20 • APOSTROF

IDEEA DE a rememora ºi, implicit, de afixa într-o bibliografie sectorialã ºi anali-

ticã receptarea româneascã a culturilor sud-estice începând cu a doua jumãtate a se-colului al XIX-lea pânã în prezent îºi are„preistoria“ sa în câteva contribuþii biblio-grafice însumând cam douã sute de titluri– volume ºi studii în periodice – imprima-te în Cahiers roumains d’études littéraires(din 1982, nr. 3), sub titlul Littérature rou-maine – Littératures sud-est européennes.Cercetãrile noastre de balcanologie au faci-litat ulterior acumularea au fur et à mesurede alte titluri ce, ordonate pe capitole, sec-þiuni ºi subsecþiuni, reflectã, direct sau indi-rect, contextul geoistoric, lingvistic ºi chiarmentalitar al propriei noastre culturi, cudistribuþia prioritarã a accentelor pe imagi-narul literar în prima parte. O atare încer-care restitutivã este, fãrã-ndoialã, incom-pletã, din varii motive (travaliu individual,colecþii incomplete de periodice, ediþii aproape intruvabile etc.); ea circumscrietotuºi interesul nostru constant pentru arii-le învecinate de „comune amintiri istorice“(Nicolae Iorga), ºi asta în paralel oarecumcu atracþia exercitatã de modelele, mai multsau mai puþin catalitice, ale centrelor de pu-tere din Vestul european. Orientarea Ro-mâniei spre Europa luminilor n-a pututºterge, cel mult obtura, ataºamente tradi-þionale, astfel cã traducerile ºi comentariile(de la recenzii la exegeze) certificã specifi-cul în bunã mãsurã interstiþial al culturii,nu numai literare, în gramaticã româneas-cã. Consultarea poziþiilor ordonate pe do-menii (literaturã, istorie, etnologie, drept,teologie º.a.) ºi la modul alfabetic suge-reazã mai multe p e r s p e c t i v e – din-tre care am ales doar câteva – pentru celinteresat de acest areal fascinant prin diver-sitatea tematicã, atitudinalã ºi stilisticã lanivelul etniilor ce au cunoscut, în siajulemergenþei romantice, procesul cristalizã-rilor naþionale.

A. Mai întâi, bibliografia oferã date ºiinformaþii utile pentru un posibil ºi necesarexamen de s o c i o l o g i e a receptãriiromâneºti, indiferent cã e vorba de ficþiu-nea literarã, în prima parte, sau de istorie ºimentalitãþi, în partea secundã. Or, în aceas-tã ordine, câteva observaþii extrase dupã o lecturã tabularã sui-generis legitimeazãenunþul de mai sus, deocamdatã asertoric.Astfel, pânã la 1918 periodicele noastre,multe dintre ele efemere, consemneazã pro-dusul folcloric, dar ºi, fragmentar, literaturãmodernã, semnatã câteodatã de nume cla-sicizate, ca în cazul bulgarului Aleko Kon-stantinov, cu romanul Bai Ganiu, tradus

la început în foileton. Dar multe transli-terãri se fac aleatoriu, unele „din limba es-peranto“, altele prin intermediar german,italian sau rus; de asemenea, numeroasetraduceri în limba românã sunt nesemnate,iar majoritatea traducãtorilor au alunecat înuitare, e adevãrat, cu unele excepþii ce tre-buie consemnate: G. Murnu (neogreacã),Dionisie Miron, G. Bogdan-Duicã, Al. Ma-cedonski („serbo-croatã“), I. Bãrbulescu,Horia Petra-Petrescu (bulgarã), Hasdeu,Iorga, Coºbuc (albanezã). Unele revistecultivã în mod constant valorile literare sud-estice ºi sunt de amintit aici Gazeta de Tran-silvania, Noua Revistã Românã, Convorbiriliterare sau Universul literar.

Cantitativ vorbind, A l b a n i a e maipuþin prezentã, comparativ cu Bulgaria saucu literaturile iugoslave, dupã cum aproa-pe inexistente sunt volumele traduse, dar ºicomentariile, reduse adesea la simple pre-zentãri de familiarizare. E o situaþie întru-câtva paradoxalã: în atmosfera romanticã,Sud-Estul a descoperit cu entuziasm creaþiafolcloricã ºi a trãit procesul de ecloziune astatelor naþionale, acompaniat de câºtiga-rea autocefaliilor în cadrul Bisericii Orto-doxe, ce au indus, la nordul Dunãrii, sen-timentul redescoperirii unui spaþiu familiarprin aspiraþii ºi în care valorile moderneerau, ca ºi la noi, în curs de cristalizare. Deaceea, o prezenþã substanþialã vor avea, îngeneral, literaturile sud-est-europene dupã1918 ºi – e locul s-o subliniem – în pofidatensiunilor interbalcanice (conflictul româ-no-bulgar, alungarea aromânilor din Greciacontinentalã, problema Macedoniei etc.).Subzistã din perioada anterioarã lui 1918câteva decalaje: astfel, Albania ocupã, încontinuare, un loc mai modest în recepta-rea româneascã, chiar dacã a existat o ma-sivã emigraþie intelectualã albanezã, care apregãtit, cum se ºtie, Renaºterea ºi apoi in-dependenþa þãrii, tardivã totuºi faþã de cele-lalte state balcanice. Mai mult, deceniilecare au urmat celei de-a doua conflagraþiimondiale au fost grevate de un regim tota-litar, ceea ce explicã prezenþa – în poezie,de pildã (ca în antologia tradusã de TomaGeorge Maiorescu în 1959), dar ºi în prozascurtã – a creaþiilor proletcultiste, afine, defapt, cu ceea ce se scria ºi în România ani-lor ’50. Absenteazã, în schimb, marii cla-sici (arbãraºul Jeronim De Rada fiind totuºiantologat), pe alþii – Asdreni, Poradeci sauKuteli – îi cunoaºtem mai mult indirect,prin intermediul literaturii exegetice, undeîntâlnim ºi câteva studii comparative nota-bile, consacrate influenþei exercitate deEminescu asupra creaþiei lui Asdreni (LuciaDjamo-Diaconiþã) sau apropierii dintre ro-mânescul dor ºi albanezul mall (Luan Top-ciu). O noutate reiteratã ºi în alte spaþii cul-turale – în lirica bulgarã, sârbeascã saumacedoneanã – este apariþia, în ultimii ani,a ediþiilor bilingve, citabilã fiind antologia

poeþilor români ºi albanezi (din Kosovo).Mai generoasã este reprezentarea prozei, îngeneral istorice, având în centru figuri em-blematice – ca în romanul Skanderbeg al luiSabri Godo – sau evocând obiceiul sânge-ros al vendetei albaneze (stipulat de kanun)în meditaþia pliatã pe structura parabolei.Ismail Kadare deþine excelenþa în orizontulnarativei albaneze din ultimele decenii ºi cuºansa, în România, a unui traducãtor devo-tat acestei opere – Marius Dobrescu. Altetranspuneri aparþin lui Mihail Magiari, carea semnat versiuni româneºti ºi din literatu-ra bulgarã, Baki Ymeri, Luan Topciu sauLucia Djamo-Diaconiþã – distinsã inter-pretã a literaturii clasice ºi moderne al-baneze.

B u l g a r i a, în schimb, a cunoscutpractic marile curente europene ºi – speci-fic pentru þãrile balcanice – cu o întâzieregeneralã faþã de Vestul european, dar ºi cuo interesantã coabitare, compensativã întru-câtva, a orientãrilor, precum romantismulcu simbolismul, receptat ºi în siajul rusuluiBlok etc. În plus, unele miºcãri ideologiceînrudite – de exemplu, poporanismul în Ro-mânia ºi narodcestvo în Bulgaria, redevabi-le narodnicismului rusesc –, de asemenea,emigraþia intelectualã bulgarã care, la Brã-ila, a pus bazele Academiei de ªtiinþe dinBulgaria de astãzi, activitatea SocietãþiiRomâno-Bulgare, susþinutã cu fervoare deEmanoil Bucuþa, apariþia primului ziar bul-garo-român (Budušnost – Viitorul), dar ºi,pe de altã parte, disputele istoricilor în legã-turã cu aportul românesc la cel de-al doileaÞarat Bulgar sau conflictul armat dintre ce-le douã þãri au menþinut ºi impulsionat înaceeaºi mãsurã interesul cititorului românfaþã de curentele ideologice ºi culturale dinþara vecinã. Astfel, Bulgaria are o prezenþãconstantã ºi consistentã, începând deja cuAbecedarul peºtilor al lui Petãr Beron, tipã-rit la Braºov în 1824 (neinclus în indicelede faþã) ºi continuând cu numeroase tra-duceri în periodice. Dupã 1918, numãrulacestora se amplificã, apariþiile editoria-le ajung sã depãºeascã, în unele perioade,tãlmãcirile din reviste. Romanul lui IvanVazov, Sub jug, a fost publicat într-o ver-siune parþialã în 1921 (neintrodusã, dinacest motiv, în indice), plasabil – cronolo-gic vorbind – între 1918, când apare tra-ducerea primului roman sârbesc (Dragostede haiduc, de Sava Bosulka), ºi 1933, anulprimei versiuni româneºti din proza neo-greacã – Stânca roºie a lui Grigorios Xe-nopoulos. Din numãrul impresionant alvolumelor de prozã – sunt inventariateaproximativ 130 –, al culegerilor de ver-suri, dar ºi al antologiilor epice ºi lirice, sedetaºeazã valori clasicizate, de la amintitulAleko Konstantinov ºi Ivan Vazov la Ior-dan Iovkov, Liuben Karavelov (unii au cre-at în România) ºi pânã la modernii EmilianStanev, Vera Mutafčeva sau Elisaveta Ba-

Memorie ºi proiect

Mircea Muthu

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 21

greana. Proza depãºeºte, cantitativ vorbind,poezia. Dupã a doua conflagraþie mondialãau apãrut accentele tributare realismuluisocialist, cu viziunea sa maniheicã, dar ºiinteresante articole ºi studii redevabile com-paratismului tematic: Ion Creangã – AlekoKonstantinov, Anton Pann – Petko Slavei-kov, Ivan Vazov – Vasile Alecsandri, poeþiiVãcãreºti – G. Peºakov sau Iordan Iovkov(cu Nopþile în hanul de la Antimovo) – Mi-hail Sadoveanu (cu Hanu Ancuþei). Fireas-cã a fost, în acest context, apariþia unor stu-dii masive, fie în traducere – ºi e cazullucrãrii lui Veselin Traikov despre curente-le ideologice din Balcani pânã la 1878 –,fie autohtone, semnate de Emil Turdeanu,Constantin Velichi, Elena Siupiur sau Lau-ra Baz-Fotiade. Cunoaºterea culturii bul-gare o datorãm unei pleiade de traducãtoriprecum Constantin Velichi, Mihail Magiari,Valentin Deºliu, Haralambie Grãmescu,Tiberiu Iovan, Victor Tulbure º.a., imagi-nabili într-un veritabil conclav mãrturisind,în epoci diferite, despre specificul imagi-narului (nu numai literar) al Bulgariei deieri ºi de astãzi.

