9, iulie 2020 · 2021. 1. 25. · copilului de explorare, descoperire poate fi asociată cu diverse...

Aleinad, numărul 29, iulie 2020


Publicaţie editată de Şcoala Gimnazială Ioneşti

Editura Silviana – Rm. Vâlcea


„ ŞCOALA TIMPULUI

LIBER”

SIMPOZION NATIONAL

IONEŞTI

IULIE 2020


ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE

Prof. Dăncău Monica-Adriana, Șc.Gimnazială ,,Anton Pann,, Rm.Vâlcea

Activităţile extraşcolare vin în completarea procesului de învăţământ şi contribuie la

descoperirea şi dezvoltarea aptitudinilor elevilor în diverse domenii artistice. Procesul

dezvoltării tinerei generaţii nu poate fi redus numai la activitatea instructiv-educativă care se

desfăşoară în cadrul lecţiilor. În acest scop se folosesc şi alte forme de activitate, cum ar fi:

cercurile organizate la diferite obiecte, vizitele şi excursiile, concursurile şcolare etc., care

contribuie la adâncirea cunoaşterii, la descoperirea, dezvoltarea şi valorificarea intereselor şi

pasiunilor, stimulează creativitatea, oferă cadrul afirmării şi recunoaşterii performanţelor. În

plan moral, aceste activităţi contribuie la formarea şi dezvoltarea atitudinilor de respect pentru

cunoaştere, pentru cultură, pentru creatorii ei, la exersarea trăsăturilor pozitive de voinţă şi

caracter. I. Nicola consideră că „Activitatea extraşcolară oferă independenţă mai mare elevilor

şi asigură o posibilitate de varietăţi pentru manifestările disciplinare, ele presupun respectarea

unei game variate de norme disciplinare”. Activităţile extraşcolare au unele particularităţi prin

care se deosebesc de activităţile şcolare. Ele sunt diferite din punct de vedere al conţinutului,

duratei, metodelor folosite şi formelor de organizare a activităţii. Conţinutul activităţilor

extraşcolare nu este stabilit printr-un curriculum obligatoriu; elevii au libertatea deplină de a

alege conţinuturile care sunt în perfectă concordanţă cu interesele şi dorinţele elevilor. Astfel,

acestea devin o formă complementară de activitate – parte componentă a educaţiei – care

stimulează valori, aptitudini şi dezvoltă vocaţia, talentul, încurajând competiţia, asumarea de

responsabilităţi, comunicarea, abordările bazate pe iniţiativă, imaginaţie și opţiune. Toate

acestea duc la formarea unor personalităţi complete şi complexe. Având cel mai larg caracter

interdisciplinar, activităţile extraşcolare pot îmbrăca diferite forme: excursii, drumeţii, vizite,

spectacole cultural-artistice, tabere şcolare, vizionări de filme, competiţii sportive, cercuri de

creaţie, cercuri pe discipline, concursuri, care, prin specificul lor, imprimă copilului un anumit

comportament, o ţinută adecvată situaţiei, declanşând anumite sentimente. Prin activităţile la

care participă, ei îşi însuşesc cunoştinţe în domeniul ştiinţei, tehnicii, literaturii și artei.

Participând la acţiuni cu caracter artistic, la manifestări cultural-artistice, vizionând spectacole

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 de teatru şi filme la cinematograf, elevii îşi cultivă dragostea pentru frumos. Organizarea şi

desfăşurarea activităţilor extraşcolare respectă anumite condiţii: sunt subordonate procesului

de învăţământ care se desfăşoară în clasă; se evită supraîncărcarea elevilor; se desfăşoară în

colectiv, fiind create şi organizate pe principiul liberului consimţământ; la antrenarea elevilor

trebuie să se ţină seama de particularităţile de vârstă şi interesele elevilor, precum şi de

posibilităţile de realizare pe care le au, fără să fie reţinuţi de la ore sau pregătirea lecţiilor.

Excursiile şi vizitele sunt acţiuni cu caracter de masă organizate în scopul îmbogăţirii

experienţei de viaţă a elevilor. Aceste activităţi se organizează în funcţie de conţinutul

lecţiilor și „Prin conținutul lor se deosebesc de cele cu caracter didactic. Organizate la nivelul

clasei sau școlii, cu participare benevolă, ele urmăresc lărgirea orizontului de cunoștințe etc.”

Vizitarea unui muzeu, expoziţii, a unui atelier al meșterului popular sau artist plastic poate fi o

situaţie de învăţare cu scop cultural-artistic, dar şi un moment de reconciliere ori de

introspecţie, în funcţie de educaţia anterioară a elevilor sau de tematica în care se încadrează

excursia. Legătura organică a procesului de învăţământ cu excursiile şi vizitele asigură

eficienţa educativă a acestor activităţi. Menţionăm că influenţa educativă a excursiilor şi

vizitelor depinde şi de caracterul lor variat. Prin conţinutul lor, excursiile şi vizitele se

deosebesc de activităţile cu caracter didactic. Organizate la nivelul clasei sau şcolii, cu

participare benevolă, excursiile şi vizitele au drept scop lărgirea orizontului cognitiv,

familiarizarea elevilor cu frumuseţile ţării. Cercurile de elevi sunt un important mijloc de

lărgire a orizontului cultural și ştiinţific al elevilor şi de dezvoltare a interesului lor pentru

artă. În general, cercurile cuprind un număr mic de elevi, înscrierea făcându-se în funcţie de

interesul pe care-l manifestă elevii pentru o anumită disciplină. La alegerea temelor care se

discută la cercuri, se va ţine seama de preocupările elevilor şi de nivelul lor de cunoştinţe.

Durata unei şedinţe a cercului este, în medie, de 90 de minute. Evidenţa frecvenţei o ține

conducătorul cercului. Varietatea activităţii în cerc constituie şi ea o condiţie a frecventării lui

cu plăcere de către elevi. Un rol important în educaţia elevilor îl joacă cercurile artistice.

Cercurile contribuie semnificativ la descoperirea şi stimularea talentelor şi aptitudinilor

elevilor, la cultivarea interesului şi pasiunii pentru meşteşugurile populare şi artă în general, la

educarea elevilor pentru folosirea utilă şi plăcută a timpului liber, la dezvoltarea imaginaţiei

creatoare şi a sensibilităţii artistice. Înscrierea elevilor în cerc trebuie să se facă selectiv, pe

bază de interese şi aptitudini, iar la organizarea activităţii cercului trebuie să se ţină seama de

preocupările, preferinţele, înclinaţiile şi capacităţile reale ale elevilor. Întreaga activitate în

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 cadrul cercului, de la concepţie la realizare, este opera elevilor. Scopul general al cercului este

educaţia estetică şi cultivarea dragostei pentru artă.

Bibliografie:

1. Cucoş, C., Pedagogie (ediţia a doua, revăzută şi adăugită), Bucureşti, Polirom,

2002.

2. Gârboveanu, M., Creativitatea elevilor în procesul de învăţământ, Bucureşti, Litera

Internaţional, 1981.

TIMPUL LIBER – PRIETEN SAU DUŞMAN

Prof. înv. primar: Fulga Elena

Liceul Tehnologic,, Justinian Marina”, Băile Olăneşti

Timpul liber poate fi definit ca intervalul de timp pe care îl folosim la bunul nostru

plac, care poate fi planificat şi dirijat în conformitate cu propriile imbolduri, interese, dorinţe,

alegând şi realizând activităţile care corespund înclinaţiilor şi aspiraţiilor personale.

De timp liber beneficiază toţi copiii, însă ei au nevoie de spijin în vederea

petrecerii eficiente a timpului din afara programului şcolar.

Timpul liber poate fi în egală măsură atât prieten cât și dușman atât

pentru copii cât și pentru părinți, de aceea este foarte important să-i acorzi atenția cuvenită în

așa fel încât să valorifici la maximum avantajele și să încerci să diminuezi pe cât posibil

consecințele neplăcute.

Avantaje: timpul liber înseamnă foarte multă mișcare, aer, natură, jocuri și jucării,

distracție, dobândire de abilități, descoperiere, experimentare, mulți prieteni și multe altele.

Dezavantaje: timpul liber poate însemna și pericole, accidente de tot felul și

situații imprevizibile, căzături grave cu consecințe dureroase, mușcături de animale, de

insecte, lovituri sau vorbe urâte din partea altor copii, rătăciri în natură, oameni răi de care

copiii trebuie să învețe să se ferească.

Cunoscând în timpul liber cât mai multe îndeletniciri, ocupaţii şi preocupări, copilul

va fi ajutat de şcoală, familie, organizaţii de tineret, să cunoască şi să selecteze fapte şi

activităţi, să stabilească priorităţi şi opţiuni. În acest fel i se va crea posibilitatea de a-şi

fructifica predispoziţiile. Timpul liber al său, îl poate ocupa cu ceva plăcut şi util şi

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 anume cu practicarea diferitelor sporturi, cu lecturi frumoase, cu vizite la muzeu, la teatru, cu

excursii şi plimbări, cu prietenii.

Prin consultarea părinţilor şi a elevilor, s-a ajuns la concluzia că, în cadrul

organizat al programului şcolar elevii pot să-şi petreacă într-un mod plăcut timpul liber,

alături de cadrul didactic care are competenţe necesare pentru a-i îndruma cum să şi-l

petreacă.

Succesul la învăţătură, dezvoltarea în general a tânărului sunt condiţionate în bună parte de

timpul său liber şi de modalitatea de a-l întrebuinţa. Crearea de ore libere înseamnă primul pas

în abordarea acestei probleme sociale. Educarea pentru valorificarea timpului liber reprezintă

pasulurmător.

Cunoaşterea cât mai timpurie a activităţilor posibile pentru timpul liber, oferă

copilului posibilitatea de a-şi alege orice activitate vor, de a aprecia ce este bine să facă şi ce

nu şi cât timp să aloce practicării acelei activităţi. Odată prezentate copiilor aceste activităţi şi

practicate sub diferite forme, el va putea alege mult mai uşor activităţi plăcute şi utile pentru

timpul său liber.

Într-un viitor nu prea îndepărtat, consideră Geoges Lerbet, dictonul „spune-mi cu cine

te întâlneşti ca să-ţi spun cine eşti” va suna „spune-mi cum îţi petreci timpul liber, ca să-ţi

spun cine eşti” .

Cu tact și diplomație părinții trebuie să le prezinte copiilor și pericolele

posibile ale anumitor acțiuni sau ieșiri, pe care copilul le solicită întotdeauna fără să știe

potențialele consecințe neplăcute ce pot interveni în mod spontan. Este important însă, ca

explicațiile părinților să fie realiste, fără să-i sperie pe copii, să-i învețe să fie atenți,

responsabili, să-i încurajeaze de fiecare dată și să nu le transmită temerile sau îngrijorările lor,

chiar dacă acestea există.

Timpul liber presupune atenție, responsabilitate, precauție din

partea părinților însă, în nici un caz îngrădiri, interdicții, cicăleli. În acest ultim caz, nevoia

copilului de explorare, descoperire poate fi asociată cu diverse temeri: de lovituri, căderi, de a

nu deranja, de a nu strica etc, iar aceste frici se vor perpetua ca și obiceiuri, ce-i vor îngrădi

copilului, adolescentului și adultului de mai târziu libertatea de a (se) descoperi pe el însuși și

lumea înconjurătoare.

În joc, alături de copil, părintele poate retrăi bucuria de-a fi din nou copilul de

odinioară și devine partener egal cu copilul său. Avându-i alături de el pe părinți în anumite

momente de joc, copilul se alimentează cu cele mai importante resurse pentru a crește

echilibrat și sănătos. Probabil vă întrebați care sunt aceste resurse. Deși suntem cu toții tentați

să folosim cuvinte precum dragostea, iubirea, pentru copil acestea sunt doar niște etichete a

căror semnificație o va înțelege doar în timp. Ceea ce el poate înțelege la orice vârstă, și ceea

ce solicită în spatele oricăror cuvinte, este atenția și implicarea părintelui în lumea copilăriei

lui. Prin activitățile din timpul liber se dezvolta trăsături de caracter pozitive daca activitățile

au fost bine organizate si trăsături negative de caracter daca „jocul” a fost nedirijat Rolul

părinţilor în structurarea timpului liber al copiilor contribuie la formarea capacităţii de

gestionare a timpului liber prin: stabilirea sarcinilor, controlul permanent al realizărilor şi

nerealizărilor, stimularea alegerii responsabilităţilor, obligaţiilor, sarcinilor.

Rolul şcolii în structurarea timpului liber al copiilor prin cadrele

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 sale didactice începând cu cele de la grădiniţă şi până la învăţământul universitar ajută copii/

elevi/ studenţi să-şi formeze capacitatea de organizare a timpului. Modalitatea de gestionare a

timpului, pentru elevul integrat în procesul instructiv-educativ depinde atât de preocupare

cadrelor didactice şi a părinţilor cât interesul manifestat de elevi, de capacitatea lor de

supunere şi acceptare a programelor de lucru.

Bibliografie

Cosmovici, A. (1985) Caluschi, M., Adolescentul şi timpul său liber, Editura Junimea , Iaşi,

Raţă, G. (2007) Strategii de gestionare a timpului liber, Editura Pim, Iaşi,

Stan, C. (2001) Educaţia. Sistemul ştiinţelor despre educaţie, în Pedagogie. Suporturi pentru

formarea profesorilor., volum coord. De M. Ionescu şi V. Chiş, Editura Universitatea

clujeană, Cluj-Napoca

TIMPUL LIBER AL PREŞCOLARULUI

PROF. NICA ANCA- RODICA, G.P.N. LENŢEA

„Folosirea înțeleaptă a timpului liber este un produs al culturii și al educației”.

(Bertrand Russel)

În context internaţional, educația pentru timpul liber este dezvoltată și promovată ca una

dintre „noile educații” ce se află în vizorul Consiliului European pentru Educaţie, UNESCO

și al altor structuri internaționale, care stabilesc prioritățile și orientările valorice în elaborarea

documentelor școlare: curriculum, manual și ghiduri metodologice etc., necesare formării

dezvoltării personalității pe tot parcursul întregii vieți, prin învățarea experiențială şi

gestionarea rațională a timpului liber.

Timpul liber poate fi în egală măsură atât prieten cât și dușman pentru copii cât și pentru

părinți, de aceea este foarte important să-i acordăm atenția cuvenită în așa fel încât să

valorificăm la maximum avantajele şi să încercăm să diminuăm pe cât posibil consecințele

neplăcute.

Avantaje: timpul liber înseamnă foarte multă mișcare, aer, natură, jocuri și jucării, distracție,

dobândire de abilități, descoperire, experimentare, mulți prieteni și multe altele.

Dezavantaje: timpul liber poate însemna și pericole, accidente de tot felul și situații

imprevizibile, căzături grave cu consecințe dureroase, mușcături de animale, de insecte,

lovituri sau vorbe urâte din partea altor copii, rătăciri în natură, oameni răi de care copiii

trebuie să învețe să se ferească.

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 Cu tact și diplomație părinții,dar şi educatorii trebuie să le prezinte copiilor și pericolele

posibile ale anumitor acțiuni sau ieșiri, pe care copilul le solicită întotdeauna fără să știe

potențialele consecințe neplăcute ce pot interveni în mod spontan. Este important însă, ca

explicațiile să fie realiste, fără să-i sperie pe copii, să-i învețe să fie atenți, responsabili, să-i

încurajeze de fiecare dată și să nu le transmită temerile sau îngrijorările lor, chiar dacă acestea

există ( “să nu te urci în copac că vei cădea” etc). Timpul liber presupune atenție,

responsabilitate, precauție din partea părinților însă, în nici un caz îngrădiri, interdicții,

cicăleli. În acest ultim caz, nevoia copilului de explorare, descoperire poate fi asociată cu

diverse temeri: de lovituri, căderi, de a nu deranja, de a nu strica etc, iar aceste frici se vor

perpetua ca și obiceiuri, ce-i vor îngrădi copilului, adolescentului și adultului de mai târziu

libertatea de a (se) descoperi pe el însuși și lumea înconjurătoare.

În joc, alături de copil, părintele poate retrăi bucuria de-a fi din nou copilul de odinioară și

devine partener egal cu copilul său. Avându-i alături de el pe părinți în anumite momente de

joc, copilul se alimentează cu cele mai importante resurse pentru a crește echilibrat și sănătos.

Probabil vă întrebați care sunt aceste resurse. Deși suntem cu toții tentați să folosim cuvinte

precum dragostea, iubirea, pentru copil acestea sunt doar niște etichete a căror semnificație o

va înțelege doar în timp. Ceea ce el poate înțelege la orice vârstă, și ceea ce solicită în spatele

oricăror cuvinte, este atenția și implicarea părintelui în lumea copilăriei lui.

În timpul săptămânii, știm cu toții că există situații în care mulți părinți lucrează până la ore

târzii, iar atunci când ajung acasă abia așteaptă să se bucure de câteva momente de respiro în

timp ce copilul se joacă liniștit sau zgomotos în camera alăturată sau se pregătește pentru

somn. E minunat să existe și un timp pentru refacere, noi cu noi înșine dar în aceeași măsură,

este foarte important să găsiți un timp, oricât de puțin ar fi, pe care să-l petreceți doar pentru

copilul dumneavoastră fără să mai fiți implicați în nicio altă activitate. Orele acordate în grabă

sau în paralel cu alte activități sunt mai puțin importante. Doar calitatea timpului petrecut cu

și pentru copil este liantul emoțional pe care părintele și copilul îl pot construi împreună și

care-și va pune amprenta în formarea personalității sale.

În timpul weekendului sau în serile când programul părinților este mai lejer se pot face

nenumarate activități comune, care să-i bucure și să-i destindă deopotrivă, atât pe copii cât și

pe părinți:

În natură nu te poți plictisi. Cu ocazia unei ieșiri în parc, copiii și părinții pot aduna fel de fel

de materiale precum conuri de brad, pietricele, frunze, semințe și din ele, acasă, să realizeze

lucrări interesante la masa din sufragerie ori pe covor. Este nevoie doar de câteva coli de

carton, lipici, fire de ață, sârmă...și creativitatea e în floare!

În astfel de activități comune intervin divergențe de opinii, contradicții constructive, își fac

loc idei originale, care la rândul lor nasc alte idei iar acest lucru este binevenit pentru a-i oferi

copilului dumneavoastră posibilitatea să se afirme și să se exprime, să observe că într-o

relație, interlocutorii nu au idei, opinii, trăiri identice. La locurile de joacă, unde sunt

tobogane, leagăne, groapa cu nisip, băncuțe, mese și unde sunt și alți copii cu părinții lor e

multă distracție, veselie iar copiii își fac mulți prieteni cu care se pot lua la întrecere sărind la

groapa cu nisip, urcându-se în tobogane și dându-și drumul până jos cu mai mult sau mai

puțin curaj, învârtindu-se în carusel sau stând pur și simplu pe băncuțe la măsuțe și realizând

un desen ori un puzzle.

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 Impreună, pot modela din cocă, plastelină sau lut diverse obiecte, le pot colora folosind

pensule și acuarele sau carioca, pot face mărgele, ciupercuțe, buburuze, iarbă, flori, fluturi,

adică tot ceea ce le trece prin minte. Se pot juca cu scoici, melci sau alte materiale strânse din

natură obținând prin aranjamente sugerate de imaginație, tot felul de imagini : flori, insecte,

animale etc. O altă activitate care antrenează foarte mult creativitatea copilului este realizarea

de albume tematice sau colaje folosind imagini decupate din diverse ziare, reviste. Părinții vor

avea grijă să le pună la dispoziție toate cele necesare lucrului, asistându-i activ în demersul lor

creativ.

După terminarea lucrărilor este important ca părinții să-și antreneze copiii în curățirea

spațiului de lucru, punând totul în ordine iar în felul acesta, copiii vor avea satisfacția lucrului

împlinit, aprecierea părinților și mândria că au devenit capabili, puternici și pricepuți.

BIBLIOGRAFIE:

1. www.grădinițe.com

2. Veronica Clichici, ,,Educația pentru timpul liber din perspectivă axiologică,,

,Chișinău 2018

ŞCOALA TIMPULUI LIBER

Prof. Ioniţă Ionela Tatiana

Şcoala Gimnazială nr. 308, Bucureşti

Desfășurarea procesului instructiv-educativ constă în îmbinarea activităţilor şcolare cu

activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative, permițând manifestarea

creativităţii întregului grup de elevi, a relaţiilor creative, astfel învățătorul putându-și afirma

spiritul inovator, creativitatea didactică, totodată atrăgându-i si pe elevi.

Dezvoltarea personalității elevilor este preocuparea primordială a învățătorilor în scopul

modelării întregii activități psihice a elevilor și a conduitei acestora conform cerințelor

societății în care se trăiesc.

Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţilor de învăţare

realizate în clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite

ramuri ale ştiinţei, atrag individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod

plăcut şi util, contribuind la formarea personalităţii. În acest sens şcoala trebuie să fie deschisă

spre acest tip de activitate care îmbracă cele mai variate forme.

În cadrul acestor activități elevii deprind folosirea diverselor surse informaționale, se

autodisciplinează învață să învețe, iar cadrul didactic poate să le influențeze dezvoltarea, să-i

pregătească pentru viață.


Aceste activități au ca scop dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în

activități cât mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-

culturale, oferirea de suport pentru reușita școlară în ansamblul ei.

Astfel, vizitele la muzee, monumente și locuri istorice, case memoriale au oferit elevilor

prilejul de a observa obiectele și fenomenele în starea lor naturală, operele de artă originale,

momentele legate de trecutul istoric local, național,ceea ce a ușurat procesul formării

reprezentărilor despre acestea.

Elevii valorizează foarte mult activităţile extraşcolare în învăţare, înţeleg

importanţaacţiunilor nonformale desfăşurate în şcoală pentru propria lor dezvoltare.

La rândul lor, cadrele didactice sunt observatori direcţi ai beneficiilor activităţilor

extrașcolare.

Excursia este una din activităţile extraşcolare frecvent folosită pt. cunoaşterea

trecutului local, naţional şi chiar a unor zone de pe diverse meridiane ale globului pe bază de

experienţă directă.

Deosebit de eficace, excursia se poate organiza în toate localităţile ţării, pentru că nu există

palmă de pământ românesc care să nu aibă mărturii ale trecutului dintre cele mai

semnificative.

Excursia, temeinic organizată şi pregătită, creează o atmosferă deosebit de favorabilă

instrucţiei, educaţiei, formării complete a personalităţii elevului.

Excursiile dezvoltă încrederea în marile posibilităţi ale omului, formează conştiinţa

răspunderii şi demnităţii umane.

Excursiile pot fi clasificate ţinând seama de mai multe criterii:de anotimp, de mijloc de

transport si multele altele. Importanța organizării unei astfel de activități cu preșcolarii este

net superioară oricărei ieșiri, pentru că astfel, copiii învață mult mai bine să socializeze, să se

accepte , să comunice, și nu in ultimul rând cunoașterea locurilor splendide din țară.

La grupa pe care o conduc, am organizat anual excursii, indiferent de nivelul vârstei,

iar rezultatele se vad de a lungul anilor, in dezvoltarea preșcolarilor.

În concluzie, aceste activități sunt benefice atât copiilor cat și cadrelor didactice, in

observarea copiilor. Ieșirile de orice forma din unitatea de învățământ ar trebui să fie o

obișnuință, pentru toți.

BIBLIOGRAFIE

Jinga, Ioan; Istrate, Elena, (1998 ), "Manual de pedagogie", Ed. ALL, Bucureşti;

Mihaela Jigău- "Curs de formare: Facilitator de învăţare permanentă în şcoală", Ed.

Pedagogica

IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE ÎN

GRĂDINIŢĂ – MIJLOACE DE REALIZARE

Cristea Erofelia, prof.înv.preșc.

Școala Primară ,,King George II”, București


Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructive-educativ presupune îmbinarea

activităţilor şcolare cu activităţile extraşcolare. Îmbinarea acestora are numeroase valenţe

formative, deoarece acestea permit manifestarea creativităţii şi imaginaţiei copilului preşcolar.

În acest fel, pe lângă faptul că preşcolarii îşi manifestă imaginaţia şi creativitatea (prin

interpretarea unor roluri la serbările de 8 Martie, Crăciun, sfârşit de an, prin realizarea unor

desene interesante şi creative pe asfalt cu ocazia zilei de 1 Iunie) şi cadrul didactic îşi poate

afirma creativitatea în alegerea temelor, a materialului arătându-şi astfel măiestria şi tactul

pedagogic dar şi dragostea faţă de copii.

Foto 1 Serbare de Crăciun

În școala contemporană, eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte

copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele

formării personalităţii copiilor în acest cadru. În învăţământul preşcolar avem misiunea de a-i

forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic şi socio-afectiv dar şi pentru o mai bună

integrare socială. Astfel se impun activităţile extracurriculare, care nu sunt fixate de programa

şcolară ci de copii, conform intereselor şi dorinţelor lor.

De cele mai multe ori, conţinutul acestora poate fi o continuare la un nivel mai înalt, a

ceea ce şi-au însuşit copii în cadrul activităţilor didactice. De exemplu, în cadrul activităţilor

din domeniul ştiințe, la activităţile de cunoaştere a mediului după ce copiii au observat pe

planşe anumite animale domestice sau sălbatice se poate propune o activitate extraşcolară –

vizitarea unei grădinii zoologice cu scopul de a-şi fixa ci îmbunătăţii cunoștinţele legate de

aceste animale.

Activităţile extracuriculare sunt activităţii complementare, activităţi de învăţare

realizate la grupă şi urmăresc îmbogăţirea informaţiilor primite în cadrul activităţii didactice,

cultivă interesul pentru desfăşurarea anumitor domenii, atrag copilul la integrarea în viaţa

socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util, contribuind în felul acesta la

formarea personalităţii copilului. De aceea grădiniţa trebuie să ofere diverse astfel de activităţi

pentru ai atrage pe copii.

Dintre activităţile pe care le-am desfăşurat la grupă, pot aminti: serbări desfăşurate cu

diferite ocazii: 8 Martie, Crăciun, sfârşit de an, finalizare de proiecte etc., desfăşurarea unor

concursuri în grădiniţă: Micul Creştin, Voinicel, Smarty, activităţi de desene pe asfalt cu

ocazia zilei de 1 Iunie, activităţi desfăşurate cu ocazia zilelor de 1 Decembrie, 24 Ianuarie,

activităţi desfăşurate în parteneriat cu alte grădiniţe şi alte instituţii.


Foto 2 Festivitatea de premiere a copiilor participanți la concurs internațional

Discovery

În procesul instructiv-educativ, activităţile extracurriculare îl atrag pe copil să

participe cu plăcere şi să fie interesat de activităţile propuse. În cadrul acestor activităţi, se

transmit copiilor, în mod sistematic şi organizat, informaţii din toate domeniile de activitate:

muzicale, literare, plastice accesibile, formându-se astfel anumite competenţe: de a audia

anumite piese muzicale , de a interpreta roluri. Interpretând diferite roluri, copilul reproduce

modele de conduită şi le asimilează în propria lui comportare. Trăsătura cea mai importantă a

interpretării unor roluri este originalitatea şi creativitatea copilului în redarea impresiilor

proprii despre realitatea înconjurătoare, spontaneitatea şi intensitatea trăirilor exprimate în joc.

Are un pronunţat caracter activ – participativ, permiţând copilului să construiască relaţii

sociale, să-şi exerseze şi să-şi perfecţioneze limbajul, să rezolve probleme, să negocieze, să

coopereze, să utilizeze simboluri.

Toate activităţile extracuriculare desfăşurate cu copiii au rolul lor în dezvoltarea ca

persoane inteligente, sigure pe ele capabile să se descurce în orice situaţie, bogate din punct

de vedere cultural în această societate plină de pseudo-cultură. În cadrul activităţilor didactice

şi extracuriculare, alături de îndrumătorii lor, aceştia dovedesc creativitate, imaginaţie,

atitudine, talent, afirmându-şi în mod original personalitate.

Serbările, şezătorile, scenetele tematice, prin specificul lor oferă posibilitatea

educatorilor să-i ajute să se implice, să-şi cunoască foarte bine colegii de grupă, să colaboreze

şi să se afirme în faţa colectivului prin mijloace proprii. Totodată, serbările pregătite susţinute

cu ocazia anumitor evenimente devin un mijloc de educare a voinţei, a încrederii în forţele

proprii, a ținutei corecte, dar şi a posibilităţii de a se transpune prin interpretarea unor roluri

de teatru. În cadrul serbărilor de Crăciun, preşcolarii, interpretează roluri care au ca scop

cunoaşterea unor datini şi obiceiuri ale poporului românesc. Ei au fost ajutaţi astfel să

redescopere frumuseţea portului popular românesc, a datinilor, a cântecului şi a dansului

popular în timpul desfăşurării acestor activităţi extracurriculare.

Scopul acestor activităţi a constat în consolidarea cunoştinţelor referitoare la

obiceiurile şi tradiţiile populare româneşti, urmărind reconsiderarea şi valorificarea

trăsăturilor specifice poporului nostru prin interpretare de roluri, a dansului popular şi a

“îmbrăcării” unor costume populare, oferind astfel un strop de tradiţie.

Activităţile extracuriculare bine pregătite, sunt atractive pentru orice vârstă, stârnindu-

le interesul producându-le bucurie, uşurându-le acumularea de cunoştinţe, chiar dacă

presupun un efort suplimentar. În cadrul acestor activităţi sunt atraşi şi copiii timizi, dar şi cei

impulsivi, învăţând astfel să se tempereze în preajma colegilor lor – “copilul care este lăudat

învaţă la rându-i să aprecieze” (D.I. Nolte).

În cadrul spectacolelor de teatru, relaţiile care se stabilesc între actori şi copii sunt

extraordinare, deoarece actorul interpretează roluri şi reprezintă un izvor de informaţie, iar

copiii sunt dornici de cunoaştere fiind atraşi de rolurile interpretate de actori. Noile metode

prin care se realizează activitatea instructiv educativă pun în vedere iniţiativa, fantezia şi

contribuţia creatoare a cadrului didactic. Prin activităţi bogate şi prin considerarea copiilor ca

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 pe nişte oameni în continuă dezvoltare, căutăm cu ajutorul activităţilor extracurriculare în care

îi antrenăm, să le trezim curiozitatea , să le păstrăm viu interesul pentru cunoaştere, să-i

provocăm în a căuta şi descoperi lucruri noi.

Ca o concluzie personală, consider că trebuie să încercăm să-i atragem pe copii, să

participe la activităţi cu ajutorul tuturor metodelor pe care le putem aborda. Având

posibilitatea de a desfăşura activităţi extracurriculare munca noastră devine un pic mai uşoară

deoarece aceste activităţi sunt atractive şi îi determină pe copii să participe fără să-i

forţăm. Menirea noastră este de a trezi curiozitatea viitorilor indivizi ai societăţii, de a le

potoli această curiozitate şi de ai pregăti pentru viaţă, atât cu ajutorul activităţilor didactice pe

care le desfăşurăm la grupă cât şi prin intermediul activităţilor extracuriculare.

BIBLIOGRAFIE:

Ciubuc Iuliana, Armonia naturii , Editura Aureo, Oradea, 2011, pagina 110.

Mangri, F., Elisei, E., Dorobeti, T., Bucovală, G., Experienţe didactice şi pedagogice de

success, Poarta Albă, 2010, pagina 230.

Dumitru, G., Novac, C., Mitracche, A., Ilie, V., Didactica activităţii instructiv-educative

pentru

învăţământul preprimar, Craiova, Editura Nova.

PARTENERIAT EDUCATIV: „FAMILIA ÎN GRADINIȚA MEA”-

EXEMPLE DE BUNE PRACTICI ÎN EFICIENTIZAREA RELAȚIEI

GRADINIȚA-FAMILIE

Prof. Inv. Preșc. Husariu Andreea Roxana, Gradinița P.P.NR.25 Iași

Așa cum orice început de drum care are la bază „o fundație solidă” rezistă în timp, și

o relație stabilă cu familia, bazată pe o implicare activă (în care părinții să se simtă

responsabili, utili și valorizați), pe o comunicare eficientă și sinceră, pe stabilirea unor

preocupări comune, pe încredere și respect, pe sprijinirea și pe găsirea celor mai benefice

modalități de acțiune asupra dezvoltării personalității copilului.

Scopul parteneriatului: Implicarea familiei în cadrul activităților de parteneriat prin forme

noi: “ Voluntariatul profesional” și “ Atelierele pentru părinți”, eficientizarea relaţiei

grădiniţă- familie, printr- o colaborare pozitivă.

Obiectivele parteneriatului: stabilirea unor relații pozitive și de respect între părinți – copii –

educatoare; desfășurarea unor activități comune prin implicarea părinților în calitate

de voluntari profesioniști; familiarizarea părinților cu exemple de bune practici în cadrul

Atelierelor pentru părinți, informarea părinților asupra progresului copilului prin diferite

modalități.

Durata: 5 luni (un semestru)

Locul de desfăşurare: Gradinita cu program prelungit nr.25 Iasi, grupa mijlocie


Resurse:

Umane: educatoarele grupei în calitate de coordonatori ai parteneriatului: familiile copiilor,

copiii și frații acestora, directorul, asistenta, reprezentanții diferitelor instituții

Materiale: cărţi, reviste, pliante, calculator, CD-uri, ecusoane, aparat foto, video-proiector,

portofoliile copiilor cu lucrări, CV-urile copiilor, chestionare, materielele pentru Atelierele

pentru părinți, scrisori către părinți, Parteneriatul educațional” Familia în grădinița mea”, ,

Jurnalul grupei.

Modalităţi de realizare: Şedințe cu părinţii; Activităţi, la grupă/ acasă, desfăşurate împreună

cu părinţii;Expoziţii cu lucrări , având drept exponate lucrări realizate de către copii, împreună

cu părinţii lor, în cadrul unor activităţi organizate la grădiniţă; Voluntariat profesional;

Ateliere pentru părinți; Chestionare aplicate părinților ; Implicarea părinților în organizarea

unor evenimente speciale pentru copii – Crăciun.

Prezentarea activităţilor din cadrul parteneriatului„ Familia în grădinița mea !”

1. “Bun venit la grădiniță!” – luna septembrie

Scopul acestei activități este acela de a ne cunoaște mai bine, de le a prezenta părinților

raportul de evaluare inițială a copiilor și de a- i informa în legătură cu, conținuturile ce

urmează a fi abordate în noul an școlar; prezentarea unei zile de grădiniță; alegerea

Comitetului de Părinți al grupei și stabilirea responsabilităților; prezentarea ofertei de

opționale și alegerea opționalelor pentru anul școlar în curs; propunerea, prezentarea și

acordul părinților în parteneraiatul educațional” Familia în grădinița mea”.

2. “ Prietenii sănătății“ – luna octombrie

Scopul activității este implicarea părinților în calitate de voluntari profesioniști şi a asistentei

grădiniţei în cadrul activităților de dezvoltare personală, precum și familiarizarea copiilor cu

regulile de igienă. Totodată putem implica părinții în amenajarea spațiului educațional în

concordanță cu tema săptămânii.

3. „Poveștile mele dragi“- luna noiembrie

Scopul acestei activități care se poate desfășura pe perioada unei săptămâni este acela de a

implica părinții în calitate de voluntari profesioniști în cadrul activităților din grădiniță. În

realizarea acestei activități, se poate lucra în echipă cu tăticii copiilor sarcina lor fiind aceea

de a le citi copiilor o poveste în weekend și de a trimite o fotografie pe adresa grupei pentru

realizarea posterului “Tata citește pentru mine”.

4. „Se apropie Crăciun“ – luna decembrie

Scopul acestei activități este acela de a crea o atmosferă de poveste, reunind în sala de grupă

părinți, frați, copii. Activitățile propuse în cadrul activității integrate( Jocuri și activități

didactice alese, Activități pe domenii experiențiale, Activități de dezvoltare personală) trebuie

propuse în așa fel, încât să contribuie la stimularea potenţialului creator al copiilor, la crearea

unei atmosfere de basm, la dezvoltarea capacității de a lucra în echipă cu alți părinți și copii

pentru a împodobi bradul, de a transmite o urare celor prezenți.


5. „Ateliere pentru părinți“- luna ianuarie

Scopul acestor ateliere este acela de a- i implica pe părinți în participarea la ateliere pentru

părinți, în vederea însușirii unor exemple de bună practică în creșterea și educarea copiilor.

Atelierele se pot desfășura pe perioada a 2 săptămâni (1 atelier / săptămână ), într-o atmosferă

relaxantă în care, prin exerciții și jocuri, prin vizionarea unor exemple de bună practică,

părinții să învețe ceva nou care să-i ajute apoi în relația cu copiii.

Bibliografie

1. Baciu, A., Cazan Carmen, M., Chendea, C., Cobzariu, C., Ioachim, M., Mihalcea, T., Oneț,

C. (2006), Educaţia părinţilor/Ministerul Educaţiei şi Cercetării; UNICEF – Reprezentanţa în

România, Editura MarLink, București.

2. Boca, C.(coord.), Dulman, A., Dumitru, G., …, (2008), Consilierea în grădiniţă… start

pentru viaţă : Modul pentru consilieri, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Unitatea

de Management al Proiectelor pentru Învăţământul Preuniversitar, Proiectul Pentru Reforma

Educaţiei Timpurii, Educaţia 2000+, București.

