A M.Ident. Impurit.pdf

7/25/2019 A M.Ident. Impurit.pdf

1/41

ANALIZA MEDICAMENTULUI

CURS/AM 5


2/41

IDENTIFICAREA MEDICAMENTELOR

(prin metode chimice)


3/41

IdentificareaIdentificareamedicamentelormedicamentelorreprezinta una din cele mai importante etapeale analizei si controlului medicamentelor, deoarece practica a aratat cacele mai multe si grave accidente au avut loc atunci cand peste aceasta

etapa s-a trecut fara simt de raspundere.

IdentificareaIdentificareamedicamentelormedicamentelorreprezinta un obiectiv fundamental al analizeisi controlului medicamentelor, o etapa obligatorie care se realizeaza atat insfera productiei cat si in sfera difuzarii acestora (depozite si in farmacii).

ControlulControlulcalitatiicalitatiireprezinta garantia ca sunt luate toate masurile, inclusivintocmirea de specificatii si ca testarea si eliberarea certificatului decalitate, asigura ca, materiile prime, produsele intermediare, materialele deambalare si produsele finite sunt conforme cu specificatia stabilita in ceeace priveste identitatea, concentratia, puritatea, durata de valabilitate,conditiile de depozitare, etc.;


4/41

LaLa identificareidentificare, se utilizeaza in afara de controlulcontrolulorganolepticorganoleptic,probeprobe fizicefizice,fizico-chimicefizico-chimicesisiinstrumentaleinstrumentale (de tip cromatografic, spectrofotometric,polarimetric sau refractometric, s.a.), precum si o serie de testetestechimicechimice,,teste care se bazeaza pe reactii care se adreseaza de obicei unuicomponent sau unei grupari functionale, raspunzatoare de activitateaterapeutica.

TesteleTestelechimicechimicetrebuie sa fie usor de executat,rapide, sensibile, selective,specifice, sa utilizeze reactivi de o puritate corespunzatoare si de preferat,

accesibili oricarui laborator.

MetodeleMetodelechimicechimicedede identificareidentificarese bazeaz pe proprietile fizico-chimicea substanelor medicamentoase, peprezena n molecul a ionilor saugrupelor funcionale specifice.


5/41

La Identificarea medicamentelor prin reactii chimice, se disting trei cazuri:- substanta unitara cunoscuta;

- amestec de doua sau mai multe substante cunoscute;

- substante necunoscute.

Pentru identificareaidentificareasubstantelorsubstantelormedicamentoasemedicamentoaseca atare sau dintr-oforma farmaceutica, FR X si alte farmacopei recomanda una sau mai multe

reactii chimice, completate de constante fizico-chimice si de teste bazatepe metode fizico-chimice, instrumentale.

Este obligatorie executarea tuturor acestor reactii chimice, dupa tehnicileindicate in farmacopei sau specificatiile tehnice, deoarece numai curespectarea acestor tehnici, ele sunt reproductibile si valabile in caz delitigiu.


6/41

La identificarea substantelor medicamentoase, apar doua cazuri:

- identificareaidentificareasubstantelorsubstantelordede naturanaturaanorganicaanorganica;;

-- identificareaidentificareasubstantelorsubstantelordede naturanaturaorganicaorganica;;

Pentru identificareaidentificareasubstantelorsubstantelor anorganiceanorganice, farmacopeele prevad una saumai multe reactii pentru fiecare ion.

De ex. farmacopeea recomanda :

- pentru ionul sodiu numai reactia in flacara; - pentru ionul potasiu, reactia in flacara si reactia cu acid tartric;

- pentru ionul calciu, reactia cu oxalat de amoniu;

- pentru ionul sulfat, reactia cu clorura de bariu;

- pentru ionul clorura, reactia cu nitrat de argint, s.a.m.d.


7/41

Pe de alta parte, identificarea componentelor anorganice se face mai usordecat a celor organice care implica efectuarea unei analize functionalepentru a stabili grupa de substante din care face parte o substanta

medicamentoasa si analiza sau detectia individului chimic (reprezentat desubstanta).

In plus, pentru componentele anorganice trebuie sa se tina seama ca oserie de cationi si anionisuntsuntbioactivibioactivi, iar alti anioni si cationi suntimpuritatiimpuritatiindesirabileindesirabile, a caror concentratie nu trebuie sa depaseasca

limitele prevazute de FR X sau alte normative in vigoare.

Dintre anionii si cationii anorganici bioactivi, un interes deosebit prezinta

cationii: Al+; NH4+; Ag+; Na+; K+; Ca+; Fe+; Fe+; Mg+; Bi +; Hg+;Zn+; As+; s.a.

si anionii: Cl;I; Br; SO4; PO4; NO2; NO3; s.a.


8/41

Multe preparate medicamentoase conin unul i acelai ion sau una i aceiai grupfuncional; aceasta a permis de a crea tehnici unificate pentru identificarea lorcu ajutorul reaciilor chimice.

