+ All Categories
Home > Documents > 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

Date post: 31-Dec-2014
Category:
Upload: augustus-caesar
View: 53 times
Download: 4 times
Share this document with a friend
174
În faþa dvs. se aflã traducerea în limba românã a unei serii de 9 Comentarii despre istoria Partidului Comunist Chinez (PCC), care a fost publicatã de ziarul Epoch Times. Despre Epoch Times Epoch Times are sediul în New York ºi a fost creat datã fiind nevoia tot mai mare de ºtiri necenzurate despre China. Epoch Times ºi-a început activitatea în anul 2000 publicând la început numai în limba chinezã ºi prezentând în special ºtiri ºi articole din China continentalã. Deoarece Epoch Times nu este controlat de guvernul chinez, ºtirile au inclus ºi adevãruri incomode ale realitãþii chineze: corupþia din rândul oficialilor, adevãrul despre epidemia de SARS, incidente de revoltã declanºate de neliniºtea socialã care zguduie astãzi China, etc. Epoch Times a câºtigat imediat o popularitate uriaºã în mai multe þãri ºi în special în America de Nord. Epoch Times s-a extins devenind cel mai mare ziar de limbã chinezã (în afarã de cele din Taiwan ºi China continentalã). Versiunea în limba englezã a apãrut prima oarã pe internet în 2003, iar prima ediþie tipãritã în 2004. Au urmat ediþii în limbile francezã, germanã, spaniolã, rusã, etc. Despre cele 9 Comentarii Cele 9 Comentarii prezentate aici au fost publicate în limba chinezã în 2004. Accesibile în China prin intermediul internetului, sau introduse pe ascuns, comentariile sunt cãutate ºi citite avid de mulþi dintre cei aflaþi în bezna propagandei comuniste. Comentariile au la bazã o documentare istoricã riguroasã, dezvãluie cu curaj ororile inimaginabile ale comunismului practicat în China, începând cu perioada maoistã ºi terminând cu perioada actualã; analizeazã lucid ºi cuprinzãtor originile comunismului, trãsãturile sale ºi mecanismele care asigurã existenþa fiarei roºii. Este ineditã în special prezentarea comunismului ca fiinþã vie, maleficã, preocupatã obsesiv de asigurarea propriei existenþe ºi supremaþii, capabilã de orice infamie. Adevãrul despre comunism este cutremurãtor, iar comentariile de faþã nu par sã treacã cu vederea nici unul dintre aspectele sale. Este expus un lung ºir de samavolnicii: mãcelurile din timpul Revoluþiei Culturale, actele de canibalism din timpul Marii Foamete, grozãviile campaniei guvernului chinez împotriva practicanþilor Falun Gong, etc. Mãrturiile cuprinse aici, pe alocuri zguduitoare, au consternat mulþi membri PCC care nu cunoºteau decât versiunea oficialã a evenimentelor, o versiune în care trecutul ºi prezentul sunt prelucrate ºi deformate conform directivelor Partidului. Consternarea lor s- a transformat apoi în ruºine ruºine cã fac parte dintr-o asemenea organizaþie maleficã (Partidul Comunist), cu o istorie criminalã, ºi îndreptatã împotriva oamenilor. Urmarea a fost cã pe website-ul Epoch Times s-au înregistrat pânã în acest moment (august 2005) peste 4 milioane de declaraþii de retragere din PCC ºi organizaþiile sale aferente. Numãrul acestor declaraþii creºte rapid în continuare.
Transcript
Page 1: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

În faþa dvs. se aflã traducerea în limba românã a unei serii de 9 Comentarii despre istoria Partidului Comunist Chinez (PCC), care a fost publicatã de ziarul Epoch Times. Despre Epoch Times Epoch Times are sediul în New York ºi a fost creat datã fiind nevoia tot mai mare de ºtiri necenzurate despre China. Epoch Times ºi-a început activitatea în anul 2000 publicând la început numai în limba chinezã ºi prezentând în special ºtiri ºi articole din China continentalã. Deoarece Epoch Times nu este controlat de guvernul chinez, ºtirile au inclus ºi adevãruri incomode ale realitãþii chineze: corupþia din rândul oficialilor, adevãrul despre epidemia de SARS, incidente de revoltã declanºate de neliniºtea socialã care zguduie astãzi China, etc. Epoch Times a câºtigat imediat o popularitate uriaºã în mai multe þãri ºi în special în America de Nord. Epoch Times s-a extins devenind cel mai mare ziar de limbã chinezã (în afarã de cele din Taiwan ºi China continentalã). Versiunea în limba englezã a apãrut prima oarã pe internet în 2003, iar prima ediþie tipãritã în 2004. Au urmat ediþii în limbile francezã, germanã, spaniolã, rusã, etc. Despre cele 9 Comentarii Cele 9 Comentarii prezentate aici au fost publicate în limba chinezã în 2004. Accesibile în China prin intermediul internetului, sau introduse pe ascuns, comentariile sunt cãutate ºi citite avid de mulþi dintre cei aflaþi în bezna propagandei comuniste. Comentariile au la bazã o documentare istoricã riguroasã, dezvãluie cu curaj ororile inimaginabile ale comunismului practicat în China, începând cu perioada maoistã ºi terminând cu perioada actualã; analizeazã lucid ºi cuprinzãtor originile comunismului, trãsãturile sale ºi mecanismele care asigurã existenþa „fiarei roºii”. Este ineditã în special prezentarea comunismului ca fiinþã vie, maleficã, preocupatã obsesiv de asigurarea propriei existenþe ºi supremaþii, capabilã de orice infamie. Adevãrul despre comunism este cutremurãtor, iar comentariile de faþã nu par sã treacã cu vederea nici unul dintre aspectele sale. Este expus un lung ºir de samavolnicii: mãcelurile din timpul Revoluþiei Culturale, actele de canibalism din timpul Marii Foamete, grozãviile campaniei guvernului chinez împotriva practicanþilor Falun Gong, etc. Mãrturiile cuprinse aici, pe alocuri zguduitoare, au consternat mulþi membri PCC care nu cunoºteau decât versiunea oficialã a evenimentelor, o versiune în care trecutul ºi prezentul sunt prelucrate ºi deformate conform directivelor Partidului. Consternarea lor s-a transformat apoi în ruºine – ruºine cã fac parte dintr-o asemenea organizaþie maleficã (Partidul Comunist), cu o istorie criminalã, ºi îndreptatã împotriva oamenilor. Urmarea a fost cã pe website-ul Epoch Times s-au înregistrat pânã în acest moment (august 2005) peste 4 milioane de declaraþii de retragere din PCC ºi organizaþiile sale aferente. Numãrul acestor declaraþii creºte rapid în continuare.

Page 2: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

Aceste lucruri n-au scãpat neobservate de PCC. Simþind în ceafã suflarea rece a morþii, PCC încearcã acum cu disperare sã opreascã rãspândirea adevãrului. Credem cã nu va reuºi decât sã-ºi grãbeascã sfârºitul inevitabil. De ce în Romania? Oficial, în România comunismul a murit în 1989. Dar efectele sale se mai resimt încã, uneori chiar foarte puternic ºi dureros – atât cele de naturã materialã, cât, mai ales, daunele produse conºtiinþei româneºti – care sunt mult mai greu de reparat ºi cu efecte devastatoare mai subtile, pe termen lung. Poate cã citind aceste articole veþi avea, ca ºi noi, impresia cã sunt extrem de aplicabile în cazul Romaniei. Poate veþi crede, ca ºi noi, cã ele ne privesc pe toþi cei care am trãit sub comunism ºi care am fost de-a lungul vremii influenþaþi într-un fel sau altul de maleficele doctrine comuniste. Mulþi dintre cei care le-am citit am remarcat cã în adâncurile minþii noastre uneori încã mai bântuie fantoma comunismului. Mulþi, asemenea celor din China, am vrut sã ne desolidarizãm de un lucru atât de îngrozitor, ºi am dorit sã ne facem publicã opoziþia faþã de comunism. Dacã ºi dvs doriþi aºa ceva, o puteþi face la http://declaration.epochtimes.com/, pentru dvs. ºi pentru rudele dvs. decedate, care nu mai au aceastã ºansã. Traducerea ºi publicarea acestor comentarii nu urmãreºte acþiuni vindicative. Urmãrim scoaterea la luminã a adevãrului istoric ºi curãþarea minþilor tuturor de otrava ºi minciuna doctrinelor comuniste. Mai dorim sã oferim foºtilor membrii ai organizaþiilor comuniste din România (PCR, UTC, etc) posibilitatea sã-ºi decline apartenenþa la aceste organizaþii.

Page 3: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

1

Comentariul 1: Ce este Partidul Comunist? Cuvânt înainte De peste 5.000 de ani poporul chinez a creat o civilizaþie splendidã pe pãmântul udat de fluviile Galben ºi Yangze. În acestã perioadã de timp s-au perindat diverse dinastii, iar cultura chinezã a cunoscut perioade de prosperitate ºi declin. Pe scena istoricã a Chinei au avut loc grandioase miºcãri. Anul 1840, considerat uzual de istorici ca fiind începutul erei contemporane a Chinei, a marcat începutul cãlãtoriei Chinei de la tradiþie spre modernizare. Civilizaþia chinezã a trecut prin 4 episoade de presiune. Primele 3 episoade sunt: invazia Beijing-ului de cãtre forþa aliatã anglo-francezã la începutul anilor 1860, rãzboiul sino-japonez din 1894 (numit ºi rãzboiul „Jiawu”), ºi rãzboiul ruso-japonez din nord-estul Chinei în 1906. Acestor 3 episoade de presiune, China le-a rãspuns printr-un curent de occidentalizare, marcat de importul de bunuri ºi arme moderne, reformele instituþionale din timpul „Reformei de 100 zile”1 ºi încercarea, de la sfârºitul ultimei dinastii Qing, de a crea o conducere constituþionalã, ºi mai târziu, Revoluþia Xinhai (sau Hsinhai)2. La sfârºitul primului rãzboi mondial, China, deºi învingãtoare, n-a fost inclusã pe lista celor mai mari puteri ale timpului. Mulþi chinezi au crezut cã primele 3 rãspunsuri la episoadele de presiune au fost greºite. „Miºcarea 4 mai”3 a condus la cea de-a patra încercare de rãspuns la presiunile anterioare ºi a culminat cu occidentalizarea completã a culturii chineze prin apariþia miºcãrii comuniste ºi a revoluþiei sale extreme. Acest articol trateazã impactul miºcãrii comuniste ºi al Partidului Comunist asupra civilizaþiei. Haideþi sã aruncãm o privire mai atentã la rezultatul alegerii fãcute de China, sau mai bine spus, la ceea ce a fost impus Chinei dupã 160 ani, aproape 100 milioane de morþi nenaturale ºi distrugerea aproape completã a culturii ºi civilizaþiei tradiþionale chineze. I. Fundamentul de violenþã ºi teroare pentru obþinerea ºi pãstrarea puterii

1 Reforma de 100 de zile a fost de fapt o reformã de 103 zile din 11 iunie pânã în 21 septembrie 1898. Guangxu, împãratul dinastiei Qing (1875-1908), a ordonat o serie de reforme ce vizau efectuarea de schimbãri sociale ºi instituþionale. Opoziþia elitei conservatoare de la conducere faþã de aceastã reformã a fost intensã. Sprijinitã de untraconservatori ºi cu suportul tacit al politicianului oportunist Yuan Shikai, împãrãteasa Dowager Cixi a plãnuit o loviturã de stat la 21 septembrie 1898, forþându-l pe tânãrul gânditor reformator Guangxu la izolare. Cixi a preluat guvernarea ca regent. Reforma de 100 de zile s-a sfârºit cu anularea noilor edicte ºi executarea a ºase dintre susþinãtorii reformei. 2 Revoluþia Xinhai (sau Revoluþia Hsinhai), numitã dupã anul Chinezesc al Xinhai (1911), a constat în rãsturnarea între 10 octombrie 1911 ºi 12 februarie 1912 a dinastiei Qing care conducea China, ºi fondarea Republicii Chineze 3 Miºcarea din 4 mai a fost prima miºcare de masã din istoria modernã chinezã, ºi a început la 4 mai 1919

Umbra lui Mao: O mamã intrã împreunã cu fiul ei pe poarta Muzeului Militar din Beijing ºi sunt întâmpinaþi de o mare statuie a fostului dictator chinez Mao Zedong. (Stephen Shaver/AFP/Getty Images)

Page 4: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

2

„Comuniºtii nu se feresc sã-ºi ascundã viziunile ºi þelurile. Ei declarã deschis cã þelurile lor pot fi obþinute numai prin rãsturnarea violentã a tuturor condiþiilor sociale existente”4. Acest citat este luat din paragraful de încheiere al Manifestului Comunist, documentul principal al partidelor comuniste. Violenþa este unicul mijloc prin care partidele comuniste au câºtigat vreodatã putere. Aceastã trãsãturã de caracter a fost transmisã tuturor formelor ulterioare ale Partidului, apãrute dupã naºterea sa. De fapt primul Partid Comunist a fost stabilit la mulþi ani dupã moartea lui Karl Marx. Dupã Revoluþia din Octombrie 1917 s-a nãscut „Partidul Comunist al Întregii Rusii”, mai târziu fiind cunoscut ca „Partidul Comunist al Uniunii Sovietice”. Acest Partid a crescut prin folosirea violenþei împotriva „claselor inamice” ºi s-a menþinut prin violenþã împotriva membrilor Partidului ºi a cetãþenilor de rând. În timpul „curãþeniei” declanºate de Stalin în 1930, Partidul Comunist sovietic a masacrat peste 20 milioane de aºa-ziºi spioni ºi trãdãtori, ºi persoane suspectate ca având opinii diferite. Partidul Comunist Chinez (PCC) a început ca ramurã a Partidului Comunist Sovietic în cea de-a treia Internaþionalã Comunistã. A moºtenit în mod natural înclinarea cãtre crimã. Un exemplu care ilustreazã acest fapt este cã în timpul primului rãzboi civil dintre Kuomingtang (KMT) ºi comuniºti (1927-1936), populaþia din provincia Jiangxi a scãzut de la 20 milioane la aproximativ 10 milioane. Pagubele produse de PCC prin utilizarea violenþei pot fi deduse prin simpla examinare a acestor cifre. Uzul violenþei poate fi inevitabil când se încearcã obþinerea puterii politice, dar n-au existat niciodatã în istorie regimuri atât de dornice de omor ca cele conduse de partide comuniste – omoruri sãvârºite în special în timpul perioadelor de pace. Din 1949 numãrul deceselor cauzate de violenþa PCC a depãºit numãrul total de decese din timpul rãzboaielor purtate între 1927-1949. Un exemplu excelent al utilizãrii violenþei de cãtre PCC este sprijinul acordat Khmerilor Roºii din Cambogia. Sub conducerea Khmerilor Roºii au fost uciºi 25% din populaþia Cambogiei, multe victime fiind de origine chinezã. China blocheazã ºi acum aducerea, de cãtre comunitatea internaþionalã, a Khmerilor Roºii în faþa justiþiei, pentru cã acoperã rolul PCC în acest genocid. PCC are legãturi strânse cu unele din cele mai brutale miºcãri politice ºi cu unele dintre cele mai despotice regimuri din lume. Pe lângã legãturile cu Khmerii Roºii, existã relaþii cu partidele comuniste din Indonesia, Filipine, Malaezia, Vietnam, Burma, Laos, ºi Nepal - toate fiind susþinute de PCC. Mulþi conducãtori ai acestor partide comuniste sunt chinezi; unii dintre ei încã se ascund în China în prezent. Alte partide comuniste cu ideologie maoistã includ „Calea Luminoasã” din America de Sud ºi „Armata Roºie Japonezã”, ale cãror atrocitãþi au fost condamnate de cãtre comunitatea internaþionalã. Una dintre teoriile pe care le folosesc comuniºtii este darwinismul social. Partidul Comunist aplicã teoria competiþiei darwiniste dintre specii în sfera relaþiilor ºi istoriei umane, susþinând cã lupta de clasã este singura forþã care determinã dezvoltarea societãþii. Lupta devine astfel „credinþa” principalã a Partidului Comunist, o unealtã în obþinerea ºi pãstrarea controlului politic. Cuvintele faimoase ale lui Mao Zedong trãdeazã aceastã logicã a supravieþuirii celui mai puternic: „Cu 800 milioane de oameni, cum poate sã funcþioneze fãrã luptã?”

4 de pe http://eserver.org/marx/1848-communist.manifesto/cm4.txt

Page 5: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

3

O altã afirmaþie la fel de faimoasã a lui Mao Zedong este aceea ca Revoluþia Culturalã „ar trebui desfãºuratã la fiecare ºapte sau opt ani”5. Folosirea repetatã a forþei de cãtre PCC este un mijloc important pentru menþinerea conducerii. Scopul utilizãrii forþei este crearea terorii. Fiecare luptã ºi miºcare au fost exerciþii ale terorii, inimile chinezilor tremurând de fiecare datã. Supuºi terorii, ei au devenit treptat înrobiþi sub controlul PCC. Astãzi terorismul a devenit principalul duºman al lumii civilizate ºi libere. Exerciþiul terorii violente al PCC s-a desfãºurat pe o scarã ºi mai largã, a durat mult mai mult, ºi rezultatele sale au fost chiar mai devastatoare, datoritã folosirii aparatelor de stat. Astãzi, în secolul XXI, n-ar trebui sã uitãm acest caracter moºtenit al Partidului Comunist, pentru cã el va juca un rol crucial în destinul PCC. II. Folosirea de minciunilor pentru a justifica violenþa Nivelul unei civilizaþii poate fi mãsurat prin gradul în care este folositã violenþa de cãtre regimuri. Recurgând la violenþã, regimurile comuniste reprezintã clar un pas uriaº înapoi pentru civilizaþia umanã. Din nefericire Partidul Comunist a fost vãzut ca o forþã progresivã de cãtre cei care cred cã violenþa este un mijloc esenþial ºi inevitabil în dezvoltarea societãþii. Aceastã acceptare a violenþei trebuie privitã ca o urmare a folosirii cu o abilitate de neegalat a înºelãciunii ºi minciunilor de cãtre Partidul Comunist - aceasta fiind o altã trãsãturã moºtenitã a PCC.

“De timpuriu ne-am gândit la Statele Unite ca la o þarã dragã nouã. Credem cã aceasta se datoreazã parþial faptului cã Statele Unite n-au ocupat niciodatã China ºi nici n-au lansat vreun atac asupra Chinei. Mai fundamental - poporul Chinez are impresii bune despre Statele Unite, datorate caracterului democratic ºi deschis al poporului american.”

Acest citat provine dintr-un articol publicat la 4 iulie 1947 în ziarul oficial al PCC – China Nouã. La numai 3 ani mai târziu PCC a trimis soldaþi sã lupte împotriva trupelor americane în Corea de Nord, înfãþiºându-i pe americani drept cei mai malefici imperialiºti din lume. Lectura acestui articol scris acum 50 ani ar uimi orice persoanã din China continentalã. PCC a interzis publicarea ziarelor cu pasaje similare ºi a publicat versiuni rescrise. De când a ajuns la putere, PCC a folosit tactici similare în fiecare campanie politicã, incluzând campaniile de eliminare a contra-revoluþionarilor (1950-1953), „parteneriatul” întreprinderilor publice ºi private (1954-1957), campania „Împotriva Dreptei” (1957), Revoluþia Culturalã (1966-1976), masacrul din Piaþa Tiananmen (1989), ºi cel mai recent, persecuþia împotriva Falun Gong începutã în 1999. Cel mai infam exemplu este persecuþia intelectualilor din 1957. PCC a fãcut apel la intelectuali, cerându-le pãrerea sincerã, pentru ca mai apoi sã-i eticheteze drept „politicieni de dreapta,” ºi sã-i persecute, folosindu-le discursurile drept dovadã a „crimelor”. Când s-au ridicat voci care au criticat aceastã persecuþie drept o conspiraþie, sau „un complot din umbrã”, Mao Zedong a susþinut public: „Nu este un complot din umbrã, ci strategie deschisã”. Înºelãciunea ºi minciunile au jucat un rol foarte important în obþinerea ºi menþinerea controlului de cãtre PCC. China are una dintre cele mai lungi istorii, iar intelectualii chinezi au acordat din antichitate o mare importanþã istoriei. Chinezii au folosit istoria pentru a evalua realitatea ºi pentru a-ºi adânci înþelegerea ºi a progresa spiritual. Pentru ca istoria sã serveascã regimului, PCC a creat o politicã de alterare ºi ascundere a adevãrului istoric. PCC, prin propaganda ºi publicaþiile sale, a rescris istoria, de la perioade îndepãrtate de genul „Perioadei de Primavarã ºi Toamnã” (770-476

5 scrisoarea lui Mao Zedong cãtre soþia lui, Jiang Qing (1966)

Page 6: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

4

î.C), ºi a „Perioadei Statelor Rãzboinice” (475-221 î.C.), pânã la cele recente - Revoluþia Culturalã. Astfel de alterãri ale istoriei au început în 1949; PCC a blocat cu duritate ºi a eliminat eforturile de restaurare a adevãrului istoric. Când violenþa devine insuficientã pentru menþinerea controlului, PCC recurge la înºelãtorii ºi minciuni care servesc la justificarea conducerii prin violenþã, sau la mascarea adevãrului. Trebuie sã admitem cã înºelãciunea ºi minciunile n-au fost inventate de Partidul Comunist, dar sunt acte josnice pe care Partidul Comunist le-a utilizat fãrã scrupule. PCC a promis pãmânt þãranilor, fabrici muncitorilor, libertate ºi democratie intelectualilor ºi pace tuturor. Nici una din aceste promisiuni n-a fost realizatã. O generaþie de chinezi a murit pãcãlitã ºi altã generaþie continuã sã fie înºelatã. Aceasta este cea mai mare tristeþe a poporului chinez, cel mai nefericit aspect al naþiunii chineze. III. Principii care se schimbã mereu În campania prezidenþialã a SUA din 2004, un candidat la preºedenþie a afirmat la TV cã tacticile se pot schimba la nevoie, dar „credinþele” sau „valorile inimii” nu se pot schimba niciodatã, altfel respectivul „pur ºi simplu nu este credibil”6. Aceastã declaraþie clarificã într-adevãr un principiu. Partidul Comunist este un caz tipic. De la înfiinþarea sa acum 80 ani, PCC a þinut 16 congrese naþionale reprezentative ºi a modificat Constituþia Partidului de ºaisprezece ori. De-a lungul celor cinci decade de control al puterii, PCC a fãcut modificãri majore Constituþiei Chinei de cinci ori. Idealul Partidului Comunist este egalitatea socialã, care ar duce cãtre o societate comunistã. Astãzi însã, China controlatã de comuniºti a devenit naþiunea cu cele mai mari inegalitãþi economice din lume. Mulþi membri PCC au devenit putred de bogaþi, în timp ce 800 milioane de oameni trãiesc în sãrãcie. Teoriile cãlãuzitoare ale PCC au început cu marxism-leninism-ul, la care a fost adãugat maoismul, apoi ideile lui Deng Xiao Ping ºi, recent, teoria celor „Trei Reprezentãri” a lui Jiang Zemin. Marxism-leninism-ul ºi maoismul nu sunt deloc compatibile cu teoriile lui Deng Xiao Ping ºi ideologia lui Jiang – ele sunt de fapt opuse. Aceastã amestecãturã de teorii comuniste folositã de PCC este într-adevãr o raritate în istoria umanã. Principiile schimbãtoare ale Partidului Comunist s-au contrazis în mare mãsurã unul cu altul. De la ideea unei integrãri globale care sã depãºeascã statul-naþiune, pânã la naþionalismul extremist de astãzi, de la eliminarea proprietãþii private ºi a „claselor exploatatoare” pânã la promovarea aderãrii capitaliºtilor la Partid, principiile de ieri s-au inversat în politica de astãzi, cu schimbãri ºi mai importante preconizate în viitor. Indiferent cât de des îºi schimbã PCC principiile, þelul rãmâne acelaºi: obþinerea ºi pãstrarea puterii, menþinerea unui control absolut al societãþii. În istoria PCC au existat mai mult de douãsprezece campanii caracterizate drept lupte „pe viaþã ºi moarte”. În realitate, toate aceste lupte au coincis cu un transfer de putere, rezultat al schimbãrii principiilor de bazã ale Partidului. Fiecare schimbare de principii a fost cauzatã de o crizã inevitabilã pe care PCC a trebuit sã o înfrunte ºi care îi ameninþa legitimitatea ºi existenþa. Fie cã este vorba de colaborarea cu KMT, de politica externã pro-SUA, de reforma economicã ºi promovarea economiei de piaþã, sau de

6 informaþie de pe http://www.debates.org/pages/trans2004a.html.

Page 7: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

5

promovarea naþionalismului - aceste decizii au apãrut mereu într-un moment de crizã; toate au avut drept scop câºtigarea sau consolidarea puterii. Fiecare ciclu în care un grup a fost persecutat, pentru ca mai apoi sã fie reabilitat, a fost conectat cu schimbãri în principiile de bazã ale PCC. Un proverb vestic spune cã adevãrurile pot rezista, dar minciunile sunt schimbãtoare. Existã înþelepciune în aceastã zicalã. IV. Modul în care natura Partidului înlocuieºte ºi eliminã natura umanã Regimul PCC este unul dictatorial de tip leninist. De la crearea Partidului au fost stabilite trei aºa-zise linii de bazã: linia intelectualã, linia politicã, ºi linia organizatoricã. Linia intelectualã se referã la fundamentul filozofic al Partidului Comunist. Linia politicã se referã la stabilirea þelurilor sale. Linia organizatoricã se referã la modul în care sunt atinse þelurile, în cadrul formei sale stricte de organizare. Prima ºi cea mai importantã cerinþã impusã membrilor de partid ºi a celor conduºi de partid este sã execute necondiþionat comenzile primite de la PCC. În aceasta constã în esenþã „linia organizatoricã”. În China cei mai mulþi oameni ºtiu cã membrii PCC au o personalitate dublã. În viaþa particularã membrii PCC sunt fiinþe umane obiºnuite, cu sentimente de fericire, supãrare, regret ºi bucurie. Ei au meritele ºi defectele fiinþelor umane. Ei pot fi pãrinþi, soþi, soþii, sau prieteni. Dar situatã deasupra naturii ºi sentimentelor umane este „natura Partidului”, care, conform cerinþelor Partidului Comunist, trebuie pusã mai presus de natura umanã umanitate. Astfel, natura umanã devine relativã ºi posibil de schimbat, în timp ce „natura Partidului” devine absolutã, mai presus de orice îndoialã. În timpul Revoluþiei Culturale era ceva obiºnuit ca taþii ºi fiii sã se tortureze unii pe alþii, soþii ºi soþiile sã se lupte unii cu altii, mame ºi fiice sã se denunþe reciproc, ºi studenþi ºi profesori sã se trateze unii pe alþii drept inamici. În aceste cazuri conflictele ºi ura au fost motivate de „natura Partidului”. La începutul dictaturii PCC, mulþi oficiali înalþi ai PCC n-au putut face nimic atunci când membrii familiilor lor au fost etichetaþi drept inamici de clasã. Acest lucru a fost determinat ºi el de „natura Partidului”. Puterea „naturii Partidului” asupra indivizilor apare ca urmare a îndoctrinãrii prelungite organizate de PCC. Aceastã îndoctrinare începe în grãdiniþã, unde rãspunsurile abrobate de Partid la aumite întrebãri sunt rãsplatite. Aceste rãspunsuri nu corespund bunului simþ, sau naturii umane a copiilor. Elevii primesc educaþie politicã atunci când urmeazã ºcoala primarã, liceul, etc., pânã la universitate. Ei învaþã sã urmeze linia standard aprobatã de Partid, în caz contrar nefiindu-le permis sã treacã examenul de absolvire. Un membru de Partid trebuie sã urmeze linia Partidului când vorbeºte în public, indiferent ce gândeºte în particular. Structura organizatoricã a PCC este o piramidã giganticã, cu puterea centralã din vârf controlând întreaga ierarhie. Aceastã structurã specialã este una dintre cele mai importante trãsãturi ale regimului comunist, ajutând la producerea unei obedienþe absolute. Astãzi, PCC a degenerat într-o entitate politicã ce luptã pentru propriile interese, nu mai urmãreºte nici unul din þelurile „mãreþe” ale comunismului, dar structura organizatoricã a comunismului a rãmas; cerinþa de obedienþã necondiþionatã nu s-a schimbat nici ea. Acest Partid se considerã deasupra umanitãþii ºi naturii umane, înlãturã orice organizaþii sau persoane considerate dãunãtoare sau poþential dãunãtoare pentru puterea sa, indiferent dacã sunt cetãþeni obiºnuiþi sau oficiali înalþi ai PCC.

Page 8: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

6

V. Un spectru malefic se opune naturii ºi naturii umane Tot ce se aflã sub cer trece printr-un ciclu al vieþii de naºtere, maturitate, decãdere, ºi moarte. Spre deosebire de regimul comunist, societãþile non-comuniste, chiar ºi cele totalitare ºi dictatoriale, permit deseori un anumit grad de auto-organizare ºi auto-determinare. Societatea chinezã anticã a fost de fapt condusã cu ajutorul unei structuri binare. În zonele rurale, baza organizãrii sociale independente era clanul, în timp ce în zonele urbane era breasla. Guvernarea centralizatã nu se extindea mai jos de judeþ. Regimul nazist, probabil cel mai brutal regim dictatorial, exceptându-le pe cele conduse de partide comuniste, respecta totuºi proprietatea privatã. Regimurile comuniste au eradicat orice formã de organizare socialã independentã de Partid, înlocuindu-le cu structuri ale puterii înalt centralizate, de sus pânã jos. Dacã structurile sociale de la nivelul de bazã în sus pe scara ierarhicã, ce permit auto-determinarea indivizilor sau grupurilor, apar în mod natural, atunci regimul comunist este esenþial contra naturii. Partidul Comunist nu are principii generale cu care sã trateze oamenii. Conceptele de bine ºi rãu, precum ºi toate legile ºi regulile sunt manipulate arbitrar. Comuniºtii nu permit crima, exceptând cazurile celor categorisiþi drept duºmani ai Partidului Comunist. Pietatea filialã este binevenitã, exceptându-i pe pãrinþii consideraþi inamici de clasã. Bunãvoinþa, corectitudinea, dreptatea, înþelepciunea, ºi credinþa sunt toate bune, dar nu sunt aplicabile dacã Partidul nu vrea sã considere aceste virtuþi tradiþionale. Partidul Comunist distruge complet standardele universale pentru natura umanã, ºi este construit pe principii ce se opun naturii umane. În general societãþile non-comuniste iau în considerare natura dualã a umanitãþii, cea a binelui ºi rãului; ele se bazeazã pe contracte sociale fixe pentru a menþine un echilibru în societate. În societãþile comuniste, însã, chiar conceptul de naturã umanã este respins, binele ºi rãul nefiind nici ele recunoscute. Eliminarea conceptelor de bine ºi rãu, conform lui Marx, serveºte la rãsturnarea completã a suprastructurii vechii societãþi. Partidul Comunist nu crede în Dumnezeu , ºi nu respectã nici mãcar natura fizicã.

„Luptã-te cu Cerul, Luptã-te cu Pãmântul, Luptã-te cu oamenii Aºa vei descoperi o bucurie nemãrginitã.”

Acesta a fost motto-ul PCC în timpul Revoluþiei Culturale. Realitatea este cã asupra poporului chinez ºi asupra Pãmântului a fost adusã multã suferinþã. Chinezii cred în mod tradiþional în unitatea dintre Cer ºi oameni. Lao Tze spunea în Dao de Jing (Tao-Te Ching): “Omul urmeazã Pãmântul, Pãmântul urmeazã Cerul, Cerul urmeazã Calea, ºi Calea urmeazã ce este natural”7. Fiinþele umane ºi natura coexistã în cadrul unei relaþii armonioase în cosmosul continuu. Partidul Comunist este un soi de fiinþã. Totuºi se opune naturii, Cerului, Pãmântului ºi omenirii. Este un spectru malefic opus universului.

7 Dao De Jing, Capitolul 25

Page 9: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

7

VI. Câteva trãsãturi ale posesiunii malefice Organele Partidului Comunist n-au participat niciodatã direct în activitãþi productive sau creative. Imediat cum apucã puterea, se ataºeazã de oameni, îi controleazã ºi manipuleazã. Din cauza fricii de a pierde controlul îºi extind puterea pânã la cea mai fundamentalã unitate a societãþii, monopolizeazã resursele de producþie ºi extrag bogãþie de la societate. În China PCC se extinde peste tot ºi controleazã totul, dar nimeni n-a vãzut vreodatã registrele contabile ale PCC, ci doar registrele contabile ale statului, ale guvernelor locale ºi ale întreprinderilor. De la guvernul central pânã la comitetele rurale, oficialii din administraþie sunt întotdeauna consideraþi inferiori cadrelor comuniste, astfel cã organele administrative trebuie sã urmeze instrucþiunile comitetelelor de Partid ale nivelului repectiv. Cheltuielile Partidului sunt plãtite de cãtre administrativ ºi trecute în contul sistemului administrativ. Organizarea PCC, asemenea celei a unui gigantic spirit malefic posedant, se lipeºte de fiecare unitate ºi celulã a societãþii chineze la fel de strâns ca umbra care urmãreºte obiectul ce a generat-o. Penetreazã adânc în fiecare vas capilar ºi celulã a societãþii, vasele sale cele mai fine extrãgând sângele, controlând ºi manipulând societatea în acest fel. Aceastã structurã ciudatã de posedare maleficã a existat în istoria umanã în trecut, fie parþial, fie pentru perioade limitate de timp, dar n-a funcþionat niciodatã atât de îndelungat ºi n-a controlat niciodatã societatea atât complet ca Partidul Comunist. Acesta este motivul pentru care fermierii chinezi trãiesc într-o asemenea sãrãcie ºi sclavie. Ei nu trebuie sã-i susþinã doar pe oficialii administraþiei (ca în mod tradiþional), ci trebuie sã susþinã ºi un numãr comparabil, sau chiar mai mare, de cadre comuniste. Acesta este motivul pentru care un numãr atât de mare de muncitori chinezi ºi-au pierdut slujbele. Vasele de extragere a sângelui pe care le deþine posesivul PCC sug fonduri de la fabrici de mulþi ani. Acesta este motivul pentru care intelectualii chinezi cred cã dreptul la libertate spiritualã este atât de dificil de obþinut. Deasupra poverii administraþiei, peste tot se aºterne umbra PCC, care nu face altceva decât sã spioneze oameni. Un spirit care posedã trebuie sã controleze în mod absolut mintea posedatului pentru a stoarce energia necesarã supravieþuirii sale. Conform ºtiinþei politicii moderne, puterea vine în principal din trei surse: forþã, bogãþie ºi cunoºtinþe. Partidul Comunist n-a ezitat niciodatã sã foloseascã controlul monopolist ºi forþa pentru a jefui proprietatea oamenilor. Mai important, a privat oamenii de dreptul lor de exprimare liberã ºi a încãlcat spiritul ºi voinþa oamenilor pentru a-ºi menþine controlul absolut al puterii. Din acest aspect, posedarea maleficã a PCC controleazã societatea atât de strâns încât cu greu poate fi comparat cu oricare alt regim în lume. VII. Sã ne auto-examinãm pentru a scãpa de posesiunea PCC În Manifestul Comunist, primul document programatic al Partidului Comunist, Marx a afirmat cã „în 1848, un spectru bântuie Europa – spectrul Comunismului”8. Un secol mai târziu, comunismul

8 de pe http://eserver.org/marx/1848-communist.manifesto/cm1

Page 10: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

8

este mai mult decât un spectru care bântuie. A capturat un corp concret, material. S-a rãspândit în jurul lumii ca o epidemie, a ucis zeci de milioane ºi a furat proprietatea, mintea ºi spiritul liber a sute de milioane. Intenþia de bazã a Partidului Comunist este eliminarea întregii proprietãþi private pentru a elimina „clasa exploatatoare”. Proprietatea privatã este baza tuturor drepturilor sociale, ºi deseori înglobeazã cultura naþionalã. Cei jefuiþi de proprietatea privatã pierd de asemenea libertatea minþii ºi spiritului. Ei pot mai apoi pierde libertatea de a obþine drepturi sociale ºi politice. Lovindu-se de o crizã de supravieþuire, PCC a fost forþat sã reformeze economia Chinei în anii `80. Dreptul la proprietate privatã a fost parþial înapoiat oamenilor. Acest lucru a creat o breºã în maºinãria imensã ºi precisã de control a PCC. Aceastã breºã a devenit tot mai largã ca urmare a luptei membrilor PCC pentru acumularea de averi (private). PCC, un spectru malefic posedant susþinut prin forþã, înºelãciune ºi schimbare frecventã a aparenþei ºi imaginii sale, aratã acum semne de decãdere ºi manifestã nervozitate la cea mai micã tulburare. Încearcã sã supravieþuiascã acumulând mai multã bogãþie ºi întãrind controlul, dar aceste acþiuni nu fac altceva decât sã intensifice criza. China de astãzi pare prosperã, dar conflictele sociale s-au acumulat la un nivel nemaivãzut. Folosind manevrele politice din trecut, PCC poate încerca o anume formã de retragere, schimbând macazul faþã de masacrul din Piata Tiananmen sau Falun Gong, sau alegându-ºi drept inamic un alt grup, dar continuând sã exercite puterea terorii. Înfruntând încercãri de-a lungul ultimilor o sutã de ani, naþiunea chinezã a rãspuns prin import de arme, reforma sistemului ºi declanºarea unei revoluþii extreme ºi violente. Nenumãrate vieþi au fost pierdute ºi cea mai mare parte din cultura tradiþionalã chinezã a fost abandonatã. Se pare cã rãspunsurile Chinei n-au rezolvat nimic. Când agitaþia ºi neliniºtea au pus stãpânire pe mintea chinezã, PCC a folosit ocazia pentru a apare pe scenã, ºi în cele din urmã a reuºit sã controleze aceastã ultimã civilizaþie anticã ce mai supravieþuieºte. În viitor poporul chinez va trebui inevitabil sã aleagã din nou. Indiferent ce alegere va fi fãcutã, fiecare cetãþean chinez trebuie sã înþeleagã cã cea mai micã speranþã în PCC va accentua stricãciunile aduse naþiunii chineze ºi va injecta energie nouã în acest PCC posedat de malefic. Trebuie sã abandonãm toate iluziile, sã ne examinãm în profunzime, fãrã sã fim influenþaþi de urã, lãcomie sau dorinþe. Numai aºa putem scãpa de spiritul posedant al PCC care ne controleazã de peste 50 ani. În numele unei naþiuni libere, putem restabili civilizaþia chinezã bazatã pe respect pentru natura umanã ºi compasiune pentru toþi. Note: [1] Reforma de 100 de zile a fost, de fapt, o reformã de 103 zile din 11 iunie pânã în 21 septembrie 1898. Guangxu, împãratul dinastiei Qing (1875-1908), a ordonat o serie de reforme ce vizau efectuarea de schimbãri sociale ºi instituþionale. Opoziþia elitei conservatoare de la conducere faþã de aceastã reformã a fost intensã. Sprijinitã de ultraconservatori ºi cu suportul tacit al politicianului oportunist Yuan Shikai, împãrãteasa Dowager Cixi a plãnuit o loviturã de stat la 21 septembrie 1898, forþându-l pe tânãrul gânditor reformator Guangxu la izolare. Cixi a preluat guvernarea ca regent. Reforma de 100 de zile s-a sfârºit cu anularea noilor edicte ºi executarea a ºase dintre susþinãtorii reformei.

Page 11: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

9

[2] Revoluþia Xinhai (sau Revoluþia Hsinhai), numitã dupã anul Chinezesc al Xinhai (1911), a constat în rãsturnarea, între 10 octombrie 1911 ºi 12 februarie 1912, a dinastiei Qing care conducea China, ºi fondarea Republicii Chineze. [3] „Miºcarea din 4 mai” a fost prima miºcare de masã din istoria modernã chinezã, ºi a început la 4 mai 1919. [4] de pe http://eserver.org/marx/1848-communist.manifesto/cm4.txt [5] scrisoare a lui Mao Zedong cãtre soþia lui, Jiang Qing (1966) [6] informaþie de pe http://www.debates.org/pages/trans2004a.html. [7] Dao De Jing, Capitolul 25 [8] de pe http://eserver.org/marx/1848-communist.manifesto/cm1

Page 12: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

1

Comentariul 2: Despre începuturile Partidului Comunist Chinez Cuvânt înainte Potrivit lucrãrii Explicând caracterele simple ºi analizând caracterele compuse (Shuowen Jiezi) scrisã de Xu Shen în anul 147 d. C, caracterul tradiþional chinezesc Dang, însemnând „partid” sau „bandã”, este compus din douã rãdãcini care înseamnã „promovare” sau „sprijinire” ºi respectiv, „întunecat”, sau „negru”. Punând împreunã cele douã rãdãcini, caracterul chinezesc înseamnã „promovarea întunericului”. „Partid” sau „membru de partid” (care poate fi înþeles ºi ca „bandã” sau „membru al unei bande”) poartã un sens derogatoriu. Confucius spunea: „un aristocrat este mândru, dar nu agresiv, sociabil, dar nu fanatic”. Notele de subsol din „Analecte” (Lunyu) explicã: „oamenii care se ajutã unul pe celãlalt pentru a-ºi ascunde crimele se spune cã formeazã o bandã (partid).” În istoria chinezã, clicile politice erau deseori numite Peng Dang (intrigi). În cultura tradiþionalã chinezã este un sinonim pentru „bandã de ticãloºi” ºi are sensul de asociere în scopuri egoiste. De ce a apãrut, s-a dezvoltat ºi în cele din urmã a pus stãpânire pe putere Partidul Comunist Chinez (PCC) în China contemporanã? PCC a bombardat constant minþile chinezilor cu ideea cã istoria a ales PCC, cã oamenii au ales PCC, ºi cã „fãrã PCC nu va exista o Chinã nouã”. Au ales chinezii Partidul Comunist? Sau PCC a fost cel care s-a ridicat ca o bandã ºi i-a forþat pe chinezi sã-l accepte? Rãspunsul trebuie gãsit în istorie. De la sfârºitul dinastiei Qing (1644-1911) pânã la începutul perioadei Republicii (1911-1949), China a trecut prin ºocuri îngrozitoare venite din exterior ºi a fãcut mari încercãri de reformã internã. Societatea chinezã era tulburatã îngrozitor. Mulþi intelectuali ºi oameni cu idealuri mãreþe doreau sã salveze þara ºi pe oamenii ei. Însã în mijlocul crizelor naþionale ºi al haosului, starea lor de neliniºte a crescut, ducând iniþial la dezamãgire ºi apoi la disperare totalã. Asemenea celor care recurg la orice doctor atunci când sunt bolnavi, ei au cãutat soluþii în afara Chinei. Atunci când stilurile englez ºi francez au eºuat, ei s-au întors cãtre metoda ruseascã. N-au ezitat sã prescrie cel mai extrem remediu pentru boalã, sperând la reabilitarea rapidã a Chinei. Miºcarea din „4 mai” (1919), a reflectat complet aceastã disperare. Unii au pledat pentru anarhie; alþii au propus rãsturnarea doctrinelor lui Confucius, iar alþii au sugerat importul de culturã strãinã. În scurt timp au respins cultura tradiþionalã chinezã ºi s-au opus doctrinei cãii de mijloc a lui Confucius. Dorind s-o ia pe scurtãturã, au pledat pentru distrugerea tuturor tradiþiilor. Pe de o parte membrii lor radicali nu aveau un mod de a fi de folos þãrii, ºi pe de altã parte credeau ferm în idealurile lor. Au simþit cã lumea este fãrã speranþã ºi au crezut cã sunt singurii care pot gãsi abordarea corectã pentru dezvoltarea viitoare a Chinei. Erau setoºi de revoluþie ºi violenþã. Experienþe diferite conduc la diferite teorii, principii ºi cãi, în diferite grupuri. În cele din urmã un grup de oameni s-a întâlnit cu reprezentanþii Partidului Comunist din Uniunea Sovieticã. Ideea de

Un chinez examineazã pictura care-l înfãþiºeazã pe liderul comunist Mao Zedong declarând formarea Republicii Populare Chineze de la poarta Oraºului Interzis în 1949. În ciuda dezminþirilor din partea Partidului Comunist Chinez, istoria PCC este pãtatã de sânge nevinovat ºi plinã de înºelãciune (Photo: GOH CHAI HIN/AFP/Getty Images)

Page 13: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

2

„a folosi revoluþia violentã pentru a acapara puterea politicã”, izvorâtã din teoria marxism-leninism-ului, le-a surâs minþilor lor nerãbdãtoare ºi s-a conformat dorinþei lor de a salva þara ºi oamenii. Au încheiat imediat o alianþã. Au introdus comunismul, un concept complet strãin, în China. În total 13 reprezentanþi au luat parte la primul Congres al PCC. Mai târziu, unii dintre ei au murit, unii au plecat, iar unii, trãdând PCC sau devenind oportuniºti, au lucrat pentru ocupaþia japonezã, trãdând China, sau au abandonat PCC ºi s-au aliat cu Kuomintang-ul (Partidul Naþionalist, KMT). În 1949, când PCC a ajuns la putere în China, dintre cei 13 mai rãmãseserã doar Mao Zedong ºi Dong Biwu. Este neclar dacã fondatorii PCC erau conºtienþi la vremea respectivã de faptul cã „zeitatea” importatã din Uniunea Sovieticã era de fapt un spectru malefic ºi cã remediul pe care îl cãutau pentru a întãri naþiunea era de fapt o otravã mortalã. Partidul Comunist al Tuturor Ruºilor (Bolshevik) (cunoscut mai târziu ca Partidul Comunist al Uniunii Sovietice), care tocmai câºtigase revoluþia, era obsedat de ambiþii pentru China. În 1920 Uniunea Sovieticã a fondat Biroul pentru Estul Îndepãrtat, o ramurã a Celei de-a Treia Internaþionale Comuniste (Comintern). Era responsabilã de întemeierea unui Partid Comunist în China ºi în alte þãri. ªeful biroului era Sumiltsky, iar director adjunct era Grigori Voitinsky. Ei au început sã pregãteascã înfiinþarea PCC împreunã cu Chen Duxiao ºi alþii. Propunerea pe care aceºtia din urmã au fãcut-o Biroului pentru Estul Îndepãrtat în iunie 1921 - de a stabili o ramurã chinezã a Comintern-ului - aratã cã PCC era o ramificaþie condusã de Comintern. La 23 iulie 1921, cu ajutorul lui Nikolsky ºi Maring de la Biroul pentru Estul Îndepãrtat, PCC a fost oficial format. Miºcarea comunistã a fost introdusã în China ca un experiment, iar PCC s-a impus deasupra tuturor, cucerind totul în cale, aducând astfel o catastrofã fãrã de sfârºit Chinei. I. PCC a crescut prin acumularea constantã de ticãloºie Nu este uºor sã introduci în China - o þarã cu o istorie de 5.000 de ani de civilizaþie - un spectru strãin ºi malefic ca cel al Partidului Comunist, care este total incompatibil cu tradiþia chinezã. PCC a înºelat populaþia ºi intelectualii patrioþi care doreau sã-ºi serveascã þara cu promisiunea „utopiei comuniste”. A denaturat mai mult teoria comunismului, care fusese deja în mod serios distorsionatã de Lenin, pentru a asigura o bazã teoreticã pentru distrugerea tuturor normelor morale ºi principiilor tradiþionale. În plus teoria comunismului, denaturatã de PCC, a fost folositã pentru a distruge tot ce contravenea conducerii instaurate de PCC ºi pentru a elimina toate clasele sociale ºi pe cei care ar putea sã reprezinte o ameninþare pentru controlul exercitat de PCC. PCC a preluat distrugerea credinþei din timpul Revoluþiei Industriale ºi a transformat ateismul, aducându-l la formã chiar mai completã. PCC a moºtenit de la comunism negarea proprietãþii private ºi a importat teoria revoluþiei violente a lui Lenin. În acelaºi timp a moºtenit ºi cultivat mai departe cele mai rele pãrþi ale monarhiei chineze. Istoria PCC este un proces de acumulare treptatã a oricãrui gen de ticãloºie, internã sau strãinã. PCC ºi-a perfecþionat cele nouã caracteristici moºtenite, dându-le „trãsãturi chinezeºti”: rãutate, înºelãciune, incitare, dezlãnþuirea drojdiei societãþii, spionaj, jaf, luptã, eliminare ºi control. Rãspunzând crizelor sale continue, PCC ºi-a consolidat ºi întãrit mijloacele ºi a mãrit gradul de folosire a acestor caracteristici.

Prima trãsãturã moºtenitã: rãutatea – însuºirea formei malefice a marxism-leninism-ului

Marxismul i-a atras iniþial pe comuniºtii chinezi prin intenþia sa de „folosire a revoluþiei violente pentru a distruge vechiul aparat de stat ºi pentru a fonda o dictaturã a proletariatului”. Aceasta este exact rãdãcina rãului în marxism ºi leninism.

Page 14: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

3

Materialismul marxist este construit pe concepte economice înguste: forþã de producþie, relaþia între producþie ºi surplus. În perioada stadiilor de început, când capitalismul era subdezvoltat, Marx a fãcut o prezicere obtuzã conform cãreia capitalismul va muri ºi proletariatul va învinge. Istoria a dovedit cã a greºit. Revoluþia violentã marxist-leninistã ºi dictatura proletariatului promoveazã puterea politicã ºi dominaþia proletariatului. Manifestul comunist leagã bazele istorice ºi filozofice ale Partidului Comunist de conflictul ºi lupta de clasã. Proletariatul s-a rupt de relaþiile morale ºi sociale tradiþionale pentru a câºtiga puterea. De la prima lor apariþie, doctrinele comunismului se opun tuturor tradiþiilor. Natura umanã respinge universal violenþa. Violenþa face oamenii nemiloºi ºi tiranici. Astfel, în toate locurile ºi în toate timpurile, umanitatea a respins în mod fundamental premisele teoriei violenþei Partidului Comunist, o teorie care nu are un antecedent în nici un alt sistem de gândire trecut, filozofie sau tradiþie. Sistemul comunist al terorii a cãzut asupra lumii ca din neant. Ideologia maleficã a PCC este clãditã pe premiza cã oamenii pot cuceri natura ºi pot transforma lumea. Partidul Comunist i-a atras pe mulþi cu idealurile sale de „eliberare a întregii omeniri” ºi „unitatea lumii”. I-a indus în eroare pe mulþi, în special pe cei care erau îngrijoraþi de condiþia umanã ºi voiau sã contribuie în societate. Aceºti oameni au uitat cã existã un Cer deasupra. Inspiraþi de conceptul frumos dar nechibzuit de a „clãdi paradisul pe Pãmânt”, ei au dispreþuit tradiþiile ºi au privit cu dispreþ vieþile celorlalþi, ceea ce, în consecinþã, i-a degradat. Au fãcut toate acestea pentru a aduce un serviciu demn de laudã PCC ºi pentru a câºtiga onoare. Partidul Comunist a prezentat fantezia unui „paradis comunist” ca pe un adevãr ºi a stârnit entuziasmul oamenilor de a lupta pentru el: „Raþiunea vesteºte noua creaþie, este o lume mai bunã care se naºte”1. Folosind o asemenea idee absolut incredibilã, PCC a separat legãturile dintre umanitate ºi Cer, ºi a tãiat firul vital care leagã poporul chinez de strãmoºii sãi ºi tradiþiile naþionale. Incitând oamenii sã-ºi dea viaþa pentru comunism, PCC ºi-a întãrit abilitatea de a face rãu.

A doua trãsãturã moºtenitã: înºelãciunea – maleficul trebuie sã înºele pentru a pretinde cã este drept

Rãul trebuie sã mintã. Pentru a se folosi de clasa muncitoare, PCC o flata dându-i titlurile de „cea mai avansatã clasã”, „clasa altruistã”, „clasa conducãtoare” ºi „pionierii revoluþiei proletariatului”. Când Partidul Comunist a avut nevoie de þãrani, a promis „pãmânt cultivatorilor”. Mao Zedong i-a mãgulit pe þãrani spunând „fãrã þãranii sãraci nu ar exista nici o revoluþie, a le nega rolul înseamnã a nega revoluþia”2. Când Partidul Comunist a avut nevoie de ajutorul clasei capitaliste, el i-a numit „colegi de drum în revoluþia proletariatului” ºi le-a promis „republica democratã”. Când Partidul Comunist a fost aproape exterminat de KMT, a declarat rãsunãtor: „chinezii nu luptã contra chinezilor” ºi a promis sã se supunã conducerii KMT. De îndatã ce s-a terminat rãzboiul anti-japonez (1937-1945), PCC s-a întors cu toatã forþa împotriva KMT ºi l-a rãsturnat de la guvernare. În acelaºi mod PCC a eliminat clasa capitalistã la scurt timp dupã ce a luat controlul asupra Chinei, ºi în cele din urmã a transformat þãranii ºi muncitorii în proletariat cu adevãrat sãrac. Noþiunea de front unit este un exemplu tipic al minciunilor pe care le spune PCC. Pentru a câºtiga rãzboiul civil împotriva KMT, PCC s-a dezis de tacticile sale obiºnuite de a omorî fiecare membru al familiilor proprietarilor de pãmânt ºi þãranilor bogaþi ºi a adoptat o „politicã a unificãrii temporare” cu duºmanii sãi de clasã - proprietari de pãmânt ºi fermieri bogaþi. La 20

1 Din imnul comunist – “Internaþionala” 2 „Raportul despre investigarea Miºcãrii þãranilor din Hunan” a lui Mao Zedong (martie 1927)

Page 15: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

4

iulie 1947 Mao Zedong a anunþat: „cu excepþia unor elemente reacþionare, ar trebui sã adoptãm o atitudine mai relaxatã faþã de clasa proprietarilor de pãmânt…pentru a reduce elementele ostile”. Dar dupã ce PCC a câºtigat puterea, proprietarii de pãmânt ºi fermierii bogaþi n-au scãpat de genocid. Este normal ca Partidul Comunist sã spunã una ºi sã facã alta. Când PCC a avut nevoie de partide democratice, el a îndemnat toate partidele „sã nãzuiascã pentru o coexistenþã pe termen lung, sã exercite supraveghere mutualã, sã fie sincere unul cu celãlalt ºi sã împartã onoarea ºi ruºinea”. Cei care n-au fost de acord sau care au refuzat sã se conformeze conceptelor, vorbelor, faptelor sau organizãrii Partidului au fost eliminaþi. Marx, Lenin ºi liderii PCC au spus toþi cã puterea politicã a Partidului Comunist nu va fi împãrþitã cu nici un alt individ sau grup. Chiar de la început comunismul a moºtenit clar gena dictaturii. Este despotic ºi exclusiv. N-a coexistat niciodatã cu nici un alt partid politic sau grup într-o manierã sincerã, nici când încerca sã obþinã puterea, nici dupã ce a câºtigat controlul. Chiar ºi în timpul aºa-numitei perioade „relaxate”, coexistenþa PCC cu alþii a fost cel mult un spectacol regizat. Istoria ne învaþã sã nu credem în nici o promisiune pe care o face PCC, ºi sã nu credem cã vreunul dintre angajamentele sale va fi îndeplinit. A crede cuvintele Partidului Comunist în orice problemã te poate costa viaþa.

A treia trãsãturã moºtenitã: incitarea – rãspândirea cu dibãcie a urii ºi instigarea la luptã între mase

PCC foloseºte înºelãciunea pentru a incita la urã. Lupta se bizuie pe urã. Acolo unde ura nu existã, ea poate fi creatã. Sistemul patriarhal, de clan, adânc înrãdãcinat în regiunile rurale chineze a fost o barierã fundamentalã în obþinerea puterii politice de cãtre Partidul Comunist. Societatea ruralã era iniþial armonioasã ºi relaþiile dintre proprietarii de pãmânt ºi arendaºi nu erau în întregime conflictuale. Proprietarii de pãmânt ofereau þãranilor un mijloc de trai ºi, ca rãspuns, þãranii îi susþineau pe proprietarii de pãmânt. Aceastã relaþie de dependenþã oarecum mutualã a fost înfãþiºatã distorsionat de PCC drept un antagonism de clasã extrem ºi drept exploatare de clasã. Armonia a fost preschimbatã în ostilitate, urã ºi luptã. Rezonabilul a fost înfãþiºat drept nerezonabil, ordinea a fost înfãþiºatã drept haos ar caracterul republican a fost numit despotism. Partidul Comunist a încurajat exproprierea, omorul pentru profit ºi mãcelul proprietarilor de pãmânt, al fermierilor (þãranilor) bogaþi, a familiilor lor ºi al clanurilor lor. Mulþi þãrani nu doreau sã ia proprietatea altora. Unii au înapoiat peste noapte proprietatea pe care o luaserã de la proprietarii în timpul zilei; dar au fost criticaþi de echipele de lucru ale PCC din regiunile rurale ca având „o slabã conºtiinþã de clasã”. Pentru a incita ura de clasã PCC a redus teatrul chinez la un mijloc de propagandã. O binecunoscutã poveste a opresiunii de clasã, Fata cu pãrul alb3, iniþial se referea la o femeie nemuritoare ºi nu avea nimic de a face cu conflictele de clasã. Însã sub peniþa scriitorilor militari, povestea a fost transformatã într-o dramã „modernã”, operã ºi balet, ºi folositã pentru a incita la urã de clasã. Când Japonia a invadat China în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, PCC n-a luptat împotriva trupelor japoneze, ci a calomniat guvernarea KMT cu acuzaþii de trãdare de þarã 3 Legenda popularã chinezã Fata cu pãrul alb este povestea unei nemuritoare ce trãia într-o peºterã ºi care avea capacitãþi supranormale de a rãsplãti virtutea ºi de a pedepsi viciul, de a sprijini ceea ce este drept ºi de a opri rãul. Oricum, în drama chinezã „modernã” (operã ºi balet) ea a fost descrisã ca o fatã care a fost forþatã sã fugã într-o peºterã dupã ce tatãl sãu a fost bãtut pânã la moarte pentru cã a refuzat sã o cãsãtoreascã cu un poroprietar bãtrân de pãmânt. Ea a devenit cãruntã din cauza lipsei de hranã. Aceasta a devenit una dintre cele mai cunoscute drame „moderne” din China ºi a incitat la urã faþã de proprietarii de pãmânt

Page 16: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

5

ºi evitare a luptei. Dar PCC n-a luptat împotriva Japoniei. Chiar în cel mai critic moment de crizã naþionalã, PCC a incitat oamenii sã se opunã guvernãrii KMT. Incitarea maselor pentru a începe lupta internã este o ºmecherie clasicã a PCC. PCC a creat formula 95:5 a repartizãrii claselor: 95% din populaþie trebuie sã aparþinã diferitelor clase care pot fi câºtigate de partea sa, în timp ce restul de 5% erau desemnate ca inamici de clasã. Cei 95% erau în siguranþã dar „luptau” împotriva celor 5%. De fricã, pentru a se proteja, oamenii se strãduiau sã fie incluºi în partea de 95%. Din acest motiv în multe cazuri oamenii ºi-au fãcut rãu unii altora, adãugând chiar insulte ºi vãtãmare. PCC ºi-a perfecþionat aceastã tehnicã prin incitare în multe dintre campaniile sale politice.

A patra trãsãturã moºtenitã: dezlãnþuirea drojdiei societãþii – gangsterii ºi drojdia socialã formeazã crema PCC

Dezlãnþuirea drojdiei societãþii face rãu, iar rãul trebuie sã foloseascã drojdia societãþii. Deseori revoluþiile comuniste au folosit rãscularea gangsterilor ºi a drojdiei sociale. „Comuna din Paris” a implicat de fapt omor, incendii premeditate ºi violenþã, conduse de drojdia socialã. Chiar ºi Marx a privit cu dispreþ „lumpenul proletariat”4. În Manifestul Comunist, Marx a spus, „Clasa periculoasã, drojdia socialã, acea masã pasivã stricatã, aruncatã de straturile cele mai de jos ale vechii societãþi, poate fi uneori pusã în miºcare de o revoluþie a proletariatului; oricum, condiþiile sale de viaþã au pregãtit-o mai mult pentru rolul de unealtã de mituire a intrigii reacþionare”. Pe de altã parte þãranii au fost consideraþi de Marx ºi Engels ca neaparþinând vreunei clase sociale datoritã aºa-numitei lor fragmentãri ºi ignoranþe. PCC a dezvoltat mai departe latura întunecatã a teoriei lui Marx. Mao Zedong spunea cã „drojdia socialã ºi gangsterii au fost întotdeauna marginalizaþi de societate, dar ei sunt de fapt cei mai bravi, cei mai conºtiincioºi ºi cei mai fermi în revoluþie în zonele rurale”5. Lumpen proletariatul a mãrit natura violentã a PCC ºi a creat puterea politicã la începutul Partidului Comunist, în zonele rurale. Cuvântul „revoluþie” în chinezã înseamnã ad litteram „a lua vieþi”, ceea ce sunã înfiorãtor ºi dezastruos pentru toþi oamenii buni. Însã Partidul a reuºit cumva sã ataºeze un sens pozitiv cuvântului „revoluþie”. În mod similar, într-o discuþie asupra termenului „lumpen-proletariat” în timpul Revoluþiei Culturale, PCC a simþit cã „lumpen” (drojdier) nu suna bine, aºa cã l-a înlocuit cu „proletariat”, simplu. Un alt comportament al drojdiei societãþii este acela de a face pe ticãlosul. Când sunt criticaþi pentru cã sunt dictatori, oficialii Partidului îºi dezvãluie tendinþa de intimidare ºi afirmã fãrã ruºine ceva de genul „aveþi dreptate, este exact ceea ce facem. Experienþa chinezã acumulatã de-a lungul ultimelor decenii cere exercitarea acestei puteri a dictaturii democratice. Noi o numim ‘autocraþia democratã a poporului’”.

A cincea trãsãturã moºtenitã: spionajul – infiltreazã-te, seamãnã vrajba, dezbinã ºi înlocuieºte.

Pe lângã înºelãciune, incitare la violenþã ºi folosirea drojdiei societãþii, este folositã de asemenea tehnica spionajului ºi a disensiunii. PCC se pricepe la infiltrare. Cu decenii în urmã, primii trei agenþi secreþi remarcabili ai PCC, Qian Zhuangfei, Li Kenong ºi Hu Beifeng, lucrau de fapt pentru Chen Geng, directorul Ramurii II a Secþiunii de Spionaj a Comitetului Central al PCC. 4 Proletariatul lumpen tradus aproximativ ca muncitorii de mahala. Acest termen identificã clasa proscrisã, elementele degenerate sau subterane care formeazã o parte a populaþiei centrelor industriale. Ea include cerºetori, prostituate, gangsteri, escroci, ºarlatani, mici infractori, vagabonzi, ºomeri pe termen lung sau care nu pot fi angajaþi, oameni ajunºi ºomeri ca urmare a detvoltãrii industriei ºi tot felul de elemente declasate, degradate ºi degenerate. Termenul a fost fabricat de Marx în lucrarea Luptele de clasã în Franþa, 1848-1850 5 Din „Raportul despre investigarea Miºcãrii þãranilor din Hunan” a lui Mao Zedong (martie 1927)

Page 17: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

6

Lucrând ca secretar confidenþial ºi subordonat de încredere a lui Xu Enzeng, directorul Biroului de Investigaþie al KMT, Qian Zhuangfei îi trimitea informaþii secrete despre primul ºi al doilea plan strategic al KMT de încercuire a trupelor PCC în provincia Jiangxi lui Li Kenong (prin poºta interioarã a Departamentului de Organizare al Comitetului central al KMT). Acesta le trimitea mai departe lui Zhou Enlai6. În aprilie 1930 în regiunea de nord-est a Chinei a fost înfiinþatã o organizaþie specialã de agenþi dubli, fondatã de Ramura de Investigaþie Centralã a KMT. La suprafaþã ea aparþinea KMT ºi era condusã de Qian Zhuangfei, dar din spatele scenei era controlatã de PCC ºi condusã de Chen Geng. Li Kenong s-a alãturat ºi Comandamentului Armatei KMT pe post de criptograf. Li a fost cel care a decodat mesajele urgente având legãturã cu arestul ºi revolta lui Gu Shunzhang7, un director al Biroului de Securitate al PCC. Qian Zhuangfei a trimis imediat mesajul decodat la Zhou Enlai, evitând astfel prinderea întregii reþele de spioni. Yang Dengying era un reprezentant special al Biroului de Investigaþie Centralã al KMT din Shanghai ºi era pro-comunist. PCC i-a ordonat sã-i aresteze ºi sã-i execute pe membrii de Partid consideraþi nesiguri. Un cadru PCC în vârstã, din provincia Henan, jignise pe vremuri un cadru de Partid; proprii sãi oameni au tras sforile pentru a-l bãga în închisoarea KMT câþiva ani. În timpul rãzboiului de eliberare8 PCC a reuºit sã implanteze un agent secret cãruia Chiang Kaishek9 i-a acordat mare încredere. Liu Pei, general locotenent ºi ministru adjunct al Ministerului Apãrãrii avea sarcina de a coordona armata KMT. Liu era de fapt un agent secret al PCC. Înainte ca armata KMT sã afle urmãtoarea sarcinã, planul ajungea deja la Yan’an, la comandamentul PCC. Partidul Comunist putea astfel sã-ºi planifice apãrarea. Xiong Xianghui, secretar ºi subordonat de încredere a lui Hu Zongnan10, i-a dezvãluit planul lui Hu de invazie în Yan’an lui Zhou Enlai. Când Hu Zongnan ºi forþele sale au ajuns la Yan’an, locul era deja pãrãsit. Zhou Enlai a spus la un moment dat: „preºedintele Mao cunoºtea ordinele militare date de Chiang Kaishek înainte ca ele sã ajungã la comandantul armatei lui Chiang”

A ºasea trãsãturã moºtenitã: jaful – prãdarea prin înºelãciune ºi violenþa devin „noua ordine"

Tot ce posedã PCC a fost obþinut prin jaf. Când a strâns Armata Roºie Chinezã pentru a-ºi consolida dominaþia prin forþã militarã, aveau nevoie de bani pentru arme ºi muniþie, mâncare ºi haine. PCC a strâns fonduri prin suprimarea despoþilor locali ºi jefuind bãnci, purtându-se ca bandiþii. Într-o misiune condusã de Li Xiannian11, unul dintre liderii seniori ai PCC, Armata Roºie Chinezã a rãpit oameni din cele mai bogate familii din reºedinþele comitatelor din zona de vest a provinciei Hubei. N-au rãpit doar o singurã persoanã, ci câte una din fiecare familie bogatã a unui clan. Cei rãpiþi au fost þinuþi în viaþã pentru a fi rãscumpãraþi de familie, care trebuia sã sprijine în permanenþã armata cu bani. Dacã Armata Roºie Chinezã nu era mulþumitã, sau dacã familiile

6 Zhou Enlai (5 martie 1898 – 8 ianuarie 1976), a fost al doilea ca importanþã dupã Mao Zedong. A avut rol de conducere în PCC ºi prim ministru al Republicii Populare Chineze din 1949 pânã la moartea sa 7 Gu Shunzhang a fost iniþial unul dintre conducãtorii sistemului de agenþi secreþi ai PCC. În 1931 a fost arestat de KMT ºi a colaborat cu ei în descoperirea multor agenþi secreþi ai PCC. Toþi cei opt membri ai familiei lui Gu au fost mai târziu strangulaþi ºi îngropaþi în Concesiunea Francezã din Shanghai. A se vedea, pentru mai multe informaþii în legaturã cu aceasta – „Istoria de asasinate a PCC” (http://english.epochtimes.com/news/4-7-14/22421.html) 8 Rãzboiul dintre PCC ºi KMT în iunie 1946. Rãzboiul este marcat de trei campanii: Liaoxi-Shenyang, Huai-Hai ºi Beiping-Tianjin, dupã care PCC a luat puterea de la KMT, formând Republica Popularã Chinezã la 1 octombrie 1949 9 Chiang Kaishek a fost conducãtorul KMT-ului ºi apoi exilat, devenind conducãtorul Taiwanului 10 Hu Zongnan (1896-1962), originar din districtul Xiaofeng (acum parte a districtului Anji), provincia Zhejiang. A fost pe rând vice comandant, comandant asociat ºi ºef al statului major al Comandamentului Armatei de Sud-Vest ºi Administrativ 11 Li Xiannian (1909-1992), unul dintre liderii seniori ai PCC. A fost preºedintele Chinei în 1983. A jucat un rol important în reabilitarea lui Deng Xiaoping în octombrie 1976, la sfârºitul Revoluþiei Culturale

Page 18: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

7

celor rãpiþi nu erau complet secãtuite de resurse, ostaticii nu erau trimiºi acasã, deºi mulþi dintre ei erau la ultima suflare. Unii au fost terorizaþi sau torturaþi atât de rãu încât au murit ostatici. Prin „suprimarea despoþilor locali ºi confiscarea pãmânturilor lor” PCC a extins înºelãciunile ºi violenþa jafului sãu asupra întregii societãþi, înlocuind tradiþia cu „noua ordine”. Partidul Comunist a comis tot felul de fapte rele, mari ºi mici, nefãcând nici un pic de bine. Oferea mici favoruri oricui pentru a incita la denunþ. Ca urmare, compasiunea ºi virtutea au dispãrut complet ºi au fost înlocuite cu conflicte ºi crime. „Utopia comunistã" este de fapt un eufemism pentru jaf violent.

A ºaptea trãsãturã moºtenitã: lupta - distrugerea sistemului naþional, rangurilor ºi ordinii tradiþionale

Înºelãciunea, incitarea, dezlãnþuirea drojdiei sociale ºi spionajul au fost fãcute pentru jaf ºi luptã. Filozofia comunistã promoveazã lupta. Revoluþia comunistã n-a fost deloc o bãtaie, distrugere ºi hoþie dezorganizatã. Mao Zedong a spus: „þintele principale ale atacului þãranilor sunt despoþii locali, mica nobilime rea ºi proprietarii de pãmânt nelegiuiþi, dar în trecere, ei au atacat ºi tot felul de alte idei patriarhale ºi instituþii, oficiali corupþi din oraºe, practici rele ºi obiceiuri din zonele rurale”12. Mao Zedong a dat clar dispoziþii pentru distrugerea întregului sistem tradiþional ºi a obiceiurilor din zonele rurale. Lupta comunistã include forþa armatã ºi lupta armatã. „O revoluþie nu este o petrecere la un dineu, sau scrierea unui eseu, sau pictarea unui tablou, sau coaserea unei broderii; ea nu poate fi atât de rafinatã, tihnitã ºi blândã, atât de temperatã, bunã, civilizatã, calmã ºi generoasã. Revoluþia este o rãscoalã, un act de violenþã prin care o clasã o rãstoarnã pe alta”13. Lupta este folositã de PCC când încearcã sã punã mâna pe putere. Câteva decenii mai târziu, PCC a folosit aceeaºi caracteristicã a luptei pentru a „educa” urmãtoarea generaþie în timpul Marii Revoluþii Culturale.

A opta trãsãturã moºtenitã: eliminarea – fondarea unei ideologii complete a genocidului

Comunismul a fãcut multe lucruri cu o cruzime absolutã. PCC a promis intelectualilor „raiul pe Pãmânt”. Mai târziu, i-a etichetat ca fiind „de dreapta” ºi i-a încadrat în categoria infamã, a noua14, a oamenilor persecutaþi, împreunã cu proprietarii de pãmânt ºi spionii. I-a lipsit pe proprietarii de pãmânt ºi capitaliºti de proprietãþi, a exterminat clasa proprietarilor de pãmânt ºi þãranilor bogaþi, a distrus ierarhia ºi ordinea în zona ruralã, a luat autoritatea personalitãþilor locale, a rãpit ºi stors mitã de la cei bogaþi, a spãlat creierul prizonierilor de rãzboi, i-a „reformat" pe industriaºi ºi capitaliºti, s-a infiltrat în KMT ºi l-a dezintegrat, s-a despãrþit de Internaþionala Comunistã ºi a trãdat-o, a eliminat toþi dizidenþii prin campanii politice repetate dupã ce a venit la putere în 1949, ºi ºi-a ameninþat proprii membrii cu constrângerea. Tot ceea ce a fãcut n-a lãsat nici o libertate. Faptele menþionate mai sus sunt toate bazate pe teoria de genocid a PCC. Fiecare campanie politicã din trecut a fost o campanie de teroare cu intenþii de genocid. PCC a început sã-ºi clãdeascã ideologia de sprijinire a genocidului în faza de început - ca amestec al teoriilor sale asupra claselor, revoluþiei, luptei, violenþei, dictaturii, miºcãrilor ºi partidelor politice. Ea cuprinde toate experienþele pe care le-a însuºit ºi acumulat în diversele sale acþiuni de genocid.

12 Din „Raportul despre investigarea Miºcãrii þãranilor din Hunan” a lui Mao Zedong (martie 1927) 13 Din „Raportul despre investigarea Miºcãrii þãranilor din Hunan” a lui Mao Zedong (martie 1927) 14 Când PCC a început reforma agrarã, a împãrþit oamenii în clase. Printre clasele inamice, intelectualii urmeazã dupã proprietari de pãmânt, reacþionari, spioni etc. ºi au fost poziþionaþi la numãrul 9

Page 19: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

8

Esenþa genocidului condus de PCC este exterminarea conºtiinþei ºi a gândirii independente. Un „regat al terorii" serveºte intereselor fundamentale ale PCC. PCC nu numai cã te va elimina dacã eºti împotriva sa, dar s-ar putea sa te distrugã chiar dacã eºti alãturi de el. Va elimina pe oricine considerã cã ar trebui eliminat. În consecinþã, toatã lumea trãieºte în umbra terorii ºi oricui îi este fricã de PCC.

A noua trãsãturã moºtenitã: controlul - folosirea naturii Partidului pentru a controla întregul Partid ºi în final a întregii societãþii

Toate caracteristicile moºtenite au un singur scop: controlul populaþiei prin folosirea terorii. Prin acþiunile sale malefice, PCC a dovedit cã este duºmanul natural al tuturor forþelor sociale. De la naºterea sa PCC s-a zbãtut dintr-o crizã în alta - criza existenþei fiind cea mai criticã. PCC trãieºte într-o stare perpetuã de fricã de moarte. Singurul sãu scop a fost menþinerea propriei existenþe ºi puterea – este cel mai înalt interes al sãu. Pentru a-ºi suplimenta puterea aflatã în declin, PCC a trebuit sã aplice în mod regulat mãsuri chiar mai rele. Interesul Partidului nu este interesul vreunui membru al Partidului, ºi nici o mulþime de interese individuale. Este mai degrabã interesul Partidului ca entitate colectivã, care nu þine cont de nici un sens al individului. Natura Partidului a fost cea mai vicioasã caracteristicã a acestui spectru malefic. Natura Partidului copleºeºte natura umanã atât de total încât chinezii ºi-au pierdut omenia. De exemplu, Zhou Enlai ºi Sun Bingwen erau pe vremuri colegi. Dupã ce Sun Bingwen a murit, Zhou Enlai i-a adoptat fiica, pe Sun Weishi. Sun Weishi a fost pedepsitã în timpul Revoluþiei Culturale. Ea a murit mai târziu în captivitate din cauza unui cui lung care i-a fost bãtut în cap. Mandatul sãu de arestare a fost semnat de tatãl sãu vitreg, Zhou Enlai. Unul dintre liderii de început ai PCC a fost Ren Bishi, însãrcinat cu vânzãrile de opium în timpul rãzboiului anti-japonez. În acea perioadã opiumul era simbolul invaziei strãine, pentru cã englezii importaserã opium în China pentru a secãtui economia chinezã ºi pentru a-i face pe chinezi dependenþi. În ciuda sentimentului naþional puternic împotriva opiumului, Ren a îndrãznit sã planteze opium pe o zonã întinsã datoritã „simþului sãu pentru natura de Partid”, riscând condamnarea universalã. Datoritã naturii sensibile ºi ilegale a afacerilor cu opium, PCC a folosit cuvântul „sãpun” ca nume codat pentru opium. PCC fãcea comerþ ilicit de opium cu þãrile vecine ºi folosea venitul obþinut pentru a se întreþine. La centenarul de la naºterea lui Ren, unul dintre liderii chinezi ai noii generaþii a lãudat aptitudinea lui Ren pentru Partid, simþul naturii sale de Partid, afirmând cã „Ren a avut un caracter superior ºi a fost un membru de Partid exemplar. A avut o credinþã fermã în comunism ºi o loialitate nelimitatã pentru cauza Partidului”. Un exemplu de aptitudine bunã pentru Partid este Zhang Side. Partidul a declarat cã acesta a fost omorât de prãbuºirea neaºteptatã a unui cuptor pentru ardere, dar se ºtie cã el a murit în timp ce prãjea opium. Era o persoanã tãcutã, servind la Divizia Centralã de Pazã ºi n-a cerut niciodatã o promovare; s-a spus: „viaþa sa cântãreºte mai mult decât Muntele Taishan”15. Un alt model al naturii Partidului, Lei Feng, era binecunoscut ca „ºurubul care nu rugineºte niciodatã, funcþionând în maºina revoluþionarã." Pentru o lungã perioadã de timp, amândoi, Lei ºi Zhang au fost folosiþi pentru a îndemna chinezii sã fie loiali Partidului. Mao Zedong a spus

15 Dintr-un poem al lui Sima Qian (aproximativ 145-135 î.C. pânã la aproximativ 87 î.C.), istoric ºi cãrturar al dinastiei Han de vest. Faimosul sãu poem spune:

„Fiecare trebuie sã moarã; unii mor mai solemn decât Muntele Taishan, alþii mai uºor decât o panã.”

Muntele Taishan este unul dintre cei mai mari munþi din China

Page 20: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

9

„puterea exemplului este fãrã margini”. Mulþi eroi ai Partidului au fost folosiþi pentru a modela „voinþa de fier ºi principiul spiritului Partidului”. Dupã ce a câºtigat puterea, PCC s-a lansat într-o campanie agresivã de control al minþii pentru a modela multe alte „unelte” ºi „ºuruburi” pentru generaþiile urmãtoare. Partidul a format un set de „gânduri potrivite” ºi un ºir de comportamente standard. Aceste protocoale erau folosite iniþial în interiorul Partidului, dar au fost rapid extinse întregului public. Aparent folositoare naþiunii, aceste gânduri ºi acþiuni au lucrat pentru a spãla creierul oamenilor în scopul supunerii faþã de mecanismul malefic al PCC. II. Fundaþia dezonorantã a PCC PCC susþine cã are o istorie strãlucitã, ºi cã a câºtigat victorie dupã victorie. Aceasta este mai mult o încercare de a se împopoþona ºi de a-ºi glorifica imaginea în ochii publicului. De fapt PCC nu are cu ce sã se mândreascã. ªi-a putut impune ºi menþine puterea doar prin folosirea celor nouã trãsãturi rele moºtenite.

Fondarea PCC - ridicarea din sânul Uniunii Sovietice „Cu primul bubuit de tun din timpul Revoluþiei din Octombrie, ne-a fost adus marxismul ºi leninismul”. Aºa s-a descris Partidul în faþa oamenilor. Însã când a fost fondat la început, Partidul era doar ramura asiaticã a Uniunii Sovietice. De la început a fost un Partid de trãdãtori. În timpul perioadei de început a Partidului nu aveau nici bani, nici ideologie, nici experienþã. Nu aveau o bazã de pe urma cãreia sã se susþinã. PCC s-a unit cu Comintern-ul pentru a-ºi uni destinul cu revoluþia violentã existentã. Revoluþia violentã a PCC era doar o urmaºã a revoluþiei lui Marx si Lenin. Comintern-ul era comandamentul general pentru însuºirea puterii politice în întreaga lume, iar PCC era doar o ramurã esticã a Comunismului Sovietic, ce punea în aplicare imperialismul Armatei Roºii ruseºti. PCC a beneficiat de experienþa Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în preluarea violentã a puterii politice ºi dictaturã a proletariatului ºi a urmat instrucþiunile Partidului Sovietic în liniile sale: politicã, intelectualã ºi de organizare. PCC a copiat mijloacele secrete ºi subterane prin care putea supravieþui ca organizaþie externã ºi ilegalã, adoptând mãsuri extreme de supraveghere ºi control. Uniunea Sovieticã a fost temelia ºi patronul PCC. Constituþia PCC, aprobatã la Primul Congres al PCC, a fost formulatã de Comintern, ºi era bazatã pe marxism-leninism ºi teoriile luptei de clasã, pe dictatura proletariatului ºi organizarea Partidului. Constituþia Partidului Sovietic i-a asigurat bazele fundamentale. Sufletul PCC este alcãtuit din ideologia importatã de la Uniunea Sovieticã. Chen Duxiu, unul dintre cei mai importanþi oficiali ai PCC, a avut opinii diferite faþã de Maring, reprezentantul Comintern-ului. Maring i-a scris o notã lui Chen spunându-i cã dacã este un membru adevãrat al Partidului Comunist, trebuie sã urmeze ordinele Comintern-ului. Deºi Chen Duxiu era unul dintre pãrinþii fondatori ai PCC, nu putea face altceva decât sã asculte ºi sã urmeze ordinele. Într-adevãr, el ºi Partidul sãu erau doar subordonaþii Uniunii Sovietice. În timpul celui de-al Treilea Congres a PCC, în 1923, Chen Duxiu a admis în mod public cã Partidul a fost fondat aproape în întregime din contribuþiile Comintern-ului Sovietic. Într-un singur an, Comintern-ul a contribuit cu peste 200.000 de yuani la PCC, cu rezultate nesatisfãcãtoare. Comintern-ul a acuzat PCC cã nu este destul de sârguincios în eforturile sale. Potrivit statisticilor incomplete care se pot gãsi în documentele publice ale Partidului, PCC a primit 16.655 yuani din octombrie 1921 pânã în iunie 1922. În 1924 a primit 1.500 USD ºi

Page 21: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

10

31.927,17 yuani, iar în 1927 a primit 187.674 yuani. Contribuþia lunarã a Comintern-ului era în medie de aproape 20.000 de yuani. Tacticile folosite azi în mod curent de PCC (precum traficul de influenþã, afacerile necurate, oferirea de mitã ºi folosirea de ameninþãri) erau folosite încã de pe atunci. Comintern-ul a acuzat PCC cã cere mereu fonduri. „Ei profitã de diferitele surse de finanþare (Biroul Internaþional de Comunicaþii, reprezentanþi ai Comintern-ului, organizaþii militare, etc.) pentru a-ºi obþine fondurile, pentru cã o organizaþie nu ºtie cã cealaltã a dispersat deja fondurile…nostim este nu numai cã ei înþeleg psihologia tovarãºilor noºtri sovietici; mai important este cã ei ºtiu sã-i trateze diferit pe tovarãºii responsabili de distribuirea fondurilor. De îndatã ce ºtiu cã nu vor fi capabili sã le obþinã prin mijloace normale, amânã întâlnirile. În final, folosesc cele mai crunte metode de ºantaj, de exemplu rãspândesc zvonuri cum cã unii oficiali independenþi au conflicte cu sovieticii ºi cã banii sunt daþi ºefilor militari ºi nu PCC”16.

Prima alianþã KMT ºi PCC – un parazit se infiltreazã la mijloc ºi saboteazã expediþia nordicã17

PCC le-a spus tot timpul oamenilor sãi cã Chiang Kaishek a trãdat miºcarea de Revoluþie Naþionalã18, forþând PCC sã se ridice într-o revoltã armatã. În realitate, PCC este un parazit ºi un spectru posesiv. A cooperat cu KMT în prima alianþã KMT-PCC de dragul extinderii influenþei sale, profitând de pe urma revoluþiei naþionale. Mai mult, PCC a dorit sã lanseze revoluþia sprijinitã de sovietici ºi sã punã mâna pe putere, iar dorinþa sa pentru putere a distrus ºi trãdat de fapt miºcarea Revoluþiei Naþionale. La cel de-al doilea Congres Naþional al PCC din iulie 1922, cei care se opuneau alianþei cu KMT au dominat congresul, pentru cã membrii Partidului erau nerãbdãtori sã punã mâna pe putere. Totuºi, Comintern-ul a interzis prin veto rezoluþia ridicatã în congres ºi a ordonat PCC sã se alieze cu KMT. În timpul primei alianþe KMT-PCC, PCC a þinut cel de-al patrulea Congres Naþional în Shanghai în ianuarie 1925 ºi a ridicat problema conducerii în China înainte ca Sun Yat-sen19 sã moarã la 12 martie 1925. Dacã n-ar fi murit, þinta urmãritã de PCC în cãutarea puterii ar fi fost Sun-Yatsen ºi nu Chian Kaishek. Cu sprijinul Uniunii Sovietice, PCC a apucat turbat puterea politicã în interiorul KMT în timpul alianþei PCC-KMT. Tang Pingshan (1886-1956, unul dintre liderii timpurii ai PCC în provincia Guangdong) a devenit ministrul Departamentului Personalului Central al KMT. Lui Feng Jupo (1899-1954, unul dintre liderii timpurii ai PCC în provincia Guangdong), secretar al Ministerului Muncii i s-a acordat putere deplinã sã administreze toate problemele legate de muncã. Lin Zuhan (sau Lin Boqu, 1886-1960, unul dintre liderii de început ai PCC) era ministrul Afacerilor Rurale în timp ce Peng Pai (1896-1929, unul dintre liderii PCC) era secretarul acestui minister. Mao Zedong a acþionat ca ministru al propagandei în Ministerul de Propagandã al KMT. ªcolile

16 Yang Kuisong: „O centralizare a sprijinului financiar pe care Moscova l-a furnizat Partidului Comunist Chinez din anii 1920 pânã în anii 1940 (1),” Nr. 27, ediþia web a Secolul 21 (30 iunie 2004). Website: http://www.cuhk.edu.hk/ics/21c/supplem/essay/040313a.htm (în chinezã). Autorul Yang Kuisong a fost membru al consiliului de cercetare a istoriei contemporane la Academia Chinezã de ªtiinþe Sociale. În prezent este profesor la Departamentul de Istorie din cadrul Universitãþii din Beijing ºi suplinitor la Universitatea Normalã a Chinei Estice 17 Expediþia Nordicã a fost o campanie militarã condusã de Chiang Kaishek în 1927 intenþionând sã unifice China sub conducerea KMT ºi sã punã capãt conducerii bandelor militare locale. Campania a reuºit în mare mãsurã sã atingã aceste obiective. În timpul Expediþiei Nordice, PCC a avut o alianþã cu KMT 18 Miºcarea revoluþionarã în timpul alianþei PCC-KMT marcatã de expediþia nordicã 19 Sun Yat-sen (1866-1925), fondatorul Chinei moderne

Page 22: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

11

militare ºi conducerea armatei au fost întotdeauna punctul focal al PCC: Zhou Enlai a deþinut poziþia de director al Departamentului de Politicã al Academiei Militare Huangpu (Whampoa) ºi Zhang Shenfu (sau Zhang Songnian, 1893-1986, unul dintre fondatorii PCC, cel care l-a adus pe Zhou Enlai în PCC) a fost directorul sãu asociat. Zhou Enlai a fost ºi conducãtorul Secþiei Judecãtorilor ºi a plantat în diverse locuri consilieri militari ruºi. Mulþi comuniºti au deþinut poziþii de instructori politici ºi de autoritate în ºcoli militare ale KMT. De asemenea, membrii PCC ºi-au fãcut serviciul militar ca reprezentanþi ai KMT la diferite niveluri ale Armatei Naþionale Revoluþionare20. De asemenea ajunsese stabilit cã fãrã semnãtura unui reprezentant al Partidului, nici un ordin nu putea fi efectiv. Ca rezultat al acestui ataºament parazit faþã de miºcarea Revoluþiei Naþionale, numãrul membrilor PCC a crescut drastic de la mai puþin de 1.000 în 1925 la 30.000 în 1928. Expediþia Nordicã a început în februarie 1926. Din octombrie 1926 pânã în martie 1927, PCC a pus în miºcare trei rãscoale armate în Shanghai. Mai târziu a atacat comandamentul militar al Expediþiei Nordice, dar a eºuat. Pichetele pentru greva generalã în provincia Guangdong se angajau în conflicte violente cu poliþia în fiecare zi. Asemenea rãscoale au determinat KMT sã se descotoroseascã de PCC la 12 aprilie în 192721. În august 1927, membrii PCC din interiorul Armatei Revoluþionare a KMT au iniþiat Rãscoala din Nanchang care a fost reprimatã rapid. În septembrie, PCC a iniþiat Rãscoala Seceriºului de Toamnã pentru a ataca Changsha, dar atacul a fost iarãºi reprimat. PCC începuse sã creeze o reþea de control în armatã, cu ajutorul cãreia „ramurile Partidului erau stabilite la nivel de companie” ºi s-a retras în zona muntelui Jinggangshan, în provincia Jiangxi22, stabilindu-ºi conducerea peste zona ruralã de acolo.

