UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA DE ISTORIE ŞI PSIHOLOGIE

Cu titlu de manuscris

C.Z.U.:902.1 (043.2)

Nicic Andrei

CONTRIBUŢII LA GENEZA HALLSTATTULUI TRACIC TIMPURIU ÎN

SPAŢIUL CARPATO–DANUBIANO–PONTIC

Specialitatea 07. 00.06–Arheologie

Autoreferat al tezei de doctor în istorie

CHIŞINĂU 2006

Teză a fost elaborată în cadrul Catedrei Istoria Românilor şi Antropologie, Universitatea de Stat din Moldova Conducător ştiinţific: Niculiţă Ion, dr. hab., prof., univ. Referenţi oficiali:

Leviţki Oleg, dr. hab., cercet. conf., Institutul de Arheologie şi Etnografie al AŞ a RM

Munteanu Octavian, dr., conf. univ., Universitatea Pedagogică de Stat „I. Creangă”

Susţinerea va avea loc la 14 aprilie 2006, ora 16.00, în şedinţa

Consiliului ştiinţific specializat DH 30.07.00.06 din cadrul Universităţii de Stat din Moldova, str. Mateevici nr. 60, or. Chişinău, MD-2009

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova, str. Mateevici, nr. 60, or. Chişinău, Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, str. 31 August 1989, nr. 78-A, or. Chişinău şi pe pagina-web a Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare (http://www.cnaa.acad.md) Autoreferatul a fost expediat la „.........” .............................. 2006 Secretar ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializat, dr., conf. Zanoci Aurel Conducător ştiinţific dr. hab., prof. univ. Niculiţă Ion Autorul Nicic Andrei

©Nicic Andrei 2006

3

Introducere Finele mileniului II - începutul mileniului I a. Chr., în regiunea

Dunării de Jos şi în nord-vestul Pontului Euxin se caracterizează prin apariţia unui şir de „fenomene culturale” noi, care reflectă interferenţele ce s-au produs între culturile epocii bronzului şi grupurile culturale caracteristice hallstattului timpuriu.

Evidenţierea de către mai mulţi cercetători în cadrul unui „orizont cultural cu ceramică incizată” a faciesurilor de tip Tămăoani–Babadag I–Holercani–Balta a facilitat în mare măsură cunoaşterea genezei hallstattului timpuriu în spaţiul nord-vest Pontic.

Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere. Actualitatea temei investigate e determinată de faptul că sporirea gradului de cercetare a faciesurilor Babadag I–Tămăoani–Holercani–Balta poate contribui la stabilirea condiţiilor şi evidenţierea componentelor de bază care au generat procesul de „hallstattizare” prin apariţia fenomenelor culturale caracteristice primei epoci a fierului. Cercetarea începutului primei epoci a fierului însumează un număr considerabil de studii şi articole. Totuşi, în pofida eforturilor depuse de către specialişti la elucidarea problemelor legate de începutul hallstattului timpuriu, rămân nestudiate ori parţial abordate mai multe de aspecte:

- în ce constă contribuţia elementelor de tip Noua–Coslogeni în geneza culturilor hallstattiene şi rolul lor în evoluţia faciesurilor „cu ceramică incizată”?

- în ce măsură acest proces se reflectă în evoluţia formelor şi a decorului ceramic?

- cât de temeinic poate fi argumentată arheologic supoziţia, că descoperirile de tip Babadag I–Tămăoani–Holercani–Hansca, din regiunea nord-vest pontică, prezintă o „perioadă de trecere” de la perioada bronzului tardiv la prima epocă a fierului?

Cadrul geografic. Aria de răspândire a monumentelor „cu ceramică incizată”, conform catalogului şi a cartografierii lor, încadrează zona de nord-est a Munteniei (faciesurile Sihleanu, Babadag I), atingând la est cursul inferior al Niprului (varianta nipreană culturii Belozerka). La nord şi nord-est monumente similare sunt cunoscute în bazinul Nistrului de Mijloc şi pe cursul superior al Bugului de Sud (faciesurile Holercani şi Balta), iar la sud se întâlnesc în zona Dunării de Jos (faciesurile Babadag I–Tămăoani, grupul

4

Tudora a culturii Belozerka). În procesul analizei materialelor, s-a apelat pentru analogii atât la descoperirile din regiunea Europei Centrale şi de Sud, peninsula Anatolică, bazinul Intracarpatic, sud-vestul României, cât şi vestigiile recuperate din zona de stepă din nordul Pontului Euxin, care nu intră în arealul conturat.

Cadrul cronologic. Diapazonul cronologic include sfârşitul mileniului II - începutul mileniului I a. Chr. Acest interval de timp corespunde perioadei cuprinse între finele epocii bronzului (monumentele de tip Noua–Sabatinovka–Coslogeni) şi apariţia primelor manifestări ale primei epoci a fierului (cultura de tip Babadag II–Cozia–Saharna) - sfârşitul sec. XII - începutul sec. X a Chr. Anume în această etapă „de trecere”, de la epoca bronzului la cea a fierului se înscriu faciesurile culturale „cu ceramică incizată” de tip Babadag I–Tămăoani–Holercani–Balta.

Ca repere pentru datarea absolută, a fost utilizat sistemul cronologic elaborat de către H. Müller-Karpe [Müller-Karpe, 1959], utilizat frecvent în literatura de specialitate (Ha A1= sec. XII a. Chr; Ha A2= sec. XI a. Chr; Ha B1= sec. X a. Chr.; Ha B2= sec. IX a. Chr; Ha B3= sec. VIII a. Chr; Ha C= sec. VII a. Chr).

Istoricul cercetărilor. Studierea perioadei finale a epocii bronzului şi începutului primei epoci a fierului în cadrul descoperirilor atribuite recipientelor ceramice „cu decor incizat”, s-a derulat în mai multe etape, a căror evidenţierea a fost determinată de principalele direcţii de cercetare.

Etapa I - începutul anilor ’50 - mijlocul anilor ’60 ai sec. XX, se caracterizează prin elaborarea primelor lucrări consacrate studierii perioadei finale a bronzului şi începutul hallstattului. Sunt publicate rezultatele primelor cercetări sistematice efectuate la monumentele în care au fost atestate recipiente cu decor incizat [Fabricius, 1951; Dobrovol’skij, 1952; Petrescu-Dîmboviţa, 1953; Rikman, 1960; Meljukova, 1961; Černjakov, 1962, 1966; Hîncu, 1962-63; Morintz, 1964; Fedorov, 1968-1969]. Materialele recuperate au fost atribuite de către cercetători perioadei finale a bronzului Noua–Sabatinovka şi Belozerka, remarcându-se că multe din ele au similitudini în cultura Belogrudovka, descoperirile fiind datate cu primele secole ale mileniului I a. Chr. [Rikman, 1960]. În pofida acestor aprecieri,

5

aşezarea de la Tămăoani şi întregul material acumulat prin săpături, a fost atribuit perioadei sec. VI a. Chr. [Petrescu-Dîmboviţa, 1953].

Sfârşitul acestei etape este marcat prin publicarea rezultatelor cercetărilor de la Babadag [Morintz, 1964]. Pentru prima dată s-a încercat, în baza analizei stratigrafiei şi analogiilor cu Troia VII b2, plasarea orizontului „cu decor incizat” într-un sistem cronologic adecvat descoperirilor primei epoci a fierului din Europa centrală şi de sud-est [Zaharia, Morintz, 1965], constituindu-se, astfel cronologia monumentelor primei epoci a fierului din această regiune, care a influenţat şi etapele următoare de cercetare.

Etapă a II-a încadrează cronologic începutul anilor ’70 şi începutul anilor ’80 ai sec. XX. Perioada când au loc noi descoperiri de obiective arheologice, unde au fost sesizate materiale ceramice cu decor incizat [Brudiu, 1970, 1980; Dragomir, 1970, 1974; Čebotarenko, 1973; Morintz, Şerbănescu, 1974; Irimia, 1974; Lapušnjan, Niculiţă, Romanovskaja, 1974; Hänsel, 1976; Kušnir, 1978; Vančugov, 1978; Simion, Lăzurcă, 1980; Harţuche, 1972, 1979, 1980; Niculiţă, 1981]. Cele mai expresive descoperiri au servit pentru unii cercetători ca repere principale în evidenţierea în cadrul materialelor atribuite epocii bronzului şi hallstattului timpuriu, unor „aspecte culturale” numite provizoriu Sihleanu–Râmnicelu [Harţuche, 1972, 1979, 1980]. În procesul de cercetare a problematicii genezei primei epoci a fierului apar şi primele încercări de a formula unele aspecte teoretice referitor la „perioada de trecere la epoca fierului” [Leahu, 1973]. Una dintre caracteristicile esenţiale ale etapei a fost tendinţa de a separa descoperirile „cu ceramică incizată” în grupuri culturale [Hänsel, 1976; Meljukova, 1979; Vančugov, 1978, 1981], evidenţiindu-le în cadrul monumentelor timpurii al primei epoci a fierului în faciesuri culturale de tip Tămăoani şi Balta.