ModificariModificariorganolepticeorganoleptice carecare aparaparinin reactiilereactiiledede identificareaidentificareaaleale ionilorionilorbiologicbiologic activiactivi

Identificarea unor cationi anorganici

Amoniu/ NH4+ La nclzirea srurilor de amoniu cu soluia de hidroxid de sodiu se degaj

amoniac, care poate fi identificat dup miros sau prin nlbstrirea hrtiei roii deturnesol.

NH4+ + OH NH3 + H2O

Calciu/Ca+

Soluiile srurilor de calciu formeaz cu ionul oxalat un precipitat alb, insolubil nacid acetic, solubil n acizi minerali diluai.

CaCl2+ (NH4)2C2O4 CaC2O4 + 2 NH4Cl

Sarea de calciu, umezit cu acid clorhidric, coloreaz flacra incolor n rou-crmiziu. Aceasta proprietate sta la baza fabricarii focurilor de artificii de culoarerosie.


9/41

AluminiuAluminiu/ Al/ Al++

Bazele alcaline interactioneaza cu ionii de aluminiu, formand un precipitatalb, solubil in surplus de alcalii si insolubil in solutie de amoniac.

Al(NO3)3+ 3 NaOH = Al(OH)3 + 3 NaNO3

Al(OH)3 + NaOH = Na[Al(OH)4] Ionii de aluminiu, formeaza cu alizarina (1,2-dihidroxiantrachinona

C14H6O2(OH)2), in mediu bazic, un precipitat de culoare roz.

BariuBariu/Ba/Ba++ Acidul sulfuric precipita ionii de bariu cu formarea unui compus de culoare

alba, insolubil in acizi minerali si in alcalii.

Ba(NO3)2 + H2SO4= BaSO4+ 2 HNO3 Ionii de bariu formeaza cu dicromatul de potasiu un precipitat de culoare

galbena, solubil in acizi minerali si insolubil in acid acetic.

2 Ba(NO3)2 + 2 K2Cr2O7 = 2 BaCr2O7 + 4 KNO3 Sarurilor de bariu coloreaza flacara incolora a unui bec de gaz in galben-

verzui. Aceasta proprietate sta la baza fabricarii focurilor de artificii de

culoare verzuie.


10/41

Cupru/CuCupru/Cu++

Ionii Cu+ formeaza cu bazele alcaline un precipitat de culoare albastru-deschis, partial solubil in exces de alcalii.

CuSO4 + 2 NaOH = Cu(OH)2 + Na2SO4 Ionii de cupru formeaza cu Hexacianoferatul de potasiu un precipitat de

culoare brun-rosietica.

2 CuSO4 + K4[Fe(CN)6] = Cu2[Fe(CN)6] + 2 K2SO4

Fer/Fe+

Ionii Fe+, formeaza cu bazele alcaline un precipitat de culoare verde,insolubil in surplus de reactiv si in solutie de amoniac. In timp, sub actiuneaoxigenului din aer, culoarea precipitatului se schimba in brun-cafeniu.

FeCl2+ 2 NaOH = Fe(OH)2 + 2 NaCl

Hexacianoferatul de potasiu formeaza cu ionii de fier(II) un precipitat de

culoare albastra (albastru de Turnbul), insolubil in acizi. Alcaliile descompunacest compus.

Fe+ + K4[Fe(CN)6] + K+ = KFe[Fe(CN)6]


11/41

Fer/FeFer/Fe++

Hexacianoferatul de potasiu formeaza cu ionii de fier(III) un precipitat deculoare albastra (albastru de Berlin). Reactia se efectueaza in solutii slab

acide (pH ~ 2). In solutii puternic acidulate si in surplus de reactiv,precipitatul se dizolva.

FeCl3+ K4[Fe(CN)6] = KFe[Fe(CN)6] + 3 KCl

Ionii de fier(III) formeaza cu ionii de tiocianat (SCN-) un complex, carecoloreaza solutia in rosu; (numar de liganzi variabili, functie de concentratia

ionilor de tiocianat) :FeCl3 + KCNS = [Fe(CNS]+ + K+ + 3 Cl-

FeCl3+ 2 KCNS = [Fe(CNS)2]+ + 2 K+ + 3 Cl-

FeCl3 + 3 KCNS = [Fe(CNS)3] + 3 KCl

Ionii de fier (III) formeaza cu ionii de sulfura un precipitat negru.

2 FeCl3+ 3 Na2S = Fe2S3 + 6 NaCl


12/41

ArgintArgint/Ag+/Ag+

Clorurile solubile si acidul clorhidric precipita ionii Ag+. Precipitatul albeste solubil in surplus de amoniac. Expusa la lumina, clorura de argint seinnegreste (se formeaza argint metalic).

