Universitatea de Vest “Vasile Goldis” Facultatea de Medicina, Farmacie si Medicina Dentara

Studenti : Sirian Nicolae Alexandru Sherzad Nevil Ropan LiviuMedicina Generala, Grupa 9

• index_aprofundat_aparate_si_sisteme_si_boli_sistemul_circulator_MEDIA_1.jpg

Functional, la nivelul organismului exista doua tipuri de circulatie a sangelui

• Circulatia mica sau pulmonara-are rolul de a transporta sangele neoxigenat de la nivelul inimii la nivel pulmonar, unde are loc schimbul de gaze cu aerul atmosferic:• dioxidul de carbon adus de la nivelul tesuturilor este eliminat in exterior• sangele se incarca cu oxigen

• Circulatia mare sau sistemica -are rolul de a transporta substantele nutritive si oxigen la tesuturi, unde se incarca cu produsi de metabolism si dioxid de carbon, care vor fi eliminati la nivel pulmonar, renal, fecal

-Circulatia pulmonara are rolul de a transporta sangele neoxigenat de la nivelul inimii la nivel pulmonar, unde are loc schimbul de gaze cu aerul atmosferic:• dioxidul de carbon adus de la nivelul tesuturilor este eliminat in exterior• sangele se incarca cu oxigen

Mica circulatie are urmatorul traseu: porneste din ventriculul drept, urmeaza trunchiul pulmonar si ramificatiile acestuia, care se distribuie la nivelul plamanilor, reteaua alveolo-capilara la nivel pulmonar, venele pulmonare care se intorc in atriul stang.

Sistemul arterial al micii circulatii este format  din trunchiul arterei pulmonare si din ramurile lui. Trunchiul arterei pulmonare pleaca din ventriculul drept si dupa 3-4 centimetri se împarte în artera pulmonara stânga si artera pulmonara dreapta.

1.     Artera pulmonara stânga are un traiect orizontal si o lungime de circa 3 centimetri. Dupa ce patrunde în plamân, ea se împarte în 2 ramuri principale pentru cei doi lobi pulmonari. Acestea, la rândul lor, se divid în ramuri din ce în ce mai mici, terminându-se în reteaua capilara din jurul alveolelor pulmonare. Artera pulmonara stânga e legata de aorta prin ligamentul arterial, care rezulta din obstruarea canalului arterial (canalul arterial este prezent la embrion si fat si face legatura între cele 2 vase mari).

2.     Artera pulmonara dreapta are un traiect aproape orizontal si o lungime de circa 5-6 centimetri. Dupa ce patrunde în plamân, ea da trei ramuri principale pentru cei 3 lobi pulmonari.

Sistemul venos al micii circulatii: -Mica circulatie începe cu artera pulmonara care ia nastere din ventriculul drept si se termina cu venele pulmonare care se varsa în atriul stâng. -Arteriolele care ajung la nivelul acinilor pulmonari dau nastere capilarelor din peretele alveolocapilar. -Acestea se strâng apoi în venule si în vene de calibru din ce în ce mai mare, formând în cele din urma doua vene pulmonare pentru fiecare plamân. -Dupa ce strabat pediculul pulmonar, aceste vene se varsa direct în atriul stâng, ducând sânge îmbogatit în oxigen la inima, pentru a continua apoi din nou marea circulatie

Hipertensiunea pulmonara

Hipertensiunea pulmonara Hipertensiunea pulmonara reprezinta cresterea tensiunii arteriale in mica circulatie (tensiunea medie in repaos > 25 mmHg; in conditii de efort > 30 mmHg). 

In cadrul circulatiei pulmonare (numita si mica circulatie) sangele din ventriculul drept este pompat in plamani, de unde primeste oxigen si se intoarce la inima in ventriculul stang. Ventriculul stang pompeaza ulterior sangele oxigenat in circulatia sistemica (marea circulatie) pentru a iriga organele. Pentru asta este nevoie de o presiune a sangelui (tensiunea medie aproximativ 100 mmHg).

Circulatia sistemica se incheie atunci cand sangele cu dioxid de carbon se intoarce din nou la inima in ventriculul drept. Persoanele sanatoase au intotdeauna o tensiune arteriala scazuta in circulatia pulmonara, atat in stare de repaos cat si in stare de efort fizic (tensiunea arteriala medie 15 mmHg).

Circulatia Sistemica porneste de la ventricolul stanga al inimii, apoi prin artera principala – aorta – se ramifica arterial la toate organele si tesuturile. La tesuturi, prin capilare, sangele cedeaza oxigen si substante nutritive, se incarca cu bioxid de carbin si cu deseurile rezultate din metabolism, apoi, prin vene, se varsa in auriculul drept al inimii, unde se termina circulatia mare si incepe circulatia mica.