Etapa a III-a, mijlocul anilor ’80 ai sec. XX - până în prezent, e însemnată prin faptul că, pe lângă lucrările elaborate în baza noilor descoperiri, ce conţin recipiente cu decor incizat cunoscute după materialele recoltate la un şir de monumente [Černjakov, 1985, 1986; Haheu, 1985; Leviţki, 1985; Dragomir, 1986; Agul’nikov, Haheu, 1989; Vančugov, 1990; Brudiu, 1991; Lungu, 1991; Agul’nikov, Ketraru, 1992; Harţuche, Silvestru, 1992; Sîrbu, Pandrea, 1994; Topoleanu, Jugănaru, 1995; Agul’nikov, 1996; Jugănaru, 1997;

6

Vančugov, Sîrbu, Niculiţă, Bîrcă, 1999; Vanciugov, Niculiţă, Bîrcă, 2000; Simion, 2001], apar primele studii de sinteză, în care se încearcă unificarea descoperirilor deja cunoscute în orizonturi hallstattiene timpurii „cu ceramică incizată” [László, 1986; Leviţki, 1994], sau în grupuri culturale de la sfârşitul epocii bronzului [Vančugov, 1990]. În cadrul acestei perioade sunt pentru prima dată analizate şi interferenţele culturale dintre monumentele atribuite orizontului hallstattian timpuriu „cu ceramică incizată” şi cele atribuite culturilor cu ceramică imprimată de tip Babadag II şi Cozia–Sahrana [Morintz, 1987; Harţuche, 1983; Harţuche, Silvestru, 1992, Vančugov, 1993, Simion, 2001; Kašuba, 2000].

Cele mai importante contribuţii aduse la studierea fenomenelor culturale încadrate în procesul de geneza a primei epoci a fierului din spaţiu nord-vest Pontic demonstrează că acest proces s-a derulat prin succesiunea mai multor faciesuri culturale, în cadrul cărora a evoluat complexul ceramic „cu decor incizat”. Pe parcurs au fost evidenţiate principalele caracteristici legate de periodizarea şi cronologia, sortimentul ceramic, ritul şi ritualul funerar specifice monumentelor de tip Babadag I–Tămăoani–Holercani–Balta. Actualmente rămâne de studiat în ce măsură au contribuit culturile epocii bronzului tardiv la constituirea faciesurilor culturale „cu ceramică incizată”. Aceasta se datorează faptului că până în prezent lipseşte o analiză amplă a tuturor descoperirilor „cu decor incizat” din spaţiul nord-vest Pontic, care ar înlesni studierea acestor probleme dintr-o altă perspectivă.

Scopul şi obiectivele tezei. În linii majore, scopul tezei de doctorat constă în studierea şi analiza detaliată a tuturor descoperirilor arheologice atribuite orizontului hallstattian timpuriu cu ceramică incizată. În baza lor se va încerca evidenţierea unei „perioade de tranziţie” de la faza finală a epocii bronzului la prima epocă a fierului. În baza cercetărilor se va urmări corelarea culturilor perioadei bronzului final cu materialele faciesurilor culturale „cu ceramică incizată”. Pentru aceasta se va analiza atât topografia monumentelor arheologice, în primul rând a aşezărilor, arhitectonica locuinţelor şi a construcţiilor auxiliare, descoperirile de depozite, ritul şi ritualul funerar, cât şi a inventarului arheologic descoperit. Direcţiile principale în procesul studierii au fost concentrate asupra analizei şi interpretării materialului ceramic şi a complexelor închise, care prin

7

importanţa lor reflectă elocvent trăsăturile esenţiale al proceselor de geneză şi evoluţie a grupurilor culturale „cu ceramica incizată”. Bazându-se pe un şir de cercetări noi, lucrarea a avut ca scop şi introducerea în circuitul ştiinţific a unor materiale inedite.

Sursele arheologice şi suportul bibliografic. La realizarea lucrării au fost expuse analizei atât sortimentul ceramic cât şi obiectele confecţionate din metal, os şi piatră. Unele din ele sunt cunoscute din publicaţii, altele, fiind inedite, sunt introduse pentru prima dată în circuitul ştiinţific. Rezultatele cercetărilor publicate au văzut lumina zilei atât în diverse studii monografice consacrate epocii bronzului, primei epoci a fierului, studii şi materiale consacrate tematicii abordate, cât şi în diferite rapoarte de săpături publicate în România, Moldova, Ucraina etc. Un interes deosebit îl prezintă materialele rapoartelor arheologice, a expediţiei tripartite moldo-româno-ucrainene din anii 1997-1999 de la aşezările Cartal-Orlovka II şi Satu Nou-Novosel’skoe (Ucraina), la care a am participat şi noi. Am a avut acces la materialele ale profesorului universitar, doctor habilitat Ion Niculiţă, recuperate din siturile de la Trebujeni-„Potârca”, Saharna Mare şi Saharna Mică în anii 2002-2005. Pentru unele descoperiri din catalog, în afară de materialul deja publicat, în lucrare au fost utilizate ilustraţiile sub forma unor schiţe grafice şi fotografii din colecţia privată a profesorului dr. Bernhard Hänsel (Berlin).

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. În baza analizei recipientelor ceramice cu decor incizat, cunoscute în sud-estul Europei, a fost întocmit un catalog al descoperirilor, care cuprinde circa 85 de situri. Cartarea formelor ceramice şi a principalelor elemente ale decorului incizat, permite a evidenţia trei zone de distribuire cultural-geografică:

I zonă – Dunărea de Jos (Dobrogea, nord-estul Munteniei, sudul Moldovei, sudul Basarabiei);

a II-a zonă – bazinul Nistrului-cursul superior al Bugului de Sud; a III-a zonă – bazinul Niprului Inferior; Corelarea tipurilor de forme ale vaselor şi ale decorului ceramic pe

zone indică faptul că centrul de greutate în răspândirea acestor categorii de ceramică aparţine Dunării de Jos, unde monumentele faciesurilor cu ceramică incizată se cunosc în cantităţi mari şi se întâlnesc mai frecvent.

8

Originalitatea lucrării constă în faptul că ea completamente este consacrată studierii aşa-numitului complex cultural”cu ceramică incizată”, urmărindu-i evoluţia din perioada bronzului final până în perioada constituirii culturilor de tip Babadag II şi Cozia–Saharna. Pentru prima dată s-a încercat, în baza analizei formelor de vase, a decorului şi tehnicii de ornamentare stabilirea corelaţiei elementelor culturale şi a trăsăturilor esenţiale din faza finală a perioadei bronzului tardiv şi cea a perioadei de tranziţie, premergătoare monumentelor de tip Babadag II şi Cozia–Saharna. Pentru o generalizare a tuturor descoperirilor, în lucrare s-a admis termenul de orizont „cu ceramică incizată”, deşi, cum arată analiza sortimentului ceramic, în afară de decor incizat pe vase adesea sunt întâlnite şi alte motive ornamentale, cum ar fi decorul plastic sau în relief. Din aceste considerente termenul de monumente (orizont) „cu ceramică incizată”, în lucrare va fi luat între ghilimele.

Suportul metodologic. Metoda principală pe care s-a bazat cercetarea este atât metoda comparativ-sincronă, ce s-a îmbinat cu multiple operaţii de clasificare a ceramicii, obiectelor de metal, decorului ceramic, uneltelor cât şi cea a analizei observaţilor stratigrafice din aşezări. Analiza materialelor e însoţită de tipologizare şi statistică, pentru evidenţierea anumitor similitudini sau particularităţi. În acest sens au fost întocmite 22 de figuri şi 14 tabele.

O altă metodă frecvent utilizată în procesul studierii, este catalogarea tuturor descoperirilor „cu ceramică incizată”, prezentate sub forma unui catalog, în care sunt incluse 128 de planşe cu ilustraţii ale materialelor analizate. Prin metoda cartografierii au fost conturate spaţiile de răspândire a faciesurilor culturale „cu ceramică incizată”, demonstrate pentru fiecare tip aparte prin intermediul a 29 de hărţi incluse în anexe. Tot prin metoda cartografierii diferitor forme de vase şi a elementelor decorului ceramic, s-au stabilit corelaţiile dintre diferite zone şi categoriile de vestigii ceramice, ilustrate în diagrame.

Semnificaţia teoretică şi valoarea practică a lucrării. Ca studiu de sinteză asupra tuturor descoperirilor „cu ceramică incizată”, lucrarea capătă, în primul rând, însemnătate aplicativă prin structura catalogului, pe care a fost bazat studiul în întregime. Întocmit în baza materialului factologic, catalogul cu ilustraţiile sale şi numerotaţia unică utilizată în toate hărţile elaborate va servi drept suport practic şi

9

real specialiştilor preocupaţi de problematica în cauză. Sperăm că rezultatele teoretice obţinute în cadrul lucrului asupra tezei vor putea fi de folos tuturor celor preocupaţi de studierea epocilor de bronz şi de fier a Europei de sud-est, lucrarea venind să completeze golurile existente în studierea interferenţelor culturale de la finele mileniului II a. Chr.- începutul mileniului I a. Chr.

Aprobarea rezultatelor. Rezultatele cercetărilor au fost materializate în circa 16 studii şi articole publicate în diverse reviste şi materiale de specialitate din ţară şi de peste hotare. Sub formă de rezumat sau studii, principalele idei expuse în teza de doctorat au fost prezentate, discutate şi aprobate într-o serie de comunicări ştiinţifice la conferinţe şi simpozioane naţionale şi internaţionale, printre care: Международная конференция студентов и аспирантов по фундаментальным наукам «Ломоносов-2000», Вып. 4, Московский государственный университет им. М.В. Ломоносова 2000 (Россия); Мiжнароддний конгрес: «Археологiя та етнологiя схiдноï Європи», Одеський нацiональний унiверситет iм I. I. Мечникова, 2002; Congresul al IX-lea Internaţional de Tracologie „Tracii şi lumea circumpontică” – Chişinău-Vadul lui Vodă, 2004; conferinţe internaţionale studenţeşti – Chişinău 1996-2000, Cluj - Napoca 1997 (România); Conferinţele doctoranzilor – Berlin 2004-2005 (Germania).