3. Boca, C. (coord.), Bucinschi, M., Popescu, C., Stativă, E., (2008), Să construim împreună

cei 7 ani… de-acasă : Modul pentru părinţi şi educatori, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi

Tineretului, Unitatea de Management al Proiectelor pentru Învăţământul Preuniversitar,

Proiectul Pentru Reforma Educaţiei Timpurii, Educaţia 2000+, București.

MODALITĂȚI DE CULTIVARE A VALORILOR NAȚIONALE

P.Î.P. ONOFREICIUC IONELA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 STOENEȘTI

STRUCTURA ȘCOALA PRIMARĂ PIATRA

,, Dacă trăiesc în încurajare, copiii învață să fie încrezători.

Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească.

Dacă trăiesc în aprobare, copiii învață să se placă pe sine.

Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere, copiii învață că este bine să ai un țel.

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 Dacă trăiesc împărțind cu ceilalți , copiii învață generozitatea.

Dacă trăiesc în bunăvoință și considerație, copiii învață respectul.

Dacă trăiesc în prietenie, copiii învață că e plăcut să trăiești pe lume.”

( Doroty Law Nolte )

,, Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei

vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.” (

Maria Montessori – Descoperirea copilului )

“Într-o țară așa de frumoasă, cu un trecut așa de glorios, în mijlocul unui popor atât de

deștept, cum să nu fie o adevărată religie iubirea de patrie și cum să nu-ți ridici fruntea, ca falnicii

strămoși de odinioară, mândru că poți spune:”Sunt român!”(Alexandru Vlahuță)

Educația depășește limitele exigențelor și valorilor naționale și tinde spre universalitate, spre

patrimonial valoric comun al umanității. Un curriculum unitary nu mai poate răspunde singur

diversității umane, iar dezideratul educației permanente tinde să devină o realitate de

necontestat.astfel, fără a nega importanșa educației de tip curricular, devine tot mai evident faptul

că educația extracurriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învățământ, își are rolul și

locul bine stability în formarea personalității tinerilor.

În acest cadru, învățământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual,

fizic și socioafectiv, pentru o cât mai ușoară integrare socială.

Prin formele sale specific, activitatea educativă școlară și extrașcolară dezvoltă gândirea

critică și îi stimulează să se implice în actul decisional, le formează și le dezvoltă capacitățile

intelectuale, disponibilitățile affective, abilitățile practice în vederea afirmării talentelor, aptitudinilor

și inițiativelor individuale, realizându-se, astfel, o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și

cea comportamentală.

În opinia mea, păstrarea valorilor naționale reprezintă o necesitate pentru fiecare popor ce

își prețuiește propria identitate. În primul rând, valorile naționale sunt parte din ființa noastră socio-

culturală, acestea contribuind la formarea noastră ca cetățeni apartenenți ai unei națiuni. Prin

cunoașterea elementelor ce ne definesc putem să aflăm mai multe informații cu privire la trecutul

nostru istoric, la originile noastre latine. În al doilea rând, prin cunoașterea valorilor naționale

precum obiceiurile, tradițiile, portul popular, izvoarele istorice, suntem capabili de a ne cunoaște

specificul național. De asemenea, putem descoperi diferențele dintre poporul român și celelalte

popoare romanice și prețui mult mai mult propriile “comori” ale țării.

În trecut tradiţiile populare erau părţi importante ale vieţii, dar din păcate aceste obiceiuri

trăiesc numai în amintirile oamenilor în vârstă. Cultura satului şi în zile noastre este destul de bogată,

dar din păcate tinerii de azi nu le mai practică. De aceea este important ca educaţia să preia funcţia

de transmitere între tineri şi cultură. Astfel, elevii în copilărie fac cunoştinţă cu obiceiurile şi odata cu

trecerea anilor isi mai îmbogăţesc aceste cunoştinţe.


Educația are în vedere viața personală a omului, relația lui cu Dumnezeu.

Valorile culturale ale României sunt păstrate cu sfințenie mai ales în mediul rural,

acesta reușind să conserve elementele de cultură, tradiție și folclor, care sunt înțelepciuni de

viață izvorâte din experiențe, din bucurie sau durere, din năzuințe și dor, din setea de liniște

sau dragostea pentru frumos, creând punți între generații. Pătrunderea copilului în cultură se

produce în familie, în primii ani de viață și continuă în comunitățile sociale din care face parte

și în mod sistematic în unitățile de învățământ. Școala trebuie să fie cea care îl face pe copil să

conștientizeze valorile creațiilor populare, să păstreze și să cultive interesul pentru

cunoașterea tradițiilor, frumusețea folclorului românesc, dansul, cântecul și portul popular,

casa tradițională românească, obiceiurile și tradițiile deosebit de bogate atât din preajma

sărbătorilor de 1 Decembrie, 24 Ianuarie,de Paști cât și cele de Crăciun și Anul Nou, de la

cele mai mici vârste ca semn de respect pentru trecutul nostru românesc. Cu ocazia

sărbătorilor de iarna, am organizat serbări cu mare accent pe tradițiile și obiceiurile

locale. În cadrul acestor activități, am educat copiii în spiritul valorilor culturii, am încercat să

patrundă în sufletul lor mândria de a fi români, i-am învățat datinile și obiceiurile ce dăinuie

de veacuri, care ne individualizează și ne disting în spațiul european, precum și dansurile

specifice zonei în care locuim.. În 24 ianuarie am participat la “Șezătoarea ad-hoc”, unde s-au

prezentat cu sceneta “Moș Ion Roată și Cuza Vodă”, după care împreună cu școlari, cadrea

didactice, părinți ,bunici și în frunte cu domnul primar am învârtit “Hora Unirii”. De Înălțare,

sărbătorind “Ziua Eroilor”, împletind religia și istoria, s-a auzit cântând la unison , cu mic cu

mare “Așa-i românul”. În cadrul șezătorii s-au recitat scurte poezii, dar și ghicitori, copiii

oferind răspunsuri. Zicalele au stârnit râsul spectatorilor, au interpretat cântece, au enunțat

proverbe cunoscute . Șezătoarea s-a încheiat cu un joc popular „Hora românașilor”. Pe

parcursul acestor activități am văzut atracția unor copii către costumul popular și am organizat

în parteneriat cu comunitatea locala desene pe asfalt în costum național. Tot cu ocazia

sărbătorilor de iarna, în cadrul proiectului “Copilărie în IE”, am mers la centrul socio-medical

și am colindat bătrânii de acolo. Momentul a fost unul cu adevărat special, sensibilizând până

la lacrimi. În cadrul unei șezători literare organizată la muzeu copiii au avut prilejul să vadă

lada de zestre a bunicii, să compare opincile lor cu cele ale bunicilor, să vadă dar și să

experimenteze cum se țesea la război, cum era amenajată o odaie, cum erau crescuți copiii în

leagăn de lemn. Aici au descoperit minunatele costume populare specifice zonei și li s-a

explicat cum se pregăteau fetele și flăcăii să participe la șezători. Timpul le-a oferit copiilor

prilejul de a trece prin poarta timpului în trecut în momentul desfășurării unei șezători. Acolo

au fost introduși în lumea tradițională a satului, a casei și gospodăriei țărănești. Copiii au fost

încurajați să observe casa țărănească și să denumească obiecte cunoscute, explicând în același

timp și utilitatea acestora. Au văzut vase de lut pictate, țesături la gherghef, vârtelnița,

războiul de țesut. Din implicarea noastră am învățat că doar promovându-ne experienţa şi

menţinându-ne tradiţia, specificul şi identitatea noastră, putem oferi copiilor oportunitatea de

a înţelege imensitatea tezaurului nostru folcloric în care arta populară românească este o

minunată oglindă în care se reflectă cu cea mai mare intensitate frumuseţea României, istoria

şi mai ales sufletul neamului. Cu toții cunoaștem că la educarea și formarea unei personalități

contribuie trei factori primordiali: familia, școala, societatea. Acestea sunt responsabile și de

sistemul de valori pe care-l formează generația în devenire. Valorile personale se conturează

în copilarie, la o vârstă foarte fragedă. Părinții sunt cei care contribuie la construirea primului

set de valori. În familie copiii învață să deosebească binele de rău, să muncească, să respecte

adevărul, să țină cont de anumite reguli și norme de comportament, să-și formeze gustul

pentru frumos.


Prin toate activitățile propuse școala încearcă astăzi să educe copiii în spiritul valorilor

general-umane și naționale. Unde, dacă nu la școală, copiii sunt provocați să cunoască

tradițiile naționale exprimate în folclor, broderie, croșetat, scluptură în lemn, muzică și dans

popular? Unde, dacă nu la școala, elevii sunt ghidați în descoperirea frumuseții și

semnificațiilor operelor literare ale poeților neamului Eminescu, Sadoveanu, Creanga etc.?

Eforturile școlii, familiei și societății trebuie să fie comune, să aibă aceleași scopuri și

obiective și anume de a educa viitori cetățeni responsabili pentru faptele proprii, liberi în

deciziile pe care le iau, capabili de a se integra într-o societate în continuă schimbare.

Astfel de activități sunt de o reală importanță într-o lume dominată de mass-media și

ne referim la televizor, calculator și internet, care nu fac altceva decât să contribuie la

transformarea copiilor noștri în niște personae incapabile de a se controla comportamental,

emoțional și mai presus de toate slabi dezvoltat intelectual. Se știe că începând de la cea mai

fragedă vârstă , copiii acumulează o serie de cunoștințe punându-i în contact direct cu

obiectele și fenomenele din natură.

Fiecare persoană este valoroasă în sine, are capacitatea de a se dezvolta și de a-și

allege propriul destin, de a-și valida calitățile și caracteristicile positive în măsura în care

mediul îi creează condițiile de actualizare a sinelui.

BIBLIOGRAFIE

1. Dumitrana Magdalena, “Copilul, familia şi grădiniţa”, Editura Compania, Bucureşti, 2000

2. Revista Învăţământului Primar nr. 3,4/1997, Bucureşti 1997

3. Sârbu Tănase, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii academice Matei Teiu Botez,

Iaşi, 2005

LOCUL ŞI ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE ÎN SISTEMUL EDUCATIV

Prof. Teodora Predescu Stani

C.N. Mircea cel Bătrân, Râmnicu Vâlcea

În cadrul sistemului educativ, distingem două categorii importante de activităţi care,

împreună cu orele de curs, contribuie semnificativ la formarea personalităţii elevului :

activităţile curriculare şi activităţile extracurriculare.


Activităţile curriculare reprezintă tipul de activităţile educative, care se situează cel

mai mult sub controlul direct al corpului didactic. De regulă, ele sunt planificate în două

registre, aflate la dispoziţia curriculum-ului şcolii: în programele orelor de dirigenţie şi în cele

ale consilierului cu probleme educative.

Programa orelor de dirigenţie menţionează două categorii de activităţi : cele derulate

în cadrul orelor de dirigenţie şi cele desfăşurate în afara orelor de dirigenţie. Ambele presupun

o planificare tematică, o proiectare anticipată din partea profesorului-diriginte a cadrului

fiecărei activităţi şi o antrenare la derularea ei a tuturor elevilor colectivului sau numai a unei

părţi a acestuia. Pentru a alege temele orelor de dirigenţie şi în funcţie de gradul de dezvoltare

a inteligenţei şi culturii elevilor, dirigintele se va folosi de datele culese din observaţiile

personale asupra comportării elevilor, de răspunsurile acestora la chestionarele date anterior

în clasă, cu scopul de a deprinde felul cum înţeleg aceştia conţinutul subiectelor propuse. Un

alt criteriu de selecţie îl constituie particularităţile de vârstă şi interesele specifice lor : într-un

anumit fel vor fi selectate temele pentru elevii de clasa a-IX-a, când nivelul informaţional

personal este mic, şi în alt fel cele pentru clasa a-XII-a, când adolescenţii prezintă un nivel

intelectual apropiat de acela al unui adult.

Programa activităţilor la nivelul şcolii cuprinde acele acţiuni realizate la nivelul

întregului corpus de elevi, sub îndrumarea consilierului cu probleme educative. Ele sunt

stabilite de comun acord cu toţi diriginţii, care participă împreună cu acei elevi din clasele

proprii care au fost desemnaţi în acest scop. Şi această categorie de activităţi este planificabilă

, atât la nivelul fiecărui semestru, cât şi la nivelul întregului an de studiu.

Activităţile extracurriculare reprezintă o secvenţă distinctă în cadrul sistemului de

educaţie.

Activităţile în afară de clasă şi extraşcolare constituie modalitatea neinstituţionalizată

de realizare a educaţiei. Grija faţă de timpul liber al copilului, atitudinea de cunoaştere a

dorinţelor copiilor şi de respectare a acestora trebuie sa fie dominanta preocupării pentru

activităţile în afară de clasă şi extraşcolare.

Indrumătorul ( diriginte, profesor, învăţător, animator, formator ) trebuie să creadă în

ceea ce afirma Oscar Wilde : « Cea mai bună metodă de a-i face pe copii buni – este să-i faci

fericiţi. »

Timpul liber, desemnat uneori şi prin termenul « loisir » se caracterizează prin :

- alegerea liberă şi eliberarea de obligaţiile instituţionale ;

- caracterul dezinteresat al activităţilor ;

- caracterul hedonist ( generează satisfacţie ) ;

- caracterul personal ( încurajează virtuţile dezinteresate ).

Sociologul francez Joffre Dumazedier distinge trei funcţii fundamentale ale timpului

liber :

- de odihnă ( destindere ) ;

- de distracţie ( divertisment ) ;

- de dezvoltare a personalităţii.

Iar sociologul englez Stanley Parker introduce în discutarea conceptului de timp liber

noţiunile de :


- schimbare ;

- flexibilitate ;

- spontaneitate ;

- autodeterminare.

Funcţia de relaxare ( destindere ) constă în posibilitatea de refacere a

organismului după activitatea de bază.

Funcţia de distracţie se realizează prin delectare şi amuzament creând un

tonus optimist.

Funcţia de dezvoltare ( educativă ) se concretizează în : îmbogăţirea vieţii

spirituale şi dezvoltarea personalităţii, formarea capacităţii de autoorganizare a unui stil de

viaţă elevat, stimularea capacităţilor creatoare şi a stilului participativ.

Timpul liber poate fi organizat în activităţi care au ca scop atingerea performanţei într-

un domeniu sau altul sau în ideea animaţiei.

Activităţile extracurriculare au menirea să ofere elevilor oportunităţi multiple de

recreere, să le dezvolte spiritul de competiţie, să le valorifice potenţialul intelectual şi

aptitudinile, să le stimuleze imaginaţia, creativitatea şi iniţiativa. Aceste activităţi stimulează

nevoia de schimbare creând noi modalităţi de a învăţa. Ele oferă elevilor posibilitatea să se

destindă, să cunoască lucruri şi locuri noi, să-şi valorifice pasiunile şi preocupările.

Activităţile extracurriculare vin în întâmpinarea nevoii naturale a copiilor de a se dezvolta

simultan atât pe plan intelectual, sportiv şi artistic, sau pur şi simplu de a aprofunda o anume

materie sau anumite cunoştinţe.

PETRECEREA TIMPULUI LIBER

IVĂNOIU NICOLIȚA ANDREEA, LICEUL TEHNOLOGIC BÂLTENI Timpul liber este un ansamblu de ocupaţii, cărora individul li se poate dărui după

placul său, fie pentru a se odihni, a se distra, fie pentru a-şi dezvolta informaţia sau formaţia

intelectuală, fizică, psihică, etc. De asemenea, timpul liber este ceea ce rămâne după scăderea

timpului necesar activităţii de bază şi după scăderea orelor de somn, a celor necesare

drumurilor până la locul activităţilor zilnice, a orelor cheltuite cu masa şi îngrijirea corporală.

Pentru şcolar cât şi pentru matur, există un buget de timp delimitat în trei secvenţe

mari: timp de muncă (de învăţătură pentru şcolar), timp pentru nevoi fiziologice, social-

culturale şi gospodăreşti, timp liber. În cazul şcolarului, timpul liber reprezintă sectorul de

activitate cel mai spontan şi mai imaginativ al vieţii copilului, exercitându-şi influenţa

educativă multiplă în sfera vieţii intelectuale, fizice, artistice, morale a caracterului. Pentru a

şti de cât timp liber dispune, copilul trebuie să ţină seama de numărul de ore săptămânale,

zilnice, număr de ore destinate somnului, micilor activităţi gospodăreşti, drumul de la şcoală

acasă, timpul de masă, de odihnă şi de efectuare a temelor. Unii elevi fac greşeala de a

îngloba în timpul liber şi orele impuse de buna pregătire a lecţiilor, alţii socotesc ziua întreagă

timp de muncă, neorganizându-şi raţional timpul de învăţătură şi odihnă, nereuşind să-şi

creeze în bugetul de timp şi ore de răgaz, ore libere. Ambele situaţii sunt greşite. Prin

consumarea întregului timp cu învăţătura se ajunge la oboseală şi surmenaj. Dimpotrivă,

atunci când întregul timp de după orele de cursuri este socotit timp liber, acest timp este

adesea irosit cu uşurinţă, ceea ce se repercutează negativ şi asupra învăţăturii şi pe un plan

mai larg, asupra viitorului statut socio-profesional.

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 În mod firesc atât părinţii cât şi educatorii trebuie să se gândească cum este mai bine

să-i orienteze pe elevi spre a folosi timpul în mod optim, pentru a contura cât mai mult

personalitatea acestora. Activităţile extraşcolare desfăşurate pot avea asupra elevilor efecte

diferite, pot satisface sau nu aşteptările lor. De aici decurge necesitatea cunoaşterii

preocupărilor copiilor din timpul liber, îndrumarea şi orientarea lui spre cât mai multe

activităţi fie culturale, tehnice, artistice, sportive, pentru a dezvălui potenţele acestora, a-i

îndruma la multilateralitate şi nu unilateralitate în valorificarea timpului liber de care dispun.

Cei mai mulţi elevi sunt atraşi de activităţile sportive, joaca în aer liber, sau simple plimbări.

Celelalte activităţi, vizionări de filme, audiţii muzicale, lecturarea de cărţi, activităţi artistice,

deţin o pondere redusă în totalul timpului liber.

Copiii trebuie să ştie de asemenea că pe măsură ce cresc, aşteptările în ce-i priveşte

sunt tot mai mari. Pe măsură ce ei se maturizează, este recomandabil ca în timpul liber să

participe şi la activităţi gospodăreşti, la treburile casei.

A contribui la treburile gospodăreşti este o bună modalitate pentru copil de a învăţa să

fie perseverent şi de a vedea că respectul şi încrederea celorlalţi se bazează şi pe felul în care

ştie să ducă la capăt un lucru pe care îl are de făcut.

Mulţi părinţi îşi înscriu copiii la cluburi de muzică, teatru, dans, înot, modelling,

pictură, sculptură, modelaj, care sunt activităţi, variate şi atractive pentru copii, dar şi

adevărate ateliere de cultivare a talentelor lor.

Este indicat ca părinţii să petreacă cât mai mult timp liber cu copiii lor, să le asculte

problemele cu mare atenţie, să meargă cu ei în drumeţii, la muzee, la biblioteci, să citească

împreună, să asculte muzică împreună, să meargă la teatru, să vizioneze spectacole, ş.a.

Vacanţa este şi timpul când se citeşte cel mai mult, cartea rămânând un bun însoţitor şi

înţelept sfătuitor oriunde s-ar afla acasă, în tabără, în excursie şi un mod foarte plăcut de a

petrece timpul liber.

Părinţii trebuie să urmărească pas cu pas timpul liber al elevilor, astfel, scăpat de sub

supravegherea lor se pot aştepta la foarte multe surprize. A introduce, cu ajutorul copilului, un

program potrivit de viaţă pentru elev, în familie şi a veghea ca el să fie respectat, este cel

dintâi lucru pe care-l avem de făcut pentru a-l învăţa pe acesta să preţuiască timpul şi pentru

a-l feri de o viaţă dezordonată şi delăsătoare. Un program precis şi potrivit vârstei lui, care să

prevadă alternarea orelor de muncă, odihnă şi distracţii contribuie mult la disciplină lui la

dezvoltarea fizică şi psihică. Timpul liber al elevilor mai poate fi organizat de şcoală prin

diferite activităţi extracurriculare cum ar fi activităţi turistice, sportive, agrement, excursii,

etc. şi mai poate fi autoorganizat, timpul petrecut cu prietenii în excursii, plimbări, la

aniversări) şi singur prin studiu, relaxare, televizor sau computer.

Managementul timpului implică o optimizare a proiectării şi planificării activităţii de

conducere şi are ca etape stabilirea obiectivelor, etapizarea activităţilor la nivelul zilei şcolare

şi stabilirea ordinii de priorităţi cu privire la organizarea acţiunilor concrete.

Timpul liber folosit în mod recreativ, distractiv, este timpul în care se realizează o

plăcere, o pasiune, un hoby (mişcare, lectură, vizionarea unui film, pictarea unui tablou,

cusutul unui goblen etc.) în principal activitatea de relaxare, de destindere şi distracţie. Acest

timp este mai mare sau mai mic, în funcţie de modalitatea de gândire şi de aspiraţie a fiecărui

individ în parte, în funcţie de gradul de cultură, în funcţie de capacitatea de organizare şi

capacitatea voluntară de a se integra într-un anumit program.

Pe copii nu prea îi învaţă nimeni cum să îşi organizeze timpul. Educaţia despre

organizarea timpului se reduce la anumite „trimiteri” de genul „grăbeşte-te acasă pentru că ai

de învăţat”, „treci la învăţat”, „nu ţi-ai organizat timpul, de aceea nu ţi-ai terminat temele nici

până acum”, „eşti un puturos şi de aceea ai numai note mici”, „nu ştiu ce să mă fac cu tine

pentru că nu termini nimic”, „de ce nu ţi-ai făcut ordine în camera ta” etc (Raţă, 2007, p. 87).

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 Aceste tipuri de remarci nu ajută copilul în organizarea timpului, în general şi nici în

petrecerea timpului liber astfel încât să-i ajute să se dezvolte ca oamenii responsabili, plăcuţi,

veseli şi bine dispuşi. Diferenţele dintre realizările elevilor poartă pecetea modalităţii de

gestionare a timpului total. Educarea copilului pentru aşi forma capacitatea de gestionare a

timpului în general, şi a timpului liber în special, începe în familie, încă de mic când fiecare

membru al familiei primeşte sarcini precise, bine ancorate în timp, cu termene de execuţie

concrete.

Rolul părinţilor în structurarea timpului liber al copiilor contribuie la formarea

capacităţii de gestionare a timpului liber prin: stabilirea sarcinilor, controlul permanent al

realizărilor şi nerealizărilor, stimularea alegerii responsabilităţilor, obligaţiilor, sarcinilor.

Rolul şcolii în structurarea timpului liber al copiilor prin cadrele sale didactice

începând cu cele de la grădiniţă şi până la învăţământul universitar ajută copii/ elevi/ studenţi

să-şi formeze capacitatea de organizare a timpului. Modalitatea de gestionare a timpului,

pentru elevul integrat în procesul instructiv-educativ depinde atât de preocupare cadrelor

didactice şi a părinţilor cât interesul manifestat de elevi, de capacitatea lor de supunere şi

acceptare a programelor de lucru.

Timpul este ireversibil, vremea pierdută nu mai poate fi răscumpărată. Învăţându-i pe

cei mici să-şi gospodărească timpul cu chibzuială, vor şti să-l preţuiască pentru toată viaţa.

Bibliografie:

1. Cosmovici, A., (1985), Caluschi, M., şi Adolescentul și timpul său liber, Editura

Junimea,Iaşi

2. Raţă, G., (2007), Strategii de gestionare a timpului liber, Editura Pim, Iaşi,

3. Stan, C., (2001), Educaţia. Sistemul ştiinţelor despre educaţie, în Pedagogie. Suporturi

pentru formarea profesorilor., volum coord. De M. Ionescu şi V. Chiş, Editura Universitatea

clujeană, Cluj-Napoca

ȘCOALA TIMPULUI LIBER

Popa Alina,

Școala Gimnazială nr.1 Mârzănești, Jud. Teleorman

Timpul liber reprezintă timpul rămas în urma desfășurării tuturor activităților din

programul de lucru și al celorlalte activități de acasă. Acest timp trebuie folosit de fiecare

persoană în funcție de necesitățile sale și după voia sa. Deși timpul liber a rămas în zilele

noastre destul de redus, acesta reprezintă o componentă importantă a vieții noastre la orice

vârstă. Timpul liber folosit creativ, distractiv reprezintă timpul în care se realizează o plăcere,

destindere, relaxare.

Organizarea timpului liber al copilului depinde foarte mult de părinţi. Trebuie acordată

atenție maximă timpului liber, astfel încât acesta să fie valorificat în beneficiul copilului.

Părinţii sunt primii şi cei mai importanţi educatori ai copiilor. Ei sunt cei care-i pot îndruma

și sfătui pentru petrecerea timpului liber într-un mod cât mai eficient, ei îi pot învăţa pe copii

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 cum să-şi planifice şi să folosească timpul liber, arătându-le diferite posibilităţi de petrecere a

acestuia și limitându-le timpul pe care copii îl petrec în fața televizorului sau calculatorului.

Adulţii au o importanță deosebită în viaţa copilului pentru dezvoltarea acestuia din toate

punctele de vedere fizic, cognitiv, emoţional şi social. Timpul liber presupune atenție,

responsabilitate din partea părinților. Petrecerea timpului liber în familie reprezintă o

modalitate de consolidare a relației dintre părinți și copii și îi oferă copilului stabilitate

emoțională și încredere. Pentru relaxare sunt recomandate plimbările în natură, în parcuri,

grădini botanice sau păduri. Practicarea unor sporturi în aer liber reprezintă mișcare,

socializare și stabilirea unei relații de încredere între membrii familiei. Timpul liber înseamnă

multă mișcare, plimbare în natură, lectură, jocuri, distracție, socializare, prieteni noi,

drumeție, practicarea unui sport. Sportul implică noțiunea de competiție si are o valoare

educativă incontestabilă. Locurile de joacă special amenajate și cluburilor copiilor sunt

adevărate locuri de socializare și oferă multiple activități. Copilul transpune prin joc

evenimentele trăite zilnic, fiind metoda cea mai ușoară de a-și exprima sentimentele, de a

elimina stresul. De la cele mai mici vârste copiii trebuie îndrumaţi către desfășurarea de

activități fizice independente, deoarece prin practicarea exercițiilor fizice pot să-şi menţină

sănătatea şi aspectul fizic. Timpul liber al copilului trebuie folosit în așa fel încât să contribuie

la dezvoltarea sa fizică, psihică, socială, cognitivă, relațională și să conducă la dezvoltarea

creativității, spiritului de echipă, a competitivității și a limbajului. Atât părinții, cât și cadrele

didactice trebuie să contribuie la formarea capacității copiilor de organizare a timpului liber.

Copilul trebuie îndrumat în alegerea activităţilor astfel încât să nu asocieze timpul liber cu

televizorul sau calculatorul, deoarece aceste activități nu aduc beneficii. Pentru a putea realiza

diferite activități în timpul liber copiii sunt dependenți de prezența părinților până la finalul

grădiniței și poate și mai târziu. Ei se pot juca în natură, la locurile de joacă, pot face

activități în aer liber, plimbări cu bicicleta sau activități în gospodărie. La vârsta școlară

copilul începe să aibă activități independente de părinți în timpul liber.

Tendinţa copiilor din zilele noastre este de a folosi o mare parte din timpul liber în fața

televizorului, calculatorului, tabletei sau telefonului în locul sportului, lecturii, ieșirilor în aer

liber, jocului. Aceste activități nu sunt indicate deoarece scad atenția și puterea de

concentrare, produc dependență.

Copiii trebuie obișnuiți cu practici prin care să-şi însuşească deprinderi şi priceperi motrice

de bază şi organizatorice necesare în viaţa de zi cu zi, ei trebuie educați în această direcție.

Copiii trebuie să învețe să-şi ocupe timpul liber cu activităţi plăcute cu finalităţi educativ-

formative.

Bibliografie:

- Cosmovici, A. (1985) Caluschi, M., Adolescentul şi timpul său liber, Editura Junimea , Iaşi

- Raţă, G. (2007) Strategii de gestionare a timpului liber, Editura Pim, Iaşi

VALENȚE FORMATIV-EDUCATIVE, MANIFESTATE PRIN

INTERMEDIUL ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE DIN

GRĂDINIȚĂ

Profesor Învățământul Preșcolar DĂRĂU LAVINIA VASILICA


Grădinița cu Program Prelungit ,,Grădinița Prieteniei” ARAD

,,Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei

vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se

adapteze.”

Maria Montessori, ,,Descoperirea copilului”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977.

Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ presupune îmbinarea


formative, deoarece acestea permit manifestarea creativităţii şi imaginaţiei copilului preşcolar. În

acest fel, pe lângă faptul că preşcolarii îşi manifestă imaginaţia şi creativitatea, şi cadrul didactic

îşi poate afirma creativitatea în alegerea temelor, a materialului, arătându-şi astfel măiestria şi

tactul pedagogic, dar şi dragostea faţă de copii.

Activităţile extracuriculare sunt activităţi complementare, activităţi de învăţare realizate la

grupă şi urmăresc îmbogăţirea informaţiilor primite în cadul activităţii didactice, cultivă interesul

pentru desfăşurarea anumitor domenii, atrag copilul la integrarea în viaţa socială, la folosirea

timpului liber într-un mod plăcut şi util, contribuind în felul acesta la formarea personalităţii

copilului. De aceea, grădiniţa trebuie să ofere diverse astfel de activităţi pentru a-i atrage pe copii.

În învăţământul preşcolar avem misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic şi

socio-afectiv, dar şi pentru o mai bună integrare socială. Astfel, se impun activităţile

extracurriculare, care nu sunt fixate de programa şcolară, ci de educatoare, conform intereselor şi

dorinţelor lor și ale preșcolarilor.

Timpul liber al copiilor stă din ce în ce mai mult în atenția organizatorilor procesului de

instruire și educare, în scopul folosirii mai eficiente a acestuia în procesul educativ al tinerei

generații. Copiii au nevoie de activități de joc, de dans, de sport. Este și motivul pentru care

educatoarele trebuie să acorde toată atenția asupra unei bune organizări a timpului liber al copiilor

din grădinițe, îmbinând armonios munca și învățarea, cu distracția și jocul.

Activitățile extracurriculare organizate în grădinițe pot avea conținut cultural, artistic sau

spiritual, conținut științific și tehnico-aplicativ, conținut sportiv sau pot fi simple activități de joc,

de participare la viața și activitatea comunității locale.

În cadrul activităților extracurriculare cu o deosebită influență formativă sunt incluse toate

formele de acțiuni care se realizează în afara programului propriu zis: plimbări, ieșiri în natură,

excursii, tabere, serbări cu diferite ocazii, concursuri între grupe paralele sau între grădinițe,

parteneriate educaționale pe diferite teme, etc.

Dintre activităţile extracurriculare pe care le-am desfăşurat de-a lungul anilor, pot aminti:

serbări desfăşurate cu diferite ocazii: 8 Martie, Crăciun, sfârşit de an școlar, desfăşurarea unor

concursuri în grădiniţă: ,,ECO Darurile Iepurașului”, ,,Din suflet pentru EA!”, ,,Europreșcolarul”,

,,Colorăm și învățăm” etc., activităţi de desene pe asfalt cu ocazia zilei de 1 Iunie, activităţi

desfăşurate cu ocazia zilelor de 1 Decembrie, 24 Ianuarie, activităţi desfăşurate în parteneriat cu

alte grădiniţe şi alte instituţii, cu școala. Am organizat vizite la ISU ARAD, la Sediul

Jandarmeriei ARAD, la Secția de Poliție Nr.1 ARAD, la Echitația Zimand Cuz, la Muzeul de

Istorie și Științe ale Naturii ARAD, la Biblioteca Județeană ,,A.D. Xenopol” ARAD, la Fabrica

lui Moș Crăciun din Gottlob, Județul TIMIȘ, la Grădina Botanică Macea, Județul ARAD, la

Muzeul Memorial ,,Ioan Slavici și Emil Monția”, din Șiria, Județul ARAD, la vizionarea unor

piese de teatru susținute la Teatrul de Marionete ARAD, etc.

Toate aceste activități au fost atât de îndrăgite de toți copiii, au fost atrași să participe cu

plăcere şi să fie interesați de activităţile propuse. În cadrul acestor activităţi, se transmit copiilor,

în mod sistematic şi organizat, informaţii din toate domeniile de activitate: muzicale, literare,

plastice accesibile, formându-se astfel anumite competenţe: de a audia anumite piese muzicale, de

teatru, de a interpreta roluri. Interpretând diferite roluri, copilul reproduce modele de conduită şi


le asimilează în propria lui comportare. Trăsătura cea mai importantă a interpretării unor roluri

este originalitatea şi creativitatea copilului în redarea impresiilor proprii despre realitatea

înconjurătoare, spontaneitatea şi intensitatea trăirilor exprimate în joc. Are un pronunţat caracter

activ–participativ, permiţând copilului să construiască relaţii sociale, să-şi exerseze şi să-şi

perfecţioneze limbajul, să rezolve probleme, să negocieze, să coopereze, să utilizeze simboluri. În

acelasi timp, nu trebuie neglijat rolul activităților extracurriculare în formarea caracterului

colectiv care conduce la sudarea legăturii dintre cei mici, îi învață să trăiască în grup, să

colaboreze, să accepte și să respecte părerile celorlalți.

Activităţile extracuriculare bine pregătite sunt atractive pentru orice vârstă, stârnind interesul

copiilor, producându-le bucurie, uşurându-le acumularea de cunoştinţe, chiar dacă presupun un

efort suplimentar. În cadrul acestor activităţi sunt atraşi şi copiii timizi, dar şi cei impulsivi,

învăţând astfel să se tempereze în preajma colegilor lor, ,,copilul care este lăudat, învaţă la rându-i

să aprecieze.” (D.I. Nolte).

Concluzionând, menirea noastră, a dascălilor, este de a trezi curiozitatea viitorilor indivizi ai

societăţii, de a le potoli această curiozitate şi de a-i pregăti pentru viaţă, atât cu ajutorul

activităţilor didactice pe care le desfăşurăm la grupă, cât şi prin intermediul activităţilor

extracuriculare.

BIBLIOGRAFIE

1. Ministerul Educației și Cercetării, Institutul de Științe ale Educației, ,, Revista

Învățământului Preșcolar”, Nr. 3-4/2006.

2. Preda, Viorica, ,,Metodica activităților instructiv educative în grădinița de copii”, Editura

Gheorghe Cartu Alexandru, Craiova, 2009.

SĂRBĂTORIM COPILĂRIA ȘI PROMOVĂM ECOLOGIA

Stîngă Lelia Viorica, profesor pentru învățământul primar

la Școala Gimnazială ”Alexandru Ștefulescu” Târgu-Jiu

Cu toții știm că elevii așteptă cu bucuria ziua de 1 iunie, ziua copilului.

Anul trecut, am sărbătorit acea importantă zi realizând o paradă a costumelor

ecologice. Astfel, copiii au învățat că mediul înconjurător trebuie respectat și

protejat. De aceea, au înțeles că, din diferite deșeuri (ziare, hârtie, pahare și

pungi de plastic) pot realiza obiecte minunate.


De data aceasta, în timpul lor liber, ajutați de părinți, au confecționat costume

ecologice, pe care le-au prezentat în curtea școlii. Fiecare clasă de la

învățământul primar a prezentat costumele în fața colegilor și cadrelor didactice.

Au primit diplome și dulciuri.

Cu această ocazie, au folosit timpul lor liber ca să învețe să se bucure, să

prețuiască mediul înconjurător și, nu în ultimul rând,să petreacă mai mult timp

cu membrii familiei pentru a reliza costumele.

Deci, au fost elevi într-o ”școală a timpului liber”.


ROLUL ȘCOLII ȘI PROCESUL EDUCAȚIONAL

Prof.înv.primar Bognea Adriana-Nicoleta

Școala Gimnazială, comuna Ionești

Omenirea evoluează treptat, încă de la începuturile istoriei sale, fapt ce implică

dezvoltarea tuturor domeniilor de activitate ale omului. Într-o epocă modernă, în care

invențiile par să apară de la o zi la alta, sistemul edcațional este obligat să evolueze, pentru că

altfel nu poate răspunde noilor cerințe ale societății. Dezvoltarea științei și tehnicii cere ca

școala să formeze copii pentru joburi despre care nu se știa nimic acum douăzeci de ani. Se

încearcă o modernizare a învățământului la toate nivelurile sale, dar uneori, din cauza

lejerității, se încearcă doar pentru camerele de filmat, o modernizare. Modernizarea

învăţământului este necesară. Schimbările par valabile numai în teorie, întrucât „abordările

contemporane ale fenomenului educaţional evidenţiază o criză de identitate pe care o

traversează pedagogia, dezvoltând prin intermediul reflecţiilor iniţiate o adevărată tensiune

epistemologică. Duplicitatea obiectului de studiu al pedagogiei, fapt identificabil în

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 majoritatea exemplelor oferite de ştiinţele socio-umane, este probată şi de prezentarea

complexă a acesteia ca ştiinţă, tehnică, artă şi tehnologie” (B. R. Iucu, 2001, p. 9).

