Judecata

1

„Şi a venit unul din cei şapte îngeri, care aveau cele şapte cupe, şi a grăit către mi-

ne, zicând: Vino să-ţi arăt judecata desfrânatei celei mari, care şade pe ape multe,

Cu care s-au desfrânat împăraţii pământului şi cei ce locuiesc pe pământ s-au îm-

bătat de vinul desfrânării ei.” (Apoc. 17/1-2.)

*

„Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata.

Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Iisus şi din pricina

Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primi-

seră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.”

(Apoc. 20/4.)

*

„Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că

n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit

mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.

Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească

faptele.

Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiind-

că sunt făcute în Dumnezeu.” (Ioan. 3/18-21.)

JUDECATA

Selecţie de texte din Cuvântul lui Dumnezeu pe această temă.

...O, puişorii Mei, M-am înălţat la Tatăl după patima Mea, iar acum M-am pogorât

pe pământ, nevăzut de nimeni, pentru a-Mi pregăti acest vas ales de Mine, dar neputin-

cios, şi prin el să-Mi pregătesc un popor sfânt, ca să-Mi gătească Mie calea ca să vin

întru judecată. Puişorii Mei cei fricoşi, nu vă îndoiţi de glasul Meu, şi credeţi cuvintelor

Mele prin această gură neputincioasă, că vreau să vă nasc din nou, din Duh. Nu vă temeţi. Vă

voi ocroti, vă voi creşte cu lapte, că sunteţi mici. Vă voi lua sub aripile Mele, cum ia cloşca

puii de îi apără de uliu, căci mulţi duşmani veţi avea.

Măi puişorii Mei, misiunea Mea de la Tatăl este să-Mi cresc un popor nou, un Israel

nou în poporul român, căci poporul ales de Mine în trecut s-a stricat de tot. Pentru asta

am venit în lume, am venit să-Mi aleg din lume nişte mieluşei blânzi şi ascultători, să-i pot

hrăni cu hrană cerească. (Vezi tema „România - Noul Ierusalim - Noul Canaan”, n.r.)

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 14-06-1955

***

...Aici, pe pământ, se va muta toată fiinţa omenească, şi aici se va face judecata

la lumea toată. Nu te uita la mincinosul acela care zice că nu este Dumnezeu şi că omul nu e

făcut de Mine. Şi când îl vei vedea legat în lanţuri strâns, te vei uita la el şi te vei cutremura

de frică să nu fii şi tu tot legat ca el. Şi îl vei blestema şi îi vei spune: „Ne-ai înşelat, că spu-

neai că tu eşti Dumnezeu!“.

Judecata

2

...Copilaşii Mei, pentru aceasta trimite Dumnezeu din cerul Său pe Duhul Său într-un

lut de pământ; cum ai avea tu un bucium, aşa şi cu trupul acesta. Cui îi place, bine. Cui

nu-i place, fuge departe, că au ieşit mulţi prooroci mincinoşi. Ascultă, tată, că sunt prooroci

care proorocesc prin frunză, cântă prin frunză. Sunt prooroci care proorocesc prin vioară,

proorocesc prin chitară. Sunt prooroci care proorocesc prin dans. Sunt prooroci care prooro-

cesc prin sărutare. Mii şi milioane. Nu e frunză şi iarbă câţi prooroci sunt ca să amăgească

făptura omenească. Dar Dumnezeu numai o singură coardă şi o singură unealtă are. Sunt

multe, dar s-au sfârşit; şi pentru sfârşit a mai rămas una. Şi în ziua aceea vor veni patru

fraţi din patru părţi şi vor avea patru instrumente şi cu ele vor cânta cântarea lor, nu

împotriva voastră, şi va cânta fiecare cântarea sa: unul, pentru învierea morţilor; altul,

ca să cheme din toate colţurile pământului la judecată; altul, pentru alta; altul, pentru

alta.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 27-03-1977

***

...Tineretul de astăzi îi prosteşte pe părinţi, că nu au ştiut să trăiască. Cum are să jude-

ce Lazăr pe bogatul! Că Dumnezeu va da judecata Sa săracilor, ca să judece faptele bogaţilor.

Are să te judece cerşetorul şi are să te osândească la ziua de judecată.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 25-05-1978

***

...Cununa pentru fapte nu a primit-o nimeni. Se duc sfinţii şi întreabă: „Mai e mult,

Doamne?“. „Mergeţi la locurile voastre, căci până nu vin cei din necazul cel mare, nu vom

împărţi darurile.“ (Vezi tema: „Necazul cel mare”, n.r.) Aşa vă spune Domnul: tu vei fi cel

din necazul cel mare, pe care te aşteaptă cerul cu pompă.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 03-09-1980

***

...Ocrotim România. Ierusalimul cel vechi este acolo unde au fost patimile Mele cele

mai crâncene, iar Ierusalimul cel nou, în curând îl veţi vedea unde e dacă vă pregătiţi. Ierusa-

limul cel nou este România. Judecata de apoi este în România.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 27-05-1986

***

...Copiii Mei, Dumnezeu când l-a făcut pe om, cu multă grijă l-a făcut din ţărână, cum

ai face o păpuşă din pământ şi din apă şi din înţelepciune. I-a suflat apoi: „Fuuu!“, suflare de

viaţă, şi nu i-a pus Dumnezeu nici sticluţă de gât, nici ţigară în gură, ci l-a înzestrat cu înţe-

lepciune, cu frumuseţe, cu fel de fel de daruri. Dar iată, acum omul foloseşte deşteptăciunea

şi înţelepciunea nu ca Dumnezeu, ci împotriva lui Dumnezeu. Nu e omul mulţumit aşa cum l-

a făcut Dumnezeu, şi se afumă cu ţigara şi bea până-L înjură şi batjocoreşte pe Dumnezeu cu

cuvinte mârşave. De ce nu întorci, fumătorule, ţigara cu focul în gură? Nu suporţi focul. Aşa

nu vei putea suporta osânda judecăţii. Judecata e aici; ea va fi în România. De aceea

Măicuţa Mea strigă pentru România.

...O, munca e iubită de Dumnezeu, dar nu aşa ca să te cheme la muncă sau să te duci

la muncă în zilele de sărbătoare.

Judecata

3

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 15-02-1987

***

...Nu vă mai puteam pregăti, că vă cuprinsese frica. Vă puseseră cursă. Şi iată ce a fă-

cut Dumnezeu! Acum vedeţi, şi vedeţi că este Dumnezeu cu voi. N-a voit Dumnezeu să-l

prindă vrăjmaşul pe cel nevinovat, pe cel ce-L iubeşte pe Dumnezeu, şi au fost prinşi cei fără

Dumnezeu.

Nu s-au limpezit bine burniţa şi valurile vrăjmăşiei, dar spulber şi limpezesc. Vă dau

drumul să aveţi dreptul la cuvânt. V-am spus că l-am luat de ajutor pe proorocul Ilie, care l-a

adus pe Israelul de pe timpul lui Ahab la Mine. L-am adus şi aici în ajutor. Preoţimea era

condusă de călăul omenirii, dar acum îşi aşteaptă judecata şi pedeapsa.

Scaunul de judecată va fi în România, pe care o spăl acum. Veţi vedea cu ochii şi

adevărul şi dreptatea.

…Un picuţ de timp pe pământ, şi pe urmă veţi fi în cerul sfânt, adică pe pământ sfânt,

că a sosit şi a ieşit la iveală ceea ce cereaţi şi doreaţi. Această rugăciune rostită de Măicuţa

Mea şi prin guriţele voastre, s-a împlinit, ca România să fie scoasă şi scuturată de murdăria

lui satan şi de întunericul ce o copleşise.

Am văzut cursele întinse pentru ca iubitorii Mei să fie prinşi, dar Eu, Domnul, am

oprit pasul tuturor şi v-am dat cuvânt să staţi cuminţi şi să înteţiţi rugăciunea, şi iată, am în-

tors roata, ca să cadă în groapă cei ce au săpat groapa. Vă puseseră cursă.

...Românie, Românie, ţara Mea sfântă şi iubită! Ce te copleşise! Ce te păcălise!

Fiţi atenţi, că acum este prag de sfârşit de veac. România va deveni Noul Ierusalim şi

veţi vedea cu ochii că Dumnezeu a fost şi este cu voi.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 25-12-1989 (La trei zile de la revoluţie)

***

Aici la voi va fi împărăţia celor din cer care au crezut şi au plecat la cer întru nădejdea

celor făgăduite prin acest izvor de cuvânt ceresc. Aceasta este misiunea la care voi lucraţi, şi

de aceea se numeşte aici biserică a neadormiţilor şi a neprihăniţilor. Cei care sunt acum

din cer aici la voi, aceia sunt neadormiţi aici, căci veghează şi lucrează din cer, şi iată plata

neprihănirii lor! Şi dacă ei au mai avut de şters câte ceva din viaţa lor, de aceea v-am aşezat

eu să luaţi şi să cercetaţi pe fiecare şi să spălaţi bine veşmântul fiecăruia, căci am spus să

faceţi jertfă de rugăciune şi de tămâie, şi cuvânt de dezlegare să rostiţi pentru tot sufletul care

s-a născut, ca să fie dezlegată în cer făptura lui Dumnezeu. Aceasta este judecata despre

care scrie în Scripturi, şi de aceea a trebuit să ia trup această biserică din cer coborâtă prin

cuvânt, ca să facă Domnul judecata păcatelor şi să fie dezlegată prin cuvânt făptura lui Dum-

nezeu. (Vezi tema: „Adevărata biserică”, n.r.)

Extras din Cuvântul sfintei Virginia la sărbătoarea cuvioasei Parascheva, din 27-10-

1991

***

Judecata

4

Israele, Israele, viaţa ta să fie întru Mine, şi viaţa Mea întru tine, fiule scump,

căci cu această lucrare a vieţii tale în Domnul Eu am scris judecata lumii. Te-am crescut

şi te-am împlinit în Duhul Sfânt şi te-am pus înaintea oamenilor, ca să vadă omul ce va să

zică Dumnezeu în om, şi să fie omul judecat întru faptele vieţii sale. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului apostol Andrei, din 13-12-

1995

***

Eu sunt Cel ce sunt. Amin. Eu sunt mereu astăzi. Amin. Vin cuvânt pe pământ. Vine

cu norii cuvântul Meu. (Vezi tema: „Precum S-a suit, aşa şi vine, cu norii vine”, n.r.) Iată-l,

vine cu norii şi se face râu al vieţii în care să se boteze toţi cei ce cred în el, în cuvântul Meu.

Cuvântul Eu sunt. Dacă însetează cineva, să vină la Mine să bea, să vină să bea din apa râului

vieţii, şi râuri de ape vii vor curge din pântecele lui, căci va primi Duh Sfânt. (Vezi tema:

„Acest cuvânt este râul vieţii”, n.r.) Amin. Cel ce crede, să vină să bea, că n-am venit să ju-

dec lumea, ci am venit să suflu peste ea Duh Sfânt şi s-o nasc din nou şi s-o înnoiesc. Se îm-

plinesc Scripturile naşterii din nou a lumii, şi vin să împlinesc. Amin. N-am venit să judec

lumea, ci ca s-o înnoiesc am venit, dar cel ce nu crede în Mine, Cuvântul Care vine cu

norii, acela a şi fost judecat. Cel ce nu crede este judecat de necredinţă, căci cuvântul

Meu care vine din Mine cu norii, este adevărat cuvântul care se naşte din Mine.

Eu sunt Cuvântul Tatălui, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu-L cunoaşte, dar voi Îl

cunoaşteţi, fii ai lui Israel luat din români. Vin la voi cuvânt, şi Mă port din loc în loc ca să

Mă vestesc că vin, aşa cum Gavriil a binevestit venirea Mea de la Tatăl trup născut din Fe-

cioara mama Mea.

…Am venit să te iert, omule. Să te dezleg de păcat am venit, că păcatul se naşte din

neascultarea de Mine. Păcatul s-a născut din omul cel făcut de Mine, cel cu duh de viaţă din

Mine. Păcatul îi zice omului tată şi mamă, dar am venit cuvânt de la Tatăl, că era scris în

Scripturi să vin cuvânt şi să Mă fac izvor peste pământ şi să-l nasc pe om din cer, din cuvân-

tul Meu să-l nasc pe cel ce crede în Mine, iar cel ce nu crede a şi fost judecat. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza)19-

01-1997

***

O, poporul Meu, îţi spun ţie bucurie. Apostolii cei doisprezece s-au aşezat pentru Is-

rael pe cele douăsprezece scaune pe care Eu le-am dat lor prin făgăduinţa Mea cea de atunci.

Au auzit la Mine cuvânt rostit peste neamul lui Israel, neamul lor cel după trup, neamul

pe care Eu îl strig acum să vină să primească cuvântul Meu, cuvântul Celui răstignit de

neamul lui Israel, căci neamurile pământului au primit cuvântul mântuirii şi vin la credinţa

mântuirii prin cuvântul Meu care vine înaintea Mea ca semn de pocăinţă a oamenilor, şi de

venire a Mea, iar Israel cel după trup are mijlocitorii lui pe cei doisprezece apostoli ai Mei,

care sunt iudei după trup, după cum şi Eu sunt iudeu după trup, că mântuirea din iudei este,

după cum este scris în Scripturi. S-au aşezat apostolii Mei să judece pricina celor douăspre-

zece seminţii ale lui Israel, şi această judecată se face prin Mine, Cuvântul lui Dumnezeu

peste neamul român, ca să audă neamurile pământului, şi să audă neamul Meu Israel şi

să se scoale, căci Hristos, Unsul Tatălui, Trimisul Cel din cer pe pământ acum două mii

de ani trup în Israel, iar azi cuvânt în neamul român, Hristos, Cel ce este proorocit de

Judecata

5

prooroci ca să fie Mesia Cel din cer, Hristos vine din nou a doua oară de la Tatăl ca să

mântuiască lumea cu mântuirea Lui. Amin, amin, amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Spiridon, din 25-12-

1997

***

Duhul Sfânt grăieşte din cer peste pământ.

Amin, amin, grăiesc vouă, oamenilor care nu ţineţi cuvintele Mele: înnoiesc peste voi

Scriptura Mea care a spus despre vremea Mea de azi când morţii vor auzi glasul lui Dum-

nezeu şi vor învia, unii spre viaţă veşnică, iar alţii spre judecată veşnică, şi precum viaţa

este veşnică, tot aşa şi judecata. (Vezi tema: „Morţii aud glasul Meu”, n.r.) Duhul Sfânt este

Domnul, Care face viaţă în oameni. El este izvorul din care izvorăşte sfinţenie în oameni, în

trupul şi în duhul şi în sufletul omului. Iată cu ce întrebare vin spre voi: primit-aţi voi pe Du-

hul Sfânt? Auzit-aţi voi de El, ca să-L primiţi şi să-I deschideţi şi ca să Se facă în voi izvor de

sfinţenie? Răspundeţi-Mi!

Eu când am zidit omul l-am zidit ca să fie sfânt, dar voinţa omului a fost altfel. Când

omul nu primeşte voinţa Mea şi iubirea Mea în el, omul se îmbracă cu voinţa lui şi rămâne

fără Domnul, şi calcă peste cele ale Domnului în om, şi omul îşi aşează în el voinţa lui şi îşi

este sieşi stăpân. Iată, a venit vremea să-l strig pe om şi să-i cer socoteală omului. Eu ţin în

mâna Mea lopata şi Îmi curăţ aria adunând grâul Meu în grânar, iar pleava, în foc. Este scris

în Scripturi că după două mii de ani de la prima Mea venire Eu vin iar din cer pe pă-

mânt, ca să dau fiecăruia după cum este fapta sa.

Grăieşte Duhul Sfânt din cer peste pământ în mijlocul neamului român, căci Eu,

Domnul, am ales din nou Ierusalimul. La început Mi-am ales un Ierusalim, şi acela M-a

alungat din el. Acum am ales alt Ierusalim, dar Duhul Sfânt nu poate fi prins, că scris este în

Scripturile Mele cele de atunci: «Încă puţină vreme, şi lumea nu Mă va mai vedea. Voi însă

Mă veţi vedea, fiindcă Eu sunt viu, şi voi veţi fi vii şi veţi înţelege că Eu sunt întru Tatăl, şi

voi întru Mine, şi Eu întru voi».

Eu sunt mereu în mijlocul celor aleşi de Dumnezeu, ca să-Mi fac lucrările Mele cu ei

peste pământ, că Eu, cu oamenii am împlinit Scripturile, fiindcă pentru oameni sunt ele lăsate

din cer, ca să se împlinească pentru oameni. La prima Mea venire am venit ca Mântuitor, dar

cei ce nu M-au primit au şi fost judecaţi, căci s-au vădit că nu iubeau pe Dumnezeu, că nu

păzeau poruncile. La a doua Mea venire vin ca Judecător pentru cei vii şi pentru cei

morţi, dar cei ce nu Mă primesc nici acum sunt judecaţi prin aceasta, căci se vădesc că

nu iubesc pe Dumnezeu.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, din 07-06-

1998

***

Eu, Domnul Iisus Hristos, cobor în grădina Mea şi Mă fac sărbătoare de cuvânt pentru

mama cea pururea Fecioară, care Mi-a fost uşă Mie din cer spre pământ, ca să fac lucrarea

Tatălui Meu Savaot.

Judecata

6

O, mamă, mamă cu durere ca şi Mine, Fiul tău Cel ceresc! Nimeni pe pământ n-a

născut fiu din cer, nimeni decât tu, că Eu din cer M-am coborât în tine. Eu am fost cuvântul

arhanghelului care a coborât din cer de M-a vestit ţie, şi cuvântul a luat trup de om în tine, ca

să Mă nasc om din Fecioară, şi cuvântul s-a făcut om. Cine s-a mai făcut om ca şi Mine din

cuvântul cel din cer şi din trup feciorelnic? Eu n-am putut să fac de la Mine nimic, ci toate

câte aud că-Mi spune Tatăl, aceea fac. Din cuvânt M-am făcut trup curat din trup curat. Toate

câte fac Eu, de la Tatăl le fac, şi prin cuvânt le întocmesc, şi apoi le aduc spre vedere. Aşa am

lucrat din veac şi până în veac, până azi. Iar azi, ce cuvânt întocmesc ca să împlinesc la vede-

re? Azi Mă pregătesc peste grădină şi Mă vestesc Judecător peste proorocul mincinos,

care şi-a băgat capetele sale în ţara Mea cea plină de darurile credinţei sfinte, care este

în ea de la Mine şi de la părinţi. Aşa e scris în Scripturile venirii Mele: «Un înger stând în

soare strigat-a cuvânt puternic către toate păsările care zboară spre înaltul cerului: „Ve-

niţi şi adunaţi-vă la cina Dumnezeului Cel mare! Veniţi şi mâncaţi trupurile împăraţi-

lor, trupurile căpeteniilor, trupurile vitejilor, trupurile cailor şi ale călăreţilor, trupurile

celor liberi şi ale robilor, trupurile celor mici şi ale celor mari, căci fiara şi toţi împăraţii

pământului, cu oştirile lor, s-au adunat ca să se războiască cu Cel ce şade pe tron, pe cal

alb, cu oştire. Dar fiara a fost răpusă, şi cu ea, proorocul mincinos, care făcea semne

înaintea fiarei cu care amăgise pe cei ce au purtat semnul fiarei închinându-se chipului

ei. Aceştia au fost amândoi aruncaţi de vii în iezerul cu foc, unde arde pucioasă, iar cei-

lalţi, ucişi au fost cu sabia care iese din gura Celui ce şade pe cal alb. Şi toate păsările s-

au săturat din trupurile lor“». Amin. (Vezi tema: „Proorocul mincinos şi ecumenismul”,

n.r.)

Fiilor din grădină, pregătiţi calea Mea peste pământ, pregătiţi ziua însemnării cu sfin-

ţenia Mea pentru căsuţa din deal, zi în care Mă voi slăvi peste pământ cu slava cuvântului

Meu, că am de trimis carte proorocului mincinos, care stă ascuns sub haină de biserică

a Mea. Am rostit peste voi lucrarea aceasta, şi Eu voi împlini, că Eu nu sunt Dumnezeu min-

cinos. Nimeni nu voieşte să Mă ajute de pe pământ şi n-am prin cine să întind mâna Mea

peste biserica cea din lume ca să se mai agaţe de poala hainei Mele careva care ar mai avea în

el inimă curată şi minte neştirbită. Lucrez cu voi, că nimeni nu voieşte să Mă ajute, dar Eu,

Domnul, Mi-am făcut datoria şi am strigat şi am rugat în lung şi în lat ca să Mi se deschidă,

ca să se găsească şi pentru Mine vreun grai care să strige la oameni să se pocăiască. Iar acum,

gata. Toate sfârşitu-s-au! Lucrăm din greu, că nu-i nimeni să se alăture greului nostru, căci

toate sfârşitu-s-au. Sfârşitu-s-a omul şi Dumnezeu în om, şi nu mai am pe nimeni de partea

Mea şi cu durerea Mea.

Să ne sculăm, fiilor, şi să primiţi rostirea Mea, cartea Mea peste proorocul min-

cinos, antichrist, cel ce vine înaintea Mea ca să-Mi zădărnicească, zice el, venirea Mea

cea de azi. Vă voi ajuta Eu. Vom merge pe fir şi vom arăta lucrarea lui antichrist, fiara cea cu

capetele ascunse, dar Eu îl voi birui cu suflarea gurii Mele, şi el nu va mai fi. Amin, amin,

amin. (Vezi tema: „Antichrist şi fiara apocaliptică”, n.r.)

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică,

din 04-12-1998

***

Eu sunt Cuvântul Cel de după şapte ani de la pecetluirea cu legea sfinţeniei Mele a

grădinii Sfintei Sfintelor, locul în care Eu intru ca Arhiereu al Tatălui după două mii de ani

Judecata

7

de la prima Mea venire între oameni. Acum şapte ani, în ziua de doisprezece a lunii a do-

uăsprezecea, M-am aşezat cu sfinţenia Mea ca pe muntele Sinai, M-am aşezat să fiu şi

să stau cuvânt de auzit şi de lucrat peste pământ din mijlocul grădinii întocmită de cu-

vântul Meu ca să fie munte sfânt al Meu în mijlocul României, ţara Mea de întoarcere

după două mii de ani, căci pământul este peste tot cale a fărădelegii, şi nu mai este pe nică-

ieri loc pentru Mine şi pentru cel ce crede în Mine şi în venirea Mea după două mii de ani.

Acum şapte ani, în ziua aceasta, am făcut mare bucurie pentru Tatăl şi pentru cei din cerul

Meu, căci Mi-am sfinţit loc ca să aibă cerul cale de venire pe pământ şi să-şi răscumpere aş-

ternutul cel pierdut prin omul cel căzut din pământul Edenului, din pământul cerului.

Nu mai e nimic de salvat pe pământ, dar ce este cu neputinţă la om, este la Mine cu

putinţă, şi Mi-am împrejmuit şi Mi-am sfinţit şi Mi-am pecetluit cu numele Meu grădina

Mea care a fost locul odihnei Mele la început, şi iată, şi la sfârşit. Am făcut din lutul

acestei grădini om după chipul şi asemănarea Mea şi M-am odihnit în el, iar Tatăl era

întru Mine când lucram omul. Şi M-am uitat de la sfârşit spre început şi am dat cu

ochiul Meu peste locul acesta al începutului pământului şi al omului de pe el, şi am lu-

crat cuvânt peste acest pământ, şi l-am numit apoi grădina cuvântului Meu, şi este. Şi

dacă este, iată-Mă cuvânt peste pământ din mijlocul pământului, din vârful pământu-

lui, muntele cel înalt pe care stă Dumnezeu Cuvântul.

Rostesc cuvânt şi Mă vestesc biruitor peste potrivnicul Meu, omul; omul care s-a aşe-

zat împotriva Mea de la început şi până la venirea Mea de azi. Eu sunt Hristosul Tatălui,

iar omul care stă împotriva Mea se numeşte antichristul. Nu se mai numeşte om, şi se

numeşte proorocul cel mincinos, care stă împotriva lui Dumnezeu de la început şi până la

venirea Mea cu judecata cea pentru fur.

Lucrez din greu, căci toate sfârşitu-s-au şi nu mai găsesc pe pământ unelte de lucru

pentru lucrul Meu cel ceresc, căci pe pământ sunt numai lucruri omeneşti. Dar iată cartea

Mea pentru proorocul cel mincinos, antichristul, cel ce vine înaintea Mea de şapte mii de ani

ca să-Mi zădărnicească lucrarea Mea cea de la Tatăl peste pământ şi peste omul cel ieşit din

pământ! Antichrist este fiară cu şapte capete şi este diavol, nu este slujitor al lui Dumnezeu.

Dar ce este fiara cea cu şapte capete? Ea este puterea pământului prin oamenii ca-

re au răsturnat statul lui Dumnezeu în om. Ea are zece coarne şi zece steme, iar pe capete-

le ei are nume de hulă, şi diavolul i-a dat stăpânirea peste pământ şi strigă peste tot: „Cine

este asemenea fiarei şi cine se poate lupta cu ea?“. Iată, gura ei huleşte asupra lui Dumne-

zeu şi asupra cortului Lui şi asupra celor din cer. Şi i s-a dat putere ca să se războiască cu

sfinţii ca să-i biruiască, şi ea are stăpânire peste toată seminţia şi norodul şi neamul, şi toţi

locuitorii de pe pământ care nu sunt scrişi de la întemeierea lumii cu numele lor în Cartea

Vieţii Mielului, se închină fiarei.

Dar ce este proorocul cel mincinos? El este omul cel din pământ ieşit, şi care se

luptă împotriva lui Dumnezeu de lângă Dumnezeu, căci scris este: «Am văzut o altă fiară

suindu-se din pământ, şi avea două coarne, asemenea Mielului, dar grăind ca un balaur;

şi are în mână toată stăpânirea fiarei celei dintâi şi face pământul şi pe locuitorii de pe el

să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată, şi amăgeşte pe toţi prin

semnele ce i s-a dat să le facă înaintea fiarei».

Judecata

8

Iată proorocul mincinos, cel dezvelit de Scripturi, căci Daniel proorocul aşa a spus:

«Fiară înspăimântătoare, înfricoşată şi puternică tare şi cu dinţi mari de fier şi cu gheare

de aramă, mâncând şi sfârtecând şi călcând în picioare în urma ei. Ea se deosebeşte de

toate celelalte fiare, căci are zece coarne. Şi un alt corn mic creştea între ele, şi acest corn

are ochi de om şi gură care grăieşte lucruri mari. Dar fiara a fost omorâtă, şi trupul ei a

fost nimicit prin foc, căci pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi Lui I s-a dat stă-

pânirea; stăpânirea cea veşnică; şi toate popoarele şi neamurile şi limbile Îi slujeau Lui; şi

împărăţia Lui nu va avea sfârşit, iar sfinţii Lui vor fi moştenitori cu El».

Scris-a proorocul Daniel: «Proorocul mincinos va grăi cuvinte de defăimare împo-

triva lui Dumnezeu şi va oropsi pe sfinţi şi va gândi să schimbe sărbătorile şi legea o vreme

şi vremuri şi jumătate de vreme, dar poporul sfinţilor îi va lua stăpânirea, căci i se va face

judecată ca să-l nimicească şi să-l prăbuşească pentru totdeauna». Amin.

Iată firul cel ascuns de privirea omenească, iată proorocul cel mincinos de şapte mii

de ani, care a stat lângă Dumnezeu ca să-I răstoarne în om statul. Iată cartea Mea cea din cer

coborâtă pentru proorocul mincinos, antichrist, cel ce vine înaintea Mea de şapte mii de ani

ca să-Mi zădărnicească statul Meu în om, şi ca să nu împlinească omul poruncile Mele cele

sfinte, care dau viaţă veşnică celor ce le lucrează pe ele. Iată proorocul mincinos, cel cu faţă

creştină, cel ce stă sub haina Mea, căci scris este în Scripturi: «Are două coarne, asemenea

Mielului, dar grăieşte ca un balaur şi are în mână toată puterea fiarei celei dintâi». Eu îl

dezvelesc şi îi vestesc goliciunea, o vestesc la toţi cârmuitorii de suflete şi de trupuri, până la

toate marginile, căci el şi-a băgat capetele, spre sfârşit, în ţara Mea cea plină de darurile Me-

le, darurile venirii Mele a doua oară pe pământ, în lucrare de nou Ierusalim peste făptură.

Amin.

Voi sta cuvânt trei zile la rând peste grădina din care Mă vestesc cu graiul Meu peste

pământ. Trei zile la rând voi scrie în cartea cea pentru judecata proorocului cel mincinos de

şapte mii de ani, căci el a lucrat sub aceeaşi viţă cu Dumnezeu: Cain asupra lui Abel, Esau

asupra lui Iacov, fraţii lui Iosif împotriva lui Iosif, Saul asupra lui David, Caiafa asupra lui

Hristos, iar slujitorii bisericii împotriva creştinilor, poporul Meu cel sfânt cu viaţa, căci omul

bisericii s-a dat pe mâna proorocului mincinos, care s-a pus să facă semne în cer şi pe pă-

mânt, zice el, ca să înşele biserica lui Hristos şi s-o tragă de pe temelia ei şi să ia el nume de

Hristos în biserică. Dar el este hristos mincinos, este diavol, este antichrist din fiu în fiu până

azi de şapte mii de ani.

O, proorocule mincinos, care răstorni statul lui Dumnezeu în om! Eu sunt Cel ce sunt.

Eu sunt Hristosul Tatălui. Amin. Ieşi în întâmpinarea cuvântului Meu, că scriu cartea cea

pentru judecata ta. Sunt cu zi de praznic sfânt peste pământ, zi de şapte ani de la ziua pecetlu-

irii grădinii de nou Ierusalim, cuvânt după şapte ani de la zdrobirea puterii tale cea ascunsă

de cei de pe pământ. Vin împotriva ta, căci scris este: «Pe norii cerului vine cineva ca Fiul

Omului şi va face judecata proorocului mincinos, ca să-l nimicească pentru totdeauna».

Amin.

Am lăsat şapte ani de har peste pământ, dar tu lucrezi cu bani şi cu slavă deşar-

tă, şi faci pământul şi locuitorii de pe el să te creadă că eşti omul lui Dumnezeu, dar tu

Judecata

9

eşti diavol, tu eşti şarpe la drum, care muşti piciorul calului ca să cadă călăreţul, căci vii

de la început, şi lucrezi din fii în fii, după cum este scris că vei fi şarpe, fiindcă Iacov

când şi-a binecuvântat fiii a spus aşa: «Dan va fi şarpe la drum, ca să muşte». Vin împo-

triva ta şi îţi spun: ai luat înfăţişare de păstor, dar tu eşti diavol care amăgeşti şi asupreşti pe

poporul sfinţilor de la început şi până la sfârşit, căci firul tău, ca şi firul Meu, este de la înce-

put şi până la sfârşit, iar biserica Mea, omul cel creat de Mine, a tot căzut din om în om până

azi, prin mâna ta, prin lucrarea ta cea împotriva Mea şi a sfinţilor Mei în care Eu am stat şi

am lucrat din fiu în fiu, după cum a mers firul celor sfinţi.

Voiesc să-ţi spun că eşti trup şi te ridici din pământ, şi voiesc să-ţi amintesc cuvântul

Meu: «Trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul doreşte împotriva trupului»; tu împo-

triva Mea, şi Eu împotriva ta; Eu prin sfinţii Mei cei din cer şi din Duh născuţi la propovădui-

rea Mea, iar tu eşti trup şi din pământ te ridici şi eşti diavol, nu păstor. Şi pe cei ce nu sunt

scrişi în Cartea Vieţii Mele, de la întemeierea lumii, îi biruieşti cu plăceri şi cu slavă deşartă,

ca să ţi se închine ţie, dar Eu vin pe nori, vin împotriva ta şi îţi rostesc judecata. Trei zile la

rând Mă voi lăsa cuvânt peste tine, iar a treia zi voi încheia cartea cea pentru judecata ta. Vin

şi te vestesc că nu poţi să faci tu nimic pentru cer, că tu eşti ca valea lui Iosafat, unde voi

strânge pe cei asemenea ţie ca să-i nimicesc cu focul în care arde pucioasă, după cum este

scrisă judecata cea pentru proorocul cel mincinos. Amin. (Vezi „Focul apocaliptic”, n.r.)

Iar voi, cei din porţi, aşezaţi cuvântul Meu trei zile la rând, ca să întocmesc cartea îm-

potriva lui antichrist, iar după trei zile o voi sfârşi, că Eu aşa am început în ziua aceasta, zi-

când: «Pace celor ce slujesc poruncilor Mele, iar celor ce le calcă pe ele, război le zic!».

Amin, amin, amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la şapte ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Nou-

lui Ierusalim, din 12-12-1998

***

Glasul Meu strigă din nou la porţi ca să se deschidă şi să intru cuvânt în grădină.

Amin.

Îmi cobor din nou cuvântul pentru judecata proorocului cel mincinos, care-Mi zădăr-

niceşte planurile Mele, care fură cuvântul unul de la altul şi îl povesteşte norodului fără de

trimiterea Mea, fără de porunca Mea. Mă fac carte de judecată şi scriu în ea trei zile la rând,

iar mâine o isprăvesc, ca să biruiesc cu furtună şi cu iuţime şi cu asprime capetele mincinoase

ale proorocului cel mincinos. Amin.