Ponderea G r e c i e i este explicabilã, înprimul rând, prin universalitatea ºi presti-giul culturii elene în general; în al doilearând, prin activitatea creatoare a numero-ºilor exilaþi în urma tulburãrilor politice dinGrecia de la jumãtatea veacului trecut; însfârºit, prin forþa iradiantã a marilor pro-zatori ºi poeþi neogreci, unii dintre ei dis-tinºi cu Premiul Nobel. Bibliografiile par-þiale alcãtuite de Andreas Rados ºi LiviuMoscovici ºi, ulterior, Panoramele semna-te de Elena Lazãr (indicate la Surse) oferão imagine concludentã despre prezenþa ma-sivã a literaturii neoelene în România. Mã-sura, calitativ vorbind, o dau antologiilelirice – au fost consemnate zece asemeneaflorilegii, integrale sau parþiale –, dar ºi tra-ducerile numeroase, în peridice ºi volume,din Odysseas Elytis, Konstantin Kavafis,Ghiorghios Seferis, Ioannis M. Panayoto-poulos, Kostis Palamas, Iannis Ritsos. Exis-tã, pe de altã parte, ºi o poezie cu un pro-nunþat caracter declarativ, publicatã adeseasimultan în periodice diferite. Elogiereamuncitorului, a constructorului de hidro-centrale, a Bucureºtiului sau a litoraluluiromânesc este, fãrã-ndoialã, tributarã mo-mentului istoric. Autori rãmaºi în paginilerevistelor sau alþii mai cunoscuþi (RitaBoumi-Papa, Menelaos Loudemis, DimosRendis º.a.) au fost traduºi de autori reþi-nuþi, altfel, de istoria noastrã literarã (Teo-har Mihadaº, Ion Brad, Ioanid Romanescuº.a.). Dacã proza n-a cunoscut multe anto-logãri – doar douã culegeri de povestiri ºinuvele, dar cu prezenþa, de pildã, a lui Kos-tis Palamas (cu „Moartea palicarului“) –,cele aproape o sutã de titluri imprimate începând, cum specificam, cu anul 1933restituie o galerie ilustrã, din care nu lip-sesc Stratis Myrivillis, Pandelis Prevelakis,Evanghelos Averof-Tositsa, Kostas Asima-kopoulos ºi, mai ales, Nikos Kazantzakis,care polarizeazã receptarea româneascã.Sunt de adãugat aici ºi prolificii MenelaosLoudemis ºi Dimos Rendis. Genul drama-tic, reprezentat de Evanghelos Averof-Tositsa, Kazantzakis ori Ghiorghios Teoto-kas (cu Podul din Arta, fructificând mituldespre Meºterul Manole) e segmentul celmai redus, ºi totuºi ilustrativ, în comparaþiecu reflectarea, aproape inexistentã la noi(dar cu excepþia totuºi a Bulgariei), a tea-trului din celelalte þãri balcanice. Desigur,

schiþata noastrã privire sumativã nu poateface abstracþie de comentariul critic dens,pertinent, cu abordãri de istorie culturalã(Nestor Camariano, Ariadna Camariano-Cioran, Cornelia Papacostea-Danielopolu,Olga Cicanci etc.), din unghi analitic ºicomparativ (Victor Ivanovici), cu realecontribuþii biografice (Pericle Martinescu)sau de istorie literarã contemporanã (An-dreas Rados). De amintit faptul cã Istorialiteraturii neogreceºti a lui Dimaras, publi-catã în 1968, a oferit cititorului mai multsau mai puþin specializat o imagine globalãºi sinteticã, de care au beneficiat în egalãmãsurã exegeþi ºi traducãtori. Interbeli-cului ªtefan Bezdechi îi adãugãm pe MariaMarinescu-Himu,Victor Ivanovici, ElenaLazãr, Polixenia Karambi, Antiþa Augusto-poulos-Jucan, Aurel Rãu, AlexandraMedrea (care îi consacrã o carte lui Kazan-tzakis) ºi mulþi alþii, fãrã de care familiari-zarea cititorului român cu spiritul neogrecar fi fost deficitarã.

În comparaþie cu traducerile din alba-nezã, bulgarã ºi greacã, selecþia ºi echilibrulvalorilor caracterizeazã versiunile româneºtidin literaturile e x - i u g o s l a v e.

Vocaþia pentru epic a sud-dunãreanului(lizibilã ºi la albanezi sau bulgari), apleca-rea spre liricul strãbãtut de frisonul drama-tic ºi nu de puþine ori tragic, în sfârºit, su-flul epopeic leagã produsul folcloric decreaþia literarã modernã. Cele aproximativo sutã de volume de prozã imprimate dupã1918, anul primului roman balcanic tradusîn România, ne familiarizeazã cu scriitoriimportanþi (Ivo Andrić, Meša Selimović,Danilo Kiš, Miloš Crnjanski, MiroslavKrleža, Milorad Pavić º.a.), dupã cumaproape exhaustivele antologii lirice alcã-tuite de Ioan Flora, Ilija Lakusić sau DušanPetrovici se alãturã selecþiilor individualedin poeþii sârbi (Vasko Popa, M. Vukadi-nović, Adam Puslojić º.a.), macedoneni(Vesna Acevska º.a.) ori sloveni (CedomirMilenovici), pentru a da numai câtevaexemple. Epopeea muntenegreanã Cununamunþilor a romanticului Njegoš trebuieamintitã aici, ca ºi Cântecele populare sârbeºticulese de Vuk Štefanović Karadzić, tradu-se de Gh. Cardaº ºi publicate în 1977, de-vansând cu un deceniu monografia pe care

�

22 • APOSTROF

Voislava Stoianovici o consacrã celebruluifolclorist. Comentariile, exegezele sunt pemãsurã, fie cã au ca obiect cãrþile popu-lare româneºti pe filiera slavilor de sud(Nicolae Cartojan, Dan Horia Mazilu),analogiile dintre eposul românesc ºi celsârbo-croat (Hasdeu, Al. Iordan), elemen-tele comune din epica lui Mihail Sadovea-nu ºi Ivo Andrić (Voislava Stoianovici) oricontextualizarea europeanã a scriitorilor ex-iugoslavi (Ovidiu Cotruº, Cornel Ungurea-nu). Un loc aparte îl ocupã Analele ºi Actelesimpozioanelor consacrate relaþiilor româ-no-iugoslave (Bucureºti) ºi iugoslavo-ro-mâne (Zrenjanin, Pančevo), introduse larubrica Miscellanea, ºi care însumeazã co-municãri ºi studii pe probleme de istorie,etnologie, literaturã sau lingvisticã. Acestspaþiu cultural ne este cunoscut prin inter-mediul unor cercetãtori ºi traducãtori dedi-caþi, ca Voislava Stoianovici, Mariana ªte-fãnescu, Dumitru M. Ion, Ioan RadinPeianov, ºi enumerarea ar putea continua.Dupã anii ’60, periodicele noastre cultu-rale au publicat texte literare, interviuri ºicomentarii (Secolul 20 de pildã), dar, ca ºiîn cazul literaturii bulgare, asistãm la unavans dat, cantitativ, dar ºi calitativ, de apa-riþiile editoriale. Dupã 1990, traducerile audevenit mai frecvente în revistele noastreculturale, ca Poesis, Adevãrul literar ºi artis-tic sau Convorbiri literare, iar o inventarie-re completã a acestora ar fi bine-venitã pen-tru augmentarea ºi, implicit, completarearepertoriului bibliografic.

Elemente mai numeroase ºi mai diver-sificate pentru un studiu sociologic se gã-sesc în partea a doua, caracterizatã prinmulti ºi interdisciplinaritate, ceea ce deter-minã, pe de o parte, prezenþa doar pasagerãa imaginarului literar ºi importanþa acor-datã, pe de altã parte, studiilor de istorie,exegezelor comparative de etnologie ºi fol-clor, precum ºi domeniului mai larg al arte-lor – toate înscriindu-se în paradigma stu-diilor balcanologice româneºti, fixatã deVictor Papacostea încã în 1936, în revistaLibertatea, ºi reluatã, sub formã amplificatã,în volumul din 1943 al revistei de speciali-tate Balcania. Numeroase titluri din aces-te secþiuni invitã la rememorarea unor stu-dii sau creaþii ficþionale din partea întâi ºi,în acelaºi timp, la materiale consemnate ladiferitele domenii din aceeaºi parte secun-dã. Balcanologia deschide, aºadar, acest ca-pitol ºi, datoritã interdisciplinaritãþii dome-niului, au existat nu puþine ezitãri ºi, pânãla urmã, opþiuni în structurarea subsecþiu-nilor. Astfel, pentru a exmplifica, Tache Pa-pahagi, cu Paralele folclorice, a fost introdusla Grecia, deoarece referinþele savantului vi-zeazã cu precãdere versiunile greceºti ºi(a)româneºti. Adrian Fochi, în schimb, esteintegrat la Balcanologie, întrucât extraseleºi comentariile acoperã cvasitotalitatea bala-delor sud-estice. Dar balcanologia ca do-meniu îºi apropriazã în chip firesc studiulºi traducerile lui Tache Papahagi tocmaiprin intermediul unui cross-reading ºi, prinextrapolare, printr-o lecturã tabularã a între-gului corpus bibliografic. Un alt exemplude opþiune: când problemele teologice sunttratate din unghi istoric (precum lucrarealui Gh. Ciuhandu, Bogomilismul ºi româ-nii, sau Ajutoarele româneºti la mãnãstirilede la Sf. Munte Athos de Tr. Bodogae), aces-tea au fost inserate la subsecþiunea Istorie ºimentalitãþi, dar în legãturã subiacentã cu

titluri înregistrate la subsecþiunea Teologie,plasatã în cadrul Bizantinologiei, alãturi deArte ºi drept. Descoperitã mai întâi de filo-logi ºi consolidatã ca disciplinã de istorici,bizantinologia româneascã e cunoscutã princontribuþii remarcabile, de la Nicolae Iorgaºi Nicolae Bãnescu sau G. I. Brãtianu la Ni-colae ªerban-Tanaºoca ºi Andrei Pippidi,lucru confirmat, de altfel, de organizarea,la Bucureºti, a celor douã Congrese Inter-naþionale – de Studii Bizantine (1971) ºide Studii Sud-Est-Europene (1974). MihaiBerza, Alexandru Duþu sau Eugen Stãnes-cu constituie, alãturi de cei amintiþi ante-rior, repere importante pentru cercetãrileviitoare de sud-est-europenisticã, legate or-ganic ºi de lucrãrile inventariate în Lingvis-ticã balcanicã. Secþiunea cuprinde nu numaiaportul românesc în materie, dar ºi un con-sistent grupaj de studii – unele dintre aces-tea au fãcut epocã – semnate de lingviºtistrãini. Existã, la fel, un numãr de recenzii,ºtiut fiind faptul cã multe dintre ele, ur-mând principiului multum in parvo, au am-ploarea unor veritabile studii, pornind, fi-reºte, de la lucrãrile comentate. Întrucâtsecþiunea concentreazã cercetãri de lin-gvisticã cu tematicã albanezã, bulgarã, ne-ogreacã ºi sârbo-croatã (prin raportare directã sau indirectã la limba românã), con-sultarea oricãrei secþiuni din prima parteîl trimite pe cel interesat la consultareadomeniului lingvistic, necesar ºi acesta înprocesul de conºtientizare a unitãþii îndiversitate, constitutivã spaþiului culturalsud-est-european. La toate acestea se adau-gã, în mod firesc, secþiunea destinatã Ro-mânilor balcanici din acest areal, al cãrordestin se împleteºte, dramatic de multe ori,cu acela al popoarelor ºi naþiunilor dinzonã. Istoricul ºi etnograficul predominãîn aceastã restituþie, dimensiunea lingvisticãfiind plasatã în secþiunea anterioarã.