Învățământul românesc se dorește a fi modern, dar prin modernitate trebuie să

înțelegem raportare la realitate. Societatea românească are nevoie de un învăţământ realiat,

dar se pare că practica educațională oferă imaginea unui învățământ nerealist. Deciziile și

schimbările făcute fie nu sunt aplicate cum trebuie, fie nu sunt percepute cum trebuie, însă un

lucru este sigur: rezultatele nu sunt cele dorite. Ceea ce se dorește este un învățământ care să

corespundă necesităților individului și care să se raporteze la cerințele societății. Se urmărește

construirea unui învățământ fixat pe competențe, pe ceea ce este util; se dorește ca individul

să fie educat astfel încât să știe cum să folosească ceea ce deprinde în cadrul unei instituții.

Ideea este cum nu se poate mai bună, schimbările la nivel teoretic sunt făcute, însă rezultatele

nu sunt cele așteptate. Trebuie să treacă mult timp, să se schimbe mentalități, pentru a se

obține cu adevărat rezultate. Ceea ce se observă în societatea de azi este lipsa oricărei forme

de interes a tinerilor față de tot ceea ce înseamnă învățătură, educație, aceștia uitând că

somnul rațiunii naște monștrii. Dincolo de orice altceva, educația trebuie să fie o modalitate

de șlefuire a caracterelor în formare, şi pentru ca ideea sa aibă succes, individul supus

educației trebuie să se lase modelat și să ajute la modelarea proprie.

Educația este o activitate care trebuie asumată în mod conștient de către un individ.

Formele educației sunt multiple și are resurse suficiente pentru a răspunde multitudinii de

caractere implicate în acest proces.

Indiferent de preferințe, prin educație tânărul poate să își depășească condiția, să-și

atingă obiectivele dar, dincolo de toate acestea, poate să treacă dincolo de orice frontieră,

poate să zboare cu rândunicile, poate să înoate cu delfinii, poate să-și apere hotarele cu Ștefan

cel Mare, poate să pedepsească raufăcătorii cu Vlad Țepeș.... Cum sa facă toate acestea? Ei

bine, prin lectură, și prin orice formă a educației. Educația descătușează sufletetele, dându-le

aripi... Dincolo de oricare alt beneficiu al lecturii (și trebuie spus că lectura are nenumărate

alte beneficii), evadarea din comun este de departe cea care atinge sensibilitatea unor spirite

rebele. Înainte de a refuza educația, individul trebuie să știe că fără educaţie iniţială şi

continuă, individul lumii contemporane se va afla într-o poziţie de nonsens față de stadiul

empiric al cunoaşterii, iar observarea directă a lumii fără a fi însoţită de raţionamente, judecăţi

şi abstracţii superioare, nu-i va oferi premisele unei evoluţii spirituale satisfăcătoare, în

armonie cu sine, cu semenii şi cu universul. În sensul larg, a educa presupune cultivarea unei

curăţenii sufleteşti. Educaţia presupune inducerea bunei-cuviinţe copiilor, tinerilor, oamenilor

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 în general, presupune creşterea morală a unei fiinţe. Educaţia este un proces de disciplinare,

de cultivare, de civilizare şi moralizare a omului, având ca scop dezvoltarea unui individ în

toată perfecţiunea sa. Prin educaţie individul se formează pentru el însuşi şi i se dezvoltă aria

de interese. De asemenea, prin educaţie s-a înţeles şi acţiunea generaţiilor adulte asupra

tinerilor, această acţiune având ca scop formarea acestora din punct de vedere fizic, intelectual

şi mintal, această acţiune de formare fiind necesară tinerilor în perspectiva integrării lor în

societate. Prin educaţie se urmăreşte influenţarea conştientă a omului, fiind un act de

reconstrucţie şi reorganizare a experienţelor care sunt adăugate experienţelor precedente.

Așa cum s-a afirmat anterior, educație se face peste tot și oricând. Există mai multe

forme de educație, pe care le-am amintit anterior, formală, nonformală, informală, aceste

forme cuprinzând toate ariile de existență ale individului: familie, școală/serviciu, anturaj,

timp liber. Din toate aceste medii în care se învârte individul, acesta are de învățat, fie

teoretic, fie practic. În ceea ce privește copilul mic, trebuie spus că dezvoltarea lui depinde de

familie, școală, mediu, și, extrapolând, tot viitorul lui depinde de acești trei factori. De

asemenea, colaborarea dintre acești factori, relațiile care se dezvoltă între școală-familie-

mediu, influențează comportamentul copilului și dezvoltarea acestuia pe toate planurile,

precum și gradul de implicare în procesul educativ.

BIBLIOGRAFIE

Lucrări de psiho-pedagogie și metodică:

1. Bontaș, I,. Pedagogie, București, Editura Bic All, 2001;

2. Popa, Dorin, Mass-media astăzi, Iaşi, Editura Institutul European, 2002;

3. Petcu, Marian, Sociologia mass media, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002;

În timpul liber preșcolarii învață să iubească educația –


exemplu de bună practică

Prof. Lutaniuc Maria, GPN Nr. 8 „Căsuța Poveștilor” Vatra Dornei

Activitățile extrașcolare reprezintă o bună modalitate de a stimula dragostea copiilor

pentru educație. Astfel, dacă în perioada specifică activităților educative prevăzută de

Curriculum-ul pentru educația Timpurie, în perioadele posibile de proiectare a unor activități

extrașcolare se pot formula situații de învățare care să conducă preșcolarul spre o cunoaștere

mult mai bună a aspectelor educative din viața de toate zilele.

Sigur că proiectele tematice pot facilita acest aspect în egală măsură. Proiectele

extrașcolare merg însă mai departe dezvoltându-i copilului o nouă perspectivă asupra

educației. Situația de învățare poate avea ca punct de pornire o activitate din sala de grupă

prin care preșcolarii urmează să învețe despre animalele domestice. Aceștia au parte de

povești despre animalele domestice bazate pe lectura după imagini. Repovestire și poezii

despre diferite animale domestice, cântecele și dansuri prin care sunt incluse informații care

țin de aspectul acestora, de comportamentul și de creșterea lor și de folosul pe care îl aduc

acestea oamenilor, motiv pentru care sunt crescute de către oameni pe lângă casa lor.

Unul dintre elementele care le fixează cel mai bine în memorie caracteristicile

subiectului este acela de observare. Poți aduce în sala de grupă un iepuraș. Iepurii sunt

animale drăguțe și delicate, ușor de iubit și îngrijit. Copilul atinge și mângâie un iepuraș

simțindu-i textura blăniței, ascuțimea gheruțelor și finețea urechiușelor, dar știe că a văzut în

pădure iepurași pe care nu i-a putut prinde astfel, află că există și iepurași sălbatici, adică

animăluțe drăguțe pe care omul nu le crește în gospodărie sau fermă.

Observarea se transformă într-o activitate destinată timpului liber atunci când, cu

ajutorul părinților copiii vizitează o fermă unde sunt crescuți iepurași din diferite specii și de

diferite mărimi. Preșcolarii au ocazia să observe și să atingă animăluțele, să le hrănească și să

ajute la curățenia spațiilor locuite de aceștia. Prin activitatea extrașcolară propusă preșcolarii

traversează un spațiu public, învățând cum trebuie să traverseze strada în mod corect apoi

observă poteca spre ferma destinată activității.

Pe drumul parcurs de aceștia sunt diferite plante și tipuri de teren pe care le pot privi

cu mai multă atenție și despre care li se pot spune diferite lucruri folositoare. Cum se

formează mușchiul pe copacii umezi sau pe pietrele aflate pe cursul râului. Macrișul este o

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 plantă foarte apreciată de iepurașii sălbatici și este comestibilă și pentru oameni, apa din râu

este curată și potabilă. Omul se folosește de toate aceste cunoștințe pentru a trăi în armonie

perfectă cu natura, dar pentru a beneficia de toate aceste bunătăți trebuie să o iubească, să

învețe totul despre ea și să o protejeze întorcându-i astfel beneficiile.

Activitatea începută în sala de grupă continuă în ferma de iepurași. Aici sunt

verificate spațiile de locuit ale acestora și sunt igienizate și puse aștenuturi noi. După

activitatea de observare asupra iepurașilor le sunt administrate porțiile de alimente speciale și

iarbă proaspătă. Fiecare copil poate valorifica independent această activitate pentru că, în

cadrul unei acțiuni de grup, preșcolarii exprimă ceea ce văd, ceea ce aud, simt și le place sau

nu în cadrul intracțiunii cu micile făpturi urecheate.

Aspectele cu care copilul face cunoștință înafara sălii de grupă și a activității special

structurată pentru educație devine dragoste adevărată pentru natură, animale și semeni.

Matematica poate avea loc prin numărarea fiecărei acțiuni întreprinse în creșterea iepurașilor,

a numărului de iepurași cu care face cunoștință copilul, a numărului de iepurași din aceeași

specie sau a necesarului de hrană. Forma unui iepuraș te duce cu gândul la o cifră sau la o

figură geometrică. Ceea ce vede, aude sau simte prin intermediul acestei interacțiuni poate fi

exprimat în cuvinte, poate fi transpus în versuri sau cântecele, poate fi pus pe muzică și

dansat.

Acțiunea în sine înseamnă educarea unor abilități în mișcare, a unor atitudini în

comportament și a unor bagaje de cunoștințe din și prin care individul se formează într-o

meserie.

Bibliografie:

1. Cristea, S. (2003) Fundamentele științelor educației. Teoria generală a educației,

Chișinău, Editura Litera Educațional.

2. Rață, G. (2007) Strategii de gestionare a timpului, Iași, Editura Pim.

ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE ÎN

DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII COPILULUI


Prof. GLODEAN IULIA

Școala Gimnazială Valea Vișeului

Grădinița cu PN Bistra, Maramureș

Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ impun imbinarea

activităţii şcolare cu activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative.

Desfăşurarea activităţilor şcolare şi extraşcolare permite şi manifestarea creativităţii de grup, a

relaţiilor creative. În acest cadru, şi educatorul îşi poate afirma spiritul novator, creativitatea

didactică.

Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţii de învăţare

realizată la clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite

ramuri ale ştiinţei, atrag individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod

plăcut şi util, orientează elevii către activităţi utile care să întregească educaţia şcolară,

contribuind la formarea personalităţii. De aceea şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de

activitate care îmbracă cele mai variate forme.

Realizarea acestor activităţi presupune alegerea din timp a materialului de către

cadrul didactic, abordarea creatoare a temelor de către acesta şi, nu în ultimul rând, măiestrie

pedagogică şi dragoste pentru copii.

Astfel de activităţi se deosebesc de cele şcolare prin varietatea formelor şi a

conţinutului, prin durata lor, prin metodele folosite, prin utilizarea unei forme specifice de

verificare şi apreciere a rezultatelor şi prin raporturile de colaborare, de apropiere, de

încredere şi de prietenie dintre cadrele didactice şi elevi.

Aceste activităţi menite să ducă la cunoaşterea ţinutului natal şi a istoriei locale capătă

adevărate virtuţi educative, deoarece participarea directă a elevilor face posibilă declanşarea

unui proces lent, dar profund, de cunoaştere a frumuseţilor patriei, a trecutului şi prezentului

poporului român, la îmbogăţirea simţămintelor lor.

De la cea mai fragedă vârstă omul se simte atras de tot ce este în preajma lui, de casă,

de satul în care locuieşte. Între el şi acest mic univers se naşte o legătură tainică, plină de o

puternică încărcătură emoţională, care nu este altceva decât embrionul aprinselor simţăminte

de mai târziu, ale iubirii de păstrarea tradiţiilor poporului nostru, la sădirea în inimile

generaţiilor care vin a mândriei pentru frumuseţea costumului popular românesc, a dansului, a

obiceiurilor, al sentimentului de dragoste de patrie. Astfel cunoaşterea spontană, mai întâi a

mediului înconjurător, reprezintă punctul de pornire al unui şir întreg de acţiuni conştiente

care vor duce, cu timpul, la consolidarea sentimentului de dragoste faţă de patrie. De aceea

prin intermediul activităţilor care se organizează în vederea cunoaşterii ţinutului natal,precum

şi cu ajutorul unor relicve istorice locale se creează momente deosebit de emoţionante pentru

elevi,care pot fi valorificate temeinic din punct de vedere educativ.

Asigurarea climatului afectiv propice influenţelor educative reprezintă condiţia

succesului şcolar. În sprijinul acestui proces am realizat un studiu. În acest sens am aplicat un

chestionar. La prima întrebare, referitoare la activitatea extracurriculară cea mai îndrăgită,a

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 reieşit că este excursia sau drumeţia. Personal am reuşit să merg cu elevii în excursii şi vizite.

Ele au contribuit la activizarea şi dezvoltarea creativităţii copiilor.

Vizionarea filmelor şi a spectacolelor de teatru cu conţinut patriotic şi activităţile

desfăşurate în cercuri şi tabere şcolare,exercită o influenţă pozitivă asupra elevilor,

contribuind la formarea convingerior patriotice şi la trezirea unor stări emoţionale complexe.

Vizionarea unor piese de teatru sau spectacole accesibile vârstei copiilor,

corespunzătoare educaţiei pe care trebuie să o primească copiii de această vârstă şi

prezentarea într-o formă artistică îngrijită constituie în primul rând un preţios mijloc de

cunoaştere a relaţiilor dintre oameni, îmbogăţeşte gândirea copilului, dându-i posibilitatea să

cunoască trecutul, să înţeleagă prezentul şi să năzuiască spre viitor, pregătindu-l pentru viaţă.

Participând la spectacol, micul şcolar are în faţă eroii vii, care-l entuziasmează şi i se impun

ca exemple de urmat, care îi trezesc dorinţa de a deveni mai bun, corect şi cinstit în

comportare, de a citi el însuşi cartea respectivă.

Serbarea şcolară este o activitate extracurriculară tradiţională, care are mari valenţe

educative. Această activitate permite exprimarea activă nu numai a câtorva elevi mai talentaţi

într-un domeniu sau altul, ci a unui număr cât mai mare de elevi, fiecare contribuind, în felul

lui, la reuşita comună. Carnavalul este o manifestare veselă, antrenantă, plină de mişcare şi

surprize. Am organizat carnavale cu ocazia sărbătorilor de iarnă, cu ocazia Zilei Pământului

sau cu ocazia zilei de 1 Iunie. Participanţii au purtat costume întruchipând diverse personaje,

iar jocul de rol a stimulat imaginaţia elevilor.

Vizionarea spectacolelor, a filmelor, a diafilmelor sau a emisiunilor de televizor

sunt forme de activitati prin care elevul nu doar dobândeşte informaţii, ci este stimulat spre

activităţi de pictură, dans ş.a.m.d. determinând astfel şi dezvoltarea creativităţii.

Activităţile extraşcolare au o mare valoare educativă întrucât realizarea lor se face

şi din punct de vedere interdisciplinar.

Am realizat activităţi extracurriculare programate şi proiectate din timp, diverse

atât ca formă, cât şi conţinut, ce s-au desfăşurat în şcoală, în afara ei, în comunitate, folosind

metode active şi stimulative pentru participarea elevilor.

Activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă

căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine

creatoare, atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel

o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor.

În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în

cadrul activităţilor extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult

modul de gândire, să evite critica, în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un

feedback pozitiv.

BIBLIOGRAFIE:

1.Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminiţa coord. , ( 2008), Psihologie şcolara,

Ed.Polirom, Iaşi

2.Manolache, Anghel-coord. general (1979), Dicţionar de pedagogie, Ed.

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

3.Ştefan, Mircea (2006),Lexicon pedagogic, Ed. Aramis, Bucureşti.


EDUCAŢIA PENTRU TIMPUL LIBER

Prof. Mitoi Alina

Liceul Tehnologic Baia de Fier

Educaţia pentru timpul liber are ca scop principal obişnuirea elevilor în a-şi gestiona

cât mai bine timpul. Ea vizează formarea unor deprinderi în rândul elevilor astfel încât aceştia

să îşi folosească timpul liber pe baza unor activităţi recreative menite să aducă satisfacţii

personale.

Marii pedagogi au studiat această problemă astfel că I.A. Comenius afirmă că „cel mai

important în educaţie nu este să câştigăm timp, ci să-l pierdem cu folos”, iar J.J. Rousseau ne

învaţă că „o regulă utilă a oricărei educaţii constă în a şti cum să pierdem timpul”.

Pornind de la afirmaţia lui Bertrand Russel „folosirea înţeleaptă a timpului este un

produs al culturii şi al educaţiei”, putem deduce că şcoala este un factor important în învăţarea

elevului spre o consumare eficientă a timpului liber.

Un prim pas în eficientizarea activităţilor realizate în timpul liber este cunoaşterea

semnificaţiei acestuia. Timpul reprezintă o dimensiune a existenţei umane, care îi permite

omului să acumuleze o anumită experienţă de viaţă. Timpul liber poate fi definit ca intervalul

de timp pe care îl folosim după bunul nostru plac, care poate fi planificat şi dirijat în

conformitate cu propriile noastre imbolduri, interese, dorinţe alegând şi realizând activităţile

care corespund înclinaţiilor şi aspiraţiilor personale.

Constantin Cucoş ne avertizează că pe măsură ce timpul liber îşi sporeşte durata,

oamenii trebuie să fie învăţaţi să se bucure de acesta. Elevul trebuie sa fie pregătit adecvat

pentru a putea să îşi ocupe timpul liber astfel încât acesta să nu devină o povară, un motiv al

decăderii, al alunecării în plictiseală şi inactivism.

În cazul elevilor, timpul liber apare în afara perimtrului şcolii. Prin urmare, educarea

optimizării timpului nu este suficientă doar în cazul copiilor, ci este necesară şi în rândul

părinţilor. Astfel, aceşti din urmă trebuie să ţină cont de următoarele principii:

1. Principiul conştientizării ireversibilităţii valorii timpului, al necesităţii consumării

lui eficiente. Acesta orientează părinții spre înţelegerea temporalităţii sale şi îi îndeamnă spre

o conţientizare a necesităţii de a îndruma copiii în folosirea calitativă a timpului.

2. Principiul planificării, organizării şi monitorizării timpului în baza unui regim

raţional de viaţă. Acest regim trebuie să fie relativ stabil şi să fie adaptat particularităţilor de

vârstă, activităţilor şi aspiraţiilor acestuia.

3. Principiul alternării şi îmbinării optime a activităţilor în cadrul timpului liber

orientează adulții și copiii spre gândirea şi folosirea optimă a timpului liber.

4. Principiul organizării timpului liber a copilului în baza promovării sistematice a

valorilor spirituale, morale, psihofizice, intelectuale, estetice, tehnologice va atenţiona adulţii,

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 părinţii şi pedagogii asupra cunoaşterii şi valorificării conţinuturilor generale ale educaţiei

continuu, atât în cadrul nonformal, cât şi în cel informal.

5. Principiul organizării eficiente şi interesante a timpului liber în conformitate cu

exigenţele modului sănătos de viaţă orientează familia și școala spre cunoaşterea şi

respectarea normelor, regulilor şi coordonatelor ce contribuie la formarea unei conduite

sănătoase.

Respectarea acestor principii capătă o mai mare importanţă cu cât cunoaştem faptul că

activităţile din timpul liber contribuie la relaxarea individului. Acest timp liber ocupă un loc

important în viaţa elevului având trei funcţii majore: regenerare, compensare şi dezvoltare.

Prima funcţie se referă la refacerea forţelor fizice şi spirituale epuizate în timpul îndeplinirii

obligaţiilor şcolare sau familiale. Cea de-a doua funcţie subliniază capacitatea timpului liber

de a fi folosit în cazul exercitării insuficiente a sarcinilor în timpul acordat obligativităţilor

şcolare sau profesionale. Ultima funcţie arată faptul că timpul liber poate fi folosit spre

perfecţionarea individului oferindu-i o anumită orientare în domeniul ideilor.

În decursul unei zile de lucru, elevul parcurge o serie de activităţi: somn, îngrijire

personală, masă, deplasări, cursuri, activităţi extraşcolare, activităţi recreative şi de

divertisment. Educaţia pentru timpul liber nu presupune realizarea unui nou program de

organizare a acestuia, ci de organizare a unor acţiuni şi activităţi la care elevul să participe cu

plăcere şi interes, după preferinţe şi preocupări, în funcţie de interesele şi aptitudinile pe care

le are pentru anumite domenii ale vieţii sociale, artistice şi culturale.

De menţionat faptul că timpul liber al fiecărui elev depinde într-o mare măsură de

familie. Unui elev cu un ritm lent de muncă intelectuală, dar sârguincios care nu este susţinut

de familie şi este obligat să presteze activităţi gospodăreşti nu îi mai rămâne timp liber zilnic,

ci doar la sfârşitul săptămânii. Pe de altă parte, un copil care posedă un ritm alert de muncă,

este susţinut de familie şi prestează activităţi gospodăreşti mai putine, are mai mult timp liber.

Nu trebuie pierduţi din vedere acei copii care nu îşi gestionează bine timpul şi îl pierd inutil.

Prin urmare, timpul liber al elevului este preţios şi necesită o gestionare externă. Se

impune o dozare eficientă a acestuia atât din partea şcolii, cât şi din partea părinţilor prin

implicarea lui în diverse activităţi cu caracter educativ şi relaxant. Educaţia pentru timpul

liber îşi propune instruirea elevilor spre eficientizarea utilizării acestuia.

Bibliografie

1. Cristea, S., Fundamentele ştiinţelor educaţiei. Teoria generală a educaţiei, Litera

Educaţional, Chişinău, 2003.

2. Cucoş, C., Timp şi temporalitate în educaţie, Polirom, Iaşi, 2002.

3. Seinvert, Lothar J., Organizează-ţi bine timpul, Rentrop şi Straton, Bucureşti, 1997.


PROIECT EDUCAŢIONAL PENTRU TIMPUL LIBER

,,JOC ȘI JOACĂ”

PROF. ÎNV.PREȘC. HUSARIU ANDREEA,

GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 25, IAȘI

ARGUMENT

Jocul este o activitate dominantă în copilarie, ocupă locul central în viaţa copilului şi este

mijlocul prin care îşi satisface imediat, după posibilităţi, propriile dorinţe, aptitudini şi

valenţe, acţionând conştient şi liber. Prin joc se sporeşte dezvoltarea generală psiho-fizică,

copilul se socializează în procesul de comunicare şi relaţionare intra şi interpersonală, ia

decizii în diferite împrejurări în care se află la un moment dat. Prin joc îşi poate utiliza,

fortifica şi întări voinţa şi atenţia. Jocul este esenţial pentru dezvoltarea personalităţii

copilului şi contribuie la dezvoltarea capacităţilor şi competenţelor de bază.

BENEFICIARII PROIECTULUI: Copii preşcolari, părinţi, specialişti, cadre didactice;

TIPUL DE PROIECT: La nivelul mai multor arii curriculare;

DURATA DERULĂRII PROIECTULUI: Un an şcolar.

DESCRIEREA PROIECTULUI

SCOPUL: Informarea, educarea şi asigurarea accesului preşcolarilor la toate formele de

relaxare, destindere şi recreere prin joc. Dezvoltarea independenţei, autocontrolului, a

competivităţii şi creativităţii prin valorificarea înţeleaptă, activă şi sănătoasă a diverselor

momente din timpul liber.

OBIECTIVE PENTRU COPII: Să cunoască, să participe şi să propună activităţi intelectuale,

culturale, recreative şi distractive, de interes pentru ei; Să-şi aleagă şi să utilizeze adecvat

accesoriile, obiectele şi ustensilele necesare desfăşurării unor activităţi ludice, relaxante; Să-şi

confecţioneze, singur sau cu ajutor, anumite obiecte simple necesare completării recuzitei;

Să-şi pună în valoare aptitudinile, capacităţile şi deprinderile însuşite anterior; Să se consulte

cu educatoarea sau ceilalţi participanţi în organizarea sau desfăşurarea unor activităţi, jocuri,

întreceri; Să recunoască, să transmită şi să exprime stări emoţionale pozitive/ negative,

personale sau ale celorlalţi; Să interacţioneze civilizat şi adecvat cu partenerii de joc; Să caute

soluţii împreună pentru situaţii neaşteptate intervenite.

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 OBIECTIVE PENTRU CADRE DIDACTICE: Identificarea nevoilor copiilor şi a familiilor

acestora referitoare la timpul liber, cunoaştere, creaţie şi vocaţie; Planificarea unor activităţi

diverse şi interesante pentru copii şi părinţi; Crearea unor instrumente de lucru, de observare

şi de evaluare a eficienţei activităţilor.

OBIECTIVE PENTRU PĂRINŢI: Conştientizarea nevoilor copilului de atenţie, apreciere şi

apropiere sufletească; Dezvoltarea interesului pentru descoperirea trebuinţelor, talentelor şi

dorinţelor copiilor; Alocarea unui timp fizic pentru petrecerea unor momente şi activităţi

comune cu copilul; Împărtăşirea experienţelor pozitive personale altor părinţi la întâlniri

suport pentru părinţi.

GRUP ŢINTĂ: preşcolari din unitate şi din unităţile partenere; părinţii copiilor; cadre

didactice din unitate şi din unităţile partenere.

EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI: mese rotunde, întâlniri cu specialişti, vizionări, jocuri de

atenţie, distractive şi sportive, ateliere de creaţie, concursuri, expoziţii, carnaval, drumeţii,

prezentare de modă, serbări.

REZULTATE PRECONIZATE: chestionare pentru părinţi, creaţii ale copiilor, calendar de

activităţi, pliante, lucrări plastice şi practice, fotografii, CD-uri, parteneriate.

EVALUARE: portofoliul proiectului, album foto, pliante, CD-uri cu imagini.

BIBLIOGRAFIE:

1. Golu Florina, Joc si învățare la copilul prescolar, ghid pentru educatori și

părinți,, Editura Didactică si Pedagogică, 2009.


ŞCOALA ALTFEL

PERSPECTIVĂ NOUĂ DE ABORARE A ACTIVITĂŢILOR

Prof. înv primar, Iosif Maria-Magdalena, Șc. Gimnazială Ionești

Învatator, Iosif Larisa-Șefania, Liceul de Artă, Sibiu

„Şcoala altfel” – sau săptămâna „Să știi mai multe, să fii mai bun!” – reprezintă calea spre

întărirea relaţiei profesor-elev, în absenţa clopoţelului și a lecţiei ce durează strict 50 de

minute. Atmosfera din „săptămâna altfel” este una specială, fiind trăită atât de elevi, cât şi de

profesori cu sentimentul câştigării unor experienţe noi.

Educaţia trebuie să devină cea mai importantă şi cea mai rentabilă investiţie pentru

viitorul ţării. Ea trece prin mintea şi sufletul celor care o proiectează şi o realizează zilnic în

şcoala de azi şi în şcoala de mâine -dascălii.

În contextul reformei educaţiei contemporane problema fundamentală o constituie

calitatea personalului didactic.,,Dreptul de a fi inteligent şi datoria de a fi înţelept’’ trebuie să

facă mai mult ca oricând obiectul unor procese formative unitare şi echilibrate.

Este tot mai mult acreditată ideea că formare continuă a personalului didactic activ devine

fundamentală pentru viitorul şcolii româneşti. ,,Problema cheie a învăţământului

contemporan este formarea/perfecţionarea personalului didactic’’ ( Piaget).

Rolul învăţătorului în şcoala viitorului trebuie să crească considerabil atât în interiorul

sistemului de învăţământ, cât şi în societate, în ansamblu. Vârsta copilăriei de aur şi a micii

şcolarităţi sunt ale maximei receptivităţi şi plasticităţi, ale curiozităţii şi deschiderii spre

formare a unor trăsături de personalitate cu puternică înrâurire asupra întregii lor evoluţii.

Acestea sunt avantajele pe care le oferă ,,aluatul’’ pe care trebuie să-l modeleze învăţătorul.

Folosindu-se de ele, de competenţele sale de specialitate şi punând puţină dragoste în munca

sa, învăţătorul poate avea o însemnătate cu totul deosebită atât în societatea de azi, cât şi în

cea de mâine.

Lumea în care se nasc copiii de astăzi este una complexă, într-o permanentă schimbare, iar

aceştia trebuie pregătiţi să înţeleagă şi să accepte provocările, să devină ei înşişi factori ai

schimbărilor viitoare, acest lucru se realizează în cadrul activităţilor/ orelor din grădiniţă/

şcoli, dar programul „şcoala altfel” propune un alt mod de a pregăti copiii pentru această

lume, într-un mod practic, creativ, inovator, care să-i implice pe copii în activităţi deosebite şi

interesante pentru ei. Educaţia unui copil nu se realizează doar într-un cadru formal, în cadrul

grădiniţelor şi a şcolilor, ci şi prin activităţi extracurriculare şi extraşcolare. Acest lucru îşi

propune şi programul de o săptămână „şcoala altfel”. Scopul acestui program este implicarea

tuturor copiilor preșcolari/elevilor și a cadrelor didactice în activități care să răspundă

intereselor și preocupărilor diverse ale copiilor preșcolari/elevilor, să pună în valoare talentele

și capacitățile acestora în diferite domenii, nu neapărat în cele prezente în curriculumul

național și să stimuleze participarea lor la acțiuni variate, în contexte nonformale. Tăi?”

Confruntarea educaţiei cu problematica lumii contemporane va conduce la

introducerea în învăţământul românesc a unor noi tipuri de conţinuturi şi educaţii: educaţia

ecologică, educaţia pentru înţelegere şi pace, educaţia pentru participare şi democraţie,

educaţia în materie de populaţie, educaţie pentru o nouă ordine economică, educaţia pentru

comunicare şi mass media, educaţia nutriţională, educaţia casnică, educaţia pentru timpul

liber,etc. Atât în activitatea de proiectare a programelor şi manualelor, cât şi în cea de

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 proiectare a proceselor didactice, educatorii trebuie să-şi prezinte cu claritate opţiunile. În

acest mod pot fi înlăturate unele disfuncţionalităţi şi efecte negative în activitatea instructiv-

educativă cum ar fi: supraîncărcarea, minimalizarea valorilor şi conceptelor fundamentale,

estomparea caracterului formativ-educativ, caracterul unilateral al comunicării, neactivizarea

autentică a elevilor, ruptura între finalităţi şi obiective operaţionale.

În şcoala de azi, ca şi în şcoala de mâine ,,Orice educaţie trebuie să fie autoeducaţie.

Adultul, educatorul trebuie să sprijine acest proces de desăvârşire a copilului prin liberă

manifestare a sa’’ ( Constantin Narly).

BIBLIOGRAFIE:

1. Cristea, Sânziana; Vereş, Neluţa, Corelaţia dintre motivaţia cadrului didactic ca manager

al clasei de elevi şi stimularea învăţării, în revista ,,Şcoala sătmăreană’’, nr. 1 – 2 / 2004.

2. Cucoș, Constantin, Istoria pedagogiei, Idei si doctrine pedagogice fundamentale,

Editura: Polirom, 2017.

3. Georgescu, Elisabeta, Optimizarea formării cadrelor didactice – obiectiv şi condiţie a

reformei învăţământului, în revista ,,Învăţământul primar’’ nr.1 –2 / 1996.

4. Oprescu, Nicolae, Procesul de învăţământ, în revista ,,Învăţământul primar’’, nr. 1-

2/1995.

5. Programa şcolară cl III– IV / 2013.

TIMPUL LIBER AL COPILULUI

Smeu Roxana

Cornaciu Bianca

Grădinița cu program normal Marcea

Pentru unii adulţi timpul liber este un ansanblu de ocupaţii, cărora individul li se poate

dărui după placul său, fie pentru a se odihni, a se distra, fie pentru a-şi dezvolta informaţia sau

formaţia intelectuală, fizică, psihică, etc.

După alţii, timpul liber este ceea ce rămâne după scăderea timpului necesar activităţii

de bază şi după scăderea orelor de somn, a celor necesare drumurilor până la locul activităţilor

zilnice, a orelor cheltuite cu masa şi îngrijirea corporală.

Atât pentru şcolar cât şi pentru adult, există un buget de timp delimitat în trei secvenţe

mari: timp de muncă (de învăţătură pentru şcolar), timp pentru nevoi fiziologice, social-

culturale şi gospodăreşti, timp liber. În cazul şcolarului, timpul liber reprezintă sectorul de

activitate cel mai spontan şi mai imaginativ al vieţii copilului, exercitându-şi influenţa

educativă multiplă în sfera vieţii intelectuale, fizice, artistice, morale a caracterului. Pentru a

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 şti de cât timp liber dispune, copilul trebuie să ţină seama de numărul de ore săptămânale,

zilnice, număr de ore destinate somnului, micilor activităţi gospodăreşti, drumul de la şcoală

acasă, timpul de masă, de odihnă şi de efectuare a temelor. Unii elevi fac greşeala de a

îngloba în timpul liber şi orele impuse de buna pregătire a lecţiilor, alţii socotesc ziua întreagă

timp de muncă, neorganizându-şi raţional timpul de învăţătură şi odihnă, nereuşind să-şi

creeze în bugetul de timp şi ore de răgaz, ore libere. Ambele situaţii sunt greşite. Prin

consumarea întregului timp cu învăţătura se ajunge la oboseală şi surmenaj. Dimpotrivă,

atunci când întregul timp de după orele de cursuri este socotit timp liber, acest timp este

adesea irosit cu uşurinţă, ceea ce se repercutează negativ şi asupra învăţăturii şi pe un plan

mai larg, asupra viitorului statut socio-profesional.

În mod firesc atât părinţii cât şi educatorii trebuie să se gândească cum este mai bine

să-i orienteze pe elevi spre a folosi timpul în mod optim, pentru a contura cât mai mult

personalitatea acestora.

Activităţile extraşcolare desfăşurate pot avea asupra elevilor efecte diferite, pot

satisface sau nu aşteptările lor. De aici decurge necesitatea cunoaşterii preocupărilor copiilor

din timpul liber, îndrumarea şi orientarea lui spre cât mai multe activităţi fie culturale, tehnice,

artistice, sportive, pentru a dezvălui potenţele acestora, a-i îndruma la multilateralitate şi nu

unilateralitate în valorificarea timpului liber de care dispun. Cei mai mulţi elevi sunt atraşi de

activităţile sportive, joaca în aer liber, sau simple plimbări. Celelalte activităţi, vizionări de

filme, audiţii muzicale, lecturarea de cărţi, activităţi artistice, deţin o pondere redusă în totalul

timpului liber.

Copiii trebuie să ştie de asemenea că pe măsură ce cresc, aşteptările în ce-i priveşte

sunt tot mai mari. Pe măsură ce ei se maturizează, este recomandabil ca în timpul liber să

participe şi la activităţi gospodăreşti, la treburile casei.

A contribui la treburile gospodăreşti este o bună modalitate pentru copil de a învăţa să

fie perseverent şi de a vedea că respectul şi încrederea celorlalţi se bazează şi pe felul în care

ştie să ducă la capăt un lucru pe care îl are de făcut.

Mulţi părinţi îşi înscriu copiii la cluburi de muzică, teatru, dans, înot, modelling,

pictură, sculptură, modelaj, care sunt activităţi, variate şi atractive pentru copii, dar şi

adevărate ateliere de cultivare a talentelor lor.

Este indicat ca părinţii să petreacă cât mai mult timp liber cu copiii lor, să le asculte

problemele cu mare atenţie, să meargă cu ei în drumeţii, la muzee, la biblioteci, să citească

împreună, să asculte muzică împreună, să meargă la teatru, să vizioneze spectacole, ş.a.

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 Vacanţa este şi timpul când se citeşte cel mai mult, cartea rămânând un bun însoţitor şi

înţelept sfătuitor oriunde s-ar afla acasă, în tabără, în excursie şi un mod foarte plăcut de a

petrece timpul liber.

Timpul este ireversibil, vremea pierdută nu mai poate fi răscumpărată. Învăţându-i pe

cei mici să-şi gospodărească timpul cu chibzuială, vor şti să-l preţuiască pentru toată viaţa.

ORGANIZAREA TIMPULUI LIBER AL COPIILOR

Prof. Înv. Primar Popescu Ștefania

Prof. Înv. Primar Poajgă Simona

Liceul Sanitar „Antim Ivireanu”, Rm. Vâlcea

Părintele doreşte sincer, cu ardoare chiar, ca o parte din personalitatea sa, din ceea ce

are mai bun, să fie cuprins măcar în mod potenţial, în fărâma de om care-i cumulează în aceea

clipă speranţele de viitor şi care este fără voie purtătorul bucuriilor, viselor neîmplinite şi

nădejdilor viitoare.

Personalitatea copilului se formează în timp datorită interacţiunii continue între

factorii interni şi cei externi. Maturizarea fiecărei funcţii se face treptat şi depinde de

maturizarea sistemului nervos care stă la baza tuturor proceselor psihice.

Dezvoltarea psihică a copilului este un proces complex cu rădăcini adânci în mediul

social, familial şi cultural. Fiecare vârstă are particularităţile ei. Copiii de aceeaşi vârstă pot fi

diferiţi între ei. Activitatea psihică se modelează treptat, după relaţiile vieţii sociale, după

cerinţele ei, găsindu-şi tot mai bine locul în contextul lumii înconjurătoare.

Copilul trebuie să fie sigur de afecţiunea părinţilor, de înţelegerea şi solicitudinea pe

care o va găsi întotdeauna alături de ai săi. Dorinţa cea mai mare a copilului este de a fi iubit.