AgNO3 + KCl = AgCl + KNO3 Aldehidele (ex. aldehida formica) reduc sarurile de argint (la 60-70C),pana la argint metalic, cu formarea unui strat subtire de argint pe suprafatainterioara a peretilor eprubetei (reactia oglinzii de argint).

PotasiuPotasiu/ K/ K++

Ionii de potasiu coloreaza flacara becului de gaz in violet-pal.

Acidul percloric precipita ionii de potasiu, formand un precipitat de culoarealba. Reactia reuseste cand se folosesc solutii concentrate. KNO3 + HClO4 = KClO4 + HNO3

Sodiu/Na+

Sarea de sodiu coloreaz flacra incolor a becului de gaz n galben.Aceasta proprietate sta la baza fabricarii focurilor de artificii de culoaregalbena.

Uranilacetatul sau zincuranilacetatul formeaza cu ionii de sodiu cristaletetraedrice sau octaedrice regulate, de culoare verde-galbuie.


13/41

IdentificareaIdentificareaunorunoranionianionianorganicianorganici

BromurileBromurile

Bromurile se identific prin reacia de degajare a bromului (ca rezultat inreacia cu clorur, n mediu acid). Bromul degajat se extrage cu cloroformcolorndu-l n galben-brun.

2NaBr + Cl2 Br2+ 2 NaCl

Soluiile bromurilor cu nitratul de argint formeaz precipitat glbui cazeosde bromur de argint, insolubil n acid azotic i greu solubil n soluia deamoniac.

Br + Ag+ AgBr

CloruriCloruri Soluiile clorurilor cu nitratul de argint formeaz precipitat alb cazeos,

insolubil n acid azotic si solubil n amoniac, carbonat de amoniu.

Cl+ Ag+ AgClAgCl + 2 NH3+ 2 H2O [Ag(NH3)2]Cl + 2H2O

AgCl + (NH4)2CO3 [Ag(NH3)2]Cl + CO2 + H2O


14/41

Iodurile

Iodurile formeaz cu soluia de nitrat de argint precipitat galbencazeos, insolubil n acid azotic i soluia de amoniac.

I + Ag+ AgI

Iodurile sunt reductore. Oxidanii slabi degaj din ioduri, iodul, carese identific dup culoarea caracteristic i nlbstrirea soluiei deamidon.

2I+ 2Fe+ I2 + 2Fe+

Iodurile tratate cu acid sulfuric concentrat, la cald, degaj vaporiviolei de iod (I2) (reacia se efectueaz sub ni).


15/41

SulfaSulfaiiii

Sulfaii formeaz cu ionul de bariu un precipitat alb, insolubil n acizi ibaze.

SO4+ Ba+ BaSO4

FosfaFosfaiiii

Ionul fosfat din soluii, precipit cu nitratului de argint, cu formarea unuiprecipitat galben, solubil n acid azotic i soluie amoniacal.

PO43- + 3 Ag+ Ag3PO4

Ag3PO4+ 3 HNO3 3 AgNO3 + H3PO4

Ag3PO4 + 6 NH4OH [Ag(NH3)2]3PO4+ 6 H2O


16/41

NitraNitraiiii.. NitriNitriiiii

Reacia comun pentru nitrai i nitrii este cu difenilamina, bazat pe oxidareaacestui reactiv n mediu de acid sulfuric concentrat pn la pn la un compus

chinoidal de culoare albastr.

n comparaie cu nitriii, care au i proprieti reductoare, nitraii nu decoloreazpermanganatul de potasiu.

n comparaie cu nitraii, nitriiidecoloreaz soluia de permanganat de potasiu.5 NO2+ 2 MnO4+ 6 H+ 5 NO3 + 2 Mn+ + 3 H2O

Nitriii n reacia cu antipirina, n mediu de acid sulfuric, formeaz produi desubstituie nitrozoantipirina, de culoare verde.


17/41

Sulfura/SSulfura/S

Ionul Seste anionul acidului sulfhidric /H2S, o soluie apoas de hidrogensulfuros. Acidul sulfhidric i srurile lui sunt reductori puternici.

Acizii minerali diluai descompun sulfurile cu eliminarea gazului H2S:

Na2S + 2 HCl = 2 NaCl + H2S

Sulfura de hidrogen poate fi recunoscut dup nnegrirea hrtiei de filtru

mbibat cu soluie de Pb(CH3COO)2.


18/41

Pentru identificareaidentificareasubstantelorsubstantelormedicamentoasemedicamentoaseorganiceorganice, reactiile deidentificare, sunt date, in multe cazuri de o anumita grupare functionaladinmolecula, fara suficienta specificitate.

Reactiile specifice sunt mai rare si din aceasta cauza farmacopeele utilizeazaconstantele fizico-chimice ale substantelor respective, precum si metodefizico-chimice.

