IAJ L . « 9 .

. . .

oitÎe eoononâp&, care cuprinde tot felul de poveţe, %şi ; âspunsuri la mlrcl>:ï 1-i. despre formarea şi conduc

tovărăşiilor şi însoţiriloi* economice,Sfaturi pentru agricultură, meserii şi îieg oţ, şi ou îndrumări pentru valorizarea productelor ecouoi

Itr- |

n 1c-o }■ C/2 1

i—* «s i !CO |o pa-o r-—* J

l £ ^1

F- ^ pa\ : o C P1 : C*3! \ CD .—3

r/Jt-OC/3

f s lîntocmită de YA8. (T. OHVADĂ Apare în 10, 20 şi 30. a fiecărei luni. Oa adaus la ,, I .11511 K T A rI Vl ï'À *-"'

A n u l I I . ORĂŞTIE, 30 Februarie v. 1907. TSTlMll » .

Centrale pentru tovărăşii.Mai curînd decît ne aşteptam, în toate ţinuturile lo­

cuite de Români s’a pornit însufleţitoarea mişcare pentru alcătuirea de fel şi fel de t o v ă r ă ş i i s ă t e ş t i .

E o mîndrie nespusă, să vezi, să simţi, cum toţi din toate părţile lucră, aleargă, întreabă după sfaturi, după statute, după îndrumări pentru pornirea lucrului.

Veţi înţelege, că în faţa acestei mişcări, noi care mai cu dinadinsul cercăm să spriginim alcătuirea de to­vărăşii săteşti — ne bucurăm mai mult. Cu toate aceste bucuria şi însufleţirea nu ne răpeşte. Ne gîndim cumpă­tat şi la marile greutăţi ce să ivesc, cu alcătuirea de tovărăşii mai ales atunci, cînd nu avem un puternic iz­vor, de unde să curgă cu belşugul poftit de buna izbîndă toate îndrumările, toate ajutoarele. Noi nu vrem să fim încrezuţi. Ştim că prin foaia noastră putem da sfaturi multe şi folositoare, dar’ cînd ne gîndim apoi că această foaie, pusă sub îngrigirea mai ales a unui singur om — nu poate să fie în tot locul şi întotdeauna la timp acolo unde cere trebuinţa, — ne dăm samă de răspunderea, ce o luăm, cînd îndemnăm să să alcătuiască tovărăşii —• în cît mai multe sate româneşti.

In cunoştinţa acestei mari răspunderi — ni-să pare că vedem deja de pe acum, încîlcitura ce să va face în multe locuri, în care însufleţiţi! din fruntea lucrărilor pen­tru alcătuirea de tovărăşii, nu vor înţelege pe deplin rostul tovărăşiei şi nu vor şti cum să o conducă.

Neizbînda din un sat — ştim că va strica poate mai mult decît va direge izbînda din zece!

Pentru aceste, dar’ mai ales pentru întărirea aievea a mişcării de alcătuire a tovărăşiilor pe sate, — dela în­ceput, cum am spus şi în anul trecut în foaia »T ovă ră ­şia« — ne frămîntă gîndul şi ne facem datoria, să în ­demnăm să alcătuim C e n t r a l e de t o v ă r ă ş i i . Că una ori două ori mai multe, asta ar fi altă vorbă. Dar’ să a v e m C e n t r a l e — ă s t a e l u c r u de c ă p e t e n i e !

Insămnarea Centralelor e recunoscută, de toţi cîţi ştiu şi vreau să înţeleagă rostul tovărăşiilor.

Simţim o deosebită bucurie, cînd vedem , că şi la noi Românii să găsesc bărbaţi luminaţi, care cu toată greu­tatea ce Ie-a dat’o stima şi respectul de obşte, îndeamnă pentru alcătuirea de centrale pe sama tovărăşiilor săteşti. Mai nou, alesul fruntaş dl Dr. l o a n M i h u , ’ mare pro­prietar şi adînc cunoscător al trebuinţelor poporului nostru, să însufleţeşte- şi însufleţeşte pe alţii, ca să alcătuiască Centrale pentru tovărăşii. *

îndemnul unui Dr. Mihu, e o dovadă strălucită, că muncind pentru tovărăşii şi pentru crearea de Centrale pe sama acestor tovărăşii — este doar’ cel mai bun lu­cru, ce- ’ l putem face azi — în starea în care ne aflăm.

Folosim prilejul ce ni-’l dă sfatul venit dela un frun­taş atît de stimat, şi î n d e m n ă m cu t o a t ă d r a g o s ­t e a i n i m i i să ne a l c ă t u i m u n a or i ma i m u l t e C e n t r a l e p e n t r u t o v ă r ă ş i i s ă t e ş t i .

Ca să înţelegem cu toţii rostul ăstor fel de Centrale — spunem aici, de data asta pe scurt, ce credem noi că ar avea să lucre o Centrală pentru tovărăşii:

Centrala ar fi un sfetnic bun şi un ajutător necon­tenit a tuturor mişcărilor, pornite pentru alcătuirea de to­vărăşii. Ar da îndrumările de lipsă pentru pornirea lucru­lui, pentru adunarea de membri, pentru ţinerea adunării

de alcătuire, pentru înregistrarea firmei şi apoi mai ales pentru lucrarea şi conducerea tovărăşiei săteşti.

Centrala ar fi ca un părinte bun: povăţuitor, spriji­nitor şi grijitor de toate interesele tovărăşiei.

Prin oamenii ce i-ar avea în slujbă, ar aduna date şi informaţii din ţinuturile de sub adăpostul ei, ar sfătui pe săteni ce fel de tovărăşie să-’şi alcătuiască, ar trimite om la faţa locului, să sfătuiască împreună cu fruntaşii satului şi mai ales d u p ă a l c ă t u i r e a tovărăşiei, ar spri­jini-o cu bani, cu sfat şi cu îndrumări.