Rãscoala þãranilor din Hunan – incitarea drojdiei societãþii la revoltã În timpul Expediþiei Nordice, când Armata Naþionalã Revoluþionarã se lupta cu comandanþii de guerilã, PCC instiga la rãscoale în zonele rurale în încercarea de a captura puterea. Rãscoala þãranilor din Hunan din 1927 a fost o revoltã a golãnimii, a drojdiei societãþii, aºa cum a fost ºi prima revoltã comunistã - binecunoscuta „Comunã din Paris”, din 1871. Francezii ºi strãinii aflaþi în acel moment în Paris au putut vedea cã aceastã „Comunã din Paris” a fost un grup de bandiþi nomazi care distrugeau fãrã nici un þel. Trãiau în clãdiri splendide ºi palate, luau mese extravagante ºi se gândeau doar cum sã se bucure de fericirea ce dãduse peste ei, fãrã sã aibã nici un plan de viitor. În timpul rãscoalei au cenzurat presa. L-au luat ostatic ºi apoi l-au împuºcat pe Arhiepiscopul Parisului, Georges Darboy, care îi þinea predici Regelui. Pentru distracþia personalã au ucis cu cruzime 64 de preoþi, au incendiat palate, au distrus birourile guvernului, reºedinþele private, monumente ºi inscripþii. Bogãþia si frumuseþea capitalei franceze erau cunoscute în Europa. Cu toate acestea, în timpul „Comunei din Paris” clãdirile au ars din temelie, iar oamenii ajunseserã schelete. Asemenea atrocitãþi ºi cruzime au fost rar vãzute în istorie. Aºa cum admitea Mao Zedong: „Este adevãrat cã þãranii sunt oarecum dezordonaþi în zona ruralã. Fiind superiori ca autoritate, asocierea þãranilor nu le-a permis moºierilor sã vorbeascã sau sã le spulbere prestigiul. Aceasta a echivalat cu doborârea moºierilor la pãmânt ºi menþinerea lor la pãmânt. Þãranii au ameninþat ‘Vã vom pune în celãlalt registru [registrul reacþionarilor]’!. Ei i-au

20 Armata Revoluþionarã Naþionalã controlatã de KMT a fost armata naþionalã a Republicii Chinei. În timpul alianþei PCC-KMT, ea a inclus membrii PCC care s-au alãturat alianþei 21 La 12 aprilie 1927, KMT condus de cãtre Chiang Kaishek a iniþiat o operaþiune militarã împotriva PCC în Shanghai ºi alte câteva oraºe. 5.000 – 6.000 de membrii PCC au fost capturaþi ºi mulþi dintre ei au fost omorâþi în Shanghai între 12 aprilie ºi sfârºitul lui 1927 22 Zona muntelui Jinggangshan este consideratã prima bazã ruralã revoluþionarã a PCC ºi este numitã „leagãnul Armatei Roºii Chineze”

Page 23: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

12

amendat pe despoþii locali ºi nobilimea ticãloasã, le-au cerut contribuþii ºi le-au fãcut bucãþi palanchinele. Oamenii trãiau în casele despoþilor locali ºi nobilimii ticãloase, care era împotriva asocierii þãrãneºti; le-au tãiat porcii ºi le-au consumat grânele. Au lenevit pentru un minut sau douã în paturile încrustate cu fildeº ale tinerelor fete din gospodãriile despoþilor locali ºi nobilimii ticãloase. La cea mai micã provocare arestau, încoronau arestatul cu cãciuli înalte de hârtie ºi îl purtau prin sat, spunând: ‘Voi moºieri murdari, acum ºtiþi cine suntem!’ Fãcând tot ceea ce le plãcea ºi întorcând totul cu josul în sus, ei au creat un fel de teroare în zona ruralã”23. Dar Mao Zedong a dat unor astfel de acþiuni „dezordonate” aprobare deplinã, spunând: „Vorbind deschis, crearea terorii este necesarã pentru o vreme în fiecare zonã ruralã, altfel n-am putea suprima activitãþile contra-revoluþionarilor la þarã ºi n-am putea rãsturna autoritatea nobilimii. Unele limite trebuiesc depãºite pentru a corecta un rãu, altfel rãul nu poate fi corectat...Multe fapte ale lor din perioada acþiunii revoluþionare, care au fost vãzute ca excesive, erau de fapt lucruri concrete pe care le cerea revoluþia”24. Revoluþia comunistã a creat un sistem de teroare.

Operaþiunea „anti-japonezã” de la graniþa de nord - fuga înfrânþilor PCC a spus cã „Marºul cel Lung” a fost o operaþiune anti-japonezã de la graniþa de nord. PCC a trâmbiþat „Marºul cel Lung” ca pe o poveste revoluþionarã chinezã. A susþinut cã „Marºul cel Lung” a fost un „manifest”, o „echipã de propagandã” ºi o „maºinã de sãdit” care s-a finalizat cu victoria PCC ºi înfrângerea duºmanilor sãi. PCC a fabricat minciuni atât de evidente despre marºul în nord în scopul „luptei cu japonezii” pentru a-ºi acoperi eºecurile. Între octombrie 1933 în ianuarie 1934 Partidul Comunist a suferit o înfrângere totalã. Într-a cincea operaþiune a KMT, care a urmãrit încercuirea ºi anihilarea PCC, PCC a pierdut pe rând punctele rurale pe care le întãrise. Cu zonele sale de bazã în continuã diminuare, corpul principal al Armatei Roºii Chineze a trebuit sã fugã. Aceasta este originea adevãratã a „Marºului cel Lung”. „Marºul cel Lung” a urmãrit de fapt ruperea încercuirii ºi fuga în Mongolia Exterioarã ºi Rusia Sovieticã de-a lungul unui arc de cerc, care iniþial o lua spre vest ºi apoi spre nord. În acest fel PCC putea fugi în Uniunea Sovieticã în caz de înfrângere. PCC a întâlnit dificultãþi mari pe ruta cãtre Mongolia. Au ales sã meargã prin Shanxi ºi Suiyuan. Pe de-o parte, mãrºãluind prin aceste provincii nordice, puteau pretinde cã sunt „anti-japonezi” ºi încercau sã câºtige inimile oamenilor. Pe de altã parte acele zone erau sigure pentru cã acolo nu se aflau nici un fel de trupe japoneze. Zona ocupatã de armata japonezã era de-a lungul Marelui Zid. Un an mai târziu, când PCC a ajuns în cele din urmã la Shanbei (în nordul provinciei Shaanxi), corpul principal al Armatei Roºii Centrale scãzuse de la 80.000 la 6.000 de oameni.

Incidentul Xi’an - PCC a semãnat disensiune cu succes ºi s-a lansat asupra KMT pentru a doua oarã

În decembrie 1936, Zhang Xueliang ºi Yang Hucheng, doi generali KMT, l-au rãpit pe Chiang Kaishek în Xi’an. Aceasta a fost numit de atunci incidentul Xi’an. Potrivit manualelor PCC, incidentul Xi’an a fost „o loviturã militarã” iniþiatã de Zhang ºi Yang, care a trimis un ultimatum de viaþã ºi moarte lui Chiang Kaishek. El a fost forþat sã ia atitudine împotriva invadatorilor japonezi. Zhou Enlai a fost invitat la Xi'an ca reprezentant al PCC, pentru

23 Din „Raportul despre investigarea Miºcãrii þãranilor din Hunan” a lui Mao Zedong (martie 1927) 24 Din „Raportul despre investigarea Miºcãrii þãranilor din Hunan” a lui Mao Zedong (martie 1927)

Page 24: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

13

a ajuta la negocierea unei soluþii paºnice. Prin intermedierea unor diferite grupãri chineze incidentul a fost rezolvat paºnic, punându-se astfel capãt unui rãzboi civil de zece ani ºi nãscându-se o alianþã naþionalã împotriva japonezilor. Cãrþile de istorie ale PCC spun cã acest incident ar fi fost un punct crucial pentru China, în timpul crizelor ei. PCC se descrie pe sine ca fiind partidul patriotic care a luat în considerare interesele întregii naþiuni. Tot mai multe documente au dezvãluit cã, înainte de incidentul Xi’an, pe lângã Yang Hucheng ºi Zhang Xueliang se strânseserã deja mulþi spioni ai PCC. Liu Ding, un agent secret al PCC, i-a fost prezentat lui Zhang Xueliang de cãtre Song Qingling, soþia lui Sun Yat-sen, o sorã a doamnei Chiang ºi membrã a PCC. Dupã incidentul Xi'an, Mao Zedong l-a lãudat pe Liu Ding spunând cã „a executat servicii meritorii în incidentul Xi'an”. Printre cei care au lucrat de partea lui Yang Hucheng, soþia sa, Xie Baozhen, era membrã a PCC ºi lucra în Departamentul Politic al Armatei lui Yang. Xie s-a cãsãtorit cu Yang Hucheng în ianuarie 1928, cu aprobarea PCC. În plus, Wang Bingnan, membru PCC, era un oaspete de onoare în casa lui Yang în acel timp. Wang a devenit mai târziu ministru adjunct în Ministerul Afacerilor Externe al PCC. Cei care au instigat direct lovitura au fost tocmai aceºti membri PCC din jurul lui Yang ºi Zhang. La începutul incidentului, liderii PCC doreau sã-l omoare pe Chiang Kaishek, rãzbunând reprimarea anterioarã a PCC. La momentul respectiv PCC avea o bazã foarte slabã în provincia nordicã Shaanxi ºi era în pericol de a fi complet eliminat într-o singurã bãtãlie. PCC, folosindu-ºi toatã priceperea acumulatã în materie de înºelãciune, i-a instigat pe Zhang ºi Yang la revoltã. Pentru a-i doborî pe japonezi ºi pentru a-i împiedica sã atace Uniunea Sovieticã, Stalin a scris personal Comitetului Central al PCC, cerându-le sã nu-l omoare pe Chiang Kaishek, ci sã coopereze cu el pentru a doua oarã. Mao Zedong ºi Zhou Enlai au realizat cã nu puteau distruge KMT cu puterea limitatã a PCC; dacã îl omorau pe Chiang Kaishek, puteau fi înfrânþi ºi chiar eliminaþi de armata KMT care s-ar fi rãzbunat. În aceste circumstanþe PCC ºi-a schimbat tonul. L-a forþat pe Chiang Kaishek sã accepte cooperarea pentru a doua oarã în numele rezistenþei unite împotriva japonezilor. Mai întâi PCC a instigat o revoltã, îndreptând armele cãtre Chiang Kaishek, dar dupã aceea a întors foaia ºi fãcând-o pe eroul, l-a forþat sã accepte din nou PCC. PCC nu numai cã a scãpat de o crizã de dezintegrare, dar a ºi folosit ocazia pentru a se lipi a doua oarã de guvernarea KMT. Armata Roºie Chinezã a fost transformatã imediat în Armata celei de-a Opta Rute ºi a devenit mai mare ºi mai puternicã decât înainte. Dibãcia neegalatã a PCC de a înºela s-a dovedit uluitoare.

Rãzboiul anti-japonez – PCC a crescut omorând cu arme împrumutate Când a izbucnit rãzboiul anti-japonez în 1937, KMT avea peste 1,7 milioane de soldaþi înarmaþi, vase însumând 110.000 tdw ºi aproximativ 600 de avioane de luptã de diferite tipuri. Armata PCC, incluzând noua Armatã a Patra care fusese strânsã în noiembrie 1937, nu depãºea 70.000 de oameni. Puterea sa era slãbitã în continuare de fracþiunile politice interne ºi putea fi eliminatã într-o singurã bãtãlie. PCC realizase cã dacã ar fi înfruntat o bãtãlie cu japonezii, nu ar fi fost capabil sã înfrângã nici mãcar o divizie japonezã. În ochii PCC preocuparea principalã în cadrul ideii de „unitate naþionalã” trebuia sã fie susþinerea puterii sale, nu asigurarea supravieþuirii naþiunii. Astfel cã în timpul cooperãrii sale cu KMT, PCC a aplicat o politicã internã care dãdeau „prioritate luptei pentru puterea politicã, care sã fie dezvãluitã intern ºi pusã în practicã”. Dupã ce japonezii au ocupat oraºul Shenyang în 18 septembrie 1931, extinzându-ºi controlul asupra unor zone mari din nord-estul Chinei, PCC a luptat umãr la umãr cu invadatorii japonezi pentru a înfrânge KMT. Într-o declaraþie scrisã, ca rãspuns la ocupaþia japonezã, PCC a îndemnat la revoltã oamenii din zonele controlate de KMT, îndemnând „muncitorii sã refuze sã lucreze, þãranii sã facã probleme, studenþii sã boicoteze cursurile, oamenii sãraci sã înceteze lucrul, soldaþii sã se revolte”, pentru a rãsturna guvernarea naþionalistã.

Page 25: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

14

Deºi PCC a ridicat drapelul chemând la rezistenþã împotriva japonezilor, ei aveau doar armate locale ºi guerile, în tabere aflate la distanþe mari de linia frontului. Cu excepþia câtorva bãtãlii, inclusiv cea de la pasul Pingxing, PCC n-a avut o mare contribuþie în rãzboiul împotriva japonezilor. Mai degrabã ºi-a consumat energia extinzându-ºi propria bazã. Când japonezii au capitulat, PCC i-a încorporat pe soldaþii care se predaserã în propria sa armatã, susþinând cã s-a extins cu mai mult de 900.000 de soldaþi de armatã regulatã, în plus faþã de cele 2 milioane de luptãtori de miliþie. Armata KMT a fost de fapt singurã pe frontul japonez, pierzând peste 200 de mareºali. Ofiþerii comandanþi din partea PCC n-au suferit aproape nici o pierdere. Cu toate acestea manualele PCC au susþinut mereu cã armata KMT n-a rezistat japonezilor ºi cã PCC a fost cel care a adus marea victorie în rãzboiul anti-japonez.

Rectificarea din Yan’an – crearea celor mai teribile metode de persecuþie PCC a atras nenumãraþi tineri patrioþi la Yan’an în numele luptei împotriva japonezilor, dar i-a persecutat pe mii dintre ei în timpul miºcãrii de rectificare din Yan’an. Dupã ce a dobândit controlul Chinei, PCC a descris Yan’an ca „pãmântul sfânt” revoluþionar, dar n-a fãcut nici o menþiune asupra crimelor pe care le-a comis în timpul rectificãrii. „Miºcarea de rectificare” din Yan’an a fost cel mai mare, cel mai întunecat ºi cel mai feroce joc de putere jucat vreodatã în lumea umanã. În numele curãþãrii „toxinelor micii burghezii”, Partidul a îndepãrtat moralitatea, gândirea independentã, libertatea de acþiune, toleranþa ºi demnitatea. Primul pas al rectificãrii a fost crearea, pentru fiecare persoanã, de dosare personale care includeau: 1) o declaraþie personalã; 2) o istorie a vieþii politice; 3) provenienþa familiei ºi relaþiile sociale; 4) autobiografia ºi transformarea ideologicã; 5) evaluarea în concordanþã cu natura Partidului. În dosarul personal, persoana trebuia sã-i enumere pe toþi cei pe care i-a cunoscut de la naºtere, toate evenimentele importante, precum ºi timpul ºi locul producerii lor. Oamenilor li se cerea sã scrie în mod repetat pentru dosar ºi orice omisiune era vãzutã ca un semn de impuritate. Persoana trebuia sã descrie toate activitãþile sociale la care a participat vreodatã, în special cele referitoare la asocierea cu Partidul. Accentul se punea pe procesul personal de gândire în timpul acestor activitãþi sociale. Chiar mai importantã era evaluarea bazatã pe natura Partidului: persoana trebuia sã mãrturiseascã orice gând sau comportament anti-Partid, pe care le are în conºtiinþã, vorbire, atitudine în muncã, viaþa de zi cu zi, sau activitãþi sociale. De exemplu, în evaluarea conºtiinþei persoanei, respectivului i se cerea sã examineze atent dacã era îngrijorat din cauza interesului personal, dacã a folosit munca pentru Partid pentru a atinge scopuri personale, dacã s-a clãtinat în încrederea sa în viitorul revoluþionar, dacã i-a fost fricã de moarte în timpul luptelor, sau dacã i-au lipsit cei din familie sau soþul dupã ce s-a alãturat Partidului sau armatei. Nu existau standarde obiective, deci aproape fiecare a fost gãsit ca având probleme. Constrângerea era folositã pentru a stoarce mãrturisiri de la cadrele care erau inspectate, pentru a elimina „trãdãtorii ascunºi”. Au rezultat nenumãrate înscenãri, acuzaþii false ºi greºite ºi un numãr mare de cadre au fost persecutate. În timpul redresãrii, Yan’an a fost numit „locul pentru purificarea naturii umane”. La Universitatea de Afaceri ºi Politicã Militarã s-a înfiinþat o echipã de lucru pentru a examina dosarele personale ale cadrelor, cauzând Teroare Roºie timp de douã luni. Erau folosite variate metode pentru a stoarce mãrturisiri, încluzând improvizarea de confesiuni, confesiuni demonstrative, „convingerea în grup”, „convingerea în 5 minute”, sfaturi private, rapoarte de conferinþã ºi identificarea „ridichilor” (cei care erau roºii în afarã ºi albi înãuntru). Exista de asemenea „fotografierea” – alinierea tuturor pe scenã pentru examinare. Cei care pãreau agitaþi erau identificaþi ca suspecþi ºi deveneau þinte ale investigaþiei.

Page 26: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

15

Chiar ºi reprezentanþilor Comintern-ului le era silã de metodele folosite în timpul rectificãrii ºi spuneau cã situaþia de la Yan’an era deprimantã. Oamenii nu îndrãzneau sã interacþioneze unii cu ceilalþi. Fiecare persoanã îºi urmãrea propriile interese ºi fiecare era agitat ºi înspãimântat. Nimeni nu îndrãznea sã spunã adevãrul sau sã-ºi protejeze prietenii rãu trataþi pentru cã fiecare încerca sã-ºi salveze propria viaþã. Cei vicioºi – cei care linguºeau, minþeau sau îi insultau pe ceilalþi – erau promovaþi; umilirea – a celorlalþi colegi, sau propria umilire - devenise o realitate a vieþii în Yan’an. Oamenii erau împinºi pânã la limita nebuniei, fiind forþaþi sã abandoneze demnitatea, simþul onoarei sau ruºinii ºi dragostea pentru celãlalt, pentru a-ºi salva propriile vieþi sau slujbe. Ei încetaserã sã-ºi mai exprime propriile opinii ºi în schimb recitau articolele liderilor de Partid. Acest sistem de opresiune a fost folosit în toate activitãþile politice ale PCC de când ºi-a însuºit puterea în China.

Trei ani de rãzboi civil – trãdarea þãrii pentru însuºirea puterii Revoluþia burghezã rusã din februarie 1917 a fost o rãscoalã relativ blândã. Þarul a pus interesele þãrii pe primul loc ºi a cedat tronul, fãrã sã reziste. Lenin s-a întors în grabã în Rusia din Germania, a planificat o altã loviturã ºi în numele revoluþiei comuniste i-a omorât pe revoluþionarii clasei capitaliste care îl rãsturnaserã pe þar, înãbuºind astfel revoluþia burghezã rusã. PCC, la fel ca Lenin, a cules fructele unei revoluþii naþionaliste. Dupã ce rãzboiul anti-japonez s-a sfârºit, PCC a lansat aºa-zisul „rãzboi de eliberare” (1946-1949) pentru a rãsturna guvernarea KMT, aducând Chinei dezastrul rãzboiului încã o datã. PCC este binecunoscut pentru „strategia mulþimii imense”, sacrificarea masivã a oamenilor pentru a câºtiga o bãtãlie. În numeroase bãtãlii cu KMT, inclusiv cele purtate la Liaoxi-Shenyang, Beijing-Tianjin ºi Huai Hai25, PCC a folosit aceste tactici, extrem de primitive, barbare ºi inumane, sacrificând un numãr imens de oameni din propria armatã. Când a asediat oraºul Changchun în provincia Jilin din nord-estul Chinei, pentru a epuiza rezervele de mâncare din oraº, Armatei de Eliberare a Poporului i s-a ordonat sã interzicã civililor sã pãrãseascã oraºul. În timpul celor douã luni de asediu al Changchun-ului, aproximativ 200.000 de oameni au murit de foame ºi frig. Totuºi Armata de Eliberare a Poporului nu le-a permis oamenilor sã plece. Dupã ce bãtãlia s-a sfârºit, PCC, fãrã pic de ruºine, a afirmat cã a „eliberat Changchun-ul fãrã a trage un foc”. Între 1947 ºi 1948, PCC a semnat cu Uniunea Sovieticã „Convenþia de la Harbin” ºi „Convenþia de la Moscova”, cedând valori naþionale ºi resurse din nord-est în schimbul suportului deplin al Uniunii Sovietice în relaþiile externe ºi problemele militare. Potrivit convenþiilor, Uniunea Sovieticã furniza PCC 50 de avioane; ceda PCC (în douã etape) armele lãsate de japonezii care capitulaserã; vindea cãtre PCC la preþuri scãzute muniþia capturatã de sovietici ºi proviziile militare în nord-estul Chinei. În caz de debarcare dublã în nord-est, din partea KMT, Uniunea Sovieticã se angaja sã susþinã secret armata PCC. În plus, Uniunea Sovieticã se angaja sã ajute PCC sã dobândeascã controlul asupra Xinjiang în nord-vestul Chinei; PCC ºi Uniunea Sovieticã construiau o forþã aerianã aliatã; sovieticii ajutau la echiparea a 11 divizii ale armatei PCC ºi ajutau la transportul unei treimi din rezervele sale de arme (in valoare de 13 miliarde $) în China de nord-est. Pentru a câºtiga suportul sovietic, PCC a promis Uniunii Sovietice culoare de transport speciale în nord-est, atât terestre cât ºi aeriene; a oferit Uniunii Sovietice informaþii despre acþiunile guvernului KMT ºi armatei U.S.; a aprovizionat Uniunea Sovieticã cu produse din nord-est (bumbac, soia) ºi provizii militare în schimbul unor arme avansate; a acordat Uniunii Sovietice drepturi de exploatare minierã preferenþiale în China; a permis Uniunii Sovietice sã staþioneze

25 Bãtãliile de la Liaoxi-Shenyang, Beijing-Tianjin ºi Huai Hai au fost cele trei bãtãlii majore pe care PCC le-a avut cu KMT, din septembrie 1948 pânã în ianuarie 1949, care au anihilat multe dintre trupele de elitã ale KMT. În aceste trei bãtãlii au fost pierdute milioane de vieþi

Page 27: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

16

armate în nord-est ºi Xinjiang ºi a permis sovieticilor sã-ºi stabileascã Biroul de Spionaj pentru Estul Îndepãrtat în China. În cazul izbucnirii unui rãzboi în Europa, PCC se angaja sã trimitã o armatã expediþionarã de 100.000 de soldaþi plus 2 milioane de muncitori pentru susþinerea Uniunii Sovietice. În plus, în caz de necesitate, PCC promitea sã uneascã unele regiuni speciale din provincia Liaoning cu Coreea de Nord. III. Manifestarea trãsãturilor malefice

O fricã eternã marcheazã istoria Partidului Cea mai proeminentã caracteristicã a PCC este frica sa eternã. Supravieþuirea a fost cel mai înalt interes al PCC de la naºterea sa. Un asemenea interes a condus la înfrângerea fricii ascunse în spatele înfãþiºãrii sale veºnic schimbãtoare. PCC este ca o celulã canceroasã care se rãspândeºte ºi se infiltreazã în fiecare parte a corpului, omoarã celulele normale din vecinãtate ºi creºte malefic ajungând necontrolabilã. În ciclul istoriei noastre, societatea a fost incapabilã sã dizolve un astfel de factor în schimbare – PCC – neavând altã alternativã decât sã-l lase sã se rãspândeascã dupã poftã. Acest factor în schimbare este atât de puternic încât nu poate fi oprit de nici un lucru aflat la nivelul ºi pe aria întinderii sale. O mare parte a societãþii a devenit contaminatã ºi zone tot mai întinse au fost inundate de comunism sau de elemente comuniste. Aceste elemente sunt întãrite mai departe de PCC; PCC profitã de pe urma lor ºi în plus ele au degradat în mod fundamental moralitatea ºi societatea omenirii. PCC nu crede în nici unul dintre principiile general recunoscute ale moralitãþii ºi justiþiei. Toate principiile sale sunt folosite în întregime pentru propriul interes. Este în mod fundamental egoist ºi nu existã principii care ar putea sã-i restrângã ºi controleze dorinþele. Pe baza propriilor sale principii, Partidul are nevoie sã modifice continuu modul în care apare la suprafaþã, schimbându-ºi mereu pielea. În timpul perioadelor de început când supravieþuirea sa era în pericol, PCC s-a asociat cu Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, cu KMT, cu guvernul KMT ºi cu Revoluþia Naþionalã. Dupã capturarea puterii, PCC s-a ataºat de diferite forme de oportunism, de mintea ºi sentimentele cetãþenilor, de structurile ºi mijloacele sociale – de orice putea apuca. A folosit fiecare crizã ca o ºansã pentru a aduna mai multã putere ºi pentru a-ºi întãri mijloacele de control.

Urmãrirea constantã a rãului reprezintã „arma magicã” a PCC PCC susþine cã victoria revoluþionarã depinde de trei „arme magice”: construcþia Partidului, lupta armatã ºi fronturile unite. Experienþa cu KMT i-a oferit PCC încã douã astfel de „arme”: propaganda ºi spionajul. Diversele „arme magice” ale Partidului au fost toate infiltrate cu cele nouã caracteristici moºtenite ale PCC: rãutate, înºelãciune, incitare, dezlãnþuirea drojdiei societãþii, spionaj, jaf, luptã, eliminare ºi control. Marxism-leninism-ul este malefic prin natura sa. Este ironic, dar comuniºtii chinezi nu înþeleg de fapt marxism-leninism-ul. Lin Biao26 spunea cã foarte puþini membri PCC citiserã cu adevãrat lucrãrile lui Marx sau Lenin. Publicul îl considera pe Qu Qiubai27 ideolog, dar el a admis cã citise doar foarte puþin din marxism-leninism. Ideologia lui Mao Zedong este o versiune ruralã a

26 Lin Biao (1907-1971), unul dintre liderii seniori ai PCC, a servit sub Mao Zedong ca membru al Biroului Politic al Chinei, ca vicepreºedinte (1958) ºi ministru al Apãrãrii (1959). Lin este privit ca arhitectul Marii Revoluþii Culturale chineze. A fost desemnat ca succesor al lui Mao Zedong în 1966 dar a cãzut în disgraþie în 1970. S-a afirmat cã simþindu-ºi prãbuºirea, Lin s-a implicat într-o tentativã de loviturã de stat ºi a încercat sã fugã în URSS când aºa-zisul complot a fost expus. În timpul încercãrii sale de a fugi de persecuþie a murit când avionul sãu s-a prãbuºit în Mongolia 27 Qu Qiubai (1899-1935) este unul dintre liderii de început ai PCC ºi un faimos scriitor de stânga. El a fost capturat de KMT la 23 februarie 1935 ºi a murit la 18 iunie acelaºi an

Page 28: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

17

marxism-leninism-ului, care susþine rãscoalele þãrãneºti. Teoria lui Deng Xiaoping asupra stadiului primar al socialismului miroase a capitalism. Teoria celor „Trei Reprezentãri”28 a lui Jiang Zemin a fost scoasã din nimic. PCC n-a înþeles niciodatã cu adevãrat ce este marxism-leninism-ul, dar a moºtenit de la acesta aspectele malefice, peste care a turnat propriile sale lucruri chiar mai rele. Frontul unit al PCC este o îmbinare de înºelãciune ºi retribuþie pe termen scurt. Scopul unitãþii a fost acela de a-i întãri puterea, de a-l ajuta sã creascã de la un grup ostracizat la o bandã imensã, ºi de a-i schimba procentele de prieteni ºi duºmani. Unitatea cerea discernãmânt – identificarea duºmanilor ºi prietenilor; a celor care sunt de stânga, de mijloc, de dreapta; a celor cu care trebuie sã te împrieteneºti ºi pe cine ar trebui sã ataci ºi când. PCC a schimbat cu uºurinþã foºtii duºmani în prieteni ºi apoi, înapoi, din nou în duºmani. De exemplu în timpul perioadei revoluþiei democratice, Partidul s-a aliat cu capitaliºtii; în timpul revoluþiei socialiste, i-a eliminat pe capitaliºti. Într-un alt exemplu, lideri ai altor partide democrate precum Zhang Bojun29 ºi Luo Longji30, co-fondatori ai „Ligii Democratice Chineze”, au fost folosiþi ca suporteri ai PCC în timpul perioadei de însuºire a puterii de stat, iar mai târziu au fost persecutaþi ca fiind „de dreapta”. Partidul Comunist este o bandã profesionistã versatã Partidul Comunist a folosit strategii cu douã feþe, o faþã blândã ºi flexibilã, iar cealaltã durã ºi neînduplecatã. Strategiile sale mai blânde includ propaganda, fronturile unite, semãnarea discordiei, spionajul, instigarea la revoltã, tranzacþiile duble, insinuarea în minþile oamenilor, spãlarea creierului, minciunile ºi viclenia, acoperirea adevãrului, abuzul psihologic ºi generarea atmosferei de teroare. În sãvârºirea acestor lucruri, PCC a creat în inimile oamenilor un sindrom al fricii, care i-a determinat sã uite cu uºurinþã greºelile Partidului. Aceste metode numeroase pot strivi natura umanã ºi stimula rãutatea în caracterul omenesc. Tacticile dure ale PCC includ violenþa, lupta armatã, persecuþia, miºcãrile politice, omorârea martorilor, rãpirea, înãbuºirea vocilor, atacurile armate, campaniile periodice de persecuþie, etc. Aceste metode agresive creeazã ºi perpetueazã teroarea. PCC foloseºte metodele blânde ºi dure simultan. Uneori ei sunt relaxaþi în unele cazuri în timp ce sunt stricþi în altele, sau vor fi relaxaþi cu exteriorul dar rigizi în treburile interne. Într-o atmosferã relaxatã PCC încurajeazã exprimarea diferitelor opinii, dar stã la pândã în gaura sa, precum ºarpele, astfel cã cei care vorbesc vor fi persecutaþi în urmãtoarea perioadã de control strict. PCC a folosit deseori democraþia pentru a provoca KMT, dar când intelectualii din zonele controlate de PCC n-au fost de acord cu Partidul, au fost torturaþi sau chiar decapitaþi. Ca exemplu putem analiza infamul „Incident al crinului sãlbatic” în care intelectualul Wang Shiwei (1906-1947), care a scris eseul „Crinul sãlbatic” pentru a-ºi exprima idealul de egalitate, democraþie ºi umanitarism, a fost eliminat în miºcarea de „rectificare de la Yan’an” - omorât de PCC prin ciopârþire cu toporul în 1947. Un oficial veteran care a suferit torturi în miºcarea de „rectificare de la Yan’an” îºi aminteºte cã atunci când se afla sub presiune intensã, târât ºi forþat sã mãrturiseascã, singurul lucru pe care l-a

28 Teoria celor „Trei Reprezentãri” a fost iniþial menþionatã într-un discurs al lui Jiang Zemin din februarie 2000. Potrivit acestei doctrine, Partidul trebuie sã reprezinte întotdeauna direcþia de dezvoltare a forþelor productive moderne ale Chinei, orientarea culturii moderne a Chinei ºi interesele fundamentale ale majoritãþii zdrobitoare a chinezilor 29 Zhang Bojun (1895-1969) a fost unul dintre fondatorii „Ligii Democratice a Chinei,” un partid democratic din China. El a fost declarat de Mao Zedong persoana de dreapta numãrul 1 în 1957 ºi a fost unul dintre puþinii „de dreapta” care n-au fost reabilitaþi dupã Revoluþia Culturalã 30 Luo Longji (1898-1965) a fost unul dintre fondatorii „Ligii Democratice a Chinei.” A fost ºi el declarat de cãtre Mao Zedong „de dreapta” în 1958 ºi nici el n-a fost reabilitat dupã Revoluþia Culturalã

Page 29: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

18

putut face a fost sã-ºi trãdeze propria conºtiinþã ºi sã inventeze minciuni. La început i-a pãrut rãu cã i-a implicat pe colegii sãi ºi cã a nãscocit acuzaþii împotriva lor. S-a urât pe sine atât de mult încât a vrut sã-ºi punã capãt vieþii. „Întâmplãtor”, pe masa din faþa sa la un moment dat a fost pus un pistol. L-a apucat, l-a îndreptat cãtre cap ºi a apãsat pe trãgaci. Pistolul nu avea gloanþe. Anchetatorul sãu a intrat atunci în încãpere ºi i-a spus: „e bine cã ai admis cã ai greºit. Politica Partidului este îngãduitoare”. Partidul Comunist va ºti cã þi-ai atins limita, va ºti cã ai fost „loial” Partidului, deci ai trecut testul. Întotdeauna PCC pune la început persoana într-o situaþie extrem de periculoasã iar apoi savureazã fiecare durere ºi umilinþã a acesteia. Când persoana atinge limita ºi îºi doreºte doar moartea, Partidul, „binevoitor”, îi aratã persoanei o cale de a trãi. Se spune „mai bine un laº viu decât un erou mort”. Persoana devine recunoscãtoare Partidului de parcã ar fi salvatorul sãu. Ani mai târziu, acest oficial a aflat despre Falun Gong, o practicã de qigong ºi cultivare apãrutã în China. A simþit cã practica era bunã. Însã în 1999, când a început persecuþia împotriva Falun Gong, amintirile dureroase din trecut i-au revenit, iar el n-a mai îndrãznit sã spunã cã Falun Gong este bunã. Experienþa ultimului Împãrat al Chinei, Puyi31 a fost similarã cu a acestui ofiþer. Întemniþat în celulele PCC ºi vãzând oamenii uciºi unul dupã altul, s-a gândit cã va muri în curând. Pentru a trãi, a permis sã-i fie spãlat creierul ºi a cooperat cu gãrzile închisorii. Mai târziu, a scris o autobiografie Prima jumãtate a vieþii mele, care a fost folositã de PCC ca un exemplu de succes al remodelãrii ideologice. Potrivit studiilor medicale moderne, victimele unei presiuni intense ºi izolãri cad pradã unui soi de dependenþã anormalã faþã de persoanele care le-au luat în captivitate, cunoscutã sub numele de sindromul Stockholm. Stãrile sufleteºti ale victimelor - bucuria sau supãrarea, fericirea sau tristeþea – sunt dictate de cele ale persoanelor care i-au luat în captivitate. Cea mai micã bunãvoinþã faþã de victime va fi primitã de acestea cu o adâncã recunoºtinþã. Existã cazuri în care victimele încep sã manifeste „dragoste” pentru persoanele care le-au luat în captivitate. Acest fenomen psihologic a fost folosit de mai mult timp cu succes de PCC, atât împotriva duºmanilor sãi, cât ºi în controlarea ºi remodelarea minþii cetãþenilor sãi.

Partidul este cel mai ticãlos Majoritatea secretarilor generali ai PCC au fost mai târziu etichetaþi drept anti-comuniºti. În mod clar PCC are o viaþã proprie, ºi un corp propriu, independent. Partidul conduce oficialii ºi nu invers. În „zonele sovietelor” în provincia Jiangxi, în timp ce PCC era înconjurat de KMT ºi abia putea supravieþui, conducea operaþiuni de curãþire internã în numele luãrii de mãsuri drastice împotriva „Corpului Anti-Bolºevic (AB)”, executându-ºi proprii soldaþi în timpul nopþii, sau ucigându-i cu pietre pentru a face economie de gloanþe. În provincia nordicã Shaanxi, în timp ce era presat între japonezi ºi KMT, PCC a început miºcarea de „rectificare din Yan’an” - de curãþare a maselor – omorându-i pe mulþi. Acest tip de masacru repetat la o asemenea scarã enormã n-a împiedicat PCC sã-ºi extindã puterea pentru a conduce în cele din urmã întreaga Chinã. PCC a extins acest comportament de rivalitate internã ºi omor de la micile zone ale sovietelor la întreaga naþiune. PCC este ca o tumoare malignã: în dezvoltarea sa rapidã, centrul tumoarei a murit deja, dar ea continuã sã se rãspândeascã cãtre organismele sãnãtoase de la margine. Dupã ce organismele ºi 31 Pu-yi, numele manciurian Aisin Gioro (1906–1967), ultimul împãrat al Chinei a condus sub numele Hsuan T’ung. Dupã abdicarea sa noul guvern republican i-a alocat o pensie substanþialã ºi i-a permis sã trãiascã în Oraºul Interzis din Beijing pânã în 1924. Dupã 1925, el a locuit la concesiunea japonezã în Tianjin. În 1934, domnind sub numele K’ang Te, el a devenit împãratul statului marionetã japonez Manchukuo sau Manciuria. A fost capturat de sovietici în 1945 ºi þinut prizonier. În 1946 Pu Yi a mãrturisit la procesul crimelor de rãzboi din Tokyo cã a fost fãrã voie unealta militariºtilor japonezi, ºi nu, aºa cum au afirmat ei, instrumentul autodeterminãrii Manciuriei. În 1950 a fost lãsat în mâinile comuniºtilor chinezi ºi a fost întemniþat la Shenyang pânã în 1959, când a fost graþiat de Mao Zedong

Page 30: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

19

corpurile sunt infiltrate, se dezvoltã noi tumori. Indiferent cât de bunã sau rea este o persoanã la început, dupã ce se alãturã PCC va deveni o parte din forþa sa distructivã. Cu cât este mai onestã persoana, cu atât mai distructivã va deveni. Fãrã îndoialã, aceastã tumoare a PCC va continua sã creascã pânã când nu va mai rãmâne nimic cu care sã se hrãneascã. Atunci, cancerul va muri cu siguranþã. Fondatorul PCC, Chen Duxiu, a fost un intelectual ºi un lider al miºcãrii studenþeºti „4 mai”. El nu s-a arãtat un admirator al violenþei ºi i-a avertizat pe membrii PCC cã dacã vor încerca sã transforme KMT dupã ideologiile comuniste, sau dacã au prea mult interes pentru putere, vor apãrea cu siguranþã relaþii încordate. Unul dintre cei mai activi ai generaþiei „4 mai”, Chen a fost ºi tolerant. Dar a fost primul etichetat ca „oportunist al aripii de dreapta”. Un alt lider PCC, Qu Qiubai, credea cã membrii PCC ar trebui sã se angreneze în bãtãlii ºi luptã, sã organizeze rãscoale, sã rãstoarne autoritãþile ºi sã foloseascã mijloace extreme pentru a întoarce societatea chinezã la funcþionarea sa normalã. Însã înainte de moarte a mãrturisit: „Nu vreau sã mor ca un revoluþionar. V-am pãrãsit miºcarea cu mult timp în urmã. Ei bine, istoria mi-a jucat o farsã, aducându-mã pe mine, un intelectual, pe scena politicã a revoluþiei ºi þinându-mã acolo mai mulþi ani. În final, tot nu mi-am putut depãºi propriile noþiuni de mic nobil. Pânã la urmã nu pot deveni un luptãtor al clasei proletariatului”32. Liderul PCC Wang Ming a pledat la sfatul Comintern-ului pentru unirea cu KMT în rãzboiul împotriva japonezilor, în locul extinderii bazelor PCC. La reuniunile PCC, Mao Zedong ºi Zhang Wentian33 nu l-au putut convinge pe acest tovar㺠ºi nici n-au putut dezvãlui adevãrul situaþiei lor: datoritã puterii limitate a Armatei Roºii Chineze nu erau în stare sã opreascã singuri nici mãcar o divizie de japonezi. Dacã, împotriva bunului simþ, PCC ar fi decis sã lupte, atunci istoria Chinei ar fi fost în mod sigur diferitã. Mao Zedong a fost forþat sã tacã la acele reuniuni. Mai târziu, Wang Ming a fost dat afarã, prima datã datoritã unei deviaþii cãtre „aripa stângã” ºi apoi înfierat ca oportunist al ideologiei de dreapta. Hu Yaobang, un alt secretar de Partid, care a fost forþat sã demisioneze în ianuarie 1987, a câºtigat înapoi suportul chinezilor pentru PCC reabilitând multe victime inocente care au fost maltratate în timpul Revoluþiei Culturale. Însã în final a fost ºi el dat afarã. Zhao Ziyang, cel mai recent secretar cãzut34 a dorit sa ajute PCC avansând reforma, însã acþiunile sale i-au adus consecinþe groaznice. Atunci ce a putut realiza fiecare nou lider al PCC? Reformarea realã a PCC ar implica moartea sa. Reformatorilor li s-a luat rapid puterea de cãtre PCC. Existã o anumitã limitã în care membrii PCC pot acþiona pentru a transforma sistemul PCC. De aceea, reformarea PCC nu are nici o ºansã. Dacã liderii Partidului s-au transformat cu toþii în „duºmani”, cum ºi-a putut extinde PCC revoluþia? În multe cazuri, când PCC era în perioadele sale cele mai bune – ºi de asemenea în cele mai malefice - cei mai înalþi oficiali ai sãi au eºuat în funcþiile lor. Aceasta a fost pentru cã gradul lor de rãutate nu atingea standardul înalt al Partidului, care i-a selectat într-una doar pe cei mai rãi. Mulþi lideri ai Partidului ºi-au sfârºit viaþa politicã în tragedie, însã PCC a supravieþuit. Liderii PCC care au supravieþuit în poziþiile lor n-au fost cei care puteau influenþa Partidul, ci cei care puteau înþelege intenþiile malefice ale Partidului ºi le puteau urma. Ei au întãrit abilitatea Partidului de a supravieþui în timpul crizelor ºi s-au dãruit total Partidului. Nu este de mirare cã 32 Din Qu Qiubai, „Încã vreo douã cuvinte” din 23 mai 1935, înainte de moartea sa la 18 iunie 1935 33 Zhang Wentian (1900-1976), un lider important al PCC începând cu anii 1930. A fost ministru adjunct la Externe din 1954 pânã în 1960. A murit din cauza persecuþiei în 1976 în timpul Revoluþiei Culturale. A fost reabilitat în august 1979 34 Ultimul dintre cei zece secretari generali ai PCC care a fost îndepãrtat pentru cã n-a fost de acord cu folosirea forþei pentru a pune capãt demonstraþiilor studenþilor în Piaþa Tiananmen în 1989

Page 31: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

20

membrii Partidului erau capabili sã se batã cu Cerul, sã se lupte cu Pãmântul ºi sã lupte împotriva altor fiinþe umane. Dar nu se puteau opune niciodatã Partidului. Ei sunt unelte supuse ale Partidului, sau sunt legaþi în mod simbiotic de Partid. Astãzi lipsa de ruºine a devenit o calitate minunatã a PCC. Potrivit Partidului, greºelile sale au fost toate fãcute de lideri individuali de Partid, de exemplu Zhang Guotao35 sau Grupul celor Patru36. Partidul considerã acum cã Mao Zedong a avut 30% eºecuri si 70% împliniri, în timp ce Deng Xiaoping s-a judecat pe sine însuºi ca având 40% eºecuri ºi 60% împliniri. Dar Partidul însuºi n-a greºit niciodatã. Chiar dacã Partidul a greºit, ei bine, cel care a corectat greºelile a fost tot Partidul. De aceea Partidul le spune membrilor sãi sã „priveascã înainte” ºi sã „nu se încurce cu poveºti din trecut”. Multe lucruri se pot schimba: paradisul comunist se poate transforma într-un obiectiv socialist, coborât, al mâncãrii ºi adãpostului; marxism-leninism-ul poate fi înlocuit cu cele „Trei Reprezentãri”; n-ar trebui sã ne surprindã chiar dacã vom vedea cã PCC promoveazã democraþia, permite libertatea credinþei, abandonându-l pe Jiang Zemin peste noapte ºi corecteazã persecuþia împotriva Falun Gong - dacã va considera cã sunt lucruri necesare pentru menþinerea controlului. Existã un singur lucru care nu se schimbã niciodatã în ceea ce priveºte PCC: þinta fundamentalã a scopurilor Partidului – supravieþuirea, menþinerea puterii ºi a controlului. PCC a amestecat violenþa, teroarea ºi îndoctrinarea în forþã pentru a-ºi forma bazele teoretice; acestea sunt apoi transformate în natura Partidului, devenind principiile supreme ale Partidului, spiritul liderilor lui, mecanismul de funcþionare a întregului Partid ºi criteriul de acþiune al tuturor membrilor PCC. Partidul Comunist este dur ca oþelul iar ordinele sale sunt rezistente ca fierul. Intenþia tuturor membrilor sãi trebuie sã fie unificatã ºi acþiunile tuturor membrilor trebuie sã se supunã total agendei politice a Partidului. Concluzie Cum de a ales Istoria Partidul Comunist, dintre toate forþele politice din China? Dupã cum ºtim cu toþii, în aceastã lume existã douã forþe, douã opþiuni. Una este cea veche si rea, al cãrei scop este sã facã rãu ºi sã aleagã negativul. Cealaltã este cea dreaptã ºi bunã care alege dreptatea ºi bunãvoinþa. PCC a fost ales de vechile forþe. Motivul alegerii este tocmai pentru cã PCC a adunat tot rãul lumii, chinez sau strãin, trecut sau prezent. Este un reprezentant tipic al forþelor malefice. PCC s-a folosit cel mai mult de inocenþa ºi bunãvoinþa înnãscutã a oamenilor pentru a înºela ºi a acumulat pas cu pas capacitatea de distrugere pe care o are astãzi. Ce a vrut sã spunã Partidul când a afirmat cã nu va exista nici o nouã Chinã fãrã Partidul Comunist? De la formarea sa în 1921 pânã când a luat puterea politicã în 1949, mãrturiile demonstreazã în mod clar cã fãrã înºelãtorie ºi violenþã PCC nu ar fi ajuns la putere. PCC diferã de toate celelalte tipuri de organizaþii prin faptul cã urmeazã o ideologie diformã a marxism-leninism-ului ºi face ce-i place. κi poate explica toate acþiunile cu teorii înalte ºi le leagã iscusit de diferite sectoare sociale, justificându-ºi astfel acþiunile. κi rãspândeºte propaganda în fiecare zi, învelindu-ºi strategiile cu diferite principii ºi teorii ºi susþinând cã este mereu corect. Dezvoltarea PCC a fost un proces al acumulãrii rãului, lipsit total de glorie. Istoria PCC ne aratã precis caracterul sãu nelegitim. Chinezii n-au ales PCC; în schimb, PCC a adus chinezilor cu forþa comunismul, acest spectru malefic strãin, prin aplicarea trãsãturilor malefice pe care le-a moºtenit

35 Zhang Guotao (1897-1979), unul dintre fondatorii PCC. A fost dat afarã din PCC în aprilie 1938. A plecat în Taiwan în noiembrie 1948, apoi în Hong Kong în 1949. A emigrat în Canada în 1968 36 „Grupul celor Patru” era format de soþia lui Mao Zedong, Jiang Qing (1913-1991), oficialul Departamentului de Propagandã din Shanghai, Zhang Chunqiao (1917-1991), criticul literar Yao Wenyuan (1931) ºi garda de siguranþã din Shanghai Wang Hongwen (1935-1992). Ei au dobândit puterea în timpul Marii Revoluþii Culturale (1966-1976) ºi au dominat politica chinezã la începutul anilor 70

Page 32: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

21

de la Partidul Comunist - rãutate, înºelãciune, incitare, dezlãnþuirea drojdiei societãþii, spionaj, jaf, luptã, eliminare ºi control. Note: [1] Din imnul comunist – “Internaþionala” [2] Din „Raportul despre investigarea Miºcãrii þãranilor din Hunan” a lui Mao Zedong (martie 1927). [3] Legenda popularã chinezã Fata cu pãrul alb este povestea unei nemuritoare ce trãia într-o peºterã ºi care avea capacitãþi supranormale de a rãsplãti virtutea ºi de a pedepsi viciul, de a sprijini ceea ce este drept ºi de a opri rãul. Oricum, în drama chinezã „modernã” (operã ºi balet) ea a fost descrisã ca o fatã care a fost forþatã sã fugã într-o peºterã dupã ce tatãl sãu a fost bãtut pânã la moarte pentru cã a refuzat sã o cãsãtoreascã cu un proprietar bãtrân de pãmânt. Ea a devenit cãruntã din cauza lipsei de hranã. Aceasta a devenit una dintre cele mai cunoscute drame „moderne” din China ºi a incitat la urã faþã de proprietarii de pãmânt. [4] Proletariatul lumpen tradus aproximativ ca muncitorii de mahala. Acest termen identificã clasa proscrisã, elementele degenerate sau subterane care formeazã o parte a populaþiei centrelor industriale. Ea include cerºetori, prostituate, gangsteri, escroci, ºarlatani, mici infractori, vagabonzi, ºomeri pe termen lung sau care nu pot fi angajaþi, oameni ajunºi ºomeri ca urmare a dezvoltãrii industriei ºi tot felul de elemente declasate, degradate ºi degenerate. Termenul a fost fabricat de Marx în lucrarea Luptele de clasã în Franþa, 1848-1850. [5] Din „Raportul despre investigarea Miºcãrii þãranilor din Hunan” a lui Mao Zedong (martie 1927). [6] Zhou Enlai (5 martie 1898 – 8 ianuarie 1976), a fost al doilea ca importanþã dupã Mao Zedong. A avut rol de conducere în PCC ºi prim ministru al Republicii Populare Chineze din 1949 pânã la moartea sa. [7] Gu Shunzhang a fost iniþial unul dintre conducãtorii sistemului de agenþi secreþi ai PCC. În 1931 a fost arestat de KMT ºi a colaborat cu ei în descoperirea multor agenþi secreþi ai PCC. Toþi cei opt membri ai familiei lui Gu au fost mai târziu strangulaþi ºi îngropaþi în Concesiunea Francezã din Shanghai. A se vedea, pentru mai multe informaþii în legãturã cu aceasta – „Istoria de asasinate a PCC” (http://english.epochtimes.com/news/4-7-14/22421.html). [8] Rãzboiul dintre PCC ºi KMT în iunie 1946. Rãzboiul este marcat de trei campanii: Liaoxi-Shenyang, Huai-Hai ºi Beiping-Tianjin, dupã care PCC a luat puterea de la KMT, formând Republica Popularã Chinezã la 1 octombrie 1949. [9] Chiang Kaishek a fost conducãtorul KMT-ului ºi apoi exilat, devenind conducãtorul Taiwanului. [10] Hu Zongnan (1896-1962), originar din districtul Xiaofeng (acum parte a districtului Anji), provincia Zhejiang. A fost pe rând vice comandant, comandant asociat ºi ºef al statului major al Comandamentului Armatei de Sud-Vest ºi Administrativ. [11] Li Xiannian (1909-1992), unul dintre liderii seniori ai PCC. A fost preºedintele Chinei în 1983. A jucat un rol important în reabilitarea lui Deng Xiaoping în octombrie 1976, la sfârºitul Revoluþiei Culturale.

Page 33: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

22

[12] Din „Raportul despre investigarea Miºcãrii þãranilor din Hunan” a lui Mao Zedong (martie 1927). [12] Din „Raportul despre investigarea Miºcãrii þãranilor din Hunan” a lui Mao Zedong (martie 1927). [14] Când PCC a început reforma agrarã, a împãrþit oamenii în clase. Printre clasele inamice, intelectualii urmeazã dupã proprietari de pãmânt, reacþionari, spioni etc. ºi au fost poziþionaþi la numãrul 9. [15] Dintr-un poem al lui Sima Qian (aproximativ 145-135 î.C. pânã la aproximativ 87 î.C.), istoric ºi cãrturar al dinastiei Han de vest. Faimosul sãu poem spune:

„Fiecare trebuie sã moarã; unii mor mai solemn decât Muntele Taishan, alþii mai uºor decât o panã.”

Muntele Taishan este unul dintre cei mai mari munþi din China. [16] Yang Kuisong: „O centralizare a sprijinului financiar pe care Moscova l-a furnizat Partidului Comunist Chinez din anii 1920 pânã în anii 1940 (1),” Nr. 27, ediþia web a Secolul 21 (30 iunie 2004). Website: http://www.cuhk.edu.hk/ics/21c/supplem/essay/040313a.htm (în chinezã). Autorul Yang Kuisong a fost membru al consiliului de cercetare a istoriei contemporane la Academia Chinezã de ªtiinþe Sociale. În prezent este profesor la Departamentul de Istorie din cadrul Universitãþii din Beijing ºi suplinitor la Universitatea Normalã a Chinei Estice. [17] Expediþia Nordicã a fost o campanie militarã condusã de Chiang Kaishek în 1927 intenþionând sã unifice China sub conducerea KMT ºi sã punã capãt conducerii bandelor militare locale. Campania a reuºit în mare mãsurã sã atingã aceste obiective. În timpul Expediþiei Nordice, PCC a avut o alianþã cu KMT. [18] Miºcarea revoluþionarã în timpul alianþei PCC-KMT marcatã de expediþia nordicã. [19] Sun Yat-sen (1866-1925), fondatorul Chinei moderne. [20] Armata Revoluþionarã Naþionalã controlatã de KMT a fost armata naþionalã a Republicii Chinei. În timpul alianþei PCC-KMT, ea a inclus membrii PCC care s-au alãturat alianþei. [21] La 12 aprilie 1927, KMT condus de cãtre Chiang Kaishek a iniþiat o operaþiune militarã împotriva PCC în Shanghai ºi alte câteva oraºe. 5000 - 6000 de membri ai PCC au fost capturaþi ºi mulþi dintre ei au fost omorâþi în Shanghai între 12 aprilie ºi sfârºitul lui 1927. [22] Zona muntelui Jinggangshan este consideratã prima bazã ruralã revoluþionarã a PCC ºi este numitã „leagãnul Armatei Roºii Chineze” [23] Din „Raportul despre investigarea Miºcãrii þãranilor din Hunan” a lui Mao Zedong (martie 1927). [24] Din „Raportul despre investigarea Miºcãrii þãranilor din Hunan” a lui Mao Zedong (martie 1927). [25] Bãtãliile de la Liaoxi-Shenyang, Beijing-Tianjin ºi Huai Hai au fost cele trei bãtãlii majore pe care PCC le-a avut cu KMT, din septembrie 1948 pânã în ianuarie 1949, care au anihilat multe dintre trupele de elitã ale KMT. În aceste trei bãtãlii au fost pierdute milioane de vieþi.

Page 34: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

23

[26] Lin Biao (1907-1971), unul dintre liderii seniori ai PCC, a servit sub Mao Zedong ca membru al Biroului Politic al Chinei, ca vicepreºedinte (1958) ºi ministru al Apãrãrii (1959). Lin este privit ca arhitectul Marii Revoluþii Culturale chineze. A fost desemnat ca succesor al lui Mao Zedong în 1966 dar a cãzut în disgraþie în 1970. S-a afirmat cã simþindu-ºi prãbuºirea, Lin s-a implicat într-o tentativã de loviturã de stat ºi a încercat sã fugã în URSS când aºa-zisul complot a fost expus. În timpul încercãrii sale de a fugi de persecuþie a murit când avionul sãu s-a prãbuºit în Mongolia. [27] Qu Qiubai (1899-1935) este unul dintre liderii de început ai PCC ºi un faimos scriitor de stânga. El a fost capturat de KMT la 23 februarie 1935 ºi a murit la 18 iunie acelaºi an. [28] Teoria celor „Trei Reprezentãri” a fost iniþial menþionatã într-un discurs al lui Jiang Zemin din februarie 2000. Potrivit acestei doctrine, Partidul trebuie sã reprezinte întotdeauna direcþia de dezvoltare a forþelor productive moderne ale Chinei, orientarea culturii moderne a Chinei ºi interesele fundamentale ale majoritãþii zdrobitoare a chinezilor. [29] Zhang Bojun (1895-1969) a fost unul dintre fondatorii „Ligii Democratice a Chinei,” un partid democratic din China. El a fost declarat de Mao Zedong persoana de dreapta numãrul 1 în 1957 ºi a fost unul dintre puþinii „de dreapta” care n-au fost reabilitaþi dupã Revoluþia Culturalã. [30] Luo Longji (1898-1965) a fost unul dintre fondatorii „Ligii Democratice a Chinei.” A fost ºi el declarat de cãtre Mao Zedong „de dreapta” în 1958 ºi nici el n-a fost reabilitat dupã Revoluþia Culturalã. [31] Pu-yi, numele manciurian Aisin Gioro (1906–1967), ultimul împãrat al Chinei a condus sub numele Hsuan T’ung. Dupã abdicarea sa noul guvern republican i-a alocat o pensie substanþialã ºi i-a permis sã trãiascã în Oraºul Interzis din Beijing pânã în 1924. Dupã 1925, el a locuit la concesiunea japonezã în Tianjin. În 1934, domnind sub numele K’ang Te, el a devenit împãratul statului marionetã japonez Manchukuo sau Manciuria. A fost capturat de sovietici în 1945 ºi þinut prizonier. În 1946 Pu Yi a mãrturisit la procesul crimelor de rãzboi din Tokyo cã a fost fãrã voie unealta militariºtilor japonezi, ºi nu, aºa cum au afirmat ei, instrumentul autodeterminãrii Manciuriei. În 1950 a fost lãsat în mâinile comuniºtilor chinezi ºi a fost întemniþat la Shenyang pânã în 1959, când a fost graþiat de Mao Zedong. [32] Din Qu Qiubai, „Încã vreo douã cuvinte” din 23 mai 1935, înainte de moartea sa la 18 iunie 1935. [33] Zhang Wentian (1900-1976), un lider important al PCC începând cu anii 1930. A fost ministru adjunct la Externe din 1954 pânã în 1960. A murit din cauza persecuþiei în 1976 în timpul Revoluþiei Culturale. A fost reabilitat în august 1979. [34] Ultimul dintre cei zece secretari generali ai PCC care a fost îndepãrtat pentru cã n-a fost de acord cu folosirea forþei pentru a pune capãt demonstraþiilor studenþilor în Piaþa Tiananmen în 1989. [35] Zhang Guotao (1897-1979), unul dintre fondatorii PCC. A fost dat afarã din PCC în aprilie 1938. A plecat în Taiwan în noiembrie 1948, apoi în Hong Kong în 1949. A emigrat în Canada în 1968. [36] „Grupul celor Patru” era format de soþia lui Mao Zedong, Jiang Qing (1913-1991), oficialul Departamentului de Propagandã din Shanghai, Zhang Chunqiao (1917-1991), criticul literar Yao Wenyuan (1931) ºi garda de siguranþã din Shanghai Wang Hongwen (1935-1992). Ei au dobândit

Page 35: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

24

puterea în timpul Marii Revoluþii Culturale (1966-1976) ºi au dominat politica în China la începutul anilor 70.

Page 36: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

1

Comentariul 3: Tirania Partidului Comunist Chinez

Cuvânt înainte Când se vorbeºte despre tiranie, majoritatea chinezilor se gândeºte la Qin Shi Huang (259-210 î.C.), primul împãrat din dinastia Qin, a cãrui curte opresivã a ars cãrþile de filozofie ºi a îngropat de vii intelectualii care studiau confucianismul. Tratamentul nemilos pe care l-a aplicat Qin Shi Huang propriului popor îºi are originea în strategia sa „de susþinere a puterii cu toate mijloacele existente sub împãrãþia Cerului”1. Strategia sa a avut patru puncte principale: taxarea excesivã; disiparea resurselor umane în proiecte care aveau ca scop glorificarea persoane sale; folosirea torturii, legi draconice ºi pedepsirea chiar ºi a membrilor familiilor ºi a vecinilor celor condamnaþi; controlul conºtiinþei oamenilor prin blocarea tuturor surselor de gândire ºi expresie liberã prin arderea cãrþilor ºi chiar îngroparea de vii a intelectualilor. Sub conducerea lui Qin Shi Huang, China avea o populaþie de aproximativ 10 milioane; curtea lui Qin a obligat mai mult de 2 milioane de oameni la muncã forþatã. Qin Shi Huang a adus legi draconice ºi pe tãrâmul intelectual, interzicând gândirea liberã. Pe timpul domniei sale au fost omorâþi mii de intelectuali care studiau confucianismul ºi oficiali care criticau guvernul. Astãzi, violenþa ºi abuzurile Partidului Comunist Chinez (PCC) sunt chiar mai severe decât cele ale tiranicei dinastii Qin. Filozofia PCC este una de „luptã”; conducerea comunismului a fost construitã pe baza „luptei de clasã”, a „luptelor pentru orientare” ºi a „luptei ideologice”, atât în China cât ºi în alte þãri. Mao Zedong, primul conducãtor al PCC al Republicii Populare Chineze a afirmat deschis: „Cu ce se poate lãuda împãratul Qin Shi Huang? El a omorât doar 460 de intelectuali, pe când noi am omorât 46.000. Existã oameni care ne acuzã cã practicãm dictatura, asemenea împãratului Qin Shi Huang, ceea ce recunoaºtem în totalitate. Se potriveºte cu realitatea. Pãcat cã nu ne-au dat suficient credit, aºa cã trebuie sã facem mai mult”2. Sã aruncãm o privire asupra Chinei în cei 55 de ani chinuitori de dictaturã a PCC. Având drept filozofie de bazã „lupta de clasã”, PCC a fãcut totul pentru a comite un „genocid al claselor” ºi a instaurat domnia terorii prin mijloacele violente ale revoluþiei. Crimele ºi spãlarea pe creier au fost folosite pentru a suprima orice altã credinþã în afarã de cea în teoria comunismului. PCC a lansat miºcare dupã miºcare cu scopul de a-ºi crea o imagine invincibilã ºi asemãnãtoare cu cea a unei forþe divine. Urmând teoria luptei de clasã ºi a revoluþiei, PCC a încercat sã elimine dizidenþii ºi clasele care i s-au opus, folosind violenþa ºi minciuna, forþând poporul chinez sã devinã un servitor docil aflat sub conducerea sa tiranicã. I. Reforma agrarã - eliminarea clasei proprietarilor de pãmânt 1 Din „Analele Alimentelor ºi Mãrfurilor” în Istoria fostei dinastii Han (Han Shu). „Tot ce existã sub cer” se referã la China sub împãraþi 2 Qian Bocheng, Cultura orientalã, ediþia a patra, 2000

Tirania surprinsã de aparatul foto: poliþiºti în uniformã ºi în civil aresteazã aproximativ 10 practicanþi Falun Gong care au venit în Piaþa Tiananmen pentru a face apel paºnic împotriva persecuþiei - 9 noiembrie 2000. (Global Photos/Liaison)

Page 37: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

2

Dupã nici trei luni de la înfiinþarea Chinei comuniste, PCC lansat campania eliminãrii proprietarilor de pãmânt ca una din „liniile directoare” ale programului de reformã agrarã în întreaga þarã. Sloganul Partidului - „pãmânt þãranilor” - a încurajat partea egoistã a þãranilor fãrã pãmânt, îndemnându-i sã se lupte cu proprietarii de pãmânt folosind orice mijloace, fãrã sã þinã cont de implicaþiile morale ale faptelor lor. Reforma agrarã a stipulat explicit eliminarea clasei proprietarilor de pãmânt ºi a împãrþit populaþia ruralã în categorii sociale. Douãzeci de milioane de locuitori ai satelor din întreaga þarã au fost etichetaþi drept „proprietari de pãmânt”, „chiaburi”, „reacþionari” sau „elemente rele”. Aceºti proaspãt „desmoºteniþi” au fost supuºi discriminãrii, umilinþelor ºi ºi-au pierdut total drepturile civile. În acelaºi timp cu extinderea campaniei de reformã agrarã în zonele îndepãrtate ºi în cele populate de minoritãþi etnice, s-au extins rapid ºi organizaþiile PCC. Comitetele de Partid orãºeneºti ºi filialele de Partid sãteºti s-au rãspândit în întreaga Chinã. Filialele locale erau purtãtoarele de cuvânt ale Comitetului Central al PCC ºi în acelaºi timp „prima linie” a frontului luptei de clasã, instigând þãranii la luptã împotriva celor care aveau pãmântul. Aproximativ 100.000 de proprietari de pãmânt au murit în cursul acestei miºcãri. În unele regiuni, PCC ºi þãranii au omorât proprietarii de pãmânt ºi membrii familiilor acestora, fãrã sã þinã seama de vârstã sau sex, pentru a elimina total clasa proprietarilor de pãmânt. În acelaºi timp, PCC a lansat primul sãu val de propagandã, declarând cã „primul secretar Mao este marele salvator al poporului” ºi cã „numai PCC este capabil sã salveze China” În cursul reformei agrare, þãranii fãrã pãmânt ºi-au realizat scopurile în urma implementãrii politicii PCC de deposedare ºi jaf, fãrã sã le pese deloc de mijloacele folosite. Viaþa þãranilor sãraci s-a îmbunãtãþit ºi ei au considerat cã aceasta se datoreazã PCC ºi drept urmare au acceptat propaganda PCC conform cãreia Partidul reprezenta interesele poporului. Pentru noii proprietari de pãmânt zilele bune ale sloganului „pãmânt pentru þãrani” nu aveau sã dureze mult. Dupã numai doi ani, PCC a impus þãranilor un numãr de lucruri: grupurile de ajutor reciproc, cooperativele primare, cooperativele avansate, ºi comunele populare. Folosind sloganul care critica „femeile cu picioarele legate” (cele care se miºcã încet), an dupã an PCC a continuat sã preseze þãranii sã se „avânte” spre socialism. Cu cerealele, bumbacul ºi uleiul de gãtit supuse unui sistem de producþie ºi distribuire unic în întreaga þarã, majoritatea produselor agricole au fost excluse din schimbul de piaþã. În plus PCC a stabilit un sistem de înregistrare a populaþiei prin care þãranilor li s-a interzis posibilitatea de a merge sã caute de lucru sau sã locuiascã în oraºe. Cei care erau înregistraþi ca rezidenþi ai zonelor rurale nu aveau voie sã cumpere cereale din magazinele de stat, iar copii lor nu aveau voie sã meargã la ºcoalã în oraº. Copiii þãranilor nu puteau decât sã rãmânã þãrani, astfel cã cei 360 milioane de locuitori ai satelor în 1950 au fost transformaþi într-o clasã discriminatã de cetãþeni. Începând cu 1978, în primii cinci ani dupã migrarea de la sistemul colectiv la un sistem bazat pe contractul familial, dintre cei 900 de milioane de þãrani, unii au avut de câºtigat, venitul lor a crescut oarecum, iar statutul lor social s-a îmbunãtãþit întrucâtva. Însã acest câºtig minor avea sã disparã curând datoritã unei structuri de preþuri care favorizeazã produsele industriale faþã de cele agricole; þãranii aveau sã se afunde în sãrãcie încã o datã. Diferenþa între veniturile populaþiei de la oraº ºi a populaþiei de la sat s-a mãrit drastic, iar discrepanþele economice au continuat sã creascã. Noii proprietari de pãmânt ºi þãranii bogaþi au reapãrut la sate. Date ale agenþiei China Nouã, purtãtoarea de cuvânt a PCC, aratã cã, din 1997, venitul în marile zone de producþie cerealierã, venitul majoritãþii gospodãriilor rurale, a stagnat sau chiar s-a micºorat în unele cazuri. Cu alte cuvinte, câºtigul obþinut de þãrani din producþia agricolã n-a crescut de fapt. Raportul între venitul de la oraºe ºi cel de la sate a crescut de la 1.8 / 1 în anii 1980 la 3.1 / 1 astãzi. II. Reforma industrialã ºi comercialã - eliminarea clasei capitaliºtilor

Page 38: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

3

O altã clasã pe care PCC a vrut sã o elimine a fost burghezia, care deþinea capital în oraºe ºi în satele mai mari. În perioada reformei industriei ºi a comerþului în China, PCC susþinea cã cele douã clase, clasa capitaliºtilor ºi clasa muncitoare au o naturã diferitã: clasa capitaliºtilor este clasa exploatatoare, în timp ce clasa muncitoare nu este exploatatoare ºi este împotriva exploatãrii. Conform acestei logici, clasa exploatatoare s-a nãscut pentru a exploata ºi va continua exploatarea pânã în momentul în care va pieri; nu putea fi decât eliminatã, reformarea ei fiind imposibilã. În aceste condiþii PCC a folosit ca metode de transformare a capitaliºtilor ºi a negustorilor atât spãlarea pe creier cât ºi omorul. PCC a folosit vechea ºi mult uzitata metodã a susþinerii celor docili ºi distrugere a celor care aveau pãreri opuse. Dacã renunþai la bunurile tale în favoarea statului ºi susþineai PCC erai considerat un element-problemã minor. Dacã însã nu erai de acord sau te plângeai de politica PCC, erai etichetat drept reacþionar ºi deveneai þinta dictaturii draconice a PCC. În timpul domniei terorii rezultate ca urmare a aplicãrii acestor reforme, toþi capitaliºtii ºi proprietarii de firme au renunþat la proprietãþi. Mulþi dintre ei n-au putut îndura umilinþele la care erau supuºi ºi s-au sinucis. Chen Yi, primarul Shanghai-ului din vremea respectivã, întreba în fiecare zi „Câþi paraºutiºti am avut azi?” referindu-se la numãrul de capitaliºti care se sinuciseserã în ziua respectivã prin aruncare de pe acoperiºurile clãdirilor. În numai câþiva ani PCC a eliminat complet proprietatea privatã în China. În timpul implementãrii programelor de reformã industrialã ºi agrarã, PCC a lansat o mulþime de miºcãri prin care a persecutat poporul chinez. Dintre aceste miºcãri au fãcut parte: suprimarea „contra-revoluþionarilor”, campania reformei gândirii, curãþarea clicii anti-PCC condusã de Gao Gang ºi Rau Shushi, investigarea grupului contra-revoluþionar al lui Hu Feng3, campania celor „Trei Anti”, campania celor „Cinci Anti”, ºi suprimarea „în profunzime” a contra-revoluþionarilor. PCC a folosit aceste miºcãri pentru a persecuta nenumãraþi oameni nevinovaþi. În fiecare miºcare politicã PCC s-a folosit din plin de resursele pe care le controla, de guvern ºi comitetele de Partid, de filialele ºi sub-filialele acestuia. Trei membri de Partid formau o micã celulã „de luptã”, infiltrându-se în toate satele ºi cartierele. Aceste „echipe de luptã” erau omniprezente ºi nu lãsau nici o piatrã neîntoarsã. Aceastã reþea de control a Partidului care se întindea peste tot, moºtenitã de la „filialele Partidului înfiinþate în armatã” în timpul anilor de rãzboi, a jucat un rol cheie în miºcãrile politice care au urmat. III. Lupta împotriva religiei ºi a grupurilor religioase O altã atrocitate comisã de PCC dupã înfiinþarea Republicii Populare Chineze a fost suprimarea brutalã a religiei ºi interzicerea totalã a grupãrilor religioase independente. În 1950, PCC a ordonat guvernelor sale locale sã interzicã toate credinþele religioase neoficiale ºi societãþile secrete. PCC susþinea cã toate aceste grupuri „subversive” erau „uneltele” proprietarilor de pãmânt, fermierilor bogaþi, reacþionarilor, ºi ale agenþilor secreþi ai Koumintang-ului (KMT). În lupta dusã la nivel naþional, guvernul a mobilizat clasele care-i inspirau încredere, pentru a-i identifica ºi persecuta pe membrii diferitelor grupãri religioase. Instituþiile guvernamentale la diferite niveluri au fost implicate direct în eliminarea acestor „grupuri superstiþioase”: comunitãþile de creºtini, catolici, taoiºti (în special credincioºii I-Kuan Tao) ºi buddhiºti. Au ordonat tuturor membrilor acestor biserici, temple ºi societãþi religioase sã se înregistreze la agenþiile guvernamentale ºi sã declare public cã au greºit prin implicarea lor. Cei care n-au

3 Gao Gang ºi Rao Shushi foºti membri ai Comitetului Central. Dupã o încercare nereuºitã în lupta pentru putere în 1954, au fost acuzaþi de tentativã de dezbinare a Partidului ºi excluºi din Partid. Hu Feng, intelectual ºi critic literar, s-a opus politicii literaturii doctrinare a PCC. A fost dat afarã din Partid în 1955 ºi condamnat la 14 ani de închisoare. Din 1951 în 1952 PCC a iniþiat campania „Celor trei Anti” ºi campania „Celor cinci Anti”, miºcãri al cãror scop declarat a fost eliminarea corupþiei, risipei ºi a birocraþiei din cadrul Partidului, guvernului, armatei ºi a organizaþiilor de masã

Page 39: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

4

procedat conform ordinelor guvernului au fost pedepsiþi sever. În 1951 guvernul a promulgat în mod formal regulamente prin care toþi cei care îºi continuau activitatea în grupurile religioase neoficiale erau ameninþaþi cu închisoare pe viaþã sau cu moartea. Aceastã miºcare a persecutat un mare numãr de credincioºi, oameni buni ºi care respectau legile. Statistici incomplete indicã faptul cã în anii 1950 cel puþin trei milioane de credincioºi ºi membri ai unor grupuri neoficiale au fost persecutaþi, unii dintre ei fiind omorâþi. PCC a rãscolit aproape fiecare gospodãrie în întreaga þarã interogând oamenii, distrugând chiar ºi statuile „zeului bucãtãriei” la care þãranii chinezi se închinau în mod tradiþional. Execuþiile au întãrit mesajul conform cãruia ideologia comunistã era singura ideologie legitimã ºi singura credinþã legitimã. Conceptul de credincioºi „patriotici” s-a nãscut la scurt timp dupã aceea. Constituþia Chinei îi proteja doar pe credincioºii „patriotici”. Realitatea era cã indiferent de religia în care credeai, exista un singur criteriu: trebuia sã respecþi instrucþiunile PCC ºi trebuia sã accepþi faptul cã PCC era deasupra tuturor religiilor. Dacã erai creºtin, PCC era Dumnezeul Dumnezeului creºtinãtãþii. Dacã erai buddhist, PCC era maestrul Buddha al maestrului Buddha. Între musulmani era Allah al lui Allah. În cazul buddhismului tibetan care crede într-un „Buddha în viaþã”, PCC a intervenit ºi a ales cine va fi acel „Buddha în viaþã”. PCC n-a lãsat oamenilor decât ºansa sã spunã ºi sã facã ce le ordona PCC. Toþi credincioºii au fost forþaþi sã ducã la îndeplinire obiectivele PCC, fiind lãsaþi sã-ºi practice credinþele doar formal. Cei care nu s-au conformat au devenit þinte ale persecuþiei ºi dictaturii PCC. Potrivit unui raport din 22 februarie 2002 din revista online Omenirea ºi drepturile omului, 20.000 de creºtini au condus un studiu cu 560.000 de creºtini aparþinând „bisericilor la domiciliu” în 207 oraºe, din 22 de provincii din China. În urma sondajului a rezultat cã, dintre participanþii „bisericilor la domiciliu”, 130.000 sunt sub supravegherea guvernului. În cartea „Cum au fost persecutaþi creºtinii de PCC” (1958) s-a afirmat cã pânã în 1957 PCC a omorât peste 11.000 de credincioºi ºi a arestat ºi estorcat bani arbitrar de la încã mulþi alþii. Prin eliminarea claselor proprietarilor de pãmânt ºi capitaliºtilor ºi prin persecutarea unui mare numãr de credincioºi ºi oameni care respectau legile, PCC a deschis drumul instaurãrii comunismului ca religie suveranã în China. IV. Miºcarea „împotriva dreptei" - spãlarea pe creier la nivel naþional În 1956 un grup de intelectuali din Ungaria au format „Cercul lui Petofi” care a organizat forumuri ºi dezbateri critice la adresa guvernului Ungariei. Grupul a determinat izbucnirea unei revoluþii în întreaga Ungarie, revoluþie care a fost zdrobitã de soldaþii sovietici. Mao Zedong a tras învãþãminte din „evenimentul ungar”. În 1957 Mao Zedong a cerut ajutorul intelectualilor din China ºi a altor oameni cãrora le-a cerut sã participe la „rectificarea PCC”. Aceastã miºcare, cunoscutã sub numele de „Miºcarea celor o sutã de flori”, a avut ca slogan „sã lãsãm o sutã de flori sã înfloreascã ºi o sutã de curente de gândire sã concureze”. Scopul lui Mao Zedong a fost sã provoace „elementele ostile Partidului” din rândul populaþiei. În scrisoarea sa cãtre ºefii de Partid din provincie din 1957, Mao Zedong îºi face cunoscutã intenþia de a „momi ºerpii afarã din gãurile lor”, lãsându-i sã-ºi expunã liber poziþiile în numele libertãþii de gândire ºi a rectificãrii PCC. Sloganele din acea vreme au încurajat oamenii sã vorbeascã ºi au promis cã nu vor exista mãsuri de represiune - Partidul nu va „prinde coada calului”, nu va „da cu bãþul”, nu va „plãti conturile mai târziu", în sensul cã Partidul nu va cãuta vini, nu va ataca, nu va eticheta ºi nu se va rãzbuna. Cu toate acestea, nu dupã mult timp, PCC a iniþiat miºcarea „Anti Dreapta", etichetându-i drept elemente de dreapta pe 540.000 dintre cei care îndrãzniserã sã vorbeascã. Dintre aceºtia 270.000 ºi-au pierdut locurile de muncã, 230.000 au fost etichetaþi drept „elemente de dreapta moderate”,

Page 40: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

5

sau „elemente anti-PCC ºi anti-socialiste”. Mai târziu unii au rezumat stratagemele politice de persecuþie ale PCC la patru puncte: atragerea ºerpilor afarã din gãurile lor; fabricarea crimelor, atacul prin surprindere ºi pedepsirea printr-o singurã acuzaþie; atacul necruþãtor în numele salvãrii oamenilor; ºi autocritica forþatã ºi folosirea celor mai severe etichete. Ce erau de fapt „discursurile reacþionare” care au determinat exilarea în cele mai îndepãrtate colþuri ale þãrii, pe o duratã de mai mult de 30 de ani, a atâtor presupuºi anti-comuniºti ºi „elemente de dreapta”? Cele „trei teorii reacþionare principale”, þinta atacului general ºi a asalturilor intensive din acea vreme, au constat în câteva discursuri ale lui Luo Longji, Zhang Bojun ºi Chu Anping. O privire mai atentã asupra propunerilor ºi sugestiilor lor aratã cã cerinþele lor erau în totalitate inofensive. Luo a sugerat formarea unei comisii comune în care sã participe PCC ºi diferite partide „democratice”, care sã investigheze devierile în „Campania celor Trei Anti”, „Campania celor Cinci Anti” ºi în miºcãrile de epurare a reacþionarilor. Chiar Consiliul de Stat prezentase în mai multe rânduri Comitetului Politic Consultativ ºi Congresului Poporului materiale spre a fi comentate ºi a primi observaþii, iar Zhang a propus includerea Comitetului Politic Consultativ ºi a Congresului Poporului în procesul de luare a deciziilor. Chu a sugerat cã, deoarece ºi cei care nu sunt membri PCC au idei bune, respect faþã de propria persoanã ºi simþ al responsabilitãþii, nu este nevoie ca în întreaga þarã, în orice unitate de muncã, micã sau mare, sau chiar în fiecare echipã de muncã din fiecare unitate de lucru, ºefii sã fie membrii PCC. El a mai sugerat cã nu este nevoie ca absolut orice lucru, de importanþã majorã sau minorã, sã fie fãcut conform propunerilor membrilor PCC. Toþi trei ºi-au exprimat dorinþa de a urma PCC ºi nici una dintre sugestiile lor n-a depãºit graniþa delimitatã de cuvintele celebre ale criticului ºi scriitorului Lu Xun4: „Maestre, þi s-au murdãrit hainele. Te rog, dã-le jos ºi eu am sã þi le spãl”. Ca ºi Lu Xun, aceste „elemente de dreapta” ºi-au exprimat docilitatea ºi respectul, fãrã intenþii ascunse. Nici unul dintre „elementele de dreapta” care au fost condamnate n-a sugerat cã PCC ar trebui rãsturnat de la putere; tot ce au fãcut a fost sã critice constructiv. Cu toate acestea, tocmai din cauza acestor sugestii, zeci de mii de oameni ºi-au pierdut libertatea ºi milioane de familii au avut de suferit. Au urmat mai multe miºcãri: „mãrturisirea în faþa PCC”, vânãtoarea radicalilor, o nouã „Campanie a celor Trei Anti”, trimiterea intelectualilor la þarã ºi obligarea lor la munca grea ºi „prinderea elementelor de dreapta care au scãpat prima datã”. Oricine avea o neînþelegere cu ºeful la muncã, în special cu secretarii de Partid, era etichetat drept anti-PCC. Era apoi supus apoi unei critici constante de cãtre PCC, sau era trimis în lagãre de muncã pentru reeducare forþatã. Uneori PCC muta familii întregi în zone rurale, iar copiilor acestor familii nu le mai era permis sã meargã la facultate sau sã se înroleze în armatã. Le era de asemenea interzis sã-ºi caute de lucru la oraºe sau comune. Familiile îºi pierdeau siguranþa locului de muncã ºi beneficiile privind serviciile publice medicale. Deveneau membri de jos ai clasei þãranilor ºi desmoºteniþi chiar în rândul clasei cetãþenilor defavorizaþi. Dupã persecuþie o parte a intelectualilor au dezvoltat o personalitate dualã. Ei au urmat îndeaproape „Soarele Roºu” ºi au devenit „intelectuali de curte” ai PCC, fãcând ºi zicând tot ce le cerea PCC. Alþii s-au distanþat de politicã. Intelectualii chinezi, care au avut în mod tradiþional un puternic simþ al responsabilitãþii faþã de þarã, au fost reduºi la tãcere, lucru care continuã ºi azi. 4 Lu Xun sau Lu Hsun (25 septembrie 1881 - 19 octombrie 1936) este de multe ori considerat fondatorul limbajului literar chinezesc modern (Baihua). El a fost ºi un remarcabil traducãtor. Ca scriitor de stânga, Lu a jucat un rol important în istoria literaturii chineze. Cãrþile sale au influenþat mulþi tineri. Dupã ce în 1906 s-a întors din Sendai, Japonia, unde îºi fãcuse studiile medicale, el a devenit lector la Universitatea din Beijing ºi a început sã scrie

Page 41: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

6

V. „Marele Salt Înainte” - fabricarea de minciuni pentru a testa loialitatea populaþiei Dupã miºcarea „Anti Dreapta”, China a început sã se teamã de adevãr. Toatã lumea a început sã asculte neadevãruri, sã spunã poveºti neadevãrate, sã fabrice întâmplãri false, sã evite ºi sã acopere adevãrul cu minciuni ºi zvonuri. „Marele Salt Înainte” a fost un exerciþiu colectiv, la nivel naþional, de minþit. Populaþia din întreaga þarã, sub îndrumarea spectrului demonic al PCC, a fãcut o mulþime de lucruri ridicole. Atât cei care minþeau cât ºi cei minþiþi au fost trãdaþi. Cu aceastã campanie de minciunã ºi acþiuni ridicole, PCC ºi-a implantat energia demonicã ºi violentã în lumea spiritualã a poporului chinez. La vremea respectivã mulþi cântau cântece care promovau Marele Salt Înainte:

“Eu sunt Împãratul de Jad5, Eu sunt Regele Dragonilor. Eu ordon celor trei munþi ºi cinci defileuri sã se dea la o parte, Iatã cã am sosit.”

Campanii cum ar fi „obþinerea de 75.000 kg de cereale la hectar”, „dublarea producþiei de oþel” ºi „depãºirea Angliei în 10 ani ºi a SUA în 15 ani” apãreau an dupã an. Aceste politici au generat o mare foamete de nivel naþional, care a costat milioane de vieþi omeneºti. În timpul celei de a opta plenare a Comitetului Central al PCC (1959, în Lushan), câþi dintre participanþi n-au fost de acord cu punctul de vedere al generalului Peng Dehuai6 conform cãruia Marele Salt Înainte iniþiat de Mao Zedong era o prostie? Cu toate acestea, a susþine politica lui Mao Zedong sau a fi împotriva ei era linia de demarcaþie între a fi loial ºi a fi trãdãtor, sau, cu alte cuvinte, între viaþã ºi moarte. Într-o poveste din istoria chinezã, când Zhao Gao7 a susþinut cã o cãprioarã era de fapt un cal, el ºtia foarte bine diferenþa între cal ºi cãprioarã, dar a fãcut afirmaþia intenþionat, pentru a controla opinia publicã, pentru a reduce la tãcere orice argument ºi pentru a-ºi extinde puterea. Rezultatul plenarei de la Lushan a fost cã însuºi Peng Dehuai a fost forþat sã semneze o declaraþie prin care se condamna singur ºi prin care se excludea singur din guvernul central. În acelaºi fel, în ultimii ani ai Revoluþiei Culturale, Deng Xiaoping a fost forþat sã promitã cã nu va contesta niciodatã decizia guvernului de a-l elibera din post. Societatea se bazeazã pe experienþele din trecut, în încercarea de a înþelege lumea ºi de a lãrgi orizontul. Cu toate acestea PCC a eliminat orice posibilitate de a învãþa din experienþa istoriei ºi din lecþiile trecutului. Cenzura oficialã a mass-mediei nu a fãcut decât sã ajute la reducerea capacitãþii de discernãmânt. Dupã fiecare miºcare politicã, generaþiilor tinere nu li s-a vorbit decât despre victoriile rãsunãtoare ale Partidului, fiind complet lipsite de analiza, idealurile ºi experienþa

5 Împãratul de Jad ºi Regele Dragon sunt personaje mitologice. Împãratul de Jad, cunoscut în mod formal sub numele de Augustul Personaj de Jad ºi denumit familiar de copii ºi oamenii obiºnuiþi „Bunicul din Rai”, este în credinþa chinezã conducãtorul Raiului ºi unul dintre cei mai importanþi zei din panteonul Daoist chinezesc. Regele Dragon este conducãtorul divin al celor patru mãri. Fiecare mare, corespunzând unui punct cardinal, este condusã de un Rege Dragon. Regii Dragoni trãiesc în palate de cristal pãzite de soldaþi creveþi ºi generali crabi. În afara faptului cã domnesc peste împãrãþia apelor, Regii Dragoni controleazã norii ºi ploaia. Se spune cã Regele Dragon al Mãrii de Est domneºte peste cel mai întins teritoriu 6 Peng Dehuai (1898 - 1974): general comunist chinez si lider politic. Peng a fost comandantul ºef în rãzboiul din Coreea, a fost vice-premier al Consiliului de Stat, membru al Biroului Politic ºi Ministrul al Apãrãrii între 1954-1959. A fost înlãturat dupã ce ºi-a manifestat dezaprobarea faþã de abordarea de stânga a lui Mao Zedong, la plenara PCC din 1959 din Lushan 7 Zhao Gao (data naºterii necunoscutã, a murit în 210 d.C): eunucul ºef din timpul dinastiei Qing. În 210 d.C, dupã moartea împãratului Qin Shi Huang, Zhao Gao, prim-ministrul Li Si ºi cel de-al doilea fiu al împãratului, Hu Hai, au încãlcat douã puncte din testamentul împãratului instaurându-l pe Hu Hai ca nou împãrat ºi forþându-l pe prinþul Fu Su sã se sinucidã. Mai târziu neînþelegerile dintre Zhao Gao ºi Hu Hai s-au accentuat. Zhao a adus o cãprioarã la curtea regalã ºi a afirmat cã este un cal. Doar un mic numãr de oficiali au îndrãznit sã-l contrazicã ºi sã spunã cã nu este un cal, ci o cãprioarã. Zhao Gao a considerat cã cei care l-au contrazis sunt împotriva lui ºi i-a înlãturat de la curte

Page 42: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

7

profundã a generaþiilor mai în vârstã. Drept urmare oamenii au doar informaþii vagi cu care sã înþeleagã istoria ºi sã judece noile evenimente, crezând astfel cã judecã bine, dar fiind extrem de departe de adevãr. Astfel, politica PCC de a menþine oamenii ignoranþi a fost îndeplinitã în totalitate. VI. Revoluþia Culturalã - lumea întoarsã cu susul în jos prin posedare demonicã Revoluþia Culturalã a constituit o mare realizare a spectrului comunist care a reuºit sã stãpâneascã întreaga Chinã. În 1966 un nou val de violenþã se rostogolea pe pãmânturile Chinei, ºi o teroare roºie de necontrolat zguduia munþii ºi îngheþa râurile. Scriitorul Qin Mu a descris Revoluþia Culturalã în termeni reci:

A fost într-adevãr o calamitate fãrã precedent: [PCC] a pus dupã gratii milioane de oameni, asociindu-i cu vreun membru (vizat) al familiei; a curmat încã ºi mai multe milioane de vieþi, a dezbinat familii, a transformat copiii în criminali ºi hoþi, a ars cãrþi, a dãrâmat clãdiri strãvechi, a distrus mormintele antice ale intelectualilor comiþând tot felul de crime în numele revoluþiei.

Conform unor estimãri modeste numãrul morþilor nenaturale din China în timpul Revoluþiei Culturale este în jur de 7,73 milioane. Oamenii cred de multe ori în mod greºit cã violenþele ºi crimele din timpul Revoluþiei Culturale s-au petrecut în mare mãsurã în timpul miºcãrilor rebele, ºi cã omorurile au fost comise de Gãrzile Roºii ºi de rebeli. Cu toate acestea, mii de documente oficiale publicate la nivel de provincie indicã faptul cã cel mai mare numãr de morþi nenaturale din timpul Revoluþiei Culturale a fost atins nu în 1966, când Gãrzile Roºii controlau majoritatea organizaþiilor guvernamentale, ºi nici în 1967 când rebelii s-au luptat armat cu diferite grupãri, ci în 1968, când Mao Zedong a recâºtigat controlul asupra întregii þãri. Autorii acelor crime notorii au fost, de multe ori, ofiþeri ºi soldaþi, miliþieni înarmaþi ºi membri PCC la toate nivelurile de guvernare. Urmãtoarele exemple aratã cã violenþa din timpul Revoluþiei Culturale a fost politica PCC ºi a guvernului local ºi nu comportamentul extrem al Gãrzilor Roºii. PCC a ascuns instigãrile directe ºi implicarea directã în violenþã a liderilor de Partid ºi guvernanþilor. În august 1966 Gãrzile Roºii au expulzat din Beijing rezidenþii care fuseserã etichetaþi „proprietari de pãmânt, fermieri bogaþi, reacþionari, elemente negative ºi elemente de dreapta” ºi i-au forþat sã se mute la sate. Statistici oficiale incomplete aratã cã 33.695 de case au fost percheziþionate ºi 85.196 de rezidenþi ai Beijing-ului au fost expulzaþi, fiind trimiºi în satele de unde le proveneau pãrinþii. Gãrzile Roºii au urmat exemplul în toatã þara, expulzând mai mult de 400.000 de rezidenþi urbani cãtre sate. Erau exilaþi la sat chiar oficialitãþi cu rang înalt, ai cãror pãrinþi fuseserã proprietari de pãmânt. De fapt, PCC plãnuise campania de expulzare încã înainte de începerea Revoluþiei Culturale. Fostul primar al Beijing-ului, Peng Zhen, declarase cã locuitorii Beijing-ului trebuie sã fie puri „precum cristalul” din punct de vedere ideologic, însemnând cã rezidenþii cu „origine nesãnãtoasã” urmau sã fie expulzaþi din oraº. În mai 1966 Mao Zedong a comandat subordonaþilor sãi sã „protejeze capitala”. În capitalã s-a format o echipã de lucru condusã de Ye Jianying, Yang Chengwu ºi Xie Fuzhi. Una dintre sarcinile acestei echipe a fost sã foloseascã poliþia Beijing-ului pentru a-i expulza pe rezidenþii cu origine nesãnãtoasã. Aceastã istorie clarificã motivul pentru care guvernul ºi poliþia n-au intervenit, ci dimpotrivã, au susþinut Gãrzile Roºii în percheziþiile caselor ºi expulzarea a peste douã procente din populaþia

Page 43: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

8

Beijing-ului. Ministrul Securitãþii Publice, Xie Fuzhi, a cerut poliþiei sã nu intervinã împotriva acþiunilor Gãrzilor Roºii, ci sã le dea sfaturi ºi informaþii. Gãrzile Roºii au fost pur ºi simplu folosite de PCC pentru a duce la îndeplinire o acþiune plãnuitã. Ulterior, la sfârºitul lui 1966, Gãrzile Roºii au fost abandonate. Mulþi membri ai Gãrzilor Roºii au fost etichetaþi drept contra-revoluþionari ºi închiºi, iar mulþi au fost trimiºi la sate împreunã cu mulþi tineri de la oraº, pentru a munci acolo ºi a-ºi „reforma gândirea”. Organizaþia Gãrzilor Roºii din Oraºul de Vest, care a condus operaþiile de expulzare a rezidenþilor din oraºe a fost înfiinþatã „sub îndrumarea” conducãtorilor PCC. Ordinul de incriminare a Gãrzilor Roºii a fost, de asemenea, dat dupã ce a fost revizuit de secretarul general al Consiliului de Stat. Dupã înlãturarea rezidenþilor cu origine nesãnãtoasã din Beijing, zonele rurale au pornit o nouã rundã de persecuþie a „elementelor de clasã”, „necorespunzãtoare”. La 26 august 1966 un discurs al lui Xie Fuzhi a fost transmis la întâlnirea de lucru a Biroului Poliþiei din Daxing. Xie a ordonat poliþiei sã ajute Gãrzile Roºii cu sfaturi, informaþii ºi ajutor în percheziþionarea caselor membrilor celor „cinci clase negre” (proprietari de pãmânt, þãrani bogaþi, reacþionari, elemente negative ºi elemente de dreapta). Notoriul masacru din Daxing8 a fost rezultatul direct al instrucþiunilor departamentului poliþiei; organizatorii sãi au fost directorul ºi secretarul PCC al departamentului de poliþie; criminalii au fost în cea mai mare parte miliþieni, care n-au cruþat nici mãcar copiii. Mulþi au fost admiºi în PCC pentru „comportamentul bun” din timpul masacrelor similare. Conform unor statistici incomplete din provincia Guangxi, aproximativ 50.000 de membri PCC fuseserã implicaþi în comiterea de crime. Dintre ei mai mult de 9.000 fuseserã admiºi în Partid la scurt timp dupã ce uciseserã pe cineva, mai mult de 20.000 comiseserã crime dupã admiterea în Partid ºi mai mult de 19.000 fuseserã implicaþi în crime în alte moduri. În timpul Revoluþiei Culturale teoria claselor a fost de asemenea folositã ºi în aplicarea bãtãii. „Cei rãi” meritau bãtaia, dacã le era aplicatã de „cei buni”. Era onorabil pentru unul „rãu” sã batã un alt „rãu”. Era o „neînþelegere” dacã un „bun” bãtea un alt „bun”. Aceastã teorie inventatã de Mao Zedong a fost larg rãspânditã în miºcãrile rebele. Violenþa ºi crima au fost larg rãspândite, urmând principiul cã „duºmanii de clasã” meritã orice. De la 13 august 1967 la 7 octombrie 1967, miliþienii din provincia Hunan, regiunea Dao i-au omorât pe membrii organizaþiei „Xiangjiang vânt ºi tunet”, cât ºi pe membrii celor „cinci clase negre”. Masacrul a durat 66 de zile; mai mult de 4.519 oameni din 2.778 de familii au fost omorâþi în 468 de brigãzi (unitãþi administrative sãteºti), în 36 de comune populare din 10 districte. În întreaga prefecturã alcãtuitã din 10 regiuni au fost omorâþi 9.083 de oameni, 38% dintre ei fiind membri ai celor „cinci clase negre”, 44% fiind copiii acestora. Victima cea mai în vârstã avea 78 de ani; cea mai tânãrã - un nou-nãscut de 10 zile. Acesta este doar un caz de violenþã dintr-o zonã restrânsã din timpul Revoluþiei Culturale. În Mongolia, dupã înfiinþarea „comitetelor revoluþionare” la începutul lui 1968, „purificarea de clasã” efectuatã de aºa-numitul „Partid Revoluþionar al Poporului din Mongolia” a condus la omorârea a mai mult de 350.000 de oameni. În 1968 zeci de mii de oameni din provincia Guangxi au participat la masacrarea fracþiunii rebele a organizaþiei „422”, omorând mai mult de 110.000 de oameni.

