A Doua Sansa Primar Stiinte Cadru Didactic 3

Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii

Proiect Phare „Acces la educaþie pentru grupuri dezavantajate“

Programul „A doua ºansã“

Aceastã primã ediþie (pilot) este finanþatã de Uniunea Europeanã.

Gabriela Dumitru

Nivelul III

GGhhiidduull ccaaddrruulluuii ddiiddaaccttiicc

Lumea în care trãim

CUNOAªTEREA

MEDIULUI

Aceste materiale – publicate în cadrul Proiectului Phare „Acces la educaþie pentru

grupuri dezavantajate“ 2003 – au fost realizate de o echipã de experþi ai Ministerului

Educaþiei ºi Cercetãrii, pentru a fi folosite în primul an de aplicare experimentalã a

programului educaþional revizuit „A doua ºansã – Învãþãmânt primar“.

Membrii echipei care a elaborat materialele sunt:

Cristiana Boca, coordonatoarea componentei „Învãþãmânt primar“

Mihaela Bucinschi, autoare „Limba ºi literatura românã“

Carmen Costina, autoare „Limba englezã“

Aniþa Dulman, autoare „Matematicã“

Gabriela Dumitru, autoare „Cunoaºterea mediului“

Cristina Ilie, autoare „Istorie/ Geografie“

Indit Sera, autoare „Limba englezã”

dr. Doina–Olga ªtefãnescu, autoare „Educaþie civicã“

Paul Vermeulen, expert componenta „Elaborare curriculum

ºi materiale educaþionale“

Ghidul este realizat în conformitate cu programa analitica pentru disciplina

„Cunoasterea mediului” din cadrul programului „A doua sansa - Învatamânt primar”,

aprobata de Ministerul Educatiei si Cercetarii prin Ordinul nr. 5160 din 6 octombrie

2005 si este distribuit gratuit cursantilor înscrisi în acest program educational.

Toate materialele din cadrul programului educational „A doua sansa” vor fi modificate,

conform sugestiilor de îmbunatatire formulate în urma utilizarii lor în scoala.

În acest sens, trimiteti comentariile si sugestiile dumneavoastra pe adresa:

[email protected]

Coordonator editorial: Mihaela Marin

Design copertã: Dinu Dumbrãvician

Design ºi dtp: Adrian Popescu

Ilustraþii: Sorin Þârlea

Foto copertã: Central Audiovisual Library of the European Commision

© European Community, 2005

Acest material este publicat în scopuri educationale, non-profit, pentru a fi folosit în primul an de

aplicare experimentala a programului educational „A doua sansa - Învatamânt primar”.

Autorii s-au straduit sa intre în leg\tura cu proprietarii imaginilor pentru a obtine permisiune a de a le

folosi în aceasta editie. Îi rugam pe aceia pe care nu i-am putut contacta sa ia legatura cu noi la

[email protected]

Aceastã publicaþie face parte din Programul Phare 2003 „Acces la educaþie pentru

grupuri dezavantajate“, componenta „A doua ºansã“

Editorul materialului: Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii

Data publicãrii: martie 2006

Conþinutul acestui material nu reprezintã în mod necesar poziþia oficialã

a Uniunii Europene.

© Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii

Ghidul cadrului didactic • Cunoaºterea mediului III 3

Cuvânt de bun venit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4

Metodologia aplicãrii programei ºcolare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7

Întocmirea planificãrii calendaristice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10

Proiectarea unitãþilor de învãþare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .12

Precizãri privind activitatea de predare-învãþare-evaluare în lecþie . . . . .13

Prima lecþie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

Familiarizarea cu Ghidul cursantului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .16

Evaluarea iniþialã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .17

Lumina ºi cãldura Soarelui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .18

Miºcarea de rotaþie ºi de revoluþie a Pãmântului.

Formarea zilelor ºi a nopþilor, formarea anotimpurilor . . . . . . . . . . . . . . . . .20

Modificãri ºi adaptãri ale lumii vii determinate de alternanþa

zi-noapte ºi de succesiunea anotimpurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .22

Aerul. Proprietãþile ºi compoziþia lui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .24

Aerul în viaþa noastrã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .26

Apa. Proprietãþi. Circuitul apei în naturã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .28

Apa în viaþa noastrã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .30

Resursele solului ºi ale subsolului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .32

Forme de relief. Mediul acvatic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .34

Grãdina. Livada . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .36

Pãdurile de foioase. Pãdurile de conifere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .38

Criterii generale de evaluare a proiectelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .40

Modele de instrumente de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .41

Lecturi didactice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .43

Lecþia 1

Lecþia 2

Lecþia 3

Lecþia 4

Lecþia 5

Lecþia 6

Lecþia 7

Lecþia 8

Lecþia 9

Lecþia 10

Lecþia 11

Cuprins

4 Programul „A doua ºansã“ • Nivel primar

Stimatã învãþãtoare,

Stimate învãþãtor,

Felicitãri pentru cã faceþi parte din marea echipã a proiectului „A doua

ºansã – Învãþãmânt primar”!

Prezentul ghid face parte dintr-o serie de materiale educaþionale elaborate

în cadrul proiectului Acces la educaþie pentru grupuri defavorizate care vor fi

utilizate în cadrul componentei A doua ºansã pentru învãþãmântul primar de

cãtre cadre didactice, directori, inspectori ºcolari care conduc sau

coordoneazã clase de tip „A doua ºansã” înfiinþate în octombrie sau în

februarie 2005. În acelaºi timp ele, pot fi folosite ºi ca resursã în eforturile

de construire a unor ºcoli incluzive.

Forma pe care au dobândit-o aceste ghiduri se înscrie în concepþia unitarã

a programul A doua ºansã pentru învãþãmântul primar, program definit

prin:

- modularitate ºi flexibilitate în organizare

- caracter activ, practic aplicativ al curriculum-ului

- respectarea individualitãþii în învãþare ºi evaluare.

Ghidurile pentru cadrele didactice ºi pentru cursanþi au fost realizate în

conformitate cu programele ºcolare aprobate pentru anul ºcolar

experimental 2005-2006.

În ghidurile pentru cursanþi urmãresc aplicarea unui model constructivist,

secvenþial, accesibil ºi bine structurat de tip orientare, achiziþie, aplicare ºi

transfer. Astfel, modelul didactic ales ºi pãstrat ca un laitmotiv se coreleazã

cu etapele pe care le poate parcurge o unitate de învãþare, fiecare dintre

momente cuprinzând secvenþe precum cele enumerate:

- etapa de orientare poate cuprinde prezentarea scopurilor,

semnificaþiei ºi contextului din perspectiva cursantului, activarea ºi

valorizarea cunoºtinþelor ºi deprinderilor anterioare ale acestuia,

captarea atenþiei cursanþilor prin conexarea subiectului cu unul de

interes vital pentru ei, introducerea unor întrebãri ºi situaþii

provocatoare de cãtre cadrul didactic s.a.,

- etapa de achiziþie cuprinde rezolvarea de sarcini, exerciþii,

însuºirea noilor cunoºtinþe având ca rezultat înþelegerea ºi operarea

de cãtre cursant cu conceptele, etapa în care sunt alese cele mai

eficiente metode de predare-învãþare-evaluare adecvate atât grupului

þinta, dar ºi specificului subiectului predat.

- etapa de aplicare ºi transfer se concretizeazã prin integrarea

conceptelor achiziþionate în contexte noi, elaborarea unor produse

ale activitãþii (de tip eseu, poster, tabel, colaj, model, proiect),

evaluarea ºi auto-evaluarea atât a proiectului cât ºi a rezultatelor

obþinute.

Cuvânt de bun venit


Ghidurile elaborate pentru cursanþi cuprind, pe lângã unitãþile de învãþare

detaliate, activitãþi de reactualizare a conceptelor cheie ale modulului/

nivelului anterior, probe de evaluare ºi auto-evaluare, dicþionar cu termeni

utilizaþi, pagini pentru aplicaþii ºi proiecte sau anexe cu informaþii

esenþializate pentru consolidarea învãþãrii.

Fiecare dintre ghidurile pentru cursanþi pentru fiecare disciplinã sau nivel de

studiu se completeazã cu ghidul adresat cadrului didactic, astfel încât

transpunerea în practicã a ideilor programului sã fie cât mai coerentã ºi

mai transparentã.

Ghidurile pentru cadrele didactice reprezintã cel mai complex instrument prin

care programele ºcolare prind viaþã. Ghidurile cadrelor didactice sunt o

oglindã a fiecãrei unitãþi de învãþare prezentate ºi o aprofundare a ei din

perspectiva scopului, a metodologiei, a formelor de organizare posibil de

abordat. Caracterul alternativ al acestor ghiduri se explicã prin aceea cã

ordonarea conþinuturilor relevante sugerate, ritmul ºi metodologia abordãrii

lor vor fi stabilite de cãtre fiecare cadru didactic în funcþie de stilul sãu

didactic, particularitãþile grupului cu care lucreazã, resursele de învãþare

disponibile, contextul local în care se defaºoarã învãþarea.

Ghidurile cadrelor didactice cuprind într-o manierã flexibilã ºi individualã

secþiuni prin care se prezintã programa ºcolarã specificã disciplinei

respective, se prezintã sugestii de întocmire a planificãrii, se oferã

conceptele ºi achiziþiile cheie ale disciplinei pentru fiecare nivel ºi

corespondenþa dintre acestea ºi metodologia didacticã cea mai eficientã.

Ghidurile prezintã într-o manierã succintã informaþii atât teoretice, dar ºi

practice despre realizarea evaluãrii formative dar ºi a celei sumative, atât

prin forme clasice, dar ºi alternative, cu exemple de probe de evaluare

construite pe baza standardelor de evaluare regãsite în programele ºcolare

pentru fiecare disciplinã ºi nivel de studiu.

Ghidurile cuprind ºi referiri la alte surse bibliografice utile pentru derularea

demersului didactic specific fiecãrei discipline. Acestea sunt fie lucrãri de

referinþã ale pedagogie sau didacticii dsciplinei, fie adrese utile pentru

cadrele didactice care doresc sã se foloseascã de Internet.

Ghidurile pentru cadrele didactice pot fi cu usurinþã adaptate ºi

individualizate în funcþie de contextul local, de resursele materiale de care

dispune ºcoala, de stilul de predare al cadrului didactic ºi de

particularitãþile cursanþilor. În multe dintre unitãþile de învãþare propuse la

diferite discipline de studiu pot fi întâlnite sarcini care se rezolvã cu

ajutorul computerului, mici proiecte ºi cercetari care se desfãºoarã în

comunitate sau în diferite instituþii s.a. Cadrul didactic împreunã cu clasa

pot hotarî în legãturã cu oportunitatea desfãºurãrii sarcinilor ºi aplicaþiilor

propuse astfel încât cursanþii sã trãiascã experienþe de succes în învãþare.


Dat fiind caracterul experimental al programului „A doua sansa pentru

învãþãmântul primar” în acest an scolar ºi necesitatea revizuirii tuturor

materialelor educaþionale elaborate pânã la extinderea programului în anul

ºcolar 2006-2007, contribuþia dumneavoastrã, a tuturor celor care lucraþi

cu aceste materiale în aceastã perioadã este foarte importantã. Aºteptãm

sugestiile de revizuire, comentariile, observaþiile sau aprecierile pe adresa

[email protected].

Vã multumim ºi va dorim succes!

Cristiana Boca

Programul „A doua ºansã

pentru învãþãmântul

primar“ în anul ºcolar

2005-2006 va fi aplicat

pe baza O.M. nr. 5160 din

6.10.2005 în

conformitate cu

urmãtoarele documente:

• Metodologia privind

organizarea procesului

de învãþãmânt în

cadrul Programului „A

doua ºansã pentru

învãþãmântul primar“;

• Planul cadru pentru

programul „A doua

ºansã pentru

învãþãmântul primar“;

• Programe ºcolare

integrate prin care se

realizeazã educaþia de

bazã;

• Materiale educaþionale

pentru elevi ºi cadre

didactice.

Metodologia aplicãrii programei ºcolare


Modulul de „Cunoaºterea mediului”,

„Lumea în care trãim” este destinat cursanþilor

cuprinºi în Programul „A doua ºansã” nivelul

al III-lea, corespunzãtor clasei a III-a (17 ore de curs).

Programa de învãþãmânt a acestei discipline

cuprinde: nota de prezentare, obiectivele cadru ºi

pe cele de referinþã ale disciplinei, conþinuturile

relevante, cu specificarea celor destinate a fi studiate

adaptat specificului comunitãþii de aplicaþie,

sugestii de activitãþi de învãþare pentru

parcurgerea conþinuturilor, sugestii metodologice

de aplicare a programei, standardele de

performanþã pentru finele absolvirii de cãtre

cursanþi a modulului, anexe cu exemple de

experimente ºi experienþe, bibliografie.