Centrala ar ţinea legătura trebuincioasă între tovă­răşiile săteşti, ar griji de bunul lor mers şi le-ar ajuta în munca lor.

Şi numai din amintirea acestor cîteva chemări, ce ar avea centrala, credem că ori-cine poate vedea marea însămnătate a unei Centrale, precum şi marea trebuinţă ce ni-să impune ca să avem o Centrală !

împăcaţi cu aceasta, e întrebarea că în ce chip şi cînd sa se facă o astfel de centrală?

Părerea noastră este că, înainte de toate, d e l a î n c e ­put să se facă centrală. Una ori mai multe, cum am zis, asta nu vrem să o vorbim acum.

Sunt mulţi care cred şi spun cu multe dovezi, că numai atunci să se facă o centrală, cînd avem deja mai multe, poate 20— 50 tovărăşii săteşti. La alte neamuri şi în alte vremi de bună samă aşa ar fi mai potrivit. La noi Românii însă, mai ales în vrem ile care le trăim noi, abia credem că o să avem o mişcare puternică şi sănă­toasă pentru tovărăşii săteşti — fără să avem d e l a î n ­c e p u t Centrale. La noi prea puţini sunt aceia care pot merge cu îndrăzneală peste ogoarele economiei. Prea puţini sunt cei care au destulă cunoştinţă şi îndestuli- toare umblare în treburi de tovărăşii.

E de lipsă dar’, ca d e l a î n c e p u t să avem un sfă­tuitor, un îndrumător cuminte şi întru toate potrivit cu marea muncă de care ne apucăm. Ni-să cere dar’ ca d e l a î n c e p u t să facem o Centrală, care să aibă m e­nirea să împodobească satele noastre cu tovărăşii săteşti — pe care să le îndrumeze şi să le sprijinească. La în­trebarea c u ms ă f a c e m o Centrală?, — să poate răspunde în multe chipuri, căci ar fi mai multe cărări, pe care pu­tem ajunge să avem o Centrală pentru tovărăşiile săteşti.

Mai uşor ar putea b ă n c i l e noastre să facă Cen­trale pentru tovărăşii săteşti. Să se înţeleagă conducă­torii băncilor din un comitat, ori din un ţinut mai mare ori chiar toate la olaltă, — (ceea-ce ar fi mai greu acum la început) şi ori să alcătuiască un aşezemînt de sine stătător, ca centrală pentru tovărăşii, ori să încredinţeze pe o bancă să-’şi aibă o secţie anume pentru tovărăşii. Sau ar putea ca o singură bancă, să-’şi alcătuiască o secţie anume şi să lucreze — ca o Centrală — în un comitat ori în un anumit ţinut.

Alt modru ar fi ca »Asociaţiunea« din Sibiiu să creeze în sînul ei — pe lîngă comitetul central, o secţie anume pentru tovărăşii — avînd ca secţia asta să înde­plinească lucrările impuse unei Centrale. »Asocia- ţiunii« i-ar fi uşor să aibă legăturile trebuincoase cu una ori mai multe bănci, prin care să poată ajuta şi m ij­loci, pentru micile tovărăşii — creditele trebuincioase.

Un alt modru de a avea Centrală pentru însoţiri, ar fi, alcătuirea unui aşezămînt a n u m e p e n t r u a c e s t s c o p — prin subscrierea de quote (acţii) din partea fruntaşilor şi sătenilor noştri. In însufleţirea ce s’a pornit pentru tovărăşii săteşti, credem, că o astfel de încercare, făcută în bună rînduială — ar da roada aşteptată.

Pag. 2. T O V Ă R Ă Ş I A

De data asta ne mulţumim cu amintirea numai a acestor modruri prin care am putea avea o Centrală pen­tru tovărăşii. Pentru amănunte vom mai reveni.

Ori care ar fi modul ce l’am alege — numai să ale­gem unul şi să ne alcătuim o Centrală.

Punem la inima fie-cărui iubitor de neam, această propunere şi îi rugăm să o frămînte şi să-’şi spună pă­rerile.

E vorba de a da poporului nostru puntea de aur pe care să ajungă la bunăstare — prin tovărăşii. Cu trup, cu suflet să muncim cu toţii dar’, pentru întruchiparea acestei punţi — căci liniştea conştiinţei că ne facem datoria, şi binecuvîntarea urmaşilor noştri ne va fi cea mai preţioasă răsplată, — ca fii ai neamului ioma- nesc şi ca doritori în calea spre înaintare. La muncă dar, cu mic cu mare 1 ^

Vasile C. Osvada•

0 pildă minunată.(Roadele ajunse de însoţirea „Hangya“,)

U n i u n e a a g r a r ă ma­g h i a r ă din Budapesta pătrunsă de rostul şi însămnătatea tovă­răşiilor sătesti si mai ales do-j J >rind să întregească munca, pe care o face însoţirea centrală regn.de c r ed i t , — la 1898 a pus temelia unei tovărăşii de consum, numită „ H a n g y a “ (Furnica) în Budapesta. însoţi­rea „Hangya“ nu are nici pră­vălii (boite) deschise, nici nu vinde clienţilor în mic, ci d e 1 a î n c e p u t şi-a luat ca ţintă spriiinirea şi alcătuirea de mici tovărăşii de consum pe sate.

Munca nepregetată, ce face însoţirea „Hangya“ aduce roade foarte frumoase şi ne slugeşte şi nouă ca un puternic îndemn să ne alcătuim astfel de cen­trale — cum sfătuim şi în ar­ticolul, ce-’l publicăm pe faţa în- tîi a numărului de azi al „To­vărăşiei“ .

In vreme de 9 ani, însoţi­rea „Hangya“ a alcătuit şi ocroteşte sub aripile ei nu mai puţin ca 676 tovărăşii de con­sum pe sate (până la 31 De­cemvrie 1906). „Hangya“ , care la început abia avea vre-o cî- teva zeci de membri şi un ca­pital de numai 100 mii coroane — după nouă ani — la 31 Decemvrie 1906, avea 852 mem­brii cu 508 părţi fundamentale şi 1998 quote regulate.