8 Masacrul de la Daxing s-a petrecut în august 1966 în timpul schimbãrii conducerii Partidului în Beijing. La vremea aceea, Xie Fuzshi, ministrul Securitãþii Publice, a þinut un discurs la o ºedinþã a Biroului Securitãþii Publice din Beijing, în care a încurajat pasivitatea faþã de acþiunile Gãrzilor Roºii împotriva „celor cinci clase negre”. Acest discurs a fost transmis Comitetului Permanent al Biroului Securitãþii Publice din Daxing. Dupã aceastã ºedinþã, Biroul Securitãþii Publice din Daxing a trecut la acþiune ºi a format un plan prin care a incitat masele din regiunea Daxing la crime împotriva „celor cinci clase negre”.

Page 44: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

9

Aceste cazuri scot în evidenþã faptul cã actele majore de crimã violentã din timpul Revoluþiei Culturale au fost în totalitate sub directa instigare ºi control al conducãtorilor PCC, care au încurajat ºi folosit violenþa pentru a persecuta ºi omorî oameni. Criminalii direct implicaþi în dirijarea ºi execuþia masacrelor au fost, în cea mai mare parte, ofiþeri de armatã, poliþie, miliþii înarmate, membri ai PCC ºi ai Ligii Tineretului. În timpul reformei agrare PCC s-a folosit de þãrani pentru a-i elimina pe proprietarii de pãmânt ºi pentru a obþine pãmânt; în timpul reformei industriei ºi comerþului PCC a folosit clasa muncitoare pentru a-i elimina pe capitaliºti ºi a le confisca averile; în timpul miºcãrii „Anti Dreapta” PCC a eliminat toþi intelectualii care aveau idei opuse ideologiei PCC. Atunci care a fost scopul tuturor crimelor din timpul Revoluþiei Culturale? PCC s-a folosit de un grup pentru a elimina un alt grup, nici o clasã nefiind consideratã „de încredere”. Chiar dacã erai muncitor sau þãran, douã clase pe care PCC se bazase în trecut, dacã pãrerile tale erau diferite de cele ale Partidului viaþa îþi era în primejdie. În final la ce au folosit toate acestea? Scopul a fost instaurarea comunismului ca unicã religie, care sã domine întreaga þarã, controlând nu numai statul ci ºi gândurile ºi mintea fiecãrui cetãþean. Revoluþia Culturalã a împins PCC ºi cultul personalitãþii lui Mao Zedong la extrem. Teoria lui Mao Zedong trebuia sã fie folositã pentru a dicta totul, iar „viziunea” unui singur individ trebuia implantatã în minþile zecilor de milioane de oameni. Revoluþia Culturalã, fãrã precedent ºi fãrã egal pânã în prezent, s-a ferit în mod deliberat sã stabileascã ce anume era interzis. În schimb Partidul a stabilit „ce este permis ºi cum anume trebuia dus la îndeplinire”. Orice din afara acestei graniþe era imposibil de fãcut sau chiar de luat în discuþie. În timpul Revoluþiei Culturale fiecare cetãþean trebuia sã practice un ritual asemãnãtor cu ritualurile religioase: „cere instrucþiuni de la Partid dimineaþa ºi raporteazã Partidului seara”, „salutã-l pe secretarul general Mao de câteva ori pe zi ºi ureazã-i viaþã lungã”, „participã la rugãciuni politice în fiecare dimineaþã ºi searã”. Aproape oricine ºtia sã scrie a trãit experienþa redactãrii auto-criticii ºi a raportului asupra gândurilor. Asemenea citate de-ale lui Mao Zedong erau folosite frecvent: „lupta feroce împotriva fiecãrui gând egoist”, „executã instrucþiunile indiferent dacã le-ai înþeles sau nu; adânceºte-þi înþelegerea în procesul de execuþie”. Nu era permis sã te închini decât în faþa unui singur „Dumnezeu”: Mao Zedong; se permitea studierea unei singure scripturi: învãþãtura lui Mao Zedong. Dupã puþin timp, procesul de „creare a lui Dumnezeu” atinsese un asemenea grad încât oamenii nu-ºi puteau cumpãra mâncare la cantinã dacã nu-l recitau, citau, sau felicitau pe Mao Zedong. La cumpãrãturi, în autobuz, chiar ºi în convorbirile telefonice trebuia sã reciþi un citat din Mao Zedong chiar dacã era cu totul irelevant. În aceste ritualuri de venerare, oamenii deveneau fanatici sau cinici - în ambele cazuri sub controlul spectrului demonic al comunismului. Producerea de minciuni, tolerarea minciunilor ºi a te baza pe minciuni deveniserã stiluri de viaþã pentru poporul chinez. VII. Reforma ºi deschiderea - violenþa progreseazã cu timpul Revoluþia Culturalã a fost o perioadã sângeroasã presãratã cu o mulþime de nedreptãþi, crime ºi confuzie între bine ºi rãu, ºi în care conºtiinþa aproape cã dispãruse. Dupã Revoluþia Culturalã, conducãtorii PCC ºi-au schimbat sloganele de multe ori, dat fiind cã membrii guvernului s-au schimbat ºi ei de ºase ori în 20 de ani. Proprietatea privatã a revenit în China, diferenþele în standardul de viaþã dintre sat ºi oraº s-au mãrit, suprafaþa acoperitã de deºert s-a mãrit rapid, apele râurilor au secat, abuzul de droguri ºi prostituþia au înflorit. Toate „crimele” împotriva cãrora a luptat PCC sunt acum permise din nou.

Page 45: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

10

Ticãloºia, natura deviatã, acþiunile malefice ºi capacitatea PCC de a distruge þara s-au întãrit. În timpul masacrului din Tiananmen din 1989 Partidul a mobilizat armata ºi tancurile pentru a omorî studenþii care protestau în Piaþa Tiananmen. Persecuþia vicioasã împotriva practicanþilor Falun Gong este ceva încã ºi mai odios. În octombrie 2004, în scopul de a confisca pãmântul de la þãrani, oraºul Yulin din provincia Shaanxi a mobilizat 1.600 de soldaþi din unitãþile anti-teroriste pentru a aresta ºi împuºca mai mult de 50 de þãrani. Politica de control a guvernului Chinei continuã sã se bazeze pe filozofia PCC de luptã ºi violenþã. Singura diferenþã faþã de trecut este cã Partidul a devenit chiar mai înºelãtor.

Elaborarea legilor PCC n-a încetat nici o clipã sã creeze conflicte între oameni. A persecutat un mare numãr de cetãþeni „reacþionari”, „anti-socialiºti”, „elemente negative”, ºi „membri unor culte malefice”. Natura totalitarã a PCC continuã sã fie în conflict cu toate grupãrile ºi organizaþiile civile. În numele „menþinerii ordinii ºi stabilitãþii societãþii” Partidul a continuat sã schimbe Constituþia, legile ºi regulamentele ºi a persecutat pe oricine a fost în dezacord. La 20 iulie 1999, Jiang Zemin personal, împotriva voinþei majoritãþii membrilor Biroului Politic, a luat decizia de a elimina Falun Gong în trei luni; calomnii ºi minciuni au inundat þara imediat. Dupã ce Jiang Zemin a denunþat Falun Gong spunând cã este un „cult malefic” într-un interviu dat ziarului francez Le Figaro, propaganda oficialã chinezã a continuat imediat cu o serie de articole prin care oricine din þarã era presat sã se ridice împotriva Falun Gong. Congresul Naþional al Poporului a fost forþat sã aprobe un „decret” foarte ambiguu care sã trateze cu problema cultelor malefice; nu mult dupã aceea Curtea Supremã a Poporului ºi Procuratura Supremã a Poporului au „explicat” împreunã acest „decret”. La 22 iulie 1999 agenþia de ºtiri China Nouã a publicat discursurile conducãtorilor departamentelor de Organizare de Propagandã ale PCC, prin care susþineau în mod public persecuþia Falun Gong iniþiatã de Jiang Zemin. Cetãþenii chinezi s-au trezit prinºi în aceastã persecuþie prin simplul fapt cã a fost o decizie a Partidului. Ei n-au altã posibilitate decât sã asculte ordinele, ºi n-au dreptul la nici o obiecþie. În ultimii 5 ani guvernul a utilizat un sfert din resursele sale financiare în persecuþia împotriva Falun Gong. Fiecare cetãþean a trebuit sã treacã un test; majoritatea celor care au recunoscut cã practicã Falun Gong ºi care au refuzat sã renunþe la practicã ºi-au pierdut locurile de muncã; unii au fost condamnaþi la muncã forþatã. Practicanþii Falun Gong n-au încãlcat nici o lege, nu ºi-au trãdat þara ºi nici nu s-au opus guvernului; ei cred doar în Adevãr, Bunãvoinþã ºi Toleranþã. Cu toate acestea, au fost închiºi cu sutele de mii. În timp ce PCC a instaurat o blocadã strictã a informaþiei, mai mult de 2.700 dintre ei au fost omorâþi prin torturã - cifrã confirmatã de mãrturiile familiilor; numãrul real al morþilor este mult mai mare.

Raportarea de ºtiri La 15 octombrie 2004 Wenweipao din Hong Kong a raportat cã al 20-lea satelit lansat de China a „revenit pe Pãmânt”; de fapt satelitul cãzuse pe casa lui Huo Jiyu din orãºelul Penglai, situat în regiunea Dayin din provincia Sichuan, ºi o distrusese. Raportul l-a citat pe directorul guvernului regiunii Dayin, Ai Yuqing, care a confirmat cã „obiectul negru” este satelitul. Ai Yuqing însuºi era directorul adjunct al proiectului de recuperare a satelitului. Cu toate acestea agenþia de ºtiri China Nouã a raportat doar timpul ºi data la care a fost recuperat satelitul, subliniind faptul cã acesta este cel de-al 20-lea satelit ºtiinþific ºi tehnic experimental recuperat de China - n-a spus nici un cuvânt despre distrugerea casei. Acesta este un exemplu tipic ce reflectã practicile mass-mediei chineze de a raporta numai veºtile bune ºi de a ascunde veºtile rele, urmând instrucþiunile primite de la Partid.

Page 46: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

11

Minciuni ºi calomnii publicate în ziare ºi transmise de televiziune au susþinut din plin executarea politicilor PCC în toate miºcãrile politice din trecut. Comenzile Partidului sunt executate instantaneu de mass-media din toatã þara. Atunci când Partidul a vrut sã porneascã miºcarea „Anti Dreapta", mass-media din toatã China a raportat la unison crimele elementelor de dreapta. Atunci când Partidul a vrut sã înfiinþeze comunele populare, fiecare ziar din întreaga þarã a început sã preamãreascã superioritatea comunelor populare. În prima lunã de persecuþie a Falun Gong, toate posturile de radio ºi televiziune au calomniat Falun Gong la ore de maximã audienþã, în mod repetat, cu scopul de a spãla oamenii pe creier. De atunci încoace Jiang Zemin a utilizat toate componentele mass-mediei în mod repetat, pentru a rãspândi minciuni ºi calomnii îndreptate împotriva Falun Gong. Aici este inclus ºi efortul la scarã naþionalã de a incita urã împotriva Falun Gong prin raportarea de ºtiri false despre practicanþii Falun Gong, care chipurile comit crime ºi se sinucid. Un asemenea raport falsificat este cel despre înscenarea „Auto-incendierii din Piaþa Tiananmen” care a fost criticat de Organizaþia pentru Dezvoltare ºi Educaþie Internaþionalã de la Geneva ca fiind o înscenare a guvernului, cu scopul de a înºela oamenii. În ultimii cinci ani nici un ziar sau post de televiziune din China continentalã n-a raportat adevãrul despre Falun Gong. Cetãþenii chinezi sunt obiºnuiþi cu raportarea de ºtiri false. Un reporter veteran al agenþiei China Nouã a pus la un moment dat întrebarea (retoricã) „Cum poþi sã dai crezare unui raport al agenþiei China Nouã?” Oamenii au descris agenþiile de presã chineze ca fiind cãþeii PCC. Un cântec popular spune:

„Este un câine crescut de Partid, care pãzeºte poarta Partidului. Va muºca pe oricine vrea Partidul sã muºte Va muºca de câte ori va vrea Partidul sã muºte".

Educaþia În China educaþia a devenit o altã unealtã folositã pentru a controla oamenii. Scopul educaþiei ar fi sã dezvolte o judecatã corectã ºi sã genereze acumulare de cunoºtinþe. Cunoºtinþele se referã la înþelegerea informaþiei, datelor ºi evenimentelor istorice; judecata se referã la procesul de analizã, investigare, criticã ºi reproducere a acestor cunoºtinþe - un proces de dezvoltare spiritualã. Cei care au cunoºtinþe dar cãrora le lipseºte o judecatã corectã sunt numiþi „ºoareci de bibliotecã” - nu sunt cu adevãrat intelectuali cu conºtiinþã socialã. De aceea, în istoria Chinei, intelectualii cu discernãmânt (nu cei care doar deþin cunoºtinþe) au fost foarte respectaþi. Dar sub controlul PCC, China s-a umplut de intelectuali care deþin cunoºtinþe, dar cãrora le lipseºte discernãmântul, sau care nu îndrãznesc sã-ºi exerseze discernãmântul. Educaþia în ºcoli îi învaþã pe elevi ºi studenþi sã nu facã ceea ce nu vrea Partidul. În ultimii ani ºcolile au început sã predea politica ºi istoria PCC folosind manuale unitare. Profesorii nu cred în conþinutul textelor, dar disciplina de Partid îi forþeazã sã le predea împotriva voinþei lor. Elevii ºi studenþii nu cred nici ei în aceste texte ºi nici în profesori, dar trebuie sã le memoreze perfect pentru a putea trece examenele. Nu demult, între întrebãrile de la examenele pentru admiterea la facultãþi ºi licee au fost incluse întrebãri despre Falun Gong. Cei care nu ºtiu rãspunsurile standard nu primesc notele mari necesare pentru admitere la facultãþi ºi licee bune. Dacã cineva îndrãzneºte sã spunã adevãrul va fi exmatriculat din ºcoalã imediat ºi îºi va pierde ºansa de a primi o educaþie academicã. În sistemul public de educaþie, datoritã influenþei ziarelor ºi a documentelor guvernului, au fost rãspândite ca adevãruri o mulþime de citate, de exemplu cel din Mao Zedong „Trebuie sã susþinem ceea ce este opus duºmanului ºi trebuie sã ne opunem la orice este susþinut de duºman”. Efectele negative se regãsesc pretutindeni: sufletele oamenilor au fost otrãvite, bunãvoinþa a dispãrut, principiul moral de a trãi în pace ºi armonie a fost distrus.

Page 47: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

12

În 2004 Centrul de Informare al Chinei a analizat un sondaj de opinie realizat de China Sina Net, iar rezultatele au arãtat cã 82.6% dintre tinerii chinezii au fost de acord cu abuzul femeilor, copiilor ºi al prizonierilor de rãzboi. Acest rezultat este ºocant; el reflectã mentalitatea chinezilor, în special a generaþiei tinere, cãreia îi lipseºte înþelegerea de bazã a conceptului tradiþional de conducere benevolentã, sau noþiunea universalã de omenie. La 11 septembrie 2004 un individ a tãiat cu fanatism 28 de copii în oraºul Suzhou. Pe 20 ale aceleiaºi luni, în provincia Shandong, un alt individ a rãnit 25 de elevi de ºcoalã primarã cu cuþitul. Câþiva profesori de ºcoalã elementarã au forþat niºte elevi sã confecþioneze manual artificii pentru a strânge bani pentru ºcoalã - rezultatul a fost o explozie în care elevii au murit.

Implementarea campaniilor Conducãtorii PCC au folosit adesea ameninþãri ºi constrângeri în scopul implementãrii politicii. O metodã folositã des a fost sloganul politic. Mult timp PCC a considerat numãrul de lozinci afiºate drept mãsurã a gradului de „împlinire” politicã. În timpul Revoluþiei Culturale, Beijing-ul a devenit peste noapte o „mare roºie” de afiºe cu lozinci: „Jos cu conducerea capitalistã din Partid”. La sate, ironic, afiºele purtau sloganul prescurtat „Jos cu Partidul de la conducere”. Recent, în scopul promovãrii Legii Pãdurilor, Biroul Forestier de Stat ºi toate staþiunile ºi birourile de protecþie a pãdurilor au dat ordin strict pentru afiºarea unui numãr standard de lozinci. Dacã acest numãr nu era respectat, echivala cu neîndeplinirea sarcinii. În consecinþã administraþia localã a prezentat un mare numãr de afiºe cu lozinci de genul: „Oricine arde munþii va înfunda puºcãria”. În procesul de control al naºterilor din ultimii ani s-au vehiculat lozinci ºi mai înspãimântãtoare, cum ar fi „Dacã se încalcã legea, va fi sterilizat tot satul”, „Mai bine un mormânt nou decât un nou nãscut”, sau „Dacã nu ºi-a fãcut vasectomie aºa cum trebuia - o sã-i fie dãrâmatã casa; dacã n-a avortat aºa cum trebuia – i se vor confisca vacile ºi pãmântul pe care cultivã orez”. Au existat multe alte lozinci care au încãlcat drepturile omului ºi Constituþia, de exemplu: „Mâine o sã dormi la închisoare dacã azi nu-þi plãteºti taxele”. Lozinca este de fapt o reclamã, exprimatã însã într-un mod mult mai repetitiv ºi direct. De aceea guvernul chinez foloseºte des lozincile pentru a-ºi promova ideile politice, credinþele ºi poziþia. Sloganele politice pot fi considerate asemenea cuvintelor pe care le adreseazã guvernul poporului. Cu toate acestea, în lozincile promovate de PCC, este uºor de detectat tendinþa cãtre violenþã ºi cruzime. VIII. Spãlarea pe creier a întregii þãri ºi transformarea sa într-o „închisoare a minþii" Cea mai eficientã armã folositã de PCC în scopul menþinerii conducerii sale tiranice este sistemul sãu de control. Într-un mod bine organizat PCC impune fiecãrui cetãþean mentalitatea de ascultãtor. Nu are nici o importanþã dacã Partidul se contrazice singur sau dacã îºi schimbã constant politica, atâta timp cât poate organiza în mod sistematic un mod în care oamenilor sã le fie interzise drepturile cele mai fundamentale. Tentaculele guvernului sunt omniprezente. În zonele rurale sau la oraºe cetãþenii sunt guvernaþi de aºa numitele comitete orãºeneºti. Pânã nu demult cãsãtoriile ºi divorþurile ºi chiar dreptul de a avea un copil trebuiau aprobate de aceste comitete. Ideologia Partidului, modul de gândire, organizarea, structura socialã, mecanismul de propagandã ºi sistemul administrativ aveau un singur scop – de a fi unelte ale dictaturii. Partidul, prin sistemul sãu de guvernare, încearcã sã controleze gândirea ºi acþiunile fiecãrui membru al societãþii. Brutalitatea metodelor de control nu se rezumã doar la tortura fizicã. Partidul aduce în mod forþat oamenii în starea în care nu mai sunt capabili sã gândeascã independent, transformându-i într-o

Page 48: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

13

masã de laºi care nu mai au curajul sã-ºi spunã pãrerile ºi care sunt preocupaþi numai de pãzirea propriei pieli. Scopul conducerii PCC este sã spele pe creier fiecare cetãþean ºi sã-l facã sã gândeascã ºi sã vorbeascã asemenea PCC ºi sã facã numai ceea ce promoveazã PCC. O vorbã spune „Politica Partidului este ca luna, se schimbã la fiecare 15 zile”. Indiferent cât de des îºi schimbã Partidul politica, întreaga naþiune trebuie s-o urmeze îndeaproape. Când eºti folosit pentru a-i ataca pe alþii trebuie sã-i mulþumeºti Partidului pentru cã te apreciazã; când eºti rãnit trebuie sã-i mulþumeºti Partidului pentru „lecþia care þi-a dat-o”; când eºti discriminat din greºealã ºi PCC te reabiliteazã dupã un timp trebuie sã-i mulþumeºti Partidului pentru generozitatea sa, pentru mintea sa deschisã ºi pentru capacitatea sa de a-ºi corecta greºelile. PCC îºi conduce tirania în cicluri de suprimãri urmate de reabilitãri. Dupã 55 de ani de tiranie, PCC a închis mintea întregii naþiuni încorsetându-o între limitele permise de PCC. Este o crimã sã gândeºti ceva în afara acestor limite. Dupã lupte repetate prostia este apreciatã ca fiind înþelepciune; a fi laº a devenit modul de supravieþuire. În societatea modernã în care Internet-ul este modul principal de transmitere a informaþiei, PCC a ajuns sã cearã oamenilor sã exercite auto-control ºi sã nu citeascã ºtiri din strãinãtate, ºi nici sã viziteze site-uri care conþin cuvintele cheie „drepturile omului” ºi „democraþie”. Tentativa de spãlare pe creier condusã de PCC este absurdã, brutalã, neruºinatã, însã omniprezentã. Aceastã miºcare a distorsionat valorile morale ale societãþii chineze ºi a rescris complet standardele de comportament ºi stilul de viaþã al întregii naþiuni. PCC foloseºte în mod consistent ºi continuu tortura fizicã ºi mentalã cu scopul de a-ºi întãri autoritatea absolutã cu care conduce China pe baza atotcuprinzãtoarei „religii PCC”. Concluzie De ce trebuie sã lupte PCC constant pentru a-ºi menþine puterea? De ce crede PCC cã atâta vreme cât existã viaþã, lupta este fãrã sfârºit ? Pentru a-ºi atinge scopul, PCC comite crime ºi distruge mediul înconjurãtor fãrã reþinere ºi nu este interesat de faptul cã majoritatea fermierilor ºi a orãºenilor trãiesc în sãrãcie. Ce împinge PCC la o luptã continuã? Este oare ideologia comunistã? Rãspunsul este NU. Unul dintre principiile PCC este înlãturarea proprietãþii private, ceea ce PCC a încercat când a ajuns la putere. A crezut cã proprietatea privatã este cauza principalã a rãului. Cu toate acestea, dupã reforma economicã din 1980, proprietatea privatã a fost permisã din nou în China ºi protejatã prin Constituþie. Examinând cei 55 de ani de minciuni ale PCC se poate observa clar cã în toatã aceastã perioadã PCC n-a fãcut decât sã redistribuie proprietatea. Dupã câteva reprize de redistribuire, PCC a convertit pur ºi simplu capitalul altora în propria sa proprietate privatã. PCC se considerã „pionierul clasei muncitoare”, cu misiunea de a elimina clasa capitaliºtilor. Cu toate acestea, acum, prin lege ºi fãrã echivoc, permite capitaliºtilor sã devinã membri de Partid. Membrii PCC nu mai cred în Partid sau în comunism, iar existenþa PCC nu mai are nici o justificare. Ceea ce a rãmas din PCC este un înveliº fãrã conþinut. A fost oare lupta îndelungatã dusã pentru a înlãtura corupþia din rândurile membrilor PCC? NU. Dupã 55 de ani de conducere a PCC, corupþia, hoþia, comportamentul ilegal - acte care dãuneazã þãrii ºi poporului - sunt în continuare foarte frecvente în rândul oficialilor PCC din toatã þara. În ultimii ani, din numãrul de aproximativ 20 de milioane de oficiali PCC din China, 8 milioane au fost daþi în judecatã ºi pedepsiþi pentru delicte legate de corupþie. În fiecare an, aproximativ un milion de oameni depun plângeri în legãturã cu oficiali corupþi care n-au fost investigaþi. Din ianuarie pânã în septembrie 2004, Biroul de Schimburi Externe Chinez a investigat cazuri de

Page 49: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

14

schimburi externe în 35 de bãnci ºi 41 de companii ºi a gãsit tranzacþii ilegale în valoare de 120 milioane de dolari SUA. Potrivit statisticilor din ultimii ani, nu mai puþin de 4.000 de oficiali PCC au reuºit sã fugã din þarã cu bani furaþi, valoarea fondurilor furate ridicându-se la zeci de miliarde de dolari SUA. Au fost duse luptele în scopul îmbunãtãþirii educaþiei ºi conºtiinþei oamenilor, pentru a-i cointeresa în problemele naþionale? Rãspunsul este, din nou, un rãsunãtor NU. În China de azi minþile oamenilor sunt dominate din ce în ce mai mult de interese materiale, oamenii pierzându-ºi cinstea ºi virtutea tradiþionale. Înºelarea rudelor ºi prietenilor a devenit un sport de masã. Mulþi chinezi sunt nepãsãtori faþã de numeroasele probleme importante cum ar fi drepturile omului, persecuþia Falun Gong ºi refuzã sã discute despre ele. A-þi pãstra gândurile pentru tine ºi a nu spune adevãrul au devenit necesitãþi pentru a supravieþui în China. În acelaºi timp PCC a incitat în nenumãrate rânduri instinctele naþionaliste. Un exemplu ar fi cel în care PCC a organizat cetãþenii chinezi sã arunce cu pietre în ambasada SUA ºi sã ardã steaguri americane. Chinezii au fost trataþi fie ca o masã care ascultã ºi executã ordinele pe care le primeºte, fie ca o mulþime violentã, dar niciodatã ca cetãþeni cãrora sã le fie garantate drepturile. Ridicarea culturalã este baza ridicãrii conºtiinþei oamenilor. Principiile morale ale lui Confucius ºi Mencius au stabilit de mii de ani standarde ºi principii morale. „Dacã toate aceste principii [morale] sunt abandonate, atunci oamenii nu vor mai avea legi pe care sã le urmeze ºi cum sã discearnã binele de rãu. Ei îºi vor pierde direcþia...Calea va fi distrusã”9. Scopul luptei continue de clasã a PCC este de a crea un haos în mijlocul cãruia sã se poatã instaura ferm, pe sine însuºi, ca Partid conducãtor unic ºi unicã religie în China, folosind ideologia Partidului pentru a controla poporul chinez. Instituþiile guvernamentale, armata ºi mass-media sunt unelte prin care PCC îºi exercitã dictatura violentã. PCC, care a adus Chinei boli incurabile, este el însuºi în pragul falimentului, colapsul sãu fiind inevitabil. Unii oameni se tem cã în þarã va fi haos dacã se va dezintegra PCC. Cine va înlocui rolul PCC în guvernarea Chinei? În istoria de 5.000 de ani a Chinei, PCC a fost la conducere 55 de ani, o perioadã scurtã ca umbra unui nor trecãtor. Din pãcate totuºi, în scurta perioadã de 55 de ani, PCC a distrus credinþa tradiþionalã ºi standardele; a distrus principiile morale tradiþionale ºi structurile sociale; a transformat grija ºi dragostea între fiinþele umane în luptã ºi urã; a înlocuit respectul faþã de Cer, Pãmânt ºi naturã cu aroganþa „oamenilor care cuceresc natura”. Cu un act de distrugere urmat de altul, PCC a fãcut ravagii în mediul social, moral, în sistemul ecologic, lãsând naþiunea chinezã într-o crizã profundã. În istoria Chinei fiecare conducãtor binevoitor a considerat dragostea faþã de oameni ºi educarea lor ca pe o datorie. Natura umanã aspirã cãtre bunãtate, iar rolul conducerii este sã încurajeze aceastã tendinþã umanã înnãscutã. Mencius a spus „Aceasta este calea poporului: cei cu mijloace stabile vor avea inimile stabile, iar cei fãrã mijloace stabile nu vor avea inimile stabile”10. Educaþia fãrã prosperitate a fost inefectivã; conducãtorii tiranici care nu ºi-au iubit poporul ºi care au ucis oameni nevinovaþi au fost dispreþuiþi de poporul chinez. În cei 5.000 ani de istorie chinezã s-au perindat mulþi conducãtori binevoitori: împãratul Yao, împãratul Shun, împãratul Wen, împãratul Wu al dinastiei Zhou, împãraþii Wen ºi Jing ai dinastiei Han, împãratul Tang Taizong din dinastia Tang, împãraþii Kangxi ºi Qianlong din dinastia Qing. Prosperitatea din timpul acestor dinastii a fost rezultatul practicãrii Cãii Cereºti de cãtre conducãtori, care au urmãrit „Doctrina Cãii de Mijloc” ºi s-au strãduit sã menþinã pacea ºi stabilitatea. Caracteristicile unui conducãtor benevolent sunt: promovarea oamenilor virtuoºi ºi

9 Kang Youwei, „Colecþii de scrieri politice" (1981). Zhonghua Zhuju. Kang Youwei (1858-1927) a fost un important gânditor reformist din perioada târzie a dinastiei Qing 10 Din Mencius

Page 50: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

15

capabili, pãstrarea unei minþi deschise faþã de alte opinii, promovarea dreptãþii ºi pãcii, a dãrui oamenilor ceea ce au nevoie. În felul acesta cetãþenii vor urma legile, se vor comporta corect ºi politicos, vor trãi fericiþi ºi vor munci eficient. Ne întrebãm de multe ori ce determinã prosperitatea sau dispariþia unui stat? Când PCC va dispare ne putem aºtepta ca pacea ºi armonia sã revinã în China. Oamenii vor redeveni cinstiþi, benevolenþi, modeºti ºi toleranþi ºi naþiunea va avea din nou grijã de nevoile de bazã ale oamenilor ºi toate profesiile vor prospera. Note: [1] Din „Analele Alimentelor ºi Mãrfurilor” în Istoria fostei dinastii Han (Han Shu). „Tot ce existã sub Cer” se referã la China sub împãraþi. [2] Qian Bocheng, Cultura orientalã, ediþia a patra, 2000 [3] Gao Gang ºi Rao Shushi foºti membri ai Comitetului Central. Dupã o încercare nereuºitã în lupta pentru putere în 1954, au fost acuzaþi de tentativã de dezbinare a Partidului ºi excluºi din Partid. Hu Feng, intelectual ºi critic literar, s-a opus politicii literaturii doctrinare a PCC. A fost dat afarã din Partid în 1955 ºi condamnat la 14 ani de închisoare. Din 1951 în 1952 PCC a iniþiat campania „Celor trei Anti” ºi campania „Celor cinci Anti”, miºcãri al cãror scop declarat a fost eliminarea corupþiei, risipei ºi a birocraþiei din cadrul Partidului, guvernului, armatei ºi a organizaþiilor de masã. [4] Lu Xun sau Lu Hsun (25 septembrie 1881 - 19 octombrie 1936) este de multe ori considerat fondatorul limbajului literar chinezesc modern (Baihua). El a fost ºi un remarcabil traducãtor. Ca scriitor de stânga, Lu a jucat un rol important în istoria literaturii chineze. Cãrþile sale au influenþat mulþi tineri. Dupã ce în 1906 s-a întors din Sendai, Japonia, unde îºi fãcuse studiile medicale, el a devenit lector la Universitatea din Beijing ºi a început sã scrie. [5] Împãratul de Jad ºi Regele Dragon sunt personaje mitologice. Împãratul de Jad, cunoscut în mod formal sub numele de Augustul Personaj de Jad ºi denumit familiar de copii ºi oamenii obiºnuiþi „Bunicul din Rai”, este în credinþa chinezã conducãtorul Raiului ºi unul dintre cei mai importanþi zei din panteonul Daoist chinezesc. Regele Dragon este conducãtorul divin al celor patru mãri. Fiecare mare, corespunzând unui punct cardinal, este condusã de un Rege Dragon. Regii Dragoni trãiesc în palate de cristal pãzite de soldaþi creveþi ºi generali crabi. În afara faptului cã domnesc peste împãrãþia apelor, Regii Dragoni controleazã norii ºi ploaia. Se spune cã Regele Dragon al Mãrii de Est domneºte peste cel mai întins teritoriu. [6] Peng Dehuai (1898 - 1974): general comunist chinez si lider politic. Peng a fost comandantul ºef în rãzboiul din Coreea, a fost vice-premier al Consiliului de Stat, membru al Biroului Politic ºi Ministrul al Apãrãrii între 1954-1959. A fost înlãturat dupã ce ºi-a manifestat dezaprobarea faþã de abordarea de stânga a lui Mao Zedong, la plenara PCC din 1959 din Lushan. [7] Zhao Gao (data naºterii necunoscutã, a murit în 210 d.C): eunucul ºef din timpul dinastiei Qing. În 210 d.C, dupã moartea împãratului Qin Shi Huang, Zhao Gao, prim-ministrul Li Si ºi cel de-al doilea fiu al împãratului, Hu Hai, au încãlcat douã puncte din testamentul împãratului instaurându-l pe Hu Hai ca nou împãrat ºi forþându-l pe prinþul Fu Su sã se sinucidã. Mai târziu neînþelegerile dintre Zhao Gao ºi Hu Hai s-au accentuat. Zhao a adus o cãprioarã la curtea regalã ºi a afirmat cã este un cal. Doar un mic numãr de oficiali au îndrãznit sã-l contrazicã ºi sã spunã cã nu este un cal, ci o cãprioarã. Zhao Gao a considerat cã cei care l-au contrazis sunt împotriva lui ºi i-a înlãturat de la curte.

Page 51: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

16

[8] Masacrul de la Daxing s-a petrecut în august 1966 în timpul schimbãrii conducerii Partidului în Beijing. La vremea aceea, Xie Fuzshi, ministrul Securitãþii Publice, a þinut un discurs la o ºedinþã a Biroului Securitãþii Publice din Beijing, în care a încurajat pasivitatea faþã de acþiunile Gãrzilor Roºii împotriva „celor cinci clase negre”. Acest discurs a fost transmis Comitetului Permanent al Biroului Securitãþii Publice din Daxing. Dupã aceastã ºedinþã, Biroul Securitãþii Publice din Daxing a trecut la acþiune ºi a format un plan prin care a incitat masele din regiunea Daxing la crime împotriva „celor cinci clase negre”. [9] Din Kang Youwei, „Colecþii de scrieri politice" (1981). Zhonghua Zhuju. Kang Youwei (1858-1927) a fost un important gânditor reformist din perioada târzie a dinastiei Qing. [10] Din Mencius.

Page 52: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

1

Comentariul 4: De ce este Partidul Comunist Chinez o forþã împotriva universului

Cuvânt înainte Chinezii dau mare importanþã conceptului de „Tao”, sau „Cale”. În antichitate împãraþii brutali erau numiþi „domnitori decãzuþi, cãrora le lipseºte Calea”. Orice comportament care nu se conformeazã standardelor morale (noþiune reprezentatã în limba chinezã de caracterele Dao De, care înseamnã „Cale” ºi „Virtute”) era asociat unei persoane care „nu urmeazã principiile Cãii”. Chiar ºi fermierii care se rãsculau afiºau bannere proclamând: „dobândiþi Calea, în numele Cerului!”. Lao Zi 1 spunea despre „Tao”: "Este ceva misterios ºi complet, care a existat înaintea cerului ºi pãmântului. Tãcut, lipsit de formã, complet ºi imuabil. Trãind etern, pretutindeni în perfecþiune, este mama tuturor lucrurilor. Nu-i cunosc numele; îl numesc Calea”. Aceasta sugereazã cã lumea ia naºtere din „Cale”. În ultimul secol invazia subitã a fantomei comunismului a creat o forþã împotriva naturii ºi umanitãþii, generând agonie ºi tragedie fãrã limite. În plus a adus civilizaþia în pragul distrugerii. Comiþând tot felul de atrocitãþi care încalcã Tao ºi care se opun Cerului ºi Pãmântului, a devenit o forþã de o rea voinþã extremã îndreptatã împotriva Universului. „Omul urmeazã Pãmântul, Pãmântul urmeazã Cerul, Cerul urmeazã Calea, iar Calea urmeazã ce este natural”2. În China anticã oamenii credeau cã omul trebuie sã respecte Cerul, ºi credeau în armonizare ºi în coexistenþa dintre om ºi Cer. Omenirea se integreazã cu Cerul ºi Pãmântul ºi între ele existã o dependenþã mutualã. Calea universului nu se schimbã. Universul se miºcã în mod ordonat, urmând Calea. Pãmântul urmeazã schimbãrile Cerului, având patru anotimpuri distincte. Respectând Cerul ºi Pãmântul, omenirea se bucurã de o viaþã armonioasã plinã de mulþumiri ºi binecuvântãri. Acestea se reflectã în expresia: „conjuncturi cereºti favorabile, un loc favorabil pe Pãmânt ºi armonie între oameni”3. Conform gândirii chineze, astronomia, geografia, sistemul calendaristic, medicina, literatura ºi chiar structurile sociale urmeazã toate acest principiu. Însã Partidul Comunist promoveazã conceptul „omului deasupra naturii” ºi „filozofia luptei”, sfidând Cerul, Pãmântul ºi natura. Mao Zedong spunea: „Bãtãlia împotriva Cerului, lupta împotriva Pãmântului ºi lupta cu umanitatea sunt bucurii nesfârºite”. Poate cã pentru Partidul Comunist aceste lupte constituie cu adevãrat un prilej de bucurie, dar oamenii au plãtit costuri teribil de mari. 1 Lao Zi (cunoscut ºi sub numele de Lao Tzu, Li Er sau Li Dan), filozof chinez care a trãit în secolul 6 î.C. Se crede cã este autorul cãrþii Dao De Jing (Tao-Te Ching), cartea de bazã a Taoismului 2 Dao De Jing, Capitolul 25 3 Aceste expresii provin din Mencius, Cartea a II-a

Poster care promoveazã distrugerea proprietãþii, linºarea cetãþenilor ºi percheziþionarea caselor de cãtre Gãrzile Roºii. Lozinca din imagine spune: „Zdrobeºte vechea lume ºi construieºte-o pe cea nouã!”.

Page 53: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

2

I. Lupta împotriva oamenilor ºi exterminarea naturii umane

Confundarea binelui ºi a rãului ºi eliminarea umanitãþii Fiinþa umanã este în primul rând o fiinþã naturalã ºi în al doilea rând o fiinþã socialã. „Oamenii sunt la naºtere în mod natural buni”4, „toþi oamenii au o inimã cu compasiune”5 sunt doar câteva dintre principiile cãlãuzitoare pe care fiinþele umane le aduc la naºtere, principii care le permit sã distingã ceea ce este drept faþã de ceea ce este greºit ºi binele faþã rãu. Însã pentru PCC fiinþele umane sunt animale sau chiar maºini. Conform PCC, burghezia ºi proletariatul sunt doar forþe de naturã materialã. Þelul PCC este controlarea oamenilor ºi transformarea lor treptatã în brute rebele ºi revoluþionare. Marx spunea: „Forþele de naturã materialã pot fi rãsturnate numai prin forþe de naturã materialã”; „teoria devine ºi ea o forþã de naturã materialã atunci când capteazã masele”6. Credea cã întreaga istorie umanã nu este altceva decât o continuã evoluþie a naturii umane, cã natura umanã este de fapt natura de clasã, postulând astfel cã nu existã nimic inerent ºi înnãscut, ci totul este un produs al mediului. Pleda pentru ideea cã fiinþa umanã este un „om social”, nefiind de acord cu conceptul de „om natural”, concept postulat de Feuerbach. Lenin credea cã marxismul nu poate fi generat în mod natural înãuntrul proletariatului, trebuind injectat din exterior. Lenin a încercat tot posibilul, dar n-a putut determina muncitorii sã devieze de la lupta economicã spre lupta politicã pentru putere. Astfel ºi-a legat speranþele de „Teoria reflexelor condiþionate” a laureatului premiului Nobel, Ivan Petrovich Pavlov. Lenin afirma cã „aceastã teorie are mare însemnãtate pentru proletariatul din întreaga lume”. Trotsky7 a sperat chiar (în zadar) cã reflexul condiþionat ar putea schimba persoana nu numai din punct de vedere psihic, dar ºi fizic. Asemenea câinelui care saliveazã când aude clopotul la prânz, soldaþii, la auzul împuºcãturilor, ar fi trebuit sã se avânte curajoºi, dedicându-ºi viaþa Partidului Comunist. Din antichitate oamenii au crezut cã recompensele vin în urma muncii ºi efortului. Prin muncã grea se poate dobândi o viaþã prosperã. Oamenii dispreþuiau indolenþa ºi credeau cã recoltarea beneficiilor fãrã muncã este imoralã. Dupã ce Partidul Comunist s-a rãspândit ca o plagã în China, a încurajat în toate felurile drojdia societãþii ºi leneºii sã împartã pãmânturile, sã jefuiascã proprietatea privatã ºi sã terorizeze bãrbaþii ºi femeile. Toate acestea se fãceau în mod public, în numele legii. Toþi ºtiau cã este bine sã-i respecþi pe cei în vârstã, sã ai grijã de tineri ºi cã este rãu dacã nu arãþi respect pentru bãtrâni ºi profesori. Educaþia confucianistã anticã avea douã pãrþi: Xiao Xue (Mica Învãþãturã) ºi Da Xue (Marea Învãþãturã). Educaþia Xiao Xue era destinatã copiilor mai mici de 15 ani ºi era în principal concentratã pe chestiuni referitoare la curãþenie, interacþiuni sociale ºi norme de etichetã (cum ar fi educaþia asupra igienei, comportamentului social ºi a modului de a vorbi, etc.) Educaþia Da Xue punea accentul pe virtute ºi dobândirea Cãii8. În timpul campaniilor de criticã lansate de PCC împotriva lui Lin Biao9 ºi Confucius ºi de denunþare a respectului faþã de profesori, Partidul a distrus toate standardele morale din minþile generaþiilor tinere. 4 Trei versuri (San Zi Jing), text tradiþional chinez de educaþie elementarã 5 Mencius, Cartea a VI-a 6 Karl Marx, Contribuþie la critica Filozofiei Dreptului a lui Hegel. 77 Leon Trotsky (1879-1940), teoretician comunist rus, istoric, ºi lider militar, fondatorul Armatei Roºii Ruse. A fost omorât la 22 August 1940 în Mexico City de agenþi ai lui Stalin 8 Potrivit celor spuse de Zhu Xi sau Chu Hsi (1130-1200), cunoscut ºi ca Zhu-zi sau Chu-tzu, cãrturar neo-confucianist din timpul dinastiei Song, „Mica Învãþãturã” se ocupã de comportamentul adecvat, în timp ce „Marea Învãþãturã” expune principiile care stau la baza acestor comportamente. Sursa: Conversaþiile secrete ale Maestrului Zhu (Zhu Zi Yu Lei), Volumul 7 (Prima Învãþãturã) 9 Lin Biao (1907-1971), unul din liderii seniori ai PCC, a funcþionat sub Mao Zedong în calitate de membru al Biroului Politic al Chinei, vicepreºedinte (1958) ºi Ministru al Apãrãrii (1959). Lin este privit ca arhitectul Marii

Page 54: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

3

O zicalã anticã spune: „Dacã mi-a fost profesor, chiar pentru o zi, îl voi respecta toatã viaþa ca pe propriul meu pãrinte”. La 5 August 1966, Bian Zhongyun, o profesoarã de la Liceul de Fete afiliat Universitãþii Normale din Beijing a fost târâtã de studentele sale pe stradã, purtând pe cap o tichie imensã de om prost, hainele pãtate cu cernealã neagrã, cu o tablã neagrã cu cuvinte de ocarã atârnatã de gât ºi bãtând într-o ladã de gunoi în mijlocul studenþilor. A fost îngenunchiatã, bãtutã cu un par în care erau înfipte cuie, iar pe ea s-a turnat chiar apã clocotitã. A murit în urma torturii. Directoarea liceului afiliat Universitãþii din Beijing a fost forþatã de studenþi sã batã într-un lighean spart ºi sã strige: „Sunt un element rãu”. A fost tunsã în bãtaie de joc pentru a o umili. A fost lovitã în cap, pânã când i-au þâºnit ºiroaie de sânge, în timp era forþatã sã se târascã pe jos. Orice om gândeºte cã este bine sã fii curat ºi cã este rãu sã fii murdar. Dar PCC promoveazã imaginea corpului murdar ºi a mâinilor cu multe bãtãturi. Partidul gândeºte cã este bine ca „mâinile sã-þi fie murdare ºi picioarele nãclãite de bãlegar de vacã”10. Astfel de oameni erau consideraþi cei mai revoluþionari, cei care trebuiau sã urmeze o universitate, care trebuiau primiþi în Partid ºi promovaþi, ºi care în cele din urmã puteau deveni lideri de Partid. Umanitatea a progresat datoritã acumulãrii de cunoºtinþe, dar sub dominaþia PCC acest lucru era considerat ceva rãu. Intelectualii erau încadraþi în categoria a noua de stricãciune – cei mai rãi, pe o scalã de la 1 la 9. Li se ordona sã înveþe de la analfabeþi ºi trebuiau „reeducaþi” de þãranii sãraci, pentru a fi reformaþi ºi a începe o viaþã nouã. În cursul „reeducãrii” intelectualilor, profesori de la Universitatea Tsinghua au fost exilaþi pe Insula Crapului din Nanchang în provincia Jiangxi. Chistosomiaza11 era o boalã atât de rãspânditã în zona aceea, încât chiar ºi un lagãr de muncã iniþial construit acolo a fost pânã la urmã mutat. La contactul cu apa râului, profesorii erau imediat contaminaþi, dezvoltând boli de ficat ºi pierzându-ºi astfel puterea de muncã ºi viaþã. La instigarea fostului premier chinez Zhou Enlai, Partidul Comunist Cambogian (Khmerii Roºii) a pornit una dintre cele mai brutale persecuþii împotriva intelectualilor. Cei care-ºi pãstrau gândirea independentã erau supuºi reformelor ºi exterminãrii atât din punct de vedere spiritual cât ºi fizic. În perioada 1975 – 1978 au fost omorâþi 25% din populaþia Cambogiei. Unii au fost uciºi doar pentru cã aveau urme de ochelari pe nas. Dupã victoria Partidului Comunist Cambodgian din 1975, Pol Pot a început în mod prematur instaurarea „socialismului” – numit „un paradis în societatea umanã” – fãrã diferenþe între clase, fãrã diviziuni între sat ºi oraº, fãrã monedã ºi fãrã comerþ. În final chiar familia a fost dezbinatã ºi înlocuitã cu „echipa de lucru” (echipele de lucru erau separate pe sexe). Erau cu toþii forþaþi sã munceascã ºi sã mãnânce împreunã ºi sã poarte aceeaºi uniformã neagrã de revoluþionar sau de militar. Soþii ºi soþiile nu se puteau întâlni decât o singurã datã pe sãptãmânã, cu aprobare.

Revoluþii Culturale Chineze. Din 1966 Lin a fost desemnat ca succesorul lui Mao însã din 1970 începe sã nu mai fie vãzut cu ochi buni. Comuniºtii au afirmat cã simþind cã i se apropie „demascarea”, Lin s-a implicat într-o tentativã de rãsturnare ºi cã a încercat sã fugã în URSS o datã ce pretinsul complot a eºuat. A murit într-un accident de avion în Mongolia, în drum spre Rusia 10 Din Diiscursurile lui Mao Zedong la Forumul de Literaturã ºi Artã din Yan’an” 11 Chistosomiaza este o boalã cauzatã de viermi paraziþi. Infecþia apare la contactul cu o apa curgãtoare contaminatã. Simptomele comune includ febrã, frisoane, tuse ºi dureri ale muºchilor. În cazuri mai serioase boala poate cauza deteriorarea ficatului, a intestinelor, a plãmânilor ºi a vezicii, iar în cazuri rare apoplexie, paralizie sau inflamarea mãduvei spinãrii

Page 55: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

4

Partidul Comunist pretinde cã nu se teme nici de Cer ºi nici de Pãmânt, încercând cu aroganþã sã reformeze Cerul ºi Pãmântul. Este o totalã ignorare a elementelor ºi forþelor corecte ale Universului. În perioada studenþiei la Hunan, Mao Zedong scria :

"În decursul istoriei toate naþiunile au avut mari revoluþii. Vechiul este spãlat ºi lucrurile sunt impregnate cu nou; au apãrut schimbãri mari, fiind implicate viaþa ºi moartea, succesul ºi ruina. Este echivalentul distrugerii universului. Distrugerea nu este una finalã, ºi nu existã nici un dubiu cã distrugerea de aici va reprezenta naºtere în cealaltã parte. Anticipãm cu toþii o astfel de distrugere, pentru cã prin distrugerea vechiului univers creãm unul nou. Nu va fi mai bun decât vechiul univers?!"

Afecþiunea este o emoþie umanã naturalã. Afecþiunea între soþ ºi soþie, între copii, pãrinþi, prieteni ºi cea existentã în societate este normalã. Prin campanii politice neîntrerupte PCC a transformat oamenii în lupi, sau în animale chiar mai feroce ºi turbate decât lupii. Nici chiar cel mai feroce tigru nu-ºi mãnâncã puii. Dar sub conducerea PCC, raportarea pãrinþilor de cãtre copii ºi invers, sau demascãrile reciproce ale soþilor ºi soþiilor au devenit practici comune. În mod frecvent se ajungea la renunþarea la relaþiile de familie. Într-o ºcoalã elementarã din Beijing pe la mijlocul anilor ’60, în timp ce-i învãþa pe copii caracterele chinezeºti, o profesoarã a pus din greºealã unul lângã celãlalt cuvintele „socialism” ºi „a cãdea”. Elevii au raportat-o. Urmarea? Profesoara a fost criticatã zilnic ºi pãlmuitã de elevii bãieþi. Fiica sa a rupt relaþiile cu ea. Ori de câte ori „lupta” se intensifica, fiica ei ridica în ºedinþe politice chestiunea „noii poziþii a mamei în luptele de clasã”. La câþiva ani dupã aceastã întâmplare, singura muncã prestatã de profesoarã în ºcoalã era curãþenia - inclusiv spãlarea toaletelor. Oamenii care au trecut prin Revoluþia Culturalã n-ar trebui s-o uite niciodatã pe Zhang Zhixin, care a fost trimisã la închisoare pentru cã a criticat eºecul lui Mao Zedong în realizarea Marelui Salt Înainte. În mod repetat era dezbrãcatã de gardieni, care îi legau mâinile la spate ºi o aruncau în celule cu prizonieri bãrbaþi, pentru a fi violatã în grup de deþinuþi. Pânã la urmã a înnebunit. Gardienii s-au temut cã în semn de protest, va striga slogane când va fi executatã. Aºa cã i-au pus capul pe o cãrãmidã ºi i-au tãiat traheea fãrã nici un fel de anestezie. În ultimii ani, în persecuþia declanºatã împotriva practicanþilor Falun Gong, PCC continuã sã foloseascã aceleaºi metode de incitare la urã ºi instigare la violenþã. Partidul Comunist suprimã natura virtuoasã a fiinþei umane ºi promoveazã, încurajeazã ºi foloseºte partea maleficã a oamenilor pentru a-ºi întãri conducerea. În urma campaniilor sale repetate, oamenii cu conºtiinþã sunt forþaþi sã tacã de teama violenþei. Partidul Comunist a distrus în mod sistematic standardele morale universale, în încercarea de demolare completã a conceptelor de bine ºi rãu, de onoare ºi ruºine, valori pãstrate de omenire din antichitate. Maleficul care transcende Legea Generãrii Mutuale ºi a Inhibiþiei Reciproce Lao Zi spunea :

„ Sub Cer toþi pot vedea frumuseþea ca frumuseþe doar pentru cã existã urâþenie. Toþi pot cunoaºte binele ca bine doar pentru cã existã rãul. Prin urmare a avea ºi a nu avea apar împreunã. Ceea ce este dificil ºi ceea ce este uºor se complementeazã reciproc. Ceea ce este lung ºi ceea ce este scurt sunt în contrast reciproc. Ceea ce este înalt ºi ceea ce este coborât stau unul pe celãlalt. Vocea ºi sunetul se armonizeazã reciproc;

Page 56: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

5

Faþa ºi spatele urmeazã unul dupã celãlalt.”12 Spus mai simplu în lumea umanã existã Legea Generãrii Mutuale ºi a Inhibiþiei Reciproce. Nu numai oamenii sunt împãrþiþi în buni ºi rãi; binele ºi rãul coexistã în aceeaºi persoanã. Dao Zhi, un idol al bandiþilor din China anticã, le spunea celor care îl urmau cã: „bandiþii trebuie ºi ei sã urmeze Calea”. A mers mai departe ºi a postulat cã a fi bandit implicã faptul cã trebuie sã fii „onorabil, curajos, drept, înþelept ºi binevoitor”. Înseamnã cã nici mãcar un bandit nu poate face orice îi trece prin cap, ci trebuie ºi el sã urmeze anumite reguli. În istoria PCC, viclenia, înºelãciunea ºi trãdarea au fost aplicate fãrã jenã. De exemplu ceea ce bandiþii respectã cel mai mult este „dreptatea”. Chiar locul de împãrþire a prãzii se numeºte la ei „Sala Dreptãþii, unde se împarte prada”. Dar „tovarãºii” din PCC se demascã ºi se acuzã reciproc ori de câte ori se iveºte vreo crizã. Uneori chiar aduc învinuiri false pentru a-i bãga la fund pe ceilalþi, adãugând ºi insulte la nedreptãþile comise. Exemplul generalului Peng Dehuai este ilustrativ. Mao Zedong, care la origine era þãran, ºtia prea bine cã era imposibil sã produci 130.000 jin de grâu la un mu de pãmânt13 ºi cã tot ceea ce spunea Peng era adevãrat. De asemenea ºtia cã Peng nu intenþiona sã-i ia puterea; în plus Peng îi salvase de câteva ori viaþa - de exemplu în timpul rãzboiului dintre PCC ºi Kuomintang (KMT), când Peng, cu numai 20.000 de soldaþi, se luptase cu cei 200.000 de soldaþi conduºi de Hu Zongnan. Cu toate acestea în momentul în care Peng ºi-a exprimat dezacordul faþã de Mao Zedong, acesta a avut o explozie de furie ºi a aruncat imediat la gunoi poemul pe care îl scrisese pentru a-l omagia pe Peng:

„Cine îndrãzneºte sã înainteze cãlare cu spada scoasã – numai generalul nostru Peng!”

Mao Zedong era hotãrât sã-l omoare pe Peng, în ciuda nobleþei de care acesta a dat dovadã când i-a salvat viaþa. PCC mai degrabã ucide cu brutalitate decât sã guverneze cu bunãvoinþã; îºi persecutã proprii membri, neþinând seamã de colegialitate ºi de loialitatea personalã. Face troc cu teritoriul Chinei, acþionând cu laºitate. PCC s-a opus credinþelor drepte, fiind lipsit de înþelepciune. Lanseazã campanii de masã - ceea ce contravine modului în care ar trebui sã fie administratã înþelept o naþiune. Rezumând toate acestea, PCC a mers atât de departe încât a abandonat inclusiv standardul moral minim conform cãruia „chiar ºi bandiþii trebuie sã urmeze Calea”. Ticãloºia sa a trecut mult dincolo de Legea Generãrii Mutuale ºi a Inhibiþiei Reciproce, existentã în Univers. PCC este în opoziþie totalã cu natura ºi umanitatea, scopul sãu fiind confundarea criteriilor binelui ºi rãului ºi rãsturnarea legii Universului. Aroganþa sa nestãpânitã a atins apogeul ºi este condamnatã la un colaps deplin. II. Lupta cu Pãmântul violeazã legile naturii, producând dezastre nesfârºite

Extinderea luptei de clasã asupra naturii Jin Xunhua a absolvit promoþia 1968 al Liceului nr. 2 din Wusong, ªcoala Medie din Shanghai, fiind membru al Comitetului Permanent al Gãrzilor Roºii ale ªcolii Medii din Shanghai. În Martie

12 Dao De Jing, Capitolul 2. 13 „jin” este o unitate chinezeascã pentru mãsurarea greutãþii. 1 jin = 0.5 kg; “mu” este o unitate chinezeascã pentru mãsurarea suprafeþelor de teren 1 mu = 0.165 acri

Page 57: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

6

1969 a fost trimis la þarã, în provincia Heilongjiang, pentru reeducare. Pe 15 August 1969 o viiturã nãprasnicã venitã de pe versantul munþilor a inundat rapid terenul de pe malul fluviului Shuang. Jin s-a aruncat în curentul puternic pentru a recupera doi stâlpi electrici care aparþineau echipei sale de producþie ºi care erau duºi de ape. Din aceastã cauzã s-a înecat. Acestea sunt doar douã dintre însemnãrile jurnalului 14 sãu, fãcute cu scurt timp înaintea accidentului:

4 iulie: Încep sã simt severitatea ºi intensitatea luptei de clasã în zona ruralã. În calitatea mea de membru al Gãrzilor Roºii ale preºedintelui Mao sunt pregãtit sã lupt direct împotriva forþelor reacþionare, având ca armã invincibilã Gândirea lui Mao Zedong. Sunt hotãrât sã fac asta chiar dacã va trebui sã-mi sacrific viaþa. Voi lupta, voi lupta cu toate puterile mele pentru a consolida dictatura proletariatului. 19 iulie: Duºmanii de clasã din brigada de producþie sunt încã aroganþi. Tinerii educaþi au venit în mediul rural tocmai pentru a participa la cele trei miºcãri revoluþionare majore. Prima ºi cea mai însemnatã este lupta de clasã. Ar trebui sã ne bazãm pe clasa sãracã ºi pe cea a þãrãnimii mici ºi mijlocii, sã mobilizãm masele ºi sã suprimãm aroganþa inamicilor. Noi, tineretul educat, ar trebui sã ridicãm mereu mãreþele stindarde ale gândirii lui Mao Zedong, sã nu uitãm niciodatã lupta de clasã ºi sã nu uitãm niciodatã dictatura proletariatului.

Jin s-a dus la þarã cu gândul de a se lupta cu Cerul ºi Pãmântul ºi pentru a reforma umanitatea. Jurnalele sale aratã cã mintea îi era plinã de „lupte”. Extinsese ideea „luptei cu omul” la lupta cu Cerul ºi Pãmântul, pierzându-ºi în cele din urmã viaþa pentru acest lucru. Jin este un caz tipic al filozofiei acestei lupte – a devenit victima acesteia. Engels spunea cã libertatea este recunoaºterea inevitabilului. Mao Zedong a mers mai departe adãugând: „ºi o reformare a lumii”. Aceastã ultimã schimbare a dezvãluit total viziunea PCC în ceea ce priveºte lumea – intenþia de modificare a acesteia. „Inevitabilul” înþeles de comuniºti este materia din afara orizontului lor ºi „modelul” al cãrui origine este dincolo de puterea lor de înþelegere. Ei cred cã natura ºi umanitatea pot fi „cucerite” mobilizând conºtiinþa umanã subiectivã pentru a înþelege legi obiective. În efortul lor de a schimba natura, comuniºtii au creat haos în cele douã proiecte-pilot: Rusia ºi China. Cântecele militante din timpul Marelui Salt Înainte demonstreazã aroganþa ºi stupiditatea PCC : „Sã facem munþii sã se încline ºi râurile sã se dea la o parte”; „Nu existã nici Împãratul de Jad în Ceruri nici Regele Dragonilor pe Pãmânt. Împãratul de Jad ºi Regele Dragonilor sunt eu. Ordon Celor Trei Munþi ºi Celor Cinci Trecãtori sã se dea în lãturi, pentru cã iatã, sosesc!”15 ªi într-adevãr Partidul Comunist sosise! ªi o datã cu el a sosit distrugerea echilibrului naturii ºi a lumii, care iniþial era plinã de armonie.

Distrugerea naturii: PCC va recolta ce a semãnat

14 Tradus de traducãtor 15 Atât Împãratul de Jad, cât ºi Regele Dragon sunt figuri ale mitologiei chineze. Împãratul de Jad, numit pe vremuri Augustul Personaj de Jad ºi neoficial de copii ºi oamenii obiºnuiþi Bunicul din Ceruri, este Conducãtorul Cerului, fiind printre cei mai importanþi zei din Panteonul Taoist Chinez. Regele Dragon este Conducãtorul Divin al celor 4 Mãri. Fiecare mare, corespunzând câte unui punct cardinal este guvernatã de cãtre un Rege Dragon. Regii Dragon trãiesc în palate de cristal, pãziþi de soldaþi creveþi ºi de generali crabi. În afarã de guvernarea vieþii acvatice, Regii Dragon controleazã norii ºi ploaia. Se spune cã Regele Dragon al Mãrii de Est ar avea cel mai mare teritoriu

Page 58: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

7

Cu politica sa agrarã, în care cerealele au cea mai mare importanþã, PCC a convertit dupã bunul sãu plac mari suprafeþe montane sau de deal ºi pãºune în terenuri arabile ºi a secat râuri ºi lacuri, transformându-le în terenuri agricole. Care a fost rezultatul? PCC a pretins cã producþia de cereale din 1952 a depãºit-o pe cea din perioada naþionalistã, dar ce n-a spus Partidul este faptul cã pânã în 1972 producþia totalã de cereale în China n-a depãºit producþia din timpul domniei paºnice a lui Qianlong - din dinastia Qing. Chiar în zilele noastre producþia medie de cereale a Chinei pe cap de locuitor este mult în urma celei din perioada dinastiei Qing. Este cam o treime comparatã cu cea din perioada dinastiei Song, când producþia agricolã a fost cea mai mare din istoria Chinei. Tãierea în masã a copacilor, secarea râurilor ºi umplerea lacurilor a determinat o deteriorare drasticã a ecologiei în China. În zilele noastre ecosistemul Chinei este în pragul colapsului. Asanarea fluviilor Hai ºi Galben, precum ºi poluarea fluviilor Huai ºi Yangtze au stricat echilibrul fragil de care depinde supravieþuirea naþiunii chineze. Atunci când au dispãrut pãºunile din Gansu, Qinghai, Mongolia Interioarã ºi Xinjiang, câmpiile centrale au început sã fie bântuite tot mai des de furtuni de nisip. În anii ’50 sub conducerea „experþilor” sovietici, PCC a construit sistemul hidroenergetic Sanmenxia pe Fluviul Galben. În prezent acest sistem genereazã o putere comparabilã cu cea a unei centrale construite pe un fluviu de mãrime medie, cu toate cã Fluviul Galben este al doilea ca mãrime din China. Pentru a înrãutãþi lucrurile, sistemul a cauzat o acumulare de mâl ºi nisip în amonte, înãlþând albia fluviului. Din aceastã cauzã, chiar ºi o ridicare moderatã a nivelului apelor provoacã pierderi enorme, atât în vieþi cât ºi în bunuri, de ambele pãrþi ale fluviului. În cazul revãrsãrii fluviului Wei în 2003 fluxul maxim a fost numai 3700 m3/sec - ceea ce se întâmplã frecvent, o datã la fiecare 3 – 5 ani. Cu toate acestea inundaþia a cauzat un dezastru fãrã precedent în ultimii 50 de ani. În localitatea Zhumadian (provincia Henan) fuseserã construite o mulþime de rezervoare de capacitate mare. În 1975 digurile acestor rezervoare au cedat pe rând. În mai puþin de douã ore, 60.000 de oameni s-au înecat, numãrul total al victimelor ridicându-se la 200.000. PCC îºi continuã actele nesãbuite de distrugere în China. Digul celor Trei Trecãtori de pe fluviul Yangtze ºi proiectul de transfer al apei din Sud în Nord sunt încercãri ale Partidului de a modifica ecosistemele naturale, cu investiþii de sute de miliarde de dolari. Asta lãsând la o parte proiectele de mãrime micã ºi medie din cadrul „bãtãliei cu Pãmântul”. Mai mult, în interiorul PCC a fost sugeratã la un moment dat folosirea unei bombe atomice pentru a crea o trecãtoare în platoul Qinghai-Tibet, pentru a modifica mediul natural din vestul Chinei. Cu toate cã aroganþa PCC ºi dispreþul acestuia pentru Pãmânt au ºocat întreaga lume, ele nu sunt surprinzãtoare. În hexagramele (Ba Gua) din Cartea Schimbãrilor, strãmoºii Chinei considerau cã Cerul este Qian sau creator ºi îl venerau ca pe cerescul „Tao”. Considerau cã Pãmântul este Kun – receptor - ºi respectau virtuþile receptive. Kun, hexagrama care succede Qian este explicatã în Cartea Schimbãrilor: „fiind în hexagrama Kun, natura Pãmântului este de a se extinde ºi a reacþiona. În conformitate cu aceasta, persoanele superioare conduc ºi susþin toate lucrurile cu virtuþi generoase”. Comentariile confucianiste la Cartea Schimbãrilor16 spun: „Generozitatea Kun este perfectã - dã naºte tuturor fiinþelor”; „Kun este cel mai moale, dar în miºcare este ferm. Este cel mai puþin miºcãtor, dar în naturã este drept. Urmând, îºi obþine stãpânul, dar îºi pãstreazã totuºi natura ºi în acest fel tolereazã. Conþine toate lucrurile ºi este strãlucit în transformãrile sale. Aceasta este calea lui Kun – docilitatea sa, suportând Cerul ºi miºcându-se o datã cu timpul.”

16 I Ching-ul Complet, tradus de Alfred Huang. Rochester, VT: Tradiþii Interioare (1998)

Page 59: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

8

În mod clar, numai cu virtuþile receptive ale Mamei Pãmânt - blândeþea, nemiºcarea ºi anduranþa sa în a urma Cerul – se pot menþine toate lucrurile, ele putând astfel înflori pe Pãmânt. Cartea Schimbãrilor ne învaþã atitudinea corectã faþã de cerescul „Tao” ºi faþã de virtuþile Pãmântului: sã urmãm Cerul, sã-i fim fideli Pãmântului ºi sã respectãm natura. Însã PCC încalcã principiile Qian ºi Kun, promovând „bãtãlia cu Cerul ºi lupta cu Pãmântul”. A jefuit resursele Pãmântului dupã bunul plac. În final va fi în mod inevitabil pedepsit de Cer, de Pãmânt ºi de Legea Naturii. III. Lupta contra Cerului, suprimarea credinþei ºi respingerea credinþei în Dumnezeu

Cum poate înþelege o fiinþã limitatã infinitatea spaþio-temporalã? Fiul lui Einstein, Edward, l-a întrebat într-o zi pe tatãl sãu de ce este atât de renumit. Einstein a rãspuns, arãtând spre un gândac orb care mergea pe o minge din piele ºi spunându-i cã acesta nu ºtie cã traiectoria pe care se târãºte este curbã, dar „Einstein ºtie acest lucru”. Rãspunsul lui Einstein are implicaþii adânci. Un proverb chinezesc exprimã ceva similar: „Nu cunoºti adevãrata faþã a muntelui Lu, tocmai pentru cã te afli pe el”. Pentru a înþelege un sistem, trebuie sã ieºim din el, pentru a-l observa. Însã folosind noþiuni limitate pentru a observa spaþio-temporalitatea nelimitatã a universului, omenirea nu va putea înþelege niciodatã compoziþia completã a universului, aºa cã universul va rãmâne pentru totdeauna un mister pentru omenire. Tãrâmul pe care ºtiinþa nu-l poate traversa aparþine spiritualitãþii sau metafizicii, care þin în mod natural de tãrâmul „credinþei”. Credinþa - o activitate mentalã care implicã experienþã ºi înþelegerea vieþii, a spaþiului, timpului ºi a universului - se aflã într-un tãrâm dincolo de cel pe care-l poate administra un partid politic. „Daþi Cezarului ce este al Cezarului ºi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”17. Totuºi, bazându-se pe o înþelegere absurdã ºi demnã de milã a universului ºi a vieþii, PCC numeºte tot ceea ce este în afara teoriilor sale „superstiþii” ºi îi supune pe cei care cred în Dumnezeu la spãlare pe creier ºi convertire. Cei care n-au dorit sã-ºi schimbe credinþa au fost vãtãmaþi ºi chiar omorâþi. Adevãraþii oameni de ºtiinþã au o viziune foarte largã asupra universului ºi nu vor nega nelimitatul „necunoscut” din cauza noþiunilor personale limitate. Renumitul om de ºtiinþã Newton în lucrarea sa fundamentalã Principiile Matematicii, publicatã în 1678, a explicat în detaliu principiile mecanicii, ale formãrii fluxului, ale miºcãrilor planetelor ºi a calculat miºcãrile sistemului solar. Newton, un expert de o asemenea eminenþã a spus în repetate rânduri cã, în carte, oferã mai mult o descriere a fenomenelor de suprafaþã ºi cã în nici un caz nu îndrãzneºte sã vorbeascã despre adevãratul motiv pentru care Dumnezeu a creat universul. În cea de-a doua ediþie a Principiilor Matematicii, exprimându-ºi credinþa, Newton scria: „Acest sistem foarte frumos alcãtuit din Soare, planete ºi comete nu poate fi creat decât la îndemnul ºi sub comanda unei fiinþe inteligente ºi puternice [...] La fel cum un orb nu are noþiunea culorilor, nici noi nu avem idee de modul în care atotînþeleptul Dumnezeu percepe ºi înþelege toate lucrurile”. Lãsând la o parte chestiuni ca aceea a existenþei paradisurilor cereºti care transcend spaþio-temporalitatea în care ne aflãm ºi întrebãri cum ar fi aceea dacã cei care cautã Calea se pot întoarce la originea lor divinã ºi la adevãratul lor sine - putem fi de acord cu un lucru: cei care urmeazã o credinþã dreaptã cred în relaþia cauzalã conform cãreia „bine faci, bine gãseºti, rãu faci, rãu gãseºti”. Credinþa dreaptã joacã un rol deosebit de important în menþinerea moralitãþii umane la un anumit nivel. De la Aristotel la Einstein, mulþi au crezut în existenþa unei legi care domneºte

17 Biblia, Matei, 22:21

Page 60: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

9

în univers. Omenirea nu s-a oprit niciodatã din cercetarea adevãrului universului prin diferite metode. De ce n-am accepta cã - pe lângã explorarea ºtiinþificã - religia, credinþa ºi cultivarea sunt ºi ele cãi diferite prin care se poate ajunge la descoperirea adevãrului universal?

PCC distruge dreapta credinþã a umanitãþii De-a lungul istoriei toate naþiunile au crezut în Dumnezeu. Tocmai datoritã credinþei în Dumnezeu ºi în cauzalitatea karmicã a binelui ºi a rãului, se puteau oamenii auto-controla ºi reuºeau sã menþinã standardul moral social necesar. Pe întreg Pãmântul, în toate vremurile, religiile ortodoxe din vest, confucianismul, buddhismul ºi taoismul din Est, i-au învãþat pe oameni cã adevãrata fericire este împletitã cu credinþa în Dumnezeu, cu venerarea Cerului, cu a fi bun cu ceilalþi, cu a fi mulþumit cu ce ai, a fi recunoscãtor pentru binele fãcut de cineva, ºi a rãsplãti bunãtatea. O premizã cãlãuzitoare a comunismului a fost ateismul – credinþa conform cãreia n-ar exista nici Buddha, nici Tao, nici vieþi anterioare sau viitoare ºi nici retribuþie cauzalã. De aceea comuniºtii din diferite þãri le-au spus sãracilor ºi lumpen-proletarilor18 cã n-au nevoie sã creadã în Dumnezeu, cã nu trebuie sã plãteascã pentru ceea ce fac, cã nu trebuie sã accepte Legea ºi cã se pot comporta dupã placul inimii. Le-au mai spus cã se pot folosi de viclenie ºi violenþã pentru a acumula averi. În China anticã împãraþii, consideraþi a fi de nobleþe supremã, se plasau pe ei înºiºi sub Cer, autonumindu-se fii ai Cerului. Controlaþi ºi stãpâniþi de „voinþa Cerului”, din când în când emiteau edicte imperiale pentru a se auto-învinui ºi a-ºi exprima cãinþa în faþa Cerului. Însã comuniºtii ºi-au asumat rolul de reprezentanþi ai voinþei Cerului. Nefiind constrânºi de legi ºi chipurile nici de Cer, fac ce vor. Drept rezultat, au creat iaduri dupã iaduri pe Pãmânt. Marx - patriarhul comunismului - credea cã religia este opiumul spiritual al oamenilor. Se temea de credinþa oamenilor în divinitate ºi Dumnezeu ºi se temea cã ei vor refuza sã accepte comunismul din cauza acestei credinþe. Chiar primul capitol al cãrþii Dialectica Naturii a lui Engels conþine o criticã la adresa lui Mendeleev ºi a grupului sãu de studiu al misticismului. Engels susþinea cã tot ceea ce a existat în timpul ºi înaintea Evului Mediu trebuia sã-ºi justifice existenþa în faþa raþiunii umane. Fãcând aceastã remarcã se considera pe sine ºi pe Marx judecãtori. Mihail Bakunin, anarhist ºi prieten al lui Marx, comenta despre Marx în felul urmãtor: „În faþa oamenilor pãrea Dumnezeu. Nu tolera nici un alt Dumnezeu în afara propriei sale persoane. Dorea ca oamenii sã-l venereze ca pe Dumnezeu ºi sã-i adreseze omagii, ca unui idol. În caz contrar îi ataca verbal sau îi persecuta”. Credinþa tradiþionalã ortodoxã constituie un obstacol natural în calea aroganþei comuniste. PCC ºi-a pierdut complet autocontrolul în timpul persecuþiei sãlbatice a religiei. În timpul Revoluþiei Culturale au fost demolate numeroase temple ºi moschei iar pe strãzi au fost organizate procesiuni în care mulþi cãlugãrii erau umiliþi. În Tibet au fost deteriorate 90% din temple. Chiar ºi azi PCC continuã persecuþia religioasã, întemniþând zeci de mii de creºtini independenþi. Gong Pinmei, preot catolic din Shanghai, a fost închis de PCC peste 30 de ani. A ajuns în Statele Unite în anii ‘80. Înainte de a muri, la peste 90 de ani, a lãsat în urmã o dorinþã: „Mutaþi-mi mormântul la Shanghai atunci când PCC nu va mai conduce China”. În cei peste 30 de ani de puºcãrie în regim de izolare la care a fost supus din cauza credinþei, PCC a fãcut numeroase presiuni asupra 18 Lumpen proletariat, în traducere aproximativã muncitori din mahala. Acest termen este folosit pentru a identifica clasele paria, elementele degenerate sau subterane, care alcãtuiesc un segment al populaþiei centrelor industriale. Segmentul include cerºetori, prostituate, gangsteri, tâlhari, escroci, criminali mãrunþi, vagabonzi, ºomeri cronici sau persoane care nu pot fi angajate, persoane date afarã din industrie, tot felul de elemente declasate sau degenerate. Termenul a fost inventat de Marx în Lupta claselor în Franþa, 1848-1850

Page 61: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

10

lui Gong Pinmei, pentru a-l determina sã renunþe la credinþã ºi sã accepte conducerea „Bisericii Patriotice” fondate de PCC19 în schimbul eliberãrii. Interzicerea, de cãtre PCC în ultimii ani, a ºcolii Falun Gong ai cãrei practicanþi susþin principiul “Adevãr, Compasiune, Toleranþã” este o extindere a doctrinei PCC de „luptã împotriva Cerului”, ºi o consecinþã inevitabilã a menþinerii controlului forþat, împotriva voinþei oamenilor. Comuniºtii, atei, încearcã sã devieze ºi sã restrângã credinþa oamenilor în Dumnezeu; ei gãsesc bucurie în lupta împotriva Cerului. Absurditatea lor nu poate fi descrisã în cuvinte; adjective precum „arogantã” sau „sfidãtoare” nu pot descrie nici mãcar o fãrâmã din aceastã absurditate. Concluzii Comunismul a eºuat de fapt în întreaga lume. Jiang Zemin, un fost lider al ultimului regim comunist major din lume a declarat urmãtoarele în faþa unui corespondent al Washington Post (martie 2001): „Când eram tânãr, credeam cã foarte curând va veni comunismul, dar acum nu mai înclin sã cred asta”20. În prezent cei care cred cu adevãrat în comunism sunt o raritate. Miºcarea comunistã este sortitã eºecului din moment ce încalcã legea Universului ºi merge împotriva Cerului. O astfel de forþã anti-universalã va fi în mod sigur pedepsitã de voinþa Cerului ºi de Divinitate. Deºi PCC a trecut de crize prin schimbarea frecventã a aparenþelor sale, agãþându-se de ultimele sale ºiretenii disperate, destinul sãu inevitabil este clar pentru toatã lumea. Lepãdându-ºi mãºtile ademenitoare una câte una, PCC îºi dezvãluie adevãrata naturã: lãcomia, brutalitatea, neruºinarea, rãutatea ºi opoziþia faþã de univers. Dar continuã sã controleze mintea oamenilor, sã deformeze etica umanã, ruinând astfel moralitatea umanã, pacea ºi progresul. Vastul univers poartã incontestabila voinþã a Cerului, care poate fi de asemenea numitã voinþa divinã sau legea ºi puterea naturii. Umanitatea va avea un viitor numai dacã va respecta voinþa Cerului, dacã va urma cursul natural, dacã va observa legea Universului ºi dacã va iubi toate fiinþele aflate sub Cer. Note: [1] Lao Zi (cunoscut ºi sub numele de Lao Tzu, Li Er sau Li Dan), filozof chinez care a trãit în secolul 6 î.C. Se crede cã este autorul cãrþii Dao De Jing (Tao-Te Ching), cartea de bazã a Taoismului. [2] Dao De Jing, Capitolul 25. [3] Aceste expresii provin din Mencius, Cartea a II-a [4] Trei versuri (San Zi Jing), text tradiþional chinez de educaþie elementarã. 19 „Biserica Patrioticã” (sau „Comitetul Patriotic”), zisã ºi a „Celor Trei” este o creaþie a PCC. „Cele Trei” se referã la trei principii de: „guvernare proprie, susþinere proprie ºi propagare proprie” Biserica Patrioticã cere creºtinilor chinezi sã rupã legãturile cu creºtinii din afara Chinei. Biserica Patrioticã controleazã toate bisericile oficiale din China. Bisericile care nu s-au alãturat Bisericii Patriotice a „Celor Trei” sunt interzise. Liderii ºi credincioºii bisericilor independente sunt persecutaþi ºi deseori condamnaþi la închisoare 20 John Pomfret. „Jiang Zemin a avertizat Statele Unite – liderul Chinei spune cã tranzacþiile cu arme cãtre Taiwan îndeamnã la acumulãri.” Washington Post, 24 Martie, 2001

Page 62: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

11

[5] Mencius, Cartea a VI-a. [6] Karl Marx, Contribuþie la critica Filozofiei Dreptului a lui Hegel. [7] Leon Trotsky (1879-1940), teoretician comunist rus, istoric, ºi lider militar, fondatorul Armatei Roºii Ruse. A fost omorât la 22 August 1940 în Mexico City de agenþi ai lui Stalin. [8] Potrivit celor spuse de Zhu Xi sau Chu Hsi (1130-1200), cunoscut ºi ca Zhu-zi sau Chu-tzu, cãrturar neo-confucianist din timpul dinastiei Song, „Mica Învãþãturã” se ocupã de comportamentul adecvat, în timp ce „Marea Învãþãturã” expune principiile care stau la baza acestor comportamente. Sursa: Conversaþiile secrete ale Maestrului Zhu (Zhu Zi Yu Lei), Volumul 7 (Prima Învãþãturã). [9] Lin Biao (1907-1971), unul din liderii seniori ai PCC, a funcþionat sub Mao Zedong în calitate de membru al Biroului Politic al Chinei, vicepreºedinte (1958) ºi Ministru al Apãrãrii (1959). Lin este privit ca arhitectul Marii Revoluþii Culturale Chineze. Din 1966 Lin a fost desemnat ca succesorul lui Mao Zedong însã din 1970 începe sã nu mai fie vãzut cu ochi buni. Comuniºtii au afirmat cã simþind cã i se apropie „demascarea”, Lin s-a implicat într-o tentativã de rãsturnare ºi cã a încercat sã fugã în URSS o datã ce pretinsul complot a eºuat. A murit într-un accident de avion în Mongolia, în drum spre Rusia. [10] Din „Discursurile lui Mao Zedong la Forumul de Literaturã ºi Artã din Yan’an” (1942) [11] Chistosomiaza este o boalã cauzatã de viermi paraziþi. Infecþia apare la contactul cu o apa curgãtoare contaminatã. Simptomele comune includ febrã, frisoane, tuse ºi dureri ale muºchilor. În cazuri mai serioase boala poate cauza deteriorarea ficatului, a intestinelor, a plãmânilor ºi a vezicii, iar în cazuri rare apoplexie, paralizie sau inflamarea mãduvei spinãrii. [12] Dao De Jing, Capitolul 2. [13] „jin” este o unitate chinezeascã pentru mãsurarea greutãþii. 1 jin = 0.5 kg; “mu” este o unitate chinezeascã pentru mãsurarea suprafeþelor de teren 1 mu = 0.165 acri. [14] Tradus de traducãtor [15] Atât Împãratul de Jad, cât ºi Regele Dragon sunt figuri ale mitologiei chineze. Împãratul de Jad, numit pe vremuri Augustul Personaj de Jad ºi neoficial de copii ºi oamenii obiºnuiþi Bunicul din Ceruri, este Conducãtorul Cerului, fiind printre cei mai importanþi zei din Panteonul Taoist Chinez. Regele Dragon este Conducãtorul Divin al celor 4 Mãri. Fiecare mare, corespunzând câte unui punct cardinal este guvernatã de cãtre un Rege Dragon. Regii Dragon trãiesc în palate de cristal, pãziþi de soldaþi creveþi ºi de generali crabi. În afarã de guvernarea vieþii acvatice, Regii Dragon controleazã norii ºi ploaia. Se spune cã Regele Dragon al Mãrii de Est ar avea cel mai mare teritoriu. [16] I Ching-ul Complet, tradus de Alfred Huang. Rochester, VT: Tradiþii Interioare (1998). [17] Biblia, Matei, 22:21. [18] Lumpen proletariat, în traducere aproximativã muncitori din mahala. Acest termen este folosit pentru a identifica clasele paria, elementele degenerate sau subterane, care alcãtuiesc un segment al populaþiei centrelor industriale. Segmentul include cerºetori, prostituate, gangsteri, tâlhari, escroci, criminali mãrunþi, vagabonzi, ºomeri cronici sau persoane care nu pot fi angajate,

Page 63: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

12

persoane date afarã din industrie, tot felul de elemente declasate sau degenerate. Termenul a fost inventat de Marx în Lupta claselor în Franþa, 1848-1850. [19] „Biserica Patrioticã” (sau „Comitetul Patriotic”), zisã ºi a „Celor Trei” este o creaþie a PCC. „Cele Trei” se referã la trei principii de: „guvernare proprie, susþinere proprie ºi propagare proprie” Biserica Patrioticã cere creºtinilor chinezi sã rupã legãturile cu creºtinii din afara Chinei. Biserica Patrioticã controleazã toate bisericile oficiale din China. Bisericile care nu s-au alãturat Bisericii Patriotice a „Celor Trei” sunt interzise. Liderii ºi credincioºii bisericilor independente sunt persecutaþi ºi deseori condamnaþi la închisoare. [20] John Pomfret. „Jiang Zemin a avertizat Statele Unite – liderul Chinei spune cã tranzacþiile cu arme cãtre Taiwan îndeamnã la acumulãri.” Washington Post, 24 Martie, 2001

Page 64: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

1

Comentariul 5: Cârdãºia dintre Jiang Zemin ºi Partidul Comunist în persecuþia Falun Gong

Cuvânt înainte D-na Zhang Fuzhen, de aproximativ 38 de ani, fostã salariatã a parcului Xianhe din oraºul Pingdu, provincia Shandong. În noiembrie 2000 s-a dus la Beijing sã facã apel pentru a sprijini Falun Gong. Ca urmare a fost rãpitã de autoritãþi ºi, potrivit celor în cunoºtinþã de cauzã, torturatã ºi umilitã de poliþie. A fost rasã în cap ºi dezbrãcatã complet. A fost legatã de un pat cu mâinile ºi picioarele întinse, fiind forþatã sã-ºi facã nevoile în pat. Mai târziu poliþia a injectat-o cu o substanþã otrãvitoare necunoscutã. Injecþia i-a provocat lui Zhang o durere atât de mare încât a adus-o într-o stare aproape de nebunie. S-a zbãtut în pat în mare suferinþã pânã când a murit. La întregul proces au fost martori funcþionari locali ai Biroului 610 (conform unui raport din 23 iulie 2004 publicat pe website-ul Clearwisdom1).

D-na Yang Lirong, 34 de ani, locuia în oraºul Dingzhou, pe strada Beimen, prefectura Baoding, provincia Hebei. Familia ei era adesea hãrþuitã ºi intimidatã de poliþie pentru cã ea practica Falun Gong. Pe 8 februarie 2002 un raid de noapte al poliþiei l-a înspãimântat ºi traumatizat pe soþul d-nei Yang, ºofer la Biroul de Standarde ºi Meteorologie, care era speriat cã-ºi va pierde serviciul. El n-a putut rezista presiunii imense exercitate de autoritãþi. În dimineaþa urmãtoare, profitând de faptul cã pãrinþii lor în vârstã nu erau acasã, el ºi-a sugrumat soþia. Yang Lirong a murit tragic, lãsând în urmã un fiu de 10 ani. Imediat dupã aceea, soþul a raportat incidentul autoritãþilor, iar poliþia s-a grãbit la locul acþiunii pentru a efectua o autopsie asupra corpului d-nei Yang, care încã mai era cald. I-au îndepãrtat multe organe din corp în timp ce încã radiau cãldurã ºi sângele era încã lichid. Un cadru de la Biroul de Securitate Publicã din Dingzhou a spus: „Aceasta nu este autopsie; este vivisecþie!” (conform unui raport din 25 septembrie 2004, publicat pe website-ul Clearwisdom2). În lagãrul de muncã forþatã Wanjia din provincia Heilongjiang, o femeie însãrcinatã aproximativ în luna a 7-a, a fost atârnatã de o grindã. Ambele mâini i-au fost legate cu o frânghie asprã care a fost trecutã peste un scripete ataºat de grindã. Taburetul pe care stãtea a fost îndepãrtat, aºa cã ea a rãmas suspendatã în aer. Grinda se afla la 3-4 metri înãlþime. Un capãt al frânghiei trecute peste scripete era þinut de paznicii închisorii. Când paznicii trãgeau de frânghie, femeia era suspendatã în aer; îndatã ce poliþia dãdea drumul frânghiei, femeia cãdea jos. Aceastã femeie însãrcinatã a fost torturatã în felul aceasta dureros pânã când a avortat. Chiar mai groaznic este faptul cã soþul ei a fost forþat sã-ºi priveascã soþia care îndura aceastã torturã (conform unui

1 Mai multe informaþii despre acest caz pot fi gãsite pe: http://www.clearwisdom.net/emh/articles/2004/7/23/50560p.html ºi http://www.clearwisdom.net/emh/articles/2004/6/7/48981p.html 2 Mai multe informaþii despre acest caz pot fi gãsite pe: http://www.clearwisdom.net/emh/articles/2004/9/25/52796.html

Jiang Zemin dã drumul câinilor asupra unui copil care face exerciþii Falun Gong. Textul benzii desenate spune: „Luo Gan ºi Biroul 610 – câini turbaþi care omoarã oameni nevinovaþi” (Epoch Times)

Page 65: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

2

raport din 15 noiembrie 2004, publicat pe website-ul Minghui, un interviu cu d-na. Wang Yuzhi care a fost ºi ea torturatã mai mult de 100 de zile în lagãrul de muncã forþatã Wanjia3). Aceste tragedii înfiorãtoare s-au petrecut în China modernã a zilelor noastre. Victimele lor sunt practicanþi Falun Gong, care sunt persecutaþi brutal. Acestea sunt doar câteva dintre nenumãratele cazuri de torturã care au avut loc în ultimii cinci ani de persecuþie. De când China a început reformele economice, la sfârºitul anilor ’70, PCC s-a strãduit sã construiascã o imagine liberalã ºi pozitivã în comunitatea internaþionalã. Însã persecuþia Falun Gong din ultimii cinci ani, sângeroasã, iraþionalã, de mare amploare, violentã ºi brutalã, a dat posibilitatea comunitãþii internaþionale sã observe încã o datã adevãrata faþã a PCC ºi cea mai ruºinoasã patã din istoria încãlcãrii drepturilor omului de cãtre PCC. Publicul larg din China, sub falsa impresie cã PCC face progrese, s-a obiºnuit sã considere cã lipsa de moralã a poliþiei este cauza atrocitãþilor comise de sistemul legal chinez ºi de sistemul de menþinere ºi respectare a legii. Cu toate acestea, brutala ºi sistematica persecuþie a Falun Gong este omniprezentã la fiecare nivel al societãþii chineze ºi a distrus în totalitate iluzia îmbunãtãþirii politicii de drepturile omului. Mulþi se întreabã cum este posibil ca o astfel de persecuþie sângeroasã ºi imoralã sã aibã loc în China. Ordinea socialã a fost consolidatã dupã haosul Marii Revoluþii Culturale de acum 20 de ani. De ce a intrat China într-un ciclu similar de evenimente de coºmar? De ce Falun Gong, care are la bazã principiile „Adevãr, Compasiune ºi Toleranþã” ºi care se practicã în peste 60 de þãri din întreaga lume, este persecutat numai în China, ºi nicãieri în altã parte din lume? În aceastã persecuþie, care este relaþia dintre Jiang Zemin ºi PCC? Lui Jiang Zemin îi lipsesc atât capacitatea cât ºi integritatea moralã. Ca ºi PCC, care este bazat pe crimã ºi violenþã, fãrã un aparat al violenþei bine pus la punct el n-ar fi fost niciodatã capabil sã lanseze acest genocid larg rãspândit în China ºi care se infiltreazã chiar ºi peste hotare. În mod asemãnãtor, PCC nu s-ar fi îndreptat cu uºurinþã împotriva curentului istoric, a mediului creat de reformele economice recente ale PCC ºi a încercãrilor de a se conecta cu exteriorul; doar un dictator îndãrãtnic ca Jiang Zemin, hotãrât sã facã ce vrea el, a putut face acest lucru posibil. Cârdãºia ºi rezonanþa dintre Jiang Zemin ºi spiritul malefic al PCC au amplificat atrocitãþile persecuþiei la un nivel fãrã precedent. Este similar cu modul în care sunetul echipamentului unui alpinist care se caþãrã în zãpadã poate cauza avalanºe ºi poate produce consecinþe fatale. I. Condiþii similare genereazã acelaºi simþ al crizei Jiang Zemin s-a nãscut în agitatul an 1926. La fel cum PCC îºi ascunde istoria sângeroasã, Jiang Zemin ºi-a ascuns ºi el istoria de trãdãtor al Chinei faþã de Partid ºi poporul chinez. În anul în care Jiang Zemin avea 17 ani, rãzboiul mondial împotriva fascismului era în toi. În timp ce tinerii cu simþ patriotic plecau pe rând pe front pentru a lupta împotriva Japoniei ºi pentru a salva China, Jiang Zemin s-a hotãrât sã-ºi continue educaþia. Începând cu 1942 el a urmat cursurile Universitãþii Centrale din Nanjing, înfiinþatã de regimul marionetã al lui Wang Jinwei aflat sub controlul japonezilor. Investigaþiile diferitelor surse sugereazã cã adevãratul motiv a fost cã tatãl biologic al lui Jiang Zemin, Jiang Shijun, fusese ofiþer superior în departamentul de propagandã anti-China al armatei japoneze, dupã ce Japonia a ocupat provincia Jiangsu. Pentru China, Jiang Shijun a fost într-adevãr un trãdãtor de þarã.