Modul de expunere a conţinutului lucrării. Din structura tezei de doctorat, pot fi evidenţiate următoarele compartimente: Introducere, patru capitole, Concluzii, Referinţe, Lista abrevierilor, Anexele, care includ 128 de planşe, 22 figuri, 39 hărţi şi 14 tabele.

În Introducere este expusă actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia, direcţiile şi concepţiile principalele stipulate în literatura de specialitate; este stabilit cadrul geografic şi cronologic, scopul şi obiectivele tezei; sunt analizate sursele arheologice şi suportul bibliografic; este expusă noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute, ne-am referit la suportul metodologic, terminologia şi noţiunile de bază, va conţine aprobarea rezultatelor.

10

CAPITOLUL I. Cadrul geografic. Catalogul descoperirilor şi habitatul. Structura acestui capitol prezintă două compartimente.

I.1. Cadrul geografic. Sub acest aspect a fost analizat arealul de răspândire a faciesurilor culturale „cu ceramică incizată” de tip Babadag–Tămăoani–Holercani–Balta, în cadrul condiţiilor landşaftului geografic din nord-vestul Pontului Euxin.

I.2.Catalogul descoperirilor. În cadrul acestui compartiment au fost analizate toate monumentele arheologice a faciesurilor de tip Babadag–Tămăoani–Holercani–Balta, circa 85 de situri, unde au fost sesizate recipiente ceramice cu decor incizat. S-a încercat a prezenta fiecare monument arheologic în cadrul descoperirilor „cu ceramică incizată”. Arealul de răspândire monumentelor „cu ceramică incizată”, după cum reiese din catalogarea şi cartarea descoperirilor ceramice cu decor incizat, cuprinde în linii majore arcul de nord-vest al regiunii circumpontice. În cadrul acestui areal, se delimitează monumentele localizate în bazinul Dunării de Jos (Dobrogea, sudul Moldovei, Basarabia de sud) – faciesurile Babadag I–Tămăoani şi o parte din descoperirile culturii Belozerka, de tip Tudora; monumente concentrate în bazinul de Mijloc al râului Nistru şi bazinul superior al Bugului de Sud – monumentele de tip Holercani–Balta; monumente amplasate în mare parte pe cursul Inferior al râului Nipru – cultura Belozerka, varianta Nipreană.

I.3. Habitatul. În cadrul acestui subcapitol au fost evidenţiate mai multe direcţii, în care s-a efectuat analiza particularităţilor habitatului monumentelor de tip Babadag I–Tămăoani–Holercani–Balta.

I.3.a. Topografia aşezărilor. Caracteristica principală a habitatului monumentelor de tip Babadag I–Tămăoani–Holercani–Balta se reduce la faptul, că el e prezentat numai prin aşezări nefortificate. Siturile cu urme de locuire de tip Babadag I, Tămăoani–Holercani şi Balta sunt amplasate cel mai frecvent pe platouri, formate în partea superioară a unor înălţimi sub formă de promontorii (Beidaud, Enisala, Garvăn-„Mlăjitul Florilor”, Siliştea-„Popină”, Cociulia, Cartal-Orlovka, Balta), sau terase (faleze) ieşite din malurile unor râuri mari sau mici (Brăiliţa, Râmnicelu, Sihleanu, Siliştea-„Conac”, Chişinău, Hansca, Glinjeni II, Ijdileni-„Frumuşiţa”, Tămăoani, Cândeşti, Ghindăreşti, Hârşova, Rasova-„Malul Rosu”, Galaţi-„Precista”, Satu Nou-„Valea lui Voicu”, Holercani, Pohrebea III). Sunt cunoscute aşezări amplasate

11

pe malul unor lacuri (Calfa), a căror suprafaţa adesea era inundată (Ghiolul Pietrei), sau pe terase înalte, amplasate unor bazine acvatice (Babadag, Niculiţel-„Cornet”). La Stoicani-„Cetăţuia” a fost studiat un tel, în care a fost urmărit un nivel de locuire ce poate fi atribuit începutului primei epoci a fierului. Suprafaţa aşezărilor a fost determinată cel mai frecvent de proprietăţile reliefului, care a putut oferi mai mult sau mai puţin spaţiu pentru extinderea activităţii de locuire. Aşezări cu suprafeţe mici se întindeau de-a lungul Dunării, pe o distanţă de circa 200 m (Ghindăreşti). În aceeaşi regiune a Dunării de Jos mai sunt cunoscute aşezări, a căror suprafaţă variază de la 0,25-0,50 ha (Rasova-„Malul Roşu”, Siliştea-„Conac”, Siliştea-„Popină”) până la 2,5 şi 4-6 ha (Beidaud, Brăiliţa, Vânători etc). În bazinul râului Nistru aşezările au cunoscut o extindere mai vastă–12-15 ha (Glinjeni II, Cociulia), ajungând până la o suprafaţă de circa 25 ha (Pohrebea III).

I.3.b. Caracterul depunerilor culturale. După intensitate, stratul de cultură în care sunt atestate recipientele ceramice cu decor incizat variază între 0,25-0,4 m şi 0,7-0,9 m. În unele cazuri grosimea stratului putea ajunge şi până la 1-1,1 m. Raporturi stratigrafice sunt de evidenţiat în cadrul mai multor aşezări: Tămăoani, Vânători, Siliştea-„Conac”, Siliştea-„Popină”, Cândeşti, unde orizontul cu ceramică incizată urmează după nivelurile culturii Noua. La Garvăn-„Mlăjitul Florilor”, Siliştea-„Popină”, Ghiolul Pietrei, Niculiţel-„Cornet”, Rasova-„Malul Roşu”, Solonceni, Stoicani etc., nivelul atribuit orizontului Babadag I–Tămăoani este succedat de materialele Babadag II–Cozia sau chiar Basarabi. O situaţie deosebită a putut fi urmărită la Cândeşti, unde între nivelul Noua şi cel atribuit Babadag I a fost surprins un orizont de tip Corlăteni–Chişinău. În acest context mai pot fi remarcate şi un şir de aşezări ale culturii Corlăteni–Chişinău din interfluviul Pruto-Nistrean (Chişinău, Lucaşeuca, Bălăbăneşti, Zăgăicani, Petruha, Ivancea, Progres), unde au fost descoperite recipientele ceramice decorate prin incizie, căror situaţie stratigrafică rămâne până în prezent neclară. La un şir de monumente de pe Dunărea de Jos au fost evidenţiate complexe închise-gropi sau locuinţe, în care, împreună cu materiale de tipul Babadag–Tămăoani, au fost găsite vase specifice celor de tip Coslogeni–Noua sau Belozerka: Tămăoani (Gr.2), Siliştea-„Popină” (Loc. A), Garvăn-„Mlăjitul Florilor” (S V), Cartal-Orlovka (C28Gr3, C46Gr.5), Satu

12

Nou-„Valea lui Voicu” (Gr.41,49) etc., materialele neputând fi separate stratigrafic între ele. Elementele Coslogeni apar în nivelul locuirii de tip Babadag la Siliştea-„Conac”, Murighiol-„Ghiolul Pietrei”, Rasova-„Malul Roşu”, Satu Nou etc.

I.4. Locuinţe şi construcţii auxiliare. Aici sunt analizate construcţiile artificiale atribuite locuinţelor şi altor amenajări în formă de gropi. Locuinţe – la monumentele din cadrul complexului cultural „cu ceramică incizată”, se pot evidenţia două tipuri: - I construcţii locative şi gospodăreşti de suprafaţă; - II locuinţe cu fundamentul adâncit în sol, amintind locuinţele-bordei. După sistemul de planificare, în cadrul acestui tip pot fi remarcate două variante: - a – construcţii rectanghulare, cu baza pereţilor adâncită vertical în sol; - b – construcţii ovale în plan, cu fundamentul adâncit în sol, având în profil o formă semiovală; Construcţiile gospodăreşti sunt prezentate exclusiv prin amenajări în formă de gropi, care după formă pot fi împărţite în mai multe tipuri: A. Gropi tronconice în profil, cu diametrul gurii mai mic decât cel al fundului; B. Gropi în formă de clopot; C. Gropi cilindrice cu fundul plat; D. Gropi cu profil semioval.

CAPITOLUL II. Ritul şi ritualul funerar. În afară de înmormântările practicate în cadrul unor necropole, în aşezări se pot evidenţia mai multe gropi în interiorul cărora sunt atestate schelete omeneşti - „gropi cu schelete”. Acest fapt ne-a determinat să structurăm acest capitol în două compartimente: necropole şi descoperiri izolate.