La îndemînă ne stă bilan­ţul (socoţile) însoţirii „Hangya“ încheiat la 31 Decemvrie 1906. Cum ne paştem ochii pe claia de numeri ai acestui bilanţ, în sufletul nostru să porneşte ală­turea cu însufleţirea a s e m e n e a muncă şi

i de rău, ca noi Românii, care în vreme de 20— 30 ani am ştiut alcătui vre-o 150 bănci cu ca­pitale de peste 13 milioane co­roane — n’am ştiut. înţelege rostul vremii şi nu ne-am ştiut alcătui barem o singură înso­ţire centrală pentru tovărăşiile de consum pe sate în felul în­soţirii „Hangya“ ...

Cu o muncă stăruitoare „Hangya“ a ajuns să lucre azi cu active în sumă de 3 mi­lioane 720 mii 399 cor. — dela 100 mii cu cît începuse înainte cu nouă an i! Capitalele înso­ţirii „Hangya“ să ridică azi la suma de 707 mii 800 coroane (508 mii părţi fundamentale şi 299 mii 800 cor. quote regu­late) iar’ fondul de rezervă la 60 mii 24 coroane.

In magazinele însoţirii să află mărfuri (pentru boitele de pe sate) în preţ de 1 milion 36 mii 914 coroane. Şi are în Budapesta casă şi magazine proprii zidite cu o cheltuială de 1 milion 100 mii 456 cor.

Din vînzarea mărfurilor, în­soţirea „Hangya“ a avut în anul 1906 un venit brut de 405 mii 350 coroane, iar’ alte venite chirii, carnete etc.) în suma de 50 mii 515 coroane — peste tot dar’ venite în sumă de 455 mii 865 cor. — aproape o jumătate milion !

Din aceste venite s’au aco­perit toate cheltuielile (numai pentru controlori, slujbaşi şi cheltuielile lor de drum, cînd au mers să controleze tovără­şiile sătesti, s’a cheltuit suma de peste 260 mii coroane !) ră- mînînd astfel un c î ş t i g cu­r a t de 74 mi i 647 coroane! (care arată o fructificare cu peste 10% (la sută, a capita-

cu toate cheltuelile

cele mari, ce le are însoţirea mai ales cu tovărăşiile săteşti.)

Numerii aceştia arată numai roadele ajunse — în bani, în avere. Cînd ne gîndim însă la roadele minunate morale, la ajutorul ce să dă satelor şi numai prin cele aproape 700 tovărăşii de consum (boite pe sate) ce să ţin de „Hangya“ — nu să poate să nu ne însufle­ţim de un a şa f e l de muncă si să nu nizuim să avem noiias t f e l de aşezăminte.

Să ne ajute Dzeu să avem!

Comoara săracului.— Plantele de leac — un nou şi

bogat izvor de venit. —

(Urmare din Nr. 7)

Nu numai frunzele şi florile, ci şi rădăcinile multor plante ne dau materii cu putere lecui- toare, pentru care pricină sunt foarte căutate. 0 majă metrică de rădăcini de p ă p ă d i e să plăteşte cu 40— 50 coroane. Cine nu cunoaşte păpădia, nu­mită şi p a p a d e a , papa- l ungă , latineşte Taraxacum officinale, şi ungureşte pitypang ori gyermeklânczfu? De primă­vara până toamna tîrziu dăm pe ea la tot pasul în ori-ce livadă, curte ori drum. Rădă­cina o curăţim de ţărînă şi pămînt şi astfel o uscăm la soare ori în pod, avînd de grijă să nu se mucezască.

In toate părţile muntoase, mai ales în pădurile de fag creşte m ă t r ă g u n a . Are şi alte numiri, ca c i r e a ş a l upu­lui, D o a m n a codrului , mă- t r ă gu n ă-d o a m nă-m are, na- d r ă g u 1 ă iară latineşte: Atropa Belladonna L. Rădăcinile i-le săpăm primăvara, şi le uscăm ca celea de păpădie, crepîndule în două de-’s groase, ca să se uşte mai bine. preţul alor 100 de chilograme e 48— 55 cor. Aci însemn, că şi frunzele de mătrăgună îs de mare preţ. Trebuesc astfel uscate, ca să rămînă verzi, pe cît să poate verzi deschise. Preţul lor să mişcă între 35 si 70 de coroane5 ’de-o majă.

Nu pot lăsa neamintit, că fiind planta asta foarte veni­noasă, trebue să o adunăm şi uscăm cu mare băgare de seamă.

Dintre mai multe sâmînţe ce să pot vinde pomenesc mama secăr i i , ori cum i-să mai zice: c o r n de secară , c l on ţ i i - babe i , latineşte: Secale cor- nutum — Glaviceps purpurea Tul. Mama secării e de altcum un burete, care creşte pe spi­cele de săcară în forma unui

Nr. 8. — 1907.

grăunte mare, negru. Fiind de altcum primejdioase pentru să­nătate, şi aşa trebue aleasă mama secării dintre grăunţe. Pentru-ce să nu o adunăm deci la o parte, dacă ni să plătesc 100 de chilograme cu 170— 200 coroane? 0 putem aduna însă şi de pe spice cu o săptămînă două înainte de secerat.

Nu înşir deocamdată mai multe, că-i lung pomelnicul bu­ruienilor de leac. Din celea scrise ori-cine poate vedea, că strîngerea plantelor lecuitoare poate fi pentru mulţi o îndelet­nicire de-a doua mână, — cînd nu are omul altceva de lucru, ba-’i poate sluji de o adevărată şi singură meserie ţăranului nostru sărac, pe care l’a bine- cuvîntat Dumnezeu cu mulţi copii şi cu puţine mijloace de ai hrăni şi de-ai creşte.