Voi, cei din grădină, voi, cei aşezaţi de Mine în calea cuvântului Meu care coboară

din cer pe pământ! Deschideţi cartea proorocului cel mincinos, cartea Mea către el, ca să

scriu în ea. Amin. Este scris că vin cu sfinţii, şi aşa vin. Vin în ţara cuvântului Meu. Andrei,

apostolul Meu cel de acum două mii de ani, vine cu Mine în grădină, că e sărbătoare peste

biserica Mea, sărbătoare de sfântul Andrei, cel ce a venit întâiul după Mine ca să-Mi fie apos-

tol şi să Mă dea apoi oamenilor, aşa cum sunt Eu şi aşa cum voiesc Eu să fiu cu omul, dar nu

aşa cum voieşte proorocul cel mincinos.

O, proorocule mincinos, sunt în faţa ta cu cartea Mea cea împotriva ta. O deschid şi

scriu încă în ea, căci trei zile la rând scriu în ea, şi apoi o pecetluiesc cu pecetea cuvântului

Judecata

10

Meu şi o duc la locul ei, iar locul ei eşti tu. Apleacă-te să auzi, căci te aplec Eu să auzi şi să

iei de la Mine cuvântul Meu cel către tine.

Tu Mi-ai nimicit statul Meu în om şi Mi-ai umplut omul de nepăsare, fiindcă omul te

vedea pe tine că stai înaintea lui în numele Meu, şi făcea omul ca tine, nu ca Mine, fiindcă

omul vrea să-L vadă pe Dumnezeu ca să creadă. Omul nu poate să creadă fără să vadă; el

crede numai ce vede. Iată, omul te vede pe tine că stai în numele Meu înaintea lui şi crede

ceea ce vede că faci tu. Dar, ce faci tu? Tu pierzi şi împrăştii de pe calea Mea oile; nu le

aduni, nu le paşti, nu le creşti, dar stai în numele Meu în faţa lor. Scris este în Scripturi: «Vai

de părinţii care pierd şi împrăştie oile turmei Mele nepăzindu-le şi lăsându-le să se risi-

pească! Aceştia fac desfrânare şi minciună, ajutând pe făcătorii de rele să nu se întoarcă

nimeni de la necredinţă. Îi voi hrăni cu pelin şi le voi da apă cu fiere, căci s-a întins pe tot

pământul necredinţa lor. Au luat ei parte la sfatul Meu? Atunci să se scoale şi să spună

cuvântul Meu şi să-i facă pe oameni să se întoarcă de la căile lor cele rele. Oare, poate

omul să se ascundă unde să nu-l văd Eu? Dar ei fură cuvântul Meu unul de la altul şi zic:

„Dumnezeu a spus“. Oare, este vreo legătură între pleavă şi bobul de grâu curat? Iată,

sunt împotriva amăgitorilor şi a linguşitorilor, căci nu i-am trimis pe ei». Cel ce nu este

trimis nu aduce folos pentru Mine. Cel trimis trebuie să fie om duhovnicesc, iar tu eşti tru-

pesc şi Îmi întinezi numele Meu cu desfrânările tale, căci stai în numele Meu înaintea oame-

nilor. O, cum de te încumeţi să stai în numele Meu peste oameni când tu eşti nepocăit şi încă

păcătuieşti? Când tu eşti plin de dorul slavei deşarte, când tu mănânci şi bei şi te însori şi te

desfrânezi şi faci urâciuni în loc părut sfânt, cum de mai zici că stai în numele Meu peste cei

fără de pricepere? Iată, te vădesc cine eşti. Nu eşti prietenul Meu, ci eşti vrăjmaşul Meu. Nu

eşti slujitor al Meu, nu eşti păstor de oi, că nu ştii să păstoreşti, fiindcă Eu nu te-am trimis, iar

cel netrimis este proorocul cel mincinos pe care Scripturile îl vestesc mincinos şi răpitor.

O, ce cauţi tu în slujba Mea? Căci slujitorii Mei stau în foc şi nu ard, fiindcă scris es-

te: «Dumnezeu este foc mistuitor». Ce cauţi tu unde nu eşti chemat de Mine, unde nu eşti

trimis, ce cauţi? Tu, cel care ceri să ai Duh Sfânt de la cei ce nici ei nu au, de la cei ce nici ei

nu ştiu ce este Duhul Sfânt în om, ce cauţi, oare? Iată, cauţi pedeapsa cea pentru proorocul

cel mincinos, cauţi apă cu fiere, că altceva nu cauţi. Ai vrut să fii om deştept şi ai căutat să ai

carte multă ca să fii savant şi să se strângă lume lângă înţelepciunea ta, dar iată, Scriptura stă

împotriva ta şi spune: «S-a îngâmfat şi a zis: „Sunt Dumnezeu şi stau pe scaunul lui Dum-

nezeu, în mijlocul mărilor“. De aceea a fost aruncat la pământ din pricina păcatelor sale,

căci cu viclenia sa pângăritu-şi-a sfinţenia. Foc va izbucni din el şi îl va mistui, şi îi va fi

cenuşa luată de vânt în faţa tuturor trecătorilor. Şi cei ce l-au cunoscut vor sta înmărmu-

riţi de pieirea lui». Aşa este scris de cel ce-şi agoniseşte înţelepciune ca să facă negoţ cu ea şi

să-şi cumpere cu ea slavă deşartă, că omul sfânt nu este omul savant, ci este omul plin de

Dumnezeu şi de darurile Lui, omul plin de înţelepciune sfântă, nu de înţelepciune savantă. N-

am ce face cu înţelepciunea ta, şi eşti ramură fără de preţ. Am cuvânt scris din cer în vremea

ta, dar tu ai fost îngâmfat din pricina înţelepciunii tale, şi n-ai luat de la Mine prin cei smeriţi

cu inima. Ţi-am tot dat de veste şi ţi-am spus că n-am ce face cu omul cu şcoală de la om, cu

carte de pe pământ, căci cine nu învaţă carte din cer nu este om ceresc, ci este om din pământ

ieşit, şi este învăţător mincinos, nu adevărat, prooroc mincinos este, om care piere prin înţe-

lepciunea lui. Cei dintâi ai bisericii Mele n-au fost savanţi, ci au fost săraci cu duhul şi am

putut turna în ei de la Mine şi le-am dat veşmântul înţelepciunii. Dar tu eşti savant, şi nu pot

să-ţi dau şi de la Mine, căci omul cu învăţătură de la om este om îngâmfat, este prooroc care

Judecata

11

fură cuvântul unul de la altul, precum este scris în Scripturi despre proorocul cel mincinos,

care învaţă de la cel asemenea lui.

O, n-ai voit să-ţi vii în fire. Am lăsat pentru tine şapte ani de har ca să te apleci şi să te

îmbraci întru pocăinţă şi să fii apoi ceresc, şi să te iert apoi, iar azi te aplec Eu. Apleacă-te să

auzi de la Mine, căci te aplec Eu! Amin, amin, amin.

Tu Mi-ai nimicit statul Meu în om, şi omul Mă are precum Mă ai şi tu, şi omul s-a

umplut de îngâmfare, fiindcă omul te vede pe tine că stai în numele Meu înaintea lui şi crede

ceea ce vede că faci tu, şi nu vede omul pe Dumnezeu, precum nici tu nu-L vezi, şi eşti sin-

gur de tine osândit, şi Eu stau departe de tine, că eşti păcătos şi eşti eretic şi te-ai abătut de la

sfinţenie şi de la dreptate şi stai cu păgânii la masă şi calci în picioare numele Meu cel pus de

tine peste tine, nu de Mine, că Eu sunt cu cei sfinţi. Tu stai în sfat cu necredincioşii, tu stai în

calea păcătoşilor şi stai la masă cu hulitorii celor sfinţi, iar legea Mea nu mai este voia ta, şi

rod nu ai pentru cer. Cine să mai fi întors pe omul păcătos de la fărădelegile sale? Scris este:

«Cel ce întoarce pe păcătos de la căile lui cele rele, acela îşi scapă şi sufletul său». Tu însă

Mi-ai nimicit statul Meu în om şi Mi-ai umplut omul de nepăsare, fiindcă omul te vede pe

tine şi face ca tine, nu ca Mine.

Sunt venit cu martori din cer pentru ca să întocmesc cartea judecăţii proorocului cel

mincinos. Acum două mii de ani apostolii Mei şi toţi cei ce Mă urmau erau numiţi sectă, sec-

ta Nazarineanului. Ce zici tu de aceasta, omule care prooroceşti de creştinii Mei că sunt sec-

tă? Caiafa îi învăţa pe iudei să-i numească sectă a Mea pe cei sfinţi. Aşa şi tu faci, şi bine faci

că spui aşa, dar faci rău că nu înveţi pe oameni ce este acest cuvânt: „sectă“; faci rău că nu-i

înveţi ce este cuvântul „biserică“, fiindcă tu ştii ce este, dar îi înveţi altfel pe cei ce se închină

ţie şi nu Mie, căci dacă i-ai învăţa ca Mine, aşa cum ştii tu că este învăţătura Mea, ei Mi-ar

sluji Mie şi nu ţie, iar Eu aş locui cu oamenii.

Unde să se mai ducă omul la biserică? Unde mai este biserica? Unde mai sunt preoţi

de ai Mei? O, nu mai e nimic! Toate sfârşitu-s-au! O, ce ai făcut tu din cuvântul „biserică“ şi

din lucrul de biserică?! Ai făcut negoţul tău, nu pe al Meu, şi i-ai pus numele tău de prooroc

mincinos la cel ce nu are nimic legat cu biserica Mea şi cu lucrul ei, căci proorocul mincinos

despre care scrie Scriptura nu este cel din afara lucrului Meu, ci este cel ce lucrează în nume-

le Meu, în biserica Mea, în staulul Meu, dar lucrează pentru el, nu pentru Mine; pentru slava

lui, nu pentru a Mea, aşa precum tu lucrezi, că scris este: «Cel ce grăieşte de la sine, acela îşi

caută slava lui, dar cel ce caută slava lui Dumnezeu, întru acela nu este nedreptate şi min-

ciună, ci este Dumnezeu cu adevărul Lui». Mai puţin vor fi judecaţi cei numiţi de tine proo-

roci mincinoşi ca să te ascunzi tu mai bine sub numele Meu, mai puţin, că aceia nu ştiu ce

înseamnă cuvântul „biserică“, şi Eu, Domnul, în biserică. Scris este: «De n-ar şti, n-ar avea

păcat». Dar tu ştii, şi crezi că te poţi ascunde în vreun loc tainic, unde să nu te văd Eu. O,

ochiul şi cuvântul Meu despică omul şi îl vădeşte afară, şi aşa fac Eu acum cu tine, căci toate

sfârşitu-s-au! Sfârşitu-s-a şi minciuna ta, căci tu eşti minciuna aceasta, şi nu eşti slujitorul

Meu precum te numeşti şi te arăţi, şi eşti răpitor de suflete, care se închină ţie, nu Mie. Nu te-

ai făcut păstor pentru Mine, ci te-ai făcut pentru tine ca să te îmbraci şi să te hrăneşti cu lâna

şi cu laptele oilor Mele cele slabe, căci pe cele grase şi sănătoase le pui nume de sectă ca să

scapi, zici tu, de urmărirea Mea cea cu dreptate prin sfinţii cei care fac voia Mea şi nu a ta,

dar te minţi pe tine însuţi, că scris este: «Cei care n-au fost scrişi de la întemeierea lumii în

Judecata

12

Cartea Vieţii Mielului, aceia sunt cei ce se închină proorocului mincinos, cel cu capetele

ascunse ca să nu vină la lumină, fiindcă lumina le vădeşte pe toate cele ascunse».

Acum şapte ani am ridicat steagul Meu cel ceresc, pe care este scris numele Meu şi

numele cetăţii lui Dumnezeu, al Noului Ierusalim care se coboară din cer, de la Dumnezeu,

căci Eu lucrez tainic din veac şi până în veac. Tu te-ai sculat şi ai numit minciună lucrarea

Mea şi steagul Meu cel de biruinţă împotriva ta. Te-ai speriat şi ai căutat ascunzătoare de la

faţa Mea, şi cauţi şi azi tot aşa; cauţi numind minciună şi erezie lucrarea Mea de biruinţă,

lucrare din fii vii cu viaţa lor întru Mine. Tu te-ai speriat şi te-ai ascuns de lucrarea Mea de

biruinţă a întunericului veacului acesta. Te-ai ascuns de Mine, pentru că tu nu ai viaţă pe po-

triva venirii Mele, şi eşti fricos şi te temi de venirea Stăpânului, şi ai voi să întârzii pe Stăpâ-

nul Care vine. Dar prin minciună nu ai putut nimic, şi nu poţi nici acum.

Acum şapte ani am înfipt crucea Mea de biruinţă în mijlocul tău. Crucea Mea de bi-

ruinţă este poporul cuvântului Meu, cu care Eu Mă aciuez de patruzeci de ani şi mai bine

ca să-l cresc şi să-l desăvârşesc şi să-l umplu de Duh Sfânt, aşa precum am lucrat cu ucenicii

Mei cei de acum două mii de ani, până ce i-am făcut împărţitori ai împărăţiei cerurilor peste

pământ. Acum şapte ani M-am scris cu nume nou peste veacul omului şi M-am numit cu

numele Meu cel scris în Scripturi pentru vremea aceasta, căci scris este: «Numele Lui este

Cuvântul lui Dumnezeu». Amin. Să nu socoteşti că am venit spre tine ca să stric legea sau

proorocii. N-am venit să stric, ci să împlinesc, şi de aceea îţi amintesc că acum două mii de

ani le-am spus aşa celor ce vor să semene cu Mine în slujire: «Aşa să lumineze lumina voas-

tră înaintea oamenilor, încât să vadă oamenii faptele voastre cele bune şi să urmeze Tată-

lui Cel din ceruri slăvindu-L». Iar cei ce nu au fapte pe potriva vieţii Mele în om, aceia nu

pot fi împărţitori de învăţătură cerească, şi, din contra, strică legea şi proorocii ca să piardă

omul cărarea, căci în fiecare vreme omul a fost cărare pentru om. Tu eşti poarta cea largă, şi

oricine voieşte intră la tine şi stă cu tine la masa ta, care zici că este masa Mea. Dar poarta

Mea este strâmtă şi calea Mea este îngustă, căci ea duce la viaţă, şi puţini sunt cei care o află.

De aceea am spus Eu acum două mii de ani la mulţimile flămânde de viaţă: «Feriţi-vă de

proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe sub haină sunt răpitori. Voi după

roadele lor îi puteţi cunoaşte, căci nu se culeg struguri din spini şi nici smochine din mă-

răcini, fiindcă orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele; iar orice

pom care nu face roadă bună, se taie şi se aruncă în foc. De aceea, după roadele lor îi veţi

cunoaşte». Şi iată rodul tău: turmă risipită, turmă amestecată după cum şi păstorul, căci păs-

torul este proorocul cel mincinos despre care Eu am spus: «Niciodată nu v-am cunoscut».

Am strigat la om, peste tot am trimis cuvântul Meu de strigare, că dacă omul ar fi voit

să vegheze, nu s-ar fi smintit întru Mine prin tine. Am strigat mereu la om, de şapte ani strig

la om, dar acum strig la tine, strig din nou la tine după două mii de ani de la prima Mea pro-

povăduire între oameni. N-am cum să-ţi mai grăiesc altfel. Te-am strigat mereu să te apleci şi

să auzi, şi tu nu te-ai aplecat. Dar acum, apleacă-te, că te aplec Eu ca să auzi!

Au trecut şapte ani de la pecetluirea Sfintei Sfintelor în care Eu vin cu cele sfinte şi cu

sfinţii pentru cele sfinte, căci Sfintele se dau sfinţilor. Amin. Şapte ani sunt de când M-am

scris peste pământ cu numele Meu cel nou şi al cetăţii lui Dumnezeu, Noul Ierusalim, care se

coboară din cer, de la Dumnezeu, căci scris este: «Iată, cortul lui Dumnezeu este între oa-

meni, şi va sălăşlui cu ei şi vor fi ei poporul Lui, şi Însuşi Dumnezeu va fi cu ei». Şapte ani

Judecata

13

ai lovit de peste tot ca să faci hulă împotriva lucrului Meu, că tu ai capete multe, şi pe ele,

nume de hulă. Iar după şapte ani ţi-ai schimbat planul şi ai dat să crezi în taina de nou Ierusa-

lim, după cum scrie despre ea în Scripturi. Până acum ai zis de peste tot că în cer este locul

Noului Ierusalim, nu pe pământ, iar acum te-ai ridicat cu putere pământească să-ţi zideşti

turn cu turnuri, căci tu eşti cornul cel ce creşti dintre alte coarne; şi peste jertfa de fiecare zi ai

pus nelegiuirea, şi adevărul Meu l-ai aruncat la pământ, şi ai izbutit, zici tu, iar peste turnul

tău cel cu turnuri vrei să scrii „Ierusalim nou“, căci te-ai schimbat la faţă, zici tu, şi ai dat să

crezi în taina Mea de nou Ierusalim pe pământ. Dar tu ai scrise pe capetele tale nume de hulă,

şi să te uiţi bine că aceste scrisuri sunt şi mărturisesc împotriva ta, şi nu poţi tu să pui înaintea

Mea turnul cel lucrat cu planuri omeneşti care n-au nimic întru ele din cele sfinte, fiindcă

cele sfinte sunt cu sfinţii, iar tu eşti amestecat cu păgânii şi cu păgâniile lor, şi nu se poate

slujire şi lui Dumnezeu şi lui mamona. O, dacă ai iubi Scripturile Mele, le-ai şi crede, le-ai şi

împlini, şi le-ai adeveri peste mulţi. Dar tu ai cărţile tale din care bei şi din care te adăpi cu

slava ta deşartă, de M-ai făcut pe Mine, Domnul, să-ţi umblu sub haină şi să spun supuşilor

tăi că haina ta e mincinoasă şi că tu eşti mincinosul cel de sub haină, hristosul cel mincinos,

care o ia înaintea Mea ca să-l facă pe om să se culce şi să spună că ziua Domnului a şi sosit, a

şi trecut.

Eu am aşteptat lepădarea ta de credinţă, aşa cum scrie că va fi înaintea zilei Mele.

Şi iată, acum vin. (Vezi tema: „Schimbarea sărbătorilor şi lepădarea de credinţă”, n.r.) Ieşi

întru întâmpinarea Mea şi ascultă-ţi judecata, că tu te-ai lepădat de lege şi de prooroci şi de

credinţă. Şi acum, Eu vin; vin cu ziua Mea cea mare şi înfricoşată, căci ceea ce ai avut tu de

făcut, ai făcut, şi toate sfârşitu-s-au, şi încep Eu. Încep din nou început şi îl numesc nou Ieru-

salim, dar lucrez Eu, nu tu; fac Eu, nu tu, căci Eu sunt Cel ce sunt, şi Mă scol biruitor peste

tine. Amin.

Mă vestesc biruitor peste potrivnicul Meu, omul; omul care s-a aşezat împotriva Mea

de la început şi până la venirea Mea, din fiu în fiu, şi nu se mai numeşte om, şi se numeşte

proorocul cel mincinos, care stă împotriva lui Dumnezeu, ca un fur. Toate cetăţile tale vor fi

nimicite, căci sunt lucrate de tine, nu de Mine, iar lucrul tău nu este curat, şi piere prin el.

Şi acum, vin, vin în ţara cuvântului Meu, ţara strălucirii, aşa cum a văzut-o de-

mult proorocul Daniel ca s-o anunţe că va fi. Vin cu sfinţii, vin cu cerul, vin cu ucenicii.

Vin, şi am venit. Amin, amin, amin. Şi sunt cuvânt în grădina cuvântului Meu, în ţara venirii

Mele, ţara strălucirilor, care străluceşte prin venirea Mea. Iată sărbătoare de cuvânt, sărbătoa-

re de sfinţi în grădina Mea de pe pământ, sărbătoare de biruinţă a Mielului şi a celor răscum-

păraţi prin Sângele Mielului. Am venit să lucrez cartea cea de judecată peste proorocul cel

mincinos, care înşeală cu blana oii oameni din toată seminţia şi limba şi poporul şi neamul.

Binecuvântată să fie cartea Mea de azi în care scriu trei zile la rând, şi binecuvântată să fie

cartea care va ieşi din mijlocul celor ce zic că-Mi slujesc Mie, căci ca o sabie smulsă din mâ-

na celui ucis va fi ea, ca să tai cu ea ocara de pe fiii cerului, care lucrează poruncile Mele pe

pământ, şi Eu smulgându-i sabia îl voi tăia pe el, căci el din sabia lui a trăit pe pământ, după

cum este peste el cuvântul Meu întru început, că aşa i-am spus: «Cu sabia ta îţi vei agonisi

traiul».

Eu l-am pus pe om împărat peste pământ, dar nu şi peste cer. Cerul este scaunul Meu

de domnie, nu al omului, iar biserica Mea de pe pământ, dacă e a Mea, trebuie să fie cer pe

Judecata

14

pământ, iar slujitorii ei să nu fie împăraţi, ci să fie slujitori dacă vor să fie. (Vezi tema: „Cerul

- scaunul de domnie, pământul - aşternut picioarelor - omul îndumnezeit”, n.r.) Şi iată, Eu

vin, ca stăpânul care se întoarce să-şi cerceteze via, şi vai celor ce s-au pus stăpâni peste via

Mea! Cine este cel ce s-a pus stăpân peste via Mea? Să vină să dea socoteală pentru cele lu-

crate! Să vină să se socotească cu Stăpânul viei! Amin.

Sunt venit cu martori din cer, ca să întocmesc cartea judecăţii proorocului cel minci-

nos, şi el va cădea în sabia lui, şi voi ridica ocara de pe fiii vieţii, căci ca şi acum două mii de

ani când apostolii Mei şi toţi cei ce Mă urmau erau numiţi sectă, tot aşa şi azi, cei ce-Mi ur-

mează Mie sunt numiţi sectă de cei ce se vor împăraţi peste pământ şi peste cer. Dar Eu

smulgându-le sabia îi voi birui prin ea, şi voi ridica ocara de pe fiii vieţii, fiii Noului Ierusa-

lim, fiii lui Dumnezeu, fiii cerului pe pământ între oameni. Amin, amin, amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului apostol Andrei, din 13-12-

1998

***

Ridicaţi-vă, voi, porţi, ca să intre Împăratul slavei! Împărăţia Lui este împărăţie veş-

nică, şi toate stăpânirile Îl vor asculta pe El şi Îi vor sluji Lui. Amin. (Vezi tema: „Împărăţia

cerurilor nu vine în chip văzut”, n.r.)

Râu de foc iese din gura Mea, căci «Judecătorul S-a aşezat şi cărţile au fost deschi-

se, şi altă carte a fost deschisă, care este Cartea Vieţii; şi morţii au fost judecaţi, fiecare

după faptele sale, şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc, iar cine n-a fost găsit

scris în Cartea Vieţii, a fost aruncat în iezerul cu foc», după cum este scris.

Cartea cea cu şapte peceţi stă în mâna Mielului, deschisă. (Vezi tema: „Cartea

Mielului”, n.r.) Cerul s-a dat în lături ca o carte, iar împăraţii pământului şi domnii şi căpete-

niile, bogaţii şi puternicii, robii şi slobozii s-au ascuns în peşteri şi în stânci, se ascund de faţa

Celui ce şade pe tron. Cartea Vieţii este de la întemeierea lumii şi este deschisă în mâna

Mielului. Amin, amin, amin.

Cuvântul lui Dumnezeu intră pe porţile Sale şi lucrează cartea judecăţii prooro-

cului mincinos, trei zile la rând lucrează, iar a treia zi o sfârşesc de scris şi o dau Tatălui, ca

s-o împlinească. Amin.

Iată, vin cu sfinţii. Aşa vin, şi altfel nu vin. Am avut trâmbiţă pe pământ în vremea

din urmă şi am sunat prin ea şi Mi-am făcut un popor şi l-am numit poporul cuvântului Meu,

iar această lucrătură a Mea a fost mereu sub cortul Meu de biruinţă adăpostită, căci proorocul

mincinos este fricos şi stă împotriva creştinilor lui Dumnezeu ca să fie el al Meu, şi nu creşti-

nii. (Vezi tema: „Trâmbiţele apocaliptice”, n.r.) Numai că el cu Mine nu poate face casă, nu

poate face pace, fiindcă Eu, Domnul, sunt împotriva lui de şapte mii de ani şi până la desfa-

cerea cărţilor judecăţii, şi apoi a cărţii cu şapte peceţi, şi apoi trâmbiţele îngerilor şi cel de al

şaptelea înger: Cuvântul lui Dumnezeu.

Am avut trâmbiţă pe pământ în vremea din urmă şi am sunat din ea şi Mi-am făcut un

popor, şi este, iar trâmbiţa Mi-am ridicat-o la cer între sfinţi, căci balaurul cel cu şapte capete

şi cu zece coarne stătea mereu înaintea ei, căci din ea ieşea, ca un fiu, cuvântul Meu, ca să

Judecata

15

păstoresc cu el. Balaurul Mi-a prigonit trâmbiţa, dar Eu, Domnul, i-am dat ei aripi de vultur,

şi ea a zburat de la faţa lui. El însă nu stă, şi se aprinde de mânie peste cei din seminţia ei,

care păzesc poruncile lui Dumnezeu ţinând mărturia Mea. Dar Eu sunt cortul sfinţilor, şi îi

păzesc de prigoana cea care vine dinspre proorocul cel mincinos, aşa cum Tatăl M-a păzit pe

Mine şi pe mama Mea Fecioara când Eu eram prunc mic în mâna ei, şi când balaurul cel ro-

şu, cu şapte capete şi cu zece coarne, voia să vină să Mă înghită după ce M-am născut între

oameni.

Iată, vin cu sfinţii. Aşa vin, şi altfel nu vin. Vin cu trâmbiţa Mea Verginica. Acum

douăzeci de ani i-am dat aripi de vultur, şi ea a zburat la locul ei, a zburat la cer, şi este cu

Mine în lucru peste pământ, că este trâmbiţa Mea cea din care am sunat înaintea venirii Mele

a doua oară pe pământ. Se face pasul celui de al douăzecilea an de când ea lucrează în cer

pentru poporul ei de ieri şi de azi şi de mâine, că ea are plată în cer un popor, poporul cuvân-

tului Meu cel din urmă, poporul prin care Eu, Domnul, împlinesc cea din urmă Scriptură,

venirea Mea cea de a doua din cer pe pământ. Amin. Proorocul cel mincinos a prins de veste

mereu de planul Meu, şi îl are şi vrea el să-l împlinească. Îl are pentru că el stătea mereu îna-

intea femeii care năştea din ea cuvântul Meu; stătea pentru ca să înghită ca pe un prunc cu-

vântul cel născut prin ea.

O, proorocule mincinos, astăzi sfârşesc cuvântul Meu cel pentru judecata faptelor tale

cele împotriva Mea. Iată ce ai făcut! Ai fost fur. Ai luat mereu trâmbiţa Mea şi ai chinuit-o

prin întunecimile tale ca să asculţi prin ea cuvântul Meu. Scoală-te şi stai înaintea Mea şi

spune ce ai făcut cu trâmbiţa Mea. Dar Eu sunt Judecătorul, şi Eu spun ce ai făcut cu ea. Te-

ai aprins de mânie împotriva ei. În anul 1955 Mi-am început prin ea trâmbiţarea. Tu ai prins

de veste şi te-ai folosit de locuri ascunse şi de oameni cu dinţi de fiară şi Îmi smulgeai trâm-

biţa din coliba ei, căci Caiafa şi cu supuşii lui au fost firul de legătură ca să înăbuşe viaţa cu-

vântului Meu, ca şi pe vremea prunciei Mele când preoţii şi arhiereii căutau viaţa Mea ca s-o

ia de la Mine, fiindcă se temeau de Mine. Cel ce se teme de Mine, acela ştie că sunt Împăra-

tul a toate, şi de aceea se teme.

Tu ai răpit cuvântul Meu şi vrei să-l împlineşti tu, dar iată ce este scris în Scripturi:

«Sunt împotriva proorocilor care fură cuvântul Meu unul de la altul; îi voi hrăni cu pelin

şi le voi da să bea apă cu fiere». O, nu poţi tu să împlineşti cuvântul Meu, că e numele Meu

pe el. De ce ai pus tu pe el numele tău? Cine ţi l-a dat pe el? Cine ţi l-a spus? Tu l-ai răpit de

la trâmbiţa Mea şi de la poporul Meu pe care-l urmăreai peste tot şi îi luai hrana din trăistuţă,

îi luai pâinea cea de toate zilele, îi luai cuvântul Meu cu care-l hrăneam pe cel din urmă copil

al Meu, pe cel din urmă popor al Domnului, poporul cel dintâi între neamurile pământului,

căci «cel din urmă este cel dintâi», iar cel mic este mare întru Mine, precum este scris în

Scripturi. Ai luat cuvântul Meu, că eşti fur, şi ţi-ai adăugat pedeapsă, că ai scos şi ai adăugat

la cuvântul Meu cel furat, şi ai pus apoi pe el numele tău şi al supuşilor tăi, care şi ei se as-

cund unul de altul, fiecare de frica celuilalt, fiindcă este cu tine împărăţia fricii, şi de aceea tu

eşti neliniştit mereu, tu şi toţi supuşii tăi. Mai mare frică decât tine nu are nimeni, şi te temi

de pieire, de pieirea cea de la Mine, că tu ştii puterea Mea şi te lupţi cu ea ca să nu pieri prin

ea. Ai luat cuvântul Meu şi vrei să-l împlineşti ca un credincios. Dar nu, că Eu te vădesc că

eşti fur de cele sfinte, şi îţi dau de veste judecata cea pentru fur, că tu ai luat pacea de pe pă-

mânt, şi Eu nu mai am biserică sfântă, nu mai am unde să rostesc cuvântul „Pace!“, că unde

grăieşti tu, Eu nu stau, fiindcă nu se poate Dumnezeu şi mamona laolaltă.

Judecata

16

Patruzeci şi cinci de ani te-ai luptat cu îngerul Meu, cu cuvântul Meu ca să-l furi şi ca

să faci din el avutul tău. În zadar eşti viclean, că râu de foc este cuvântul Meu, şi în el vei

arde, că te-ai jucat cu focul, cu cuvântul Meu cel slujit de îngerii luminii, nu de tine şi de în-

gerii tăi, îngerii întunericului. Iată de ce eşti tu vinovat, tu şi nu altul în locul tău. Iată de ce

eşti tu proorocul cel mincinos, care a furat cuvântul Meu, tu şi nu altul în locul tău. Ce am Eu

să-l judec pe cel din afară? Tu şi nu altul este vinovat, că tu Mi-ai luat statul Meu din biseri-

că, şi pe Mine M-ai numit minciună când am venit să te chem la pocăinţă, fiindcă în mijlocul

poporului Meu pe care tu Mi-l duşmăneşti cu cuvânt de ocară, stă cuvântul Meu judecător

peste tine, că eşti fur şi Mi-ai răpit via.

Te voi pustii cum am pustiit acum două mii de ani Ierusalimul, căci Ierusalimul

nu mai este, iar ce este acolo nu este Ierusalim, ci este mamona. Ce a făcut mamona? S-a

apucat prin supuşii lui şi a zidit din nou ca să se strângă lume de pe lume acolo unde M-a

răstignit pe Mine omul trufaş. O, dacă M-au răstignit, de ce se mai aude acolo slavă pentru

numele Meu, acolo unde Eu am fost răstignit de omul cel potrivnic Mie? Aceia Mă slăvesc

pe Mine pentru bani, aşa precum şi tu ai făcut, proorocule mincinos, care ţi-ai înfipt cortul

tău în ţara strălucirii, precum este scris despre tine: «El va înfige corturile palatului său în-

tre mare şi muntele cel sfânt şi strălucit, şi apoi va veni sfârşitul lui». Amin. Aşa ai făcut.

La trei mile de locul grădinii cuvântului Meu tu ai împlinit această Scriptură, ca să foloseşti

numele Meu pentru banii tăi. Vai ţie de cele ce ai făcut în zilele cele de apoi! Te voi pustii

cum am pustiit acum două mii de ani Ierusalimul; Ierusalimul, pe care omul lacom l-a

zidit din nou, ca să aibă prilej de câştigat bani, că nu de dragul lui Dumnezeu l-a zidit

iar. Acolo se duce omul din toate părţile şi îşi vede judecata şi nu ştie cu ce se întoarce întru

ale sale. Se întoarce cu judecata sa, căci omul a fost răstignitorul lui Dumnezeu. Nu s-a

întors sfânt nimeni de acolo, nu s-a lăsat nimeni de păcat dacă a fost acolo, dar s-a fălit

că a fost, şi nu i-a folosit fostul lui acolo.

Este scris în Scripturi de taina Noului Ierusalim. Tu când ai văzut că Eu am venit din

cer pe pământ ca s-o împlinesc, te-ai îngâmfat şi te-ai trufit împotriva celor drepţi, în care Eu

Mă slăvesc peste pământ, şi te-ai sculat să faci tu ceea ce fac Eu. Ai dat să uiţi că Noul Ieru-

salim este nume sfânt, este taina Mea cea din zilele de apoi, şi este pentru sfinţi, nu pentru

desfrânaţi. Noul Ierusalim nu este loc de întâlnire a păcătoşilor şi a desfrânaţilor, nu este loc

de mâncat şi de băut şi de jucat, aşa cum ţi-ai făcut tu turnuri din piatră şi te-ai aşezat mare pe

ele şi ai scris pe ele „Ierusalim nou“ şi ai scris, zici tu, „Centrul lumii credincioase“,

„Centrul ecumenic“ ai scris. Mi-ai vândut pe bani murdari locuri scumpe Mie, locuri din

ţara Mea de întoarcere, şi ai pus pe ele rodul îngâmfării tale ca să te războieşti cu Dumnezeu

şi să-L biruieşti de partea ta, dar tu eşti păcătos, şi Eu nu te ascult şi nu te primesc.