3 Informaþii legate de acest subiect sunt de asemenea disponibile la: http://search.minghui.org/mh/articles/2004/7/9/79007.html (în chinezã)

Page 66: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

3

Din punctul de vedere al trãdãrii ºi înºelãciunii, Jiang Zemin ºi PCC sunt la fel: sunt atât de lipsiþi de sentimente ºi afecþiune pentru poporul chinez încât îndrãznesc sã omoare oameni nevinovaþi cu nepãsare. Pentru a se putea infiltra în PCC cu scopul de a-ºi mãri averea ºi rangul, dupã ce PCC a câºtigat rãzboiul civil, Jiang Zemin a minþit spunând cã a fost adoptat ºi crescut de unchiul sãu, Jiang Shangqing, care a intrat în PCC la o vârstã fragedã ºi care mai târziu a fost împuºcat de bandiþi. Datoritã falsificãrii istoriei familiei sale, el a reuºit sã promoveze de la funcþia coborâtã de funcþionar la cea de Ministru Delegat al Industriei Electronice în numai câþiva ani. Promovarea lui Jiang nu s-a datorat capacitãþii sale, ci relaþiilor sale personale ºi favorurilor. Cât timp a fost secretar PCC al oraºului Shanghai, Jiang Zemin n-a precupeþit nici un efort pentru a se bãga sub pielea magnaþilor din PCC - Li Xiannian ºi Chen Yun4 - care veneau în Shanghai în fiecare an pentru Festivalul de Primãvarã. Chiar ca secretar de Partid al oraºului Shanghai, la un moment dat el a aºteptat în zãpadã mare mai multe ore pentru a-i oferi personal un tort lui Li Xiannian la aniversarea zilei sale de naºtere. Masacrul din Piaþa Tiananmen din 4 iunie 1989 a fost un alt moment decisiv în viaþa lui Jiang Zemin. El a devenit secretarul general al PCC prin interzicerea tipãririi unui ziar liberal, World Economic Herald, punându-l pe liderul Congresului Poporului, Wan Li, sub arest la domiciliu, ºi sprijinind masacrul. Chiar înainte ca masacrul sã aibã loc, Jiang Zemin i-a trimis o scrisoare secretã lui Deng Xiaoping, cerându-i sã fie luate „mãsuri ferme” împotriva studenþilor; altminteri „atât naþiunea cât ºi Partidul vor fi înrobite”. De-a lungul ultimilor 15 ani Jiang a condus o suprimare ºi ucidere nejustificatã a tuturor dizidenþilor ºi grupurilor care aveau convingeri independente, în numele „stabilitãþii ca prioritate majorã”. Din momentul în care Rusia ºi China au început sã-ºi examineze graniþa comunã în 1991, Jiang Zemin a recunoscut în totalitate rezultatele invaziilor þarului ºi fostei Uniuni Sovietice în China, ºi a acceptat total toate acordurile inegale dintre Rusia ºi China începând de la Tratatul Aigun. Pãmânturi chineze acoperind peste un milion de km pãtraþi au fost astfel permanent pierdute datoritã lui. Cu istoria sa personalã, Jiang Zemin, pretinzând cã este orfanul unui martir al PCC când de fapt era fiul cel mare al unui trãdãtor, a urmat exemplul înºelãciunii PCC. Sprijinind masacrul din 4 iunie ºi înãbuºirea miºcãrilor democratice ºi a credinþelor religioase, el a adoptat practica de ucidere folositã de PCC. La fel cum PCC obiºnuia sã fie filiala Internaþionalei Comuniste din Estul îndepãrtat, aflatã sub comanda Uniunii Sovietice, tot aºa Jiang Zemin împarte acum pãmânt pe gratis; este experimentat în practica trãdãrii, lucru atât de comun în PCC. Jiang Zemin ºi PCC împãrtãºesc origini ºi istorii ruºinoase similare. Din aceastã cauzã ambii au un acut simþ al nesiguranþei privind propria putere. II. Atât Jiang Zemin cât ºi PCC se tem în mod egal de „Adevãr, Compasiune ºi Toleranþã” Istoria miºcãrilor comuniste internaþionale a fost scrisã cu sângele unor sute de milioane de oameni. Aproape fiecare þarã comunistã a trecut printr-un proces similar reprimãrii contra-revoluþionarilor, conduse de Stalin în fosta Uniune Sovieticã. Milioane, sau chiar zeci de milioane de oameni nevinovaþi au fost uciºi. În anii ’90, fosta Uniune Sovieticã s-a destrãmat ºi Europa de

4 Li Xiannian (1902 – 1992), fost preºedinte al Chinei (1983-1988) ºi preºedinte al Conferinþei Politice Consultative a poporului chinez (1988-1992). A fost socrul lui Jiang Zemin. Chen Yun (1905-1995), unul dintre cei mai influenþi lideri ai Chinei comuniste. Chen a fost membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic timp de decenii ºi a fost preºedinte al Comitetului Central Consultativ din 1987 pânã în 1992

Page 67: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

4

Est a trecut prin schimbãri drastice. Blocul comunist a pierdut peste noapte mai mult de jumãtate din teritoriu. PCC a învãþat din aceastã lecþie ºi a înþeles cã oprind reprimarea ºi permiþând dreptul la libertatea de expresie echivaleazã cu sinuciderea. Dacã oamenilor li s-ar permite sã se exprime liber, cum ar ºi-ar mai putea ascunde PCC atrocitãþile sângeroase? Cum ºi-ar mai putea justifica ideologia înºelãtoare? Dacã reprimarea ar fi opritã ºi oamenii nu s-ar mai simþi ameninþaþi ºi nu le-ar mai fi fricã, n-ar avea ei curajul sã-ºi aleagã un alt stil de viaþã ºi o altã credinþã decât comunismul? Atunci cum ºi-ar mai putea menþine Partidul Comunist baza socialã, vitalã pentru supravieþuirea sa? PCC rãmâne acelaºi în esenþã, indiferent de eventualele schimbãri de suprafaþã pe care le-ar putea face. Dupã masacrul din 4 iunie, Jiang Zemin a declarat cã „va elimina din faºã orice factori de instabilitate”. Extrem de speriat, el a concluzionat cã nu va renunþa niciodatã sã mintã publicul, ºi cã va continua sã reprime oamenii pânã când aceºtia vor fi complet reduºi la tãcere. Aceasta este perioada în care Falun Gong a apãrut public în China. La început Falun Gong a fost privit de mulþi ca un soi de qigong5 cu o capacitate deosebitã de a menþine oamenii sãnãtoºi ºi în formã. Mai târziu oamenii au înþeles treptat cã esenþa Falun Gong nu constã în setul de cinci exerciþii uºor de învãþat ºi practicat, ci în a învãþa oamenii sã devinã mai buni bazându-se pe principiile „Adevãr, Compasiune, Toleranþã”.

Falun Gong promoveazã „Adevãr, Compasiune, Toleranþã”; Partidul Comunist îndeamnã la „Minciunã, Urã ºi Luptã”

Falun Gong promoveazã „Adevãrul”, ceea ce include a spune numai adevãrul ºi a face lucruri adevãrate. PCC se bazeazã pe minciunã pentru a îndoctrina oamenii. Dacã toatã lumea ar începe sã spunã adevãrul, poporul ar afla cã PCC a crescut bãgându-se sub aripa Uniunii Sovietice, omorând, rãpind, fugind când era convenabil, plantând opium, uzurpând lupta împotriva invaziei japoneze, etc. PCC afirma pe vremuri: „Nu se poate face nimic semnificativ fãrã minciunã”. Dupã ce PCC a pus mâna pe putere, a lansat miºcãri politice succesive ºi a produs nenumãrate datorii sângeroase. Promovarea adevãrului ar conduce cu siguranþã la dispariþia PCC. Falun Gong promoveazã „Compasiune”, ceea ce presupune sã te gândeºti la ceilalþi în primul rând ºi sã fii bun cu ceilalþi în toate împrejurãrile. PCC a promovat întotdeauna „lupta brutalã ºi suprimarea nemiloasã”. Eroul model al PCC, Lei Feng, spunea: „Ar trebui sã ne tratãm duºmanii fãrã milã, ºi sã fim cu ei la fel de reci ca iarna asprã”. De fapt PCC nu ºi-a tratat în acest fel numai duºmanii - nici proprii sãi membrii n-au fost trataþi mai bine. Fondatorii Partidului Comunist, comandanþi supremi ºi mareºali, ºi chiar un preºedinte al þãrii, au fost toþi anchetaþi fãrã milã, bãtuþi brutal ºi torturaþi groaznic de propriul Partid. Uciderea aºa-ziºilor „duºmani de clasã” a fost atât de brutalã încât þi se face pãrul mãciucã. Dacã în societate ar fi dominat „Compasiunea”, miºcãrile de masã bazate pe „viciu”, aºa cum au fost ele iniþiate de cãtre Partidul Comunist, n-ar fi putut avea loc niciodatã. Manifestul Comunist susþine cã „istoria tuturor societãþilor din cele mai vechi timpuri pânã astãzi este o istorie a luptei de clasã”. Aceasta este concepþia Partidului Comunist despre istorie ºi lume. Falun Gong promoveazã depistarea propriilor defecte în situaþii conflictuale. Aceastã abordare introspectivã, bazatã pe auto-control este complet opusã filozofiei de luptã ºi atac a PCC. Lupta a fost principalul mijloc al Partidului Comunist de câºtigare a puterii politice ºi de supravieþuire. Partidul Comunist a iniþiat periodic campanii politice pentru a reprima anumite grupuri cu scopul de a-ºi „reîncãrca bateriile” ºi de a-ºi „revigora spiritul revoluþionar de luptã”.

5 Qigong este un nume generic în limba chinezã pentru exerciþii energetice. Existã multe ºcoli de qigong, cele mai multe dintre ele fiind înrãdãcinate în credinþele spirituale tradiþionale. Falun Gong este o formã de qigong

Page 68: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

5

Procesul s-a repetat, cu violenþã ºi minciuni, pentru a întãri ºi a reînnoi spaima din minþile oamenilor, astfel încât sã-ºi poatã menþine puterea. Din punct de vedere ideologic, filozofia pe care s-a bazat Partidul Comunist pentru a supravieþui este total opusã cu ceea ce este Falun Gong.

Cei cu credinþã adevãratã n-au fricã, iar PCC se bazeazã pe frica oamenilor pentru a-ºi pãstra puterea politicã

Oamenii care înþeleg adevãrul sunt neînfricaþi. Creºtinismul a fost persecutat aproape 300 de ani. Numeroºi creºtini au fost decapitaþi, arºi de vii, înecaþi sau chiar mâncaþi de lei, dar n-au renunþat la credinþa lor. Când buddhismul a înfruntat persecuþia Dharmei în istorie, ºi ei ºi-au pãstrat credinþa într-un mod similar. Propaganda atee urmãreºte sã-i facã pe oameni sã creadã cã nu existã nici rai ºi nici iad ºi cã nu trebuie sã-ºi plãteascã pãcatele [karma], ºi, în felul acesta sã-i facã pe oameni sã nu mai aibã mustrãri de conºtiinþã ºi sã se concentreze pe bogãþie ºi confort, considerând aceste lucruri drept realitate. Slãbiciunile naturii umane pot fi atunci manipulate, iar intimidarea ºi tentaþiile por fi folosite pentru a controla total oamenii. Însã cei cu credinþã puternicã sunt capabili sã vadã dincolo de viaþã ºi moarte. Iluziile lumii seculare nu-i miºcã. Ei iau uºor tentaþiile lumii materiale ºi ameninþãrile la adresa propriei vieþi; în consecinþã, toate eforturile Partidului Comunist de a-i manipula aproape cã n-au efect.

Standardul moral înalt al Falun Gong stânjeneºte PCC Dupã masacrul din 4 iunie 1989, ideologia PCC a devenit complet falimentarã. În august 1991 s-a prãbuºit Partidul Comunist din fosta Uniune Sovieticã; au urmat o serie de schimbãri drastice în Europa de Est, care au generat o presiune imensã ºi spaimã în rândurile PCC. Legitimitatea autoritãþii sale ºi supravieþuirea sa au fost încercate fãrã precedent datoritã crizei interne ºi externe profunde. În acea perioadã PCC n-a mai fost capabil sã-ºi uneascã membrii cu ajutorul doctrinelor marxismului, leninismului ºi maoismului. Aºa cã Partidul a deschis larg poarta corupþiei pentru membrii sãi, în schimbul loialitãþii lor. Cu alte cuvinte, celor care au urmat Partidul li s-a permis sã tragã foloase personale prin corupþie ºi furt, „avantaje” inexistente pentru cei care nu erau membri de Partid. Mai ales dupã turneul lui Deng Xiaoping în sudul Chinei în 19926, corupþia ºi profiturile ilicite ale funcþionarilor de stat care se ocupau cu tranzacþiile imobiliare ºi cu bursa de valori au depãºit orice limitã. Þinerea unei amante, contrabanda, au devenit „normale” peste tot. Pornografia, jocurile de noroc ºi drogurile au scãpat de sub control în toatã China. Deºi poate cã este incorect sã afirmãm cã nu existã nici o singurã persoanã decentã în rândurile membrilor Partidului Comunist, publicul general ºi-a pierdut de mult încrederea în eforturile acestuia de eliminare a corupþiei, ºi considerã cã mai mult de jumãtate din funcþionarii cu poziþii medii sau înalte în ierarhia de stat sunt implicaþi în corupþie. În schimb standardul moral ridicat demonstrat de practicanþii Falun Gong, care practicã „Adevãr, Compasiune ºi Toleranþã” a rezonat cu bunãtatea din inima maselor. Mai mult de 100 de milioane de oameni s-au simþit atraºi ºi au început sã practice Falun Gong. Falun Gong este o oglindã a integritãþii care, prin însãºi natura sa, pune în evidenþã ºi contrasteazã cu indecenþa PCC.

PCC a fost extrem de invidios pe felul în care a fost rãspândit ºi condus Falun Gong

6 În 1992 Deng Xiaoping a ieºit din semi-retragere, a cãlãtorit în Shenzhen (sudul Chinei) în apropiere de Hong Kong ºi a þinut discursuri de promovare a economiei socialiste de piaþã în China. În mare mãsurã se considerã cã turneul lui Deng a reaprins reforma economicã în China, dupã o acalmie începutã de Masacrul din Piaþa Tiananmen din 1989

Page 69: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

6

Modul unic în care se rãspândeºte Falun Gong este de la om la om ºi de la inimã la inimã. Falun Gong are o structurã de administrare foarte flexibilã ºi fãrã ierarhii, oricine poate veni ºi pleca liber când doreºte. Este foarte diferit de organizarea strictã a PCC. În ciuda organizãrii stricte, învãþãmântul politic ºi activitãþile de grup conduse sãptãmânal (sau mai des) în filialele PCC existã doar de formã. Puþini membri de Partid sunt de acord cu ideologia Partidului. Dimpotrivã, practicanþii Falun Gong urmeazã cu conºtiinciozitate principiile „Adevãr, Compasiune ºi Toleranþã”. Datoritã puternicului efect al Falun Gong asupra îmbunãtãþirii stãrii mentale, a sãnãtãþii ºi a formei fizice a oamenilor, numãrul celor care practicau Falun Gong creºtea exponenþial. Practicanþii studiau de bunã voie cãrþile d-lui Li Hongzhi ºi promovau Falun Gong folosindu-ºi propriile resurse financiare. Într-o perioadã scurtã, de numai ºapte ani, numãrul practicanþilor Falun Gong a crescut de la zero la 100 de milioane. Muzica exerciþiilor Falun Gong putea fi auzitã aproape în fiecare parc din China, dimineaþa, când oamenii practicau exerciþiile. Partidul Comunist a afirmat cã Falun Gong concureazã cu PCC în atragerea maselor populare ºi cã este o religie. De fapt, ceea ce dã Falun Gong oamenilor este o culturã ºi un mod de viaþã. Este o culturã strãveche, rãdãcina tradiþiilor chineze, pe care poporul chinez a pierdut-o cu mult timp în urmã. Jiang Zemin ºi Partidul Comunist se tem de Falun Gong deoarece o datã ce aceastã moralitate tradiþionalã este acceptatã de public, nimic nu o mai poate împiedica sã se rãspândeascã rapid. Credinþele tradiþionale chineze au fost eliminate ºi falsificate cu forþa de cãtre Partidul Comunist timp de decenii. Ar însemna cã Istoria a ales întoarcerea la tradiþie. Ar fi calea de întoarcere aleasã de marea majoritate a oamenilor, dupã nenorociri ºi suferinþe. Când li se oferã o astfel de alternativã, oamenii ar distinge cu certitudine între bine ºi rãu ºi probabil ar lãsa în urmã rãul - ar fi cu siguranþã o negare fundamentalã ºi abandonarea lucrurilor promovate de Partidul Comunist. Aceasta a fost o loviturã mortalã în punctul cel mai sensibil al PCC. Când numãrul oamenilor care practicau Falun Gong l-a depãºit pe cel al membrilor Partidului Comunist, este uºor de imaginat frica profundã ºi invidia PCC. În China, PCC exercitã un control total asupra fiecãrei pãrþi a societãþii. La þarã existã filiale ale Partidului Comunist în fiecare sat. În zonele urbane, sucursalele PCC sunt prezente în fiecare birou administrativ de cartier. În armatã, guvern ºi întreprinderi, sucursalele Partidului sunt prezente pânã la baza instituþiilor respective. Monopolul absolut ºi manipularea totalã sunt mãsuri esenþiale pe care PCC le ia pentru a-ºi menþine regimul. Constituþia chinezã denumeºte eufemistic acest fenomen „menþinerea conducerii Partidului”. Pe de altã parte practicanþii Falun Gong erau evident mai înclinaþi sã considere „Adevãrul, Compasiunea ºi Toleranþa”, drept principiile lor. PCC a vãzut în aceasta nici mai mult nici mai puþin decât negarea conducerii Partidului, ceea ce era total inacceptabil pentru Partid.

Partidul Comunist considerã credinþa în practica Falun Gong o ameninþare la adresa legitimitãþii regimului sãu

Partidul Comunist nu poate considera o credinþã adevãratã decât ca pe o ameninþare serioasã. Pentru cã legitimitatea regimului comunist a fost bazatã pe aºa-numitul „materialism dialectic” ºi pe dorinþa de a construi un „rai pe pãmânt”, ea se putea bizui numai pe conducerea „avangardei mondiale” - Partidul Comunist. Între timp practicarea ateismului i-a dat Partidului Comunist ºansa sã interpreteze dupã bunul plac ce este virtuos, ce este bine sau rãu. Drept urmare, morala a fost practic desfiinþatã ºi orice distincþie între bine sau rãu a dispãrut. Singurul lucru pe care oamenii trebuiau sã-l þinã minte era faptul cã Partidul este mereu „mãreþ, glorios ºi corect”. Însã pentru a discerne între bine ºi rãu, credinþa oferã oamenilor un standard imuabil. Practicanþii Falun Gong discern între bine ºi rãu pe baza principiilor „Adevãr, Compasiune ºi Toleranþã”. Aceasta împiedicã evident eforturile consistente ale PCC de a „unifica gândirea oamenilor“.

Page 70: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

7

Dacã am continua aceastã analizã, am mai gãsi multe motive. Dar oricare dintre cele cinci motive de mai sus este fatal pentru PCC. Jiang Zemin a vrut sã suprime Falun Gong din aceleaºi motive. Jiang Zemin ºi-a început cariera minþind asupra trecutului sãu, aºa cã-i este bineînþeles teamã de „Adevãr”. Reprimând oamenii el a devenit repede victorios ºi puternic, aºa cã detestã bineînþeles „Compasiunea”. ªi-a menþinut puterea prin lupte politice în interiorul Partidului, aºa cã-i displace sigur „Toleranþa”. Un incident neînsemnat poate arãta cât de meschin ºi invidios este Jiang Zemin. Muzeul Ruinelor Culturale Hemudu7 din districtul Yuyao, provincia Zhejiang este un lãcaº istoric ºi cultural major aflat sub protecþia statului. Qiao Shi8 a fost cel care iniþial a scris textul plãcii Muzeului Ruinelor Culturale Hemudu. În Septembrie 1992, când Jiang Zemin a vizitat muzeul ºi a vãzut inscripþia lui Qiao Shi, s-a întunecat la faþã. Cei din suita sa au devenit imediat foarte agitaþi ºi nervoºi deoarece toþi ºtiau cã Jiang nu-l putea suferi pe Qiao Shi ºi cã lui Jiang îi plãcea sã se laude atât de mult încât ar fi compus texte de plãci oriunde ar fi avut ocazia. A fãcut asta chiar ºi atunci când a vizitat divizia poliþiei de trafic a Biroului de Securitate Publicã din oraºul Jinan, sau când a vizitat Asociaþia Inginerilor Pensionari din oraºul Zhengzhou. Personalul muzeului n-a îndrãznit sã-l ofenseze pe meschinul Jiang Zemin. Prin urmare, în mai 1993, pe motiv cã se renoveazã muzeul, înaintea redeschiderii, inscripþia lui Qiao Shi a fost înlocuitã cu una a lui Jiang. Se spune cã Mao Zedong are „patru volume de scrieri profunde ºi importante”, în timp ce Operele alese ale lui Deng Xiaoping au o „teorie a pisicii“9 cu iz pragmatic. Jiang Zemin ºi-a stors creierul dar n-a putut dezvolta decât trei propoziþii. El susþine însã cã a inventat teoria celor „Trei Reprezentãri”. Aceasta a fost publicatã într-o carte ºi promovatã de PCC la toate nivelurile organizaþiilor guvernamentale. Cartea s-a vândut numai pentru cã oamenii au fost forþaþi sã o cumpere. Cu toate acestea, membrii Partidului tot nu-l respectau deloc pe Jiang Zemin. Au rãspândit bârfe despre aventura lui cu o cântãreaþã, episoadele lui jenante atunci când cânta „O Sole Mio” în vizitele sale externe, ºi despre cum s-a pieptãnat în faþa Regelui Spaniei. Când fondatorul Falun Gong, d-nul Li Hongzhi, care s-a nãscut ca un cetãþean obiºnuit, þinea prelegeri, sala de conferinþã era plinã de profesori, experþi ºi studenþi chinezi din strãinãtate. Mulþi oameni cu diplome de doctor sau de master zburau cu avionul mii de kilometri pentru a-i asculta prelegerile. D-nul Li Hongzhi þinea prelegeri elocvente, de mai multe ore, pe scenã, fãrã sã foloseascã vreo notiþã. Ulterior, prelegerile puteau fi transcrise ºi publicate sub formã de cãrþi. Toate aceste lucruri erau inacceptabile pentru Jiang Zemin, care este orgolios, invidios ºi meschin. Jiang Zemin duce o viaþã extrem de extravagantã, imoralã ºi coruptã: a cheltuit 900 de milioane de yuani (peste 110 milioane USD) pentru a cumpãra un avion luxos pentru folosul personal. A deturnat adesea bani din fondurile publice, de ordinul zecilor de miliarde, pentru afacerile fiului sãu. A folosit nepotismul pentru a-ºi promova rudele ºi ºleahta de linguºitori în posturi înalte, peste nivelul ministerial, ºi a recurs la mãsuri disperate ºi extreme pentru acoperirea corupþiei ºi crimelor apropiaþilor sãi. Din aceste motive Jiang se teme de autoritatea moralã a Falun Gong, ºi chiar mai mult, se teme de faptul cã noþiunile promovate de Falun Gong, cum ar fi, Cerul, iadul, ºi principiul conform cãruia binele ºi rãul sunt rãsplãtite în consecinþã, sunt într-adevãr reale. Deºi Jiang deþinea cea mai mare putere în PCC, era mereu îngrijorat cã va fi înlãturat cu forþa în mijlocul aprigelor lupte interne pentru putere din PCC, deoarece îi lipseau cu desãvârºire realizãrile politice ºi talentul. Era foarte sensibil la statutul sãu de „centru” al puterii. Pentru a elimina disensiunea a complotat ºi plãnuit stratageme mârºave pentru a scãpa de duºmanii sãi 7 Descoperite în 1973, ruinele culturale Hemudu, vechi de peste 7.000 de ani, sunt ruinele unui sat din neoliticul chinezesc 8 Fostul preºedinte al Congresului Naþional Popular Chinez 9 Deng spunea pe vremuri: „Pisica, neagrã sau albã, este bunã atâta timp cât prinde ºoareci”; aplicat reformei economice principiul ar însemna cã scopul reformelor economice era acela de a aduce prosperitate, indiferent dacã forma este socialistã sau capitalistã

Page 71: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

8

politici - Yang Shangkun ºi fratele acestuia Yang Baibing. La cel de-al 15-lea Congres Naþional al Comitetului Partidului Comunist din 1997 ºi la cel de-al 16-lea Congres Naþional al CPC din 2002, Jiang ºi-a forþat adversarii sã pãrãseascã posturile. Însã pe de altã parte a ignorat reglementãrile în vigoare ºi s-a agãþat morþiº de postul sãu. În 1989, noul secretar general al PCC, Jiang Zemin, þinea o conferinþã de presã cu reporterii interni ºi corespondenþii strãini. Un reporter francez a întrebat despre cazul unei studente: datoritã implicãrii ei în miºcarea studenþeascã din 4 iunie din Piaþa Tiananmen, a fost transferatã la o fermã în provincia Sichuan unde a fost forþatã sã care cãrãmizi ºi a fost violatã de þãranii locali în mod repetat. Jiang a rãspuns: „Nu ºtiu dacã ceea ce aþi spus este adevãrat sau nu, însã femeia acesta este o rebelã violentã. Chiar dacã ce aþi spus este adevãrat, o meritã”. În timpul Marii Revoluþii Culturale, Zhang Zhixin10 a fost supusã la viol în grup cât timp a fost deþinutã în închisoare ºi i-a fost tãiatã traheea pentru a o împiedica sã strige adevãrul înainte de a fi executatã. Jiang Zemin ar gândi probabil cã ºi ea o merita. Putem observa cruzimea ºi mentalitatea deviatã, de ticãlos, a lui Jiang Zemin. Pe scurt, setea de putere dictatorialã a lui Jiang Zemin, cruzimea ºi frica de „Adevãr, Compasiune ºi Toleranþã” sunt cauzele pentru care a lansat în mod iraþional campania de suprimare a Falun Gong. Aceasta este, în mare mãsurã, în acord cu modul în care opereazã PCC. III. Complicitatea dintre Jiang Zemin ºi PCC Jiang Zemin este cunoscut pentru lãudãroºenie ºi folosirea vicleniei politice. Incompetenþa ºi ignoranþa sa sunt ºi ele bine cunoscute. Deºi din duºmãnie personalã, intenþiona sã extermine complet Falun Gong, n-a putut-o face, pentru cã Falun Gong este înrãdãcinat în cultura tradiþionalã chinezã ºi a devenit atât de popular încât a câºtigat o bazã socialã largã. Mecanismele dictaturii folosite de PCC, perfecþionate în numeroasele campanii, erau deplin funcþionale, iar intenþia PCC era de a dezrãdãcina Falun Gong. Jiang Zemin s-a folosit de poziþia de secretar general al PCC ºi a lansat personal represiunea împotriva Falun Gong. Efectul complicitãþii ºi rezonanþei dintre Jiang Zemin ºi PCC a fost asemenea unei avalanºe produse de strigãtele unui alpinist. Înainte ca Jiang sã emitã oficial ordinul de interzicere a ºcolii Falun Gong, PCC începuse deja suprimarea, monitorizarea, investigarea ºi nãscocirea de acuzaþii nedrepte împotriva Falun Gong. Spiritul malefic al PCC s-a simþit instinctiv ameninþat de „Adevãr, Compasiune ºi Toleranþã” ºi de creºterea rapidã, fãrã precedent, a practicii. Agenþii securitãþii chineze s-au infiltrat sub acoperire în Falun Gong încã din 1994, dar n-au reuºit sã gãseascã nici o vinã, unii chiar începând sã practice Falun Gong cu seriozitate. Prin publicarea în 1996 a unui articol ce acuza ideologia Falun Gong, Cotidianul Guangming încãlca cele „Trei Restricþii” ale politicii de stat privind qigong-ul (care hotãra cã statul nu sprijinã, nu intervine ºi nu condamnã activitãþile de qigong). Dupã aceea, unii politicieni din culisele securitãþii publice ºi aºa-ziºi „oameni de ºtiinþã” au hãrþuit continuu Falun Gong. La începutul lui 1997, Luo Gan, secretarul Comitetului Politic ºi Juridic din Comitetul Central al PCC, ºi-a folosit puterea ºi a ordonat Biroului de Securitate Publicã sã efectueze o investigaþie la scarã naþionalã asupra ºcolii Falun Gong, cu intenþia de a gãsi motive pentru interzicerea Falun Gong. Dupã ce agenþii din toatã þara au raportat cã nu gãsiserã nici un motiv, Luo Gan a emis Circulara nr. 555: „Notificare privind începerea unei investigaþii asupra Falun Gong” a Biroului nr. 1 din Ministerul Securitãþii Publice (Biroul de Securitate Politicã). Prima datã a acuzat Falun Gong cã este un „cult malefic”, iar apoi a ordonat departamentelor de poliþie din întreaga þarã sã investigheze sistematic Falun Gong, folosind personal sub acoperire, pentru a aduna dovezi. Investigaþia n-a gãsit nimic care sã-i susþinã acuzaþia.

10 Intelectualã omorâtã de PCC prin torturã în timpul Marii Revoluþii Culturale, pentru cã a spus adevãrul

Page 72: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

9

Înainte sã poatã începe reprimarea Falun Gong, PCC - organizaþie a unui spectru malefic – avea nevoie de persoana potrivitã pentru a declanºa mecanismele reprimãrii. Modul în care ºeful PCC urma sã trateze aceastã chestiune era crucial. În calitate de om, conducãtorul PCC putea sã aibã atât bunãtate cât ºi rãutate – acestea fiind douã aspecte opuse ale naturii umane. Dacã ar fi ales sã-ºi urmeze partea bunã, acesta ar fi putut împiedica temporar erupþia naturii ticãloase a Partidului; în caz contrar, natura maleficã a PCC s-ar fi manifestat pe deplin. În timpul miºcãrii studenþeºti pro-democratice din 1989, Zhao Ziyang, pe atunci Secretar General al Comitetului Central al PCC, n-a vrut sã reprime studenþii. Cei care au insistat asupra înãbuºirii miºcãrii studenþeºti au fost cei opt seniori ai Partidului, care controlau PCC. Deng Xiaoping spunea la acea vreme: „ucidem 200.000 de oameni în schimbul a 20 de ani de stabilitate”. Aºa-numiþii „20 de ani de stabilitate” însemnau de fapt 20 de ani de guvernare PCC. Aceastã idee se conforma þelului fundamental al PCC - guvernarea dictatorialã - astfel cã a fost acceptatã de PCC. În ceea ce priveºte Falun Gong, dintre cei ºapte membri ai Comitetului Permanent al Biroului Politic al PCC, Jiang Zemin a fost singurul care a insistat asupra reprimãrii. Scuza pe care a oferit-o Jiang, era cã reprimarea ar fi fost legatã de „supravieþuirea Partidului ºi a þãrii”. Astfel a fost atins nervul cel mai sensibil al PCC, provocând înclinaþia acestuia cãtre luptã. Încercarea lui Jiang Zemin de a-ºi menþine puterea personalã ºi încercarea PCC de a menþine dictatura unui singur partid ºi-au gãsit cea mai puternicã unificare în jurul acestui punct. În seara zilei de 19 iulie 1999, Jiang Zemin a prezidat o conferinþã a celor mai înalþi oficiali ai PCC. Cu puterea sa politicã a cãlcat în picioare legea, „unificând” înþelegerea tuturor membrilor prezenþi ºi a hotãrât personal lansarea unei represiuni masive împotriva Falun Gong. A interzis Falun Gong în numele guvernului chinez, înºelând poporul. PCC, guvernul Chinei ºi mecanismele violente angajate de PCC au fost folosite la capacitate maximã într-o zdrobitoare represiune împotriva milioanelor de practicanþi Falun Gong inocenþi. Dacã secretarul general al PCC din acea vreme ar fi fost altul decât Jiang Zemin, reprimarea Falun Gong nu ar fi avut loc. În aceastã privinþã, putem spune cã PCC s-a folosit de Jiang Zemin. Pe de altã parte dacã PCC, prin natura sa josnicã ºi sãlbaticã, n-ar fi atras de partea sa atât de multe datorii sângeroase, n-ar fi considerat Falun Gong drept o ameninþare. Fãrã controlul total ºi omniprezent al PCC asupra fiecãrei pãrþi a societãþii, intenþia lui Jiang Zemin de reprimare a ºcolii Falun Gong n-ar fi obþinut suport organizatoric, financiar, propagandistic, nici sprijin diplomatic, cu personal ºi echipament, nici sprijinul închisorilor, poliþiei, Departamentului de Securitate Naþionalã, al armatei ºi nici aºa-numitul „sprijin” venit din partea cercurilor religioase, ºtiinþifice ºi tehnologice, din partea partidelor „democratice”, a uniunilor lucrãtorilor, al comitetelor corpurilor de tineret, Asociaþiei Femeilor, etc. În aceastã privinþã, putem spune cã Jiang Zemin a folosit PCC. IV. Cum foloseºte Jiang Zemin PCC pentru a persecuta Falun Gong Profitând de principiul organizatoric al PCC conform cãruia „toþi membrii Partidului trebuie sã fie subordonaþi Comitetului Central”, Jiang Zemin a utilizat maºinãria de stat aflatã sub controlul PCC pentru a persecuta Falun Gong. Aparatul controlat de PCC a inclus armata, mass media, personalul din securitatea publicã, poliþia, poliþia paramilitarã, forþele de securitate ale statului, sistemul juridic, Congresul Popular Naþional, personalul diplomatic, precum ºi bisericile false. Armata ºi poliþia paramilitarã - controlate toate de PCC – au participat direct la rãpirea ºi arestarea practicanþilor Falun Gong. Mass media din China a ajutat regimul lui Jiang la rãspândirea minciunilor ºi atacarea reputaþiei Falun Gong. Jiang Zemin a abuzat personal de sistemul de

Page 73: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

10

securitate al statului pentru a aduna informaþii, pentru a fabrica minciuni, ºi a falsifica informaþii. Congresul Popular Naþional ºi sistemul judiciar au îmbrãcat aparenþa „legalã” ºi veºmântul numit „guvernarea legii” pentru a justifica crimele comise de Jiang Zemin ºi PCC, înºelând efectiv oameni din toate pãturile sociale. Aceºtia s-au transformat în instrumente în slujba ºi pentru protecþia lui Jiang Zemin. În acelaºi timp, sistemul diplomatic a rãspândit minciuni cãtre comunitatea internaþionalã ºi a ispitit guverne strãine, oficialitãþi importante ºi mass media internaþionalã cu stimulente politice ºi economice pentru a pãstra tãcerea asupra persecuþiei Falun Gong. În timpul conferinþei de lucru a Comitetului Central, în care s-a ordonat reprimarea Falun Gong, Jiang Zemin afirma: „Eu pur ºi simplu nu cred cã PCC nu poate învinge Falun Gong”. Planul reprimãrii cuprindea trei strategii: „ruinarea reputaþiei [practicanþilor Falun Gong], falimentarea lor financiarã ºi distrugerea lor fizicã”. Dupã aceasta, campania de reprimare avea sã se deruleze în plinã forþã.

Abuzarea mijloacelor mass media pentru blocarea scurgerii de informaþii Tactica de „ruinare a reputaþiei [practicanþilor Falun Gong]” a fost pusã în aplicare de mass media, aflatã sub controlul absolut al PCC. Începând cu 22 iulie 1999 - a treia zi din campania naþionalã de arestare a practicanþilor Falun Gong – mass media controlatã de PCC a lansat un atac propagandistic masiv anti-Falun Gong. Sã luãm exemplul Televiziunii Centrale Chineze (CCTV) din Beijing. Pânã la sfârºitul lui 1999, CCTV petrecea câte ºapte ore pe zi transmiþând filme programate din timp, pentru rãspândirea de minciuni despre Falun Gong. Producãtorii au început prin a deforma ºi falsifica discursurile d-lui Li Hongzhi, fondatorul Falun Gong, apoi au adãugat cazuri de aºa-numite sinucideri, crime, ºi decese datorate refuzului tratamentului medical. Au fãcut tot ceea ce le-a stat în putinþã pentru a ataca reputaþia Falun Gong ºi a fondatorului sãu ºi pentru a nãscoci acuzaþii imaginare la adresa lor. Cel mai mediatizat caz a fost cel fabricat prin înlãturarea cuvântului „nu” din discursul d-lui Li Hongzhi la un eveniment public: „Incidentul aºa-numitei explozii a Pãmântului nu existã”. Programul CCTV i-a transformat declaraþia în: „Explozia Pãmântului existã", afirmând astfel cã Falun Gong ar rãspândi teoria Judecãþii de Apoi. Subterfugiul este folosit ºi pentru a induce publicul în eroare, transferând de exemplu delictele criminalilor obiºnuiþi asupra practicanþilor Falun Gong. Pentru o crimã comisã în Beijing de Fu Yibin - persoanã cu tulburãri mentale - ºi pentru o otrãvire fatalã comisã de un cerºetor din Provincia Zhejiang, acuzaþiile au fost în ambele cazuri aruncate asupra Falun Gong. PCC a folosit apoi mass media pentru a instiga la urã publicul înºelat, cãutând justificãri ºi sprijin pentru persecuþia nepopularã ºi sângeroasã. Peste 2.000 de ziare, 1.000 de reviste ºi sute de posturi locale de televiziune ºi radio aflate sub controlul absolut al PCC au devenit supraîncãrcate cu propaganda nebunã a campaniei de defãimare a Falun Gong. Aceste programe au fost rãspândite ulterior în afara graniþelor Chinei prin intermediul agenþiei oficiale de ºtiri China Nouã, prin serviciile de ºtiri din China, Agenþia de ºtiri H.K. China, ºi prin alte mijloace mass media din strãinãtate controlate de PCC. Statistici incomplete aratã cã în numai ºase luni au fost publicate sau difuzate peste 300.000 de articole, ºtiri ºi programe care defãimau Falun Gong, otrãvind nenumãrate minþi. La ambasadele ºi consulatele chineze din strãinãtate a fost expus un numãr mare de albume, CD-uri, ºi publicaþii care criticau Falun Gong ºi pretindeau cã-l „demascã”. Au fost înfiinþate rubrici speciale pe website-ul Ministerului Afacerilor Externe pentru a critica ºi „demasca” Falun Gong. În plus, la sfârºitul lui 1999, în timpul summit-ului Colaborãrii Economice Asia-Pacific (APEC) þinut în Noua Zeelandã, Jiang Zemin a înmânat fãrã nici un motiv fiecãruia dintre ºefii statelor participante la conferinþã câte o broºurã care defãima Falun Gong. În Franþa, Jiang Zemin, violând

Page 74: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

11

constituþia chinezã, descria Falun Gong în faþa mass mediei strãine drept un „cult malefic”, pentru a „ruina reputaþia [practicanþilor Falun Gong]”. Norul negru al persecuþiei care sufoca þara vestea cã pretutindeni era pe punctul de a izbucni ceva la fel de drastic ca Revoluþia Culturalã. Cel mai mizerabil rãmâne incidentul aºa-numitei „auto-incendieri” înscenat în ianuarie 2001, care a fost publicat peste tot în lume cu o vitezã fãrã precedent, prin intermediul agenþiei de ºtiri China Nouã, în scopul defãimãrii Falun Gong. De atunci incidentul a fost dezaprobat de numeroase organizaþii internaþionale, inclusiv Agenþia Internaþionalã de Educaþie ºi Dezvoltare a ONU, fiind consideratã o punere în scenã de cãtre guvernul chinez, în scopul înºelãrii opiniei publice. În timpul investigaþiei, un membru din echipa TV a admis cã o parte din filmul prezentat pe CCTV fusese de fapt filmatã ulterior. Natura josnicã a celor care reprimã iese cu uºurinþã la ivealã. Cum se face cã aceºti aºa-ziºi practicanþi Falun Gong care se incendiau ºi înfruntau moartea neclintiþi au putut fi atât de cooperanþi cu autoritãþile PCC, încât sã-i lase sã filmeze din nou secvenþele auto-incendierii. Nici o minciunã nu poate supravieþui la lumina zilei. În timp ce þesea zvonuri ºi fabrica minciuni, PCC fãcea tot ce-i stãtea în putere pentru a bloca scurgerea de informaþii. A interzis absolut trimiterea oricãror rapoarte despre activitãþile Falun Gong în strãinãtate, precum ºi reprezentarea în faþa legii a practicanþilor Falun Gong. Au fost distruse cãrþi ºi alte scrieri Falun Gong. Au fost luate mãsuri extreme de apãrare împotriva oricãror încercãri ale mass mediei strãine de a intervieva practicanþii Falun Gong din China, mergând pânã la expulzarea jurnaliºtilor, exercitarea de presiuni asupra mass mediei strãine, sau reducerea corespondenþilor strãini la tãcere sub ameninþarea expulzãrii din China. Pe de altã parte practicanþii Falun Gong din China care au încercat sã transmitã în strãinãtate adevãrul despre Falun Gong, sau materiale care confirmau reprimarea inumanã din partea autoritãþilor, au suferit mãsurile extreme ºi brutale de suprimare iniþiate de PCC. Li Yanhua era o femeie de aproximativ 60 de ani din oraºul Dashiqian, provincia Lianning. La 1 februarie 2001 a fost rãpitã de poliþie în timp ce distribuia materiale cu informaþii referitoare la persecuþia Falun Gong ºi a fost omorâtã în bãtaie. Pentru a-ºi acoperi crima poliþia a spus cã ea a murit pentru cã a fost „adusã în transã” de Falun Gong. Numai la Universitatea Tsinghua, zeci de profesori ºi studenþi au primit ani grei de închisoare pentru cã au distribuit materiale despre Falun Gong. Un alt caz este cel în care, dupã expunerea faptelor referitoare la violul d-nei Wei Xingyan (practicantã Falun Gong absolventã a Universitãþii Chongqing) care se afla în detenþie, alþi ºapte practicanþi Falun Gong au fost puºi sub acuzare, fiind condamnaþi la ani grei de puºcãrie.

Impunerea de amenzi ºi perchiziþionarea caselor fãrã proceduri legale Întregul aparat de stat al PCC a dus o politicã de „falimentare financiarã [a practicanþilor Falun Gong]”. În cei peste cinci ani scurºi de la începerea represiunii, sute de mii de practicanþi Falun Gong au fost amendaþi cu sume de mii, pânã la zeci de mii de yuani, în efortul de a-i intimida ºi de a le provoca pierderi financiare severe. Fãrã nici o justificare, guvernele locale, unitãþile de muncã, staþiile de poliþie ºi departamentele de securitate publicã au impus în mod arbitrar astfel de amenzi. Celor forþaþi sã plãteascã amenzile nu li se emite nici o chitanþã; nu se fac referiri la vreun articol de lege, pentru justificare. Nu existã nici un fel de procedurã legalã. Perchiziþionarea caselor este o altã formã de tâlhãrie ºi intimidare aplicatã practicanþilor Falun Gong. Cei care au rãmas fermi în credinþa lor au avut de înfruntat controale nejustificate ale poliþiei, domiciliul putându-le fi perchiziþionat în orice moment. Banii lor lichizi ºi alte lucruri de

Page 75: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

12

valoare le-au fost confiscate fãrã justificare. La þarã n-au fost cruþate nici mãcar grânele din hambare sau alimentele. Bunurile confiscate de la practicanþii Falun Gong nu sunt justificate cu acte ºi nici nu sunt emise chitanþe. De obicei cei care confiscã bunurile practicanþilor le pãstreazã pentru ei. În acelaºi timp, practicanþii Falun Gong au fost concediaþi masiv. La þarã autoritãþile au ameninþat cu confiscarea pãmântului practicanþilor. PCC nu i-a trecut cu vederea nici pe bãtrânii pensionari. Pensiile le-au fost întrerupte ºi guvernul i-a evacuat din locuinþe. Unor practicanþi Falun Dafa care aveau afaceri li s-au confiscat proprietãþile ºi li s-au îngheþat conturile bancare. Pentru punerea în practicã a acestor tactici PCC a abordat calea învinovãþirii prin asociere. Dacã în vreo firmã privatã sau întreprindere de stat sunt gãsiþi practicanþi Falun Gong, atunci ºefii ºi angajaþii acestor unitãþi nu primesc prime, ºi nu sunt promovaþi. Scopul este instigarea la urã împotriva practicanþilor Falun Gong în cadrul societãþii. Membrii familiilor ºi rudele practicanþilor Falun Gong sunt ºi ei pedepsiþi cu concedierea, cu exmatricularea copiilor din ºcoli ºi cu evacuarea din locuinþe. Toate aceste mãsuri au un singur scop: întreruperea tuturor surselor posibile de venit pentru practicanþii Falun Gong, pentru a-i forþa sã renunþe la credinþa lor.

Acte brutale de torturã ºi crime aleatoare

Înspãimântãtoarea tacticã de „distrugere fizicã [a practicanþilor Falun Gong]” a fost pusã în aplicare în primul rând de poliþie, procuraturã11 ºi sistemul juridic din China. În baza statisticilor adunate de website-ul Clearwisdom, cel puþin 2.500 de practicanþi Falun Gong au murit în ultimii cinci ani din cauza persecuþiei. Moartea acestor persoane a survenit în peste 30 de provincii, regiuni autonome, ºi municipalitãþi aflate sub directa conducere a guvernului central. Pânã la 1 octombrie 2004, provincia care înregistra cel mai mare numãr de morþi era Heilongjiang, urmatã de Jilin, Liaoning, Hebei, Shandong, Sichuan ºi Hubei. Cea mai tânãrã victimã era în vârstã de doar 10 luni, iar cea mai bãtrânã avea 82 de ani. Femeile reprezintã 51,3%. Cei cu vârste de peste 50 de ani reprezintã 38,8%. Surse neoficiale din cadrul PCC afirmau cã numãrul actual al practicanþilor Falun Gong care au murit din cauza persecuþiei este mult mai mare. Torturile sãlbatice la care sunt supuºi practicanþii Falun Gong sunt multe ºi variate. Bãtãi, biciuiri, torturã prin ºocuri electrice, degerãturi, legarea cu frânghii, încãtuºare ºi înlãnþuire pe perioade lungi de timp, arderea cu flacãrã deschisã, cu þigãri aprinse sau fier înroºit, încãtuºare ºi atârnare în aer, forþarea ºederii în picioare sau în genunchi timp îndelungat, lovirea cu beþe de bambus sau fire metalice, abuz sexual ºi viol, sunt doar câteva exemple. În octombrie 2000, gardienii de la lagãrul de muncã forþatã Masanjia, din provincia Liaoning, au dezbrãcat 18 practicante Falun Gong ºi le-au aruncat în celulele închisorii pentru ca deþinuþii bãrbaþi de drept comun sã le violeze ºi sã abuzeze de ele dupã bunul lor plac. Aceste crime sunt documentate ºi sunt prea numeroase pentru a fi enumerate. O altã formã comunã de torturã este folosirea abuzivã a „tratamentului psihiatric”. Practicanþi Falun Gong normali, raþionali ºi sãnãtoºi sunt închiºi ilegal în spitale psihiatrice ºi injectaþi cu substanþe necunoscute care le distrug sistemul nervos central. Drept urmare unii practicanþi se aleg cu paralizie, parþialã sau totalã. Unii practicanþi pierd un ochi, sau ambii ochi, alþii îºi pierd auzul. Unora le-au fost distruºi muºchii. Alþii îºi pierd parþial sau total memoria, devenind retardaþi mental. Unii au organele interne grav distruse. Unii suferã colaps mental total. Alþii chiar mor la scurt timp dupã ce sunt injectaþi cu acele substanþe.

11 Organul de stat rãspunzãtor pentru acuzare ºi control legal. Funcþiile sale includ decizii asupra arestãrii ºi acuzãrii în cazurile penale majore, conducerea investigaþiilor, iniþierea ºi sprijinul reclamaþiilor publice, interpretarea legii în aplicãrile sale specifice

Page 76: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

13

Conform statisticilor, cazurile practicanþilor de Falun Gong persecutaþi prin „tratament psihiatric” s-au rãspândit în 23 din cele 33 de provincii, regiuni autonome ºi municipalitãþi aflate sub conducerea directã a guvernului central chinez. Cel puþin 100 de spitale psihiatrice la nivel de provincie, oraº, judeþ sau district s-au angajat în persecuþie. Pe baza numãrului ºi distribuþiei acestor cazuri se poate deduce în mod clar cã abuzul în administrarea de medicamente psihiatrice practicanþilor Falun Gong este o tacticã bine planificatã, pusã în aplicare sistematic, pornitã de sus în jos. Cel puþin 1.000 de practicanþi Falun Gong sãnãtoºi din punct de vedere mental au fost trimiºi în spitale psihiatrice sau centre de reabilitare ºi injectaþi cu medicamente împotriva voinþei lor. Mulþi au fost injectaþi forþat sau hrãniþi cu forþa cu numeroase substanþe care le-au distrus sistemul nervos. Mulþi au mai fost ºi legaþi cu frânghii ºi torturaþi cu ºocuri electrice. Existã 15 cazuri cunoscute în care oamenii au murit doar din cauza tratamentului excesiv de abuziv.

Biroul 610 îºi extinde tentaculele dincolo de cadrul legal

Pe 7 iunie 1999, la întrunirea Biroului Politic al PCC, Jiang Zemin calomnia Falun Gong fãrã nici un temei. Clasifica problema Falun Gong în categoria „luptei de clasã”, îi eticheta pe practicanþii Falun Gong duºmani politici ai PCC, asmuþea reflexul de luptã al PCC, ºi dãdea ordinul de înfiinþare al unui „birou care se ocupa de problema Falun Gong” în cadrul Comitetului Central. Deoarece a fost înfiinþat pe 10 iunie, a fost numit „Biroul 610”. Dupã aceea, au fost înfiinþate Birouri 610 în întreaga þarã la toate nivelurile de guvernãmânt, de la cel mai înalt pânã la cel mai coborât, special pentru a reprima Falun Gong. Comitetul Politic ºi Judiciar, mass media, organele de securitate publicã, procuratura, tribunalele poporului ºi organele de securitate naþionalã subordonate conducerii Comitetului PCC slujesc Biroului 610 ca niºte huligani ºi ucigaºi plãtiþi. Din punct de vedere tehnic Biroul 610 raporteazã Consiliului de Stat, dar acesta este de fapt o organizaþie a Partidului, cãreia i se permite sã existe în afara cadrului recunoscut al statului ºi al guvernului chinez, nefiind supusã nici unei restricþii legale, reglementãri sau politici naþionale. Este o organizaþie atotputernicã foarte asemãnãtoare Gestapo-ului din Germania nazistã, cu puteri mult deasupra ºi dincolo de sistemele legale ºi judiciare, angajând resursele þãrii dupã voie. Pe 22 iulie 1999, dupã ce Jiang Zemin emitea ordinul de reprimare a Falun Gong, agenþia de ºtiri China Nouã transmitea discursuri ale persoanelor responsabile din ministerele Organizatoric ºi de Propagandã ale PCC, sprijinind deschis persecuþia împotriva Falun Gong lansatã de Jiang Zemin. Toate aceste entitãþi au cooperat sub stricta organizare a PCC, pentru a pune în aplicare uneltirile vicioase ale lui Jiang Zemin. Atât de multe cazuri au demonstrat faptul cã nici departamentele de securitate publicã, nici procuratura, nici tribunalele poporului, n-au puterea de a lua decizii proprii în cazurile legate de Falun Gong. Ele trebuie sã primeascã ordine de la Biroul 610. Când familiile multor practicanþi Falun Gong care au fost arestaþi, deþinuþi ºi omorâþi prin torturã au întrebat ºi s-au plâns securitãþii publice, procuraturii ºi tribunalelor poporului, li s-a spus cã toate deciziile sunt luate de Biroul 610. În orice caz, existenþa Biroului 610 nu are nici o bazã legalã. Când emite ordine cãtre toate organele de sub sistemul PCC, de regulã nu existã comenzi scrise sau notificãri, ci numai transmitere pe cale oralã. În plus, tuturor celor care primesc ordinele le este interzis sã facã înregistrãri audio sau video sau chiar sã ia notiþe în scris. Folosirea temporarã a unei astfel de arme a dictaturii reprezintã o tacticã pe care Partidul a repetat-o deseori, ignorând în întregime legea. În timpul tuturor campaniilor politice de epurare din trecut Partidul a folosit în permanenþã tactici ilegale ºi a înfiinþat organe temporare nelegitime, cum ar fi Echipa Centralã a Revoluþiei Culturale, în scopul dirijãrii ºi rãspândirii tiraniei PCC în toatã þara.

Page 77: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

14

În timpul lungii sale conduceri tiranice ºi a guvernãrii sale brutale, Partidul a creat cel mai puternic ºi malefic sistem de teroare de stat prin violenþã, minciunã ºi blocare a informaþiei. Barbaria ºi abilitatea sa de a induce în eroare sunt imense. Scara ºi dimensiunile sunt fãrã precedent. În cursul tuturor campaniilor politice anterioare, Partidul a acumulat metode sistematice ºi eficiente de pedepsire ºi experienþã în vãtãmarea ºi uciderea oamenilor prin cele mai teribile, viclene ºi fãþarnice moduri imaginabile. Într-unul din cazurile menþionate mai sus, soþul n-a putut rezista ameninþãrilor ºi hãrþuirilor din partea poliþiei ºi ºi-a ucis soþia, care avea un suflet bun. Acesta este fructul malefic al terorii de stat promovate de PCC, care include inducerea în eroare prin mass media, presiune politicã, vinã prin asociere ºi intimidare, þelul fiind deformarea naturii umane ºi instigarea la urã.

Folosirea armatei ºi a resurselor financiare naþionale pentru a conduce persecuþia

Partidul controleazã toate forþele militare ale statului, lucru care îi permite ca atunci când reprimã oamenii s-o facã fãrã teamã, dupã voie. În reprimarea Falun Gong, Jiang Zemin nu numai cã a angajat poliþia ºi trupele paramilitare, dar de asemenea a angajat în mod direct forþe militare armate în timpul lunilor iulie ºi august 1999, când sute de mii ºi poate milioane de oameni din toatã þara intenþionau sã meargã la Beijing pentru a face apel legal în favoarea Falun Gong. În diferite locuri din Beijing au fost masate trupe militare. Toate arterele principale de circulaþie cãtre Beijing erau pline soldaþi aliniaþi, cu armele încãrcate. Ei cooperau cu poliþia ºi interceptau ºi arestau practicanþii Falun Gong care mergeau sã facã apel. Implicarea directã a forþelor armate ale PCC pusã la cale de Jiang Zemin a pavat calea cãtre persecuþia sângeroasã. Partidul controleazã finanþele statului, lucru care i-a asigurat lui Jiang Zemin sprijinul financiar pentru a persecuta Falun Gong. Un ofiþer superior din Departamentul de Justiþie al provinciei Liaoning spunea într-o ºedinþã în lagãrul de muncã forþatã Masanjia, provincia Liaoning, cã: „Resursele financiare folosite pentru a trata cu Falun Gong au depãºit cheltuielile alocate unui rãzboi”. Încã nu este clar ce procent din resursele economice ale statului ºi din veniturile obþinute din truda ºi sudoarea poporului este folosit de PCC pentru a persecuta Falun Gong. Oricum, se poate vedea cu uºurinþã cã cifra este probabil uriaºã. În 2001, informaþii din interiorul Departamentului de Securitate Publicã al Partidului arãtau cã doar într-un singur loc, Piaþa Tiananmen, cheltuielile pentru arestarea practicanþilor Falun Gong erau cuprinse între 1,7 ºi 2,5 milioane yuani pe zi, ceea ce înseamnã 620 - 910 milioane yuani pe an. În întreaga þarã, de la oraºe pânã în zonele rurale îndepãrtate, de la poliþia din posturi ºi din departamentele de securitate publicã, pânã la personalul Biroului 610 din toate filialele, Jiang Zemin a angajat cel puþin câteva milioane de oameni pentru a persecuta Falun Gong. Numai costul salariilor poate depãºi o sutã de miliarde de yuani pe an. În plus, Jiang Zemin a cheltuit sume uriaºe pentru extinderea lagãrelor de muncã forþatã în scopul reþinerii practicanþilor Falun Gong ºi pentru construirea de centre ºi baze de spãlare a creierului. De exemplu în decembrie 2001, Jiang Zemin aloca 4,2 miliarde yuani pentru construirea de centre ºi baze de spãlare a creierului, pentru a-i „transforma” pe practicanþii Falun Gong. Jiang Zemin a folosit de asemenea stimulente financiare pentru a îndemna ºi încuraja un numãr tot mare de oameni sã participe la persecutarea Falun Gong. În multe zone, premiul pentru arestarea unui practicant Falun Gong se ridicã la mai multe mii sau chiar la zece mii de yuani. Lagãrul de muncã forþatã Masanjia din provincia Liaoning este unul dintre cele mai malefice locuri de persecuþie a practicanþilor Falun Gong. De exemplu Partidul i-a acordat unui director de lagãr un premiu de 50.000 yuani, iar directorului adjunct un premiu în valoare de 30.000 yuani. Jiang Zemin, fostul secretar general al PCC, este persoana care a lansat persecuþia împotriva Falun Gong, cel care a plãnuit-o ºi a comandat-o. A folosit mecanismele PCC pentru a lansa persecuþia împotriva Falun Gong. Poartã inevitabil rãspunderea pentru aceastã crimã istoricã. În orice caz, dacã n-ar fi existat PCC cu mecanismul sãu violent, format de-a lungul numeroaselor

Page 78: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

15

miºcãri politice, Jiang Zemin nu ar fi avut cum sã lanseze ºi sã punã în aplicare persecuþia maleficã. Jiang Zemin ºi Partidul se folosesc unul de celãlalt. Pentru a se opune „Adevãrului, Compasiunii ºi Toleranþei” fiecare riscã condamnarea celuilalt, pentru interesul unei persoane ºi al unui partid. Înþelegerea lor secretã este lucrul care a fãcut posibilã apariþia unei crime atât de tragice ºi absurde. V. Jiang Zemin distruge Partidul Comunist Chinez din interior Motivat de interesele sale personale, Jiang Zemin a folosit natura intrinsec maleficã a PCC pentru a lansa persecuþia colosalã împotriva unor inocenþi care urmau principiul „Adevãr, Compasiune, Toleranþã”. A lansat o miºcare represivã împotriva unei forþe sociale profund binefãcãtoare ºi benigne pentru þarã ºi societate. Aceastã persecuþie trage þara ºi poporul în jos spre crimã ºi dezastru ºi de fapt nãruie Partidul chiar din temelie. Jiang Zemin a folosit Partidul pentru a angaja în mod necruþãtor tot felul de mijloace malefice, din toatã lumea, pentru a se ocupa de Falun Gong. Legea, moralitatea ºi omenia au suferit toate un mare rãu, lucru ce a distrus din rãdãcini toatã credibilitatea menþinerii la putere a regimului. Regimul lui Jiang a angajat toate resursele financiare, materiale ºi umane disponibile pentru a reprima Falun Gong, cauzând o povarã enormã pentru þarã ºi societate ºi o presiune imensã asupra sistemului financiar. Partidul n-are cum sã susþinã aceastã persecuþie condamnatã la eºec pe o perioadã lungã de timp. Ceea ce ar mai putea face pentru continuarea acesteia ar fi doar folosirea economiilor oamenilor obiºnuiþi, emiterea de obligaþiuni naþionale, ºi atragerea investiþiilor strãine. În timpul persecuþiei, Partidul ºi Jiang Zemin au nãscocit tot felul de tactici necinstite, brutale ºi înºelãtoare, angajându-ºi întregul repertoriu de trãdãri ºi nelegiuri pentru a persecuta Falun Gong. Partidul ºi Jiang Zemin au folosit fiecare instrument de propagandã cunoscut, pentru a produce zvonuri, pentru a denigra Falun Gong ºi pentru a fabrica scuze care sã justifice reprimarea ºi persecuþia. Însã nici o minciunã nu poate dura veºnic. Atunci când minciunile sunt definitiv date în vileag, când în urma eºecului persecuþiei tot maleficul este dezvãluit ºi devine cunoscut tuturor, metodele lor de propagandã nu vor mai putea înºela. Partidul va pierde în întregime atât credibilitatea, cât ºi inimile oamenilor. La începutul reprimãrii Falun Gong în 1999, Jiang Zemin intenþiona sã rezolve problema Falun Gong în „trei luni”. Partidul a subestimat puterea ºcolii Falun Gong ºi puterea tradiþiei ºi credinþei. Din vechime rãul n-a reuºit niciodatã sã elimine virtutea. Nu poate eradica bunãtatea din inimile oamenilor. Au trecut cinci ani. Falun Gong încã este Falun Gong. Mai mult decât atât, s-a rãspândit în mod considerabil în toatã lumea. Jiang Zemin ºi Partidul au suferit o grea înfrângere în aceastã luptã dintre bine ºi rãu, iar natura lor necinstitã, nemiloasã ºi maleficã este ilustratã în întregime. Dezonorabilul Jiang Zemin este acum asaltat de necazuri atât acasã cât ºi în strãinãtate ºi se confruntã cu numeroase procese ºi apeluri care încearcã sã-l aducã în faþa justiþiei. Iniþial Partidul intenþiona sã facã uz de represiune pentru a-ºi consolida tirania. Dar rezultatul a fost nu numai cã n-a reuºit sã se „reîncarce”, ci ºi-a epuizat ºi energia. Partidul a ajuns acum atât de departe încât nu mai poate fi readus la viaþã. Este exact ca un copac uscat, putrezit. Se va prãbuºi singur la o rafalã de vânt. Salvarea PCC este un vis de opioman, împotriva curentului istoriei. Nu numai cã este zadarnic, dar distruge ºi viitorul celor care participã.

Page 79: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

16

Concluzii Fostul secretar general al PCC, Jiang Zemin, este cel care a pus la cale, a lansat ºi a comandat persecuþia maleficã. Jiang Zemin a folosit pe deplin puterea, poziþia, metodele disciplinare ºi mecanismele PCC destinate miºcãrilor politice, pentru a începe aceastã persecuþie împotriva Falun Gong. Pentru aceastã crimã istoricã, el poartã o responsabilitate faþã de care nu poate exista sustragere. Pe de altã parte, dacã nu ar fi existat PCC, Jiang Zemin n-ar fi fost capabil sã lanseze ºi sã conducã aceastã persecuþie maleficã. Încã din ziua înfiinþãrii sale, PCC s-a ridicat împotriva dreptãþii ºi bunãtãþii. Având ca unealtã preferatã suprimarea ºi o experienþã vastã în persecutare, PCC ºi-a fondat stãpânirea pe controlul strict al minþii, care trebuia sã urmeze un singur partid central. Prin însãºi natura sa, PCC este îngrozit de „Adevãr, Compasiune ºi Toleranþã”, considerând ºcoala Falun Gong drept duºman. Aºa cã reprimarea ºi persecutarea Falun Gong au fost inevitabile. În timp ce atacau principiile „Adevãr, Compasiune ºi Toleranþã”, Jiang Zemin ºi PCC au creat ºansa propagãrii minciunii, rãului, violenþei, veninului, ticãloºiei ºi corupþiei. Ceea ce a urmat a fost declinul moral general al Chinei, care i-a afectat pe toþi. Complicitatea dintre PCC ºi Jiang Zemin le-a unit destinele. Acum Falun Gong îl cheamã pe Jiang Zemin la judecatã. În ziua în care Jiang va fi adus în faþa justiþiei, soarta PCC va fi evidentã. Legile divine nu-i vor tolera pe cei care conduc o persecuþie inumanã împotriva unui grup de oameni buni care urmeazã principiile „Adevãr, Compasiune ºi Toleranþã”. Acþiunile malefice ale lui Jiang Zemin ºi ale PCC vor deveni o lecþie veºnicã ºi profundã pentru omenire. Note: [1] Mai multe informaþii despre acest caz pot fi gãsite pe: http://www.clearwisdom.net/emh/articles/2004/7/23/50560p.html http://www.clearwisdom.net/emh/articles/2004/6/7/48981p.html [2] Mai multe informaþii despre acest caz pot fi gãsite pe: http://www.clearwisdom.net/emh/articles/2004/9/25/52796.html [3] Informaþii legate de acest subiect sunt de asemenea disponibile la: http://search.minghui.org/mh/articles/2004/7/9/79007.html (în chinezã) [4] Li Xiannian (1902 – 1992), fost preºedinte al Chinei (1983-1988) ºi preºedinte al Conferinþei Politice Consultative a poporului chinez (1988-1992). A fost socrul lui Jiang Zemin. Chen Yun (1905-1995), unul dintre cei mai influenþi lideri ai Chinei comuniste. Chen a fost membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic timp de decenii ºi preºedinte al Comitetului Central Consultativ din 1987 pânã în 1992. [5] Qigong este un nume generic în limba chinezã pentru exerciþii energetice. Existã multe ºcoli de qigong, cele mai multe dintre ele fiind înrãdãcinate în credinþele spirituale tradiþionale. Falun Gong este o formã de qigong. [6] În 1992 Deng Xiaoping a ieºit din semi-retragere, a cãlãtorit în Shenzhen (sudul Chinei) în apropiere de Hong Kong ºi a þinut discursuri de promovare a economiei socialiste de piaþã în China. În mare mãsurã se considerã cã turneul lui Deng a reaprins reforma economicã în China, dupã o acalmie începutã de Masacrul din Piaþa Tiananmen din 1989.

Page 80: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

17

[7] Descoperite în 1973, ruinele culturale Hemudu, vechi de peste 7.000 de ani, sunt ruinele unui sat din neoliticul chinezesc. [8] Fostul preºedinte al Congresului Naþional Popular Chinez. [9] Deng spunea pe vremuri: „Pisica, neagrã sau albã, este bunã atâta timp cât prinde ºoareci”; aplicat reformei economice principiul ar însemna cã scopul reformelor economice era acela de a aduce prosperitate, indiferent dacã forma este socialistã sau capitalistã. [10] Intelectualã omorâtã de PCC prin torturã în timpul Marii Revoluþii Culturale, pentru cã a spus adevãrul. [11] Organul de stat rãspunzãtor pentru acuzare ºi control legal. Funcþiile sale includ decizii asupra arestãrii ºi acuzãrii în cazurile penale majore, conducerea investigaþiilor, iniþierea ºi sprijinul reclamaþiilor publice, interpretarea legii în aplicãrile sale specifice.

Page 81: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

1

Comentariul 6: Cum a distrus Partidul Comunist Chinez cultura tradiþionalã

Cuvânt înainte Cultura este sufletul unei naþiuni. Acest factor spiritual este la fel de important pentru oameni ca factorii fizici, precum rasa ºi locul geografic. Evoluþia culturii defineºte istoria civilizaþiei unui popor. Distrugerea completã a unei culturi naþionale duce la sfârºitul naþiunii respective. Popoarele antice, care au creat civilizaþii glorioase, au fost considerate dispãrute atunci le-au dispãrut culturile - chiar dacã popoarele au supravieþuit. China este singura þarã din lume a cãrei civilizaþie anticã a fost transmisã timp de peste 5.000 de ani. Distrugerea culturii sale tradiþionale este o crimã de neiertat. Cultura chinezã, despre care se crede cã a fost transmisã de zei, a început cu mituri ca cel al Creãrii Cerului ºi Pãmântului de cãtre Pangu1, crearea umanitãþii de cãtre Nüwa2, identificarea, de cãtre Shennong3, a sute de plante medicinale ºi inventarea literelor chinezeºti de cãtre Cangjie4. „Omul urmeazã Pãmântul, Pãmântul urmeazã Cerul, Cerul urmeazã Calea ºi Calea urmeazã ce este natural”5 . Înþelepciunea taoistã a unitãþii Cerului ºi umanitãþii a curs prin vinele culturii chineze. „Marile învãþãturi promoveazã cultivarea virtuþii”6. Cu mai mult de 2.000 de ani în urmã, Confucius deschidea o ºcoalã pentru a preda studenþilor, transmiþând societãþii ideile confucianiste reprezentate de cele cinci virtuþi esenþiale: bunãvoinþã, dreptate, corectitudine, înþelepciune ºi credinþã. În secolul I, buddhismul lui Shakyamuni s-a rãspândit în Est, în China; punea accent pe compasiune ºi pe salvarea tuturor fiinþelor. Cultura chinezã ºi-a extins astfel întinderea ºi a devenit mai profundã. Mai apoi confucianismul, buddhismul ºi taoismul au devenit credinþe complementare în societatea chinezã, aducând dinastia Tang (618-907 d.C.) pe culmea gloriei ºi prosperitãþii, lucru binecunoscut. Deºi naþiunea chinezã a suferit în decursul istoriei multe invazii ºi atacuri, cultura chinezã a dat dovadã de mare rezistenþã ºi vitalitate, esenþa ei fiind transmisã neîntrerupt. Unitatea cerului ºi a 1 Pangu a fost prima fiinþã vie ºi creatorul tuturor lucrurilor în mitologia chinezã 2 Nuwa a fost zeiþa mamã care a creat umanitatea în mitologia chinezã 3 Shennong (literar, „Fermierul Ceresc”) este o figurã legendarã în mitologia chinezã, care a trãit cu aprox. 5 000 de ani în urmã. I-a învãþat pe antici sã practice agricultura. Se crede de asemenea cã ºi-a riscat viaþa pentru a identifica sute de plante medicinale (ºi otrãvitoare) ºi plante de acest gen, care au fost cruciale pentru dezvoltarea medicinei tradiþionale chineze 4 Cangjie sau Cang Jie este o figurã legendarã ºi fabuloasã din China anticã; se spune cã ar fi fost istoricul oficial al Împãratului Galben ºi inventatorul caracterelor chinezeºti. Metoda Cangjie de scriere pe computer îi poartã numele 5 Din Tao-te-Ching sau Dao De Jing, unul dintre cele mai importante texte taoiste, scris de Lao Zi sau Lao Tze 6 Prologul din Marea Învãþãturã a lui Confucius

Un poster al campaniei de criticare a lui Lin Biao ºi a lui Confucius (AFP/Getty Images)

Page 82: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

2

umanitãþii reprezintã cosmologia strãmoºilor noºtri. O judecatã sãnãtoasã spune cã bunãtatea va fi rãsplãtitã ºi rãutatea pedepsitã. A nu face altora ceea ce nu doreºti sã þi se facã þie este o virtute elementarã. Loialitatea, respectul pentru pãrinþi, demnitatea ºi justiþia, au stabilit standardele sociale, ºi, împreunã cu cele cinci virtuþi cardinale ale lui Confucius, au pus temelia moralitãþii sociale ºi personale. Cu aceste principii, cultura chinezã a promovat cinstea, bunãtatea, armonia ºi toleranþa. Ceremoniile de comemorare a morþilor în China arãtau respect „Cerului, Pãmântului, Regelui, pãrinþilor ºi profesorului”. Aceasta este o expresie culturalã a tradiþiilor chineze adânc înrãdãcinate, care includ venerarea Divinitãþii (Cerul ºi Pãmântul), loialitatea faþã de þarã (rege), faþã de valorile familiei (pãrinþi) ºi respectul pentru profesori. Cultura tradiþionalã chinezã a cãutat armonia dintre om ºi univers ºi a pus accentul pe etica ºi moralitatea individului. S-a bazat pe credinþele practicilor de cultivare din confucianism, buddhism ºi taoism ºi a dat poporului chinez toleranþã ºi progres social, constituind protecþia moralitãþii umane ºi a dreptei credinþe. Spre deosebire de sistemul de legi, care prescrie reguli dure, cultura acþioneazã ca o constrângere blândã. Legea forþeazã pedeapsa dupã comiterea crimei, în timp ce cultura, prin hrãnirea moralitãþii, pune accent pe prevenirea crimei. Moralitatea unei societãþi este deseori întrupatã în cultura sa. În istoria chinezã, cultura tradiþionalã ºi-a atins apogeul în timpul prosperei dinastii Tang, moment care a coincis cu punctul de maxim al puterii naþiunii chineze. ªtiinþa era ºi ea avansatã, iar China se bucura de o reputaþie specialã printre celelalte naþiuni. Cãrturari din Europa, Orientul Mijlociu ºi Japonia veneau sã studieze în Chang’an, capitala dinastiei Tang. Þãri învecinate Chinei o considerau statul lor suzeran. „Zeci de mii de provincii veneau sã plãteascã tribut Chinei, chiar dacã aveau nevoie de mai mulþi traducãtori ºi treceau prin vãmi succesive”7. Dupã dinastia Qin (221-207 î.C.) China a fost deseori ocupatã de grupuri minoritare. Aceasta s-a întâmplat în timpul dinastiilor Sui (581-618 d.C.), Tang (618-907 d.C.), Yuan (1271-1361 d.C.) ºi Qing (1644-1911 d.C.), precum ºi în alte perioade când minoritãþi etnice ºi-au fondat regimuri proprii. Cu toate acestea aproape toate aceste grupuri etnice au fost asimilate la cultura chinezã. Aceasta demonstreazã marea putere de integrare a culturii tradiþionale chineze. Dupã cum spunea Confucius: „dacã strãinii nu vã respectã, câºtigaþi-i de partea voastrã prin cultivarea culturii ºi virtuþilor (voastre)”8. De la acapararea puterii în 1949, PCC a folosit resursele naþiunii pentru a distruge bogata culturã tradiþionalã a Chinei. Aceastã intenþie bolnavã n-a venit din fanatismul PCC pentru industrializare, nici din absurda venerare a civilizaþiei vestice, ci a venit mai degrabã din opoziþia ideologicã înnãscutã a PCC faþã de cultura tradiþionalã chinezã. Aºa cã distrugerea culturii chineze de cãtre PCC a fost planificatã, bine organizatã ºi sistematicã, fiind sprijinitã de uzul de violenþã din partea statului. De la fondarea sa, PCC n-a oprit niciodatã „revoluþionalizarea“ culturii chineze în efortul de a distruge complet spiritul acesteia. Un lucru chiar mai condamnabil decât distrugerea culturii tradiþionale este faptul cã PCC a abuzat de ea în mod intenþionat ºi a modificat-o fãrã pic de onestitate. PCC a scos în relief pãrþile ruºinoase ale istoriei Chinei, lucruri care au apãrut ori de câte ori oamenii au deviat de la valorile tradiþionale, cum ar fi luptele interne pentru putere în interiorul familiei regale, folosirea tacticilor ºi conspiraþiei ºi exercitarea dictaturii ºi despotismului. A folosit aceste exemple din istorie pentru a ajuta la crearea propriului set de standarde morale, moduri de gândire ºi sistem de discursuri. Procedând astfel, PCC a dat impresia falsã cã „natura de Partid” este într-adevãr o continuare a

7 in Înregistrãrile Istoricului (Shi Ji, tradusã ºi ca Înregistrarea Marelui Scrib) de Sima Qian (145-85 i.C.), primul mare istoric chinez. El a documentat istoria Chinei ºi a þãrilor vecine din antichitate pânã în timpul sãu. Modelul lucrãrii istoriografice a lui Sima Qian a fost unic ºi a servit ca model pentru istoriile oficiale standard ale dinastiilor imperiale pentru urmãtorii 2000 de ani. 8 Din Analectele lui Confucius

Page 83: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

3

culturii tradiþionale chineze. PCC chiar a profitat de aversiunea pe care o au unii faþã de natura de Partid pentru a incita la abandonarea autenticei tradiþii chineze într-o mãsurã mai mare. Distrugerea culturii tradiþionale de cãtre PCC a adus Chinei consecinþe dezastruoase. Oamenii nu ºi-au pierdut numai sprijinul moral, ci au fost ºi îndoctrinaþi forþat cu teoriile malefice ale PCC. I. De ce vrea PCC sã saboteze cultura tradiþionalã ?

Îndelungata tradiþie a culturii chineze – bazatã pe credinþã ºi venerarea virtuþii

Cultura autenticã a naþiunii chineze a început acum cca. 5.000 de ani cu legendarul împãrat Huang, care este considerat primul strãmoº al civilizaþiei chineze. De fapt împãratul Huang a fost considerat ºi fondator al taoismului – care a fost numit de asemenea “ºcoala de gândire a lui Huang-Lao” (Lao Zi). Profunda influenþã a taoismului asupra confucianismului poate fi observatã în zicale confucianiste precum: „Aspirã cãtre Cale, aliniazã-te cu virtutea, rãmâi fidel bunãtãþii ºi scufundã-te în artã” ºi „Dacã cineva aude Calea dimineaþa, el poate muri împãcat seara”9. Cartea schimbãrilor (I Ching) - o înregistrare a Cerului ºi a Pãmântului, a polaritãþilor yin ºi yang, a schimbãrilor cosmice, a creºterilor ºi declinelor sociale ºi a legilor vieþii umane - a fost privitã de Confucius ca „numãrul unu printre operele clasice chineze“. Puterea profeticã a cãrþii a depãºit cu mult ceea ce poate concepe ºtiinþa modernã. Pe lângã taoism ºi confucianism, buddhismul, în special buddhismul Zen, a avut o influenþã subtilã dar profundã asupra intelectualilor chinezi. Confucianismul este o parte a culturii tradiþionale chineze, care s-a concentrat pe „intrarea în lumea pãmânteascã”. A pus accent pe etica de familie, în care respectul copiilor faþã de pãrinþi a jucat un rol extrem de important, susþinând cã „toatã bunãtatea începe cu pietatea filialã”. Confucius a sprijinit „bunãvoinþa, dreptatea, corectitudinea, înþelepciunea ºi credinþa”, dar a mai spus: „Nu sunt pietatea filialã ºi dragostea frãþeascã rãdãcinile bunãvoinþei?” Etica de familie poate fi extinsã în mod natural pentru a ghida moralitatea socialã. Pietatea filialã poate fi extinsã la loialitatea supuºilor faþã de rege. Se spune cã „este improbabil ca o persoanã cu pietate filialã ºi dragoste frãþeascã sã fie înclinatã sã-i ofenseze pe cei de deasupra”10. Dragostea frãþeascã, relaþia dintre fraþi, poate fi extinsã mai departe la dreptate ºi justiþie între prieteni. Confucius preda cã, într-o familie, un tatã trebuie sã fie blând, un fiu ascultãtor, un frate mai mare prietenos ºi un frate mai tânãr respectuos. Aici bunãtatea tatãlui poate fi mai departe extinsã la bunãvoinþa regelui faþã de supuºii sãi. Atâta timp cât se pot menþine tradiþiile de familie, moralitatea socialã poate fi ºi ea menþinutã în mod natural. „Se cultivã pe sine, pune ordine în familie, guverneazã drept statul ºi face întregul regat liniºtit ºi fericit“11. Buddhismul ºi taoismul sunt pãrþi ale culturii chineze care se concentreazã pe „pãrãsirea lumii pãmântene”. Putem constata cã influenþa buddhismului ºi a taoismului a impregnat toate aspectele vieþii oamenilor obiºnuiþi. Practicile adânc înrãdãcinate în taoism cuprind medicina chinezã, qigong, geomanþie (Feng Shui) ºi ghicit. Aceste practici, ca ºi conceptele buddhiste referitoare la un regat ceresc ºi un iad, rãsplata karmicã a binelui ºi retribuþia pentru rãul fãcut, au format împreunã cu etica lui Confucius nucleul culturii tradiþionale chineze.

9 Ibid. 10 Ibid. 11 În Marea Învãþãturã, Confucius scria „Fiind cultivaþi, familiile lor vor fi puse în ordine. Familiile lor fiind puse în ordine, statele lor vor fi guvernate în mod drept. Statele lor fiind guvernate drept, întregul regat va fi liniºtit ºi fericit”

Page 84: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

4

Credinþele confucianiste, buddhiste ºi taoiste au oferit chinezilor un sistem moral foarte stabil, imuabil, viabil „atât cât va dãinui Cerul”12. Acest sistem etic a oferit baza pentru continuitate, pace ºi armonie în societate. Moralitatea aparþine tãrâmului spiritual; astfel încât este deseori de naturã conceptualã. Cultura exprimã un astfel de sistem moral abstract în limbajul care poate fi înþeles în mod obiºnuit. Sã luãm, de exemplu, cele „Patru opere clasice chinezeºti”, cele mai cunoscute patru romane din cultura chinezã. Cãlãtoria spre Vest13 este o povestire miticã. Un Vis al casei roºii14 începe cu un dialog între o piatrã însufleþitã, Zeitatea-Spaþiului-Infinit ºi Tao-al-Timpului-Nemãrginit la Stânca-Fãrã-Temelie-a-Marelui-Munte-Pustiit. Acest dialog dã cheia enigmei pentru drama umanã care se desfãºoarã în roman. Proscriºii din Mlaºtinã15 începe cu o poveste în care premierul Hong, însãrcinat cu afaceri militare, elibereazã în mod accidental 108 demoni. Aceastã legendã explicã originea celor „108 proscriºi militanþi ai curajului”. Trei Regate16 începe cu o avertizare cereascã asupra unui dezastru ºi se terminã inevitabil dupã voinþa zeilor: „Afacerile lumeºti nãvãlesc ca un fluviu fãrã sfârºit; un destin fixat de cer, de întindere infinitã, le hotãrãºte pe toate". Alte poveºti binecunoscute, precum Romanul lui Zhou din Est17 ºi Povestea completã a lui Yue Fei18 încep cu legende asemãnãtoare. Folosirea de cãtre romancieri a miturilor n-a fost o coincidenþã, ci reflectarea unei filozofii, constituind în înclinaþia intelectualilor chinezi spre naturã ºi umanitate. Aceste romane au avut o profundã influenþã asupra minþii chineze. Când se vorbeºte despre „dreptate”, oamenii se gândesc mai degrabã la Guan Yu (160-219 d.C.) din Cele Trei Regate decât la conceptul însuºi – cum 12 Dong Zhongshu (aprox.179-104 i.C) gânditor confucianist din timpul dinastiei Han spunea în tratatul Trei Cãi de a armoniza oamenii cu Cerul (Tian Ren San Ce), „dacã Cerul rãmâne, Calea nu se schimbã” 13 Cãlãtorie spre Vest, cunoscutã vesticilor ca Regele Maimuþã, scrisã de Wu Cheng`en (1506?-1582?), este unul dintre romanele clasice chinezeºti. La baza sa stã o poveste realã a unui vestit cãlugãr chinez din timpul dinastiei Tang, Xuan Zang (602-664), care a cãlãtorit pe jos cãtre India, locul unde s-a nãscut buddhismul, pentru a aduce scripturile. În roman, Buddha a stabilit cã Regele Maimuþã, Râtanu ºi Nisip devin discipolii lui Xuan Zang ºi îl escorteazã spre Vest pentru a obþine scripturile. Au trecut prin 81 de pericole ºi calamitãþi înainte de a ajunge în Vest ºi au obþinut Dreapta Realizare 14 Un vis al casei roºii, (Hung Lou Meng tradusã de asemenea ca Visul Camerei Roºii) scrisã de Cao Xueqin (sau Tsao Hsueh-Chin) (1715?-1763) în timpul dinastiei Qing. Este o poveste de dragoste tragicã desfãºuratã pe fundalul declinului unei familii aristocrate. Având în centru aceastã temã, romanul dezvãluie o vastã ºi emoþionantã panoramã a istoriei sociale. Are o colecþie memorabilã ºi strãlucitoare de personaje, în centru fiind Jia Baoyu ºi Lin Daiyu. Structura sa de mare întindere ºi meticulozitate ºi valoarea sa literarã exprimatã cu un limbaj de mare fineþe îl recomandã universal ca fiind chintesenþa artei romanului clasic chinez 15 Proscriºii din Mlaºtinã (tradus ºi ca Eroii de la Marginea Apei), unul dintre marile romane clasice ale Chinei, scris în secolul al 14-lea de Shi Nai’an. O sutã opt bãrbaþi ºi femei adunaþi împreunã pentru a fi proscriºi ai mlaºtinii. Intrigã, aventurã, crimã, rãzboi ºi poveºti romantice sunt povestite într-o manierã plinã de suspans a povestitorului tradiþional 16 Trei Regate, unul dintre cele mai vestite romane clasice Chineze scris de Luo Guanzhong (1330?-1400?), bazat pe istoria perioadei Celor Trei Regate (220 d.C.-280 d.C.). Descrie luptele complicate ºi încordate pentru tron, la care participã trei forþe politice puternice: Liu Bei, Cao Cao ºi Sun Quan, ºi descrie diferitele talente ºi strategii îndrãzneþe ale vremii 17 Romanul cavaleresc al lui Zhou din Est, un roman scris iniþial de Yu Shaoyu în timpul dinastiei Ming, revizuit ºi rescris de Feng Menglong la sfârºitul dinastiei Ming, revizuit ulterior de Cai Yuanfang în timpul dinastiei Qing. Acþiunea se desfãºoarã pe parcursul a peste 500 de ani din timpul perioadei de Primãvarã ºi Toamnã (770-476 î.C.), pânã în perioada statelor beligerante (475-221 î.C.) 18 Povestea completã a lui Yue Fei, a fost scrisã de Qian Cai în timpul dinastiei Qing. Descrie viaþa lui Yue Fei 1103-1142) din dinastia Song de Sud, unul dintre cei mai vestiþi generali ºi eroi patrioþi din istoria Chinei. Generalul Yue Fei s-a distins în bãtãliile împotriva invadatorilor nordici de naþionalitate Jin. A fost acuzat pe nedrept pentru crime pe care nu le-a comis, trimis la închisoare ºi executat, deoarece primul ministru Qin Hui a încercat sã elimine detaºamentul de rãzboi. Yue Fei a fost mai târziu reabilitat ºi acuzaþiile neîntemeiate au fost retrase, iar în memoria lui a fost ridicat un templu. Pentru monumentul sãu funerar au fost create patru statui de fontã. Cu pieptul gol ºi mâinile legate la spate ºi stând în genunchi înaintea lui, ele îi reprezintã pe cei responsabili de uciderea lui Yue Fei. În cultura chinezã Yue Fei a devenit model de loialitate faþã de þarã.

Page 85: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

5

dreptatea faþã de prietenii lui a trecut peste nori ºi a ajuns la cer; cum prin loialitatea de nezdruncinat faþã de superiorul sãu ºi faþã de fratele sãu de cruce Liu Bei a câºtigat respect chiar din partea duºmanilor sãi; cum curajul sãu în bãtãlie a triumfat în cele mai cumplite situaþii, înfrângerea sa finalã în bãtãlia de lângã Turnul lui Mai; ºi în final, discuþia lui ca zeitate cu fiul sãu. Când se vorbeºte despre „loialitate” chinezii se gândesc în mod natural la Yue Fei (1103-1141 d.C.), general al dinastiei Song, care ºi-a servit þara cu integritate ºi loialitate sincerã, ºi la Zhuge Liang (181-234 d.C.), prim-ministru al statului Shu în timpul perioadei celor Trei Regate care „a dat tot ce a avut, pânã când inima a încetat sã-i batã”. Elogierea loialitãþii ºi a dreptãþii în cultura tradiþionalã chinezã a fost dezvoltatã pe deplin în aceste povestiri colorate. Principiile morale abstracte pe care le-au ilustrat au fost specificate ºi exprimate în forme culturale.

Taoismul accentueazã Adevãrul, buddhismul – Compasiunea, iar confucianismul pune preþ pe Loialitate, Toleranþã, Bunãvoinþã ºi Dreptate. „Formele lor diferã, dar scopurile lor sunt aceleaºi … ele toate inspirã oamenii sã se reîntoarcã la Bunãtate”19. Acestea sunt aspectele cele mai valoroase ale culturii tradiþionale chineze, o culturã bazatã pe credinþele confucianiste, buddhiste ºi taoiste. Cultura tradiþionalã chinezã este plinã de concepte ºi principii precum Cerul, Tao, Zeu, Buddha, destin, predestinare, bunãvoinþã, dreptate, corectitudine, înþelepciune, credinþã, onestitate, pudoare, loialitate, pietate filialã, demnitate, etc. Mulþi chinezi pot fi analfabeþi, dar piesele ºi operele tradiþionale le sunt încã bine cunoscute. Aceste forme culturale au constituit cãi importante prin care oamenii obiºnuiþi au învãþat morala tradiþionalã. Astfel cã distrugerea culturii tradiþionale chineze de cãtre PCC este un atac direct împotriva moralitãþii chineze ºi submineazã baza necesarã pãcii ºi armoniei în societate.