Bine — veţi zice — dar’ cui să le vindem plantele de leac uscate? Intr’adevăr, asta-’i întrebarea de căpetenie în tot lucrul. Căci nici să nu ne apu­căm de adunat până nu ştim cui l’om vinde rodul muncii noastre. Căţimi mai mici cum­pără fiecare farmacist (apotecar) din tîrguri şi oraşe, dar’ nu plă­teşte cum am spus mai sus. In ma r e putem vinde plantele noastre negustorilor din oraşele mari, numiţi d r o g h i ş t i , cari să ocupă anume cu negoţul ăsta.* Droghiştii dau preţurile arătate mai sus dar’ numai de le vin­dem mult de-odată, de bunăoară 100 de chilograme dintr’un fel de plantă. Cu greu adună un singur om atîta, deci trebue să alergăm la puternicul mijloc al bunăstării, la î n t o v ă r ă ş i r e . Mai multe familii dintr’un sat ori chiar din mai multe comune vecine să ’nţeleg cu vorba, ca să adune şi să uşte pe cît să poate la fel anumite plante de leac, ş’apoi le vînd la un loc, sub numele unuia dintre tova­răşi. Mai bine-ar fi, ca însoţi­rile săteşti economice cari sunt deja în fiinţă — durere, încă prea de tot puţine dar’ chiar şi b ă n c i l e n o a s t r e ar fi da­toare să iee în mână şi valo- rarea, vînzarea plantelor lecui­toare. In comunele mari, unde cresc din belşug plantele de leac, s’ar p u t e a î n f i i n ţ a a- nume pentru adunarea, uscarea şi vînzarea ăstorfel de plante î n s o ţ i r i s ă t e ş t i în toată re­gula, cum să arată în foaia „Tovărăşia“ mai pe larg. In fruntea însoţirilor ar sta un om ştiutor de carte, care s’ar în­griji de tîrg, unde să desfacă

•») lată cîteva nume: Neruda Nándor în Budapesta fstr. Kossutft Lajos :J Koch- meister Frigyes utódai, Budapesta; Bur- ger Frigyes în C luj; Szerdahelyi Károly în Bégaszentgyörgy: apoi Magyar kiviteli és csomagszálitási részvénytársaság în Bu­dapesta.

pentrupărerea lului însoţit

T O V Ă R Ă Ş I A Pag. 3,Nr. 8. — 1907.

marfa asta preţioasă. El ar face c o n t r a c t în s c r i s încă din primăvară cu vre-un negustor de plante, în numele însoţirii. Tovărăşiile s’ar îngriji ca să-’şi uşte toţi părtaşii buruenile la un loc. îşi întocmesc o şură, în şură o arie largă spre acest scop, în care aşază jur-împrejur stelagii de leţe, pe care pot usca multe şi felurite plante, fără a le mesteca, punîndu-le pe rogo­jini, hîrtii ori pînze. Un singur om ar purta grija uscatului, aşa că tovărăşia acea ar pro­duce marfă mul t ă , bună şi f r u m o s us c a t ă , care să şi plăteşte cinstit.

înainte de toate ar fi însă de dorit, ca vre-o reuniune eco­nomică română ori vre-o bancă românească să iee asupra sa sarcina, — de se poate numi sarcină o afacere atît de în- sămnată pentru poporul sărac — de-a aduna dela singuraticii stringători de plante, ori de la tovărăşiile săteşti plantele de leac, spre a le trimite la drog- iştii mari ori deauna în străi­nătate, în pieţele cele mari de medicamente, fără a le trece prin mâna alor 2— 3 jidani hră­păreţi. De s’ar găsi o astfel de întreprindere, sunt convins, că aceia ar face un mare folos pentru binele poporului român.

Budapesta.Alexandru B or sa.

Altruismul tovărăşiilor.Dela început eram în curat, că

în însufleţirea pentru înfiinţarea de tovărăşii, să vor amesteca, drept cobe rele, şi vînări după interese personale, dorinţi netrebnice, să faci tovărăşii, ca să-’ţi găseşti un nou izvor de venit cîştigat fără prea multă bătae de cap.

Avem deja semne vădite, că ici colo unii dintre cei care doresc să aibă în satul lor o tovărăşie — şi-au făcut socoteala cîştigului, ce o sâ-’l aibă — p e n t r u ei.

Astfel de gînd e frate cu hoţia, e frate cu celaima şi cu gîndul de a te folosi de încrederea şi naivi­tatea altuia ca să-’l tragi pe sfoară.

Dacă, întru adevăr voim binele poporului, aşa fel de ginduri trebue să le părăsim. Ca să fim pe de­plin înţeleşi şi ca să se ştie, că noi de l a î nc epu t , cum am pri­ceput şi cum pricepem şi acum şi întotdeauna r o s t u l tovărăşiilor să­teşti, dăm aici de nou un articol, ce l’am tipărit în unul din numerii din­ţii ai foii noastre:

Ajutorarea împrumutată, u- manizmul şh nizuinţa înaintării generale a economiei, fiind te ­meliile pe care să pot şi tre­bue să se ridice tovărăşiile eco­nomice, — e de sine înţeles, că voind să sprijinim alcătuirea de tovărăşii, pentru moment trebue să năbuşim scoaterea la iveală a intereselor noastre personale. Zicem că pentru moment, din pricina, că odată alcătuită, o

tovărăşie,' ori îi suntem mem­bri ori nu, cu timpul această tovărăşie cu roadele ei, va a- juta şi înaintarea noastră, în care îşi vor găsi şi interesele noastre private o dreaptă aju­torare.

Căci tovărăşiile deşi în pri­mul rînd muncesc pentru mem­brii lor, această muncă încetul pe încetul cîştigă însămnătate şi înrîurinţă asupra î n t r e g e i e c o n o m i i , şi d’aici înainte apoi şi membrii chiar şi unul cîte unul simt roadele tovără­şiilor, în toate trebile lor eco­nomice.