Cu toate lacrimile şi pedepsele nedrepte el se va întoarce spre părinţii săi cerându-le

afecţiunea şi ocrotirea. Lipsa dragostei părinteşti creează un sentiment de permanenţă

nesiguranţă care se răsfrânge negativ asupra întregii personalităţi: copilul îşi pierde încrederea

în sine şi nu-şi mai poate aprecia calităţile.

Părinţii trebuie să folosească un ton liniştit, măsurat, delicat, dar întotdeauna hotărât în

dispoziţiile luate, iar copiii să se obişnuiască cu un astfel de ton, să se desprindă şi să se

supună dispoziţiei primite, îndeplinind-o cu plăcere.

Pentru ca şcoala să-şi poată ajunge scopul ei de a forma din fiecare copil omul de tip

nou, capabil să facă faţă oricărei situaţii nou creată trebuie să fie o legătură permanentă între

şcoală şi familie.

Familia trebuie să formeze copilului un regim zilnic de a petrece timpul liber. Copilul

să aibă asigurat un colţ al lui, care să-i dea posibilitatea să-şi desfăşoare munca cu tot ceea ce-

i cere orarul pentru viaţa lui de şcolar.

Dacă părinţii muncesc pentru a-i asigura copilului tot ce îi trebuie, atunci şi copilul

trebuie să ştie că el munceşte învăţând , pregătindu-se pentru cerinţele vârstei lui, spre

mulţumirea şi bucuria părintelui.

Greşit procedează unii părinţi recompensând cu sume băneşti notele mari primite. Prin

aceasta ei îi învaţă pe copii să muncească doar pentru bani şi cadouri, uitând că a învăţa este

activitatea lor principală.

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 Organizarea timpului liber trebuie să fie în concordanţă cu particularităţile lui de

vârstă. Să se ţină seama de completarea energiilor, odihnă şi pe urmă timpul necesar de a-şi

pregăti zilnic temele pentru acasă. După terminarea obligaţiilor de şcolar să i se asigure timp

de joc, împletind jocul cu ajutarea părinţilor la diferite munci specifice vârstei lor.

Copilul trebuie lăsat singur a-şi facă temele, fără ajutorul părinţilor, ei având rolul de a

vedea şi controla modul cum au fost făcute. Greşit procedează unii părinţi de a le face temele ,

aceasta pentru că nu le-a organizat bine timpul liber şi i-a lăsat prea mult să se joace.

Trebuie să li se acorde timp suficient pentru somn. Un copil trebuie să doarmă 10-12

ore. Copilul să aibă ora fixă când să se culce şi când să se trezească.

Participarea copiilor la emisiunile de la televizor, la jocurile pe calculator ori internet,

precum şi la aniversarea diferitelor evenimente în familie se răsfrânge asupra orelor de somn

ale elevului, iar a doua zi prezintă semne de oboseală îndepărtându-i atenţia. Grijile părinţilor

legate de felul în care-şi petrec copiii liberi nu dispar cu totul odată cu intrarea lui în şcoală.

Aici, el îşi petrece doar câteva ore din zi. După terminarea cursurilor , sarcina de a-i

supraveghea revine părinţilor.

Copilul trebuie obişnuit de mic cu anumite activităţi potrivite posibilităţilor lui, de a-i

stabili un regim de viaţă , ore de masă, joacă, plimbare, odihnă, care-i asigură o bună

dezvoltare fizică şi îi imprimă încă de mic o disciplină. În felul acesta, odată cu începerea

şcolii, ce i se pun, este deprins cu respectarea unui program şi cu disciplina.

După ce copilul a intrat în şcoală, în faţa lui stau obligaţii mari şi familia este

cointeresată de organizarea timpului liber. El vrea să citească, să vadă filme, să stea pe net, să

bată mingea, să meargă la meciuri şi câte şi mai câte.

Părinţii trebuie să urmărească pas cu pas timpul liber al elevilor, astfel, scăpat de

supravegherea lor se pot aştepta la foarte multe surprize.

A introduce, cu ajutorul copilului , un program potrivit de viaţă pentru elev, în

familie şi a veghea ca ele să fie respectat, este cel dintâi lucrul pe care-l avem de făcut pentru

a-l învăţa pe acesta să preţuiască timpul şi pentru a-l feri de o viaţă dezordonată şi delăsătoare.

Un program precis şi potrivit vârstei lui, care să prevadă alternarea orelor de muncă , odihnă

şi distracţii contribuie mult la disciplină lui la dezvoltarea fizică şi psihică.

Să lăsăm timp liber copilului să citească, lectura să fie în raport cu vârsta, iar aceasta

contribuind la dezvoltarea gustului de a citi, formându-le un vocabular bogat, ajutându-i la

exprimarea cu uşurinţă.

Copilul trebuie antrenat la practicarea diferitelor exerciţii fizice şi sporturi. Timpul

liber petrecut să fie plăcut şi util. Odihna să se facă prin schimbarea activităţii. După

încordarea şi eforturile cerute de pregătirea temelor, refacerea energiei cheltuite se face mai

bine dacă copilul trece la astfel de activităţi:joacă, sport, lectură, vizionarea unui spectacol,

etc.

Să cultivăm la copii interesul de a-şi îndrepta preocupările spre activităţi cât mai

variate: înjghebarea unui mic laborator, excursii, colţul naturii, construcţii, aeromodele, sport,

etc.

Educaţia prin muncă şi pentru muncă presupune printre altele, cultivarea la copii a

respectului şi dragostei şi pentru munca fizică. Pentru aceasta să antrenăm copiii la diferite

munci menite să ducă la întreţinerea gospodăriei, la buna şi plăcuta organizare a vieţii de

familie.

Nu este bine, de teama ca nu cumva copilul să-şi facă prieteni nedoriţi, să-l îndemnăm

să fie retras, să nu se apropie de nimeni. Este comod pentru părinţi, dar dăunător pentru copii,

devenind ursuzi, timizi, închişi în sine, individualişti şi se vor lipsi de bucuria pe care le-o dă

împărtăşirea bucuriilor cu cei de aceeaşi vârstă. Normal este ca aceste prietenii să fie urmărite.

Timpul liber al copiilor noştri,dincolo de dezbateri şi preocupări declartă a câtorva

ONG-uri pentru copii, înseamnă , de fapt, at pentru părinţi, cât şi pentru cadrele didacice , o

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 mare necunoscută. Un fel de gaură neagră, în care sunt absorbite, în funcţie de vârstă, tot felul

de îndeletniciri, de la fumat marijuana la bătut mingea între tomberoane, de la închiriatul cu

orele a unui scaun la internet cafe, de unde accesează tot felul de ,, fete fierbinţi, ori ,, religii

de toate sortimentele, până la prins de fluturi.

Rar se întâmplă să auzi câte un părinte povestind cum fiul sau fiica îşi petrec timpul

liber cu o carte în mână, rezolvând probleme din vreo culegere fără să-i fi cerut cineva la

şcoală, ori pictând sau cosând globenuri.

De fapt, care este timpul liber de care dispune elevul?Aceasta ar putea fi prima

chestiune din care, consecinţional ar trebui să se nască cealaltă, cu bătaie mai lungă:cine

trebuie să se ocupe de timpul liber al elevului?

Câţi dintre părinţii de azi îşi aduc aminte de responsabilitatea pentru cum creşte, cum

se dezvoltâ şi ce achiziţii are copilul personal ?Extrem de puţini şi nici măcar nu sunt ei de

vină: de copilul lor trebuie să se ocupe oricine altcineva, adică educatoarea, şcoala, viaţa,

pentru că ei au alte obligaţii, cum ar fi aceea de a face bani, cât mai mulţi bani.

Ca de fiecare dată când ne vine să aruncăm cu piatra şi atunci încercâm să rostogolim

bolovani, doar în capul Educaţiei, ar trebui să ne întrebăm ce facem noi pentru timpul liber al

propriului nostru copil?

Veşnica dispută dintre şcoală şi familie şi rolul fiecăreia în educarea copilului şi în

organizarea timpului său capată în zilele noastre o nouă dimensiune, şcoala şi părintele,

deopotrivă, nu mai ştiu să fie ceea ce ar trebui să fie.

În concluzie, trebuie să chibzuim timpul liber al copilului, contribuind la conturarea

trăsăturilor omului de tip nou, util comunităţii europene pe care ne-o dorim atât de mult.

Rolul activităților extrașcolare în formarea personalității elevului

Prof. Glonț Ramona Maria,

Şcoala Gimnazială Măgura, com. Mihăeşti, Vâlcea,

Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructive-educativ presupune îmbinarea


formative, deoarece acestea permit manifestarea creativităţii şi imaginaţiei copilului preşcolar.

În acest fel, pe lângă faptul că preşcolarii îşi manifestă imaginaţia şi creativitatea (prin

interpretarea unor roluri la serbările de 8 Martie, Crăciun, sfârşit de an, prin realizarea unor

desene interesante şi creative pe asfalt cu ocazia zilei de 1 Iunie) şi cadrul didactic îşi poate

afirma creativitatea în alegerea temelor, a materialului arătându-şi astfel măiestria şi tactul

pedagogic dar şi dragostea faţă de copii.

Activităţile extracuriculare sunt activităţii complementare, activităţi de învăţare

realizate la grupă şi urmăresc îmbogăţirea informaţiilor primite în cadul activităţii didact ice,

cultivă interesul pentru desfăşurarea anumitor domenii, atrag copilul la integrarea în viaţa

socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util, contribuind în felul acesta la

formarea personalităţii copilului. De aceea grădiniţa trebuie să ofere diverse astfel de activităţi

pentru ai atrage pe copii.

În preajma sărbătorilor se organizează activități literar-artistice cu scopul de a

valorifica tradițiile, obiceiurile, specificul poporului nostru. Elevii cântă colinde, se bucură de

magia sărbătorilor de iarnă, la școală, dar și în cadrul familiei. Frumusețea colindelor parcă

împrăștie în zare puritatea, iubirea, dragostea de aceste comori preluate din moși strămoși.

http://iteach.ro/experientedidactice/rolul-activitatilor-extrascolare-in-formarea-personalitatii

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 O altă sărbătoare importantă este 1 Decembrie, zi în care fiecare suflet de român

vibrează la tot ceea ce înseamnă tradiție, patriotism, iubire de neam și țară An de an, am

încercat de 1 Decembrie să organizez activități prin care să promovez valorile naționale .

.Valorificarea specificului neamului nostru îl poate determina pe copil să interiorizeze

anumite trăiri, să iubească țara, neamul și pe cei de lângă ei. Iubirea, colaborarea, dăruirea ne

face mai buni, mai valoroși și acest lucru elevii îl află indirect din aceste activități.

O altă temă foarte importantă este timpul liber și elevul trebuie să aibă alternative

atractive și care îi dezvoltă competențele însușite în grădiniță. Activitățile extrașcolare sunt

acele uși care se deschid pe ambele părți, scopul lor fiind același, dezvoltarea personalității,

stimularea încrederii în sine. Este de dorit ca elevul să învețe prin joc, să asimileze noi

cunoștințe și într-un cadru nonformal. Datoria noastră de dascăli este de a-i crea elevului

spațiul, conjuctura care să îl ajute să dea frâu imaginației, să își valorifice înclinațiile

dezvoltându-le până va ajunge la performanță.

Un eveniment atât de important, Învierea Domnului, este un prilej de bucurie și orice

persoană trăiește intens toate etapele care duc la înălțarea sufletească de-a lungul acestor

importante săptămâni. În aceste săptămâni, în cadrul activităților extrașcolare este necesar să

se desfășoare activități extrașcolare care au ca scop formarea unor personalități armonioase,

cu adâncă trăire și familiarizarea tânărului cu semnificațiile religioase ale zilelor care premerg

și urmează Învierii Domnului.

În cadrul activităților organizate în mijlocul naturii, copiii se confrunta cu realitatea

printr-o percepere activă, investigatoare, prin acțiuni asupra obiectelor, fenomenelor din

mediul înconjurător, a unor zone geografice si lucruri istorice.

Preșcolarii învață să observe plantele, animale (de exemplu avem ocazia de a vedea de

aproape barza de când vine până când pleacă), munca depusă de unele insecte pentru a-și

strânge provizii, să protejeze mediul înconjurător, să înțeleagă cauzele problemelor cu care se

confruntă mediul. Ei învață să respecte natura și s-o prețuiască.

O excursie este o modalitate de consolidare a cunoştinţelor dobândite la mai multe

activităţi (cunoaşterea mediului, educarea limbajului, activitate estetică), dar este şi un bun

prilej pentru a modela comportamentul copiilor sau de a suda unitatea colectivului. Excursia

stimulează curiozitatea şi spiritul de explorare al copiilor; facilitează adaptarea la realitatea

înconjurătore,copiii dobândesc reprezentări cu valoare de amintire chiar pentru toată viaţa.

Cine nu-şi aminteşte excursiile din grădiniţă sau din clasele primare?!? Astfel la o excursie pe

care am organizat-o la Târgu Jiu, preşcolarii au avut ocazia să viziteze Peştera Muierii,

Peştera Polovragi, numeroase mânăstiri, casa memorială „Ecaterina Teodoroiu”, au văzut

Coloana Infinitului, etc. I-au impresionat foarte mult stalactitele şi stalagmitele şi mult timp

după aceea au vorbit despre acea excursie.

Vizionările si spectacolele sunt o altă formă de activitate, prin care copilul face

cunoștință cu lumea minunata a artei, constituind și o sursa inepuizabilă de informații. Teatrul

de păpuși are darul de a stârni râsul copiilor prin diverse situații , dar scopul lui este de a

realiza completarea unor aspecte educative prin mijloace mai pe placul copiilor.

Este destul de greu să se găsească mult timp pentru pregătirea acestor activități, dar

dacă se pornește de la ceea ce ei știu din familii, mai ales cei care locuiesc la țară, rezultatul

va fi unul deosebit. Sunt activități frumoase care înnobilează sufletul omului și care îi dau

strălucirea celui care aspiră la frumos, puritate.

Bibliografie:

1.Pavelescu, Marilena (2010). Metodica predării limbii și literaturii române. Editura

Corint.

2.Stoica, Marin (2002). Pedagogie și psihologie. Editura Gheorghe Alexandru.


OMUL CUNOAȘTE ȘI FOLOSEȘTE NATURA

PROF. ÎNV PREȘCOLAR ROESCU ANDREEA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ IONEȘTI, G.P.N. FIȘCĂLIA

Natura este singurul mediu familiar omului, în care el poate trăi și munci. Noi

oamenii, trăim ca beneficiari ai muncii nevăzute a planetelor, care fabrică pentru noi aer

curat. Ca orice viețuitoare, el se naște, se hrănește, crește, se înmulțește și moare.

Omul se hrănește atât cu produse vegetale, cât și cu produse animale. El

întrebuințează pentru hrană: cereale, legume, fructe, carne, lapte, ouă, brânză, etc. În

alimentație, omul folosește și apă și sare etc. Toate acestea el le ia din natură.

Spre deosebire de toate animalele, omul are multe însușiri proprii numai lui. Prin

muncă, gândire și vorbire, omul se deosebește de toate celelalte viețuitoare.

Încă din timpurile îndepărtate omul a făcut observații asupra naturii

înconjurătoare. La început a cunoscut-o mai puțin și se temea de forțele ei. Mai târziu,

pe măsură ce gândirea lui s-a dezvoltat și a reușit să-și facă unelte, a cunoscut-o mai

bine și a început s-o stăpânească.

O mare importanță pentru viața omului a avut-o cunoșterea focului. Copacii care

se aprindeau din cauza trăsnetului au putut servi la început ca sursă de foc pentru

oameni. Ei au păstrat apoi focul și l-au folosit din ce în ce mai mult. Mai târziu, omul a

învățat să producă focul prin ciocnirea a două pietre, care produc scântei.

Focul a fost folosit la prepararea hranei, în apărarea față de animalele sălbatice,

precu și de frig. Astfel, omul a putut să trăiască în toate regiunile pământului.

La început, omul a cules fructele găsite la întâmplare și a vânat animalele pentru

hrană.

Gândirea l-a ajutat însă să înțeleagă foloasele pe care le-ar putea obține dacă ar

cultiva el plantele și ar crește animalele.

S-a ajuns astfel la cultivarea plantelor și domesticirea animalelor. Cu timpul,

îngrijindu-le și cunoscându-le mai bine însușirile, omul a obținut de la plante și de la

animale mai multe produse.

De la plantele care aveau la început fructe mici, mai puțin gustoase, a obținut, cu

timpul, fructe mari, gustoase, hrănitoare. De exemplu, de la merele mici, acrișoare ale

mărului sălbatic s-a ajuns la merele Ionathan de astăzi, cu fructe roșii, parfumate. Din

sfecla sălbatică cu rădăcini mici a obținut sfecla de zahăr cu rădăcină care poate ajunge

până la 5-6 kg.

Tot așa, ocupându-se cu grijă de animalele domestice, a obținut rase noi, mai

bune, care dau producții mari de lapte, carne, ouă, etc.

Omul astfel, cu mintea sa iscoditoare cu forța sa creatoare, cunoaște tot mai mult

natura înconjurătoare și caută permanent să o folosească pentru îmbunătățirea vieții lui,

și-a făcut unelte de vânat, de muncă, arme de apărare (topoare, ciocane, plug de lemn).

Mai târziu, el a folosit mineralele. Cu ajutorul focului, a prelucrat metalele, din

care și-a făcut unelte de muncă și arme pentru vânat și apărare, mai bune și

perfecționate.

Astăzi omul fabrică din metale: locomotive, excavatoare, macarale, strunguri,

automobile, avioane, rachete, etc.

Omul, cunoscând forța apei, a folosit-o din cele mai vechi timpuri la învârtirea

roților de moară, la navigație, etc. Din ce în ce mai mult omul folosește apa la irigații,

pentru obținerea unor recolte mari. El a cunoscut și forța aburului și a inventat mașina

cu aburi. Aceasta a contribuit mult la dezvoltarea industriei, forța mașinilor fiind mult

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 mai mare decât forța fizică a omului. Forța aburului era folosită la locomotive, vapoare,

războaie de țesut. Hidrocentralele transformă energia apei în energia electrică.

Astăzi, cu mintea lui înțeleaptă și cu mașinile inventate de el, omul cunoaște

adâncimile Pământului, fundul mărilor și al oceanelor, viețuitoarele și înățimile aerului.

Construind fabrici și uzine, dezvoltând orașele, transporturile, mărind suprafețele

agricole, s-au produs în natură și unele schimbări nedorite. Astfel, zonele vegetale s-au

redus, în aer și în ape se adună multe și felurite substanțe dăunătoare care pun în pericol

viața plantelor, animalelor și chiar viața omului. Cunoscând toate acestea, omul ia

măsuri pentru protecția naturii: plantează mulți arbori și arbuști, ocrotește animalele și

plantele rare, se îngrijește de purificarea apelor și aerului.

Bibliografie:

Vidu Alexandra, Predețeanu Maria Lucia – Prietenii naturii- Ecologie, cls. a III-a, a

IV-a, București, Editura Erc Press, 2004.

Cunoștințe despre natură, București, Editura Didactică și pedagogică, 1989

INTERDEPENDENȚA CONCEPTELOR:

TIMP ȘCOLAR, TIMP EXTRAȘCOLAR, TIMP LIBER

Prof. înv. primar Bărăgan Elena – Mihaela

Şcoala Gimnazială, com. Ioneşti

Sensul de bază al fenomenului de timp liber, ca problemă pedagogică, este reflectat în

ideea organizării raționale a timpului elevului, care funcţionează la nivel de sistem educațional.

Potrivit lui G. Mialaret, complexitatea acestei resurse reflectă interacţiunea variabilelor de natură

pedagogică - importanţa formativă a timpului de instruire formală; psihologică - valorificarea

proceselor intelectuale în raport cu ritmul de învăţare adoptat; economică - organizarea timpului de

învăţare în raport cu timpul cotidian disponibil; medicală - respectarea cerinţelor de igienă şcolară a

învăţării; socială – înţelegerea timpului şcolar ca parte a timpului social.

Cercetătorul francez A. Massot se opune ,,inventarierii unei şcoli cu timp împărţit, care

trece în prezent printr-o fază de concepţie şi de propuneri asupra organizării ritmurilor şcolare”. În

acest sens, cercetătorul evidenţiază obiectiv ideea de interdependenţă sau conexiune a conceptelor

de timp școlar, extrașcolar și timp liber în procesul educaţional.

Literatura de specialitate evidenţiază numeroase cercetări ştiinţifice cu privire la abordarea

conceptului de timp în procesul educaţional.


Fl. Voiculescu consideră timpul o resursă importantă a educaţiei, pe care îl divizează în:

timp de învăţare instituţionalizat şi opţional /facultativ şi timpul liber.

C. Cucoş explică noțiunea de timp drept o variabilă importantă de proiectare a învăţării. În

procesul educativ, timpul se referă nu numai la timpul consumat în şcoală / liceu, ci şi la cel care se

consumă dincolo de perimetrul ei, ceea ce este timpul extrașcolar în conexiune cu timpul şcolar.

M. Jigău stabileşte interdependenţa a trei componente ale timpului elevilor: timp şcolar,

timp extraşcolar şi timp liber.

D. Patrașcu vizează managementul timpului ca resursă educațională, drept parte

componentă a sistemului de învățământ preuniversitar și universitar, racordând gestionarea timpului

educativ pentru cel ce învață atât prin organizarea condițiilor pedagogice privind infrastructura

școlii /liceului, documentelor școlare/ curriculumul etc., cât și prin formarea culturii manageriale a

profesorului.

Sintetizând ideile și conceptele ştiinţifice de mai sus, putem conchide: conceptele-cheie

timp şcolar - timp extraşcolar – timp liber pot fi valorificate la nivelul procesului educaţional numai

în conexiune cu conceptul de timp al elevului.


Interdependenţa celor trei concepte-cheie: timp şcolar-extraşcolar-liber permite

vizualizarea tridimensională a necesității proiectării activităților de formare a competenței de

gestionare valorică a timpului liber prin toate formele generale de educaţie (formală, nonformală,

informală), așa cum sugerează literatura de specialitate, care este bazată pe corelaţia funcţională

existentă între criteriile de definire adoptate şi resursele pedagogice implicate și sugerează ideea

de abordare holistică în conceptualizarea educației pentru timpul liber.

Prin această abordare holistică a educației pentru timpul liber, se are în vedere corelația

semnificativă între timpul educațional și timpul liber, ca medii și resurse în formarea de valori

ale elevului.

BIBLIOGRAFIE:

1. CUCOŞ, C., Timp şi temporalitate în educaţie. Elemente pentru un management

al timpului şcolar, Iaşi: Polirom, 2002.

TIMPUL

ELEVULUI

TIMPUL EXTRAŞCOLAR:

•activităţi aplicative;

• cercuri de specialitate;

• timpul alocat satisfacerii necesităților de bază (cerințe fiziologice: somn, igiena personală, servirea mesei etc.);

• timpul alocat activităților gospodărești.

TIMPUL ŞCOLAR:

• pregătirea pentru școală;

• deplasarea către și de la școală;

• programul școlar;

• activități extracurriculare;

• activități cross-curriculare;

• activități suplimentare la unele discipline școlare.

TIMPUL LIBER:

• timp alocat pentru vizionarea de filme și programe TV;

• activități sociale;

• timpul pentru socializare și comunicare;

• timp alocat lecturii;

• timp alocat odihnei active, hobby etc.


2. HADÎRCĂ, M. (coord.). Perspectiva axiologică asupra educaţiei în schimbare.

Chișinău: IȘE, Print Caro, 2011.

3. VOICULESCU, Fl. Analiza resurse-nevoi şi managementul strategic în

învăţământ. Bucureşti: Aramis, 2004.

COPILUL ÎN LUMEA ȘTIINȚELOR

G.P.N. Ionești , jud. Vâlcea

Prof.înv. preșcolar: Dumitrașcu Maria Alina

Ştiinţele ca disciplină de învăţământ vizează observarea şi perceperea lumii în întregulsău,

cu componentele, procesele şi fenomenele caracteristice, ca şi învăţarea prin înţelegere

şiaplicare. Prin intermediul acestui obiect şcolarul trece din lumea poveştilor în lumea

faptelorreale şi a lucrurilor concrete, începe să cunoască mediul în care trăieşte şi procesele

din jurulsău. Aceasta implică transformarea copilului din spectator, în actor al activităţii

ştiinţifice. Înacest fel se evidenţiază necesitatea pregătirii peșcolarului nu ca pe un cercetăto şi

om de ştiinţă, ci ca pe un copil care să utilizeze demersul științific în vederea înțelegerii și

participării active la viața socială. De aceea, disciplina „Cunoaşterea mediului” corespunde

unor nevoi de informare ale copilului şi de dezvoltare a capacităţilor de observare, înţelegerea

mediului înconjurător şi, deasemenea, de formare a unor atitudini pozitive faţă de mediu.

Predarea Ştiinţelor ridică nişte probleme majore, cum ar fi: baza tehnico-materială şi

necesitatea pregătirii permanente a cadrului didactic în cunoaşterea metodelor moderne

de predare şi experimentare. Soluţia primei probleme este recurgerea la experimentul simplu,

nesofisticat, utilizând materiale din mediul familiar copilului. Pregătirea cadrelor didactice

înabordarea corectă a acestei materii necesită un efort din punct de vedere al

concepţiei,structurii şi metodelor didactice de aplicare, cât şi a compatibilizării conţinutului

ştiinţific cu particularităţile de vârstă ale copiilor cărora li se adresează.Prin predarea ştiinţelor

nu se urmăreşte o acumulare de fapte şi informaţii ştiinţifice care săducă la însuşirea de

concepte ci, raportarea copilului la mediul în care trăieşte.


În cadrul activităților de ştiinţe se pot folosi metode variate cum ar fi: problematizarea şi

descoperirea, metode clasice cu valenţe participative (experimentul, observaţia şi conversaţia

euristică); metode stimulative, competitive (jocul didactic, concursul etc.).Metodele active

folosite pe parcursul activităților ilustrează funcţia lor instrumentală: copilul însuşi realizează

obiectivele, le conştientizează ca finalităţi proprii.Lucrările experimentale –constau în

observarea, provocată şi dirijată, a unor fenomene ceurmează să fie verificate experimental.

Au un pronunţat caracter activ-participativ: în primul rând, copiii vor fi curioşi la desfăşurarea

experimentului, de către cadrul didactic, iar apoi sevor implica, prin propriile acţiuni, la

realizarea acestuia.

Experimentul se defineşte, conform Dicţionarului de psihologie, autor Paul Popescu-

Neveanu, „ca un procedeu de cercetare în ştiinţă, care constă în provocarea intenţionată a

unorfenomene în condiţiile cele mai propice pentru studierea lor şi a legilor care le

guvernează;observaţie provocată; experienţă.”Procesul de predare a disciplinei Ştiinţe are la

bază experimentul atât ca metodă de investigaţie ştiinţifică, cât şi ca metodă de

învăţare.Experimentarea şi observarea nemijlocită a realităţii constituie cei doi stâlpi de

susţinere ai unei metodologii active în predarea ştiinţelor, deziderat exprimat încă de la

sfârşitul secolului al XIX-lea de adepţii „şcolii active”.

De aceea, demersurile noastre vor avea la bază următoarele principii: toţi copiii trebuie

priviţi ca persoane active şi capabile să înveţe şi ale căror competenţe sunt sprijinite de

curriculum; curriculumul este un cadru deschis care se adresează diferitelor interese şi nevoi

ale copilului, într-o manieră holistică; o combinaţie echilibrată între educaţie şi îngrijire poate

promova o imagine de sine pozitivă, dezvoltarea socială şi cognitivă a copilului şi, implicit,

formarea competenţelor de bază; valorificarea experienţelor copilului şi participarea lui activă

în joc şi, implicit, în învăţare sprijină cultivarea dorinţei copilului de a învăţa. Ỉn descifrarea

tainelor ştiinţei, experimentele ştiinţifice deţin un rol foarte important în dezvoltarea

capacitãţii de învãţare la preşcolari, precum şi la dezvoltarea lor mentalã optimã.

Deosebit de importantã în grãdiniţã, “joaca educativã prin experimente ştiintifice” poate

concentra atenţia şi setea de învãţare a preşcolarului, astfel încât intelectul lui sã fie pregãtit sã

absoarbã diverse informaţii ştiinţifice în viitor. Şi, de aceea, considerãm cã micile noastre

încercãri de a le demonstra cum funcţioneazã elementele mediului înconjurãtor, hrãnesc

interesul şi curiozitatea copiilor de a cunoaşte şi de a înţelege uimitoarele transformãri care au

loc în jurul lor. La aceastã vârstã, copilul are deja o viziune generalã despre modul în care

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 interacţioneazã materia universalã, aşadar este pregãtit sã aprofundeze cunoştinţele sale în

scopul de a descifra dezvoltarea progresivã a vieţii pe Pãmânt.

Ỉn acest sens, în grãdiniţã se pot organiza diferite experimente ştiintifice în cadrul colţului

“Nisip şi apă” pentru a explora fenomenul plutirii corpurilor. Astfel, se pot realiza corelaţii

între greutatea şi densitatea apei. Copiii pot observa şi pot realiza predicţii privind unele

obiecte: vor pluti sau se vor scufunda, vor experimenta şi vor înţelege cu uşurinţã ce se

întâmplă cu cele care sunt mai uşoare şi cu cele care sunt mai grele. Sau, se pot realiza diverse

experimente privind rostogolirea obiectelor pe suprafeţe înclinate pentru a observa relaţia

dintre greutate, unghiul de înclinaţie şi distanţa parcursă prin rostogolire. Toate acestea

implică dezvoltarea gândirii logice a copiilor.

Pentru a cunoaşte unele fenomene fizice şi chimice împreunã cu copiii din grădiniţă am

efectuat diferite experimente simple, uşor de realizat care susţin ideile exprimate anterior:

precum dizolvarea unor substanţe în lichide, mişcarea aerului în natură, îngheţarea lichidelor,

topirea gheţii şi a zãpezii, observarea unor procese ca înmugurirea, înfrunzirea, înflorirea,

formarea fructelor, creşterea şi coacerea lor prin îngrijirea unor plante semãnate sau plantate

de ei, transformarea culorii unor lichide în amestec cu unele substanţe.

Curiozitatea, setea de cunoaştere le-a fost pe deplin satisfãcutã experimentând transformarea

culorii petalelor unei flori prin amestecarea unor lichide cu unele substanţe colorate. O floare

pusă, cu tulpina, într-o vază cu cerneală va schimba culoarea petalelor iniţiale în culoarea

cernelii, aceasta datorită schimbării culorii apei. Experimentul „Schimbã culoarea florilor” i-a

familiarizat pe copii cu lumea plantelor şi le-a trezit interesul faţã de fenomenele care apar în

naturã. Le-am propus sã schimbãm împreunã culoarea unor flori – garoafe. Ỉnainte de a începe

experimentul, ne-am reamintit despre cum anume absorb florile apa din vazã, ştiind cã

plantele absorb apa prin rãdãcini şi o transmit prin tulpinã pânã la frunze şi flori. La

experiment am utilizat urmãtoarele materiale: douã pahare, apã, colorant alimentar- albastru şi

roşu, o garoafã albã, foarfecã. Am umplut cele douã pahare cu apã de la robinet, într-unul

dintre pahare am adãugat în apã colorant alimentar de culoare albastrã, iar în celãlalt colorant

alimentar roşu. Am despicat tulpina garoafei în douã şi am fixat fiecare parte în cele douã

pahare. Efectele experimentului au putut fi vizibile dupã câteva ore, iar colorarea propriu-zisã

a petalelor a doua zi. Pentru cã garoafa a absorbit apa, aceasta, fiind coloratã, a modificat

nuanţa petalelor. Copiii au observat pe suprafaţa petalelor cã au apãrut dunguliţe subţiri şi

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 colorate, jumãtate de garoafã avea dunguliţe roşii, iar cealaltã jumãtate avea dunguliţe

albastre.

Ỉncântaţi de aceastã transformare a garoafei, au devenit interesaţi de procesul ştiinţific,

explicându-l ei înşişi, astfel înţelegând circuitul apei în corpul plantei şi specificând rolul

hranei acesteia, fãcând asemãnãri uimitoare cu oamenii şi hrana acestora. Punând diverse

întrebãri, am încercat să le explic fenomenele respective în raport cu capacitatea lor de

înţelegere.

Ỉn urma desfãşurãrii acestor experimente capacitatea de cunoaştere a copiilor se îmbogăţeşte

treptat, ceea ce le permite să înţeleagă că plantele şi animalele au nevoie de anumite condiţii

de dezvoltare (hrană, căldură, lumină, adăpost), că trebuie îngrijite de om. Astfel,

experimentând copiii ajung să înţeleagă că fenomenele sunt legate între ele şi depind unele de

altele, că orice efect este determinat de o cauză.

Prin activităţile desfăşurate sub aceastã formã copiii se interesează în mod deosebit de

natură, de fenomenele caracteristice fiecărui anotimp, de diferite aspecte din viaţa plantelor şi

a animalelor care le atrag atenţia, îi trezesc curiozitatea şi-i preocupă. Curiozitatea spontană a

copiilor, manifestată prin întrebările: „La ce?”, „De ce?”, „Cum?”, se transformă într-o

activitate intelectuală intensă. Fundamentale în grădiniţă, aceste tipuri de activităţi-experienţe

precum jocul, explorarea şi experimentarea permit dobândirea unor competenţe cu

semnificaţie pentru dezvoltarea lor şi satisfac nevoile specifice vârstei. Şi astfel, micul

preşcolar încearcă să cucerească lumea din jur, experimentând şi jucându-se “DE-A

ŞTIINŢA”.

Bibliografie:

1. M.E.C.T., Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani,

2008.

2. Lespezeanu, M. (2007). Tradițional și modern în învățământul preșcolar – o metodică a

activităților instructic-educative. București: Colecția Didactica Esențial;

3.Oprea, C. L. (2009). Strategii didactice interactive. București: Editura Didactică și

Pedagogică;


ȘCOALA ȘI TIMPUL LIBER AL ELEVULUI

Profesor: Rămureanu Claudia

Şcoala Gimnazială Ionești

Scopul primordial al școlii este acela de a forma tipuri de elevi, care să răspundă nevoilor

comunității și să dea acesteia persoane competente pentru viața privată, profesională și publică.

Cunoașterea de sine, respectul de sine, comunicarea armonioasă cu cei din jur, posedarea

unor tehnici de învățare eficientă și creativă, luarea unor decizii și rezolvarea unor probleme sunt

condiții esențiale pentru dezvoltarea armonioasă a personalității elevului .

„Orice copil are dreptul de a-și exprima opiniile în toate chestiunile care îl privesc .”( art.12-

15 Conveniența Națiunilor Unite cu Privire la Drepturile Copilului-1989).Pe lângă dreptul de a i se

asigura asistența de sănătate, copilul are dreptul de a se juca în voie, de a-și satisface anumite

dorințe în timpul liber.

Prin timp liber înțelegem acea unitate de timp folosită după voia și priceperea fiecăruia. La

vârsta școlară mică, copilul trebuie dirijat în folosirea timpului liber către activități utile, plăcute,

care să-i formeze trăsături pozitive de caracter.

Timpul liber poate avea mai multe funcții: educativă, de odihnă sau de delectare.

Putem vorbi de timp liber zilnic, timp liber la sfârsit de săptămână sau timp liber în vacanțe.

Considerăm timp liber al unei zile timpul rămas dupa efectuarea unor activități cum ar fi: orele de

curs, activități extrașcolare, trebuințele personale, activitățile gospodărești și activitățile

neprevăzute.

Acest timp diferă de la individ la individ în funcție de vârstă, ritm de muncă, familie.

Exemplu:

Unui copil de clasa a-IV-a, cu un ritm lent de muncă intelectuală, dar sârguincios, care nu este

susținut de familie și este obligat să presteze activități gospodărești nu îi mai rămâne timp liber

zilnic, poate doar la sfârșit de săptămână.

Dimpotrivă, unui copil care posedă un ritm alert de muncă intelectuală , este susținut de

familie și nu prestează activități gospodărești îi rămâne mult timp liber.

O altă categorie este aceea a copiilor care „omoară” timpul.

Rezultatele benefice ale folosirii timpului liber depind de ingeniozitatea individului de a și-l organiza.

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 Daca timpul liber zilnic se rezumă la 2-3 ore, cel de la sfarșitul săptamânii este mult mai

întins; atunci copilul iși poate planifica activități multiple. Acum se impune dirijarea elevului către o

dozare eficientă a timpului, din partea școlii, prin educator și a familiei.

Orice activitate din timpul liber trebuie să aducă un beneficiuu pentru minte și trup, să fie

diversificată, recreativă, fara aglomerare, respectând deviza: „timpul liber nu trebuie omorât”.

Ce poate face un copil la sfârșitul unei săptămâni? La început trebuie să se întrebe:

„Ce-mi mai este folositor ?”

„ Să citesc o carte ?”

„ Să mă plimb ?”

„ Să vizionez programe TV ?”

„ Să merg la un spectacol ?”

„ Să ascult muzică ?”

„ Să ma joc pe calculator ?”

„ Să-mi vizitez bunicii ?”

„ Să mă întâlnesc cu prietenii ?” sau

„ Să ies în fața blocului ?”

Dacă rolul educatorului a fost îndeplinit, copilul va ști să aleagă pentru a fi mulțumit deplin.

Lectura va fi bună daca educatorul a facut selecția lecturilor, oferindu-i criterii de apreciere

valorică, trezindu-i interesul prin comentarii la adresa unor personaje literare.