II.1. Necropole. Reieşind din materialele publicate, orizontului „cu ceramică incizată” îi pot fi atribuite circa 15 înmormântări: Folteşti (M 1-9), Hansca (M1-2?), Râmnicelu (M 1-2), Šeršency (M 1). Toate înmormântările sunt plane. Tot în acest context poate fi înscris şi M 1 de la Climăuţii de Jos, inventarul ceramic căruia, după specificul său, are numeroase analogii cu monumentele atribuite orizontului cu ceramică incizată. De regulă, defuncţii erau depuşi în morminte în poziţie chircită (Râmnicelu, Šeršency), pe partea stângă (Climăuţii de Jos, M2 Hansca) sau dreaptă (Folteşti M8, Hansca M1). În cadrul necropolelor de la Folteşti şi Hansca scheletele erau depuse fără conexiune anatomică, reprezentând probabil o reînhumare, cu orientare pe direcţia sud-vest – nord-est cu capul la sud-vest (Folteşti)

13

sau nord-est (Hansca). În câte un mormânt dublu de la Hansca şi M8 de la Folteşti, sunt cunoscute ambele depuneri a inhumărilor: cu conexiune şi fără conexiune anatomică. În înmormântările din cadrul necropolelor este observată tendinţa poziţionării defuncţilor având o orientare în cadrul axei de nord-vest şi sud-est (Climăuţii de Jos, Hansca, Râmnicelu Folteşti). Într-un singur caz este atestată şi orientarea cu capul la sud (Šeršency). Cu rezerve se poate de presupus că o orientare la nord au avut-o scheletele sau rămăşiţele acestora, descoperite la Hansca – M 2(?). De regulă, înmormântările erau însoţite de câte o ceaşcă cu toartă supraînălţată, mai rar de alte categorii de vase, depuse la o distanţă anumită la sud sau nord-vest de craniu (Folteşti, Râmnecelu, Hansca). După analogiile elementelor ritualului funerar, cele mai apropiate similitudini pot fi sesizate în mediul Cozia–Saharna. Identică este şi depunerea în morminte a inventarului funerar, care constă din ceşti sau cupe, străchini, depuse în regiunea capului, sau vase borcane, atestate cel mai des în regiunea picioarelor. Unica deosebire o prezintă observaţia, că în cadrul faciesurilor „cu ceramică incizată”, spre deosebire de cultura Cozia–Saharna, nu este documentată încă prezenţa unei categorii de ceramică „funerară” specializată. În afară de ceramică, în interiorul înmormântărilor mai pot fi întâlnite unelte (Šeršency) şi piese din metal (Hansca, Folteşti), ele prezentând diverse obiecte de podoabă ori vestimentar.

II.2. Descoperiri izolate. În afară de necropole, elemente ale unor „practici funerare” pot fi urmărite şi la un şir de „gropi cu schelete”, descoperite în interiorul aşezărilor, care în afară de inventarul arheologic de uz cotidian specific aşezărilor, conţineau şi schelete omeneşti. Gropi similare sunt atestate la Tămăoani (Gr.2), Satu Nou-„Valea lui Voicu” (Gr. 41), Cartal-Orlovka (C46 Gr5), Babadag, Garvăn-„Mlăjitul Florilor”, Siliştea-„Conac” (M 1) şi probabil Rasova-„Malul Roşu” (M 1). În cadrul descoperirilor „cu ceramică incizată”, „gropile cu schelete” din aşezări se concentrează cu precădere în zona Dunării de Jos, fiind localizate în contextul descoperirilor de tip Babadag I–Tămăoani. Acest fapt permite evidenţierea în regiunea respectivă a unor practici sau tradiţii funerare cu un specific regional, subliniind că în zona Dobrogei nu se cunosc încă necropole atribuite descoperirilor de tip Babadag I. Analiza

14

direcţiilor de orientare a scheletelor evidenţiate în aşezări nu dă posibilitatea de a determina vreo preferinţă de depunere a scheletelor, atât în privinţa orientării, cât şi a poziţiei corpului. Atestarea unor părţi de schelete sau a scheletelor întregi în umplutura gropilor îndeamnă la sugestia că ele par ar fi aruncate, ceea ce a şi determinat poziţia lor diferită. În gropi nu au fost descoperite piese de inventar sau ofrande, inhumaţiile fiind însoţite de piese de uz comun şi resturi de menajare, iar după forma şi tipul gropilor ele nu se deosebesc de cele utilizate în cadrul aşezărilor în scopuri gospodăreşti (tipurile B şi C). În aşa mod, în afară de schelete întregi sau fragmentare din umplutura gropilor provin şi numeroase piese ceramice sau din bronz (Gr. 2 de la Tămăoani). Din acest motiv şi s-a insistat a desemna această categorie de complexe prin noţiunea „gropi cu schelete”. Analizând toate descoperirile cu caracter funerar, atribuite faciesurilor de tip Babadag I–Tămăoani–Holercani–Balta, se poate constata că în majoritatea cazurilor în ritul şi ritualul funerar se indică similitudini cu culturile primei epoci a fierului Babadag II–Cozia–Saharna. Unele elemente ale ritului şi ritualului funerar pot fi găsite şi în mediul culturii Noua.

CAPITOLUL III. Analiza materialului arheologic. Pentru reflectarea evoluţiei şi a elementelor culturale care au generat apariţia faciesurilor culturale „cu ceramică incizată”, în acest capitol s-a recurs la analiza întregului material arheologic atribuit acestui orizont cultural. După structura sa, capitolul cuprinde.

III.1. Ceramica. După tehnica de confecţionare, consistenţa şi proprietăţile pastei de lut, sortimentul ceramic este separat în două grupe: ceramica rudimentară şi cea fină. Tradiţional, în cadrul orizontului cu ceramică incizată pot fi evidenţiate mai multe categorii ceramice: I – vase-chiupuri bitronconice; II – urcioare cu profil S-oidal; III – ceşti cu toartă supraînălţată; IV – ceşti cu două torţi; V – cupe; VI – forme de vase deosebite; VII – străchini; VIII – castroane; IX – oale profilate; X – oale tronconice; XI – oale cu toartă; XII – vase-afumătoare. Cartarea principalelor forme de vase în cadrul zonelor de răspândire a faciesurilor „cu ceramică incizată”, indică faptul că pentru monumentele din regiunea Dunării de Jos (Babadag I–Tămăoani) sunt specifice vasele de tipul: II şi IV. În ceea ce priveşte vasele variantei Ia şi IIIa, deşi ele sunt atestate mai frecvent în

15

regiunea Dunării de Jos, unele variante ale lor sunt întâlnite şi la nord, în regiunea Nistrului Mijlociu şi în bazinul superior al Bugului de Sud (Holercani–Balta). Criteriul numeric în acest caz ar indica probabil, regiunea iniţială de răspândire a anumitor tipuri de vase. Totodată, unele variante ale tipului III (ceşti cu corpul semisferic), sunt cunoscute deocamdată numai în interfluviul Pruto-Nistrean. Cupele cu profil S-oidal, (varianta Va), sunt concentrate în bazinul râului Nistru, mai exact în spaţiul dintre râul Botna, Răut, Nistru şi Kodyma (grupul Holercani–Balta), şi numai în câteva cazuri ele apar în zona Dunării de Jos (faciesurile Babadag I–Tămăoani). Aproape uniform, unele tipuri şi variante de vase sunt răspândite în cadrul primelor două zone de difuzare a recipientelor cu decor incizat: V (cupe bitronconice, varianta Vb), VII, VIII, IX, X – vasele acestui tip nefiind documentate în cadrul grupului Balta şi faciesul Tudora. Printr-un număr mai mic al descoperirilor, o variantă a vaselor din tipul V (cupe bitronconice cu gât înalt, varianta Vc) şi I (vase bitronconice cu gâtul scurt şi buza răsfrântă în afară) sunt răspândite şi în cadrul descoperirilor „cu ceramică incizată” din zona Niprului Inferior, reprezentând probabil rămăşiţele unor influenţe venite din regiunea Dunării de Jos şi Nistrului Mijlociu. Analiza tipologic-comparativă a decorului ceramicii fine şi rudimentare din masivul cultural Noua–Sabatinovka–Coslogeni, a grupurilor de monumente cu ceramică incizată de tip Babadag I–Tămăoani–Holercani–Balta şi a faciesurilor cu ceramică imprimată de tip Babadag II–Cozia–Saharna permit evidenţierea a 46 variante de decor: 12 în relief, 4 în plastic, 3 – englif, 23 motive incizate şi 4 combinat (incizat şi în relief), reprezentând 18 motive stilistice: I – brâe alveolate; II – brâe în relief; III – proeminenţe; IV – brâe cu incizii; V – brâe însoţite de perforări; VI – crestături; VII – alveole; VIII – linii incizate orizontale; IX – combinarea liniilor incizate orizontale cu cele verticale; X – combinarea liniilor incizate orizontale cu cele oblice; XI – incizii în formă de linii unghiulare; XII – linii incizate orizontale asociate cu triunghiuri; XIII – incizii în formă de zigzag; XIV – incizii în formă de linii orizontale cu puncte adâncite; XV – triunghiuri haşurate; XVI – figuri în formă de romburi; XVII – incizii în formă de ghirlande; XVIII – caneluri, care prezintă o evoluţie continuă din perioada bronzului tardiv în cadrul faciesurilor hallstattiene timpurii „cu