Isvorul şi temelia tovărăşii­lor trebue să fie umanismul cu­rat, dragostea faţă de-aproapele şi nici decum nu interesul pri­vat. 0 tovărăşie alcătuită de oameni, care dela început au „planuri“ şi „scopuri“ anumite special personale, departe de a putea ajunge roadele aşteptate, face de rîs şi stîngeneşte rodnica nizuinţă: ca în timpul cel mai scurt să avem şi noi Românii o bine împărţită reţea de tovă­răşii economice.

Nu facem imputări, dar’ ni­să pare că trebue să avem te­meri, că şi în jurul aşezămin­telor noastre economice, ar cerca să se îmbulzească nizuinţe de geşeftării particulare. Cîteva al­cătuiri de bănci din timpul mai nou, apoi cîteva treburi ieşite la iveală cu prilegiurile împăr­ţirii cîştigurilor ajunse de băn­cile noastre şi la alegeri de conducători şi funcţionari, — sunt potrivite să ne umplă de îngrijorări, şi să ne întărească temerile, că icl-colea să scapă din vedere scopul hotărît în statute şi gîndul cel bun al sprijinitorilor aşezămintelor noa­stre economice.

Până acum însă avem mân­gâierea, că asemeni lucruri sunt foarte rari şi fără mare însăm­nătate.

Dacă cu toate aceste ţinem să le amintim aici, o facem din pricina, că am dori ca la al­cătuirea de mici tovărăşii pe sate şi în parte şi pe oraşe să nu putem observa nici un fel de gînduri particulare pentru aşternerea de paturi calde pe sama intereselor noastre perso­nale. Şi asta mai ales pentru faptul, că tovărăşiile pentru al­cătuirea cărora muncim şi noi, vor fi tovărăşii cu capitale mă­runţele, cu cercuri înguste de lucrare şi cu ţinte cît mai al­truiste pentru binele de obşte.

Acest fel de tovărăşii numai ruinîndu-să ele, ca -tovărăşii, ar putea desmierda şi interese par­ticulare. Poate că acesta este şi unul dintre pricinele, că to­vărăşiile săteşti de valorizare, credit, conzum, arîndă, etc. nu­

mai cu greu îşi află apostoli cu tragere de inimă şi rădăcini po­trivite. Căci de bună samă e mai uşor a conduce o bancă ce să învîrte în ogaşia pornită şi îngăduie presupunerea venite­lor grase, decît a ne munci cu alcătuirea şi conducerea obosi­toare şi fără plată a tovărăşii­lor sătesti.)

Avem însă datorinţă faţă de întărirea economiei naţionale a neamului nostru, să nizuim în­tru alcătuirea de tovărăşii acum la început pe sate şi ici-colea şi prin oraşele cu Români mai mulţi.

Dela început însă bine să chibzuim lucrurile şi numai acolo să lucrăm pentru alcătuirea de tovărăşii, unde ştim dinainte, că avem cu cine, pentru cine şi prin cine să le facem. Pentru cine, avem în tot satul. Căci fie satul cît de amărît, tot gă­sim un soiu de tovărăşie, pe care să o ceară trebuinţele lo­cale. Ori fiind satul prea mic, ea să fie pentru îndestulirea trebuinţelor unui grup de sătu­leţe.

In un sat e potrivită tovă­răşia pentru asigurarra vitelor, în altul pentru negoţul cu poame, în altul pentru cumpărarea şi arîndarea pămîntului, în altul pentru îngrăşarea porcilor, în altul pentru consum, pentru lăp- tărit, pentru valorizare, pentru bucate, pentru credit şi aşa mai departe. Din aceste şi din alte soiuri de tovărăşii — alegem pe cea mai potrivită pentru tre­buinţele locale. Ca să avem cu cine să facem tovărăşii, să fo­losim toate prilegiurile, ca să împrietinim poporul cu tovără­şiile. La nunte, la pomeni, la petreceri, în şcoală, în biserică, la adunări de tot soiul avem tot atîtea prilegiuri ca să lu­minăm poporul şi să-T împrie­tinim cu tovărăşiile. F o i l e noas t r e să ne s t e i e î n a - j u t o r cu sfaturi şi cu îndru­mări. Căci zău până acum ne găsim prea singuri în munca aceasta. Şi nu înţelegem de ce nu s’ar cuprinde mai cu din­adinsul cu trebile economice peste tot şi cu ale tovărăşiilor în special şi alte foi de-ale noas­tre? Noi credem că toţi ne dorim o soarte mai bună. Dacă asa este — de ce nu nizuim cu toţii să o ajutăm să vină odată?!

Roata vremii.— Spicuiri şi ocoşeli. —

La adunarea generală a unei bănci româneşti s’a îmtîmplat un lucru neobicmuit. Un tinâr de-al nostru, care a cetit multe, a reţinut şi mai multe şi peste tot azi să găseşte aproape ca proprietarii, moşnenii din România „în de-avăl-

măşie“ cu cele-ce ştie — a ţinut o formă de prelegere economică des­pre credit şi natura lui, despre bănci şi natura lor despre operaţii şi na­tura lor şi despre multe, multe altele.

Cîte crîmpee de idei sănătoasei Şi cîtă lipsă de cunoştinţă în prac­tica vieţii! A grăit ca să fie „lo- cutus“ . Şi că aşa este: dovadă că el democratul, şi-a îmtemeiat toate spusele pe faptul că are — d i­p l o m ă şi încă diplomă rară. Ce ironie!

Aşa ne perdem noi forţele, în discursuri „parfumate“ în glorificări de diplome, în loc să ne punem pe munca productivă — fie cu peana fie cu plugul, fie cu ori-ce unealtă.