Spre deosebire de lectură, care face posibilă diferențierea dintre oameni, ca nivel de cultură,

televizorul uniformizează culturile individuale, privându-le de originalitatea și personalitatea atât de

necesare. Emisiunile TV vizionate trebuie selectate și totodată, respectate condițiile de igienă a

vizionarii pentru evitarea consecințelor nedorite.

Este gresită ideea conform căreia părintele este mulțumit că televizorul sau calculatorul

„ține” copilul în casă, lăsându-l să vizioneze orice emisiune și la orice oră.

Mișcarea în aer liber dezvoltă deprinderi de viață sănătoasă și formează un stil de viață

echilibrat fizic.

Întâlnirile cu prietenii sunt necesare, dar trebuie mare atenție în alegerea lor, luând în

considerare preocupările acestora. Când sunt în grup, copiii sunt fericiți. Firește , apar și conflicte.

Este bine ca acestea să fie rezolvate de ei înșiși. În cadrul acestor jocuri, de grup, copilul dobândește

nu numai o mare ingeniozitate, dar și răbdare și tenacitate , o mai buna autocunoaștere, respect

pentru ceilalți. Aceasta contribuie într-o măsura însemnată la dezvoltarea armonioasă a personalității

unui individ, care, printr-o bună adaptare va deveni o ființă fericită.

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 Dacă timpul liber dintr-o zi sau de la sfârșitul săptămânii poate fi dirijat, rolul educatorului se

diminuează când e vorba de timpul din vacanșe și este preluat de familie. Putem afirma că timpul

liber poate fi dirijat sau nedirijat.

În vacanțe se pot organiza: drumeții, vizite, excursii și tabere tematice, întâlniri cu

personalități din diverse domenii, activități de ecologizare, concursuri sportive, concursuri artistice,

vizionări de spectacole, editări de reviste, schimburi culturale, toate având ca rezultat intensificarea

spiritului creativ, inovator al copiilor, atragerea celor proveniți din diverse categorii sociale,

formarea de mentalități favorabile și atitudini pozitive și active, cultivarea unui comportament

receptiv-pozitiv în ceea ce privește protecția mediului.

Jocul, în vacanțe, trebuie să ocupe un loc foarte important în viața micului școlar. De aceea,

părinții trebuie să-i facă timp copilului să se joace. Jocul pentru el este o activitate necesară, liber

acceptată, care produce satisfacții. Fără joc, un copil este nefericit și copilul care nu se joacă nu poate

da randament. În acest context, familia este datoare să se preocupe de organizarea timpului liber al

copilului. Părinții trebuie învățați să folosească bine acest timp.

Din dorința de a obține rezultate cât mai bune cu elevii, de a fi în competiție, noi, dascălii

aglomerăm timpul liber din vacanțe cu așa-zisele „teme de vacanță”. Solicitarea prea intensă a

copilului poate atrage după sine instalarea unei oboseli accentuate care să ducă la perturbarea

echilibrului fizic și psihic.

În concluzie, timpul liber are un loc și un rol foarte importante în formarea și dezvoltarea

fizică și psihică a copilului.

Orice activitate trebuie făcută cu plăcere și astfel activitățile viitoare pot fi îmbunătățite și

recompensate.

Prin activitățile din timpul liber se dezvoltă trăsături de caracter pozitive dacă activitățile au

fost bine organizate și trăsături negative de caracter dacă „jocul” a fost nedirijat.

,, Jocul,esența copilărie’’

Prof.Tărășilă Maria Cristina

Grădinița Nr.218,București

Jocurile și activitățile liber alese ale copiilor

Vârsta preşcolară este o perioadă de evoluţie spectaculoasă a conduitei ludice. O

evoluţie cu o asemenea intensitate nu se mai regăseşte în nicio perioadă a vieţii. Bogăţia şi

impetuozitatea conduitei ludice este datorată nu numai dezvoltării şi maturizării psihofizice, ci

şi posibilităţilor de relaţionare şi a experienţelor acumulate odată cu intrarea copilului în

grădiniţă. Jocul şi procesul de creştere sunt strâns legate între ele, copilul mic are mai multe

ocazii de a se juca liber, însă treptat, joaca liberă a copilului este înlocuită cu activităţi

structurate, atât acasă cât şi în instituţiile de educaţie.

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 Conceptul de joc liber este fundamental pentru curriculumul actual, iar când spunem joc

liber ne referim la jocul care este iniţiat de copil în centrele de interes/activitate. În jocul liber

copilul decide ce se joacă, cu ce se joacă şi cu cine se joacă.

Jocul liber-creativ şi activităţile alese sunt cele mai eficiente forme de activitate pentru

dezvoltarea personalităţii copilului. Atunci când copiii îşi satisfac interesele, ei învaţă să

acumuleze informaţii şi să tragă propiile concluzii în legătură cu acestea. Este vârsta când ei

pot acumula cunoştinţe noi tot timpul, iar influenţele mediului au un rol foarte mare în

asigurarea unei experienţe complexe şi variate, cât şi stimularea gândirii. Jocul liber nu este o

activitate ,, sălbatică “, este o activitate plină de vioiciune, ăn care copiii au prilejul să

exploreze medii diferite şi să îndeplinească sarcinifie individual , fie pe grupuri mici. Fiecare

copil are dreptul să aleagă şi să participe la activităţile care îl interesează.

Procesul instuctiv-educativ trebuie să pornească de la cunoaştera fiecărui copil în parte.

Jocurile şi activităţile alese au o contribuţie semnificativă în acest sens. Educatoarea

ameneajează spaţii şi pregăteşte materiale didactice prin care ei să fie antrenaţi, valorizaţi,

evaluaţi. Jocurile liber alese ale copiilor de 3-6/7 ani au rol lor în dezvoltarea globală a

copilului cu metode active de stimulare a învăţării, din perspectiva noului curriculum, cu

exemple de bune practici pentru facilitarea aplicării acestuia.

În timp, pe măsură ce copilul trece de la o grupă de vârstă la alta, ponderea jocului liber

scade pentru că: • se pune accent pe produsele realizate de copil şi mai puţin pe procesul de

învăţare, iar jocul uneori e înlocuit cu activităţi de învăţare pe baza fişelor de lucru, produse

mult aşteptate de părinţi;• în locul de joacă copiii îşi aduc multe materiale din alte centre de

activitate lăsând impresia că se face dezordine;• jocul declanşează strigăte de bucurie,

mişcare, agitaţie, iar noi suntem concentraţi să păstrăm liniştea în sala de grupă;• jocul cu o

anumită jucărie (păpuşă, maşină) sau cu obiectele preferate (cuburi, puzzle, vesela de

bucătărie) prin care copilul experimentează, explorează, învaţă cum să acţioneze cu ele, par

lucruri foarte simple pentru adulţi. Jocul reprezintă cea mai importantă sursă de învăţare

pentru copii, este activitatea care îi ajută cel mai mult şi eficient să înveţe. Prin joc copiii

învaţă să interacţioneze cu ceilalţi, să exploreze mediul, să găsească soluţii la situaţiile

problemă, să îşi exprime emoţiile, să achiziţioneze cunoştinţe şi abilităţi care îi vor fi necesare

pentru adaptarea la cerinţele şcolii.

Copiii care se joacă par a fi inepuizabili, pierd măsura timpului, fiind absorbiţ i cu totul de

joc, căci resimt jocul ca ceva interesant, atractiv, frumos. Astfel se poate explica refuzul

copiilor de a întrerupe jocul „De-a magazinul”, „De-a şoferii”, „De-a animalele din pădure”,

„De-a piaţa de flori” când le propunem o activitate în alt centru pentru a rezolva, de exemplu,

sarcini matematice, a picta, a scrie semne grafice sau a tăia cu foarfecele.

Jocurile şi activităţile didactice alese sunt cele pe care copiii şi le aleg şi îi ajută pe

aceştia să socializeze în mod progresiv şi şp se iniţieze în cunoaşterea lumii fizice, a mediului

social şi cultural căruia îi aparţin, a matematicii, comunicării, a limbajului citit şi scris. Ele se

desfăşoară pe grupuri mici, în perechi şi chiar individual.Reuşita desfăşurării jocurilor şi

activităţilor didactice alese depinde în mare măsură de modul în care este organizat şi

conceput mediul educaţional. Acesta trebuie să stimuleze copilul, să-l ajute să se orienteze,

să-l invite la acţiune.Astfel , dacă este vorba de activităţi desfăşurate în sala de grupă,

educatoarea va acorda o atenţie deosebită organizării spaţiului în centre ca :Bibliotecă, Colţul

căsuţei- Jocul de rol, Construcţii, Ştiinţă, Arte , Nisip şi apă.

Organizarea acestor centre se va face ţinând cont de resursele materiale , de spaţiu şi de

nivelul de vârstă al copiilor. Materialele care se vor regăsi zilnic în centrele de interes

deschise nu trebuie să fie aleatorii, ci atent alese, în strânsă corelare cu tema săptămânii sau cu

tema proiectului aflat în derulare. Participarea activă a copiilor la ceste activităţi e influenţată

de antrenarea lor zilnică în activităţi variate şi capabile să-i cucerească prin farmecul lor , să le

dezvolte imaginaţia şi să le incite gândirea.

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 Copilul învaţă prin jocuri şi activităşi alese :

1. Să decidă singur asupra jocului şi a jucăriilor. Aflat în faţa mai multor posibilităţi,

copilul învaţă să aleagă ceea ce i se potriveşte, învaţă prin experienţă proprie.

2. Să fie responsabil pentru decizia luată. Faptul că îşi alege singur jocul şi datorită

acestei alegeri numai el ştie să explice ce face şi cum fece, îi oferă bucuria

independenţei şi, în acelaşi timp, răspunderea rezultatelor.

3. Să aibă încredere şi curaj. Mediul securizat şi stimulativ, care susţine şi încurajează

dezvoltarea personalităţii copilului atât global, cât şi în componentele ei, oferă

cunoaşterea propiilor forţe, încredere şi creativitate.

4. Să devină independent în luarea deciziilor, organizarea jocului , alegerea relaţiilor

sociale cu egali şi cu educatoarea. Într-un astfel de aranjament al spaţiului, copiii au

ocazia de a se întâlni în activitate cu ceilalţi, iar aceste relaţii devin libere, sunt

orientate indirect de educatoare prin comunicare, cooperare, colaborare, respect,

negociere, acceptare, toleranţă, prietenie.

5. Să cerceteze şi să experimenteze noi soluţii. Acest lucru este posibil, numai dacă ei

simt libertatea şi au siguranţa că greşelile nu le sunt aspru sancţionate.

6. Să se cunoască. Acest lucru se poate realiza tot prin amenajarea adecvată a spaţiului.

Prin sprijin, interes şi înţelegere pentru eforturile copiilor, educatoarea contribuie la

construcţia delicată a imaginii de sine a fiecăruia.

BIBLIOGRAFIE

Curriculum pentru învăţământul preşcolar, prezentere şi explicitări, Didactica Publishig

House, Bucureşti, 2009

Cucoş ,C., Pedagogie, Ed. a II-a, rev.şi adăug.-Iaşi, Editura Polirom, 2006

Dumitrana , M., Didactică preşcolară, Ed. a II-a , Editura V ŞI INTEGRAL, Bucureşti, 2000

Antonovici, Ş., Neaţu, P., Jocuri şi activităţi alese, Editura Aramis, 2008

PREŞCOLARUL ŞI TIMPUL LUI LIBER

Toacă Anca Maria Grădiniţa Nr .218 Bucureşti

Prin timpul liber inţelegem acel timp rămas dupa realizarea activităţilor din

programul şcolar şi de acasă. Fiecare parinte poate organiza timpul liber al copilului

după voia şi priceprea lui.Activităţile din timpul liber sunt acelea care contribuie foarte

mut la relaxarea copilului.Copilul preşcolar trebuie să inveţe chiar si in timpul liber

totul prin joc.Timpul liber poate fi în egală măsură atât prieten cât și dușman atât pentru

copii cât și pentru părinți, de aceea este foarte important să-i acorzi atenția cuvenită în

așa fel încât să valorifici la maximum avantajele și să încerci să diminuezi pe cât posibil

consecințele neplăcute.


distracție, dobândire de abilități, descoperiere, experimentare, mulți prieteni și multe

altele.






Timpul liber presupune atenție, responsabilitate, precauție din partea părinților însă, în

nici un caz îngrădiri, interdicții, cicăleli. În acest ultim caz, nevoia copilului de

explorare, descoperire poate fi asociată cu diverse temeri: de lovituri, căderi, de a nu

deranja, de a nu strica etc, iar aceste frici se vor perpetua ca și obiceiuri, ce-i vor îngrădi

copilului, adolescentului și adultului de mai târziu libertatea de a (se) descoperi pe el

însuși și lumea înconjurătoare.


odinioară și devine partener egal cu copilul său. Avându-i alături de el pe părinți în

anumite momente de joc, copilul se alimentează cu cele mai importante resurse pentru a

crește echilibrat și sănătos. Probabil vă întrebați care sunt aceste resurse. Deși suntem

cu toții tentați să folosim cuvinte precum dragostea, iubirea, pentru copil acestea sunt

doar niște etichete a căror semnificație o va înțelege doar în timp. Ceea ce el poate

înțelege la orice vârstă, și ceea ce solicită în spatele oricăror cuvinte, este atenția și

implicarea părintelui în lumea copilăriei lui.

Câteva astfel de activități de petrecere in timpul liber, aflate la îndemâna tuturor.

În natură nu te poți plictisi. Cu ocazia unei ieșiri în parc, copiii și părinții pot aduna fel

de fel de materiale precum conuri de brad, pietricele, frunze, semințe și din ele, acasă,

să realizeze lucrări interesante la masa din sufragerie ori pe covor. Este nevoie doar de

câteva coli de carton, lipici, fire de ață, sârmă ... și creativitatea e în floare !

În astfel de activități comune intervin divergențe de opinii, contradicții

constructive, își fac loc idei originale, care la rândul lor nasc alte idei iar acest lucru este

binevenit pentru a-i oferi copilului dumneavoastră posibilitatea să se afirme și să se

exprime, să observe că într-o relație, interlocutorii nu au idei, opinii, trăiri identice. La

locurile de joacă, unde sunt tobogane, leagăne, groapa cu nisip, băncuțe, mese și unde

sunt și alți copii cu părinții lor e multă distracție, veselie iar copiii își fac mulți prieteni

cu care se pot lua la întrecere sărind la groapa cu nisip, urcându-se în tobogane și

dându-și drumul până jos cu mai mult sau mai puțin curaj, învârtindu-se în carusel sau

stând pur și simplu pe băncuțe la măsuțe și realizând un desen ori un puzzle.

Când la toate aceste acțiuni unul sau ambii părinți sunt prezenți, și-l sprijină pe

copil cu dragoste, cu blândețe, cu voie bună, legăturile emoționale se îmbogățesc și se

consolidează; curajul copilului se dezvoltă, organismul se călește și devine mai

puternic, mai pregătit să reziste la eforturi și încercările din anii de mai târziu.

În același timp, părinții au ocazia să socializeze și cu părinții altor copii și atunci

atmosfera poate deveni foarte plăcută și relaxantâă pentru toți: părinți și copii.

Acasă – părinții și copiii pot juca diverse roluri din activitatea de afară, își pot

dezvolta simțul artistic și estetic, pot deveni actori folosind ca și accesorii o perdea, o

față de masă, un obiect de îmbrăcăminte de-al mamei sau de-al tatei și astfel, buna

dispoziție va fi în avantajul tuturor !Copiii vor reda prin desen, pictură tot ce i-a

impresionat cel mai mult afară, iar părinții vor fi acolo, lângă ei, pregătiți să le ofere


anumite repere, să le reamintească unele amănunte.

Impreună, pot modela din cocă, plastelină sau lut diverse obiecte, le pot colora

folosind pensule și acuarele sau carioca, pot face mărgele, ciupercuțe, buburuze, iarbă,

flori, fluturi, adică tot ceea ce le trece prin minte. Se pot juca cu scoici, melci sau alte

materiale strânse din natură obținând prin aranjamente sugerate de imaginație, tot felul

de imagini : flori, insecte, animale etc. O altă activitate care antrenează foarte mult

creativitatea copilului este realizarea de albume tematice sau colaje folosind imagini

decupate din diverse ziare, reviste. Părinții vor avea grijă să le pună la dispoziție toate

cele necesare lucrului, asistându-i activ în demersal lor creativ.

Activități extrașcolare în mediul online

prof. înv. primar Ramona Drăguț

Școala Gimnazială Ionești, Vâlcea

Activitățile extrașcolare au rolul de a dezvolta competențele sociale, lucrul în echipă,

colaborarea și comunicarea în rândul copiilor, integrarea în grup, spiritul de inițiativă,

toleranța față de ideile celorlalți, deprinderea de a-și susține cu argumente punctul de vedere și

de a critica constructiv – toate fiind atribute necesare oricărui om pentru reușita în viață. De

aceea, activitățile extrașcolare îl ajută pe copil să dobândească aptitudini necesare pentru a se

descurca în cele mai variate situații de viață.

În cazuri extreme, așa cum a fost în acest an școlar,

activitatea din săptămâna ”Școala

altfel” s-a desfășurat, cu succes și în

mediul online. Profesor, elevi, părinți

realizează programul de desfășurare,

activitățile ce urmează a fi îndeplinite

și modul în care se va implica fiecare.

Este un exercițiu util de comunicare,

de implicare în educație a celor trei factori

importanți. S-au folosit surse online pentru

fiecare activitate în parte, iar orarul a fost

postat pe Google Classroom.

Dimineața, copiii primesc

instrucțiuni, se pun la punct detaliile, se

urmăresc tutorialele de prezentare, se

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 pregătește activitatea zilei. Elevii primesc link-urile, instrucțiunile și pe Classroom. Apoi ...

ARTA ÎN BUCĂTĂRIE – Suntem bucătari – ”Nu contează că ești mic, dacă te pricepi

un pic!”. Mai întâi, elevul accesează rețeta, notează ingredientele și modul de lucru. Apoi

pregătește materialele și instrumentele. Sub supravegherea unui adult, se apucă de lucru.

Produsul finit este delicios!

Prin această activitate, vom contribui la dezvoltarea relațiilor armonioase în

familie, vom crește stima de sine a copiilor, responsabilitatea, asumarea sarcinilor în

echipă și îi vom învăța să facă gogoși/clătite gustoase pe care să le ofere membrilor

familiei.

Considerând că toți știm care sunt materialele și ingredientele necesare pentru

pregătirea gogoșilor (făină, apă, sare, drojdie/bicarbonat etc.), nu vom insista asupra

acestor aspecte, ci vom puncta doar câteva aspecte care pot fi realizate de către copii

alături de alți membri ai familiei în bucătărie.

FILMUL ACTIVITĂȚII

Copiii vor avea oportunitatea:

să identifice ingredientele și proprietățile acestora;

să precizeze sursa de proveniență a ingredintelor;

să identifice alte produse culinare la care se mai pot folosi aceleași ingrediente;

să asocieze aluatul cu alte materiale din punct de vedere senzorial, vizual etc.;

să modeleze forme variate, corelate cu diverse domenii sau contexte de învățare.

Momentul de reflecție: Ce am câștigat?

Provocarea: Când repetăm experiența?

Bucuria cu care fiecare copil a participat la activitate,

zâmbetul larg de pe chipul fiecăruia, bucuria

din priviri și exclamațiile de bucurie răzbat

chiar și din forografiiile pe care le-au postat cu

mândrie pe platforma educațională.

În acest nou context, trebuie să oferim

copiilor oportunități de dezvoltare de competențe și

abilități, să cultivăm emoții pozitive, să înserăm și momente de relaxare utile și instructive.

”Sunt mândru de preparatul meu! Toți ai casei au fost încântați de gustul clătitelor

pregătite de mine.” – Mihai

”Am descoperit că îmă place în bucătărie. O voi ajuta mai mult pe mama în pregătirea

desertului.” - Iulia


Valorificarea timpului liber

Pr. Prof. Liviu Lazăr - Școala Gimnazială ,,Teodor Bălășel" - Ștefănești

Ideea de timp liber este vehiculată încă din antichitate. Încercând o definiție, Aristotel

spunea că timpul liber nu înseamnă sfârșitul muncii, ci , dimpotrivă, munca înseamnă sfârșitul

timpului liber. Acesta trebuie consacrat artei, științei, filosofiei. Astăzi, conceptul de timp

liber cunoaște o larga circulație. Denumit "loisir", "leisure" ,"freizeit", tradus prin "răgaz",

"ocupație plăcută", "pe îndelete, în tihnă", înțelesul nu este diferențiat în prea mare măsură de

la popor la popor. Joffre Dumazedier definește timpul liber, drept un ansamblu de activități în

care individul poate să se dedice din plin, după preferințe, fie pentru a se reface, fie pentru a

se distra, fie pentru a-și dezvolta informarea sau formarea , după ce și-a îndeplinit obligațiile

sale profesionale, familiale și sociale.

Funcția de dezvoltate a personalității este o funcție ce preocupă în mod deosebit

oamenii școlii, părinții, societatea în general, căci este prin excelență o funcție educativă sau

autoeducativă. Ea vizează satisfacerea intereselor, inclinațiilor, aptitudinilor de tip artistic,

tehnic, îmbogățirea vieții spirituale prin lectură, vizionari de spectacole, vizite în muzee,

activități de creație, etc. Prin urmare, timpul liber se constituie dincolo de obligațiile școlare,

profesionale, familiale sau sociale. Timpul liber diferă de la un tip de societate la altul,

depinzând în general de gradul de dezvoltare socio-economica a societății respective. Primul

aspect ar fi acela al perspectivei teoretice care susține că, fără o buna secvențializare și alocare

a intervalelor de timp pe tipuri de activități, nu se poate vorbi de randament, ci de lipsa

performanței. Din alta perspectivă, a transpunerii teoriei in practică, este greu de ajuns la un

model ideal teoretic, perfect aplicabil. Pentru fiecare dintre noi, problema este organizarea,

lucru care se răsfrânge și asupra timpului liber. Fiecare este responsabil de timpul său liber.

Normal ca nu știm ce să facem cu acest timp liber, nu există o cultură a timpului liber, de

diversificare a modalităților de petrecere a timpului liber: televiziunea ne ocupă timpul liber

cotidian.

Trebuie să facem distincție când analizam timpul liber: timpul liber cotidian, timpul

liber de la sfârșitul de săptămână, concediul de odihnă. În privința timpului liber, lucrurile se

pot aborda din două unghiuri: ce trebuie sa facă individul, ce trebuie sa facă instituția. O

modalitate de a-l cointeresa pe individ trebuie făcută mai degrabă prin cultura timpului liber și

mai puțin prin stimularea materială. Sigur că dacă ai mai mulți bani, îți poți permite

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 satisfacerea mai multor nevoi de petrecere a timpului, poate a celui dedicat unui hobby. Al

doilea palier, pe care se poate merge ar fi schimbarea mentalității individului și abordarea

educațională a conceptului "timp liber", fapt care pleacă din școală, din familie și se continuă

în instituția în care lucrezi.

Timpul liber nu înseamnă cel de fiecare zi, din afara orelor de program, pentru că acesta

este foarte redus, ci timpul pe care îl avem la dispoziție pentru sport, pentru teatru, concert,

pentru o plimbare, o excursie, pentru citit o carte, pentru a ne satisface un hobby. Importanța

este însă o educație consistentă. Ca sa rezolvi o problemă, cum este cea a stresului și a

timpului liber, este necesară educarea individului să recunoască problema, sa devină conștient

că lipsa timpului liber conduce negreșit la stres și la un randament Poate ar trebui să abordăm

managementul timpului dintr-o altă perspectivă decât cea tradițională, personală, acordând

atenție priorităților și nu urgențelor. Sau, cum ar spune anglo-saxonii: "Be important, before

the urgent" - ("Mai întâi lucrurile importante și apoi cele urgente"). În opinia experților,

timpul liber trebuie privit prin prisma beneficiilor pe care le aduce la nivel psihic și nu numai.

Acesta nu se definește doar ca o perioadă a zilei în care nu suntem fizic la birou, ci este mai

mult decât atât. Este timp pentru noi, pentru familie, pentru prieteni, pentru hobby-uri și tot ce

ține în general de viața personală, pentru reîncărcarea bateriilor și găsirea unor surse de

energie și relaxare.

Cu toate că adesea delimitarea viață personală – viață profesională nu este atât de

clară (mai ales în cazul antreprenorilor, freelancer - ilor etc.), aceasta ar trebui trasată cu

precizie pentru o sănătate mentală bună, o viață echilibrată și armonioasă, dar și pentru

simplul fapt că detașarea de problemele complexe de la birou, pentru câteva momente, poate

aduce o nouă perspectivă pentru rezolvarea corectă a acestora. S-a demonstrat științific faptul

că persoanele care muncesc foarte mult, rămânând adesea peste program, pentru a rezolva

task-uri uzuale, încetează să mai dea randament în numai câteva zile. Timpul pentru

rezolvarea task-urilor crește, energia fiind foarte scăzută, iar motivația din ce în ce mai slabă.

La sfârșitul unei zile, după un program școlar încărcat - sportul, muzica si arta pot fi

domenii în care fiecare elev să-și desfășoare o activitate ca manifestare a timpului liber.

Dobândirea deprinderilor de organizare a timpului liber face posibilă atitudinea pozitivă de

acțiune și decizie în viața socială - o autoevaluare în lupta cu timpul și a câștiga "bucuria de a

ști să trăiești".

Bibliografie:

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 -Stăncioiu, A., F., Marketing turistic şi de loisir. Note de curs, Universitatea din Piteşti,

Pitești, 2003.

- Angelescu, C., Jula, D., Timpul liber - Consideraţii teoretice, Ed. Economică, Bucureşti,

2007.

LOCUL MEU DIN NATURĂ

Fișă de activitate – Școala altfel

25.05.2020- 29.05.2020

Educatoare, Teșuică Laura-Georgiana

G.P.N. Fișcălia

Titlul/Tema activității: Locul meu din natură – activitate practică

Tipul activității: Educație ecologică

Perioada de desfășurare (data/ora): 25.05.2020 / 8.00-12.00

Nr.participanți : 35 preșcolari (grupa mică, grupa mare), părinții preșcolarilor, educatoarele

Număr cadre didactice:2

Surse on line: grupul grădiniței (Părinți grădi Fișcălia 2019)

Desfășurarea activității:

Activitatea debutează cu prezentarea unor fotografii și videoclipuri cu zone poluate şi

modalităţile de poluare, precum şi metode prin care putem reduce efectele nefaste asupra

mediului. Apoi este prezentat un joc interactiv, prin intermediul căruia copiii au posibilitatea

să identifice porţiuni cu deşeuri menajere provenite din gospodării. Copiii împreună cu

părinții realizează postere care invită la protejarea mediului şi colectarea deşeurile poluante

(hârtii, peturi, metale).

Ca și activitate practică, fiecare copil și-a ales un colț de natură, în gospodăria lui, de

care să aibă grijă mai mult timp (un copac, o floare, fie ea și de interior, câteva plante din

grădina de legume, iarba din curte, etc.)

În urma activității părinții au atașat poze sau au trimis mici filmulete cu munca

preșcolarilor pe grupul grădiniței.


Rezultate aşteptate:

a) Toţi copiii se manifestă liber, în mediul natural;

b) Se implică în desfăşurarea acţiunilor;

c) Manifestă iniţiativă şi responsabilitate în relaţiile de grup;

d) Adoptă o atitudine responsabilă faţă de mediu;

Modalităţi de evaluare a activităţii:

a) Prezenţa efectivă, implicată, la activitate;

b) Completarea unei pagini în „Jurnalul grupei” , dedicata acestei activităţi”;

c) Colecţie de materiale din natură utilizabile în activităţile artistico-plastice;

d) Fotografii şi imagini din timpul acţiunii cu caracter ecologic afişate la panoul

„Prietenii naturii”;

e) Depozitarea corectă a deşeurilor adunate, la punctul de colectare;

Educatia pentru timpul liber

Năsui Mariana, Școala Gimnazială, comuna Ionești

Deşi viaţa omului este scurtă, atunci când cineva ştie să-şi întrebuinţeze bine timpul şi

nu şi-l pierde în zadar, îi mai rămâne totuşi destulă vreme. (Fr.

Guicciardini)

În zilele noastre, a fi creativ este o misiune destul de grea şi, concomitent, o necesitate

a acestui mileniu. (B.

Gates)

Majoritatea oamenilor consideră timpul liber ca partea rămasă disponibilă după

efectuarea activității profesionale, acel timp care este folosit pentru manifestări cultural

artistice, distractii, sport, destindere. Bugetul de timp zilnic al elevului, se distribuie între

urmatoarele categorii de activitati: somn, ingrijire personală, masa, deplasările, cursuri,

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 activități extrascolare individuale și collective, vizionari spectacole (film, teatru, programe

televizate),activitati recreative și de divertisment.

În ciclul gimnazial se va porni de la cunoașterea regimului zilnic al elevului,cu accent

pe conștientizarea noțiunii de timp liber, de joc, de excursie, drumeție, emisiuni radio-tv,

pentru ca apoi să se facă referire la necesitatea folosirii timpului liber în mijlocul naturii, în

special în vacanță.

Timpul liber folosit în mod recreativ, distractiv, este timpul în care se realizează o

plăcere, o pasiune, un hoby (mişcare, lectură, vizionarea unui film, pictarea unui tablou,

cusutul unui goblen etc.) în principal activitatea de relaxare, de destindere şi distracţie. Acest

timp este mai mare sau mai mic, în funcţie de modalitatea de gândire şi de aspiraţie a fiecărui

individ în parte, în funcţie de gradul de cultură, în funcţie de capacitatea de organizare şi

capacitatea voluntară de a se integra într-un anumit program. Tinerii au nevoie de ajutor

pentru.a înțelege că timpul liber nu este irosirea vieții cu plăceri minore, ci este un bun prilej

de pregătire pentru viață. Școala, familia, cluburile elevilor,`palatul copiilor`, celelalte

instituții culturale, trebuie să-i ajute pe elevi să cunoască multiplele activități ce se pot

organiza în timpul liber, activitățile în cercuri și cele individuale și să selecteze fapte și

activități,să stabilească priorități si optiuni. Numai astfel se pot crea elevilor posibilități de a-și

fructifica predispozițiile în funcție de înclinații, aptitudini și interese pentru anumite sectoare

de activitate .

Profilul absolventului, în general, presupune formarea unei personalități autonome și

creative. Astfel, fiecare individ, la locul sau de muncă, va trebui să devină un creator.

Cercetările psihologiei învațării au demonstrat că procesul de creație nu aparține numai celor

cu IQ-ul ridicat; nu toti oamenii cu o inteligență deosebită sunt și oameni de creație. Actul de

creație este rezultatul antrenamentului intelectual al capacitatilor creatoare.

Trei factori, menționați mai sus, pot influența pozitiv modul prin care iși petrece

tânarul timpul liber: familia, școala prin profesori și colegi și statul prin mijloacele materiale

aferente, precum și mijloacele mass-media, inernetul, care sunt cele mai îndragite de elevi.

Rolul părinţilor în structurarea timpului liber al copiilor contribuie la formarea

capacităţii de gestionare a timpului liber prin: stabilirea sarcinilor, controlul permanent al

realizărilor şi nerealizărilor, stimularea alegerii responsabilităţilor, obligaţiilor, sarcinilor.

Rolul şcolii în structurarea timpului liber al copiilor prin cadrele sale didactice

începând cu cele de la grădiniţă şi până la învăţământul universitar ajută copii/ elevi/ studenţi

să-şi formeze capacitatea de organizare a timpului. Modalitatea de gestionare a timpului,

pentru elevul integrat în procesul instructiv-educativ depinde atât de preocupare cadrelor

didactice şi a părinţilor cât interesul manifestat de elevi, de capacitatea lor de supunere şi

acceptare a programelor de lucru.

Clubul Copiilor reprezintă unitatea şcolară care se ocupă de educaţia nonformală a

tinerei generaţii prin care se aprofundează şi se completează cunoştiinţele dobândite în şcoală.

Scopul activităţii în această instituţie este ocuparea utilă, eficientă şi plăcută a timpului liber al

copiilor, sub îndrumarea competentă şi pasionată a cadrelor didactice cu reale disponibilităţi.

Palatul Copiilor este soluţia inteligentă pentru petrecerea timpului liber al copiilor şi

adolescenţilor între 5 şi 18 ani. cu o tradiţie veche, cu profesori experimentaţi şi pasionaţi,

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 diverse domenii de interes sunt astfel gândite încât să trezească interesul oricărui tânăr. Copiii

zilelor noastre sunt curioşi, inteligenţi, veseli, creativi, de aceea Palatul copiilor este locul

unde pot să-şi pună în evidenţă inteligenţa, creativitatea, curiozitatea, momentele care să îi

pună în valoare şi recompensele care să-i motiveze.

Timpul liber care reprezintă o parte din sistemul educativ, trebuie, pentru.a avea o

deplină funcționalitate să asigure rezolvarea unor imperative din structura personalității:

informarea și formarea tânarului, recreerea și divertismentul, satisfacerea și împlinirea unor

opțiuni. Acestui deziderat îi servesc familia, școala și societatea.

Rolul de esență în înțelegerea folosirii utile a timpului liber de catre elev îl are

dirigintele sau învațătorul care trebuie să știe a îmbina munca și distracția, acțiunile în masă

cu cele de grup și individuale, inoculând elevului experiența necesară formării și dezvoltării

fizice și spirituale ptentru a avea un succes școlar și pentru a-și atinge aspirațiile profesionale.

Este necesar să creăm elevilor posibilități de destindere și repaus, pentru a asigura

regenerarea, întrucat activitatea scolară solicită îndeosebi intelectul. Trebuie promovată în

timpul liber mai mult educașia fizică și cea estetică spre `compensare`și vom folosi multiplele

activități la care m-am referit pentru dezvoltare.

BIBLIOGRAFIE

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Educatia%20pentru%20timpul%20liber%20si%20creativitatea.pdf

https://www.creeaza.com/didactica/didactica-pedagogie/Educatia-pentru-timpul-liber832.php

https://iteach.ro/experientedidactice/timpul-liber-al-scolarilor

OMUL SĂNĂTOS

Ciochină Andrei – Florentin


Omul a plecat din sânul naturii și și-a continuat dezvoltarea în sânul naturii. Pentru el,

natura reprezintă cel mai la îndemână mijloc de alungare a stresului şi anxietăţii create de

jungla din beton. Odată cu apariţia acestei jungle şi a nou-venitei forfote, oamenii s-au

confruntat cu o alegere dificilă: miracolele thenologiei sau îsntrăinarea de origini. Cei mai

mulţi nu au căutat mai departe de această algere, considerând-o singură opţiune, şi au ales

siguranţa tehnologiei. Puţine ştiau ei despre exsistenta altor opţiuni.

Odinioară aflat în mijlocul unui mediu verde, acum omul se găseşte situat într-o mare

gri, dura, tăioasă şi zgomotoasă, unde vacarmul de roţi şi ventilatoare, etern rotindu-se, îl



https://www.creeaza.com/didactica/didactica-pedagogie/Educatia-pentru-timpul-liber832.php

https://iteach.ro/experientedidactice/timpul-liber-al-scolarilor

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 îndeamnă să piardă clipa prezenta. Cu toate acestea, marea din beton este localizată, unde

altundeva decât în mijlocul naturii. Realizăm astfel că noi nu am părăsit niciodată mediul

strămoşilor noştri, ci doar l-am alterat, punând câteva garduri impunătoare între noi.

Pe lângă dilema separării de leagănul primordial, întâmpinăm şi problema otrăvirii

acestui leagăn. Nu este necesar mult efort imaginativ pentru a ca, în momentul unui zobr cu

avionul, utandu-ne în jos, să asemănăm masele de clădiri fumegânde cu o tumoră. Dacă nu

tratăm această probelmă cu respectul cuvenit, ne găsim în ipostaza unor copii cărora le-au fost

înmânate arme a căror putere le depăşeşte capacitatea de administrare.

Respirăm aerul dat de mările verzi, aer pe care coşurile gri îl alterează cu resturi

otrăvitoare. Oricât de mult am împinge resturile în afara zidurilor groase, natura este forţată să

le înghită, iar noi aflaţi pe pântecele acesteia, suferim constant, şi de cele mai multe ori,

inconştient, consecinţele unei indigestii de dimensiuni planetare. Când pântecul naturii

freamătă, noi dansăm în cădere.

Comunicarea sănătoasă dintre oameni duce la rezultate excepţionale, dar comunicare

sănătoasă dintre oameni sănătoşi duce, la ceva cu adevărat excepțional. Un om sănătos respiră

un aer curat şi puternic, are constant ocazia să se bucure de cirpitul păsărilor şi de spectacolul

culorilor ce-l oferă jocul anotimpurilor, cu alte cuvinte se bucură de o natură neotravita. Din

acest motiv, încă de la vârste fragetede, noi, oamenii, trebuie să devzoltam un cult al naturii şi

al complexelor sisteme , din care facem şi noi parte, pe care le prezintă.