Ex. Identificarea barbitalului (FR X): Barbitalul tratat cu o solutie de azotat de cobalt Co(NO3)2solutie alcoolica si

apoi amoniac, trece intr-un complex de culoare violet. Barbitalul tratat cu acid sulfuric si formaldehida (Reactiv Marquis) la cald; la

zona de contact a celor doua lichide nu apare nici o coloratie.Ex. Identificarea fenobarbitalului (FR X): fenobarbitalul tratat cu o solutie de azotat de cobalt Co(NO3)2solutie

alcoolica si apoi amoniac, trece intr-un complex de culoare violet (la fel ca la

barbital). fenobarbitalul tratat cu acid sulfuric si formaldehida (Reactiv Marquis) la

cald; la zona de contact a celor doua lichide apare un inel rosu-visiniu (spredeosebire de barbital).


19/41

CONTROLUL PURITATII SUBSTANTELOR MEDICAMENTOASE


20/41

Notiunea de puritateNotiunea de puritate, este uneori destul de relativa, dificil de definit ;puritatea absolutapuritatea absoluta este o limita greu de atins (practic nerealizabila) si estedefinita printr-un ansamblu de criterii care difera de la o substanta la alta.

Chiar substantele cunoscute sub numele chimic pure sau proanalisi nu au o puritate absoluta, ci contin impuritati, insa in cantitatifoarte mici, ce nu pot fi puse in evidenta prin metodele chimice obisnuite.

Substantele medicamentoase, indiferent de originea lor, nu se aduc dinpunct de vedere al puritatii, la nivelul unui reactiv pro analisi, deoarece

acest lucru ar ridica foarte mult pretul de cost, fara ca actiunea terapeuticasa se imbunatateasca esential; ele sunt aduse la un anumit grad depuritate.

Pentru aceste considerente, medicamentele nu se prepara in stare deperfecta puritate si toate farmacopeele admit prezenta anumitor impuritati,insa pana la o anumita limita.

Toate monografiile din farmacopei, aratace impuritatice impuritatitrebuie cautate sitrebuie cautate sicare este limita maxima admisacare este limita maxima admisa..


21/41

In concluzie, prin controlul puritatii substantelor medicamentoasese intelegeatat punerea in evidenta a impuritatilor, cat mai ales stabilirea cantitatii deimpuritati, si anume, in limita admisasaupeste limita admisa.

Medicamentele contin in general doua categorii de impuritati :chimice si biologice.

Impuritatile chimice din proba de analizatImpuritatile chimice din proba de analizatpot proveni din materiile prime, dinprocesul de fabricatie (reactivi, solventi, utilaje, atmosfera, s.a.), dintr-opurificare incompleta, sau dintr-o conservare necorespunzatoare.

Foarte des, substantele medicamentoase contin ca impuritati ionii : Cl ;Fe+; SO4; Na+; PO4; Ca+; s.a., care se gasesc in mod normal si inorganismul omului ; asemenea impuritati, daca sunt in cantitati mici, nu sunttoxice pentru organism si nici nu modifica actiunea terapeutica amedicamentului respectiv.

In substantele medicamentoase se pot gasi insa si alti ioni, cum sunt : As+;

As , Ba+; ;Pb+; NH4+ , etc, care au actiune toxica puternica daca sunt incantitati ce depasesc o anumita limit.


22/41

CONTROLUL LIMITEI PENTRU IMPURITATI ANORGANICE

Deoarece cantitatile de impuritati chimice, la medicamente, sunt foartemici, iar dozarea lor prin metodele chimice obisnuite nu este posibila,pentru determinarea acestor impuritati si aprecierea limitelor, farmacopeeanoastra prevede utilizarea solutiilor- etalon,utilizarea solutiilor- etalon, care sunt folosite ca martormartor,cu ajutorul lor stabilindu-se daca substanta medicamentoasa de analizatcontine impuritatile respective in limitele admise sau peste limitele admise.

Limitele admiseLimitele admisepentru impuritatile anorganice, exprimate in grame (%m/m), se apreciaza deci prin comparare cu solutii-etalon, conformprevederilor din monografiile respective.

Se lucreza cu solutia etalon ca atare, sau se dilueaza in asa fel incat sa seobtina o solutie care sa contina o cantitate de impuritate egalacu limita

maxima admisa la substanta farmaceutica respectiva.

In cazul a doua impuritati, nitrat si fosfat, FR X recomanda preparareadirect a solutiilor etalon.


23/41

Concentratia solutiilor etalon este diferita, functie de toxicitatea ionilorrespectivi si anume:

- 0,1 mg/ml0,1 mg/ml la solutiile etalon utilizate pentru controlul limitelor pentru ionii:Ca+; PO4; CO3; NO3;

- 0,010,01 mg/mlmg/ml la solutiile etalon utilizate pentru controlul limitelor pentru ionii:

NH4+; Cl ; Fe +; Zn +; SO4;

- 0,0010,001 mg/mlmg/ml la solutiile etalon utilizate pentru controlul limitelor pentru

ionii de metale grele si arsen.

