Home >Documents >95287968 Omul Si Destinul

95287968 Omul Si Destinul

Date post:20-Jan-2016
Category:
View:92 times
Download:1 times
Share this document with a friend
Description:
omul si destinul
Transcript:
  • Studiu de caz Omul si destinul

    DESTINUL CA SI CUPRINS AL VIETII OMULUI

    Fiecare fiinta umana este unica prin ceea ce este sau prin cele ce le-ar putea efectua pe tot parcursul unei vieti in dimensiunea karmica. Cuprinsul ei, ca valoare in Creatie, poate aduce un echilibru sau dizarmonia peste locul unde traieste. Fiecare traire a omului este si ea unica in pasul sau, de aceea trebuie sa se respecte Liberul Arbitru al fiecarui om, caci doar prin aceasta el, omul, poate fi ceea ce-si doreste. Prin aceasta dorinta a lui, ca si valoare a unei hotarari personale, poate fi cu adevarat el, doar el, ca unicat in univers Cum nimic nu este intamplator, si cele ce pot veni fac sa se schimbe mari destine in fata omenirii, daca nu se gasesc noi cai de echilibru in situatiile cheie. Toate aceste situatii cheie trebuie analizate, iar hotararile luate trebuie sa cuprinda interesul tuturor, caci acestea pot fi hotaratoare in destinul unui popor sau chiar al unei rase umane..

  • Karma unui popor sau a unei rase umane poate fi schimbata prin cele ce se hotarasc de catre majoritatea oamenilor, iar uneori aceasta se poate realiza si prin vointa unui singur om. Fiecare hotarare luata de catre un om, poate aduce un sir de schimbari in destinul intregii omeniri. De aceea este bine sa se cunoasca cuprinsul Legii Universale, pentru ca nu cumva cei care trebuie sa ia decizii majore in anumite situatii hotaratoare pentru omenire sa greseasca. Fiecare greseala facuta voit sau din necunoastere schimba destinul omenirii. Acest aspect ce poate sa apara nu trebuie ignorat de catre nimeni. Valoarea trairii fiintei umane este maxima, doar daca se respecta libertatea fiecarui om, dar el, ca fiinta in univers, trebuie sa cunoasca ce este bine si ce nu aduce armonia in viata sa. Pentru a se respecta cele ce sunt cerute prin Legea Universala, trebuie sa vina cunoasterea in pasul fiecarui om.

  • Ea, cunoasterea, este valoarea Intelepciunii Cosmice, care trebuie cuprinsa de catre fiecare om in parte. Numai asa destinul omenirii poate cunoaste noul ca inceput si continuare a unei evolutii pe plan spiritual in dimensiunea karmica. Este bine sa se imbine viata spirituala cu cea a trairii in plan material, pentru ca doar asa echilibrul in dimensiunea karmica poate fi pastrat, iar omul poate evolua.

    [] Viata fiecarui om, de foarte multe ori, depinde

    de aproapele sau. Nu trebuie ignorat acest mare adevar!

  • Epopeea lui Ghilgames

    Epopeea lui Ghilgames, prima capodopera a literaturii universale, depaseste cadrele unui poem eroic, cantand cu o rara intensitate lirica sentimentul unei devotate prietenii si aducand dramaticele momente ale cautarii vietii vesnice sau ale tainei lumii de dincolo. Intalnim aici repetate atacuri si invective surprinzator de indraznete la adresa zeitatilor.

    Iata pe scurt continutul acestei grandioase epopei ce ni s-a transmis in texte datand de la inceputul mileniului al treilea.

    Ghilgames, suveranul din Uruk, este un erou, inalt, puternic, curajos si de o frumusete tulburatoare. Supusii sai se plang zeitei Istar ca ii sileste la munci istovitoare si ca sa-l domoleasca, zeita trimite pe pamant pe Enkidu, erou puternic ca un leu si ager ca un vultur.

    In cele din urma, Enkidu ajunge la Uruk si este hotarat sa lupte cu Ghilgames, insa acesta il invinge si cei doi devin cei mai buni prieteni. Impreuna merg sa lupte impotriva elamitilor, intorcandu-se incarcati de glorie.

  • Dupa aceasta victorie, zeita Istar se indragosteste de preafrumosul Ghilgames si ii propune sa fie sotul ei, dar eroul refuza deoarece nu vrea sa aiba soarta nenorocita a celorlalti fosti amanti ai zeitei, si o insulta, utilizand comparatii de o uimitoare plasticitate :

    Ca o ruina esti, ce nu da adapost omului pe vreme rea,

    Ca o usa dosnica esti, ce nu poate impiedica vantul si furtuna ;

    Ca un palat esti, despuiat si jefuit de talhari.

    Ca o cursa esti, ascunsa miseleste vederii ;

    Ca o amuleta esti, ce nu e in stare sa-l apere pe om ;

    Ca o sandala esti, ce roade piciorul drumetului!

  • Zeita se razbuna si ii trimite lui Enkidu o boala

    incurabila, care in 12 zile il doboara. Suferinta lui Ghilgames este de o rara intensitate emotionala, exprimata prin versuri in care predomina repetitia pentru a accentua sentimentele care il incearca pe erou.

    Groaza mi s-a facut de sfarsitul care l-a ajuns, m-am temut de moarte, de aceea am alergat pe

    campie. Soarta prietenului meu ma apasa greu, De aceea drum lung am alergat pe campie. Caci soarta lui Enkidu, prietenul meu, ma apasa greu. Cum mai pot sa tac, cum pot sa nu strig? Prietenul meu drag s-a facut pamant, Enkidu, prietenul meu drag, s-a facut pamant! Nu va trebui, oare, sa ma culc si eu ca el, Sa ma culc si sa nu ma mai scol in vecii vecilor?