***

Judecata

17

Centru ecumenic – sinagogă Centru ecumenic – Vulcana-Băi

Centru ecumenic – biserică Centru ecumenic - moschee

***

Te-am strigat din vreme şi am aşteptat să-ţi vii în fire şi să crezi că Eu vin cu prăpăd

peste cei ce Mi-au stricat legea şi sărbătorile şi vremea întinându-Mi biserica. Tu însă nu te-ai

aplecat, fiindcă ai asupra ta cele furate de la Mine şi eşti fricos. Dar Eu sunt Dumnezeu drept,

şi tu eşti fur şi Mi-ai răpit via şi stai stăpân pe ea. Te voi pustii cum am pustiit Ierusalimul

care M-a răstignit acum două mii de ani. Te-am aşteptat să-ţi înfigi corturile palatului tău în

ţara strălucirii, ca să te nimicesc apoi.

Pământul tot e plin de capetele tale şi de puii tăi, dar tu eşti om, şi Eu sunt Dumnezeu.

Nimeni nu poate scrie numele Noului Ierusalim; numai Eu îl scriu, şi îl dau celor ce rabdă

până la venirea Mea, că scris este: «Biruitorului îi voi da din mana cea ascunsă şi îi voi da

lui o pietricică albă, şi pe pietricică, un nume nou pe care nimeni nu-l ştie, fără numai

primitorul. Şi voi scrie pe el numele Meu şi numele cetăţii lui Dumnezeu, al Noului Ieru-

salim, care se coboară din cer, şi numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu». Şi am

zis: «Cine are urechi, să audă ceea ce Duhul grăieşte bisericilor». Dar tu, proorocule min-

cinos, n-ai vrut să auzi, căci auzind ai zis că nu auzi. Dar azi, ţie îţi zic: numai Eu scriu nume-

le Noului Ierusalim şi nimeni nu-l ştie fără numai primitorul. Amin, amin, amin. Iar tu eşti

fur, şi ai furat cuvântul Meu, şi Eu stau împotriva proorocilor care fură cuvântul Meu unul de

la altul. Locul pe care zici tu că vrei să scrii „Ierusalim nou“, este locul lui mamona, nu al lui

Dumnezeu; este babilon, nu este loc sfânt. Îl voi pustii ca pe Sodoma şi Gomora, că e locul

Judecata

18

desfrânării a tot pământul, locul în care antichrist şi puii lui şi-a făcut, zice el, acoperiş

de vreme rea, babilon şi sodomă. Dar Eu, Domnul, M-am făcut carte de judecată şi am scris

în ea trei zile la rând ca să biruiesc cu furtună şi cu asprime capetele mincinoase ale prooro-

cului cel mincinos şi să-i dărâm statul şi acoperişul.

Cea care îşi zice biserica ortodoxă, aceea este cu care Eu grăiesc, căci ce am Eu

să-l judec pe cel din afară? Ea este mincinoasă, nu este ortodoxă, iar în ea stă mare prooro-

cul cel mincinos, care Mi-a nimicit statul Meu în om, că omul se uită la slujitorul bisericii şi

face ca el, nu ca Mine, iar el este mincinos, că nu-Mi slujeşte Mie, ci lui. Cel ce-Mi slujeşte

Mie este blând şi smerit cu inima şi Îmi aduce rod şi se face împărăţie a Mea, nou Ierusalim

se face prin har.

Mă voi feri să stric totul, căci este o rămăşiţă prin har, aşa cum a fost acum două mii

de ani dintre iudei. Mă voi grăbi să trezesc duhul în cei ce aşteaptă izbăvirea, căci proorocul

mincinos Mi-a oropsit pe sfinţi vreme de şapte mii de ani. El mănâncă din pomul morţii şi

este desfrânat de şapte mii de ani. Mulţi vor da să se apropie pentru pocăinţă, dar toate

sfârşitu-s-au, fiindcă Eu am grăit la timp, şi toţi Mi-au răstignit cuvântul; cuvântul celui

de al şaptelea înger, cuvânt care a făcut tăcere în cer, că scris este: «Când Mielul a des-

chis pecetea a şaptea, s-a făcut tăcere în cer; şi s-au aşezat şapte îngeri să trâmbiţeze; şi

când a trâmbiţat al şaptelea înger, s-au pornit în cer glasuri puternice: „Împărăţia lumii

este a Domnului Iisus Hristos, Împărat în veac!“. Amin».

Iată ce este biserica ortodoxă, cea care poartă numele Meu cel adevărat, cea care

Mă are adevărat prin sfinţi şi prin părinţi. Ea s-a desfrânat şi a călcat cu desfrânare peste

predaniile de la părinţii ei cei sfinţi, şi apoi s-a lepădat de Mine, că în ea şi-a lucrat în toată

vremea ei lucrarea sa proorocul cel mincinos, hristosul cel mincinos, care o ia înaintea Mea

îmbrăcat în haina Mea şi înarmat cu arma Mea.

O, tu, cea care îţi zici biserică, biserică ortodoxă! Eşti plină de capete trufaşe, ca-

re mânuie armele Mele pentru bani. Eşti făcută din oameni mincinoşi, şi nu mai eşti, că

omul mincinos a scris peste tine nume nou şi te-a aşezat la aceeaşi masă cu păgânii şi cu des-

frânaţii şi cu fărădelegea a tot pământul. Eşti plină de tină şi nu mai are cine te păstori, căci

capetele tale sunt oamenii proorocului mincinos, nu sunt de partea Mea. Am scos din mijlo-

cul tău pe cei curaţi Mie şi i-am deosebit la dreapta Mea şi i-am acoperit în mantia Mea, ca să

am rămăşiţă prin har. Tu te-ai vândut pe bani proorocului mincinos şi stai supusă lui, că el e

viclean şi mulţi se închină lui. Am lucrat în mijlocul tău în toată vremea, ca să nu rămân fără

de biserică curată. În tine a fost mereu război şi sânge, că omul trufaş a stat peste tine în nu-

mele Meu şi ţi-a înjosit numele tău cel adevărat şi a ucis pe cel drept din tine ca să ia el nu-

mele Meu, nume de Hristos în biserică. Dar el este hristos mincinos, este diavol, este

antichrist din fiu în fiu de şapte mii de ani. Slujitorii tăi cei mincinoşi, numindu-i păcătoşi şi

răi pe cei drepţi, i-au dat mereu la închisoare ca să-i piară prin mâna omului păcătos. Aşa a

făcut şi cu trâmbiţa Mea în toată vremea lucrării Mele prin ea.

O, slujitorule mincinos, cum de n-ai putut tu să-i odihneşti în tine pe cei drepţi, pe cei

ce-Mi slujeau Mie şi nu ţie? Minciuna se sfârşeşte, dar omul drept rămâne şi câştigă de la

Mine dreptate împotriva ta. Cum de n-ai iubit tu calea dreptăţii şi ai luat calea minciunii sub

care stau ascunşi păcătoşii?! Acum te-a prins frica, şi ca furul dai să împlineşti tu Scripturile

Judecata

19

cele de veac nou peste pământ. Dar în veacul cel nou va fi cer nou şi pământ nou în care va

locui dreptatea. Pe unde vrei tu să intri în cele noi? Nu poţi sări peste poartă. Eu sunt poarta,

dar sunt în poarta dreptăţii, şi ea este pentru cei drepţi. O, nu poţi tu să împlineşti nimic bun,

că tu Mi-ai tras de pe temelie biserica şi Mi-ai culcat la pământ gardul viei Mele. Nu poţi

decât să strici, că tu slujeşti minciuna.

Am în faţă trâmbiţa Mea din care am sunat pe pământ în zilele cele de apoi. O, cât de

oropsită a fost ea pentru numele Meu, de către proorocul mincinos! Câtă jale s-a suit la Mine

pentru chinurile ei prin mâna omului mincinos care şi azi huleşte lucrarea Mea cea din zilele

de apoi, căci omul mincinos are capete multe, şi pe ele, nume de hulă.

O, durerea Mă frânge, dar Scripturile grăbesc prin cuvântul lor împlinirile lor. Toate

sfârşitu-s-au! Cartea cea cu şapte peceţi stă deschisă în mâna Mielului. Cerul s-a dat în

lături ca o carte, ca un sul, iar împăraţii pământului şi domnii şi căpeteniile şi bogaţii şi pu-

ternicii şi robii şi slobozii s-au ascuns în peşteri şi în stânci, ca să nu audă mânia lui Dumne-

zeu. Iată, vin ca un fur şi vin la fur şi îl iau pe neaşteptate, căci cel ce nu aşteaptă aşa este

luat.

O, proorocule mincinos cel cu multe capete şi cu steme pe ele, iată ce ai făcut! Ai ră-

pit până şi cuvântul Meu cel sfânt ca să-l culci sub picioarele tale. Ai călcat în picioare pe cei

drepţi, pe cei sfinţi, şi ai pus peste tine numele Meu, zici tu. Îţi dau de veste judecata cea pen-

tru fur.

Tu ai luat pacea de pe pământ, că unde grăieşti tu, Eu nu vin să dăruiesc pace, şi Eu

nu mai am biserica sfântă ca să pot veni în ea.

Tu Mi-ai dărâmat legea şi sărbătorile şi vremea.

Tu te-ai pus în locul Meu peste tot pe unde trebuia să fiu Eu şi nu tu. Eu n-am luat

niciodată locul unde trebuia să fii tu, dar tu l-ai luat mereu pe al Meu, ca să stai tu pe scaunul

lui Dumnezeu şi ca să biruieşti omul, supunându-i sufletul şi cugetul ca să-ţi fie supus ţie nu

Mie. Dar omul era lucrătura Mea, nu a ta.

Tu te-ai crezut mai înţelept ca Dumnezeu şi n-ai luat de la Mine înţelepciune, şi înţe-

lepciunea ta e din pământ.

Tu te-ai trufit până la scaunul Meu şi ţi-ai zis: «Sunt un dumnezeu», căci ai luat locul

şi statul Meu.

Tu Mi-ai ucis sfinţii ca să fii tu al Meu. Nu i-ai ucis tu, dar i-ai dat călăilor prin min-

ciuna ta, prin viclenia ta, că tu ai multe capete, şi ele se întind până în cele mai întunecate, ca

să nu ştie nimeni că tu eşti cel ce ucide.

Tu prin negoţul tău ai cumpărat suflete mici şi le-ai făcut unelte ţie, ca să nu pierzi din

tainele Mele pe care Eu le împărtăşeam celor ce umblau cu Mine. Patruzeci şi cinci de ani te-

ai luptat cu îngerul Meu, cu cuvântul Meu cel prin lucrarea Mea de nou Ierusalim în biserică,

Judecata

20

ca să-l furi şi să faci din el avutul tău. Dar cuvântul Meu este râu de foc, şi el te va arde, că

te-ai jucat cu focul.

Tu ţi-ai înfipt corturile tale între mare şi muntele cel sfânt şi strălucit, la trei mile de

grădina cuvântului Meu. Te-ai îngâmfat şi te-ai trufit împotriva celor drepţi prin care Eu Îmi

împlinesc Scripturile cele de apoi, şi te-ai sculat să faci şi tu ce fac Eu, dar Noul Ierusalim

este nume sfânt. Iată de ce eşti tu vinovat; tu şi nu altul în locul tău. Iată de ce eşti tu prooro-

cul cel mincinos, care a furat cuvântul Meu; tu şi nu altul în locul tău.

Mi-ai îndurerat sfinţii pe pământ şi în cer, sfinţii Celui Preaînalt, că scris este: «Va

grăi cuvinte de hulă şi de defăimare împotriva Celui Preaînalt şi va asupri pe sfinţii Celui

Preaînalt şi îşi va pune în gând să schimbe sărbătorile şi legea». Iată de ce eşti tu vinovat;

tu şi nu altul în locul tău. Nu mai au sfinţii sărbători pe pământ. Nu mai au sărbătorile sfinţi.

Inima ta s-a trufit şi a zis: „Sunt dumnezeu şi stau în inima mărilor“. Şi iată, scot sabia

Mea împotriva înţelepciunii tale şi nu vei mai zice: „Sunt dumnezeu“. Foc va izbucni din

tine şi te va mistui şi te va vădi, şi se va auzi glasul celor ucişi de tine pentru mărturia Mea,

căci ei vor învia, şi va fi aceasta spre judecata ta, şi ziua Mea va arde ca un cuptor.

Tu ai pângărit toate altarele de biserici. Peste tot ai făcut acest prăpăd, şi îl faci şi azi.

Tu ai voit să pângăreşti până şi altarul Sfintei Sfintelor Mele, cu care Eu, Dom-

nul, M-am aşezat în România. Acesta este cel mai mare păcat al tău. Ai voit chiar să ni-

miceşti această grădină, ai voit prin mulţi de ai tăi, şi prin multe iscoade ai lucrat, că îţi este

teamă de glasul Meu cel din grădină. Iscoadele tale veneau blând, dar şarpe blând nu este, şi

Eu am stat mereu cuvânt peste cei din grădină şi i-am vestit la vreme de lucrul tău cel ascuns.

O, Mi-ai nimicit iubirea şi credinţa şi puterea arhiereului Meu Irineu, cel prin care Eu,

Domnul, am putut să Mă aşez temelie sfântă de nou Ierusalim peste România, căci Eu o iu-

besc, iar tu, nu. Ai dat în el cu ce ai voit, cu ce ai putut. L-ai umplut de zbucium, dar şi de

răbdare, căci Eu sunt în preajma lui cu putere. Ai voit să-l faci asemeni ţie, nepăsător de viaţa

omului, dar el suspină ca şi Mine pentru păcatele de pe pământ şi aşteaptă izbăvirea omului.

Tu eşti nepăsător şi stai în păcatul nepăsării, iar acest păcat este diavol. Tu eşti fără de

ruşine prin păcatul nepăsării. Păcătuieşti ascuns şi pe faţă şi nu te ruşinezi şi nu mai ţii seamă

că după roadele tale te cunoşti că eşti proorocul cel mincinos în lucrare de biserică. Păcatul

nepăsării te-a orbit, şi te-ai amestecat cu fărădelegea a tot pământul. Cu babilonul ai făcut

frăţie, dar cu cei drepţi ai spus război. Şi pentru că ai suflat de peste tot în făclia Mea cea de

foc, şi pentru că ai umilit pe arhiereul Meu prin care M-am aşezat piatră sfântă în mijlocul tău

ca să te izbăvesc şi pe tine de pierzare, şi pentru că tu te-ai astupat să nu auzi, te voi pustii

cum am pustiit acum două mii de ani Ierusalimul, iar drepţii Mei din tine vor sta în foc şi nu

vor arde, ca tinerii cei sfinţi în cuptorul babilonienilor.

Ai zis în sinea ta că l-ai învins pe arhiereul Meu, dar nu l-ai învins, aşa cum nu M-au

învins pe Mine cei ce M-au răstignit în Ierusalim, că Eu am înviat, şi el va învia. Amin, amin,

amin. Vei plânge cu neastâmpăr de suflet pentru toate faptele tale, că vei vedea cumpăna lui

Zorobabel în mâna lui, şi Eu voi zidi nou Ierusalim în mulţi din cei ce iubesc legile Mele, că

scris-a proorocul Daniel pentru zilele de apoi: «Mulţi vor fi curăţiţi şi albiţi şi lămuriţi, iar

Judecata

21

cei nelegiuiţi se vor purta ca cei nelegiuiţi, şi nici unul din cei fără de lege nu va pricepe, ci

numai cei înţelepţi vor înţelege». Şi iarăşi scris este pentru zilele de apoi: «Cine este sfânt,

să se sfinţească încă, iar cine este spurcat, să se spurce încă, fiindcă toate sfârşitu-s-au».

Dacă îţi vei înmulţi păcatul nepăsării şi al îngâmfării şi al necredinţei şi al hulei şi al

minciunii, să nu te miri, căci cine este întinat, se întinează încă. Dacă îţi vei săpa încă groapa

cu banii tăi, dacă îţi vei aţâţa focul mâniei Mele care este pentru cei mincinoşi, dacă îţi vei

spori încă negoţul tău cel pentru pierzarea ta, să nu te miri, căci banul şi blestemul lui stau

asupra ta. Dacă-ţi vei rosti încă numele de Dumnezeu şi de biserică a lui Dumnezeu cu tine în

fruntea ei, dacă vei făptui încă pe faţă lucrare de biserică a lui Hristos, să nu te miri, căci

hristosul cel mincinos este peste cei mincinoşi care nu merită decât hristoşi mincinoşi în sluj-

ba lor, căci ţi se închină ţie şi nu Mie, şi toată stăpânirea o dau fiarei, precum este scris despre

aceştia.

Dacă vei crede că eşti încă, să nu te miri, pentru că Eu lucrez tainic, fiindcă sunt taina

cea ascunsă în veacurile tale şi lucrez lucrarea cerească pe care o am de la Tatăl, până când

cele ce nu se văd vin odată cu Mine spre vedere, odată cu sosirea Mea trup pe pământ. Iar

cele ce nu se văd nu sunt lucrate de mână omenească, dar sunt, şi nu sunt încă pe pământ

văzute. Scris este pentru cei drepţi: «Aşteptăm cer nou şi pământ nou» şi «Din cer se va

coborî Noul Ierusalim pe pământ sfânt».

Tu nu vei pieri în veci, dar te vei tângui în veci, că Eu îţi voi arăta ce ai lucrat şi ce ai

stricat şi ce ai lovit şi ce ai minţit şi ce ai iubit. Ai lucrat să strici pe om şi pe creştin şi ai lovit

în lucrările Mele minţind împotriva lor, că tu ai iubit slava cea deşartă, care vine de la om.

Iată de ce eşti tu vinovat; tu şi nu altul în locul tău. Dar cea mai mare vină a ta, proorocule

mincinos de peste tot, este vina că ţi-ai mutat, zici tu, puterea şi toiagul în România,

ţara Mea cea plină de daruri pentru ca să vin în ea cuvânt de strigare şi cuvânt de jude-

cată, că tu ai fost fur şi ai pus mâna pe cuvântul Meu din ea, şi apoi ai pus mâna pe ea

ca să-ţi înfigi corturile palatului tău în ea, între mare şi muntele Meu cel sfânt şi strălu-

cit. Ai pornit război cu cei din seminţia Mea, cu poporul trâmbiţei Mele, poporul care

păzeşte poruncile lui Dumnezeu şi ţine mărturia Mea. În anul 1955 Mi-am început lucra-

rea de trâmbiţare prin trâmbiţa Mea Verginica, trâmbiţa a şasea din cele şapte, iar Eu sunt

trâmbiţa a şaptea. De atunci şi până azi ai stat furişat în calea poporului Meu prin servii tăi,

prin puii tăi, prin câinii tăi, prin cumpăraţii tăi, ca să-Mi nimiceşti trâmbiţa şi să-Mi risipeşti

poporul cel ce ţinea mărturia Mea, căci Caiafa şi supuşii lui au fost firul de legătură între cei

drepţi şi cei de o lucrare cu tine, lucrarea lui antichrist.

Eşti încă în război cu cei ce ţin mărturia Mea, dar Eu îţi voi smulge sabia şi îţi voi tăia

drumul şi puterea, fiindcă poporul cuvântului Meu este ortodox, este din tine luat şi este

sabia Mea cu care lucrez şi curăţ şi tai din calea venirii Mele uscăciunile şi minciuna şi pe

toţi slujitorii ei, ca să am drum curat pentru venire.

Călăul creştinilor Mei, pe care tu îl hrăneai cu cuvinte vândute, credea ce-i spuneai tu.

Venea omul să-şi spovedească păcatele şi faptele, şi te duceai cu ele la călău şi vindeai pe cei

drepţi, ca să nu se ridice nimeni mare întru Mine, ca să nu ţi se dezvăluie urâciunile tale, fi-

indcă cel drept iubeşte dreptatea. Tu iubeşti desfrânarea şi atragi suflete uşoare la păcat, că

Judecata

22

eşti nepăsător de Dumnezeu. Aşa ai pângărit altarele cele de la părinţi, căci te-ai desfrânat ca

fiii lui Eli, şi aşa faci şi azi.

Te înveleşti cu înţelepciunea ta şi cu rangul pe care l-ai luat ca să stai slujitor al bise-

ricii, dar înţelepciunea ta nu seamănă cu a Mea, fiindcă tu îţi eşti ţie dumnezeu, şi despre

dreptatea Mea nu grăieşti nimănui. Despre plata păcatelor nu pomeneşti nimănui, căci tu pă-

cătuieşti. Vina ta nu este cine s-o aducă la lumină ca să fii osândit prin ea, fiindcă tu grăieşti

îndelung de ochii lumii, şi stai pe scaun de neclintit şi te acoperi cu haina Mea, dar iată, vin

Eu şi îţi dezvelesc trupul şi fapta, că a venit vremea Mea şi se sfârşeşte vremea ta. Nu poţi tu

să împlineşti cuvântul Meu cel de nou Ierusalim, pentru că îl împlinesc Eu, iar ceea ce faci tu

este al tău, nu este al Meu, şi vei pieri prin lucrarea ta.

O, proorocule mincinos, astăzi sfârşesc cuvântul cel pentru judecata faptelor tale cele

împotriva Mea. Iată ce ai făcut: ai fost fur. Scoală-te, şi stai înaintea Mea, că Eu sunt Judecă-

torul pentru cele ce ai făcut. Râu de foc iese din gura Mea, cuvânt de judecată pentru orice

faptă. M-am făcut carte de judecată pentru tine şi am scris în ea trei zile la rând. Ai lucrat sub

aceeaşi viţă cu Mine ca să-Mi tragi de pe temelie biserica, biserica ortodoxă, căci scris este:

«Va da să înşele până şi pe cei aleşi, pe sfinţii din biserică», fiindcă nu tot cel ce vine în

biserică înseamnă biserică. Biserica este din creştini alcătuită, iar lângă ea a lucrat mereu

diavolul ca s-o dărâme de pe temelie şi să se fălească împotriva lui Dumnezeu.

Au trecut şapte ani de har, şapte ani de când Eu, Domnul, M-am sculat biruitor şi am

ridicat steagul Meu de biruinţă, steagul Meu cel ceresc, pe care am scris Noul Ierusalim, nu-

mele cetăţii lui Dumnezeu şi numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu, nume pe care nu-

l ştie decât primitorul, precum este scris, căci Mi-am făcut loc curat pe pământ, ca să aibă

cerul cale de venire pe pământ şi să-şi răscumpere aşternutul cel pierdut prin omul cel căzut

din pământul Edenului, din pământul cerului. La început am făcut din lutul acestei grădini

om, şi M-am odihnit în el. La sfârşit M-am uitat spre început şi am dat cu ochiul Meu peste

locul acesta al începutului pământului şi al omului de pe el. Iată-Mă cuvânt peste pământ din

mijlocul pământului, din vârful pământului, muntele cel înalt pe care stă Dumnezeu Cuvân-

tul.

Mă vestesc biruitor peste potrivnicul Meu, omul. Omul s-a aşezat împotriva Mea de

la început şi până la venirea Mea de azi. Omul care stă împotriva Mea se numeşte diavol, nu

se mai numeşte om, şi se numeşte proorocul cel mincinos, care stă împotriva lui Dumnezeu.

Eu sunt Cuvântul Cel de după şapte ani de la zidirea grădinii de nou Ierusalim, care se

cheamă Sfânta Sfintelor Domnului în România, locul în care Eu intru ca Arhiereu al Tatălui

după două mii de ani de la prima Mea venire.

Toate sfârşitu-s-au! Mă întorc spre începutul cel dintâi şi încep de unde am rămas, din

locul începutului pământului, de unde Eu am luat pământ cu mâna şi l-am făcut pe om ca să-l

pun împărat peste pământ, dar nu şi peste cer. Mă întorc şi lucrez ca la început. Cuvânt am

lucrat la început, şi le-am făcut pe cele ce sunt. Iar acum tot cuvânt lucrez, ca să le stric pe

cele ce sunt, căci omul se vrea stăpân peste pământ şi peste cer, dar Eu am deschis procesul

neamurilor, şi cuvântul Meu este judecătorul. Râu de foc este cuvântul Meu. Toate sfârşitu-s-

au! Amin, amin, amin.

Judecata

23

Iar voi, străjerii Mei din grădină, luaţi această carte şi ridicaţi-o deasupra capetelor

voastre, căci voi sunteţi unşii Mei pentru Scripturile cele de apoi. Coborâţi-o apoi pe jertfel-

nicul cel de foc şi pecetluiţi-o cu Duhul Meu Cel Sfânt, pe Care vi-L trimit vouă din ceruri.

Luaţi-o şi trimiteţi-o de aici şi până la toate marginile la toţi capii pământului şi la cei îngâm-

faţi. Toţi păstorii de suflete şi de trupuri să se aplece, că-i aplec Eu să audă cartea judecăţii

proorocului cel mincinos. Toate sfârşitu-s-au! Sfârşitu-s-a şi minciuna lui, căci i-am dezvelit-

o şi am pus-o înaintea lui. Amin, amin, amin.

La începutul şi la sfârşitul cărţii acestea, zic: Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă! Eu

sunt Cel ce sunt, fiilor. Pace zic celor ce slujesc poruncilor Mele, iar celor ce le calcă pe ele,

război le zic! Amin, amin, amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei Virginia, din 14-12-1998

***

Bat la poarta grădinii cuvântului Meu. Să Mi se deschidă poarta şi cartea; cartea pe

care o scriu Eu în zilele acestea, cartea Mea cea din urmă, care se cheamă venirea Mea, a

doua venire a Domnului Iisus Hristos. Amin, amin, amin. Puţini, puţini de tot sunt cei care

iubesc cartea aceasta în care scriu şi încă scriu, căci puţini sunt cei care împlinesc poruncile

Mele cele pentru viaţă veşnică în om. Puţini sunt cei ce Mă aşteaptă să vin, iar cei mulţi sunt

cei ce urăsc cartea Mea din zilele acestea, căci mulţi sunt cei ce calcă peste poruncile Mele,

mulţi sunt cei ce nu Mă aşteaptă şi nu vor să vin, dar este scris în Scripturi că vin, şi de aceea

vin, nu de la Mine Însumi. Mulţi sunt cei ce nu vor să vin, iar pentru aceştia cartea Mea

de azi este înfricoşata judecată. Nu rostesc judecata pentru omul acesta sau pentru omul

celălalt. Nu numesc omul pe nume, dar scriu judecata omului, după cum s-au strâns înaintea

Tatălui Meu faptele omului, şi fiecare îşi ia după fapta lui. Nu Eu îi dau, ci fapta lui îi dă,

după cum şi-a scris-o omul înaintea lui Dumnezeu.

Sfinţii cei care au trăit sfinţi pe pământ la începutul bisericii Mele cea din sfinţi zidită

au scris peste biserica cea de după ei pomenirea venirii Mele a doua oară, ziua înfricoşatei

judecăţi au scris pentru ziua aceasta pomenită azi, zi în care omul ar trebui să pomenească

peste el venirea Mea cu judecată şi să se cerceteze pe sine înaintea Mea; înaintea Mea, nu

înaintea omului şi atât; înaintea Mea, nu numai cu el însuşi şi atât. Voiesc să am dreptate

întru cuvintele Mele, să biruiesc când judec pe om, să biruiesc pentru Mine, nu pentru om,

căci Eu sunt Dumnezeul, nu omul, dar omul nu ştie să se aşeze faţă în faţă cu Mine, şi se joa-

că de-a ascunsul cu Mine, căci conştiinţa omului este căzută ca şi omul. De ce, oare, s-a în-

tâmplat aceasta? Pentru că omul nu a învăţat ce este rugăciunea, şi de aceea s-a întâmplat să-i

cadă conştiinţa de la locul ei, căci locul ei este înaintea lui Dumnezeu, nu în altă parte şi nu în

mintea omului rămasă. Ea trebuie să iasă din mintea omului şi să se suie spre mintea lui

Dumnezeu, spre Duhul lui Dumnezeu, Care judecă după cum este ridicarea şi pocăinţa omu-

lui.

Rugăciunea bisericii din lume a îngânat înaintea oamenilor rugăciunea cea înaintea

Mea adusă. E mare deosebire între rugăciunea cea cu pompă, făcută de oameni, şi rugăciunea

cea cu duh, făcută de oameni, şi omul n-a învăţat taina şi puterea rugăciunii. Iată pentru ce a

căzut conştiinţa omului. Lipsa rugăciunii este vina pentru care omul şi-a pierdut conştiinţa, şi

stă căzut omul şi n-are cine trece pe lângă el să-l deştepte. Iată-Mă pe Mine. Trec Eu, trec ca

Judecata

24

un milostiv ca să-l deştept pe cel ce doarme. Trec ca judecător al faptelor omului şi ca un

îndurător prin pocăinţa omului. Vin din cer şi trec pe lângă tot omul. Vin cuvânt de judecată,

ca să se judece omul pe sine înaintea Mea, faţă în faţă cu Mine. Bat la poarta grădinii venirii

Mele, că în ea vin, ea este locul venirii Mele, căci cartea pe care o scriu în grădina Mea din

România este a doua venire a Mea. Mă dau celor ce Mă vestesc peste pământ, şi nu ies din

Scripturi când fac aceasta, că în ele aşa scrie: «Domnul va da cuvântul celor ce vestesc cu

putere multă». Amin, amin, amin.

Vestiţi vestea cuvântului Meu, că în Scripturi stă scris: «Domnul va da cuvântul ce-

lor ce vestesc cu putere multă». Vă dau vouă cuvântul. Luaţi şi daţi cuvântul peste biserică

dacă vi-l dau, că de aceea vi-l dau. În curând veţi vedea deşertăciunea şi bogăţiile ei, şi pe

oamenii ei fără de nădejde şi fără de mângâiere, şi vă veţi teme şi voi, dară ei, căci scris este:

«Vedea-vor drepţii şi se vor teme şi vor zice: iată-l pe omul care nu şi-a pus nădejdea în

Dumnezeu, care nu şi-a pus pe Domnul ajutorul lui, ci a nădăjduit în mulţimea bogăţiei

sale şi s-a întărit întru deşertăciunea sa», dar voi rugaţi-vă, că zilele sunt rele. Temeţi-vă de

Dumnezeu şi ziceţi: „Doamne, mă tem de înfricoşata zi a venirii Tale şi de dreapta Ta

judecată; mă înspăimânt şi tremur ca unul care am făcut mulţime de păcate, dar apucă

înainte şi mă judecă cu milă şi ridică-mă mântuindu-mă de ale mele, ca să fiu curat de

cele deşarte şi să stau înaintea Ta la venirea Ta cea înfricoşată când drepţii o vor vedea,

şi se vor teme de cele ce vor vedea. Doamne, acoperă-mă şi trezeşte-mă întru a Ta veni-

re“. Amin. Fiilor, temeţi-vă, căci cel ce nu se teme de Dumnezeu nu-L primeşte pe Dumne-

zeu mai înainte de ziua judecăţii.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica pomenirii înfricoşatei judecăţi, din

14-02-1999

***

Grăiesc vouă, fiilor din grădină; vouă, şi poporului Meu cel mic. Îmi pun pecetea Mea

pe fruntea voastră. Mă aplec până la voi şi vă sărut fruntea cu gura Mea, cu cuvântul Meu, ca

să rămână pecetea Mea pe frunţile voastre, şi cu ea să aduc moartea omului mincinos care

minte asupra lui Dumnezeu. Vă însemnez căsuţele cu pecetea Mea, a viului Dumnezeu, şi vă

însemnez frunţile, căci îngerul Meu, curând, curând sună ca să moară cei vii, şi să

învieze cei morţi; să moară cei vii care n-au pe Dumnezeu, şi să învieze cei morţi care au

pe Dumnezeu. (Vezi tema: „Învierea morţilor”, n.r.) La început când aţi venit la Mine, am

pus pecetea Mea pe fruntea voastră şi v-am sărutat fruntea ca să pecetluiesc Eu pecetea înge-

rului Meu peste voi, şi ca să se teamă satana de voi, să se teamă antichristul, care se închină

chipului fiarei.

Îngerul Meu a surpat pe satana de la început şi până azi. Îngerul Meu este lumina Mea

cea mai dinaintea luminii. El a fost cel ce M-a acoperit pe Mine când eram înaintemergătorul

poporului Israel, în chip de stâlp de foc şi în chip de nor acoperindu-Mi poporul. Îngerul Meu

a scris cu focul lui poruncile Mele de pe muntele Sinai când cuvântul Meu grăia peste Moise.

Îngerul Meu s-a făcut foc care a biruit focul omului şi i-a scos nevătămaţi pe cei din cuptorul

cu foc. Îngerul Meu l-a purtat pe Avacum spre Daniel când flămânzise în groapa cu lei. Înge-

rul Meu s-a aşezat înaintea lui Valaam ca să-l oprească să-Mi blesteme poporul. Pe Petru,

apostolul Meu, l-a scos din lanţuri şi din temniţă îngerul Meu, îngerul Domnului, trâmbiţa

cea din urmă.