Obiectivele cadru vin în completarea competenþelor

generale de la celelalte discipline ale ariilor

curriculare „Om ºi societate” ºi „Tehnologie”. Ele

sunt formulate în termeni de capacitãþi ºi

atitudini generate de specificul disciplinei:

1. Dezvoltarea capacitãþilor ºi abilitãþilor de

observare, explorare, investigare a realitãþii prin

folosirea unor instrumente ºi practici ºtiinþifice.

2. Formarea capacitãþii de a utiliza terminologia

specificã în descrierea ºi explicarea fenomenelor

/ legilor obiective, relaþiilor ºi interrelaþiilor din

mediul natural.

3. Formarea unei atitudini pozitive faþã de

mediul înconjurãtor, prin stimularea interesului

faþã de pãstrarea unui mediu echilibrat ºi faþã de

propria sãnãtate.

Obiectivele cadru sunt defalcate pe 1 - 4

obiectivele de referinþã care specificã rezultatele

aºteptate în urma învãþãrii. Ele precizeazã

capacitãþi pe care cursanþii ºi le vor forma ºi

dezvolta progresiv de la un modul la altul.

Conþinuturile sunt achiziþiile de naturã cognitivã

prin intermediul cãrora se urmãreºte atingerea

obiectivelor cadru ºi de referinþã propuse. Ele

sunt organizate tematic: Lumina ºi cãldura,

Aerul, Apa, Suprafaþa pãmântului, Medii de viaþã.

Pot fi tratate intradisciplinar, dar ºi

transdisciplinar, adaptat la particularitãþile

comunitãþii unde se va desfãºura cursul.

Conþinuturile abordeazã teme de interes general-

factorii de mediu ºi medii de viaþã - ºi permit

elaborarea unor strategii didactice în care

accentul sã cadã pe învãþarea activã (prin experienþe

ºi experiment). S-a pornit de la premisa cã

fiecare cursant are un volum minim de

cunoºtinþe ºi deprinderi de la care se porneºte

spre dezvoltare. Totodatã existã diversitate datã

de vârstele diferite ale cursanþilor, de preocupãrile

lor, de numãrul de ani de ºcolarizare, de influenþele

variate pe care mediului natural ºi social în care

trãiesc le exercitã asupra lor. Aceastã diversitate

poate fi valorizatã în organizarea activitãþilor de

învãþare pe grupe.

Informaþia teoreticã esenþialã se dobândeºte

pornind de la mediul apropiat, familiar ºi este

transferatã ºi aplicatã în activitãþi, în cea mai

mare parte, de naturã practicã, pliate pe

condiþiile ºi adaptate la nevoile comunitãþii.

Activitãþile de învãþare propun modalitãþi de

organizare a activitãþii în clasã ºi în afara ei

(excursia, drumeþia, vizita la muzeu sau la o

expoziþie, plantarea ºi organizarea unor spaþii

verzi).

Activitãþile de învãþare amintite în programã sunt

stabilite astfel încât sã se porneascã de la

experienþa elevului ºi sã se integreze strategii de

învãþare axate pe participarea activã a celui

instruit dar, ºi sã se ofere o oarecare flexibilitate

prin contextul în care se realizeazã instruirea.

Standardele de performanþã reprezintã un sistem

de referinþã comun ºi echivalent pentru toþi elevii

care au absolvit modulul. Ele corespund

obiectivelor cadru ale disciplinei ºi sunt

echivalente celor de la finele ciclului de achiziþii

fundamentale ale ciclului primar.

Pe baza lor, cadrul didactic va elabora criteriile

de notare ºi va certifica romovarea/nepromovarea

modulului de cãtre fiecare cursant.

În elaborarea programei s-a þinut seama de

varietatea contextelor în care va fi aplicatã,

varietate datã de particularitãþile comunitãþii

locale, de personalitatea subiecþilor instruiþi ºi


de personalitatea educatorilor. Aceasta a fost

raþiunea pentru care sunt recomandate, atât

pentru activarea informaþiilor elevilor, cât ºi

pentru etapele de asimilare, exersare, aplicare ºi

evaluare, activitãþi precum: exprimarea de cãtre

elevi, prin mijloace diverse, a propriilor observaþii

privind mediul natural ºi social al comunitãþii,

experimentarea ºi examinarea fenomenelor în

contexte apropiate lor, realizarea de produse

alese în funcþie de resursele ºi nevoile

comunitãþii, întocmirea de proiecte ºi referate ce

redau particularitãþile mediului în care se învaþã.

Se propun: discutarea situaþiilor problemã

existente la nivel local, elaborarea de studii de

caz, dezbateri pe teme alese din realitatea

imediatã, vizite ºi excursii.

În elaborarea materialelor pentru modulul Lumea

în care trãim s-a þinut seama de faptul cã timpul

cursanþilor înscriºi în programul „A doua ºansã”

este redus. Prin urmare, lecþiile trebuie

proiectate într-o manierã care sã asigure

învãþarea în clasã, prin efort propriu ºi prin

activitãþi individuale ºi/sau comune.

Repetarea, consolidarea, sistematizarea ºi

îmbogãþirea informaþiilor (recapitularea) nu sunt

planificate ca lecþii separate. Orice conþinut pe

care programa îl prevede pentru învãþare se

bazeazã pe ceea ce elevii ºtiu deja - cultura lor

generalã - ºi pe ceea ce au asimilat în lecþiile

anterioare. Observaþiile personale, experimentele

ºi formularea explicaþiilor ºi a concluziilor,

efectuarea de teme practice individuale sau în

colaborare, colectarea de informaþii din alte surse

valorificã ceea ce a fost învãþat deja.

Reluarea informaþiilor în contexte ºi forme

diferite, simultan cu adãugarea celor noi

descoperite prin documentare sau aflate de la

învãþãtor ºi colegi permite o învãþare în spiralã ºi

dezvoltarea progresivã a competenþelor.

Fiecare temã din programã, anterior abordatã,

este recapitulatã în cadrul unei lecþii cu temã

nouã, în situaþii precum: formularea de

rãspunsuri ºi explicaþii la întrebãri, dezbaterea

unor situaþii specifice comunitãþii (cazuri problemã

identificate chiar de elevi) ºi activitãþi practice.

Predarea este util sã fie conceputã ca interacþiune

permanentã între cadrul didactic ºi grupul de

cursanþi dar ºi între un cursant ºi altul, ca

individualitãþi.

Rolul cadrului didactic va fi de a planifica, de a

organiza ºi dirija, de a crea contexte în care sã se

transmitã cunoºtinþe ºi sã se formeze deprinderi

adaptate la particularitãþile colectivului ºi ale

cadrului în care are loc învãþarea. Cadrul didactic

va facilita activitatea elevului în vederea propriei

formãri ºi va face o atentã monitorizare, va fi

intermediar între subiectul ºi obiectul instruirii.

Astfel va realiza trei activitãþi complementare:

• definirea conceptelor în actul predãrii, prin

descrierea unor situaþii, episoade, persoane, prin

dirijarea observãrii spre fenomenele de studiat ºi

prin identificarea lor la nivelul unor cuvinte,

simboluri, miºcãri;

• operaþia de expunere, care asigurã susþinerea

actului predãrii prin aserþiunea conceptelor

definite (enunþarea afirmativã sau negativã a unor

adevãruri), compararea ºi clasificarea acestora

prin demonstraþii, compuneri, substituiri care

angajeazã ºi opiniile celor educaþi;

• operaþia de explicare, care asigurã susþinerea

actului predãrii prin ordonarea cauzalã consecutivã,

proceduralã, normativã, teleologicã a cunoºtinþelor

transmise la nivel de comunicare pedagogicã (vezi

Sorin Cristea, Dicþionar de termeni pedagogici,

EDP-R.A., Bucureºti, 1998, pag 367-368).

În activitatea de predare, cadrul didactic va putea

adapta conþinuturile programei, le va putea

regrupa, iar în privinþa ghidului cursantului poate

interveni la nivelul conþinutului acestuia prin

adaptarea, înlocuirea, omiterea, adãugarea unor

unitãþi ºi elemente de conþinut sau poate utiliza

alte materiale suport. De asemenea, cadrul

didactic poate redistribui resursele temporale etc.

Activitatea didacticã trebuie orientatã dupã

necesitãþile ºi interesele elevilor. Ea trebuie sã

debuteze cu o corectã diagnosticare a cursanþilor.

Se recomandã cunoaºterea ºi recunoaºterea

individualitãþii fiecãruia prin prisma nevoilor ºi

aspiraþiilor pe care le are, a punctelor de vedere

personale, a atitudinilor ºi convingerilor sale, a

volumului de achiziþii de care dispune la acel

moment. Acestea, ca derivate din resursele

intelectuale ºi din aptitudinile fiecãruia, din

experienþa acumulatã, din responsabilitãþile

generate de rolurile sociale pe care fiecare le

deþine. În funcþie de cele menþionate, demersul

didactic se va axa pe:


• motivarea individualã pornind de la nevoile ºi

interesele proprii;

• înþelegerea sistemului de valori al elevului ºi

utilizarea acestuia în formarea ulterioarã;

• orientarea ºi îndrumarea activitãþilor spre ceea

ce este necesar ºi corespunde intereselor fiecãruia;

• elaborarea de programe de intervenþie

personalizate;

• distribuirea de sarcini individuale adaptate la

achiziþiile, aptitudinile ºi disponibilitãþile proprii;

• implicarea în activitãþi individuale de învãþare

ºi îndrumare (proiecte tematice de învãþare

independentã) ºi de grup, dupã principiul „a

învãþa pe/de la alþii”;

• valorificarea experienþei fiecãruia în activitãþile

pe grupe ºi în cele frontale;

• responsabilizarea fiecãruia în iniþierea ºi

desfãºurarea activitãþilor din cadrul grupului;

• stimularea permanentã prin recunoaºterea în

activitãþile de evaluare continuã a progreselor pe

care le-a realizat fiecare;

• antrenarea fiecãruia în activitãþi de

autoevaluare ºi interevaluare.

Evaluarea iniþialã (predictivã) va urmãri determinarea

nivelului capacitãþilor specifice disciplinei ale

fiecãrui cursant la intrare (capacitãþi vizate de

obiectivele cadru), existenþa unui volum minim

de informaþii din domeniul disciplinei

(cunoaºterea mediului înconjurãtor din imediata

apropiere), dar ºi a unor capacitãþi, atitudini ºi

sistem de valori (unitãþi de competenþe): de a

gândi critic, de a comunica, de a se adapta la

situaþii diferite, de a utiliza tehnologii, de a

investiga ºi utiliza experienþa, de a înþelege

sensul apartenenþei la comunitate ºi a contribuþiei

personale în construirea unei vieþi de calitate. Se

poate realiza prin interviu completat de chestionar

(vezi ghidul cursantului Ce ºtii despre...?)

Propunem focalizarea pe evaluarea continuã.

Ghidul cursantului prevede pentru fiecare temã

din programã sarcini de îndeplinit, cu accent pe

utilizarea informaþiei transmise la lecþie ºi

aplicarea acesteia cu scopul formãrii de competenþe.

Pentru realizarea acestui tip de evaluare,

învãþãtorul va urmãri activitatea fiecãrui cursant

sub urmãtoarele aspecte:

• cum experimenteazã ºi cum exploreazã

(formularea propriilor observaþii ºi a concluziilor

de la rubrica Lucreazã ºi vei afla!);

• cum valorificã informaþia asimilatã (rezolvarea

sarcinilor de la rubrica Am aflat…);

• cum cautã informaþii necesare sau de interes,

suplimentare celor transmise de cãtre învãþãtor,

prin utilizarea altor surse recomandate, inclusiv

paginile web (rubrica ªtiaþi cã…? ºi Am aflat…);

• cum aplicã informaþia ºi cum fructificã

experienþa dobânditã pentru rezolvarea unor

probleme personale sau ale comunitãþii (Practic,

util ºi posibil de realizat!)

Pentru acest tip de evaluare, pentru fiecare din

sarcinile de realizat se vor elabora criterii care vor

fi comunicate cursanþilor (vezi anexele 1 ºi 2 ale

prezentului ghid).

La finalul fiecãrei unitãþi de învãþare se va stabili

câte o orã de evaluare sumativã. Vor fi evaluate

proiectele tematice de învãþare individualã sau pe

grupe pe care le prezintã cursanþii, proiectele

ecologice, lucrãrile de investigare proprie,

referate, studii de caz, filele de portofoliu.

Propunem evitarea supraîncãrcãrii cursanþilor

prin solicitarea efectuãrii de produse finite

suplimentare celor realizate pe parcursul parcurgerii

fiecãrei unitãþi de evaluare ºi a fiºelor de evaluare.