La finalul acestei prezentãri à vol d’oi-seau, câteva observaþii credem cã sunt nece-sare, în ideea unei necesare cercetãri socio-logice vizând receptarea româneascã:

a. Continuitatea – cu sincope determi-nate istoric – a prezenþei, în România, avalorilor culturale sud-estice a fost impul-sionatã, punctual, ºi de legatum-ul nescrisal emigraþiilor intelectuale din sec. XIX(albanezã, bulgarã), XX (greacã), dar ºi aldiasporelor mediatoare din Banatul sârbescºi românesc.

b. Traducerile româneºti se datoreazã, înmare parte, unor vorbitori nativi, ceea ceexplicã gradul înalt de adecvare expresivã.

c. Dupã 1918, volumele de prozã ausurclasat culegerile individuale de poezie,în vreme ce, în domeniul ºtiinþific, studii-le imprimate în periodicele de specialitatesunt mai numeroase decât cele adunate învolume (cu excepþia, de pildã, a contri-buþiilor lui Nicolae Iorga).

d. Caracterul selectiv ºi, implicit, valo-ric este mai pronunþat în cazul traducerilorefectuate din literaturile ex-iugoslave ºi bulgarã.

e. Un posibil examen sociologic poatefi grevat de necunoaºterea tirajelor edito-riale ºi ale periodicelor, în cazul produselorculturale ficþionale.

f. Subsecþiunea Miscellanea, prezentã înambele capitole ale lucrãrii, cuprinde nu-meroase date de cadru istoric, ideologic saumentalitar – necesare pentru structurareacâmpului, în accepþia, clasicizatã, a luiPierre Bourdieu. Sociologiei tradiþionale,

care gândea raportul dintre lumea socialãºi operele culturale în logica reflectãrii, so-ciologul francez îi opune logica refracþiei,înþeleasã ca un rezultat al medierilor suc-cesive din ambele sensuri, dar pe linia-mentul celor trei operaþii, fixate din raþiunimetodologice:

în primul rând, o analizã a poziþiei câmpu-lui literar (etc.) în cadrul câmpului puterii ºia evoluþiei lui în timp; în al doilea rând, ana-liza structurii interne a câmpului literar(etc.), univers care ascultã de propriile legide funcþionare ºi transformare, adicã a ace-lei structuri de relaþii obiective între poziþii-le ocupate în el de indivizi sau grupuri puseîn situaþia de a concura pentru legitimita-te; în sfârºit, analiza genezei habitus-urilorcelor care ocupã aceste poziþii, adicã a siste-melor de dispoziþii care, fiind produsul uneitraiectorii sociale ºi al unei poziþii în inte-riorul câmpului literar (etc.), îºi gãsesc înaceastã poziþie ocazia mai mult sau maipuþin favorabilã de a se actualiza. (Regulileartei: Geneza ºi structura câmpului literar,ediþia a II-a, într-o nouã versiune, traduce-re din limba francezã de Laura Albulescuºi Bogdan Ghiu, prefaþã de Mircea Martin,s.l. [Bucureºti]: Grupul Editorial ART, 2007,p. 286)

B. S t u d i i l e c u l t u r a l e care derivãdin structuralismul francez al anilor 1960pot descrie ºi interpreta culturile Sud-Estului ca niºte construcþii ideologice osci-lante. Structura de puzzle etnic, fenomenuldiglosiei sau chiar al poliglosiei, nivelele decoabitare ale identitãþilor culturale consti-tutive grupurilor cu multiple exemplifi-cãri de ordin lingvistic, tipologic (extraseºi din imaginarul literar), istoric ºi geopo-litic oferã examenului culturologic per-spective dintre cele mai fertile, unele din-tre acestea aplicabile ºi Vestului european,ce cunoaºte fenomenul imigraþionist pe celedouã axe: Est – Vest ºi Sud – Nord. Astfel,teme precum Identitate, Alteritate ºi Iden-titate multiplã în Sud-Estul european, Fron-tiera naturalã, convenþionalã, culturalã ºimentalitarã aici sau circumscrierea concep-tului de glocalitate (globalitate + reconfi-gurare local-teritorialã) în acest perimetrude multiple interferenþe reclamã multe din-tre achiziþiile balcanologiei, bizantinologiei,lingvisticii etc. Dacã admitem, împreunã cuJonathan Culler (în Literary Theory, 1997),cã studiile culturale urmãresc mãsura încare suntem manipulaþi de formele cul-turale ºi, de aici, felul în care putem sã leutilizãm pentru alte scopuri datoritã ca-pacitãþii noastre de a acþiona în nume pro-priu, exemplele care ne vin în întâmpinarelegitimeazã aserþiunea. Astfel, demonizareaºi, în consecinþã, falsificarea – prin pamfle-tele saxonilor din Transilvania îndeosebi –a imaginii reale a lui Vlad Þepeº se înscrieparcã în mecanismul recitativului clasic. Or,demontarea acesteia nu poate fi decâtparþialã, deoarece – scria Miodrag Bulato-vić în Amantul morþii (2003) –, „cu toatebunele intenþii ale cronicarului, tot n-arputea fi recompusã existenþa realã a prinþu-lui valah, pe care Europa, în mãrinimia sa,l-a blagoslovit cu cognomenul de vampir“.Amantul morþii denunþã procesul de ste-reotipizare la care au fost supuºi Vlad Tepeººi, prin extrapolare, Sud-Estul european ºicare – tot prin Bulatović – îºi ia revanºa atroce în romanul Oameni cu patru degete(1987): „Sub München – constatã cineva– trãieºte un Orient la scarã redusã, Bal-

�

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 23

canii, Asia!“. E o demonstraþie ficþionalãdespre alegerile noastre manifeste, dar limi-tate de forþe pe care adesea nu le contro-lãm. Studiile culturale circumscriu, prinreconstituirea mecanismelor culturale, toc-mai aceste forþe, pânã la urmã structura-toare la nivel pragmatic ºi, desigur, menta-litar. Apãrute în urma aplicãrii tehnicilor deanalizã literarã la alte materiale, studiile cul-turale considerã artefactele drept t e x t e,ºi nu simple obiecte care existã, ºi asta încondiþiile beneficiilor aduse de interdisci-plinaritate, prin care se înþelege împrumu-tul, transferul de metode de la o disciplinãla alta, de la un domeniu la altul, pentruo mai bunã funcþionare a acestora din ur-mã. Ne-am întrebat, în consecinþã, despreaportul Sud-Estului din perspectivã cul-turologicã în procesul de re-integrare eu-ropeanã sau, mai corect, unde ar trebuicãutat plusul spiritual al acestor naþiunimenþinute într-o periferialitate secularã faþãde Europa occidentalocentricã.

Iatã câteva posibile piste de cercetare,finalizabile prin conlucrarea unor specialiºtidin domenii diferite. În primul rând, adu-când cu sine coabitarea celor trei straturiculturale – arhaic, medieval ºi modern –,Sud-Estul poate ajuta Europa sã-ºi reînveþetrecutul ºi sã-ºi remodeleze proiecte de vii-tor. Un examen arheologic sui-generis nearatã cã sedimentãrile sunt aici încã în curs– „trecutul nu s-a rãcit lent ºi deplin“, cumobserva Paul Zarifopol –, încetinite de con-juncturile de la rãscrucea imperiilor. Ten-siunea dintre mitizare ºi corelatul sãu, demi-tizarea, îi leagã prin acelaºi ritm pulsatoriupe Kazantzakis (Hristos rãstignit a douaoarã) de Ivo Andrić (E un pod pe Drina) ºipe Ismail Kadare (Aprilie însângerat) deMihail Sadoveanu (Ostrovul lupilor). Di-mensiunea simbolicã a diegesis-ului sud-estic îºi pãstreazã funcþia triplã – operativã(specificã vârstei arhaice), interpretativã(transmisã prin moºtenirea culturii orale)ºi preponderent aluzivã (caracterizândepoca modernã). În al doilea rând, legãtu-ra, vie încã, între ureche ºi ochi, între vorbarostitã ºi cuvântul scris este ilustratã, în totSud-Estul, de cultivarea modelului diege-tic – povestirea – ºi, prin extrapolare, supra-vieþuirea ºi asimilarea, în continuare, a unorimportante sedimente din cultura oralã. Or,pe aceastã cale, lecþia sud-esticã rezidã înapelul la resocializarea efectivã în condiþii-le suprasolicitãrii ochiului, a privirii, ce nupoate suplini integral absenþa palpitului deviaþã oferit de oralitate. În al treilea rând,determinãrile geopolitice ºi ideologice aucondus, se ºtie, la sincope dramatice, obli-gând Sud-Estul sã-ºi asume conjuncturalulºi, mai ales, sã rezolve raportul dintre vir-tualizare ºi actualizare (redevabil, pânã laurmã, relaþiei aristotelice dintre ergon ºienergeia), fie în gramatica derizoriului (idest, a parodicului), fie în aceea a tragicului.Culturologia, cu viziunea sa de ansamblu,poate contribui la înþelegerea mai apro-fundatã a ceea ce s-a numit pozitivarea ne-gativului, legând – chiar la nivelul capila-relor – virtualul, tradus de filosof ca „lumea posibilului“ (Constantin Noica), de „lã-untricul nemanifestat dar în putinþã de ma-nifestare“, în limbajul ortodoxismului apofatic. ªi asta într-o geografie de limesgeneralizat pânã nu demult ºi în mod para-doxal adiabaticã ºi care a condus la o veri-tabilã filosofie a supravieþuirii, înrãdãcinatãîn mentalitãþile colective. În sfârºit, în al

patrulea rând, culturologia poate circum-scrie câteva dintre argumentele care sã faci-liteze eliminarea Sud-Estului din posturade alteritate absolutã în discursul occiden-tal ºi chiar central-european. Tensiunile dra-matice, avivate de miºcãrile naþionale, cuderivatele naþionalismelor de toate gradele,circumscriu conceptul de echilibru instabil,împins adesea la rangul de atribut defini-toriu pentru aceastã parte de lume euro-peanã. Sud-Estul oferã o altã „lecþie“, deastã datã prin ricoºeu, constructului euro-pean în formare, aflat el însuºi între mode-lul american ºi performanþele ExtremuluiOrient. Desigur, „cele douã pãrþi ale Euro-pei au reciproc nevoie una de alta“ (Al.Duþu), iar cele douã modele formative dinsec. XVIII ºi XIX – francez ºi german – auavut, în acest areal, fundalul de cosmopolis,articulat de „forma de universalitate“ bizan-tinã (N. Iorga) ºi prelungitã, vreme decinci secole, de Imperiul Otoman, cu refle-xele sale în „chestiunea orientalã“, dispu-tatã politic, economic ºi militar. Stã în sar-cina studiilor culturale, atente la monument(ca mãrturie a trecutului) ºi document (ceinstruieºte prezentul ºi vorbeºte despre vii-tor), sã dovedeascã faptul cã Sud-Estul eu-ropean nu este o entitate eternizatã, cã elsemnificã ºi devine printr-un ºir de expe-rienþe istorice traumatizante, ultima fiind,probabil, aceea a ex-Iugoslaviei. Lucrãri deasemenea facturã, având ca obiect memoria-care-se-construieºte (exemplificabil fiind vo-lumul coordonat de Maria Todorova – Bal-kan Identities: Nation and Memory, 2004),ilustreazã capacitatea analiticã ºi orizontulinterdisciplinar al discursului culturologic.

C o m p a r a t i s m u l aplicat nupoate desigur absenta, indiferent cã vorbimdespre cel literar sau lingvistic, de istoriacomparatã a mentalitãþilor (incluzând aiciargumentul etnologic) sau de relaþionareaartefactelor din universul artistic (muzi-cal, plastic º.a.). Perspectiva comparatã alu-vioneazã studiul culturologic ºi, în egalãmãsurã, cercetarea sociologicã tocmai prinobservaþiile ºi concluziile sale punctuale.Trei ipostaze – tipologicã, tematicã ºi ima-gologicã – vertebreazã discursul compara-tist din ultimele decenii. Fiecare dintre aces-tea ºi, mai ales, coroborate configureazãnoua vârstã a disciplinei ce se sprijinã pefundamentãri teoretice remarcabile. Primaipostazã, tipologicã, utilizeazã reperele ofe-rite de modelele umane, societale, rurale ºi