  • Plangand deasupra corpului neinsufletit al prietenului sau, Ghilgames mediteaza asupra misterului mortii. Oare nu exista nici un mijloc de a scapa de moarte? Un singur om a reusit aceasta, Ut-Napishtim, stramosul sau; si fara sa mai stea pe ganduri, Ghilgames porneste intr-o calatorie plina de peripetii de-a lungul lumii, pentru a-l gasi.

    Stramosul il asculta, ii povesteste toata istoria potopului si ii da lui Ghilgames planta tineretii si a nemuririi, insa, la intoarcerea acasa, planta ii este furata de un sarpe. Ne putem intreba de ce eroul n-a mancat-o imediat dupa ce a cules-o, insa deducem faptul ca a vrut sa o pastreze pentru mai tarziu. Ghilgames n-a stiut sa profite de un dar nesperat, i-a lipsit intelepciunea de a fi in stare sa valorofice o sansa venita de la zei. Textul se termina abrupt: sosit la Uruk, Ghilgames il pune pe Ursanabi sa urce pe zidurile cetatii si sa-i admire cladirile.

    Se poate observa in Epopeea lui Ghilgames o ilustrare dramatica a conditiei umane, definita prin inevitabilitatea mortii. Totusi, prima capodopera a literaturii universale lasa de asemenea sa se inteleaga ca, fara ajutorul zeilor, unele fiinte ar fi susceptibile sa obtina nemurirea, cu conditia sa iasa victorioase din anumite probe initiatice. Vazuta din aceasta perspectiva legenda lui Ghilgames ar fi, mai degraba, povestea dramatizata a unei initieri ratate in care soarta omului ramane aceeasi supusa mortii si destinului implacabil al unei vieti sumbre duse in infern.

  • Zeita se razbuna si ii trimite lui Enkidu o boala incurabila, care in 12 zile il doboara. Suferinta lui Ghilgames este de o rara intensitate emotionala, exprimata prin versuri in care predomina repetitia pentru a accentua sentimentele care il incearca pe erou.

    Groaza mi s-a facut de sfarsitul care l-a ajuns, m-am temut de moarte, de aceea am alergat pe

    campie. Soarta prietenului meu ma apasa greu, De aceea drum lung am alergat pe campie. Caci soarta lui Enkidu, prietenul meu, ma apasa greu. Cum mai pot sa tac, cum pot sa nu strig? Prietenul meu drag s-a facut pamant, Enkidu, prietenul meu drag, s-a facut pamant! Nu va trebui, oare, sa ma culc si eu ca el, Sa ma culc si sa nu ma mai scol in vecii vecilor?

  • Despre Orfeu:

    Despre Orfeu se spune ca a trait in Tracia, dupa unele surse, probabil la sfarsitul secolului al IX-lea i.Hr., dar a inceput sa se vorbeasca despre el abia in secolul al VI-lea i.Hr. Este considerat personaj mitologic, semizeu si fondator al unei gnoze, poet si muzician care farmeca natura (imblanzea animalele si oamenii prin cantecul lirei sale). Intemeietor de initieri si de mistere (poate chiar misterele eleusine), vindecator si cantaret, fidel lui Apolo, dar slujind si lui Dionis, Orfeu a coborat in infern pentru a o readuce in lume pe sotia sa, Euridice; a incalcat, insa, interdictia de a se uita inapoi, zadarnicind intreaga incercare si pierzandu-si pentru totdeauna iubita.

    Dupa revenirea din infern, Orfeu moare sfasiat de fiare sau de femeile trace, a caror iubire o dispretuise, iar moartea sa constituie pretul platit pentru triumful sau asupra naturii dezlantuite.

  • Orfeu obtine dreptul de a o readuce din moarte pe Euridice, sotia sa. Coborarea lui in lumea mortii este o ispita, o chemare si o proba, asa cum chiar cantecul sau este pentru cei imblanziti; el se confrunta cu propria-i arma si se lasa ispitit; nu numai ca incalca o interdictie si refuza un ritual, dar traieste voluptatea seductiei si isi intoarce privirea spre Euridice;

    Orfeu este un invatator, dar care nu transmite cuvantul, ci sentimentul; el pledeaza pentru iubire si coboara in moarte in numele ei, pentru o singura fiinta si anume pentru fiinta iubita. El este un mantuitor care propune eliberarea omului prin iubire; muzica, arta, in general, reprezinta o cale de comunicare eliberatoare si de eros spiritual, in care se regasesc toate treptele devenirii, de la simpatie, la dor si deznadejde, coborare si inaltare, suferinta si moarte.

    Rasfoind Cartile lui Ovidiu,din multitudinea de personaje si mituri, mi-a atras atentia Orfeu, ''cantaretul ce schimba natura lucrurilor'' si sufera din iubire pentru nimfa

    Euridice,sotia sa.

  • Pentru inceput m-am documentat, apoi mi-am schitat idei de compozitie pe aceasta tema. Astfel am relizat 6 compozitii bidimensionale, avand ca suport hartie de culoare cafenie pentru a transmite o usoara tenta spre vechi, trecut, mit; realizate in tus cu penita, elementul principal de limbaj fiind linia, apoi pata dirijata. In prima compozitie, am incercat sa-l redau pe Orfeu cantand prin mijlocul naturii, in timp ce in urma lui se 'schimba natura lucrurilor', tratate decorativ, se pot distinge din imbinarea stilizata a coloanei ionice cu copacul stilizat si a unor fraze scrise din poezia lui ovidiu, cele din urma cu scopul de a exprima deschiderea unui ciclu de compozitii inspirate din ca

Embed Size (px)
Recommended