Teoria comunistã maleficã se opune culturii tradiþionale „Filozofia” Partidului Comunist contrazice în mod absolut cultura autenticã tradiþionalã chinezã. Cultura tradiþionalã respectã poruncile cerului, aºa cum spunea Confucius: „Viaþa ºi moartea sunt predestinate, iar bogãþia ºi poziþia sunt determinate de Cer”20. Atât buddhismul cât ºi taoismul sunt forme ale teismului ºi cred în ciclul reîncarnãrii, al vieþii ºi morþii ºi în cauzalitatea karmicã a binelui ºi rãului. Partidul Comunist - din contra - nu numai cã este ateu, dar mai mult - nu are nici o limitã atunci când sfideazã Calea ºi atacã principiile cereºti. Confucianismul pune preþ pe familie, dar Manifestul Comunist promoveazã deschis abolirea familiei. Cultura tradiþionalã diferenþiazã chinezii de strãini, dar Manifestul Comunist sprijinã în mod clar sfârºitul naþiunilor. Cultura confucianistã promoveazã bunãtatea faþã de ceilalþi, dar Partidul Comunist încurajeazã lupta de clasã. Confucianismul încurajeazã loialitatea faþã de rege ºi dragostea pentru naþiune. Manifestul Comunist promoveazã eliminarea naþiunilor. Pentru câºtigarea ºi menþinerea puterii în China, Partidul Comunist a trebuit în primul rând sã-ºi planteze gândurile imorale în solul chinez. Mao Zedong spunea: „Dacã vrem sã rãsturnãm o autoritate, trebuie mai întâi sã facem propagandã ºi sã muncim în zona ideologiei”21. PCC a înþeles cã teoria comunistã, violentã, susþinutã cu armele, constituie o respingere a ideilor vestice ºi cã n-ar putea înfrunta istoria culturalã profundã a Chinei, veche de 5.000 de ani. Aºa cã PCC a trebuit sã distrugã complet cultura tradiþionalã chinezã, pentru ca marxismul ºi leninismul sã poatã prelua scena politicã a Chinei.

19 Citat din Rezumat al Scripturilor Taoiste Complete (Dao Cang Ji Yao), redactate în timpul dinastiei Qing 20 Vezi [8] 21 Din discursul lui Mao Zedong la Sesiunea a Opta a celei de-a Zecea Plenare a PCC

Page 86: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

6

Cultura tradiþionalã este un obstacol pentru dictatura PCC Mao Zedong a spus pe bunã dreptate cã nu urmeazã nici Calea, nici Cerul22. Cultura tradiþionalã chinezã a acþionat fãrã îndoialã ca un obstacol uriaº în înfruntarea Cãii de cãtre PCC ºi în lupta acestuia cu Cerul. Loialitatea în cultura tradiþionalã chinezã nu însemna devotament orb. În ochii oamenilor, împãratul este un „fiu al Cerului” – cu Cerul deasupra sa. Împãratul nu poate fi tot timpul corect. De aceea era nevoie de observatori pentru a scoate mereu în relief greºelile împãratului. Existau scriitori care înregistrau fiecare cuvânt ºi fiecare faptã a împãraþilor în cronicile chineze. Învãþaþii oficiali puteau deveni profesorii regilor lor înþelepþi, iar comportamentul împãratului era judecat de lucrãrile confucianiste clasice. Dacã împãratul era imoral - neiluminat la Cale - oamenii se puteau ridica pentru a-l rãsturna, aºa cum a fost cazul când Chengtang l-a atacat pe Jie, sau când regele Wu l-a înlocuit pe Zhou23. Aceste rãscoale, judecate prin prisma culturii tradiþionale, n-au fost considerate încãlcãri ale loialitãþii sau ale Cãii. Au fost vãzute mai degrabã ca aplicãri ale Cãii în numele Cerului. Când Wen Tianxiang (1236-1283 d.C.)24, binecunoscut comandant militar al dinastiei Song, a fost luat prizonier, el a refuzat sã se predea invadatorilor mongoli, chiar ºi atunci când împãratul a încercat sã-l convingã sã se predea. Aceasta deoarece, fiind confucianist, credea cã „oamenii sunt cei mai importanþi; naþiunea vine dupã aceea; la urmã vin conducãtorii”25. Partidul Comunist, dictatorial, n-a putut accepta nicicum asemenea credinþe tradiþionale. PCC a vrut sã-ºi canonizeze liderii ºi sã promoveze un cult al personalitãþii, aºa cã n-a permis ca asemenea concepte îndelung menþinute, precum Cerul, Calea ºi zeii, sã guverneze de deasupra. PCC ºtia cã acest lucru era considerat cea mai odioasã ºi enormã crimã împotriva Cerului ºi a Cãii, dacã era mãsuratã cu standardele culturii tradiþionale. Erau conºtienþi cã atâta timp cât exista culturã tradiþionalã, oamenii n-ar fi elogiat PCC ca fiind „mare, glorios ºi corect”. Învãþaþii ar fi continuat tradiþia „riscându-ºi vieþile pentru a atrage atenþia regelui”, „menþinând justiþia cu preþul vieþilor lor”26 ºi ar fi aºezat în continuare oamenii deasupra conducãtorilor. Astfel oamenii n-ar fi putut deveni marionete ale PCC, iar acesta n-ar fi putut impune cu forþa „gândirea standard” maselor. Respectul culturii tradiþionale pentru Cer, Pãmânt ºi Naturã a devenit un obstacol în calea „bãtãliei cu natura” dusã de PCC în efortul de a „transforma Cerul ºi Pãmântul". Cultura tradiþionalã preþuieºte viaþa umanã, afirmând cã „orice situaþie care implicã o viaþã omeneascã trebuie tratatã cu grijã maximã”. O asemenea percepþie a fost un obstacol pentru genocidul în masã iniþiat de PCC ºi pentru conducerea prin teroare. „Calea cereascã”, standard moral fundamental al culturii tradiþionale, interfera cu manipularea principiilor morale de cãtre PCC. Aceste motive au determinat PCC (care încerca sã-ºi susþinã controlul) sã considere cultura tradiþionalã un inamic.

Cultura tradiþionalã pune sub semnul întrebãrii legitimitatea guvernãrii PCC

22 Fraza originalã a lui Mao Zedong în chinezã a fost un joc de cuvinte: Eu sunt ca un cãlugãr þinând o umbrelã – nu existã nici Tao (sau Fa, joc de cuvinte pentru „pãr”), nici Rai (joc de cuvinte pentru „Cer”) 23 Jie este numele ultimului domnitor al dinastiei Xia (aprox. 21-16 î.C.) ºi Zhou este numele ultimului domnitor al dinastiei Shang (aprox. 16-11 î.C.). Ambii sunt cunoscuþi ca tirani 24 Wen Tianxiang (1236-1283 d.C.), comandant militar care a luptat împotriva trupelor mongole pentru a proteja integritatea dinastiei Song de Sud. A fost ucis la 9 ianuarie 1283 pentru cã a refuzat sã se predea mongolilor dupã ce a fost luat prizonier 25 Din Mencius 26 Dintr-o vestitã zicalã a lui Mencius, „Viaþa este dorinþa mea: justiþia este de asemenea dorinþa mea. Când nu le pot avea pe amândouã în acelaºi timp, voi menþine justiþia cu preþul vieþii”

Page 87: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

7

Cultura tradiþionalã chinezã crede în zei ºi în poruncile cereºti. Acceptarea poruncilor Cerului presupune cã cei care conduc sunt înþelepþi, trebuie sã urmeze Calea ºi sã fie aleºi conform destinului. Acceptarea credinþei în zei implicã acceptarea faptului cã autoritatea asupra umanitãþii este fixatã în Cer. Principiul conducãtor al PCC se rezumã aºa: „niciodatã lanþul tradiþiei nu ne va mai lega, nu vor mai apãrea robi ºi sclavie. Pãmântul se va înãlþa pe fundaþii noi; am fost nimic, vom fi totul"27. PCC promoveazã materialismul istoric, considerã comunismul drept un paradis pãmântesc, iar pe drumul cãtre acest paradis eºti condus de proletarii pionieri - cu alte cuvinte de cãtre Partidul Comunist. Astfel credinþa în zei a pus în mod direct sub semnul întrebãrii legitimitatea guvernãrii PCC. II. Cum saboteazã Partidul Comunist cultura tradiþionalã

Tot ceea ce face PCC are un scop politic. Pentru a-ºi impune, menþine ºi consolida tirania, PCC trebuie sã înlocuiascã natura umanã cu natura sa maleficã ºi cultura tradiþionalã chinezã cu cultura sa de Partid, bazatã pe minciunã, rãutate ºi violenþã. Aceastã distrugere ºi substituire cuprinde relicve culturale, aºezãri istorice ºi cãrþi antice, care constituie lucruri tangibile, dar ºi lucruri intangibile precum concepþia tradiþionalã despre moralitate, viaþã ºi lume. Sunt implicate toate aspectele vieþii oamenilor, incluzând acþiunile lor, gândurile ºi stilul lor de viaþã. În acelaºi timp, PCC priveºte manifestãrile culturale superficiale ºi lipsite de semnificaþie, ca „esenþã”, le reþine ºi apoi pune aceastã „esenþã” ca faþadã. În timp ce pãstreazã aparenþa tradiþiei, Partidul înlocuieºte adevãrata tradiþie cu cultura de Partid. Apoi înºealã oamenii ºi comunitatea internaþionalã sub faþada „continuãrii ºi dezvoltãrii” culturii tradiþionale chineze.

Distrugerea simultanã a celor trei religii Deoarece cultura tradiþionalã este înrãdãcinatã în confucianism, buddhism ºi taoism, primul pas al PCC în distrugerea acesteia a fost nãruirea manifestãrilor principiilor divine în lumea umanã prin distrugerea celor trei religii care le corespund. Toate cele trei mari religii - confucianismul, buddhismul ºi taoismul - s-au confruntat cu distrugeri în decursul diferitelor perioade istorice. Sã luãm ca exemplu buddhismul. Acesta a suferit patru persecuþii majore în decursul istoriei, cunoscute sub numele de cele „trei Wu ºi un Zong” - persecuþia adepþilor buddhiºti de cãtre patru împãraþi chinezi. Împãratul Taiwu28 al dinastiei Wei de Nord (386-534 d.C.) ºi împãratul Wuzong29 al dinastiei Tang (618 – 907 d.C.) au încercat sã nãruie buddhismul pentru a face sã triumfe taoismul. Împãratul Wu30 al dinastiei Zhou de Nord (557-581 d.C.) a încercat sã distrugã simultan buddhismul ºi taoismul, venerând confucianismul. Împãratul Shizong31 al dinastiei Zhou Târzii (951-960 d.C.) a încercat sã nãruie buddhismul pur ºi simplu în scopul de a folosi statuile Buddha pentru a bate monezi; dar nu s-a atins de taoism sau confucianism. PCC este singurul regim care a încercat distrugerea simultanã a celor trei religii. Imediat dupã ce a înfiinþat guvernul, PCC a început distrugerea templelor, arderea scripturilor ºi a forþat cãlugãrii ºi cãlugãriþele buddhiste sã se reîntoarcã la viaþa secularã. N-a fost blând nici cu locurile religioase.

27 Din imnul Internaþionala Comunistã. În traducere literarã chinezã înseamnã: „N-a existat niciodatã vreun Mântuitor, iar noi nici nu ne-am bizuit pe Dumnezeu; pentru a crea fericirea umanã, noi ne bazãm în întregime pe noi înºine” 28 Împãratul Taiwu al dinastiei Wei de Nord, alias Tuo Tao (aprox. 424-452 d.C.) 29 Împãratul Wuzong al dinastiei Tang, alias Li Yan (aprox. 840-846 d.C.) 30 Împãratul Wu al Dinastiei Zhou de Nord, alias Yu Yong (aprox. 561-579 d.C.). 31 Împãratul Shizong al Dinastiei Zhou Târzii, alias Chairong (aprox. 954-959 d.C.).

Page 88: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

8

În anii ‘60 cu greu mai puteai gãsi aºezãri religioase rãmase în China. Marea Revoluþie Culturalã a adus catastrofe chiar mai mari religiei ºi culturii în timpul campaniei de „înlãturare a celor Patru Lucruri Vechi”32: ideile vechi, cultura veche, datinile vechi ºi obiceiurile vechi. De exemplu, primul templu buddhist din China a fost Templul Calului Alb (Bai Ma)33 construit la începutul dinastiei Han de Est (25-220 d.C.) în afara oraºului Luoyang, provincia Henan. Este onorat ca „leagãnul buddhismului în China” ºi „cãmin al fondatorului”. În timpul „înlãturãrii celor Patru Lucruri Vechi”, Templul Calului Alb desigur cã nu putea scãpa de jefuire. Lângã Templul Calului Alb exista o brigadã de producþie. Secretarul organizaþiei de Partid a incitat þãranii sã distrugã templul în numele „revoluþiei”. Au fost distruse statuile din argilã ale celor 18 Arhaþi, vechi de peste 1.000 de ani, create în timpul dinastiei Liao (916-1125 d.C.). Au fost arse scripturile Beiye34 aduse de un eminent cãlugãr indian din China cu 2.000 de ani în urmã. Calul de Jad, o comoarã rarã, a fost zdrobit în bucãþi. Câþiva ani mai târziu regele Cambogiei în exil, Norodom Sihanouk, a cerut în mod special sã se acorde respectul cuvenit Templului Calului Alb. Zhou Enlai, premierul chinez din acea vreme a ordonat transportul pe furiº, cãtre Luoyang, a scripturilor Beiye depozitate în Palatul Imperial din Beijing ºi a statuilor celor 18 Arhaþi create în timpul dinastiei Qing, de la templul Norilor de Azur (Biyun) din parcul Xiangshan35, de la periferia Beijing-ului. Prin aceasta înlocuire fictivã a fost „rezolvatã” o problemã diplomaticã36. Revoluþia Culturalã a început în mai 1966. A fost în realitate „revoluþionarizarea” culturii chineze într-un mod distructiv. Începând cu august 1966, iureºul „înlãturãrii celor Patru Lucruri Vechi” pârjolea întregul teritoriu al Chinei. Privite ca obiecte ale „feudalismului, capitalismului ºi revizionismului” templele buddhiste ºi taoiste, statuile Buddha, locurile istorice ºi teatrele, scrierile caligrafice, picturile ºi antichitãþile au devenit þinte principale ale distrugerii Gãrzilor Roºii37. Sã luãm ca exemplu statuile Buddha. În vârful Dealului Longevitãþii în Palatul de Varã38 din Beijing existau 1.000 de statui Buddha colorate, smãlþuite în relief. Dupã „înlãturarea celor Patru Lucruri Vechi”, toate au fost deteriorate. Nici una nu mai are setul complet al celor cinci organe de simþ. Aºa stãteau lucrurile în capitalã ºi tot aºa a fost ºi în restul þãrii. N-au scãpat nici chiar aºezãrile izolate din þarã. În districtul Dai din provincia Shanxi exista un templu numit Tiantai. A fost construit în perioada Taiyan din timpul dinastiei Wei de Nord, acum 1.600 ani, ºi avea statui ºi fresce preþioase. Cu toate cã era situat pe o pantã, destul de departe de reºedinþa districtului, în ciuda greutãþilor, cei care au participat la „înlãturarea celor Patru Lucruri Vechi” au reputat o „victorie deplinã” asupra

32 Lozincã folositã la jumãtatea anilor ‘60 în timpul Revoluþiei Culturale. 33 Templul Calului Alb, prima mânãstire buddhistã din China, a fost construitã în anul 68 d.C., al unsprezecelea an al lui Yong Ping din dinastia Han de Est (25-220 d.C.) 34 În limba Dai, Scripturile Beiye se pronunþã Tanlan. Beiye este o plantã subtropicalã aparþinând familiei palmierilor. Este un soi de pom înalt cu frunze dese, care se folosesc împotriva moliilor ºi care se usucã foarte greu. În antichitate, când încã nu fusese inventatã hârtia, strãmoºii Dai imprimau scrisori sau articole pe frunze. Scrisorile gravate pe frunze sunt numite corespondenþã Beiye, iar scripturile de pe ele, Tanlan (scripturi Beiye) 35 Parcul Xiangshan numit ºi Parcul Colinelor Înmiresmate, este situat la 28 de km nord-vest de partea comercialã a oraºului Beijing. Construit iniþial în 1186 în timpul dinastiei Jin, a devenit staþiunea de varã pentru familiile imperiale din timpul dinastiilor Yuan, Ming ºi Qing 36 Din Cât de multe relicve culturale au fost încredinþate flãcãrilor de Ding Shu 37 Gãrzile Roºii se referã la civilii care au pus în aplicare Marea Revoluþie Culturalã, în linia întâi. Cei mai mulþi erau adolescenþi de vârstã medie 38 Palatul de Varã situat la 15 km de Beijing este cea mai întinsã ºi bine pãstratã grãdinã regalã din China, având o istorie de peste 800 ani

Page 89: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

9

statuilor ºi frescelor.… Templul Louguan39 unde Lao Zi ºi-a þinut lecþiile ºi unde a lãsat faimosul sãu Tao-te Ching acum 2.500 de ani este situat în districtul Zhouzhi al provinciei Shaanxi. Situate în jurul platformei unde Lao Zi ºi-a þinut lecþiile, pe o razã de 10 li40, existã peste 50 de locuri istorice, inclusiv Templul Venerãrii Înþeleptului (Zhongsheng Gong), pe care împãratul Tang Gaozu Li Yuan41 l-a construit cu peste 1.300 ani în urmã pentru a-ºi arãta respectul faþã de Lao Zi. Acum Templul Louguan ºi alte locuri istorice au fost distruse ºi toþi preoþii taoiºti au fost forþaþi sã plece. Conform canonului taoist, dupã ce o persoanã devine preot taoist nu-ºi mai poate rade barba sau tãia pãrul. Însã în zilele noastre preoþii taoiºti sunt forþaþi sã-ºi taie pãrul, sã-ºi scoatã roba taoistã ºi sã devinã membri ai comunitãþii populare42. Unii dintre ei s-au cãsãtorit cu fiicele þãranilor locali ºi au devenit ginerii acestora…La locurile sacre taoiste de pe Muntele Laoshan, în provincia Shandong, Templul Pãcii Supreme, Templul Claritãþii Supreme, Templul Doumu, Mânãstirea de Cãlugãriþe Huayan, Templul Ningzhen, Templul lui Guan Yu, statuile Divinitãþii, vasele de sacrificiu, pergamentele sutrelor buddhiste, relicvele culturale ºi plãcile din temple au fost toate distruse ºi arse. Templul Literaturii din provincia Jilin este unul dintre cele patru temple vestite ale lui Confucius în China. În timpul „înlãturãrii celor Patru Lucruri Vechi” a fost grav deteriorat43.

Un mod special de a distruge religia Lenin spunea: „cel mai uºor mod de a captura o cetate este din interior”. PCC, care este un urmaº al marxism-leninismului, înþelege acest lucru în mod natural ºi tacit. În sutra „Mahayana Mahaparinirvana”44, Buddha Shakyamuni a prezis cã dupã ce va intra în Nirvana, demonii vor fi reîncarnaþi în cãlugãri, cãlugãriþe ºi buddhiºti laici, bãrbaþi ºi femei, pentru a submina Dharma. Desigur, nu putem ºti precis la ce s-a referit Buddha Shakyamuni. Însã distrugerea buddhismului de cãtre PCC a început într-adevãr cu formarea unui „front unit” cu câþiva buddhiºti. PCC a trimis chiar membrii ai Partidului Comunist pe ascuns pentru a se infiltra direct în religie ºi a o submina din interior. Într-o ºedinþã de analizã criticã în timpul Revoluþiei Culturale, Zhao Puchu, vicepreºedinte al Asociaþiei Buddhiste Chineze din acea vreme, a fost întrebat: „tu eºti membru al Partidului Comunist, de ce crezi în buddhism?”. Buddha Shakyamuni a ajuns la iluminarea supremã ºi completã prin „percept, concentrare, înþelepciune”. Aºa cã înainte de nirvana sa, el ºi-a îndrumat discipolii sã „susþinã ºi sã respecte Perceptele. Sã nu le abandoneze ºi sã nu le încalce”. El a mai avertizat cã „Cei care încalcã perceptele sunt detestaþi de cer, dragoni, spirite ºi zei. Proasta lor reputaþie se rãspândeºte departe ºi pretutindeni… Când vieþile lor se vor termina, vor suferi în iad pentru karma lor ºi îºi vor întâlni soarta necruþãtoare. Apoi vor ieºi de acolo. Vor continua sã sufere purtând corpuri de fantome înfometate ºi animale. Vor suferi la nesfârºit 45 într-un astfel de ciclu, fãrã a se elibera”.

39 Templul Louguan este un faimos loc sfânt taoist din China. Este venerat ca fiind „primul pãmânt binecuvântat sub Cer”. Templul este situat pe panta nordicã a Munþilor Zhongnan, la 15 km sud-est de districtul Zhouzhi ºi la 70 km de oraºul Xi`an 40 este o unitate chinezeascã de lungime (1 li echivaleazã cu 0,5 km) 41 Împãratul Gaozu al dinastiei Tang, alias Li Yuan, (aprox. 618-626 d.C.), primul împãrat al dinastiei Tang 42 Comunele populare (Renmin Gongshe) au fost pe vremuri cele mai înalte dintre cele trei niveluri administrative din regiunile rurale, în perioada cuprinsã între 1958 ºi 1982 în Republica Popularã Chinezã. Comunele aveau funcþii guvernamentale, politice ºi economice. Erau cele mai mari unitãþi colective ºi erau la rândul lor împãrþite în brigãzi de producþie ºi echipe de producþie. Dupã 1982 au fost înlocuite de comitete orãºeneºti 43 Vezi [36] 44 Se afirmã cã scriptura Mahayana Mahaparinirvana ar fi scriptura finalã Mahayana a lui Buddha, oferitã în ultima zi a vieþii sale pãmânteºti. Se pretinde cã constituie chintesenþa tuturor sutrelor Mahayana 45 Din Taisho Tripitaka Vol. T01, Nr.7, Sutra Mahayana Mahaparinirvana. Traducere provizorie: sub rezerva îmbunãtãþirilor

Page 90: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

10

Cãlugãrii buddhiºti politici au fost surzi la avertismentele lui Buddha. În 1952 PCC ºi-a trimis reprezentanþi la întâlnirea inauguralã a Asociaþiei Buddhiste Chineze. La întâlnire mulþi buddhiºti din asociaþie au propus abolirea perceptelor buddhiste. Au susþinut cã aceste discipline au cauzat moartea multor tineri. Unii chiar au pledat în favoarea ideii cã „oamenii ar trebui sã fie liberi sã creadã în orice religie. Cãlugãrii ºi cãlugãriþele ar trebui sã fie liberi sã se cãsãtoreascã, sã bea alcool ºi sã mãnânce carne. Nimeni n-ar trebui sã intervinã în legãturã cu aceasta”. În acel timp, maestrul Xuyun prezent la întrunire a vãzut cã buddhismul se confrunta cu pericolul dispariþiei în China. El a pãºit înainte, opunându-se propunerilor ºi a cerut menþinerea perceptelor ºi costumelor buddhiste. Ca urmare maestrul Xuyun a fost calomniat ºi etichetat drept „contra-revoluþionar”. A fost deþinut în camera stareþului ºi nu i s-a dat nici sã mãnânce ºi nici sã bea. Nu i s-a permis sã iasã afarã din camerã nici mãcar pentru a folosi toaleta. I s-a mai ordonat sã predea aurul, argintul ºi armele de foc pe care le avea. Când Xuyun a rãspuns cã nu are aºa ceva, a fost bãtut atât de tare încât craniul i-a fost fracturat ºi sângera, iar coastele i-au fost rupte. În acel timp, Xuyun avea aproape 112 ani. Poliþia militarã l-a împins de pe pat pe podea. Când s-au întors a doua zi ºi l-au gãsit pe Xuyun încã viu, l-au bãtut din nou cu brutalitate. Asociaþia Buddhistã Chinezã, fondatã în 1952, ºi Asociaþia Taoistã Chinezã, fondatã în 1957, au declarat clar în statutul lor de întemeiere cã se aflã „sub conducerea guvernului poporului”. În realitate sunt sub conducerea ateistã a PCC. Ambele asociaþii au menþionat cã ar participa în mod activ la activitãþile de producþie ºi construcþii ºi ar pune în aplicare politicile guvernamentale. Au fost complet transformate în organizaþii seculare. Buddhiºtii ºi taoiºtii devotaþi care au rãmas fideli perceptelor au fost etichetaþi drept contra-revoluþionari, sau membri ai „sectelor superstiþioase” ºi societãþilor secrete. Sub lozinca revoluþionarã „purificarea buddhiºtilor ºi a taoiºtilor”, aceºtia au fost încarceraþi, forþaþi sã se „reformeze prin muncã” sau chiar executaþi. N-au fost cruþate nici religiile venite din Vest: creºtinismul, Biserica Catolicã. Pe baza statisticilor din cartea Persecutarea creºtinilor de cãtre Partidul Comunist Chinez, publicatã în 1958, chiar numãrul limitat de documente fãcute publice relevã faptul cã, dintre clericii acuzaþi drept „aristocraþi” sau „despoþi locali” un uluitor numãr de 8.840 au fost uciºi ºi 39.200 au fost trimiºi în lagãre de muncã. Printre clericii etichetaþi drept „contra-revoluþionari”, 2.450 au fost uciºi ºi 24.800 trimiºi în lagãre de muncã46. Religiile sunt cãi prin care oamenii se ridicã din lumea secularã ºi se cultivã. Ele pun accentul pe „celãlalt mal” (þãrmul iluminãrii perfecte) ºi pe „Cer”. Shakyamuni a fost un prinþ indian. Pentru a cãuta mukti47, o stare în care se poate obþine pacea minþii, înþelepciune mai înaltã, iluminare totalã ºi Nirvana48, a renunþat la tron, plecând în munþii împãduriþi pentru a cultiva prin greutãþi ºi chinuri. Înainte ca Iisus sã devinã iluminat, Satan l-a dus pe vârful unui munte ºi i-a arãtat regatele lumii în toatã splendoarea lor. Satan a spus “Dacã mi te închini ºi mã venerezi, îþi voi da toate acestea”. Dar Iisus n-a putut fi ispitit. Însã cãlugãrii politici ºi pastorii care au format fronturi unite cu PCC au aranjat o serie de înºelãciuni ºi minciuni precum: „buddhismul lumii umane” ºi „religia este adevãrul, aºa cum este ºi socialismul”. Ei au susþinut cã „nu existã contradicþii între malul acesta ºi celãlalt”. I-au încurajat pe buddhiºti ºi taoiºti sã caute fericirea, gloria, splendoarea, bogãþia ºi rangul în aceastã viaþã ºi au modificat doctrinele religioase ºi înþelesul lor.

46 Din Teoria ºi practica reprimãrii religiilor de cãtre Partidul Comunist Chinez de Bai Zhi. Website: http://www.dajiyuan.com/gb/3/4/15/n300731.htm (în chinezã). 47 Mukti înseamnã Prima Dharmã sau prima expunere sau transmitere a Legii. Termenul mukti poate fi tradus de asemenea ca „dezlegare, izbãvire, eliberare, decuplare, emancipare; eliberarea din legãturi ºi obþinerea libertãþii, eliberare din transmigrare, din karma, din iluzie, din suferinþã”; denota Nirvana ºi de asemenea libertatea obþinutã în Dhyâna (meditaþie). Este pentru ieºirea din Samsara (reîncarnare) 48 Nirvana, în buddhism sau hinduism este o stare de pace fericitã ºi armonie dincolo de suferinþele ºi pasiunile existenþei individuale; o stare de uniune cu spiritul etern

Page 91: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

11

Buddhismul interzice omorul. PCC a omorât oamenii ca pe muºte în timpul „suprimãrii contra-revoluþionarilor”49. Dar cãlugãrii politici au justificat acest lucru spunând cã „omorârea contra-revoluþionarilor este o compasiune chiar mai mare”. În timpul „rãzboiului de rezistenþã contra agresiunii SUA ºi de sprijin pentru Coreea”50 (1950-1953) cãlugãrii au fost chiar trimiºi direct în liniile frontului pentru a ucide. Sã luãm un alt exemplu din creºtinism. În 1950, Wu Yaozong51 a format „Biserica Patrioticã”, sau a „Celor Trei” care urmeazã principiile: auto-administrare, auto-sprijinire ºi auto-propagare. Susþinea cã astfel vor scãpa de „imperialism” ºi se vor alãtura în mod activ „rãzboiului de rezistenþã contra agresiunii SUA ºi de sprijin pentru Coreea”. Un bun prieten de-al lui a fost încarcerat peste 20 de ani pentru cã a refuzat sã se alãture „Bisericii Patriotice” ºi a suferit tot felul de torturi ºi umilinþe. Când l-a întrebat pe Wu Yaozong: „Cum priveºti miracolele pe care le-a fãcut Iisus?”, Wu a rãspuns: „Eu m-am lepãdat de toate”. Nerecunoaºterea miracolelor lui Iisus echivaleazã cu nerecunoaºterea Paradisului lui Iisus. Cum poate fi cineva considerat creºtin când nu recunoaºte nici mãcar Paradisul unde s-a ridicat Iisus? Oricum, în calitate de fondator al „Bisericii Patriotice”, Wu Yaozong a devenit membru al Comitetului Permanent al Conferinþei Consultative Politice. Când a pãºit în Marea Salã a Poporului52, probabil cã uitase complet cuvintele lui Iisus „Iubeºte-l pe Dumnezeul tãu cu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu ºi cu tot cugetul tãu. Aceasta este prima ºi cea mai mare poruncã." (Matei,22:37-38). „Dã-i Cezarului ce este al Cezarului ºi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. (Matei, 22:21) Partidul Comunist Chinez a confiscat proprietãþile templelor, a forþat cãlugãrii ºi cãlugãriþele sã studieze marxism-leninism pentru a le spãla creierul ºi chiar i-a dus la muncã forþatã. De exemplu, în oraºul Ningbo, provincia Zhejiang exista un „atelier buddhist”. Peste 25.000 de cãlugãri ºi cãlugãriþe au fost forþaþi sã munceascã acolo. Mai absurd este cã PCC, pentru a dezintegra buddhismul, a încurajat cãlugãrii ºi cãlugãriþele sã se cãsãtoreascã. De exemplu, chiar înainte de 8 martie, Ziua Femeii, în 1951, Federaþia Femeilor din oraºul Changsha, provincia Hunan a ordonat tuturor cãlugãriþelor din provincie sã se hotãrascã sã se cãsãtoreascã în câteva zile. În plus, cãlugãrii tineri ºi viguroºi au fost forþaþi sã intre în armatã ºi au fost trimiºi pe câmpul de luptã drept carne de tun53. Diverse grupuri religioase din China au fost desfiinþate de PCC în urma suprimãrii brutale. Adevãrata elitã a buddhismului ºi taoismului a fost suprimatã. Dintre cei rãmaºi mulþi s-au reîntors la viaþa secularã, iar alþii au devenit agenþi secreþi ai Partidului Comunist, îmbrãcând sutana54, roba taoistã, sau roba lungã de pastor, pentru a deforma Scripturile buddhiste, Canonul taoist ºi Sfânta Biblie ºi pentru a justifica miºcãrile PCC folosind aceste doctrine.

Distrugerea relicvelor culturale Ruinarea relicvelor culturale este o parte importantã a distrugerii culturii tradiþionale de cãtre PCC. În campania de „înlãturare a celor Patru Lucruri Vechi”, multe cãrþi unicat, scrieri 49 O campanie de reprimare a contrarevoluþionarilor în care foºtii membri ai societãþilor secrete, ai asociaþiilor religioase ºi KMT au fost trataþi cu violenþã (la începutul lui 1951) 50 „Rãzboiul de rezistenþã contra agresiunii SUA ºi de sprijin pentru Coreea”, aºa cum a fost denumit de PCC, a izbucnit în 1950. În Vest este cunoscut în mod obiºnuit ca „rãzboiul Coreean” 51 Wu Yaozong (1893-1975 d.C.) ºi alþii au publicat aºa numitele „Cãi prin care creºtinãtatea chinezã sã depunã eforturi în construirea Chinei Noi”, numite de asemenea „Manifestul inovator al propriei treimi” în 1950 ºi au format ulterior „Biserica Patrioticã”, sau a „Celor Trei” 52 Marea Salã a Poporului, construitã în 1959, este situatã în partea de vest a Pieþei Tiananmen. Este locul în care se þine Congresul Naþional al Poporului din China 53 Vezi [46] 54 Roba Kesa, roba cãlugãrului, sau sutana.

Page 92: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

12

caligrafice ºi picturi colecþionate de intelectuali au fost arse sau fãcute bucãþi, ajungând pastã pentru hârtie. Zhang Bojun55 avea o colecþie de familie care numãra peste 10.000 de cãrþi. Conducãtorii Gãrzilor Roºii au pus o parte dintre ele pe foc pentru a se încãlzi. Ce a rãmas a fost trimis la fabricile de hârtie ºi tocat pentru pastã de hârtie. Hong Qiusheng, specialist în restaurãri de scrieri caligrafice ºi picturi, era un om mai în vârstã, cãruia i se spunea ºi „doctorul miraculos” al scrierilor caligrafice ºi al picturilor antice. El a asamblat nenumãrate capodopere de talie mondialã de exemplu picturile de decor ale împãratului Huizong, al dinastiei Song56, picturile pe bambus ale lui Su Dongpuo57, ºi picturile lui Wen Zhengming58 ºi Tang Bohu59. Majoritatea sutelor de scrieri caligrafice ºi picturi antice pe care le-a salvat de-a lungul deceniilor deveniserã o colecþie naþionalã de primã clasã. Scrierile caligrafice ºi picturile, pe care le-a colecþionat cu mari eforturi, au fost etichetate ca aparþinând celor „Patru Lucruri Vechi”, ºi arse. Mai târziu domnul Hong a spus printre lacrimi: „Peste 100 jin60 (50 kg) de scrieri caligrafice ºi picturi; le-a luat mult timp sã le ardã !”61.

“Problemele lumeºti apar ºi dispar, Antic, modern, încolo ºi încoace Dar râurile, munþii rãmân neschimbaþi în gloria lor ªi pot fi vãzuþi de pe aceastã cãrare…”62

În cazul în care chinezii de azi ºi-ar mai aminti ceva din istoria lor, s-ar simþi probabil diferit atunci când ar recita acest poem al lui Meng Haoran. Locurile istorice ale vestitului munte ºi ale vestitului râu au fost distruse ºi au dispãrut în furtuna „înlãturãrii celor Patru Lucruri Vechi”. A fost distrus nu numai Pavilionul Orhideei, unde Wang Xizhi63 a scris faimosul „Prolog la colecþia de poeme compuse la Pavilionul Orhideei”64, ci ºi mormântul lui Wang Xizhi. Fosta reºedinþã a lui Wu Chen`en65 din provincia Jiangsu a fost demolatã, ultima reºedinþã a lui Wu Jingzi66 din provincia Anhui a fost ºi ea distrusã, tabletele de piatrã pe care Su Dongpo a scris de mânã articolul „Coliba bãtrânului beþiv de la marginea drumului”67 a fost rãsturnatã de tinerii revoluþionari68 ºi literele de pe tableta de piatrã au fost rase. Esenþa culturii chineze a fost moºtenitã ºi acumulatã în mii de ani. Dacã este distrusã, nu mai poate fi restauratã. Cu toate acestea, PCC a distrus-o în mod barbar în numele „revoluþiei”, fãrã pic de regret sau ruºine. Când toþi plângeam dupã Vechiul Palat de Varã, cunoscut ca „palat al palatelor”, care era ars de forþele aliate ale Marii Britanii ºi Franþei, când oftam dupã

55 Zhang Bojun (1895-1969 d.C.) a fost unul dintre întemeietorii „Ligii Democrate Chineze”, un partid democratic din China. În 1957 a fost clasificat de Mao Zedong ca reacþionarul numãrul 1, fiind unul dintre puþinii oameni „cu vederi de dreapta”, care n-au fost reabilitaþi dupã Revoluþia Culturalã 56 Împãratul Huizong al dinastiei Song, alias Zhao Ji (r. 1100-1126 d.C.) 57 Su Dongpo (1036-1101 d.C.), renumit poet ºi scriitor chinez al dinastiei Song. Unul dintre cei „Opt Mari Maeºtri ai prozei din dinastiile Tang ºi Song” 58 Wen Zhengming (1470-1559 d.C.) pictor chinez al dinastiei Ming 59 Tang Bohu (1470-1523) celebru învãþat, pictor ºi poet chinez din dinastia Ming 60 Jin-ul este o unitate de greutate folositã în China. Un Jin are 0,5 kg sau aprox. 1,1 lb 61 Vezi [36] 62 Dintr-un poem al lui Meng Haoran (689-740 d.C.), poet bine-cunoscut al dinastiei Tang 63 Wang Xi Zhi (321-379 d.C.), cel mai renumit caligraf din istorie, din timpul dinastiei Tang 64 Prologul Original Lan Ting, scris probabil de Wang Xi Zhi în prima parte a carierei sale de caligraf (la vârsta de 51 ani, 353 d.C.), este universal recunoscut ca cea mai importantã piesã din istoria caligrafiei chineze 65 Wu Cheng`en (1506?-1582? d.C.) romancier ºi poet chinez al dinastiei Ming, autor al romanului Cãlãtorie spre Vest, unul din cele mai binecunoscute patru romane chinezeºti 66 Wu Jingzi (1701-1754 d.C.), un scriitor rafinat al dinastiei Qing, autor al Învãþaþilor (Rulin Waishi, cunoscut de asemenea ca Istoria neoficialã a învãþaþilor) 67 Proza scrisã de Ouyang Xiu (1007-1072 d.C.), alt scriitor din cei „Opt mari maeºtri ai prozei din dinastiile Tang ºi Song”. Ouyang Xiu se autodenumea „bãtrânul beþiv” 68 Nume alternativ pentru Gãrzile Roºii

Page 93: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

13

monumentala lucrare a Enciclopediei Yongle69, distrusã de flãcãrile invadatorilor în timpul rãzboiului, am fi putut oare anticipa cã distrugerea cauzatã de PCC va fi de o amploare mult mai mare, mai îndelungatã ºi mai completã decât cea cauzatã de oricare alt invadator?

Distrugerea credinþelor spirituale Pe lângã distrugerea formelor fizice ale religiei ºi culturii, PCC ºi-a folosit capacitatea supremã de care dispunea ºi pentru a distruge identitatea spiritualã a oamenilor, formatã din credinþã ºi culturã. Sã analizãm de exemplu felul în care PCC a tratat credinþele etnice. PCC a considerat cã tradiþiile grupului musulman Hui fac parte din cele „Patru Lucruri Vechi” – gândire, culturã, tradiþie, obiceiuri vechi. I-a forþat pe cei din grupul etnic Hui sã mãnânce carne de porc. Þãranilor musulmani ºi moscheelor li s-a cerut sã creascã porci, iar fiecare gospodãrie trebuia sã dea 2 porci pe an pentru þarã. Gãrzile Roºii chiar l-au forþat sã mãnânce excremente umane pe Panchen Lama, al doilea (ca mãrime) Buddha în viaþã. Ei au împins trei cãlugãri de la Templul Supremei Fericiri, cel mai mare templu Buddhist construit în timpurile moderne (1921), situat în oraºul Harbin, provincia Heilongjiang, sã afiºeze un poster mare pe care scria „În iad cu sutrele – sunt pline de rahat”. În 1971 Lin Biao70, vicepreºedinte al Comitetului Central al PCC, a încercat sã fugã din China, dar a fost ucis când avionul sãu s-a prãbuºit în Undurkhan, Mongolia. Mai târziu, la reºedinþa Maojiawan din Beijing a lui Lin, au fost gãsite câteva citate confucianiste. Drept urmare PCC a pornit o campanie nebunã de „criticã a lui Confucius”. Un scriitor numit Liang Xiao71 a publicat un articol în Steagul Roºu - revistã reprezentativã a PCC - intitulat „Cine este Confucius?”. Articolul îl descria pe Confucius drept „un nebun care dorea sã întoarcã istoria înapoi“ ºi un „demagog înºelãtor ºi viclean”. Au urmat benzi desenate ºi cântece care-l demonizau pe Confucius. Aºa au fost distruse complet demnitatea ºi sacralitatea religiei ºi a culturii.

Distrugere fãrã de sfârºit În China anticã, guvernul central îºi extindea conducerea numai pânã la nivelul de judeþ; sub acest nivel clanurile patriarhale îºi menþineau controlul autonom. Aºa cã, de-a lungul istoriei, distrugeri precum „arderea cãrþilor ºi îngroparea învãþaþilor confucianiºti” de cãtre împãratul Qin Shi Huang72 din dinastia Qin (221-207 î.C.) precum ºi cele patru campanii de eliminare a buddhismului între secolele V ºi X de cãtre cei „trei Wu ºi un Zong”, au fost toate impuse de la 69 Enciclopedia Yongle sau Yongle Dadian a fost autorizatã de Împãratul Yongle al dinastiei Ming în 1403. Este consideratã cea mai timpurie ºi mai mare enciclopedie din lume. Douã mii de învãþaþi au lucrat la acest proiect, incorporând 8000 texte din vremurile antice pânã la dinastia Ming timpurie. Enciclopedia, terminatã în 1408 cuprindea peste 22.000 de volume manuscrise, ocupând 40 metri cubi 70 Lin Biao (1907-1971), unul dintre liderii seniori ai PCC, a slujit sub Mao Zedong ca membru al Biroului Politic Chinez ºi vicepreºedinte (1958) ºi Ministru al Apãrãrii (1959). Lin a fost desemnat in 1966 ca succesor al lui Mao Zedong, dar în 1970 a cãzut în dizgraþie. Se spune cã a încercat sã fugã din China. Avionul sãu s-a prãbuºit în Mongolia, omorându-l 71 „Liang Xiao” este un grup de scriitori, printre care se numãra ºi Zhou Yiliang, a cãrui implicare în grupul de scriitori a determinat un prieten sã scrie o scrisoare anonimã care se referea la “extrema neruºinare” 72 Împãratul Qin Shi Huang (259-210 î.C.), alias Ying Zheng, a fost primul împãrat din istoria Chinei unificate. A standardizat codurile legale, limba scrisã, moneda, greutatea ºi mãsurile ºi a ordonat construirea Marelui Zid. Toate aceste mãsuri au avut o mare ºi profundã influenþã asupra istoriei ºi culturii chineze. A ordonat sã fie arse cãrþi din diferite ºcoli, incluzându-le pe unele din confucianism ºi taoism, iar la un moment dat a ordonat sã fie îngropaþi de vii 460 de învãþaþi confucianiºti. Aceste evenimente au fost mai târziu numite în istorie „arderea cãrþilor ºi îngroparea învãþaþilor confucianiºti". ªi-a construit un uriaº mausoleu, iar armata din terracota a mormântului împãratului Qin a devenit cunoscutã ca cea de-a Opta Minune a Lumii

Page 94: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

14

vârf la bazã, ºi n-au putut elimina în nici un chip cultura. Operele clasice ºi ideile confucianiste ºi buddhiste au continuat sã supravieþuiascã în vastele domenii ale societãþii. Prin contrast, campania de înlãturare a celor „Patru Lucruri Vechi” de cãtre tinerii studenþi incitaþi de PCC a fost o miºcare naþionalã pornitã de jos, de „entuziasm spontan”. Extinderea PCC în fiecare sat prin organizaþiile rurale de Partid a dus la un control atât de strâns al societãþii încât miºcarea „revoluþionarã” a PCC s-a extins fãrã sfârºit ºi a afectat fiecare persoanã de pe fiecare petec de pãmânt din China. Niciodatã în decursul istoriei nici un împãrat n-a eradicat din minþile oamenilor lucrurile considerate ca fiind cele mai sacre ºi frumoase, aºa cum a procedat PCC, folosind propaganda bazatã pe calomnie ºi insultã, la care s-a adãugat violenþa. Eliminarea credinþei poate fi deseori mai eficientã ºi efectul ei de mai lungã duratã decât distrugerea lucrurilor fizice.

Reformarea intelectualilor Caracterele chinezeºti reprezintã esenþa celor 5.000 de ani de civilizaþie. Forma ºi pronunþia fiecãrui caracter, dialectele ºi implicaþiile literare formate din combinaþii ale caracterelor exprimã profunde sensuri culturale. PCC nu numai cã a simplificat caracterele chinezeºti, dar a mai ºi încercat sã le înlocuiascã cu caracterele pinyin romanizate, fapt care ar fi dus la eliminarea tuturor tradiþiilor culturale ale caracterelor chinezeºti ºi ale limbii. Dar planul de înlocuire a eºuat, evitându-se degradãri ulterioare ale limbii chineze. Însã intelectualii chinezi care au moºtenit aceastã culturã tradiþionalã n-au avut norocul de a fi scutiþi de distrugere. Înainte de 1949 China avea douã milioane de intelectuali. Deºi unii studiaserã în Vest, ei moºteniserã unele idei confucianiste. PCC desigur nu putea slãbi controlul asupra lor, deoarece, ca membri ai clasei „intelectual-aristocrate” tradiþionale, modurile lor de gândire jucau roluri importante în modelarea gândirii oamenilor obiºnuiþi. În septembrie 1951 PCC iniþia o „miºcare de reformã a gândirii” pe scarã largã, începând din mijlocul intelectualilor de la Universitatea din Beijing, cerând „organizarea unei miºcãri (în mijlocul profesorilor din colegii, licee ºi ºcoli primare ºi a studenþilor din colegii) de mãrturisire a propriei istorii, cu loialitate ºi în mod onest”, astfel încât sã fie curãþate orice elemente contra-revoluþionare73. Lui Mao Zedong nu i-au plãcut niciodatã intelectualii. El spunea: „Ei (intelectualii) trebuie sã fie conºtienþi de un adevãr, anume cã mulþi aºa-numiþi intelectuali - relativ vorbind - sunt complet ignoranþi, iar muncitorii ºi fermierii ºtiu uneori mai mult decât ei”74. Comparativ cu muncitorii ºi þãranii, intelectualii nereformaþi nu erau „curaþi” ºi analizând lucrurile pânã la capãt, muncitorii ºi þãranii erau cei mai „curaþi” oameni, chiar dacã mâinile lor erau murdare ºi picioarele mânjite cu bãlegar de vacã…75 Persecuþia intelectualilor de cãtre PCC a început cu diverse forme de acuzare, începând în 1951 cu criticarea lui Wu Xun76 pentru „ºcolile care funcþionau cu bani cerºiþi”, pânã la atacul lui Mao Zedong împotriva scriitorului Hu Feng77, care a fost etichetat drept contra-revoluþionar în 1955.

73 Din Scrierile lui Mao Zedong 1949-1976 (Vol.2) 74 Din Rectificarea stilului de lucru al Partidului a lui Mao Zedong (1942) 75 Din Discursul lui Mao Zedong la Forumul Yan`an despre literaturã ºi artã (1942) 76 Wu Xun (1838-1896 d.C.), al cãrui nume original era Wu Qi, s-a nãscut în Tangyi din Shandong. Pierzându-ºi tatãl la o vârstã fragedã, familia sa a sãrãcit. A trebuit sã cerºeascã mâncare pentru a-ºi hrãni mama ºi a devenit cunoscut ca „cerºetorul din pietate filialã. Dupã moartea mamei sale, cerºitul a devenit unicul sãu mijloc de trai. Cu banii strânºi din cerºit a deschis ºcoli gratuite 77 Hu Feng (1902-1985), învãþat ºi critic literar, s-a opus politicii literaturii doctrinare a PCC. În 1955 a fost expulzat din Partid ºi condamnat la 14 ani închisoare

Page 95: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

15

La început intelectualii nu erau clasificaþi drept reacþionari, dar începând cu 1957, dupã ce câteva grupuri religioase majore au cedat datoritã „frontului unificat”, PCC ºi-a putut focaliza energia asupra intelectualilor. Astfel a fost lansatã miºcarea „Anti Dreapta”. Spre sfârºitul lui februarie 1957, susþinând cã „lasã o sutã de flori sã înfloreascã ºi o sutã de ºcoli de gândire sã se întreacã”, PCC a cerut intelectualilor sã-ºi exprime sugestiile ºi criticile faþã de Partid, promiþând cã nu vor exista represalii. Intelectualii erau de mult nemulþumiþi de rolul conducãtor pe care ºi-l asumase PCC în orice domeniu, în ciuda faptului ca era nepriceput, ºi de uciderea de cãtre PCC a oamenilor nevinovaþi în timpul campaniilor de „reprimare a contra-revoluþionarilor” din 1950-1953 ºi de „eliminare a contra-revoluþionarilor” din 1955-1957. ªi-au închipuit cã PCC devenise în sfârºit descuiat la minte. Aºa cã au început sã vorbeascã deschis despre adevãratele lor sentimente ºi critica lor a devenit din ce în ce mai intensã. La mulþi ani dupã aceste întâmplãri mai sunt încã oameni care cred cã Mao Zedong a început sã atace intelectualii numai dupã ce s-a enervat la criticile lor excesiv de aspre. Adevãrul este însã altul. Pe 15 mai 1957 Mao Zedong scria un articol intitulat „Lucrurile încep sã se schimbe”, articol care a circulat printre oficialii superiori ai PCC. Articolul spunea „Recent, cei de dreapta s-au arãtat a fi cei mai hotãrâþi ºi cei mai înverºunaþi… Cei cu vederi de dreapta, anti-comuniºti, încearcã cu disperare sã stârneascã un uragan de gradul ºapte în China … ºi au o puternicã tendinþã de a distruge Partidul Comunist”78. Dupã aceasta, oficialii care fuseserã indiferenþi la campania „lãsãrii sutei de flori care sã înfloreascã ºi sutei de ºcoli de gândire care sã se întreacã” au devenit deodatã entuziaºti ºi „plini de zel”. În memoriile ei Trecutul nu dispare ca fumul, fiica lui Zhang Bojun povestea:

„Li Weihan, ministru al Departamentului Frontului Unit de Muncã, l-a sunat personal pe Zhang Bojun pentru a-l invita la o întâlnire clarificatoare ºi a-i expune opinia despre PCC. A fost aranjat ca Zhang sã stea pe o canapea pe un rând din faþã. Neºtiind cã era o cursã, Zhang ºi-a rostit în mod clar dezaprobarea faþã de PCC. Pe toatã durata derulãrii scenariului, Li Weihan pãrea relaxat. Zhang probabil gândea cã Li este de acord cu ce spunea el. Nu ºtia cã lui Li îi fãcea plãcere sã vadã cum îi cãdea prada în capcanã”.

Dupã întâlnire, Zhang a fost clasificat ca numãrul unu printre persoanele cu vederi de dreapta din China. Putem gãsi mai multe momente din 1957 când au avut loc propuneri sau discursuri rostite de intelectuali care ofereau critici ºi sugestii: „Institutul de proiecte politice” al lui Zhang Bojun, din 21 mai; „Vederi absurde anti-sovietice” al lui Long Yun din 22 mai; „Comitetul pentru redresare” al lui Luo Longji din 22 mai; discursul referitor la „Critica socialismului feudal al PCC” la Universitatea din Beijing al lui Lin Xiling pe 30 mai; „Partidul ar trebui sã renunþe la conducerea artelor” al lui Wu Zuguang din 31 mai ºi „Partidul dominã lumea” al lui Chu Anping din 1 iunie. Toate aceste propuneri ºi discursuri au fost solicitate ºi prezentate dupã ce Mao Zedong îºi ascuþise cuþitul de mãcelar. Toþi aceºti intelectuali, dupã cum se poate bãnui, au fost mai apoi etichetaþi ca având vederi de dreapta. În întreaga þarã existau mai mult de 550.000 asemenea persoane cu vederi de dreapta. Tradiþia chinezã spunea cã „învãþaþii pot fi uciºi dar nu umiliþi”. PCC nu s-a dat în lãturi ºi a umilit intelectualii, prin negarea dreptului lor la supravieþuire ºi chiar prin acuzarea familiilor lor, atunci când nu acceptau umilirea. Mulþi intelectuali au cedat. În timpul desfãºurãrii evenimentelor

78 Din Operele alese ale lui Mao Zedong (Vol.5), „Lucrurile încep sã se schimbe”(1957)

Page 96: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

16

unii i-au implorat pe ceilalþi sã se salveze, dezamãgindu-i pe mulþi. Cei care nu s-au supus umilinþelor au fost uciºi, fiind apoi folosiþi drept exemple pentru a teroriza alþi intelectuali. Tradiþionala „clasã a învãþaþilor”, exemple de moralitate socialã, a fost astfel distrusã. Mao Zedong spunea:

“Cu ce se poate lãuda împãratul Qin Shi Huang? A ucis doar 460 de învãþaþi confucianiºti; dar noi am ucis 46.000 de intelectuali. Când am suprimat contra-revoluþionarii nu am ucis noi la fel de bine ºi ceva intelectuali? Cei cu vederi pro-democratice ne-au acuzat cã am acþionat ca împãratul Qin Shi Huang. Eu nu sunt de acord. Noi l-am întrecut de o sutã de ori”79.

Într-adevãr, Mao Zedong nu numai cã a ucis intelectualii. Mai cumplit, le-a distrus minþile ºi inimile.

Crearea impresiei de culturã prin pãstrarea aparenþei tradiþiei, dar înlocuirea conþinutului ei

Dupã ce PCC a adoptat reforma economicã ºi politica uºilor deschise, a renovat multe biserici ºi multe temple buddhiste ºi taoiste. A organizat multe expoziþii în templele chineze ºi la multe târguri culturale din afara Chinei. Acesta este ultimul efort prin care PCC foloseºte ºi distruge ce a mai rãmas din cultura tradiþionalã. Existã douã motive pentru care PCC procedeazã astfel. Pe de o parte, bunãtatea inerentã a naturii umane, pe care PCC n-ar fi putut-o elimina în nici un fel, ar fi dus la distrugerea culturii de Partid. Pe de altã parte, intenþia PCC a fost de a folosi cultura tradiþionalã drept cosmeticã pe care s-o aplice pe adevãrata sa faþã, pentru a-ºi acoperi natura maleficã, ce poate fi caracterizatã prin „înºelãciune, rãutate ºi violenþã”. Esenþa culturii este sensul sãu lãuntric moral, în timp ce formele sale superficiale au numai valoare esteticã, artisticã. PCC a restaurat elementele superficiale ale culturii, care satisfac nevoia de spectacol, pentru a-ºi masca adevãratul þel - de distrugere a moralitãþii. Indiferent câte expoziþii de artã ºi scrieri caligrafice a organizat PCC, indiferent câte festivale de culturã cu dansuri de dragoni ºi lei au fost puse în scenã, indiferent câte festivale gastronomice a gãzduit ºi indiferent cât de multã arhitecturã clasicã a fost construitã, Partidul nu restaureazã decât înfãþiºarea superficialã, nu ºi esenþa culturii. Între timp, PCC îºi promoveazã propriile manifestãri culturale atât în interiorul cât ºi în afara Chinei, singurul scop fiind în esenþã menþinerea puterii sale politice. Încã o datã, templele constituie un exemplu. Prin temple se înþeleg acele locuri unde oamenii pot cultiva ascultând clopote dimineaþa ºi toaca la asfinþit, venerându-l pe Buddha sub cãdelniþe. Cei din societatea umanã obiºnuitã se pot de asemenea spovedi ºi închina acolo. Cultivarea necesitã o inimã curatã, care nu urmãreºte nimic. Spovedania ºi venerarea necesitã un mediu serios ºi solemn. Însã templele au fost transformate în resurse turistice de dragul profitului economic. Câþi dintre cei care viziteazã azi templele din China dupã ce fac un duº ºi îºi schimbã cãmaºa, o fac pentru a-ºi examina greºelile cu o inimã sincerã ºi plinã de respect faþã de Buddha? Tactica adoptatã de PCC pentru a crea confuzie în rândul oamenilor este redarea înfãþiºãrii exterioare în paralel cu distrugerea sensului lãuntric al culturii tradiþionale. Fie cã este vorba de buddhism sau de alte religii sau forme culturale derivate din acestea, toate sunt degradate deliberat de cãtre PCC în acest fel.

79 Qian Bocheng Cultura orientalã, a patra ediþie (2000).

Page 97: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

17

III. Cultura de Partid În paralel cu distrugerea culturii tradiþionale semi-divine, PCC punea pe tãcute bazele propriei „culturi de Partid” prin miºcãri politice continue. Cultura de Partid a reuºit transformarea generaþiei mai vechi, otrãvirea generaþiei mai tinere, având impact ºi asupra copiilor. Influenþa sa a fost extrem de profundã ºi vastã. Chiar ºi atunci când mulþi au încercat sã expunã ticãloºia PCC, n-au putut-o face decât adoptând modul de judecare a binelui ºi rãului, modul de analizã ºi vocabularul dezvoltat de PCC, acþiuni care purtau în mod inevitabil amprenta culturii de Partid.

Cultura de Partid n-a moºtenit numai esenþa ticãloºiei culturii marxist-leniniste nãscute în strãinãtate, ci a mai ºi combinat cu îndemânare toate elementele negative acumulate în mii de ani de culturã chinezã cu revoluþia violentã ºi cu filozofia luptei din propaganda de Partid. Aceste componente negative includ luptele interne pentru putere din interiorul familiei regale, formarea de clici pentru a urmãri interese meschine, jocuri politice menite sã-i facã pe alþii sã sufere, tactici murdare ºi conspiraþie. În decadele din perioada luptei PCC pentru supravieþuire, caracteristica sa de „înºelãciune, ticãloºie ºi violenþã” a fost îmbogãþitã, nutritã ºi extinsã. Natura culturii de Partid este formatã din despotism ºi dictaturã. Aceastã culturã serveºte Partidului în lupta sa politicã ºi în luptele de clasã. Existã patru aspecte care pot ajuta la înþelegerea modului în care se formeazã mediul „umanist” de teroare ºi despotism al Partidului.

Aspectul dominãrii ºi controlului

A. O culturã a izolãrii Cultura Partidului Comunist este un monopol izolat, fãrã libertate de gândire, vorbire, asociere sau credinþã. Mecanismul dominaþiei Partidului seamãnã cu un sistem hidraulic care se bazeazã pe presiune înaltã ºi izolare pentru a menþine starea de control. Chiar ºi o spãrturã minusculã poate cauza prãbuºirea sistemului. De exemplu, Partidul a refuzat dialogul cu studenþii în timpul miºcãrii studenþeºti din 4 iunie80, temându-se cã dacã ar lua naºtere aceastã spãrturã, muncitorii, þãranii, intelectualii ºi militarii ar cere ºi ei dialog. Ca urmare China s-ar fi miºcat cãtre democraþie ºi dictatura unui singur Partid ar fi fost pusã sub semnul întrebãrii. Aºa cã au ales sã comitã crime mai degrabã decât sã dea curs cererilor studenþilor. Astãzi PCC are zeci de mii de oameni angajaþi ca poliþie a „cyber-spaþiului”, pentru a monitoriza Internetul ºi blocheazã direct orice pagini de web din strãinãtate care nu îi plac.

B. Cultura terorii În ultimii 55 de ani PCC a folosit teroarea pentru a suprima mintea chinezilor. A mânuit biciul ºi cuþitul de mãcelar pentru a forþa oamenii sã se conformeze; aºa cã lumea n-a ºtiut niciodatã când se va confrunta cu dezastre neprevãzute. Trãind în fricã, oamenii au devenit ascultãtori. Adepþii democraþiei, gânditorii independenþi, scepticii din interiorul sistemului (PCC) precum ºi membrii diverselor grupuri spirituale au devenit þintele crimelor, acesta fiind modul de avertizare a publicului. Partidul doreºte sã suprime orice opoziþie în faºã.

C. O culturã a reþelei de control

80 Miºcarea studenþeascã din 4 iunie a fost iniþiatã de studenþii universitari care pledau în favoarea reformelor democratice în China, între 15 aprilie ºi 4 iunie 1989. Miºcarea a fost reprimatã de Armata de Eliberare a Poporului, fiind denumitã de comunitatea internaþionalã „Masacrul din 4 iunie”

Page 98: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

18

PCC controleazã total societatea. Existã un sistem de înregistrare a gospodãriei, un sistem de comitete de vecinãtate ºi diferite niveluri ale structurii comitetelor de Partid. „Sunt înfiinþate organizaþii de Partid la nivel de întreprindere”, „Fiecare sat are propria sa organizaþie de Partid”. Membrii Partidului ºi Ligii Tineretului Comunist au activitãþi regulate. În consecinþã PCC a adoptat ºi o serie de lozinci. Câteva exemple: „Apãrã-þi propria uºã ºi urmãreºte-þi oamenii”, „Nu lãsa oamenii sã facã apel”, „Implementeazã cu hotãrâre sistemul de taxare, garanteazã îndeplinirea sarcinilor ºi constatã unde zace responsabilitatea. Fii vigilent ºi controleazã strict. Fii serios în ceea ce priveºte disciplina ºi regulile ºi garanteazã mãsuri de control preventive ºi de menþinere, 24 de ore pe zi”. „Oficiul 61081 va forma un comitet de supraveghere pentru a inspecta ºi monitoriza activitãþile din fiecare regiune ºi unitate de lucru la intervale neregulate”.

D. O culturã a acuzãrii PCC a ignorat complet principiile guvernãrii prin lege în societatea modernã ºi a promovat în mod viguros politica tragerii la rãspundere. ªi-a folosit puterea absolutã pentru a pedepsi rudele celor care erau etichetaþi ca „aristocraþi”, „bogaþi”, „reacþionari”, „elemente rele” ºi „persoane cu vederi de dreapta”. A propus teoria „originii de clasã”82. Astãzi, PCC „trage la rãspundere liderii principali”, pe care îi mustrã în public dacã eºueazã - în rolurile lor de lideri – ºi nu iau mãsuri adecvate pentru a-i împiedica pe practicanþii Falun Gong sã meargã la Beijing sã „creeze probleme”. Pentru cazurile serioase sunt luate acþiuni disciplinare. „Dacã cineva practicã Falun Gong, fiecare membru al familiei sale va fi concediat”. „Dacã un salariat practicã Falun Gong, toatã lumea din întreprindere rãmâne fãrã prime”. PCC a mai promulgat ºi discriminare, clasificând copiii în 2 grupe: „cei care pot fi educaþi ºi transformaþi” sau „cele cinci clase negre” (proprietari de pãmânt, fermieri bogaþi, reacþionari, elemente rele ºi persoane cu vederi de dreapta). Partidul a promovat supunerea faþã de Partid ºi „plasarea echitãþii deasupra loialitãþii familiale”. Pentru a asigura aplicarea politicilor sale au fost înfiinþate diverse sisteme: de exemplu sistemul de arhive personale ºi organizatorice ºi sistemul detaºãrilor temporare. Oamenii au fost încurajaþi sã se acuze ºi sã se dea în vileag unii pe alþii, fiind recompensaþi pentru contribuþiile aduse Partidului.

Aspecte ale Propagandei

A. Cultura unei singure voci În timpul Revoluþiei Culturale, China a fost umplutã de lozinci precum: „instrucþiuni supreme”, „o frazã (a lui Mao) face cât zece mii de propoziþii, fiecare fiind adevãrul”. Toatã mass media a fost îndemnatã sã cânte laude ºi sã sprijine colectiv Partidul. Când era nevoie, conducãtorii Partidului de la fiecare nivel, guvern, armatã, muncitori, liga tineretului ºi organizaþii ale femeilor erau scoºi pentru a-ºi exprima sprijinul. Fiecare trebuia sã treacã prin chinuri.

B. O culturã a promovãrii violenþei Mao Zedong spunea „Cum poate funcþiona fãrã luptã, când ai 800 de milioane de oameni?”. În persecuþia Falun Gong, Jiang Zemin spunea: „Cei care îi omoarã în bãtaie pe practicanþii Falun Gong nu sunt pedepsiþi”. PCC a fost adeptul „rãzboiului total”; „bomba atomicã este doar un tigru pe hârtie...chiar dacã moare jumãtate din populaþie, cealaltã jumãtate rãmasã tot ar reconstrui patria din ruine”.

81 Agenþie creatã în mod special pentru a persecuta Falun Gong, cu putere absolutã peste fiecare nivel al administraþiei Partidului ºi peste celelalte sisteme politice ºi juridice 82 Teoria „Originii de clasã” (sau a liniei de sânge sau a descendenþei) susþine cã natura individului este determinatã de clasa familiei în care s-a nãscut

Page 99: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

19

C. O culturã a incitãrii la urã

„Sã nu uiþi suferinþele claselor (sãrace) ºi sã-þi aminteºti cu fermitate duºmãnia în lacrimi ºi sânge” este un moto care devine politicã naþionalã fundamentalã. Cruzimea faþã de clasa inamicã a fost glorificatã ca o virtute. Învãþãtura PCC era „Þine în tine ura, mestec-o ºi înghite-o. Planteazã-þi ura în inimã, astfel încât sã înmugureascã”83.

D. O culturã a vicleniei ºi minciunii Câteva exemple ale minciunilor PCC: „Recolta per mu84 este peste zece mii jin în timpul Marelui Salt Înainte (1958)“. „Nici mãcar o singurã persoanã n-a fost ucisã în Piaþa Tiananmen” în timpul masacrului din 4 iunie 1989. „Am controlat virusul SARS” în 2003. „În prezent situaþia drepturilor omului în China este cea mai bunã din istorie”. Un alt exemplu este teoria celor „Trei Reprezentãri”85.

E. O culturã a spãlãrii creierelor Câteva lozinci elaborate de PCC pentru spãlarea creierelor oamenilor: „Nu ar exista China nouã fãrã Partidul Comunist”, „Forþa centralã care ghideazã cauza noastrã înainte este PCC, iar baza teoreticã ce ne conduce gândirea este marxism-leninismul”86. „Sã menþii maxima aliniere cu Comitetul Central al Partidului” ºi „Executã comanda Partidului dacã o înþelegi; chiar dacã n-o înþelegi, aplic-o oricum ºi înþelegerea ta se va aprofunda în timp ce execuþi ordinele”.

F. O culturã a venerãrii „Cerul ºi Pãmântul sunt mari, dar mai mare este bunãtatea Partidului”, „Datorãm toate realizãrile noastre Partidului”, „Eu consider Partidul drept propria mamã”, „Apãr Comitetul Central al Partidului chiar cu preþul propriei vieþi”, „Un Partid mare, glorios ºi corect”, „Un Partid de neînvins” etc.

G. Cultura afectãrii Partidul a stabilit modele ºi a fixat exemple, unul dupã altul, ºi a lansat campanii de „progres socialist ideologic ºi etic” ºi „educaþie ideologicã”. În cele din urmã, oamenii continuau sã facã ceea ce fãceau ºi înainte de fiecare campanie. Toate aceste cuvântãri publice, sesiuni de studiu ºi întâlniri de comunicare a experienþelor au devenit o „faþadã”, iar standardul moral al societãþii a continuat sã facã salturi mari înapoi.

Aspectul relaþiilor interpersonale

A. O culturã a invidiei

83 Din cântecul operei moderne „Legenda Lanternei Roºii” - „piesã model” popularã oficialã - nãscutã în timpul „Marii Revoluþii Culturale” (1966-76) 84 Mu este o unitate de suprafaþã folositã în China. 1 mu echivaleazã cu 0,165 acri. 85 Teoria celor „Trei Reprezentãri” susþine cã Partidul trebuie sã reprezinte întotdeauna direcþia dezvoltãrii forþelor de producþie de frunte din China, orientarea culturii de frunte a Chinei ºi interesele fundamentale ale majoritãþii copleºitoare a poporului chinez 86 Discursul de deschidere la Prima Sesiune a Primului Congres Naþional al Poporului al Republicii Populare Chineze (15 septembrie 1954)

Page 100: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

20

Partidul a promovat „egalitarism absolut”, aºa cã „oricine se va evidenþia va fi þinta atacului”. Oamenii sunt invidioºi pe cei care au puteri mai mari ºi pe cei care sunt mai bogaþi - aºa-numitul „sindrom al ochiului-roºu”87.

B. O culturã a oamenilor care se calcã în picioare PCC a promovat „pe faþã – lupta; ºi în spate - delaþiunea”. ªantajarea partenerilor, crearea de documente pentru a-i acuza pe nedrept, fabricarea de fapte ºi exagerarea greºelilor – aceste comportamente necinstite au fost folosite pentru a mãsura apropierea faþã de Partid ºi dorinþa de avansare.

Influenþele subtile asupra interiorului (psihicului) ºi exteriorului (comportamentului) oamenilor

A. O culturã care transformã fiinþele umane în maºini

Partidul doreºte ca oamenii sã fie mereu „ºuruburi, care nu ruginesc niciodatã, alcãtuind maºinãria revoluþiei”, sã fie „uneltele supuse ale Partidului” sau „sã atace în orice direcþie la îndrumarea Partidului”, „Soldaþii preºedintelui Mao ascultã cel mai mult de Partid, merg oriunde este nevoie de ei ºi se aºeazã oriunde sunt greutãþi”.

B. O culturã care confundã binele cu rãul În timpul Revoluþiei Culturale, PCC „mai degrabã ar mânca buruienile socialiste decât recoltele capitaliste”. Armatei i s-a ordonat sã tragã ºi sã ucidã în timpul masacrului din 4 iunie „în schimbul a 20 de ani de stabilitate”. PCC face altora lucruri pe care nu le doreºte pentru sine.

C. O culturã a spãlãrii autoimpuse a creierului ºi a supunerii necondiþionate „Rangurile inferioare ascultã ordinele rangurilor superioare ºi întregul Partid ascultã de Comitetul Central al Partidului”, „Lupta fãrã milã pentru eliminarea oricãrui gând egoist care îþi trece prin minte”, „Sã izbucneascã o revoluþie în adâncul sufletului tãu”, „Menþine aliniamentul maxim cu Comitetul Central al Partidului”, „Uniþi-vã minþile, uniþi-vã paºii, uniþi-vã disciplina ºi uniþi-vã comenzile”.

D. O culturã de consolidare a poziþiei de lingãu „China ar fi în haos fãrã Partidul Comunist”, „China este atât de vastã! Cine altcineva o poate conduce decât Partidul Comunist?”, „Dacã se prãbuºeºte China, va fi un dezastru mondial, aºa cã ar trebui sã ajutãm PCC sã-ºi menþinã conducerea”. Din cauza fricii ºi pentru a se proteja, grupurile oprimate în mod constant de PCC par a fi deseori chiar mai de stânga decât PCC. Existã mult mai multe exemple de acest fel. Fiecare cititor ar putea gãsi probabil diverse elemente ale culturii de Partid din experienþele sale personale. Cei care au trecut prin Revoluþia Culturalã poate cã mai pãstreazã încã o amintire vie a „piesei model”, a operelor moderne, a cântecelor având ca versuri cuvintele lui Mao Zedong, ºi a „Dansului Loialitãþii”. Mulþi îºi amintesc încã dialogurile din „Fata cu pãrul alb”88, „Strategia 87 „Sindromul ochiului roºu”, echivalentul „privirii verzi” sau invidiei în exprimare vesticã, este folosit aici pentru a descrie o persoanã care, atunci când vede alte persoane cu realizãri mai mari, se simte incapabilã ºi neconfortabilã ºi crede cã ar trebui sã fie cea care reuºeºte mai bine 88 „Piesã model”, popularã oficialã – creatã în timpul „Marii Revoluþii Culturale” (1966-76). În legenda popularã, Fata cu Pãrul Alb este vorba despre o femeie nemuritoare care trãieºte într-o peºterã, având capacitãþi supranormale

Page 101: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

21

tunelului”89 ºi „Rãzboiul Minelor”90. Cu aceste opere literare PCC a spãlat creierele oamenilor, umplându-le forþat mintea cu mesaje precum: „cât de strãlucitor ºi mare” este Partidul; cât de „energic ºi vitejeºte” a luptat Partidul împotriva inamicului; cât de „total devotaþi Partidului” sunt soldaþii Partidului; cât de doritori sunt ei sã se sacrifice pentru Partid; ºi cât de stupizi ºi vicioºi sunt inamicii. Zi de zi, maºina de propagandã a PCC injecteazã forþat în fiecare individ credinþele de care are nevoie Partidul Comunist. Astãzi, dacã cineva s-ar întoarce în timp, pentru a urmãri „poemul epic” de dans ºi muzicã „Estul este roºu”, ºi-ar da seama cã întreaga temã ºi stilul spectacolului este despre „a ucide, a ucide, a ucide tot mai mult”. În acelaºi timp, PCC ºi-a creat un sistem de limbaj ºi discursuri: limbajul abuziv folosit în critica în masã, vorbele mãgulitoare folosite pentru a cânta ode închinate Partidului, ºi formalitãþile oficiale banale similare „eseului în opt pãrþi”91. Oamenii sunt fãcuþi sã vorbeascã inconºtient ,urmând ºabloane de gândire care promoveazã conceptul „luptei de clasã” ºi „preaslãvirea Partidului” ºi folosesc un limbaj autoritar în locul judecãþii calme ºi raþionale. În plus PCC foloseºte în mod abuziv vocabularul religios ºi deformeazã sensul acestor termeni. Exagerarea principiilor adevãrate duce la greºeli. Cultura de Partid a PCC abuzeazã de moralitatea tradiþionalã într-o anumitã mãsurã. De exemplu, cultura tradiþionalã pune valoare pe „credinþã”, ºi aºa face ºi Partidul Comunist. Însã PCC promoveazã „credinþa ºi onestitatea faþã de Partid”. Cultura tradiþionalã pune accent pe „pietatea filialã”. PCC poate arunca oamenii în puºcãrie dacã n-au grijã de pãrinþii lor, dar motivul real este cã aceºti pãrinþi ar deveni în caz contrar o „povarã” pentru guvern. Când este vorba de satisfacerea nevoilor Partidului, copiilor li se cere sã tragã o linie clarã, separându-i de pãrinþi. Cultura tradiþionalã pune accent pe „loialitate”. Cu toate acestea, „oamenii sunt de o importanþã supremã; urmeazã apoi naþiunea, iar pe ultimul loc vine conducãtorul”. „Loialitatea” preferatã de PCC este „devotamentul orb” - complet orb, astfel încât oamenilor li se cere sã creadã necondiþionat în PCC ºi sã-l asculte mai presus de orice îndoialã. Cuvintele folosite frecvent de PCC induc mult în eroare. De exemplu, rãzboiul civil dintre KMT ºi comuniºti este numit „Rãzboiul de eliberare”, ca ºi când oamenii ar fost „eliberaþi” de vreo opresiune. PCC a numit perioada post 1949 este „perioada de dupã întemeierea naþiunii”, când în realitate, China exista cu mult înainte - PCC a instalat numai un nou regim politic. Marea Foamete care a durat trei ani92 a fost numitã „trei ani de dezastru natural”, dar de fapt n-a fost deloc un dezastru natural, ci o calamitate provocatã în totalitate de om. Totuºi, auzind aceste vorbe folosite în viaþa de zi cu zi ºi fiind imperceptibil influenþaþi de ele, oamenii acceptã în mod inconºtient ideile cu care PCC încearcã sã-i inoculeze. În cultura tradiþionalã, muzica este folositã ca o cale constrângere a dorinþelor umane. În Cartea Cântecului (Yue Shu), Volumul 24 din Cronicile Istoricului (Shi Ji), Sima Qian (145-85 î.C.)93 spunea cã natura omului este paºnicã; senzaþiile generate de materia externã afecteazã emoþiile individului ºi stârnesc sentimente de dragoste sau urã, bazate pe caracterul ºi înþelepciunea persoanei. Dacã aceste sentimente nu sunt constrânse, individul va fi sedus de tentaþiile externe

ºi care rãsplãteºte virtutea ºi pedepseºte viciul, sprijinind dreptatea ºi constrângând maleficul. Însã în aceastã operã „modernã” chinezã a fost descrisã drept o fatã forþatã sã fugã într-o peºterã, dupã ce tatãl ei a fost bãtut pânã la moarte, pentru cã a refuzat sã o cãsãtoreascã cu un proprietar bãtrân de pãmânt. Pãrul i-a albit din cauza subnutriþiei. A devenit una dintre cele mai bine-cunoscute drame „moderne” din China, incitând la urã împotriva clasei nobililor. 89 „Strategia tunelului” (Didao Zhan) un film alb-negru din 1965, în care PCC pretinde cã guerila sa din centrul Chinei a luptat împotriva invadatorilor japonezi prin diferite tunele subterane în anii ‘40 90 „Rãzboiul Minelor” (Dilei Zhan), un film alb-negru din 1962, în care PCC pretinde cã guerila sa din provincia Hebei a luptat împotriva invadatorilor japonezi cu mine artizanale în anii ‘40 91 O compunere literarã recomandatã pentru examenele serviciului civil imperial, cunoscutã pentru rigiditatea formei ºi sãrãcia ideilor sale 92 Marea Foamete din anii 1959-1961 în China este cea mai mare foamete din istoria umanã. Numãrul estimat al „morþilor nenaturale” în timpul foametei este între 18 ºi 43 milioane 93 Vezi 7

Page 102: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

22

fãrã de sfârºit ºi va fi împins de sentimentele sale la comiterea multor lucruri rele. În acest fel - spunea Sima Qian - împãraþii din trecut foloseau ritualuri ºi muzicã pentru a-i constrânge pe oameni. Cântecele ar trebui sã fie „voioase, dar nu obscene; melancolice, dar sã nu producã prea multã suferinþã”. Ar trebui sã exprime sentimente ºi dorinþe, dar sã aibã totuºi control asupra acestor sentimente. Confucius spunea în Analecte „Cele trei sute de versuri ale Odelor (una dintre cele ºase opere clasice redactate ºi publicate de Confucius) pot fi rezumate într-o singurã propoziþie: Nu te gândi la rãu”. Însã un lucru atât de frumos precum muzica a fost folosit de PCC ca metodã de spãlare a creierului. Cântece precum „Socialismul este bun”, „Nu ar exista China Nouã fãrã Partidul Comunist” ºi multe altele de acest fel au fost cântate de la grãdiniþã pânã la universitate. Cântând aceste cântece, oamenii au acceptat inconºtient sensurile versurilor. În plus, PCC a furat acordurile celor mai melodioase cântece populare ºi le-a transpus pe versuri care preamãreau Partidul. Aceasta a avut ca scop pe de o parte distrugerea culturii tradiþionale, iar pe cealaltã parte susþinerea Partidului. În calitate de document clasic al PCC, „Discursul lui Mao Zedong la Forumul Yan`an asupra literaturii ºi artei”94 considera eforturile culturale ºi cele militare ca fiind „cele douã fronturi de bãtãlie”. El afirma cã nu este suficient sã ai militari înarmaþi, ci este nevoie ºi de o „armatã a artelor literare”. A stipulat cã „artele literare ar trebui sã serveascã politicii” ºi cã „artele literare ale clasei proletare … sunt ‘mecanismele ºi ºuruburile’ maºinii revoluþiei”. Astfel a fost dezvoltat un sistem complet al culturii de Partid, având ca nucleu ateismul ºi lupta de clasã. Acest sistem este total împotriva culturii tradiþionale. Cultura de Partid a ajutat mult PCC sã câºtige puterea ºi controlul asupra societãþii. La fel ca armata sa, închisorile ºi forþele sale de poliþie, cultura de Partid este ºi ea o maºinã a violenþei, care furnizeazã un alt tip de brutalitate - „brutalitatea culturalã”. Aceastã brutalitate culturalã, prin distrugerea a 5.000 de ani de culturã tradiþionalã, a diminuat voinþa oamenilor ºi a subminat coeziunea naþiunii chineze. Astãzi mulþi chinezi sunt absolut ignoranþi în ceea ce priveºte esenþa culturii tradiþionale. Unii pun chiar pe picior de egalitate cei 50 de ani de culturã de Partid cu cei 5.000 de ani de culturã tradiþionalã chinezã. Acesta este un lucru dureros pentru poporul chinez. Mulþi nu realizeazã cã atunci când se opun aºa-numitei culturi tradiþionale, ei sunt de fapt împotriva culturii de Partid a PCC, ºi nu împotriva adevãratei culturi tradiþionale a Chinei. Mulþi îºi pun speranþe în înlocuirea actualului sistem chinezesc cu sistemul democratic din Vest. În realitate democraþia vesticã a fost ºi ea întemeiatã pe o bazã culturalã remarcabilã, aceea a creºtinismului, care considera cã „fiecare este egal în ochii lui Dumnezeu”, respectând astfel natura umanã ºi opþiunile umane. Cum ar putea despotica ºi inumana culturã de Partid a PCC sã fie folositã drept fundament pentru un sistem democratic de tip vestic? Concluzii China a început sã devieze de la cultura tradiþionalã de pe vremea dinastiei Song (960-1279 d.C.), trãind din acel moment experienþa unei constante devastãri. Dupã miºcarea din 4 mai 191995, unii intelectuali dornici de succes rapid ºi beneficiu imediat au încercat gãsirea unei cãi pentru China, prin renegarea culturii tradiþionale ºi orientarea cãtre civilizaþia vesticã. Conflictele ºi schimbãrile din domeniul cultural rãmãseserã pe atunci un focar al disputelor academice, fãrã implicarea

94 Mao Zedong (1942) 95 Miºcarea din 4 mai a fost prima miºcare de masã din istoria Chinei moderne, începutã pe 4 mai 1919

Page 103: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

23

forþelor statului. Dar dupã naºterea sa, PCC a ridicat conflictele culturale la rangul de luptã pe viaþã ºi pe moarte pentru Partid. Astfel PCC a început lansarea unui atac direct împotriva culturii tradiþionale, folosind atât mijloace distructive cât ºi abuzul indirect, cum ar fi conceptele de genul „acceptãrii formei ºi respingerii esenþei”. Distrugerea culturii naþionale a fost ºi ea parte din procesul de întemeiere a culturii de Partid. PCC a subminat conºtiinþa umanã ºi judecata moralã, îndrumând astfel oamenii sã întoarcã spatele culturii tradiþionale. Atunci când cultura naþionalã este complet distrusã, esenþa naþiunii dispare ºi ea, conceptul de naþiune devenind gol. Acesta nu este un avertisment exagerat. În acelaºi timp distrugerea culturii tradiþionale ne-a adus o neaºteptatã pagubã de naturã fizicã. Cultura tradiþionalã dã valoare unitãþii dintre Cer ºi om ºi coexistenþei armonioase dintre om ºi naturã. PCC ºi-a declarat bucuria nesfârºitã pentru o „luptã cu Cerul ºi Pãmântul”. Aceastã culturã a PCC a condus direct la o serioasã degradare a mediului înconjurãtor, lucru care a devenit o plagã în China zilelor noastre. Sã analizãm problema resurselor de apã. Chinezii, abandonând valorile tradiþionale care spuneau cã „un nobil preþuieºte bogãþia, dar face avere într-un mod decent”, au devastat ºi poluat în mod nesãbuit mediul natural. În prezent, mai mult de 75% din cei 50.000 de km de râuri din China sunt necorespunzãtoare pentru habitatul piscicol. Peste o treime din pânza freaticã a fost poluatã încã de acum un deceniu ºi situaþia continuã sã se înrãutãþeascã. Un „spectacol” straniu s-a petrecut pe râul Huaihe: un copil mic, jucându-se în râul plin de petrol, a creat o scânteie, care a atins suprafaþa râului ºi a aprins o flacãrã înaltã de 5 metri. Focul s-a ridicat în aer, aprinzând mai mult de zece sãlcii din vecinãtate96. Oricine poate înþelege cã este imposibil ca cei care beau o asemenea apã sã nu dezvolte cancer sau alte boli ciudate. Alte probleme de mediu, cum ar fi deºertificãrile ºi salinizãrile din nord-vestul Chinei, precum ºi poluarea industrialã din regiunile dezvoltate, toate sunt legate de pierderea respectului societãþii pentru naturã. Cultura tradiþionalã respectã viaþa. PCC insistã cã „revolta este justificatã” ºi „lupta împotriva fiinþelor umane este plinã de bucurie”. În numele revoluþiei, Partidul a fost în stare sã ucidã ºi sã omoare prin înfometare zeci de milioane de oameni. PCC i-a îndrumat pe oameni sã nu mai acorde valoare vieþii, fapt care a încurajat proliferarea produselor false ºi otrãvitoare pe piaþã. În oraºul Fuyang din provincia Anhui, de exemplu, mulþi copii sãnãtoºi au crescut cu picioare sau mâini scurte, cu corpuri slabe ºi lipsite de vlagã, iar capetele li s-au mãrit în timpul perioadei de alãptare. Opt copii au murit din cauza acestei boli ciudate. Dupã investigare s-a constatat cã boala a fost cauzatã de laptele praf otrãvitor produs de un fabricant cu o inima neagrã ºi plinã de lãcomie. Unii oameni hrãnesc crabii, ºerpii ºi broaºtele þestoase cu hormoni ºi antibiotice, bagã alcool industrial în vin, lustruiesc orezul folosind grãsimi industriale, ºi albesc fãina cu chimicale. Timp de opt ani un fabricant din provincia Henan a produs mii de tone de ulei de gãtit pe lunã folosind materiale care conþineau substanþe cancerigene: ulei uzat, ulei extras din resturi de mâncare sau din deºeuri de argilã care mai conþineau încã, dupã utilizare, uleiuri reziduale. Producerea de alimente otrãvite nu este un fenomen local sau limitat, ci este ceva comun în China. Toate acestea apar din cauza urmãririi unui scop unic - cel al câºtigului material – consecinþã a distrugerii culturii ºi a degenerãrii moralitãþii umane. Spre deosebire de monopolul absolut ºi exclusivitatea culturii de Partid, cultura tradiþionalã are o capacitate integratoare uimitoare. În timpul prosperei dinastii Tang, învãþãturile buddhiste, creºtinismul, precum ºi alte religii vestice coexistau în mod armonios cu ideile taoiste ºi confucianiste. Cultura chinezã autenticã ºi tradiþionalã ar fi menþinut o atitudine deschisã ºi tolerantã faþã de civilizaþia modernã din Vest. Cei patru „tigri” ai Asiei (Singapore, Taiwan, Coreea de Sud ºi Hong Kong) au creat o identitate culturalã „neo-confucianistã”. Economiile lor

96 Chen Guili, Avertismentul Râului Huaihe (1995)

Page 104: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

24

pline de avânt au demonstrat cã aceastã culturã tradiþionalã nu este un obstacol în calea dezvoltãrii sociale. În acelaºi timp, cultura tradiþionalã autenticã mãsoarã calitatea vieþii umane pe baza fericirii interioare, ºi nu pune accent pe confortul material extern. „Aº dori mai degrabã sã nu mã vorbeascã nimeni de rãu pe la spate, decât sã mã laude cineva pe faþã; aº dori mai degrabã pace în minte, decât confort în corp”97. Tao Yuanming (365-427 d.C.)98 a trãit în sãrãcie, dar ºi-a pãstrat spiritul vesel ºi se bucura „adunând gândãceii de ochiul-boului de sub gardul de la rãsãrit ºi uitându-se îndelung la munþii din Sud, vizibili în depãrtare”. Cultura nu oferã rãspunsuri la probleme de genul dezvoltãrii producþiei industriale, nu spune ce sisteme sociale trebuiesc adoptate. Joacã mai degrabã un rol important în asigurarea cãlãuzirii ºi constrângerii de naturã moralã. Adevãrata restaurare a culturii tradiþionale va fi redobândirea smereniei faþã de Cer, Pãmânt ºi naturã, respectul faþã de viaþã ºi faþã de Dumnezeu. Aceasta va permite umanitãþii sã trãiascã armonios cu Cerul ºi Pãmântul ºi sã se bucure de o bãtrâneþe aºa cum a fost datã de Cer. Note: [1] Pangu a fost prima fiinþã vie ºi creatorul tuturor lucrurilor în mitologia chinezã. [2] Nuwa a fost zeiþa mamã care a creat umanitatea în mitologia chinezã. [3] Shennong (literar, „Fermierul Ceresc”) este o figurã legendarã în mitologia chinezã, care a trãit cu aproximativ 5.000 de ani în urmã. I-a învãþat pe antici sã practice agricultura. Se crede de asemenea cã ºi-a riscat viaþa pentru a identifica sute de plante medicinale (ºi otrãvitoare) ºi plante de acest gen, care au fost cruciale pentru dezvoltarea medicinei tradiþionale chineze. [4] Cangjie sau Cang Jie este o figurã legendarã ºi fabuloasã din China anticã; se spune cã ar fi fost istoricul oficial al Împãratului Galben ºi inventatorul caracterelor chinezeºti. Metoda Cangjie de scriere pe computer îi poartã numele. [5] Din Tao-te-Ching sau Dao De Jing, unul dintre cele mai importante texte taoiste, scris de Lao Zi sau Lao Tze. [6] Prologul din Marea Învãþãturã a lui Confucius. [7] Din Înregistrãrile Istoricului (Shi Ji, tradusã ºi ca Înregistrarea Marelui Scrib) de Sima Qian (145-85 î.C.), primul mare istoric chinez. El a documentat istoria Chinei ºi a þãrilor vecine din antichitate pânã în timpul sãu. Modelul lucrãrii istoriografice a lui Sima Qian a fost unic ºi a servit ca model pentru istoriile oficiale standard ale dinastiilor imperiale pentru urmãtorii 2000 de ani. [8] Din Analectele lui Confucius. [9] Ibid. [10] Ibid.

97 Din Prolog pentru a-l vedea pe Li Yuan reîntorcându-se la Pangu de Han Yu (768-824 d.C.), unul din cei „Opt mari maeºtri ai prozei din dinastiile Tang ºi Song” 98 Tao Yuanming (365-427 d.C.), cunoscut de asemenea ca Tao Qian, un mare poet chinez.