Avand in vedere ca solutiile etalon contin cantitati mici de ioni, 0,1 0,001mg/ml, pentru a evita cntarirea unor cantitati mici de substante, de obiceise prepara o solutie mai concentrata, denumita solutie de baza, din care

se prepara solutia etalon.


24/41

La determinarea limitelor pentru impuritatile anorganice, se utilizeaza reactiilecele mai specifice ale ionului sau moleculei respective si trebuie

respectate urmatoarele conditii generale:

- eprubetele in care se efectueaza reactiile trebuie sa fie identice (incolore,de aceeasi inaltime, cu diametre, interior si exterior, egale) ;

- substantele din care se prepara solutiile-etalon trebuie sa corespunda

conditiilor de calitate prevazute la capitolul Reactivi ; - stabilirea modificarilor care au loc in solutii se efectueaza privind straturilede lichid orizontal, pe un fond negru (tulbureala, opalescenta), sau de susin jos, pe un fond alb (coloratia) ;

- reactivii se adauga in ordinea prevazuta si pe cat posibil, in mod identic (inacelasi timp, in volume egale, etc), atat in solutia de analizat cat si in

solutia etalon ;


25/41

Cand pentru o anumita impuritate in monografie se prevedeCand pentru o anumita impuritate in monografie se prevede: nutrebuie sa dea reactia se procedeaza astfel:

- la solutia de analizat se adauga reactivii prevazuti, cu exceptia

reactivului principal, care pune in evidenta impuritatea respectiva. Solutiase imparte in doua si unei parti i se adauga reactivul principal. Cele douasolutii se compara intre ele ; nu trebuie sa se observe nici o diferenta.

In cazul in care monografiaIn cazul in care monografia prevede existenta unei anumite impuritatiprevede existenta unei anumite impuritati,,

intr-ointr-olimitalimitaadmisaadmisa, se procedeaza astfel:

- se iau doua eprubete; in una din ele se introduce solutia de analizat, incantitatea prevazuta in farmacopee, iar in cealalta se introduce solutiaetalon (ce contine impuritatea respectiva) in cantitatea prevazuta infarmacopee.

- simultan, se adauga in ambele eprubete, reactivul secundar si reactivul

principal (care pune in evidenta impuritatea) in cantitati egale;- se agita cele doua eprubete si se compara, concluzionnd daca limitaadmisa este depasita sau nu.


26/41

Ori de cate ori in cadrul controlului se deceleaza prezenta uneiimpuritati pe care monografia respectiva nu o prevede,aceasta trebuie semnalata(se trece in buletinul de analiza).

Controlul limitelor pentru impuritati anorganice, seefectueaza, daca nu se prevede altfel in monografia

respectiva,

conform urmatoarelor procedee (conform FR X):


27/41

Controlul limitei de amoniu

Sarurile ce contin ioni amoniu NH4+,formeaza cu tetraiodomercurat (II) depotasiu/ K2[HgI4]/(reactivul Nessler) in mediu alcalin, un complex ; in functie

de concentratie, apare o coloratie galbena sau un precipitat galben-brun.

Tehnica de lucru (FR X) Se prepara solutia de baza (0,2965 g clorura de amoniu uscata in exicator pe

acid sulfuric, se dizolva in 50 ml apa si se completeaza la 1000 ml, intr-un baloncotat) ;Solutia-etalon de ion amoniu, se prepara la nevoie, prin diluarea a 10,0 mlsolutiebaza, cu apa, la 100ml, intr-un balon cotat. Solutia etalon contine 0,01 mgNH4+,/ml.10 ml solutie de analizat, de concentratia prevazuta in monografia respectiva, seneutralizeaza, daca este necesar, cu hidroxid de sodiu, 100g/l.

In ambele eprubete (proba de analizat si solutia-etalon) se adauga, 0,15 ml reactivNessler, se agita si se compara dupa 5 minute.

Solutia de analizat nu trebuie sa se coloreze in galben mai intens decat solutiaetalon.


28/41

Controlul limitei de arsen

FR X prevede doua procedee pentru aceasta impuritate:

Procedeul I, se aplica atunci cand arsenul din proba de analizat este sub limita de

sensibilitate a reactiei cu hipofosfit de sodiu in acid clorhidric (reactiv Bougault). In monografia respectiva se prevede: nu trebuie sa dea reactia pentru arsen cu

hipofosfit de sodiu in acid clorhidric .

Compusii arsenului , sub actiunea reactivului Bougault, prin incalzire la fierbere, suntredusi la arsen metalic; in functie de concentratie, apare o coloratie bruna sau seformeaza un precipitat brun.

4 AsCl3 + 3 HPO2H2 + 6H2O = 4 As + 3 H3PO4+ 12 HCl

4 AsCl5 + 5 HPO2H2 + 10 H2O = 4 As + 5 H3PO4+ 20 HCl

Pentru ca produsul medicamentos sa fie considerat corespunzator la acestparametru, in solutia de analizat nu trebuie sa apara nici o coloratie la adaugarea

reactivului Bougault.