Judecata

25

Încă şi încă grăiesc vouă despre această taină care se cheamă îngerul Domnului. Înge-

rul acestei lucrări care a fost şi care este cu voi, este îngerul Meu, îngerul Domnului. Îngerul

lui Verginica a fost şi este îngerul Meu, îngerul Domnului. Îngerul acestei grădini, şi al vos-

tru, este îngerul Domnului, voievodul şi arhanghelul Mihail. Amin, amin, amin. El este înge-

rul Meu, care a lucrat pentru Israel, înecând pe egipteni, învingând pe cananeeni, întărind pe

Moise şi pe Aaron şi pe Iosua şi pe David şi pe Mine, Domnul; Domnul Cel slujit de îngeri.

El este îngerul Meu, care a lucrat pentru voi scoţându-vă din lume şi învingând lumea din voi

şi întărindu-vă pentru Mine, pentru Domnul.

Fiilor, încă o taină grăiesc vouă: îngerul Meu vă va acoperi pe voi când pentru lu-

me va suna judecata, şi pentru morţi, învierea. Vă veţi uita şi nu veţi mai vedea lumea,

şi nici lumea pe voi, lumea care va alerga după voi. Eu însă vă voi acoperi pe voi cu înge-

rul Meu, aşa cum el Mă acoperă pe Mine, Domnul. Când Mi-am început lucrarea prin

Verginica, am spus aşa: «Când va lua pământul foc, credincioşii Mei nu vor arde. Când

totul se va dărâma, ei vor rămâne, că au pe frunţile lor pecetea Mea şi sărutarea Mea, căci

credincioşii sunt de partea Mea şi nu părăsesc calea Mea cu ei, căci au cu ei pe îngerul

Meu». Amin.

Fiilor, fiţi vrednici de paza îngerului Meu. Când au vrut cei mari de peste România să

vă piardă pe voi pentru că eraţi ai Mei (16 decembrie 1989, n.r.), îngerul Meu s-a băgat între

ei şi voi şi i-a pierdut pe ei, iar pe voi v-a izbăvit, şi nu se numeşte nici revoluţie, nici lovitură

de stat ceea ce a fost atunci prin vărsare de sânge, ci se numeşte lucrarea îngerului Meu pen-

tru ocrotirea voastră. Fiţi vrednici de paza îngerului Meu, fiilor, căci lucrarea cuvântului Meu

are de înger pe îngerul Meu, Mihail arhanghelul, voievodul oştirilor cereşti, care a rostit cu-

vântul Meu peste firea îngerilor care se semeţiseră împotriva Mea, zicând oştirilor cereşti:

«Să stăm bine şi cu frică şi cu luare-aminte!». Amin.

Fiilor, luaţi aminte la tainele pe care vi le aduc. Eu am fost slujit de înger şi i-am ară-

tat omului să lucreze tot aşa, slujit de îngeri. Îngerul Meu va lua foc din focul slavei Mele

şi îl va arunca pe pământ şi va lua foc lumina cea făcută de mâna omului cel fără Dum-

nezeu, şi atunci va înceta tot lucrul făcăturilor omului, şi se va stinge înţelepciunea cea

din om ieşită şi omul n-o va mai vedea, fiindcă ea a fost făcătura omului, nu înţelepciu-

ne. Toate se vor opri la trâmbiţa cea de apoi, care este îngerul Meu, cel de al şaptelea

înger care va suna. Pecetluiesc pecetea îngerului Meu peste voi. Cuvântul Meu întăreşte

peste voi pe îngerul Domnului. Lucraţi lucrare îngerească şi slujiţi-Mi Mie cu ea, că v-am dat

de lucru pentru Mine. Iar pentru omul minciunii, antichristul, aşa grăiesc: îl voi arunca

pe pământ, căci se va sui pe cer ca să vină în locul Meu şi să-şi zică „rege“ şi să-şi zică

„hristos“. Îl voi arunca pe pământ şi va fi zdrobit, el şi îngerii lui, el şi slujitorii lui. Iar

Eu vin curând însoţit de îngerul Meu, precum M-am suit la Tatăl. Vin să fac dreptate sfinţi-

lor, care-Mi zic mereu: „Când, Doamne?“. O, un pic, un picuţ încă, şi vin. Curând, curând

vin, căci sunt gata şi vin, şi îngerul Meu merge înaintea Mea, căci vin. Amin, amin, amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Întâmpinării Domnului, din 15-02-

1999

***

Binevestiţi şi voi. Fiţi îngerul buneivestiri întru sfârşitul timpului omului. Fiţi popor

binevestitor, fiţi lucrarea îngerului Meu, care lucrează prin trupurile voastre, care coboară

Judecata

26

darul Meu peste voi, ca să fiţi voi îngerul buneivestiri, venirea Mea cea din urmă. Merg cu

voi spre oameni, şi fără voi nu merg. Dacă Eu grăiesc din cer cu voi, aceasta înseamnă că

merg cu voi spre oameni. Şi va veni o vreme dulce, o vreme cerească pe pământ pentru

voi şi cu voi, că vă va iubi şi vă va căuta tot omul care va mai fi pe pământ, căci în cu-

rând Mă voi slăvi cu slavă mare prin voi peste România, peste ţara Mea cea din urmă. Prin ea vin şi pentru poporul Israel cel care M-a omorât în mijlocul lui. Prin România vin şi

pentru Ierusalimul patimilor Mele, că voi strânge mulţime multă de oameni semeţi, de

oameni călcători de porunci, şi Mă voi judeca cu ei acolo; acolo unde am venit Eu între

ei trup acum două mii de ani. Aici voi rosti cuvântul durerii Mele şi al dreptăţii Mele,

iar acolo îl voi împlini, şi Mă voi judeca cu poporul pentru care M-am răstignit de bu-

năvoie pe cruce.

Eu trebuia să mor pentru tot restul popoarelor de pe pământ, ca să le răscumpăr de

sub necunoştinţă, dar nu a fost aşa, şi am murit pentru poporul Israel, ca să-l răscumpăr de

sub lege, că scris este: «Cel ce nu împlineşte legea, este vinovat». El a cunoscut de la Mine

legea şi a fost vinovat că n-a crezut în Mine când am venit din cer de la Tatăl ca să fiu în mij-

locul lui. Iată, taină descoperită vă spun: poporul Israel a ştiut că Eu sunt Hristosul Tată-

lui şi că trebuie să fiu răstignit pentru păcatele lui. Nu Iuda a fost vinovat pentru vân-

zarea Mea şi pentru moartea Mea. El a fost scula prin care Israel şi-a omorât Dumne-

zeul, şi scris este: «Vai celui prin care Fiul lui Dumnezeu va fi vândut şi omorât!». Dacă

Israel nu urmărea să Mă omoare, nu Mă omora când Iuda Mi-a vândut taina, căci Iuda ştia că

sunt Hristos. Mai-marii lui Israel au fost vinovaţi de moartea Mea, şi cu ei, tot poporul Israel,

tot, în afară de o rămăşiţă aleasă prin har ca să fie fără de vină şi ca să mărturisească apoi

adevărul venirii Mele din cer în mijlocul lui Israel.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Buneivestiri, din 07-04-1999

***

Am petrecut în voi trei zile la rând şi M-am arătat cuvânt, şi am strâns pe lângă voi pe

mulţi de departe şi de aproape ca să asculte cuvântul Meu cel de la iesle. O, fiilor, să nu vă

îngreuieze coborârea Mea la voi. Jugul Meu este uşor, fiilor, că e rău şi fără jug. Învăţaţi-i pe

toţi cei ce-Mi aud şoapta, învăţaţi-i, cum v-am învăţat Eu pe voi, să intre sub jugul Meu, căci

Eu aşa am spus: «Cel ce dă să vină după Mine, să se lepede de sine şi să-şi ia crucea şi aşa

să-Mi urmeze». Cel ce aude cuvântul Meu, să-l şi împlinească. E greu de cel ce auzind se

face neîmplinitor. Eu aşa am spus: «Dacă cineva aude cuvintele Mele şi nu le păzeşte, Eu

nu-l judec, căci n-am venit să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea. Pe cel care se leapă-

dă de Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece. Cuvântul pe care l-am spus,

acela îl va judeca în ziua cea de apoi, pentru că Eu nu vorbesc de la Mine Însumi, ci Tatăl

M-a trimis, El Mi-a poruncit ce să spun şi ce să vorbesc».

O, fiilor, nu vă lăsaţi obosiţi de coborârea Mea la voi. E vremea judecăţii, fiilor, că Eu

v-am spus de multă vreme că Mă voi judeca cu cei ce M-au judecat pe Mine, şi pe voi pentru

Mine. Acum împlinesc tot ce am spus Eu vouă. Amin, amin, amin. Şi am împlinit, şi împli-

nesc, şi de aceea trebuie să staţi voi înaintea Mea, că vine ziua Mea cea mare când nimeni

nu va mai crede în nimic şi în nimeni decât în Mine şi în voi, fiindcă nimic nu va mai fi

decât judecata faţă în faţă cu fapta. Tot omul va fi dezvelit. Se va dezveli om pe om şi se

va aşeza ruşinea peste tot omul, că e vremea judecăţii faptelor omului. Eu, Domnul, sunt Cel

ce am hotărât aceasta. Nimeni nu va mai sta cu capul în sus, şi va sta omul cu fruntea apleca-

Judecata

27

tă şi ruşinată în faţa Mea şi a credincioşilor Mei, căci credincioşii Mei nu s-au ruşinat să fie ai

Mei între fiii oamenilor. O, e grea judecata cea pentru faptă, dar cea mai ruşinoasă judecată

va fi aceea pentru necredinţă, fiindcă Eu de la început am spus că voi fi cu cei sfinţi pe pă-

mânt, de atunci şi până azi, dar necredincioşii sunt oameni trufaşi şi au apăsat peste pământ

cu slava lor deşartă, cruce ruşinoasă, viaţă fără de ruşine înaintea lui Dumnezeu

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor împăraţi Constantin şi Ele-

na, din 03-06-1999

***

Am voit cu cuvântul să-l fac pe omul de azi, ca din ceara care se lasă înfierbântată

şi modelată şi pusă pe fitil ca să ardă şi să se mistuie înaintea Mea, şi Eu să fac din lumina ei

viaţă veşnică, viaţă din cer, căci viaţa este foc care arde trupul ca să iasă lumină, ca să iasă

om zidit de Dumnezeu Îi voi arăta omului că Eu, Domnul, tot din pământ îl voi zidi pe om,

căci învierea morţilor va fi judecata omului care a făcut din păcat om. Eu pe om l-am

întors în pământ ca să-l ruşinez şi ca să ştie că tot ce a făcut el, nu este, şi ca să-l fac tot Eu

apoi, şi tot din pământ să-l fac, căci au fost şi sunt pe pământ oameni care s-au lăsat cu Mine

pentru facerea din nou a omului, şi cu aceştia voi lucra pe om, aşa cum am voit să lucrez cu

omul cel întâi zidit, iar Eu, Domnul, voi rosti cu cuvântul Meu prin gura celor ce s-au lă-

sat lucraţi de Mine, şi voi ridica din pământ neamul omenesc, spre judecata duhurilor

potrivnice lui Dumnezeu. Şi voi fi Dumnezeu drept, şi voi aşeza pe cei drepţi moştenitorii

cerului şi ai pământului, «cer nou şi pământ nou», după cum este scris în Scripturi. Amin.

…Acum am venit pe pământ cuvânt ca să-ţi fac judecata, omule. O, dacă te-ai pocăi

de fapta ta cea adâncită în timp! O, dacă ai vrea să fii credincios şi nu necredincios! O, omule

necredincios, care nu împlineşti cuvântul Meu! Împlineşte-l, că vin din cer şi îţi spun acest

cuvânt. Eşti bătrân de şapte mii de ani, omule. Când erai în rai, grăiam cu tine şi tu Mă au-

zeai. După ce ai ieşit din rai pentru neascultare şi pentru păcat, L-ai dat pe Dumnezeu pentru

păcat şi ai ascultat glasul păcatului. O, glasul păcatului îl auzi şi îl crezi, dar glasul Meu nu-l

mai auzi şi nu-l mai crezi. Urechea ta e poartă a fărădelegii; la fel şi ochii; la fel şi credinţa;

la fel şi înţelepciunea, căci tu ai schimbat cursul înţelepciunii tale odată cu ieşirea ta din rai

când te-ai împotrivit Făcătorului tău. Dar Eu am deschis porţile raiului, ca să Mă vezi şi să

Mă auzi, căci am venit după tine cu vindecare, şi voiesc să-ţi întocmesc din nou urechea şi

ochii şi tot trupul tău. Stau în uşa cortului Meu, şi am pus înaintea ta semn ca să Mă cunoşti.

Cuvântul Meu este semnul. El este izvor de apă vie în pământ fără de apă. Eu sunt cuvântul

cel din cer, prin care Mi-am născut copilaşi pentru Tatăl, ca să stau cu ei înaintea ta, omule

hoinar şi fără cale. O, când te-am întocmit din pământ, a fost uşor. Acum eşti carne şi sânge,

dar acestea nu moştenesc împărăţia cerurilor, căci se împotrivesc prin duhul lor cel potrivnic

vieţii, fiindcă scris este: «Ce este din trup, trup este, carne şi sânge este». O, greu Îmi este să

te întocmesc din nou, căci tu eşti potrivnicul Meu, ca şi diavolul, dar iată ce cuvânt am rostit

pentru ca să-l împlinesc: tot ce a făcut omul pe pământ, se va întoarce împotriva omului.

Tot ce a făcut omul pe pământ, sunt pietre de aducere-aminte ale păcatelor omului care

s-a făcut potrivnicul lui Dumnezeu pe pământ.

Îi voi arăta omului că Eu, Domnul, tot din pământ îl voi zidi pe om, căci învierea

morţilor va fi judecata omului care a făcut din păcat om. Eu pe om l-am întors în pământ

ca să-l ruşinez şi ca să ştie că tot ce a făcut el, nu este, şi ca să-l fac tot Eu apoi, şi tot din pă-

mânt să-l fac, căci au fost şi sunt pe pământ oameni care s-au lăsat cu Mine pentru facerea

Judecata

28

din nou a omului, şi cu aceştia voi lucra pe om, aşa cum am voit să lucrez cu omul cel întâi

zidit, iar Eu, Domnul, voi rosti cu cuvântul Meu prin gura celor ce s-au lăsat lucraţi de Mine,

şi voi ridica din pământ neamul omenesc, spre judecata duhurilor potrivnice lui Dumnezeu.

Şi voi fi Dumnezeu drept, şi voi aşeza pe cei drepţi moştenitorii cerului şi ai pământului, «cer

nou şi pământ nou», după cum este scris în Scripturi. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea după Rusalii din 04-07-

1999

***

O, fiilor, nu uitaţi că voi trebuie să fiţi săraci în cele omeneşti. Nu uitaţi, fiilor, că voi

trebuie să aveţi numai ce i-am spus Eu pământului să-i dea omului. Puţin, puţin, şi pămân-

tul îşi va închide uşa împotriva lăcomiei omului, şi îşi va deschide gura împotriva trupu-

lui omului, căci omul a uitat ce este, a uitat că Eu i-am spus: «Pulbere eşti, şi în pulbere

te întorci, omule, că ai greşit prin semeţie». O, fiilor, nu uitaţi că voi trebuie să fiţi supuşi

Mie, căci cel ce nu se supune, cade prin semeţie, cade în pulbere. Voiesc să fac din sufletele

şi din trupurile şi din duhurile voastre judecată peste omul cel ieşit din om. Aceasta este

lucrarea cea pe care o am de împlinit peste sufletele şi peste trupurile şi peste duhurile voas-

tre. Amin, amin, amin.

O, fiilor, nu uitaţi că trupurile voastre trebuie să slujească Mie, nu vouă, căci trupurile

fiilor oamenilor stau împotriva Mea, că scris este: «Trupul pofteşte împotriva duhului».

Omul voieşte viaţa, cu duhul lui, dar cu trupul face moarte, iar faptele trupului întunecă min-

tea şi o duc la nepăsare şi la deşertăciunea cu care ea se hrăneşte.

Iată, copilaşi, lucrăm cu înţelepciune. Mergem să punem harul şi binecuvântarea Mea

şi a sfinţilor Mei peste fântâna căsuţei din deal, căsuţa cea dintâi de lângă Sfânta Sfintelor.

Vă binecuvintez apoi hrana cea pentru trup, şi vom poposi iar în cuvânt, şi vom lucra atât cât

a fost planul zilei de azi, ca să nu rămân de ruşine în faţa Tatălui şi a sfinţilor şi a îngerilor, şi

să nu se fălească duhul cel rău împotriva Mea şi a voastră. O, avem de trudit pentru ca să-Mi

împlinesc planul Meu cel văzut. Pământul Îmi cere curăţirea şi spălarea lui. Omul Îmi cere

altceva, şi îi voi da şi omului ceea ce caută, dar îi spun omului să nu uite că tot ce a căutat şi

tot ce a făcut el, este goană după vânt, fiindcă pământul Îmi cere curăţirea lui, fiilor, iar în

ziua curăţirii pământului se va dărâma tot ce a zidit omul, căci omul nu este ziditor de-

cât pentru cele ce nu vor mai fi. Legea omului e omenească, şi tot ce este omenesc se va

opri, căci ştiinţa nu va mai avea cale pe pământ. Tot ce a lucrat omul pentru el, şi unul pentru

altul, se va dărâma, căci omul este călcător de legea lui Dumnezeu pentru legea lui. Şi de ce

va fi aşa, fiilor? Va fi aşa pentru că pământul plânge la Mine, şi pentru că este scris să împli-

nesc şi să întorc împotriva omului tot ce a făcut omul. Tot ce am zidit Eu, toate sunt supărate

pe om prin îngeri, căci au înger toate cele zidite de Mine, şi plâng îngerii înaintea Mea ca să

le dau bucuria pentru care au fost ei întocmiţi.

Să vină omul să-Mi slujească Mie, că Eu am venit pe pământ ca să aşez pe el zidire

nouă, ţară pentru sfinţi, iar cel ce vine, să fie atent la Scriptura care spune aşa: «Cel ce va fi

pe casă, să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă. Cel ce va fi în ţarină, să nu se întoar-

că înapoi să-şi ia haina, căci vai celor însărcinaţi şi vai de cei ce vor apleca în zilele acelea,

care n-au mai fost încă de la începutul lumii şi nici nu vor mai fi, dar ele pentru cei aleşi

vor fi scurte». Fiilor, învăţaţi pe cel ce vine după Mine să nu aplece inima spre cele ce are,

Judecata

29

spre cele ce şi-a agonisit, spre cele ce şi-a lucrat, căci vai celor ce vor apleca în ziua chemării

lor, căci scris este: «Cine va căuta să-şi scape viaţa sa, o va pierde, iar cine o va pierde, o va

dobândi», căci «în noaptea aceea vor fi doi într-un pat şi unul va fi luat, iar celălalt va fi

lăsat», şi «unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii». Iar această mărturisire şi acest

cuvânt al Meu, care este vestea împărăţiei Mele, se va vesti în toată lumea şi la toate neamu-

rile, precum este scris despre sfârşitul care va veni după aceasta.

O, proorocul mincinos merge din loc în loc, că are bani. Oamenii de pe pământ sunt

slabi de înger şi se vând unii pe alţii şi unii altora. Fărădelegea îl sfârşeşte pe om, şi Evanghe-

lia Mea străbate de la o margine la alta, precum este scris înaintea venirii Mele. Iată, fiilor, de

ce zic Eu că e vai de omul care-şi face nume pe pământ, căci omul e ca iarba, şi trebuie să fie

umilit şi nu semeţ. Cine este umilit, este ocolit de multe păcate, de multe curse, iar cine este

semeţ, acela îşi primeşte viaţa pe pământ, din bogăţii, din ranguri şi din semeţie. Eu vin cu

cuvânt hrănitor de suflete la voi, ca să-i dau omului de veste că nu veghează, şi că Eu vin pe

neştire, căci pământul geme cu gemete lungi, ca să-l spăl de relele şi de nepăsarea omului de

pe el şi de trupurile care-l întinează zi şi noapte cu desfrânări şi cu petreceri diavoleşti. Puţin,

puţin, şi pământul se va face nou prin curăţire. Proorocul Ilie va împlini această Scrip-

tură a curăţirii pământului şi Îmi va netezi calea, căci Eu, şi cu sfinţii, şi cu îngerii, am

gătit totul pentru venirea Mea cu ei.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea naşterii sfântului Ioan Botezătorul,

din 07-07-1999

***

Am venit din cer la voi cu apostolii Mei cu care am călătorit pe pământ acum două

mii de ani. Hai să le dăm mângâiere în grădina Mea de la voi. Hai, fiilor, să le facem loc ca

să mărturisească din nou taina cea din veac ascunsă şi nepricepută de îngeri şi de oameni. Hai

să le dăm scaunele de judecată pentru Israel, că aşa le-am promis, fiindcă în prooroci este

scris: «Domnul va judeca pe poporul Său». Amin.

O, ucenici preaiubiţi, israeliţi credincioşi, voi nu v-aţi învârtoşat inima la glasul Meu

care v-a chemat să umblaţi cu Mine pe pământ şi să fiţi pescari de oameni pentru masa împă-

răţiei cerurilor. O, ucenici credincioşi, am aruncat năvodul în mare şi am adunat în el peşti de

tot felul. L-am tras la mal apoi, şi am şezut şi am ales ce era bun, iar ce era rău am aruncat.

V-am ales pe voi, că v-am făcut credincioşi cu inima, şi Mi-am împrăştiat cuvântul vieţii

veşnice la toate popoarele, prin voi, mărturisitorii Mei de atunci şi până azi, căci Scripturile

Mele şi ale voastre mărturisesc aceasta, şi n-are omul ce pune în locul lor drept adevăr.

Acum, după două mii de ani, când Eu vin cu sfinţii pe pământ, după cum este proorocit să

vin, iată-Mă cu voi în foişorul cel de azi al adunării cerului pe pământ. Mă adun la sărbători

cereşti cu îngerii şi cu sfinţii, că am foişor de poposire în ţara românilor, noul Meu Israel, un

popor luat din români ca să însămânţez prin el cerul, împărăţie veşnică cu omul cel credin-

cios. Vă mângâi cu fiii Mei cei din grădină. Am deschis porţile grădinii, şi pe porţi am intrat

cu voi în grădină, că am şi azi fii credincioşi ca şi voi. Vă mângâi, că aţi suferit pentru Evan-

ghelia Mea. Vă cuprind la piept, că sunteţi vii, precum Eu sunt. Vă dau prilej să mărturisiţi şi

azi, după două mii de ani, că Eu sunt locaşul vostru, Ierusalimul cel din cer coborât cu

sfinţii pe pământ, şi vă dau cele douăsprezece scaune, pentru ca să vă aşezaţi spre jude-

cata lui Israel. Amin, amin, amin.

Judecata

30

– O, binecuvintează, Doamne, soborul apostolilor Tăi în grădina cuvântului Tău de

azi, în ţara românilor. Ea este cea dintâi şi cea de pe urmă, după cum Tu ai orânduit. Amin.

Noi, soborul cel din cer al apostolilor Tăi, ne-am adunat în numele Tatălui şi al Fiu-

lui şi al Sfântului Duh, împreună cu mărturisitorii Tăi de azi, Doamne. Suntem rămăşiţa lui

Israel, căci scris este în prooroci: «Chiar de va fi Israel cât nisipul mării, rămăşiţa lui se va

mântui, şi va crede, şi va mărturisi cuvântul adevărului».

Ce-i foloseşte celui ce cunoaşte legea din scoarţă în scoarţă dacă nu o împlineşte,

Doamne? Dar cel ce s-a făcut creştin după adevăr, acela a ruşinat pe israelit, iar noi rostim

cuvânt şi spunem aşa: iudeii cunosc legea, iar creştinii o împlinesc. Amin.

Tu ai fost semnul trimis de Tatăl la Israel, Doamne, că Isaia proorocul, aşa a grăit

prin Duhul: «Domnul va da lui Israel semn: iată, Fecioara va zămisli şi va naşte fiu şi Îi va

pune numele Emanuel».

Am venit din cer pe pământ cu Tine, Doamne, că e vremea venirii Tale după două

veacuri de la plinirea tainei naşterii Tale din Fecioară. Am venit aici, unde Tu ai scaunele de

judecată aşezate pentru Israel şi pentru toate popoarele, că ai deschis procesul neamurilor,

după cum era scris în prooroci. Noi, soborul apostolilor Tăi israeliţi, ne aşezăm pentru jude-

cata poporului Israel pe cele douăsprezece scaune, după numărul celor douăsprezece semin-

ţii ale fiilor lui Israel. Binecuvintează împlinirea acestei Scripturi, binecuvintează intrarea

sfinţilor Tăi, Doamne! Amin, amin, amin.

– V-am binecuvântat pe pământ, şi v-am binecuvântat în cer, şi iar vă binecuvintez pe

pământ după două mii de ani, pentru ca să vă aşezaţi pe cele douăsprezece scaune pe care Eu

vi le dau, o, iubiţi ucenici. Mărturisiţi cuvântul adevărului peste poporul Israel care s-a împie-

trit de atunci şi până azi. Aşez lângă voi încă douăsprezece scaune, şi pe ele stau cei doispre-

zece fii ai lui Iacov, care s-a numit Israel, şi din care s-a întocmit acest popor. Ei vor fi marto-

rii mărturisirii voastre, iar Eu voi judeca apoi făptura lui Israel. Amin, amin, amin.

– Noi, soborul apostolilor Tăi cei din cer, aşa grăim, Doamne: Domnul Se îndură de

poporul Său şi înalţă pe cei blânzi, şi pe cei smeriţi îi încununează cu biruinţă ca să preamă-

rească pe Domnul cu gura lor, iar sabia cea cu două tăişuri este în mâna Lui, şi Se răzbună

pe necredincioşi şi pedepseşte noroadele şi leagă pe împăraţii lor în obezi, şi pe mai-marii

lor în cătuşe de fier, şi îndeplineşte cu ei hotărârea Sa, precum este scris. Amin.

Cele douăzeci şi patru de scaune stau aşezate în mijlocul României, ţara judecă-

ţii Domnului, iar pe ele stau douăzeci şi patru de bărbaţi israeliţi. Jumătate din ei vin de

la începutul lui Israel, iar jumătate din ei vin de la sfârşitul lui Israel. Ei au avut credinţa

să stea înaintea lui Dumnezeu pentru Israel. Amin. Pe cel credincios nu-l poate nimeni jude-

ca, dar el poate judeca pe toţi pentru Dumnezeu. Cel ce trimite cuvântul Său pământului,

este Domnul, al Cărui cuvânt aleargă repede; este Domnul, Cel ce vesteşte cuvântul Său lui

Iacov, îndeplinind îndreptările şi judecăţile Sale lui Israel. Amin.

Ascultaţi, voi, fii ai lui Israel! Ce-i foloseşte celui care cunoaşte legea din scoarţă în

scoarţă dacă nu o şi împlineşte? Iată, învăţătura şi viaţa nu se iau de la cei învăţaţi, căci

Judecata

31

omul necăjit îi mulţumeşte celui ce-i dă dacă-i dă bine, şi nu se uită dacă e deştept sau prost

cel ce-i dă lui milostenie şi viaţă. Credeţi voi în prooroci? Ştim că credeţi. Proorocii şi-au

făcut nume, lor, şi poporului lor, mărturisind dreptatea lui Dumnezeu. Aşa lucrăm şi noi, cei

ce am fost ucenici credincioşi Adevărului Care a venit din cer pe pământ în mijlocul lui Isra-

el acum două mii de ani când voi v-aţi împietrit ca să nu credeţi, şi ca să împliniţi proorocia

lui Isaia care zice: «Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar

nu veţi vedea, căci inima acestui popor s-a învârtoşat, şi cu urechile aude greu, şi ochii lui

s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, şi să audă cu urechile, şi cu inima să înţeleagă

şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei».

Atunci Domnul a plecat pribeag, cu harul Său pe braţe, şi Şi-a ales din nou loc pen-

tru El. A făcut un popor nou, şi l-a peţit şi l-a numit ţara întoarcerii Lui la sfârşitul tim-

pului, ţara strălucirii, pentru cele ce a aşezat El peste ea acum, la capătul vremilor; ţara

românilor, care s-a ridicat din Hristos, la propovăduirea trimişilor Lui. În ea ne-a aşezat

Domnul şi nouă scaunele de judecată pentru Israel, căci suntem israeliţi. În ţara lui Israel nu

avem cum sta, din pricina necredinţei lui Israel, din pricina semeţiei lui Israel, dar noi sun-

tem israeliţi pe pământ şi în cer, şi suntem vii prin credinţa în Iisus Hristos, Care a venit pe

pământ prin Fecioară, împlinind proorocia lui Isaia prin poporul Israel. Voi însă n-aţi cre-

zut, şi v-aţi împietrit. Acum, noi, rămăşiţa cea aleasă de Dumnezeu prin har, rostim peste voi

cuvânt şi spunem: Avraam şi seminţia lui nu prin lege au primit făgăduinţa că vor moşteni

lumea, ci prin dreptatea din credinţă, căci dacă moştenitorii sunt cei ce au legea, atunci cre-

dinţa a ajuns zadarnică, iar făgăduinţa s-a desfiinţat, de vreme ce legea aduce pricină de

mânie. Dar unde nu este lege, nu este nici călcare de lege. Aşa că făgăduinţa este din credin-

ţă, ca să fie din dar şi să aibă temeinicie pentru toţi: şi pentru cei ce se ţin de lege, şi pentru

cei ce se ţin de credinţa lui Avraam, căruia Domnul i-a spus aşa: «Pusu-te-am pe tine părin-

te al multor neamuri, şi aşa va fi seminţia ta». Amin.

Au nu ştiţi voi că legea are putere asupra omului atât timp cât el este în viaţă? căci

femeia măritată e legată de bărbatul său prin lege atât timp cât el trăieşte, şi dacă bărbatul

îi moare, e slobodă de lege. Aşa şi noi, am murit faţă de lege prin Hristos şi prin trupul Lui,

ca să fim ai Lui, ai Celui înviat din morţi, ca să rodim lui Dumnezeu întru înnoirea Duhului,

nu în vechimea slovei. Legea este sfântă şi duhovnicească, şi porunca este sfântă şi bună şi

dreaptă, dar trupul e de carne şi e vândut sub păcat. Dar Iisus Hristos ne-a izbăvit de trupul

morţii acesteia, ca să fim ai Lui întru înnoirea Duhului. Amin. Noi suntem martorii învierii

lui Hristos, pe Care Dumnezeu L-a înviat, şi a pus pe vrăjmaşii Lui aşternut picioarelor Lui.

Să ştie toată casa lui Israel că Cel răstignit de ei a fost făcut Domn şi Hristos.

Pătrundeţi-vă la inimă, voi, fii ai lui Iacov, că noi suntem israeliţi, şi suntem martorii

acestor împliniri. Pocăiţi-vă de păcatul necredinţei şi botezaţi-vă ca şi noi în numele lui Iisus

Hristos spre iertarea păcatelor voastre, ca să aveţi Duh Sfânt, şi cu El să pătrundeţi tainele

cerurilor, care vin pe pământ cu Iisus Hristos, Cel Care vine a doua oară de lângă Tatăl. El

este piatra cea neluată în seamă de voi, zidarii, dar ea a ajuns piatra din capul unghiului, şi

întru nimeni altul nu este izbăvire, căci nu este sub cer nici un alt nume dat nouă, oamenilor,

prin care să fim izbăviţi.

Noi am dat cu tărie în părţi mărturia învierii lui Hristos, şi n-am dat pentru bani ni-

mănui harul puterii de sus, care era în noi ca să putem mărturisi adevărul tainei lui Iisus

Judecata

32

Hristos, căci ne-am dăruit Lui cu ascultare, fiindcă Moise a spus fiilor lui Israel: «Prooroc

ca mine vă va ridica din fraţii voştri Domnul Dumnezeul nostru; de El să ascultaţi». Dar

pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri pentru că au vestit mai dinainte sosi-

rea Celui drept? căci voi aţi primit legea cu rânduială de la îngeri, şi n-aţi păzit-o.

Voi citiţi în prooroci. Credeţi voi în prooroci? Ştim că credeţi. Înţelegeţi, oare, ce ci-

tiţi în prooroci? O, cum să înţelegeţi dacă n-aţi primit să vă călăuzească cineva? «El ca o

oaie spre junghiere S-a adus înaintea celui ce-L tunde; aşa nu Şi-a deschis gura Sa. Cu

judecată nedreaptă a fost osândit, dar neamul Lui cine-l va spune? căci El pentru cei pă-

cătoşi Şi-a dat viaţa», aşa era proorocit în Scripturi.

Acum venim noi, căci suntem vii în veacul veacului, şi ne-a dat Hristos scaunele de

judecată pentru voi, cei din Israel care n-aţi crezut, căci ceea ce aţi căutat n-aţi dobândit, pe

când cei aleşi dintre voi au dobândit, iar voi, ceilalţi, v-aţi împietrit, precum este scris: «Le-

a dat Dumnezeu duh de toropeală, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă până azi» şi

«prin căderea lor le-a dat neamurilor mântuirea, ca Israel să râvnească la ele».

Venim spre voi să vă aţâţăm râvna, căci dacă înlăturarea voastră a adus împăca-

rea lumii, ce va fi primirea voastră la loc dacă nu o înviere din morţi? Mulţime de nea-

muri au primit adevărul cel prin Hristos, şi după cum acestea altădată n-au ascultat de

Dumnezeu, dar acum miluiţi au fost prin neascultarea voastră, tot aşa şi voi, n-aţi ascultat

până acum, ca prin mila Lui, dată lor, să fiţi şi voi acum miluiţi dacă primiţi pe Fiul lui

Dumnezeu. Amin.