Page 105: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

25

[11] În Marea Învãþãturã, Confucius scria „Fiind cultivaþi, familiile lor vor fi puse în ordine. Familiile lor fiind puse în ordine, statele lor vor fi guvernate în mod drept. Statele lor fiind guvernate drept, întregul regat va fi liniºtit ºi fericit”. [12] Dong Zhongshu (aprox.179-104 i.C) gânditor confucianist din timpul dinastiei Han spunea în tratatul Trei Cãi de a armoniza oamenii cu Cerul (Tian Ren San Ce), „dacã Cerul rãmâne, Calea nu se schimbã”. [13] Cãlãtorie spre Vest, cunoscutã vesticilor ca Regele Maimuþã, scrisã de Wu Cheng`en (1506?-1582?), este unul dintre romanele clasice chinezeºti. La baza sa stã o poveste realã a unui vestit cãlugãr chinez din timpul dinastiei Tang, Xuan Zang (602-664), care a cãlãtorit pe jos spre India, locul unde s-a nãscut buddhismul, pentru a aduce scripturile. În roman, Buddha a stabilit cã Regele Maimuþã, Râtanu ºi Nisip devin discipolii lui Xuan Zang ºi îl escorteazã spre Vest pentru a obþine scripturile. Au trecut prin 81 de pericole ºi greutãþi înainte de a ajunge în Vest ºi au obþinut Dreapta Realizare. [14] Un vis al casei roºii, (Hung Lou Meng tradusã de asemenea ca Visul Camerei Roºii) scrisã de Cao Xueqin (sau Tsao Hsueh-Chin) (1715?-1763) în timpul dinastiei Qing. Este o poveste de dragoste tragicã desfãºuratã pe fundalul declinului unei familii aristocrate. Având în centru aceastã temã, romanul dezvãluie o vastã ºi emoþionantã panoramã a istoriei sociale. Are o colecþie memorabilã ºi strãlucitoare de personaje, în centru fiind Jia Baoyu ºi Lin Daiyu. Structura sa de mare întindere ºi meticulozitate ºi valoarea sa literarã exprimatã cu un limbaj de mare fineþe îl recomandã universal ca pe chintesenþa artei romanului clasic chinez. [15] Proscriºii din Mlaºtinã (tradus ºi ca Eroii de la Marginea Apei), unul dintre marile romane clasice ale Chinei, scris în secolul al 14-lea de Shi Nai’an. O sutã opt bãrbaþi ºi femei adunaþi împreunã pentru a fi proscriºi ai mlaºtinii. Intrigã, aventurã, crimã, rãzboi ºi poveºti romantice sunt povestite într-o manierã plinã de suspans a povestitorului tradiþional. [16] Trei Regate, unul dintre cele mai vestite romane clasice Chineze scris de Luo Guanzhong (1330?-1400?), bazat pe istoria perioadei Celor Trei Regate (220 d.C.-280 d.C.). Descrie luptele complicate ºi încordate pentru tron, la care participã trei forþe politice puternice: Liu Bei, Cao Cao ºi Sun Quan, ºi descrie diferitele talente ºi strategii îndrãzneþe ale vremii. [17] Romanul cavaleresc al lui Zhou din Est, un roman scris iniþial de Yu Shaoyu în timpul dinastiei Ming, revizuit ºi rescris de Feng Menglong la sfârºitul dinastiei Ming, revizuit ulterior de Cai Yuanfang în timpul dinastiei Qing. Acþiunea se desfãºoarã pe parcursul a peste 500 de ani din timpul perioadei de Primãvarã ºi Toamnã (770-476 î.C.), pânã în perioada statelor beligerante (475-221 î.C.). [18] Povestea completã a lui Yue Fei, a fost scrisã de Qian Cai în timpul dinastiei Qing. Descrie viaþa lui Yue Fei 1103-1142) din dinastia Song de Sud, unul dintre cei mai vestiþi generali ºi eroi patrioþi din istoria Chinei. Generalul Yue Fei s-a distins în bãtãliile împotriva invadatorilor nordici de naþionalitate Jin. A fost acuzat pe nedrept pentru crime pe care nu le-a comis, trimis la închisoare ºi executat, deoarece primul ministru Qin Hui a încercat sã elimine detaºamentul de rãzboi. Yue Fei a fost mai târziu reabilitat ºi acuzaþiile neîntemeiate au fost retrase, iar în memoria lui a fost ridicat un templu. Pentru monumentul sãu funerar au fost create patru statui de fontã. Cu pieptul gol ºi mâinile legate la spate ºi stând în genunchi înaintea lui, ele îi reprezintã pe cei responsabili de uciderea lui Yue Fei. În cultura chinezã Yue Fei a devenit model de loialitate faþã de þarã.

Page 106: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

26

[19] Citat din Rezumat al Scripturilor Taoiste Complete (Dao Cang Ji Yao), redactate în timpul dinastiei Qing. [20] Vezi [8] [21] Din discursul lui Mao Zedong la Sesiunea a Opta a celei de-a Zecea Plenare a PCC. [22] Fraza originalã a lui Mao Zedong în chinezã a fost un joc de cuvinte: Eu sunt ca un cãlugãr þinând o umbrelã – nu existã nici Tao (sau Fa, joc de cuvinte pentru „pãr”), nici Rai (joc de cuvinte pentru „Cer”). [23] Jie este numele ultimului domnitor al dinastiei Xia (aprox. 21-16 î.C.) ºi Zhou este numele ultimului domnitor al dinastiei Shang (aprox. 16-11 î.C.). Ambii sunt cunoscuþi ca tirani. [24] Wen Tianxiang (1236-1283 d.C.), comandant militar care a luptat împotriva trupelor mongole pentru a proteja integritatea dinastiei Song de Sud. A fost ucis la 9 ianuarie 1283 pentru cã a refuzat sã se predea mongolilor dupã ce a fost luat prizonier. [25] Din Mencius . [26] Dintr-o vestitã zicalã a lui Mencius, „Viaþa este dorinþa mea: justiþia este de asemenea dorinþa mea. Când nu le pot avea pe amândouã în acelaºi timp, voi menþine justiþia cu preþul vieþii”. [27] Din imnul Internaþionala Comunistã. În traducere literarã chinezã înseamnã: „N-a existat niciodatã vreun Mântuitor, iar noi nici nu ne-am bizuit pe Dumnezeu; pentru a crea fericirea umanã, noi ne bazãm în întregime pe noi înºine”. [28] Împãratul Taiwu al dinastiei Wei de Nord, alias Tuo Tao (aprox. 424-452 d.C.). [29] Împãratul Wuzong al dinastiei Tang, alias Li Yan (aprox. 840-846 d.C.) [30] Împãratul Wu al Dinastiei Zhou de Nord, alias Yu Yong (aprox. 561-579 d.C.). [31] Împãratul Shizong al Dinastiei Zhou Târzii, alias Chairong (aprox. 954-959 d.C.). [32] Lozincã folositã la jumãtatea anilor ‘60 în timpul Revoluþiei Culturale. [33] Templul Calului Alb, prima mânãstire buddhistã din China, a fost construitã în anul 68 d.C., al unsprezecelea an al lui Yong Ping din dinastia Han de Est (25-220 d.C.). [34] În limba Dai, Scripturile Beiye se pronunþã Tanlan. Beiye este o plantã subtropicalã aparþinând familiei palmierilor. Este un soi de pom înalt cu frunze dese, care se folosesc împotriva moliilor ºi care se usucã foarte greu. În antichitate, când încã nu fusese inventatã hârtia, strãmoºii Dai imprimau scrisori sau articole pe frunze. Scrisorile gravate pe frunze sunt numite corespondenþã Beiye, iar scripturile de pe ele, Tanlan (scripturi Beiye). [35] Parcul Xiangshan numit ºi Parcul Colinelor Înmiresmate, este situat la 28 de km nord-vest de partea comercialã a oraºului Beijing. Construit iniþial în 1186 în timpul dinastiei Jin, a devenit staþiunea de varã pentru familiile imperiale din timpul dinastiilor Yuan, Ming ºi Qing. [36] Din Cât de multe relicve culturale au fost încredinþate flãcãrilor de Ding Shu.

Page 107: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

27

[37] Gãrzile Roºii se referã la civilii care au pus în aplicare Marea Revoluþie Culturalã, în linia întâi. Cei mai mulþi erau adolescenþi de vârstã medie. [38] Palatul de Varã situat la 15 km de Beijing este cea mai întinsã ºi bine pãstratã grãdinã regalã din China, având o istorie de peste 800 ani. [39] Templul Louguan este un faimos loc sfânt taoist din China. Este venerat ca fiind „primul pãmânt binecuvântat sub Cer”. Templul este situat pe panta nordicã a Munþilor Zhongnan, la 15 km sud-est de districtul Zhouzhi ºi la 70 km de oraºul Xi`an. [40] li este o unitate chinezeascã de lungime (1 li echivaleazã cu 0,5 km). [41] Împãratul Gaozu al dinastiei Tang, alias Li Yuan, (aprox. 618-626 d.C.), primul împãrat al dinastiei Tang. [42] Comunele populare (Renmin Gongshe) au fost pe vremuri cele mai înalte dintre cele trei niveluri administrative din regiunile rurale, în perioada cuprinsã între 1958 ºi 1982 în Republica Popularã Chinezã. Comunele aveau funcþii guvernamentale, politice ºi economice. Erau cele mai mari unitãþi colective ºi erau la rândul lor împãrþite în brigãzi de producþie ºi echipe de producþie. Dupã 1982 au fost înlocuite de comitete orãºeneºti. [43] Vezi [36]. [44] Se afirmã cã scriptura Mahayana Mahaparinirvana ar fi scriptura finalã Mahayana a lui Buddha, oferitã în ultima zi a vieþii sale pãmânteºti. Se pretinde cã constituie chintesenþa tuturor sutrelor Mahayana. [45] Din Taisho Tripitaka Vol. T01, Nr.7, Sutra Mahayana Mahaparinirvana. Traducere provizorie sub rezerva îmbunãtãþirilor. [46] Din Teoria ºi practica reprimãrii religiilor de cãtre Partidul Comunist Chinez de Bai Zhi. Website: http://www.dajiyuan.com/gb/3/4/15/n300731.htm (în chinezã). [47] Mukti înseamnã Prima Dharmã sau prima expunere sau transmitere a Legii. Termenul mukti poate fi tradus de asemenea ca „dezlegare, izbãvire, eliberare, decuplare, emancipare; eliberarea din legãturi ºi obþinerea libertãþii, eliberare din transmigrare, din karma, din iluzie, din suferinþã”; denota Nirvana ºi de asemenea libertatea obþinutã în Dhyâna (meditaþie). Este pentru ieºirea din Samsara (reîncarnare). [48] Nirvana, în buddhism sau hinduism este o stare de pace fericitã ºi armonie dincolo de suferinþele ºi pasiunile existenþei individuale; o stare de uniune cu spiritul etern. [49] O campanie de reprimare a contrarevoluþionarilor în care foºtii membri ai societãþilor secrete, ai asociaþiilor religioase ºi KMT au fost trataþi cu violenþã (la începutul lui 1951). [50] „Rãzboiul de rezistenþã contra agresiunii SUA ºi de sprijin pentru Coreea”, aºa cum a fost denumit de PCC, a izbucnit în 1950. În Vest este cunoscut în mod obiºnuit ca „rãzboiul Coreean”. [51] Wu Yaozong (1893-1975 d.C.) ºi alþii au publicat aºa numitele „Cãi prin care creºtinãtatea chinezã sã depunã eforturi în construirea Chinei Noi”, numite de asemenea „Manifestul inovator al propriei treimi” în 1950 ºi au format ulterior „Biserica Patrioticã”, sau a „Celor Trei”.

Page 108: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

28

[52] Marea Salã a Poporului, construitã în 1959, este situatã în partea de vest a Pieþei Tiananmen. Este locul în care se þine Congresul Naþional al Poporului din China. [53] Vezi [46] [54] Roba Kesa, roba cãlugãrului, sau sutana. [55] Zhang Bojun (1895-1969 d.C.) a fost unul dintre întemeietorii „Ligii Democrate Chineze”, un Partid democratic din China. În 1957 a fost clasificat de Mao Zedong ca reacþionarul numãrul 1, fiind unul dintre puþinii oameni „cu vederi de dreapta”, care n-au fost reabilitaþi dupã Revoluþia Culturalã. [56] Împãratul Huizong al dinastiei Song, alias Zhao Ji (r. 1100-1126 d.C.). [57] Su Dongpo (1036-1101 d.C.), renumit poet ºi scriitor chinez al dinastiei Song. Unul dintre cei „Opt Mari Maeºtri ai prozei din dinastiile Tang ºi Song”. [58] Wen Zhengming (1470-1559 d.C.) pictor chinez al dinastiei Ming. [59] Tang Bohu (1470-1523) celebru învãþat, pictor ºi poet chinez din dinastia Ming. [60] Jin-ul este o unitate de greutate folositã în China. Un Jin are 0,5 kg sau aprox. 1,1 lb. [61] Vezi [36] [62] Dintr-un poem al lui Meng Haoran (689-740 d.C.), poet bine-cunoscut al dinastiei Tang. [63] Wang Xi Zhi (321-379 d.C.), cel mai renumit caligraf din istorie, din timpul dinastiei Tang. [64] Prologul Original Lan Ting, scris probabil de Wang Xi Zhi în prima parte a carierei sale de caligraf (la vârsta de 51 ani, 353 d.C.), este universal recunoscut ca cea mai importantã piesã din istoria caligrafiei chineze. [65] Wu Cheng`en (1506?-1582? d.C.) romancier ºi poet chinez al dinastiei Ming, autor al romanului Cãlãtorie spre Vest, unul din cele mai binecunoscute patru romane chinezeºti. [66] Wu Jingzi (1701-1754 d.C.), un scriitor rafinat al dinastiei Qing, autor al Învãþaþilor (Rulin Waishi, cunoscut de asemenea ca Istoria neoficialã a învãþaþilor). [67] Proza scrisã de Ouyang Xiu (1007-1072 d.C.), alt scriitor din cei „Opt mari maeºtri ai prozei din dinastiile Tang ºi Song”. Ouyang Xiu se autodenumea „bãtrânul beþiv”. [68] Nume alternativ pentru Gãrzile Roºii. [69] Enciclopedia Yongle sau Yongle Dadian a fost autorizatã de Împãratul Yongle al dinastiei Ming în 1403. Este consideratã cea mai timpurie ºi mai mare enciclopedie din lume. Douã mii de învãþaþi au lucrat la acest proiect, incorporând 8.000 de texte din vremurile antice pânã la dinastia Ming timpurie. Enciclopedia, terminatã în 1408 cuprindea peste 22.000 de volume manuscrise, ocupând 40 metri cubi. [70] Lin Biao (1907-1971), unul dintre liderii seniori ai PCC, a slujit sub Mao Zedong ca membru al Biroului Politic Chinez ºi vicepreºedinte (1958) ºi Ministru al Apãrãrii (1959). Lin a fost

Page 109: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

29

desemnat in 1966 ca succesor al lui Mao Zedong, dar în 1970 a cãzut în dizgraþie. Se spune cã a încercat sã fugã din China. Avionul sãu s-a prãbuºit în Mongolia, omorându-l. [71] „Liang Xiao” este un grup de scriitori, printre care se numãra ºi Zhou Yiliang, a cãrui implicare în grupul de scriitori a determinat un prieten sã scrie o scrisoare anonimã care se referea la “extrema neruºinare”. [72] Împãratul Qin Shi Huang (259-210 i.C.), alias Ying Zheng, a fost primul împãrat din istoria Chinei unificate. A standardizat codurile legale, limba scrisã, moneda, greutatea ºi mãsurile ºi a ordonat construirea Marelui Zid. Toate aceste mãsuri au avut o mare ºi profundã influenþã asupra istoriei ºi culturii chineze. A ordonat sã fie arse cãrþi din diferite ºcoli, incluzându-le pe unele din confucianism ºi taoism, iar la un moment dat a ordonat sã fie îngropaþi de vii 460 de învãþaþi confucianiºti. Aceste evenimente au fost mai târziu numite în istorie „arderea cãrþilor ºi îngroparea învãþaþilor confucianiºti". ªi-a construit un uriaº mausoleu, iar armata din terracota a mormântului împãratului Qin a devenit cunoscutã ca cea de-a Opta Minune a Lumii. [73] Din Scrierile lui Mao Zedong 1949-1976 (Vol.2). [74] Din Rectificarea stilului de lucru al Partidului a lui Mao Zedong (1942) [75] Din Discursul lui Mao Zedong la Forumul Yan`an despre literaturã ºi artã (1942). [76] Wu Xun (1838-1896 d.C.), al cãrui nume original era Wu Qi, s-a nãscut în Tangyi din Shandong. Pierzându-ºi tatãl la o vârstã fragedã, familia sa a sãrãcit. A trebuit sã cerºeascã mâncare pentru a-ºi hrãni mama ºi a devenit cunoscut ca „cerºetorul din pietate filialã. Dupã moartea mamei sale, cerºitul a devenit unicul sãu mijloc de trai. Cu banii strânºi din cerºit a deschis ºcoli gratuite. [77] Hu Feng (1902-1985), învãþat ºi critic literar, s-a opus politicii literaturii doctrinare a PCC. În 1955 a fost expulzat din Partid ºi condamnat la 14 ani închisoare. [78] Din Operele alese ale lui Mao Zedong (Vol.5), „Lucrurile încep sã se schimbe”(1957). [79] Qian Bocheng Cultura orientalã, a patra ediþie (2000). [80] Miºcarea studenþeascã din 4 iunie a fost iniþiatã de studenþii universitari care pledau în favoarea reformelor democratice în China, între 15 aprilie ºi 4 iunie 1989. Miºcarea a fost reprimatã de Armata de Eliberare a Poporului, fiind denumitã de comunitatea internaþionalã „Masacrul din 4 iunie”. [81] Agenþie creatã în mod special pentru a persecuta Falun Gong, cu putere absolutã peste fiecare nivel al administraþiei Partidului ºi peste celelalte sisteme politice ºi juridice. [82] Teoria „Originii de clasã” (sau a liniei de sânge sau a descendenþei) susþine cã natura individului este determinatã de clasa familiei în care s-a nãscut. [83] Din cântecul operei moderne „Legenda Lanternei Roºii” - „piesã model” popularã oficialã - nãscutã în timpul „Marii Revoluþii Culturale” (1966-76). [84] Mu este o unitate de suprafaþã folositã în China. 1 mu echivaleazã cu 0,165 acri.

Page 110: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

30

[85] Teoria celor „Trei Reprezentãri” susþine cã Partidul trebuie sã reprezinte întotdeauna direcþia dezvoltãrii forþelor de producþie de frunte din China, orientarea culturii de frunte a Chinei ºi interesele fundamentale ale majoritãþii copleºitoare a poporului chinez. [86] Discursul de deschidere la Prima Sesiune a Primului Congres Naþional al Poporului al Republicii Populare Chineze (15 septembrie 1954). [87] „Sindromul ochiului roºu”, echivalentul „privirii verzi” sau invidiei în exprimare vesticã, este folosit aici pentru a descrie o persoanã care, atunci când vede alte persoane cu realizãri mai mari, se simte incapabilã ºi neconfortabilã ºi crede cã ar trebui sã fie cea care reuºeºte mai bine. [88] „Piesã model”, popularã oficialã – creatã în timpul „Marii Revoluþii Culturale” (1966-76). În legenda popularã, Fata cu Pãrul Alb este vorba despre o femeie nemuritoare care trãieºte într-o peºterã, având capacitãþi supranormale ºi care rãsplãteºte virtutea ºi pedepseºte viciul, sprijinind dreptatea ºi constrângând maleficul. Însã în aceastã operã „modernã” chinezã a fost descrisã drept o fatã forþatã sã fugã într-o peºterã, dupã ce tatãl ei a fost bãtut pânã la moarte, pentru cã a refuzat sã o cãsãtoreascã cu un proprietar bãtrân de pãmânt. Pãrul i-a albit din cauza subnutriþiei. A devenit una dintre cele mai bine-cunoscute drame „moderne” din China, incitând la urã împotriva clasei nobililor. [89] „Strategia tunelului” (Didao Zhan) un film alb-negru din 1965, în care PCC pretinde cã guerila sa din centrul Chinei a luptat împotriva invadatorilor japonezi prin diferite tunele subterane în anii ‘40. [90] „Rãzboiul Minelor” (Dilei Zhan), un film alb-negru din 1962, în care PCC pretinde cã guerila sa din provincia Hebei a luptat împotriva invadatorilor japonezi cu mine artizanale în anii ‘40. [91] O compunere literarã recomandatã pentru examenele serviciului civil imperial, cunoscutã pentru rigiditatea formei ºi sãrãcia ideilor sale. [92] Marea Foamete din anii 1959-1961 în China este cea mai mare foamete din istoria umanã. Numãrul estimat al „morþilor nenaturale” în timpul foametei este între 18 ºi 43 milioane. [93] Vezi [7] [94] Mao Zedong (1942) [95] Miºcarea din 4 mai a fost prima miºcare de masã din istoria Chinei moderne, începutã pe 4 mai 1919. [96] Chen Guili, Avertismentul Râului Huaihe (1995) [97] Din Prolog pentru a-l vedea pe Li Yuan reîntorcându-se la Pangu de Han Yu (768-824 d.C.), unul din cei „Opt mari maeºtri ai prozei din dinastiile Tang ºi Song” [98] Yuanming (365-427 d.C.), cunoscut de asemenea ca Tao Qian, un mare poet chinez

Page 111: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

1

Comentariul 7: Despre istoria omorurilor în Partidul Comunist Chinez

Cuvânt înainte Istoria de 55 de ani a Partidului Comunist Chinez (PCC) este scrisã cu sânge ºi minciuni. Poveºtile din spatele acestei istorii sângeroase sunt extrem de tragice ºi rareori cunoscute. Sub conducerea PCC, un numãr estimat la 60 - 80 de milioane de chinezi nevinovaþi au fost uciºi, lãsând în urmã familii distruse. Mulþi se întreabã de ce ucide PCC. PCC continuã persecuþia brutalã împotriva practicanþilor Falun Gong, iar recent a dispersat cu gloanþe mulþimea care protesta în Hanyuan, iar oamenii se întreabã dacã vor apuca vreodatã ziua în care PCC va învãþa sã rãspundã cu cuvinte, nu cu gloanþe. Mao Zedong a rezumat scopul Revoluþiei Culturale: „…dupã haos lumea atinge pacea, dar în 7 sau 8 ani haosul trebuie sã aparã din nou”1. Cu alte cuvinte, o revoluþie politicã, însoþitã de mii de crime este necesarã la fiecare 7 sau 8 ani. În spatele masacrelor înfãptuite de PCC se aflã o ideologie care le sprijinã ºi niºte cerinþe practice. Ideologic, PCC crede în „dictatura proletariatului” ºi în „revoluþia neîntreruptã condusã de dictatura proletariatului”. Astfel cã dupã ce a preluat conducerea în China, PCC a ucis proprietarii de pãmânt pentru a rezolva problemele legate de relaþiile de producþie în zonele rurale. A ucis capitaliºtii pentru a pune în aplicare reforma comerþului ºi industriei ºi pentru a rezolva relaþiile de producþie din oraºe. Dupã ce aceste douã clase au fost eliminate, problemele legate de baza economicã au fost practic rezolvate. În mod asemãnãtor, rezolvarea problemelor legate de suprastructurã2, a necesitat alte masacre. Suprimarea „Grupãrii anti-Partid Hu Feng”3 ºi campania „Anti Dreapta” a eliminat intelectualii. Uciderea creºtinilor, taoiºtilor, buddhiºtilor ºi a grupãrilor populare a rezolvat „problema” religiilor. Crimele în masã din timpul Revoluþiei Culturale au consolidat PCC ca lider absolut, cultural ºi politic. Masacrul din Piaþa Tiananmen a fost folosit pentru a împiedica o crizã politicã ºi a nimicit cererile democratice. Persecuþia împotriva Falun Gong este o încercare de a „rezolva” chestiunile de credinþã ºi de vindecãri tradiþionale. Aceste acþiuni au fost toate necesare pentru întãrirea puterii PCC ºi pentru menþinerea puterii sale în faþa crizei sale financiare continue (preþurile pentru bunuri de consum au urcat brusc dupã ce PCC a preluat puterea ºi economia Chinei aproape cã s-a prãbuºit dupã Revoluþia Culturalã), a crizei politice (unii oameni nu urmeazã ordinele Partidului, alþii doresc sã împartã drepturile politice cu Partidul) ºi crizei de credinþã (dezintegrarea fostei Uniuni Sovietice, schimbãrile politice din Europa de Est, ºi chestiunea Falun Gong). Cu excepþia chestiunii Falun Gong, aproape toate miºcãrile politice anterioare au fost folosite pentru a reînvia spectrul malefic al PCC ºi a incita la revoluþie. PCC a folosit campaniile politice ºi pentru a-ºi testa membrii, eliminându-i pe cei care nu mai întruneau cerinþele Partidului.

1 Scrisoarea lui Mao Zedong cãtre soþia lui, Jiang Qing, în 1966 2 Suprastructura în contextul teoriei sociale marxiste se referã la modul de interacþiune dintre subiectivismul uman ºi substanþa materialã a societãþii 3 Hu Feng, intelectual ºi critic literar; s-a opus literaturii doctrinare a PCC. A fost dat afarã din Partid în 1955 ºi condamnat la 14 ani de închisoare

Mãrturie foto înfãþiºând pedepsirea ºi denunþarea unui „contrarevoluþionar” de cãtre activiºti PCC (AFP/Getty Images)

Page 112: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

2

Omorurile îi sunt necesare ºi ele tot din motive practice. Partidul Comunist a început ca un grup de criminali ºi ticãloºi care omorau pentru putere. Dupã ce acest precedent a fost creat, nu mai puteau da înapoi. Teroarea permanentã a devenit necesarã pentru intimidarea oamenilor ºi pentru a-i forþa sã accepte conducerea absolutã a PCC din fricã. La suprafaþã poate pãrea cã PCC a fost „forþat sã ucidã” ºi cã numeroasele incidente au iritat cumva spiritul malefic al PCC ºi prin aceasta au pornit accidental mecanismul de ucis al PCC. De fapt aceste incidente servesc la mascarea nevoii Partidului de a ucide - omorârea periodicã este o cerinþã a PCC. Fãrã aceste lecþii dureroase, oamenii puteau începe sã creadã cã PCC s-a schimbat în bine ºi cã puteau începe sã cearã democraþie, asemenea studenþilor idealiºti ai miºcãrii democratice din 1989. Masacrele care apar la fiecare 7 sau 8 ani servesc la împrospãtarea memoriei oamenilor despre teroare ºi pot avertiza generaþia mai tânãrã cã cei care lucreazã împotriva PCC, care vor sã schimbe conducerea absolutã a PCC, sau care încearcã sã spunã adevãrul despre istoria Chinei, vor simþi gustul „pumnului de fier al dictaturii proletariatului”. Omorul a devenit una dintre cele mai esenþiale cãi de menþinere a puterii pentru PCC. Dupã ce omorurile s-au acumulat, cuþitul de mãcelar nu mai putea fi pus jos, pentru cã ar fi încurajat oamenii sã se rãzbune pentru actele criminale comise de PCC. De aceea PCC nu numai cã trebuie sã organizeze omoruri masive ºi totale, dar în plus, masacrele trebuiesc fãcute în cea mai brutalã manierã, pentru a intimida efectiv populaþia - aceastã cerinþã fiind necesarã în special la început, când PCC îºi consolida puterea. Din moment ce scopul omorurilor era insuflarea unei terori cât mai groaznice, PCC ºi-a selectat þintele distrugerii arbitrar ºi iraþional. În fiecare campanie politicã, PCC a folosit strategia genocidului. Sã luãm de exemplu „suprimarea reacþionarilor”. PCC n-a suprimat cu adevãrat „comportamentele” reacþionare, ci indivizii pe care îi considera reacþionari. Dacã cineva fusese înrolat ºi servise câteva zile în armata naþionalistã a Kuomintang-ului (KMT), chiar dacã nu fãcuse absolut nimic politic dupã ce PCC a câºtigat puterea - persoana tot era ucisã din cauza „trecutului sãu reacþionar”. În procesul reformei agrare, pentru a înlãtura „rãdãcinile problemei”, PCC a ucis deseori întregi familii ale proprietarilor de pãmânt. Din 1949, PCC a persecutat mai mult de jumãtate din populaþia Chinei. Se estimeazã cã 60 pânã la 80 de milioane de oameni au murit din cauze nenaturale. Acest numãr depãºeºte numãrul total de morþi din ambele rãzboaie mondiale. Ca ºi în cazul altor þãri comuniste, crimele arbitrare sãvârºite de PCC includ nimicirea propriilor membri, pentru a înlãtura dizidenþii care preþuiau umanitatea mai mult decât natura Partidului. Teroarea exercitatã de PCC a cãzut în egalã mãsurã atât asupra populaþiei cât ºi a membrilor sãi, din cauza încercãrii de a pãstra o „fortãreaþã de neînvins”. Într-o societate normalã oamenii manifestã grijã ºi dragoste unii faþã de ceilalþi, pãstreazã respect pentru viaþã ºi îl venereazã ºi îi mulþumesc lui Dumnezeu. În Est, oamenii spun „Nu fã altora ceea ce nu vrei sã þi se facã þie”4. În Vest, oamenii spun „Iubeºte-þi vecinul ca pe tine însuþi”5. PCC – dimpotrivã – susþine cã „istoria tuturor societãþilor existente este o istorie a luptei de clasã”6. Pentru a menþine în viaþã „lupta” din societate trebuie generatã ura. Nu numai cã PCC ucide, dar mai ºi încurajeazã oamenii sã se ucidã între ei. Se strãduieºte sã desensibilizeze oamenii la suferinþele altora, înconjurându-i constant cu omoruri. Doreºte sã-i împietreascã prin expunerile repetate la brutalitate inumanã, ºi sã-i facã sã dezvolte noþiunea cã „cel mai bun lucru pe care îl

4 Analele lui Confucius 5 Leviticus 19:18 6 Marx , Manifestul Comunist (1848)

Page 113: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

3

poþi spera este sã eviþi sã fi persecutat”. Toate aceste lecþii predate prin înãbuºiri brutale îi permit sã-ºi menþinã conducerea. Pe lângã distrugerea de nenumãrate vieþi, PCC a distrus de asemenea sufletul naþiunii chineze. Mulþi au devenit condiþionaþi sã reacþioneze la ameninþãrile PCC prin renunþarea completã la raþiune ºi la toate principiile. Într-un fel sufletele acestor oameni au murit - ceva mult mai înspãimântãtor decât moartea fizicã. I. Masacrul înfiorãtor Înainte ca PCC sã ajungã la putere, Mao Zedong scria „cu siguranþã cã nu vom aplica o politicã de bunãvoinþã faþã de reacþionari ºi faþã de activitãþile reacþionare ale claselor reacþionare”7. Cu alte cuvinte, chiar înainte ca PCC sã controleze Beijing-ul, se hotãrâse deja sã acþioneze tiranic numind acest lucru „dictatura democraticã a poporului". Mai jos sunt unele exemple.

Suprimarea reacþionarilor ºi reforma agrarã În martie 1950, PCC anunþa „noi ordine pentru a suprima total elementele reacþionare,” aceastã miºcare fiind cunoscutã în istorie drept campania de „suprimare a reacþionarilor”. Spre deosebire de împãraþi, care acordau amnistie întregii þãri dupã ce erau încoronaþi, PCC a început sã ucidã din momentul în care a câºtigat puterea. Mao Zedong afirma cã „existã încã multe locuri unde oamenii sunt intimidaþi ºi nu îndrãznesc sã omoare fãþiº ºi pe scarã largã reacþionarii”8. În februarie 1951 conducerea centralã a PCC afirma cã, exceptând provincia Zhejiang ºi sudul provinciei Anhui, „celelalte zone care nu omoarã suficient, în special în oraºele mari ºi mijlocii, ar trebui sã continue sã aresteze ºi sã ucidã un numãr mare de oameni ºi n-ar trebui sã se opreascã prea curând”. Mao Zedong a stabilit chiar cote: „în zonele rurale, pentru a stârpi reacþionarii, ar trebui uciºi peste 1/1000 din totalul populaþiei...în oraºe, procentul ar trebui sã fie mai puþin de 1/1000”9. Populaþia Chinei la acea vreme era de aproximativ 600 de milioane; acest „ordin regal" dat de Mao Zedong ar fi cauzat cel puþin 600.000 de morþi. Nimeni nu ºtie de unde vine aceastã cotã de 1/1000. Probabil dintr-un capriciu, Mao Zedong a decis ca aceste 600.000 de vieþi ar fi suficiente pentru a turna fundaþia groazei printre oameni, aºa cã ordonat execuþia. Dacã acei oameni meritau sau nu sã moarã nu era problema PCC. „Regulamentul Republicii Populare Chineze pentru pedepsirea reacþionarilor” anunþat în 1951 spunea cã inclusiv cei care „rãspândeau zvonuri" puteau fi „executaþi imediat”. În timp ce suprimarea reacþionarilor era implementatã cu zel, reforma agrarã avea loc pe scarã largã. De fapt PCC începuse reforma agrarã din 1920, în interiorul zonelor ocupate de Partid. La suprafaþã reforma agrarã pãrea sã susþinã un ideal similar cu cel al Regatului Ceresc al Taiping10, anume cã toþi ar trebui sã aibã pãmânt pentru a-l gospodãri; dar de fapt n-a fost decât o scuzã pentru a ucide. Tao Zhu, care mai târziu avea sã fie considerat numãrul 4 în PCC, avea un slogan pentru reforma agrarã: „fiecare sat sângereazã, fiecare gospodãrie luptã”, înþelesul fiind acela cã în fiecare sat proprietarii de pãmânt trebuie sã moarã.

7 Mao Zedong, Dictatura Democratã a Poporului , (1949) 8 Mao Zedong, „trebuie sã promovãm din plin [suprimarea reacþionarilor] pentru ca fiecare familie sã fie informatã.” (30 martie 1951) 9 Mao Zedong, „Trebuie sã lovim cu putere ºi precis reacþionarii” (1951) 10 Regatul Ceresc din Taiping (1851-1864), cunoscut ºi sub numele de Rebeliunea din Taiping a fost unul dintre cele mai sângeroase conflicte din istoria Chinei. A fost o confruntare între forþele Chinei Imperiale ºi adepþii unui mistic auto-proclamat al grupului Hakka, pe nume Hong Xiuquan, care a fost de asemenea un convertit la creºtinism. Se crede cã au murit cel puþin 30 milioane de oameni

Page 114: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

4

Reforma agrarã putea fi înfãptuitã fãrã crime. Putea fi fãcutã dupã modelul guvernului taiwanez, cumpãrând pãmântul de la proprietari. Însã cum PCC era la origine un grup de borfaºi ºi proletari lumpeni11, ºtia doar sã jefuiascã. Temându-se de rãzbunarea celor jefuiþi, PCC a trebuit ca urmare sã-ºi ucidã victimele, ºtergând de pe faþa pãmântului orice sursã de necazuri. Cea mai comunã cale de ucidere în timpul reformei agrare erau „întrunirile de luptã”. PCC nãscocea crime ºi îi acuza pe proprietarii de pãmânt sau pe fermierii bogaþi. Publicul era întrebat cum ar trebui pedepsiþi. Unii membri PCC sau activiºti infiltraþi prin mulþime strigau „Ar trebui sã-i omorâm!" ºi ca urmare proprietarii de pãmânt ºi þãranii bogaþi erau omorâþi pe loc. La sate în acele timpuri, proprietarii de pãmânt erau numiþi „tirani”. Cei care profitaserã de þãrani erau numiþi „tirani ticãloºi”; cei care ajutau deseori la repararea infrastructurii ºi donau bani ºcolilor, sau care ajutaserã în cazurile dezastrelor naturale erau numiþi „tirani buni”; cei care nu fãcuserã nimic erau numiþi “tirani liniºtiþi” sau „tãcuþi”. Aceastã clasificare n-avea nici un sens, pentru cã toþi „tiranii” sfârºeau executaþi imediat, indiferent din ce categorie fãceau parte. Pe la sfârºitul anului 1952 PCC a afirmat cã a omorât aproximativ 2,4 milioane de „elemente reacþionare”. De fapt numãrul total de oficiali guvernamentali KMT de nivel judeþean ºi proprietari de pãmânt uciºi era de cel puþin 5 milioane. Suprimarea „reacþionarilor” ºi reforma agrarã au avut trei rezultate directe. Primul a fost eliminarea foºtilor oficiali locali care fuseserã aleºi datoritã structurilor bazate pe clan. Prin suprimarea „reacþionarilor” ºi reforma agrarã PCC a ucis tot personalul administrativ al sistemului precedent ºi a reuºit sã controleze complet zonele rurale, instalând câte o ramurã a Partidului în fiecare sat. Al doilea rezultat a fost cã în timpul reformei agrare ºi a suprimãrii „reacþionarilor” a fost obþinutã prin furt ºi tâlhãrie o avere uriaºã. Al treilea rezultat a fost cã civilii deveniserã îngroziþi de suprimarea violentã a proprietarilor de pãmânt ºi a fermierilor bogaþi.

Campania „Celor trei Anti” ºi a „Celor cinci Anti”

Suprimarea „reacþionarilor” ºi reforma agrarã au vizat în principal zonele rurale, în timp ce campaniile ulterioare a „Celor trei Anti” ºi „Celor cinci Anti” pot fi privite drept corespondentul genocidului la oraºe. Campania „Celor trei Anti” a început în decembrie 1951 ºi a urmãrit stârpirea corupþiei, risipei ºi birocraþiei printre cadrele PCC. Unii oficiali corupþi ai PCC au fost executaþi. Imediat dupã aceea PCC pus corupþia pe seama oficialilor guvernului, sau tentaþiei capitaliºtilor. Ca urmare în ianuarie 1952 a fost lansatã campania „Celor cinci Anti”: împotriva corupþiei, evaziunii fiscale, furtului din proprietatea statului, a construcþiilor fãcute la întâmplare ºi împotriva deconspirãrii de informaþii economice de stat. Campania „Celor cinci Anti” era de fapt furtul proprietãþii private, sau mai degrabã uciderea industriaºilor pentru a le lua banii. Chen Yi, primarul Shanghai-ului din vremea respectivã stãtea în fiecare noapte lungit pe canapea cu o ceaºcã de ceai în mânã. Întreba liniºtit: „Câþi paraºutiºti avem azi?”. „Paraºutiºtii” fiind oameni de afaceri care se aruncau de pe clãdiri înalte pentru a se sinucide. Nici un industriaº nu putea scãpa de campania „Celor cinci Anti”. Li se cerea sã plãteascã taxe „de la care se sustrãseserã” în trecut, începând cu perioada Guangxu (1875-1908) a dinastiei Qing (1644-1911), când fusese iniþial construitã piaþa comercialã Shanghai. Industriaºii nu puteau plãti asemenea „taxe” oricâtã avere ar fi avut. Nu le rãmânea altceva decât sã-ºi punã capãt vieþii. Însã nu se puteau arunca în râul Huangpu. Dacã nu li se gãseau corpurile, PCC îi acuza cã au fugit în Hong Kong, ºi membrii familiilor lor deveneau responsabili pentru plata taxelor. Aºa cã se aruncau de pe clãdiri înalte, lãsându-ºi corpul, pentru ca PCC sã aibã dovada

11 drojdieri

Page 115: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

5

morþii lor. Se spune cã oamenii nu îndrãzneau sã treacã pe lângã clãdiri înalte în Shanghai în acea vreme, de teama de a nu fi zdrobiþi de cei care se aruncau de sus. Conform lucrãrii Rezultate ale Campaniilor Politice de dupã Înfiinþarea Republicii Populare Chineze editatã în 1996 de patru unitãþi guvernamentale, incluzând Centrul de Cercetare a Istoriei al PCC, în timpul campaniilor „Celor trei Anti” ºi „Celor cinci Anti”, au fost arestaþi peste 323.100 de oameni ºi peste 280 s-au sinucis sau au „dispãrut”. În campania „Împotriva grupului Hu Fang” din 1955, au fost acuzaþi 5.000, arestaþi peste 500, peste 60 s-au sinucis, iar 12 au murit din cauze nenaturale. În campania ulterioarã de suprimare a reacþionarilor, au fost executaþi peste 21.300 de oameni ºi peste 4.300 s-au sinucis sau au „dispãrut”12.

Marea Foamete Cele mai mari pierderi au fost înregistrate în timpul perioadei de Mare Foamete din China, la scurt timp dupã Marele Salt Înainte13. Articolul „Marea Foamete” din lucrarea Înregistrãri istorice din Republica Popularã Chinezã declara cã „numãrul pierderilor prin morþi nenaturale ºi reducerea naºterilor din 1959 pânã în 1961 este estimat la aproximativ 40 de milioane.[...]”. Aceastã cifrã imensã face ca Marea Foamete sã fie probabil cea mai mare catastrofã din istoria acestui secol”14. PCC a numit înºelãtor Marea Foamete „Perioada celor trei ani de dezastru natural”. De fapt aceºti trei ani au avut condiþii meteo favorabile, fãrã mari dezastre naturale (inundaþii, secete, uragane, tsunami, cutremure de pãmânt, geruri, îngheþuri, grindinã sau invazii de lãcuste). „Dezastrul” a fost în întregime cauzat de om. Marele Salt Înainte cerea tuturor chinezilor sã se implice în fabricarea oþelului, forþând fermierii sã-ºi lase culturile agricole sã putrezeascã pe câmp. În ciuda acestui lucru, oficialii din fiecare regiune declarau producþii mãrite. He Yiran, prim secretar al Comitetului de Partid al prefecturii Liuzhou, a nãscocit ºocanta producþie de „65 de tone de orez per mu de pãmânt”15 în districtul Huanjiang. Se întâmpla imediat dupã plenara Lushan, când în întreaga þarã fusese lansatã campania „Anti Dreapta”. În scopul de a demonstra cã PCC este corect mereu, recoltele erau confiscate de guvern, ca impozit, în concordanþã cu aceste producþii declarate exagerat. Prin urmare raþiile de cereale, seminþe ºi alimente de bazã ale þãranilor au fost confiscate complet. Când cererea n-a mai putut fi acoperitã, þãranii au fost acuzaþi cã îºi ascund recoltele. He Yiran spunea cã ei trebuie sã se strãduiascã sã câºtige competiþia pentru cea mai mare recoltã, indiferent cât de mulþi oameni ar muri în Liuzhou. Unor þãrani li s-a luat tot, rãmânându-le numai un pumn de orez ascuns în oala de noapte. Comitetul de Partid din districtul Xunle, judeþul Huanjiang, a emis chiar un ordin de interzicere a gãtitului, împiedicându-i pe þãrani sã mãnânce. Noaptea umblau patrule conduse de miliþieni. Dacã vedeau lumina de la vreun foc, percheziþionau. Mulþi þãrani nu mai îndrãzneau sã facã mâncare nici din ierburi sãlbatice comestibile sau din scoarþã de copac, ºi mureau de foame. De-a lungul istoriei în vremurile de foamete guvernul furniza terci de orez, distribuia recoltele ºi permitea victimelor sã se mute pentru a scãpa de foamete. Însã PCC a privit exodul din zonele afectate ca pe o ruºine pentru prestigiul Partidului, ºi a ordonat miliþienilor sã blocheze drumurile pentru a împiedica victimele sã se mute. Când þãranilor le-a fost atât de foame încât au luat cu asalt depozitele de cereale, PCC a ordonat împuºcarea mulþimii pentru a suprima furturile ºi i-a etichetat pe cei uciºi drept elemente contra-revoluþionare. Un numãr mare de þãrani au murit de foame în multe provincii inclusiv în Gansu, Shandong, Henan, Anhui, Hubei, Hunan, Sichuan ºi 12 Extras din cartea publicatã de revista Chengming din Hong Kong (www.chengmingmag.com), octombrie 1996 13 Marele Salt Înainte (1958-1960) a fost o campanie a PCC pentru ridicarea industriei Chinei, în particular cea de oþel. Este privitã ca un imens dezastru economic 14 Publicat în februarie 1994 de editura Steagul Roºu. Traducerea noastrã 15 Unitate de mãsurã chinezã pentru pãmânt. 1 mu = 0.165 acri

Page 116: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

6

Guangxi. Þãranii flãmânzi erau în plus forþaþi sã munceascã la lucrãrile de irigaþie, construcþia de baraje ºi producþia de oþel. Mulþi cãdeau jos în timpul lucrului ºi nu se mai ridicau niciodatã. În final cei care supravieþuiau nu mai aveau forþa sã îngroape morþii. Multe sate au fost rase complet, familiile murind pe rând. În cele mai serioase perioade de foamete din istoria Chinei înainte de PCC au existat cazuri în care familiile ºi-au schimbau copiii între ele pentru a-i mânca, dar nimeni nu ºi-a mâncat proprii copii. Sub stãpânirea PCC însã, oamenii au ajuns sã-i mãnânce pe cei muribunzi, pe cei fugiþi din alte regiuni, ºi chiar sã-ºi omoare ºi mãnânce proprii copii. Scriitorul Sha Qing a descris o astfel de scenã în cartea sa, Yi Xi Da Di Wan (Un tãrâm întunecos din Bayou): într-o familie a unui þãran, un tatã a rãmas numai cu fiul ºi fiica sa în timpul Marii Foamete. Într-o zi, tatãl ºi-a trimis fiica la plimbare. Când ea s-a întors, nu ºi-a mai gãsit fratele mai mic, dar a remarcat un ulei alb plutind în ceaun ºi un morman de oase lângã plitã. Dupã mai multe zile, tatãl a pus din nou apã în ceaun ºi ºi-a chemat fiica mai aproape. Fata era înspãimântatã, ºi de dupã uºã s-a rugat de tatãl ei „tãticule, te rog nu mã mânca. Pot sã adun lemne de foc ºi sã gãtesc mâncare pentru tine. Dacã mã mãnânci, nimeni altcineva nu va face asta pentru tine.” Proporþia finalã ºi numãrul tragediilor de acest fel este necunoscut. Totuºi PCC le-a deformat, afirmând cã sunt o onoare, susþinând cã PCC a condus oamenii sã lupte vitejeºte cu „dezastrele naturale” ºi a continuat sã-ºi facã reclamã spunând cã este „mãreþ, glorios ºi corect.” Dupã plenara Lushan din 1959, generalul Peng Dehuai16 n-a mai putut lua apãrarea oamenilor. Un grup de oficiali ºi cadre din guvern care au îndrãznit sã spunã adevãrul au fost destituiþi din posturi, arestaþi ºi anchetaþi. Dupã aceea nimeni n-a mai îndrãznit sã spunã adevãrul. În timpul Marii Foamete, în loc sã declare adevãrul, oamenii ascundeau adevãrul despre morþii prin înfometare, pentru a-ºi apãra poziþia. Provincia Gansu chiar a refuzat ajutor (mâncare) de la provincia Shaanxi, susþinând cã în Gansu existã un surplus prea mare de hranã. Aceastã Mare Foamete a fost ºi un test determinant pentru cadrele PCC. Conform criteriilor PCC, cadrele care au ascuns adevãrul despre milioanele de înfometaþi, au devenit cert „calificaþi”. Cu acest test PCC a crezut cã nici emoþiile umane, nici principiile cereºti nu pot deveni poveri psihologice care sã împiedice cadrele sã urmeze linia Partidului. Dupã Marea Foamete oficialii provinciali responsabili doar au participat la formalitatea auto-analizei critice. Li Jingquan, secretarul PCC pentru provincia Sichuan, unde au murit de foame milioane de oameni, a fost avansat pe postul de prim secretar al Biroului PCC din districtul de Sud-Vest.

De la Revoluþia Culturalã ºi masacrul din Piaþa Tiananmen la Falun Gong Revoluþia Culturalã a fost lansatã oficial la 16 mai 1966 ºi a durat pânã în 1976. Aceastã perioadã a fost numitã chiar de PCC „Catastrofa de zece ani”. Mai târziu într-un interviu luat de un reporter iugoslav, Hu Yaobang, fost secretar general de Partid, spunea „în acele timpuri au fost implicaþi aproape 100 de milioane de oameni, o zecime din populaþie”. Realitãþile campaniilor politice de dupã înfiinþarea Republicii Populare Chineze relata cã „în mai 1984, dupã 31 de luni de investigaþii, verificãri ºi recalculãri intensive ale Comitetului Central al PCC, cifrele legate de Revoluþia Culturalã sunt: peste 4,2 milioane de deþinuþi ºi anchetaþi; peste 1.728.000 de morþi din cauze nenaturale; peste 135.000 de oameni etichetaþi drept contra-revoluþionari ºi executaþi; peste 237.000 de oameni omorâþi ºi peste 7,03 milioane mutilaþi în

16 Peng Dehuai (1898-1974): general comunist chinez ºi conducãtor politic. Peng a fost comandant în rãzboiul Coreean, vice premier al Consiliului de Stat, membru al Biroului Politic, Ministrul Apãrãrii între 1954 ºi 1959. A fost înlãturat din funcþiile oficiale pe care le deþinea dupã ce n-a fost de acord cu abordãrile stângiste ale lui Mao Zedong la Plenara PCC din Lushan în 1959

Page 117: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

7

atacuri armate; 71.200 de familii distruse”. Statisticile adunate din cronicile judeþene aratã cã 7,73 milioane de oameni au murit din cauze nenaturale în timpul Revoluþiei Culturale. Pe lângã faptul cã oamenii erau uciºi în bãtaie, începutul Revoluþiei Culturale a generat ºi un val de sinucideri. Mulþi intelectuali renumiþi, incluzându-i pe Lao She, Fu Lei, Jian Bozan, Wu Han ºi Chu Anping ºi-au pus capãt vieþii în etapa de început a Revoluþiei Culturale. Revoluþia Culturalã a fost cea mai delirantã perioadã „de stânga” din China. Omorul devenise o cale de avansare, lumea îºi arãta astfel poziþia revoluþionarã; aºa cã masacrul „inamicilor de clasã” a fost extrem de violent ºi brutal. Politica de „reformã ºi deschidere” a promovat în mare mãsurã circulaþia informaþiei, ceea ce a fãcut posibil ca mulþi reporteri strãini sã fie martori la masacrul din Piaþa Tiananmen în 1989 ºi sã transmitã reportaje televizate care arãtau tancuri gonind ºi zdrobind studenþii, omorându-i. Zece ani mai târziu, la 20 iulie 1999, Jiang Zemin începea suprimarea Falun Gong. Spre sfârºitul lui 2002, informaþii interne provenite din surse guvernamentale chineze confirmau muºamalizarea a peste 7.000 de morþi în centre de detenþie, lagãre de muncã forþatã, închisori ºi spitale psihiatrice, cu o medie de ºapte oameni uciºi pe zi. În zilele noastre PCC tinde sã omoare considerabil mai puþin decât în trecut când omora milioane sau zeci de milioane. Existã douã motive importante care au determinat acest lucru. Pe de o parte, Partidul a degenerat minþile chinezilor cu natura sa de Partid, astfel încât oamenii sunt acum mult mai supuºi ºi mai cinici. Pe de altã parte, datoritã corupþiei excesive ºi delapidãrilor comise de oficiali PCC, economia chinezã a devenit o „economie de transfuzie”, ºi depinde în mare mãsurã de capitalul strãin pentru a-ºi susþine creºterea economicã ºi stabilitatea socialã. PCC îºi aminteºte bine sancþiunile economice ce au urmat dupã masacrul din Piaþa Tiananmen, ºi ºtie cã omorul fãþiº va avea ca rezultat o retragere a capitalului strãin, care i-ar pune în pericol regimul totalitar. Însã PCC n-a renunþat niciodatã la masacrele din spatele scenei, doar cã astãzi PCC nu-ºi precupeþeºte nici un efort pentru a ascunde mãrturiile însângerate. II. Metode de omor extrem de barbare Tot ce face PCC serveºte unui singur scop: câºtigarea ºi pãstrarea puterii. Pentru PCC omorul este o cale foarte importantã de pãstrare a puterii. Cu cât sunt uciºi mai mulþi ºi cu cât sunt mai barbare omorurile, cu atât este mai mare capacitatea de a îngrozi. O asemenea teroare a început încã din vremea rãzboiului chino-japonez.

Masacre în Nordul Chinei în timpul rãzboiului chino-japonez Când a recomandat cartea Inamici în interior scrisã de preotul Raymond J. De Jaegher17, Hoover, fost preºedinte al SUA., comenta cã ea a demascat esenþa terorii miºcãrilor comuniste. El a recomandat cartea oricui dorea sã înþeleagã o asemenea forþã maleficã. În aceastã carte, De Jaegher istorisea întâmplãri în care PCC folosea violenþa pentru a înspãimânta oamenii ºi a-i face sã se supunã. De exemplu, într-o zi PCC a cerut tuturor sã meargã în piaþa unui sat. Învãþãtorul a condus copiii de la ºcoalã în piaþã. Scopul adunãrii era de a privi uciderea a 13 patrioþi, bãrbaþi tineri. Dupã anunþarea învinuirilor fabricate împotriva victimelor, PCC a ordonat învãþãtorului înspãimântat sã-i facã pe copii sã cânte cântece patriotice. În timpul cântecelor, pe

17 De Jaegher, Raymond J., Inamicul din interior. Guild Books, Catholic Polls Inc. (1968)

Page 118: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

8

scenã nu erau dansatori, ci un cãlãu þinând în mânã un cuþit ascuþit. Cãlãul era un soldat comunist tânãr, robust ºi sãlbatic, cu braþe puternice. Soldatul s-a dus în spatele primei victime, a ridicat rapid cuþitul mare ºi ascuþit ºi a lovit în jos - ºi primul cap a cãzut la pãmânt. Sângele a þâºnit ca o fântânã ºi capul s-a rostogolit pe jos. Cântecul isteric al copiilor s-a transformat într-un þipãt haotic ºi plânsete. Învãþãtorul þinea mãsura, încercând sã menþinã cântecul; clopoþelul sãu a fost auzit sunând din nou ºi din nou în haos. Cãlãul a tãiat de 13 ori ºi 13 capete au cãzut la pãmânt. Dupã aceea, mai mulþi soldaþi comuniºti s-au perindat pe rând ºi au tãiat pieptul victimelor, deschizându-l ºi scoþând afarã inimile, sãrbãtorind. Toatã brutalitatea a fost fãcutã în faþa copiilor. Copiii pãliserã toþi datoritã terorii, ºi unii începuserã sã vomite. Învãþãtorul a ocãrât soldaþii ºi a aliniat copiii pentru a-i întoarce la ºcoalã. Pãrintele De Jaegher a vãzut deseori copii forþaþi sã priveascã omoruri. Copiii au devenit obiºnuiþi cu scenele sângeroase ºi împietriþi în faþa omorurilor; unii chiar au început sã savureze senzaþia. Când PCC a simþit cã simplul omor nu era suficient de înspãimântãtor ºi tulburãtor, au inventat tot felul de torturi groaznice. De exemplu, deþinuþii erau forþaþi sã înghitã o mare cantitate de sare ºi nu erau lãsaþi sã bea nici un pic de apã – victima suferea pânã murea de sete; unii deþinuþi erau dezbrãcaþi complet ºi forþaþi sã se rostogoleascã pe sticlã spartã; erau deschise copci în râuri îngheþate, iarna, ºi victimele erau aruncate înãuntru – oamenii mureau prin îngheþ sau înec. De Jaegher scria cã un membru PCC din provincia Shanxi a inventat o torturã teribilã. Într-o zi când cutreiera oraºul, s-a oprit în faþa unui restaurant ºi a privit fix o cuvã mare în care fierbea ceva. Mai târziu a cumpãrat câteva cuve gigantice ºi a arestat imediat niºte oameni care erau împotriva Partidului Comunist. În timpul judecãþii sumare, cuvele au fost umplute cu apã clocotitã. Trei victime au fost dezbrãcate complet ºi aruncate în cuve pentru a fierbe. La Pingshan, De Jaegher a fost martor când un tatã a fost jupuit de viu. Membrii PCC i-au forþat fiul sã priveascã ºi sã participe la tortura inumanã, sã-ºi vadã tatãl murind în chinuri cumplite ºi sã-i asculte þipetele. Membrii PCC au turnat oþet ºi acid peste corpul tatãlui ºi apoi toatã pielea i-a fost jupuitã. Au început de la spate, apoi în sus cãtre umeri ºi pielea de pe tot corpul sãu a fost jupuitã, lãsând intactã numai pielea capului. Tatãl a murit în câteva clipe.

Teroarea Roºie în timpul perioadei „August Roºu” ºi canibalismul din Guangxi

Dupã câºtigarea controlului absolut asupra þãrii, PCC n-a încetat deloc violenþa. În timpul Revoluþiei Culturale violenþa a devenit mai mare. În 18 august 1966, Mao Zedong s-a întâlnit cu reprezentanþii Gãrzii Roºii în turnul din Piaþa Tiananmen. Song Binbin, fiica liderului comunist Song Renqiong, a pus o emblemã a Gãrzii Roºii pe mâneca lui Mao Zedong. Când Mao Zedong a aflat numele lui Song Binbin – care înseamnã blând ºi politicos - el a spus „ne trebuie mai multã violenþã”. Aºa cã Song ºi-a schimbat numele în Song Yaowu (care înseamnã pur ºi simplu „vreau violenþã”). Atacuri armate violente s-au rãspândit cu repeziciune în întreaga þarã. Generaþia mai tânãrã, educatã în spiritul ateist comunist, nu avea frici sau griji. Sub conducerea directã a PCC ºi ghidaþi de instrucþiunile lui Mao Zedong, Gãrzile Roºii, fanatice, ignorante ºi considerându-se deasupra legii, au început sã batã oameni ºi sã jefuiascã în întreaga þarã. În multe zone, toate cele „cinci clase negre” (proprietari de pãmânt, fermieri bogaþi, reacþionari, elemente rele ºi cei de dreapta) ºi membrii familiilor lor erau desfiinþaþi conform politicii de genocid. Un exemplu tipic era judeþul Daxing de lângã Beijing, unde în perioada 27 august - 1 septembrie 1966, un numãr total de 325 de oameni au fost uciºi în 48 de brigãzi ale celor 13 Comune Populare. Dintre cei uciºi, cei mai

Page 119: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

9

bãtrâni erau în vârstã de 80 de ani ºi cei mai tineri aveau numai 38 de zile. 22 de familii au fost exterminate total. Omorul prin linºare era ceva obiºnuit. Pe strada Shatan, un grup de bãrbaþi din Gãrzile Roºii au bãtut cu lanþuri de metal ºi curele de piele o femeie bãtrânã pânã când nu s-a mai putut miºca; totuºi o membrã a Gãrzilor Roºii a gãsit necesar sã sarã pe corpul bãtrânei ºi pe stomacul ei. Bãtrâna a murit acolo…. În apropiere de Chongwenmeng, când Gãrzile Roºii au percheziþionat casa soþiei proprietarului de pãmânt (o vãduvã singurã), au forþat fiecare vecin sã aducã o oalã cu apã fierbinte ºi i-au turnat apa clocotitã pe gât bãtrânei pânã ce corpul i-a fost opãrit. Dupã mai multe zile bãtrâna a fost gãsitã moartã în camerã, corpul fiindu-i acoperit de viermi… Existau multe cãi de omor, incluzând bãtaia cu bastoane, tãierea cu secerile ºi strangularea cu frânghii… Modul de omorâre a copiilor era cel mai brutal: ucigaºul punea un picior pe piciorul copilului ºi trãgea de celãlalt picior, rupând copilul în douã (Investigaþie asupra Masacrului din Daxing de Yu Luowen)18. Canibalismul din Guangxi a fost chiar mai inuman decât masacrul Daxing. Scriitorul Zheng Yi, autor al cãrþii Memorialul stacojiu descria canibalismul ca având trei faze19. Prima fazã era la început când teroarea era ascunsã ºi lugubrã. Cronicile judeþene descriu o scenã tipicã: la miezul nopþii, ucigaºii au mers în vârful picioarelor ºi ºi-au ales victima; au tãiat-o ºi i-au scos inima ºi ficatul. Pentru cã erau lipsiþi de experienþã ºi speriaþi, i-au luat din greºealã plãmânul, aºa cã au trebuit sã se întoarcã. Dupã ce au gãtit inima ºi ficatul, unii au adus lichior de acasã, unii mirodenii; apoi au mâncat organele umane în liniºte, la lumina focului din cuptor. A doua fazã a fost vârful, când teroarea devenise deschisã, publicã. În timpul acestei faze ucigaºii veterani cãpãtaserã experienþã în extragerea inimii ºi ficatului, pãstrând victima cât mai mult timp în viaþã; îºi predau tehnicile, rafinându-le spre perfecþiune. De exemplu când tãia ºi deschidea o persoanã (vie), ucigaºul trebuia doar sã facã o cruce pe abdomenul victimei, apoi sã pãºeascã pe corpul acesteia (dacã victima era legatã de un copac, ucigaºul bãga genunchiul în partea de jos a abdomenului), iar inima ºi celelalte organe cãdeau jos, pur ºi simplu. Ucigaºul ºef cãpãta inima, ficatul ºi organele genitale, iar ceilalþi luau ce rãmânea. Aceste scene impresionante ºi înspãimântãtoare erau însoþite de fluturarea steagurilor ºi strigarea de lozinci. A treia fazã a fost nebunia. Canibalismul devenise o miºcare de masã, larg rãspânditã. În districtul Wuxuan, oamenii mâncau ca nebunii alþi oameni, asemenea câinilor sãlbatici care mãnâncã hoituri în timpul epidemiilor. Deseori victimele erau mai întâi „criticate public”, dupã care urma automat omorul ºi actul de canibalism. Imediat ce victima cãdea la pãmânt, moartã sau vie, oamenii îºi luau cuþitele pe care le aveau pregãtite ºi o înconjurau, tãind orice parte din corp pe care o puteau apuca. În timpul acestei faze, cetãþenii obiºnuiþi erau toþi implicaþi în canibalism. Uraganul „luptei de clasã” spulberase orice sens de pãcat ºi naturã umanã din minþile oamenilor. Canibalismul se rãspândea ca o epidemie ºi oamenii luau parte la ospãþuri canibalice. Orice parte a corpului uman era comestibilã: inima, muºchii, ficatul, rinichii, coatele, picioarele ºi tendoanele. Corpurile umane erau preparate în diverse feluri, inclusiv prin fierbere, la abur, cãlire în tigaie, la cuptor, prãjire, ºi grãtar… Oamenii beau lichior sau vin ºi jucau jocuri în timp ce mâncau corpuri umane. În timpul perioadei de maxim a acestei miºcãri chiar ºi bufetul expres al celei mai înalte

18 Masacrul din Daxing a avut loc în august 1966 în timpul schimbãrii secretarului de Partid al Beijing-ului. Într-o ºedinþã a Biroului Securitãþii Publice din Beijing privind acþiunile Gãrzilor Roºii împotriva celor „cinci clase negre”, Ministrul Securitãþii Publice, Xie Fuzhi, a þinut un discurs. Cuvântarea sa a fost imediat transmisã într-o ºedinþã de comitet al Biroului Securitãþii Publice din Daxing. Dupã ºedinþã, Biroul Securitãþii Publice din Daxing a acþionat ºi a conceput un plan de incitare a maselor în districtul Daxing pentru a elimina cele „cinci clase negre” 19 Zheng Yi, Memoriaul stacojiu (Taipei: Editura Televiziunii Chineze 1993). Aceastã carte este disponibilã ºi în englezã: Memorialul stacojiu: Povestiri despre canibalism în China modernã de Yi Zheng, editura T. P. Sym (Boulder, Colorado: Westview Press 1998)

Page 120: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

10

organizaþii guvernamentale, Comitetul Revoluþionar al districtului Wuxuan, oferea mâncare din oameni. Vã înºelaþi dacã vã închipuiþi cã un astfel de festival de canibalism era un simplu comportament neorganizat al oamenilor. PCC era o organizaþie totalitarã care controla fiecare celulã socialã în parte. Fãrã încurajare ºi manipulare din partea PCC, miºcarea canibalistã nu ar fi avut loc nicicum. Un cântec scris de PCC pentru a se lãuda spunea „Vechea societate a schimbat oamenii în strigoi, noua societate a schimbat strigoii în oameni”20. Oricum, aceste omoruri ºi ospãþuri canibalice ne aratã cã PCC putea schimba o fiinþã umanã într-un monstru sau demon, pentru cã PCC însuºi este mai teribil decât orice monstru sau demon.

Persecutarea miºcãrii Falun Gong Acum, când chinezii pãºesc în era computerelor ºi a cãlãtoriilor spaþiale ºi pot vorbi în tainã despre drepturile omului, libertate ºi democraþie, mulþi cred cã acele atrocitãþi sinistre ºi dezgustãtoare aparþin trecutului ºi cã PCC ºi-a pus hainele civile ºi este gata sã ia contact cu lumea. Nimic mai fals. Când PCC a descoperit cã existã un grup de oameni cãrora nu le este fricã de cruzimea torturilor lui ºi de moarte, mijloacele folosite de PCC au devenit chiar mai groteºti. Grupul care a fost persecutat în acest fel este Falun Gong. Violenþa Gãrzilor Roºii ºi canibalismul din provincia Guangxi urmãreau eliminarea corpului victimei, omorând persoana în câteva minute sau ore. Practicanþii Falun Gong sunt persecutaþi pentru a-i forþa sã renunþe la credinþa lor în „Adevãr, Compasiune ºi Toleranþã”. Torturile sãlbatice dureazã zile, luni sau chiar ani. Se estimeazã cã mai mult de 10.000 de practicanþi Falun Gong au murit în urma torturilor. Practicanþii Falun Gong care au suferit tot felul de torturi ºi au scãpat din gura morþii au documentat mai mult de 100 de metode groaznice de torturã; urmãtoarele sunt numai câteva exemple. Bãtaia cruntã este cea mai frecventã metodã de torturare a practicanþilor Falun Gong. Poliþia ºi ºefii deþinuþilor de drept comun bat direct practicanþi ºi/sau instigã alþi deþinuþi sã batã practicanþi. În urma bãtãilor mulþi au surzit. Alte rezultate ale bãtãilor crunte sunt: urechi distruse, globuri oculare zdrobite, dinþi sparþi, cranii, coloane vertebrale, coaste, clavicule, oase ale bazinului, braþe ºi picioare rupte; mâini ºi picioare amputate. Unii cãlãi strâng ºi zdrobesc testiculele practicanþilor ºi lovesc cu piciorul zonele genitale ale practicantelor. Dacã practicanþii nu renunþã, cãlãii continuã bãtaia pânã ce pielea practicanþilor este sfâºiatã ºi carnea iese afarã. Corpurile practicanþilor se deformeazã complet din cauza torturii ºi se acoperã de sânge, dar gardienii continuã sã toarne peste ei apã sãratã ºi sã le aplice ºocuri cu bastoane electrice. Mirosul de sânge ºi cel de carne pârlitã se amestecã cu strigãtele de agonie - este de nedescris. Cei care tortureazã folosesc pungi de plastic pentru a-i face sã cedeze de teama sufocãrii. ªocul electric este o altã metodã comunã folositã în lagãrele de muncã forþatã din China pentru a tortura practicanþii Falun Gong. Poliþia a folosit bastoane electrice pentru a aplica ºocuri electrice pãrþilor sensibile ale corpului. Oamenii sunt electrocutaþi în gurã, pe creºtetul capului, pe piept, în

20„Vechea societate” dupã cum o numeºte PCC se referã la perioada înainte de 1949, ºi „noua societate” se referã la perioada de dupã 1949 când PCC a preluat controlul þãrii.

Page 121: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

11

pãrþile genitale, pe bazin, coapse, talpa piciorului, pe sâni (la femei), ºi pe penis (la bãrbaþi). Unii poliþiºti au aplicat practicanþilor ºocuri electrice cu mai multe bastoane electrice simultan, pânã când carnea arsã mirosea ºi pãrþile rãnite erau negre ºi vinete. Uneori bastoanele se aplicã simultan pe cap ºi anus. Deseori poliþiºtii folosesc zece sau chiar mai multe bastoane simultan, pentru a-i ºoca pe practicanþi timp îndelungat. În mod normal un baston electric are zeci de mii de volþi. Când se descarcã emite o luminã albastrã ºi un sunet specific. Când curentul electric trece prin corpul unei persoane se simte ca o arsurã sau o muºcãturã de ºarpe. Fiecare ºoc este dureros ca o muºcãturã de ºarpe. Pielea victimelor se înroºeºte, este distrusã ºi arsã ºi rãnile supureazã. Existã bastoane chiar mai puternice, cu voltaj mai ridicat, care fac victima sã simtã cã este lovitã în cap cu un ciocan. Poliþia foloseºte þigãri aprinse pentru a le arde mâinile, faþa, tãlpile, pieptul, spatele, sânii, etc. Foloseºte brichete pentru a arde mâinile ºi pãrþile genitale ale practicanþilor. Existã vergele de oþel special fabricate care sunt încãlzite pânã se înroºesc. Apoi sunt aplicate pe picioarele practicanþilor. Poliþia foloseºte cãrbuni înroºiþi pentru a arde practicanþii pe faþã. În cazul unui practicant, dupã toate arsurile barbare pe care le-a îndurat, încã mai respira ºi avea puls. Dupã ce a fost omorât, poliþia a susþinut cã moartea sa se datora faptului cã ºi-a dat foc singur. Poliþia bate practicantele peste sâni ºi în zona organelor genitale. În multe cazuri practicantele sunt violate, individual sau în grup. Poliþia a dezbrãcat complet practicante ºi le-a aruncat în celule pline cu deþinuþi de drept comun, care le-au violat. Poliþia a folosit bastoane electrice pentru a le aplica ºocuri electrice pe sâni ºi în zonele genitale. Au folosit flacãra de brichetã pentru a le arde sfârcul sânilor ºi le-au introdus bastoane electrice în vagin pentru a le aplica ºocuri electrice. În unele cazuri au legat împreunã patru periuþe de dinþi ºi le-au introdus în vaginul practicantelor ºi au frecat ºi învârtit periuþele de dinþi. Au agãþat cârlige de fier de pãrþile private ale practicantelor. Mâinile femeilor au fost legate la spate, iar prin sfârcurile sânilor au fost trecute sârme care au fost bãgate în prizã. Practicanþii Falun Gong sunt forþaþi sã poarte „cãmãºi de forþã”21; apoi braþele le sunt încruciºate ºi legate la spate. Poliþiºtii le trag braþele peste spate pânã în faþa pieptului, le leagã picioarele ºi îi atârnã în afara ferestrei. Le înfundã gura cu cârpe ºi la urechi le pun cãºti care transmit continuu calomnii la adresa Falun Gong. Dupã cum relateazã un martor ocular, celor supuºi la aceastã torturã li se produce rapid ruptura braþelor, tendoanelor, umerilor, încheieturilor ºi a coatelor. Cei care sunt torturaþi astfel mai mult timp au coloana vertebralã complet ruptã ºi mor în dureri de nedescris. Practicanþii sunt uneori aruncaþi în temniþe pline cu dejecþii. Li se înfig beþe de bambus sub unghii ºi sunt forþaþi sã trãiascã în încãperi umede pline de mucegai roºu, verde, galben, alb ºi de alte soiuri, prezent pe pereþii ºi pardoseala celulei, lucru care le produce supurãri ale rãnilor. Poliþia foloseºte câini, ºerpi ºi scorpioni care muºcã practicanþii. Le injecteazã droguri care le atacã sistemul nervos. Acestea sunt numai unele dintre metodele de torturã a practicanþilor în lagãrele de muncã. III. Lupta crâncenã din interiorul Partidului 21 Cãmaºa de forþã este un instrument de torturã sub forma unei cãmãºi. Braþele victimelor sunt rãsucite ºi legate cu o frânghie la spate ºi pe urmã trase în faþã pe deasupra capului; aceastã torturã poate rupe braþele imediat. Dupã aceea, victima este pusã cu forþa în cãmaºa de forþã ºi spânzuratã de braþe. Consecinþa imediatã a acestei torturi groaznice este fracturarea oaselor umerilor, coatelor, încheieturilor mâinii ºi a spatelui provocând moartea victimelor într-o durere de nesuportat. Pentru mai multe informaþii vizitaþi urmãtoarele adrese de web: În chinezã: http//search.minghui,org/mh/articles/2004/9/30/85430.html În englezã: http://www.clearwisdom.net/emh/articles/2004/9/10/52274.html

Page 122: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

12

Pentru cã PCC îºi strânge membrii pe baza naturii Partidului ºi nu pe bazã de dreptate ºi moralitate, loialitatea membrilor - în special a oficialilor seniori - faþã de liderul suprem, este o problemã crucialã. Partidul trebuie sã creeze o atmosferã de teroare prin omorârea propriilor membri. Supravieþuitorii vãd astfel cã dacã dictatorul suprem doreºte moartea cuiva, respectivul va muri îngrozitor. Luptele din interiorul partidelor comuniste sunt binecunoscute. Cu excepþia lui Lenin ºi a lui Stalin, toþi membrii Biroului Politic al Partidului Comunist Sovietic din primele douã perioade au fost executaþi, ori s-au sinucis. Trei din cei cinci mareºali au fost executaþi, trei din cei cinci comandanþi superiori au fost executaþi, toþi cei zece comandanþi ai armatei secundare au fost executaþi, 57 din cei 85 de comandanþi de garnizoanã au fost executaþi, 110 din cei 195 de comandanþi de divizie au fost executaþi. PCC recomandã mereu „lupte crâncene ºi atacuri nemiloase”. Asemenea tactici nu-i vizeazã numai pe cei din afara Partidului. Chiar de la început, din perioada revoluþionarã din provincia Jiangxi, PCC omorâse atât de mulþi din corpurile anti-bolºevice (corpuri „AB”)22, încât supravieþuiserã numai câþiva care sã lupte în rãzboi. În oraºul Yan-an, Partidul a dus la bun sfârºit o campanie de „rectificare”. Mai târziu, dupã ce s-a consolidat politic, i-a eliminat pe Gao Gang, Rao Shushi23, Hu Feng ºi Peng Dehuai. În timpul Revoluþiei Culturale, aproape toþi membrii seniori din Partid au fost eliminaþi. Nici unul dintre foºtii secretari generali ai PCC n-au avut un sfârºit firesc. Liu Shaoqi, fost preºedinte, care fusese la un moment dat al doilea ca importanþã la nivel naþional, a avut o moarte tragicã. În ziua când împlinea 70 de ani, Mao Zedong ºi Zhou Enlai24 i-au cerut în mod explicit lui Wang Dongxing (ºeful gãrzii lui Mao Zedong) sã-i ducã lui Liu un cadou de ziua lui - un radio - pentru a-l lãsa sã asculte raportul oficial al Sesiunii celei de-a opta Plenare a celui de-al 12-lea Comitet Central, în care se ordona „sã fie alungat din Partid pentru totdeauna trãdãtorul, spionul ºi renegatul Liu Shaoqi ºi sã se continue demascarea ºi criticarea lui Liu Shaoqi ºi a complicilor lui la crimele de trãdare”. Liu Shaoqi a fost zdrobit mental iar bolile de care suferea au evoluat rapid. Din cauzã cã a fost þinut legat de pat mult timp ºi nu s-a putut miºca, gâtul sãu, spatele, ºoldurile ºi cãlcâiele i s-au umplut de rãni purulente. Când simþea dureri îngrozitoare, apuca haine, lucruri sau braþele altor oameni ºi nu îi lãsa sã plece, aºa încât oamenii i-au pus pur ºi simplu niºte sticle din plastic dur în mâini. Când a murit, cele douã sticle din plastic deveniserã clepsidre, din cauza strânsorii. În octombrie 1969 corpul lui Liu Shaoqi începuse sã putrezeascã total ºi puroiul infectat mirosea puternic. Ajunsese slab ca un bãþ ºi aproape de moarte. Totuºi inspectorul special al Comitetului Central de Partid nu i-a permis sã facã duº sau sã-ºi schimbe hainele. Dimpotrivã, a fost dezbrãcat complet de haine, învelit într-o plapumã, trimis cu avionul de la Beijing la Kaifeng ºi închis în pivniþa unei cazemate. Când avea temperaturã mare, nu i-au dat medicamente, ci dimpotrivã - au gonit personalul medical. Când a murit, corpul sãu era complet degenerat, avea pãrul alb, încâlcit ºi lung de 60 cm. Douã zile mai târziu, a fost ars ca un ciumat la miezul nopþii. Aºternutul sãu, perna ºi celelalte lucruri rãmase au fost toate arse. Pe fiºa morþii lui Liu scrie: Numele: Liu

22 În mai 1930, Mao Zedong a ordonat Partidului sã ucidã mii de membrii de Partid, soldaþi ai Armatei Roºii ºi civili inocenþi în provincia Jiangxi, într-o tentativã de consolidare a puterii în zonele controlate de PCC. Pentru mai multe informaþii vizitaþi urmãtoarea adresã: În chinezã: http://kanzhongguo.com/news/articles/4/427/64064.html 23 Gao Gang ºi Rao Shushi erau membri ai Comitetului Central al PCC. În 1954, dupã o încercare eºuatã de a ajunge la putere, ei au fost acuzaþi de complot împotriva Partidului ºi de dezbinare a Partidului ºi au fost daþi afarã din Partid 24 În istoria PCC, Zhou Enlai (1898-1976) a fost al doilea ca importanþã dupã Mao Zedong. A fost primul ministru al Republicii Populare Chineze din 1949 pânã la moarte

Page 123: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

13

Weihuang; ocupaþia: ºomer; cauza morþii: boalã. PCC l-a torturat pe preºedintele naþiunii pânã la moarte în felul acesta, fãrã un motiv clar. IV. Exportul revoluþiei; uciderea oamenilor în strãinãtate. Pe lângã faptul cã PCC omora cu plãcere folosind diverse metode în interiorul Chinei ºi Partidului, PCC a mai participat ºi la uciderea oamenilor din afara þãrii, inclusiv a chinezilor de peste ocean, exportând „Revoluþia”. Un exemplu tipic sunt Khmerii Roºii. Partidul Khmerilor Roºii, al lui Pol Pot, a existat în Cambogia numai patru ani. Cu toate acestea, în aceastã þarã micã, cu o populaþie de numai 8 milioane, din 1975 pânã în 1978 au fost uciºi mai mult de 2 milioane. Crimele Khmerilor Roºii sunt fãrã de numãr, iar noi nu le vom discuta aici. Trebuie însã sã vorbim despre legãtura lor cu PCC. Pol Pot îl venera pe Mao Zedong . Începând cu 1965 el a vizitat China de patru ori pentru a asculta personal învãþãturile lui Mao Zedong. Începând din noiembrie 1965 Pol Pot a stat în China trei luni. Chen Boda ºi Zhang Chunqiao au discutat cu el teorii precum: „puterea politicã creºte din þeava puºtii”, „lupta de clasã”, „dictatura proletariatului” ...etc. Mai târziu acestea au devenit fundamentul felului în care Pol Pot a condus Cambogia. Dupã ce s-a întors în Cambogia, Pol Pot a schimbat numele partidului sãu în Partidul Comunist Cambogian ºi a fondat baze revoluþionare dupã modelul PCC de încercuire a oraºelor pornind de la sate. În 1968 Partidul Comunist Cambogian a fondat oficial o armatã. La sfârºitul anului 1969 ea avea puþin peste 3.000 de oameni. Însã în 1975, înainte sã atace ºi ocupe Phnom Penh, devenise o forþã de luptã curajoasã ºi bine echipatã, de 80.000 de soldaþi. Aceasta s-a datorat în întregime sprijinului primit din partea PCC. În cartea Document despre susþinerea Vietnamului ºi lupta cu America, Bang Xiangen25 spune cã în 1970 i-a dat lui Pol Pot echipament militar pentru 30.000 de soldaþi. În aprilie 1975 Pol Pot a cucerit capitala Cambogiei ºi douã luni mai târziu s-a dus la Beijing sã facã o vizitã PCC ºi sã asculte instrucþiunile. Este clar cã dacã crimele Khmerilor Roºii n-ar fi fost sprijinite ideologic de teoriile PCC ºi sprijinite material, ele nu s-ar fi putut întâmpla. Dupã ce Partidul Comunist Cambogian i-a ucis pe cei doi fii ai Prinþului Sihanouk, l-a trimis la ordinele lui Zhou Enlai pe Sihanouk la Beijing. Se ºtie cã Partidul Comunist Cambogian ucidea tot ce miºca pentru a preveni orice problemã posibilã. Dar la cererea lui Zhou Enlai, Pol Pot s-a supus fãrã întârziere. Zhou Enlai l-a putut salva pe Sihanouk cu un cuvânt, dar PCC n-a obiectat atunci când Partidul Comunist Cambogian a ucis mai mult de 200.000 de chinezi. Pe vremea aceea chinezii din Cambogia au mers la Ambasada Chinezã pentru ajutor, iar ambasada i-a ignorat. În mai 1988, când în Indonezia a avut loc uciderea în masã ºi violarea celor de etnie chinezã, PCC n-a scos o vorbã. N-a oferit nici un ajutor ºi chiar a blocat ºtirile în interiorul Chinei. Se pare cã guvernului chinez nu i-a pãsat deloc de soarta chinezilor din afara Chinei; n-a oferit nici mãcar asistenþã umanitarã. V. Distrugerea familiei

25 Wang Xiangen, Documentar de susþinere a Vietnamului ºi luptã cu America. (Beijing: International Cultural Publishing Company, 1990)

Page 124: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

14

Nu putem calcula numãrul celor uciºi în campaniile politice ale PCC. Oamenii n-au nici o cale de a face vreun studiu statistic, din cauza blocãrii informaþiei ºi barierelor dintre diferitele regiuni, grupuri etnice ºi dialecte locale. Guvernarea PCC nu va conduce niciodatã un astfel de studiu - ar fi ca ºi cum ºi-ar sãpa propria groapã. PCC preferã sã omitã detaliile atunci când îºi scrie propria istorie. Numãrul familiilor distruse de PCC este ºi mai dificil de aflat. În unele cazuri, un membru al familiei a murit ºi familia a fost zdrobitã. În alte cazuri întreaga familie a murit. Chiar dacã nu murea nimeni, mulþi erau forþaþi sã divorþeze. Tatã ºi fiu, mamã ºi fiicã erau forþaþi sã se separe. Unii au fost mutilaþi, unii au înnebunit, ºi alþii au murit de tineri din cauza bolilor grave cauzate de torturi. Lista acestor tragedii este foarte incompletã. Ziarul Yomiuri News din Japonia afirma la un moment dat cã peste jumãtate din populaþia Chinei a fost persecutatã de PCC. Dacã este adevãrat, atunci numãrul familiilor distruse de PCC este estimat la peste 100 de milioane. Zhang Zhixin26 a devenit un nume cunoscut datoritã cantitãþii de relatãri privind istoria sa. Mulþi ºtiu cã a suferit torturi fizice, viol în grup ºi torturã mentalã. Pânã la urmã a fost împinsã la nebunie ºi a fost împuºcatã dupã ce i s-a tãiat traheea. Dar mulþi nu ºtiu cã existã o altã istorie teribilã în spatele acestei tragedii – chiar membrii familiei sale au trebuit sã participe la „sesiuni de studiu pentru familiile celor condamnaþi la moarte”. Lin Lin, fiica lui Zhang Zhixin, îºi aminteºte cã în primãvara anului 1975, un funcþionar de la tribunalul din Shenyang îi spunea cu voce tare: „mama ta este o adevãratã contrarevoluþionarã încãpãþânatã. Refuzã sã accepte reforma ºi este incorigibilã. Este împotriva marelui nostru conducãtor, tovarãºul Mao, este împotriva gândirii de neînvins a lui Mao Zedong ºi împotriva direcþiei revoluþionare a proletariatului, a tovarãºului Mao. Având în vedere aceste crime combinate, guvernul nostru se gândeºte sã-i mãreascã pedeapsa. Ce atitudine vei adopta dacã este executatã?”. Eram împietritã ºi nu ºtiam cum sã rãspund. Inima îmi era zdrobitã. Dar m-am prefãcut cã sunt calmã, încercând din greu sã-mi þin în frâu lacrimile. Tata îmi spusese cã nu putem plânge în faþa altora, altfel nu vom avea cum sã renunþãm la relaþia cu mama. Tata a rãspuns în locul meu „Dacã acesta este cazul, guvernul este liber sã facã ce considerã necesar”. Funcþionarul de la tribunal a mai întrebat: „Îi veþi lua corpul dupã execuþie? Veþi colecta lucrurile care i-au aparþinut în închisoare?”. Eu mi-am plecat capul ºi nu am rãspuns nimic. Tata a rãspuns din nou în locul meu: „Nu avem nevoie de nimic...”. Tata ne-a þinut de mânã pe mine ºi pe fratele meu ºi aºa am ieºit din hanul de þarã. Ne-am dus pe jos acasã clãtinându-ne, prin vijelie ºi ninsoare. N-am gãtit nimic; tata a împãrþit în douã singura chiflã de mãlai pe care o aveam în casã ºi ne-a dat-o mie ºi fratelui meu. El a spus: „Terminaþi-o ºi mergeþi în pat devreme”. M-am întins tãcutã pe patul de lut. Tata stãtea pe scaun ºi privea în gol cãtre luminã, uluit. Dupã o vreme, s-a uitat spre pat ºi a crezut cã adormisem complet. S-a ridicat, a deschis cu grijã geamantanul pe care-l adusesem din vechea noastrã casã din Shenyang, ºi a scos din ea fotografia mamei. O privea ºi nu-ºi mai putea þine lacrimile. Am coborât din pat, mi-am bãgat capul în braþele tatei ºi am început sã plâng cu voce tare. Atunci tata m-a mângâiat ºi a spus: „Nu face asta, nu putem lãsa vecinii sã audã”. Fratele meu s-a trezit ºi

26 Zhang Zhixin a fost o intelectualã omorâtã prin torturã de PCC în timpul Marii Revoluþii Culturale, pentru cã a criticat eºecul lui Mao Zedong în Marele Salt Înainte ºi a spus adevãrul. În repetate rânduri gãrzile închisorii o dezbrãcau complet de haine, îi legau mâinile la spate ºi o aruncau în celule cu deþinuþi bãrbaþi de drept comun pentru a lãsa prizonierii sã o violeze în grup. A înnebunit din cauza tratamentului. Închisoarea se temea cã va striga proteste când va fi executatã, aºa cã înainte de execuþie i-au tãiat traheea pentru a nu fi capabilã sã vorbeascã

Page 125: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

15

el când m-a auzit plângând. Tata ne-a strâns pe amândoi în braþe. În noaptea aceea nu ºtiu cât de mult am plâns, ceea ce ºtiu este cã nu aveam voie sã plângem în voie”27. Familia fericitã a unui conferenþiar urma sã aibã neplãceri în timpul procesului de reabilitare a celor de dreapta. Pe vremea campaniei „Anti Dreapta”, soþia sa avea un iubit care fusese etichetat ca reacþionar. Iubitul ei fusese trimis într-o zonã îndepãrtatã unde suferise enorm. Deoarece ea ca tânãrã fatã nu-l putea urma, a renunþat la el ºi s-a cãsãtorit cu conferenþiarul. Când iubitul ei s-a întors în cele din urmã în oraºul natal, ea, acum mamã, n-a putut decât sã-ºi regrete trãdarea din trecut. A insistat sã divorþeze de soþul ei, pentru a-ºi izbãvi conºtiinþa încãrcatã. La vremea respectivã conferenþiarul avea peste 50 de ani; n-a putut accepta schimbarea bruscã ºi a înnebunit. κi scotea hainele ºi alerga în pielea goalã cãutând un loc de unde sã înceapã o nouã viaþã. În final soþia sa l-a pãrãsit, ºi chiar pe copii. Separarea dureroasã dictatã de Partid este o problemã care nu poate fi rezolvatã ºi este o boalã socialã incurabilã, care poate doar sã înlocuiascã o despãrþire cu o altã despãrþire. Familia este unitatea de bazã a societãþii chineze. Este de asemenea ºi ultimul mecanism de protecþie a culturii tradiþionale împotriva culturii Partidului. Iatã de ce distrugerea familiei este una dintre cele mai teribile crime ale PCC. Pentru cã PCC monopolizeazã toate resursele sociale, atunci când o persoanã este clasificatã dizident, ea va avea de înfruntat o crizã în existenþã, va fi acuzatã de toatã societatea ºi dezbrãcatã de demnitate. Pentru cã sunt trataþi nedrept, familia este singurul refugiu sigur unde aceºti oameni inocenþi îºi pot gãsi consolare. Dar politica de implicare a PCC îi împiedicã pe membrii familiei sã se consoleze reciproc, altfel aceºtia riscã sã fie ºi ei etichetaþi drept dizidenþi. Zhang Zhixin de exemplu a fost forþatã sã divorþeze. Pentru mulþi, trãdarea membrilor de familie - delaþiuni, lupte, criticã în public, sau denunþãri – este ultimul pai care le distruge spiritul. Mulþi s-au sinucis drept urmare. VI. Tiparele ºi consecinþele omorului

Ideologia omorului în PCC PCC susþine cã este talentat ºi creativ în dezvoltarea marxism-leninism-ului, dar în realitate PCC a dezvoltat creativ o rãutate fãrã precedent în istorie ºi în întreaga lume. Foloseºte ideologia comunistã a unitãþii sociale pentru a înºela publicul ºi intelectualii. Foloseºte ºtiinþa ºi tehnologia pentru a submina credinþa ºi pentru a promova ateismul total. Foloseºte comunismul pentru a nega proprietatea privatã ºi foloseºte teoria ºi practica lui Lenin de revoluþie violentã pentru a conduce þara. În acelaºi timp, combinã ºi a întãreºte ºi mai mult partea mai maleficã a culturii chineze - cea care a deviat de la tradiþiile chineze. PCC a inventat o întreagã teorie ºi un cadru de „revoluþie” ºi „revoluþie continuã” sub dictatura proletariatului; a folosit acest sistem pentru a schimba societatea ºi pentru a asigura dictatura Partidului. Teoria sa are douã pãrþi - baza economicã ºi suprastructura sub dictatura proletariatului, în care baza economicã determinã suprastructura, iar suprastructura acþioneazã la rândul sãu asupra bazei economice. Pentru a întãri suprastructura ºi mai ales puterea Partidului, trebuie pornitã revoluþia, de la baza economicã, ceea ce implicã:

1. omorârea proprietarilor de pãmânt, pentru a rezolva relaþiile de producþie28 la þarã

27 De la Fundaþia Laogai, raportul din 12 octombrie 2004: (în chinezã) http://www.laogai.org/news2/newsdetail.php?id=391

Page 126: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

16

2. omorârea industriaºilor, pentru a rezolva relaþiile de producþie în oraºe.

În cadrul suprastructurii, omorul este comis în mod repetat pentru a menþine controlul ideologic absolut al Partidului. Asta implicã:

1. Rezolvarea problemei atitudinii politice a intelectualilor faþã de Partid. De-a lungul unei lungi perioade de timp, PCC a lansat multiple campanii pentru reformarea gândirii intelectualilor. Au fost acuzaþi de individualism burghez, ideologie burghezã, puncte de vedere apolitice, ideologie nepãrtinitoare, liberalism, etc. PCC a dezbrãcat intelectualii de demnitatea lor spãlându-le creierul ºi eliminându-le conºtiinþa. PCC a eliminat aproape complet gândirea independentã ºi multe alte calitãþi ale intelectualilor, incluzând tradiþia prin care aceºtia apãrau dreptatea ºi îºi dedicau viaþa pentru a susþine dreptatea. Tradiþia ne învãþa: „sã nu cazi în excese când eºti bogat sau onorat, sã nu te abaþi de la scopul tãu când eºti sãrac ºi obscur ºi nici sã nu te apleci în faþa unei forþe superioare”29; „trebuie sã ai mai întâi grijã de stat ºi la urmã sã îþi pretinzi porþia de fericire”30; „fiecare om obiºnuit trebuie sã se simtã responsabil de succesele ºi eºecurile naþiunii sale”31; „în umbrã, un cavaler îºi cultivã persoana; când este pus pe scenã, el îºi ajutã þara”32.