Natura vindecă, şi asta se poate uşor observa odată cu apariţia unei plante într-o

camera, de altfel goală. Dispoziţia individului începe să se îmbunătăţească, emoţiile dându-şi

jos haina de fier a stresului. O încăpere unde florile culeg de la fereastră raze de soare, este un

mediu mult mai propice jocului pentru cei mici. Suntem genetic programaţi să răspundem

pozitiv majorităţii elementelor naturale. Culege un om cocoşat de pe scaunul de la birou şi

aşează-l pe o pajişte, nici el nu va şti ce fel de vrăjitorie mărturiseşte când muşchii devin

relaxaţi şi capul mai uşor. De multe ori am fost “victima” unei astfel de vrăjitorii, câteva

minute petrecute în parc fiind medicamentul necesar pentru mintea clară si bunăstarea pe care

le pierdusem.

Prea mult timp aplecat, cu degetele chircite, asupra unei tablete sau telefon dăunează.

Corpul uman răspunde diferit când se află într-o poziţie închisă (aplecatul la calculator sau

tabletă) faţă de atunci când se intainde, trăgând în piept un aer tare. Indiferent de ce face,

omul tot aer trage în piept, acest lucru este înţeles uşor de la cei mai mic până la cel mai mare.

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 De la cele mai fragede vârste, copiii trebuie să înveţe consecinţele şi beneficiile jocului cu

natura.

Educaţia în spiritual naturii este educaţia unui om sănătos şi civilizat. Mediul poluat

este un coşmar pe care un om inconştient îl trimitie mai departe fraţilor şi copiilor săi.

ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE ÎN DEZVOLTAREA

APTITUDINILOR ARTISTICE ȘI CREATIVITĂŢII ELEVILOR

Prof. Olariu Mirela Mariana

Liceul Tehnologic de Turism Călimănești

Activitățile extrașcolare reprezintă acțiunile organizate în afara sistemului formal al

educației și sunt cunoscute sub

denumirea de educație

nonformală. Această formă de

educație este considerată

complementară educației formale,

sub raportul finalităților

conținutului și a modalităților

concrete de realizare. În mod cert,

ele contribuie la gândirea şi

completarea procesului de

învăţare, la dezvoltarea

înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber.

Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi dăruire

la astfel de activităţi. Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini

speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea

interesului pentru activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de

suport pentru reuşita şcolară, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu

atitudinile caracteriale.

Din punct de vedere etimologic, termenul de „nonformal” își are originea în latinescul

„nonformalis”, preluat cu sensul „în afara unor forme special/oficial organizate pentru un

anume gen de activitate”. Nonformal desemnează o realitate educațională mai puțin

formalizată, dar întotdeauna cu efecte normativ-educative. Educația nonformală a fost definită

de către J. Kleis drept „orice activitate educațională intenționată și sistematică desfășurată, de

obicei, în afara școlii tradiționale, al cărei conținut este adaptat nevoilor individului și

situațiilor speciale, în scopul maximalizării învățării și cunoașterii și al minimalizării

problemelor cu care se confruntă acesta în sistemul formal (stresul notării în catalog,

disciplina impusă, efectuarea temelor)”. Această formă de educație este variată și flexibilă,

opțională și facultativă, diferențiază conținutul, metodele și instrumentele de lucru în funcție

de interesele și capacitățile participanților, valorifică întreaga experiență de învățare a

acestora.

Activitățile extrașcolare se realizează în mediul socio-cultural, ca mijloace de

divertisment, de petrecere a timpului în mod constructiv sau de odihnă active şi sunt destinate

tuturor categoriilor de vârstă. Avantajele utilizării educației nonformale sunt multiple: este

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 centrată pe procesul de învățare nu pe cel de predare, solicitând în mod diferențiat

participanții; dispune de un curriculum la alegere, flexibil și variat propunându-le elevilor

activități diverse și atractive, în funcție de interesele acestora, de aptitudinile speciale și de

aspirațiile lor; contribuie la lărgirea și îmbogățirea culturii generale și de specialitate a

acestora, oferind activități de completare a studiilor. În egală măsură, asigură o rapidă

actualizare a informațiilor din diferite

domenii, fiind interesată să mențină

interesul publicului larg, oferind

alternative flexibile tuturor categoriilor

de vârstă și pregătirii profesionle,

punând accentul pe aplicabilitatea

imediată a cunoștințelor și nu pe

memorarea lor. Unele dintre acestea

antrenează noile tehnologii

comunicaționale, ținând cont de

progresul societății; răspund cerințelor

și necesităților educației permanente și,

mai mult decât orice, aceste tipuri de

activități stimulează creativitatea

elevilor.

Creativitatea este definită ca fiind

procesul prin care un individ elaborează

un nou produs original, este asociată

inteligenţei peste medie şi corelează cu

inteligenţa. Este supusă, în egală

măsură, talentului, poate fi socotită o

expresie a personalităţii, dar aceasta nu

exclude, ci presupune activităţi îndelungate

şi eforturi deosebite. Creativitatea vizează,

în special, educarea capacităţilor,

aptitudinilor, experienţelor individuale.

Dezvoltarea creativităţii presupune

stimularea curajului elevilor de a emite

ipoteze, capacitatea de a aprecia în ce

măsură este plauzibilă o anumită ipoteză, de

a elabora o strategie de lucru şi nu de a

aştepta de-a gata o soluţie. A dezvolta

capacităţile creative ale elevului înseamnă a cultiva flexibilitatea, abilitatea de a gândi

abstract, originalitatea, fluiditatea expunerii ideilor, capacitatea de a stabili asemănări şi

deosebiri, disponibilităţile de elaborare, organizare, reordonare. Indiscutabil, cultivarea

spiritului creativ al elevului depinde în mare măsură de capacitatea dascălului de a crea o

atmosferă propice procesului de învăţământ. El este mijlocitorul dintre copil şi lumea

înconjurătoare, deschide posibilităţi de dobândire a unei experienţe proprii, sprijinindu-l în

ordonarea şi sistematizarea cunoştinţelor. Produsul de bază în educarea creativităţii este

activitatea independentă care se poate pune în practică la toate obiectele de studiu. Angajarea

sistematică a elevilor în operaţii de analiză, sinteză, generalizare asigură o gândire creativă şi

flexibilă. Eficienţa creativităţii la elevi este dependentă de pregătirea ştiinţifică şi pedagogică

a educatorului, de priceperea lui de a organiza în mod judicios activitatea elevilor, de a

subordona totalitatea mijloacelor didactice obiectivelor propuse. Pentru a stimula

creativitatea elevilor, sunt necesare moduri variate de abordare a problemelor, de manipulare

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 a ideilor şi obiectelor, elevii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească o gândire independentă,

nedeterminată de grup, să aibă receptivitate faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi

probleme noi şi de a găsi modul lor de rezolvare şi posibilitatea de a critica constructiv. Pe de

altă parte, profesorul însuşi trebuie să fie creativ.

Vom exemplifica, în continuare, activităţi extrașcolare, care vor conduce, cu siguranţă,

la stimularea şi dezvoltarea spiritului creator, spirit de care elevii noştri nu duc lipsă; el

trebuie doar încurajat, scos la lumină. Pe lângă metodele interactive pe care, de exemplu,

profesorul de limba şi literatura română le poate folosi la clasă, în activitatea didactică

(colţurile, ciorchinele, cubul, explozia stelară, schimbă perechea, mozaicul, sinectica, etc.),

metode ce permit elevului să se manifeste creativ, acesta poate fi implicat în activităţi

organizate care îl vor ajuta cu certitudine să îşi dezvolte creativitatea: cercurile de creaţie

literară în cadrul cărora cadrul didactic poate descoperi şi cultiva talentul unor copii (există

nenumărate exemple de copii talentaţi care au reuşit să publice volume de poezii sau proză şi

au fost apreciaţi la diferite concursuri de creaţie literară organizate la nivel judeţean, naţional

şi internaţional). Concursurile şcolare reprezintă activităţi în care un număr din ce în ce mai

mare de elevi îşi prezintă propriile creaţii, stimulându-se reciproc. Un cerc de teatru poate

reprezenta pentru copii cadrul propice în care îşi

pot dezvolta creativitatea, căci aici sunt învăţaţi

să interpreteze scenete, piese de teatru,

dramatizări ale unor opere literare studiate. De

asemenea, ei pot fi antrenaţi în alte activităţi

precum: cerc de povestitori, cerc de folclor, etc.,

unde li se dă posibilitatea de a se manifesta

creativ, de a-şi cultiva aptitudinile şi talentele,

sensibilitatea şi gustul pentru frumos. Un rol

important în cultivarea creativităţii îl reprezintă

şi redactarea revistei şcolare, vizionarea unor

spectacole de teatru (frecventând instituţia

teatrului, copiii se deprind cu viaţa culturală a

oraşului, exersează norme de comportare

civilizată la spectacol, în societate, găsesc

imboldul de a deveni ei înşişi actori), implicarea lor în activităţi artistice (atât la nivelul

clasei, cât şi extraşcolare), activităţi care se organizează în cadrul unui parteneriat cu alte

instituţii, excursii sau vizite tematice. Activităţile extraşcolare au un rol important în

cultivarea gustului pentru lectura, pentru carte. Elevii pot fi stimulaţi să citească prin

vizionarea de piese de teatru, filme istorice, comedii, participând la lansări de cărţi,prin

dramatizarea unor opere literare cu diferite ocazii, prin implicarea în desfăşurarea sezătorilor

literare, a cercurilor de lectură şi a atelierelor de scriere creativă.


Acestora li se adaugă o gamă variată de activităţi pe care profesorul de limba şi

literatura română le poate organiza pentru a stârni interesul elevilor săi şi pentru a le stimula

creativitatea. Cadrul didactic caută permanent forme moderne de activitate menite să satisfacă

nu numai curiozitatea

ştiinţifică a elevilor, ci şi

dorinţa lor de exprimare,

nevoia lor de a inventa, de a

crea, punându-i în situaţii

variate, mereu noi. Ele se

referă, astfel, la totalitatea

activităţilor educative

organizate şi planificate în

instituţiile de învăţământ sau

în alte organizaţii cu scop educaţional, dar mai puţin riguroase decât cele formale şi

desfăşurate în afara incidenţei programelor şcolare, conduse de persoane calificate, cu scopul

completării formării personalităţii elevului asigurată de educaţia formală sau dezvoltării altor

aspecte particulare ale personalităţii acestuia. Activităţile extracurriculare oferă, așadar,

oportunităţi pentru dezvoltarea unor competenţe, în raport cu anumite obiective ce inspiră şi

provoacă educabilul, atât pentru succesul lui educaţional, cât şi pentru cel din viaţa de zi cu zi.

Acestea au o valoare importantă, atât pentru dezvoltarea socială a educabilului, cât şi pentru

cea personală, prin demersuri specifice şi particulare. Deşi activităţile specifice educaţiei

formale urmăresc anumite finalităţi menţionate anterior, totuşi ele nu valorizează competenţe

precum: dezvoltarea unor abilităţi interpersonale, muncă în echipă, iniţierea şi implemetarea

unor proiecte personale sau în echipă. Au menirea de a valorifica timpul liber al elevilor într-

un mod plăcut şi util şi de a-l transforma într-o sursă educaţională. Activităţile extraşcolare

generează relaţii de prietenie şi ajutor reciproc între elevi, educă simţul responsabilităţii şi o

atitudine justă faţă de scopurile urmărite. Important este ca elevii să fie antrenaţi nu numai în

desfăşurarea unor asemenea activităţi, ci şi în iniţierea şi organizarea lor..

Bibliografie:

1. Cerghit Ioan, Neacșu Ion, Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iași, 2001;

2. Costea Octavia, Ligia Sarivan, Matei Cerkez, Educația nonformală și informală:

realități și perspective în școala românească, București, Editura Didactică și

Pedagogică, 2009;

3. Cucoș Constantin, Pedagogie,

Editura Polirom, București, 2008.

4. Gârboveanu, M., Creativitatea

elevilor în procesul de învăţământ,

Bucureşti, Litera Internaţional, 1981


Proiectele și parteneriatele eTwinnig pentru o „Școală altfel”

Învățător, DOBRICĂ VALERIA


Proiectele și parteneriatele oferă oportunitatea unei game largi de activități curriculare și

extracurriculare ce pot asigura legătura cu realitățile din jurul nostru, sunt parte din acțiunile

de integrare în viața socială, asigură legătura cu comunitatea locală, zonală europeană,

integrează obiceiuri și tradiții, prezintă elevilor multiple valori, experiențe de viață, etc.,

completând și sistematizând sau finalizând astfel, ceea ce oferă activitățile de formare a

competențelor.

În acest an școlar, în condițiile „școlii de acasă” o paletă generoasă de proiecte au fost

posibile prin parteneriatele online, de pe platform eTwinning.

ETwinning, comunitatea școlilor din Europa, a fost lansat la 14 ianuarie 2005, cu

scopul iniţial de a facilita parteneriatele între instituţii de învăţământ preuniversitar din

Europa. Ulterior, scopurile acţiunii s-au consolidat, platforma etwinning.net devenind o

comunitate a şcolilor din Europa, reunind acum peste 350000 de cadre didactice. În România,

acțiunea e derulată din 2007.

Scopul principal al acţiunii eTwinning este acela de a facilita comunicarea şi

colaborarea între şcoli din ţările membre ale Uniunii Europene, implicând cadrele didactice şi

elevii în activităţi noi de învăţare: Curiozitatea naturală a copiilor și tinerilor de a descoperi

lumea este una dintre cele mai puternice motivații pentru a învăța despre situația istorică,

politică, socio-ecomică și culturală a colegilor din alte țări.

Proiectele eTwinning sunt parteneriate școlare care au valoare pedagogică,

concretizată în special prin inovarea practicilor didactice, încurajarea lucrului în grup/

parteneriat și a învățării între egali, utilizarea noilor tehnologii ale informației și comunicării

(TIC) pentru susținerea procesului didactic, stimularea participării elevilor la activitățile de

predare-învățare-evaluare, diversificarea activităților de învățare prin valorificarea proiectelor

în curriculumul formal.

Un proiect eTwinning poate fi realizat de două sau mai multe cadre didactice, echipe

de cadre didactice sau catedre, bibliotecari, directori şi elevi din toată Europa.

Prin utilizarea eTwinning, deschidem elevilor noi perspective:

comunicarea cu colegi din alte școli din țară sau din alte țări, cu precizarea că această

comunicare nu este un scop în sine, ci un mijloc prin care urmărim obiective

educaționale;lucrul în echipe (organizate la nivelul clasei, al școlii sau între școli din

diferite țări);

implicarea elevilor în decizii – de exemplu, alegerea temei proiectului, a modului de

desfășurare, a modului de valorificare a produselor, stabilirea calendarului (se poate

estima timpul necesar împreună cu elevii, se pot face ajustări pe parcurs, în urma

autoevaluării, formându-se astfel competențe importante pentru elevi: gestionarea

timpului, autoevaluarea, luarea deciziilor în grup etc.);

utilizarea TIC – instrumente interesante pentru elevi, care au impact și asupra

mediului de învățare (mai puțin formal), și asupra relației profesor-elev sau varietății

sarcinilor de lucru;

comunicarea în limbi străine – parteneriatele eTwinning oferă ocazia exersării

competențelor de comunicare într-o limbă străină, întărind valoarea acestora pentru

viața de zi-cu-zi;


aplicarea cunoștințelor dobândite la diferite materii – de exemplu, simularea unei

afaceri, rezolvarea unei probleme a comunității (școlare sau locale) etc.;

asumarea de responsabilități (implicarea în decizii determină creșterea

responsabilității);

împărtășirea cunoașterii cu ceilalți colegi – eTwinning este o comunitate în care elevii

și profesorii învață împreună.

În unele țări europene, parteneriatele eTwinning se bucură de o bună recunoaștere, cu

implicații asupra includerii proiectelor în norma didactică (de exemplu, în Grecia) sau asupra

echivalării unui număr de credite de formare profesională (de exemplu, în Spania – în funcție

de tipul și durata proiectului și de obținerea certificatului de calitate, se recunoaște un anumit

număr de credite profesionale transferabile).

Majoritatea proiectelor realizate pe platforma eTwinning sunt proiecte care promovează

abordările integrate, pe de o parte datorită valenţelor recunoscute ale acestora, iar pe de altă

parte, datorită diferenţelor la nivelul curriculumului şcolar din ţările membrilor comunităţii

eTwinning.

Este de dorit ca activităţile prevăzute să fie ancorate în programa şcolară a disciplinelor

implicate în proiect. În acest fel, elevii nu vor trăi cu impresia că realizează pur şi simplu

(încă) o activitate extracurriculară, ci una care este evaluabilă şi care se înscrie în parcursul lor

şcolar.

Este de dorit ca activitatea din proiect să fie derulată în cooperare, și nu în paralel, dar

ea poate îmbrăca mai multe aspecte. Un prim nivel al colaborării este cel al proiectelor de

schimb de informaţii, de simple postări de fotografii sau prezentări Powerpoint ale şcolii/

localităţii sau ale unor teme etc. Este de dorit ca în acest caz, echipa parteneră să ofere

feedback, prin comentarii sau reacții la postări, discuții pe forum, sesiuni de chat. Se pot, de

exemplu, realiza chestionare, videoconferințe sau concursuri care să motiveze și să

dinamizeze aceste activități de cunoaștere reciprocă, să stimuleze elevii în a parcurge și a

analiza lucrările partenerilor.

Pasul calitativ îl reprezintă proiectele colaborative, în care profesorii şi elevii din diferite

ţări nu doar comunică, ci şi învaţă împreună, de la stadiul de inițiere și planificare a

activităților, până la atingerea obiectivelor și evaluare. Colaborarea poate include realizarea

unui produs comun bine definit, ales în echipă, care să cuprindă lucrările pe tematica aleasă

ale echipelor participante (blog, ghid turistic, revistă, e book, pagină wiki, dicționar, carte de

bucate etc.), adresarea de probleme, sarcini de lucru, „provocări“ celorlalte echipe, urmate de

compararea modului de rezolvare a acestora, sau crearea „în lanț” a unei povestiri, poezii,

cântec , expoziții virtuale sau se pot crea materiale didactice pentru partenerii de vârstă mai

mică.

Pe măsură ce cadrele didactice partenere își cunosc mai bine modul de lucru și echipa

se „rodează”, colaborarea poate evolua de la proiecte simple, integrate unui singur obiect de

studiu, la unele mai complexe, transcurriculare, derulate între echipe de cadre didactice din

fiecare școală, sau chiar la parteneriate din cadrul Erasmus +, care să permită reuniuni

transnaționale și deci o paletă largă de activități față-în-față.

Cooperarea trebuie să înceapă din stadiul de planificare a proiectului – cu

selectarea unor activități realizabile, relevante și care să stimuleze interacțiunea elevilor – și

să continue până la evaluarea și diseminarea lui.

Profesorii de diferite discipline trebuie să îi antreneze pe elevi în diverse situaţii

educative, să stimuleze imaginaţia elevilor, gândirea divergentă, creativitatea. Prin abordarea

proiectelor eTwinning în echipe de profesori de multiple specialităţi, elevii îşi vor sistematiza

cunoştinţele şi vor dobândi o privire de ansamblu, unitară, cu consecinţe în plan uman, dar şi

social.


Lucrul în echipă al cadrelor didactice asigură interdisciplinaritatea, le oferă

oportunitatea de a fi active, creative şi reflexive. Prin participarea la proiecte eTwinning, îşi

pot dezvolta noi competenţe, experienţe, cooperând cu colegii , la nivel de școală, la nivel

național sau internațional.

Utilizarea mesageriei electronice, a Internetului, a aplicaţiilor de tip Word, Excel,

Power Point, bloguri, spaţiilor wiki şi a altor instrumente TIC, contribuie la îmbunătăţirea

competenţelor digitale ale cadrelor didactice.

Proiectele eTwinning pot fi realizate pe discipline de studiu sau pot fi

transdisciplinare. Realizarea corelaţiilor interdisciplinare în cadrul proiectelor eTwinning

permit clarificarea unei probleme, aplicarea cunoştinţelor în alte contexte de învăţare,

realizându-se o învăţare eficientă.

Documentația unui proiect este relative simplă: titlu, scurtă descriere, obiective,

activitățile desfășurate, evaluarea și diseminarea. Pentru proiectele la nivel național limba este

cea națională, iar la nivel European limba poate fi engleza, franceza, etc.

PROIECTUL „RECYCLING IS FUN” – „RECICLAREA E DISTRACTIVĂ”

proiect pe disciplină de studiu.

Membrii fondatori:

Polonia –Anna Zyznowska

România – Dobrică Valeria

Țări participante: România, Polonia, Macedonia de Nord, Spania, Italia, Turcia,

Aizerdbaijan, Serbia.

Obiectivele principale:

- observarea schimbărilor care au loc în mediul înconjurător,

- indicarea responsabilității pentru starea mediului,

- familiarizarea principiilor protecției mediului și explicarea necesității de a respecta

aceste norme,

- arată copiilor că reciclarea poate fi folosită pentru distracție,

- prezentarea segregării și reciclării deșeurilor în diferite țări.

PROCEDURĂ DE LUCRU

Proiectul s-a derulat pe parcursul a 3 săptămâni: 11/03/2019 - 29/03/2019.

În prima săptămână, copiii din diferite grădinițe/cu un apel video. Copiii au fost

introduși în domeniul protecției mediului.

Principalele activități au avut loc în a doua săptămână. În 18/03 pentru a

sărbători Ziua mondială a reciclării. Au avut loc ateliere cu părinții. Au creat jucării /

obiecte din diverse materiale (rulouri de hârtie, sticle și alte gunoaie). În grădiniță /

școală s-au desfășurat concurs uri pentru copii/elevi cu părinți "Jucăria

Reciclată"/"Obiecte reciclate". Pentru o săptămână întreagă, copiii/elevii s-au jucat/au

utilizat jucăriile/obiectele realizate de ei înșiși, care au fost obținute prin reciclare.

După posibilități, au avut loc o întâlniri cu un specialiști în domeniul protecției

mediului. În cea de-a treia săptămână, a fost rezumat proiectul și s-a realizat un raport

foto și e-book „Recycling is Fun”

REZULTATUL PRECONIZAT A FOST REALIZAT, ȘI ANUME:

Proiectul a fost raportat pe spațiul virtual eTwinning.

La final a fost creată o expoziție a fiecărei grădinițe / școală cu fotografii ale

jucăriilor reciclate / alte obiecte și copii / elevii care se joacă cu ele sau le folosesc/ o

carte electronică/ promovarea pe rețele de socializare.

Pentru diseminare și comunicare a fost creat grupul pe acebook „Recycling is

Fun”.


ACTIVITĂȚI DE RECICLARE

DISEMINARE

https://www.facebook.com/groups/2095210190516746/ - GRUPUL „RECYCLING IS

FUN”

https://www.storyjumper.com/book/index/66236915/5c8974f494628 eBOOCK:

„Recycling is fun”/ „Recycling for our Earth”

În momentul înregistrării unui proiect, acestuia i se alocă un spațiu virtual dedicat

exclusiv comunicării și colaborărării între partenerii proiectului. Spaţiul virtual are o structură

iniţială fixă: pagina de start, pagini, materiale, forumuri, în direct (Chat), membri. La această

structură iniţială se vor adăuga paginile create pe parcursul proiectului.

Spaţiul virtual eTwinning poate fi folosit:

Ca o sală de clasă: un loc unde elevii pot partaja fişiere şi pot discuta, atât în

timp real (folosind chat-ul) sau asincron (pe forum);

Ca un spaţiu unde profesorii pot să planifice şi să discute activităţile

proiectului;

Ca un portofoliu: un spaţiu de stocare pentru toată documentaţia proiectului.

Toţi partenerii au acces la portofoliul proiectului, prin urmare, colaborarea este

îmbunătăţită.

Ca mod de diseminare: pentru a publica rezultatele şi a le face vizibile

colegilor, părinţilor şi comunităţii locale. Spaţiile virtuale publicate au propria

adresă de Internet.

În timpul dezvoltării unui proiect de success, elevii vor fi sursa principală a

progresului proiectului, pentru că ei vor realiza învățarea. Noi competențe, experiențe,

cunoștințe vor fi dezvoltate ca urmare a implicării lor pe tot parcursul proiectului, pornind de

la primele sale etape. În plus, este important ca această implicare să continue chiar și după ce

proiectul este incheiat.

Proiectele eTwinning pot spori în mod semnificativ motivația elevilor, datorită

caracteristicilor lor: colaborarea, formarea de adevărate comunități de învățare, ajutarea

elevilor cu abilități diferite printr-o abordare bazată pe inteligențele multiple și promovarea

unei utilizări naturale a TIC.

Un aspect important referitor la evoluția profesională a cadrelor didactice îl constituie

distincția necesară între „formarea continuă” și „dezvoltarea profesională continuă”, între

care, din păcate, se pune din ce în ce mai frecvent un semn de egalitate.

https://www.facebook.com/groups/2095210190516746/

https://www.storyjumper.com/book/index/66236915/5c8974f494628


Bibliografie:

https://www.etwinning.net/en/pub/benefits.htm

Crișan, G., „eTwinning în școala mea”, modul de curs în: Crișan, G., Vasilescu,

I.,Bercovici, C., „Promovarea parteneriatelor școlare europene” – Curs pentru

ambasadori eTwinning. Suport de curs, 2015;

Prof. Georgeta Bădău, cap. II.2.2, Anexe; Prof. Crina Bercovici, cap. IV; Prof.

Gabriela Crișan, cap. II.2.1; Prof. Cristina Gîlă, cap. II.3.2, II.4.5.; Prof. Cornelia

Melcu, cap. III.2; Prof. Irina Vasilescu, cap. II.3.1, II.4.1 – II.4.4, II.5; dr. Simona

Velea (coord.), cap. I, II.1, II.6, III.1.- Institutul de Științe ale Educației-

„Valorificarea pedagogică a parteneriatelor școlare eTwinning”- Ghid pentru cadre

didactice- (versiune pilot) 2015;

iTeach‐ „Introducere in eTwinning”‐ iteach.ro/cursuri/course/view.php?id=2

Timp liber …şi nu numai!

Ungureanu Elena-Carmina

Scoala Gimnazială Budeşti, com. Budeşti, jud. Vâlcea

Timpul liber poate fi în egală măsură atât prieten cât și dușman atât pentru copii cât

și pentru părinți, de aceea este foarte important să-i acorzi atenția cuvenită în așa fel încât să

valorifici la maximum avantajele și să încerci să diminuezi pe cât posibil consecințele

neplăcute.


distracție, dobândire de abilități, descoperiere, experimentare, mulți prieteni și multe altele.





Cu tact și diplomație părinții trebuie să le prezinte copiilor și pericolele posibile ale

anumitor acțiuni sau ieșiri, pe care copilul le solicită întotdeauna fără să știe potențialele

consecințe neplăcute ce pot interveni în mod spontan. Este important însă, ca explicațiile

părinților să fie realiste, fără să-i sperie pe copii, să-i învețe să fie atenți, responsabili, să-i

încurajeaze de fiecare dată și să nu le transmită temerile sau îngrijorările lor, chiar dacă

acestea există ( “să nu te urci în copac că vei cădea”). Părinți, atenție la formulări! Evitați

propozitiile care încep cu “nu” și faceți afirmații pozitive și la obiect ( “daca tot te urci în

copac, să fii atent unde pui piciorul”, “să ai grijă să te dai mai ușor pe tobogan” samd).

Timpul liber presupune atenție, responsabilitate, precauție din partea părinților însă,

în nici un caz îngrădiri, interdicții, cicăleli. În acest ultim caz, nevoia copilului de explorare,

descoperire poate fi asociată cu diverse temeri: de lovituri, căderi, de a nu deranja, de a nu

strica etc, iar aceste frici se vor perpetua ca și obiceiuri, ce-i vor îngrădi copilului,

adolescentului și adultului de mai târziu libertatea de a (se) descoperi pe el însuși și lumea

https://www.etwinning.net/en/pub/benefits.htm

http://iteach.ro/cursuri/course/view.php?id=2

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 înconjurătoare.


odinioară și devine partener egal cu copilul său. Avându-i alături de el pe părinți în anumite

momente de joc, copilul se alimentează cu cele mai importante resurse pentru a crește

echilibrat și sănătos. Probabil vă întrebați care sunt aceste resurse. Deși suntem cu toții tentați

să folosim cuvinte precum dragostea, iubirea, pentru copil acestea sunt doar niște etichete a

căror semnificație o va înțelege doar în timp. Ceea ce el poate înțelege la orice vârstă, și ceea

ce solicită în spatele oricăror cuvinte, este atenția și implicarea părintelui în lumea copilăriei

lui.

În timpul săptămânii, știm cu toții că există situații în care mulți părinți lucrează

până la ore târzii iar atunci când ajung acasă abia așteaptă să se bucure de câteva momente de

respiro în timp ce copilul se joacă liniștit sau zgomotos în camera alăturată sau se pregătește

pentru somn. E minunat să existe și un timp pentru refacere, noi cu noi înșine dar în aceeași

măsură, este foarte important să găsiți un timp, oricât de puțin ar fi, pe care să-l petreceți doar

pentru copilul dumneavoastră fără să mai fiți implicați în nici o altă activitate.

Orele acordate în grabă sau în paralel cu alte activități sunt mai puțin importante.

Doar calitatea timpului petrecut cu și pentru copil este liantul emoțional pe care părintele și

copilul îl pot construi împreună și care-și va pune amprenta în formarea personalității sale.

În timpul weekendului sau În serile când programul părinților este mai lejer se pot face

nenumarate activități comune, care să-i bucure și să-i destindă deopotrivă, atât pe copii cât și

pe părinți.

Vă invit în cele ce urmează să parcurgem împreună câteva astfel de activități de

petrecere a timpului liber, aflate la îndemâna tuturor.

În natură nu te poți plictisi. Cu ocazia unei ieșiri în parc, copiii și părinții pot aduna fel de fel

de materiale precum conuri de brad, pietricele, frunze, semințe și din ele, acasă, să realizeze

lucrări interesante la masa din sufragerie ori pe covor. Este nevoie doar de câteva coli de

carton, lipici, fire de ață, sârmă ... și creativitatea e în floare !

În astfel de activități comune intervin divergențe de opinii, contradicții

constructive, își fac loc idei originale, care la rândul lor nasc alte idei iar acest lucru este

binevenit pentru a-i oferi copilului dumneavoastră posibilitatea să se afirme și să se exprime,

să observe că într-o relație, interlocutorii nu au idei, opinii, trăiri identice.

La locurile de joacă, unde sunt tobogane, leagăne, groapa cu nisip, băncuțe, mese

și unde sunt și alți copii cu părinții lor e multă distracție, veselie iar copiii își fac mulți prieteni

cu care se pot lua la întrecere sărind la groapa cu nisip, urcându-se în tobogane și dându-și

drumul până jos cu mai mult sau mai puțin curaj, învârtindu-se în carusel sau stând pur și

simplu pe băncuțe la măsuțe și realizând un desen ori un puzzle.

Când la toate aceste acțiuni unul sau ambii părinți sunt prezenți, și-l sprijină pe

copil cu dragoste, cu blândețe, cu voie bună, legăturile emoționale se îmbogățesc și se

consolidează; curajul copilului se dezvoltă, organismul se călește și devine mai puternic, mai

pregătit să reziste la eforturi și încercările din anii de mai târziu.

În același timp, părinții au ocazia să socializeze și cu părinții altor copii și atunci

atmosfera poate deveni foarte plăcută și relaxantâă pentru toți: părinți și copii.

Acasă – părinții și copiii pot juca diverse roluri din activitatea de afară, își pot dezvolta simțul

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 artistic și estetic, pot deveni actori folosind ca și accesorii o perdea, o față de masă, un obiect

de îmbrăcăminte de-al mamei sau de-al tatei și astfel, buna dispoziție va fi în avantajul tuturor

!

Copiii vor reda prin desen, pictură tot ce i-a impresionat cel mai mult afară, iar

părinții vor fi acolo, lângă ei, pregătiți să le ofere anumite repere, să le reamintească unele

amănunte.

Impreună, pot modela din cocă, plastelină sau lut diverse obiecte, le pot colora folosind

pensule și acuarele sau carioca, pot face mărgele, ciupercuțe, buburuze, iarbă, flori, fluturi,

adică tot ceea ce le trece prin minte. Se pot juca cu scoici, melci sau alte materiale strânse din

natură obținând prin aranjamente sugerate de imaginație, tot felul de imagini : flori, insecte,

animale etc. O altă activitate care antrenează foarte mult creativitatea copilului este realizarea

de albume tematice sau colaje folosind imagini decupate din diverse ziare, reviste. Părinții vor

avea grijă să le pună la dispoziție toate cele necesare lucrului, asistându-i activ în demersul lor

creativ.

După terminarea lucrărilor este important ca părinții să-și antreneze copiii în

curățirea spațiului de lucru, punând totul în ordine iar în felul acesta, copiii vor avea

satisfacția lucrului împlinit, aprecierea părinților și mândria că au devenit capabili, puternici și

pricepuți.

Bibliografie:

www.gradinite.com

www.educatieinmures.ro

Activități din timpul liber

Dinu Mariana – profesor limba și literatura română

Școala Gimnazială Rusănești, comuna Fârtățești

Folosirea înțeleaptă a timpului liber este un produs al culturii și al educației, după

cum afirma Bertrand Russel.

Activitățile din timpul liber au ca scop prioritar relaxarea individului. Definirea

conținutului timpului liber a fost o problemă de-a lungul timpului, de care s-au ocupat

numeroși sociologi și pedagogi. Astfel, sociologii români au definit timpul liber ca o parte

rămasă disponibilă, liberă după efectuarea activităților profesionale, timp care, de obicei, este

folosit pentru manifestări cultural-artistice, distracții, sport, destindere. În cazul elevilor,

aceste activități sunt cele care nu țin de educația formală, învățarea formală, care se

http://www.gradinite.com/

http://www.educatieinmures.ro/

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 desfășoară într-un cadru instituțional, unde se formează anumite abilități, începând încă din

timpul grădiniței și finalizând cu studiile postuniversitare. Activități de timp liber se pot regăsi

în educația informală, care nu are o programă definită, nu este planificată înainte și nu

respectă un anumit orar. Aceasta se desfășoară pe tot parcursul vieții.

Astfel, în sprijinul formării personalității elevilor a fost introdusă în orarul acestora o

săptămână în care se desfățoară orice alte activități decât cele obițnuite (culturale, artistice,

fizice, ecologice etc.).

Acest an țcolar a fost unul deosebit pentru tot personalul didactic, a fost o perioadă în

care a trebuit să ne depășim pe noi înșine, în care am fost supuși la numeroase provocări din

cauza virusului. Tot în această perioadă, am fost nevoiți să continuăm orele on-line, dar și să

realizăm activitățile propuse pentru Săptămâna altfel. Bineînțeles ca temele au fost regândite,

astfel încât să se poată susține fără a fi face to face cu elevii noștri.

În cadrul acestor activități extrașcolare, care au rolul de a destinde elevii și de a le

dezvolta creativitatea, am încercat să vin în întâmpinarea lor, oprindu-mă la anumite teme

care să le trezească interesul. Copiii au avut de realizat diverse tipuri de mâncăruri care să

aibă un aspect cât mai haios. Pozele pe care le-am primit de la aceștia au dovedit încă o dată

că sunt foarte creativi, reușind să obțină diverse forme (trenulețe sau iepurași din legume,

prăjituri decorate cât mai interesant etc.). O altă activitate desfășurată în acea perioadă și care

a fost în strânsă legătură cu prima a fost să realizeze o listă cu mâncăruri sănătoase. De

asemenea, elevii au discutat și despre importanța acestora pentru organismul nostru. Pentru că

această săptămână era apropiată de Paște, a trebuit să realizeze desene legate de sărbătorile

pascale. Imaginația acestor copii minunați a depășit orice bariere, rezultatele fiind unele pe

măsură.

În concluzie, activitățile din timpul liber au o mare importanță, deoarece sunt cele care

nu îngrădesc imaginația copiilor, sunt atractive și îi determină să fie ei înșiși. cu cât sunt mai

antrenante, cu atât sunt mai preferate de ei, reușind să fie o punte de legătură între profesori și

elevi.

ÎNVĂȚAREA LA DISTANȚĂ, O PROVOCARE PENTRU TOȚI!

Prof. înv. preșc. LAZĂR RAMONA-ELENA

Liceul Tehnologic Brătianu, Grădinița P.P. I.C. Brătianu

Drăgășani, Vâlcea

„Omul se descoperă pe el însuşi când se măsoară cu obstacolul.”

(Antoine de Saint-Exupéry)

Fiecare an școlar vine cu noi provocări, pe diverse nivele, fie că ești preșcolar, cadru

didactic sau părinte. Provocările pot aduce beneficii dacă sunt privite cu deschidere,

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 creativitate, transformându-se în unelte cu care vom putea modela mintea și sufletul copilului

care ne pășește cu sfială în sala de grupă.