Noi ştim, că tinărul din vorbă poate avea la dispoziţie cîteva zeci de mii coroane.

însufleţit cum e de ideile mar ale economiei, de ce nu caută o întrebuinţare baremi unora din a- ceste zeci de mii, o întrebuinţare potrivită nevoilor noastre?

Mai mult serviciu ar face şi lui şi neamului.

Un prietin vechiu şi sincer îmi scrie-, între altele: „Munca ce o faci e cea mai ideală. înainte, înainte, îţi zic, căci „Tovărăşia“ azi mâne va fi un steag.... etc“ .

Şi toate aceste ştiţi pentru-ce ?Omul meu avea lipsă de un mic

geşeft pe r sona l . Sâ-’i dau sfatul pentru convertirea unui împrumut.

Ii răspund — învăluit — în posta redacţiei. Peste o săptămînă iară-mi scrie şi mă roagă să-’i răspund. Ii scriu a doua oară în posta red. — că i-am răspuns. Mă trezesc cu o a treia scrisoare, în care zice între altele „nu ştiu ce mi-ai răspuns în posta red. căci mie mi-a picat în mâni numai numărul din urmă. Că vezi tu, năcazurile îs multe, în- chipuieţi n’am putut să abonez nici c h i a r foaia Ta „Tovărăşia“ !

....„Şi astea toate mi-le scrie un prietin, ce are pe moşie un împru­mut hipotecar de 20.000 cor. şi vrea să-T convertească, să mai cumpere o nouă moşie cu 15.000 coroane! Şi el zice că nu poate să dea 1 cor. pe un an pentru „Tov.“ apoi să nu-’ţi îngheţe condeiul în mână?!

*

„Tribuna“ din Arad întreabă pe Dr. Bunea dela Blaj cîţi străini au în arîndă moşii româneşti — de-ale Blajului. Dr. Bunea răspunde: „Din­tre moşiile fundaţiunilor şi ale ave­rilor administrate de capitlul din Blaj, acum nici una nu e în mâni streine —- toate sunt lucrate ori arendate de români“ . „Tribuna“ a făcut rău că a pus această între­bare. Ci-că nu e bine să vorbeşti de funie în casa spînzuratului. Şi casa în care nu era bine să vor­beşti în acest caz de funie, nu e în Blaj, ci pare că chiar în Arad. Cred că nu facem supărare „Tri­bunei“ , cînd o întrebăm acum noi pe ea, să ne spună că dintre mo­şiile Consistorului din Arad cîte le au a z i în esploatare străinii ? Ori să întrebăm: cînd noi am scris şi am rugat pe Venenatul Consistor din Arad, în faţa arendării prin licita­ţie a unor moşii de-ale sale, acum în luna Ianuarie — unde a f ost „ T i b u n a “ ? De ce nu s ’ a a l ă ­t u r a t la r u g ă m i n t e a n o a s ­t r ă şi de ce n ’ a a v u t n i c i un cuvînt, nici ea, nici Lupt a , nici Dr ape l u l , nici Ga z e t a ,

Pag. 4. T O V A R A Ş I À Nr. 8. — 1907.

c î n d d i n a c e l e moş i i , au a j uns în arînda străinilor ?

Şi întrebările acestea nu le pu­nem ca să supărăm, dar’ am dori să fim bine înţeleşi, că în e c o n o ­mie, cu deosebire, g l ă s u i r e a naţionalistă nu ajunge... -

în timpul din urmă să agită atîtea probleme economice. Amin­tesc cîteva: Centrala băncilor noas­tre, tovărăşiile săteşti, asigurări de vite, parţelări etc. etc. De ce să îmbumbă cele mai multe gazete ale noastre, în faţa astorfel de pro­bleme? Poate redactorii nu au timp ori predilecţie şi pentru astfel de chestiuni? Ar fi trist. Cu atît mai mult că atunci, cînd e vorba de „divergenţe de păreri“ ştiu să în­trebe chiar şi după arendaşi — de sunt ori nu —■ români!

S U R Ij ___

„Albina“ cea dintîi bancă ro­mânească şi s’ar putea zice: azi mama şi sprijinitoarea a celor mai multe bănci de-ale noastre — a hotărît să-’şi urce capitalul social la suma de 2 milioane 400 mii coroane. Dzeu să ajute!

*Roadele întovărăşirii. înainte

cu 10 ani un tinăr profesor dela academia din M a g y a r - O v â r (în partea din sus a Ungariei) a alcătuit o tovărăşie pentru creşte­rea vitelor. Ţinta întîiu era să în­crucişeze soiurile de vaci, prin tauri de soiu, ca să capete combinaţia soiului de Siemmenthal. La început erau numai 22 membrii. Peste cinci ani numărul membrilor a fost de 1222 iar’ peste alţi cinci ani de 2142. In vreme de 10 ani a aşezat în ţinutul tovărăşiei 282 tauri şi 229 viţele. La 10 espoziţii a. îm­părţit premii în sumă de 7780 co­roane şi diplome şi cinste în sumă de 800 coroane. A ţinut 483 pre­legeri economice, ascultate de peste 30 mii agricultori. A înfiinţat 21 tovărăşii de lăptărit, prin care 1995 proprietari cu 3699 vaci au luat peste 450 mii coroane — pentru laptele dat tovărăşiilor

Ca să ajute creşterea vitelor a împărţit între membrii, săminţe de nutreţ pentru 2320 jughăre catas- trale. Apoi a împărţit la 7000 mâji metrice de gunoiu măestrit şi peste 13 mii măji metrice de tărîţe.

A organizat şi a s i g u r a r e d e v i t e şi a introdus valorizarea (vinderea în mare) a cărnii, a gali- ţelor şi a ouălor. »

Pe lîngă toate aceste binefaceri tovărăşia şi-a agonisit, cu toate cinstile şi cheltuelile mari, ce le-a avut şi o avere a ei de peste 11 mii Coroane!