2. Lansarea unei revoluþii culturale ºi uciderea oamenilor în scopul câºtigãrii conducerii culturale ºi politice absolute. PCC a mobilizat campanii de masã în interiorul ºi exteriorul Partidului, începând omorurile în domeniul literaturii, artei, teatrului, istoriei ºi educaþiei. PCC ºi-a îndreptat mai întâi atacurile asupra mai multor celebritãþi: „Satul celor trei familii”33, Liu Shaoqi, Wu Lao She ºi Jian Bozan. Mai târziu numãrul celor uciºi a crescut la „un mic grup în interiorul Partidului” ºi un „un mic grup în interiorul armatei” ºi în final omorul a escaladat din interiorul Partidului ºi armatei ameninþând oamenii din întreaga þarã. Luptele armate eliminau corpurile fizic, atacurile culturale omorau spiritul oamenilor. A fost o perioadã extrem de violentã ºi haoticã sub controlul PCC. Latura maleficã a naturii umane a fost amplificatã la maximum de nevoia Partidului de a reînvia puterea aflatã în crizã. Oricine putea ucide în mod arbitrar în numele „revoluþiei” ºi al „apãrãrii liniei revoluþionare a tovarãºului Mao”. A fost un exerciþiu naþional fãrã precedent de eliminare a naturii umane.

3. La 4 iunie 1989 PCC a tras în studenþii din Piaþa Tiananmen ca rãspuns la cererile democratice ce au urmat dupã Revoluþia Culturalã. Aceasta a fost prima datã când armata PCC a ucis civili în public, cu scopul de a suprima protestul oamenilor împotriva delapidãrii ºi înºelãciunilor comise de oficialii guvernului ºi oamenii de afaceri, cu scopul a suprima cererile de libertate a presei, de libertate a cuvântului ºi a adunãrii. În timpul masacrului, pentru a instiga ura între armatã ºi civili, PCC chiar a înscenat incendierea vehiculelor militare ºi omorârea soldaþilor, orchestrând tragedia în care Armata „Poporului” îºi masacra propriul popor.

28 Unul dintre cele trei mijloace (mijloace de producþie, moduri de producþie ºi relaþii de producþie) pe care Marx le folosea la analiza clasei sociale. Relaþiile de producþie se referã la relaþia dintre oamenii care posedã uneltele de producþie ºi cei care nu, de exemplu: relaþia dintre proprietarul de pãmânt ºi muncitorul agricol sau relaþia dintre capitalist ºi muncitor 29 Cartea a 3-a din Mencius. Penguin - Serii clasice, tradusã de D. C. Lau 30 De Fan Zhongyan (989-1052), proeminent dascãl chinez, scriitor ºi membru al unui guvern din dinastia Song de Nord. Citatul acesta este din opera lui binecunoscutã, „Urcând Turnul Yueyang” 31 De Gu Yanwu(1613-1682), eminent cãrturar al dinastiei Qing timpurie 32 Din Mencius, cartea nr. 7. Penguin- Serii clasice, traducerea D. C. Lao 33 „Satul celor Trei Familii” era pseudonimul unui grup de trei scriitori în anii 1960, Deng Kuo, Wu Han, Liao Mosha. Wu era autorul unei piese cu titlul „Hai Rui îºi dã demisia din post”. Mao Zedong a considerat cã era o satirã politicã despre relaþia lui cu generalul Peng Dehuai

Page 127: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

17

4. Uciderea celor cu credinþe diferite. Credinþa este filonul vieþii în PCC. Pentru ca erezia sa sã poatã înºela oamenii, la începutul dominaþiei sale, PCC a început sã elimine toate religiile ºi sistemele de credinþã. Când a dat piept cu o credinþã spiritualã într-o erã nouã – Falun Gong – PCC ºi-a scos din nou cuþitul de mãcelar. Strategia PCC este de a profita de pe urma principiilor Falun Gong de „Adevãr, Compasiune ºi Toleranþã” ºi de faptul cã practicanþii nu mint, nu folosesc violenþa ºi nu vor sã cauzeze instabilitate socialã. Dupã ce a cãpãtat experienþã în persecutarea Falun Gong, PCC a început sã-i elimine pe cei de alte credinþe ºi mai vârtos. În acest caz Jiang Zemin ºi PCC însuºi au ieºit la scenã deschisã pentru a ucide, în loc sã foloseascã intermediari. 5. Omorârea oamenilor pentru a muºamaliza. Dreptul oamenilor la informaþie este un alt punct slab al PCC. PCC omoarã oameni ºi pentru a bloca informaþia. În trecut „ascultarea emisiunilor radio ale inamicului” era o crimã pedepsitã cu detenþie. Acum, ca rãspuns la multiplele cazuri în care sistemul de televiziune chinez a fost interceptat pentru a explica adevãrul despre persecutarea Falun Gong, Jiang Zemin a emis ordinul secret de a „omorî pe loc, fãrã milã”. Liu Chengjun care a realizat o asemenea intercepþie, a fost omorât prin torturã. PCC a mobilizat „Biroul 610” (o organizaþie similarã Gestapo-ului din Germania Nazistã, care a fost creatã pentru a persecuta Falun Gong), poliþia, procurori, tribunale ºi un sistem masiv de poliþie pe internet pentru a controla fiecare miºcare a oamenilor.

6. Privarea oamenilor de dreptul la viaþã de dragul intereselor sale. Teoria revoluþiei continue a PCC implicã faptul cã acesta nu va renunþa la putere. În prezent delapidarea ºi corupþia din interiorul PCC s-au transformat în conflicte între conducerea absolutã a Partidului ºi dreptul la viaþã al oamenilor. Când lumea se organizeazã pentru a-ºi apãra drepturile legale, PCC foloseºte violenþa, agitându-ºi cuþitul de mãcelar spre aºa-numitele „cãpetenii” ale acestor miºcãri. În acest scop PCC a pregãtit deja peste un milion de poliþiºti înarmaþi. Astãzi, PCC este mult mai bine pregãtit sã ucidã decât în timpul masacrului din Tiananmen în 1989, când a trebuit sã-ºi mobilizeze temporar armata. Oricum, în timp ce forþeazã poporul sã meargã spre prãpastie, PCC însuºi se îndreaptã pe un drum fãrã ieºire. A ajuns într-un stadiu extrem de suspiciune, încât „ia copacii ºi iarba drept duºmani când bate vântul”, cum spune o zicalã chinezã.

Putem observa astfel cã PCC are natura unui spectru malefic. Nu conteazã cum se schimbã într-un anumit moment ºi loc, PCC nu-ºi va schimba istoria de ucigaº - a ucis oameni în trecut, ucide oameni în prezent ºi va continua sã ucidã ºi în viitor

Diferite metode de omor folosite în circumstanþe diferite

a. Propaganda

PCC a folosit diverse cãi pentru a omorî, depinzând de perioada de timp. În cele mai multe situaþii PCC a creat propagandã înainte de a ucide. A spus deseori cã „numai omorând poþi calma indignarea populaþiei”, ca ºi cum oamenii i-ar fi cerut sã ucidã. În realitate aceastã „indignare publicã” era stârnitã de PCC. Piesa „Fata cu pãrul alb”34, o groteascã distorsionare a unei legende populare, poveºtile contrafãcute despre colectarea chiriei ºi despre temniþe din piesa „Liu Wencai” erau folosite ca 34 Legenda folcloricã chinezã „Fata cu pãrul alb” este povestea unei femei nemuritoare care trãia într-o peºterã ºi care avea puteri supranaturale, rãsplãtindu-i pe cei virtuoºi ºi pedepsindu-i pe cei vicioºi, susþinând cinstea ºi þinând în frâu ticãloºia. Însã în versiunea „modernã” - operã ºi balet chinezesc - ea era descrisã ca o fatã care a fost forþatã sã se retragã într-o peºterã dupã ce tatãl sãu a fost omorât în bãtaie pentru cã a refuzat sã o mãrite cu un proprietar bãtrân de pãmânt. Fata a albit din lipsã de hranã. Sub condeiul scriitorilor PCC, legenda a fost transformatã într-una dintre cele mai binecunoscute opere „moderne” în China pentru a incita la urã de clasã împotrivã proprietarilor de pãmânt

Page 128: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

18

unelte pentru a „educa” poporul sã urascã proprietarii de pãmânt. De obicei PCC îºi demonizeazã inamicii, aºa cum a fãcut în cazul fostului preºedinte Liu Shaoqi. Un alt exemplu în acest sens este înscenarea, de cãtre PCC, a incidentului de aºa-zisã „autoincendiere” din Piaþa Tiananmen în ianuarie 2001, care a fost folosit pentru a incita populaþia la urã împotriva Falun Gong, dupã care a urmat înteþirea campaniei masive de genocid împotriva Falun Gong. Nu numai cã PCC nu ºi-a schimbat metodele de omor - le-a mai ºi perfecþionat, folosindu-se de noua tehnologie informaticã. În trecut PCC putea sã înºele numai poporul chinez, dar acum înºealã oamenii din întreaga lume.

b. Incitarea la omor a maselor PCC nu numai cã omoarã oameni folosindu-ºi aparatul dictatorial, dar mai ºi incitã oamenii sã se omoare unii pe alþii. Dacã la începutul campaniilor, PCC þinea cont de unele reguli ºi legi, în momentul când incita lumea sã se alãture, nimic nu mai putea opri masacrul. De exemplu atunci când PCC a aplicat reforma agrarã, orice comitet de reformã a pãmântului putea decide viaþa ºi moartea proprietarilor de pãmânt.

c. Distrugerea spiritului înaintea distrugerii fizice O altã metodã de omor este zdrobirea spiritului înainte de omorârea corpului uman. În istoria Chinei nici mãcar extrem de nemiloasa ºi ferocea dinastie Qin (221 – 207 î. C.) n-a distrus spiritul oamenilor. PCC n-a dat niciodatã oamenilor ºansa sã moarã ca martiri. Au nãscocit campanii de genul „indulgenþei faþã de cei care mãrturisesc ºi pedepsirea severã a celor ce se opun” ºi „plecarea capului ºi acceptarea crimei este singura cale de ieºire”. PCC forþeazã oamenii sã renunþe la propriile gânduri ºi credinþe, fãcându-i sã moarã ca niºte câini, fãrã demnitate; o moarte demnã îi încurajeazã pe urmaºi. PCC poate realiza scopul de „educare” a admiratorilor victimelor sale numai când acestea mor în umilinþã ºi ruºine. PCC persecutã Falun Gong cu o cruzime ºi violenþã extremã pentru cã practicanþii Falun Gong îºi considerã credinþa mai importantã decât viaþa. Când PCC a fost incapabil sã le distrugã demnitatea, a fãcut tot ce a putut pentru a le tortura corpurile.

d. Omorârea prin alianþã ºi înstrãinare

Când omoarã oameni, PCC foloseºte atât „morcovul” cât ºi „bãþul” - împrietenindu-se cu unii ºi înstrãinându-i pe alþii. PCC încearcã mereu sã atace o „micã parte a populaþiei” folosind proporþia de 5%. „Majoritatea” populaþiei (95%) este mereu bunã, mereu obiectul „educaþiei”. O astfel de „educaþie” constã în teroare ºi protecþie. Educaþia prin teroare foloseºte frica ºi demonstreazã cã cei ce se opun PCC nu sfârºesc bine, fãcându-i sã stea liniºtiþi pe cei care au de gând sã atace Partidul. Educarea prin „protecþie” lasã oamenii sã înþeleagã cã dacã meritã încrederea PCC ºi rãmân alãturi de PCC, nu numai cã vor fi în siguranþã dar au o ºi ºansã bunã de a fi promovaþi sau de a câºtiga alte beneficii. Lin Biao35 spunea: „O micã parte [suprimatã] astãzi, o micã parte mâine, în curând vor însuma o parte mare”. Cei care se bucurã cã supravieþuiesc unei miºcãri devin deseori victime ale urmãtoarei.

e. Înnãbuºirea în faºã a eventualelor ameninþãri; uciderile secrete în afara legii. Recent PCC a dezvoltat o metodã de înnãbuºire în faºã a problemelor ºi de omor secret, în afara legii. Deoarece grevele muncitorilor ºi protestele þãranilor devin tot mai frecvente în diverse zone, 35 Lin Biao (1907-1971) unul din liderii seniori ai PCC, membru în Biroul Politic, vicepreºedinte (1958) ºi Ministru al Apãrãrii (în 1959). Lin este privit ca arhitectul marii Revoluþii Culturale din China. A fost desemnat succesor al lui Mao Zedong în 1966 dar a cãzut în dizgraþie în1970. S-a afirmat cã, simþindu-ºi cãderea, Lin a devenit implicat într-o loviturã de stat care a eºuat, ºi cã a încercat sã fugã în URSS atunci când pretinsul sãu plan a fost dezvãluit. Avionul sãu s-a prãbuºit în Mongolia, cauzându-i moartea

Page 129: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

19

PCC eliminã miºcãrile înainte ca ele sã se poatã dezvolta, arestând aºa-numitele „cãpetenii” ºi condamnându-i cu pedepse aspre. Un alt exemplu: în timp ce libertatea ºi drepturile omului au devenit o tendinþã comun recunoscutã în întreaga lume, PCC n-a condamnat nici un practicant de Falun Gong la pedeapsa cu moartea; dar sub instigarea fãcutã de Jiang Zemin care afirma cã „nimeni nu va fi tras la rãspundere dacã omoarã practicanþi Falun Gong”, practicanþii Falun Gong au fost de obicei torturaþi pânã la moarte, peste tot în þarã. Totuºi Constituþia Chinei stipuleazã dreptul cetãþenilor la apel dacã cineva a suferit o nedreptate. Cu toate acestea PCC foloseºte poliþiºti în civil ºi angajeazã criminali locali pentru a-i opri, aresta ºi trimite înapoi acasã pe cei care fac apel, chiar punându-i în lagãre de muncã.

f. Omorârea unuia pentru a-i avertiza pe ceilalþi Persecutarea lui Zjang Zjixin ºi Yu Luoke ºi Lin Zhao36 sunt asemenea exemple.

g. Folosirea suprimãrilor pentru a ascunde adevãrul despre crimã De obicei celebritãþile de calibru internaþional sunt amuþite, dar nu omorâte de PCC. Scopul este muºamalizarea crimelor comise faþã de cei care nu atrag atenþia publicului. De exemplu, în timpul campaniei de suprimare a reacþionarilor, PCC n-a omorât generali KMT cu grade superioare ca Long Yun, Fu Zuoyi ºi Du Yuming, în schimb a omorât ofiþeri KMT cu grade mai mici ºi soldaþi. Omorurile înfãptuite de PCC de-a lungul unei lungi perioade de timp au deformat sufletele chinezilor. Acum, în China, mulþi au tendinþa sã ucidã. Când teroriºtii au atacat S.U.A. la 11 septembrie 2001, mulþi chinezi au ovaþionat atacurile pe web-site-urile chineze de discuþii. Pretutindeni se auzeau susþinãtorii unui „rãzboi total”, fãcând oamenii sã tremure de fricã. Concluzie Datoritã blocadei informaþionale create de PCC, nu putem ºti exact câþi oameni au murit în urma diverselor campanii de persecuþie apãrute în timpul tiraniei sale. Cel puþin 60 milioane de oameni au murit în miºcãrile pomenite anterior. În plus PCC a ucis ºi minoritãþi etnice în Xinjiang, Tibet, Mongolia Centralã, Yunnan ºi alte locuri; informaþii despre aceste incidente sunt dificil de strâns. Washington Post estima la un moment dat cã numãrul oamenilor persecutaþi ºi omorâþi de Partid se ridicã la 80 milioane37. În afarã de morþi, nu putem ºti câþi au fost mutilaþi, câþi s-au îmbolnãvit mental, câþi au fost înfuriaþi ori terorizaþi de persecuþia pe care au suferit-o. Fiecare moarte în parte este o tragedie amarã care lasã în urmã o agonie nesfârºitã membrilor familiei victimelor. Dupã cum scria Yomiuri News38 din Japonia, guvernul central chinez a început un studiu privind numãrul victimelor din timpul Revoluþiei Culturale, în 29 de provincii ºi municipalitãþi, aflate direct sub tutela Guvernului Central. Rezultatele arãtau cã aproape 600 milioane de oameni au

36 Yu Luoke a fost un gânditor care a luptat pentru drepturile omului, omorât de PCC în timpul Revoluþiei Culturale. Eseul sãu monumental Mediul Familiei scris la 18 ianuarie 1967 a fost una dintre cele mai influente eseuri, cu cea mai largã circulaþie dintre toate eseurile care reflectau gândurile independente de PCC în anii Revoluþiei Culturale. Lin Zhao, studentã a Universitãþii din Beijing, care se specializa în jurnalism, a fost etichetatã drept reacþionarã în 1957 datoritã gândirii ei independente ºi datoritã criticii ei deschise la adresa miºcãrii comuniste. A fost acuzatã de conspiraþie pentru rãsturnarea dictaturii democrate a poporului ºi arestatã în 1960. În 1962 a fost condamnatã la 20 de ani de închisoare. A fost ucisã de PCC la 29 aprilie 1968 37 Din http://www.laojiao.org/64/article0211.html (în chinezã) 38 “O scrisoare deschisã de la Song Meiling pentru Liao Chengzhi” (17 august 1982) Sursa http://www.edu.cn/more.asp?name=fainter&id=16445 (în chinezã)

Page 130: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

20

fost persecutaþi ori învinuiþi în timpul Revoluþiei Culturale, ceea ce însemna aproape jumãtate din populaþia Chinei. Stalin spunea cã moartea unui om este o tragedie, dar moartea unui milion este numai o statisticã. Când lui Li Jingquan, fostul secretar de Partid al provinciei Sichuan, i s-a adus la cunoºtinþã cã oamenii mor de foame, el a rãspuns: „în ce dinastie n-au murit oameni?”. Mao Zedong spunea: „victimele sunt inevitabile în orice luptã. Moartea apare deseori”. Aceasta este concepþia comunist-ateistã despre viaþã. Iatã de ce 20 de milioane de oameni au murit ca rezultat al persecuþiei din perioada regimului lui Stalin – 10% din populaþia fostei URSS. PCC a ucis cel puþin 80 de milioane de oameni – cam tot 10 % din populaþia Chinei [la sfârºitul Revoluþiei Culturale]. Khmerii Roºii au omorât 2 milioane de oameni - un sfert din populaþia Cambogiei la acea vreme. În Coreea de Nord numãrul morþilor din cauza foametei se estimeazã la peste un milion. Toate acestea sunt datorii sângeroase ale partidelor comuniste. Cultele malefice sacrificã oamenii ºi le folosesc sângele pentru a venera spectre malefice. Încã de la începuturile sale, Partidul Comunist a ucis oameni - când nu-i putea ucide pe cei din afara Partidului, îºi omora proprii membri – de dragul „luptei de clasã”, „luptei dintre partide” ºi a altor înºelãtorii. A sacrificat pe altarul cultului sãu malefic chiar proprii secretari generali, mareºali, generali, miniºtri ºi alþii. Mulþi cred cã PCC ar trebui sã i se acorde timp pentru a se corija, spunând cã acum îºi þine omorurile în frâu. În primul ucigaºul este ucigaº indiferent dacã omoarã o singurã persoanã. Pe lângã asta, deoarece omorul este una dintre metodele folosite pentru a conduce regimul bazat pe teroare, PCC va omorî mai mult sau mai puþin, dupã nevoie. Omorul comis de PCC este în general imprevizibil. Când poporului îi lipseºte un puternic sentiment de teamã, PCC va omorî mai mult pentru a creºte sentimentul de teroare, când oamenii sunt deja înfricoºaþi, uciderea unora poate menþine sentimentul de teroare; când oamenii nu ºtiu altceva decât frica faþã de PCC, atunci sunt doar ameninþaþi - omorurile nemaifiind necesare - va fi suficient pentru PCC. Dupã ce a trecut prin nenumãrate campanii politice ºi de eliminare, poporul ºi-a creat un reflex condiþionat ca rãspuns la teroarea PCC. Atunci nici mãcar nu mai este nevoie ca PCC sã menþioneze omorul, tonul aparaturii de propagandã care criticã în masã este suficient sã le aminteascã oamenilor teroarea. PCC va regla intensitatea cu care omoarã în funcþie de schimbãrile sentimentului de teroare al poporului. Magnitudinea omorului în sine nu este þinta PCC; cheia este crima consecventã de dragul menþinerii puterii. PCC n-a devenit mai blând. Nici nu ºi-a lãsat jos cuþitul de mãcelar; doar cã poporul a devenit mai supus. Atunci când poporul se ridicã pentru a cere ceva ce trece dincolo de toleranþa PCC, PCC nu va ezita sã omoare. Omorul la întâmplare dã rezultate maxime atunci când omori pentru a menþine puterea. În precedentele campanii ucigaºe de scarã largã, în mod intenþionat PCC a þinut vagã identitatea victimelor, acuzaþiile care li s-au adus ºi felul în care se atribuiau pedepsele pentru diversele grade de „vinã”. Pentru a evita sã devinã þinte ale omorului, oamenii se limiteazã într-o „zonã sigurã” bazându-se pe judecata proprie. O astfel de „zonã sigurã” era uneori mai îngustã chiar decât cea pe care PCC intenþiona s-o demarcheze. Acesta este motivul pentru care în fiecare miºcare, oamenii au tins sã acþioneze mai degrabã de stânga decât de dreapta. Ca rezultat campaniile sunt deseori „mãrite” dincolo de dimensiunile lor planificate, pentru cã oamenii la diferite niveluri îºi impun voluntar restricþii pentru a-ºi asigura supravieþuirea. Cu cât este mai jos nivelul cu atât mai teribilã devine miºcarea. O astfel de intensificare voluntarã a terorii în întreaga societate ia naºtere datoritã cerinþei ca omorurile sã fie aleatoare. În lunga sa istorie criminalã, PCC s-a metamorfozat devenind un ucigaº în serie depravat. Prin crime îºi satisface sentimentul pervers de putere supremã care decide viaþa ºi moartea oamenilor.

Page 131: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

21

Prin omor îºi alinã cea mai adâncã teamã. Prin crime suprimã neliniºtea socialã ºi nemulþumirile cauzate de crimele anterioare. Datoriile sângeroase ale PCC fac astãzi imposibilã orice ieºire benevolentã din impas. Pentru a-ºi menþine existenþa pânã în momentul final, PCC se mai poate bizui doar pe presiunea intensã ºi pe conducerea totalitarã. În ciuda faptului cã ocazional se deghizeazã, reabilitând victimele crimelor sale, natura însetatã de sânge a PCC nu s-a schimbat niciodatã. Va fi chiar mai puþin probabil sã se schimbe în viitor. Note: [1] Scrisoarea lui Mao Zedong cãtre soþia lui, Jiang Qing, în 1966 [2] Suprastructura în contextul teoriei sociale marxiste se referã la modul de interacþiune dintre subiectivismul uman ºi substanþa materialã a societãþii [3] Hu Feng, intelectual ºi critic literar; s-a opus literaturii doctrinare a PCC. A fost dat afarã din Partid în 1955 ºi condamnat la 14 ani de închisoare [4] Analele lui Confucius [5] Leviticus 19:18 [6] Marx , Manifestul Comunist (1848) [7] Mao Zedong, Dictatura Democratã a Poporului (1949) [8] Mao Zedong, „trebuie sã promovãm din plin [suprimarea reacþionarilor] pentru ca fiecare familie sã fie informatã” (30 martie 1951) [9] Mao Zedong, „Trebuie sã lovim cu putere ºi precis reacþionarii” (1951) [10] Regatul Ceresc din Taiping (1851-1864), cunoscut ºi sub numele de Rebeliunea din Taiping, a fost una din cele mai sângeroase conflicte din istoria Chinei. A fost o confruntare între forþele Chinei Imperiale ºi adepþii unui mistic auto-proclamat al grupului Hakka, pe nume Hong Xiuquan, care a fost de asemenea un convertit la creºtinism. Se crede cã au murit cel puþin 30 milioane de oameni [11] drojdieri [12] Extras din cartea publicatã de revista Chengming din Hong Kong (www.chengmingmag.com), octombrie 1996. [13] Marele Salt Înainte (1958-1960) a fost o campanie a PCC pentru ridicarea industriei Chinei, în particular cea de oþel. Este privitã ca un imens dezastru economic [14] Publicat în februarie 1994 de editura Steagul Roºu. Traducerea noastrã [15] Unitate de mãsurã chinezeascã pentru pãmânt. 1 mu = 0.165 acri [16] Peng Dehuai (1898-1974): general comunist chinez ºi conducãtor politic. Peng a fost comandant în rãzboiul Coreean, vice premier al Consiliului de Stat, membru al Biroului Politic, Ministru al Apãrãrii între 1954 ºi 1959. A fost înlãturat din funcþiile oficiale pe care le deþinea

Page 132: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

22

dupã ce n-a fost de acord cu abordãrile stângiste ale lui Mao Zedong la Plenara PCC din Lushan în 1959 [17] De Jaegher, Raymond J., Inamicul din interior. Guild Books, Catholic Polls Inc. (1968) [18] Masacrul din Daxing a avut loc în august 1966 în timpul schimbãrii secretarului de Partid al Beijing-ului. Într-o ºedinþã a Biroului Securitãþii Publice din Beijing, privind acþiunile Gãrzilor Roºii împotriva celor „cinci clase negre”, Ministrul Securitãþii Publice, Xie Fuzhi, a þinut un discurs. Cuvântarea sa a fost imediat transmisã într-o ºedinþã de comitet al Biroului Securitãþii Publice din Daxing. Dupã ºedinþã, Biroul Securitãþii Publice din Daxing a acþionat ºi a conceput un plan de incitare a maselor în districtul Daxing pentru a elimina cele „cinci clase negre”. [19] Zheng Yi, Memoriaul stacojiu (Taipei: Editura Televiziunii Chineze 1993). Aceasta carte este disponibilã ºi în englezã: Memorialul stacojiu: Povestiri despre canibalism în China modernã de Yi Zheng, editura T. P. Sym (Boulder, Colorado: Westview Press 1998) [20] „Vechea societate” dupã cum o numeºte PCC se referã la perioada înainte de 1949, ºi „noua societate” se referã la perioada de dupã 1949 când PCC a preluat controlul. [21] Cãmaºa de forþã este un instrument de torturã sub forma unei cãmãºi. Braþele victimelor sunt rãsucite ºi legate cu o frânghie la spate ºi pe urmã trase în faþã pe deasupra capului; aceastã torturã poate rupe braþele imediat. Dupã aceea, victima este pusã cu forþa în cãmaºa de forþã ºi spânzuratã de braþe. Consecinþa imediatã a acestei torturi groaznice este fracturarea oaselor umerilor, coatelor, încheieturilor mâinii ºi a spatelui provocând moartea victimelor într-o durere de nesuportat. Pentru mai multe informaþii vizitaþi urmãtoarele adrese: În chinezã: http//search.minghui,org/mh/articles/2004/9/30/85430.html În englezã: http://www.clearwisdom.net/emh/articles/2004/9/10/52274.html [22] În mai 1930, Mao Zedong a ordonat uciderea unor mii de membri de Partid, soldaþi ai Armatei Roºii ºi civili inocenþi în provincia Jiangxi, într-o tentativã de consolidare a puterii în zonele controlate de Partid. Pentru mai multe informaþii vizitaþi urmãtorea adresã: În chinezã: http://kanzhongguo.com/news/articles/4/427/64064.html [23] Gao Gang ºi Rao Shushi erau membri ai Comitetului Central al PCC. În 1954, dupã o încercare eºuatã de a ajunge la putere, ei au fost acuzaþi de complot împotriva Partidului ºi de dezbinare a Partidului ºi au fost apoi daþi afarã din Partid [24] În istoria PCC, Zhou Enlai (1898-1976) a fost al doilea ca importanþã dupã Mao Zedong. A fost primul ministru al Republicii Populare Chineze din 1949 pânã la moarte. [25] Wang Xiangen, Documentar de susþinere a Vietnamului ºi luptã cu America. (Beijing: International Cultural Publishing Company, 1990) [26] Zhang Zhixin a fost o intelectualã omorâtã prin torturã de PCC în timpul Marii Revoluþii Culturale, pentru cã a criticat eºecul lui Mao Zedong în Marele Salt Înainte ºi a spus adevãrul. În repetate rânduri gãrzile închisorii o dezbrãcau complet de haine, îi legau mâinile la spate ºi o aruncau în celule cu deþinuþi bãrbaþi de drept comun pentru a lãsa prizonierii sã o violeze în grup. A înnebunit din cauza tratamentului. Închisoarea se temea cã va striga proteste când va fi executatã, aºa cã înainte de execuþie i-a tãiat traheea pentru a nu fi capabilã sã vorbeascã. [27] De la Fundaþia Laogai, raportul din 12 octombrie 2004: (în chinezã) http://www.laogai.org/news2/newsdetail.php?id=391

Page 133: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

23

[28] Unul dintre cele trei mijloace (mijloace de producþie, moduri de producþie ºi relaþii de producþie) pe care Marx le folosea la analiza clasei sociale. Relaþiile de producþie se referã la relaþia dintre oamenii care posedã uneltele de producþie ºi cei care nu, de exemplu: relaþia dintre proprietarul de pãmânt ºi muncitorul agricol sau relaþia dintre capitalist ºi muncitor. [29] Cartea a 3-a din Mencius. Penguin - Serii clasice, tradusã de D. C. Lau [30] De Fan Zhongyan (989-1052), proeminent dascãl chinez, scriitor ºi membru al unui guvern din dinastia Song de Nord. Citatul acesta este din opera lui binecunoscutã, „Urcând Turnul Yueyang” [31] De Gu Yanwu(1613-1682), eminent cãrturar al dinastiei Qing timpurie [32] Din Mencius, cartea nr. 7. Penguin- Serii clasice, traducerea D. C. Lao [33] „Satul celor Trei Familii” era pseudonimul unui grup de trei scriitori în anii 1960, Deng Kuo, Wu Han, Liao Mosha. Wu era autorul unei piese cu titlul „Hai Rui îºi dã demisia din post”. Mao Zedong a considerat cã era o satirã politicã despre relaþia lui cu generalul Peng Dehuai [34] Legenda popularã chinezã „Fata cu pãrul alb” este povestea unei femei nemuritoare care trãia într-o peºterã ºi care avea puteri supranaturale, rãsplãtindu-i pe cei virtuoºi ºi pedepsindu-i pe cei vicioºi, susþinând cinstea ºi þinând în frâu ticãloºia. Însã în versiunea „modernã” - operã ºi balet chinezesc - ea era descrisã ca o fatã care a fost forþatã sã se retragã într-o peºterã dupã ce tatãl sãu a fost omorât în bãtaie pentru cã a refuzat sã o mãrite cu un proprietar bãtrân de pãmânt. Fata a albit din lipsã de hranã. Sub condeiul scriitorilor PCC, legenda a fost transformatã într-una dintre cele mai binecunoscute opere „moderne” în China pentru a incita la urã de clasã împotrivã proprietarilor de pãmânt. [35] Lin Biao (1907-1971) unul din liderii seniori ai PCC, membru în Biroul Politic, vicepreºedinte (1958) ºi Ministru al Apãrãrii (în 1959). Lin este privit ca arhitectul marii Revoluþii Culturale din China. A fost desemnat succesor al lui Mao Zedong în 1966 dar a cãzut în dizgraþie în1970. S-a afirmat cã, simþindu-ºi cãderea, Lin a devenit implicat într-o loviturã de stat care a eºuat, ºi cã a încercat sã fugã în URSS atunci când pretinsul sãu plan a fost dezvãluit. Avionul sãu s-a prãbuºit în Mongolia, cauzându-i moartea. [36] Yu Luoke a fost un gânditor care a luptat pentru drepturile omului, omorât de PCC în timpul Revoluþiei Culturale. Eseul sãu monumental Mediul Familiei scris la 18 ianuarie 1967 a fost una dintre cele mai influente eseuri, cu cea mai largã circulaþie dintre toate eseurile care reflectau gândurile independente de PCC în anii Revoluþiei Culturale. Lin Zhao, studentã a Universitãþii din Beijing, care se specializa în jurnalism, a fost etichetatã drept reacþionarã în 1957 datoritã gândirii ei independente ºi datoritã criticii ei deschise la adresa miºcãrii comuniste. A fost acuzatã de conspiraþie pentru rãsturnarea dictaturii democrate a poporului ºi arestatã în 1960. În 1962 a fost condamnatã la 20 de ani de închisoare. A fost ucisã de PCC la 29 aprilie 1968. [37] Din http://www.laojiao.org/64/article0211.html (în chinezã) [38] Din “O scrisoare deschisã de la Song Meiling pentru Liao Chengzhi” (17 august 1982) Sursa http://www.edu.cn/more.asp?name=fainter&id=16445 (în chinezã)

Page 134: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

1

Comentariul 8: De ce este Partidul Comunist Chinez un cult malefic? Cuvânt înainte Prãbuºirea blocului socialist condus de Uniunea Sovieticã la începutul anilor ’90 a marcat nãruirea comunismului dupã aproape un secol de existenþã. Însã Partidul Comunist Chinez (PCC) a supravieþuit în mod surprinzãtor ºi încã mai controleazã China, o naþiune care cuprinde o cincime din populaþia lumii. Inevitabil se ridicã o întrebare: mai este PCC în prezent cu adevãrat comunist? În China zilelor noastre nimeni nu mai crede în comunism - nici mãcar membri de Partid. Dupã 50 de ani de socialism, PCC a adoptat acum proprietatea privatã ºi are chiar bursã de valori. Umblã dupã investiþii strãine pentru a pune la punct noi afaceri, în timp ce-i exploateazã la maximum pe þãrani ºi pe muncitori. Este ceva complet opus idealurilor comunismului. În ciuda compromisurilor fãcute capitalismului, PCC menþine un control despotic asupra populaþiei Chinei. Constituþia, în forma revizuitã în 2004, încã mai afirmã în mod rigid cã „populaþia Chinei formatã din diferite etnii va continua sã adere la dictatura popularã democraticã ºi la calea socialistã, sub conducerea PCC, sub îndrumarea marxism-leninism-ului, a ideologiei lui Mao Zedong, a teoriei lui Deng Xiaoping ºi a importantelor idei ale teoriei celor Trei Reprezentãri”. „Leopardul a murit, dar pielea încã i-a rãmas”1. Partidului Comunist Chinez din zilele noastre i-a rãmas doar „pielea”, ºi o foloseºte pentru a-ºi menþine conducerea asupra Chinei. Care este natura pielii moºtenite de PCC, cu alte cuvinte care este adevãrata organizare a PCC? I. Trãsãturile sectare ale PCC

Partidul Comunist este în esenþã un cult malefic, nociv pentru omenire. Cu toate cã n-a afirmat niciodatã cã este o religie, Partidul Comunist deþine toate caracteristicile unei religii. (Tabelul 1). Când a luat naºtere, privea marxismul ca pe un adevãr absolut în lume. Îl venera cu pioºenie pe Marx în calitate de zeitate spiritualã ºi îndemna lumea sã se angajeze în bãtãlie, pe întreaga duratã a vieþii, în scopul construirii „cerului comunist pe Pãmânt”.

Formele de bazã ale unei religii

Formele corespondente în PCC

1 Bisericã sau platformã Toate nivelurile comitetului de Partid; platforma începe cu ºedinþele de Partid ºi se terminã cu întreaga mass-media controlatã de PCC

1 „Leopardul a murit dar pielea i-a rãmas” este un vers din cartea anticã de profeþii Poemul florilor de prun de Shao Yong (1011-1077). Leopardul de aici se referã la teritoriul geografic al fostei URSS, a cãrui formã seamãnã cu un leopard care fuge. Odatã cu colapsul fostei Uniuni Sovietice, esenþa sistemului comunist s-a dezintegrat, lãsând numai „pielea” (forma), pe care a moºtenit-o PCC

Revoluþia Culturalã a fost perioada în care „Soarele devenise foarte roºu”, în timp ce lumea „devenise mai întunecatã”. Toatã lumea trebuia sã studieze operele lui Mao. (Getty Images)

Page 135: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

2

2 Doctrinele Marxism-leninism, ideologia lui Mao Zedong, teoria lui Deng Xiaoping, teoria celor „Trei Reprezentãri” a lui Jiang Zemin, ºi Constituþia Partidului

3 Rituri de iniþiere Ceremonia prin care se fac jurãminte de loialitate veºnicã faþã de Partid

4 Angajarea într-o singurã religie

Un membru poate crede numai în Partidul Comunist

5 Preoþii Secretarii de Partid ºi personalul de conducere al Partidului la toate nivelurile

6 Venerarea lui Dumnezeu Calomnierea zeilor, urmatã de consacrarea Partidului în calitate de zeu nenumit

7 Moartea este numitã „urcarea în Cer sau coborârea în iad”

Moartea este numitã „a merge sã-l vezi pe Marx”

8 Scripturi Teoriile ºi scrierile liderilor Partidului Comunist 9 Predici Întruniri; cuvântãri ale liderilor

10 Citirea scripturilor; studiul sau examinarea scripturilor

Studii politice; întruniri ale grupului de lucru ºi alte activitãþi ale membrilor de Partid

11 Imnuri (cântece religioase)

Ode închinate Partidului

12 Donaþii Cotizaþiile obligatorii ale membrilor; alocarea forþatã de bugete guvernamentale pentru Partid - provenite din banii populaþiei

13 Pedepse disciplinare

Pedepse pe linie de Partid mergând de la „arest ºi investigaþie la domiciliu” ºi „expulzarea din Partid”, pânã la uciderea prin torturã, sau chiar pedepsirea rudelor ºi prietenilor

Tabelul 1. Trãsãturi religioase ale PCC

Partidul Comunist diferã semnificativ de orice religie ortodoxã. Toate religiile ortodoxe cred în Dumnezeu ºi în bunãvoinþã, ºi au ca scop îndrumarea umanitãþii spre moralitate ºi salvarea sufletului. Partidul Comunist nu crede în Dumnezeu ºi se opune moralitãþii tradiþionale. Prin ceea ce a fãcut, Partidul Comunist a dovedit cã este un cult malefic. Doctrinele Partidului Comunist sunt bazate pe lupta de clasã, pe revoluþii violente ºi pe dictatura proletariatului, iar consecinþa a fost aºa numita „revoluþie comunistã” plinã de violenþã ºi sânge. Teroarea Roºie trãitã sub comunism a durat cca. un secol aducând dezastre în zeci de þãri, costul cifrându-se la zeci de milioane de vieþi. Credinþa comunistã, cea care a creat un iad pe Pãmânt, nu este decât cel mai detestabil cult din lume. Trãsãturile de cult ale Partidului Comunist pot fi rezumate în ºase puncte:

Nãscocirea de doctrine ºi eliminarea dizidenþilor Partidul Comunist priveºte marxismul ca pe o doctrinã religioasã ºi îl etaleazã ca fiind „adevãrul de nezdruncinat.” Doctrinele Partidului Comunist sunt lipsite de bunãvoinþã ºi toleranþã ºi pline de aroganþã. Marxismul a fost un produs al perioadei iniþiale a capitalismului, atunci când productivitatea era scãzutã ºi ºtiinþa subdezvoltatã. Îi lipsea înþelegerea corectã a relaþiilor om-societate sau om-naturã. Din nefericire, aceastã ideologie ereticã a evoluat devenind miºcarea

Page 136: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

3

comunistã internaþionalã ºi a vãtãmat lumea mai mult de 100 de ani, pânã când oamenii au renunþat la ea, descoperind cã pusã în practicã era o greºealã absolutã. Liderii de Partid de la Lenin încoace au schimbat mereu doctrinele cultului. De la teoria lui Lenin asupra revoluþiei violente, la teoria revoluþiei continue sub dictatura proletariatului a lui Mao Zedong, pânã la cele „Trei Reprezentãri“ ale lui Jiang Zemin, istoria Partidului Comunist este plinã de astfel de aberaþii eretice. În ciuda faptului cã atunci când au fost aplicate, aceste teorii au provocat în mod constant dezastre - fiind pline de contradicþii interne - Partidul Comunist afirmã ºi acum cã sunt universal corecte ºi forþeazã oamenii sã le studieze. Eliminarea dizidenþilor este cea mai eficientã mãsurã prin care cultul malefic comunist îºi rãspândeºte doctrina. Deoarece doctrina ºi comportamentul acestui cult malefic sunt mult prea ridicole, Partidul Comunist trebuie sã-i forþeze pe oameni sã le accepte ºi sã se bazeze pe violenþã pentru a-i elimina pe dizidenþi. Dupã ce PCC a apucat frâiele puterii în China, a iniþiat „reforma agrarã” pentru a elimina clasa proprietarilor de pãmânt, „reforma socialistã” în industrie ºi comerþ pentru a elimina capitaliºtii, „campania de eliminare a reacþionarilor” pentru a extermina religiile populare ºi pe oficialii care deþineau funcþii înainte de venirea comunismului la putere, campania „Anti Dreapta”, pentru amuþirea intelectualilor ºi „Marea Revoluþie Culturalã” pentru a eradica cultura tradiþionalã chinezã. PCC a reuºit sã unifice China sub cultul malefic comunist ºi sã creeze în societate o situaþie în care toþi citeau Cartea Roºie, jucau „dansul loialitãþii”, „solicitau instrucþiunile de la Partid dimineaþa, ºi raportau Partidului seara”. În perioada de dupã Mao Zedong ºi Deng Xiaoping, PCC a afirmat cã Falun Gong - o practicã de cultivare tradiþionalã chinezã, care crede în „Adevãr, Compasiune, Toleranþã” - duce o competiþie pentru câºtigarea maselor. Astfel a ajuns sã doreascã eradicarea Falun Gong ºi a iniþiat o persecuþie care s-a transformat în genocid împotriva Falun Gong, persecuþie care continuã ºi azi.

Venerarea liderilor ºi viziunile de supremaþie De la Marx la Jiang Zemin, portretele liderilor Partidului Comunist sunt afiºate în mod proeminent pentru venerare. Autoritatea absolutã a liderilor Partidului Comunist interzice orice ºovãire. Mao Zedong era venerat ca „Soarele Roºu” ºi „Marele Eliberator”. Partidul îi slãvea neruºinat scrierile, afirmând cã „o propoziþie de-a sa echivaleazã cu zece mii de propoziþii obiºnuite”. Ca „simplu membru de Partid” Deng Xiaoping domina la un moment dat scena politicã a Chinei ca un suveran. Teoria celor „Trei Reprezentãri” a lui Jiang Zemin este pur ºi simplu un text de patruzeci ºi ceva de caractere (incluzând punctuaþia), totuºi cea de-a 4–a Sesiune Plenarã a PCC a afirmat cã „a oferit un rãspuns creativ la întrebãri de genul ce este socialismul, cum construim socialismul, ce fel de Partid construim, ºi cum se construieºte Partidul”. Partidul a slãvit cu neruºinare teoria celor „Trei Reprezentãri” deºi acum o ia în derâdere, spunând cã este o continuare ºi o dezvoltare a marxism-leninism-ului, a gândirii lui Mao Zedong ºi a teoriei lui Deng Xiaoping. Masacrarea arbitrarã a inocenþilor de cãtre Stalin, catastrofala „Revoluþie Culturalã”, lansatã de Mao Zedong, ordinul lui Deng Xiaoping de declanºare a mãcelului din Piaþa Tiananmen, ºi persecuþia continuã a lui Jiang Zemin împotriva Falun Gong sunt rezultatele groaznice ale dictaturii eretice a Partidului Comunist. Pe de o parte PCC stipuleazã în Constituþia sa cã „întreaga putere în Republica Popularã Chinezã aparþine oamenilor. Organele prin care oamenii îºi exercitã puterea de stat sunt Congresul Naþional Popular ºi Congresele Populare Locale, la diferite niveluri”. „Nici o organizaþie sau individ nu se bucurã de privilegiul de a fi deasupra Constituþiei ºi Legii”2. Pe de altã parte, Statutul PCC stipuleazã cã PCC este nucleul conducãtor al cauzei socialiste cu caracteristici

2 Constituþia Republicii Populare Chineze (traducerea oficialã 1999)

Page 137: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

4

chinezeºti, având prioritate atât asupra þãrii, cât ºi asupra oamenilor. Preºedintele Comitetului Permanent al Congresului Naþional Popular a þinut „discursuri” importante în toatã þara, pretinzând cã Congresul Naþional Popular, organul suprem al puterii în stat, trebuie sã rãmânã fidel conducerii PCC. În conformitate cu principiul „centralismului democratic” al PCC, întregul Partid trebuie sã se supunã Comitetului Central al Partidului. De fapt Congresul Naþional Popular este faþada pentru dictatura Secretarului General, care este protejatã de legislaþie.

Spãlarea violentã a creierului, controlul minþii, organizarea strictã ºi principiul conform cãruia „intri dar nu poþi ieºi”

Organizarea PCC este extrem de strictã: pentru a fi admis este nevoie de referinþe de la doi membri de Partid; un nou membru trebuie sã jure loialitate eternã Partidului; membri de Partid trebuie sã plãteascã cotizaþie, sã participe la activitãþile organizaþiilor ºi sã ia parte la studiul politic în grup. Organizaþiile de Partid penetreazã toate nivelurile guvernului. Existã organizaþii de bazã în fiecare sat, oraº ºi vecinãtate. PCC îi controleazã nu numai proprii membri ºi afacerile Partidului, ci ºi pe ne-membrii, deoarece întregul regim trebuie sã „adere la conducerea Partidului”. În anii în care se desfãºurau campaniile luptei de clasã, „preoþii” religiei PCC - secretarii de Partid de la toate nivelurile - nu ºtiau altceva decât sã disciplineze oamenii. „Critica ºi autocritica” ºedinþelor de Partid erau folosite ca mijloace obiºnuite aplicate la nesfârºit, pentru a controla minþile membrilor de Partid. De-a lungul istoriei, PCC a lansat o mulþime de campanii politice de „purificare a membrilor de Partid”, „rectificare a atmosferei în Partid”, „capturare a trãdãtorilor”, „curãþire a corpurilor anti-bolºevice (corpurile AB)”3 sau „disciplinare a Partidului”, luând „pulsul Partidului” – toate însemnând de fapt folosirea terorii ºi a violenþei pentru a testa devotamentul membrilor, fãcându-i sã þinã mereu pasul cu Partidul. Intrarea în Partid este asemenea semnãrii unui contract irevocabil prin care îþi vinzi trupul ºi sufletul. Regulile Partidului fiind întotdeauna deasupra legilor naþiunii, PCC se poate lipsi de orice membru dupã placul inimii, dar un membru nu poate pãrãsi dupã plac PCC, fãrã a-ºi atrage consecinþe grele. Demisia din Partid este consideratã lipsã de loialitate ºi aduce consecinþe cumplite. În timpul Marii Revoluþii Culturale când cultul PCC atinsese cote absolute, se ºtia cã dacã Partidul îþi dorea moartea, nu puteai trãi; dacã Partidul dorea sã trãieºti, nu puteai muri. Dacã cineva se sinucidea, se spunea cã s-a „temut de pedeapsa poporului pentru crima sa” ºi membrii familiei sale erau implicaþi ºi pedepsiþi. Procesul de decizie din cadrul Partidului funcþioneazã asemenea unei cutii negre, deoarece luptele din interiorul Partidului trebuiesc pãstrate un secret absolut. Toate documentele de Partid sunt confidenþiale. Temându-se de expunerea actelor sale criminale, PCC se nãpusteºte deseori asupra dizidenþilor, acuzându-i de „divulgarea secretelor de stat”.

Apeluri la violenþã, mãcel ºi sacrificiu pentru Partid Mao Zedong spunea: „Revoluþia nu este o seratã, nici scrierea unui eseu, nici pictarea unui tablou, ori coaserea unei broderii; nu poate fi perfectatã pe îndelete, cu blândeþe, cu temperare, cu amabilitate, în mod curtenitor, cu sobrietate ºi cu nobleþe. Revoluþia este insurecþie, este un act de violenþã, în care una dintre clase o rãstoarnã pe cealaltã”4. Deng Xiaoping recomanda: „uciderea a 200.000 de oameni în schimbul a 20 de ani de stabilitate.” 3 Incidentul „Corpurilor AB” se referã la operaþiunea „Corpurilor Anti-Bolºevice” din 1930, când Mao Zedong a ordonat uciderea a mii de membri de Partid, soldaþi ai Armatei Roºii ºi civili inocenþi din provincia Jiangxi, în încercarea de a-ºi consolida puterea în zonele controlate de PCC 4 Din Raport asupra unei investigaþii a Miºcãrii Þãranilor din Hunan (1927) întocmit de Mao Zedong

Page 138: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

5

Jiang Zemin ordona: „distrugeþi-i (pe practicanþii Falun Gong) fizic, distrugeþi-le reputaþia ºi ruinaþi-i financiar”. PCC promoveazã violenþa, ucigând nenumãrate persoane în cursul precedentelor sale campanii politice. Învaþã oamenii sã trateze inamicul „rece, ca asprimea iernii”. Drapelul lor este roºu pentru cã „a fost vopsit în roºu cu sângele martirilor”. Partidul venereazã culoarea roºie datoritã patimii sale pentru sânge ºi carnagiu. PCC expune exemple „eroice”, pentru a încuraja oamenii sã se sacrifice pentru Partid. Atunci când Zhang Side a murit lucrând într-un cuptor, pentru a produce opiu, Mao Zedong i-a glorificat moartea spunând cã este „apãsãtoare ca muntele Tai” 5 . În acei ani de frenezie „cuvintele curajoase” de genul „nu vã temeþi nici de greutãþi ºi nici de moarte” ºi „sacrificiul amar întãreºte hotãrârea neînfricatã; îndrãznim sã facem Soarele ºi Luna sã strãluceascã pe ceruri noi” dãdeau substanþã aspiraþiilor în mijlocul unei penurii groaznice. La sfârºitul anilor ’70 Vietcong-ul a trimis trupe ºi a rãsturnat regimul Khmerilor Roºii, crescut de PCC, regim care comisese crime teribile. Cu toate cã PCC era furios, nu putea trimite trupe pentru a-i sprijini pe Khmerii Roºii, deoarece China ºi Cambogia n-au graniþã comunã. PCC a lansat un rãzboi împotriva Vietnamului, pe frontiera chino-vietnamezã, pentru a pedepsi Vietcong-ul, în numele „auto-apãrãrii”. Zeci de mii de soldaþi chinezi ºi-au pierdut sângele ºi viaþa în acest conflict dintre partidele comuniste. Dar moartea lor n-a avut nimic de a face cu vreun teritoriu sau vreo suveranitate. Câþiva ani mai târziu, PCC comemora ruºinos pierderea lipsitã de sens a atâtor vieþi inocente ºi tinere vorbind despre „eroicul spirit revoluþionar”, împrumutând în mod ireverenþios cântecul „Eleganta conduitã vopsitã cu sânge”. Dupã ce în 1981, 154 de chinezi mureau recapturând muntele Faka în provincia Guangxi, PCC l-a înapoiat cu uºurinþã Vietnamului dupã ce cele douã þãri ºi-au revizuit graniþele. Când rãspândirea agresivã a pneumoniei atipice (SARS) ameninþa vieþile oamenilor la începutul lui 2003, PCC angaja în masã infirmiere tinere. Acestea erau închise repede în spitale pentru a îngriji pacienþii bolnavi de SARS. PCC împinge tinerii în locurile cele mai periculoase pentru a-ºi construi „imaginea glorioasã” conform cãreia „nu ne temem nici de greutãþi ºi nici de moarte”. Pe de altã parte PCC nu explicã unde au fost restul de 65 milioane de membri de Partid ºi ce imagine au adus ei Partidului.

Negarea credinþei în Dumnezeu ºi sufocarea naturii umane PCC promoveazã ateismul ºi pretinde cã religia ar fi „opiumul spiritual” care intoxicã oamenii. ªi-a folosit puterea pentru a nimici toate religiile din China, apoi s-a zeificat pe sine, astfel cã domnia absolutã asupra þãrii a fost încredinþatã cultului PCC. În paralel cu sabotarea religiilor, PCC distruge ºi cultura tradiþionalã. Pretinde cã tradiþia, moralitatea, ºi etica ar fi de naturã „feudalã”, superstiþioase ºi reacþionare, eradicându-le în numele Revoluþiei. În timpul Marii Revoluþii Culturale, tradiþiile chineze au fost încãlcate de fenomene groaznice, larg rãspândite: cupluri cãsãtorite turnându-se reciproc, studenþi care-ºi bãteau profesorii, fii ºi taþi ridicându-se unii împotriva celorlalþi, omorârea din senin a nevinovaþilor de cãtre Gãrzile Roºii, rebeli care se bãteau, se zdrobeau ºi se jefuiau. Acestea sunt consecinþele naturale ale înãbuºirii naturii umane de cãtre PCC. Dupã ce ºi-a organizat regimul, PCC a forþat minoritãþile naþionale sã promitã în mod solemn loialitate conducerii comuniste, compromiþând astfel bogata culturã etnicã pe care aceºtia o creaserã.

5 Muntele Tai (Taishan) este primul dintre cei cinci munþi renumiþi din provincia Shandong, China. Începând cu 1987 este patrimoniu ONU

Page 139: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

6

Pe 4 iunie 1989, aºa-zisa „armatã popularã de eliberare” a masacrat o mulþime de studenþi în Beijing. Rezultatul a fost cã mulþi chinezi ºi-au pierdut complet speranþa în viitorul politic al Chinei. Din acel moment întreaga populaþie ºi-a concentrat atenþia pe acumularea de averi. Din 1999, PCC persecutã în mod brutal Falun Gong, arãtându-ºi ostilitatea faþã de principiul „Adevãr, Compasiune, Toleranþã” dând astfel naºtere unui declin accelerat al standardelor morale. La începutul acestui nou secol, o nouã rundã de abuzuri constând în anexãri ilegale de terenuri6 ºi confiscãri de resurse financiare ºi materiale [în urma înþelegerilor secrete dintre oficiali corupþi ºi profitori] i-a sãrãcit pe mulþi, unii rãmânând chiar fãrã adãpost. Numãrul persoanelor care fac apel cãtre guvern în încercarea de a rezolva nedreptãþile a crescut rapid ºi conflictele sociale s-au intensificat. Protestele pe scarã largã sunt frecvente, ºi atrag rãspunsuri violente ale poliþiei ºi forþelor armate. Natura fascistã a „republicii” predominã, iar societatea ºi-a pierdut conºtiinþa moralã. În trecut un rãufãcãtor nu fãcea rãu vecinilor, sau cum spune un proverb „vulpea vâneazã departe de casã”. În zilele noastre, când oamenii doresc sã înºele pe cineva, þintele sunt mai degrabã rudele ºi prietenii, acest lucru numindu-se „omorârea cunoºtinþelor”. În trecut, cetãþenii chinezi apreciau castitatea mai presus de orice, pe când în zilele noastre oamenii râd de cei sãraci, dar nu ºi de prostituate. Istoria distrugerii naturii ºi moralei umane în China este afiºatã în mod grãitor în balada de mai jos:

“În anii ’50 oamenii se ajutau unii pe alþii, În anii ’60 oamenii pofteau la ce aveau ceilalþi, În anii ’70 oamenii se înºelau unii pe ceilalþi, În anii ’80 fiecare avea grijã de el însuºi În anii ’90 oamenii profitau de oricine le ieºea în cale”.

Confiscarea puterii prin forþã armatã, monopolizarea economiei, ambiþii politice ºi economice sãlbatice

Singurul scop al întemeierii PCC a fost confiscarea puterii prin forþã armatã, iar mai apoi generarea unui sistem al proprietãþii de stat, în care statul deþinea monopolul în cadrul unei economii planificate. Ambiþia sãlbaticã a PCC o depãºeºte cu mult pe cea a cultelor malefice obiºnuite, care acumuleazã doar bani. Într-o þarã cu proprietate publicã socialistã condusã de Partidul Comunist, organizaþiile de Partid deþin o putere imensã - comitetele de Partid ºi filialele diferitelor niveluri cangreneazã sau stãpânesc infrastructura administrativã. Organizaþiile de Partid, posedante, stãpânesc maºinãria de stat ºi extrag fonduri direct din bugetele administraþiilor diferitelor niveluri. Asemenea unui vampir, PCC a stors bogãþii imense de la naþiune. II. Pagubele aduse de cultul PCC

6 Campania de anexare a pãmântului este legatã de o parte întunecatã a reformelor economice din China. Asemenea Revoluþiei Industriale din Anglia, (1760-1850), terenurile agricole din China zilelor noastre au fost demarcate pentru construirea diverselor zone economice la toate nivelurile (þarã, oraº, provincie ºi stat). Ca rezultat al anexãrii pãmântului, fermierii chinezi ºi-au pierdut terenurile. În oraºe, rezidenþii din partea veche a oraºelor ºi din cartierele acestora au fost frecvent constrânºi sã se mute, eliberând terenul pentru dezvoltarea comercialã, primind doar o compensaþie minimã. Informaþii suplimentare pot fi gãsite la: http://www.uglychinese.org/enclosure.htm

Page 140: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

7

Toatã lumea este îngrozitã când aflã despre incidente precum cel al Aum Shinri Kyo (Adevãrul Suprem) - sectã care a omorât oameni cu sarin în Japonia - sau cel al Templului Solar care propovãduia urcarea la cer prin sinucidere, sau cel al (sin)uciderii în masã a peste 900 de credincioºi ai „Templului Poporului” al pastorului Jim Jones. Dar PCC este un cult malefic care comite crime de mii de ori mai grave, vãtãmând nenumãrate vieþi, pentru cã are urmãtoarea caracteristicã specialã, care lipseºte cultelor obiºnuite.

Cultul malefic devenit religie de stat În majoritatea þãrilor, chiar dacã nu urmezi vreo religie, te poþi bucura de o viaþã fericitã, fãrã sã trebuiascã sã citeºti scrieri religioase, sau sã asculþi principii religioase. Însã în China este imposibil sã trãieºti fãrã expunere constantã la doctrinele ºi propaganda PCC, deoarece de îndatã ce a câºtigat puterea, PCC a transformat acest cult malefic într-o religie de stat. PCC începe sã-þi spele creierul cu predici politice încã din grãdiniþã ºi ºcoala elementarã. Nu poþi primi o educaþie superioarã ºi nu poþi fi promovat într-o funcþie mai înaltã, fãrã sã treci de examenul politic. Nici una din întrebãrile cuprinse în examenul politic nu-þi permit o gândire independentã. Pentru a trece examenele þi se cere sã memorezi rãspunsurile standard asigurate de PCC. Nefericiþii de chinezi sunt forþaþi sã repete de mici predicile PCC, fiind constant spãlaþi pe creier. Când eºti promovat în cadrul guvernului trebuie sã urmezi ºcoala de Partid, indiferent dacã eºti sau nu membru. Pânã nu întruneºti cerinþele de absolvire ale ªcolii de Partid, nu eºti promovat. În China, unde Partidul Comunist este religie de stat, nu este permisã existenþa grupurilor cu opinii diferite. „Partidele democrate”, organizate ºi ele tot de PCC ca paravan politic, „Biserica Patrioticã“, trebuie sã recunoascã formal conducerea PCC. Loialitatea faþã de PCC este primul criteriu pe care trebuie sã-l îndeplineºti, înainte de a te putea înscrie în orice altã credinþã, în conformitate cu logica extremã de tip cultist a PCC.

Controlul social dus la extrem Acest cult malefic a putut deveni religie de stat pentru cã PCC deþinea un control social complet ºi privase indivizii de libertate. Acest tip de control este fãrã precedent: PCC a privat oamenii de proprietatea privatã, care constituie fundamentul libertãþii. Înainte de ’80 oamenii din zonele urbane îºi puteau câºtiga existenþa numai dacã lucrau în întreprinderile controlate de Partid. Fermierii din zonele rurale trebuiau sã trãiascã pe terenul fermelor, care aparþineau comunelor Partidului. Nimeni nu putea scãpa controlului PCC. Într-o þarã socialistã cum este China, organizaþiile Partidului Comunist sunt omniprezente – de la guvernul central, pânã jos - incluzând satele ºi vecinãtãþile. Prin comitetele ºi filialele de Partid de la toate nivelurile, PCC deþine un control absolut al societãþii. Un astfel de control strict distruge libertatea individualã – libertatea de miºcare (prin sisteme de înregistrare a reºedinþei), libertatea de exprimare (500.000 de persoane cu vederi de dreapta au fost persecutate de PCC deoarece îºi exercitaserã dreptul la liberã exprimare), libertatea în gândire (Lin Zhao ºi Zhang Zhixin7 au fost executaþi pentru cã aveau dubii asupra PCC) ºi libertatea de a obþine informaþii (este ilegal sã citeºti cãrþi interzise sau sã asculþi „staþiile radio ale inamicilor”, iar navigarea pe Internet este monitorizatã).

7 Lin Zhao, studentã la Universitatea Beijing, specialitatea jurnalism, a fost consideratã de dreapta în 1957, pentru gândirea ei independentã, ºi criticatã deschis de miºcarea comunistã. A fost acuzatã de conspiraþie la rãsturnarea dictaturii democrate populare ºi arestatã în 1960. În 1962 a fost condamnatã la 20 de ani de închisoare. A fost ucisã de PCC pe 29 Aprilie 1962. Zhang Zhixin a fost o intelectualã ucisã prin torturã de PCC în timpul Marii Revoluþii Culturale pentru cã a criticat eºecul lui Mao Zedong în Marele Salt Înainte ºi pentru cã a spus în mod deschis adevãrul. Deseori gardienii de la închisoare o dezbrãcau, îi legau mâinile la spate ºi o aruncau în celule unde se aflau prizonieri bãrbaþi de drept comun, pentru a fi violatã în grup, pânã când a înnebunit. Gardienii s-au temut cã va striga lozinci de protest când va fi executatã, aºa ca i-au tãiat traheea înainte de execuþie

Page 141: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

8

Unii pot susþine cã proprietatea privatã este acum acceptatã de PCC, dar nu trebuie sã uitãm cã aceastã politicã de deschidere ºi reforme a apãrut numai atunci când socialismul a atins punctul în care oamenii nu mai aveau ce mânca ºi când economia naþionalã era în pragul colapsului. PCC a trebuit sã se dea un pas înapoi pentru a se salva de la distrugere. Cu toate astea, chiar ºi dupã reformã ºi deschidere, PCC n-a slãbit controlul asupra populaþiei. Persecuþia brutalã a practicanþilor Falun Gong, care continuã ºi în prezent, nu putea sã aparã decât într-o þarã controlatã de Partidul Comunist. Dacã PCC ar deveni un gigant economic aºa cum îºi doreºte, în mod sigur ar controla mai mult populaþia chinezã.

Susþinerea violenþei ºi dispreþul faþã de viaþã Aproape toate cultele malefice îºi controleazã adepþii, sau rezistã presiunilor externe prin violenþã. Dar puþine dintre ele au recurs la violenþa de care a fãcut uz PCC fãrã nici un fel de scrupule. Numãrul morþilor cauzate de cãtre toate cultele malefice din întreaga lume nu poate fi nici mãcar comparat cu numãrul persoanelor ucise de PCC. Cultul PCC vede omenirea ca pe un simplu mijloc de realizare a scopurilor sale. Uciderea este doar un alt mijloc. Astfel PCC nu are nici un fel de rezerve ºi scrupule în a persecuta oamenii. Oricine poate deveni þinta persecuþiei sale, chiar ºi suporterii, membrii ºi liderii PCC. PCC este pãrintele Kmerilor Roºii din Cambogia - un caz tipic de brutalitate ºi dispreþ al vieþii manifestate de Partidul Comunist. Inspirat ºi ghidat de învãþãturile lui Mao Zedong, în timpul celor trei ani ºi opt luni de stãpânire, Partidul Comunist Cambogian condus de Pol Pot a mãcelãrit douã milioane de oameni – aproximativ un sfert din populaþia þãrii – pentru a „elimina sistemul de proprietate privatã”. Mai mult de 200.000 din victime erau de etnie chinezã. Pentru comemorarea crimelor comise de Partidul Comunist, Cambogia a înfiinþat un muzeu de documentare ºi expunere a atrocitãþilor Kmerilor Roºii. Muzeul se aflã într-o închisoare folositã de Khmerii Roºii - o clãdire care iniþial fusese liceu, ºi care a fost mai apoi transformatã de cãtre Pol Pot în „Închisoarea S-21”, folositã special pentru a se ocupa de prizonierii de conºtiinþã. Acolo au fost deþinuþi mulþi intelectuali, care, majoritatea au murit în urma torturilor. Peste tot în acest muzeu lângã instrumentele de torturã sunt expuse ºi fotografiile alb-negru ale victimelor, luate înainte de execuþie. Sunt documentate multe torturi oribile: tãierea gâtului, perforarea craniului, maltratarea ºi omorârea nou-nãscuþilor, etc. Se spune cã toate aceste metode de torturã ar fi fost predate de „experþi ºi specialiºti” trimiºi de PCC în sprijinul Kmerilor Roºii. Chiar ºi fotografii care pozau victimele înaintea execuþiei (pentru documentare sau amuzament), au fost antrenaþi de PCC. În închisoarea S-21 a fost conceputã o maºinã de perforare a craniului pentru extragerea creierului uman, cu care erau mai apoi preparate unele mâncãruri pentru liderii Partidului Comunist Cambogian. Prizonierii de conºtiinþã erau legaþi într-un scaun în faþa unei maºini de perforare a craniului. Victima trebuie sã fi fost extrem de înspãimântatã - un burghiu de mare turaþie le strãpungea craniul din spate, extrãgând rapid ºi efectiv creierul înainte ca victima sã fi murit. III. Natura de cult a Partidului Comunist Ce face ca Partidul Comunist sã fie atât de tiranic ºi malefic? Atunci când a venit pe lume, acest spectru al Partidului Comunist a venit cu o misiune care te face sã înlemneºti. Manifestul Partidului Comunist are spre sfârºit un pasaj celebru:

„Comuniºtii refuzã sã-ºi ascundã ideile ºi obiectivele. Ei declarã în mod deschis cã scopurile lor pot fi obþinute numai prin rãsturnarea tuturor condiþiilor sociale existente.

Page 142: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

9

Clasele conducãtoare sã tremure în faþa Revoluþiei Comuniste! În afara lanþurilor, proletarii n-au ce pierde. Dar au de câºtigat o lume.”

Misiunea acestui spectru a fost folosirea violenþei pentru a contesta deschis societatea umanã, nimicirea lumii vechi, „eliminarea proprietãþii private”, „eliminarea caracterului, independenþei ºi libertãþii burgheziei”, eliminarea exploatãrii, eliminarea familiei ºi guvernarea lumii de cãtre proletariat. Acest partid politic care ºi-a proclamat public dorinþa de a „bate, distruge ºi jefui” nu numai cã nu neagã faptul cã punctul sãu de vedere este malefic, dar îl mai ºi expune sigur pe sine în Manifestul Comunist: „Revoluþia Comunistã reprezintã ruptura cea mai radicalã cu relaþiile tradiþionale; nu este de mirare cã dezvoltarea sã implicã ruptura cea mai radicalã cu ideile tradiþionale”. Dar de unde vin gândurile tradiþionale? Conform legii naturii formulatã de atei, gândurile tradiþionale apar în mod „natural”, datoritã legilor naturii ºi ale societãþii. Sunt rezultatul miºcãrilor sistematice din univers. Cei care cred în Dumnezeu spun cã tradiþiile ºi valorile morale umane sunt lãsate de Dumnezeu. Indiferent de unde vin - cea mai fundamentalã moralitate umanã, normele de comportament ºi standardele de judecatã a binelui ºi rãului, etc. sunt relativ stabile; de mii de ani ele au stat la baza reglãrii comportamentului uman ºi menþinerii ordinii sociale. Dacã omenirea îºi pierde normele ºi standardele morale de judecatã a binelui ºi rãului, nu vor degenera oamenii în animale? Atunci când Partidul Comunist declarã cã „va rupe în mod fundamental legãtura cu ideile tradiþionale”, nu ameninþã însãºi baza necesarã existenþei normale a societãþii umane? Partidul Comunist este cult malefic care duce în mod legic omenirea la distrugere. Întregul Manifest Comunist, care proclamã principiile conducãtoare ale Partidului Comunist, este impregnat de o hotãrâre extremã, fãrã nici un strop de bunãtate ºi toleranþã. Marx ºi Engels credeau cã au gãsit legea dezvoltãrii sociale - materialismul dialectic. Din acel moment, având „adevãrul“ în mânã, au pus sub semnul întrebãrii totul ºi au negat totul. Au impus oamenilor cu încãpãþânare iluziile comunismului ºi nu s-au dat înapoi de la susþinerea folosirii violenþei pentru distrugerea structurilor sociale ºi a fundaþiilor culturale existente. Manifestul Comunist a injectat în nou-nãscutul Partid Comunist un spectru nelegiuit, împotriva legilor cerului, care exterminã natura umanã, arogant, de un egoism extrem, lipsit de orice fel de constrângeri. IV. Teoria referitoare la ziua din urmã a Partidului Comunist – teama pentru sfârºitul Partidului Marx ºi Engels au impregnat un spectru malefic în Partidul Comunist. Lenin a înfiinþat Partidul Comunist în Rusia ºi, prin violenþa ticãloºilor, a rãsturnat guvernul de tranziþie alcãtuit dupã Revoluþia din Februarie8, a deturnat Revoluþia Burghezã din Rusia, a preluat guvernul, obþinând sprijin pentru cultul comunist. Însã succesul lui Lenin nu i-a fãcut pe proletari sã câºtige lumea. Din contrã, conform primului paragraf din Manifestul Comunist „toate puterile vechii Europe au intrat într-o alianþã sfântã pentru exorcizarea acestui spectru…” Imediat dupã naºterea sa, Partidul Comunist s-a confruntat continuu cu o crizã de supravieþuire ºi s-a temut mereu de eliminare. Dupã Revoluþia din Octombrie9 comuniºtii ruºi (bolºevici) n-au adus oamenilor nici pace ºi nici pâine, ci numai crime aleatoare. Linia frontului pierdea rãzboiul iar revoluþia dãuna economiei. Oamenii au început sã se revolte. Rãzboiul civil s-a extins rapid în întreaga societate, iar fermierii 8 „Revoluþia din Februarie” se referã la Revoluþia Burghezã Rusã din Februarie 1917, care l-a fãcut pe þar sã-ºi piardã tronul 9 Revoluþia din Octombrie, sau Revoluþia Bolºevicã, a fost condusã de Lenin ºi a avut loc în Octombrie 1917. Revoluþia Bolºevicã i-a eliminat pe revoluþionarii clasei capitaliste, care îl rãsturnaserã pe þar, deturnând astfel Revoluþia Burghezã Rusã

Page 143: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

10

refuzau aprovizionarea oraºelor cu hranã. Printre cazacii de pe Don s-a declanºat o revoltã de mari proporþii; luptele lor cu Armata Roºie au adus mari vãrsãri de sânge. Natura brutalã ºi barbarã a mãcelului care a avut loc atunci este reflectatã în literaturã în opera lui Sholokhov Don Tikhii ºi în ale povestiri ale sale despre fluviul Don. Trupele conduse de un fost amiral al Armatei Albe - Aleksandr Vasilievich Kolchak - ºi de generalul Anton Denikin, aproape au rãsturnat la un moment dat Partidul Comunist Rus. Chiar de la naºterea sa ca putere politicã, Partidul Comunist a fost respins de aproape întregul popor rus, poate ºi pentru cã acest cult comunist era prea malefic pentru a câºtiga inimile oamenilor. Experienþa PCC a fost similarã cu cea a Partidului Comunist Rus. Începând cu „incidentul Mari” apoi cu „Masacrul din 12 aprilie”10 , suprimarea oamenilor în rânduri repetate (5) în zonele controlate de cãtre comuniºtii chinezi, „Lungul Marº” de 25.000 de kilometri pe care a fost forþat sã-l facã - PCC din totdeauna s-a confruntat cu eliminarea. Partidul Comunist s-a nãscut cu misiunea de a distruge vechea lume prin orice mijloace. S-a vãzut confruntat cu o problemã realã: supravieþuirea sa. Partidul Comunist a trãit permanent cu teama propriului deces. Supravieþuirea a devenit principala preocupare a cultului comunist ºi grija sa total mistuitoare. Dupã prãbuºirea alianþei internaþionale comuniste, criza de supravieþuire a PCC s-a acutizat. Începând cu 1989 teama de Ziua Judecaþii i-a devenit tot mai mare iar decesul tot mai aproape. V. Arma veneratã a supravieþuirii cultului comunist – lupta brutalã Partidul Comunist a pus în mod constant accentul pe disciplina de fier, pe loialitatea absolutã ºi pe principiile organizatorice. Cei care intrã în PCC trebuie sã jure:

„Doresc sã intru în PCC, sã sprijin Constituþia Partidului, sã mã supun regulilor Partidului, sã-mi îndeplinesc obligaþiile de membru, sã execut hotãrârile Partidului, sã urmez neabãtut disciplina de Partid, sã pãstrez secretele Partidului, sã fiu loial Partidului, sã lucrez sârguincios, sã-mi dedic întreaga viaþã comunismului, sã fiu gata sã sacrific totul pentru Partid ºi oameni ºi sã nu trãdez niciodatã Partidul”. ( Constituþia PCC, cap.1, art.6)

PCC numeºte acest concept al devoþiunii cultiste faþã de Partid „conºtiinþa de Partid”. Solicitã membrilor PCC sã fie oricând gata sã renunþe la toate credinþele ºi principiile personale ºi sã dea ascultare absolutã voinþei Partidului ºi liderilor acestuia. Dacã Partidul doreºte ca tu sã fii bun, atunci trebuie sã fii bun; dacã Partidul doreºte ca tu sã faci rãu, atunci trebuie sã faci rãu. În caz contrar, nu îndeplineºti standardul de membru de Partid, demonstrând cã nu ai conºtiinþã puternicã „de Partid”. Mao Zedong spunea : „Filozofia marxistã este o filozofie a luptei”. Pentru a cultiva ºi menþine conºtiinþa de Partid, PCC se bazeazã pe mecanismul luptelor periodice din interiorul Partidului. Prin continua angajare în lupte brutale în interiorul ºi în afara Partidului, PCC eliminã dizidenþii ºi creeazã teroarea roºie. În acelaºi timp, PCC eliminã constant membri, face regulile sale cultiste din ce în ce mai stricte, ºi cultivã aptitudinile „de Partid” ale membrilor, pentru a-ºi întãri capacitatea de luptã. Aceasta este arma de preþ folositã de Partidul Comunist pentru a-ºi prelungi supravieþuirea.

10 Atât „Incidentul Mari”, cât ºi „Masacrul din 12 aprilie” se referã la atacurile KMT asupra PCC. „Incidentul Mari” a avut loc pe 21 mai 1927 în oraºul Changsha din provincia Hunan. „Masacrul din 12 aprilie” a avut loc pe 12 aprilie 1927 în Shanghai. În ambele cazuri au fost atacaþi, arestaþi sau uciºi membri ai PCC ºi activiºti pro-PCC

Page 144: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

11

Dintre liderii PCC adeptul cel mai înfocat al manevrãrii acestei arme preþioase de luptã în interiorul Partidului a fost Mao Zedong. Brutalitatea unei astfel de lupte ºi reavoinþa metodelor sale au debutat încã din 1930 în zonele controlate de comuniºtii chinezi - aºa numita “zone ale sovietelor”. În 1930 Mao Zedong a iniþiat o teroare revoluþionarã pe scarã largã în zona sovietelor din provincia Jiangxi, cunoscutã sub numele de „Eliminarea Corpurilor Anti-Bolºevice” - sau corpurile AB. Mii de soldaþi ai Armatei Roºii, membri ai Partidului ºi ai ligii, precum ºi civili din bazele comuniste au fost omorâþi cu brutalitate. Incidentul a fost cauzat de controlul despotic al lui Mao Zedong. Dupã ce Mao Zedong a întemeiat zona sovietelor în Jiangxi, a fost provocat imediat de Armata Roºie Chinezã localã ºi de organizaþiile de Partid din sud-vestul provinciei Jiangxi, conduse de Li Wenlin. Mao Zedong n-a putut suporta existenþa unei forþe de opoziþie organizate chiar sub nasul sãu ºi a folosit cele mai extreme metode pentru a suprima membrii de Partid pe care îi suspecta de dizidenþã. Pentru a crea o atmosferã brutalã de eliminare, Mao Zedong n-a ezitat sã înceapã cu trupele aflate sub controlul sãu direct. De la sfârºitul lui noiembrie, pânã la mijlocul lui decembrie, Armata Roºie Chinezã a Primului Front a trecut printr-o „rectificare militarã rapidã”. Au fost înfiinþate organizaþii de eliminare a contrarevoluþionarilor la toate nivelurile armatei - de divizie, regiment, batalion, companie ºi pluton – care arestau ºi ucideau membri de Partid provenind din familii de proprietari de pãmânt sau fermieri bogaþi ºi care avuseserã reclamaþii. În mai puþin de o lunã dintre cei peste 40.000 de soldaþi ai Armatei Roºii Chineze, 4.400 erau consideraþi elemente ale „corpurilor AB”, inclusiv 10 cãpitani („cãpitanii corpurilor AB”); toþi au fost executaþi. În perioada urmãtoare Mao Zedong a început pedepsirea dizidenþilor din zona sovietelor. În decembrie 1930 i-a ordonat lui Li Shaojiu, Secretar General al Departamentului Politic General al Armatei Roºii din Primul Front ºi Preºedinte al Comitetului de Eliminare sã reprezinte Comitetul General de Frontierã ºi sã meargã în oraºul Futian din provincia Jiangxi, unde era localizat guvernul comunist. Li Shaojiu i-a arestat pe membrii Comitetului Acþiunii Provinciale precum ºi opt lideri ai celei de-a 20-a Armate Roºii, inclusiv pe Duan Liangbi ºi Li Baifang. A folosit multe metode groaznice de torturã cum ar fi bãtãi ºi arsuri – cei torturaþi aveau rãni pe tot corpul, degetele fracturate, arsuri peste tot ºi nu se mai puteau miºca. Conform probelor documentare, urletele victimelor erau atât de puternice încât rãzbãteau pânã la Cer; metodele de torturã erau infernale. Pe 8 decembrie soþiile lui Li Baifang, Ma Ming ºi Zhou Mian au vrut sã-ºi viziteze soþii aflaþi în detenþie, dar au fost ºi ele arestate ca membre ale corpurilor „AB” ºi torturate crunt. Au fost bãtute grav iar trupurile ºi pãrþile intime le-au fost arse, iar sânii tãiaþi cu cuþitul. Duan Liangbi a mãrturisit sub torturã cã Li Wenlin, Jin Wanbang, Liu Di, Zhou Mian, Ma Ming ºi alþii erau liderii corpurilor „AB” ºi cã mulþi membri ai corpurilor „AB” erau infiltraþi în ºcolile Armatei Roºii. Din 7 decembrie pânã în seara zilei de 12 decembrie, Li Shaojiu împreunã cu ceilalþi au arestat mai mult de 120 de membri „declaraþi” ai corpurilor „AB” ºi zeci de „contrarevoluþionari importanþi” în drastica eliminare a corpurilor „AB” din Futian; au fost executate mai mult de 40 persoane. Cruzimea lui Li Shaojiu a declanºat într-un final „Incidentul din Futian”11 din 12 decembrie 1930, care a ºocat profund zona sovietelor. (din lucrarea Investigaþia istoricã a Purificãrii „Corpurilor AB” din Zona Sovietelor, provincia Jiangxi, fãcutã de Mao Zedong - scrisã de Gao Hua.)

11 Liu Di, ofiþer politic al celei de-a 20-a Armate Roºii Chineze, acuzat cã este membru al „Corpurilor AB”. Liu Di a condus o revoltã în oraºul Futian, etichetându-l pe Li Shaojiu drept contrarevoluþionar. A preluat controlul asupra oraºului Futian ºi a eliberat mai mult de 100 de persoane arestate pentru „Corpurile AB”, strigând „Jos Mao Zedong”

Page 145: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

12

Din zona sovietelor pânã în Yan’an, Mao Zedong s-a bazat pe teoria ºi practica sa de „luptã” cãutând ºi reuºind sã dobândeascã ºefia absolutã în Partid. Dupã venirea la putere a Partidului în 1949, Mao Zedong a continuat sã se bazeze pe aceastã luptã internã în Partid. De exemplu în cel de-al 8-lea Plen al celei de-a opta întruniri a Comitetului Central al PCC þinut în Lushan în 1959, Mao Zedong a lansat din senin un atac împotriva lui Peng Dehuai ºi l-a înlãturat12. Toþi liderii centrali care luau parte la conferinþã au fost rugaþi sã-ºi exprime poziþia; puþinii care au îndrãznit sã exprime poziþii diferite au fost consideraþi toþi ca fãcând parte din blocul anti-Partid al lui Peng Dehuai. În timpul Revoluþiei Culturale, veteranii Comitetului Central al PCC erau pedepsiþi unul dupã altul, toþi cedând fãrã opoziþie. Cine îndrãznea sã scoatã mãcar un singur cuvânt împotriva lui Mao Zedong? PCC a pus întotdeauna accentul pe disciplina de fier, loialitatea faþã de Partid ºi pe principiile organizatorice, cerând supunere absolutã faþã de liderul ierarhiei. Acest gen de „naturã a Partidului” a fost impregnatã în luptele politice continue. Li Lisan, fost lider în PCC, a ajuns la capãtul puterilor în timpul Revoluþiei Culturale. La vârsta de 68 de ani era interogat în medie de ºapte ori pe lunã. Soþia sa Li Sha fusese tratatã ca spion „revizionist sovietic” ºi fusese deja închisã; locul unde se afla îi era necunoscut. Neavând de ales, într-o stare de disperare extremã, Li s-a sinucis înghiþind o mare cantitate de somnifere. Înainte de a muri i-a scris o scrisoare lui Mao Zedong, în care se reflectã cu adevãrat „conºtiinþa de Partid”, conform cãreia un membru al PCC nu îndrãzneºte sã renunþe, nici chiar în pragul morþii:

„Preºedinte, Pãºesc acum pe calea trãdãrii Partidului prin sinucidere ºi nu am nici un mijloc de apãrare împotriva crimei mele. Un singur lucru doresc sã spun, anume cã nici eu ºi nici vreun membru al familiei mele nu am colaborat niciodatã cu statele duºmane. Numai în aceastã privinþã, cer guvernului central sã facã investigaþii, sã examineze faptele ºi sã tragã concluziile bazate pe adevãr…” Li Lisan 22 iunie, 196713

În timp ce filozofia de luptã a lui Mao Zedong, trãgea în cele din urmã China spre o catastrofã fãrã precedent, acest gen de campanie politicã ºi luptele interne de Partid, care ating proporþii mari „la fiecare ºapte sau opt ani”, au asigurat supravieþuirea PCC. În fiecare campanie a existat o minoritate persecutatã de 5%, în timp ce restul de 95% era adus la adeziune supusã faþã de linia de bazã a Partidului, întãrindu-se astfel forþa de coeziune a organizaþiei de Partid ºi capacitatea sa distructivã. Luptele îi eliminau ºi pe acei membri „ºovãitori”, care nu voiau sã-ºi abandoneze conºtiinþa, fiind îndreptate împotriva oricãrei forþe care îndrãznea sã opunã rezistenþã. Prin acest mecanism al luptei, membrii PCC care aveau cea mai mare dorinþã de luptã ºi care erau cei mai iscusiþi în folosirea metodelor huliganice dobândeau controlul. Liderii cultului PCC sunt toþi oameni fãrã fricã, cu o bogatã experienþã de luptã ºi dominaþi de spiritul Partidului. O astfel de luptã brutalã le asigurã celor care au trecut prin ea „o lecþie sângeroasã” ºi o spãlare violentã a creierului. În acelaºi timp energizeazã în mod continuu PCC, întãrind mai mult dorinþa sa de luptã, asigurându-i supravieþuirea ºi prevenind transformarea sa într-un grup moderat care sã renunþe la luptã. Aceastã naturã de Partid cerutã de PCC provine exact din natura de cult a PCC. Pentru a-ºi realiza scopul, PCC este hotãrât sã o rupã cu toate principiile tradiþionale ºi sã utilizeze toate mijloacele pentru a lupta fãrã nici o ezitare cu orice forþã care-i stã în cale. De aceea trebuie sã-ºi antreneze

12 Peng Dehuai (1898-1974): general comunist chinez ºi lider politic. Peng a fost comandant în rãzboiul coreean, vice-premier al consiliului de stat, membru al Biroului politic ºi Ministru al Apãrãrii între 1954-1959. A fost înlãturat din posturile sale oficiale, dupã ce n-a mai fost de acord cu modul de stânga a lui Mao Zedong la Plenara PCC din Lushan din 1959 13 Din “Li Lisan: Persoana pentru care au fost þinute patru servicii memoriale”

Page 146: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

13

membrii ºi sã-i subjuge, pentru a-i transforma în uneltele lipsite de inimã, nedrepte ºi atee ale Partidului. Aceastã naturã a PCC îºi trage originea din ura faþã de societatea umanã, faþã de tradiþii, din autoevaluarea sa iluzorie, din egoismul sãu extrem ºi din dispreþul faþã de viaþa oamenilor. Pentru a-ºi atinge aºa numitul ideal PCC a folosit violenþa cu orice preþ, pentru a zdrobi lumea ºi pentru a-i elimina pe toþi dizidenþii. Un astfel de cult malefic s-ar izbi de opoziþia oamenilor care au conºtiinþã, aºa cã trebuie sã elimine conºtiinþa oamenilor ºi gândurile lor binevoitoare, pentru a-i face sã creadã în doctrina sã maleficã. De aceea, pentru a-ºi asigura supravieþuirea, PCC trebuie mai întâi sã distrugã conºtiinþa oamenilor, gândurile binevoitoare ºi standardele morale, transformându-i în sclavi supuºi ºi unelte. Conform logicii PCC, viaþa ºi interesul Partidului au prioritate absolutã asupra oricãrui alt lucru, chiar ºi asupra interesului tuturor membrilor de Partid, aºa cã orice membru al Partidului - luat în mod individual - trebuie sã fie pregãtit sã se sacrifice pentru Partid. Examinând istoria PCC, indivizii care ºi-au pãstrat o gândire de intelectual tradiþional cum ar fi Chen Duxiu ºi Qu Qiubai, sau cãrora încã le mai pasã de interesele oamenilor - cum ar fi Hu Yaobang ºi Zhao Ziyang - sau care erau hotãrâþi sã fie oficiali curaþi ºi sã aducã servicii reale oamenilor - cum ar fi Zhu Rongji – indiferent ce contribuþii aduseserã în cadrul Partidului ºi indiferent cât de lipsiþi erau de ambiþii personale, au fost în mod inevitabil eliminaþi, aruncaþi, sau îngrãdiþi de interesele ºi de disciplina de Partid. Conºtiinþa „caracterului de Partid” sau înclinaþia pentru Partid, care a fost cultivatã în oasele lor în decursul multor ani de lupte, i-a determinat de multe ori sã facã compromisuri sau sã cedeze în momente critice, pentru cã în subconºtient, supravieþuirea Partidului era interesul suprem. Mai degrabã s-ar fi sacrificat ei înºiºi, urmãrind cum forþa maleficã a Partidului comite crime, decât sã punã sub semnul întrebãrii - cu gânduri conºtiente ºi binevoitoare - supravieþuirea Partidului. Acesta este exact rezultatul mecanismului de luptã al PCC: transformã oamenii buni în instrumente pe care le foloseºte, iar natura de Partid este ºi ea mânuitã pentru a restrânge ºi chiar elimina conºtiinþa umanã într-o mãsurã cât mai mare. Zeci de „luptãtori de linie” au doborât mai mult de 10 lideri de frunte ai PCC sau au desemnat succesori; nici unul dintre liderii de frunte ai Partidului n-a avut parte de un sfârºit bun. Cu toate cã Mao Zedong a fost rege timp de 43 de ani, la scurt timp dupã moartea sa, soþia ºi nepoþii sãi au fost aruncaþi în închisoare, lucru aplaudat de întregul Partid ca o mare victorie a maoismului. Comedie sau farsã? Dupã ce PCC a acaparat puterea politicã au existat numeroase campanii politice, atât în interiorul Partidului cât ºi în afarã. Aºa au stat lucrurile atât în timpul conducerii lui Mao Zedong, cât ºi dupã el, în perioada de „reforme ºi deschidere”. În anii ’80, când oamenii tocmai începeau sã aibã o uºoarã urmã de libertate în gândire, PCC a lansat campania de „opoziþie la liberalizarea burghezã” ºi a propus teoria celor „patru principii fundamentale”14, pentru a-ºi menþine dominaþia absolutã. În 1989, studenþii care au cerut în mod paºnic democraþie au fost suprimaþi sângeros deoarece PCC nu admite aspiraþii democratice. Anii ‘90 au fost martorii creºterii rapide a numãrului practicanþilor Falun Gong, care cred în Adevãr, Compasiune, Toleranþã, dar începând cu 1999 ei au dat peste o persecuþie cu naturã de genocid, pentru cã PCC nu poate tolera natura umanã ºi gândirea binevoitoare. Trebuie sã foloseascã violenþa pentru a distruge conºtiinþa oamenilor ºi pentru a-ºi asigura propria putere. Odatã cu intrarea în secolul 21 Internetul a reuºit sã conecteze întreaga lume, dar PCC a cheltuit sume enorme pentru a institui blocade informaþionale, pentru a atrage în capcanã liberalii, dat fiind cã PCC se teme enorm cã oamenii vor obþine informaþii în mod liber. VI. Degenerarea cultului malefic al PCC

14 Cele patru principii sunt: calea socialistã, dictatura proletariatului, conducerea PCC, marxism-leninismul ºi gândirea lui Mao Zedong

Page 147: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

14

Cultul malefic al PCC guverneazã în esenþã în mod contrar naturii umane ºi principiilor Cerului. PCC este cunoscut pentru aroganþa sa, pentru importanþa pe care ºi-o acordã, pentru egoismul sãu ºi pentru actele sale brutale, lipsite de reþineri. Aduce constant dezastre þãrii ºi oamenilor, dar nu-ºi recunoaºte niciodatã greºelile ºi nu ºi-ar da niciodatã arama pe faþã. PCC n-a ezitat niciodatã sã-ºi schimbe lozincile ºi sloganele, care sunt privite ca mijloace de menþinere a controlului. Va face orice pentru a-ºi menþine puterea, fãrã sã þinã seama de moralitate, justiþie sau viaþa oamenilor. Instituþionalizarea ºi socializarea acestui cult malefic vor duce sigur la prãbuºirea sa. Rezultatul centralizãrii puterii a fost amuþirea opiniei publice ºi distrugerea tuturor mecanismelor posibile de monitorizare. N-a mai rãmas nici o forþã care sã opreascã alunecarea PCC spre corupþie ºi dezintegrare. În zilele noastre PCC a devenit cel mai mare Partid guvernant „al delapidãrilor ºi corupþiei” din lume. Conform statisticilor oficiale, în China, din cei 20 de milioane de oficiali, ofiþeri sau cadre din Partid sau guvern din ultimii 20 de ani, 8 milioane au fost gãsiþi vinovaþi de corupþie ºi au fost pedepsiþi sau disciplinaþi pe baza regulilor Partidului sau ale guvernului. Dacã sunt luaþi în considerare ºi oficialii corupþi neidentificaþi, atunci numãrul oficialilor corupþi din Partid ºi din guvern este estimat la peste douã treimi, dintre care numai o micã parte au fost investigaþi ºi gãsiþi vinovaþi. Câºtigarea averilor prin corupþie ºi jecmãnire a devenit cea mai puternicã forþã de coeziune PCC în zilele noastre. Oficialii corupþi ºtiu cã fãrã PCC nu vor mai avea ºansa câºtigurilor personale, iar dacã PCC ar cãdea, nu ºi-ar pierde numai poziþiile ºi puterea, dar vor trebui sã se confrunte ºi cu anchete. În Furia Cerului, o nuvelã care expune tranzacþiile din culise ale oficialilor PCC, autorul, Chen Fang, explicã pe rând secretele PCC folosindu-se de gura lui Hao Xiangshou, un director adjunct al unui birou municipal al PCC, care afirmã: „corupþia ne-a stabilizat puterea politicã”. Chinezii vãd clar lucrurile: „dacã stârpim corupþia, va cãdea Partidul; dacã nu stârpim corupþia, va pieri naþiunea”. PCC oricum nu va lupta împotriva corupþiei riscând propria condamnare. Mai degrabã va omorî câþiva indivizi corupþi ca sacrificiu simbolic, de dragul imaginii sale. În acest fel îºi va prelungi viaþa cu câþiva ani, cu preþul sacrificãrii unui numãr mic de elemente corupte. În ziua de azi singurul scop al cultului malefic al PCC este menþinerea puterii ºi evitarea decesului. În China zilelor noastre etica ºi moralitatea au degenerat, devenind de nerecunoscut. Produse de proastã calitate, prostituate, droguri, conspiraþii între oficiali ºi gangsteri, mafie, jocuri de noroc, mitã - corupþia de orice fel predominã. PCC a ignorat în mare mãsurã aceastã decãdere moralã, în timp ce mulþi dintre oficialii de rang înalt sunt ºefii din culise, care storc taxe de protecþie de la cei cãrora le este fricã. Cai Shaoqing, de la Universitatea Nanjing, care studiazã mafia ºi crima organizatã, estimeazã cã numãrul membrilor crimei organizate din China se ridicã la cel puþin un milion. Fiecare mafiot prins dezvãluie de fiecare datã comuniºti corupþi aflaþi în spatele scenei - oficiali din guvern, judecãtori sau poliþiºti. PCC se teme cã cei din China ar putea dobândi un sens al conºtiinþei ºi moralitãþii, aºa cã nu le permite sã creadã în religie ºi nu le acordã libertate de gândire. κi foloseºte toate resursele pentru a persecuta oamenii buni, care au credinþã, cum ar fi creºtinii care cred în Iisus Hristos ºi în Dumnezeu, sau practicanþii Falun Gong care încearcã sã fie Adevãraþi, Buni ºi Toleranþi. PCC se teme cã democraþia va pune capãt guvernãrii unui singur Partid ºi de aceea nu îndrãzneºte sã acorde libertate politicã. Bagã repede la puºcãrie liberali independenþi ºi activiºti pentru drepturile omului. Însã le acordã oamenilor o libertate de naturã deviatã: atâta timp cât nu-þi pasã de politicã ºi atâta timp cât nu te opui conducerii Partidului, poþi sã-ti laºi poftele libere, chiar dacã vei

Page 148: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

15

comite lucruri vicioase ºi lipsite de eticã. Drept urmare PCC degenereazã dramatic, iar moralitatea societãþii chineze suferã un declin galopant. „Blocarea drumului spre Cer ºi deschiderea porþilor cãtre iad” este cea mai bunã descriere a modului în care cultul malefic al PCC devasteazã societatea chinezã în zilele noastre. VII. Reflecþii asupra guvernãrii malefice a PCC

Ce este Partidul Comunist? Aceastã întrebare aparent simplã nu are un rãspuns simplu. Sub pretextul de a fi „pentru public” ºi ascunzându-se sub masca unui partid politic, Partidul Comunist a înºelat de fapt milioane de oameni. Totuºi nu este un partid politic în sensul comun, ci un cult periculos ºi malefic posedat de un spectru malefic. Partidul Comunist este o fiinþã vie, care se manifestã în lume prin organizaþiile de Partid. Cel care controleazã cu adevãrat Partidul Comunist este acest spectru malefic care a fost impregnat în el iniþial - tot el fiind cel care determinã natura maleficã a Partidului Comunist. Deºi acþioneazã în calitate de conducãtori ai cultului, liderii Partidului Comunist slujesc numai în calitate de purtãtori de cuvânt ai spectrului malefic ºi ai Partidului. Ei sunt aleºi lideri doar când voinþa ºi scopurile li se aliniazã cu cele ale Partidului ºi încep sã poatã fi folosiþi. Când nu mai pot satisface nevoile Partidului sunt rãsturnaþi fãrã milã. Mecanismul de luptã al Partidului face posibil ca numai cel mai ºiret, cel mai malefic ºi cel mai dur sã se poatã menþine pe poziþia de guru al Partidului Comunist. Adevãrul acestui argument este dovedit prin faptul cã zeci de lideri de rang înalt au cãzut în dizgraþie. De fapt liderii PCC umblã pe o sfoarã foarte subþire ºi bine întinsã. Fie se pot rupe de lina Partidului, lãsând o imagine bunã în istorie, aºa cum a fãcut Gorbaciov, sau pot deveni victime ale Partidului, ca în cazul multor secretari generali ai Partidului. Oamenii sunt þintele înrobirii ºi opresiunii exercitate de Partid. Sub guvernarea Partidului, oamenii n-au dreptul de a respinge Partidul. În schimb sunt forþaþi sã accepte conducerea Partidului ºi sã-l susþinã. Mai mult, sunt supuºi, în mod regulat, sub ameninþare, spãlãrii de tip cultist a creierului. PCC forþeazã întreaga naþiune sã creadã în acest cult malefic ºi sã-l susþinã. Este ceva rar întâlnit în zilele noastre ºi trebuie sã recunoaºtem inegalabila îndemânare a Partidului în susþinerea unei astfel de opresiuni. Membrii Partidului constituie o masã fizicã folositã pentru alcãtuirea corpului Partidului. Mulþi dintre aceºti oameni sunt oneºti ºi buni, unii chiar având realizãri. Acesta este genul de oameni pe care Partidul urmãreºte sã-i recruteze, deoarece reputaþia ºi competenþa lor poate fi folositã pentru a servi Partidului. Mulþi alþii, din dorinþa de a deveni oficiali ºi de a se bucura de un statut mai înalt, ar lupta din greu sã se alãture Partidului, sprijinind fiinþa maleficã. Mai existã ºi cei care aleg intrarea în Partid pentru cã vor sã realizeze ceva în viaþã, înþelegând cã sub guvernarea comunistã n-au nici o altã soluþie. Alþii s-au alãturat Partidului, pentru cã doreau un apartament, sau pur ºi simplu pentru o imagine mai bunã. Astfel, printre zecile de milioane de membri de Partid existã atât oameni buni, cât ºi rãi. Indiferent de motiv, o datã ce ai jurat loialitate în faþa steagului Partidului, de bunã voie sau din alte motive, înseamnã ca te-ai devotat voluntar Partidului. Atunci vei trece prin procesul de spãlare a creierului, participând la studiile politice sãptãmânale. Ca urmare a îndoctrinãrii la care îi supune Partidul, un numãr însemnat de membri rãmân cu destul de puþine sau chiar fãrã gânduri proprii ºi vor fi cu uºurinþã controlaþi de spectrul malefic gãzduit de corpul PCC. Aceºti oameni vor funcþiona în cadrul Partidului asemenea celulelor organismului uman, lucrând non-stop pentru existenþa Partidului, în ciuda faptului cã ei înºiºi sunt parte a populaþiei înrobite de Partid. Mai trist, dupã ce îþi este impusã robia naturii Partidului scapi foarte greu de ea. Imediat ce arãþi o faþã umanã vei fi eliminat sau persecutat. Nu te poþi retrage din Partid la dorinþã. Partidul, cu politica sa conform cãreia „poþi intra, dar nu poþi

Page 149: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

16

ieºi”, te va privi ca pe un trãdãtor. De aceea oamenii dezvãluie deseori o naturã dualã: în viaþa politicã au natura Partidului Comunist, iar în viaþa de zi cu zi au naturã umanã. Cadrele Partidului reprezintã un grup care menþine puterea printre membrii Partidului. Cu toate cã pot alege între bine ºi rãu, putând lua decizii proprii în anumite situaþii, în momentele cheie ºi cu anumite ocazii ei trebuie sã urmeze voinþa Partidului. Mandatul dicteazã: „întregul Partid se supune Comitetului Central”. Cadrele de Partid reprezintã liderii la diferite niveluri. Ei sunt coloana vertebralã a Partidului, ºi sunt în principal unelte ale Partidului. Au fost ºi ei înºelaþi, folosiþi ºi transformaþi în victime în timpul ultimelor campanii politice. Criteriul care stã la baza PCC este cerinþa de a-l urma pe adevãratul guru ºi de a avea un devotament sincer.