urbane º.a., în încercarea de a surprinde,spre exemplu, geografia umanã sud-est-eu-ropeanã în diferite perioade, regãsibilã îngrupuri de literaturi, dar ºi în reconstitui-rile istorice sau mentalitare. Memorabil rã-mâne studiul lui Virgil Cândea despre In-telectualul sud-est european în secolul alXVII-lea, dupã cum interesantã ar fi com-paraþia dintre obºtea satului românesc (des-crisã nu numai de etnologie) ºi zadrugasud-slavã, organizatã aproape tribal, perelaþii de sânge. De asemenea, un loc im-portant îl ocupã decuparea modelelor mitic(înþeleptul), naþional (eroul ) ºi social (par-venitul) sau defalcãrile opozitive (eroul –antieroul), existente în literaturile sud-esti-ce. La fel, proiecþia tipologicã faciliteazãradiografierea restitutiv-criticã a motivelorce coaguleazã, în definitiv, o forma mentiscircumscrisã temporal, cu evantaiul de co-notaþii istorico-filosofice ºi estetice. Odatãcu motivul, intrãm în sfera, fertilã ºi aceas-ta, a tematologiei, cãreia, dupã 1980, Ray-mond Trousson îi consacrã o amplã fun-damentare teoreticã (în Thèmes et mythes,1981). Dacã analiza tipologicã are finalitãþiîntrucâtva eidetice, tematologia – apro-priindu-ºi retrospectiva – înlesneºte valori-ficarea în cheie culturologicã mai multdecât în aceea propriu-zis literarã. Pe de altãparte, tema (parvenitismul de pildã) revi-goreazã motivul din care se naºte, des-chizând astfel posibilitatea sublinierii aspec-telor comune ºi, corelativ, a diferenþelorspecifice. Din punct de vedere metodolo-gic, urmãrile sunt imediat previzibile, însensul cã tipologicul privilegiazã abordareasincronã, în vreme ce tematologicul recla-mã, în majoritatea cazurilor, demersul di-acronic. Dar atât unul, cât ºi celãlalt în-curajeazã ceea ce Hugo Dyserink numea„punctul de vedere supranaþional al com-paratismului“, echivalat – aparent paradoxal– cu „o nouã apropiere de chestiunea iden-titãþilor naþionale“ prin intermediul, de astãdatã, al imagologiei. Mai exact, imagotipia,adicã imaginea celuilalt, la care se adaugãimaginea sinelui, cunoaºte realizãri remar-cabile, pornind de la intuiþiile lui NicolaeIorga, G. M. Cantacuzino sau Nicolae Car-tojan ºi ajungând la studiile, unele exem-plare, semnate de Alexandru Duþu. Cen-trate pe imaginea lumii, imaginea deveniriiumane, imaginea omului sau pe imagineavieþii colective, ele sunt înglobate în cer-cetãrile sale de istorie comparatã a menta-litãþilor, exemplificabile cu Imaginea neam-þului ºi a turcului dupã asediul Vienei sauA fost marele Turc european?

Bibliografia, cu imperfecþiunile ºi omisiu-nile sale, este cauþionatã de memoria hâr-tiei drept formã de luptã împotriva uitãrii,invitându-l pe cel interesat la reevaluãri ºi,în chip necesar, la cristalizãri ºi proiecþii,dintre care am sugerat doar trei abordãri –sociologicã, culturologicã ºi comparatistã.Dar condiþia sine qua non pentru reuºitaunei atari întreprinderi rãmâne efortulcolectiv, pe palierul duratei medii saulungi, datã fiind complexitatea ansamblu-lui sud-est-european de ieri ºi de astãzi.

�

Din volumul Europa de Sud-Est în memoria culturalã

româneascã: Bibliografie, în curs deapariþie la Editura Academiei Române

24 • APOSTROF

ALFONSO CARIOLATO ºi-a susþinut doc-toratul în filozofie la Universitatea

„Marc Bloch“ din Strasbourg, în cotutelãcu Universitatea din Padova. În Italia aîngrijit ºi/sau tradus, printre altele, texte deDerrida, Lacoue-Labarthe, Nancy, Steiner,Kojève, Weber ºi a îngrijit ediþia criticã aunor însemnãri inedite ale lui Carlo Mi-chelstaedter. Printre publicaþiile sale senumãrã: Il luogo del finito (Padova: Il Poli-grafo, 2003), I sensi del pensiero (Milano:Lanfranchi, 2004) ºi Dare una voce: La filo-sofia e il brusio del mondo (Ferrara: Linea BN– La Carmelina Edizioni, 2009). În Franþaa publicat L’existence nue: Essai sur Kant(Chatou: Les Éditions de la Transparence,2009) ºi tot la Les Éditions de la Trans-parence este în curs de apariþie Le geste deDieu: Sur un lieu de l’Éthique de Spinoza(Marginalia di Jean-Luc Nancy).

CIPRIAN VÃLCAN: Credeþi cã ne-am puteaînchipui istoria spiritului ca pe o succesiunede perioade dominate de obsesia sistemului, decompletitudine ºi de perioade influenþate defascinaþia fragmentarului, a aluzivului ºielipticului?

ALFONSO CARIOLATO: La prima vedere,s-ar pãrea cã aceastã viziune are ceva maimulte probabilitãþi sã fie corectã. Ba chiars-ar pãrea cã este de la sine înþeleasã. E lim-pede, de pildã, cã perioada care se întindede la Kant la Schelling, trecând prin punc-tul-cheie reprezentat de Hegel, e carac-terizatã, aº spune, nu atât de o obsesie, câtde o beþie aproape bahicã, foarte produc-tivã ºi numai sterilã nu, a sistemului, ºi cãmai târziu, odatã cu apariþia unor filozofica Kierkegaard ºi Nietzsche, de pildã, darºi a altora, desigur, observãm un fel dedeflagraþie de orice tip care se repercuteazãîn dinamicile variate de gândire ºi în stiluride scriere complet diferite. ªi aºa stau lu-crurile pentru multe alte momente dinfilozofie, e de ajuns sã ne gândim la EvulMediu, când exigenþa sistematicã a fostexprimatã in primis de tomism, dar cândîntâlnim ºi gânditori la fel de extraordinari,ca William Ockham, de pildã, la care apareo pasiune ieºitã din comun pentru concretºi particular, o pasiune care se împacã greucu sistematizarea rigidã. ªi aºa mai departe,am putea da multe exemple. La baza tu-turor acestor situaþii se aflã, desigur, motiveistorice, conjuncturi economice ºi sociale,pe lângã condiþii politice determinate înfiecare caz, la care trebuie sã adãugãm ºinaºterea unui anumit spirit naþional, da-toritã cãruia un filozof englez abordeazãproblemele altfel decât un filozof germansau francez etc. Însã toate acestea sunt câtse poate de evidente ºi, la urma urmelor,

puþin stimulante. Mã intereseazã maidegrabã sã observ modul în care, aºa cume construitã de fiecare filozof, problemaconþine diverse niveluri de explicaþie.Nimeni nu porneºte vreodatã abstract de lasistem sau de la fragment. Se porneºte dela o întrebare, ºi evoluþia ei este cea careimpune anumite modalitãþi de expresie. Ceeste, aºadar, exigenþa unui sistem sau ur-genþa fragmentaritãþii? Desigur, modalitã-þile de a explica un gând vor suferi influen-þe ºi vor trebui sã þinã seama de formele –sã le numim „instituþionale“ – în care sescrie filozofie într-o epocã determinatã. ªitotuºi, stilul unui filozof sfârºeºte prin ase impune, prin a-ºi gãsi un ritm propriu,scandareaa lui. Gândiþi-vã ce devine formatratatului cu Etica lui Spinoza sau la câtãfilozofie se poate gãsi în opusculele circum-stanþiale scrise de Leibniz, sau la epistolarulcartezian, unde încercarea de a crea un sis-tem este asediatã din toate pãrþile de ideile,de reflecþiile, de gândurile cele mai dispa-rate, pe care Descartes le aprofundeazã, lediscutã ºi le reia, le amplificã, le extinde,adesea într-un mod prea puþin sistematic.S-ar putea spune cã aceasta era situaþia fi-lozofiei la 1600, dar marii filozofi duc laextrem orice schemã recunoscutã ºi par ani-maþi mereu de diverse exigenþe care se îm-pacã greu cu definiþiile generale. Din acestmotiv, ar trebui sã-i citim pe creatorii desisteme cãutând la ei ceea ce au dezarticu-lat, vag, implicit ºi, pe de altã parte, sã dãmla ivealã un fel de sistematizare foarte deo-sebitã la gânditorii adepþi ai stilului frag-mentar. Nu am niciun fel de aversiune îm-potriva termenului „sistem“, nici nu simtvreo simpatie specialã pentru fragmentare.Conform etimologiei, sistemul este un actde „punere împreunã“. Chiar ºi la gândito-rul cel mai puþin „sistematic“ existã ecouri,evocãri ºi relaþii. Important este ca gândireasã nu facã din aceastã „punere împreunã“un întreg autoreferenþial din interiorul cã-

ruia sã semnifice, sã explice ori sã judeceexistenþa.

C. V.: Trãim într-o epocã a fragmentului?Sau visãm încã metanaraþiuni a cãror moartea fost vestitã de pontifii postmodernismului?

A. C.: E greu sã spunem în ce epocã trãim.Ca sã nu mai vorbim despre situaþia de as-tãzi a filozofiei. Pe de o parte, mai ales înmediile academice, asistãm din ce în ce maimult la un fel de tehnicizare a filozofiei,realizatã prin intermediul unei activitãþi despecializare intelectualã. Pe de altã parte,este deja clar cã filozofia nu are nimic depierdut, pentru cã, într-un anumit sens, apierdut deja totul ºi acum este deschisã spreun viitor imprevizibil. Ca sã revin la în-trebarea dumneavoastrã, dacã a existat oepocã a fragmentului, ea a fost aceea a ro-mantismului, când explozia unei lumi obi-ective a dus la fragmentarea lãuntricã ºi,aºadar, la formidabilul paradox al unui finitnelimitat, precis în fiecare caz. În epocanoastrã asistãm la exproprierea însãºi aposibilitãþii unui fragment dat ºi recunoscutca atare. Fragmentarea noastrã nu naºtenicio figurã de stil, ci este experienþa însãºia expunerii ºi finitudinii. O gândire la înãl-þimea lucrurilor care se petrec nu poate fidecât o gândire tulburatã de acest vârtej.

C. V.: Care este, dupã pãrerea dumneavoas-trã, rolul lui Nietzsche în legitimarea frag-mentului ca formã validã a reflecþiei filozofice?

A. C.: Influenþa lui Nietzsche a fost uriaºã,fireºte. ªi nu numai în ceea ce priveºte le-gitimarea fragmentului. Cu Nietzsche, fi-lozofia însãºi este cea care se deschide spreceea ce nu poate stãpâni. E un gest extra-ordinar, cãruia mai avem mult pânã sã-i în-þelegem toate efectele. Nietzsche nu-i lasãfilozofiei niciun alibi – gânditorul „privat“

ALFONSO

CARIOLATO

�

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 25

rãstoarnã planurile, uzanþele ºi deprinderile.Dupã el, nu mai ºtim la ce sã ne aºteptãmde la un filozof. ªi un filozof se poate as-cunde oriunde. Nietzsche nu se încrede în-tr-o tradiþie, ci într-un instinct, de aceeagândirea lui se miºcã asemenea unui animalcare adulmecã niºte urme, marcheazã unteritoriu, fuge de prãdãtori, se hrãneºte cuceea ce gãseºte. Nietzsche înfruntã directorice lucru, fãrã mijlociri, ºi totuºi scoate labãtaie toatã viclenia ºi toate mãºtile. E de-concertant ºi extraordinar de eficace. Con-ceptele sale sunt ca niºte bolovani care serostogolesc: e greu sã te fereºti de ele ºi sã lemânuieºti. Asta înseamnã ºi cã – mai alesdupã el – gânditorul nu mai poate face refe-rire la nimeni. Sau, mai bine: nu putem sãnu ne referim la cineva, însã aceastã referinþãnu mai e de ajuns. Sã gândeºti înseamnã sãînfrunþi largul mãrii, chiar dacã trebuie sãadãugãm imediat cã aici nu e nimic care sãjustifice vreo satisfacþie de vreun tip.

C. V.: Fragmentul rãmâne în continuare unmijloc de exprimare folosit de gânditorii icono-claºti pentru a sfida regulile sacrosancte alefilozofiei oficiale? Putem spune cã fragmentula devenit clasic, cã potenþialul sãu de rãzvrã-tire a fost domesticit?