...Să învăţăm!*

Tovărăşii pentru maşini agri­cole. In ţara nemţească aproape în fiecare sat este cîte o tovărăşie pentru cumpărarea şi întreţinerea de maşini agricole. Ca o pildă vie spunem, că în micuţul sat Reinfeld din Prusia, sat ce are numai 500 suflete s’au întovărăşit 10 oameni mai cu stare şi au cumpărat cu 11 mii coroane (după banii noştri) un locomobil, la care au o moară şi o maşină de îmblătit. Vara o folosesc ca maşină de îmblătit (tree- rat) şi socotesc pe ceas pentru membrii 3 cor. 60 fii pentru ceia- alţi 4 cor. 80 fii. Iarna o folosesc

ca moară socotind pentru cîte 50 kgrame bucate cîte 36 fileri pentru membrii şi cîte 48 fileri pentru ceialalţi.

In chipul acesta satul are un bun aşezâmînt, iar’ tovarăşii un nou izvor de venit.

Şi la noi cîte tovărăşii de felul acesta s’ar putea face ?..

*

Tovărăşie pentru fabricarea săpunului. Centrala tovărăşiilor de consum din Anglia, care în ultimul an a făcut vînzări de 450 milioane coroane, a hotărît să mai înfiinţeze o nouă fabrică de săpun, pe lingă cea, care o are deja. Hotărîrea a- ceasta a fost îndemnată de faptul că cererile de săpun din partea micilor tovărăşii de pe sate s’au înmulţit foarte tare şi fabricele pri­vate de săpun în urma atîtor ce­reri, au urcat preţul săpunului.

Astfel înţelese lucrurile — în- samnă că ştim să facem adevărată politică economică şi numai prin tovărăşii!

*

Ca un nou îndemn pentru mun­ca ce o propovăduim cu toată dra­gostea scoatem din „T r i b u n a“ dela Arad următoarele şire de în­curajare:

„In adunarea generală a „Arde- lenei“ precum aflăm din „Liberta­tea“ fruntaşul român Dr. Ioan Mihu a făcut o caldă propagandă pentru înfiinţarea tovărăşiilor la sate, un lucru dela care s’ar putea aştepta mult bine.

Cei chemaţi ar trebui — ase­menea dlui Mihu — să dea tot să dea tot sprijinul dlui V. C. Os- vadă, care a ostenit mult şi face o propagandă lăudabilă pentru în­fiinţarea de tovărăşii, de care am avea mai mare lipsă decît de bănci, cari răsar ca ciupercile cu rost, ori fără rost“ .

întrebări şi răspunsuri.In tr. 51: Mi-ar trebui viţe de vie de

sădit — care să fie altoită în viţă ameri­cană. Deunde a-’şi putea cnmpăra ?

Răsp.: Scrie de-a dreptul la George Serbau, preot în Smig (So- mogyom) u. p. Medgyes. Mai sunt apoi şi la Fischer & Comp. în N.- Enyed şi alţii.

*

In tr. 52: In comună avem şcoală co­munală cu doi învăţători, dar’ fiind copii mulţi, inspectorul şcolar a dat poruncă să se mai aducă un învăţător. Noi însă nu mai avem cu ce-’l plăti şi reprezen­tanţa comunală a decis să nu aducă mai un învăţător. Să facă statul fără nici o sarcină pe comună fi-va cu putinţă?

A. S. A. IV. 522. T. S.

Răspuns: Faceţi ce puteţi şi mai aduceţi un învăţător. Statul bu- turos vă va da un învăţător, ca apoi să-’şi poată vîrî porunceala în trebile Dvoastră şcolare. La în­ceput vi-’l promite fără spese noue şi apoi rînd pe rînd vă face să-’l plătiţi tot Dvoastră. D’aceia dela început aduceţi-’l Dvoastră,

*In tr. 55; Am o carte ungurească, ce

poartă nnmele de „tCpitok zsebkonyve“ . Unde aşi putea să o traduc pe româneşte, ori unde să aflu o aşa carte scrisă ro­mâneşte.

Abonat N r . 3345.

Răspuns: Cartea întrebată nu să află scrisă în limba românească. De traducerea ei numai aşa să te apuci, dacă ştii bine scrie şi un­gureşte şi româneşte. Altcum vei traduce-o poate greşit. Pentru ti­

părire, care ar costa cam 5— 600 coroane să te adresezi la ori-care tipografie românească, fie în Orăştie, în Sibiiu, în Braşov etc.

*In tr. 54: Vreau să încep negoţ cu ouă

— aşa cum fac jidanii. Trebue să cer pen­tru acest negoţ, — ceva licenţă? De unde?

Al. PI. în Or.

Răsp.: Dacă vrei să te ocupi cu negoţul de ouă regulat atunci îm- protocoleazăţi firma la tribunalul din Deva prin o simplă rugare, dată prin magistrat. încolo, în mic şi aşa la ocazie poţi să lucri în dragă voie.

*In tr. 55. A-şi dori să înfiinţăm in

comuna noastră o societate de înmormîn- tare. Vă rog să-’mi spuneţi de unde a-’şi putea avea un formular de statute?

Ioan Vasinca în M .

Răsp.: Adresează-te deadreptul ori ia părintele Ioan Moţa în Orăş­tie, ori la Victor Tordăşia.nu în Si­biiu (Consistoriu), ori la August A. Nicoara în Deva. Ori care îţi trimite cu plăcere un esemplar de statute, care toate sunt bune şi potrivite. Trimitele timbre pentru espediţie.

*In tr. 56. A-şi vrea să cumpăr oi de

soiu din România şi nu ştiu dacă e slo­bodă graniţa şi unde a-şi găsi oile cele mai bune? I l ie St. în T. S.