Veni-va vremea, şi este venită, când morţii aud glasul Fiului lui Dumnezeu. De-

stupaţi-vă urechile şi daţi cu alifie la ochi, voi, popor al lui Israel, că noi suntem dintre voi,

rămăşiţă aleasă prin har, ca să mijlocim la Dumnezeu pentru tot Israelul care va învia la

glasul Fiului lui Dumnezeu, Care vine după două mii de ani Judecător de la Tatăl, ca să dea

fiecăruia după fapte. Amin, amin, amin.

Pecetluieşte, Doamne, cu pecete de foc cuvântul apostolilor Tăi adunaţi în sobor de

sfinţi în grădina jeţului Tău de judecată, căci ţara românilor este noua Ta ţară, ţara în-

toarcerii Tale pentru Israel şi pentru toate noroadele de pe pământ. Împlineşte, Doamne,

învierea morţilor. Noi suntem martorii învierii Tale, de acum două mii de ani şi până azi, iar

azi mărturisim din România. Ea este cea dintâi şi cea de pe urmă, după cum Tu ai

orânduit. Amin, amin, amin.

– Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, vă pecetluiesc credinţa voastră cea din cer despre

ţara Mea cea de azi, cea dintâi şi cea de pe urmă. Când am făcut cerul şi pământul, ea a

fost prima mână de uscat în mâna Mea când a ieşit pământul din ape, iar acum ea este

cea de pe urmă, şi este, şi fac din ea oază de salvare, barcă de izbăvire pentru cei sfinţi

de pe pământ, ca să Mă împlinesc în ea cu Scriptura aşezării pe pământ a împărăţiei ceruri-

lor pentru cei drepţi, pentru cei cu putere de sus în ei.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor apostoli Petru şi Pavel, din

12-07-1999

***

Judecata

33

Mă las de lângă Tatăl lângă voi cuvânt, fiilor străjeri în grădina cuvântului Meu. Toţi

cei din cerul nevăzut vă ştiu că-Mi sunteţi iesle de coborâre a Mea pe pământ în zilele din

urmă. Mereu, mereu trebuie să stau cu voi cuvânt între oameni, că e vremea judecăţii din

urmă, şi ea se face prin cuvânt. El este începutul săvârşirii fiecărei împliniri. Amin.

Sunt cu voi şi cu cerul în zi de sărbătoare peste grădina Mea de azi, ziua când Eu,

Domnul, Mi-am înfipt pe pământ primul ţăruş al împărăţiei Mele văzute, căci lucrarea

cuvântului Meu cu voi a fost descoperită văzut între cer şi pământ în ziua a douăzeci şi doua

a lunii a şaptea, acum opt ani, fiilor. Voi apoi aţi făcut faptă împlinită, iar Eu M-am arătat

oamenilor cuvântând din mijlocul grădinii Mele de la voi. M-am arătat cu voi biserică vă-

zută, viaţă cerească în om, că aceasta înseamnă biserică, iar grădina de la voi am gătit-o

de sărbătoare şi am pus peste ea chivotul Meu. Masă de altar este grădina Mea de la voi,

şi pe ea, chivotul Meu în care stă mărturie pentru judecată cuvântul Meu peste pământ,

cerul cuvântând pământului. Aceasta este taina grădinii Mele întocmită cu voi şi la voi,

şi taina chivotului Meu de pe ea, în care stă ziua judecăţii, cuvântul Meu peste pământ,

care spune: „Astăzi!“. Dar vrăjmaşul Meu, omul, se ridică mereu şi îşi spune: „Mâine, nu

astăzi“. Eu zic mereu: „Astăzi, omule!“, iar omul zice mereu: „Mâine“. Pământul însă geme

la Mine cu gemete lungi, şi Îmi aşteaptă cuvântul topirii fărădelegii de pe el. Acum zece zile

am rostit cuvânt şi am zis la voi: «Voiesc să cadă munţii la glasul Duhului Sfânt, Care-Şi

are casă şi scaun la voi. Voiesc să se aplece tot omul să audă glasul Meu cel din grădină,

glasul judecăţii, care strigă pe om». Şi când am zis acest cuvânt, l-am şi împlinit, şi am

clătinat munţii şi am prins sub ei pe om.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la opt ani de la punerea pietrei de temelie a Sfintei

Sfintelor Noului Ierusalim, din 22-07-1999

***

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Mă desăvârşesc cu puterea Mea

peste voi, fiilor din grădina Mea, ca să vă aşez înaintea Mea şi să primiţi cuvântul Meu în

carte. Tăcerea Mea Mă doare amar. Când Eu nu pot să Mă odihnesc peste voi cu cuvântul

cărţii Mele din vremea aceasta, Mă umplu de durere, şi Eu, şi cei din cer. Îngerul Meu stă

plângând lângă Mine, stă ca şi Mine când Eu nu pot să pătrund între voi. Zilele voastre sunt

apăsătoare, căci vremea cea rea şi duhul cel rău apasă, fiilor, dar Eu una ştiu de la Tatăl, că

trebuie să-Mi săvârşesc pe pământ cartea Mea de judecată, venirea Mea cea fără de sfârşit,

precum Îmi este şi împărăţia. Aceasta ştiu, că trebuie să vin pentru vii şi pentru morţi, ca să

trec în cartea Mea din vremea aceasta faptele fiecăruia, faptele cele de pe pământ, ca să fie

fiecare judecat după carte, fiilor. Acum vă dau putere sufletului, şi vă binecuvintez puterea pe

care v-o dau, ca să rămână peste voi. Amin, amin, amin.

Fericit este omul care-şi cercetează mereu duhul, că acela este cel ce caută pe Dum-

nezeu, mărindu-L pe Domnul întru el. Cel ce nu se învaţă cu umilinţa de sine, acela se vede

deştept, şi nu caută pe Dumnezeu înăuntrul său. Voiesc să-l strig pe om, până Mă voi arăta

voiesc să-l strig şi să-l îndemn la pocăinţă şi la umilinţă. Tot aşa am strigat şi pe vremea când

am adus pe pământ potopul, ca să-l scap din lume pe cel drept al Meu. La fel şi azi, nu pot să-

l scot pe cel drept din lume decât dacă aduc prăpăd peste lume ca să rămână omul cel credin-

cios numai cu Mine. Altfel el stă amestecat printre fiii oamenilor care strică credinţa şi crucea

fiilor lui Dumnezeu, aşa cum s-a întâmplat în vremea lui Noe când fiii lui Dumnezeu s-au

amestecat cu fiii oamenilor şi când închipuirea cugetelor inimii lor era numai şi numai spre

Judecata

34

răutăţi în toată clipa. La fel şi azi, e mare despărţire de Dumnezeu pe pământ, şi omul cel

drept se strică prin amestecătură, şi Dumnezeu Se micşorează în om, şi rămâne omul sărac de

duhul umilinţei şi nu mai are de sus, şi culege numai de jos, iar Eu, Domnul, petrec numai în

durere şi n-am rod cu care să Mă duc să-l dau Tatălui. Pentru aceasta, voi să-Mi înţelegeţi

durerea şi să cereţi de la Mine cele ce au să vină peste pământ, precum este scris în Scripturi

despre zilele venirii Mele cu judecată.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului, din 28-

08-1999

***

Acum, după două mii de ani, când Eu am despărţit veacul cel pământesc de veacul cel

ceresc şi l-am trecut în veacul cel nou cu piciorul lui pe poporul cuvântului Meu, acum, la

masa împărăţiei Mele cu el, stau cu sfinţii şi vă dau glas vouă, o, ucenici iubiţi, că vă sărbăto-

resc îngerii şi sfinţii ziua voastră de sobor în duh de biserică, cei din cer cu cei de pe pă-

mânt la masa Duhului Sfânt, Care Se îmblânzeşte la credinţa celor credincioşi ca să fie purtat

ca la sfârşit de timp, căci acum, la sfârşit de timp, Eu am avut credinţă de la cei ce sunt popo-

rul Meu, şi cu această credinţă am despărţit veacurile, cel ceresc de cel pământesc, pe omul

cel ceresc de omul cel pământesc, şi stau la masă de Duh Sfânt cu cei ce sunt acum poporul

Meu, poporul veacului cel ceresc pe pământ, căci Eu pe pământ Îmi am lucrarea, şi cu cerul

lucrez pe pământ.

*

Faceţi-Mi mereu primirea, fiilor, ca să pot tot ce este scris să fac şi să aşez la loc vea-

cul Domnului, iar unde nu voi găsi lacrimile pocăinţei, voi pune Eu lacrimile suferinţei pen-

tru tot omul care nu va voi să se răstignească pe sine pentru venirea Mea cu veacul veşniciei.

Nu vă miraţi de felul cum M-am arătat azi în zori la voi. Nu fiţi nedumeriţi de vederea

ce v-am arătat, fiilor, căci M-am arătat vouă răstignit pe cruce; iar dacă deasupra cru-

cii era scris „Scaunul judecăţii”, aceasta vin să vă tălmăcesc aşa: tot omul care nu se va

răstigni pe sine pentru Mine, Eu, Domnul, voi fi semn pentru el, prin răstignirea Mea

pe cruce. Răstignirea Mea pe cruce a fost judecata lumii şi a stăpânitorului lumii aces-

teia. Scaunul Meu de judecată a fost crucea; pe ea M-am aşezat ca să judec. Ea a fost şi

este tronul judecăţii Domnului, şi vai omului care şterge de pe trupul lui semnul dintre

Mine şi om! Vai şi iar vai tuturor celor care au zis şi zic că crucea şi semnul ei nu este

bun, căci aceia sunt cei ce nu voiesc să domnesc peste ei de pe scaun, de pe tronul jude-

căţii. Este scris cuvântul Meu în Scripturi, este scris aşa: «Cei ce n-au voit să domnesc

Eu peste ei, să fie luaţi şi aruncaţi». De aceea vă zic vouă, fiilor, faceţi-Mi primirea ca să

vin la voi şi să scriu cartea judecăţii, că este scris în Scripturi să vin şi să deschid Eu Însumi

această carte; iar ca s-o deschid, ea trebuie să fie întocmită pe pământ de Însuşi Dumnezeu.

(Vezi tema: „Cartea Mielului”, n.r.)

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică,

din 04-12-1999

***

Iar voi, cei ce v-aţi apropiat de Mine prin vestirea cuvântului Ierusalimului, întăriţi-vă

picioarele şi statul cu Dumnezeu. Nu fiţi slabi unii faţă de alţii, şi fiţi înţelepţi pentru acest

cuvânt, pentru povaţa aceasta, căci vin să vă învăţ calea cea veşnică. Nu fiţi slabi unii faţă de

Judecata

35

alţii, că prin slăbiciune vă trageţi unii pe alţii la slăbiciune şi la plata aceasta. Faceţi-vă bine

pentru Dumnezeu unii altora, prin tărie de Duh Sfânt, şi duceţi-vă povara cu dragoste şi cu

răbdare, ca să nu fiţi povară unii altora, ca să nu fiţi cădere şi slăbiciune unii altora aşa cum s-

a întâmplat cu omul cel întâi zidit, care a căzut prin povară. Nu vă faceţi rost de poveri, şi

căutaţi să scăpaţi de orice povară, căci poverile obosesc sufletul şi voinţa cea pentru înviere.

Întăriţi-vă fiecare pe picioare şi nu fiţi slăbire unii altora, ci mai degrabă sprijiniţi-vă pe Mi-

ne, Domnul, şi vă veţi găsi cu pacea Mea, fiindcă Eu vă voi da-o şi voi prinde putere în voi,

şi veţi fi pacea Mea, şi veţi fi cu pacea Mea în voi. Nu vă sprijiniţi pe Mine cu păcatele din

voi, căci sunt îndurerat pentru omul păcătos. Dar sprijiniţi-vă pe Mine cu virtuţile cele sfinte

din voi, şi creşteţi prin ele pentru Mine, căci sunt îndurerat pentru slăbiciunile omului, şi om

pe om nu se poate ajuta, că e slab de tot omul. De aceea am spus Eu că omul care face bine

omului are mormane strânse la împotrivitorul, fapte pentru cele vremelnice, şi iată judecata

omului! Să nu mai aştepte omul judecata, căci Eu am zis: «Lumea a şi fost judecată», şi

fiecare om trage după el cele ce a lucrat, căci omul n-o isprăveşte cu slăbiciunile, că nici nu

mai poate. Cine iubeşte femeia, acela iubeşte păcatul, şi nu este alta pricina iubirii femeii. Să

nu se mai bucure, să nu se mai laude, să nu se mai semeţească femeile că sunt iubite, că ele

sunt păcatul pentru omul cel slab, şi sunt prăpastie adâncă pentru om, prăpastie în care a că-

zut tot neamul omenesc. Iar cel înţelepţit de Dumnezeu fuge de pierzare şi se alipeşte cu

Dumnezeu. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica pomenirii izgonirii lui Adam din rai,

din 12-03-2000

***

Eu sunt Cel ce am luat dintre oameni şi Mi-am făcut fii şi i-am pregătit cu cuvântul şi

i-am făcut sfinţi cu viaţa şi cu credinţa şi cu fapta şi cu iubirea şi i-am numit fiii lui Dumne-

zeu în mijlocul fiilor oamenilor şi le-am dat pe braţe cartea judecăţii făpturii, căci cu ei o

scriu pe pământ, şi o aşez înaintea oamenilor spre judecată, căci Eu acum două mii de ani

spre judecată am venit în lumea aceasta, ca să-i fac să vadă pe cei ce nu văd, şi să le arăt în-

tunericul lor la cei care zic că văd. Şi tot aşa lucrez şi azi, şi tot aşa vin şi azi la cei ce văd, ca

să-i fac de ruşine pe cei ce nu văd, dar se fălesc că văd. Dar cel ce vede, Mă vede şi pe Mine,

şi vede şi venirea Mea, căci la acela Eu vin şi Îmi fac casă la el şi cinez cu el şi Mă arăt lui,

după cum Eu am făgăduit prin Scripturile Mele cele de acum două mii de ani. Şi iată, vin cu

cuvântul şi cu focul, ca să curăţesc cu ele, iar tu, omule, vei alege. Eu voiesc să-ţi fac bine cu

cuvântul prin credinţa ta în venirea Mea cuvânt pe pământ, pentru pregătirea ta cea pentru

venirea Mea, pentru hăinuţa ta cea de la Mine, omule, iar dacă tu voieşti să nu-ţi fac Eu bine

cu cuvântul Meu care vine spre tine din Mine, atunci tu vei iubi focul în care stai, şi el se va

aprinde peste tine şi te va zdrobi, că e vremea judecăţii făpturii. Amin.

O, omule, ia-ţi solzii de pe ochi şi vezi venirea Mea, şi ia-ţi solzii de pe urechi şi auzi

strigarea Mea cu care ies înaintea ta cu fiii Tatălui Meu, cu fiii cuvântului Meu, cu fiii lui

Dumnezeu, omule pribeag. Mă port după tine cu ei, ca să Mă iei de la ei, că Eu Mă dau lor

pentru tine, iar tu să Mă iei de la ei, că Eu vin cu cuvântul şi cu focul, şi tu vei alege ce vei

lua. Ia cuvântul, şi te găteşte prin învăţătura cuvântului Meu. Nu lua focul, căci focul va fi

pentru toţi cei păcătoşi care nu vor lăsa păcatul cel sortit pentru foc. Ia, omule, din cer, că vin

cu raiul pe pământ, şi am şi venit, şi am şi aşezat pe pământ legea raiului cu fiii lui

Dumnezeu. Iar dacă Mă vei auzi, fii atent apoi, că în rai nu se face păcat. În rai se mă-

nâncă mâncare de rai, aşa cum l-am învăţat Eu în rai pe omul cel întâi zidit. Eu când l-

Judecata

36

am aşezat pe om în rai, nimic nu i-am spus decât ce să mănânce şi ce să nu mănânce ca

să fie viu şi ca să nu moară. Să ştii tu, omule, că toate cele din cer sunt sau cad din om

prin mâncare, căci trupul omului este templu ori pentru Dumnezeu, ori pentru diavo-

lul. Să ştii tu, omule, că viaţa moare în om prin mâncare, iar viaţa este sfinţenia care trăieşte

în veci. Să ştii tu, omule, că păcatul se trezeşte în om prin mâncare, căci omul este trup, nu

este duh. O, dacă omul ar fi voit să mănânce ce i-am spus Eu la început să mănânce, omul n-

ar fi păcătuit, omul n-ar fi murit prin mâncare şi prin neascultare de legea raiului, dar acum

am adus pe pământ legea raiului, şi vin mereu cu ea ca s-o desăvârşesc, şi vreau să nu mai

fie omul carne şi sânge, căci acestea nu moştenesc nestricăciunea, nu moştenesc raiul şi

sfinţenia raiului. (Vezi tema: „Taina de mântuire a omenirii, taina nestricăciunii”, n.r.) Când

Adam s-a făcut carne şi sânge prin poftă, atunci a pierdut nestricăciunea, căci Eu i-am zis:

«Dacă vei mânca din ce nu este de mâncat, vei muri negreşit, vei pierde nestricăciunea

trupului tău şi îţi vei pierde trupul». Iată, omule scump, pentru ce-ţi piere trupul şi se duce în

pământ. Trupul care mănâncă altceva decât i-am spus Eu omului întâi zidit să mănânce, se

pierde şi nu mai este, dar sufletul trupului strigă la Mine, strigă din pământ la Mine sângele

omului, şi omul nu se înspăimântă că Eu îi cer sângele din mâna lui, îi cer viaţa, îi cer cont

pentru viaţa lui, şi nu poate omul fugi de acest răspuns, şi va intra la suferinţă omul. Chiar şi

trupurile din pământ, care aşteaptă învierea lor, vor învia, unele spre viaţă veşnică,

fiindcă au iubit-o şi au lucrat-o aşteptând, iar altele spre osândă veşnică, fiindcă au lu-

crat-o pe ea în viaţa trupului.

O, nu te mai piti, omule, că Eu sunt în toate câte le-am făcut, şi nu poţi să te ascunzi

decât în Mine ca să te izbăvesc de păcat şi de pierzare, dacă vrei. Am venit să pun peste tine

legea raiului, şi Mă uit ce faci tu, şi îţi spun cu cuvântul să nu mai faci ce faci tu, că tu îl faci

pe om ca tine, nu ca Mine, din tine, nu din Mine, de la tine, nu de la Mine. De la poftă îl

faci pe omul care este azi. Eu altfel i-am spus omului să se facă. I-am spus cu cuvântul

Meu să se facă, şi i-am spus: «Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul». Eu cu cuvântul

am spus, şi din acest cuvânt trebuia să se facă omul, nu din păcatul omului căzut, căci păcatul

omoară trupul omului, şi intră omul în pământ de şapte mii de ani, iar Eu spre judecată am

venit în lume, ca să-i arăt omului cum trebuia să împlinească el cuvântul Meu care i-a spus

omului: «Creşteţi şi vă înmulţiţi». Eu am arătat naşterea Mea din Fecioară, şi atunci am ju-

decat omul şi am pus degetul pe păcatul lui şi l-am osândit, dar omul nu s-a despărţit de pă-

cat, şi nu s-a întors în rai decât o mică rămăşiţă care a crezut prin harul Meu cel de la venirea

Mea. Acum, din nou vin să-i spun omului de cer şi de rai şi de viaţă fără de păcat, şi să-i dau

omului viaţa înapoi. (Vezi „Taina omului şi a femeii”, n.r.)

Îţi spun, omule scump, nu mai fă păcat, nu mai fi neputincios în faţa păcatului. Ia din

Duhul Meu, ia din puterea Mea, ia de la fiii lui Dumnezeu, că i-am pus între Mine şi tine. Ia

şi vino în viaţa cea de rai, că pe pământ nimic, nimic nu va mai rămâne decât raiul, omule. Îţi

spun aşa cum i-am spus lui Adam: mănâncă din rai, dar nu mânca de pe pământ, şi mănâncă

cu ascultare de pe pământ. Mănâncă ce ţi-am spus Eu, şi să începi cu moartea păcatului din

tine. O, nu mai bea nimic decât ce ţi-am făcut Eu pentru ca să bei, că Eu din pământ nu

izvorăsc ce bei tu. Eu i-am dat lui Israel apă ca să bea. O, nu mai fuma, că aceasta este

iadul şi chinurile iadului pe pământ cu oamenii. O, nu te mai desfrâna, ci curăţeşte-te

de pofta trupului care se face iad şi foc de iad în trupul omului. O, nu mai mânca, omu-

le, carne! O, nu mai mânca! Ajunge, omule! Te-ai făcut mormântul atâtor vietăţi cu

suflet viu în ele. Ajunge! Ajunge, omule! În ţara Mea de nuntă nu vei mai fi dacă nu

Judecata

37

asculţi această poruncă, fiindcă în România nu se va mai face ucidere, că Eu am spus: «Omule, să nu ucizi», şi am spus: «Omule, să nu fii desfrânat», şi am spus: «Să iubeşti pe

Dumnezeu din toată inima, din tot cugetul, din tot sufletul şi din toată dragostea ta, omu-

le». Şi dacă nici azi nu auzi ce ţi-am spus Eu, şi dacă vei tot lua de la om şi nu de la Mine

spre viaţa ta, în curând Mă vei vedea şi Mă vei auzi când voi spune celor răi: «Mergeţi, voi,

cei blestemaţi, în focul cel nestins din voi, la plata cea după fapte, unde este plânsul şi

scrâşnirea dinţilor, că voi n-aţi auzit pe Dumnezeu şi n-aţi voit viaţa şi aţi trăit morţi faţă

de Mine». (Vezi tema: „Ce spurcă pe om, ce intră sau ce iese din el?”, n.r.)

Iată vremea judecăţii, şi Eu îl strig pe om de la moarte la viaţă şi ies în calea omului

cu voi, copii ai cuvântului Meu, că voi sunteţi fiii Tatălui Meu, fiii lui Dumnezeu, prin care

Eu izbăvesc făptura, căci ea aşteaptă suspinând izbăvirea ei, şi îi spun omului să vină şi să fie

izbăvit. Să vină dacă voieşte, că iată, glasul Meu trece prin om şi îi spune omului: ia, omule,

şi mănâncă ce ţi-am spus Eu la început să mănânci ca să nu mori, căci viaţa moare în om prin

mâncare, şi păcatul se săvârşeşte în om prin mâncare, căci omul este trup, şi nu duh. Nimic să

nu mai mănânci, nimic să nu mai bei decât aşa cum te-am învăţat la început. Amin. Atunci

păcatul şi pofta lui nu vor mai învia în tine, iar raiul şi îngerii lui te vor sluji ca pe cel născut

din Dumnezeu, omule. O, aşează-te să lucrezi ca în rai şi mergi spre întoarcere, că drumul e

scurt, nu e lung, iar în rai nu se însoară şi nu se mărită nimeni, şi sunt toţi ca îngerii. Amin. Şi

nu mai e ca în lume, şi pe pământ va fi raiul, căci este făgăduit să fie şi să dea rod, iar rodul

este pomul vieţii, din care vor mânca sfinţii, şi frunzele lui vor fi spre tămăduirea neamurilor,

precum este scris. Amin.

Iată vremea judecăţii, iar Eu îl strig pe om de la moarte la viaţă, de la iad la rai,

la ziua nunţii cea veşnică, cu mireasa Mea cea din români, că întru ea Eu binevoiesc. Amin, amin, amin. (Vezi „Nunta Mielului”, n.r.)

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului. Sărbă-

toarea Creştinătăţii Româneşti, ziua a treia, din 28-08-2000

***

Vă aduce mama Mea mângâierea ei, îndemnul ei pentru lucrul venirii Mele, şi povaţă

de mamă, că ea este mama Mea şi a celor ce Mă poartă pe Mine. Amin.

– Te bucur şi eu, Fiule Doamne, mângâindu-i pe cei ce Te poartă azi întru venirea

Ta. Te mângâi şi eu, căci Tu eşti purtat de ei, o, Fiule Care vii la fii. Scurtează-Ţi zăbava şi

Te arată venind, că e grea de tot vremea pentru ai Tăi; e grea, şi tot mai grea, dar scurteaz-

o, pentru ei, şi pune capăt voii omului. Tu i-ai spus omului ales de Tine, i-ai spus să Te iu-

bească cu toată fiinţa lui, şi apoi i-ai spus să nu fure, să nu mintă, să nu ucidă, să nu se lă-

comească şi să nu se desfrâneze i-ai spus celui ce Te iubeşte. O, cum să-i fi spus Tu aceste

porunci ale celor ce Te iubesc pe Tine, cum să le fi spus celor ce nu Te iubesc? O, nu la ace-

ia le-ai spus Tu acestea toate, ci le-ai spus pentru cei ce Te iubesc, şi cărora le-ai spus: «Să

iubiţi pe Dumnezeu din toată fiinţa». Cei ce nu împlinesc porunca iubirii de Dumnezeu,

aceia nu le împlinesc pe celelalte porunci, iar cei ce Te iubesc nu calcă poruncile Tale,

Doamne, Fiule al meu. Nu Tu eşti judecătorul, ci poruncile Tale îi judecă pe cei ce nu le

împlinesc, iar lumea este judecată în ziua când aceste porunci au fost scrise de mâna Ta

pe pământ, Cuvântule Doamne. O, cine este cel ce Te mai iubeşte? Cine nu fură? Cine nu

minte? Cine nu ucide? Cine nu e lacom? Cine mai este curat? Cine, Doamne, Te mai cinsteş-

Judecata

38

te pe Tine nefăcându-le pe acestea pe care Tu le-ai oprit şi pe care omul le-a dezlegat peste

el? O, cine se mai bagă la greu pentru Tine? Cine este cel ce nu se cruţă pe sine ca să fii Tu

adevărat în cuvânt peste om?

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Acoperământul Maicii Domnului, din

14-10-2000

***

O, copii deşteptători peste pământ, cuvântul Meu de peste voi răvăşeşte lumea îngeri-

lor, şi vin îngerii cu venirea Mea la voi şi văd cu voi tronul cuvântului Meu, cartea judecăţii

făpturii, şi din care iau cei vii şi cei morţi, fiecare după faptele lor. Eu până să plec la Tatăl

am spus aşa: «Când Fiul Omului va veni întru a Sa slavă, şi toţi îngerii cu El, atunci va

şedea pe tronul slavei Sale şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi îi va despărţi pe

unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre, şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar

caprele, de-a stânga, şi va zice celor de-a dreapta Sa: „Veniţi şi moşteniţi împărăţia cea

pregătită vouă de Tatăl de la întemeierea lumii!“, iar celor de-a stânga va zice: „Duceţi-vă

de la Mine în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui!“. Şi vor merge

aceştia la osândă veşnică, iar drepţii, la viaţă veşnică».

O, fiilor, sună îngerul Domnului, sună din trâmbiţa venirii Mele peste cei vii şi peste

cei morţi. Îngerul Meu, dimpreună cu toată oastea îngerească, vede la voi tronul cuvântului

Meu, cartea judecăţii făpturii, calea venirii Mele pentru judecată. Se clatină cerul şi pă-

mântul sub paşii venirii Mele, că a venit judecata de apoi. Amin. Ioan, apostolul Meu, a vă-

zut-o venind şi a spus: «Văd un tron mare, alb, şi pe Cel Care şade pe tron, iar dinaintea

feţei Lui pământul şi cerul au fugit, şi loc nu s-a mai găsit pentru ele. Şi am văzut pe

morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând în faţa tronului, şi cărţile au fost deschise, şi altă

carte a fost deschisă, care este Cartea Vieţii, şi morţii au fost judecaţi de cele scrise în cărţi,

potrivit cu faptele lor. Şi marea a dat pe morţii cei din ea, şi moartea şi iadul au dat pe

morţii lor, şi judecaţi au fost fiecare după faptele lor. Apoi moartea şi iadul au fost arunca-

te în râul de foc, moartea cea de a doua, iezerul cel de foc». Amin.

Daţi, fiilor, lumii întregi cuvântul Meu, veacul cel nou, vorbirea Mea peste pământ.

Daţi poporului Meu cuvântul Meu, că pe Moise l-a bătut poporul că de ce l-a scos din Egipt,

dar pe voi v-ar bate că de ce l-aţi lăsat să moară în lume. Daţi morţilor veacul cel nou, cuvân-

tul Meu care este cu voi, că iată, sună îngerul Meu din trâmbiţa venirii Mele, sună îngerul

Domnului peste vii şi peste morţi. Amin.

Eu, fiilor credincioşi venirii Mele după două mii de ani, Eu şi cu voi şi cu îngerul

Meu deschidem porţile iadului şi ale morţii şi strigăm afară pe morţi, aşa cum l-am strigat pe

Lazăr din mormânt pentru credinţa surorilor lui, cărora Eu le-am spus: «Dacă veţi crede, veţi

vedea slava lui Dumnezeu, căci oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată». Amin.

…– Iar Eu, Domnul, vin când Mă strigaţi. Cei din grădină au ochi şi urechi, au trup şi

suflet şi duh, şi ei sunt cei ce vă aud pe voi, şi Eu vă iau de la ei. Vă dau lor să vă cureţe, să

vă spele, să vă îmbrace în cămaşa Mea, în cămaşa învierii şi să vă pregătească pentru venirea

Mea, ca să vin apoi. Tronul judecăţii făpturii este cu ei, iar Eu, Domnul, miluiesc prin ei

până la al miilea neam. Amin, amin, amin.

Judecata

39

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil,

din 21-11-2000

***

O, greu Mă mai cunoaşte omul când bat la uşa lui! Tot omul s-a învăţat să spună că

nu e Domnul. O, cum de a învăţat omul să spună aşa? Cel ce nu mai are frică de Dumnezeu,

acela huleşte, şi apoi zice: „Nu e Domnul“. Un ceas, şi omul nu va mai spune aşa. Numai un

ceas, şi voi sta faţă în faţă cu omul, căci taina veacului cel nou n-a crezut-o nimeni până

acum, fiindcă Eu Însumi trebuie s-o desluşesc şi să Mă desfac cu ea peste pământ, din

pământul român. Să nu mai zică nici un om că de unde ştiţi voi că pământul român este ales

pentru venirea Mea. Să se uite ce lucrare fac Eu pe el, şi din ea să înţeleagă şi să ştie. Amin.

Merg cu voi, ca să audă omul cum descopăr Eu taina veacului cel nou, veacul ce va să

fie. Cei ce se leapădă de credinţă vor crede văzând cu ochii, iar necredinţa nu-i va scăpa de

vină şi, din contra, îi va osândi cu multul, că v-am avut pe voi soli din partea Mea peste pă-

mânt şi i-am chemat la Mine, iar ei s-au învăţat să zică: „Nu e Domnul“. Un ceas, şi Mă voi

arăta lângă voi, spre judecata celor ce nu M-au cunoscut în cuvântul acesta. Trufia omu-

lui care nu Mă primeşte este plata faptelor lui rele, căci cel păcătos cade în trufie, cade în

orbire, şi apoi huleşte pe Dumnezeu prin tot ce face el. Un ceas, şi va fi mare lumina Mea de

la voi, şi cu ea voi orbi pe cei trufaşi, şi ei vor rămâne pe întuneric şi nu vor afla calea cei

orbi. Eu, Domnul, Cel ce am făcut cerul şi pământul, le voi face din nou, şi voi lucra cu omul

această lucrare, după cum şi fac, după cum a lucrat Tatăl cu Mine când toate câte sunt le-am

făcut. Sunt cu taina veacului cel nou pe pământul român. Să se uite omul ce lucrare fac Eu cu

el, şi să înţeleagă, şi să ştie. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Nicolae, din 19-12-

2000

***

Acum am venit să spun la tot omul adevărul, că este vremea judecăţii, vremea adevă-

rului. Aceasta înseamnă judecata: adevărul. Amin, amin, amin. Cuvântul Meu este adevă-

rul. E vremea lui, şi de aceea vine pe pământ. Să Mă întâmpine omul şi să ia cuvântul Meu şi

să-l pună peste el şi să-şi vadă statura şi să vină să-l fac din nou pe el, căci omul este nefăcut.

N-are cine să-l facă pe om ca să fie. Eu sunt Făcătorul omului, şi am venit să-l fac. Tot omul

spune: „Dumnezeu m-a făcut“, dar Eu nu spun tot aşa. Dacă l-aş face Eu pe om, ar fi omul

după chipul şi asemănarea Mea, nu ar fi cum este el acum, iar cum este el acum, el singur

mărturiseşte cine-i este tată, căci fiecare seamănă cu tatăl său. Amin.

Să Mă întâmpine omul şi să ia peste el cuvântul Meu cel de facere a omului. Şi după

ce se lasă făcut, şi după ce e făcut, numai apoi să zică „Dumnezeu m-a făcut“.

O, poporul Meu! O, popor al venirii Mele! Arată-i omului facerea ta din mâna Mea.

Să vadă omul la tine om făcut de Dumnezeu, căci zic: fericit este cel ce vine la Mine ca să

cunoască viaţa şi taina ei şi duhul iubirii veşnice, ca să stea în el şi să crească şi să fie, căci în

poporul Meu vor fi numai drepţi, vor fi numai sfinţi. Amin, amin, amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Întâmpinării Domnului, din 15-02-

2001

***

Judecata

40

A intrat pe poarta cerului jertfa de rugăciune şi de pomenire a celor adormiţi. Vin cu

cetele cei adormiţi, vin la voi, că voi pomeniţi aici tot neamul omenesc care a fost şi care

este. Când cei ce au murit păcătuind văd locul scăpării, locul de aici în care Eu lucrez

cu voi scăparea omului, când văd ei biruinţa Mea prin voi, se umplu de durere şi de

remuşcare şi plâng spre Mine cu jale să am milă de ei şi să le şterg păcatele, că ei în zile-

le cele de pomenire a lor văd raiul, care este odihna sfinţilor, şi văd iadul, care este locul

osândei în care se vor munci cei păcătoşi după învierea morţilor. Tot neamul omenesc cel

adormit a venit la pomenirea lor de la voi, iar acum ascultă glasul fiinţei Duhului Sfânt, care

grăieşte din Mine peste voi pregătind învierea morţilor şi venirea Mea cu viaţa veacului ce va

să fie. Amin.