A. C.: Nu ºtiu dacã existã gânditori „ico-noclaºti“. Existã oameni care gândesc, ºiasta este ceea ce conteazã. De altfel, oricefilozofie importantã distruge ºi construieº-te. E ca o ploaie violentã ºi neaºteptatã.În schimb, în ceea ce priveºte „filozofiaoficialã“, cum o numiþi dumneavoastrã, ecurios: cine mai revendicã acest rol în ziuade azi? Chiar ºi cei mai retrograzi universi-

tari au mare grijã sã-ºi ascundã „oficiali-tatea“ ºi sã-ºi minimalizeze puterea cu oriceprilej public. Ne aflãm deci în faþa unui pa-radox care face ca toatã lumea, dar chiartoatã lumea, sã strige împotriva unei ima-gini, mereu alta, a filozofiei, cu toate cã, îndefinitiv, totul rãmâne aºa cum e. Nici numai e cazul sã vorbim despre asta. ªi totuºieste evident cã problema subzistã ºi cã pri-veºte însuºi statutul filozofiei ºi potenþa eicreatoare. Apoi, în ce-l priveºte, fragmentulnu numai cã a devenit una dintre modali-tãþile prin care e posibil sã „facem filozofie“(o activitate care, dupã câte se pare, nu areneapãrat nevoie de gândire), dar în sine –ca mijloc de exprimare printre celelalte – nucred sã mai aibã vreun potenþial subversiv.Poate cã pentru a gândi fragmentarea des-pre care vorbeam mai sus e necesar, încão datã, ca gândirea sã gãseascã singurã di-ferite proceduri de explicare.

C. V.: Care credeþi cã este locul filozofiei încultura contemporanã? Mai joacã ea un rolimportant în dezbaterile publice?

A. C.: Mi se pare absolut marginal, cel pu-þin în Italia. Poate în alte þãri situaþia diferã,dar nu cred sã difere prea mult. A trecutdeja mult timp de când filozoful a fost în-locuit de alte personaje în dezbaterile pu-blice. ªi trebuie sã spun, de altfel, cã atuncicând în locurile în care se construieºte„opinia publicã“ sunt admiºi ºi filozofii,rezultatele sunt aproape mai mereu dez-amãgitoare. Ar fi nevoie de o nouã inactua-litate, dupã cea nietzscheanã, care sã poatãmarca realul încã o datã. Însã tocmai aceas-ta este problema, mai întâi socialã ºi poli-ticã ºi doar apoi filozoficã, pe care o trãim.

C. V.: Fragmentul ar putea reprezenta o for-mã aproape clandestinã de supravieþuire a re-flecþiei filozofice dupã constatarea decesuluifilozofiei?

A. C.: Repet, nu cred cã forma fragmen-tului – ºi de altfel nicio altã formã dispo-nibilã – ar putea salvgarda supravieþuireafilozofiei. Trebuie totuºi sã spunem cã,dintr-un anumit punct de vedere, gândireanu poate decât sã supravieþuiascã, ba chiareste un supravieþuitor care dã mãrturiepentru viaþã împotriva morþii, chiar ºiatunci când nu face decât sã spunã cã totule zadarnic. Da, existã ceva clandestin înfiecare filozofie mare. Fie cã o ºtie sau nu,cel care gândeºte trãieºte ºi acþioneazã înlocuri în care lumina ajunge doar inci-dental, iar contururile lucrurilor aºa cum lecunoaºtem noi devin tot mai nesigure. Vãdcã dumneavoastrã vorbiþi despre „decesul“,ºi nu despre „moartea“ filozofiei. E curios– exprimarea pare sã reia faimoasa distincþiedin Sein und Zeit între omul care moare(sterben) ºi animalul care, în schimb, înce-teazã pur ºi simplu sã mai trãiascã sau crapã(verenden). În felul acesta, filozofia ar trecedrept un soi de animal straniu. E o definiþiecare îmi place mult. Însã nu aº jura cã ani-malul acesta a murit. Aceastã constatare amorþii nu mã convinge, este prea grãbitã,prea simplã. Sau, dacã vreþi, da: a murit ºi,aºadar, gândim – cum spunea Beckett,„imagination morte imaginez“.

�

Interviu realizat de CIPRIAN VÃLCAN

Traducere din limba italianã de CORNELIA DUMITRU

VORBIM (SCRIEM) astãzi despre îngerimai mult aºa cum am vorbi despre flu-

turi. E o temã agreabilã, confortabilã, carene consoleazã cã nu intrãm mai adânc înanaliza trãirii noastre religioase, minþite încontingentul precar, ne mângâie orgoliul dea ne situa în proximitatea problemelor fiin-þei, fãrã sã le înfruntãm cu curaj în depli-nãtatea complexitãþii lor. E, într-un fel, oerezie, care ne îndepãrteazã tacit de con-fruntarea cu Dumnezeu, de prezenþa direc-tã în faþa lui. Îi definim, de obicei, ca mij-locitori mai ales pentru a ocoli criteriilecare ar trebui sã marcheze angajarea dia-logului real cu Instanþa Supremã. Îi idea-lizãm, poate – sã fiu iertat – îi idolatrizãm,nu pentru cã sunt neapãrat prezenþe celes-te, ci pentru cã pot lua asupra lor ceva dinpovara prezenþei noastre terestre. Sunt atâtde mulþi – în ierarhia cereascã –, încât pot luatoate chipurile vanitãþilor noastre. Nici numai putem ºti precis dacã sunt veniþi spre noidin înalt sau sunt expresia fanteziilor noas-tre creative. Sunt, poate, entitãþile care, prinforþa lor de a impune metamorfoza ºi trans-gresarea, transformã vanitãþile noastre în trãi-ri/bucurii reale, le absolvã de vacuitate ºi ledau o consistenþã izbãvitã?!...

În domeniul creativitãþii, prezenþa lorbeneficã se manifestã în rãnirea orgoliilor

artiºtilor, aducându-i din imperiul genialitãþiicu picioarele pe pãmânt ºi acordându-le tutu-ror, artist ºi om umil, dreptul la creativitate,puterea de a învinge rutina ºi rigiditatea lãun-tricã, capacitatea de a da dimensiuni creative(nu neapãrat creatoare...) tuturor activitãþi-lor noastre, de la modul de a ne îmbrãca saua amenaja locuinþa, pânã la exersarea eleva-telor îndeletniciri artistice.

Ne explicã lumea, cum face Enoh, ca sãne putem rândui propria viaþã ºi sã ne mã-surãm faptele vieþii ca niºte matematicieni.Ei, îngerii, ne demonstreazã cã lumea celes-tã nu e doar vis ºi idealitate, cã aceasta esteºi foarte practicã, cã viaþa spiritualã are celpuþin aceeaºi valoare ca ºi viaþa materialã, cahrana, îmbrãcãmintea, igiena trupeascã.

Dar ni-i facem pãrtaºi, nu ghizi, la viaþanoastrã terestrã. Dacã nu vom fi de acordcu povestea îngerilor care nu ezitau sã flir-teze cu fiicele oamenilor, din Cartea luiEnoh, vom gusta o plãcere esteticã sã-i so-cotim, asemeni lui Andrei Pleºu, „dublul“ceresc al omului, „portretul nostru îmbu-nãtãþit“. Încercând sã-i definim în confor-mitate cu imaginea noastrã de „cum ar tre-bui sã fie“, nu facem decât sã-i încãtuºãmîn tradiþia noastrã terestrã, într-o idealita-te generatã de condiþia noastrã pãcãtoasã,schimbându-le în cele din urmã condiþia,

percepându-i eronat, pentru a îmbunãtãþiviziunea condiþiei noastre. Dar mântuire nuînseamnã îmbunãtãþire, ci schimbare. Amvrea sã-i facem pe îngeri pãrtaºi la îmbunã-tãþirea noastrã, beneficã desigur, cât de cât,nouã, dar nu la schimbarea noastrã, la ie-ºirea definitivã din pãcat. Avem îndrãznea-la sã ne imaginãm adesea în condiþia lor, fieprin declararea naturii (divine a) inspiraþieinoastre, fie prin sacralizarea (îngereascãa) unor fiinþe de lângã noi... În felul cumîi definim pe îngeri în exerciþiul actual li-vresc, îi percepem mai mult ca îngeri cã-zuþi, ceea ce ne menþine în eroare ºi pãcat.Naturi mãrginite ºi nemuritoare, suntcomplementare omului, care este muritor,dar, nu?, prin creaþie, ºi nemãrginit. Cu ceorgoliu îl priveºte omul pe înger, desprecare ºtie cã poate sã cadã ºi sã nu se mairidice, în vreme ce el, fiinþa umilã, are drep-tul la ridicare, la izbãvire?

Îngerii satisfac spiritul nostru ºtiinþi-fic, într-un secol încã ºi iarãºi pozitivist. Nevorbesc despre „înghesuirea“ timpului, cumo fãcea iarãºi Enoh. „Când toatã aceastãcreaþie divinã vãzutã ºi nevãzutã va ajungela capãtul ei, atunci fiecare om va ajunge lamarea judecatã; timpul va înceta sã existe,nu se va mai þine socoteala anilor, a lunilor,a zilelor ºi a orelor. Ele vor fi îndesate ºinu vor mai fi numãrate“, spune Enoh.Anunþã el oare „îndesarea“ vieþii noastre deazi, într-o predicþie pe care am putea-onumi apocrifã? Trãim oare o bãtãlie pentruîntoarcerea la cãrþile apocrife?...

�

Despre îngeriOlimpiu Nuºfelean

�

26 • APOSTROF

OCOMPARAÞIE ÎNTRE Kierkegaard ºiCioran se justificã din mai multe

puncte de vedere:a) Filozofia lui Kierkegaard este orien-

tatã spre sfera religioasã, iar opera ciora-nianã poate fi consideratã un protest înstil postnietzschean la adresa religiei (cutoate acestea, existã un curent subteranreligios cioranian, care dã profunzime ni-hilismului sãu), nu în maniera ilumini-smului materialist francez sau a ateismu-lui lui Sartre, ci posedând o laturã ereticã,cu inflexiuni gnostice, catare ºi manihee-ne, deci operând prin metoda dualismuluireligios, a conflictului dintre doi adver-sari, care îºi împrumutã cu schimbul ca-racteristici pozitive sau negative (pe unplan avem confruntarea dintre un demiurgrãu ºi un zeu ocultat, „necunoscut“, careîºi refuleazã ambiþiile de creator, pe altulavem dualismul dintre un principiu nihi-list care vrea sã aneantizeze creaþia ºi sãtransgreseze domnia ochiului divin, ima-ginat de Jean Paul, ce, privit dintr-o per-spectivã inversã ºi oarecum mitologicã,este capabil sã anuleze prin reificare oriceefort de transgresare ºi orice atentat laordinea prestabilitã). Altfel spus, Kierke-gaard îºi construieºte argumentul în jurulsupremaþiei sferei religioase, pe când Cio-ran, asemenea unui „credincios care nupoate crede“1, este un antiteist „în retrage-re“2, în orientarea cãruia gãsim fascinaþiacontemplãrii unui univers ivit dupã moar-tea lui Dumnezeu (în opoziþie cu indife-renþa unui ateu, pentru care Dumnezeunu a existat niciodatã).

b) Kierkegaard foloseºte metoda dia-lecticii hegeliene pentru a investiga subiec-te noi în filozofie (de pildã, angoasa saudisperarea), întreaga sa operã poziþionân-du-se la confluenþa interdisciplinarã dintrefilozofie, psihologie, teologie, criticã lite-rarã. Alastair Hannay îl numeºte chiar „pa-

rafilozof“3, pentru a pune accentul pe mar-ginalitatea poziþiei sale în istoria filozofieiºi pentru noutatea abordãrii sale. Iar da-cã îl citim pe Cioran, avem impresia cãNietzsche sau Kierkegaard exceleazã prindisciplinã ºi sistematizare. Este foarte difi-cil sã izolezi ºi sã deconstruieºti ideile filo-zofice înaintate de Cioran, pentru cã operasa (în special cea de tinereþe) ar putea pro-veni dintr-o notã a lui Lautréamont saudintr-un manifest al lui Marinetti. Pe Cio-ran „parcã îl citim asemenea unui Nietzschefiltrat prin Oscar Wilde“.4 Dacã scriitoruldanez este un „fel de filozof“ sau un „para-filozof“, Cioran este un filozof care scrieîmpotriva filozofiei, un fel de contrafilozof.

c) În timp ce Kierkegaard este, dupã ceimai mulþi comentatori, primul existenþia-list, dupã alþii un antecesor al filozofiei existenþei din secolul 20 (împreunã cuNietzsche), Cioran poate fi catalogat fie caun existenþialist marginal, fie ca un nihi-list în descendenþa lui Schopenhauer ºiNietzsche. Despre opera sa se poate spuneacelaºi lucru pe care l-a consemnat TerryEagleton despre scrierile lui Beckett, ºianume cã ea penduleazã între modernismºi postmodernism.5 Peter Sloterdijk obser-va cã în opera cioranianã putem gãsi patrutipuri de existenþialism: „existenþialismulsfidãtor de origine germanã – prin derivaþiaexistenþialismului rezistenþei de influenþãfrancezã, pe care Cioran îl dispreþuia ca osimplã modã –, existenþialismul maladiv deorientare criptoromânã ºi daco-bogomilã[…] ºi nonexistenþialismul [filozofia ne-fiinþei] asiatic“.6

Acestea fiind spuse, vom trasa o com-paraþie Kierkegaard-Cioran, pornind de laun fragment esenþial din Boala de moarte(operã publicatã în 1849, sub pseudonimulAnti-Climacus7), ale cãrui urme le regã-

sim în prima scriere ciornianã, Pe culmiledisperãrii (1934).