16

ceramică incizată”. Din cele 46 variante ale decorului, 14 sunt identice pentru întreg arealul de răspândire a monumentelor „cu ceramică incizată” de tip Tămăoani–Holercani–Balta şi Belozerka; 6 variante se întâlnesc doar la Sihleanu şi în grupul Holercani–Tămăoani; 9 – în faciesurile Belozerka şi Tămăoani–Holercani. În afară de aceasta, o variantă de decor se întâlneşte doar la Sihleanu, 3 – în cultura Belozerka şi 7 sunt specifice aspectului Tămăoani–Holercani. O astfel de amplasare în spaţiu a decorului ceramicii fine şi rudimentare demonstrează încă odată caracterul omogen al descoperirilor de tip Babadag I–Tămăoani–Holercani–Balta, care, evidenţiate într-un orizont cultural-cronologic, pot ilustra o „perioadă de tranziţie”. Corelarea tipologică a motivelor de decor a monumentelor din perioada bronzului tardiv cu decorul similar din cadrul faciesurilor „perioadei de tranziţie” permite constatarea prezenţei unor elemente de tradiţie Noua–Coslogeni, mai puţin Sabatinovka, în continuarea unor motive de ornament în cadrul grupurilor culturale de tip Babadag I–Tămăoani–Holercani–Balta şi Belozerka. În Babadag I se pot identifica 19 elemente a decorului ceramic identice cu cele din cultura Noua, cultura Coslogeni – 16, cu cultura Sabatinovka tipologic sunt identice doar – 10. În mediul Tămăoani–Holercani 31 de variante de decor pot fi incluse în categoria celor întâlnite în cultura Noua, 25 în cultura Coslogeni şi 15 în cultura Sabatinovka. În cadrul culturii Belozerka se pot evidenţia 24 elemente de decor de tradiţie Noua, 20 – de tradiţie Coslogeni, şi 13 – Sabatinovka. Aceste motive de decor ale ceramicii fine şi de uz comun sunt caracteristice fazelor timpurii ale monumentelor primei epoci a fierului de tip Babadag şi Cozia–Saharna. În fazele dezvoltate ale acestor faciesuri, motivele decorului incizat sunt destul de frecvente în ornamentarea ceramicii, la care se mai adaugă redarea lor prin imprimare, adoptându-le astfel tradiţiei primei epoci a fierului. Luând în consideraţie similitudinea decorului caracteristic recipientelor din monumentele „perioadei de tranziţie” şi ale primei epoci a fierului, se poate evidenţia un aport considerabil al faciesurilor „cu ceramică incizată” de tip Babadag I–Holercani–Tămăoani–Balta în procesul constituirii tradiţiei de ornamentare a ceramicii fine şi rudimentare în perioada primei epoci a fierului din spaţiul nord-vest Pontic. În cadrul descoperirilor de tip Babadag II pot fi sesizate 34 de elemente ale decorului ceramic comun cu faciesurile

17

„perioade de tranziţie”. În grupul de monumente Cozia–Saharna, circa 31 de elemente decorative au analogii tipologice directe cu grupurile culturale Babadag I–Tămăoani–Holercani–Balta şi Belozerka. Unicul element ce reflectă procesul de “hallstattizare”, în afară formelor de vase, îl constituie motivele decorului de caneluri, care sunt caracteristice întregului areal de răspândire culturilor primei epoci a fierului din spaţiul Balcano-Carpato-Pontic. Corelarea tipurilor de decor cu zonele de distribuire cultural-geografică a descoperirilor „cu decor incizat” arată că cele mai numeroase descoperiri ale decorului incizat, sunt concentrate în regiunea Dunării de Jos, după care urmează zona aferentă bazinului Nistrului de Mijloc şi cursul superior al Bugului de Sud, iar apoi şi cursul Niprului Inferior, unde elementele decorului incizat se întâlnesc doar sporadic. Această demonstrează că în procesul de răspândire a recipientelor cu decor incizat în spaţiul nord-vest Pontic, centrul de greutate îi revenea regiunii Dunării de Jos (Tămăoani, Babadag I). Anume în această zonă diverse motive ale decorului incizat sunt cunoscute încă din perioada bronzului tardiv. Coincidenţa numărului maxim al descoperirilor (după cele mai răspândite motive incizate ale decorului în toate cele trei zone), confirmă această aserţiune (decor în formă de ghirlande; şiruri orizontale sub care se lasă sub unghi linii paralele oblice; linii unghiulare; benzi cu triunghiuri haşurate; linii orizontale; linii orizontale sub care se lasă sub unghi drept şiruri paralele; benzi de linii asociate cu triunghiuri). După unele motive de decor (brâe cu incizii; benzi de linii orizontale, benzi de linii orizontale sub care se lasă sub unghi linii grupate paralel) se observă mai mult concentrarea lor în cadrul zonei a II-a, ce ar presupune geneza lor locală. Alte elemente decorative (proeminenţele conice incluse în benzi de linii circulare; zigzaguri; linii însoţite de puncte adâncite) au răspândire mai largă în zona Dunării de Jos decât în celelalte regiuni, unde recipientele cu aceste variante de decor incizat se cunosc într-un număr mult mai redus. În cazul variantei de decor incizat în formă de zigzag, se observă concentraţia maximă a descoperirilor doar dintre zonele încadrate în Dunărea de Jos şi cursul Niprului Inferior, ceea ce ar permite constatarea că prezenţa acestui element de decor în zona Niprului Inferior se datorează rezultatului influenţei faciesurilor Dunărene (Tămăoani–Babadag I), cale parcursă probabil, pe litoralul

18

de nord al Pontului Euxin (faciesul Tudora). Concentrarea majorităţii covârşitoare a monumentelor cu ceramică incizată în teritoriile aferente Dunării de Jos, înclină spre opinia că anume în aceste regiuni s-a constituit, în linii majore, orizontul cultural „cu ceramică incizată” de tip Babadag I–Tămăoani–Holercani–Balta. Analiza detaliată a decorului incizat în cadrul acestui orizont şi a culturii Belozerka nu permite evidenţierea unor deosebiri semnificative, menite să separe descoperirile „cu ceramică incizată” în câteva grupuri culturale, după cum s-a stipulat deja în literatura de specialitate. Dacă sortimentul ceramic cu decor incizat poate servi ca un argument în stabilirea periodizării cronologice, în atribuirea culturală, el nu poate fi utilizat ca indiciu diagnostic.

III.2. Piese din lut. Această grupă de descoperiri include fusaiole (Hansca, Holercani, Pogrebea III, Tămăoani şi Babadag), care sunt de două tipuri: bitronconice şi în formă sferică; imitaţii din lut în formă de discuri (Hansca şi Pogrebea III); capace (Tămăoani); modelul unei „labe”, descoperite la Hansca-„La Matcă”.

III.3. Obiecte din os. La monumentele „cu ceramică incizată” ele sunt prezentate de o psalie (Hansca-„Limbari”), străpungătoare (Pogrebea III, Hansca) şi alte unelte (Siliştea-„Conac”).

III.4. Obiecte din piatră. Aceste descoperiri prezintă mai multe topoare (Hansca, Holercani şi Balta) sau pietre şlefuite în formă de cute (Tămăoani).

III.5. Piese metalice. Această grupă de vestigii e prezentată exclusiv prin obiecte confecţionate din bronz. Din ele se pot evidenţia un depozit şi alte categorii de unelte şi piese de podoabă. Singurul depozit cunoscut, care ar putea avea tangenţe cu orizontul „cu ceramică incizată”, este depozitul №1 de la Sâmbăta Nouă, alcătuit din 44 de piese: 34 celturi, 8 seceri şi 2 turte cu o greutate totală de 17, 305 kg. Piesele au fost depuse într-un vas bitronconic cu suprafaţa lustruită decorat cu ornament incizat. În afară de acest depozit se pot remarca mai multe piese atestate de rând cu recipientele cu decor incizat precum cuţite de tipul cu limba la mâner, ace cu capul bitronconic sau cele de tipul „Hirtenstabnadeln”, brăţări confecţionate din plăci metalice sau bară, „inele de buclă”, nasturi etc.

19

CAPITOLUL IV. Probleme de periodizare şi cronologie. Cronologia monumentelor „cu ceramică incizată” prezintă una dintre cele mai discutate probleme. Pentru a elucida aspectele legate de periodizare şi cronologie, în acest capitol au fost evidenţiate două compartimente în care sunt abordate separat cronologia relativă şi cea absolută.

IV.1. Periodizarea. Analiza detaliată a situaţiei stratigrafice, urmărită la un şir de aşezări de pe Dunărea de Jos şi în Moldova de Sud, permite a evidenţia următoarele situaţii de succesiune a nivelurilor culturale, care probabil ar putea ilustra două etape succesive în evoluţia faciesurilor culturale „cu ceramică incizată”:

1. Noua–Coslogeni→Tămăoani–Babadag I (uneori şi cu atestarea materialelor de tip Babadag II). Date stratigrafice care confirmă această succesiune au fost sesizate atât la Tămăoani, Folteşti, Garvăn-„Mlăjitul Florilor”, Grădiştea-Coslogeni, Murighiol-„Ghiolul Pirtrei”, Satu Nou-„Valea lui Voicu”, Cartal-Orlovka II, Siliştea-„Conac” (atribuite etapei Tămăoani, unde decorul de linii-tangente unite cu cerculeţe nu este atestat) cât şi în „aşezarea A” de la Vânători şi Siliştea-„Popina” (unde decorul de linii-tangente cu cerculeţe este cunoscut). Cronologic, acestor descoperiri le corespunde intervalul de timp dintre sec. XII – sec. X a. Chr. Aceste puncte se concentrează în zona Dunării de Jos, fiind sporadic cunoscute şi în regiunea de silvostepă;

2. Tămăoani–Babadag I→Babadag II. În acest context stratigrafic pot fi incluse aşezarea de la Ijdileni-„Frumuşiţa”, unde sunt atestate elemente de tip Tămăoani şi Babadag II, Niculiţel-„Cornet”, unde împreună cu descoperiri caracteristice celor de tip Tămăoani–Babadag I au fost atestate şi recipientele cu decor imprimat şi aşezarea eponimă de la Babadag. Acestei etape probabil îi corespunde şi aşezarea din prima epocă a fierului de la Saharna Mică. Monumentele acestei etape se concentrează la Dunărea de Jos şi pe cursul Nistrului Mijlociu. Datarea nivelurilor de la Babadag, quasi unanim acceptată de majoritatea cercetătorilor, permite încadrarea acestor monumente în limitele sec. XI – sec. X a. Chr., fiind mai tardive (cel puţin cu un secol !), decât alte aşezări ale orizontului „cu ceramică incizată”, fapt care explică lipsa unor influenţe de tip Noua–Coslogeni. Aceste aşezări sunt sincrone cu nivelul Corlăteni de la