…Trăirea cea de veci, aceasta este ce vreau Eu să-ţi dau, omule, că Eu aşa am spus:

«Cel ce crede în Mine nu va muri niciodată». Amin. O, Eu n-am minţit prin acest cuvânt pe

care l-am spus cu toată iubirea Mea cea pentru om. Eu n-am spus prea mult cu acest cuvânt,

ci am cuprins în el tot adevărul cel despre viaţa cea de veci. Dar cine este cel ce crede în

Mine ca să nu moară niciodată aşa cum n-a murit Enoh şi Ilie şi Ioan cel iubit şi alţii

mulţi de după ei, care sunt cu trupul, fiind cuprinşi de cele ce nu se văd între cele ce se

văd? Dragostea cea nevătămătoare îl aduce pe om la viaţă de veci şi Mă aduce pe Mine în

om ca să trăiască omul în Mine şi să fie el mişcarea Mea şi casa Mea şi vecia Mea în om.

Cine mai este pe pământ casa Duhului Sfânt, în care să se mistuie de dragoste căldura fiinţei

Duhului Sfânt? Cel ce are pe Duhul Sfânt în el, acela are şi pe Tatăl şi pe Fiul, căci Cei trei,

nedespărţiţi sunt în tot locul lor şi în toată vremea lor dacă sunt în om, căci una sunt, iar acest

nume este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin, amin, amin. O, dacă ar bea omul din această cu-

pă, s-ar îmbăta de Dumnezeu. Dacă oamenii şi-ar da unii altora cupa aceasta a fericirii cea de

sus, ar fi beţie de Duh Sfânt peste oameni şi s-ar găsi oamenii în Mine şi s-ar aduna să bea şi

să-şi caute fericirea în această beţie.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, din 03-06-

2001

***

O, sculaţi-vă şi voi, cei ce aţi venit la nuntă! Sculaţi-vă şi auziţi glasul Mirelui Care

grăieşte miresei, împărţindu-vă din vinul nunţii, din iubirea nunţii. Amin. O, să nu se tulbure

inimile voastre. Vă dau învăţătură tare, bucate tari vă dau, ca să vă întăriţi trăirea şi ca să Mă

treziţi în voi, şi ca să prind Eu rădăcină în voi, căci rădăcina acestui cuvânt care vă mângâie

Eu sunt. Credeţi sau nu, Eu trebuie să spun cine sunt. Eu sunt Cel ce sunt. Sunt Fiul

Tatălui Savaot. Sunt aici şi Mă fac cuvânt şi Mă împart peste pământ. Nicăieri pe pă-

mânt nu găsesc om care să vrea numai ca Mine pentru cuvântul Meu de azi pe care-l cobor

aici cu tot întregul lui. Dacă aş grăi şi aici aşa cum zic atâţia oameni că grăiesc Eu în atâtea

locuri pe pământ, aş fi iubit şi de aici, aş fi crezut şi de aici, aş fi primit şi de aici cu calea

Mea spre oameni. Dar calea Mea e cale cerească, e cale dreaptă şi sfântă, şi omului îi este

teamă de ea. Şi dacă-i este omului teamă de calea cea curată, i-ar place să fie minciună aceas-

tă venire a Mea în cuvânt ca să-Mi desfac cu el calea venirii trupului Meu cel înălţat la Tatăl

acum două mii de ani. Nu M-am înălţat ca să nu mai vin. Ba, din contra, am zis atunci: «Mă

duc ca să vin; Mă duc să pregătesc loc» şi să vin după ce-l pregătesc. Iată, l-am pregătit, şi

omul e prea îngâmfat ca să creadă ce spun Eu, că Eu spun că tot cuvântul Meu cu care Mă

cobor în locul acesta pregătit de Mine cu trudă, îl judecă pe cel ce nu-l ia să-l pună peste

Judecata

41

el. Iată, de la om ia omul, dar de la Dumnezeu, ba. Am fost şi Eu om pe pământ, şi am fost

înţelept din Tatăl, şi am lăsat învăţătura vieţii veşnice peste om. De ce nu ia omul şi de la

Mine, şi ca să fie ca Mine apoi? O, de ce ia omul numai de la om? De ce, oare?

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Creştinătăţii Româneşti, ziua întâi,

din 08-06-2001

***

O, nu vor putea purta oamenii venirea Mea, că ea va fi cu slavă mare, şi omul nu este

pregătit de Mine pentru ea. Iată, nu se lasă omul pregătit pentru venirea Mea, şi ea va fi cu

slavă şi va arde ca un cuptor, căci scris este: «Iată, vine ziua care va arde ca un cuptor».

Atunci Eu Îmi voi schimba faţa, căci omul Mă va vedea în slavă şi se va înspăimânta, că

scris este: «Vor plânge neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului viind pe norii

cerului, cu putere şi cu slavă multă, ca să adune pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi

ale pământului». Amin.

O, cum să fac Eu mai înainte de venirea Mea care va arde ca un cuptor în cer şi pe

pământ, cum să fac, oare, cum să fac să-l pot pregăti pe om pentru slava acelei zile? Ea vine

curând, curând. Cum să-l fac pe om să înveţe să audă de la Mine aşa cum auziţi voi, aşa cum

ascultaţi voi de cele ce auziţi de la Mine? Să-l schimb pe om la faţă şi la inimă înaintea Mea

cum să fac? Să-l fac pe om să nu mai ia de la el sau de la om, şi să ia de la Mine cum să fac,

oare? Să trăiască omul de la Mine şi de la cuvântul Meu şi de la lucrarea Mea cu omul, o,

cum aş putea să las peste om această schimbare ca să Mă pot uita la faţa lui, şi el la faţa Mea

aşa cum ne-am văzut unii pe alţii Eu şi ucenicii Mei în ziua în care Eu Mi-am descoperit sla-

va în ochii lor pe munte şi când ei i-au văzut pe cei din cer în dreapta şi în stânga Mea?

Iată, vine ziua care va arde ca un cuptor şi va mistui totul, şi omul nu vrea să audă

de la Mine ca să-l fac pe el pentru ziua aceea. Omul trebuie să fie asemenea Mie în ziua

aceea ca să nu se topească în ea. La această lucrare a omului nou lucrez Eu cu voi, copii ai

slavei Domnului. Mă slăvesc cu voi peste pământ cu zile de slavă cerească, fiilor, cu sărbă-

tori cereşti şi dulci pe pământ, ca să-l deprind pe om pic cu pic cu slava Mea, şi să-i cer apoi

mai mult dacă vrea să poată, şi să-i pregătesc pic cu pic pe cei aleşi ai Mei din cele patru vân-

turi ale pământului, că vine ziua care va arde ca un cuptor. Vreau să-i învăţ pe ai Mei s-o

poată purta, căci slava ei arde.

Vă prind în cuvinte de mângâiere ca în braţe, copii ai poporului Meu de azi. Voi, fii-

lor de la ieslea Mea de cuvânt, daţi mângâierea aceasta la poporul Meu cel adunat pentru

pregătirea slavei zilelor Mele cu el între fiii oamenilor şi învăţaţi-vă şi voi din zi în zi mai

mult cu ea, că fără această mângâiere care curge din gura Mea peste grădina aceasta pentru

om nu va mai putea nici un trup curând, curând. (Vezi: „Slava Domnului”, n.r.)

Să vină cei aleşi ai Mei din cele patru vânturi ale pământului, şi să vină fiii oamenilor

şi să ia din acest munte al mângâierii şi să se înveţe cu slava Mea, că vine ziua care va arde

ca un cuptor, şi în ea nu va putea nici un trup, curând, curând. Numai cei mângâiaţi de Mine

vor putea, numai ei, căci odată cu ziua aceea, vine şi izbăvirea lor, precum este scris. Amin.

(Vezi: „Nu ştiţi ziua şi ceasul – Ziua Domnului”, n.r.)

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Schimbării la faţă a Domnului, din

19-08-2001

Judecata

42

***

O, fii ai oamenilor, vă învăţ iubirea cea adevărată. Pe vremea lui Noe M-am uitat pe

pământ şi am văzut pe fiii lui Dumnezeu ademeniţi de fiii şi fiicele oamenilor, şi s-a stricat

iubirea pe pământ. Când am văzut aşa, Mi-a părut rău că l-am făcut pe om, şi i-am zis lui Noe

să-şi facă barca de salvare pentru el şi pentru fiii lui, căci fiii şi fiicele oamenilor atrag potop

peste pământ. Şi a fost potop pe pământ, şi pământul a fost cuprins de ape, şi i-am salvat pe

fiii lui Dumnezeu, i-am salvat dintre fiii oamenilor prin potop. Iar acum ce voi face? Neamul

omenesc s-a făcut potop pentru fiii lui Dumnezeu, căci fiii oamenilor sunt cu multul, iar cei

ce sunt cu Mine sunt puţini. Ce voi face, oare? (Vezi tema: „Ca în vremea lui Noe”, n.r.)

Iată ce fac: vin cu masă de nuntă pe pământ. Aceasta fac. Chem la masa Mea pe tot

omul. Noe tot aşa a făcut. Întâi le-a spus tuturor de Mine şi de vestea Mea pentru scăparea lor

şi i-a chemat pe toţi la scăpare, dar nici unul n-a voit să creadă şi să vină. Şi apoi, păcatele lor

au făcut potop peste pământ, şi pământul a fost prins sub ape cu tot ce era pe el. Acum însă

va fi minune fără seamăn. Eu, Domnul, îi voi ridica pe ai Mei şi îi voi ocroti şi îi voi mân-

gâia, şi pe mulţi îi voi răpi, precum Mi-am răpit pe poporul Meu de azi cu care-Mi aştern

pe pământ slava cuvântului Meu, venirea Mea pe calea cuvântului. (Vezi tema: „Răpirea bi-

sericii”, n.r.)

Voiesc să-i strâng pe mulţi la sânul Meu şi să le dau viaţă, că nu au oamenii viaţă. O,

cine să le dea viaţă oamenilor? Nu este pe pământ om ca să poată da viaţă. Vin Eu şi dau.

Veniţi să vă dau! Gustaţi şi vă mângâiaţi. Gustaţi din vinul Meu. Eu sunt Cuvântul Cel ce dă

viaţă, iar viaţa este lumina oamenilor. Cine n-are lumină, să vină să ia. Să vină! Amin, amin,

amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Creştinătăţii Româneşti, ziua întâi,

din 25-08-2001

***

O, frumos te mai învăţ Eu pe tine, poporul Meu, că vreau să ia lumea învăţătura Mea,

ca atunci când va fi să vin Eu să fiu îndreptăţit întru cuvântul Meu, că am zis de la început:

«Nu Eu, ci cuvântul Meu cel spus din vreme, acela va judeca pe cel ce nu l-a păzit». Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil,

din 21-11-2001

***

O, poporul Meu, tot ce e mai greu e mai frumos, fiule, e mai adevărat, e mai merituos,

poporul Meu. Tu să nu fugi de greu, că Domnul este cu tine. Eu numai sub greu am stat, iar

ura de la om Mă îndemna numai la plânsul Meu cel pentru el, şi ceream de la Tatăl duh nou

pentru om, facere nouă. Dar pentru asta a trebuit să mor pentru fiecare om, şi apoi să-i dau lui

faţă din faţa Mea, viaţă din viaţa Mea.

Faţa ta, poporul Meu, să fie chipul Meu cel înviat din răstignire. Ţi-am spus să te

aşezi la oglindă şi să te găteşti frumos, că-ţi trebuie gătire aleasă. Ai auzit, poporul Meu? Ţi-

am spus că tu eşti Evanghelia Mea cea de azi. Ai auzit, poporul Meu? Iată, iar îţi spun aceas-

ta, şi aşa îţi spun: când faţa Mea va fi pe faţa ta pe deplin, atunci va veni sfârşitul şi înce-

putul, şi toate se vor naşte din nou, din chipul tău cel nou, că Eu pentru asta te-am ales,

Judecata

43

poporul Meu. Atunci Eu voi rosti din gura ta facerea cea din nou a toate câte au fost la înce-

put, şi voi face prin tine cuvânt de facere, şi totul va veni spre înnoire, şi apoi voi zice:

«Făcutu-s-a!». Amin. Prin chipul tău cel nou voi zice: «Făcutu-s-a!». Amin, amin, amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Spiridon, din 25-12-

2001

***

Se poartă Duhul Meu pe deasupra ta aşa cum Se purta pe deasupra apelor când am fă-

cut cerul şi pământul, poporul Meu. Atunci grăiam Eu şi cu Tatăl, iar martori Ne erau îngerii.

Acum Eu şi cu Tatăl grăim cu tine, iar martori Ne sunt sfinţii şi îngerii şi oamenii, cerul şi

pământul care aşteaptă naşterea din nou, înnoirea, poporul Meu. Duhul Domnului Se poartă

pe deasupra ta şi desparte cu tine apele de ape, lumina de întuneric, pe cei buni de cei răi,

adevărul de minciună, şi pe această tărie am numit-o cer nou. Amin, amin, amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfântului Ioan Botezătorul din 20-01-

2002

***

Uitaţi-vă la slujitorii bisericii din lume cum caută nod în papură când ar fi vorba să se

golească de necredinţă şi să ia aminte la glasul Meu care vine dintru început spre sfârşit ca să

le unească pe acestea două, că scris este: «Eu sunt începutul şi sfârşitul». O, ce să le fac Eu

la aceştia care n-au cum să cunoască tainele împărăţiei şi cuvântul Meu care vine dintru înce-

put? Ce să le fac Eu la cei îndărătnici care nu amuţesc la glasul Făcătorului? Căci am venit să

întocmesc naşterea din nou a lumii, după cum am spus atunci, fiindcă aceştia n-au întocmit-o,

că nu pot ei aceasta, şi ar vrea ei să nu pot nici Eu, dar Eu trebuie să pot tot ce este scris în

Scripturi să fac, şi aceasta fac. Amin.

Pomenim, fiilor, în sărbătoare de biserică Evanghelia venirii Domnului, înfricoşata

judecată, şi în ziua aceasta de pomenire le spun tuturor celor de pe pământ că Eu, Domnul,

Cuvântul Tatălui şi Fiul Său Cel iubit, tot aşa am lucrat şi la început când am făcut cerul şi

pământul şi pe om. După ce l-am făcut pe om, omul Mă simţea şi Mă auzea şi Mă cunoştea

aşa, şi după ce omul şi-a micşorat umilinţa, i-a scăzut apoi şi credinţa, şi numaidecât s-a cre-

zut apoi în stare pentru el, şi aşa a ajuns omul să se ascundă de Mine. Eu însă eram cuvânt,

aşa cum şi azi sunt aici, în grădina cuvântului Meu de la sfârşit. Eram cuvânt peste om, şi el

Mă simţea şi Mă auzea şi Mă cunoştea aşa, dar dragostea lui pentru Mine n-a putut lucra,

căci omul şi-a micşorat umilinţa, şi din aceasta i-a scăzut credinţa, şi din aceasta s-a închinat

lui însuşi omul, iar Mie a uitat să se închine omul.

Acum vin pe pământ cuvânt peste om, şi tot ca la început lucrez, şi nu-i nimic dacă

necredinţa omului Îmi iese înainte, dar Eu lucrez ca să audă omul şi ca să nu ies judecător

nedrept în ziua cea de judecată, cum că Eu am venit şi omul n-a ştiut de nu M-a aşteptat să

vin. Eu n-aveam cum să nu vin dacă era scris în Scripturi să vin. Dar pe cine mai găsesc Eu

pe pământ ca să mai creadă în Scripturile venirii Mele pe care le-am rostit acum două mii de

ani cu însăşi gura Mea? Eu dacă vin să înnoiesc lumea, lucrez aşa cum sunt Eu, lucrez ca la

început, şi îi spun lumii cine sunt şi îi spun că «Eu sunt Cel ce sunt» şi că vin judecător

drept, şi fiecare îşi ia singur plata pe care şi-a agonisit-o la Mine. Dar cine a avut milă de

Mine în această vreme de venire a Mea şi Mi-a dat adăpost şi Mi-a dat masă şi Mi-a dat haină

şi Mi-a dat pâine şi apă şi Mi-a dat vindecare de durere şi Mi-a dat mângâiere, pe acela Eu îl

Judecata

44

fac cort al Meu, şi din uşa aceasta Eu grăiesc pe pământ ultimul Meu cuvânt, cuvântul venirii

Mele pe pământ după două mii de ani de la venirea Mea, aşa cum au socotit proorocii şi sfin-

ţii prin Duhul Meu Care-Mi lucrează venirea. Cine nu voieşte să vin, acela este necredincios,

iar partea acestora este afară, împreună cu cei ce n-au dobândit împărăţia. Iar cel ce voieşte

venirea Mea, acela crede în ea şi se aşează după plăcerea Mea, iar Eu Mă sprijin pe el şi Îmi

pregătesc venirea şi vin; vin şi dau fiecăruia după cum şi-a strâns. Amin.

O, poporul Meu, aşteaptă cei adormiţi ridicarea. Le-aţi făcut pomenirea şi au venit

de la facere şi până azi cu toţii. N-au voit să plece la locurile lor până nu-Mi aud cuvântul.

Când am văzut ce vor ei, Eu am împlinit aşa. Acum ei stau la masa cuvântului, şi apoi Eu îi

liberez, dar mult nu-i mai liberez, căci se apropie ridicarea lor, ridicarea lor şi venirea Mea,

poporul Meu, venirea Mea odată cu venirea ta la lucrul venirii Mele. Cereţi în rugăciunile de

pe jertfelnic, cereţi ridicarea morţilor, că s-a apropiat viaţa veacului ce va să fie, şi avem de

aşezat pe pământ toate împlinirile ei. Amin. E vreme de mare veghe, dar cine pe pământ cre-

de ce spun Eu aici în cuvânt?

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica pomenirii înfricoşatei judecăţi, din

10-03-2002

***

Sună din trâmbiţă Mihail arhanghelul pentru adunarea îngerilor, poporul Meu. El este

îngerul Meu, îngerul Domnului, şi este îngerul poporului Meu. El sună din trâmbiţă sărbătoa-

rea îngerească pe care Eu şi cu îngerii şi cu sfinţii şi cu poporul Meu o aşezăm pe pământ, ca

să vorbească din cer Domnul şi să audă cei vii şi cei morţi, şi tot şi toate să se bucure pe pă-

mânt, cu cerul pe pământ. Amin, amin, amin.

Coboară cerul pe pământ, poporul Meu. Sunt adus lângă tine pe mare slavă de îngeri.

Stăm faţă în faţă cu tine, Ierusalime, popor al Domnului. Stau îngerii şi te privesc cu nesaţ, şi

tu ştii cum trebuie să fii văzut de cei din cer şi de cei de pe pământ, că tu trebuie să fii slava

Mea, slava venirii Mele, slava Domnului întru a doua Sa venire. Amin.

Acum am dat mult şi ceresc ajutor ca să putem pecetlui cu pecete de sfinţenie legănu-

ţul cel din jurul ieslei Sfintei Sfintelor în grădina întâlnirii Mele cu omul, cu cei vii şi cu cei

adormiţi, căci acest loc e loc de întâlnire cerească pe pământ, Ierusalime de azi. Iată, te cu-

prind în desfacere de taină, că Eu pe toate le adun în jurul tău ca să le lucrez. Locuinţa celor

adormiţi îşi desface capacul, şi se zoreşte cu multul şi cu fuguţa taina învierii morţilor

despre care Eu, Domnul, atât de mult v-am vorbit vouă ca să vă fac pe voi să le spuneţi

lor să se scoale, că de-acum e vremea. Amin.

Iată, a dat de veste arhanghelul Mihail sărbătoare pentru îngeri, şi a sunat peste voi cu

sărbătoare, şi a sunat peste cei adormiţi ca să se adune, că Eu, Domnul, le-am spus lor că

vor sta în preajma lucrului Meu de peste voi, vor sta de la ziua de pomenire care a fost acum

câteva zile adusă de voi pentru ei şi până la ziua de serbare a mai-marilor îngerilor care vor

aduna pe îngeri şi pe sfinţi la sărbătoare, la întâlnirea celor două lumi în grădina întâlnirii, cea

de Mine întocmită prin voi ca să fie şi să stea înaintea Mea pe pământ. Cei adormiţi sunt

acum aici, aşa cum voi i-aţi pomenit, pe fiecare la rândul cetei sale, începând de la Adam şi

până în zilele acestea.

Judecata

45

Mereu, mereu v-am povăţuit pe voi să fiţi taina împărăţiei cerurilor, taina Mea pe pă-

mânt, ca să pot să-Mi lucrez Eu planul zidirii lumii care va să fie înnoită spre arătare, aşa

cum este şi aceasta care se vede cu ochiul omenesc. Mereu, mereu am căutat să vă aşez la

lucrul înnoirii lumii şi la înviere, fiilor. Eu lucrez greu când Mă împiedic de om. De la înce-

put M-am împiedicat în om, că nimic şi nimeni nu M-a ascultat mai puţin decât omul. Dar

pentru cele ce sunt scrise să se facă şi să fie Eu Îmi pun tainica Mea putere, şi ele se fac şi

sunt, şi toate sunt, şi curând, curând va cădea despărţitura între cele ce se văd şi cele ce

nu se văd, şi vor fi iarăşi toate una, aşa cum a fost la începutul zidirii lui Dumnezeu. Amin.

Adunarea îngerilor îi bucură pe cei adormiţi care s-au aşezat pe scăunelele de

piatră aici, în grădina întâlnirii, uitându-se la sărbătoarea de azi şi luând din ea şi din

masa Mea cu voi, şi apoi Eu, Domnul, îi slobozesc, că Eu le-am lungit statul lor de la ziua

de pomenire a lor. Nici o lucrare nu se face fără îngeri, iar îngerii au azi lucru mult, căci sunt

multe, multe suflete la sărbătoare, fiilor, şi nu se poate spune numărul lor, iar îngerii au mare

ordine peste ele şi pentru ele, ca să ia toată suflarea din masa de azi a îngerilor care sărbăto-

resc lucrând şi mult lucrând. Amin.

Ioan, ucenicul Meu cel iubit, dă să desluşească acum cu putere taina învierii, iar Eu,

Domnul, îl aşez peste voi în cuvânt, că nimeni ca el n-a vorbit mai desluşit despre taina cu-

vântului fără de care nimic nu s-a făcut din câte s-au făcut. Eu cu atât drag îl aşez pe el cu-

vânt peste voi! Că aceeaşi iubire o avem între Mine şi el, aşa cum am avut-o şi cât am stat cu

trupul pe pământ între oameni.

Hai, copile scump! Hai, fiule, ucenic desăvârşit ca şi Învăţătorul tău! Hai să fii acum

peste poporul Meu! Amin, amin, amin.

– Iar eu, Doamne, zic: acum şi pururea şi în veci de veci voi fi ca Tine, fiindcă Tu eşti

fiinţa sfinţilor pe care i-ai zidit de la întemeierea lumii, că Tu eşti tot o taină de când lucrezi

pentru om. Grăiesc cu Tine înaintea poporului Tău de azi şi înaintea îngerilor şi a sfinţilor

şi, iarăşi, înaintea adunării celor adormiţi aduşi la sărbătoarea arhanghelilor în grădina

întâlnirii Tale cu cerul pe pământ, Doamne.

O, dacă eu sunt taina iubirii, vreau ca poporul Tău să ştie cât este ea de multă şi de

mare cu lungimea ei cea tainică. Ai venit de la Tatăl Om pe pământ, şi eu Te-am iubit cu

iubirea Ta din pieptul meu, că Tu Te-ai aşezat în mine cu toată taina Ta, şi eu am dus-o de

lângă Tine, şi în taină am dus-o, în taină chiar şi de ceilalţi ucenici ai Tăi de atunci. Eu de

lângă Tine nu vorbeam altceva decât despre iubirea cea tainică, iubirea care s-a întrupat pe

pământ în a şasea mie de ani de la zidirea lumii, Doamne. Ca şi atunci, şi azi eu sunt taina

iubirii cea fără de sfârşit în om. Am arătat în mine viaţa care este lumina oamenilor, că eu

am fost rodul cuvântului Tău care s-a făcut iubire înăuntrul fiinţei mele, şi ea m-a legănat ca

pe un prunc în leagănul ei. Iar când a fost să arăt taina cea de la sfârşitul timpului, despre

venirea Ta şi despre învierea morţilor, m-am aşezat înaintea Ta, şi Tu înaintea mea, şi apoi

am scris tot ce Tu ai binevoit să se facă cunoscut prin mine. Şi apoi, taină de nepătruns cu

mintea omului, că eu i-am pus pe ucenicii mei să mă aşeze în pământ, dar eu n-am stat

aşa, ci am ieşit tot viu, şi aşa am rămas, şi am arătat atunci taina învierii morţilor, căci

precum eu am ieşit din pământ şi am umblat şi umblu de nu m-au mai găsit ucenicii mei

Judecata

46

unde m-au pus, tot aşa va fi şi cu învierea morţilor, căci mormintele se vor deschide pentru

ridicarea celor adormiţi, şi ei vor sta înaintea Ta, aşa cum este scris de mine în cartea

Apocalipsei după ce Tu mi-ai desluşit pe cele ce vor fi lucrate la vremea venirii Tale a do-

ua oară de lângă Tatăl. Toţi cei morţi vor ieşi din pământ cu trupul aşa cum eu am ieşit, aşa

cum sfinţi mulţi şi neştiuţi au ieşit apoi, că eu am scris aceasta în cartea mea, şi am scris

despre lucrarea cuvântului Tău de azi care este judecata făpturii, Doamne, şi este tronul Tău

pe pământ, că pe toate Tu pe pământ le lucrezi. Toată lucrarea Ta şi toată lucrarea lui sata-

na am scris-o eu în cartea mea cu Tine pentru sfârşit de timp. Se teme omul să se uite bine în

ea, dar cele scrise în ea aşa s-au lucrat, precum sunt scrise, şi cele ce mai sunt din ea aşa

vor fi. Amin. Şi ca să audă cei tari la cerbice că acum este venirea Ta, să se uite în cartea

Apocalipsei şi să vadă în ea cum eu am scris despre cartea Ta pe care o scrii Tu azi cu

poporul cel din urmă, fiindcă eu am scris despre desfacerea peceţilor cărţii cuvântului

Tău peste pământ, şi în care stă judecata lumii şi învierea morţilor, carte pe care ni-

meni din cer sau de pe pământ nu s-a găsit să-i desfacă peceţile; nimeni decât Tu, Mie-

luţul Tatălui, fiindcă Tu cu sângele Tău răscumperi pe om. Aceasta de azi este cartea

cea pomenită în cartea mea de atunci, şi fericit este cel ce va fi găsit viu în ea, căci vre-

mea este aproape, şi vine, şi se face veşnicie dulce vremea Ta de azi.

Mă vestesc de la o margine la alta a pământului ca să mă audă popoarele şi neamu-

rile şi limbile şi toţi împăraţii lor, că eu din nou proorocesc pe cele scrise atunci în cartea

mea cu Tine, Mielule al Tatălui Savaot. Şi le vestesc celor din morminte taina învierii lor,

căci ei, curând, curând se vor ridica aşa cum eu m-am ridicat din pământ, şi vor vesti ei lu-

crarea aceasta, şi cu zecile de mii o vor vesti pe ea. Şi atunci antichrist se va arăta cu totul

biruit de strălucirea venirii Tale cu ziua cea de veci a omului, Doamne, fiindcă cele şapte

veacuri s-au scurs, şi a venit nunta Mirelui, şi El Îşi împodobeşte mireasa, căci scris este:

«Numai cei înţelepţi vor pricepe taina Ta, cartea Ta şi venirea Ta cea de la sfârşit de

timp». Amin, amin, amin.

– Iată, poporul Meu, ucenicul Meu a grăit peste voi. Amin.

Sună Mihail arhanghelul lucrul zilei de azi şi îl scrie ca să fie, iar voi îl scrieţi pe hâr-

tie, fiilor care-Mi primiţi cuvântul în cartea venirii Mele, cartea care judecă făptura şi o pre-

găteşte pentru înnoire, căci Eu, Domnul, înnoiesc lumea, şi aceasta fac cu cuvântul Meu cel

de azi peste pământ. Sună de sărbătoare trâmbiţele îngerilor, sună de înviere Mihail arhan-

ghelul, şi mare bucurie se aşează pe duhul celor adormiţi care aşteaptă pe Domnul cu ziua

venirii Sale.

Acum, fiilor binecuvântaţi, rostiţi pecete de sfinţenie peste legănuţul în care Eu vă

legăn azi în grădina întâlnirii. Să vă fie loc de mângâiere între pământ şi cer pentru voi, cei

trudiţi sub slava venirii Mele de acum. Să vă fie leagăn ca la copii, dar învăţaţi mereu, mereu

pe poporul Meu taina de copil. Iar la învăţătura pe care o veţi da voi poporului Meu vor

sta cei adormiţi să asculte şi să se mângâie, şi să vă mărturisească ei apoi, că Eu le dau

lor acum grădina întâlnirii Mele cu omul, şi le dau scăunelele de piatră, şi le dau duh de

fii ai lui Dumnezeu, şi le dau să stea şi să audă de la voi lucrul vostru cu Mine şi să se

bucure întru venirea Mea şi să fie ei gata pentru când arhanghelul Mihail va suna ulti-

ma lor zi de aşteptare, ziua venirii Mele în slavă văzută, ziua învierii lor, că mai mult ca

Judecata

47

ei nimic şi nimeni nu aşteaptă ziua Mea, fiilor. Amin. (Vezi tema: „Venirea în chip văzut”,

n.r.)

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil,

din 21-11-2002

***

O, Ierusalime de azi, alesul Meu popor întru care binevoiesc Eu cu glasul Meu cel ce-

resc peste pământ şi peste lume! Tot aşa şi azi lucrez, şi în mare taină lucrez, ca să ating cu

cuvântul Meu inimile celor aleşi ai Mei care cunosc glasul Păstorului Care vine, precum este

scris să vină. Dacă aş lucra cu semne mari, Eu nu te-aş mai putea păstra, că ar veni lume ne-

legiuită ca să vadă slava Mea de peste tine, şi lumea este peste ea cu păstori care te-ar duş-

măni ca şi pe Mine, poporul Meu. Lucrăm în taină mare, fiindcă aşa este cea de a doua Mea

venire, este când nimeni nu se aşteaptă să vin, iar Eu în mijlocul tău Îmi scriu cartea veni-

rii Mele şi cu ea judec, căci am spus şi atunci, şi spun şi acum că nu Eu, ci cuvântul pe

care Eu îl rostesc peste necredinţa de pe pământ, acela va judeca lumea. Amin. Vestesc

prin tine, Ierusalime, acest cuvânt al venirii Mele, ca lumea să înţeleagă apoi că Tatăl M-a

trimis cuvânt peste lume în mijlocul tău, când Eu, Domnul, Mă voi preaslăvi cu zgomot pu-

ternic din mijlocul tău ca să arăt binecuvântarea acestui pământ pe care Eu l-am ales pentru

slava cuvântului Meu din el peste pământ. Am ales de la facerea lumii acest pământ, de la

facerea cerului şi a pământului, şi lumea va înţelege desăvârşit aceasta curând, curând. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, din

20-04-2003

***

Iată cartea vieţii, omule chemat la viaţă! Învaţă cartea vieţii, omule, că am venit să te

învăţ carte, să te învăţ umilinţa, şi carte apoi, ca să fii învăţat şi să nu fii gol pe pământ. Au

ieşit morţii din morminte şi stau cu zecile de mii în cete-cete înaintea acestui cuvânt, iar tu,

omule cu trup pe pământ, nu-i vezi. O, cum să-i vezi dacă tu nu ai învăţat carte din cer, înţe-

lepciune de viaţă fără de moarte, care vede în om? Hai, scoală-te din sângele tău şi te spală în

râul cuvântului Meu ca să ţi se deschidă ochii şi mintea şi să vezi slava Mea şi să vezi venirea

Mea, că sunt înaintea ta cu vremea împlinirii celei mai mari Scripturi, Scriptura venirii

Fiului Omului cu putere şi cu slavă multă, venind pe nori, însoţit de sfinţi şi de îngeri şi

grăind pe pământ cuvântul învierii morţilor. Amin.