Considerãm cã este eficient dacã aceastã evaluare

este mai degrabã o analizã de bilanþ a ceea ce a

realizat fiecare, o sintezã a rezultatelor obþinute de

fiecare. Li se va oferi astfel cursanþilor ocazia de a

le prezenta colegilor ºi cadrului didactic ceea ce

au realizat. Învãþãtorul va evidenþia observaþiile

sale cu privire la progresele individuale (desprinse

din grila de observaþii, tabele de control ºi de

inventar privind prezenþa unor comportamente

etc.).

Evaluarea sumativã se va împleti cu

autoevaluarea ºi cu interevaluarea.

Propunem ca examinarea de la sfârºitul

modulului sã se facã oral, prin prezentarea de

cãtre fiecare elev a portofoliului personal.

Se vor lua în consideraþie ºi rezultatele obþinute

de acesta în evaluãrile sumative, rezultate

înscrise în grilele de observaþii, listele de control


ºi inventar (vezi anexele Ghidului). În aceastã

situaþie este necesar ca, încã de la prima orã,

cadrul didactic sã le prezinte cursanþilor

modalitatea de examinare, sã le explice felul în

care fiecare îºi va întocmi portofoliul personal.

Pe parcursul perioadei de studiu el va anunþa

orele destinate evaluãrilor sumative de sfârºit de

unitate de învãþare ºi îi va sprijini pe cursanþi

sã-ºi elaboreze sistematic ºi consecvent paginile

de portofoliu. Totodatã, va monitoriza activitatea

cursanþilor la orele de evaluare sumativã,

deoarece pe baza lor va fi posibilã examinarea de

final de modul.

Lecturile suplimentare recomandate elevilor,

sursele de completare a informaþiilor pot fi:

colecþia de reviste Arborele Lumii, Terra, lumea

pe care o descoperi, enciclopedii pentru copii, de

genul: Larousse - Prima mea enciclopedie,

Universul, Pãmântul, Cum e vremea, La þarã,

pagini Web, manuale ºi caiete de lucru pentru

clasele I-IV, pagini web recomandate în Ghidul

cursantului.

Întocmirea planificãrii

calendaristice

În planificarea calendaristicã se vor asocia

într-un mod personalizat elementele programei -

obiective de referinþã ºi conþinuturi -

cu resursele temporale.

Se vor parcurge urmãtoarele etape:

1. asocierea obiectivelor de referinþã cu

conþinuturile;

2. împãrþirea în unitãþi de învãþare;

3. stabilirea succesiunii de parcurgere a

unitãþilor de învãþare;

4. alocarea timpului pentru fiecare unitate

de îvãþare.

Þineþi seama în întocmirea planificãrii

calendaristice de posibilitatea de a aborda

transdisciplinar conþinuturile.

De exemplu, Ghidul cursantului pentru limba

românã conþine texte suport despre medii de

viaþã ºi contribuie la educaþia ecologicã a

elevilor. La educaþie civicã sunt propuse pentru

dezbateri cazuri de poluare.

Tineþi seama de anotimpul în care se parcurge

modulul. Puteþi organiza excursii tematice,

drumeþii ºi vizite la muzee. Orientaþi atenþia

elevilor spre ceea ce le va folosi în lecþiile de

cunoaºterea mediului.

Anumite evenimente semnalate în mass-media

(fenomene meteorologice inedite, situaþii

extreme s.a.) petrecute pe plan local, naþional

sau global pot fi repere pentru planificarea

activitãþii.

Sfaturi



Proiectarea unitãþilor de învãþare

Proiectarea fiecãrei unitãþi de învãþare este o etapã

fundamentalã în organizarea demersului didactic.

Se poate întocmi dupã urmãtorul model:

Unitatea de învãþare

Nr. de ore alocat

Conþinuturi Obiective Activitãþi Resurse Evaluare

de referinþã de învãþare

Conþinuturile sunt extrase din cele reprezentative recomandate de programa de învãþãmânt.

Obiective de referinþã - se trec numerele obiectivelor aºa cum apar în programã.

Activitãþi de învãþare - pot fi cele recomandate de programã sau altele, pe care cadrul didactic le

considerã adecvate pentru atingerea obiectivelor.

Resurse - timpul alocat, formele de organizare a clasei, mijloacele de învãþare folosite (a se consulta

în acest sens ghidul cursantului, în care sunt enumerate materialele necesare experimentelor).

Evaluare - instrumentele aplicate la clasã (fiºele cursanþilor de înregistrare a observaþiilor proprii în

urma efectuãrii experimentelor, grilele de observaþie a comportamentului elevilor, grilele de verificare

ºi inventar, chestionarele, proiectele tematice etc.)

Procesul de proiectare a unitãþilor de învãþare se face conform schemei:

Identificarea

obiectivelor

Selectarea

conþinuturilor

Analiza

resurselor

Determinarea

activitãþilor de învãþare

Identificarea

obiectivelor

Se recomandã ca organizarea demersului didactic

corespunzãtor fiecãrei unitãþi de învãþare sã þinã

cont de succesiunea urmãtoarelor secvenþe:

familiarizarea, structurarea ºi aplicarea

elementelor de conþinut

Programa trebuie parcursã obligatoriu dar, la fel

ca manualul, se adapteazã. Astfel cã, se pot

regrupa conþinuturile în proiectarea unitãþilor de

învãþare, se pot înlocui, omite, adãuga sau utiliza

alte materiale suport.


Ghidul cursantului permite ca la nivelul fiecãrei

lecþii abordarea conþinuturilor sã se facã

secvenþial: orientarea în conþinut, achiziþia ºi

aplicarea, transferarea ºi evaluarea achiziþiilor.

• Orientarea este etapa de conºtientizare de cãtre

cursanþi a scopurilor învãþãrii, a semnificaþiei

informaþiei ºi a contextului în care va aplica

achiziþiile. Corespunde activitãþilor de la rubrica

Discutaþi în grup pentru a gãsi rãspunsul! Forma de

organizare a activitãþii pentru acest moment al

lecþiei va fi cea pe grupe ºi va dura 3-5 minute.

Tot aici se încadreazã ºi activitatea pentru

rubrica Ce ºtii despre…? Ce ai vrea sã afli despre?

Se poate organiza ca activitate individualã

rezolvatã independent, în scris; ca activitate pe

grupe sau sub formã de brainstorming. Dureazã

5-10 minute.

• Achiziþia ºi aplicarea se vor realiza prin

rezolvarea unor sarcini: efectuarea experimentelor

ºi notarea observaþiilor, descrierea unor

fenomene, citirea unor scheme, formularea de

rãspunsuri la întrebãri, comentarea unor imagini.

Se identificã în manual la rubrica Lucreazã ºi vei

afla! Însuºirea cunoºtinþelor ºi deprinderilor va

avea drept rezultat înþelegerea.

Se recomandã alocarea a 15-20 de minute.

Efectuarea experimentelor conferã învãþãrii

caracter activ.

Asiguraþi-vã înaintea lecþiei cã dispuneþi de

materialele necesare. Uneori cursanþii au de

observat un fenomen pe o perioadã mai

îndelungatã. Nu uitaþi sã-i anunþaþi cu o

sãptãmânã înainte cum sã se pregãteascã!

Înlocuiþi experimentele propuse cu altele, dacã

nu aveþi mijloacele necesare pentru realizarea lor

sau dacã le consideraþi pe altele mai relevante

sau mai interesante pentru cursanþi.

Solicitaþi-le cursanþilor de fiecare datã sã

întocmeascã fiºe pentru experimente pe care le

vor introduce în proiectele tematice.

Dacã unii cursanþi anticipeazã demersul

experimentelor sau dacã rezultatele ºi

experienþele ar putea fi considerate inutile,

insistaþi ca aceºtia sã explice fenomenele

folosind vocabularul specific disciplinei.

Alternaþi experimentele efectuate individual cu

cele efectuate pe grupe.

Experimente diferite pot fi efectuate de grupe

diferite, pentru ca apoi fiecare grupã sã le

descrie celorlalþi activitatea desfãºuratã, sã

prezinte fenomenele ºi sã tragã concluziile.

Cursanþii învaþã cel mai bine unii de la alþii!

Informaþiile pe care le au cursanþii din activitatea

proprie vor fi completate, sintetizate ºi

structurate prin intervenþiile punctuale ale

cadrului didactic. Acestea pot fi notate de

cursanþi în caiete sau pot fi oferite ca fiºe

multiplicate din paginile prezentului ghid.

Ce ºtii despre…? Ce ai vrea sã afli despre?

asigurã feedback lecþiei. Pe mãsurã ce învaþã,

cursanþii îºi vor raporta achiziþiile la ceea ce nu

ºtiau ºi doreau sã afle.

În finalul lecþiei urmãriþi dacã s-au formulat

rãspunsurile la nelãmuririle de la început. Dacã

nu, recomandaþi elevilor bibliografie pentru

studiul individual. Faceþi completãri în ora

urmãtoare sau în ora destinatã recapitulãrii ºi

evaluãrii de la finalul unitãþii de învãþare.

Valorizaþi curiozitatea cursanþilor! Permiteþi-le

sã-ºi formuleze unul altuia întrebãri ºi rãspunsuri!

Sfaturi

Precizãri privind activitatea de predare-învãþare-evaluare în lecþie


Acestei etape îi sunt destinate ºi rubricile

Vocabular ºi ªtiai cã…?

Vocabular oferã cel mai adesea explicaþii ale

cuvintelor din terminologia de specialitate,

cuvinte esenþiale pentru predarea ºi învãþarea

conþinuturilor. Sunt fundamentale pentru

asimilarea informaþiei, dar ºi pentru descrierea,

explicarea ºi interpretarea fenomenelor.

Rubrica ªtiai cã...? oferã informaþii suplimentare.

Nu sunt obligatoriu de reþinut de cãtre cursanþi,

dar le pot satisface curiozitatea.

Explicaþi-le cursanþilor informaþiile ºtiinþifice!

Transpuneþi limbajul comun pe care aceºtia îl

folosesc în limbaj specific disciplinei. Obiºnuiþi-i

ca în prezentarea experimentelor sã se orienteze

dupã vocabularul lecþiei.

Încurajaþi-i sã foloseascã dicþionare explicative,

sã caute curiozitãþi pe care sã le împãrtãºeascã

celorlalþi ºi pe care sã le ataºeze proiectelor de învãþare.

Pregãtiþi pentru lecþie albume foto, diapozitive,

scheme, planºe, articole din ziare ºi reviste

pentru a vã susþine explicaþiile. Solicitaþi-le

cursanþilor sã procedeze la fel.

• Transferarea ºi evaluarea constituie etapa în

care, prin rezolvarea unor sarcini, cursanþii sunt

solicitaþi sã opereze cu ceea ce au învãþat. Se

realizeazã la rubricile: Sfaturi, Am aflat..., Practic,

util ºi posibil de realizat!

La rubrica Sfaturi se urmãreºte formarea unei

atitudini pozitive faþã de mediul înconjurãtor ºi

faþã de propria sãnãtate. Pot fi prilej de transfer,

în condiþiile în care elevii sunt solicitaþi sã explice

de ce trebuie sau de ce e bine sã urmeze acel sfat.

Am aflat... cuprinde teme de rezolvat: teste de tip

„creion ºi hârtie” (5-10 minute) sau de

investigat. O parte se vor rezolva prin activitate

independentã în clasã, iar alta prin activitate

individualã sau pe grupe în afara clasei. Cele

efectuate în afara clasei vor discutate în ora de

recapitulare - evaluare sumativã - de la sfârºitul

fiecãrei unitãþi de învãþare.

Folosiþi auto ºi inter-corectare la testele de tip

„creion ºi hârtie”.

Organizaþi grupele de cursanþi distribuindu-le

sarcinile în grup, recomandându-le surse de informaþii.

Sprijiniþi-i în elaborarea cuprinsului ºi a planului

pentru proiectele tematice.

Prezentaþi-le criteriile de evaluare ale proiectelor

de învãþare ºi solicitaþi-le sã se raporteze le ele în

auto ºi interevaluare.

Anunþaþi suficient de devreme data de prezentare

a proiectelor tematice (ultima orã a fiecãrei

unitãþi de învãþare).

Notaþi aprecierile dumneavoastrã despre

proiectele tematice ale cursanþilor ºi cereþi-le

acestora sã le ataºeze în portofoliu.

Practic, util ºi posibil de realizat! oferã sugestii de

activitãþi practice. Nu toate pot fi evaluate ºi nu

solicitã neapãrat informaþii. Au însã rol motivaþional,

susþin atingerea obiectivelor de naturã atitudinalã,

schimbã perspectiva cursanþilor asupra subiectului

studiat. Se pot efectua individual sau pe grupe ºi

asociate cu tehnologiile.