Observatie.In aceleasi conditii de lucru, telurul, seleniul si antimoniul, ca impuritati,dau in functie de concentratie, coloratii sau precipitate rosu-brune sau violacee.


29/41

2 AsH3+ HgCl2 As H2HgCl + 2 HCl

AsH3 + 2 HgCl2 As H(HgCl)2 + 2 HCl

AsH3 + 3 HgCl2 As(HgCl)3 + 3 HCl

2 AsH3+ 3 HgCl2 As2Hg3 + 6 HClTehnica de lucru (FR X)

Se prepara solutia de baza (0,1320 g trioxid de arsen, dupa dizolvare in hidroxid de

sodiu si neutralizare cu acid sulfuric diluat, se aduce in balon cotat la 1000 ml. Solutia etalon de ion arsen se prepara din 1ml solutia de baza, care se aduce cu apa

la 100 ml, intr-un balon cotat si contine 0,001 mgAs+/ml.

Pentru determinarea arsenului prin acest procedeu, se utilizeaza un dispozitiv descrisFR X, dupa tehnica de lucru indicata.


30/41

Procedeul II, se aplica practic pentru determinarea cantitativa a prezentei arsenului caimpuritate, in substante organice.

In monografia respectiva se precizeza : determinarea se face ca la Controlul

arsenului in substante organice.

De ex. la Glucoza substanta, monografia prevede ca trebuie sa contina arsen celmult 0,0001%; pentru aceasta, 5 g de substanta, se prelucreaza conform

prevederilor de le controlul limitei de arsen - Procedeul II.

Procedeul se bazeaza pe reactia de culoare cu HgCl2/ reactia Fluckinger-Lehmann. Prin compararea culorii obtinute cu cea a unei solutii etalon, se poate stabili daca

limita maxima pentru arsen este depasita sau nu.

Combinatiile de As3+ si As5+ sunt reduse cu hidrogen in stare nscnd(obtinut inreactia dintre zinc si acid) la arsenura de argint/hidrogen arseniat (gaz incolor, cumiros de usturoi, foarte toxic).

AsCl3 + 6 H H3As + 3 HCl

AsCl5 + 8 H H3As + 5 HCl

Hidrogenul arseniat formeaza, in functie de cantitate, cu clorura mercurica, coloratiide la galben-portocaliu (cand gazul este in cantitate mica) la rosu brun (cand gazuleste in cantitate mare), datorita formarii mai multor compusi.


31/41

Controlul limitei de calciu

Ionul calciu, formeaza cu oxalatul de amoniu, in functie de concentratie, otulbureala sau un precipitat alb, microcristalin, de oxalat de calciu, practic insolubil

in acid acetic si amoniac, solubil in acid clorhidric si acid nitric.CaCl2+ (NH4)2C2O4 CaC2O4 + 2 NH4Cl

Tehnica de lucru (FR X) : Solutia de baza se obtine din 2,5 g carbonat de calciu (R) uscat la 105 C pana la

masa constanta, dizolvat in 25 ml acid acetic 300g/l(R) si diluat cu apa la 1000 ml,intr-un balon cotat.

Solutia etalon de ion calciu se obtine din 10 ml solutie de baza, diluata cu apa, labalon cotat de 100 ml. Concentratia sol. etalon este de 0,1 mg Ca+/ml. In paralel, se pregateste solutia de analizat (10 ml de solutie de concentratia

prevazuta in monografia respectiva, neutralizata daca este necesar, cu acid acetic300 g/l sau cu amoniac 100 g/l) si solutia etalon (conform prevederilor dinmonografia respectiva).

In ambele eprubete se adauga cate 1 ml clorura de amoniu 100 g/l (R), 1mlamoniac 100 g/l (R), 1ml oxalat de amoniu 40 g/l, se agita, se incalzeste in baia de

apa timp de 10 minute si se raceste. Solutia de analizat nu trebuie sa prezinte o tulbureala mai intensa decat tulburealaprobei etalon.


32/41

Controlul limitei de fer

Ionul fer trivalent formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu un complex ; infunctie de concentratie, apare o coloratie albastra, sau se formeaza un precipitat

albastru de hexacianoferat(II) de fer(III) -albastru de Berlin. FeCl3+ K4[Fe(CN)6] = KFe[Fe(CN)6] + 3 KCl

Tehnica de lucru (FR X) : Solutia de baza se prepara din 0,8635 g sulfat de amoniu-fer/alaun

feriamoniacal, prin dizolvare in 10 ml acid sulfuric 100 g/l(R) si se aduce

la semn cu apa intr-un balon cotat de 1000 ml. Solutia etalon de ion fer se prepara din 10 ml sol. de baza prin diluare cu

apa la balon cotat de 100 ml si contine 0, 01 mg Fe+ /ml. Etapele efectuarii analizei si compararea celor doua solutii (proba si

etalon) se desfasoara conform prevederilor FRX. Observatie: Aceasta tehnica de lucru nu se poate aplica pentru controlul

limitei de fer din sarurile de crom, cupru, mercur, zinc si din fosfati, pentrucare se procedeaza conform prevederilor din monografiile respective. Observatie: controlul limitei de fer in substante organice, se face dupa

calcinarea acestora cu acid sulfuric, dupa tehnica prezentata in FRX .