Învățarea la distanță din semestrul al II-lea al acestui an școlar este o astfel de

provocare și pentru noi, cadrele didactice, ce am reușit să ne adaptăm, în scurt timp, la

cerințele actuale și am planificat, organizat și desfășurat activități educative, folosindu-ne de

mijloacele moderne de predare. Multe din activitățile zilnice au fost transformate și adaptate

pe placul preșcolarilor, chiar și on-line, în cadrul unității noastre de învățământ. Comunicarea

temelor de studiu a săptămânii în curs, sugestiile de activități, de experimente și materialele

informaționale pe tema de studiu, au constituit, la nivel de fiecare grupă de învățare,

principala preocupare a cadrelor didactice. Selecția materialelor și a resurselor prezentate și

propuse părinților s-a realizat având în vedere specificitatea învățământului preșcolar. Acolo

unde a fost cazul, s-au propus materiale adaptate nu doar nivelului de vârstă, ci și nevoilor

speciale ale copiilor cu C.E.S. Activitățile propuse de cadrele didactice au fost însoțite de

explicații detaliate, folosindu-se imagini sugestive preluate de pe site-uri educaționale și

adaptate tematicilor abordate. S-au realizat filmulețe proprii, pe care le-am oferit părinților

drept model de activitate. Sursele de inspirație au fost variate, precum medii colaborative de

genul Kinderpedia, Piticlic, Didactic, Editura Edu, videoclipuri educative găsite ca sugestii

pe diferite site-uri sau în grupurile de discuţii ale educatoarelor la nivel naţional, materiale,

aplicații, etc.

O altă provocare pentru noi a fost menținerea unei stări de spirit sănătoase a copilului

și a familiei cu care își petrece acesta timpul. Activitățile de dezvoltare personală, care într-o

zi de școală normală păreau o banalitate, s-au transformat în jocuri ce au același substrat:

menținerea echilibrului emoțional.

Feedback-ul și produsele finale, sub formă de poze și filmulețe făcute și trimise de

părinți, au fost postate pe grupul de watsapp al grupei. Unele activități au fost înscrise în

proiecte educaționale pe temă dată pentru a participa la concursuri inițiate de cadre didactice

de la alte grădinițe.

Diseminarea tuturor activităților se va face atât în mediul online (pe diverse portaluri

de specialitate), cât și în activitățile educative din comisiile metodice de specialitate. De

asemenea, acestea vor constitui suport material pentru realizarea diverselor activități

desfășurate în grădiniță cu alte ocazii.

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 Activitățile ce s-au desfășurat în regim on-line până la sfârșitul anului școlar vor fi

îmbunătățite și variate și în urma participării unora dintre cadrele didactice din grădinița

noastră la cursuri online, seminarii și webinarii.

Exemplele de resurse educaționale la care am lucrat în cobaborare cu ISJ Vâlcea,

compartimentul Educație Timpurie și cu alte unităti din județ, în vederea realizării unui Ghid

metodologic pentru preșcolarii care nu au acces la învățarea asistată de tehnologie, vor servi la

organizarea de activități, cel puțin la fel de interesante ca până acum pentru preșcolarii noştri,

în cadrul unor diverse programe recreative și educative.

Părinții preșcolarilor noștri au avut întotdeauna un rol important și bine definit, atât

în crearea unui climat prietenos de învățare, cât și în dezvoltarea relațiilor parteneriale, aceștia

fiind permanent implicați în viața grădiniței. Acest parteneriat s-a materializat și de această

dată prin deschiderea și receptivitatea părinților care au făcut, ca în această perioadă,

comunicarea și colaborarea să fie în beneficiul copilului, fiecare implicându-se în măsura

posibilităţilor, în realizarea a măcar o parte din activităţile sugerate, alături de copii. Unii

dintre părinți au preluat inițiativa și au desfășurat activități în plus față de cele propuse de

doamnele educatoare, fapt ce dovedește o colaborare eficientă și încredere reciprocă. Părinții

și-au luat în serios rolul de parteneri educaționali și au venit, în această perioadă, în sprijinul

nostru, prin tot ceea ce au întreprins, la sugestiile și îndrumările educatoarelor.

Feedback-ul din partea părinților ne dă încredere să continuăm activitățile, cu

același entuziasm și dăruire!

Copiii au fost foarte încantați de activitățile propuse, dar și de faptul că și-au revăzut

colegii în poze și filmări, simțindu-i mai aproape până la reînceperea cursurilor din toamnă.

Pe parcursul activităților, copiii au fost interesați, implicați, lucru care cred că se observă și

din pozele atașate.


Preșcolari din GRUPA MICĂ / Grădinița P.P. I.C. Brătianu

E nevoie ca părinții să se implice în actul educativ prin toate metodele avute la

îndemână, să gândim și să căutăm împreună soluții simple la lucruri și mai simple. Binele

psihic și educația copiilor primează!

Acesta e momentul în care conștientizăm că adevărații dascăli nu sunt deloc doar

niște persoane care efectiv îi supraveghează pe cei mici la grădiniță / școală, ci sunt formatori

de oameni mari, de caractere.

Așadar, învățarea la distanță este o provocare pentru toți participanții la actul

educațional, însă învățarea față în față cu copilul, în special în mediul preșcolar este esențială,

pentru o dezvoltare socio-emoțională corespunzătoare, o dezvoltare a capacitătilor și

atitudinilor în învățare, precum și pentru o dezvoltare a limbajului, a comunicării și a

premiselor citirii si scrierii, toate necesare pentru pregătirea micuților de intrare în mediul

școlar.


TIMPUL LIBER PETRECUT ALTFEL

Prof. Croitoru Georgiana – Ernestina

Şcolă Gimnaziala ,, Teodor Balasel “ , Ştefăneşti, Judeţul Vâlcea

„Timpul este singurul lucru care se pierde într-adevăr. ’’(Mircea Eliade)

Organizare timpului liber pentru elevi are multiple forme: sport, muzică, lectură,

plimbări în aer liber, calculator, televizor, reviste, toate sunt surse de informare și dezvoltare,

de relaxare şi descărcare a energiilor negative acumulate în timp.

.

Pentru ca un timp liber să fie de calitate, trebuie să fie îndeplinite anumite condiții: să

se desfășoare într-o perioadă suficient de mare; să ducă la satisfacția copilului, să-i creeze

bucurie; să lase copilul să se manifeste liber; să-i dea copilului posibilitatea să devină sociabil;

să nu fie constrâns sau obligat să facă ceea ce nu-i place; să-i sporească încrederea în sine; să-i

ofere copilului libertatea de a alege, astfel încât să-și dezvolte abilitățile, aptitudinile,

curiozitatea, creativitatea, imaginația; să-i înlesnească copilului posibilitatea de a-și dezvolta

personalitatea unică, în continuă transformare și adaptare.

Pentru a cunoaște un om trebuie să ştim ce-i place, ce respinge, cum folosește timpul.

Un timp liber, ca să fie de calitate, trebuie să-i creeze copilului o stare de bine, de

bucurie, de fericire, sentimentul că este util, respectat și apreciat de cei din jur. Dacă copilului

i se interzice să facă ceea ce îi place, ceea ce-i aduce mulțumire de sine, atunci timpul liber

este nesatisfăcător, iar copilul va acționa din obligație, ceea ce îi va crea insatisfacție. Atunci

când timpul liber este de calitate, copilul devine fericit și își va îndeplini activitățile școlare cu

conștiinciozitate, perseverență.

Timpul liber trebuie să asigure activități variate, să asigure nevoia de mișcare a

copilului, să îi dezvolte imaginația, curiozitatea și diverse abilități pentru jocuri, îl ajută să

experimenteze.

Un timp liber de calitate pentru copii este acela petrecut împreună cu părinții. Orice

moment în care părinții și copiii sunt apropiați sufletește, sunt prietenoși constituie un timp

liber de calitate.

Odată cu trecerea timpului, nevoile copilului se schimbă. Acesta vrea să fie ascultat,

aprobat, încurajat, respectat. De timpul alocat copilului și de calitatea relației părinte – copil

depinde dezvoltarea lui ulterioară. Împreună cu părinții, ei merg în excursii, vizite, la

concerte, practică sporturi etc.

Natura oferă multiple modalități de folosire a timpului liber: o plimbare în pădure, o

ieșire în parc, deplasări cu bicicletă, la munte, la mare etc. Sportul implică competiție, voință,

atenție, disciplină, dorința de perfecțiune, fortifică organismul. Lectura diferențiază oamenii,

televizorul îi uniformizează. Calculatorul este bun la nivel informativ dar excesul dăunează (

lipsa socializării, comunicării).

Timpul liber de calitate poate fi: educativ, recreativ sau de odihnă.

Timpul liber poate fi petrecut sub forma unor jocuri distractive , dar în acelaşi timp şi

educative. Dintre cele mai cunoascute , la nivel şcolar amintim:


- Detectivii numerelor

- Cuvinte codificate

- Colorează şi descoperă

- Calculam şi desenăm

- Desenează după indicaţii, indicaţiile şi variatele forme ale acestor jocuri fiind

diversificate în funcţie de inspiraţia şi imaginaţia cadrului didactic.


Importanța activităților școlare din timpul liber

Profesor învățământ primar, Dumitrașcu Bianca- Ionela, Școala Gimnazială Rusănești,

Fârtățești, județul Vâlcea

Educația pentru timpul liber reprezintă o formă specializată a procesului educațional

integral/ de bază, care include mai multe domenii ( cultural-artistic, turistic, social, economic,

etc). Din perspectiva educației permanente, aceasta se dovedește a fi o educație rentabilă sub

raport familial, sanitar, social, iar importanța ei va crește o dată cu implementarea concepției

învățării pe tot parcursul vieții, care solicită și stăpânirea și gestionarea valorică a timpului.

Timpul liber ca problemă pedagogică este abordată în lucrările mai multor cercetători

români, precum: C. Cucoș, A. Tănase care au determinat scopul și conținutul timpului liber

prin anumite atribute ca : manifestări cultural-artistice, distracții, sport, creativitatea, jocul,

recreerea.

C. Cucoș definește timpul liber drept o rezultantă în urma reamenajării timpului de

lucru, a stabilirii de noi raporturi între timpul de sine și timpul pentru alții.


Activitățile extrașcolare sunt activitățile realizate în afara mediului școlar, cu

participarea clasei sau mai multor clase de elevi.

Din punctul meu de vedere, aceste activități sunt foarte importante pentru elevi,

deoarece ajută la formarea unor atitudini pozitive față de învățare, au performanțe academice,

au abilități practice diversificate, dar și strategii bune de rezolvare de probleme. Totodată

activitățile extrașcolare acționează și asupra stimei de sine, iar sentimentul de împlinire este

mult mai ridicat.

Acestea vizează, de regulă, acele activități cu rol complementar orelor clasice de

predare- învățare. Există câteva caracteristici de bază ale activităților extrașcolare, precum:

rolul complementar, rolului școlii, reprezentând un sistem puternic de formare și de

transmitere de cunoștințe, venite din nevoia ca instituțiile școlare să asigure experiențe care să

mențină dezvoltarea în ansamblu a elevilor. Dezvoltarea elevilor depinde de un întreg sistem

de fenomene și relații, iar activitățile extrașcolare reprezintă un element fundamental în

legătura dintre școală- familie- comunitate.

Activitățile extrașcolare generează capital social și uman, constituind un mediu

formator mai atractiv pe lângă contextul academic. Participarea și implicarea în activități

extrașcolare îi ajută pe elevi să se înțeleagă pe ei înșiși prin observarea și interpretarea

propriului comportament din timpul activităților.

Acestea reprezintă un element prioritar în politicile educaționale întrucât au un impact

pozitiv asupra dezvoltării personalității elevului, asupra dezvoltării personalității elevului,

asupra performanțelor școlare și asupra integrării sociale în general.

De exemple, excursiile și vizitele didactice sunt forme de organizare care au menirea

de a stimula activitatea de învățare, da a întregi și desăvârși ceea ce elevii au acumulat în

cadrul activităților lecțiilor.

În cadrul activităților de tip excursii elevii pot cunoaște diferite localități ale țării,

locurile unde s-au născut anumite personalități naționale, au trăit și au creat anumite opere de

artă, de asemenea își pot dezvolta afecțiunea față de natură, animale și plante, deoarece copiii

sunt foarte receptivi la tot ce li se arată sau li se spune în legătură cu mediul.


Așadar, activitățile extrașcolare contribuie foarte mult la dezvoltarea cunoștințelor

elevilor, la formarea comportamentelor, valorificând, în felul acesta și timpul liber pe care îl

au copiii.

Bibliografie

Cucoș C. , Pedagogie și axiologie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995.

Cucoș C. , Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2006.

Cucoș C. , Timp și temporalitate în educație. Elemente pentru un management al

timpului școlar, Editura Polirom, Iași, 2002.

ACTIVITĂȚI EDUCATIVE ÎN VACANȚĂ

PROF. DINU DANIELA - EUGENIA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ RUSĂNEȘTI

LOC. FÂRTĂȚEȘTI, JUD. VÂLCEA

Cuvântul ”educație” este de origine latină, provine din substantivul ”educatio” și înseamnă

creștere, hrănire, cultivare. Educația se realizează atât acasă, cât și la școală. De aceea trebuie să

existe o strânsă colaborare între școală și părinți, astfel încât procesul educativ să aibă continuitate și

pe parcursul vacanțelor și perioadelor pandemice, lucru cu care ne confruntăm în prezent.

În aceste perioade, elevii pot desfășura activități educative care să le pună în valoare

abilitățile, să le dezvolte spiritul civic, estetic și, cel mai important, să le placă. Mai simplu spus, să

îmbine utilul cu plăcutul.

În unitatea noastră școlară, organizăm târguri cu diferite ocazii (Crăciun, Mărțișor), cu obiecte

handmade realizate de elevii noștri din materiale reciclabile. Obiectele sunt confecționate pe tot

parcursul anului școlar, atât în weekend-urile din perioada cursurilor, cât și în vacanțe.

O altă activitate educativă pe care elevii o desfășoară pe parcursul vacanțelor este cea de

colectare selectivă a DEEE (deșeuri electrice, electronice și electrocasnice) pe care le trimitem apoi

către reciclare.

De asemenea, pe perioada vacanțelor continuă să participe la concursuri care le pun în valoare

talentul (concursuri de desen, de poezie, de eseuri, etc.).

Impactul desfășurării acestor activități educative și în timpul liber a avut un impact major, în

sensul că elevii sunt mult mai responsabili, mai atenți la sănătatea lor și a mediului înconjurător și

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 acest lucru s-a văzut, atât la școală cât și acasă. Colectarea tuturor deșeurilor s-a făcut selectiv, elevii

școlii noastre reușind să trimită către reciclare pe parcursul a șase ani, peste zece tone de deșeuri

electrice, electronice și electrocasnice, din care peste 150 de kilograme au fost baterii, contribuind

astfel la menținerea curată a comunității în care trăiesc.

Totodată, au implicat în aceste activități de reciclare întreaga comunitate, mergând din poartă

în poartă și diseminând importanța colectării selective a gunoaielor și trimiterea lor către reciclare.

Prin participarea la concursuri au depășit noi bariere, s-au reinventat și autodepășit.

Performanțele lor le-au întărit stima de sine și i-au transformat în tineri cutezători, minunați,

încrezători în forțele proprii și gata de noi provocări pe care viitorul li le pregătește.

SCOALA SI TIMPUL LIBER AL ELEVULUI

PROF. MARINESCU RODICA

Şcoala Gimnaziala,comuna Sirineasa, judetul

Valcea

I. Scopul primordial al scolii este acela de a forma tipuri de elevi, care sa raspunda

nevoilor comunitatii si sa dea acesteia persoane competente pentru viata privata, profesionala

si publica.

Cunoasterea de sine, respectul de sine, comunicarea armonioasa cu cei din jur,

posedarea unor tehnici de invatare eficienta si creativa, luarea unor decizii si rezolvarea unor

probleme sunt conditii esentiale pentru dezvoltarea armonioasa a personalitatii elevului .

„Orice copil are dreptul de a-si exprima opiniile in toate chestiunile care il privesc .”(

art.12-15 Convenienta Natiunilor Unite cu Privire la Drepturile Copilului-1989).Pe langa

dreptul de a i se asigura asistenta de sanatate, copilul are dreptul de a se juca in voie, de a-si

satisface anumite dorinte in timpul liber.

II. Prin timp liber intelegem acea unitate de timp folosita dupa voia si priceperea

fiecaruia. La varsta scolara mica copilul trebuie dirijat in folosirea timpului liber catre

activitati utile, placute, care sa-i formeze trasaturi pozitive de caracter.

Timpul liber poate avea mai multe functii: educativa, de odihna, sau de delectare.

Putem vorbi de timp liber zilnic, timp liber la sfarsit de saptamana sau timp liber in vacante.

Consideram timp liber al unei zile timpul ramas dupa efectuarea unor activitati cum ar fi:

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 orele de curs, activitati extrascolare, trebuintele personale, activitatile gospodaresti si

activitatile neprevazute.

Acesttimp difera de la individ la individ in functie de varsta, ritm de munca, familie.

Exemplu:

Unui copil, cu un ritm lent de munca intelectuala, dar sarguincios, care nu este sustinut

de familie si este obligat sa presteze activitati gospodaresti nu ii mai ramane timp liber zilnic,

poate doar la sfarsit de saptamana.

Dimpotriva, uni copil care poseda un ritm alert de munca intelectuala , este sustinut

de familie si nu presteaza activitati gospodaresti ii ramane mult timp liber.

O alta categorie este aceea a copiilor care „omoara” timpul.

Rezultatele benefice ale folosirii timpului liber depind de ingeniozitatea individului de a si-l

organiza.

Daca timpul liber zilnic se rezuma la 2-3 ore, cel de la sfarsitul saptamanii este mult

mai intins; atunci copilul isi poate planifica activitati multiple. Acum se impune dirijarea

elevului catre o dozare eficienta a timpului, din partea scolii, prin educator si a familiei.

Orice activitate din timpul liber trebuie sa aduca un beneficiu pentru minte si trup, sa

fie diversificata, recreativa, fara aglomerare, respectand deviza: „timpul liber nu trebuie

omorat”.

Ce poate face un copil la sfarsitul unei saptamani? La inceput trebuie sa se intrebe:

„Ce-mi mai este folositor ?”

„ Sa citesc o carte ?”

„ Sa ma plimb ?”

„ Sa vizionez programe TV ?”

„ Sa merg la un spectacol ?”

„ Sa ascult muzica ?”

„ Sa ma joc pe calculator ?”

„ Sa-mi vizitez bunicii ?”

„ Sa ma intalnesc cu prietenii ?” sau

„ Sa ies in fata blocului ?”

Daca rolul educatorului a fost indeplinit, copilul va sti sa aleaga pentru a fi multumit

deplin.

Lectura va fi buna daca educatorul a facut selectia lecturilor, oferindu-i criterii de

apreciere valorica, trezindu-i interesul prin comentatii la adresa

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 Unor personaje literare.

Spre deosebire de lectura, care face posibila diferentierea dintre oameni, ca nivel de

cultura, televizorul uniformizeaza culturile individuale, privandu-le de originalitatea si

personalitatea atat de necesare. Emisiunile TV vizionate trebuie selectate si totodata,

respectate conditiile de igiena a vizionarii pentru evitarea consecintelor nedorite.

Este gresita ideea conform careia parintele este multumit ca televizorul sau

calculatorul „tine” copilul in casa, lasandu-l sa vizioneze orice emisiune si la orice ora.

Miscarea in aer liber dezvolta deprinderi de viata sanatoasa si formeaza un stil de

viata echilibrat fizic.

Intalnirile cu prietenii sunt necesare, dar trebuie mare atentie in alegerea lor, luand in

considerare preocuparile acestora. Cand sunt in grup, copiii sunt fericiti. Fireste , apar si

conflicte. Este bine ca acestea sa fie rezolvate de ei insisi. In cadrul acestor jocuri, de grup,

copilul dobandeste nu numai o mare ingeniozitate, dar si rabdare si tenacitate , o mai buna

autocunoastere, respect pentru ceilalti. Aceasta contribuie intr-o masura insemnata la

dezvoltarea armonioasa a personalitatii unui individ, care, printr-o buna adaptare va deveni o

fiinta fericita.

Daca timpul liber dintr-o zi sau de la sfarsitul saptamanii poate fii dirijat, rolul

educatorului se diminueaza cand e vorba de timpul din vacante si este preluat de familie.

Putem afirma ca timpul liber poate fi dirijat sau nedirijat.

In vacante se pot organiza: drumetii, vizite, excursii si tabere tematice, intalniri cu

personalitati din diverse domenii, activitati de ecologizare, concursuri sportive, concursuri

artistice, vizionari de spectacole, editari de reviste, schimburi culturale, toate avand ca

rezultat intensificarea spiritului creativ, inovator al copiilor, atragerea celor proveniti din

diverse categorii sociale, formarea de mentalitati favorabile si atitudini pozitive si active,

cultivarea unui comportament receptiv-pozitiv in ceea ce priveste protectia mediului.

Jocul, in vacante, trebuie sa ocupe un loc foarte important in viata micului scolar. De

aceea, parintii trebuie sa-i faca timp copilului sa se joace.

Jocul pentru el este o activitate necesara, liber acceptata, care produce satisfactii. Fara joc,

un copil este nefericit si copilul care nu se joaca nu poate da randament. In acest context,

familia este datoare sa se preocupe de organizarea timpului liber al copilului. Parintii trebuie

invatati sa foloseasca bine acest timp.

Din dorinta de a obtine rezultate cat mai bune cu elevii, de a fi in competitie, noi,

dascalii aglomeram timpul liber din vacante cu asa-zisele „teme de vacanta”. Solicitarea prea

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 intensa a copilului poate atrage dupa sine instalarea unei oboseli accentuate care sa duca la

perturbarea echilibrului fizic si psihic.

III. In concluzie, timpul liber are un loc si un rol foarte importante in formarea si

dezvoltarea fizica si psihica a copilului.

Orice activitate trebuie facuta cu placere si astfel activitatile viitoare potfi imbunatatite si

recompensate.

Prin activitatile din timpul liber se dezvolta trasaturi de caracter pozitive daca

activitatile au fost bine organizate si trasaturi negative de caracter daca „jocul” a fost nedirijat.

Educatia pentru timpul liber

SECR. STANESCU CRISTINA – IOANA

SCOALA GIMNAZIALA, COMUNA SIRINEASA, JUDETUL VALCEA

` „ Folosirea inteleapta a timpului liber este un produs al culturii si al educatiei ”

afirma Bertrand Russel.

Activitatile din timpul liber sunt acelea care contribuie la relaxarea individului. De

problema definirii continutului timpului liber s-au ocupat mai multi sociolgi si

pedagogi,rezumand rolul acestuia in viata individului la trei functii majore:

a) regenerarea-refacerea fortelor fizice si spirituale epuizate in timpul indeplinirii obligatiilor

profesionale,familiale si sociale.

b) compensarea –exercitarea insuficienta a capacitatilor in timpul activitatilor profesionale

c) dezvoltarea-o functie ideativa care are rolul de a da individului o anumita orientare in

domeniul ideilor

Mutatiile calitative ,structurale produse in domeniul invatamantului,in procesul

educatiei in, sfera timpului liber, trecerea la saptamana de cinci zile,pune in seama scolii si a

familiei probleme noi referitoare la organizarea activitatii elevului cand el se afla in afara

programului scolar.


Sociologii romani definesc timpul liber ca partea ramasa disponibila dupa efectuarea

activitatii profesionale ,acel timp care este folosit pentru manifestari cultural

artistice,distractii,sport,destindere.

Presupunand cunoasterea si insusirea modalitatilor diverse de organizare si petrecere a

timpului liber,cunoasterea unor modele si tehnici de planificare a vietii personale in vederea

dezvoltarii sentimentului de `satisfactie a trairii timpului liber`,formarea unui stil de viata

civilizat,valorificarea traditiilor si obiceiurilor,identificarea modalitatilor de relaxare

,cultivarea atitudinii optimiste fata de viata,scoala si familie deopotriva,isi aduc contributia la

intrebuintarea timpului liber.

Bugetul de timp zilnic al elevului, se distribuie intre urmatoarele categorii de activitati

:somn,ingrijire personala,masa,deplasarile,cursuri,activitati extrascolare,indivi-

duale si colective (activit.sportive,artistice,concursuri,activit.gospodaresti),vizionari de

spectacole(film,teatru,programe tv.),activitati recreative si de divertisment.

Nu se pune problema instituirii unui nou program de organizare a timpului

liber,pe langa cel al timpului de munca,invatatura,ci de organizarea unor actiuni si activitati la

care elevul sa participe cu placere si interes,dupa preferinte si preocupari,optional in functie

de interesele si aptitudinile pe care le are pentru anumite domenii ale vietii sociale,artistice si

culturale.

In invatamantul primar,elevul trebuie indrumat sa se obisnuiasca cu regimul

zilnic,antrenandu-se in diferite forme de odihna activa,recreativa in aer liber.

In ciclul gimnazial se va porni de la cunoasterea regimului zilnic al elevului,cu accent pe

constientizarea notiunii de timp liber,de joc,de excursie,drumetie,emisiuni radio-tv,pentru ca

apoi sa se faca referire la necesitatea folosirii timpului liber in mijlocul naturii in special in

vacanta.

Tinerii au nevoie de ajutor pt.a intelege ca timpul liber nu este irosirea vietii cu placeri

minore,ci este un bun prilej de pregatire pentru viata.

Scoala,familia,cluburile elevilor,`palatul copiilor`,celelalte institutii culturale,trebuie sa-i ajute

pe elevi sa cunoasca multiplele activitati ce se pot organiza in timpul liber,activitatile in

cercuri si cele individuale si sa selecteze fapte si activitati,sa stabileasca prioritati si

optiuni.Numai astfel se pot crea elevilor posibilitati de a-si fructifica predispozitiile in functie

de inclinatii,aptitudini si interese pentru anumite sectoare de activitate .

Activitatile din afara clasei si a scolii in timpul liber ,trebuie sa fie altceva decat

actvitatea didactica .atat in privinta continutului cat si a formei de organizare si metodelor

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 utilizate.Se constata,in ultimii ani ca multi tineri acorda un loc insemnat in cadrul timpului

liber ,divertismentului,distractiilor facile-discoteca,placerilor minore ce duc la irosirea inutila

a timpuli liber.Din pacate apetitul pt,casetele ,cd-urile ,dvd-urile,site-urile,ce starnesc

instinctele si orienteaza spre promiscuitate,violenta,pt.literatura si reviste de prost

gust,constituie un semnal de alarma pt.diriginte si pt.ceilalti profesori,ca sa nu mai vorbim de

nocivitatea drogurilor.

Manifestarile cultural-artistice si sportive trebuie si chiar si-au reluat cursul normal in

scoli:la fel si vizionarea filmelor si spectacolelor de teatru,intrecerile sportive,excursiile si

vizitele;serile culturale,cenaclurile literare contribuie la educarea gustului pt.frumos si pt.o

comportare civilizata.

Fie ca este vorba de cercuri cu caracter artistic,sportiv,stiintific sau de

activitati,jocuri,arta manuala,de activitati organizate in vacanta,de excursii sau intalniri,rolul

principal in urmarirea elevilor revine prof.diriginte.

Se spune ca lumea de maine va fi lumea oamenilor de creatie.Fiecare la locul sau de

munca,va trebui sa devina un creator.Cercetarile psihologiei invatarii au demonstrat ca

procesul de creatie nu apartine numai celor cu IQ-ul ridicat;nu toti oamenii cu o inteligenta

deosebita sunt si oameni de creatie.Actul de creatie este rezultatul antrenamentului intelectual

al capacitatilor creatoare. Cadrul propice desfasurarii acestui antrenament il ofera cercurile de

elevi.Prin activitatea in cercuri,se completeaza si se adanceste orizontul stiintific si cultural al

elevilor,se stimuleaza dezvoltarea aptitudinilor si a talentelor ,se favorizeaza initiativa si

spiritul creator.In cercuri elevii isi insusesc metode si tehnici de invatare creativa si de

cercetare stiintifica ,isi dezvolta interesele profesionale ,inclinatiile,spiritul de observare si

investigare,receptivitatea fata de nou,isi educa vointa si perseverenta.Un loc aparte in

stabilirea si dirijarea bugetului de timp liber,in indrumarea acestuia ,il ocupa familia care

exercita o puternica si benefica inraurire asupra intrebuintarii timpului liber de catre

elevi,contribuind in primul rand la folosirea judicioasa a acestuia.Familia sub indrumarea

dirigintelui trebuie sa actioneze ca un factor dinamizator al activitatilor desfasurate de copil in

timpul liber.Familia este datoare sa cunoasca interesele si preocuparile propriilor copii si in

functie de acestea sa-I conduca la alegerea activitatilor din timpul liber.Intr-un mediu familial

sanatos copilul are posibilitatea de a-si forma deprinderi de folosire judicioasa a timpului

liber,atat in privinta folosirii acestuia in scopul pregatirii scolare,cat si al

destinderii,recreerii,odihnei de care copiii au nevoie.Utile sunt actiunile unor familii de

amenajare a unor spatii destinate jocului,a unor mese de tenis sau porti de fotbal.a unor cosuri

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 pt.baschet,care sa vina in intampinarea de petrecere a timpului liber al copiilor.Se desprinde o

evidenta legatura intre succesele scolare ale elevilor si modul de a-si petrece timpul liber.

Trei factori pot influenta pozitiv modul prin care isi petrece tanarul timpul

liber:familia,scoala prin prof.si colegi si statul prin mijloacele materiale aferente ;precum si

mijloacele mass-media,inernetul,care sunt cele mai indragite de elevi.

Dintre mijloacele educatiei ptr.timpul liber se evidentiaza ex.parintilor ,al profesorilor

si colegilor,al personajelor pozitive din operele literare,filme,organizarea de competitii,orele

de dirigentie,cercurile de elevi,serbarile scolare,excursiile,drumetiile,vizite la muzee,case

memorile,vizionari de spectacole,practicarea turismului.

Timpul liber care reprezinta o parte din sistemul educativ,trebuie,pt.a avea o deplina

functionalitate sa asigure rezolvarea unor imperative din structura personalitatii:informarea si

formarea tanarului,recreerea si divertismentul ,satisfacerea si implinirea unor optiuni.

Acestui deziderat ii vor servi familia,scoala si societatea.

Rolul de esenta in intelegerea folosirii utile a timpului liber de catre elev il are

dirigintele sau invatatorul care trebuie sa stie imbina munca si distractia,actiunile in masa cu

cele de grup si individuale,inoculand elevului experienta necesara formarii si dezvoltarii fizice

si spirituale pt. A avea un succes scolar si pt. A-si atinge aspiratiile profesionale.

Este necesar sa cream elevilor posibilitati de destindere si repaus,pt.a asigura regenerarea

,intrucat activitatea scolara solicita indeosebi intelectul.Trebuie promovata in timpul liber mai

mult educatia fizica si cea estetica spre `compensare`si vom folosi multiplele activitatila care

m-am referit pentru`dezvoltare.

PETRECEREA TIMPULUI LIBER PRIN LECTURĂ

ȘCOALA GIMNAZIALĂ, COMUNA IONEȘTI

PROFESOR CÎRSTINA DANIELA

În contextul actual, al ,,distanțării sociale", cadrele didactice trebuie să vină cu idei

inovatoare, cu sugestii ample pentru activitatea elevilor de acasă. Această perioadă inedită,

dificilă, trebuie să dea de gândit omenirii, trebuie un restart dat activităților eșuate. Deși toată

lumea vorbește de multiplele dezavantaje ale acestei situații, trebuie să privim și avantajul

oferit în ceea ce privește timpul disponibil al elevilor. Este momentul ca elevii să descopere o

comoară ușor uitată, îngropată în ultimul timp: cititul din plăcere. Elevii trebuie să înţeleagă

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 că a citi o carte înseamnă a pătrunde într-un univers de gânduri, idei şi sentimente ce

îmbogăţesc mintea şi sufletul. Lectura este un indicator pentru gradul de civilizație al unui

popor. Actul de a citi este o condiție primă a reușitei elevului, apoi, mijloc de acces la

cunoașterea generală și specializată, deci instrument al echilibrării sociale.

Lectura de plăcere devine, în contextul actual, o oportunitate de dezvoltare amplă în

toate sectoarele cunoașterii, chiar dacă sunt puţini elevii care mai citesc din plăcere. Elevii

generaţiei actuale manifestă un dezinteres tot mai vizibil faţă de lectură, cartea facând parte

din ce în ce mai puţin din viaţa lor în afara școlii. Cartea trebuie să devină parte din viaţa

copilului de la cea mai fragedă vârstă. Ea îi ajută pe copii să parcurgă drumul cunoaşterii de la

concret la abstract, de la intuiţie la reprezentare şi fantezie. De aceea, familia are un rol

semnificativ în orientarea pozitivă spre lectură. Familia trebuie să fie sensibilizată asupra

relaţiei strânse dintre eşecul şcolar şi abandonul lecturii. Cititorii de vârstă școlară medie, cu o

atitudine socială în formare, caută, în bibliotecă lumea adiacentă lumii lor interioare, a visului

și a devenirii, preferând să citească cărți de aventură, despre viața oamenilor, istorice,

științifico-fantastice, polițiste. De cele mai multe ori însă, fondul de carte din cadrul

bibliotecilor școlare este redus și nu vine în întâmpinarea intereselor și nevoilor cititorilor. De

aceea, în special în contextul actual, elevii pot primi sugestii din biblioteca virtuală, online.

Procentul de reînnoire sau de actualizare a fodului de carte, mai ales în mediul rural, este

nesemnificativ.

Formarea unei atitudini pozitive faţă de lectură reprezintă unul dintre obiectivele cele

mai importante ale profesorilor de limba şi literatura română, de limbi străine dar și una din

sarcinilor profesorilor diriginți. În activitatea sa, profesorul urmărește formarea mai multor

tipuri de motivații pentru lectură: intelectuale ( prin care elevul descoperă structurile vieții,

construcția cunoașterii, descoperirea interacțiunilor ); afective ( plăcerea de a descoperi și de a

organiza, curajul, inițiativa ); socio-afective ( toleranța, spiritul pacifist ). Percepţia despre

textele literare predate în şcoală este aproape unanim negativă. Din acest motiv, cei care

practică numai lectura şcolară nu cunosc decât rareori plăcerea lecturii. Foarte puțini ştiu că

poate exista o lectură care să le ofere plăcere. Elevii citesc de obicei textele care au legătură

cu interesele concrete şi imediate ale lor, cu condiţia să nu fie prea lungi şi prea grele. Cărțile,

în general, nu le trezesc curiozitatea, ei nu vorbesc despre ele cu părinţii sau cu prietenii, nu le

schimbă între ei. Copiii sunt influenţaţi de mass-media iar viața lor este dominată de triada:

televizor-muzică-calculator, nu direct, ci prin intermediului propriului grup. Lipsa promovării

cărților în această zonă culturală are o influență nefastă asupra elevilor. De aceea, influenţa

,,copiilor asupra copiilor" se pare că este cea mai stabilă şi eficace metodă de promovare a

lecturii. Ținând cont de posibilitatea redusă a copiilor de a se întâlni cu cartea, familiarizarea

cu aceasta pare o necesitate. Una din activităţile menite să stimuleze interesul și contactul cu

cartea, a fost promovarea opționalului ,, Lectura și abilitățile de viață". Scopul acestui

opțional este acela de a-i învăţa pe elevi să facă loc lecturii în viaţa lor, să se gândească la ea

ca la o activitate posibilă, nelegată neapărat de un regim de impunere şi obligaţii şcolare. În

urma acestor activități, participanţii ar trebui să se gândească la lectură ca la o activitate

posibilă şi, dacă se poate, plăcută. Un alt avantaj este observarea în practică a structurilor

gramaticale folosite corect și expresiilor ce sunt utilizate în mod uzual în limba română.


Cartea, ca obiect cultural, începe să-şi piardă importanţa şi impactul asupra noii

generaţii din cauza noilor alternative aparent mult mai atractive şi, în orice caz, mult mai

comode, care tind să capteze atenţia celor dispuși să facă un efort mult mai redus și să ajungă

mai rapid la un rezultat. Tendinţa înlocuirii lecturii cu petrecerea timpului în faţa televizorului

sau a calculatorului este explicabilă prin noul stil de viață în care mass-media și internetul

acaparează, oferind o multitudine de informații facile și persuasive, dar care nu presupun o

reflecție personală, un efort intelectual sau o pregătire anterioară. Abordarea lecturii unei cărți

tipărite poate fi neatractivă, poate fi ceva banal, gândind din perspectiva noii generaţii născute

în era digitală, care foloseşte cu dexteritate mijloacele IT. De aceea, lectura cărţilor în format

electronic (e-books), în special în contextul ,,izolării " sociale, este mai interesantă şi mai

potrivită pentru preocupările adolescenţilor.

Lectura de plăcere este situația ideală, fără recompensă materială, o poveste despre

puterea cuvintelor de a crea lumi, o călătorie pe care o faci cu bucurie și pe care o împărtășești

cu mare drag apropiaților. Profesorii sunt în permanență preocupați să găsească noi modalităţi

prin care lectura să redevină o preocupare constantă a elevilor.

Este foarte important să se retrezească interesul pentru lectură, rămânând ca mai apoi

acesta să se transforme în pasiune. Viciul lecturii, dependenţa de cuvântul scris, de cufundare

în lumea ideilor prin intermediul cărţii ar fi de dorit să nu mai rămână doar apanajul unora.

Este de la sine înțeles că viața noastră mai cuprinde și alte lucruri, nu doar povești pe care să

le citim. Nu suntem numai povești, însă fără poveste, fără posibilitatea de a scrie și citi

povestea vieții, nu însemnăm nimic, sau însemnăm foarte puțin.

Bibliografie:

GAGEA, Adriana ; POPESCU, Virgil, Contribuţii la Istoria Culturii Româneşti.

Cartea şi biblioteca, Bucureşti, 1990.

SELEJAN, Ana, Carte rară şi preţioasă : Catalog. Vol 2 : Sec. XVIII, Sibiu, 1992.