20

Cândeşti şi cu monumentele de tip Corlăteni–Chişinău din spaţiul Pruto-Nistrean. În privinţa decorului de cerculeţe unite cu linii-tangente, este important să remarcăm că în literatura de specialitate, acest decor specific fazei I a culturii Babadag a fost atribuit reprezentărilor incizate. În acest context menţionăm că pot fi deosebite câteva variante de cerculeţe combinate cu tangente: cerculeţe simple şi cu punct sau cerculeţe mai mici în interior (concentrice). În mediul Tămăoani–Babadag I, cerculeţele simple tangente sunt cunoscute la Bălteni, Niculiţel-„Cornet”, Siliştea-„Popină”, Brăiliţa (?), Vânători şi Babadag. Decorul de tangenţe incizate cu cerculeţe cu punct sau cerculeţe în interior este cunoscut la Ghindăreşti şi Babadag. Această variantă aminteşte reprezentările cerculeţelor similare, dar imprimate din faza Babadag II, cu care par a fi identice. La Babadag, ambele variante ale acestui decor sunt întâlnite într-un context arheologic–groapa № 128, ceea ce nu permite de a le separa din punct de vedere cronologic. Din aceeaşi groapă se pot recunoaşte şi câteva recipiente de vase cu decor incizat în formă de benzi de linii unghiulare marcate cu amprente de cerculeţe cu punct inclus. Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi la Troia, cunoscută atât din săpăturile lui H. Schliemann, W. Dörpfeld, C. Blegen, cât şi din recentele investigaţii efectuate pe colina Hissarlik între anii 1988-1995. La Troia aceste elemente decorative se pot întâlni şi împreună cu imprimări de ştanţe, ce ar contraveni observaţiilor stratigrafice obţinute de S. Morintz la Babadag, unde decorul incizat în formă de linii-tangente cu cerculeţe a fost desemnat ca indiciu caracteristic doar pentru faza I a culturii Babadag. În afară de Troia şi monumentele de tip Tămăoni–Babadag I, decorul respectiv, regulat poate fi întâlnit în întreaga peninsulă Balcanică. În nord-estul Greciei, la Kastanas au fost sesizate ambele variante ale decorului de cerculeţe cu tangente. Pe teritoriul Bulgariei, prima variantă este cunoscută la Bukjovcy, Pšeničevo şi Djadovo. A doua varianta este cunoscută la Emen, Klokotnica, Sakarci, Starcevo şi Pšeničevo. Aşadar, devine clar că acele puţini descoperiri ale ornamentului similar din mediul Babadag I prezintă probabil periferia nordică de răspândire a unui stil ornamentalistic, caracteristic după multiplele descoperiri grupurilor culturale răspândite în această perioadă la sud de Dunăre. În cadrul descoperirilor Tămăoani–Babadag I, ambele variante ale acestui decor nu pot demonstra

21

suficient în regiune existenţa două etape. Reprezentările de cerculeţe simple au fost întâlnite atât la monumentele arheologice unde există corelaţii stratigrafice de tip Noua–Coslogeni→Tămăoani–Babadag I (Vânători, Siliştea-„Popină” etc) cât şi la Babadag, unde elemente de origine Coslogeni nu au fost semnalate, dar sunt prezente ambele variante al acestui decor într-un complex închis. Analogiile acestui decor, după noile date obţinute la Troia cu ajutorul 14C, indică o perioadă care depăşeşte cu un secol faza I Babadag, mai exact perioada corespunzătoare fazei a II-a. Numai prezenţa „in situ” a elementelor de origine Noua–Coslogeni sau lipsa acestora, ar putea indica, probabil, unele diferenţe cronologice. Astfel monumentele cu ceramică incizată Tămăoani–Babadag I–Holercani, unde sunt atestate influenţe sau elementele de origine Noua–Coslogeni, pot fi considerate cronologic mai timpurii în comparaţie cu complexele similare, deocamdată aceste influenţe nu au fost sesizate. Atestarea unor tradiţii de tip Noua–Coslogeni atât la monumentele de tip Tămăoani cât şi cele de tip Babadag I indică existenţa unei contemporaneităţi fapt ce nu permite separarea descoperirilor Tămăoani de Babadag I în două etape succesive, concluzie bazată doar pe prezenţa sau lipsa decorului de cerculeţe cu tangente.

În ceea ce priveşte evoluţia decorului incizat, pe baza lui nu se pot face delimitări cronologice clare, care ar separa unele elemente ale decorului dat din mediul Babadag I de cele cunoscute în repertoriul Tămăoani–Holercani–Balta. Din cele relatate conchidem că procesul de tranziţie de la perioada bronzului tardiv la prima epocă a fierului nu a avut loc uniform, ci a evoluat diferit, de la un monument arheologic la altul. Şi dacă nu în toate cazurile se poate evidenţia prezenţa aspectului Babadag I, manifestat prin decorul de cerculeţe cu tangente, atunci interferenţele cu elementele de tip Noua–Coslogeni, cel mai bine sesizate la Dunărea de Jos, sunt de necontestat.

IV.2. Cronologia absolută. Analiza tuturor pieselor, care dau posibilitatea de a stabili indice în cadrul cronologiei absolute a faciesurilor „cu ceramică incizată”, permite stabilirea unei perioade cuprinse între fazele Bz D–Ha B2 (după Müler-Karpe). În această perioadă se încadrează o serie de piese din bronz: cuţite cu limba la mâner, nasturi, inele de buclă, ceea ce nu permite a trata aceste descoperiri în calitate de repere sigure în datarea absolută. Se

22

evidenţiază însă mai multe piese cu o datare mai restrânsă în cadrul fazelor Bz D–Ha A1 (A2) sec. XII-X a. Chr.: psalii din os, ace cu cap bitronconic, ace de tipul „Hirtenstabnadeln”, brăţări din plăci, care, în fond, sprijină cronologia relativă a faciesurilor „cu ceramică incizată”. Se pot enumera şi alte piese, precum modele de imitare a unor „labe”, care pot extinde cronologia grupurilor culturale „cu ceramica incizată” din spaţiul Pruto-Nistrean până în perioada Ha B2.

Concluzii. Lucrarea este consacrată studierii unei perioade de timp cuprinsă între sfârşitul epocii bronzului şi începutul primei epoci a fierului în spaţiul nord-vest Pontic. În acest context sunt cercetate un şir de manifestări culturale cunoscute în literatura de specialitate ca grupurile Tămăoani, Babadag I, Holercani şi Balta. Studiul a fost bazat pe cercetări efectuate la un număr considerabil de monumente, multe din care au fost deja analizate în mai multe publicaţii. S-au utilizat materiale inedite, studiate de noi din rapoarte de săpătură şi colecţii muzeale.

Analiza sortimentului ceramic din cadrul faciesurilor culturale „cu ceramică incizată” de tip Babadag I–Tămăoani–Holercani–Balta contribuie substanţial la elucidarea unui şir de aspecte legate de originea şi evoluţia perioadei cuprinse între sfâtşitul bronzului final şi începutul primei epoci a fierului din spaţiul nord-vest Pontic. Cartografierea recipientelor ceramice cu decor incizat, în cadrul monumentelor atribuite faciesurilor Babadag I–Tămăoani–Holercani–Balta şi a celor din cultura Belozerka, permite evidenţierea a trei zone de distribuire cultural-geografică a descoperirilor ceramice cu decor incizat:

I zonă – Dunărea de Jos (Dobrogea, nord-estul Munteniei, sudul Moldovei, inclusiv şi sudul Basarabiei);

a II-a zonă – bazinul Nistrului Mijlociu-cursul superior al Bugului de Sud;

a III-a zonă – bazinul Niprului Inferior; O astfel de răspândire a recipientelor ceramice cu decor incizat ar

putea fi determinată de activitatea unor „tradiţii” sau „centre olăreşti”, care au contribuit la răspândirea decorului incizat pe vasele faciesului Tudora din cadrul culturii Belozerka, localizate în nemijlocită apropiere pe malul stâng al Dunării de Jos şi în regiunea limanului Nistrean, ajungând chiar pe cursul inferior al râului Nipru. Faptul dat nu permite tratarea acestei categorii a decorului incizat ca

23

criteriu definitoriu pentru deosebirea elementelor de tip Tămăoani–Babadag I şi Holercani–Balta de cele similare de tip Belozerka. Totodată unele elemente de tradiţie „Belozerka” se întâlnesc frecvent şi în mediul grupurilor de tip Tămăoani–Babadag I. Cartarea principalelor forme de vase în cadrul zonelor de răspândire a faciesurilor „cu ceramică incizată” indică existenţa mai multor particularităţi specifice zonale. Corelarea variantelor de decor în cadrul zonelor de distribuire cultural-geografică a descoperirilor „cu ceramică incizată” demonstrează că cele mai numeroase descoperiri ale decorului incizat sunt concentrate în zonă I – Dunărea de Jos, urmând zona a II-a – Nistrului Mijlociu, iar apoi şi a III-a – regiunea Niprului inferior, în care elementele decorului incizat se întâlnesc mai sporadic. Aceasta, probabil, ar putea indica că în procesul de geneză a hallstattului din spaţiul nord-vest Pontic centrul de greutate le revenea faciesurilor din regiunea Dunării de Jos (Tămăoani, Babadag I), unde se cunosc încă din perioada bronzului tardiv. Coincidenţa numărului maxim al descoperirilor după principalele variante ale decorului, în toate cele trei zone, confirmă această aserţiune. În baza analizei comparative a detaliilor ritului şi ritualului funerar, practicat în cadrul faciesurilor culturale „cu ceramică incizată”, se pot evidenţia un şir de elemente bine cunoscute încă în perioada bronzului tardiv (orientarea predominant sudică, poziţia scheletelor, construcţii funerare etc.). Totodată, apropierea până la identitate a unor elemente ale ritului şi ritualuri funerare din cadrul faciesurilor „cu ceramică incizată” cu manifestările similare din cadrul culturilor cu ceramică imprimată de tipul Babadag II şi Cozia–Saharna, permite evidenţierea rolului descoperirilor de tip Babadag I, Tămăoani–Holercani–Balta în procesul genezei monumentelor cu ceramică imprimată. Privită în ansamblu topografia tuturor descoperirilor atribuite monumentelor culturale „cu ceramică incizată”, se poate de constatat că zonele de maximă concentrare a descoperirilor date (zonele I-III) nu corespund în-tocmai unor grupuri sau faciesuri culturale evidenţiate de un şir de cercetători [Harţuche, 1972; Morintz, 1964, 1987; László, 1986; Leviţki, 1994; Vančugov, 1977 etc.]. Această situaţie impune de a se lua în consideraţie, în cadrul analizei acestor vestigii şi următoarele considerente:

- toate descoperirile atribuite monumentelor cu „ceramica incizată”, prezintă în spaţiul nord-vest Pontic un orizont cultural

24

destul de omogen şi uniform (având în vedere doar materialul ceramic);

- evidenţierea în cadrul acestui orizont a trei zone de distribuire cultural-geografică a descoperirilor „cu ceramică incizată” demonstrează existenţa în acest spaţiu a trei centre de difuzare a recipientelor „cu decor incizat”, localizate în preajma celor mai însemnate fluvii din Europa de sud-est, care aveau un rol important în viaţa comunităţilor omeneşti al vremii, deşi în acest proces faciesurile de la Dunărea de Jos aveau o contribuţie deosebită;

- analiza detaliată a decorului incizat în cadrul faciesurilor de tip Babadag I, Tămăoani, Holercani–Balta, a culturii Belozerka, nu permite evidenţierea a unor deosebiri semnificative, care să separe descoperirile „cu ceramică incizată” în câteva grupuri culturale, cum a fost stipulat deja în literatura de specialitate. Decorul incizat nu prezintă un indiciu sigur privind apartenenţa culturală, în baza căruia s-ar putea separarea descoperirilor din cadrul orizontului cultural „cu ceramică incizată” în mai multe grupuri sau faciesuri culturale (Babadag I, Tămăoani, Holercani şi Balta). El constituie probabil o „expresie a modei” în tehnica şi stilistica decorării vaselor ceramice din regiunea nord-vest Pontică la finele epocii bronzului şi începutul primei epoci a fierului, proces care a antrenat în sine şi un şir de elemente culturale cunoscute încă din perioada bronzului final (Noua–Coslogeni). Reieşind din aceasta, monumentele „cu ceramică incizată” marchează în această regiune o perioadă de tranziţie spre prima epocă a fierului (orizontul Babadag II–Cozia–Saharna), încadrată, în linii majore într-o perioadă cuprinsă între sec. XII-X a. Chr.

În ceea ce priveşte grupul Balta, având în vedere similitudinile ritului şi ritualului funerar cu monumentele de tip Tămăoani şi Holercani, cunoscută încă prea puţin, permit actualmente tratarea acestui facies în cadrul descoperirilor de tip Tămăoani–Holercani. Elucidarea pe o scară mai largă a raporturilor dintre grupul Balta şi monumentele atribuite faciesurilor Tămăoani–Holercani va fi posibilă doar după cercetarea sistematică a unui şir de monumente atribuite descoperirilor de tip Balta.

Astfel, studierea monumentelor culturale „cu ceramică incizată” Babadag I–Tămăoani–Holercani–Balta aduce contribuţii însemnate la cunoaşterea genezei hallstattului timpuriu din spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic.

25

Lista lucrărilor ştiinţifice publicate: 1. Complexul ceramic canelat Corlăteni-Chişinău în interfluviul

Pruto-Nistrean. Materialele conferinţei ştiinţifice studenţeşti, Ediţia III, Universitatea de Stat din Moldova, 7-10 Aprilie 1998, Chişinău, 1998, p.5, 0.06 c.t.

2. Consideraţii privind ornamentele în stil geometric în Europa de Sud-Est. Materialele conferinţei ştiinţifice studenţeşti, Ediţia IV, Universitatea de Stat din Moldova, 28 aprilie-3 mai 1999, Chişinău 1999, p.12, 0.06 c. t.

3. Sistemele şi ornamentele Hallstalttiene în stil geometric în Europa de Sud-Est. Seminarul Ştiinţific Studenţesc de Arheologie şi Istorie Veche, Buletin informativ, Ediţia II, Chişinău, 1999, p. 16-26, 0.6 c. t.

4. Procedeele şi tehnici de ornamentale a ceramicii imprimate hallstattiene în Sud-Estul Europei. Analele Asociaţiei Naţionale a Tinerilor Istorici din Moldova, Anuar Istoric, I, Chişinău, 1999, p. 14-17, 0.25 c.t.

5. Ceramica Hallstattului timpuriu. Aspectul cultural Corlăteni-Chişinău în interfluviul Pruto-Nistrean. Analele Asociaţiei Naţionale a Tinerilor Istorici din Moldova, Anuar Istoric, I, Chişinău, 1999, p. 23-31, 0.5 c.t.

6. Consideraţii privind influenţele Sud-Est Balcanice în spaţiul Extra-Carpatic la începutul primei epoci a fierului. Materiale conferinţei ştiinţifice studenţeşti, Universitatea de Stat din Moldova, Ediţia V, 19-24 aprilie 2000, Chişinău, 2000, p. 14, 0.06 c. t.

7. К вопросу о соотношении памятников раннего железа с геометрическим узором в Юго-Восточной Европе. Материалы VII международной конференции студентов и аспирантов по фундаментальным наукам-Ломоносов 2000, Выпуск IV, Московский Государственный Университет им. М.В. Ломоносова, Москва 2000, с. 310-311, 0.12 c. t.

8. Cu privire la conceptul de perioada de tranziţie la finele mil. II a. Chr.-începutul mil. I a. Chr. în spaţiul Nord-Pontic. Analele Universităţii de Stat din Moldova, Rezumatele Tezelor de Licenţă, Chişinău 2000, p. 186-188, 0.18 c. t.

9. Некоторые аспекты генезиса „Фракийского гальштатта“ в переходный период от поздней бронзы к раннему гальштатту в Балкано-Карпатско-Понтийском регионе. Археологiя та етнологiя

26

Схiдної Європи: матеріали і досліджения, Т. 3, Одеса, 2002, с. 99-101, 0.18 c. t.

10. Rezultatele cercetărilor perieghetice la situl traco-getic Saharna Mare. Carpatica, 15, Užgorod, 2002, p. 66-84, (în colaborare cu Ion Niculiţă), 1.1 c. t.

11. Slobozia–Chişcăreni X – o nouă aşezare din fazele finale a culturii Sântana de Mureş–Černjahov. Analele Asociaţiei Naţionale a Tinerilor Istorici din Moldova, Anuar Istoric, III, Chişinău, 2002, p.10-16, (în colaborare cu Corneliu Cirimpei), 0.3 c. t.

12. Les monuments thraco-gètes de la zone de Saharna. Studia Antiqua et Archaeologica, IX, Iaşi, 2003, p. 241-252, (în colaborare cu Ion Niculiţă, Aurel Zanoci şi Sergiu Matveev), 0.6 c. t.

13. К вопросу о технике нанесения штампованного декора на раннегальштаттской лощеной столовой керамике Карпато-Дунайско-Понтийского региона. Украïнский керамологiчний журнал (Ukranian Ceramological Magazine), 1 (7), 2003, p. 97-107, (în colaborare cu Sorin Ailincăi), 0.6 c. t.

14. Noi piese metalice din perioada bronzului târziu descoperite pe teritoriul Republicii Moldova. Interferenţe cultural-cronologice în spaţiul nord-pontic, Chişinău, 2003, p.164-170, (în colaborare cu Eugen Uşurelu), 0,4 c. t.

15. Considerations concerning the evolution of the ceramic decoration to the End of the II millennium-Beginning of the first millennium B.C. in the Balcan-Carpathian-Pontic space. Thracians and circumpontic World (IX-th International Congress of Thracology), Summaries, Chişinău, 2004, p. 54-55, (în colaborare cu Ion Niculiţă), 0.1 c. t.

16. Evoluţia decorului ceramic în spaţiul nord-vest Pontic la finele epocii bronzului–începutul hallstattului timpuriu. Thracians and circumpontic World (Proceedings of the Ninth International Congress of Thracology), I, Chişinău, 2004, p. 135-195, (în colaborare cu Ion Niculiţă), 3.7 c. t.

17. Consideraţii privind realizarea decorului imprimat pe ceramica din prima epocă a fierului în spaţiul nord-vest pontic. Pontica, XXXVII-XXXVIII, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, Constanţa, 2005, p. 111-130, (în colaborare cu Sorin Ailincăi, Gabriel Jugănaru şi Cătălin Dobrinescu), 1.1 c. t.