-Circulatia sistemica are rolul de a transporta substantele nutritive si oxigen la tesuturi, unde se incarca cu produsi de metabolism si dioxid de carbon, care vor fi eliminati la nivel pulmonar, renal, fecal

Sistemul arterial al circulatiei sistemice

Este format din artera aorta si ramurile ei , de unde si denumirea de sistem aortic.          Artera aorta pleaca din ventriculul stâng. Traiectul ei se subâmparte în trei portiuni si anume: aorta ascendenta, arcul aortic si aorta descendenta.1.     Aorta ascendenta începe din ventriculul stâng si se termina la nivelul trunchiului brahiocefalic. - Ea este prevazuta cu trei valvule (valvulele sigmoide aortice).- Din aorta ascendenta pornesc, la nivelul valvulelor semilunare, cele doua artere coronare, dreapta si stânga, care hranesc inima.2.     Arcul aortic se întinde de la trunchiul brahiocefalic pîna la ligamentul arterial (canalul arterial obliterat). Din arcul aortic pornesc trei artere mari:·        trunchiul brahiocefalic sau artera nenumita·        artera carotida comuna stânga·        artera subclavie stânga.

3.     Aorta toracala se întinde de la ligamentul arterial pâna la diafragm. -Din ea pornesc 2 feluri de ramuri: viscerale si parietale. -Ramurile viscerale sunt reprezentate de arterele esofagiene, care iriga esofagul, de arterele pericardice, care iriga pericardul, si de arterele bronsice, care iriga bronhiile. -Ramurile parietale sunt reprezentate de arterele frenice superioare si de arterele intercostale posterioare, care sunt în numar de 10 perechi si care iriga peretele toracic. -Arterele intercostale alcatuiesc împreuna cu nervul intercostal respectiv manunchiul vasculo-nervos intercostal, care se afla în santul costal din marginea inferioara a coastei.

4.     Aorta abdominala se întinde de la diafragm pâna la bifurcarea ei în cele 2 artere iliace comune, la nivelul vertebrei L4. Din ea pornesc 3 feluri de ramuri:-         viscerale: trunchiul celiac si arterele mezenterica superioara, mezenterica inferioara, suprarenala medie, renala si testiculara sau ovariana-         parietale: artera frenica inferioara si arterele lombare-         terminale: arterele iliace comune.

Aorta abdominala se bifurca la nivelul vertebrei lombara 4 în 2 ramuri principale, numite arterele liace comune. Ele se întind de la locul de bifurcare a aortei abdominale pâna la articulatia sacro-iliaca, unde se bifurca în arterele iliaca interna si externa.·        Artera ilicaca interna sau hipogastrica da ramuri viscerale si parietale. ----Ramurile viscerale sunt reprezentate de arterele vezicale care prin ramurile loririga vezica urinara si organele genitale, de artera uterina prezenta la femeie care iriga uterul, tuba uterina, ovarul si vaginul, de artere deferentiala prezenta la barbat si care iriga canalul deferential, de artera rectala mijlocie, care contribuie la irigatia rectului, de artera rusinoasa interna, care iriga organele genitale externe si muschii perineului.- Ramurile parietale sunt reprezentate de arterele fesiere, care iriga muschii fesieri, de artera laterala care iriga cavitatea pelviana, de artera ileolombara, care iriga muschii abdominali profunzi, si de artera obturatoare care iriga o parte din muschii coapsei.·        Artera iliaca externa se întinde de la locul unde se bifurca artera iliaca comuna pâna la iesirea din bazin (ligamentul inghinal), unde se continua cu artera femurala. -De pe traiectul ei se desprind arterele circumflexa iliaca profunda, care hraneste muschii lati ai abdomenului si epigastrica inferioara, care se anastomozeaza cu epigastrica superioara.

·        Artera femurala se întinde de la nivelul ligamentului inghinal pâna la nivelul inelului tendinos al muschiului adductorul mare, de unde se continua cu artera poplitee. ·  Artera poplitee se gaseste în groapa poplitee (regiunea postrioara a genunchiului), întinzându-se de la inelul tendinos al muschilui adductor mare pâna la inelul tendinos al muschiului solear, unde se împarte în 2 ramuri terminale, si anume în arterele tibiala anterioara si posterioara. Ea da ramificatii colaterale care iriga articulatia genunchiului si o parte din muschii coapsei.·        Artera tibiala anterioara se întinde de la inelul tendinos al muschiului solear pâna la ligamentul cruciat, de unde se continua cu artera dorsala a piciorului (pedioasa). Prin ramurile ei colaterale iorga regiunile anterioara si laterala ale gambei.·        Artera tibiala posterioara se întinde de la inelul tendinos al muschiului solear pâna la santul retromaleolar intern, unde se bifurca în arterele plantare. Ramurile  ei colaterale iriga regiunea posterioara a gambei.·        Artera dorsala a piciorului este o ramura terminala a arterei tibiale anterioare. Ea se termina la nivelul primului spatiu interosos, contribuind la alcatuirea retelei arteriale a piciorului.·        Arterele plantare (mediala si laterala) sunt ramuri terminale ale arterei tibiale posterioare. Din artera plantara laterala ia nastere arcul plantar, din care pornesc arterele metatarsiene plantare care, la rândul lor, dau nastere arterelor digitale plantare.