Oferiþi sarcini de activitate practicã pliate pe

specificul comunitãþii ºi adaptate la abilitãþile

cursanþilor. Lãsaþi-le ºi cursanþilor iniþiativa de a

propune activitãþi practice.

Acordaþi gratificaþii pentru îndeplinirea lor.

Antrenaþi cursanþii ca prin aceste activitãþi sã

îmbunãtãþeascã ambianþa sãlii de clasã ºi

împrejurimile ºcolii.

Creaþi ocazii de popularizare a activitãþii

cursanþilor: expoziþii de afiºe, fotografii, obiecte

confecþionate din materiale refolosibile, articole

la ziarele locale organizate în ºcoalã sau în locuri

publice din comunitate, crearea de site-uri etc.

În activitatea pe care o desfãºuraþi la clasã,

gândiþi-vã ºi sã creaþi situaþii de învãþare,

cãutând rãspunsuri la întrebãri precum:

• care este nivelul achiziþiilor colectivului cu

care lucreazã ºi cum poate fi determinat?

• care vor fi pretextele problemã care motiveazã

elevii în învãþare ºi cum le veþi înlesni

demersul de cãutare?

• cum veþi explica noþiunile noi pornind de la

ceea ce ºtiu ºi pot face elevii?

• cum îi veþi ajuta pe cursanþi sã experimenteze

ceea ce au observat, sã descrie, sã defineascã

ºi sã formuleze concluzii pe baza observaþiilor

fãcute?

• cum veþi extinde învãþarea în afara clasei ºi

cum veþi da caracter aplicativ celor învãþate?

Prima lecþie

Aveþi în vedere urmãtoarele aspecte:

• sã creaþi climatului afectiv propice:

interacþiune pozitivã, intercunoaºtere,

motivare;

• sã prezentaþi cursanþilor disciplina de studiu,

obiectivele, programul ºi orarul;

• sã-i familiarizaþi cu ghidul - se vor studia

paginile 1 ºi 2 din ghidul cursantului;

• sã le prezentaþi standardele de performanþã de

la finele modulului ºi stilul de examinare

pentru promovarea în modulul urmãtor -

pagina 28 din ghidul cursantului;

• sã realizaþi evaluarea iniþialã prin testul

propus la începutul manualului ºi prin

interviu;

• sã determinaþi care sunt aºteptãrile cursanþilor

în privinþa achiziþiilor de la disciplina

Cunoaºterea mediului.

CLIMATUL AFECTIV

Încurajaþi cursanþii sã-ºi exprime cu sinceritate

aºteptãrile ºi sã împãrtãºeascã celorlalþi din

experienþa lor. Descoperiþi preocupãrile fiecãruia,

activitãþile pe care le desfãºoarã în mod curent,

motivele pentru care doresc sã-ºi continue

studiile. Vã este de real folos pentru activitatea

didacticã.

O atmosferã destinsã, în care cursanþii se cunosc

unul pe celãlalt va permite ca ei sã se asocieze,

sã se completeze ºi sã se sprijine în activitatea

de învãþare.

PREZENTAREA DISCIPLINEI DE STUDIU

Puteþi începe cerându-le cursanþilor sã spunã ce

înþeleg ei prin „mediu înconjurãtor”.

Sintetizaþi rãspunsurile pe care le-au formulat.

Adaptaþi urmãtoarele informaþii la nivelul lor de

înþelegere:

Mediul natural, adicã aerul, oceanele, mãrile,

lacurile, apele curgãtoare, solul ºi subsolul ºi

formele de viaþã reprezintã imaginea cea mai

comunã pe care omul obiºnuit ºi-o face atunci

când vorbeºte despre mediul înconjurãtor.

O pãdure, o baltã sau un lac sunt medii de viaþã

în care vieþuitoarele intercondiþioneazã ºi se

readapteazã continuu în cãutarea unui echilibru.

Totalitatea factorilor naturali determinã condiþiile

de viaþã. În mediul natural distingem

componente fizice naturale: aer, apã, sol, subsol,

relief. Ele reprezintã suportul pe fondul cãrora

apar ºi se dezvoltã vegetaþia ºi animalele.

Cunoaºterea unor aspecte legate de aceºti factori

ne ajutã sã înþelegem dependenþa vieþii de pe

planetã de schimbãrile care se produc la nivelul

lor.

Mediul înconjurãtor include, pe lângã mediul

natural, ºi activitatea ºi creaþiile omului. Acesta

ocupã în mediul înconjurãtor o dublã poziþie:

pe de-o parte este componentã ºi, pe de alta,

consumator, beneficiar al mediului.

Prin dezvoltarea activitãþii umane sunt afectate

toate componentele mediului în proporþii diferite.

Printre acestea sunt: aerul, solul, apele, flora,

fauna, peisajele. Ansamblul de relaþii ºi

schimburi ce se stabilesc între om ºi naturã,

precum ºi interdependenþa lor influenþeazã

echilibrul ecologic, determinã condiþiile de viaþã

ºi, implicit, condiþiile de muncã pentru om,

precum ºi perspectivele dezvoltãrii societãþii în

ansamblu.

În concluzie, se poate afirma cã mediul trebuie

adaptat ºi organizat pentru a rãspunde nevoilor

indivizilor, ceea ce presupune preluarea din

naturã a unor resurse ºi prelucrarea lor pentru a

deservi populaþia. Aceastã dependenþã cunoaºte

un mare grad de reciprocitate, datoritã faptului

cã nevoile umane se adapteazã într-o mãsurã mai

mare sau mai micã mediului.

Cunoaºterea mediului înconjurãtor ne ajutã sã ne

organizãm viaþa, sã intervenim, pe de-o parte în

direcþia protejãrii mediului ºi, pe de alta, în ceea

ce priveºte comportamentul nostru. Acest lucru

este posibil numai prin cunoaºterea a cât mai

multor lucruri despre lumea în care trãim.



Familiarizarea cu Ghidul

cursantului

Cereþi-le cursanþilor sã citeascã pagina de

întâmpinare. Asiguraþi-vã cã au înþeles termenii.

Identificaþi din cuprins temele propuse spre a fi

studiate.

Discutaþi despre ce ºtiu ei în legãturã cu mediul

înconjurãtor.

Cursanþii vor lucra individual sau în perechi.

Cereþi-le sã citeascã etichetele din dreptul

fiecãrei etape de lucru, aºa cum sunt trecute pe

pagina manualului. Oferiþi-le lãmuriri, dacã este

necesar.

Dacã mulþi dintre cursanþi întâmpinã dificultãþi

de citire, alegeþi unul care are o citire coerentã ºi

clarã sau citiþi dumneavoastrã.

Recunoaºteþi pe Ghid, pentru mai multe teme,

succesiunea momentelor din lecþie.

CE SE AªTEAPTÃ DE LA CURSANÞI?

Studiaþi împreunã ultima paginã a manualului.

Identificaþi standardele de performanþã.

Prezentaþi-le explicit.

Precizaþi cã vor fi apreciaþi pe baza portofoliului

personal.

Acesta este cartea lor de vizitã ºi cuprinde

rezultatele muncii lor constante ºi continue

desfãºurate pe parcursul orelor de studiu.

Enumeraþi elemente din cuprinsul unui

portofoliu.

Insistaþi asupra necesitãþii ºi importanþei

rezolvãrii lecþie de lecþie a cerinþelor ºi asupra

necesitãþii pãstrãrii în ordine a fiºelor, a

proiectelor, a documentelor ce cuprind

aprecierile dumneavoastrã.


Evaluarea iniþialã

Se va face în scris prin formularea de rãspunsuri

la întrebãrile din manualul elevului, pagina 5.

Nu vã limitaþi doar la cunoaºterea achiziþiilor pe

care se va fundamenta învãþarea, ci încercaþi sã

cunoaºteþi fiecare cursant. Coroboraþi informaþiile

obþinute despre fiecare la testul de la

Cunoaºterea mediului cu cele obþinute prin

testãrile de la alte discipline.

Vã intereseazã atât informaþiile ºi cunoºtinþele specifice disciplinei, pe care fiecare cursant le

deþine, cât ºi priceperile ºi atitudinile generale. De pildã:

• ce ºi cât ºtie fiecare despre mediul înconjurãtor apropiat ºi cum prezintã:

- aºezarea geograficã a localitãþii, forma de relief, flora ºi fauna specificã;

- fenomenele naturii observate;

- dezechilibre ecologice identificate.

• preocuparea personalã pentru mediul înconjurãtor.

• experienþa de viaþã acumulatã ca persoanã care are un loc de muncã.

• informaþiile pe care le au despre mediul înconjurãtor (persoane care au cãlãtorit, persoane care

lucreazã în agriculturã, persoane care lucreazã în mediu poluat etc.)

• abilitãþile pe care s-ar putea sã le aibã, în urma exercitãrii unei profesii (sã planteze, sã

confecþioneze dispozitive, sã picteze, sã opereze pe calculator etc.)

• eventuale deprinderi de muncã intelectualã.

• posibilitatea de a obþine informaþii despre mediul înconjurãtor.

Veþi ºtii:

- cine se pricepe ºi la ce se pricepe mai bine;

- cine cu cine are preocupãri comune;

- cine cu cine se completeazã;

- cine pe cine poate sã ajute;

- cine de la cine are de învãþat;

- cine, ce activitãþi va prefera;

- ce puteþi cere de la fiecare sã facã.

Astfel, veþi putea organiza grupele în activitãþi, fie cã este vorba de grupe de nivel, fie cã este vorba

de grupe mixte, sã selectaþi informaþiile transmise la lecþie dupã posibilitãþile ºi interesul

cursanþilor, sã propuneþi experimente ºi activitãþi care îi intereseazã ºi le sunt accesibile.

În funcþie de ceea ce constataþi, veþi organiza

eficient activitatea didacticã ºi veþi putea realiza

o învãþare individualizatã.

În orele de Cunoaºterea mediului, ca ºi în cele

de Limba românã ºi de Educaþie civicã,

provocaþi-i pe cursanþi sã ofere informaþii despre

propria persoanã ºi sã comunice între ei.

Sugeraþi-le modalitãþile prin care pot sã rezolve o

serie de probleme personale sau ale comunitãþii

punând în aplicare informaþiile dobândite la

disciplina Cunoaºterea mediului (ca, de exemplu,

sã foloseascã un spaþiu restrâns pentru a cultiva

legume necesare în gospodãrie, cum sã pãstreze

cãldura în locuinþã, cum sã foloseascã sursele

de energie neconvenþionalã în obþinerea energiei,

cum sã amenajeze o ciupercãrie, o serã etc.).

Încurajaþi-i sã-ºi ofere unul altuia soluþii sau

sã se documenteze pentru a obþine informaþii

necesare.

1 Lumina ºi cãldura Soarelui


Obiectivele lecþiei

La sfârºitul lecþiei, cursanþii vor fi capabili:

• sã defineascã noþiunea de stea;

• sã descrie miºcarea de rotaþie a Pãmântului în

jurul Soarelui;

• sã recunoascã în urma experimentelor

proprietatea unor corpuri de a reflecta, de a

refracta sau de a difracta lumina;

• sã reproducã prin experiment fenomenul de

descompunere a luminii albe;

• sã redea, cel puþin printr-un enunþ, influenþa

pe care lumina ºi cãldura o au asupra

vieþuitoarelor;

• sã enumere, pe baza imaginii, planetele

Sistemului Solar;

• sã foloseascã în descrierea experimentelor

vocabularul lecþiei.

Conþinutul informativ

Soarele este o stea, adicã are luminã ºi cãldurã

proprie.

Pãmântul se roteºte în jurul Soarelui pe o

traiectorie curbã fãrã sã se apropie, sã se

îndepãrteze de el ºi fãrã sã se rãstoarne (puteþi

face analogie ºi cu maºina de spãlat, cu o

râºniþã, pentru a evidenþia acþiunea forþelor

centrifugã ºi centripetã).

Aceastã rotaþie face ca aerul care înconjoarã

Pãmântul, adicã atmosfera, sã se miºte. Aºa se

formeazã principalele vânturi (miºcarea aerului

poate fi sesizatã vizual, dacã în timp ce rotiþi

globul îl înveliþi cu o eºarfã).

Pãmântul primeºte luminã ºi cãldurã de la Soare.

Se spune cã este planetã a Sistemului Solar.

Fãrã lumina ºi cãldura Soarelui, viaþa nu ar fi

posibilã.

Surse de luminã sunt ºi becurile, focul, obiectele

încinse.

1) Unele materiale pot bloca razele de luminã, iar

altele le lasã sã treacã prin ele.

- experimentul 1.

2) Raza de luminã are traiectorie dreaptã

rectilinie. În spatele surselor de luminã se

formeazã umbra.

- experimentul 2.