IMPORTANȚA JOCULUI ÎN PREDAREA LIMBII FRANCEZE


PROFESOR BUTEAȚĂ OANA-MARIA

Jocul didactic reprezintă cea mai eficientă metodă de a stimula elevii spre învățare.

Copiii care „se joacă învăţând” îşi însuşesc mult mai repede şi temeinic cunoştinţele. Cu

ajutorul jocului se creează un climat propice conlucrării benefice între elevi pentru realizarea

sarcinilor jocului, fiecare dintre aceștia căutând să se afirme, să contribuie cu idei proprii.

Foarte important este și rolul profesorului și anume acela de a-l ajuta pe copil să se regăsească

pe sine în multitudinea de materii, concepţii, noţiuni şi să-şi recunoască rolul său unic pe care

îl poate juca în acest univers. Predarea tradițională a unei limbi străine este o muncă grea care

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 necesită strategii și metode adecvate. Elevii depun eforturi pentru a înțelege, a repeta cu

acuratețe și a folosi întreaga gamă de limbi cunoscute în conversație sau compoziție scrisă. În

prezent, abordările comunicative și interactive reprezintă o bază comună a metodelor diferite

folosite în predarea limbilor străine.

Predarea limbii franceze cu scopul de a ajuta elevii să-și dezvolte unele competențe

lingvistice poate fi plină de satisfacții. Încercarea de a lărgi orizonturile elevilor cu privire la

modul în care oamenii din alte țări comunică între ei și conviețuiesc, este o provocare

interesantă. Un profesor trebuie să fie un model, un punct de plecare pentru dezvoltarea

curiozității în rândul tinerilor cu privire la cultura altor țări, pentru lărgirea orizonturilor

elevilor și pentru a-i ajuta să depășească orice prejudecăți pe care ar putea să le dețină.. Printre

multe alte lucruri, ca profesor de limba franceză trebuie să fii imaginativ, creativ, răbdător,

comunicativ, entuziast și foarte bine organizat pentru a avea succes.

A fi dascăl presupune o vocație, o chemare și este o sarcină foarte complexă,

implicând gestionarea elevilor, a clasei și a resurselor, a unor cunoștințe profesionale și

abilitatea de a empatiza. Profesorul de limba franceză trebuie să planifice bine, să încerce în

mod regulat idei noi, să răspundă nevoilor și diferențelor dintre elevi, să facă o aventură

plăcută din învățare. Scopul principal al predării nu este memorarea, ci înțelegerea și

soluționarea creativă a problemelor. Metodele tradiționale de învățare a unei limbi străine au

început să fie completate sau chiar înlocuitele de metodele și strategiile didactice moderne.

Ca și în cazul predării altor materii, și în predarea limbii franceze jocul didactic

reprezintă o metodă perfectă pentru a-i atrage pe elevi, pentru a-i implica activ în cadrul

lecției.și a depăși monotonia specifică uneori orelor tradiționale. Un model poate fi jocul de

rol. Pentru a sprijini elevii în jocurile de rol și pentru a-i ajuta să se desprindă de experiența

lor de învățare din trecut, elevii primesc nume noi și istorie personală în cadrul culturii țintă.

De exemplu, un elev ar putea fi un actor. Elevii stau într-un cerc, ceea ce încurajează

schimbul față-în-față și participarea activă. Profesorul și elevii se joacă cu intonația și ritmul

de vorbire, interpretând diferite personaje care să aducă în sala de clasă o frântură din

perioada studiată. În comparație cu procesul tradițional de predare, jocurile de rol sunt

asociate cu un sentiment de relaxare și bucurie.

O altă modalitate interactivă de predare a limbii franceze este prin artă și joc. Arta

joacă un rol foarte important în inducerea unei atmosfere plăcute și creative. Muzica și pictura

clasică creează o sugestie comunicativă puternică și, prin urmare, par să participe la educația

lingvistică. Prin această metodă se prezintă un sistem de povești amuzante, situații și cântece

special selectate, care facilitează învățarea limbii franceze. Se pot vizualiza diferite muzee din

zone diferite ale Franței, folosindu-se tehnologia 3D de vizitare a muzeului online,

închegându-se astfel discuții deschise pe baza biografiei personalităților din acea perioadă.

Citirea și ascultarea de texte, învățarea cuvintelor noi și a gramaticii sunt legate de ascultarea

muzicii clasice (așa-numitele audiții muzicale).

Pentru învățarea limbii franceze se folosește și un joc interdisciplinar ce presupune și

cunoștințe de geografie. Acest joc constă în a arăta cărți poștale ale unor locuri renumite, iar

elevii să încerce să le ghicească. Acest tip de jocuri se bazează pe cunoștințe culturale ale

elevilor și dezvoltă abilitățile de exprimare orală, integrând geografia în cadrul orei de

franceză, impulsionându-i astfel să devină curioși și să cerceteze. Elevii trebuie să ghicească

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 naționalitatea după nume sau un gest tipic, insistând pe naționalitatea franceză și descoperind

dacă acestea au fost atribuite realist sau nu.

Condiția esențială a unui joc este provocarea. Este foarte important ca jocurile să se

bazeze pe activitatea de vorbire și reflecție. De exemplu, dacă profesorul cere elevilor să

descrie o casă (într-o imagine), nu îi stimulează pentru activitatea de vorbire, deoarece nu

există nicio provocare pentru imaginația și gândirea lor. Aceasta nu este o sarcină

comunicativă. Dacă profesorul, în schimb, le spune să-și imagineze cine locuiește în această

casă și ce se întâmplă acum acolo - este o sarcină comunicativă bazată pe provocare și

stimulează activitatea de gândire și vorbire.

Sunt diferite tipuri de jocuri la limba franceză, în funcție de instrumentele, abilitățile și

activitățile specifice. De exemplu: jocuri cu jucării, imagini, obiecte,etc., vorbire, ascultare,

scriere de jocuri. În ultimii ani există numeroase cărți și lucrări dedicate descrierii diferitelor

jocuri lingvistice. Copiii se joacă pentru a se pregăti pentru viața reală. Se pare că noi toți ne

jucăm în mintea noastră pentru a ne pregăti pentru acțiuni și decizii în lumea reală.

Experiențele noastre de viață ne permit să construim „jocuri” pentru a gândi, a vorbi și a

acționa cu privire la diferite situații reale. Observând cât de important este să transmitem

informații prin metode noi și atractive, bazându-ne și pe experiența noastră ca profesori,

putem vedea importanța jocurilor care permit elevilor să experimenteze și să acționeze în noi

lumi.

Spre deosebire de metodele tradiţionale de predare a unei limbi străine, folosirea

jocurilor implică interactivitatea, participarea directă a celor instruiţi în procesul de predare-

învăţare. Jocul poate duce la asimilarea noţiunilor mult mai uşor, creând un mediu relaxat de

învăţare şi contribuind la dezvoltarea imaginaţiei, a aptitudinilor şi creativităţii elevilor.

Bibliografie:

RIGAUD, Jacques, Jeux et rêves, în La culture pour vivre, Gallimard, 1975.

CURTA, Adina, Du jeux au activités ludiques, AETERNITAS, Alba-Iulia, 2006.

Activitățile educative - componentă esențială a formării elevilor

prof. Bălașa Cătălina Simona

Liceul Teoretic “Marin Preda” – Turnu Măgurele

În contextual actualei societăți, școala trebuie să răspundă unor provocări diverse,

generate atât de condițiile socio-economice generale, cât și de specificul fiecărei familii/

comunități, trebuie să găsească soluții pentru menținerea interesului elevilor, dar și pentru

valorificarea întregului potential al acestora.


Dezvoltarea copiilor este urmarea unui întreg sistem de fenomene și relații, iar

activitățile extrașcolare reprezintă un element fundamental în parteneriatul școală-familie-

comunitate; acestea ajută elevii la formarea unei atitudini pozitive față de învățare; elevii

participanți sunt dispuși la performanțe școlare mai ridicate, li se formează abilități practice

diversificate, dar și strategii adecvate de rezolvare de probleme. Pe lângă toate acestea,

activitățile extrașcolare acționează și asupra stimei de sine, iar sentimentul de împlinire este

mult mai ridicat.

Ca și particularităţi, activităţile extraşcolare se deosebesc de cele şcolare. Acestea diferă prin

conţinut, durată, metode folosite şi forme de organizare. Conţinutul activităţilor extraşcolare

nu este stabilit printr-un curriculum obligatoriu; elevii au libertatea deplină de a alege

conţinuturile care sunt în perfectă concordanţă cu interesele şi dorinţele lor. Astfel, acestea

devin o formă complementară de activitate – parte componentă a educaţiei – care stimulează

valori, aptitudini şi dezvoltă vocaţia, talentul, încurajând competiţia, asumarea de

responsabilităţi, comunicarea, abordările bazate pe iniţiativă, imaginaţie și opţiune. Toate

acestea duc la formarea unor personalităţi complete şi complexe.

O perioadă în care elevii au posibilitatea de a participa la activități cu caracter educativ prin

care se completează demersul teoretic de la clasă, este ”Săptămâna altfel”, perioadă în care, în

fiecare unitate de învățământ, se desfășoară activități educative variate. În cadrul Liceului

Teoretic ”Marin Preda”, perioada respectivă a permis organizarea unor excursii în diferite

zone turistice, cu posibilitatea vizitării unor muzee și case memoriale, a unor spații care au

condus la extinderea orizontului cultural și cognitiv al elevilor, la familiarizarea acestora cu

frumusețile țării, completând, în același timp, cu noțiuni noi volumul cunoștințelor însușite

în cadrul orelor de curs, ceea ce a condus la creșterea eficienţei educative a acestora.

De asemenea, posibilitatea de a viziona diferite filme artistice sau documentare, aceea

de a pune în scenă texte dramatice, elevii fiind actori, constituie un mijloc de formare a

competențelor, contribuie la educarea morală, estetică a elevilor, disciplinându-le acțiunile și

extinzându-le orizontul cultural-artistic, dar și capacitatea de înțelegere a lumii contemporane.

De fiecare data, vizionarea a fost urmată de o masa rotundă/dezbatere, oferind elevilor

posibilitatea de a formula și de a-și expune părerile, de a analiza, de a înțelege astfel

conținutul materialului vizionat, de a identifica eventualele conexiuni cu lumea

contemporană. Astfel de vizionări le-au dat elevilor oportunitatea de a discuta despre

probleme grave ale societății în care trăiesc, precum traficul de carne vie, de forță de muncă,

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 exploatarea minorilor, violența în mediul școlar. Pe lângă accesul la informație, elevii și-au

expus punctele de vedere, și-au dezvoltat capacitatea de înțelegere și de analiză.

O altă modalitate, foarte eficientă, de a crește gradul de implicare/informare a elevilor, este, la

nivelul Liceului Teoretic ”Marin Preda”, organizarea unor dezbateri prin metoda activ-

participativă ”world cafe” (cafeneaua lumii). Temele diverse (Viitorul liceului, Viața și

activitatea unor scriitori, Importanța dezvoltării unor afaceri cu finanțare europeană) le oferă

elevilor informații din domenii diferite, dar și șansa de a participa activ atât prin discuțiile de

la mese, cât și prin organizarea evenimentului.

Așadar, activităţile extraşcolare/educative educă simţul responsabilităţii, creativitatea, gradul

de implicare, dar conduc și spre o creștere a interesului elevilor față de școală.

CĂLĂTORIND CU DUMNEZEU - PELERINAJUL LA MĂNĂSTIRI


PROFESOR BUTEAȚĂ MIHAI

Atunci când vorbim de petrecerea timpului liber, găsim foarte multe moduri în care

putem face acest lucru. Majoritatea oamenilor caută mijloace de relaxare, modalități de

încărcare emoțională, locuri de vizitat, plimbări în natură, Atunci când vorbim de timpul liber

al copiilor, lucrurile sunt asemănătoare. Adulții au responsabilitatea organizării timpului liber

al acestora. Atât pentru adulți cât și pentru copii, un mijloc benefic, din toate punctele de

vedere, de petrecere a timpului liber, îl reprezintă pelerinajul religios. Beneficiile acestuia sunt

multiple și acoperă toate necesitățile amintite mai sus, în ceea ce privește petrecerea timpului

liber. Pelerinajul reprezintă momente de liniște, de redobândire a păcii interioare, de plimbare

în natură, de vizitare a unor locuri de o frumusețe rară, de întărire a relației cu Dumnezeu. În

locurile de pelerinaj vin oameni diferiţi din regiuni sau ţări diferite. Motivaţiile şi dorinţele lor

sunt diferite. Vârstele, starea socială, gradul de cultură, intensitatea credinţei, sensibilitatea

spirituală - toate sunt diferite. Această diversitate se vede în special la pelerinajele legate de

hramurile locurilor sfinte sau sărbătorile sfinţilor patroni spirituali ai acestor locuri.

Pelerinajul, prin natura lui, face ca diferenţele sociale obişnuite să dispară, căci

pelerinii, în marea lor diversitate, trăiesc experienţa unui loc comun, bazat pe experienţa

unificatoare a pelerinajului. Pelerinajul însuşi reflectă nu numai realitatea fundamentală a

Bisericii, popor al lui Dumnezeu efectuând pelerinajul vieţii, ci încă mai mult, realitatea

umanităţii însăşi, totalitatea oamenilor în drum spre cunoașterea lui Dumnezeu. Această

experiență este un prilej de împrospătare a vieţii spirituale şi de întărire a credinţei. Astfel, cei

care au credinţa mai slabă au prilejul să o întărească văzând credinţa mai puternică a altora;

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 cei care au răbdare mai puţină se întăresc văzând răbdarea altora; cei care se roagă mai puţin

şi mai superficial se îmbogăţesc şi se înnoiesc din rugăciunea fierbinte a altora, a tuturor. În

general, pelerinii sunt oameni însetaţi de mai multă viaţă spirituală, pe care nu o oferă

totdeauna propria lor parohie sau mănăstire, sau pentru că s-au prea obişnuit cu acestea.

Pelerinajul învinge rutina.

De fiecare data când mergem la o mănăstire simțim prezența lui Dumnezeu, simțim

pacea și liniștea interioară, devenim mai buni. Aceste momente de bucurie sfântă ne oferă

posibilitatea de a realiza lucrurile care sunt cu adevărat importante în viață: cele sufletești.

Când pelerinajul este însoţit de rugăciuni, de priveghere, de convorbiri duhovniceşti cu alţi

pelerini, el este un izvor de bucurie şi pace interioară, un prilej de îmbogăţire spirituală.

Lumina şi frumuseţea de pe feţele pelerinilor, în timpul slujbelor religioase, arătă lumina

adunată de ei în suflet prin rugăciunea comună a sărbătorii.

Pentru orice creștin, pelerinajele sunt prilej de bucurie duhovnicească, întărire în

credinţă şi îmbogăţire spiritual-duhovnicească, dar şi culturală. Pentru un trăitor de viaţă

spirituală intensă, locurile sfinte pe care le vizitează, unde se închină, de unde se încarcă cu

energie pozitivă, produc implicaţii profunde, se creează acea stare care îl introduce într-o

lume puţin accesibilă turiştilor de ocazie. De fapt, pelerinajul este un răspuns al omului (care

caută să ajungă la un loc binecuvântat) la apelul făcut de Dumnezeu, o căutare reciprocă şi o

întâlnire spontană. Legătura dinamică dintre răspunsul omului şi chemarea lui Dumnezeu se

cheamă credinţa.

Nu se face discriminare în ceea ce privește pelerinajul, pentru că toţi sunt chemaţi la

întâlnirea cu Dumnezeu, însă depinde de fiecare ceea ce caută şi ceea ce doreşte să vadă, cu

ochii minţii, cu ochii sufletului. Chiar dacă sunt persoane care vizitează locuri sfinte doar din

,,curiozitate" sau pentru importanța lor culturală și istorică, efectele sufletești benefice sunt

imediat observate. Majoritatea mărturisesc trăirea unor sentimente profunde de încărcare

emoțională pozitivă. Să nu uităm că majoritatea mănăstirilor din țara noastră reprezintă

veritabile ,, documente istorice" și surse de informare despre trecutul nostru.

Județul Vâlcea este renumit în întreaga țara pentru bogăția spirituală oferită de

numărul impresionant de mănăstiri. Aceste mănăstiri sunt adevărate oaze de formare

duhovnicească, de trăire intensă a credinței în Hristos. Amintim doar câteva mănăstiri din

județ: Mănăstirea Cozia, Mănăstirea Turnu, Mănăstirea Dintr-un Lemn, Mănăstirea Bistrița,

Mănăstirea Surupatele, Mănăstirea Arnota, Mănăstirea Hurezi. Pelerini din întreaga țară

vizitează județul doar pentru a se ruga la aceste mănăstiri. Pe lângă aceste mănăstiri, se

organizează pelerinaje și la foarte multe schituri de o rară importanță spirituală și istorică. În

aceste vremuri tulburi, de frământări sociale, când oamenii se află într-o fugă permanentă,

care duce la egoism, la însingurare, la ruptura de adevăratele valori tradiţionale, liantul care

poate să-l apropie pe creştin de aceste valori este pelerinajul religios. Hrana aceasta

sufletească se reflectă în atitudinea pe care o afişează pelerinii, ei oferind şi celor din jur,

familiilor lor, prietenilor, vecinilor, o mică parte din pacea interioară ce le-a cuprins sufletul.

Cu siguranţă cei care au întâlnit pe Dumnezeu în acele locuri sfinte vor dori să se întoarcă,

împărtăşind şi altora din experienţa lor minunată.


Pelerinii duc cu ei în lume ce-au primit din întâlnirea cu locurile sfinte, catehezele

populare făcute cu prilejul pelerinajului, privind viaţa sfinţilor şi lucrarea lui Dumnezeu în

viaţa oamenilor, sunt de mare importanţă.

Pelerinajul este un memorial-vizual al locurilor unde s-a arătat în lume iubirea și

lucrarea minunată a lui Dumnezeu pentru oameni și prin oameni. Cu alte cuvinte, pelerinajul

se face pentru a intensifica rugăciunea și viața spirituală în general. Pelerinajul cuprinde și un

act de pocăință pentru păcate, fiind completat cu mărturisirea păcatelor și cu rugăciuni de

iertare pentru mântuirea sufletului. Pelerinajul poate fi motivat și de o dorință puternică de a

primi ajutorul lui Dumnezeu spre a realiza o lucrare importantă sau a primi vindecarea de o

boală trupească sau sufletească.

Semnificațiile profunde ale pelerinajului arată în același timp folosul său spiritual atât

pentru viața personală a pelerinului, cât și pentru viața Bisericii în general.

Bibliografie:

Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Călătorind cu Dumnezeu-înțelesul și folosul

pelerinajului, Editura Basilica, Iași, 2000.

JOCURILE COPILĂRIEI PĂRINȚILOR NOȘTRI

Prof. DOBRICĂ MANUELA-NICOLETA,

Prof. POPESCU ELENA

G.P.P. NORD 2, RM. VÂLCEA

Cine își mai aduce aminte de ele? Nu se poate să nu fi jucat măcar o dată unul din

aceste jocuri minunate, care ne-au făcut copilăria extraordinar de frumoasă. acest articol

pentru a trezi nostalgii și pentru a le transmite cumva mai departe. Din păcate se pierd încet ,

încet, în negura acestui prezent, când tot mai puțini copii bătătoresc maidanul.

Dar poate vom trezi amintiri vii în sufletul părinților, iar aceștia își vor învăța micuții

jocurile copilăriei lor. Unele au mai mult de 100 de ani (aș spune chiar câteva sute de ani) și

sunt cumva bine întipărite în ființa noastră națională.

Analizându-le la modul general, un aspect semnificativ mi-a sărit în ochi. Aproape de

fiecare dată rolul de ”victimă” este preferat de copii în defavoarea rolului de ”călău”. Toți

voiam să fim alergați la ”Leapșa”, nu să alergăm noi pe ceilalți. Toți voiam să fim căutați la

”De-a v-ați ascunselea” nu să-i căutăm noi pe ceilalți. Toți voiam să fim căutați la ”Baba

Oarba”, niciunul nu voia să fie baba... Jocurile pe calculator întorc radical acest raport, eroii

fiind cei care împușcă, omoară, fac level etc.

Rațele și vânătorii. Sunt doi vânători care aruncă mingea, de la unul la celălalt, spre

grupul de rațe (restul copiilor așezați între ei) în încercarea de a-i atinge și a-i elimina astfel

din joc. Ultimele două rațe rămase în viață devin vânătorii la tura următoare. Un joc de

amuzament, de dezvoltare a mobilității, a atenției, a colaborării și a vitezei de reacție.

Baba Oarba se joacă într-un spațiu foarte restrâns și bine delimitat, de câțiva metri

pătrați. Unul dintre copii este legat bine la ochi încât se transformă într-o ”babă oarbă” și

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 încearcă să îi prindă pe ceilalți copii. Când reușește aceasta, prin pipăit și miros trebuie să-l

identifice pe copil. Dacă ghicește, acela îi ia locul. Un joc foarte distractiv pentru copiii mici,

se leagă primele prietenii din viață și-și dezvoltă capacitatea de a folosi auzul, simțul tactil,

mirosul, intuiția…

De-a mama și de-a tata este tot un joc al primilor ani când fetița (mama) face

mâncare pentru soț și pentru copii (păpușile) și-și așteaptă bărbatul (băiețelul) să vină de la

serviciu cu banul gros la el (fâșii de ziar). Se așează la masă, povestesc ca niște oameni mari

și se termină joaca. Pe vremea noastră băiatul încerca totuși la sfârșit să îi fure un pupat pe

obraz, dar nu prea reușea…

Roaba spunem când unul îl ține pe altul de picioare, acesta trebuind să meargă în

mâini… Scopul este doar să te amuzi. Un joc de dezvoltare a mobilității, a articulațiilor, a

musculaturii…

Căluții (Cal și călăreț) se joacă pe echipe de câte doi, unul ținând în cârcă pe celălalt.

Călăreții se trăgeau reciproc de mâini sau de haine cu scopul de a se doborî la pământ. Caii nu

intervin activ în luptă, ei doar cară călăreții. Noi jucam pe timpul pauzelor de școală. Ne

strângeam mereu cel puțin 7-8 echipe și era frumos că după 5-10 minute aveai și niște

câștigători. Un joc de forță, echilibru și cooperare între cal și călăreț.

Calul și căruțașul. Un copil este calul și are legat de el un ham (o sfoară). Alt copil

stă în urma lui și îl ține de ham (este căruțaș). Aleargă așa amândoi prin tot satul... Dacă cel

din față aleargă prea repede, călărețul este obligat să se țină după el. Dacă e calul prea

puturos, călărețul îl poate mâna mai tare: Diii, căluțu’!

Păsărică, mută-ți cuibul. Se joacă mai bine când sunt mulți copii (peste 8). Fiecare

stă într-un cerc (sau într-un cuib format din doi copii care se țin de mâini). Unul este în plus și

stă în mijlocul tuturor. Acesta strigă la un moment dat ”Păsărică, mută-ți cuibul!” și toți

(inclusiv cel din mijloc) trebuie să ocupe un alt cuib. Dacă doi aleargă spre același cuib, îl

câștigă cel care ajunge primul. Cel care rămâne fără cuib iese din joc. În mijloc vine alt copil

(cuibul lui fiind eliminat din joc). Acesta strigă ”Păsărică, mută-ți cuibul!” și jocul continuă

până rămân câștigători 3 copii.

Telefonul fără fir. Un joc de amuzament, de socializare, fără un scop competitiv. Pe

vremea aceea nu existau telefoane fără fir, adică mobile. De aceea însăși denumirea jocului te

ducea spre un univers ludic. Dacă le spui copiilor de azi despre telefonul fără fir, vor avea

impresia că te referi la smart-phone... Copiii stau în șir unul lângă altul și, de la primul până la

ultimul, se transmite din om în om un cuvânt șoptit la ureche. La sfârșit, ultimul spune cu glas

tare cuvântul (în forma în care a ajuns la el), apoi îl spune și primul copil (așa cum pornise de

la el). Cu cât cele două variante diferă mai mult, cu atât copiii se amuză mai tare...

Bineînțeles, fiecare copil trebuie să șoptească cuvântul la urechea colegului o singură dată,

chiar dacă acela a înțeles sau nu.

Friptea. Se joacă între mai mulți copii așezați în cerc. Fiecare ține în palma dreaptă

palma stângă a celui de lângă el, plesnindu-i-o cu mâna cealaltă. Cine nu mai suportă chinul

părăsește jocul. Câștigă cel care rămâne până la ”ultima picătură de sânge”. Se joacă în sens

invers acelor de ceasornic.

Țară, țară, vrem ostași. Sunt două echipe așezate față-n față. Copiii se țin de mâini.

Unii strigă: ”Țară, țară, vrem ostași!” Iar ceilalți întreabă: ”Pe cine?” ”Pe Andrei” li se

răspunde. Atunci Andrei aleargă vijelios cu scopul de a rupe una dintre legăturile de mâini

adverse. Dacă nu reușește, rămâne acolo. Dacă reușește, se întoarce în echipa sa împreună cu

alt copil pe care îl alege el. După aceea rolurile se schimbă. Câștigă echipa care se înmulțește.

Podul de piatră. Cel mai frumos joc de grădiniță, la care participă cu bucurie toți

copiii. Are puterea de a șterge orice neînțelegere și de a închega noi prietenii. Ai ocazia chiar

să dai mâna cu ”prima dragoste”. Copiii sunt grupați în perechi și stau în șir, ținându-se de

mâini sub forma unui pod sau a unui tunel. Prima pereche trece pe sub pod, de la un capăt la

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 celălalt, unde se așază în aceeași poziție. Apoi vine a doua pereche și tot așa, podul migrând

tot timpul în sensul respectiv. În tot acest timp se cântă:

”Podul de piatră s-a dărâmat

A venit apa și l-a luat.

Vom face altul pe râu în jos,

Altul mai trainic și mai frumos.”

Omul negru a sosit. Participanții la joc se numără și se va alege cine este primul

“Omul Negru”. Omul Negru își alege un ajutor dintre ceilalti jucători. Omul Negru, împreună

cu ajutorul, se vor îndepărta de restul grupului de jucători și vor alege un număr de la 1 la 10.

Omul Negru va rămâne pe loc, iar ajutorul se va întoarce la rerstul jucătorilor. Jucătorii, în

afară de Omul Negru, se vor ține de mână într-un cerc și vor cânta:

Ora 1 a sosit, Omul Negru n-a venit.

Ora 2 a sosit, Omul Negru n-a venit,

……………………………………

Vor continua să cânte până când ajung la ora stabilită de Omul Negru. Cand ajung la

acea oră, ajutorul va cânta: “Ora X a sosit, Omul Negru a venit!” Jucătorii, inclusiv ajutorul,

vor trebui să fugă să nu fie prinși de Omul Negru. Cel care va fi prins primul, va deveni Omul

Negru și jocul se va relua.

Fazan. Primul copil spune un cuvânt, ultimele două litere ale acestuia fiind la

începutul cuvântului spus de următorul copil și tot așa. De ex: marinar, argintiu, iubitor etc.

Cel care nu știe un cuvânt, sau se gândește prea mult, iese din joc.

Mațele încurcate. Copiii stau în cerc ținându-se de mâini. Păstrând tot timpul legătura

mâinilor, se încurcă singuri: unul trece printre alții, se bagă pe sub picioarele altuia etc. până

când fostul cerc ordonat devine un morman încâlcit. Un alt copil, care n-a observat procesul,

are rolul de a descurca ghemul de copii.

Elasticul. Se joacă mai ales de către fete, deoarece este un joc al eleganței, al

mișcărilor grațioase. Sunt de obicei 3 jucătoare, două țin elasticul întins, iar a treia trebuie să

realizeze o serie mai lungă de exerciții, de la cele mai simple la unele foarte complexe.

Exercițiile implică sărituri într-unul sau ambele picioare, călcarea elasticului, prinderea

acestuia cu piciorul, diverse întoarceri etc. La început elasticul este ținut cu gleznele, apoi cu

gambele, apoi cu genunchii, coapsele, fundul, mijlocul, chiar și gâtul... Când greșește, una

dintre celelalte două fete îi ia locul.

Șotronul. Se desenează un șotron din 8-10 căsuțe așezate sub forma unei siluete

umane. Primul jucător aruncă piatra în prima căsuță. Parcurge traseul dus-întors într-un picior.

La dus sare peste căsuța cu piatră, iar la întors recuperează piatra și sare inclusiv în căsuța

respectivă. Întoarcerea de la capul șotronului se efectuează printr-o săritură în ambele

picioare, fiind oarecum prilej de odihnă. După parcurgerea completă, aruncă din nou piatra în

a două căsuță. Apoi în a treia căsuță și tot așa până la ultima. Dacă greșește (nu aruncă piatra

corect sau calcă liniile șotronului) atunci îi vine rândul următorului, el reluând mai târziu de

unde a rămas. Câștigă cine termină primul. În altă variantă a jocului, traseul se poate parcurge

dus-întors doar până la căsuța cu piatră. Iar într-alta și mai complicată, traseul trebuie parcurs

lovind o piatră cu piciorul de la o căsuță la alta. De obicei se stabilește empiric un interval de

timp, pentru a nu zăbovi prea mult.

Coarda. Săriturile cu coarda sunt niște exerciții excelente de gimnastică pentru copii.

Dezvoltă musculatura, sincronizarea, echilibrul și multe altele. Se poate sări singur sau în

grup. Doi copii pot roti coarda peste care sar unul sau mai mulți copii. Ca și la Elasticul, și

aici exercițiile devin tot mai complexe, în cazul unei greșeli venindu-i rândul următorului

copil. Se poate sări în ambele picioare, într-un picior, alternând picioarele, ținând coarda cu

mâinile încrucișate, trecând coarda pe sub tine de două ori în timpul unei singure sărituri etc.

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 Numărul săriturilor se numără. Căștigă cel care efectuează cele mai multe sărituri sau cel care

termină întreaga serie de exerciții (stabilite dinainte).

Jocuri pe hârtie

Pâinicile. Se joacă în 2. Primul copil scrie pe o foaie un număr de la 1 la 10,

mascându-l cu cealaltă mână pentru ca adversarul să nu-l vadă. Acesta trebuie să-l ghicească

în funcție de mișcarea mâinii și a creionului. Dacă îl ghicește, trasează o linie sub numărul

acela, însă pe foaia lui. Dacă nu îl ghicește, cel care l-a scris trasează o linie pe foaia lui. Apoi

se schimbă rolurile. Când se adună 3 liniuțe sub un număr, se încercuiesc sub forma unei

pâinici. Câștigă cel care strânge cele mai multe pâinici.Biscuitele. Se joacă tot în 2, pe o foaie

de matematică, unul este cu ”x” iar celălalt” cu ”0” (sau cu inițiala numelui). Se desenează un

romb. Copii trasează alternativ câte o liniuță (latura unui pătrățel). Cel care închide un pătrățel

îl marchează cu x (sau cu 0, după caz). La sfârșit se numără icșii și zerourile și se stabilește

câștigătorul.

ȚOMANAP. Se poate juca individual sau în două echipe (e mai frumos). ȚOMANAP

sunt inițialele domeniilor: țări, orașe, munți, ape, nume de persoane, animale, plante, puncte.

Fiecare copil realizează un tabel pe propria foaie cu aceste domenii în capătul de sus al

coloanelor. În varianta la individual, un copil spune în gând alfabetul și altul spune ”stop”.

Atunci zice litera la care a ajuns (R de ex.). Într-un interval de 1 minut, fiecare trebuie să

noteze pe foaie țări, orașe etc. cu litera R (Rusia, Roman, Ruwenzori, Rio Grande, Radu,

rinocer, ridiche). Dacă cineva termină în mai puțin de 1 minut, spune ”stop”, iar ceilalți

trebuie să se oprească. Se numără răspunsurile corecte și în ultima coloană se notează

punctajul totalDupă litera R se alege alta și tot așa. Câștigă cine adună cele mai multe puncte.

Spânzurătoarea. Un copil se gândește la un cuvânt și trasează mai multe liniuțe,

corespunzând literelor cuvântului respectiv. Scopul său este să aleagă un cuvânt greu de

identificat, iar scopul adversarului este să-l ghicească căt mai repede. Poate nota prima și

ultima literă, iar dacă acestea apar și în interiorul cuvântului le notează în spațiul

corespunzător. Apoi îi spune celuilalt domeniul din care face parte. Acela trebuie să precizeze

o literă. Dacă litera apare în cuvânt, o notează. Dacă nu, începe desenarea spânzurătorii. La

prima greșeală se desenează spânzurătoarea, la a doua scaunul, la a treia sfoara, la a patra

capul, la a cincea trupul, iar la a șasea mâinile și picioarele. Bineînțeles, pot fi admise mai

puține posibilități de a greși și atunci desenul se va realiza mai rapid.

Avioane. Se joacă în 2. Fiecare copil trasează pe o foaie de matematică (ce nu trebuie

văzută de adversar) câte două pătrate de 10x10 căsuțe. Axa verticală este notată cu cifre de la

1 la 10, iar cea orizontală cu litere de la A la J (sau invers). Fiecare copil trebuie să deseneze 3

avioane în unul dintre cele două chenare. Avioanele au un cap (1 căsuță), aripi cu lățimea

totală de 5 căsuțe, apoi un corp de 1 căsuță și o coadă lată de 3 căsuțe. Cele 3 avioane nu

trebuie să se suprapună și nici să depășească limita careului. Scopul jocului este să identifici

primul poziția avioanelor adversarului (și să le desenezi pe cel de-al doilea careu de pe foaia

ta). Primul copil îl întreabă pe celălalt despre o căsuță (B5 să zicem). În funcție de ceea ce are

la B5, adversarul îi răspunde: CAP, dacă a nimerit capul vreunui avion, CORP, dacă a nimerit

restul avionului, AER, dacă nu a nimerit niciun avion.

Apoi rolurile se schimbă și tot așa.

X și 0. Un joc foarte banal, în 2, tot pe foaia de matematică. Unul e cu x, celălalt cu 0.

Se trasează un careu de 3x3. Copiii notează pe rând x sau 0 în căsuțele respective. Câștigă cel

care face o linie, coloană sau diagonală completă de icși sau zerouri.

Jocuri de cărți

Machu Pichu. Câștigă cine reușește să adune cele mai multe perechi de 4 cărți. La

început se împart câte 5 cărți. Fiecare copil va cere (pe rând) de la oricare altcineva o carte,

doar în funcție însă de cărțile pe care le are în mână. Dacă Nelu are un 10 de treflă, îl întreabă

pe Georgică dacă are în mână vreun 10. Dacă i se răspunde ”Nu”, va trage o carte de jos și

Aleinad, numărul 29, iulie 2020 jocul merge la următorul. Dacă Georgică are, îi va preciza și câți are: ”Da, am doi zecari”.

Atunci Nelu trebuie să le ghicească culorile. Dacă le ghicește pe amândouă, le preia de la el și

mai are dreptul să ceară încă o dată. Dacă ghicește doar una, o preia doar pe aceea și mai trage

o carte de jos, iar jocul merge la următorul. Este un joc de atenție, în funcție de ceea ce se cere

și se răspunde tu trebuie să îți faci o idee cam ce are fiecare în mână pentru a ști ce să ceri

când îți vine rândul. La sfârșit de tot se numără câte perechi are fiecare.

Păcălici. Se joacă cu un set special de cărți. Sunt perechi, bărbat-femeie, îmbrăcate în

costume tradiționale din întreaga lume. O carte e în plus, e vorba de un clovn, păcăliciul. Se

poate juca însă și cu cărțile normale. Fiecare trăgea de la celălalt câte o carte, când făcea o

pereche o așeza jos. Cine rămânea la urmă cu păcăliciul, era un păcălici și primea o

poruncă…

Șeptică. Se joacă în 2, 3 sau 4, folosind cărțile de la 7 în sus. Șeptarii sunt considerați

tăieri, iar zecarii și așii puncte. Câștigă cine are la sfârșit mai multe puncte adunate. În 3

jucători se scot doi optari iar ceilalți doi devin și ei tăieri. În 4 se joacă pe echipe, doi contra

doi. Fiecare jucător primește câte 4 cărți. Fiecare dă jos, în ordine, câte o carte. Mâna este

câștigată de primul, dacă nu l-a tăiat nimeni cu șeptar sau cu aceeași carte, sau de cel care a

tăiat ultimul (dacă primul a dat un 9 și după el altcineva dă 9, ultimul câștigă mâna). Când se

ajunge din nou la primul, acesta poate continua mâna, dacă mai are tăieri, sau se trece mai

departe luând fiecare câte o carte de jos. Tot timpul trebuie să ai 4 cărți în mână.

Tabinet. Un joc ceva mai complex, de matematică și memorie.

Şi multe, multe alte jocuri pe care le-am uitat. Dar….toate acestea, au fost odată!

Copii, fiţi COPII….ieşiţi la Lumină!


Îndrumători colectiv redacțional:

Director, Prof. Cîrstina Daniela

Prof. Drăguţ Ramona

Prof. Bognea Nicoleta

ISSN 2066-0502

Tipar S. C. Focus S. R. L. [email protected]

mailto:[email protected]

Date post:	14-May-2021
Category:	Documents
Upload:	others
View:	1 times
Download:	0 times

9, iulie 2020 · 2021. 1. 25. · copilului de explorare, descoperire poate fi asociată cu diverse...

Documents