Răsp.: Graniţa e slobodă, dar’ vama e foarte mare. Mai uşor ţi-ar putea veni ori pe la Orşova ori pe la Surduc (Petroşeni). Informaţii mai amănunţite poţi^ primi dela „Magyar Kereskedelmi Muzeurn“ (kiviteli osztály) în Budapesta, ori apoi dela „ Societatea agrarilor“ din Bucureşti, calea Victoriei.

*Intr. 57: 1) Am cumpărat o grădină

cu 20 cor., şi notarul încă cere 15 cor., pentru contract. Am drept să mi-’l fac eu ? 2) Am lipsă de 1000 acaţi de sădit, de unde să-’i cumpăr?

Petru P. în P.

Răsp.: Plata, ce e în drept să o ia notarul pentru contracte, să vede din tabela pentru lucrările private, statorită dela comitat, In cancelarie trebue să fie pe părete o astfel de tablă. Cere să ţi-o arete, că e dator la asta. Dacă ştii să faci Dta (şi nu altul) contractul Dtale — de sigur că e iertat să-’l faci şi să-’l trimiţi la judecătorie pentru întabulare ; 2) Acaţi poţicumpăra dela „Faiskola“ din Turda ori dela I. Schaureck din Sárköz- újlak.

In tr . 58: 1) De unde a-’şi putea cum­păra nuiele de împletit corfe - cu va­gonul? 2) Am o apelaţie la tribunal şi nu îmi mai vine răspuns; unde s’o caut ?

Io n P . în Egr.

Răsp.: Nuiele poţi căpăta la şcoala economică din Logos apoi ia şcoala lucrătorilor de grădină din Turda, la Pipiniera de nuiele a statului în Bustyaháza (comit. Maramurăş). Scrie acolo şi îţi vor spune preţul şi toate condiţiile.

2) Pentru soartea apelaţiei poţi întreba la protocolistul (kiadó) dela tribunal. Alea de altfel să ispră­vesc cam încet. *

In tr. 59: Aşi cumpăra probozi sub­ţiri brodate la capete — la care comerciant din Orăştie să mă adresez ?

Răsp.: Scrie la dl I. Lăzâroiu comerciant în Orăştie (Szászváros).

*

Notă. La mai multe întrebări, care cer să luăm şi noi informaţi din alte părţi o să răspundem în numărul viitor.

Preţul vitelor.Cu apropierea primăverii, preţul

vitelor de jug începe a să urca; de el să ţine însă şi preţul vaci­lor, de care şi acum să simte lipsă mare. Mai ales vacile cu vi­ţei sunt aproape prea scumpe. La tîrgurile din urmă s’au vîndut:

In Sas - Sebeş părechea de boi albi cu 4— 600 cor. boi roşii cu 6— 800 cor. Junei cu 4—600 cor. Vaci cu viţei cu 250— 450 cor. Viţăi cu 30— 80 cor.

în Băni i - Hue d i n păr. de boi albi cu 700—1000 coroane. Junei cu 6— 800 cor. Viţăi cu 70—110 cor. Porci cu 40— 120 coroane.

In G h e r l a : pâr. de boi albi cu 7— 800 cor. Junei cu 2— 300 cor. Vaci cu viţel 2—400 cor. Viţei cu 40—60 cor.

In S ă t m a r : păr. de boi albi cu 650— 850 cor., boi roşii n’au fost. Vaci cu viţei 220— 300 cor. Viţăi 36— 50 cor. Junei 250—400 cor. Porci cu 70—90 cor.

POSTA REDACŢIUNII * 2 3 4 5

Dlui Ioan R. în S. aşa din o vorbă, fără să ştim tot lucru nu-’Ţi putem răspunde. Mergi la un advo­cat român de acolo.

Dlui Sav. S. în R. Nu fi şugu­băţ. Ne trimiţi 4 coaie cu 19 în­trebări - care de care mai de glumă. Dacă Ţi-e de glumit, hai la noi în sărbătorile Paştilor.

Miron. Pacoste. Ştii vorba: Las’o încurcată,

Dlui Nicolae Iancoviciu, înv. în Hitiaş. Am primit contractul şi-’l vom corege şi trimite.

Budapesta: Mulţumite şi calde salutări.

Dlui Andrei M . în Val. Dumi­neca nu poţi vinde numai tutun din trafică. Beuturiie sigilate să ţin de marfa de prăvălie, nu poţi vinde Dumineca alte mărfuri — nu poţi vinde nici beutură în sticle sigilate.

Dlui 1. B. în L. Boconci (păpuci) buni şi ieftini, lucru românesc, poţi cumpăra dela G e o r g e Dobr i n, cizmar în Lugoj, strada Făgetului.

Dlui J. L. M ir. în Lu... 1. Necu- noscînd actele din procesul întîiu, nu-’ţi putem spune ce-o fi. Mergi la un advocat român din apropiere.

2. Pentru vînat Te poate pedepsi, dar’ puşca nu Ţi-o poate lua. Şi părintele poate fi pedepsit.

3. Pentru măestrie trebue să scoţi „Ipar engedély“. Altcum te pot pe­depsi. Pentru licenţă (ipar) plăteşti odată pentru totdeauna, prin tim­bru pe rugare 3 cor., iar’ ca taxă 2 cor. D’acl înainte plăteşti dare de venit după măestrie.

4. Legea comunală să o cumperi dela Pavel Rotariu, advocat în Ti­mişoara (Fabric).

5. Darea odată plătită, n’ai s’o mai plăteşti a doua-oară. Griji însă să nu fie „provent“ (illeték). Acela trebue plătit, în cazul D-Tale de 2-ori.

Dlui Ioan N. F. în Ruj. Pentru maşini adresează-Te la dl Maxim Vulcu, fabricant în Arad. —- Pentru moară trebue să aduci inginer, aşa zice legea.

Dlui D. Iridon în Ap. Nici pen­tru oue nici pentru pivniţă, nu-Ţi putem da nici un sfat. Poate oca­zional.