3) Lumina albã se descompune în culorile

curcubeului - experimentul 3.

Puteþi demonstra fenomenul ºi dacã le cereþi

cursanþilor sã priveascã lumina prin jetul de

apã al unui furtun.


Evaluare

Pentru proiectul tematic vor fi rezolvate temele

de la Lucreazã ºi vei afla! ºi Am aflat… (1 - în

clasã, 2 - acasã). Se poate completa cu:

• informaþii despre planeta Pãmânt;

• informaþii despre Soare;

• sugestii de construire a unor dispozitive care

folosesc energia solarã;

• imagini ºi fotografii ale Pãmântului, Soarelui,

Sistemului Solar.

2




• sã defineascã miºcarea de rotaþie ºi de

revoluþie a Pãmântului;

• sã identifice poziþia României pe glob;

• sã identifice pe globul pãmântesc polii

Pãmântului ºi Ecuatorul;

• sã explice formarea anotimpurilor ºi

caracteristicile climei din þara noastrã drept

consecinþã a miºcãrii Pãmântului ºi a poziþiei

pe glob a României;

• sã defineascã noþiunile temporale: zi, noapte,

anotimp;

• sã denumeascã punctele cardinale.


O zi ºi o noapte dureazã aproximativ 24 de ore.

Se considerã cã ziua începe la ora 0 (12

noaptea) ºi se terminã la ora 24 (12 noaptea a

zilei urmãtoare). Mijlocul zilei este la ora 12, la

amiazã, când Soarele este deasupra capului

nostru.

În timpul zilei este luminã ºi mai multã cãldurã

decât noaptea.

Anul are aproximativ 365 de zile. În România,

anul are patru anotimpuri. Informaþiile se

desprind din completarea de cãtre cursanþi a

rubricii Ce ºtii despre…

Rotaþia Pãmântului în jurul axei sale duce la

apariþia zilelor ºi a nopþilor. Rotaþia în jurul

Soarelui ºi înclinarea axei Pãmântului fac sã

existe anotimpurile, iar lumina ºi cãldura zilelor

sã fie diferitã de-a lungul anului. O rotaþie

completã a Pãmântului în jurul Soarelui dureazã

un an, aproximativ 365 de zile (experiment 1).

Pe Pãmânt existã zone la care lumina ºi cãldura

Soarelui ajung foarte puþin: Polii Pãmântului. Aici

este mereu iarnã. Alte zone (Ecuatorul) sunt încãlzite

de Soare tot timpul anului, aici este mereu foarte

cald (observaþie dirijatã - activitatea 2).

Direcþia de unde se vede Soarele apãrând

dimineaþa pe cer se numeºte rãsãrit sau est. Cea

unde se vede coborând Soarele cãtre searã se

numeºte apus sau vest (noþiunile se desprind

prin conversaþie euristicã)

Lumina ºi cãldura Soarelui primite de zona în

care se aflã þara noastrã sunt potrivite (moderate)

ca putere ºi ca duratã.

Miºcãrile Pãmântului. Formarea zilelelor

ºi a nopþilor, formarea anotimpurilor


La tema urmãtoare cursanþii trebuie sã

formuleze observaþii privind trecerea de la un

anotimp la altul. Organizaþi o excursie, o

drumeþie sau pregãtiþi o lecþie în aer liber.

Pentru comportamentul adaptat al

vieþuitoarelor la alternanþa zi-noapte au de

notat observaþii asupra plantelor ºi animalelor.

Anunþaþi-o ca temã pentru ora viitoare sau

aduceþi în clasã una dintre plantele

recomandate în ghidul cursantului, astfel încât

elevii sã-ºi poatã completa tabelele.

Nu uitaþi

Evaluare

În proiectul tematic de învãþare vor fi introduse:

rezolvãrile de la Lucreazã ºi vei afla! ºi de la Am

aflat…, explicaþia cuvintelor de la Vocabular,

desen cu poziþia Pãmântului faþã de Soare la

echinocþii ºi solstiþii, sugestii de activitãþi pe care

oamenii la desfãºoarã în scopul trecerii de la un

anotimp la altul, curiozitãþi, vederi care prezintã

natura în diferite anotimpuri.

3




• sã noteze propriile observaþii privind modificãrile

lumii vii la alternanþa zi-noapte ºi la

succesiunea anotimpurilor;

• sã defineascã noþiunea de „adaptare”;

• sã dea exemple de vieþuitoare nocturne ºi

diurne;

• sã prezinte în scris aspecte observate din

activitatea oamenilor care se desfãºoarã

conform caracteristicilor anotimpurilor ºi

momentelor unei zile.


Alternanþa zi-noapte influenþeazã viaþa de pe

Pãmânt ºi ritmul acesteia. Existã vieþuitoare

diurne (floarea-soarelui, fluturele de zi, somnul,

gãina, porcul, ursul, veveriþa, omul º.a) ºi

vieþuitoare nocturne (regina-nopþii, unele specii

de molii, crapul, ºoarecele de câmp, liliacul,

ariciul, bufniþa º.a) (se desprinde din conversaþia

euristicã pe baza observaþiilor pe care ºi le-au

notat cursanþii).

Succesiunea anotimpurilor produce modificãri ºi

transformãri în viaþa plantelor ºi a animalelor.

Înfãþiºarea ºi comportamentul lor (de exemplu:

- la plante: încolþirea, creºterea, înmugurirea,

înflorirea, formarea fructului, înmulþirea etc.

- la animale: împerecherea, înmulþirea,

cuibãritul, schimbarea penajului sau a blãnii,

migraþia, hibernarea etc.) se schimbã dupã

anotimp ºi se repetã de la un an la altul.

Modificarea modului de viaþã al fiinþelor dupã

schimbãrile din mediu, astfel încât ele sã poatã

supravieþui, se numeºte adaptare.

Viaþa omului ºi ritmul dupã care se desfãºoarã

sunt, de asemenea, influenþate de alternanþa

zi-noapte ºi de succesiunea anotimpurilor.

Evaluare

Pentru proiectul tematic se vor întocmi tabelele

de la Lucreazã ºi vei afla! ºi prezentarea de la

Am aflat... Aceasta din urmã va fi realizatã

individual ca temã pentru acasã.

Proiectul mai poate conþine:

• scurte prezentãri ºi imagini ale vieþuitoarelor,

clasificate dupã criteriul diurne/nocturne;

• informaþii din alte surse privind tendinþa de

modificare a caracteristicilor anotimpurilor;

• descrieri ale unor practici, dispozitive prin care

oamenii la utilizeazã pentru a se adapta la

caracteristicile anotimpurilor (similare cu cele

de la Practic, util ºi posibil de realizat!).

Modificãri ºi adaptãri ale lumii vii determinate de

alternanþa zi-noapte ºi de succesiunea anotimpurilor


Anunþaþi-le cursanþilor încheierea unitãþii de învãþare Lumina ºi cãldura Soarelui ºi pregãtirea pentru

ora urmãtoare a proiectelor tematice. Se va realiza evaluarea sumativã, se vor recapitula ºi completa

informaþiile dobândite pânã acum.

Prezentaþi ce trebuie sã conþinã proiectul tematic ºi criteriile dupã care veþi face evaluarea. Faceþi

trimitere la pagina Proiectul de învãþare din Ghidul cursantului (pag. 28)

Pregãtiþi-vã pentru fiecare cursant fiºele de observaþii ºi grilele de verificare ºi inventar pe care

fiecare le va ataºa în portofoliu. Consultaþi prima paginã din anexa ghidului dumneavoastrã pentru a

vã orienta în elaborarea criteriilor de evaluare a proiectului ºi a fiºelor de verificare ºi de inventar.

Aveþi în vedere ºi întrebãrile care au rãmas fãrã rãspuns de la rubrica Ce ai vrea sã afli despre…?

Solicitaþi-le sã caute rãspunsurile ºi documentaþi-vã ºi dumneavoastrã.

Pregãtiþi mijloacele de învãþare (planºe, diapozitive, imagini) pe baza cãrora veþi solicita elevilor sã

comenteze ºi sã aplice ceea ce au învãþat.

Nu uitaþi

4




• sã defineascã urmãtoarele concepte: atmosferã,

presiune atmosfericã, respiraþie;

• sã demonstreze urmãtoarele proprietãþi ale

aerului: ocupã tot spaþiul, nu are formã proprie,

este transparent ºi se deplaseazã, are volum ºi

masã, exercitã presiune asupra corpurilor,

întreþine viaþa ºi arderea;

• sã redea compoziþia aerului;

• sã mãsoare temperatura aerului;

• sã explice producerea unor fenomene care sunt

determinate de proprietãþile aerului.


Pãmântul este înconjurat de o pãturã de aer care

se numeºte atmosferã. Lumina ºi cãldura Soarelui

pãtrund prin atmosferã. Miºcarea Pãmântului

face ca aerul sã se miºte ºi sã existe vânturile

principale.

Aceste informaþii se desprind în urma

conversaþiei euristice. Folosiþi cunoºtinþele

cursanþilor din lecþiile anterioare: descompunerea

luminii ºi miºcarea aerului ca efect al rotaþiei

Pãmântului.

Aerul este un amestec de gaze. El conþine în

cantitate mai mare azot (78%) ºi oxigen (21%).

În cantitate mai micã, în apropierea Pãmântului,

conþine dioxid de carbon. Mai conþine praf,

picãturi de apã ºi vieþuitoare foarte mici.

Reprezentaþi printr-o diagramã compoziþia

aerului.

Informaþii desprinse de cursanþi prin

experimente:

1) Aerul nu se vede, dar îi simþim miºcarea.

2) Apa ºi pãmântul conþin aer.

3) Aerul ocupã tot spaþiul. El are presiune, cu

care împinge asupra obiectelor.

4) Aerul are masã. Cantitate de aer dintr-un

balon poate fi cântãritã.

5) Aerul nu are o formã anume, el ia forma

vasului în care este pus.

6) Aerul eliberat dintr-o singurã suflare este cel

respirat în plãmâni. Cantitatea de aer suflatã o

singurã datã (expiratã) reprezintã capacitatea

noastrã pulmonarã.

7) Aerul circulã pe verticalã. Cel cald urcã, iar

cel rece coboarã. Urcarea ºi coborârea aerului

duc la formarea vânturilor.

8) Cãldura aerului se poate mãsura cu

termometrul.

9) Cel mai important gaz din aer este oxigenul.

Oxigenul din aer întreþine arderea.

10) Vieþuitoarele inspirã aer ºi folosesc oxigenul

ºi eliminã dioxidul de carbon.

11) Pentru a se hrãni, plantele folosesc dioxid de

carbon ºi eliminã oxigen.

Aerul. Proprietãþile ºi compoziþia lui

Evaluare

Evaluarea se va realiza frontal. Verificaþi

caracterul operaþional al informaþiilor cerându-le

cursanþilor sã explice necesitatea de a urma

sfaturile transmise în manual. De exemplu:

Trebuie sã deschidem uºiþa sobei când ard

cãrbunii deoarece...

Pentru proiectul tematic se recomandã

conþinuturile similare celorlalte lecþii.

Specifice acestei teme pot fi: tabelul cu valorile

temperaturilor pentru o sãptãmânã, sugestii de

confecþionare a unor moriºti de vânt, descrierea

unor tehnici de prim ajutor.


Având în vedere numãrul mare al experienþelor ºi

experimentelor, organizaþi cursanþii pe grupe.

Fiecare grupã va descrie celorlalte experimentul

ºi concluzia desprinsã. Sintetizaþi informaþiile

desprinse de fiecare grupã ºi realizaþi o schemã.

Pentru ora urmãtoare elevii au de formulat

observaþii cu privire la poluarea aerului: efectul

gazelor de eºapament asupra structurii aerului

ºi diferenþe de temperaturã între aerul dintr-o

pãdure ºi cel din apropierea unui drum

circulat.

Puteþi organiza lecþia în aer liber.

Nu uitaþi

5




• sã defineascã noþiunile: poluare, energie eolianã;

• sã identifice surse ale poluãrii aerului ºi sã

deducã urmãrile producerii acestui fenomen;

• sã descrie fenomenele de efect de serã ºi

ploaie acidã;

• sã justifice afirmaþia cã aerul este o resursã;

• sã numeascã mãsuri de combatere a poluãrii ºi

a efectelor acesteia.


Informaþiile pot fi desprinse în urma discuþiilor

solicitate de rubrica Discutaþi în grup pentru a gãsi

rãspunsul! sau în urma brainstormingului, pornind

de la cuvântul cheie „aer”.

Praful, gazele de eºapament ºi cele din coºurile

fabricilor, fumul provenit din arderea lemnului,

gazelor, cãrbunelui, pãcurii, gunoaielor, otrãvurile

împrãºtiate pentru insecte ºi animale „murdãresc”

aerul. Spunem cã ele polueazã aerul.