33/41

Controlul limitei de metale grele

Prin tehnica de lucru aplicata la controlul ionilor de metale grele ca impuritati, sedeceleaza numai ionii metalelor grele, care precipita sub forma de sulfuri in mediu

acid. Limita admisa, se apreciaza prin comparare cu o solutie- etalon de ion plumb .

Ionul Pb , formeaza cu sulfura de sodiu, in functie de concentratie, o coloratie brunasau un precipitat negru.

Pb+ + Na2S = PbS + 2 Na+

Tehnica de lucru (FR X) : Solutia de baza se prepara din 0,1599 g azotat de plumb (II), prin dizolvare in 100

ml apa, la care se adauga 1 ml acid acetic 300 g/l si se completeaza cu apa la baloncotat de 1000 ml (solutia A). 10 ml solutie A se dilueaza cu apa la 100 ml, intr-unbalon cotat (solutia B).

Solutia etalon se prepara din 10 ml solutie B, prin diluare cu apa la balon cotat de

100ml si are o concentratie de 0, 001 mg Pb+ /ml. In paralel se pregatesc solutia de analizat si solutia etalon, conform prevederilor dinmonografia respectiva.


34/41

In ambele eprubete, se adauga cate 1 ml acid acetic 300 g/l(R), 0,05ml formaldehida (R), 0,1 ml sulfura de sodiu solutie (R), se agita sise compara dupa un minut, privind stratul de lichid de sus in jos, peun fond alb.

Solutia de analizat, nu trebuie sa prezinte o coloratie mai intensadacat coloratia probei etalon.

Observatie: la substantele care contin mai mult de 0,05% fer caimpuritate, solutia de analizat se incalzeste la fierbere, sealcalinizeaza cu amoniac 100 g/l(R) si se filtreaza.

In solutia filtrata se determina metalele grele, conform prevederiloranterioare.

Observatie: controlul limitei de metale grele in substante organice,se face dupa calcinarea acestora cu acid sulfuric, dupa tehnicaprezentata in FRX.


35/41

Controlul limitei de zinc

Ionul zinc formeaza cu hexacianoferatul (II) de potasiu, in functie de concentratie,o tulbureala sau un precipitat alb de hexacianoferat de zinc si de potasiu, practic

insolubil in acizi diluati.

3 Zn++ 2K4[Fe(CN)6] = Zn3K2[Fe(CN)6]2 + 6 K+

Tehnica de lucru (FR X) :

Solutia de baza se prepara din 0,4398g sulfat de zinc (R), prin dizolvare in apa si

aducere la balon cotat de 1000 ml.Solutia etalon se prepara din 10 ml sol. de baza prin diluare cu apa la balon cotat de

100 ml si contine 0,01mg Zn+ /ml.

In ambele eprubete se adauga cate 2ml acid clorhidric 100 g/l (R) si 0,3 mlhexacianoferat (II) de potasiu 50 g/l (R), se agita si se compara dupa 10 minute.

Solutia de analizat nu trebuie sa prezinte o tulbureala mai intensa decat

tulbureala probei etalon. Observatie: la substantele care contin ferca impuritate, solutia de analizat se

incalzeste la fierbere, se alcalinizeaza cu amoniac 100 g/l(R), pana la reactie slabalcalina si se filtreaza. In solutia filtrata se determina zincul conform prevederiloranterioare.


36/41

Controlul limitei de carbonati

Ionul carbonat formeaza cu hidroxidul de bariu, in functie de concentratie, otulbureala sau un precipitat alb, de carbonat de bariu, solubil in acid nitric si in acid

clorhidric. CO3+ BaCl2+ = BaCO3 + 2 ClTehnica de lucru (FR X) :

Solutia de baza se prepara din 1,7662 g carbonat de sodiu anhidru, dizolvate in 100ml apa si apoi aducere cu apa la balon cotat de 1000 ml.

Solutia etalon se prepara din 10 ml solutie de baza, prin diluare cu apa la balon cotat

de 100 ml, concentratia solutiei fiind de 0,1mg CO3/ml. In paralel, se pregateste solutia de analizat (10 ml de solutie de concentratiaprevazuta in monografia respectiva, preparata cu apa proaspat fiarta si racita, seneutralizeaza daca este necesar, cu amoniac 100 g/l) si solutia etalon (conformprevederilor din monografia respectiva.