Acest concept de boalã de moarte [Syg-dommen til Døden] trebuie înþeles într-unsens […] special. Literal, el semnificã oboalã al cãrei sfârºit sau deznodãmânt estemoartea. Astfel, se vorbeºte despre o mala-die cu consecinþe mortale ca fiind sinonimãcu o maladie fatalã. În acest sens nu putemnumi disperarea maladie fatalã, ci, din per-spectiva creºtinã, moartea însãºi este o tre-cere spre viaþã. Ca atare, nicio boalã pãmân-teascã ºi fizicã nu este, în concepþia creºtinã,fatalã. Chiar dacã moartea aduce sfârºitulbolnavului, ea nu este totuºi sfârºitul caatare. Dacã se poate vorbi despre o boalã demoarte în sensul cel mai riguros, ea trebuiesã fie una al cãrei sfârºit îl reprezintã moar-tea ºi în care moartea sã fie sfârºitul [Sidste].Or, tocmai aceasta este disperarea [Fort-vivlelse].8

Kierkegaard porneºte de la postulatul re-ligios al vieþii „eterne“9, care transcendemoartea: din punct de vedere religios,moartea nu este capãtul de staþie, ci doar ohaltã sau un avanpost cãtre o altã lume(Nietzsche va demonta, la sfârºitul seco-lului 19, aceastã mixturã între creºtinism ºiplatonism, orientându-ºi filozofia cãtrefidelitatea pentru pãmânt ºi pentru aceas-tã lume – imanentã ºi imediatã, o lume careresponsabilizeazã). Reþinem o primã idee,care poate sã contureze spectrul fenome-nologiei disperãrii: disperarea [Fortvivlel-se] = moarte [Døden] + sfârºit [Sidste].

Aceastã idee are douã derivaþii: a) Nu este un pleonasm sã construieºti

o combinaþie moarte + sfârºit, dupã cumvom vedea din continuarea fragmentuluianalizat. „Moartea“ ºi „sfârºitul“ se po-tenþeazã, sunt noþiuni puternice, care, încombinaþie, pot conduce la alte simbolurimajore. Exemple ar fi: „sfârºitul morþii“,

KIERKEGAARD

ºi CIORAN despreagonie

ªtefan Bolea

1. Ilinca Zarifopol-Johnston, Searching forCioran, ediþie de Kenneth R. Johnston,prefaþã de Matei Cãlinescu, Bloomington,Indiana: Indiana University Press, 2009, p.185.

2. Cuvintele ultimului papã din Aºa grãit-aZarathustra („Acum sunt în retragere, fãrãstãpân; ºi totuºi nu sunt liber…“) pot fifolosite pentru a ilustra traseul nihilistului,care se îndepãrteazã de punctul catastrofal(vanishing point) al dispariþiei principiuluidivin. V. Friedrich Nietzsche, Aºa grãit-aZarathustra, traducere de ªtefan Aug. Doi-naº, Bucureºti: Editura Humanitas, 1996,p. 334.

3. Alastair Hannay, Kierkegaard, London,Boston, Melbourne, Henley: Routledge &Kegan, 1982, p. 10-12.

4. Ilinca Zarifopol-Johnston, p. 72.5. Terry Eagleton, Der Sinn des Lebens, tradu-

cere din englezã de Michael Bischoff,Berlin: List Taschenbuch, 2010, p. 87.

6. Peter Sloterdijk, Du mußt dein Leben än-dern, Frankfurt am Main: Suhrkamp, 2011,p. 124.

7. Ne vom referi la Kierkegaard ca „autor“al acestui fragment, nu la Anti-Climacus,pentru cã pornim de la un text direct legatde sfera religioasã ºi ne intereseazã opinialui Kierkegaard în ansamblul operei sale ºirelaþia sa cu existenþialismul ºi nihilismul luiCioran.

8. Søren Kierkegaard, Boala de moarte, tra-ducere de Mãdãlina Diaconu, Bucureºti:Editura Humanitas, 2006, p. 54. (SørenKierkegaard, Sygdommen til døden, Kjoben-havn: C. A. Reitzels, 1849).

9. Ne amintim de acel moriar, ne moriar alSfântului Augustin: „Voi muri, ca sã numor…“ (Sfântul Augustin, Confesiuni, tradu-cere de Gh. I. ªerban, Bucureºti: EdituraHumanitas, 2007, p. 88). Aceeaºi orientareo gãsim în sonetele lui John Donne: „Oneshort sleep past, we wake eternally,/Anddeath shall be no more; death, thou shalt die“(John Donne, Selections from Divine Poems,Sermons, Devotions and Prayers, Mahwah,New Jersey: Paulist Press, 1990, p. 80).

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 27

„sfârºitul sfârºitului“, „moartea fãrã sfârºit“,„sfârºit fãrã sfârºit“. Putem remarca deja dece Kierkegaard este un filozof marginal (însensul cã el activeazã în extrema filozofieisistematice sau academice) sau un parafi-lozof: pentru cã textul sãu se sprijinã nunumai pe demontarea paradoxurilor, ci ºipe tensiunea care se naºte între ele.

b) Dacã disperarea este boala de moar-te sau mixtura moarte + sfârºit, atuncidisperarea este facilitatã ºi potenþatã depuritatea agoniei (aceastã alegere de cuvin-te nu este întâmplãtoare, vom reveni).

Însã, într-un alt sens, disperarea este într-omãsurã ºi mai mare boala de moarte. ªi anu-me nu în sensul cã se moare literalmente deaceastã boalã sau cã boala ia sfârºit prin moar-tea trupeascã. Dimpotrivã, supliciul disperã-rii constã în faptul cã nu poþi muri [Fortviv-lelsens Qval er netop ikke at kunne døe]. Deaceea, ea se apropie mai mult de starea deagonie, când zaci, te chinuieºti de moarte ºinu poþi muri. Astfel, a fi bolnav de moarteînseamnã a nu putea muri, totuºi nu ca ºicând ar persista speranþa de a supravieþui, nu,ci absenþa speranþei [Haabløsheden] constãîn faptul cã nu mai existã nici mãcar ultimasperanþã [sidste Haab], moartea.10

Amintita puritate a agoniei constã în fap-tul cã ea se caracterizeazã prin posibilitateaunei morþi fãrã moarte. O asemenea ago-nie este similarã torturii: dacã, din punctulde vedere al bunului-simþ, moartea estecontrarul durerii, iar din punct de vedereschopenhauerian, atunci când durerea trans-cende plãcerea, moartea este de preferat,pentru cã ea pune capãt durerii; agoniapurã, cea a morþii care nu cunoaºte moar-tea, pune moartea ºi durerea pe acelaºiplan11, ceea ce este un alt fel de a spune cãmoartea ºi viaþa (simbolizatã aici prin dure-re) intrã în acelaºi registru: avem ciorania-na imanenþã a morþii în viaþã, care mergeinterpretatã ºi în direcþia heideggerianã amorþii existenþiale. Moartea, ca torturã carenu cunoaºte sfârºit, este asemenea uneisuferinþe, care creºte odatã cu iminenþamorþii (ºi nu se diminueazã, cum ar fi deaºteptat, dacã moartea ar fi separatã sautranscendentã faþã de viaþã). Pentru cã nuintrã în atribuþiile sale de a interveni ºi dea încheia piesa, acest sfârºit fãrã sfârºitpoate fi comparat cu imaginea damnaþiu-nii nietzscheene, expusã de filozoful ger-man în ideea eternei reîntoarceri a nimi-cului:

Persistenþa însoþitã de un zadarnic, fãrã þelºi scop este gândul cel mai paralizant, maiales atunci când înþelegi cã eºti obiectulbãtãii de joc, ºi totuºi n-ai nicio putere sprea te împotrivi [...] Sã gândim aceastã idee înforma ei cea mai terifiantã: existenþa, aºacum este, fãrã sens ºi þel, dar revenind ine-vitabil, fãrã un final care sã fie Nimicul:„eterna reîntoarcere“. Aceasta este formaextremã a nihilismului: Nimicul („absur-dul“) veºnic!12

O asemenea agonie, care constã în imposi-bilitatea sfârºitului ºi în intensificarea dure-rii, care merge în paralel ºi paradoxal cudevitalizarea ºi mortificarea, este tocmaiinfernul (unul imanent, care ne aºteaptã aiciºi acum, nu unul transcendent sau fictiv).Textul lui Kierkegaard vireazã aici dinspreexistenþialism înspre nihilismul pe care îlîmplineºte Cioran.

În direcþia acestei intuiþii merge ºi echi-valarea morþii cu „ultima speranþã“: putemconcepe moartea ca o speranþã doar cândtortura este ordinea existenþei noastre ºisingura consolare sau liniºtire (în sensulanestezierii) este sfârºitul transcendent altorturii, adicã tocmai moartea. Speranþaºi dorinþa morþii apar când eºti victimaunui lagãr concentraþionar, când ecuaþiaschopenhauerianã viaþã = durere este in-contestabilã. De unde reiese cã termenul de„agonie“, care în primul fragment era ilus-trat, la fel ca disperarea, prin noþiunile de„moarte“ ºi „sfârºit“, este mult mai puter-nic decât conceptul de „moarte“ (i.e. moar-te transcendentã, care oferã o ieºire, uncapãt de linie, un liman), pentru cã presu-pune o mortificare, ce are tot nimbul dure-rii (deºi, tradiþional, cele douã sunt con-trare), comportându-se ca un „sfârºit fãrãsfârºit“, asemenea unui coºmar din care nuexistã nicio trezire. Trebuie sã recunoaºtemcã filozoful danez se referã la o torturã per-fectã, la un „coºmar ideal“ ºi sã observãm cãeste o torturã sofisticatã, ce maximizeazãdurerea, fãrã posibilitatea de stopare saurepaus. Este posibil aºa ceva? ne putemîntreba. Probabil într-o ordine psihologicãsau chiar teologicã, pentru cã din punct devedere filozofic acest paradox (al sfârºituluifãrã sfârºit) este deturnat cãtre o spectacu-laritate esteticã (mã refer în special la expu-nerea supliciului perfect din tragediile anti-ce), din punct de vedere logic fiind dificilde reprezentat un chin care se intensificã ºinu cunoaºte finisul transcendent al morþii.