Sistemul venos al marii circulatii 

Este reprezentat de totalitatea venelor care conduc sângele în vena cava superioara si cava inferioara ce se deschid în atriul drept.

I. Vena cava superioara si afluentii ei.

2.Vena cava inferioara 

Bolile sistemului circulatorFlebita

Flebita este inflamarea unei vene, care afecteaza, în general, membrele inferioare. Ea este expresia mâniei si frustrarii datorate unei diminuari a bucuriei de a trai. Suntem înclinati sa-i acuzam pe ceilalti de propriile noastre lipsuri si de situatia penibila de blocaj emotiv si energetic în care ne aflam.

Pentru a trata flebita este necesara cresterea energiei din atriul drept. In acest scop se va mentine palma dreapta in dreptul piciorului, la o distanta de 10-20 de centimetri fata de acesta, iar palma stinga va fi indreptata spre inima, la o distanta de 30-40 de centimetri fata de corp.

Aceasta modalitate de mentinere a palmelor mai poate trata senzatia de greutate ce apare in picioare dupa strabaterea unei distante mai mari pe jos sau pentru cei care depun efort fizic intens. Se vor mentine palmele in modalitatea descrisa timp de 3 minute, zilnic.

Fibrilatia atriala este o aritmie frecventa ce apare in special la persoane invarsta. In mod normal bataile inimii sunt ritmice. In fibrilatia atriala semnale electrice anormale determina camerele superioare ale inimii, numite atrii, sa tremure sau sa fibrileze. O inima aflata in fibrilatie nu poate pompa tot atat de mult sange ca una normala. Fibrilatia atriala creste riscul pentru accidentul vascular cerebral (AVC). Inima in fibrilatie face ca sangele sa se acumuleze la nivelul atriilor. Aceasta acumulare poate duce frecvent la formarea de cheaguri in atrii. Daca inima pompeaza acest cheag in circulatie, acesta poate ajunge la nivelul creierului. Cheagul poate obstrua fluxul sangelui catre creier, determinand producerea unui accident vascular cerebral. De aceea, medicii specialisti recomanda ca marea majoritate a persoanelor cu fibrilatie atriala sa fie tratate cu warfarina sau aspirina.Aceste medicamente impiedica formarea de cheaguri.

Fibrilatia atriala este determinata de disfunctii ale activitatii electrice ale inimii. Boli care afecteaza miocardul (muschiul inimii) sau suprasolicita inima, frecvent determina aparitia fibrilatiei atriale.

Aceste boli sunt:- hipertensiunea arteriala, o afectiune in care sangele exercita o presiune crescuta asupra peretilor arterelor; valorile normale ale tensiunii arteriale sunt: 119 mmHg tensiunea arteriala sistolica si 79 cea diastolica- afectiunile coronarelor si infarctul miocardic acut: bolile arterelor coranare sunt cauzate de formarea placilor de ateroscleroza (depozite de lipide in peretele vaselor) in interiorul lor; aceste vase alimenteaza miocardul cu sange bogat in oxigen- insuficienta cardiaca apare atunci cand inima nu mai poate pompa eficient sangele in circulatie- afectiuni ale valvelor inimii (valvulopatii): cel mai frecvent este interesata valva mitrala (valva situata intre atriul si ventriculul stang); aceste afectiuni apar cand valva e deteriorata sau ingustata si nu mai poate controla eficient fluxul de sange prin sau la iesirea din inima- cardiomiopatiile: afectiuni in care muschiul inimii este afectat si astfel scade cantitatea de sange care poate fi pompata de inima- miocarditele: afectiuni inflamatorii ale miocardului si pot apare dupa infectii virale, fungice sau alte infectii ca difteria, reumatismul articular acut sau tuberculoza- boala reumatismala cardiaca: afectiune a inimii in care sunt distruse miocardul si valvele, in cadrul bolii numite reumatism articular acut- boli congenitale ale inimii: modificari ale structurii inimii prezente de la nastere- pericarditele (afectiuni inflamatorii a invelisului extern al inimii) si endocarditele (afectiuni inflamatorii ale portiunii interne a peretelui cardiac): in evolutia acestor boli pot apare leziuni ale miocardului si/sau valvelor- sindromul Wolff-Parkinson-White: determina ritmuri rapide si neregulate (aritmii) ale inimii.