In ambele eprubete se adauga cate 5ml hidroxid de bariu- solutie (R), se agita si secompara dupa 10 min. Solutia de analizat, nu trebuie sa prezinte o tulbureala mai

intensa dacat tulbureala probei etalon. Determinarea se face in eprubete prevazute cu dop rodat.


37/41

Controlul limitei de cloruri

Ionul clorura formeaza cu nitratul de argint, in functie de concentratie, oopalescenta, o tulbureala sau un precipitat alb, cazeos, de clorura de argint,practic insolubil in acid nitric, solubil in amoniac.

Cl+ AgNO3 AgCl+ NO3

Tehnica de lucru (FR X) : Solutia de baza se prepara din 0,1649 g clorura de sodiu, prin dizolvare in 100ml

apa, intr-un balon cotat de 1000ml si completare cu apa pana la semn.

Solutia etalon se prepara din 10 ml soutie de baza, prin diluare cu apa la baloncotat de 100ml, concentratia ei fiind de 0,01mg Cl /ml.

In paralel, se pregateste solutia de analizat (10 ml de solutie de concentratiaprevazuta in monografia respectiva, se neutralizeaza, daca este necesar, cu acidnitric 100 g/l sau cu amoniac 100 g/l ) si solutia etalon (conform prevederilor dinmonografia respectiva.

In solutia de analizat si in cea etalon, se adauga cate 0,5 ml acid azotic 250 g/l(R)

si 0,5 ml nitrat de argint 20 g/l(R), se agita si se compara dupa 5 minute. Solutia de analizat, nu trebuie sa prezinte o opalescenta mai intensa dacat

opalescenta probei etalon.

Observatie: aceasta tehnica de lucru se poate aplica si in cazul controlului limitei debromuri si ioduri.


38/41

Controlul limitei de fosfati

Ionul fosfat formeaza cu molibdatul de amoniu(NH4)2MoO4), in mediu de acidnitric, in functie de concentratie, o opalescenta, tulbureala sau un precipitat

galben de fosfomolibdat de amoniu, solubil in amoniac, practic insolubil in acidnitric.


Solutia etalon se prepara direct din 0,1433 g dihidrogenofosfat de potasiu (R),prin dizolvare in apa, la balon cotat de 1000 ml si contine 0,1mg PO4 /ml.

In paralel, se pregateste solutia de analizat (in volumul prevazut in monografia

respectiva, neutralizata daca este necesar, cu acid nitric 100 g/l sau cu amoniac100 g/l) si solutia etalon (conform prevederilor din monografia respectiva.

In ambele eprubete se adauga cate 1 ml acid nitric 250 g/l (R) si 5ml molibdat deamoniu in acid nitric (R), se completeaza cu apa la 10ml, se agita si se compara.

Solutia de analizat, nu trebuie sa prezinte o opalescenta mai intensa dacatopalescenta probei - etalon.


39/41

Controlul limitei de azotati/nitrati

Ionul nitrat formeaza cu acidul sulfosalicilic un nitroderivat colorat in galben;intensitatea coloratiei variaza in functie de concentratie.


Solutia etalon de ion nitrat, se prepara direct din 0,1648 g nitrat de potasiu(R) prin dizolvare in apa distilata, la balon cotat de 1000 ml, si contine 0,1mgNO3/ml solutie.

Etapele efectuarii analizei si compararea celor doua solutii (proba si etalon)se desfasoara conform prevederilor FRX.


40/41

Controlul limitei de sulfati

Ionul sulfat formeaza cu sarurile de bariu, in functie de concentratie, o tulburealasau un precipitat alb de sulfat de bariu, practic insolubil in acid clorhidric.

Na2SO4+ BaCl2+ = BaSO4+ 2 NaClTehnica de lucru (FR X) :

Solutia de baza se prepara din 0,1814 g sulfat de potasiu (R) (uscat la 105 C panala masa constanta) prin dizolvare in apa la balon cotat de 1000 ml.

Solutia etalon se prepara din 10ml solutie de baza, prin diluare cu apa la baloncotat de 100 ml si contine 0,01 mg SO4/ml.

In paralel, se pregateste solutia de analizat (10 ml de solutie de concentratiaprevazuta in monografia respectiva, neutralizata daca este necesar, cu acidclorhidric 100 g/l sau cu amoniac 100 g/l) si solutia etalon (conform prevederilor dinmonografia respectiva.

In ambele eprubete se adauga cate 0,5 ml acid clorhidric 100 g/l (R) si 1ml clorurade bariu 50 g/l (R), se agita si se compara dupa 10 minute.

Solutia de analizat, nu trebuie sa prezinte o tulbureala mai intensa dacat tulburealaprobei etalon.


41/41

MULTUMESC PENTRU ATENTIE !

Date post:	27-Feb-2018
Category:	Documents
Upload:	zebubu1
View:	266 times
Download:	7 times

A M.Ident. Impurit.pdf

Documents