Disperarea este, aºadar, boala de moarte,aceastã contradicþie chinuitoare, aceastã

boalã aflatã în sine, de a muri veºnic, de amuri fãrã totuºi sã mori ºi de a muri moar-tea [evig at døe, at døe og dog ikke at døe,at døe Døden]. Cãci a muri înseamnã cãtotul se încheie, dar a muri moartea aratã cãtrãieºti faptul de a muri [at døe Døden bety-der at opleve det at døe]; ºi dacã îl trãieºti osingurã clipã înseamnã cã-l trãieºti pe veci.13

Pentru simplificare, avem aici douã con-cepþii asupra morþii:

a) Moartea, din punctul de vedere alsimþului comun, vãzutã ca o întrerupere avieþii, ceea ce denumim prin noþiunea demoarte transcendentã sau moarte venitãdin exterior. Aceastã viziune vulgarã amorþii, care nu creºte din interior, ci vinedin exteriorul structurilor subiectivitãþii,este ºi cea mai rãspânditã („a muri în-seamnã cã totul se încheie“).

b) Moartea existenþialã: fiecare creºtereºi dezvoltare a vieþii aduce un grad sporitde sofisticare ºi pentru moarte, care devinemai complexã ºi ia efectiv chipul existen-tului. A „muri moartea“ înseamnã „a trãimoartea“: mai exact, a trãi moartea morþii(moartea nu în sens de breºã transcendentã,ci în sens de proces, de „mortificare“, dedevitalizare, de „murire“ – moartea esteverbalizatã, este un infinitiv, care nu cu-noaºte pauzã sau repaus) ºi, mai simplu, atrãi agonia, o suferinþã eternã asemãnãtoa-re damnaþiunii. Descrierea agoniei kierke-gaardiene se apropie de viziunea Terezei deÁvila despre iad: „Durerile corporale erauatât de intolerabile încât, cu toate cã amsuferit cazne groaznice în aceastã viaþã […]acestea erau neînsemnate în comparaþie cucele suferite acolo [în iad]. Am observat, încontinuare, cã ele nu aveau finalitate ºi nuse întrerupeau niciodatã“.14 Mai mult, aceas-tã dilatare temporalã, în care „clipa“ devi-ne „veºnicie“, sub registrul agoniei, este

�

• Søren Kierkegaard

10. Søren Kierkegaard, p. 55.11. V. Aldous Huxley, Insula, traducere de

Daniela Rogobete, Iaºi: Polirom, 2011,p. 426: „În ciuda morþii, suferinþa arcontinua pe vecie“.

12. Friedrich Nietzsche, Voinþa de putere:Încercare de transmutare a tuturor valorilor,traducere ºi studiu introductiv de ClaudiuBaciu, Oradea: Editura Aion, 1999, p. 41.

13. Søren Kierkegaard, p. 55.14. The Collected Works of St. Teresa of Avila, vol.

1, cap 32, par. 1-3, Washington, D. C.:Institute of Carmelite Studies Publications,1980.

28 • APOSTROF

marca unui infern existenþial, în care, dupãcum am arãtat, moartea ºi durerea se po-tenþeazã una pe cealaltã (invers faþã de con-cepþia simþului comun), dând impresiaunui sfârºit etern, a unei morþi a morþii saua unui sfârºit fãrã sfârºit.

Aceastã preeminenþã a agoniei15, care nupoate lipsi din experienþa morþii, pregãteºteterenul tânãrului Cioran, care porneºte dela interpretarea kierkegaardianã din Boalade moarte, sintetizeazã intuiþiile lui Scho-penhauer ºi Nietzsche, care mizau, în sen-suri diferite, pe experienþa morþii, a suferin-þei ºi a agoniei, la care mai adaugã punctulde vedere al Zeitgeist-ului sãu specific, încare se îmbinau filozofia germanã a exis-tenþei, filozofia vieþii ºi un anume supra-realism radical (o mixturã de dadaism ºifuturism):

Nu pot aduce nimic în lume, cãci n-amdecât o metodã: metoda agoniei. Vã plân-geþi cã oamenii sunt rãi, rãzbunãtori, nere-cunoscãtori sau ipocriþi? Vã propun eu me-toda agoniei prin care veþi scãpa temporarde toate aceste defecte. Aplicaþi-o fiecãreigeneraþii ºi efectele vor fi imediat vizibile.Poate în felul acesta pot deveni ºi eu folo-sitor umanitãþii!16

Observãm ironia combinaþiei metodã[methodos = cale, drum] + agonie [agon =luptã] (atunci când a fost conceputã, alã-turarea kierkegaardianã dintre concept ºiangoasã era de o ironie ºocantã ºi necon-venþionalã). „Metoda“, termen care aparþi-ne teoriei ºtiinþifice, cu aplicaþii diverse laDescartes ºi Kant, este alãturatã „agoniei“,termen ce are reziduuri greceºti conflictua-le, definiþie pe care Cioran nu o acceptã.Mixtura este (aproape) dadaistã: avem untermen cu denotaþie ºtiinþificã, filozoficã ºiunul cu conotaþie mai ales liricã înainte dea fi filozoficã (sunt douã registre antago-nice). Ironia merge ºi mai departe, dacãascultãm tonul cioranian, care pare sã tri-mitã (dacã eliminãm cinismul) la un ma-nual de self-help sau self-improvement con-temporan: „Aveþi mici depresii? Micinemulþumiri? Cei din jur nu vã respectã?Vã ofer soluþia perfectã: încercaþi agonia!“Mai mult, fragmentul, prin aceastã per-spectivã avangardistã, pare a constitui ºi oparodie a noþiunii stoice de grijã de sine.Modul prin care autorul poate fi „folositoromenirii“ are conotaþii nihiliste, referindu-se la un tratament care distruge boala, înacelaºi timp ruinând serios ºi speranþele deviaþã ale bolnavului.

În ce constã aceastã metodã a agoniei,care provine parcã din Tzara, Marinetti sauRaoul Hausmann?

Prin bici, prin foc sau injecþii, aduceþi pe fie-care om în agonie, la experienþa clipelor dinurmã, pentru ca într-un groaznic chin sãîncerce marea purificare din viziunea morþii.

Daþi-i apoi drumul ºi lãsaþi-l sã fugã degroazã pînã cînd, epuizat, va cãdea jos. ªi vãgarantez cã efectul este incomparabil maivalabil decît toate cele obþinute prin cãilenormale. Dacã aº putea, aº aduce întreagalume în agonie, pentru a realiza o purifica-re din rãdãcini a vieþii; aº pune flãcãri arzã-toare ºi insinuante la aceste rãdãcini, nu pen-tru a le distruge, ci pentru a le da altã sevãºi altã cãldurã. Focul pe care l-aº pune euacestei lumi n-ar aduce ruine, ci o transfi-gurare cosmicã, esenþialã.17

Avem mai multe niveluri ale acestui text.Primul este cel avangardist, care aminteºtede antiumanismul apocaliptic al lui Lau-tréamont ºi de farsele lui Jarry ºi Ionesco.Al doilea ne trimite la extremismul literaral Zeitgeist-ului cioranian, care era o con-secinþã a nihilismului lui Nietzsche ºi Rim-baud ºi o reflexie a extremismului politic alanilor 193018 (ne amintim, de asemenea, deconsubstanþialitatea dintre lirism ºi totali-tarism, evidenþiatã de Ilinca Zarifopol-Johnston19). Al treilea este un nivel al me-taforei – probabil „metoda“ cioranianã arputea constitui subiectul unui roman deMárquez sau Llosa (ori al unei distopiisimilare celei din Lumea fãrã femei de Vir-gilio Martini) sau al unui film de Pier PaoloPasolini ori de Michael Haneke. Argumen-tul nostru este cã textul lui Cioran este atâtde radical, încât este aproape imposibil sã-l înþelegi din punct de vedere obiectivsau realist, deºi o asemenea intenþie halu-cinantã ar fi putut sã-i convinã în aceaepocã filozofului român.

Fragmentul insistã pe complementari-tatea dintre suferinþã ºi moarte (ºi nu pe

opoziþia lor chirurgicalã), instaurând ago-nia prin torturã (acesta este nivelul indi-vidual, care are rezonanþe stranii ºi nefe-ricite cu teroarea stalinistã sau nazistã).Trecând de la particular la universal, frag-mentul cioranian capãtã valenþe teologice:focul (metonimie pentru „torturã“) ciora-nian nu doreºte sã distrugã lumea sau s-oschilodeascã, ci vrea s-o purifice. Nu moar-tea este scopul, ci transfigurarea cosmicã:toate acestea sunã bine, dacã nu observãmcã în procesul creãrii acestei specii noi defiinþã umanã, transmutate, un procent sem-nificativ nu ar reuºi sã supravieþuiascã, fiindobliterat de „bici, foc ºi injecþii“. Dacã tre-cem deci de dimensiunile suprarealiste saumetaforice ºi interpretãm descrierea ciora-nianã aºa cum apare ea, probabil cã amînþelege-o ca un experiment biologist, ceare drept consecinþã crearea unor supraoa-meni ori a unor fiinþe umane alpha, evo-luate ºi mutante (ori a unui tip nou decyborgs, ce are puteri nelimitate).

Tortura, moartea ºi agonia, dar mai alessuferinþa care are puterea apoteoticã atransfigurãrii, a purificãrii amintesc de re-flecþiile lui Schelling:

Durerea este ceva universal ºi necesar înviaþa tuturor, inevitabilul punct al tranziþieicãtre libertate […] Suferinþa este în gene-ral calea cãtre glorie, nu doar în privinþaomului, ci ºi în cea a creatorului. Dumnezeutrimite natura umanã prin drumul pe careeste necesar ca ea sã-l parcurgã. Participareala tot ceea ce este orb ºi întunecat ºi la sufe-rinþa naturii lui Dumnezeu îl va ridica la ceamai înaltã conºtiinþã. Fiecare fiinþã trebuiesã-ºi cunoascã profunzimile; ºi acest lucrueste imposibil fãrã suferinþã. Durerea vinenumai din fiinþã…20

Suferinþa ilustratã de Schelling ºi Cioran21

merge împotriva utilitarismului ºi hedonis-

�

• Cioran. Foto: Sophie Bassouls

15. V. Eugen Simion, Existã un „existenþialism“românesc?, in Fragmente critice, IV, Cioran,Noica, Eliade, Mircea Vulcãnescu, Bucureºti:Editura Univers Enciclopedic, 2000, p. 31-32: „Iritat de retorica tradiþionalã, el pro-duce o altã retoricã, una pe care ar trebui s-o numim retorica agoniei […] Prin aceastael aparþine, spiritualiceºte, unei modernitãþitârzii. Tânãrul valah simte deja sfârºitulunei spiritualitãþi obosite ºi îºi construieºteo artã poeticã din refuzuri“.

16. Emil Cioran, Pe culmile disperãrii, Bucu-reºti: Editura Humanitas, 1990, p. 21-22.

17. Ibid., p. 22.18. Eugen Ionescu, Eu, ediþie îngrijitã de Ma-

riana Vartic, Cluj-Napoca: Editura Echi-nox, 1990, p. 190.

19. „Din punct de vedere cultural sau politic,lirismul intens este constitutiv tiranic,pentru cã nu poate concepe voinþe sau ideicontrare […] Lirismul este echivalentulstilistic al totalitarismului“ (Ilinca Zari-fopol-Johnston, p. 144-146).

20. F. W. J. Schelling, Vârstele lumii, apudGeorge Pattison, Anxious Angels, London:MacMillan Press, 1999, p. 16.

21. Pânã la un punct, aceasta este orientareacioranianã. El adaugã însã: „N-aº putea

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 29

mului cotidian, care stabilesc ca scop ultimîn viaþã evitarea durerii (ºi cãutarea sincro-nicã a plãcerii); mai mult, cei doi filozofi(cu intenþionalitãþi diferite) criticã implicitidealul anesteziei (indiferenþã, relaxare, apa-tie), la care tânjim de cele mai multe ori.Schelling observã cã adevãrata noastrã pro-funzime ni se dezvãluie numai în suferinþãºi cã, astfel, nu ne putem cunoaºte pe noiînºine dacã nu explorãm suferinþa (filozo-ful german trimite, la fel ca ºi Søren Kier-kegaard, la modelul iniþiatic al unui zeucare a suferit un travaliu ºi o ordalie exem-plarã), iar Cioran completeazã cã suferin-þa este o modalitate de transgresiune, detransformare de sine ºi mai ales un mod deself-help, care ne aduce în vecinãtatea ex-perienþelor esenþiale ºi prin care micile de-presii, anxietãþi, conflicte cotidiene sunt eliminate, datoritã meschinãriei lor contin-gente. La fel ca moartea, suferinþa ºi angoa-sa ne transportã dincolo de sfera exaspe-rantã a lui das Man. Or, suferinþa, astfelinterpretatã, la fel ca moartea din Apãrarealui Socrate22, nu are valenþe exclusiv negati-ve: devine un instrument de iniþiere ºi omodalitate de cunoaºtere.