Poluarea este o ameninþare pentru viaþã. Când

aerul este poluat, oamenii suferã de ameþeli,

dureri de cap, usturimi ale gâtului ºi ale ochilor,

vãrsãturi ºi chiar boli foarte grave ale pielii, ale

plãmânilor, ale stomacului, ale ficatului, ale

inimii. Aceste boli pot scurta viaþa.

Poluarea aerului se vede adesea sub forma

fumului din coºuri ºi a gazelor de la þevile de

eºapament ale maºinilor.

1) Substanþele toxice eliberate în atmosfera sunt

transportate de picãturile de apã din curenþii de

aer. Picãturile de apã se ridicã la nori ºi se

transformã în ploaie, apoi cad pe pãmânt sub

formã de ploaie acidã. Astfel, substanþele toxice

ajung pe pãmânt ºi în apã punând în pericol

viaþa plantelor, a animalelor ºi a omului.

2) Atmosfera lasã jumãtate din razele Soarelui sã

pãtrundã pânã la Pãmânt ºi sã-l încãlzeascã.

Cealaltã jumãtate se întoarce în atmosferã.

Praful, fumul, gazele ºi picãturile de apã din aerul

poluat împiedicã razele Soarelui sã se întoarcã în

atmosferã. Astfel se produce efectul de serã.

El are ca urmare încãlzirea treptatã a

Pãmântului. Aceastã încãlzire este periculoasã

pentru întreaga planetã.

3) Plantele folosesc în prepararea hranei dioxidul

de carbon din aer ºi elibereazã în schimb

oxigenul necesar respiraþiei. Ele împrospãteazã

aerul. De aceea, pãdurile se mai numesc

„plãmânul verde al Pãmântului”.

4) Din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au

folosit de forþa aerului ºi au construit: bãrci ºi

corãbii cu pânze, baloane umflate cu aer cald,

planoare ºi deltaplane, mori de vânt. Forþa aerului

este o resursã inepuizabilã ºi care nu polueazã.

Ea poate fi folositã ºi pentru obþinerea curentului

electric. Forþa aerului produce energie numitã

energie eolianã.

Aerul în viaþa noastrã


Evaluare

Evaluarea se va realiza frontal pe parcursul

lecþiei. Pentru evaluarea sumativã de sfârºit de

unitate de învãþare se pot elabora pe grupe sau

individual proiecte ecologice, referate, activitãþi

practice. Identificaþi împreunã cu elevii cazurile

de poluare din localitate. Faceþi trimitere la

pagina 29 din Ghidul cursantului pentru a se

orienta cu privire la elaborarea unui astfel de

proiect.

Pentru tema urmãtoare puteþi organiza o

aplicaþie practicã: de la o expoziþie de afiºe

împotriva poluãrii, panouri de avertizare pânã

la plantarea unor spaþii verzi ºi realizarea de

machete ale unor instalaþii care folosesc

energie eolianã. Cereþi-le cursanþilor pãrerea ºi

lãsaþi-le libertatea de a alege activitãþi diferite.

Nu uitaþi

6




• sã identifice stãrile de agregare ale apei;

• sã identifice urmãtoarele proprietãþi ale apei:

transparenþa, lipsa gustului ºi a mirosului, ia

forma vasului în care este pusã, faptul cã este

solvent pentru unele substanþe în situaþia

efectuãrii experienþelor;

• sã prezinte oral sau grafic circuitul apei în naturã;

• sã explice producerea unor fenomene naturale:

ploaie, ninsoare, lapoviþã, polei, grindinã, chiciurã,

brumã, ceaþã, rouã, formarea curcubeului;

• sã dea exemple de modalitãþi de economisire a

apei;

• sã formuleze cel puþin douã condiþii pe care

trebuie sã le îndeplineascã apa pentru a fi

potabilã.


Apa este indispensabilã vieþii. Un om consumã

aproximativ 3 litri de apã pe zi, iar corpul uman

este format din 60-70% apã. Informaþiile reies

din discuþiile cu elevii, pe baza completãrii

tabelului Ce ºtii despre…? operaþie realizatã

individual, pe grupe sau ca brainstorming.

Este posibil ca proprietãþile apei care vor fi

demonstrate sã fie deja cunoscute de cursanþi. În

aceastã situaþie se pot face parþial sau integral

experimente, cu scopul de a verifica validitatea

afirmaþiilor cursanþilor ºi de a exersa limbajul

specific disciplinei.

1) Apa de bãut se numeºte apã potabilã. Ea este

transparentã, nu are gust ºi nici miros.

2) Apa ia forma vasului în care este pusã.

Turnatã dintr-un vas în altul, cantitatea nu se

modificã.

3) Apa este un bun dizolvant.

4) Apa se gãseºte în naturã sub trei forme:

lichidã - în mãri, oceane, râuri, fluvii, în pãmânt,

solidã (gheþari) ºi gazoasã (vapori de apã din aer

care nu pot fi vãzuþi cu ochiul liber). Cãldura ºi

miºcarea aerului determinã trecerea apei de la o

formã la alta, adicã circuitul apei în naturã.

Miºcarea vaporilor de apã produce energie.

Reprezentaþi schematic circuitul apei în naturã

sau solicitaþi-le elevilor sã facã lucrul acesta.

5) Cãldura transformã apa din stare lichidã în

vapori. Aceºtia se ridicã în aer pânã la nori.

Vaporii se transformã în picãturi mãrunte ºi dese

de apã, fãcând sã aparã la înãlþime micã faþã de

suprafaþa pãmântului ceaþa. Dacã vaporii ating

noaptea obiecte reci (frunze), se formeazã (vara)

roua sau (primãvara ºi toamna) bruma.

Norii duºi de vânt întâlnesc în calea lor straturi

de aer rece sau foarte rece. Vaporii se transformã

în picãturi de apã sau fulgi de zãpadã, ducând la

apariþia ploii, a lapoviþei, a ninsorii, a grindinei.

Aceste fenomene poartã numele de precipitaþii.

Apa de la suprafaþa pãmântului se transformã la

temperaturi foarte scãzute (sub 0 grade Celsius)

în polei, chiciurã. Descrieþi precipitaþiile amintite

folosind imagini din naturã.

Apa. Proprietãþi.

Circuitul apei în naturã


Evaluare

Se va face frontal face pe baza însemnãrilor

fãcute de cursanþi în fiºele pentru experimente ºi

a temei de la Am aflat… Acestea se vor ataºa

proiectului de învãþare. Se pot adãuga:

• reprezentarea graficã a circuitului apei în

naturã cu descrierea felului în care se produc

fenomenele din naturã;

• filtrul de apã, ca produs finit, sau descrierea

structurii ºi funcþionãrii unui astfel de

dispozitiv.

7




• sã demonstreze experimental existenþa apei în

organismul plantelor ºi în sol;

• sã recunoascã importanþa apei pentru viaþa ºi

activitatea oamenilor;

• sã enumere urmãrile inundaþiilor ºi cãi prin care

acestea pot fi prevenite;

• sã precizeze cel puþin un caz înregistrat în

localitate în care: apa este poluatã, neraþional

folositã, insuficientã pentru comunitate, sau

pericliteazã viaþa oamenilor;

• sã desfãºoare o acþiune în scopul protejãrii

naturii.


Vieþuitoarele nu pot trãi fãrã apa pe care o iau

din naturã.

1) Apa din corpul lor participã la circuitul din

naturã. Toate vieþuitoarele consumã apã ºi apoi

o eliminã. O parte este eliminatã prin transpiraþie.

Când vieþuitoarele mor, ele putrezesc, iar apa

din corpul lor intrã în pãmânt. Plantele absorb

apa din pãmânt pentru a-ºi prepara hrana.

Animalele o beau din râuri, lacuri, bãlþi etc.

Omul o foloseºte pentru bãut, la prepararea

hranei, pentru menþinerea curãþeniei, dar

ºi în industrie, agriculturã ºi transporturi.

2) Forþa apelor curgãtoare este folositã pentru

punerea în miºcare a morilor, a unor maºini

ºi instalaþii, dar ºi pentru producerea curentului

electric în hidrocentrale.

Cantitãþi mari de apã sunt folosite pentru irigaþii,

în agriculturã.

Pe apã circulã bãrci, vapoare, ºlepuri care

transportã mãrfuri sau persoane.

Apa este locul unde trãiesc plante ºi animale.

Omul se hrãneºte cu plante de apã sau

vieþuitoare din apã.

Izvoarele ºi lacurile cu apã mineralã (amarã sau

sãratã), cât ºi cele cu apã caldã sunt folosite în

tratarea unor boli.

(Prezentaþi imagini din diferite staþiuni

balneoclimaterice.)

Inundaþiile provoacã pagube mari.

Apele poluate pun în pericol viaþa de pe Pãmânt.

Apa în viaþa noastrã


Evaluare

Evaluarea se va realiza frontal. Se dau sugestii pentru

realizarea unui proiect ecologic. Spuneþi-le cursanþilor

cã urmeazã ora de evaluarea de sfârºit de unitate.

Formulaþi-le cuprinsul proiectelor. Reamintiþi-le

întrebãrile rãmase fãrã rãspuns. Indicaþi surse bibliografice.

Proiectele tematice pot cuprinde, pe lângã fiºele

completate de cursanþi în urma experimentelor efectuate,

a sarcinilor rezolvate la Am aflat… ºi ªtiai cã…?, filtre

de apã, schiþe ºi descrieri ale unor astfel de dispozitive,

studii de caz din comunitate, imagini cu peisaje în

care se recunosc stãrile de agregare ale apei, scheme

ale circuitului apei în naturã ºi referate despre poluarea

apei, colecþii de articole din ziare ºi reviste despre

dezastre ecologice, scheme ºi descrieri ale funcþionãrii

morilor de apã ºi a hidrocentralelor, desene ºi fotografii

corespunzãtoare aspectelor prezentate, postere, liste cu

reguli de respectat pentru exploatarea raþionalã a apei.

Puteþi opta pentru introducerea lecþiei Mediul

acvatic în unitatea de învãþare Apa sau pentru

introducerea acesteia în unitatea de învãþare

Medii de viaþã.

Dacã aþi ales prima variantã, pregãtiþi-vã pentru

evaluarea de la sfârºitul unitãþii de învãþare

Apa.

Atenþie!

8




• sã demonstreze experimental proprietãþile

solului: permeabilitate, putere de absorbþie,

fertilitate;

• sã defineascã proprietãþile solului;

• sã enumere elementele componente ale solului;

• sã identifice proprietãþile fizice ale unor resurse

ale subsolulului: petrol, cãrbune, fier, aluminiu,

cupru, aur, argint, sare, nisip, pietriº, marmurã,

argilã;

• sã dea exemplu de utilizãri ale acestor resurse.


Se desprind din dialog, prin valorizarea

cunoºtinþelor anterioare ale cursanþior.

Aerul, apa ºi solul compun mediul în care trãim.

Fiecare oferã omului condiþii de viaþã ºi

posibilitatea de a desfãºura activitãþi variate.

Omul transformã natura în folosul sãu. Prin

resurse naturale înþelegem totalitatea elementelor

naturale din mediul înconjurãtor ce pot fi folosite

în activitatea umanã. Ele pot fi regenerabile: apa,

aerul, solul, plantele ºi animalele, dar ºi

neregenerabile: minerale ºi combustibili fosili cât

ºi permanente: energia solarã, energia eolianã,

energia apei.

1) Solul este stratul de la suprafaþa Pãmântului

în care plantele îºi înfig rãdãcina. Este alcãtuit

din: nisip, pietriº, argilã. Solurile pot fi:

nisipoase, argiloase, cernoziomice (conþin

substanþe hrãnitoare pentru plante ºi animale).

Este locul unde trãiesc vieþuitoare foarte mici.

2) Solul conþine: apã, aer, resturi de plante ºi

animale.

3) Structura solului: cernoziom, nisip, pietriº,

apã, argilã.

4, 5) Solul are urmãtoarele proprietãþi:

permeabilitatea, puterea de absorbþie ºi fertilitatea.

6) Proprietãþile solului îl fac vulnerabil (sensibil)

la poluare.

Felul solului influenþeazã speciile de plante ºi de

animale care trãiesc într-o anumitã regiune.

Solicitaþi cursanþilor dea exemple de plante pe

care oamenii le cultivã orientându-se dupã tipul

de sol: morcovi, viþã-de-vie, piersicii în sol

nisipos, în sol fertil (cernoziom), legume etc.