Hipertensiunea

La adulti, hipertensiunea este definitã drept o presiune sistolicã mai mare sau egalã cu 140 mm Hg, ori o presiune diastolicã mai mare sau egalã cu 90 mm Hg. Presiunea sanguinã are o distributie continuã in rândul populatiei, fãrã o linie clarã de demarcatie intre normotensivi si hipertensivi. Hipertensiunea este principala cauzã a afectiunilor cardiace, care reprezintã factorul major de deces in lumea occidentalã.

Una din relatiile fundamentale ale fiziologiei circulatorii este reprezentatã de faptul cã "presiunea sanguinã arterialã = fluxul cardiac x rezistenta perifericã". Dacã fluxul cardiac sau rezistenta perifericã se ridicã, indiferent de cauzã, si presiunea sanguinã creste. Existã mai multi factori siguri care contribuie la hipertensiune, dar nu existã o cauzã singularã. Vârsta, modul de viatã, predispozitia geneticã, toate joacã un rol important.

Hipertensiunea trebuie tratatã când se depisteazã pentru cã are valori ridicate de 2-3 ori intr-o perioadã de 3-6 luni. Cândun pacient are o afectiune de organ final (hipertrofie ventricularã stângã, insuficientã renalã sau afectiuni cardiovasculare), tratamentul trebuie instituit mai repede. De asemenea, in cazul unei hipertensiuni maligne (valoarea diastolicã > 130 mmHg), tratamentul trebuie inceput imediat. Antihipertensivele vor fi date intotdeauna impreunã cu alte recomandãri, pentru a se reduce posibilitatea producerii altor incidente vasculare. Printre acestea se numãrã: renuntarea la fumat, scãderea in greutate, reducerea consumului de alcool, intensificarea activitãtii fizice, reducerea aportului de sare in dietã.

Existã mai multe clase de medicamente disponibile. Acestea includ: diureticele, beta-blocantii, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei-(IEC), blocantii canalului de calciu, antagonistii angiotensinei II, medicamentele cu actiune la nivel central.

Varicele

În situatia în care venele nu mai asigura o circulatie corespunzatoare a sângelui, se pot dilata, dând nastere la veritabile "lacuri" de sânge. Când sunt situate superficial, aceste vene devin vizibile, dilatate si produc adesea simptome caracteristice - oboseala, senzatia de greutate sau durere în membrul respectiv. În cazurile severe, varicele se pot rupe, sau pot da nastere la leziuni ulcerate, deschise, la suprafata pielii. Localizarea cea mai frecventa a varicelor este la nivelul membrelor inferioare, la gambe si coapse. Varicele pot aparea atât la femei cât si la barbati la orice vârsta, însa cel mai frecvent afecteaza femeile în perioada când au copii si mai târziu. Antecedentele familiale de varice si înaintarea în vârsta cresc riscul de aparitie a varicelor. Cauzele varicelor nu sunt complet întelese. În unele cazuri, absenta sau slabirea valvelor venoase care previn scurgerea retrograda a sângelui în sens gravitational pot duce la o proasta circulatie venoasa. În alte cazuri este vorba de slabirea peretilor venosi. Mai rar varicele sunt consecinta unor boli ca flebita sau a unor anomalii congenitale ale venelor.Bolile venoase varicoase sunt în general progresive si nu pot fi prevenite complet. Cu toate acestea, s-a constatat ca purtarea ciorapului elastic, mentinerea unei greutati corporale în limite normale si exercitiul fizic regulat pot fi benefice.

Ateroscleroza

Ateroscleroza reprezinta procesul patologic de obstructie (stenozare) a lumenului arterial, din cauza depunerilor succesive de strate de lipide plasmatice, cheaguri de sange, colesterol, acumulari de calcar etc. Desi, in stare incipienta poate exista inca din stadiul intrauterin, ateroscleroza debuteaza cu precadere in jurul varstei de 20-25 de ani, se agraveaza progresiv pana la 50-60 de ani, dupa care incepe sa se manifeste pregnant prin simptomele bolii coronariene.

Ateroscleroza este un proces lent si de lunga durata, de aceea a fost obligatoriu asociata imbatranirii, varsta la care apar. Acum se cunoaste ca ea apare dupa un numar de ani, depinzand de agresivitatea factorilor de risc, moment care corespunde intamplator batranetii. Cand se asociaza mai multi factori favorizanti ai aterosclerozei, efectele lor nu se aduna, ci se multiplica.