27

ABSTRACT

Contributions to the genesis of the early thracian hallstatt in the carpatian-danubian-pontic space

The work is focused on the study of the period between the end of the Bronze Age and the beginning of the first stage of Iron Age in north-western pontic space. In this context are studied a series of cultural manifestation know in the specialty literature as Tămăoani, Babadag I, Holercani and Balta, whose ceramic assortment is often ornamented with incised motifs. The analysis of the assortment of cultural aspect “with incised ceramics” Babadag I–Tămăoani–Holercani–Balta, contributes to the elucidation of a series of aspect concerning the origin and evolution of the period between the final bronze and the first stage of iron age in the north-western pontic space. The cartography of the ceramic recipients with “incised decoration” from the monuments attributed to archaeological culture Babadag I–Tămăoani–Holercani and those from the aria of Belozerka culture form the north-western Pontic space gives us the possibility to underline three areas of cultural-geographical distribution of the incised ceramic discoveries:

I zone – Lower Danube; II zone – Middle Dniester–Dniester bank and the basin of Kodyma

river; III zone – basin of Lower Dnieper; The correlation of the decoration types in the zones of cultural-

geographical distribution of discoveries „with incised ceramics” shows that the majority discoveries of incised decoration are concentrated in zone I – Lower Danube, then follow the discoveries of zone II – Middle Dniester, and zone III – Lower Dnieper region, in which the elements of incised decoration are found sporadically. This, probably, could indicate that the distribution of the recipients with incised decoration from north-western Pontic space had as the weight center the cultures from Lower Danube region (Tămăoani, Babadag I) where they have been known from the period of late bronze.

One could point out at a series of good elements known in the Bronze Age (predominantly south orientation, position of skeletons, funerary constructions, etc) on the basis of comparative analysis of the details of funeral rite and ritual practices in cultures „with incised ceramics”. At the same time, the closeness up to identity of some elements of funerary rites and rituals from cultures „with incised ceramics” and the similar manifestations of the cultures with printed ceramics Babadag and Cozia–Saharna [Kašuba, 2000, 288], allow us to underline once more the role of

28

Babadag I, Tămăoani–Holercani and Balta in the process of genesis of the monuments with printed ceramics. Taking a general look at the topography of all the discoveries attributed to cultural monuments “with incised ceramics” we can ascertain that the zones of maximum concentration of these discoveries do not correspond exactly to the groups of cultural massifs underlined by a series of researchers [Harţuche, 1972; Morintz, 1964, 1987; László, 1986; Leviţki, 1994; Vančugov, 1977, etc]. This situation forces us taking into account of the following considerations:

- all the discoveries attributed to „incised ceramics”, represent probably a quite homogeneous and uniform cultural horizon in north-western Pontic space (referring only to the ceramic material);

- this horizon has three zones of cultural-geographical distribution of discoveries “with incised ceramics” and proofs the existence in the circum-pontic region of three centers of diffusion of recipients “with incised decoration” situated in the nearby of the most important rivers in south-eastern Europe. They played probably an important role in the lives of human communities of the time, in which an important role in this process was played by cultural massifs from the Lower Danube.

- the detailed analysis of the incised decoration from cultures Babadag I, Tămăoani, Holercani–Balta and culture Belozerka, in spite of its homogeneity, allows us to establish several significant differences separating the discoveries “with incised ceramics” in several cultural groups, fact that was already mentioned by various specialists in the literature of specialty. Incised decoration in this context can’t represent a certain reference regarding cultural belonging that would provide a clear separation of the discoveries from the cultural horizon “with incised ceramics” into more groups or cultural massifs (Babadag I, Tămăoani, Holercani and Belozerka). It represents probably an “expression of fashion” in the technique and stylistics of decoration of ceramic pots in north-western Pontic region at the end of the Bronze Age and the beginning of the first stage of the Iron Age, process that involved in itself a series of known elements from late bronze age.

In what concerns the group Balta, taking into account the similarities of the funerary rite and ritual with those of Tămăoani and Holercani which is known little, permits the treatment of this aspect as part of Tămăoani–Holercani discoveries. The more detailed explanation of the relations between the group Balta and the monuments Tămăoani–Holercani could be possible only after a systematic research of a series of monuments attributed to culture Balta.

29

РЕЗЮМЕ Некоторые аспекты генезиса раннего фракийского

гальштатта в Карпатско–Дунайско-Понтийском регионе. Работа посвящена изучению памятников «с прочерченным

орнаментом» конца бронзового-начало железного века типа Бабадаг I–Тэмэоань–Холеркань–Балта. Анализ керамики на этих памятниках, позволяет выявить ряд аспектов связных с началом и развитием периода заключенным между концом бронзового века и началом железного века в северно-западном Понтийском регионе. Картирование керамических находок с прочерченным орнаментом в среде памятников отнесенным к культурным группам типа Бабадаг I–Тэмэоань–Холеркань–Балта и тех встречающееся в Белозерской культуре в северно-западном Причерноморье, позволяет выделить три культурно-географических зоны распространения керамических находок с прочерченным узором:

I зона – Нижний Дунай (Добруджа, северо-восточная часть Мунтении, юг румынской Молдовы, юг Бесарабии);

II зона – регион среднего Днестра - верхнее течение реки Южный Буг;

III зона – течение Нижнего Днепра; Сопоставление большинства вариантов орнамента в зонах

распространения культурных групп «с прочерченным узором», демонстрирует, что наибольшее количество керамических находок с прочерченным орнаментом концентрируются в I зоне распространения – Нижний Дунай, следуя по количеству аналогичных находок, II зона распространения – регион среднего Днестра-верхнее течение реки Южный Буг, и далее III зона – течение Нижнего Днепра, где элементы прочерченного узора встречаются реже. Это с долей вероятности может определить, что главную роль в «распространении» керамического материала с прочерченным орнаментом играли нижнедунайские памятники типа Тэмэоань и Бабадаг I, где элементы этого узора известны еще в позднем бронзовом веке. В тоже время почти идентичная близость погребального обряда памятников «с прочерченным орнаментом» с культурами раннего железного века типа Бабадаг II и Козия–Сахарна, позволяют выделить еще раз роль находок Бабадаг I и Тэмэоань–Холеркань–Балта в процессе становления памятников со штампованной керамикой. Всецелый анализ топографии распространения находок «с прочерченным узором», позволяет

30

выявить, что зоны максимальных концентраций этих памятников (I-III) не может соответствовать культурным группам выделенных рядом исследователей [Harţuche, 1972; Morintz, 1964, 1987; László, 1986; Leviţki, 1994; Vančugov, 1977, etc]. Исходя из этой точки зрения, при дальнейшем изучении этих памятников, следует иметь в виду следующие аспекты:

- все находки, отнесенные памятникам «с прочерченным узором», представляют, вероятно, в северно-западном Понтийском регионе единый и однородный культурный горизонт (основываясь на керамике).

- детальный анализ прочерченного орнамента на памятниках типа Бабадаг I и Тэмэоань–Холеркань–Балта, Белозерской культуры, не смотря на свой однородный характер, не позволяет выделить еще какие-то отличительные черты, способные выделить находки «с прочерченным узором» этих памятников, на несколько культурных групп, как было предпринято некоторыми специалистами. Прочерченный орнамент в этом смысле не может представляться как показателем культурного определения, способствующим разделению горизонта «с прочерченным узором» на ряд культурных групп (Бабадаг I, Тэмэоань, Холеркань, Балта и Белозерка). Таким образом, прочерченный орнамент может представлять собой «выражение моды» техники и стилистики орнаментации керамических сосудов в северно-западном Понтийском регионе в конце бронзового и начало железного века, процесс в котором приняли участие вероятно и некоторые элементы поздней бронзы (Ноуа-Кослоджень). Исходя из этого, памятники «с прочерченным узором» типа Бабадаг I–Тэмэоань–Холеркань–Балта могут, документировать в этом регионе переходный период к раннему железному веку (горизонт Бабадаг II–Козия–Сахарна), относящийся к XII-X до н. э. Касательно группы Балта, основываясь на идентичность погребального обряда с памятниками типа Тэмэоань и Холеркань, позволяет рассмотрение этих памятников в рамках находок типа Тэмэоань и Холеркань. Дальнейшее выявление, каких либо соотношений между памятниками группы Балта с аналогичными находками групп Тэмэоань и Холеркань, будет реальна только после раскопок целого ряда памятников отнесенных группе Балта.

Изучение памятников «с прочерченным узором» типа Бабадаг I–Тэмэоань–Холеркань–Балта, позволяет выявлить ряд новых аспектов, связанных с генезисом раннего гальштата в Карпато-Дунайско-Понтийском регионе.

31

Cuvinte cheie Cadrul geografic, habitat, necropole, topografia, cartografierea, gropi cu schelet, grup cultural, ceramică incizată, orizont „cu ceramică incizată”, cronologie, spaţiul nord-vest Pontic, zonă cultural-geografică, Dunărea de Jos, bazinul Nistrului Mijlociu, regiunea superioară a Bugului de Sud, Niprul Inferior (de Jos), „perioada de tranziţie”, elementul bronzului final (tardiv), decor, ornament, bronz, fier, rit şi ritual funerar.

Ключевые слова Географические рамки, поселение, некрополь, топография, картография, ямы с костяком, культурная группа, прочерченная керамика, горизонт «с прочерченной керамикой», хронология, северно-западный Понтийский регион, культурно-географическая зона, Нижний Дунай, бассейн Среднего Днестра, верхний регион Южного Буга, Нижний Днепр, «переходный период», элементы поздней бронзы, декор, орнамент, бронза, железо, погребальный обряд.

Keywords Geographical framework, habitat, necropolis, topography, cartography, pits with skeletons, cultural group, aspect, incised ceramics, horizon “with incised ceramics”, chronology, north-western pontic space, cultural-geographic zone, Lower Danube, Middle Dniester basin, Upper Southern Bug region, Lower Dnieper, „period of transition”, element of final bronze (late), decoration, ornament, bronze, iron, funerary rite and ritual.