Straturile de adâncime ale Pãmântului formeazã

subsolul. În subsol se gãsesc resurse precum:

petrolul, gazele naturale, cãrbunele, fierul,

aluminiul, cuprul, aurul, argintul, materialele de

construcþie (nisip, pietriº, calcarul, marmura,

argila, caolinul). Apa care pãtrunde în subsol

dizolvã unele straturi pe care le întâlneºte în

calea ei ºi apare la suprafaþa solului sub formã

de izvoare minerale (cu apã sãratã, amarã,

gazoasã).

Resursele solului ºi ale subsolului


7) Exemplu: Petrolul este un lichid brun sau

negricios-albãstrui, unsuros, cu miros

caracteristic, nu este solubil, se aprinde greu,

arde cu flacãrã ºi face fum; din el se obþine

pãcura.

Cãrbunii de pãmânt au culoare de la negru lucios

la brun-deschis, stare solidã, se sparg uºor, se

aprind mai greu decât lemnul, nu sunt solubili,

sunt întrebuinþaþi la încãlzire, la topirea metalelor,

fabricarea medicamentelor, a vopselelor.

Fierul se gãseºte stare solidã, e un metal de

culoare cenuºie, lucios, nu se sparge, rugineºte,

este folosit la fabricarea maºinilor, uneltelor ºi a

pieselor rezistente.

Evaluare

Se evalueazã fiºele în care s-au notat observaþiile

constatate la experimente, tabelul în care s-au

notat proprietãþile resurselor subsolului,

identificarea, prezentarea cazurilor de poluare din

mediul apropiat, lista de sugestii privind

protejarea solului, participarea la activitãþile

practice de curãþare a mediului sau de luptã

împotriva poluãrii. Se vor reþine în proiectele

tematice fiºele, tabelele, referatele întocmite,

fotografiile ºi desenele realizate pentru temã,

colecþii de roci etc.

9




• sã recunoascã formele principale de relief;

• sã defineascã principalele forme de relief;

• sã justifice încadrarea zonei unde trãiesc într-o

formã de relief sau alta;

• sã recunoascã tipurile de medii acvatice

specifice zonei în care trãiesc;

• sã enumere componente ale florei ºi faunei din

zona în care trãiesc,

• sã dea exemple de relaþii de hrãnire între

vieþuitoare;

• sã enunþe mãsuri de protejare a mediului

acvatic.


1) Formele principale de relief sunt: câmpiile,

dealurile ºi munþii. Prezentaþi-le cursanþilor vederi,

diapozitive color, pagini de calendar cu peisaje în

diferite anotimpuri, cu formele principale de

relief. Definiþiile principalelor forme de relief

sunt date la rubrica vocabular. Puteþi prezenta ºi

culorile convenþionale pentru formele de relief.

Exemplificaþi pe harta fizicã a României.

Identificaþi pe hartã poziþia localitãþii

dumneavoastrã.

În funcþie de formele de relief, de temperaturã ºi

de umiditate, plantele ºi animalele se împart în:

plante ºi animale de câmpie, plante ºi animale

de deal, plante ºi animale de munte. Prezentaþi-le

elevilor atlase botanice ºi zoologice.

Pe Pãmânt aerul, apa, formele de relief, plantele

ºi animalele sunt în strânsã legãturã:

- factorii de mediu asigurã fiinþelor condiþii de

viaþã (hranã ºi adãpost);

- fiinþele modificã mediul în care trãiesc;

- între fiinþe existã relaþii de hrãnire, de

concurenþã, de dependenþã a uneia faþã de alta,

de întrajutorare º.a.

2) Apa este un mediu de viaþã (mediul acvatic).

Plantele ºi animalele care trãiesc în acest mediu

sunt de specii diferite, în funcþie de adâncimea

ºi temperatura apei, de felul apei (dulce, amarã,

sãratã), de faptul cã apa este curgãtoare sau

stãtãtoare, de forma de relief º.a.

Ceea ce este comun este faptul cã plantele ºi

vieþuitoarele sunt adaptate la condiþiile pe care le

oferã apele. Între ele ºi mediu se stabilesc relaþii.

De asemenea, între vieþuitoare existã relaþii, cum

ar fi cele de hrãnire.

Echilibrul natural este adesea perturbat de om,

din cauza favorizãrii unor specii ºi a distrugerii

altora, direct sau indirect prin modificãrile aduse

mediului. Vã puteþi referi la legislaþia cu privire

protecþia mediului. Amintiþi de Delta Dunãrii -

rezervaþie naturalã. Folosiþi informaþiile pe care

cursanþii le au de la lecþia de limba românã.

Multiplicaþi ºi oferiþi-le cursanþilor, pentru

proiectul tematic, lectura din anexa ghidului

cadrului didactic (pag. 43).

Forme de relief. Mediul acvatic


Evaluare

Se evalueazã însemnãrile cursanþilor fãcute

despre mediul acvatic din zona în care trãiesc,

lanþurile trofice identificate, curiozitãþile notate

din consultarea altor surse, fiºele de prezentare a

vieþuitoarelor din mediul acvatic, referatele.

De asemenea, vor fi încurajaþi cei care realizeazã

produse finite: acvarii, diorame, planºe, afiºe,

albume foto, file de ierbar cu plante de apã sau

din vecinãtatea apei, insectare.

Pentru îndeplinirea sarcinilor laborioase ºi care

necesitã mai mult timp, formaþi grupe de

cursanþi, fiecare având o responsabilitate clar

stabilitã.

10




• sã formuleze observaþii cu privire la

caracteristicile grãdinii ºi ale livezii din mediul

apropiat;

• sã denumeascã pãrþile componente ale unui

pom;

• sã precizeze importanþa pe care aceste medii o

au pentru om;

• sã descrie lucrãri de amenajare ºi întreþinere a

grãdinilor ºi a livezilor;

• sã foloseascã în comunicare termeni explicaþi

la vocabular;

• sã identifice relaþii de hrãnire din aceste medii;

• sã amenajeze mini-grãdini.


Grãdina este spaþiul, delimitat de om, pentru

cultivarea legumelor, a fructelor, a florilor, a

pomilor. Condiþiile pentru ca un teren sã fie

amenajat ca grãdinã sunt: solul sã fie fertil, sã

existe sursã de apã, sã fie expus la sore, ferit de

vânt ºi de schimbãri bruºte de temperaturã.

Terenul este împãrþit în parcele; între el se fac

poteci ºi ºanþuri de irigaþii. Primãvara sau

toamna, pãmântul se sapã, se sfãrâmã bolovanii,

se niveleazã terenul, se pun îngrãºãminte.

Suprafeþele mari se arã ºi se grãpeazã.

Primãvara sau toamna, în funcþie de culturã, se

seamãnã. Unele plante se rãsãdesc primãvara.

Pentru distrugerea buruienilor se prãºeºte ºi se

pliveºte, se trateazã culturile cu erbicide.

Vieþuitoarele care trãiesc în grãdinã sunt: râme,

coropiºniþe, cârtiþe, gândaci de Colorado,

buburuze, omizi, lãcuste, greieri, fluturi, melci,

vrãbii, rândunele, piþigoi, rozãtoare º.a.

Primãvara se cultivã: mazãrea, mãrarul,

pãtrunjelul, ceapa din sãmânþã, sfecla de zahãr,

ridichea de varã, fasolea, castraveþii, pepenii,

dovleceii; Vara se cultivã: morcovii, castraveþii,

ridichea de toamnã, ridichea de iarnã, salata,

spanacul; Toamna se cultivã: salata, ceapa verde,

usturoiul pentru consumul de primãvara. În

solarii se pregãtesc rãsaduri de: pãtlãgele roºii,

ardei, vinete, varzã.

Livada

În zonele de deal ºi de câmpie oamenii cultivã

pomi. Aceastã activitate se numeºte pomiculturã.

Pomi roditori sunt: merii, perii, prunii, caiºii,

piersicii, viºinii, cireºii, gutuii. Un pom este

alcãtuit din rãdãcinã lemnoasã, trunchi ºi

coroanã cu crengi, frunze, flori ºi fructe.

Lucrãrile din livadã: primãvara - sãpatul în jurul

rãdãcinii, tãierea crengilor uscate, vãruirea

trunchiurilor, stropirea cu insecticide, aprinderea

focurilor pentru prevenirea efectelor brumei; vara

ºi toamna - culesul poamelor; toamna - vãruirea

trunchiurilor, acoperirea cu frunze a rãdãcinilor,

instalarea parazãpezilor. Dãunãtori: omizi, pãsãri,

insecte.

Pomii fructiferi au o deosebitã importanþã pentru

industria alimentarã. Din fructe se preparã:

dulceaþã, marmeladã, compot º.a.

Grãdina. Livada


Evaluare

Se vor evalua din proiectele tematice: fiºele de

înregistrare a observaþiilor, rezolvarea sarcinilor

de la Am aflat..., activitatea practicã.

Mai pot fi evaluate: colecþii de seminþe de fructe

ºi legume, descrieri ale unor practici de

conservare a fructelor ºi a legumelor (se poate

întocmi, pe grupe, o minicarte de bucate cu

reþete de conservare a legumelor ºi a fructelor).




• sã noteze propriile observaþii despre pãdurea

din vecinãtate;

• sã identifice deosebiri între frunzele unui

arbore din pãdurea de foioase ºi cele ale unuia

din pãdurea de conifere ºi sã le argumenteze;

• sã enumere specii de plante ºi animale din

pãdurea din mediul apropiat;

• sã dea exemple de hrãnire între vieþuitoarele

unei pãduri;

• sã identifice riscurile defriºãrii;

• sã enumere mãsuri de protejare a pãdurilor.


Pãdurile sunt medii de viaþã naturale în care

intervenþia omului este mai puþin simþitã.

Vieþuitoarele din acest mediu trãiesc fãrã

ajutorul omului.

În funcþie de relief ºi, implicit de sol, umiditate,

temperaturã, pe teritoriul þãrii noastre existã:

• pãduri de foioase, unde cresc stejari, fagi,

frasini, carpeni, mesteceni, aluni, mãceºi,

cãtina, murul în zonele de deal ºi de la poalele

munþilor, unde temperatura este potrivitã;

• pãduri de conifere sau rãºinoase, formate din

pini, brazi, molizi din zonele de munte.

Susþineþi explicaþiile de prezentarea unor

imagini cu pãduri din diferite forme de relief,

cu pãduri în care predominã o anumitã specie

de arbori (de stejari, de fag, de mesteceni,

aluni º.a.)

Pãdurile sunt dispuse dupã înãlþimea reliefului

pe urmãtoarele trepte:

Conifere munþi

Fag dealuri înalte ºi munþi

Stejar câmpii înalte ºi dealuri

Într-o pãdure, sunt stratificate urmãtoarele

elemente:

• stratul de rocã pe care nu cresc plante;

• stratul de sol (cernoziom) bogat în organisme

microscopice, larve de insecte, râme, cârtiþe

etc;

• stratul de frunze sub care trãiesc furnici, melci

º.a. ºi cresc ciuperci;

• straturi de ierburi, ferigi ºi animale care trãiesc

ºi se hrãnesc cu acestea.

Plantele din pãduri formeazã flora, iar

vieþuitoarele formeazã fauna.

Defriºarea produce dezechilibre: dispariþia unor

plante ºi animale, alunecãri de teren, inundaþii,

creºterea temperaturii.

De refacerea ºi protecþia pãdurilor, precum ºi de

folosirea raþionalã a acesteia se ocupã ramura

agriculturii silvicultura.

O rezervaþie naturalã renumitã în România este

cea din Munþii Retezat. (vezi lectura pag. 44)

11 Pãdurile de foioase. Pãdurile de conifere


Evaluare

Proiectele tematice vor cuprinde: fiºe de

înregistrare a observaþiilor cursanþilor, reguli de

protejare a pãdurilor, studii de caz, albume cu

flora ºi fauna pãdurii din mediul apropiat, fiºe de

prezentare a vieþuitoarelor, sugestii pentru

rezolvarea unor probleme de mediu, afiºe,

referate, creaþii literare etc.

Se va aprecia participarea cursanþilor la activitãþi

practice de protecþie a mediului.

Anunþaþi-i pe cursanþii cã urmeazã ora de

evaluare. Stabiliþi conþinutul proiectelor

tematice, pregãtiþi grilele de apreciere ºi listele

de verificare ºi de inventar. Reluaþi întrebãrile

la care nu s-au gãsit rãspunsuri.

Recomandaþi-le bibliografie.

Nu uitaþi

ANEXE


Criteriile generale de evaluare a proiectelor vor

sta la baza evaluãrilor sumative de la sfârºitul

unitãþilor de învãþare. Se referã la: calitatea

proiectului ºi la calitatea activitãþii cursantului.