Le-am înlesnit ziua de pomenire celor ce aşteaptă de şapte mii de ani în ţărâna pă-

mântului, şi stau la rând să bea apă şi să bea din cuvântul învierii morţilor, râul care curge din

gura lui Dumnezeu Cuvântul, minunea cea de la sfârşit de timp peste vii şi peste morţi, peste

morţi şi peste vii, căci cei morţi sunt cei ce aud cuvântul Meu, nu cei vii. Eu însă prin cei ce

sunt cu trupul Îmi întocmesc venirea şi pentru cei vii, şi pentru cei morţi cu trupul, şi

aceasta este judecata celor ce nu cred în lucrările lui Dumnezeu peste pământ şi peste

om. Acest cuvânt este judecata omului, dar şi viaţa lui dacă se întoarce de la moarte la viaţă

ca să vadă apoi. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Creştinătăţii Româneşti, ziua întâi,

din 14-06-2003

***

Judecata

48

O, copii care-Mi sunteţi porţi pentru ca să intru cuvânt în carte! Cuvântul Meu de peste voi este venirea Mea. Spun aceasta ca să fie judecată lumea care nu Mă aş-

teaptă să vin. Amin. Acum două mii de ani când a venit vremea să vin de la Tatăl şi să Mă

fac Fiul Omului, n-au vrut nici cărturarii, nici fariseii, nici învăţătorii legii, nici poporul Israel

n-a vrut să înţeleagă venirea Mea care era scrisă în prooroci, şi îl aud şi azi pe Israel că va să

vină Mesia. Dar Eu am venit atunci, şi nu M-au crezut decât câţiva, începând cu Zaharia şi

Elisabeta, care pregătiseră pe Fecioara în care Eu, Fiul Tatălui Savaot, trebuia să cobor cu

sămânţă de Duh Sfânt şi să Mă nasc Om între oameni, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu

adevărat fiind. Şi M-a cunoscut Ioan Botezătorul apoi, care era cu puţin înainte de Mine

întrupat de la Dumnezeu prin cuvânt, având de părinţi pe pământ pe Zaharia şi Elisabeta.

Şi M-a cunoscut Fecioara mama Mea, şi M-au cunoscut apoi fraţii Mei, cei ce erau fiii lui

Iosif, iar când eram prunc micuţ, M-au cunoscut păstorii cei trei de la oi, şi magii cei trei, şi

Simeon cel bătrân de zile, şi Ana proorociţa. Şi apoi, fiilor, M-au cunoscut ucenicii Mei cei

doisprezece, şi de la ei, M-au cunoscut iarăşi câţiva pe care-i trimiteam prin cetăţi ca să pot

intra Eu apoi cu ucenicii şi ca să pot sta cu ei în mijlocul mulţimilor adesea, şi ca să-Mi fac

lucrarea cea de trei ani şi jumătate, chemarea omului spre împărăţia cerurilor cu care venisem

pe pământ în veacul al şaselea după ce l-am zidit pe om, şi apoi poporul Israel M-a pus pe

cruce ca să mor şi ca să nu mai fiu. Dar dacă Eu sunt Cel ce sunt, tot aşa am fost şi atunci, şi

moartea şi iadul au fost biruite de Mine, şi M-am sculat dintre morţi şi am împlinit lucrarea

mântuirii lumii, şi apoi M-am aşezat din nou în cele ce nu se văd, de-a dreapta Tatălui Meu,

locul Fiului Său. Amin.

O, fiilor, n-a crezut lumea atunci că Eu sunt Mesia, Cel ce era scris să vină. N-au cre-

zut decât cei pe care Tatăl Meu i-a orânduit spre taina aceasta. O, copii ai venirii Mele de azi,

nu crede nici acum lumea că Eu sunt Fiul Omului, Cel ce era scris să vină, şi iată-Mă peste

pământ cuvânt din mijlocul vostru, iată venirea Mea după şapte mii de ani de la facerea

omului, căci am venit în al optulea veac, cu care am început pe pământ împărăţia Mea cu

omul, aşa cum aş fi voit şi la început să stau cu omul în rai şi să-i fiu Dumnezeu, dar el s-a

semeţit că este împărat peste toată făptura. Toţi îngerii îi slujeau lui după ce l-am făcut, căci

Eu Mă odihneam în el cu toate cetele de îngeri, şi cel mai frumos dintre îngeri îi slujea şi mai

mult, iar când omul s-a înălţat prin semeţie, Lucifer i-a slujit omului şi semeţiei lui, şi apoi a

căzut cu numărul oastei lui îngereşti. Iar Eu, Fiul Tatălui, Eu, Făcătorul omului, i-am spus lui

Mihail arhanghelul să dea poruncă îngerilor şi să spună: «Să stăm bine şi cu frică şi cu lua-

re-aminte!». I-am spus aşa să spună, ca să nu mai cadă şi celelalte cete de îngeri, care ar fi

putut sluji semeţiei omului. Şi atunci, Mihail a rămas îngerul Meu, aşa cum fiecare om are

îngerul lui, căci Eu după chipul şi asemănarea Mea l-am zidit pe omul cel întâi zidit, căci

numai pe acela l-am zidit Eu, numai pe acela, fiilor.

Cuvântul Meu de peste voi este venirea Mea în al optulea veac după facerea omului.

Spun aceasta ca să fie judecată lumea care nu Mă aşteaptă să vin, aşa cum nici acum două

mii de ani când am venit, nimeni din lume nu a voit ca Eu să vin, chiar dacă toţi ştiau şi spu-

neau că va să vină Mesia. Dar Eu, din loc în loc mergând cu ucenicii Mei, îi strângeam pe cei

aleşi cu credinţa şi îi făceam ucenici şi uceniţe, pentru credinţa lor în venirea Mea după cinci

mii de ani de la căderea omului din rai şi de la căderea îngerilor din cer, care erau ceata lui

Lucifer, cel mai frumos între căpeteniile îngerilor, dintre cele zece cete îngereşti.

Judecata

49

…E dulce sărbătoarea de azi, sărbătoarea ucenicilor Mei care au apostolit în numele

Meu, făcând şi mai mari semne şi minuni decât am făcut Eu, căci Eu eram în ei ca să se ade-

verească mărturisirea lor prin puterea Mea din ei, şi cu care Eu lucram din ei, căci le-am

spus: «Eu sunt în voi, şi voi, în Mine». Amin, amin, amin.

– Tu, Învăţătorule Care ai cuvintele vieţii; Tu, Cel ce ne-ai făgăduit că noi vom jude-

ca cele douăsprezece seminţii ale lui Israel şi toate neamurile pământului, împreună cu cel

mare între noi, Pavel apostolul; Tu, Cel ce ne-ai ales, prin semne şi minuni, din neamul lui

Israel, ca să ne faci izbăvitori pentru acest neam, îl chemăm pe Israel cel după trup înaintea

scaunului Tău de judecată, lângă care de o parte şi de alta suntem noi, cei din neamul lui

Israel cel după trup, ucenicii Tăi cu care ai umblat pe pământ pe vremea propovăduirii Tale

de trei ani şi jumătate, şi apoi prin trimiterea Ta peste tot, ca să chemăm neamurile la pocă-

inţă spre iertarea păcatelor lor, aşa cum Tu ne-ai hărăzit să lucrăm şi să împlinim iertarea

păcatelor celor ce se vor boteza în numele Tău cel din Tatăl şi din Duhul Sfânt.

Judecata noastră peste Israel cel după trup este aceasta că Tu ai venit acum două mii

de ani de la Tatăl, iar el, poporul Tău ales, s-a îngâmfat pentru el însuşi şi Te-a pus pe cruce

ca pe un om făcător de rele, ca să-şi scape de cădere slava lor şi statul lor pe scaunul lui

Dumnezeu înaintea oamenilor. Judecata noastră peste Israel este aceasta că Te-a vândut

spre răstignire pe bani, iar ei sunt sub blestemul banului, de atunci şi până azi, şi se seme-

ţesc peste neamurile pământului că ei sunt poporul Tău cel ales prin părinţii noştri, Avraam,

Isaac şi Iacov, şi apoi prin puterea Ta cu care Te-ai arătat în Moise, care l-a scos pe Israel

din robia lui din Egipt, ca să-l întoarcă în Canaan, ţara făgăduită lor prin Avraam.

Stăm în cele ce nu se văd, deasupra grădinii Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, pe ca-

re Tu l-ai descoperit în locul lui cel ales de Tine dintru început. Stăm de o parte şi de alta pe

tronuri, alături de tronul Tău. Tron şi tronuri, ţinute în văzduh pe aripi de heruvimi şi de

serafimi şi de îngeri în zeci de mii de mii, care-Ţi slujesc Ţie şi sfinţilor Tăi şi proorocilor

Tăi, şi le spunem celor din neamul lui Israel cel după trup, şi din care şi pe noi ne-ai ales

ucenici ai Tăi după ce am lăsat totul şi pe noi înşine pentru numele Tău şi pentru Evanghelia

venirii Tale, şi le spunem aşa: aceasta este cea de a doua venire a Fiului lui Dumnezeu

Tatăl Savaot, aşa precum a spus El că va veni iarăşi să judece viii şi morţii, şi a Cărui

împărăţie nu a avut şi nu are şi nu va avea sfârşit, căci El este Alfa şi Omega, Cel de la

început şi Cel de la sfârşit, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului, Care S-a născut din mamă

Fecioară în veacul al şaselea de la facerea lumii şi a omului cel zidit de El, Fiul Tatălui

Savaot, Cel răstignit ca un om de poporul iudeu acum două mii de ani, după ce a fost

vândut de Iuda, cel dintre noi cei doisprezece ucenici ai Lui, lui Caiafa şi lui Anna şi lui

Pilat, ca să fie răstignit, precum a fost scris în prooroci, în psalmi şi în legea lui Moise că

va să se împlinească cu El.

Suntem israeliţi, şi de lângă Tatăl şi de lângă Fiul Său grăim vouă, celor din seminţia

lui Israel cel după trup; vouă, poporului ales prin Avraam, Isaac şi Iacov, şi izbăvit din robie

prin Moise. Suntem martorii învierii Lui cea de acum două mii de ani şi ai Evangheliei împă-

răţiei cerurilor care a fost proorocită să vină pe pământ. Şi iată, suntem în cea de a doua

venire a Fiului lui Dumnezeu pe pământ, pregătindu-Şi ţara nunţii cu cuvântul facerii din

nou a lumii, ţara română, pământul cel ales de la facerea lumii pentru cea de a doua venire

a Sa, căci poporul Israel L-a răstignit pe El, şi atunci El Şi-a zidit popor pe poporul ro-

Judecata

50

mân, prin propovăduirea Evangheliei Lui pe acest pământ prin cel întâi chemat de El

între noi, apostolul Andrei, ucenic al botezătorului Ioan, şi care a pus peste acest pământ

al începutului pământului la ieşirea lui din ape în vremea facerii lumii pecetea lui Iisus Hris-

tos, Mesia, Cel proorocit de prooroci, pecete neştearsă, pe care s-a zidit poporul român, şi

din care acum, în cel de al optulea veac de la facerea lumii, El Şi-a ales ucenici mărturisitori

venirii Lui cuvânt pe pământ, şi prin care, ca un Făcător a toate, face cerul cel nou şi pă-

mântul cel nou şi veacul ce va să fie, precum scrie în prooroci că va face El când va veni

pentru învierea morţilor şi pentru naşterea din nou a lumii, martori fiind şi noi, ucenicii Lui

cei de acum două mii de ani, ca să vedem şi să ne bucurăm de făgăduinţa făcută nouă şi îm-

plinită acum.

Sculaţi-vă spre pocăinţă şi spre iertarea păcatelor, voi, cei din neamul nostru, Israel

cel după trup, căci Mesia, Cel ce a venit acum două mii de ani, şi Care a murit pe cruce şi a

înviat şi S-a înălţat lângă Tatăl ca să-i tragă pe toţi la Tatăl, după cum El a făgăduit atunci,

iată-L întru a doua Sa venire. Şi iată ţara strălucirii, Noul Ierusalim, în care-Şi are El sălaş

şi popor şi pământ nou, pământul cel întâi ieşit din ape la facerea cerului şi a pământului,

pământul român, vârful pământului, pe care El Şi-a aşezat lucrarea venirii Sale şi cuvântul

Său, legea vieţii, spre care vor curge toate neamurile pământului, din cele patru vânturi, ca

să ia viaţa şi legile ei şi ca să umble pe căile vieţii apoi. Deschideţi cărţile proorocilor şi ale

psalmilor şi cărţile lui Moise şi învăţaţi să citiţi bine în ele, şi veţi găsi ţara strălucirii despre

care a grăit Daniel proorocul prin Duhul Domnului. Citiţi cu înţelepciunea umilinţei şi aple-

caţi-vă apoi să veniţi să beţi din albia râului vieţii şi să vă spălaţi în el faţa şi viaţa şi inima

şi mintea şi iubirea şi să vi le faceţi noi, că Domnul a spus prin Isaia proorocul: «Eu fac un

lucru nou, şi muguri pentru el, şi pe toate noi le fac». Amin. Citiţi în prooroci şi înţelegeţi

cum rosteşte de desluşit Duhul Sfânt când spune: «Vedeţi, voi, îngâmfaţilor, şi miraţi-vă şi

pieriţi, căci Eu lucrez în vremea voastră o lucrare pe care dacă va spune-o cineva nu o veţi

crede». Dar noi, apostolii lui Iisus Hristos, cei de acum două mii de ani, vă spunem dintre

cei vii ai vieţii veşnice: credeţi această venire a Domnului, ca să nu pieriţi, căci noi, martori

din poporul Israel cel după trup, rostim acum numele fiecărei seminţii a lui Iacov, şi pe cei

mântuiţi ai ei care vor crede. Amin.

– O, Învăţătorule Doamne, Tu eşti Fiul Omului, Care vii cu norii, şi vii cu sfinţii şi cu

ucenicii Tăi şi ne arăţi împlinirea Scripturilor venirii Tale cea de la sfârşit de timp. Dar Tu

eşti începutul şi sfârşitul, şi eşti sfârşitul şi începutul, şi eşti învierea morţilor, începând de

acum două mii de ani, şi eşti Învăţătorul lumii, Doamne, şi lumea nu Te cunoaşte.

Eu, apostolul Tău care mi-ai pus numele Petru, mi-ai pus mărturisirea prin care eu

Te-am numit Hristos, Fiul lui Dumnezeu, temelie bisericii; şi pe ea, adică pe Fiul Cel mărtu-

risit de mine Fiul Tatălui, Cel viu în veci, ai zidit biserica Ta, şi nu e biserica Ta biserica

lumii, iar lumea nu Te cunoaşte prin învăţătorii şi cărturarii ei. Eu însă m-am lepădat de

mine însumi şi Te-am luat pe Tine în mine, şi aşa Te-am cunoscut, şi apoi Te-am iubit, şi nu

ştiam cum să Te iubesc, cum trebuiai iubit, iar Tu m-ai învăţat, şi apoi am avut în mine Du-

hul Tău. Amin.

– Iar eu, apostolul Tău care mi-ai pus numele Pavel, m-ai făcut din prigonitor al Tău,

fără să ştiu că Te prigonesc, m-ai făcut apostol peste neamurile pământului şi peste învăţaţii

lumii, mărturisind eu cum m-ai luat Tu de slujitor şi cum m-ai făcut Tu să Te înţeleg cu veni-

Judecata

51

rea Ta, din prooroci, din psalmi şi din legea lui Moise, fiindcă ştiam cu mare râvnă toate

cele scrise despre Tine, iar în ziua când Te-ai făcut mie cunoscut mi-a orbit vederea ochilor,

şi le spun acum la toţi cei care voiesc să Te vadă că eu am orbit numai la lumina care Te

îmbrăca pe Tine ca şi cu o haină, şi am căzut la pământ, şi apoi Te-am întrebat: «Ce să fac,

Doamne?» când Tu mi-ai spus că eşti Hristos, pe Care eu Îl prigoneam. O, ce dulce vii în

adierea vuietului de vânt cuvânt pe pământ la cei mai mici ai Tăi, întorcându-mă cu mintea

la ziua când ai grăit peste mine pe drumul Damascului ca să mă faci ucenic al Tău şi să

torni în mine mai mult ca în toţi, că îmi cunoşteai puterea înţelepciunii cea din lege şi din

fire, şi m-ai îmbrăcat în Duhul Sfânt şi m-ai mărturisit bisericii Tale prin proorocul Anania

din Damasc, ca să mă primească de la Tine trimis biserica Ta. Venirea Ta e dulce. E cuvânt

venirea Ta, iar Duhul Tău şi cuvântul Tău Te acoperă în taina sa, şi dulce este glasul Tău

peste cei ce cred venirii Tale, şi dulce eşti cu venirea Ta după om, şi vai de cei ce doresc ziua

Ta, că ei nu ştiu că Tu eşti lumină topitoare. Dar eu le spun la aceştia că eu când am privit

haina slavei Tale din care mi-ai vorbit, mi-a orbit vederea la vederea Ta, Fiule al Tatălui

Savaot, Hristos, Mântuitorul lumii credincioase. Amin.

– Te slăvim noi, ucenicii Tăi cei de acum două mii de ani. Te mângâiem din mijlocul

sfinţilor şi al proorocilor, că am fost toţi prooroci, şi plini de Duhul Tău Cel Sfânt, şi Te iu-

bim întru venirea Ta la poporul Tău din mijlocul neamului român, şi ne sculăm pentru Israel

cel după trup, să-Ţi mărturisim venirea Ta a doua oară pentru naşterea din nou a lumii şi a

lui Israel, şi îl chemăm la izvor, la Betleemul Tău de azi, în care Te naşti cuvânt peste pă-

mânt. Şi ne sculăm pentru Israelul Tău cel din români, poporul cuvântului Tău de la venirea

Ta acum, la sfârşit şi la început de timp, pentru ca să-i tragi la Tatăl pe toţi cei care cred,

Doamne, aşa cum Tu ai făgăduit. Dă-i ajutor poporului Tău de azi din români, că e mic şi

fără ajutor de pe pământ. Dă-i din cer ajutor, şi ne fă trimitere de lângă Tine, să lucrăm pen-

tru aşezarea peste pământ a venirii Tale şi pentru ei, cei atât de lipsiţi de puteri şi atât de

firavi înaintea venirii Tale râu de cuvânt peste pământ, râul vieţii, spre care îl chemi pe Isra-

el, neamul nostru cel după trup, ca să se boteze spre pocăinţă şi spre iertarea păcatelor, şi

pe toate neamurile pământului le chemi, începând de la Ierusalim. Tu eşti Domnul puterilor,

şi dă-ne trimitere să mergem în ajutorul Tău cu puterile cereşti, ca să aibă ei putere cum să

Te împartă peste pământ, şi să stea ei înaintea Ta pentru ca să vii, şi ei să Te primească cu

cuvântul vieţii, pe care să-l ia apoi cele patru vânturi şi să ducă peste tot peste pământ ves-

tea că Tu ai venit şi păstoreşti cu toiag de fier, cu cuvânt de Duh Sfânt, pe toţi cei ce vor

auzi şi vor crede spre pocăinţă şi spre iertarea păcatelor şi spre duh de sfinţenie în trup şi în

duh, că toate sfârşitu-s-au, aşa cum Tu ai spus, şi vine slava Ta şi strălucirea ei; pentru mulţi

cu bucuria mângâierii şi, iarăşi, pentru cei necredincioşi, cu durerea orbirii lor cu care ei nu

Te cunosc şi nu Te văd întru venirea Ta. Amin, amin, amin.

– Bucuria Mea aţi fost voi, ucenici ai Mei. Mângâierea Mea aţi fost când am venit pe

pământ arătându-Mă vreme de trei ani şi jumătate Fiu al Tatălui, mărturisit din cer de către

Tatăl, şi de pe pământ de voi. N-aţi plecat de lângă Mine după ce toţi, de teamă şi de necre-

dinţă, M-au părăsit. Voi aţi rămas până la răstignirea Mea cu Mine, şi M-aţi mângâiat cu iu-

birea din voi, şi apoi Eu v-am pus la adăpost ca să rămâneţi urmaşi ai Mei, fiindcă Eu M-am

dus spre jertfire, după cum era să împlinesc Scripturile cele despre Mine. Fiţi şi acum mângâ-

ierea Mea şi mergeţi cu harul cel de sus şi cu puteri cereşti şi ajutaţi-i pe cei din urmă fii ai

lui Dumnezeu, că sunt mici şi plăpânzi, şi prin ei voiesc să-Mi răspândesc vestea şi puterea

Judecata

52

venirii Mele peste tot pământul, şi în iad, şi în cer, şi în văzduh, spre naşterea din nou a lumii

prin cuvântul venirii Mele. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor apostoli Petru şi Pavel, din

12-07-2003

***

Pomenim în cartea Mea din ziua aceasta înfricoşata judecată când Eu, Domnul,

Eu, Fiul Omului, în care chip Mă voi arăta şi toţi sfinţii îngeri cu Mine vor fi, Îmi voi

face tron de slavă şi voi şedea şi vor sta înaintea Mea toate neamurile pământului, şi le

voi pune în dreapta Mea şi în stânga Mea şi voi da fiecăruia după cum le este fapta. Cei

ce şi-au strâns la Mine, aceia vor auzi din gura Mea: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu;

moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii!», iar cei ce şi-au strâns lor,

Eu le voi spune lor: «Duceţi-vă de la Mine în focul cel veşnic, care este gătit diavolilor şi

îngerilor lui!». Aceasta este lucrarea pe care o fac Eu prin venirea Mea de azi. Cei ce au fap-

te şi viaţă plăcută Mie, Eu pe aceia îi îndemn chemându-i spre voi, fraţii Mei prea micii Mei,

ca să vă facă vouă bine, iar voi, Mie şi lor, ca să pot să vin mereu, mereu cu grija Mea de

mântuirea lor şi a voastră. Aceia sunt binecuvântaţii Mei cărora Eu le voi spune: «Întrucât

aţi făcut bine unuia dintre aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut». Amin. Iar cei ce

nu au faptă şi viaţă plăcută Mie, Eu pe aceia nu-i aduc spre voi, că aceia îşi strâng lor şi pof-

telor lor şi deşertăciunii pământeşti, dar le voi spune de pe tronul slavei, după cum şi fac:

«Întrucât nu aţi făcut bine unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut». Atunci,

cei ce şi-au lucrat viaţă vor avea viaţă veşnică, iar cei ce şi-au lucrat osândă vor avea osândă

veşnică, şi aşa se vor alege de-a dreapta Mea şi de-a stânga Mea oile de capre, şi vor auzi

fiecare cuvintele Mele cele pentru fapte, căci Eu voi da fiecăruia după cum îi este fapta sa.

Amin.

Nu Eu voi judeca pe om, ci faptele lui îl vor aşeza pe el de-a dreapta Mea sau de-

a stânga Mea. Voi sunteţi cei prea mici ai Mei, iar cine vă cercetează pe voi, aceia sunt

binecuvântaţi de Tatăl Meu, şi nu este peste ei o mai bună şi mai mare binecuvântare ca

aceea că pot ei să vă facă vouă, celor prea mici ai Mei, bine şi ajutorare pe calea Mea cu voi,

pe calea voastră cu Mine, căci calea aceasta este lucrarea venirii Mele cuvânt pentru orice

faptă a omului de pe pământ pe care îl strig îmbiindu-l spre învăţătura vieţii ca să nu fiu Eu

vinovat de fapta cea fără de Dumnezeu a omului. Eu sunt Judecătorul Cel drept, şi de aceea îi

arăt omului calea cea dreaptă venind spre el cu cuvântul Meu cel învăţător de viaţă şi de cale

dreaptă, iar dacă omul nu vrea cu viaţa, Eu nu rămân vinovat de viaţa lui, de lipsa lui de via-

ţă, de lipsa lui de binecuvântare.

V-am aşezat pe voi, cei prea mici ai Mei, înaintea neamurilor pământului, ca să-

şi aleagă singur omul locul lui cel de-a dreapta Mea sau locul lui cel de-a stânga Mea, şi

aşa se face ziua judecăţii omului. Eu, Domnul, o fac punându-vă pe voi, cei ce-Mi faceţi

venirea pe pământ, înaintea făpturii de pe el şi înaintea neamului omenesc de pe el, căci făp-

tura v-a aşteptat şi vă aşteaptă, şi prin acest semn care sunteţi voi cu crucea venirii Mele pe

umerii voştri mici, (Vezi tema: „Semnul Fiului Omului”, n.r.) Eu pot să fac judecata neamu-

rilor, procesul neamurilor; şi după ce voi sfârşi să le încerc prin voi, Eu voi străluci din voi,

că Mi-aţi purtat pe umerii voştri mici crucea venirii Mele peste pământ, cuvânt de viaţă peste

oameni. Şi după ce voi străluci din voi ca semn al Meu între pământ şi cer, vor plânge toate

neamurile pământului şi Mă vor vedea cu voi pe nori de slavă, cu putere şi cu multă slavă de

Judecata

53

îngeri. Şi atunci cei ce v-au făcut vouă bine vor fi aleşii Mei şi cu glas de trâmbiţă îi voi adu-

na, şi nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea aşa. Amin. Iar cei ce nu v-au

făcut vouă bine după ce Eu v-am aşezat ca semn al venirii Mele cuvânt peste pământ pen-

tru judecata făpturii, aceia vor păţi ca şi cei din vremea lui Noe care nu au crezut, şi care mă-

nâncă şi beau şi se însoară şi se mărită, după cum şi fac, până în ziua când Eu voi străluci din

voi, şi apoi, mai înainte de plata lor, ei îşi vor şti plata care-i va lua pe toţi la stânga Mea pen-

tru plata aceasta, şi nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Amin.

Iar voi, copii ai venirii Mele, care aţi fost aleşi pentru slava Mea, voi să lucraţi şi să

trăiţi din zi în zi mai mult pentru ea, căci plata lucrului vostru cu Mine va fi strălucirea Mea

în voi, şi nu va trece neamul acesta până ce nu va fi aceasta. Amin. Eu, pentru slava Mea v-

am creat acum, la sfârşitul timpului omului, şi dintre oameni v-am luat şi v-am creat, căci aţi

crezut în Mine şi Mi-aţi lucrat venirea Mea cu judecata neamurilor pământului. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica pomenirii înfricoşatei judecăţi.

Praznicul Întâmpinării Domnului, din 15-02-2004

***

Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu, şi altfel să nu iubiţi, că pe pământ omul

îl iubeşte pe om în numele Meu şi face fapte frăţeşti în numele Meu şi uită omul să Mă iu-

bească pe pământ ca şi în cer. Voi însă să nu daţi iubirea dintre voi pe cea care trebuie să fie

între Mine şi voi, căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi lua? Iubiţi pe Dumne-

zeu, fiilor, şi toată iubirea voastră va fi iubirea Lui, care face bine în jurul vostru fără de tru-

fie, căci cine nu iubeşte din Mine, iubeşte din el, şi rămâne pe pământ iubirea lui. Iubiţi în

Mine, că în voi nu e ca în Mine. Staţi în Mine, că în voi nu staţi ca în Mine, şi după ce veţi

face aşa, Îmi veţi spune dacă sunt drepte cele ce Eu vă spun. Iubirea de fraţi să nu treacă îna-

intea iubirii de Dumnezeu, căci cea dintâi este atacată de la duhul cel potrivnic, care este

omenesc şi nu este dumnezeiesc. Iubiţi pe Dumnezeu, şi El vă va îmbrăca întru El şi veţi fi

fiii Celui Preaînalt pe pământ, şi cerul pe pământ veţi fi, că vreau să pun pe pământ raiul la

vedere, fiilor, şi apoi să-l ascund pentru puţine clipe, şi vă voi acoperi pe voi aşa cum l-

am acoperit pe Abimelec de nu l-a văzut nimeni sub sicomorul care-l adumbrea pe el până

ce l-am ridicat spre mărturie a învierii şi a vieţii cea întru Dumnezeu. Vă voi acoperi pe voi

pentru puţine clipe aşa cum M-a acoperit şi pe Mine norul din ochii ucenicilor Mei în

vremea când M-am aşezat în ascuns lângă Tatăl, şi voi face aceasta ca să vă asemăn cu

Mine şi cu Tatăl, Care este în ascuns, şi apoi vom da vălul la o parte şi Mă voi arăta cu toţi

sfinţii cei de la început şi până la voi, şi cu toţi cei păcătoşi, în dreapta şi în stânga, şi voi

avea în dreapta pe sfinţi, şi în stânga pe păcătoşi. Iar acum, prin cuvântul Meu de peste voi,

Mă rog în voi pentru cei păcătoşi, ca să fie iertaţi prin mijlocirea voastră şi să-i liberez pe ei,

începând de la Adam şi până acum. Amin, amin, amin.

Voi ierta pe păcătoşi dându-le după faptele lor mai întâi, şi atunci vă voi ascunde pe

voi, dar Duhul Meu, Care Se roagă în voi, mai întâi va cere la Tatăl iertarea celor păcătoşi de

la Adam şi până acum, căci Adam plânge, fiilor. Plânge omul cel zidit de mâna Mea, plânge

pe toţi cei care au păcătuit fără de iertare pe pământ. Plânge în locuinţa morţilor omul cel

dintâi, care a trăit pe pământ aproape o mie de ani, şi de atunci el plânge pentru toţi cei care

păcătuiesc ca şi el, ca să fie iertaţi de păcatele lor. Amin, amin, amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica pomenirii izgonirii lui Adam din rai,

din 22-02-2004

Judecata

54

***

Vai vouă, celor ce învăţaţi pe cei ce ascultă de voi să nu asculte de Mine şi îi învăţaţi

să nu creadă în cuvântul Meu de azi, care este râul vieţii ca să bea din el neamurile pământu-

lui spre tămăduirea lor, precum este scris în Scripturi să fie! Şi iată, cuvântul Meu care s-a

făcut râul vieţii în mijlocul României vă va judeca pe voi, cei care nu-i îndemnaţi pe oameni

să bea din el şi să se lase de fărădelegi şi să iubească Scriptura de ceruri noi şi de pământ nou

în care locuieşte dreptatea şi fiii ei. Vai vouă, celor ce sunteţi arhierei şi preoţi şi căpetenii şi

care nu beţi ca să credeţi în această milă şi să mâncaţi mană din cer şi să aveţi din cer şi nu de

pe pământ înţelepciune, şi să aveţi ascultare de Dumnezeu şi credinţă prin ea, şi apoi dragos-

tea de Dumnezeu şi înţelepciunea ei şi frumuseţea cea dintâi, frumuseţea lui Dumnezeu în

om! Vai şi oamenilor care se tem de voi, care ascultă de voi împotriva cuvântului Meu de ieri

şi de azi, împotriva Mea şi împotriva lor, şi apoi toate acestea se vor întoarce împotriva voas-

tră, şi vor alerga oamenii la voi ca să-i acoperiţi, ca să-i scăpaţi de cele ce au să vină pes-

te lume, şi voi nu veţi putea nimic atunci, şi veţi fi ruşinaţi, şi veţi fi judecaţi de acest

cuvânt care v-a învăţat şi v-a strigat, şi voi n-aţi vrut să fiţi ai Mei, şi s-a împlinit cu voi

Scriptura care spune: «Au orbit ochii lor şi au împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii şi

să nu înţeleagă cu inima şi ca nu cumva să se întoarcă, şi Eu să-i vindec». Iată, nu vă este

dat să credeţi, căci credinţa nu este a tuturor, ci este numai a acelora care ascultă de cuvântul

lui Dumnezeu împlinindu-l pe el, şi de aceea Eu, Domnul, voi pedepsi prin cuvântul acesta

care învinuieşte pe cei ce nu cred, şi voi vărsa curând, curând cupa peste cei necredincioşi şi

peste toată zădărnicia trudei lor de pe pământ, căci pe pământ şi-au strâns şi nu în cer, şi voi

face să se mistuie pământul de sub ei, cu tot ce e pe el, căci aşa este scris în Scripturi. Iar

cei ce cred aşteaptă răbdând ceruri noi şi pământ nou şi dreptatea care va dăinui în acestea,

căci scris este că «Dumnezeu nu va lipsi de bunătăţi pe cei ce umblă întru nerăutate».

Amin. Dar omul care îşi uită păcatele ca să le tot poată face, acela în zadar se tot arată înţe-

lept în numele Meu şi se crede aşa, dar înţelepciunea lui va fi vădită, căci aurul numai în topi-

toare se vădeşte dacă este. Amin.

Iar tu, Ierusalime al cuvântului Meu, nădăjduieşte în Domnul Dumnezeul tău, Dom-

nul Cel adevărat, Care S-a dovedit înviat prin răstignire, Domnul, Care este mântuirea ta şi

slava ta şi ajutorul tău, căci scris este: «Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului; deschi-

deţi înaintea Lui inimile voastre». Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, din

04-04-2004

***

Îi chem pe toţi să vină să ia lumină, dar ei nu vin. Nu că nu ştiu să vină nu vin, ci nu

vin că au peste ei învăţători care au luat haina Mea şi nume de lucrare a Mea, şi acelora le

place să fie ei slăviţi şi hrăniţi şi bogaţi de suflete, dar sufletele fără de lumina Mea în ele

sunt fără duh, fără cunoştinţă, fără înţelepciune, şi sunt ca oile fără păstor, de vreme ce nu au

păstor, căci Păstorul oilor, Păstorul Cel bun, Eu sunt, fiindcă Eu Mi-am pus viaţa pentru oi, şi

altul nu şi-a mai pus-o aşa cum Mi-am pus-o Eu. Eu am avut putere să Mi-o pun şi iarăşi să

Mi-o iau, şi aşa am făcut, şi numai Dumnezeul Cel adevărat putea să facă aceasta. Dar oame-

nii nu Mă iubesc, şi îşi iubesc păstorii lor chiar dacă aceştia îi iau pe ei şi îi bagă în pământ

până să-i învieze, până să-i înveţe calea, adevărul şi viaţa, care sunt din cer şi pe care merge

omul la cer dacă le-a învăţat de pe pământ. Pe pământ însă, nu mai sunt păstori decât din cei

Judecata

55

care-i pun omului cruce la cap după ce omul îşi dă duhul. Păstorul cel iubitor de suflete îl

învaţă pe om să-şi pună cruce la gât şi s-o poarte şi să n-o întineze, şi să-i fie viaţa cruce fru-

moasă, cruce dulce la gust, căci fără suferinţă, fără ispite pe pământ omul umblă gol de

Dumnezeu, iar lumina Mea nu caută cu el, şi uită bietul de el că la trâmbiţarea celui de al

şaptelea înger când Eu, Domnul, voi birui pe cel din urmă vrăjmaş care este moartea,

omul va da seama de tot ce a făcut el în viaţa lui de pe pământ. Amin.