Cioran continuã:

În acest sentiment de sfîrºealã se va revelasensul adevãrat al agoniei, care nu este luptãdin fantezie sau pasiune gratuitã, ci zbatereavieþii în ghearele morþii, cu puþine probabi-litãþi pentru viaþã. Nu poþi separa gîndulagoniei de cel al sfîrºelii ºi al morþii. Agoniaca luptã? Dar luptã cu cine ºi pentru ce? Esteabsolut falsã interpretarea agoniei ca elanexaltat de propria lui inutilitate sau ca zbu-cium cu finalitatea în el însuºi. În fond, ago-nia înseamnã frãmîntare între viaþã ºi moar-te. Întrucît moartea este imanentã vieþii,aproape întreaga viaþã este o agonie. Decît,eu nu numesc agonice decît momentele dra-matice ale acestei lupte între viaþã ºi moar-te, cînd fenomenul prezenþei morþii este trãitconºtient ºi dureros. Agonia adevãratã esteaceea în care treci în neant prin moarte, cîndsentimentul sfîrºelii te consumã iremediabilºi cînd moartea învinge. În orice agonieveritabilã este un triumf al morþii, chiar dacãdupã acele clipe de sfîrºealã continui sãtrãieºti.23

Sentimentul de sfârºealã trimite la expe-rienþa mortificãrii (a morþii care se trãieºteºi se moare), evidenþiatã de Kierkegaard, înBoala de moarte. Cioran respinge rãdãcinagreceascã, conflictualã a agoniei, redefi-nind-o ca „frãmântare“, ca teritoriu în caremoartea ºi viaþa se întrepãtrund. El maiobservã cã, întrucât viaþa îºi disputã acelaºiteritoriu cu moartea pe întreg parcursulexistenþei noastre, din punct de vedere lo-gic viaþa este un alt sinonim pentru agonie(ne amintim de Heidegger ºi Johannes vonTepl, de filozofia vieþii ºi de filozofia ger-manã a existenþei). Cu toate acestea, filo-zoful român înþelege agonia ca o modali-tate de transportare a fiinþei umane directîn neant, prin devitalizare ºi mortificare,când viaþa duce o luptã din care nu poate

ieºi victorioasã. Douã observaþii trebuieindicate aici:

a) Pe Cioran îl intereseazã intensitatea,punctul culminant sau ora zero, momentulîn care moartea triumfã asupra vieþii (o orãzero care este cuplatã pe impresia de eter-nitate a infernului), clipa de eternã dam-naþiune ºi momentul nihilist, când chinulscurtcircuiteazã orice spaþiu al cotidianitãþiiºi în care moartea, chiar dacã se retrage,lasã daune iremediabile ºi se reproduce ase-menea unui virus; chiar dacã se retrage,triumfã psihologic prin clonele sale, frica ºiangoasa.

b) N-am putea înþelege textul cioraniandacã nu l-am interpreta printr-o grilã delecturã maladivã („Oamenii sãnãtoºi, nor-mali ºi mediocri nu au o experienþã a ago-niei ºi nici o senzaþie a morþii“24): boaladevitalizeazã ºi, la fel ca suferinþa, este omodalitate de cunoaºtere ºi o metodã ini-þiaticã. Infernul imanent, infernul lui aici ºiacum ne cucereºte (ne însemneazã) în boa-lã, angoasã ºi suferinþã, astfel încât un frag-ment al lui devine constitutiv subiectivitã-þii noastre. Chiar dacã vitalitatea noastrãreuºeºte sã depãºeascã boala sau moartea,destinul implacabil al existentului este sãcedeze ºi sã fie colonizat de moarte, întâisimbolic în experienþa suferinþei, apoi fizic.Asemenea laºului lui Shakespeare25, vomexperimenta acest triumf al morþii (careeste concomitent umilirea ºi destituireanoastrã) de nenumãrate ori.

Teza principalã a lui Cioran (influenþatde Heidegger ºi în conflict cu Sartre ºiEpicur) este cã moartea nu este ceva ex-tern, o regiune autonomã, în care deviiobiect (asta nu-l preocupã pe scriitorulromân), ci este imanentã vieþii, cã fiind viu,poþi „cunoaºte“ tot ce se poate cunoaºtedespre moarte prin „metoda“ agoniei:„Moartea nu poate fi înþeleasã decît dacãviaþa este simþitã ca o îndelungatã agonie,în care moartea se îmbinã cu viaþa […]Sensul adevãrat al agoniei îmi pare a fi reve-laþia imanenþei morþii în viaþã“.26 Dacã înpsihoterapia existenþialistã se pune accen-tul pe cunoaºterea (în raport cu ignorareasau evitarea) morþii, iar acest Erlebnis arecapacitatea eliberatoare de a ne duce din-colo de circuitul meschin al lui das Man ºide a ne face sã apreciem mai mult viaþa (învecinãtatea morþii sau sub aspectul cunoaº-terii propriei mortalitãþi, viaþa devine undar preþios, care nu trebuie irosit), Cioran,care nu este nici el strãin de aceste intuiþii,insistã mai ales asupra „revelaþiei“ nihilis-te a nefiinþei, în care viaþa primeºte uncaracter demonic, prin infectarea consti-tutivã cu moartea, în aºa fel încât experi-mentarea vieþii este similarã cu experimen-tarea morþii din viaþã.

A vedea cum se întinde moartea peste aceas-tã lume, cum distruge un arbore ºi cum seinsinueazã în vis, cum ofileºte o floare sau ocivilizaþie, cum roade din individ ºi din cul-turã, ca un suflu imanent ºi distrugãtor, estea fi dincolo de posibilitatea lacrimilor ºi aregretelor, dincolo de orice categorii sauforme. Cine n-a avut sentimentul acelei teri-bile agonii, cînd moartea se înalþã în tine ºi

te cuprinde ca un aflux de sînge, ca o forþãinterioarã imposibil de stãpînit ºi care tedominã pînã la sufocare, sau cînd te strîngeca un ºarpe provocîndu-þi halucinaþii degroazã, acela nu cunoaºte caracterul demo-nic al vieþii ºi efervescenþele interioare dincare rãsar marile transfigurãri. Este necesarão astfel de beþie neagrã pentru a înþelegede ce ai vrea cît mai apropiat sfîrºitul uneiasemenea lumi.27

Moartea este „portretizatã“ ca la Bruegel,Bosch sau, mai recent, la Otto Dix, ca oforþã care transcende categoriile sau for-mele ori care transgreseazã ºi divinitatea,devenind un fel de supradivinitate nihilistã,ca în poemul Memento mori al lui Emi-nescu: „Moartea-ntindã peste lume uriaºelearipe:/ Întunericul e haina îngropatelor risi-pe./ Câte-o stea întârziatã stinge sufletul eimic./ Timpul mort ºi-ntinde membrii ºidevine veºnicie./ Când nimic nu se-ntâm-pla-va pe întinderea pustie/ Am sã întreb:Ce-a rãmas [oame], din puterea ta? – Ni-mic!!“28 Mai mult, pentru cã textul luiCioran are reflexe neoromantice (ºi pentrucã existã o continuitate nihilistã ºi unagnosticã între Eminescu ºi Cioran) ºi maiales, din perspectiva dominaþiei absolute pecare o are ideea de moarte (putem vorbi deun imperialism al morþii sau de o voinþãºi de o posibilitate de cucerire absolutã,emulatã în literaturã de personajul Tamer-lan al lui Marlowe), moartea personificatãca hegemon se regãseºte în bine-cunoscu-tele versuri: „Din inima lui simte un copaccum rãsare,/ Care creºte într-o clipã ca înveacuri, mereu creºte/ Cu-a lui ramuri pestelume, peste mare se lãþeºte;/ Umbra lui ceauriaºã orizontul îl cuprinde/ ªi sub dânsuluniversul într-o umbrã se întinde…“29

Cioran foloseºte expresii dintr-un voca-bular neoromantic, cu intenþionalitate ex-presionistã („teribilã agonie“, „halucinaþiide groazã“, „beþie neagrã“), amintind dePoe, Baudelaire ºi Gottfried Benn. Cuvân-tul-cheie al acestui pasaj este cel al domi-naþiei, care cere supunere ºi obedienþã ºicare este în stare sã elimine orice rezistenþã(ceea ce exprimã mai ales nobleþea inutilãa rezistenþei): dacã am transfera imaginealui Cioran în domeniul ºtiinþelor politice,am avea de-a face cu un hegemon, carecontroleazã ºi stãpâneºte nu numai întrea-ga lume, ci întreg universul.

Douã observaþii, în încheiere. Ciorannu face un cult al morþii în maniera luiNovalis; nu este tanatofil, pentru el, moar-tea este „hidoasã“.30 Mai mult, raportul din-tre existent ºi hegemon ar trebui sã sedesfãºoare, probabil, conform grilei impu-se de Max Stirner: „Ar fi prostesc sã afirmcã nu existã puteri superioare mie. Doar cãatitudinea pe care am s-o iau faþã de eleva fi [urmãtoarea]: am sã fiu inamicul fie-cãrei puteri înalte…“31

�

scrie totuºi o apologie a suferinþei, fiindcãsuferinþa durabilã […] dacã purificã în pri-mele faze, în ultimele tâmpeºte…“ (EmilCioran, p. 83).

22. „Nu judecãm drept când credem cã moar-tea este o nenorocire“ (Platon, Opere com-plete, vol. I, ediþie îngrijitã de Petru Creþia,Constantin Noica ºi Cãtãlin Partenie, Bu-cureºti: Editura Humanitas, 2001, p. 45).

23. Emil Cioran, p. 24.

24. Ibid., p. 34.25. „Cowards die many times before their

deaths…“ (William Shakespeare, JuliusCaesar, Charleston: BiblioBazaar, 2009, p.107).

26. Emil Cioran, p. 33-34.

27. Ibid., p. 36-37.28. Mihai Eminescu, Memento mori, ediþie de

Al. Piru, Craiova: Editura Vlad&Vlad,1993, p. 125-126.

29. Mihai Eminescu, Luceafãrul, ediþie de Al.Piru, Craiova: Editura Vlad&Vlad, 1993,p. 97.

30. Emil Cioran, p. 128.31. Max Stirner, Der Einzige und sein Eigentum,

Stuttgart: Philipp Reclam Verlag, 1972, p.202.

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Cãrþi primite la redacþie

• Ara Alexandruªiºmanian,3/Absenþe,Craiova: Ramuri,2011.

• ConstantinPãdureanu, Grecia– pãmânt sfânt ºiapostolic, Craiova:Scrisul RomânescFundaþia – Editura,2011.

• Nicolae Turcan,Credinþa cafilosofie: Marginaliila gândireatradiþiei, prefaþã deRadu Preda, Cluj-Napoca:Eikon,2011.

• Nicolae Turcan,Despre maestru ºi alte întâlniri,eseuri, cronici,recenzii, Cluj-Napoca: Limes,2010.

• ConstantinaRaveca Buleu,Paradigma puteriiîn secolul al XIX-lea, Bucureºti:Ideea Europeanã,2011.

• Letiþia Ilea,Despre câºtiguriºi pierderi(antologie), Cluj-Napoca: Grinta,2011.

• Petru Vaida,Proteu: încercãri de filozofie ºiliteraturã,Bucureºti: Meronia,2011.

Vasile Mîrza,Regina nopþii,Baia-Mare:Eurotip, 2010.

Anul XXII, nr. 12 (259), 2011 • 31

• Mihail Sebastian. Dilemele identitãþiiediþie îngrijitã de LEON VOLOVICI, 2009, 300 p. 25 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza

culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEON

ANA SALOMIA CORNEAIRINA PETRAª

Tehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: [email protected]

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Date post:	26-Dec-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	12 times
Download:	0 times

A P O S T R O Frevista-apostrof.ro/apowp/reviste/2011-12.pdf2 • APOSTROF C A F É A P O S T R O F...

Documents