CALITATEA PROIECTULUI

a) Validitatea proiectului - mãsura în care

proiectul, prin modul de concepere, este adecvat

temei. Se urmãreºte nivelul la care proiectul este

coerent, acoperã tema propusã, este logic ºi

argumentat.

b) Completitudinea proiectului - abordarea

completã a temei. Se urmãreºte modul în care au

fost realizate conexiuni între informaþii, abordarea

interdisciplinarã a informaþiei, competenþele ºi

abilitãþile de ordin teoretic ºi practic ºi maniera în

care acestea se regãsesc în conþinutul ºtiinþific.

c) Elaborarea ºi structurarea proiectului vizeazã

evidenþierea competenþelor demonstrate de cãtre

cursant în elaborarea proiectului (acurateþea ºi

caracterul ºtiinþific al informaþiilor, logica ºi

argumentarea ideilor, coerenþa internã,

corectitudinea ideilor, corectitudinea ipotezelor ºi

a concluziilor.

d) Calitatea materialului utilizat de cãtre cursant

- se raporteazã la relevanþa conþinutului

ºtiinþific, la semnificaþia ºi acurateþea datelor

colectate.

e) Creativitatea în abordarea temei - vizeazã

gradul de noutate pe care îl aduce proiectul

respectiv în abordarea tematicii proiectului sau în

soluþionarea problemelor generate pe parcursul

elaborãrii proiectului. Se urmãreºte mãsura în

care cursantul opteazã pentru o strategie de

lucru clasicã în finalizarea demersului sãu sau

pentru o strategie ineditã, originalã, inovativã.

CALITATEA ACTIVITÃÞII CURSANTULUI

a) Raportarea cursantului la tema proiectului se

referã la modul în care cursantul a rãspuns prin

structurarea ºi conþinutul proiectului sãu cadrului

tematic în care acesta se circumscrie. Surprinde

mãsura în care acesta a înþeles sarcina pe care a

avut-o de realizat ºi mãsura în care ceea ce a

fãcut este valid ºi relevant pentru abordarea

temei.

b) Performarea sarcinilor vizeazã nivelul de

performanþã la care se plaseazã cursantul în

realizarea diferitelor pãrþi componente ale

proiectelor. Acest criteriu se coreleazã cu

elaborarea ºi structurarea proiectului, având în

centrul atenþiei valorizare competenþelor ºi a

abilitãþilor cursantului în realizarea proiectului.

c) Documentarea presupune identificarea

bibliografiei necesare, selectarea informaþiei

relevante, capacitatea de adaptare la solicitãrile

temei.

d) Nivelul de elaborare ºi comunicare este

criteriul dupã care se realizeazã analiza de

conþinut a proiectului. Nivelul de comunicare pe

care cursantul îl dovedeºte în momentul

prezentãrii poate sã se situeze fie într-un plan

empiric, factual, printr-o simplã enumerare a

problemelor vizate de conþinutul tematic, fie

într-un plan analitic, al explicaþiei argumentate

sau într-unul de ordin evaluativ, care apeleazã la

judecãþi de evaluare ºi aprecieri personale în

susþinerea punctelor de vedere ºi a opiniilor.

e) Greºelile sunt un criteriu semnificativ. Pornind

de la nivelul la care se pot manifesta, pânã la

identificarea practicã a tipurilor de greºeli

apãrute frecvent, cadrul didactic îºi întregeºte

imaginea despre proiect în ansamblu.

f) Creativitatea se reflectã în produse originale,

care poartã amprenta efortului autorului

proiectului.

g) Calitatea rezultatelor, din perspectiva

valorificãrii proiectului în sfera practicã

a activitãþii, gradul de utilitate a proiectului în

sine ºi activitãþile desfãºurate de cel care l-a

realizat.

Criteriile se vor adapta dupã specificul temei,

dupã cerinþele privind cuprinsul sãu ºi dupã

modul de realizare. Ele trebuie clar definite

pentru fiecare caz ºi negociate cu cursanþii.

Criterii generale de evaluare a proiectelor


Scãri de clasificare

Descrierea caracteristicilor observabile ale

mediului înconjurãtor.

Numele cursantului:

Denumeºte fenomene ale naturii ºi caracteristici ale

mediului recunoscute în realitate.

Denumeºte fenomene ale naturii ºi caracteristici ale

mediului recunoscute în imagini grafice.

Utilizeazã în descrieri enumerãri de fenomene, de

caracteristici.

Selecteazã dintr-o listã de termeni, pe cei care sunt

potriviþi descrierii unui anumit fenomen.

Foloseºte în descrieri concepte specifice disciplinei

cunoscând sensul dat acestora prin definiþii

Redã, ca rãspuns la întrebãri, descrieri ale unor

fenomene ºi caracteristici.

Descrie corect etapele unui experiment efectuat.

Descrie corect o situaþie realã observatã în mediu,

dupã criterii date sau dupã un plan dat.

Descrie succesiunea în care se petrec anumite

fenomene, având ca suport scheme ºi tabele.

Descrie anumite fenomene sau caracteristici dupã

etape sau criterii proprii elaborate.

ComportamentulFrecvenþa

deseori uneori rareori

Modele de instrumente de evaluare


Listã de verificare ºi inventar

Efectuarea de experimente.

Identificã necesarul de instrumente necesare experimentelor.

Identificã ipotezele care vor fi verificate.

Efectueazã operaþii succesive prezentate printr-un instructaj verbal sau scris.

Utilizeazã instrumentarul în efectuarea experienþelor.

Noteazã date, observaþii constate prin experimentare.

Desprinde concluzii în urma efectuãrii experimentelor.

Anticipeazã schimbarea care se va produce prin introducerea unei variabile într-o

situaþie datã.

Recunoaºte în realitate fenomene similare celor simulate prin experiment.

Îºi foloseºte experienþa pentru a propune experimente care demonstreazã anumite

fenomene sau caracteristici.

Pornind de la ipoteze ºi concluzii date, elaboreazã un demers experimental.

Activitatea Da/ Nu


Lecturi didactice

Dunãrea, izvorând din Germania, adunând

afluenþii din zece þãri ºi traversând patru

capitale, dupã un traseu de 2 860 km, formeazã

la vãrsarea sa în Marea Neagrã o deltã.

Delta Dunãrii este situatã în sud-estul þãrii, având

forma literei greceºti „∆” (delta) ºi fiind limitatã la

sud-vest de Podiºul Dobrogei, la nord trece peste

graniþa cu Ucraina, iar la est se învecineazã cu

Marea Neagrã.

Delta propriu-zisã are o suprafaþã de 2 540 Km²,

suprafaþã ce creºte anual cu 40 m, datoritã celor

67 milioane tone de aluviuni depuse de cãtre

fluviu. Este „locul unde se plãmãdeºte un nou uscat”

Privitã de pe Dealurile Tulcei, Delta Dunãrii apare

ca o întindere de verdeaþã strãbãtutã de ºuviþe argintii.

Ea este o câmpie în formare, alcãtuitã din: grinduri,

ostroave ºi canalele, gârle, mlaºtini, bãlþi ºi lacuri.

Prima ºtire istoricã despre Delta Dunãrii ne-a

lãsat-o grecul Herodot, „pãrintele istoriei” care

descrie intrarea flotei persane a lui Darius prin

Deltã, dupã ce poposise la Histria (515-513 îHr).

În secolul al XV-lea Þara Româneascã ºi Moldova

pierd gurile Dunãrii ºi Dobrogea, acestea fiind cucerite

de Imperiul Otoman ºi astfel, pânã la jumãtatea

secolului al XIX-lea, Delta era un pãmânt necunoscut.

În Delta Dunãrii predominã vegetaþia de mlaºtinã

stuficolã. Principalele specii sunt: stuful, papura,

rogozul, în amestec cu salcia piticã. Formaþiunea

specificã stufãriilor masive este plaurul: un strat

gros de 1-1,6 m, format dintr-o împletiturã de

rãdãcini de plante în amestec cu resturi organice

ºi sol. Iniþial fixat, plaurul se desprinde, transformându-se

în insule plutitoare de diferite mãrimi, care

împinse de vânt se deplaseazã pe suprafaþa apei.

Alãturi de stuf întâlnim menta, feriga de apã,

troscotul ºi plante agãþãtoare. Pe plaur se formeazã

coloniile de pelicani. Aici trãiesc ºi porcul mistreþ,

câinele enot, bizamul, lutra, nurca, vulpea.

Delta Dunãrii este un adevãrat paradis faunistic. Aici

vieþuieºte 98% din fauna acvaticã europeanã. Peºtii

sunt prezenþi prin 65 de specii, cei mai mulþi de apã

dulce, ceilalþi, migrând primãvara din Marea Neagrã.

Între aceºtia din urmã, sturionii, pãstrugile ºi

scrumbiile au importanþã ºtiinþificã ºi economicã.

Pãsãrile sunt cele care au creat faima Deltei. Aici

se întâlnesc 327 de specii. Dintre acestea,

cuibãresc aici 218 specii, restul trecând ºi

rãmânând aici pentru un timp pe perioada toamnei,

iernii ºi primãverii. Pãsãrile acvatice sunt cele mai

numeroase. Aici cuibãresc peste 81 de specii.

Unele se asociazã în timpul cuibãritului formând

colonii. Cauzele asocierii sunt legate de penuria

suprafeþelor de construcþie a cuiburilor, precum ºi

de avantajele oferite de prezenþa unui numãr mare

de pãsãri în apãrarea cuiburilor cu ouã sau pui.

Coloniile de cuibãrit au reprezentat dintotdeauna

atracþia Deltei.

Pagina poate fi multiplicatã ºi distribuitã cursanþilor.

Alte informaþii despre Delta Dunãrii:

http://www.caraorman.ro/

Delta Dunãrii - mediu acvatic

Plaur

Pelican

Pãstrugã

Masivul Retezat, una dintre cele mai valoroase

zone montane din România, a fost recunoscut ca

Parc Naþional încã din anul 1935, fiind astfel

primul parc naþional legal constituit din þara noastrã.

Munþii Retezat, cetate de piatrã, în care mai mult

de 60 de piscuri se avântã la peste 2 200 de

metri înãlþime, culminând cu Peleaga - 2 509 m,

cu peste 80 de circuri glaciare, impresioneazã

orice drumeþ.

Parcul Naþional Retezat este cea mai mare

rezervaþie complexã din România, se întinde pe

20 000 ha, incluzând relieful glaciar (numeroase

circuri, vãi ºi lacuri glaciare), raritãþi ale florei

etc.) precum ºi exemplare valoroase ale faunei

(capra neagrã, cerbul, ursul, râsul, cocoºul de

munte, mistreþul). Apele cristaline ale lacurilor ºi

râurilor sunt populate de pãstrãvi.

Lacurile glaciare din Munþii Retezat sunt: Bucura,

Zãnoaga, Florica, Ana, Lia, etc. Lacul Gâlcescu

este declarat monument al naturii.

Retezatul este renumit prin diversitatea floristicã,

aici existând mai bine de o treime din flora României,

dintre care multe specii ocrotite: macul galben

de munte, arginþica, sângele-voinicului, ghintura,

crinul galben, orhideea de munte, floarea-de-colþ,

nucul sãlbatic.

Pãdurea îmbracã pante acoperite cu imense

grohotiºuri fosile, iar covorul jnepenilor

protejeazã pãrþile superioare ale culmilor.

Crestele cele mai înalte sunt cel mai adesea

lipsite de vegetaþie. Datoritã habitatelor sale

foarte diverse, naturale sau puþin modificate de

intervenþia umanã, Parcul Naþional Retezat

adãposteºte o faunã deosebit de bogatã, atât în

ceea ce priveºte numãrul de specii, cât ºi în

privinþa numãrului mare de exemplare al acestor specii.

Dintre animale, capra neagrã, cocoºul de munte

ºi ursul pot fi adesea întâlnite; marmota este ºi

ea prezentã.

Dicþionar

Relief glaciar - relief provenit din topirea

gheþarilor sau rezultat în urma acþiunii gheþarilor

în urmã cu 10 milioane de ani în urmã.

Lac glaciar - lac format prin topirea gheþarilor.

Habitat - suprafaþã locuitã de o populaþie, de o

specie de plante sau de animale.

Grohotiº - îngrãmãdire de bucãþi de rocã

colþuroase, de dimensiuni variabile, rezultate din

dezagregarea stâncilor ºi prãvãlite din munþi sau

aduse de gheþari.

Jnepen - arbust cu tulpinã ramificatã, cu

crengile plecate la pãmânt ºi cu frunze în formã

de ace, rãspândit în regiunile alpine.

Pagina poate fi multiplicatã ºi distribuitã cursanþilor.

Alte informaþii la www.Retezat.ro

Parcul Naþional Retezat

Capre negre

Cocoºul de munte

Genþiana


Date post:	28-Nov-2015
Category:	Documents
Upload:	stelea-doina
View:	432 times
Download:	19 times

A Doua Sansa Primar Stiinte Cadru Didactic 3

Documents