…Eu, după ce M-am aşezat în Tatăl şi de-a dreapta Lui după înviere, Mi se supun în-

gerii şi stăpâniile şi puterile, căci am suferit cu trupul pe pământ pentru iertarea şi salvarea

omului, iar omul să nu fugă de suferinţă dacă este păcătos, căci scris este: «Cel ce a suferit

cu trupul a sfârşit-o cu păcatul, ca să nu mai trăiască după voia oamenilor, ci după voia

lui Dumnezeu». Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din ziua a doua de Paşti, din 12-04-2004

***

Când am fost cu dulce sărbătoare aşternută în grădina întâlnirii pentru sărbătoarea

naşterii mamei Mele Fecioara, am spus că vine în grabă, vine în curând clipa ca fiecare om

de pe pământ să rămână în ceea ce va fi găsit, şi voiesc să-ţi amintesc, poporul Meu, să te

laşi probat de roadele Duhului ca să te aşezi apoi bine în ele, şi voiesc să-ţi amintesc de văpa-

ia cuptorului în care cei trei tineri curaţi la inimă prin pocăinţa lor pentru tot neamul lor au

fost scăpaţi din foc, căci Eu le-am trimis pe îngerul Meu, care s-a arătat preamărit şi prealu-

minat cu chipul şi asemănarea Mea şi a suflat în văpaie răcoare ca să-i ocrotească de foc pe

cei pedepsiţi de împăratul cel necredincios din vremea lor. Aşa voiesc Eu să-i ocrotesc pe cei

ce se lasă în mâna Mea, pe cei ce Mă lasă pe Mine să stau în ei cu roadele Duhului şi să-i

adun spre scăpare şi să-i ridic spre ocrotire când pământul va primi pe el botezul cu foc

ca să-l curăţ de păcatul omului aşa cum am curăţat de negustori templul când am pus mâna

pe bici şi i-am scos pe ei de pe loc închinat lui Dumnezeu, ca să nu fie batjocorit de diavoli

locul cunoscut al Domnului între toate cele de pe pământ. Şi le-am spus pentru paza lor cea

tare, cea de la Mine, le-am spus ucenicilor Mei: «Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este

făţărnicia», căci ea este lucrarea lor, aluatul lor. Le-am spus aşa ca să-i deprind din zi în zi

mai mult cu loc larg în ei pentru roadele Duhului şi să-i păzesc pe ei ai Mei, mărturisitori ai

Mei şi prooroci ai Duhului Sfânt.

Iar vouă, copii aşezaţi de Mine în calea cuvântului Meu când el vine să-l înveţe pe

poporul Meu cel ascultător, vouă vă spun altfel. Vă spun aşa: fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi

ca porumbeii şi staţi în roadele Duhului, copii învăţători, şi învăţaţi-Mi poporul şi puneţi frâ-

nă oricărei urme de întuneric din mijlocul poporului Meu, că vine clipa ca fiecare să rămână

în ceea ce va fi găsit. Îndemnaţi-i pe toţi, îndemnaţi-i de lângă Mine, nu de lângă ei, să se

facă ei locaş al roadelor Duhului şi să umble duhovniceşte înaintea Mea în toată clipa, că nu

vreau să suferim de la neascultarea de cuvântul Meu, ci vreau să învăţaţi de la Mine poporul,

copii învăţători. Amintiţi-i de la Mine, nu de la voi, că faptele trupului se împotrivesc faptelor

Duhului şi sunt duşmane între ele, iar Eu întăresc statul vostru între Mine şi poporul Meu şi îi

spun lui că cine nu vă primeşte pe voi, pe Mine Mă alungă şi nu pe voi, şi cine vă vorbeşte pe

voi de rău, vorbeşte de rău legea lui Dumnezeu şi este duşman faptelor Duhului dragostei şi

bunurilor ei. Mă zdrobesc în voi cu toată durerea Mea, şi mult aş vrea măcar o parte din po-

por să ia şi el să poarte durere din cer, că voi sunteţi mici, şi mici staţi înaintea poporului ca

să mai puteţi sta lângă el, iar durerea Mea cea de şapte mii de ani e mare, fiilor copii, şi voi

Judecata

56

sub ea, zdrobiţi, căci casa Mea e omul, şi fericit este cel ce ştie să Mă ia în casa lui aşa cum

M-au luat Luca şi Cleopa, şi apoi Eu am rămas în ei, şi ei în Mine, căci darul Meu a prins rod

în ei prin credinţa lor în Hristos, trimisul Tatălui, fiilor copii.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Acoperământul Maicii Domnului, din

14-10-2004

***

Păzi-voi prin voi oile Mele, fiilor copii. Păstori-le-voi pe ele. Pe oaia slabă o voi în-

tări, pe cea bolnavă o voi ridica, iar pe cea grasă o voi face să prăsească miei şi mieluşele

pentru împărăţia Mea, pentru înmulţirea turmei care va primi din mâna Mea izbăvirea, căci

vine ziua Domnului cea înfricoşată, iar mai înainte de groaza ei Eu Îmi voi aduna oile în

staul, căci ele vor cunoaşte glasul Meu şi vor veni şi păşune vor afla. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Nicolae, din 19-12-

2004

***

Ceata cea căzută a îngerilor s-a umplut la loc, căci sfinţii de pe pământ au venit şi vin

şi umplu locul cel gol, şi apoi va fi o zi de bucurie, căci îngerii cei căzuţi se vor apleca, iar

duhul rău va fi închis în adânc şi nu va mai putea. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil,

din 21.11.2006

***

…O, popor de azi al Fiului meu Cel străpuns pe cruce, şi tu, popor de demult al cu-

vântului Lui de azi! Domnul este peste tine cuvânt şi te învaţă învierea şi slava Lui cu tine şi

împlinirile făgăduinţelor Lui cele făcute pentru slava Lui cu poporul Lui cel de la sfârşit.

Acestea sunt cuvintele pe care El vi le spunea vouă în vremea celor cincizeci de ani de cu-

vânt peste voi că trebuie să se împlinească. El a arătat în vedenie acest pământ de nou Ieru-

salim mai înainte să se vadă el pe pământ cu slava Domnului pe el ca să-i cheme Domnul pe

oameni la El, la izvorul cuvântului Lui cel dătător de viaţă. El prin învierea Lui a judecat

lumea şi pe stăpânitorul ei, şi nici tu nu vei putea altfel judeca lumea aceasta pierdută

din Dumnezeu ca să vină ea spre mântuire apoi, popor al venirii Domnului la tine. Feri-

ciţi cei ce iubesc suferinţa, căci Fiul meu a spus tuturor: fericiţi cei ce plâng, fericiţi cei pri-

goniţi pentru El.

O, câtă vreme oamenii nu vor iubi suferinţa nu vor fi fericiţi, nu vor ajunge să cu-

noască fericirea cea cu Domnul. Eu sunt mama Celui ce a suferit pentru om şi te învăţ iubi-

rea Lui, iubirea prin care El a suferit, popor al Domnului. El prin învierea Lui a judecat

lumea, şi nici tu nu vei putea altfel să biruieşti lumea. Înviază, dar, în Duhul Sfânt tot mai

mult şi dă-i lumii păcătoase glasul cel de înviere al Fiului meu, Cel străpuns pe cruce pentru

om, şi să-L audă de la tine tot omul pe Fiul meu spunând peste pământ cuvânt de praznic

sfânt: Hristos a înviat!

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea Izvorul tămăduirii, din 13-04-2007

***

O, iată, plin de putere cobor şi acum, după două mii de ani, cobor iarăşi de la Tatăl,

cobor ca să înnoiesc lumea, ca să împlinesc Scripturile naşterii din nou a lumii, şi iată, aşez

Judecata

57

pe pământ judecata prin cuvânt ca să-i insuflu omului pocăinţa, spre iertarea păcatelor

lui şi spre învierea lui din moartea cea de la păcat, aşa cum Eu am înviat din moartea cea pu-

să peste Mine de omul păcătos, căci omul păcătos nu poate să facă nimic în afară de moarte,

iar viaţa nu vine de la om, ci vine de la Dumnezeu.

…O, copii din porţi, Mă nasc cuvânt de jale în zi de sărbătoare de naştere, fiilor copii.

O, dacă n-am cum să vă mai sprijin, cum să vă mai mângâi în strâmtorarea în care mereu,

mereu vă găsesc, vă mângâi tainic, tată, vă mângâi cu puterile cereşti, vă mângâi cu sfinţii şi

cu îngerii, vă mângâi cu duhul răbdării sfinte, pe care mereu, mereu vi-l dau, căci biruinţa

Mea şi calea ei Mi s-au făcut grele. Îmi tot şubrezeşte omul cărarea Mea spre oameni, dar

prin voi Eu petrec cu toată venirea Mea, cu toată durerea ei, pe care nu Mi-o poate duce po-

porul, tată. O, duceţi-Mi-o voi, chiar dacă veţi plânge fără de mângâiere până la ziua când Eu

îi voi trezi cu spaimă pe toţi cei ce se împotrivesc acum Mie şi vouă ca să nu pot Eu cu toată

taina lucrării Mele peste pământ acum. Acest cuvânt, cu care Eu trec din cele cereşti în

cele pământeşti sprijinindu-Mă pe voi, nu este un cântec dulce sau unul de jale, ci este

venirea Mea cu judecata prin cuvânt. Amin. Vin să judec viii şi morţii prin cuvânt, căci

le-am spus tuturor acum două mii de ani: «Nu Eu, ci cuvântul Meu va sta la judecată cu

voi». Amin.

O, copii strâmtoraţi, dar biruitori prin măreţia Mea de peste voi! Eu n-am venit să ju-

dec lumea, şi dacă o judec prin cuvânt pentru faptele ei cele fără Dumnezeu între pământ şi

cer, voiesc apoi s-o îndemn la pocăinţă şi la înviere, tată. Ferice celor ce vă primesc pe voi cu

tot cuvântul Meu spre om! Ferice celor ce vă ascultă pe voi cu iubire şi cu slavă, tată, căci

slava aceasta este împlinirea cea prin ascultare de cuvântul Meu, cu care azi trec spre om

sprijinindu-Mă pe voi.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Naşterii Domnului, din 07-01-2008

***

Vai celor ce-şi înnebunesc mintea, căci pedeapsa lor stă pe limba lor, care arată nebu-

nia lor, limbă cu care ei dispreţuiesc şi lovesc în lumina care dă să-i scoată pe ei din ascunzi-

şurile lor şi să le arate faţa cea goală de slavă şi de adevăr! Curând, curând, aceştia vor fi în-

vederaţi şi ruşinaţi şi judecaţi de înseşi cuvintele lor, care sunt pedeapsa lor, căci cuvintele lor

îi judecă pe ei faţă în faţă cu slava Mea de peste tine, popor neiubit de lume cum nici Eu n-

am fost, cum nici sfinţii Mei n-au fost, căci ca şi tine am fost şi Eu învinuit, iar sfinţii Mei la

fel.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic şi arhidiacon Şte-

fan, din 09-01-2008

***

O, poporul Meu, mare eşti tu la Mine pentru credinţa ta în lucrarea Mea cea de ieri şi

cea de azi, şi fii atent, tată, că este scris cuvântul Meu cel de după învierea Mea pentru cei ce

cred în Mine că aceia vor izgoni demoni din oameni, căci vor vorbi în limbi noi şi vor fi vin-

decători. O, nu e om să nu aibă în el demon, tată, iar demonul se încruntă când umbli să-l

superi în om. O, e plin pământul de demoni, iar oamenii, la fel şi nu mai ştiu oamenii ce este

şi ce face demonul în om, şi nu ştiu oamenii ce este şi ce face Domnul în om acolo unde El

poate împărăţie în om. Demonul îl ţine pe om lângă el şi lângă ai lui, iar Domnul îl ţine pe

om lângă El şi lângă ai Lui, căci întunericul e mare între demon şi Dumnezeu, între om şi

Judecata

58

Dumnezeu. Cartea Mea de azi este cartea judecăţii, în care Eu scriu păcatele omului,

căci Mă uit pe pământ la om şi aşa scriu în carte, şi apoi o pun pe ea faţă în faţă cu

omul şi mai dinainte îi spun omului faptele sale lumeşti şi diavoleşti, că judecata făptu-

rii este vremea aceasta de venire a Mea cuvânt după două mii de ani iarăşi de la Tatăl

la om, iar cel ce crede în Mine şi în cuvântul Meu de azi, acela se scoală şi înţelege şi cuvân-

tul Meu cel de acum două mii de ani, şi apoi se scoală dintre morţi unul ca acela şi se face

ucenic al Meu, al voii Mele celei sfinte şi vestitor al Evangheliei învierii. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea Izvorul tămăduirii, din 02-05-2008

***

O, poporul Meu, mare eşti tu la Mine pentru credinţa ta în lucrarea Mea cea de ieri şi

cea de azi, şi fii atent, tată, că este scris cuvântul Meu cel de după învierea Mea pentru cei ce

cred în Mine că aceia vor izgoni demoni din oameni, căci vor vorbi în limbi noi şi vor fi vin-

decători. O, nu e om să nu aibă în el demon, tată, iar demonul se încruntă când umbli să-l

superi în om. O, e plin pământul de demoni, iar oamenii, la fel şi nu mai ştiu oamenii ce este

şi ce face demonul în om, şi nu ştiu oamenii ce este şi ce face Domnul în om acolo unde El

poate împărăţie în om. Demonul îl ţine pe om lângă el şi lângă ai lui, iar Domnul îl ţine pe

om lângă El şi lângă ai Lui, căci întunericul e mare între demon şi Dumnezeu, între om şi

Dumnezeu. Cartea Mea de azi este cartea judecăţii, în care Eu scriu păcatele omului,

căci Mă uit pe pământ la om şi aşa scriu în carte, şi apoi o pun pe ea faţă în faţă cu

omul şi mai dinainte îi spun omului faptele sale lumeşti şi diavoleşti, că judecata făptu-

rii este vremea aceasta de venire a Mea cuvânt după două mii de ani iarăşi de la Tatăl

la om, iar cel ce crede în Mine şi în cuvântul Meu de azi, acela se scoală şi înţelege şi

cuvântul Meu cel de acum două mii de ani, şi apoi se scoală dintre morţi unul ca acela şi

se face ucenic al Meu, al voii Mele celei sfinte şi vestitor al Evangheliei învierii. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Învierii Domnului, din 27-04-2008

***

…O, fiu al acestui cuvânt care naşte fii! Tu singur te împodobeşti cu Dumnezeu prin

lucrarea ta şi, iarăşi, tu singur scapi de Dumnezeu prin lucrarea ta. Nimeni nu te ridică şi

nimeni nu te cade, nimeni decât tu, prin lucrarea pe care o faci între tine şi Dumnezeu,

între tine şi aproapele tău, bună sau rea, vie sau moartă, slăvită sau plină de ruşine, şi

aşa se trage fiecare la dreapta sau la stânga Mea prin lucrarea lui. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, din 15-06-

2008

***

O, poporul Meu, saltă de mângâiere cei din morminte când aud glasul Meu din

mijlocul tău, şi iată, cei de pe pământ îşi ascund auzul dinaintea grăirii Mele de azi, pe care

o aud cei din morminte, fiule. Grăirea Mea de azi este vremea judecăţii şi pregăteşte scu-

larea celor adormiţi, unii spre viaţă veşnică şi unii spre durere veşnică, precum Eu am

vestit cuvânt acum două mii de ani. Îi îndemn pe toţi cei de pe pământ spre toată fapta cea

bună, care să le facă drum spre viaţa lor cea veşnică întru bucurie. Îi îndemn pe toţi oamenii

să caute spre Scripturile Mele cele de acum două mii de ani şi să se ajute ei cu învăţătura

Mea cea de atunci, căci cine citeşte în Scripturile Mele cele de atunci găseşte calea.

Judecata

59

…O, citiţi cartea Evangheliei Mele celei de atunci, voi, cei de pe pământ! Nu luaţi să

citiţi numai şi numai pe cele scrise de oameni. Luaţi şi cuvântul Evangheliei Mele şi veţi găsi

în ea calea, adevărul şi viaţa, care vă vor face liberi. Închinaţi-vă cu semnul sfintei cruci şi

cereţi înţelepciunea cea de la Dumnezeu şi apoi citiţi cartea Evangheliei Mele şi vă veţi ve-

dea descoperiţi de ea şi o veţi iubi, căci cuvântul Meu este duh dătător de viaţă şi alungă din

om necredinţa şi nepăsarea şi aduce în locul acestora calea, adevărul şi viaţa. O, căutaţi să-Mi

faceţi bine, ca să vă pot numi binecuvântaţii Tatălui Meu, căci dureros va fi pentru cei ce vor

auzi în ziua Mea de slavă când Eu voi spune celor ce nu M-au iubit: «Duceţi-vă de la Mine,

voi, cei blestemaţi, în focul cel veşnic, gătit diavolului şi îngerilor lui, căci am fost flămând

şi însetat, străin şi gol, bolnav şi închis în temniţă şi nu M-aţi slujit». O, căutaţi să înţelegeţi

ce înseamnă să-L iubiţi şi să-L slujiţi pe Dumnezeu pe pământ. Cereţi de la El înţelepciunea

aceasta, căci din pricina lipsei de Dumnezeu din om nu înţeleg oamenii pe Dumnezeu aşa

cum este de înţeles taina iubirii de Dumnezeu şi slujirea cea pentru ea. Iată, Eu, Domnul,

sunt pe pământ cu tronul Meu de învăţătură, de pe care judec faptele vieţii omului ca să

ia omul înţelepciune din cuvântul Meu. Râul vieţii este cuvântul Meu din mijlocul nea-

mului român, şi aşa se împlineşte pe pământ taina cea din Scripturi a râului vieţii, iar de

o parte şi de alta a râului creşte pomul vieţii, creşte Dumnezeu în oameni şi face rod Domnul

şi Îşi face ucenici spre tămăduirea neamurilor, precum este scris. Eu nu strig tare în pieţe, ci

lucrez minunat, numai să vină omul cu credinţă şi să bea şi să ia şi să împartă şi să curgă

acest râu spre învierea multora, că iată, morţii din morminte saltă de înviere şi mărturisesc,

iar Eu sunt cale a mărturisirii lor, căci au fost pomeniţi acum, în ziua care a trecut, pe jertfel-

nicul Meu de nou Ierusalim, şi au fost sloboziţi să vină să stea la masa poporului Meu, la

masa bisericii Mele, la masa nunţii Mele cu mireasa Mea.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica înfricoşatei judecăţi, din 22-02-2009

***

...Pace vouă! V-am dat pe Duhul Sfânt Mângâietorul. V-am dat ce am, şi vă învăţ pa-

cea duhului umilit. El, numai el singur este duhul păcii sfinte, pacea care mângâie, fiilor. Alt-

fel de pace şi altfel de duh, toate vin de la înşelătorul acestui veac. O, nu fiţi făţarnici! O, nu

fiţi răzbunători, nu fiţi lacomi, nu răsplătiţi răul cu rău, căci vremea este să înceapă

judecata, şi să vă găsească în umilinţă şi în pocăinţă, şi aşa veţi fi socotiţi, căci în ceea ce

va fi găsit, în aceea va fi omul judecat. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, din 07-06-

2009

***

O, s-au scurs vremile toate şi a venit vremea să vin cu zilele cele de apoi şi voiesc

să-Mi culeg un popor şi să-l ocrotesc de vremea judecăţii, căci judecata suflă cu putere

peste tot, şi Domnul este cu lopata în mână şi Îşi curăţă aria şi Îşi adună grâul în jitniţă,

iar pleava în foc, căci aşa este scris despre vremea judecăţii şi a botezului cu Duhul

Sfânt şi cu foc peste oameni, şi nu ştie omul gustul cel dulce şi plin de viaţă veşnică al Du-

hului Sfânt, Care spală omul de păcat şi îl face înger, dacă poate să se umilească şi să creadă,

căci tot cel care se umileşte are cale spre lumină înaintea sa, iar cel ce nu se poate umili

primeşte botezul cel cu foc, care este usturător peste om. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Schimbării la faţă a Domnului, din 19-

08-2010

***

Judecata

60

Mă vestesc la porţi că intru cuvânt în carte cu mama Mea Fecioara, că e sărbătoare în-

tre sfinţi pentru ea în cer şi pe pământ. Cartea Mea cea din zilele acestea primeşte în ea cu-

vântul Meu cel de azi şi stă deschisă pentru venirea Mea iarăşi de la Tatăl la om, iarăşi, ca să

judec în ea viii şi morţii şi să aduc în ea vestea, mereu vestea începutului celui nou şi fără de

sfârşit, aşa cum Scripturile M-au vestit că voi lucra pe pământ în zilele cele de apoi. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Acoperământul Maicii Domnului, din

14-10-2010

***

Iată, când pot să le spun, le spun, numai că se fac ei că nu aud, dar Eu sunt Cel ce vin

acum şi judec viii şi morţii prin acest cuvânt şi le spun lor că ei spun mereu în biserica lor că

aşteaptă învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie, iar Eu vin cu ceea ce zic ei că aşteap-

tă, şi vin cuvânt pe pământ pentru vii şi pentru morţi, căci Tatăl Mă trimite să împlinesc tot

ce este scris în Scripturi să împlinesc, şi se pregătesc cei adormiţi de înviere la glasul Meu, pe

care ei îl aud, şi mai vârtos se pregătesc mereu sfinţii ca să vină cu Mine în cuvânt când Mă

aud că vin la voi, pe masă la voi cu hrană de sus, hrană îngerească, hrana celor ce se hră-

nesc cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei mare muceniţe Ecaterina şi a

sfântului mare mucenic Mercurie, din 08-12-2010

***

Acest cuvânt este Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi Se naşte în ieslea Sa în mijlocul nea-

mului român, aşa cum este orânduit de la Dumnezeu pentru zilele cele de apoi ca să vină

Domnul, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Amin.

Duhul Sfânt Mângâietorul Se face cuvânt din Tatăl şi din Fiul şi Se slăveşte cu

puterea Sa şi cu darurile Sale peste cei ce cred şi peste cei ce nu cred, pentru unii spre

mântuire, iar pentru alţii spre judecata lor, că e păcat, e greu păcat să spui că e diavolul

sau omul acest cuvânt, iar acest păcat îl fac cei ce sunt scrişi să-l facă, cei necredincioşi, a

căror plată este scrisă în Scripturi: focul şi scrâşnirea dinţilor.

Eu, Domnul Iisus Hristos, Mă nasc cuvânt de Duh Sfânt în ieslea Mea de cuvânt, aici,

în mijlocul neamului român, căci am pe vatra lui cetate sfântă de nou Ierusalim, de viaţă pli-

nă de credinţă în om pentru venirea Mea cea de azi cuvânt de naştere din nou a lumii, căci

prin credinţă se lucrează şi această împlinire a Scripturilor de nou Ierusalim pe pă-

mânt.

O, prin credinţă mare mama Mea Fecioara M-a luat în pântecele ei cel fecioresc şi M-

a dat apoi Prunc dumnezeiesc neamului iudeu, neamul care nu M-a primit şi care s-a temut

de venirea Mea pe pământ, şi şi-a păstrat el scaunul de domnie peste pământ până azi, iar pe

Mine M-a lăsat cerului, dar iată, cerul este scaunul Meu de domnie, iar pământul Îmi este

aşternut şi nu ştiu cei necredincioşi adevărul acesta, o, nu ştiu ei ce fac când dau să stârpească

urma Mea de pe pământ. S-au folosit de domnia lor cei ce omorau pe cei credincioşi Mie,

numindu-i pe ei vrăjitori şi înşelători din pricina minunilor şi semnelor ce se făceau la credin-

ţa lor în Mine. S-au folosit de scaunul lor de domnie cei care M-au vrăjmăşit de la naşterea

Judecata

61

Mea din mamă Fecioară şi până la învierea Mea dintre cei morţi, după ce ei M-au dat spre

răstignire, şi până la ziua Mea cea de apoi, când voi sta pe tron de slavă pentru cei credincioşi

şi pentru cei necredincioşi, precum şi acum stau şi cârmuiesc şi împlinesc aşa. O, Eu stau pe

tron de cuvânt, şi cuvântul ieşit din gura Mea este toiag de fier şi păstoresc cu el pe cei

credincioşi şi judec cu el pe cei necredincioşi, şi împlinesc ca şi acum două mii de ani

Scripturile venirii Mele de la Tatăl la om, şi împărăţia Mea nu va avea sfârşit, iar împă-

raţii pământului nu au nimic în împărăţia Mea şi nici Eu nu am în a lor. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Naşterii Domnului, din 07-01-2011

***

(Cuvântul lui Dumnezeu la Cetatea Sfânta Noul Ierusalim. www.noul-ierusalim.ro)

(Selecţia textelor şi sublinierile cu caractere îngroşate aparţin redactorului.)

(Vezi reportaj Noul Ierusalim . http://www.youtube.com/watch?v=RYtAd-

ycLhU&feature=gv )

***

Alte teme din Cuvântul lui Dumnezeu:

Taina de mântuire a omenirii, taina nestricăciunii

Ca fulgerul care iese de la răsărit, aşa este venirea Domnului

Enoh şi Ilie

Despre post şi milostenie

Despre Botez

Despre chipul cioplit

Calul alb apocaliptic

Împărăţia de o mie de ani

Necazul cel mare

***

Pe aceeaşi temă din alte surse:

„Adevăr, adevăr vă spun, cel care caută viaţa acestei lumi, o găseşte uşor, dar pierde

viaţa veşnică şi Eu nu-l voi trezi la viaţa veşnică în ziua Judecăţii de apoi, după ce-şi va

părăsi trupul, ci îl voi arunca în infern pentru moartea veşnică. Dar cel care nu caută viaţa acestei lumi, ci o alungă dintr-o iubire adevărată pentru

Mine, va găsi viaţa veşnică. Căci Eu îl voi trezi în ziua morţii trupului său, care va fi ziua

judecăţii şi ziua unei vieţi noi în lumea spiritului, şi îl voi conduce în Împărăţia Mea

eternă. Voi pune pe capul său coroana înţelepciunii eterne şi a iubirii indestructibile; atunci

el va domni de-a pururi împreună cu Mine şi cu toţi îngerii cerului nesfârşit, atât peste lumea

sensibilă (astrală) cât şi peste lumea spirituală.”

Extras din Marea Evanghelie a lui Ioan

***

Judecata

62

Prorocirea Marii Judecaţi a vremurilor de astăzi

1. (Domnul): „Dar cum va fi cu judecarea Ierusalimului, la fel va fi, în viitor, şi cu o

altă Mare Judecată a întregii lumi, atunci când Eu voi distruge o dată pentru totdeauna des-

frânata cea mare, numită Babilon. Şi aceasta va fi o judecată ca pe timpul lui Noe şi ca pe

timpul Sodomei şi Gomorei.

2. Şi atunci se vor arăta semne deosebite pe pământ, pe mare şi pe cer, iar Eu îi voi

trezi pe slujitorii mei, care vor proroci prin cuvintele Mele, în repetate rânduri, judecata

ce va veni. Dar oamenii orgolioşi nu-şi vor pleca urechea la ei, şi de-i vor asculta totuşi, nu

vor da crezare vorbelor lor, ci-i vor lua în derâdere ca pe nişte nebuni. Şi tocmai acesta va fi

semnul cel mai sigur al iminenţei Marii Judecăţi, care-i va trece prin foc pe toţi făcătorii de

rău.

3. În vremurile acelea, mulţi bărbaţi tineri vor avea viziuni, şi multe fecioare vor pro-

roci despre lucrurile care se vor petrece. Şi ferice de cei care se vor îndrepta la auzul vorbelor

lor şi se vor întoarce pe calea cea bună!

4. Şi toate aceste semne vor fi la fel de uşor de recunoscut precum este să-ţi dai sea-

ma, privind un smochin, că se apropie primăvara, atunci când mlădiţele sale se umplu de sevă

şi încep să crească.

5. Atunci vor izbucni războaie mari între diferite popoare, iar popoarele se vor ridica

unul împotriva celuilalt. Şi va fi atunci şi o mare sărăcie, şi vor apărea tot felul de boli ase-

mănătoare cu ciuma, cum n-au mai existat încă la oameni. Judecata va fi precedată de mari

cutremure de pământ, care să-i îndemne pe oameni la pocăinţă şi la milostenie. Şi ferice de

cei care se vor întoarce spre Dumnezeu ca urmare a acestor semne!

6. Dar mulţi nu se vor întoarce spre Dumnezeu nici în urma unor astfel de semne, ci

vor pune totul pe seama forţelor oarbe ale naturii, iar prorocii vor fi consideraţi impostori, şi

mulţi vor fi aruncaţi în temniţe pentru numele Meu, şi li se va interzice, sub ameninţarea unor

pedepse foarte aspre, să mai vorbească în numele Meu şi să prorocească o apropiată judecată.

Iar cine nu se va supune voii desfrânatei celei mari, numită Babilon, acela va avea multe de

suferit.

7. Dar toate acestea trebuie să se petreacă mai devreme, aproape cu vreo şapte sute de

ani înainte de Judecată, pentru ca nimeni să nu poată spune apoi că nu a fost avertizat sufici-

ent de mult. Însă de acum şi până când va veni asupra acestui pământ Marea Judecată nu vor

mai trece două mii de ani. Iar această judecată va fi atunci în mod evident ultima şi definitivă

pe pământul acesta.

8. Căci de atunci înainte se va instaura raiul pe pământ, iar lupul şi mielul vor putea

sta în acelaşi staul şi vor mânca din acelaşi blid.

9. În preajma Judecăţii va putea fi văzut pe cer semnul Fiului Omului, iar aceas-

ta înseamnă că cerul care se află în om Mă va recunoaşte pe Mine drept unic Stăpân al

cerului şi al pământului, iar sufletul omului Mă va lăuda şi preaslăvi. 10. Aceasta nu va însemna încă desăvârşirea omului. Dar atunci când Eu, împreună

cu toate forţele cereşti, Mă voi arăta tuturor oamenilor între norii cerurilor, în lumină şi în

Cuvântul cel viu, care va fi precum sunetul a nenumărate trâmbiţe de luptă ale judecăţii, şi

pe cerul adevărat, care este în inimile oamenilor, atunci va fi venit Judecata lumii.

11. Omul cel drept va intra atunci în Împărăţia Mea cea minunată, iar răufăcătorii vor

fi mistuiţi de focul mâniei Mele îndreptăţite şi vor fi aruncaţi în împărăţia faptelor lor rele,

Judecata

63

rezervată tuturor diavolilor, care sunt incapabili să se îndrepte. Căci cel ce alege singur, de

bunăvoie, iadul, acela trebuie să fie blestemat, aşa cum iadul însuşi este blestemat. Şi aşa

cum binele va rămâne în veci bine, şi răul în sine va rămâne veşnic rău, menit să-Mi stea de-a

pururea doar la picioare.

12. Dar Eu Însumi, ca Fiinţă primordial-divină, nu voi judeca pe nimeni, ci toate

acestea le va face Cuvântul Meu, pe care l-am rostit către voi. Şi, odată ce Mă voi fi înăl-

ţat în împărăţia Mea, nu Mă voi mai pogorî niciodată în trup pe pământul aces-

ta, ci doar în Spirit, prin Cuvânt, şi va fi astfel precum a fost la început şi

precum s-a spus: La început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumne-

zeu era Cuvântul. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit printre oameni. El, adică Eu,

întru ale Mele am venit, iar ai Mei nu M-au recunoscut; căci lumea şi materia ei îi făcuseră

pe toţi orbi şi surzi.

13. Iar acum, Mă aflu întrupat ca om printre voi şi de aceea nu vă pot dărui întreaga

forţă a Duhului Meu. Dar când, mai târziu, nu voi mai fi în trup de om, ci doar în spirit prin-

tre voi, atunci vă voi putea dărui şi întreaga forţă şi putere a Duhului Meu, care de fapt sunt

Eu Însumi din vecii vecilor. Iar în Duh şi prin forţa acestuia, voi rămâne alături de voi până la

sfârşitul existenţei acestui pământ şi până ce ultimul spirit judecat, atingându-şi maturitatea,

îl va fi părăsit. Dar, odată cu acest pământ, leagănul copiilor lui Dumnezeu va înceta să mai

existe pentru totdeauna. Căci de atunci înainte, totul va fi condus de către spirit.

14. Dar Eu v-am mai spus vouă de mai multe ori şi v-am arătat cum se vor petrece lu-

crurile pe acest pământ. De aceea, aşteptaţi cu răbdare o mântuire sigură, şi nu vă doriţi ca

judecata lumii să vină mai repede. Pentru că atunci când ea va veni, tot va fi mult prea de-

vreme pentru voi şi mai ales pentru aceia care vor fi judecaţi; căci în judecată nu există nici

iubire şi nici îndurare, şi fiecare suflet va fi lăsat în seamă lui însuşi, astfel încât să trăiască

experienţa crudă a zădărniciei ajutorului vremelnic pe care îl va fi primit de la oamenii aces-

tei lumi. Iar acum, spuneţi-Mi dacă aţi înţeles bine toate acestea!”

(Marea Evanghelie a lui Ioan, Vol. 6, Cap.174)