De ce nu se trezesc oamenii? PCC a acþionat vicios ºi cu rãutate în cei peste 50 de ani de guvernare a Chinei. Dar de ce le lipseºte chinezilor înþelegerea realistã asupra naturii malefice a PCC? Sunt oare chinezii proºti? Nu. Chinezii sunt una dintre cele mai înþelepte naþiuni ºi se pot mândri cu o bogatã culturã tradiþionalã ºi cu un patrimoniu de 5.000 de ani. Cu toate acestea chinezii încã se mai aflã sub guvernarea PCC, fiindu-le teamã sã-ºi exprime nemulþumirea. Cheia este controlul mental exercitat de PCC. Dacã ei s-ar bucura de libertate de exprimare ºi dacã ar putea discuta în mod deschis meritele ºi defectele PCC, este uºor de închipuit cã ar fi vãzut de mult natura maleficã a PCC ºi s-ar fi eliberat de influenþa acestui cult malefic. Din nefericire chinezii ºi-au pierdut libertatea de exprimare ºi gândire cu mai bine de jumãtate de secol în urmã, la instaurarea guvernãrii PCC. Scopul persecuþiei intelectualilor cu vederi de dreapta, din 1957, a fost restrângerea dreptului la liberã exprimare ºi controlul mental. Într-o societate atât de lipsitã de libertãþile fundamentale, majoritatea tineretului, care îi studiase din toatã inima pe Marx ºi Engels în timpul Revoluþiei Culturale, a fost în mod ironic etichetatã ca „grup anti-Partid” ºi ulterior persecutatã. Pur ºi simplu nu se punea problema discutãrii a ceea ce era bun ºi rãu în PCC. Majoritatea chinezilor nici mãcar n-ar îndrãzni sã se gândeascã sã spunã cã PCC este un cult malefic. Totuºi când este fãcutã aceastã afirmaþie, cei care au trãit în China vor descoperi mãrturii evidente în favoarea acestui argument, atât din propria lor experienþã, cât ºi din cea a familiei ºi prietenilor. Chinezii n-au fost numai privaþi de libertatea de gândire, ci au mai ºi fost îndoctrinaþi cu învãþãturile ºi cultura Partidului. Aºa cã tot ceea ce puteau auzi oamenii erau omagiile aduse Partidului, în minþile lor nerãmânând alte gânduri în afara celor care întãreau PCC. Sã luãm exemplul masacrului din Piaþa Tiananmen. Când a început sã se tragã pe 4 iunie 1989, din instinct mulþi au fugit sã se ascundã în tufiºuri. Dupã câteva momente, în ciuda riscurilor, au ieºit din nou afarã cu curaj, cântând împreunã „Internaþionala”. Aceºti chinezi au fost într-adevãr curajoºi, respectabili ºi inocenþi, dar de ce au cântat ei tocmai „Internaþionala” - imnul comunist - atunci când s-au confruntat cu crima comunistã? Motivul este simplu. Educaþi în cultura de Partid, tot ceea ce ºtiau aceºti oameni vrednici de milã este comunismul. Cei din Piaþa Tiananmen nu ºtiau vreun alt cântec în afarã de „Internaþionala” ºi alte câteva cântece care preamãreau PCC.

Care este soluþia? PCC s-a îndreptat cãtre eliminarea completã. Din nefericire înaintea decesului, încã mai încearcã sã-ºi lege destinul de naþiunea chinezã. Aparent, muribundul PCC slãbeºte, iar controlul pe care-l exercitã asupra minþilor umane slãbeºte ºi el. Odatã cu progresul comunicaþiilor ºi cu apariþia Internetului, Partidului îi vine tot mai greu

Page 150: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

17

sã mai controleze informaþia ºi sã suprime libera exprimare. Cum oficialii corupþi jefuiesc ºi oprimã din ce în ce mai mult poporul, publicul începe sã se trezeascã din iluziile pe care ºi le-a fãcut despre PCC ºi mulþi au început sã manifeste nesupunere civicã. PCC n-a eºuat numai în atingerea scopului sãu de exercitare a controlului ideologic în persecuþia Falun Gong, dar s-a ºi slãbit pe sine prin dezvãluirea barbariei sale absolute. Aceastã ºansã i-a fãcut pe oameni sã-ºi reconsidere atitudinea faþã de PCC, pregãtind eliberarea naþiunii chineze de sclavia ideologicã ºi ruperea completã de controlul spectrului malefic comunist. Trãind de peste 50 de ani sub guvernarea maleficã a PCC, chinezii n-au nevoie de o revoluþie violentã; au mai degrabã nevoie de salvarea sufletelor lor. Asta se poate realiza prin auto-ajutorare, iar primul pas va fi fãcut când oamenii vor deveni conºtienþi de natura maleficã a PCC. Va veni ziua când oamenii se vor lepãda de organizaþiile de Partid ataºate de administraþie, permiþând sistemului social sã funcþioneze independent, susþinut de forþele centrale ale societãþii. Dupã decesul organizaþiilor dictatoriale de Partid, eficienþa guvernului va creºte. Acea zi nu este departe. De fapt, încã din anii ’80, reformatorii din interiorul Partidului au pledat în favoarea ideii „separãrii Partidului de guvern”, în încercarea de a exclude Partidul de la guvernare. Eforturile de reformare din interiorul PCC s-au dovedit neadecvate ºi lipsite de succes deoarece ideologia „rolului conducãtor absolut al Partidului” n-a fost respinsã în totalitate. Cultura de Partid reprezintã mediul necesar supravieþuirii cultului malefic comunist. Înlãturarea posedãrii minþii oamenilor de cãtre PCC poate fi mai dificilã decât curãþarea posedãrii administraþiei de stat de cãtre PCC. Dar o astfel de curãþare este singura cale de dezrãdãcinare realã a spiritului malefic al comunismului. Se poate realiza numai prin eforturile chinezilor. Cu minþile rectificate ºi cu natura umanã întoarsã la starea ei originalã, publicul se va întoarce la moralitate ºi va reuºi tranziþia spre o societate decentã non-comunistã. Vindecarea de aceastã posedare maleficã se face prin recunoaºterea naturii ºi nocivitãþii spectrului malefic, prin eradicarea acestuia din minþile oamenilor ºi dezrãdãcinarea sa, astfel încât sã nu-i mai rãmânã nici un loc unde sã se ascundã. Partidul Comunist pune accentul pe controlul ideologic, deoarece el însuºi nu este decât ideologie. Acea ideologie se va disipa atunci când toþi chinezii vor respinge falsitatea comunistã din propriile minþi, când vor înlãtura în mod activ din minþile lor cultura de Partid ºi când îºi vor curãþi propriile mentalitãþi ºi vieþi de influenþa cultului malefic comunist. Când oamenii se vor salva pe ei înºiºi, PCC se va dezintegra. Naþiunile guvernate de comuniºti sunt asociate cu mizerie, totalitarism, persecuþie. Au mai rãmas puþine: China, Coreea de Nord, Vietnam ºi Cuba. Zilele lor sunt numãrate. Cu înþelepciunea chinezilor, susþinutã ºi inspiratã de istoria glorioasã a acestei naþiuni, o Chinã eliberatã de posedarea maleficã de cãtre comunism va deveni o naþiune a viitorului. Concluzii PCC nu mai crede de mult în comunism. Sufletul sãu a murit, dar umbra i-a rãmas. A moºtenit numai „pielea” comunismului, dar încã manifestã o naturã de cult malefic: aroganþã, dispreþ, egoism ºi înclinare spre distrugere. PCC este moºtenitorul negãrii comuniste a Legii Cerului, negând constant natura umanã. În zilele noastre PCC continuã sã guverneze China cu metodele de luptã învãþate de-a lungul anilor, folosind sistemul sãu organizatoric strâns, cuplat cu forma de guvernare a „posedãrii de cãtre Partid” precum ºi propaganda maleficã care funcþioneazã ca o religie de stat. Cele ºase funcþii ale Partidului Comunist conturate mai sus plaseazã PCC al zilelor noastre în mod categoric în cadrul definiþiei de „cult malefic”; nu face nici un pic de bine, ci numai rãu.

Page 151: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

18

Cu cât se apropie mai mult de moarte, cu atât îºi accelereazã ritmul corupþiei ºi al degenerãrii. Cel mai tulburãtor este cã face cu încãpãþânare tot ce poate pentru a trage cu el naþiunea chinezã într-un abis al corupþiei ºi al degenerãrii. Chinezii trebuie sã se ajute; trebuie sã reflecteze ºi trebuie sã se scuture de PCC. Note: [1] „Leopardul a murit dar pielea i-a rãmas” este un vers din cartea anticã de profeþii Poemul florilor de prun de Shao Yong (1011-1077). Leopardul de aici se referã la teritoriul geografic al fostei URSS, a cãrui formã seamãnã cu un leopard care fuge. Dupã colapsul fostei Uniuni Sovietice, esenþa sistemului comunist s-a dezintegrat, lãsând numai „pielea” (forma), pe care a moºtenit-o PCC. [2] Constituþia Republicii Populare Chineze (traducerea oficialã 1999) [3] Incidentul „Corpurilor AB” se referã la operaþiunea „Corpurile Anti-Bolºevice” din 1930, când Mao Zedong a ordonat uciderea a mii de membri de Partid, soldaþi ai Armatei Roºii Chineze ºi civili inocenþi din provincia Jiangxi, în încercarea de a-ºi consolida puterea în zonele controlate de PCC. [4] Din Raport asupra unei investigaþii a Miºcãrii Þãranilor din Hunan (1927) întocmit de Mao Zedong [5] Muntele Tai (Taishan) este primul dintre cei cinci munþi renumiþi din provincia Shandong, China. Începând cu 1987 este patrimoniu ONU. [6] Campania de anexare a pãmântului este legatã de o parte întunecatã a reformelor economice din China. Asemenea Revoluþiei Industriale din Anglia, (1760-1850), terenurile agricole din China zilelor noastre au fost demarcate pentru construirea diverselor zone economice la toate nivelurile (þarã, oraº, provincie ºi stat). Ca rezultat al anexãrii pãmântului, fermierii chinezi ºi-au pierdut terenurile. În oraºe, rezidenþii din partea veche a oraºelor ºi din cartierele acestora au fost frecvent constrânºi sã se mute, eliberând terenul pentru dezvoltarea comercialã, primind doar o compensaþie minimã. Informaþii suplimentare pot fi gãsite la: http://www.uglychinese.org/enclosure.htm. [7] Lin Zhao, studentã la Universitatea Beijing, secþia jurnalism, a fost consideratã de dreapta în 1957, pentru gândirea ei independentã, ºi criticatã deschis de miºcarea comunistã. A fost acuzatã de conspiraþie la rãsturnarea dictaturii democrate populare ºi arestatã în 1960. În 1962 a fost condamnatã la 20 de ani de închisoare. A fost ucisã de PCC pe 29 Aprilie 1962. Zhang Zhixin a fost o intelectualã ucisã prin torturã de PCC în timpul Marii Revoluþii Culturale pentru cã a criticat eºecul lui Mao Zedong în Marele Salt Înainte ºi pentru cã a spus în mod deschis adevãrul. Deseori gardienii de la închisoare o dezbrãcau, îi legau mâinile la spate ºi o aruncau în celule unde se aflau prizonieri bãrbaþi de drept comun, pentru a fi violatã în grup, pânã când a înnebunit. Gardienii s-au temut cã va striga lozinci de protest când va fi executatã, aºa ca i-au tãiat traheea înainte de execuþie. [8] „Revoluþia din Februarie” se referã la Revoluþia Burghezã Rusã din Februarie 1917, care l-a fãcut pe þar sã-ºi piardã tronul.

Page 152: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

19

[9] Revoluþia din Octombrie, sau Revoluþia Bolºevicã, a fost condusã de Lenin ºi a avut loc în Octombrie 1917. Revoluþia Bolºevicã i-a eliminat pe revoluþionarii clasei capitaliste, care îl rãsturnaserã pe þar, deturnând astfel Revoluþia Burghezã Rusã. [10] Atât „Incidentul Mari”, cât ºi „Masacrul din 12 aprilie” se referã la atacurile KMT asupra PCC. „Incidentul Mari” a avut loc pe 21 mai 1927 în oraºul Changsha din provincia Hunan. „Masacrul din 12 aprilie” a avut loc pe 12 aprilie 1927 în Shanghai. În ambele cazuri au fost atacaþi, arestaþi sau uciºi membri ai PCC ºi activiºti pro-PCC. [11] Liu Di, ofiþer politic al celei de-a 20-a Armate Roºii Chineze, acuzat cã este membru al „Corpurilor AB”. Liu Di a condus o revoltã în oraºul Futian, etichetându-l pe Li Shaojiu drept contrarevoluþionar. A preluat controlul asupra oraºului Futian ºi a eliberat mai mult de 100 de persoane arestate pentru apartenenþa imaginarã la „Corpurile AB”, strigând „Jos Mao Zedong”. [12] Peng Dehuai (1898-1974): general comunist chinez ºi lider politic. Peng a fost comandant în rãzboiul coreean, vice-premier al consiliului de stat, membru al Biroului politic ºi Ministru al Apãrãrii între 1954-1959. A fost înlãturat din posturile sale oficiale, dupã ce n-a mai fost de acord cu modul de stânga a lui Mao Zedong la Plenara PCC din Lushan din 1959. [13] Din “Li Lisan: Persoana pentru care au fost þinute patru servicii memoriale” [14] Cele patru principii sunt: calea socialistã, dictatura proletariatului, conducerea PCC, marxism-leninismul ºi gândirea lui Mao Zedong.

Page 153: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

1

Comentariul 9: Despre natura lipsitã de scrupule a Partidului Comunist Chinez

Cuvânt înainte Deºi a fãcut multe promisiuni, de peste un secol, miºcarea comunistã n-a adus omenirii decât rãzboi, sãrãcie, violenþã ºi dictaturã. Dupã prãbuºirea Uniunii Sovietice ºi a partidelor comuniste est-europene, aceastã dramã dezastruoasã ºi absurdã a intrat, la sfârºitul secolului trecut, în ultima sa fazã. Nimeni, de la cetãþeanul obiºnuit pânã la Secretarul General al Partidului Comunist, nu mai crede în miturile comunismului. Regimul Comunist Chinez n-a luat naºtere nici datoritã vreunui „mandat divin”1 ºi nici prin alegeri democratice. Cu ideologia distrusã, legitimitatea stãpânirii sale se înfruntã astãzi cu o provocare fãrã precedent. Partidul Comunist Chinez (PCC) nu vrea sã se supunã curentului istoriei ºi sã pãrãseascã scena. Foloseºte metodele barbare exersate de-a lungul decadelor de campanii politice, pornindu-ºi din nou lupta freneticã pentru legitimitate ºi pentru reînvierea mandatului sãu defunct. Politica de reformã ºi deschidere a PCC ascunde o intenþie disperatã de menþinere a conducerii totalitare. Realizãrile economice obþinute prin munca grea a poporului chinez în ultimii 20 ani n-au convins PCC sã renunþe la topor. PCC a deturnat aceste realizãri pentru a-ºi valida guvernarea, comportamentul sãu constant neprincipial devenind astfel chiar mai înºelãtor. Cel mai înfricoºãtor lucru este cã PCC va face orice pentru a distruge fundaþia moralã a întregii naþiuni, încercând transformarea fiecãrui chinez într-un ºarlatan mai mare sau mai mic, în intenþia de a crea un mediu favorabil unde PCC „sã avanseze cu timpul”. În momentul istoric de astãzi este foarte important sã înþelegem clar de ce PCC se comportã ca o adunãturã de ticãloºi ºi sã-i expunem natura criminalã, încât naþiunea chinezã sã poatã obþine pace ºi stabilitate durabile, sã intre cât de curând posibil într-o erã lipsitã de PCC, ºi sã-ºi construiascã un viitor. I. Natura maleficã a PCC nu s-a schimbat niciodatã

Cui foloseºte reforma PCC?

1 Mentalitatea tradiþionalã confucianistã spunea cã împãraþii ºi regii domnesc conform unui mandat ceresc. Pentru a primi o astfel de autoritate, realizãrile lor morale trebuie sã se potriveascã cu aceastã responsabilitate supremã. Un concept asemãnãtor poate fi gãsit ºi la Mencius. În „Cine acordã puterea monarhicã?”, fiind întrebat cine a acordat pãmântul ºi autoritatea de guvernare împãratului Shun, Mencius a spus „Cerul”. Ideea originii divine a puterii poate fi gãsitã ºi în tradiþia creºtinã. În Romani 13:1 în Biblie (versiunea King James), se poate gãsi: „Lãsaþi fiecare suflet sã fie supus puterilor mai înalte. Pentru cã nu existã o altã putere decât cea a lui Dumnezeu; puterile ce existã sunt hotãrâte de Dumnezeu”

Arestarea unor practicanþi Falun Gong care fac apel în Piaþa Tiananmen, 11 mai 2000. (AFP/Getty Images)

Page 154: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

2

De-a lungul istoriei, de fiecare datã când PCC a întâmpinat crize a pãrut cã se va îndrepta, ispitind astfel oamenii sã-ºi facã iluzii în ceea ce-l priveºte. Fãrã excepþie, iluziile au fost întotdeauna deºarte. Astãzi PCC urmãreºte beneficii pe termen scurt, iar pentru a realiza acest lucru regizeazã un show de prosperitate economicã – determinându-i din nou pe oameni sã-ºi facã iluzii. Însã conflictele fundamentale dintre interesul PCC ºi cel al poporului fac ca aceastã falsã prosperitate sã nu dureze. „Reforma” pe care a promis-o PCC are un singur scop: sã-i menþinã dominaþia. Este o reformã neconvingãtoare, o schimbare la suprafaþã dar nu în profunzime. Sub dezvoltarea sa asimetricã se aflã o mare crizã socialã. Când criza va izbucni, poporul va suferi din nou. Dupã schimbarea conducerii sale, PCC este guvernat de oameni care n-au avut vreun rol în revoluþia comunistã, aºa cã PCC are din ce în ce mai puþin prestigiu în faþa naþiunii. Aflat într-o crizã de legitimitate, PCC trebuie sã-ºi protejeze tot mai mult interesele pentru a-ºi menþine membrii. Natura PCC este egoistã ºi lipsitã de autocontrol; a spera cã un asemenea partid se va dedica dezvoltãrii þãrii în mod paºnic sunt visuri. Haideþi sã analizãm ce spune Cotidianul Poporului, purtãtorul de cuvânt al PCC, într-un articol de pe prima paginã, la 12 iulie 2004: “Dialectica istoriei i-a învãþat pe membrii PCC urmãtoarele: lucrurile care ar trebui schimbate, trebuie sã se schimbe, altfel apare deteriorarea; cele care n-ar trebui schimbate, trebuie sã rãmânã neschimbate, altfel apare autodistrugerea”. Ce anume ar trebui sã rãmânã neschimbat? Cotidianul Poporului explicã mai departe: „Linia de bazã a Partidului de ’un centru ºi 2 puncte de bazã’ trebuie sã dureze solid încã 100 ani, fãrã nici o deviaþie”2. Oamenii nu înþeleg neapãrat la ce se referã „centrul” ºi cele 2 „puncte de bazã”, dar toatã lumea ºtie cã hotãrârea spiritului comunist de a-ºi menþine interesul major ºi dictatura nu se schimbã niciodatã. Comunismul a fost înfrânt global, ºi este sortit sã devinã din ce în ce mai muribund. Însã cu cât un lucru devine mai corupt, cu atât devine mai distructiv în timpul luptei sale pe patul morþii. A discuta îmbunãtãþiri democratice cu Partidul Comunist este ca ºi cum i-ai cere tigrului sã-ºi dea pielea.

Ce ar face China fãrã Partidul Comunist? Pentru cã PCC degenereazã, oamenii descoperã pe neaºteptate cã de decenii, spectrul malefic al PCC, cu mijloacele lui viclene mereu schimbãtoare, ºi-a infiltrat elementele malefice în fiecare aspect al vieþii oamenilor obiºnuiþi. Când a murit Mao Zedong, mulþi chinezi au plâns amarnic în faþa portretului sãu ºi s-au întrebat „Cum poate continua China fãrã preºedintele Mao?”. Ironic, douãzeci ani mai târziu, când lumea pune sub semnul întrebãrii legitimitatea politicã a Partidului Comunist, PCC a rãspândit o nouã campanie de propagandã, lansând din nou întrebarea „Ce ar face China fãrã Partidul Comunist?” În realitate, controlul politic total al PCC ne-a marcat atât de adânc cultura ºi modul de gândire încât chiar ºi criteriul cu care judecãm PCC este creat de PCC. Dacã în trecut PCC a controlat oamenii infiltrându-i cu elementele sale, acum PCC a ajuns sã recolteze ce a sãdit, din moment ce lucrurile introduse în minþile oamenilor au fost digerate ºi absorbite de toate celulele lor. Oamenii gândesc conform logicii PCC ºi se pun pe ei înºiºi în locul PCC atunci când judecã binele ºi rãul. Cu privire la masacrul studenþilor din 4 iunie 1989, unii spun: „Dacã eu aº fi fost Deng Xiaoping, ºi eu aº fi înnãbuºit protestul cu tancuri”. În persecuþia Falun Gong, unii spun: „Dacã eu aº fi

2 Centrul unic se referã la dezvoltarea economicã, iar cele 2 puncte de bazã sunt: menþinerea celor patru principii de bazã (calea socialistã, dictatura proletariatului, conducerea PCC, a marxism-leninismului ºi a maoismului), ºi continuarea politicilor de reformã ºi deschidere

Page 155: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

3

Jiang Zemin, ºi eu aº elimina Falun Gong”. Cu privire la interzicerea libertãþii de expresie, unii spun: „Dacã eu aº fi PCC, aº face la fel”. Adevãrul ºi conºtiinþa au dispãrut, rãmânând doar „logica” PCC. Aceasta a fost consecinþa metodelor extrem de urâte ºi dure folosite de PCC. Cât timp PCC continuã sã-ºi introducã toxinele morale în minþile oamenilor, poate obþine energie pentru a se susþine în continuare. „Ce ar face China fãrã PCC?” Acest mod de gândire se potriveºte perfect dorinþei PCC ca oamenii sã judece conform logicii Partidului. China a rãzbit prin cei 5.000 ani de istorie fãrã PCC; nici o þarã din lume nu ºi-ar opri dezvoltarea socialã din cauza prãbuºirii unui anumit regim. Însã dupã decenii de dictaturã a PCC, oamenii nu mai realizeazã acest fapt. Propaganda prelungitã a PCC a antrenat oamenii sã creadã cã Partidul este mama lor. Politicile omniprezente ale PCC au fãcut ca oamenii sã leºine când îºi imagineazã cum ar fi vieþile lor fãrã PCC. China nu s-a prãbuºit fãrã Mao Zedong; s-ar prãbuºi China fãrã PCC!?

Care este sursa adevãratã a tulburãrii? Mulþi cunosc comportamentul ticãlos al PCC ºi îl resping ºi n-au chef de luptele ºi minciunile sale. Dar în acelaºi timp se tem de campaniile sale politice ºi de tulburãrile produse de asemenea campanii, ºi se tem de haosul care ar apare iarãºi în China. Aºa cã atunci când PCC ameninþã cu „tulburarea”, oamenii cad într-o acceptare tãcutã a conducerii PCC, simþindu-se neajutoraþi în faþa puterii despotice a PCC. În realitate, cu cele câteva milioane de trupe ºi poliþie armatã, sursa realã de tulburare este chiar PCC. Oamenii simpli n-au nici dorinþa ºi nici capacitatea de a iniþia tulburãri. Numai regresivul PCC este atât de nesãbuit încât sã aducã tulburãri în þarã. „Stabilitatea este prima cerinþã” ºi „Retezarea mugurilor tuturor elementelor instabile” – sunt lozinci care au devenit baza teoreticã a PCC atunci când suprimã oamenii. Care este cea mai mare cauzã de instabilitate în China? Nu este chiar PCC, care exercitã tiranie? Nu este PCC cel care instigã la tulburare, ºi care foloseºte apoi haosul creat pentru a constrânge populaþia? Acesta este un comportament comun al ticãloºilor. II. Dezvoltarea economicã este sacrificatã de PCC

Asumarea meritului pentru realizãrile câºtigate din greu de oameni Motivul pentru care PCC îºi afirmã legitimitatea este dezvoltarea economicã din ultimii 20 de ani. În realitate însã, o astfel de dezvoltare a fost obþinutã treptat de poporul chinez dupã ce lanþurile PCC au fost uºor slãbite; prin urmare, nu este în nici un fel meritul PCC. Însã PCC pretinde cã aceastã dezvoltare economicã este realizarea sa, ºi le cere oamenilor recunoºtinþã. PCC sperã ca oamenii vor crede cã un asemenea succes nu ar fi avut loc fãrã PCC, dar toþi ºtim cã multe þãri non-comuniste au manifestat o creºtere economicã mai rapidã cu mult timp în urmã. Atunci când câºtigã medalii olimpice de aur, atleþilor li se cere sã mulþumeascã Partidului. Partidul nu ezitã sã foloseascã imaginea a unei „mari naþiuni sportive” pentru a elogia conducerea. China a suferit mult în epidemia de SARS, dar Cotidianul Poporului a afirmat cã virusul a fost înfrânt de China, „datoritã teoriei de bazã a Partidului, liniei sale de bazã, principiului sãu de bazã, ºi experienþei sale de bazã”. Lansarea navei spaþiale chineze Shenzhou-V a fost realizatã de specialiºti în ºtiinþã ºi tehnologie astronauticã, dar PCC a folosit evenimentul pentru a demonstra cã doar PCC poate duce poporul chinez în rândul þãrilor puternice din lume. Cât despre gãzduirea

Page 156: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

4

de cãtre China a Jocurilor Olimpice din 2008, care a fost în realitate o „ramurã de mãslin” cu care þãrile vestice au încurajat China sã-ºi îmbunãtãþeascã politica de drepturile omului, PCC foloseºte acest lucru pentru a-ºi lustrui pretenþiile de legitimitate ºi îl foloseºte ca pretext pentru a zdrobi mai rãu poporul chinez. „Marele potenþial de piaþã” al Chinei, care este cãutat de investitorii strãini, se naºte din puterea de consum a populaþiei de 1,3 miliarde. PCC uzurpã creditul dat pentru acest potenþial ºi îl transformã într-o armã ascuþitã cu care constrânge societatea vesticã sã coopereze cu conducerea PCC. PCC atribuie tot ce este rãu „forþelor reacþionare” ºi intenþiilor ascunse ale indivizilor, atribuind conducerii Partidului tot ceea ce este bun. PCC se va folosi de cea mai micã realizare pentru a-ºi consolida legitimitatea. Chiar faptele rele pe care le comite PCC pot fi înfãþiºate ca bune, ºi folosite pentru a servi scopurilor sale. De exemplu, când adevãrul despre rãspândirea galopantã a SIDA în China n-a mai putut fi acoperit, PCC ºi-a creat pe neaºteptate o nouã identitate. ªi-a mobilizat cu atenþie maºina de propagandã, folosind pe toatã lumea - de la actori foarte cunoscuþi la secretari ai Partidului - pentru a face ca principalul vinovat, PCC, sã aparã ca o binecuvântare pentru pacienþi, ca un distrugãtor al SIDA, ca un duºman al bolii. În rezolvarea unei probleme de viaþã ºi de moarte atât de serioase, tot ceea ce a putut gândi PCC a fost cum sã foloseascã problema ivitã pentru a se glorifica pe sine. Numai cineva de o ticãloºie imensã ca PCC poate fi capabil de comportamente atât de lipsite de scrupule ca preluarea agresivã sau vicleanã a creditelor ºi desconsiderarea totalã a vieþii umane.

Dezavantaj economic cauzat de comportamentele lipsite de judecatã Lovindu-se de o serioasã crizã de legitimitate, PCC a dus o politicã de reforme ºi de deschidere în anii 80 pentru a-ºi menþine conducerea. Nerãbdarea cu care a cãutat succese rapide a plasat China într-o poziþie dezavantajoasã numitã de economiºti „blestemul întârziatului”. „Blestemul întârziatului” sau „avantajul întârziatului” se referã la faptul cã þãrile subdezvoltate care se dezvoltã mai târziu pot imita þãrile dezvoltate în multe aspecte. Imitarea poate lua 2 forme: imitarea sistemului social, sau imitarea modelelor tehnologice ºi industriale. Imitarea unui sistem social este de obicei dificilã, din moment ce o reformã de sistem pune în pericol interesele obscure ale unor grupuri sociale sau politice; astfel cã þãrile subdezvoltate sunt înclinate sã imite numai tehnologiile þãrilor dezvoltate. Deºi imitarea modelului tehnologic poate genera creºteri economice pe termen scurt, poate ascunde multe riscuri ºi poate determina chiar eºecul dezvoltãrii pe termen lung. „Blestemul întârziatului” este o cale spre eºec, iar PCC urmat-o. De-a lungul ultimelor 2 decenii „imitarea tehnologiei” a condus în China la unele realizãri de care PCC a profitat pentru a-ºi consolida legitimitatea; dar a continuat sã reziste reformei politice care i-ar submina interesele. Aºa cã interesele pe termen lung ale naþiunii au fost sacrificate.

Un preþ dureros pentru dezvoltarea economicã a PCC În timp ce PCC se laudã mereu cu politica sa economicã, în realitate economia Chinei de astãzi se situeazã în lume mai jos decât în timpul domniei lui Qianlong (1711-1799), în dinastia Qing. În perioada Qianlong, PNB-ul Chinei reprezenta 51% din totalul mondial. În anii de început, dupã ce Sun Yat-sen a fondat Republica Chinezã (perioada Kuomintag sau KMT), PNB-ul Chinei reprezenta 27% din totalul mondial. Pânã în 1923, procentul a scãzut, dar era totuºi mai mult de 12%. În 1949, când PCC a luat controlul, era 5,7%, dar în 2003, PNB-ul Chinei era mai puþin de 4% din totalul mondial. Spre deosebire de cãderea economicã cantitativã din timpul perioadei KMT, care a fost cauzatã de câteva decenii de rãzboi, declinul economic continuu din timpul guvernãrii PCC s-a manifestat în vremuri de pace.

Page 157: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

5

Pentru a-ºi legitima puterea, PCC a dorit succese rapide ºi beneficii instantanee. Reforma economicã ºchioapã pe care a lansat-o pentru a-ºi apãra interesele a costat scump întreaga þarã. Creºterea economicã rapidã din ultimii 20 ani este într-o mare mãsurã obþinutã pe seama folosirii excesive, a risipei, de resurse, ºi a fost obþinutã cu preþul distrugerii mediului înconjurãtor. O parte considerabilã din PNB-ul Chinei este obþinutã prin sacrificarea ºanselor generaþiilor viitoare. În 2003 China a contribuit cu mai puþin de 4% la economia mondialã, dar consumul ei de oþel, ciment ºi alte materiale a reprezentat o treime din totalul global de consum3. Din anii 80 pânã la sfârºitul anilor 90, deºerturile s-au mãrit în China de la aprox. 1.000, la 2.460 de kilometri pãtraþi. Terenul arabil pe cap de locuitor a scãzut ºi el de la aprox. 2 mu în 1980 la 1.43 mu în 20034. Asignarea de suprafeþe pentru dezvoltarea urbanã a dus la o pierdere de 100 milioane de mu de teren arabil într-un interval de doar câþiva ani. Însã suprafeþele arondate au o ratã de folosire scãzutã, de 43 %. Cantitatea totalã de apã descãrcatã risipitã este de 43.95 miliarde tone, depãºind capacitatea mediului înconjurãtor cu 82 %. În cele ºapte sisteme fluviale, 40.9% din apã nu este potabilã ºi nu se poate folosi nici în zootehnie. 75% din lacuri au diferite grade de poluare fiind distruse în diverse grade5. Niciodatã pânã acum conflictele dintre om ºi naturã în China n-au mai fost atât de intense. Nici China ºi nici lumea nu poate înþelege o creºtere atât de nesãnãtoasã. Înºelaþi de strãlucirea superficialã a clãdirilor înalte ºi a vilelor, oamenii nu sunt conºtienþi de crizele ecologice jenante. Când va veni vremea ca natura sã-ºi ia revanºa, consecinþele vor fi dezastruoase pentru naþiunea chinezã. Spre deosebire de China, dupã abandonarea comunismului, Rusia a început reforme economice ºi politice în acelaºi timp. Dupã ce a trecut printr-o scurtã perioadã de agonie, a început o dezvoltare rapidã. Din 1999 în 2003 PNB-ul Rusiei a crescut cu 29,9%. Standardul de viaþã al oamenilor s-a îmbunãtãþit semnificativ. Cercurile vestice de afaceri începuserã nu doar sã discute despre „fenomenul economic al Rusiei”, ci sã ºi investeascã pe scarã largã în Rusia, care devenise un nou punct de atracþie. Poziþia Rusiei pe lista celor mai atractive pieþe de investiþii s-a ridicat de la poziþia 17 în 2002 la poziþia 8 în 2003. Chiar ºi India, o þarã despre care chinezii credeau cã este lovitã de sãrãcie ºi plinã conflicte etnice, s-a bucurat de o dezvoltare rapidã, obþinând rate de creºtere economicã de 7-8% pe an datoritã reformelor sale economice din 1991. India are un sistem legal aproape complet, o economie de piaþã, un sistem financiar sãnãtos, un sistem democratic bine dezvoltat, o mentalitate publicã stabilã. A fost recunoscutã de comunitatea internaþionalã drept o þarã cu mare potenþial de dezvoltare. În mod contrar, PCC porneºte numai reforme economice, fãrã sã conducã reforme politice. Falsa aparenþã a unei economii care înfloreºte pe termen scurt a creat o iluzie a sistemului socialist ºi a împiedicat „evoluþia naturalã a sistemelor sociale”. Aceastã reformã incompletã este cea care a cauzat creºterea dezechilibrului în societatea chinezã ºi a ascuþit conflictele sociale. Câºtigurile financiare individuale nu sunt protejate în mod sistematic de un sistem legal ºi constituþional stabil. Mai mult, în procesul privatizãrii proprietãþii de stat, deþinãtorii puterii din PCC ºi-au folosit poziþiile pentru a-ºi umple buzunarele.

Înºelarea repetatã a þãranilor de cãtre PCC PCC s-a bizuit pe þãrani pentru a obþine puterea; la începuturile PCC, cei care locuiau la sate în zonele controlate de acesta, i-au au dat tot ce au avut. Dar dupã ce PCC a obþinut puterea, þãranii au fost sever persecutaþi.

3 informaþie dintr-un reportaj al agenþiei China Nouã din 4 martie 2004 4 mu este o unitate de teren folositã în China. Un mu reprezintã 0,165 acri 5 informaþie dintr-un reportaj al agenþiei China Nouã din 29 februarie 2004

Page 158: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

6

Dupã ce PCC ºi-a consolidat guvernul, a dezvoltat un sistem foarte incorect: sistemul declarãrii domiciliului. Sistemul clasificã forþat oamenii în populaþii rurale ºi non-rurale, creând o separare ºi o poziþie neraþionalã în interiorul þãrii. Þãranii n-au asigurare medicalã, n-au beneficii de ºomaj, n-au pensii, ºi nu pot lua împrumuturi de la bãnci. Devin astfel cea mai sãrãcitã clasã din China; în plus ei alcãtuiesc clasa care suportã cele mai grele impozite. Þãranii contribuie obligatoriu la un fond de economii, un fond de beneficii publice, un fond de conducere administrativã, o taxã pentru extra educaþie, taxã pentru controlul naºterilor, taxã de organizare ºi pregãtire a miliþiei, taxã de construcþie a drumurilor ºi taxã de compensare a serviciilor militare. În afarã de aceste taxe, ei sunt obligaþi sã vândã cãtre stat o parte din recoltã la un preþ mic ºi sã plãteascã taxa de agriculturã, taxa de teren, taxa special localã pe produs ºi taxa de mãcelãrie, în plus faþã de alte numeroase taxe. Populaþia urbanã nu plãteºte aceste impozite ºi taxe. La începutul lui 2004, premierul Chinei, Wen Jiabao, a publicat „Documentul Nr. 1” care susþine cã în China ruralã se constatã cea mai dificilã perioadã de la reforma economicã din 1978. Venitul pentru cei mai mulþi þãrani a stagnat sau chiar a scãzut. Ei au devenit mai sãraci ºi diferenþele faþã de venitul rezidenþilor urbani au continuat sã se lãrgeascã. Într-o fermã forestierã din estul provinciei Sichuan, autoritãþile de nivel superior au acordat 500,000 yuani (aproximativ 60.500 US$) pentru un proiect de reîmpãdurire. Conducerea fermei forestiere a bãgat mai întâi 200.000 de yuani în buzunar, apoi a distribuit cei 300.000 de yuani rãmaºi. Dar cum suma de bani s-a diminuat în urma trecerii prin fiecare nivel birocratic, pentru þãranii locali care au executat lucrãrile de plantare a copacilor a rãmas foarte puþin. Guvernul nu se îngrijoreazã cã þãranii vor refuza sã lucreze la proiect din cauza finanþãrii neadecvate. Þãranii sunt atât de sãrãciþi încât ar lucra pentru foarte puþini bani. Acesta este ºi motivul pentru care produsele fãcute în China sunt atât de ieftine.

Utilizarea intereselor economice pentru a exercita presiune cãtre þãrile vestice Mulþi cred cã afacerile cu China vor ajuta guvernul chinez sã promoveze drepturile omului, libertatea de expresie ºi reforma democraticã. Dupã mai mult de 20 ani este clar cã aceastã presupunere este o iluzie. O comparaþie între principiile dupã care se desfãºoarã afacerile în China ºi în Vest oferã un exemplu simplu. Corectitudinea ºi transparenþa firmelor vestice sunt înlocuite în China de relaþii personale, mitã ºi delapidare. Multe corporaþii vestice au accelerat de fapt intensificarea corupþiei în China; unele companii chiar ajutã PCC sã ascundã încãlcãrile drepturilor omului ºi persecuþia poporului chinez. PCC se comportã exact ca un ticãlos, jucându-ºi cartea economicã în faþa diplomaþiei strãine. Contractul pentru cumpãrarea de avioane de cãtre China va fi semnat cu Franþa sau U.S.A. – depinde care dintre ele va pãstra liniºtea asupra problemelor legate de drepturile omului. Mulþi afaceriºti ºi politicieni vestici sunt mânaþi ºi controlaþi de profiturile economice din China. Unele companii de comunicaþii din America de Nord au furnizat Chinei produse specializate pentru blocarea internetului. Unele website-uri au fost de acord sã se auto-cenzureze, filtrând informaþiile nedorite de PCC, pentru a putea obþine intrarea pe piaþa chinezã. Conform datelor Ministerului de Comerþ al Chinei, la sfârºitul lui aprilie 2004 China a primit un total de 990 miliarde US$ reprezentând investiþii strãine din diverse contracte. Imensa „transfuzie de sânge”, de capital strãin, cãtre economia PCC este vizibilã. Dar în procesul investiþiei, capitalul strãin n-a adus poporului chinez ºi conceptele de democraþie, libertate ºi drepturile omului. PCC mai câºtigã ºi lãudându-se cu cooperarea necondiþionatã a investitorilor ºi guvernelor strãine ºi linguºirea unor þãri. Folosindu-se de prosperitatea economicã superficialã a Chinei, oficialii PCC au devenit extrem de talentaþi la cooperarea cu corporaþiile pentru a împãrþi averea statului ºi a bloca reformele politice.

Page 159: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

7

III. Tehnicile PCC de îndoctrinare evolueazã de la cele pe faþã la cele „delicate” Oamenii spun adesea „ºtiu cã PCC a minþit prea des în trecut, dar de aceastã datã spune adevãrul”. În mod ironic, în retrospectivã, aceasta este ceea ce oamenii au zis de fiecare datã dupã ce PCC fãcuse greºeli grave în trecut. Aceasta reflectã abilitatea pe care a dobândit-o PCC de-a lungul deceniilor în folosirea minciunilor pentru a prosti poporul. Oamenii au dezvoltat o oarecare împotrivire faþã de mãreþele poveºti ale PCC; drept rãspuns, minciunile ºi propaganda PCC au devenit ºi mai „delicate” ºi mai „profesionale”. Evoluând de la propaganda cu lozinci din trecut, minciunile PCC au devenit mai „fine” ºi mai „subtile”. Îndeosebi în condiþiile blocadei informaþionale ridicate de PCC în jurul Chinei, acesta inventeazã poveºti bazate pe adevãruri parþiale pentru a înºela publicul, ceea ce este chiar mai dãunãtor ºi înºelãtor decât poveºtile gogonate. Chinascope, un jurnal în limba englezã, a publicat în octombrie 2004 un articol care analizeazã cazuri în care PCC foloseºte mijloace mai „delicate” pentru a fabrica minciuni ºi a acoperi adevãrul. Când s-a dezlãnþuit epidemia de SARS în China continentalã, în 2003, comunitatea internaþionalã a suspectat China cã ascunde informaþii despre epidemie; însã PCC a refuzat în mod repetat sã recunoascã acest lucru. Pentru a afla dacã PCC a fost sincer în privinþa rapoartelor sale asupra SARS, autorul articolului a citit toate cele peste 400 de articole despre SARS, de la începutul lui aprilie 2003, de pe website-ul agenþiei China Nouã. Aceste rapoarte afirmau urmãtoarele: de îndatã ce a apãrut epidemia de SARS, guvernele de la nivelurile centrale ºi locale au mobilizat experþi pentru a trata din timp pacienþii, care mai târziu au fost eliberaþi din spital în urma însãnãtoºirii; au fost voci care sfãtuiau mulþimea sã cumpere bunuri pentru a face rezerve ºi pentru a evita sã iasã din casã când SARS este larg rãspânditã. Guvernul a fãcut totul pentru a opri zvonurile ºi a luat mãsuri pentru a preveni rãspândirea lor, astfel încât ordinea socialã a fost asiguratã în mod eficient; deºi un foarte mic de „forþe anti-China” au suspectat „nejustificat” o acoperire de cãtre guvernul chinez, cele mai multe þãri ºi majoritatea oamenilor n-au crezut zvonurile; Târgul de Comerþ din Guangzhou desfãºurat imediat dupã aceea a beneficiat de cea mai mare participare din partea oamenilor de afaceri din întreaga lume; turiºtii de peste ocean au confirmat cã era ok sã cãlãtoreºti în China; în special experþi ai Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii, au afirmat cã guvernul chinez a ajutat ºi cooperat ºi a luat mãsurile potrivite în rezolvarea crizei de SARS, pentru a nu exista nici un fel de probleme; specialiºtii au dat unda verde (cu peste 20 zile întârziere) în provincia Guangdong pentru inspecþie pe teren. Aceste peste 400 de articole au creat publicului ºi autorului articolului impresia cã PCC a fost destul de transparent în timpul acestor patru luni ºi responsabil faþã de sãnãtatea oamenilor, ºi a fãcut oamenii sã nu creadã cã PCC ar fi putut ascunde ceva. Însã la 20 aprilie 2003, Centrul de Informare al Consiliului de Stat a anunþat la o conferinþã de presã cã SARS a izbucnit într-adevãr în China, admiþând indirect cã guvernul acoperea epidemiile. Doar atunci a vãzut acest autor adevãrul ºi a înþeles neruºinarea ºi metodele înºelãtoare folosite de PCC. Cu prilejul alegerilor generale din Taiwan, utilizând aceleaºi metode subtile ºi rafinate, PCC a sugerat cã alegerile prezidenþiale libere duc la dezastre: ridicarea ratei de sinucideri, prãbuºirea burselor, creºterea numãrului de „boli stranii”, creºterea gradului de dezordine mentalã a cetãþenilor, emigrarea, creºterea numãrului de familii dezbinate, determinã o atitudine reticentã faþã de viaþã, o piaþã slãbitã, au loc împuºcãturi, proteste ºi demonstraþii, asedierea clãdirii prezidenþiale, agitaþie socialã, farse politice, etc. PCC a umplut zilnic minþile celor din China continentalã cu aceste idei, în încercarea de a lãsa oamenii sã tragã singuri concluzia: „toate

Page 160: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

8

acestea sunt rezultatele dezastruoase ale alegerilor”, urmarea fiind cã: „alegerile democratice sunt dãunãtoare”. Legat de problema Falun Gong, PCC a manifestat un nivel chiar mai mare de îndemânare, minciunile acuzând pe nedrept Falun Gong. Înscenãrile PCC au fost foarte vii ºi curgeau continuu; nu este de mirare cã au fost pãcãliþi atât de mulþi chinezi. Viclenia PCC a fost atât de înºelãtoare încât cei care i-au cãzut victimã cred de bunã voie minciunile PCC ºi cred cã sunt deþinãtorii adevãrului. Abilitatea PCC de a înºela ºi propaganda sa de spãlare pe creier din ultimele decenii a devenit mai „delicatã” ºi „subtilã”, fiind o extensie naturalã a caracterului sãu înºelãtor ºi lipsit de ruºine. IV. Fãþãrnicia PCC în problema drepturilor omului

De la uzurparea democraþiei pentru putere, la simularea democraþiei pentru menþinerea dictaturii

„Într-o naþiune democraticã suveranitatea ar trebui sã stea în mâinile oamenilor, lucru care se aliniazã principiilor Cerului ºi Pãmântului. Dacã o naþiune se pretinde democraticã, dar suveranitatea sa nu depinde de popor, atunci în mod clar nu este pe calea cea bunã ºi se poate spune cã deviazã; aceastã naþiune nu este o naþiune democraticã… cum ar fi posibilã democraþia fãrã încetarea conducerii Partidului ºi fãrã alegeri populare? Înapoiaþi-le oamenilor drepturile lor!” Credeþi cã acest citat este din vreun articol scris de „inamicii de peste ocean” care vor sã loveascã PCC? Vã înºelaþi. Citatul de mai sus este dintr-un articol publicat de China Nouã, un ziar al PCC, la 27 septembrie 1945. PCC, care a lãudat „alegerile populare” ºi a cerut „înapoierea drepturilor omului”, trateazã „votul popular” ca pe ceva interzis, de când a uzurpat puterea. Oamenii, care se presupune cã ar fi „stãpânii ºi posesorii statului”, n-au nici un fel de drept de decizie. Cuvintele nu pot descrie natura lipsitã de scrupule a PCC. Dacã vã imaginaþi cã ce a fost a fost ºi cã maleficul cult al PCC, înflorit prin crime, care a condus naþiunea cu minciuni, va începe acum sã se reformeze ºi sã devinã benevolent ºi sã fie cu adevãrat doritor sã „înapoieze drepturile oamenilor”, vã înºelaþi din nou. Sã auzim ce are de zis Cotidianul Poporului, purtãtorul de cuvânt al PCC, la 23 noiembrie 2004, la 60 ani dupã declaraþia publicã de mai sus: „Controlul ideologic hotãrât este fundaþia ideologicã ºi politicã esenþialã pentru consolidarea conducerii Partidului”. Recent, PCC a propus un aºa-numit principiu al „Celor Trei Anti”6, primul dintre cei trei „anti” fiind „Dezvoltarea fãrã dezbateri”. „Dezvoltarea” din acest slogan este o aiurealã, ceea ce urmãreºte cu adevãrat PCC este partea de „fãrã dezbateri” – „o singurã voce, o singurã salã”. Fiind întrebat de renumitul corespondent CBS Mike Wallace în 2000 de ce nu desfãºoarã China alegeri populare, Jiang Zemin a rãspuns: „Pentru cã cetãþenii chinezi au o educaþie prea coborâtã”.

6 Principiul celor „Trei Anti” apãrut pe vremuri. În 1979 Deng Xiaoping a propus un principiu al celor „Trei Anti” pentru a încuraja oamenii sã spunã ce gândesc: li s-a promis cã nu vor fi etichetaþi, atacaþi, sau traºi la rãspundere pentru greºeli. Aceasta ar trebui sã ne aminteascã de Mao Zedong care a încurajat similar intelectualii în anii 1950, pentru ca mai apoi sã-i persecute brutal pe cei care au vorbit deschis. Cei „Trei Anti” se referã la „dezvoltare fãrã dezbateri, avansare fãrã luptã, ºi progres neabãtut fãrã rãmânere în urmã din cauza complacerii”

Page 161: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

9

Însã la 25 februarie 1939, PCC urla în ziarul sãu China Nouã, „Ei [KMT] cred cã democraþia nu se va putea realiza azi, ci peste câþiva ani. Ei sperã cã democraþia ar trebui sã aºtepte pânã când cunoaºterea, nivelul de educaþie al chinezilor, îl atinge pe cel din þãrile burghezo-democratice din Europa ºi America… Însã numai sub un sistem democratic va deveni mai uºor sã educi ºi pregãteºti oamenii.” Diferenþa ipocritã dintre afirmaþia din China Nouã în 1939 ºi cea a lui Jiang Zemin în 2000 reflectã adevãrata imagine a naturii viclene a PCC. Dupã masacrul din Tiananmen în 1989 PCC a reintrat pe scena lumii ca având o politicã îngrozitoare în materie de drepturile omului. Istoria a dat PCC ºansa sã aleagã: fie învaþã sã-ºi respecte poporul ºi sã-ºi îmbunãtãþeascã cu adevãrat politica de drepturile omului; fie sã continue abuzurile drepturilor omului în interiorul Chinei, în timp ce se preface faþã de lumea exterioarã, pretinzând cã respectã drepturile omului pentru a scãpa de condamnarea internaþionalã. Din pãcate PCC, din cauza naturii sale ipocrite, a ales fãrã nici o ezitare cea de-a doua cale. A susþinut ºi strâns la un loc un mare numãr de oameni necinstiþi dar talentaþi, din cercurile ºtiinþifice ºi religioase, special aleºi pentru a crea propagandã înºelãtoare peste mãri ºi pentru a trâmbiþa progresul PCC în materie de drepturile omului. A scos o serie de aberaþii de genul „dreptului la supravieþuire”, sau drepturile la „adãpost ºi hranã”. Când oamenilor le este foame, n-au dreptul sã vorbeascã? Chiar dacã cei înfometaþi nu pot vorbi, ar fi permis ca cei care au mâncat pe sãturate sã vorbeascã în numele celor înfometaþi? Apoi a încercat sã înºele poporul chinez ºi democraþiile vestice prin manipularea repetatã a jocului de-a drepturile omului ºi a avut îndrãzneala sã spunã cã „suntem în mijlocul celei mai bune perioade pentru drepturile omului din China”. Articolul 35 din Constituþia Chinei prevede cã cetãþenii Republicii Populare Chineze au dreptul la exprimare, publicare, adunare, asociere, protest, ºi demonstraþie. PCC se joacã pur ºi simplu cu cuvintele. Zeci de milioane de practicanþi Falun Gong au fost privaþi de dreptul la conºtiinþã, vorbire, publicare ºi adunare. N-au dreptul sã se apere, ºi chiar apelurile lor cãtre autoritãþile superioare sunt considerate ilegale. În repetate rânduri grupuri de civili au depus cereri pentru a demonstra în Beijing. Guvernul, în loc sã-ºi dea acordul, a arestat solicitanþii. Politica „un stat, douã sisteme” pentru Hong Kong, declaratã în Constituþia PCC, este de asemenea o capcanã întinsã guvernului britanic ºi celor din Hong Kong de conducãtorii comuniºti. PCC vorbeºte despre pãstrarea sistemului democratic din Hong Kong timp de 50 de ani, însã a încercat sã unifice cele douã sisteme prin încercarea de a vota Articolul 23 al Legii de Bazã, dupã doar 5 ani7. Noua gãselniþã folositã ameninþãtor de PCC este conceptul fals de „relaxare în vorbire” cu care încearcã sã acopere scara controlului ºi monitorizãrii pe care o exercitã. Chinezii par acum sã spunã ce gândesc mai liber, iar Internetul face ca ºtirile sã circule mai rapid. PCC susþine deschis cã permite libertate de vorbire ºi destul de mulþi oameni chiar cred. Dar este complet neadevãrat. PCC n-a devenit benevolent, ci mai degrabã n-a putut opri dezvoltarea socialã ºi avansarea tehnologicã. Sã analizãm rolul pe care îl joacã PCC în cazul Internetului: blocheazã website-uri, filtreazã informaþia, monitorizeazã canalele de chat, controleazã email-urile ºi incrimineazã utilizatorii de internet. Tot ce face are o naturã regresivã. Astãzi, cu ajutorul unor capitaliºti care dispreþuiesc drepturile omului ºi conºtiinþa, poliþia PCC a fost echipatã cu aparate de tehnologie înaltã cu ajutorul cãrora se poate monitoriza fiecare miºcare pe care o fac utilizatorii de internet din interiorul unei maºini de patrulare. Cum sã ne gândim cã PCC va progresa în privinþa

7 Articolul 23 al Legii de Bazã din Hong Kong a fost propus în 2002 de guvernul din Hong Kong sub presiunea Beijing-ului. Articolul a reprezentat o serioasã erodare a drepturilor ºi libertãþilor în Hong Kong, subminând politica unei „singure þãri, douã sisteme” promisã de PCC. Articolul 23 a întâmpinat opoziþie pe plan mondial ºi a fost retras în cele din urmã, în 2003

Page 162: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

10

drepturilor omului când avem dovada indecenþei PCC, care comite fapte rele în plinã zi – toate acestea chiar în contextul miºcãrii globale cãtre libertatea democraticã? PCC a spus totul: „slãbim spre exterior dar strângem intern”. Natura imoralã a PCC nu s-a schimbat niciodatã. Pentru a-ºi crea o imagine bunã la Comisia ONU de Drepturile Omului, în 2004 PCC a înscenat o serie de evenimente care chipurile „pedepseau sever abuzul drepturilor omului în China”. Dar aceste evenimente sunt doar pentru ochii strãinilor, n-au nici o substanþã, pentru cã cei care încalcã cel mai rãu drepturile omului sunt chiar PCC, fostul sãu Secretar General Jiang Zemin, fostul secretar al Comisiei Politice ºi Judiciare Luo Gan, ministrul Zhou Yongkang, ºi Liu Jing din Ministerul de Securitate Publicã. A cere acestor oameni sã pedepseascã abuzul drepturilor omului este ca ºi cum ai cere tâlharilor sã prindã hoþi. Se poate face comparaþia cu un violator în serie, care, fãrã sã fie vãzut, obiºnuia sã atace 10 fete pe zi. Apoi, fiind prea mulþi oameni în preajmã, el ataca doar o singurã fatã, în public. Se poate spune cã violatorul s-a schimbat în bine? Trecerea de la atacurile din spatele scenei la viol în public dovedeºte doar cã violatorul este chiar mai josnic ºi neruºinat decât înainte. Natura violatorului în serie nu s-a schimbat; doar cã circumstanþele nu-i mai permit sã-ºi comitã crimele atât de uºor. PCC este exact ca acest violator în serie. Natura dictatorialã a PCC ºi frica sa instinctivã de a pierde puterea îl determinã sã nu respecte drepturile omului. Resursele umane, materiale ºi financiare folosite pentru a-i împodobi imaginea în materie de drepturile omului depãºesc cu mult eforturile pe care le face pentru îmbunãtãþirea realã a drepturilor omului. Faptul cã PCC a început sã comitã omoruri la întâmplare ºi persecuþii în toatã China este cea mai mare nenorocire a poporului chinez.

Comiterea de fapte ticãloase sub faþadã legalã Pentru a apãra câºtigurile unor grupuri de interese, PCC s-a rupt de vechea sa faþadã ºi a abandonat complet muncitorii, þãranii ºi mulþimea, iar pe de altã parte ºi-a perfecþionat mijloacele ticãloase de înºelat, pentru cã în faþa comunitãþii internaþionale sunt expuse tot mai multe dintre abuzurile sale în materie de drepturile omului. PCC a folosit limbajul popular ºi termeni de genul „guvernarea legii”, „piaþã”, „pentru popor” ºi „reformã” pentru a încurca minþile oamenilor. Dar nu ºi-a schimbat natura maleficã, ticãloasã, chiar dacã se îmbracã într-un „costum în stil vestic”. Este doar mai înºelãtor ºi amãgitor decât PCC „într-un costum maoist”. În Ferma Animalelor a lui George Orwell (1945), porcii au învãþat sã stea ºi sã umble pe douã picioare. Îndemânarea obþinutã a dat porcilor o nouã imagine, dar nu le-a schimbat adevãrata naturã de porci.

A. Crearea de legi ºi regulamente neconstituþionale Aceste legi ºi regulamente neconstituþionale sunt transmise ca „bazã legalã” cãtre organele de poliþie de la diferite niveluri. Scopul este de a submina eforturile celor care luptã împotriva persecuþiei, cer libertate ºi susþin drepturile omului.

B. Problemele non-politice sunt rezolvate cu mijloace politice Orice problemã socialã obiºnuitã este umflatã pânã ajunge o „competiþie cu Partidul în scopul atragerii maselor”, „provocarea decesului Partidului ºi þãrii”, „rebeliune,” ºi „forþe inamice”. O problemã non-politicã va fi în mod intenþionat politizatã, pentru ca PCC sã poatã folosi campanii politice ca instrumente de propagandã, pentru a strâni ura oamenilor.

C. Problemele politice sunt rezolvate cu mijloace ilegale

Page 163: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

11

Cel mai nou complot al PCC este de a-i ataca pe cei care luptã pentru democraþie ºi pe intelectualii cu gândire independentã, punându-le „capcane” pentru a-i bãga la puºcãrie. Asemenea „capcane” includ acuzaþii false de comitere a unor delicte civile: prostituþie, evaziune fiscalã, etc. Lucrurile sunt fãcute fãrã vâlvã pentru a evita condamnarea de cãtre terþe grupuri. Aceste crime sunt suficiente pentru a ruina reputaþia celor acuzaþi, fiind de asemenea folosite pentru a umili victimele în public. Singura schimbare în natura ticãloasã a PCC, dacã existã vreuna, este ca a devenit chiar mai lipsit de onoare ºi inuman.

PCC þine peste un miliard de oameni ostateci ai logicii sale strâmbe Imaginaþi-vã cã un criminal intrã într-o casã ºi violeazã o fatã. La proces, criminalul se apãrã susþinând cã n-a ucis victima, ci numai a violat-o. Pentru cã omorul este mai grav decât violul ºi pentru cã n-a ucis victima, se considerã nevinovat ºi crede cã ar trebui eliberat imediat. Oamenii ar trebui sã-l laude pentru cã doar a violat ºi n-a ucis?! Aceastã logicã este ridicolã. Însã apãrarea PCC pentru masacrul din Tiananmen de la 4 iunie 1989 se bazeazã pe o logicã asemãnãtoare. PCC a susþinut cã „suprimarea studenþilor” a evitat o potenþialã „dezordine internã” în China. Ca mod de a preveni o „dezordine internã”, „suprimarea studenþilor” ar fi astfel justificatã. „Violul sau omorul, care din ele este mai bun?” Un criminal care îºi întreabã judecãtorul aºa ceva, aratã cât de neruºinat este. Similar, în problema masacrului din Tiananmen, PCC ºi afiliaþii sãi nu s-au întrebat dacã sunt vinovaþi de omor. În schimb au întrebat societatea internaþionalã ce este mai bine: „Suprimarea studenþilor sau o dezordine internã care ar putea conduce la un rãzboi civil?” PCC controleazã întreaga maºinã de stat ºi toate mijloacele de propagandã. Cu alte cuvinte populaþia chinezã de 1.3 miliarde este þinutã ostaticã de cãtre PCC. Cu 1.3 miliarde de ostateci în mânã, PCC îºi poate explica crimele prin „teoria ostaticilor” spunând cã dacã nu suprimã un anumit grup de oameni, întreaga naþiune va fi în agitaþie ºi haos. Cu o asemenea scuzã PCC poate suprima orice individ sau grup dupã voie, ºi suprimarea ar fi mereu justificatã. Date fiind astfel de argumente înºelãtoare ºi o asemenea judecatã greºitã, existã vreun ticãlos mai rãu ºi mai neruºinat în lume decât PCC?

Într-o mânã bãþul în alta morcovul – de la acordarea „libertãþii” la extinderea suprimãrii

Mulþi chinezi cred cã se bucurã de mai multã „libertate” decât înainte, aºa cã sperã cã PCC se va îndrepta. De fapt gradul de libertate „acordat” oamenilor depinde mult de sentimentul de crizã al PCC. PCC ar face orice pentru a-ºi menþine interesele, inclusiv acordarea aºa-zisei democraþii, libertãþi sau drepturi ale omului. Însã sub conducerea PCC aºa-zisa „libertate” acordatã de PCC n-a fost protejatã de nici o legislaþie. Astfel încât este pur ºi simplu un mijloc de a amorþi ºi controla populaþia folosind aparenþa urmãririi tendinþei internaþionale spre democraþie. În esenþã aceastã „libertate” se aflã într-un conflict ireconciliabil cu dictatura PCC. Pentru cã un asemenea conflict este peste nivelul de toleranþã al PCC, „libertatea” poate fi luatã înapoi imediat. În istoria PCC au existat mai multe perioade în timpul cãrora vorbirea era relativ liberã; fiecare perioadã mai liberã a fost urmatã de altã de control strict. Asemenea cicluri s-au succedat de-a lungul istoriei PCC, demonstrând natura mârºavã a PCC.

Page 164: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

12

În era de astãzi a Internetului, dacã vizitezi site-ul oficial al PCC Xinhua sau al Cotidianului Poporului, vei gãsi cã acolo sunt într-adevãr rapoarte care conþin informaþii negative despre China. Cauza este cã, în primul rând existã prea multe ºtiri negative care circulã rapid în China în prezent, ºi agenþiile de ºtiri trebuie sã vorbeascã despre unele dintre ele pentru a rãmâne credibile. În al doilea rând punctul de vedere al acestor rapoarte coincide cu interesele PCC, conform principiului „critica minorã oferã mare ajutor”. Rapoartele atribuie mereu cauzele problemelor anumitor indivizi, fãrã sã implice în nici un fel Partidul; în acelaºi timp acordã merite conducerii PCC pentru orice soluþie. PCC controleazã cu îndemânare ce anume se raporteazã ºi ce nu, cât de mult se raporteazã, ºi dacã lucrurile vor fi raportate de media din China sau/ºi de media controlatã de PCC din exteriorul Chinei. PCC este expert în manipularea veºtilor pentru a obþine rezultatul dorit - cucerirea inimilor oamenilor. Mulþi tineri din China continentalã cred cã PCC le oferã acum un grad bun de libertate a vorbirii, aºa cã au speranþe în ceea ce priveºte PCC ºi sunt recunoscãtori PCC. Ei devin victimele strategiilor „rafinate” ºi ale presei ticãloºite. Mai mult, prin crearea unei situaþii haotice în societatea chinezã ºi vorbind în presã despre ea, PCC convinge oamenii cã doar puterea sa poate controla o societate atât de haoticã, manipulând oamenii sã sprijine conducerea PCC. Prin urmare n-ar trebui sã credem greºit cã PCC s-a schimbat de unul singur, chiar dacã vedem vreo intenþie de îmbunãtãþire a drepturile omului. În trecut când PCC se lupta sã rãstoarne guvernarea KMT, pretindea cã luptã pentru democraþia naþiunii. Natura mârºavã a PCC determinã ca orice promisiune a sa sã nu facã doi bani. V. Aspecte ale naturii mârºave a PCC

Vânzarea teritoriului naþiunii din orgoliu – trãdarea þãrii pentru a pãstra „unitatea naþionalã”

„Eliberarea Taiwan-ului” ºi „Unificarea cu Taiwan-ul” sunt lozinci ale PCC din ultimele decenii. Prin aceastã propagandã PCC pare naþionalist ºi patriot. Dar þine cu adevãrat PCC la integritatea teritoriului naþiunii? Nicidecum! Taiwan-ul a fost doar o problemã istoricã cauzatã de lupta dintre PCC ºi KMT, ºi a fost un mijloc de care PCC s-a folosit pentru a lovi în oponentul sãu ºi a câºtiga sprijinul oamenilor. În zilele de început când PCC a fondat „sovietele chinezeºti” în timpul dominaþiei naþionaliste, Clauza a 14-a Constituþiei sale declara cã „orice grupuri etnice sau provincii în interiorul Chinei îºi pot cere independenþa”. Pentru a fi de acord cu Uniunea Sovieticã, sloganul PCC la acea vreme era: „apãrã sovietul”. În timpul rãzboiului sino-japonez, þelul suprem al PCC era sã foloseascã ºansa rãzboiului pentru a se dezvolta, în loc sã lupte împotriva invaziei japoneze. În 1945 când Armata Roºie sovieticã a intrat în China de Nord-Est ºi a comis jafuri, crime ºi violuri, PCC n-a rostit nici un cuvânt de dezaprobare. Similar, când Uniunea Sovieticã a sprijinit Mongolia Exterioarã sã devinã independentã de China, PCC a tãcut din nou. La sfârºitul lui 1999 PCC ºi Rusia au semnat Acordul de Supraveghere a Graniþei Chinezo-Ruse, în care PCC a acceptat toate înþelegerile inegale dintre dinastia Qing ºi Rusia, fãcute cu mai mult de 100 ani în urmã, vânzând mai mult de un milion de kilometri pãtraþi, o arie de câteva zeci de ori mai mare decât cea a Taiwan-ului. În 2004 PCC ºi Rusia au semnat Înþelegerea Suplimentarã Chino-Rusã privind Graniþa de Est ºi, dupã cum se spune, a cedat jumãtate din insula Heixiazi (provincia Heilongjiang). Alte probleme de graniþã de genul insulelor Nansha ºi Diaoyu nu preocupã PCC atâta timp cât nu-i afecteazã puterea. PCC a fãcut zgomot cu „unificarea Taiwan-ului”, dar a fost doar un show ºi un mijloc mârºav pentru a abate atenþia de la problemele interne ºi a incita la patriotism orb.

Page 165: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

13

Criminali politici fãrã moralitate O guvernare trebuie întotdeauna monitorizatã. În þãrile democratice separarea puterilor în stat împreunã cu libertatea de expresie ºi presa sunt mecanisme bune pentru supraveghere. Credinþele religioase oferã un mijloc suplimentar de auto-control moral. PCC promoveazã ateismul; prin urmare, nu existã nici o naturã divinã care sã-i limiteze moral comportamentul. PCC este dictatorial, prin urmare nu existã nici o lege care sã-l limiteze politic. Rezultatul este un PCC complet nechibzuit ºi fãrã limite în exercitarea indecenþei ºi naturii sale ticãloase. Cum înþelege PCC monitorizarea proprie? „Auto stãpânire”! Acesta este sloganul folosit de PCC pentru a înºela oamenii timp de decenii. De la „auto-critica” de pe vremuri la „auto-supraveghere”, „auto-perfecþionarea conducerii Partidului”, la recenta „auto-sporire a capacitãþii de guvernare a Partidului”. PCC accentueazã supra-puterea pe care o are pentru aºa-zisa „auto-îmbunãtãþire”. PCC mai ia ºi mãsuri în acest sens, stabilind „Comitetul Central de Inspecþie Disciplinarã” ºi „Biroul pentru Apeluri” etc. Aceste organizaþii sunt doar faþade care induc în eroare ºi înºealã oamenii. Fãrã restricþie moralã ºi legalã, „auto-îmbunãtãþirea” PCC este descrisã de zicala tradiþionalã chinezã „demonii ies la ivealã din inima unei persoane”. Este doar scuza pe care o foloseºte PCC pentru a refuza supravegherea externã ºi a menþine interzicerea presei libere ºi formarea altor partide politice. Bandiþii politici folosesc aceastã iluzie pentru a prosti oamenii ºi a proteja puterea PCC ºi a intereselor grupului conducãtor. PCC este expert în jocuri politice. „Dictatura democraticã a poporului”, „centralismul democratic”, „consultarea politicã”, etc sunt toate amãgiri. Exceptând partea cu „dictatura”, toate sunt minciuni.

De la falsa rezistenþã împotriva japonezilor la falsul anti-terorism PCC a susþinut mereu cã a condus poporul chinez la înfrângerea invadatorilor japonezi. Dar arhive istorice abundente afirmã cã PCC a evitat intenþionat bãtãliile în rãzboiul sino-japonez. PCC a stânjenit doar Japonia, folosind ºansa implicãrii KMT în rãzboi pentru a-ºi creºte puterea. Singurele bãtãlii majore pe care le-a purtat PCC au fost „Bãtãlia de la Trecãtoarea Pingxing” ºi „Bãtãlia celor o sutã de regimente”, amândouã având loc în nordul Chinei. În prima bãtãlie, PCC n-a condus ºi nici n-a reprezentat forþa principalã, aºa cum pretinde; trupele PCC doar au prins în ambuscadã unitãþi logistice japoneze. Cât despre a doua luptã, cercul intern al PCC a considerat cã participarea în acest eveniment a încãlcat propriile politici strategice. Dupã aceste douã bãtãlii, Mao Zedong ºi armata PCC nu s-au mai angajat în nici o bãtãlie serioasã ºi nici n-au mai produs eroi ai rãzboiului sino-japonez ca Dong Cunrui (din timpul rãzboiului cu KMT în 1948) ºi Huang Jiguang (în timpul rãzboiului Corean8). Doar un mic numãr de comandanþi militari de rang înalt ai PCC au murit luptând împotriva japonezilor. Nici pânã astãzi PCC n-a putut publica o cifrã a victimelor din timpul rãzboiului sino-japonez; ºi nici nu existã multe monumente funerare ale eroilor din rãzboiul sino-japonez pe vastul teritoriu al Chinei. În acel moment PCC crease un „guvern al Regiunii de Graniþã” în provinciile Shaanxi, Gansu, ºi Ningxia, departe de front. Folosind denumirea de azi, PCC conducea „o þarã douã sisteme,” sau „douã Chine” în interiorul Chinei. Deºi comandanþii PCC nu erau lipsiþi de dorinþa de a rezista japonezilor, oficialii de nivel înalt ai PCC nu luptau cu sinceritate în rãzboiul sino-japonez; au luat

8 Liu Shaoqi, Preºedinte al Chinei între 1959 ºi 1968, a fost considerat succesorul lui Mao Zedong. În timpul Revoluþiei Culturale (1966-1876) el a fost persecutat ca trãdãtor, spion, ºi a cãzut în dizgraþie. A murit în 1969 dupã ce a fost torturat sever în detenþie

Page 166: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

14

mãsuri pentru a-ºi proteja resursele ºi a folosi rãzboiul drept o ºansã de a se dezvolta. Când China ºi Japonia au reluat relaþiile diplomatice în 1972, Mao Zedong a lãsat sã scape adevãrul cãtre Primul Ministru al Japoniei, Kakuei Tanaka: PCC trebuie sã mulþumeascã Japoniei, din moment ce fãrã rãzboiul sino-japonez, PCC n-ar fi obþinut puterea în China. PCC a pretins cã a condus poporul chinez în luptã timp de 8 ani ºi în cele din urmã a câºtigat rãzboiul sino-japonez. Nimic nu poate fi mai departe de adevãr. La mai mult de jumãtate de secol, dupã atacurile teroriste împotriva Americii din 9/11, a început un efort anti-terorist global. PCC foloseºte din nou strategii amãgitoare similare cu cele din timpul rãzboiului sino-japonez. Folosind anti-terorismul ca scuzã, PCC îi suprimã pe cei religioºi, pe dizidenþi, diverse organizaþii locale ºi grupuri etnice minoritare, etichetându-i drept teroriºti. În climatul internaþional anti-terorist, PCC a lansat persecuþii violente. La 27 septembrie 2004, agenþia de ºtiri China Nouã a citat ziarul Xinjing care spunea cã Beijing-ul este primul oraº din China care se gândeºte sã fondeze un birou anti-terorist. Multe agenþii mass-media pro-PCC au publicat ºtirea cã „Biroul 610 se alãturã eforturilor împotriva terorismului”, când de fapt Biroul 610 este o reþea de agenþii guvernamentale fondate special pentru a persecuta practicanþii Falun Gong. S-a afirmat atunci cã biroul de luptã împotriva terorismului se va concentra sã atace „organizaþiile teroriste”, inclusiv Falun Gong. PCC îi numeºte pe practicanþii Falun Gong „teroriºti”, dar aceºtia nu þin nici o armã în mâini, nu lovesc înapoi când sunt bãtuþi sau insultaþi, ci fac apel în mod paºnic împotriva nedreptãþilor conducerii PCC. PCC ºi-a mobilizat „forþa anti-teroristã specialã”, bine echipatã, sã desfãºoare o persecuþie rapidã împotriva acestui grup neajutorat de oameni buni. Mai mult, PCC a folosit anti-terorismul pentru a abate atenþia internaþionalã ºi a evita condamnarea. Înºelarea folositã aici nu este diferitã de cea folositã în timpul rãzboiului sino-japonez ºi este un mod neruºinat de a folosi un lucru atât de serios ca lupta împotriva terorismului.

Fãþãrnicia: acordul pe faþã ºi opoziþia pe ascuns PCC nu crede în doctrinele sale dar îi forþeazã pe alþii sã le creadã. Aceasta este una din cele mai prefãcute metode folosite de cultul malefic al PCC. PCC ºtie cã doctrinele sale sunt false ºi cã ideea ruinatã a socialismului este falsã. PCC nu crede în aceste doctrine, dar forþeazã oamenii sã le creadã; dacã nu crezi în ele, eºti persecutat. Cel mai absurd ºi ruºinos este cã PCC a scris o astfel de ideologie amãgitoare în Constituþie, transformând-o în fundament al statului. În viaþa realã existã un fenomen interesant. În arena politicã a Chinei, în timpul luptelor pentru putere, mulþi oficiali de nivel înalt îºi pierd poziþiile din cauza corupþiei. Dar ei sunt exact cei care promoveazã onestitatea ºi altruismul la întâlniri publice, în timp ce pe ascuns dau ºi iau mitã, sunt corupþi, etc. Mulþi aºa-ziºi „servitori ai poporului” au cãzut în acest mod, incluzându-i pe fostul guvernator al provinciei Yunnan, Li Jiating, secretarul de Partid al provinciei Guizhou, Liu Fangren, secretarul de Partid al provinciei Hebei, Cheng Weigao ministrul terenurilor ºi resurselor, Tian Fengshan ºi guvernatorul locþiitor al provinciei Anhui - Wang Huaizhong. Dacã le examinaþi discursurile veþi observa cã, fãrã nici o excepþie, ei susþineau campanile anti-corupþie ºi le cereau în mod repetat subordonaþilor lor sã se poarte onest, chiar dacã ei înºiºi delapidau fonduri ºi luau mitã. Pentru a-ºi îmbunãtãþi imaginea, PCC a promovat multe cadre exemplare ºi a propus deseori celor idealiºti sau ambiþioºi sã se alãture Partidului. Dar lumea poate vedea la ce nivel jalnic decade standardul moral al Chinei. De ce n-a încercat propaganda PCC de promovare a „civilizaþiei spirituale” sã corecteze acest lucru?

Page 167: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

15

De fapt ºefii Partidului Comunist transmiteau vorbe goale când vorbeau despre „calitatea moralã a comunistului” sau când spuneau cã „servesc poporul”. Nepotrivirea dintre acþiunile ºi cuvintele liderilor comuniºti poate fi observatã mereu, începând cu tatãl lor fondator, Karl Marx. Marx a þinut un fiu nelegitim; Lenin s-a îmbolnãvit de sifilisul luat de la prostituate; Stalin a fost dat în judecatã pentru relaþii sexuale forþate cu un cântãreþ; Mao Zedong s-a rãsfãþat în desfrâu; Jiang Zemin este desfrânat; întreaga familie a conducãtorului comunist al României, Ceauºescu, s-a îmbogãþit datoritã lui; conducãtorul comunist cubanez Castro strânge sute de milioane de dolari în bãnci peste ocean; ucigaºul demonic al Koreei de Nord, Kim Song ºi copii lui au dus o viaþã decãzutã ºi risipitoare. În viaþa de zi cu zi, oamenii simpli din China detestã sesiunile de studiu politic, care n-au nici o substanþã. Se eschiveazã de la discuþiile politice din ce în ce mai mult, din moment ce toatã lumea ºtie cã nu sunt decât jocuri înºelãtoare. Dar la aceste întâlniri politice nimeni - nici cei care vorbesc nici cei care ascultã - nu ar vorbi deschis despre înºelãciune – este un secret „deschis”. Oamenii numesc acest fenomen „prefãcãtorie sincerã”. Conceptele PCC, care sunã pretenþios, de exemplu teoria celor „Trei Reprezentãri” de acum câþiva ani, sau „îmbunãtãþirea capacitãþii guvernului” de mai târziu, sau „cele trei inimi” de astãzi – „încãlzirea, stabilizarea ºi câºtigarea inimilor oamenilor” – au fost toate prostii. Care partid de guvernãmânt nu va reprezenta beneficiile oamenilor? Care partid de guvernãmânt nu va avea grijã de capacitatea de guvernare? Care partid de guvernãmânt nu urmãreºte câºtigarea inimilor oamenilor? Orice partid care nu se gândeºte la aceste probleme va fi repede înlocuit pe scena politicã. Dar PCC trateazã astfel de lozinci inutile drept teorii complicate ºi profunde ºi agitã întreaga þarã cu campanii de studiu. Când prefãcãtoria intrã treptat în obiceiurile unui miliard ºi ceva de oameni ºi devine cultura Partidului, societatea devine falsã, prefãcutã ºi gãunoasã. În lipsa onestitãþii ºi încrederii, societatea se aflã într-o stare de crizã. De ce se comportã PCC aºa? În trecut a fãcut-o pentru ideologia sa, acum o face pentru beneficii. Membrii PCC ºtiu cã sunt prefãcuþi dar se prefac oricum. Dacã PCC n-ar fi promovat astfel de lozinci ºi formalitãþi, n-ar fi putut brutaliza oamenii. N-ar fi putut determina oamenii sã-l urmeze ºi sã se teamã.

Abandonarea conºtiinþei ºi sacrificarea dreptãþii pentru interesele Partidului În cartea Despre dezvoltarea moralã a Partidului Comunist Liu Shaoqi a dezbãtut în special cerinþa ca „membrii Partidului sã-ºi includã interesele în interesele Partidului”. Dintre membrii PCC n-au lipsit niciodatã oamenii corecþi care sunt îngrijoraþi pentru þarã ºi popor, ºi n-au lipsit oficialii cinstiþi care au servit cu adevãrat oamenii. Dar aceºti oficiali nu pot supravieþui mecanismului egoist al PCC. Aflaþi permanent sub presiunea de a „se supune Partidului”, ei nu pot continua, riscând sã fie îndepãrtaþi sau forþaþi sã devinã ºi ei corupþi. Poporul chinez a simþit personal ºi a înþeles în profunzime regimul brutal al PCC ºi a dezvoltat o fricã profundã faþã de violenþa PCC. Aºa cã lumea nu îndrãzneºte sã susþinã dreptatea ºi nu mai crede în legile Cerului. Mai întâi oamenii se supun puterii PCC. Apoi treptat devin insensibili la problemele care nu-i afecteazã. Chiar ºi logica gândirii lor este modelatã conºtient pentru a se supune puterii PCC. Acesta este natura PCC care lucreazã.

Manipularea sentimentului patriotic pentru a incita la urã PCC foloseºte „patriotismul” ºi „naþionalismul” pentru a incita poporul. Acestea nu sunt doar lozinci de bazã ale PCC, ci în spatele lor stau ordine ºi strategii testate în timp. Chinezii din strãinãtate, care de decenii nu îndrãznesc sã se întoarcã sã trãiascã în China, pot citi propaganda naþionalistã în ediþia din strãinãtate a Cotidianului Poporului ºi sunt incitaþi sã devinã chiar mai patrioþi decât cei care trãiesc în China. Chinezii, care nu îndrãznesc sã se opunã vreunei politici PCC, au fost însã suficient de curajoºi pentru ca sub conducerea PCC sã ia cu asalt ambasadele ºi

Page 168: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

16

consulatele SUA din China, aruncând cu ouã ºi pietre ºi dând foc maºinilor ºi steagurilor SUA. Toate sub emblema „patriotismului”. Partidul Comunist a decis cã oricând va întâlni o problemã importantã care cere supunere din partea oamenilor, va folosi „patriotismul” ºi „naþionalismul” pentru a mobiliza oamenii pe loc. Pentru probleme legate de Taiwan, Hong Kong, Falun Gong, ciocnirea dintre avionul spion US ºi avionul de luptã supersonic chinez – în toate cazurile PCC a folosit metodele combinate ale terorii ºi presiunii uriaºe ºi ale îndoctrinãrii colective forþate pentru a aduce oamenii la o stare de spirit rãzboinicã. Aceastã metodã este similarã cu cea folositã de fasciºtii germani. Prin blocarea tuturor celorlalte informaþii, îndoctrinarea forþatã de cãtre PCC a devenit incredibil de reuºitã. Chinezilor, chiar dacã nu le place PCC, gândesc în maniera sucitã indusã de PCC. În timpul rãzboiului americano-iraqian, de exemplu, mulþi se agitau privind ºtirile zilnice pe CCTV9; simþeau o puternicã senzaþie de urã, rãzbunare, ºi dorinþã de luptã, ºi în acelaºi timp blestemau un alt rãzboi.

Neruºinare – Partidul este pus înaintea þãrii; prietenii sunt consideraþi duºmani Una dintre frazele des folosite de Partidul Comunist Chinez pentru intimidarea oamenilor este: „distrugerea Partidului ºi a þãrii”; astfel Partidul este plasat înaintea þãrii. Principiul fondator al Chinei este cã „fãrã PCC nu ar exista o Chinã nouã”. Încã din copilãrie oamenii sunt educaþi astfel încât sã „asculte Partidul” ºi sã se comporte ca „buni copii ai Partidului”. Cântã omagii Partidului: „Tratez Partidul ca pe propria mamã”, „O Partidule, mama mea cea dragã”, „Graþia salvatoare a Partidului este mai adâncã decât oceanul”, „Dragostea faþã de tatãl ºi mama mea nu poate depãºi dragostea mea faþã de Partid”10. Ei ar „merge sã lupte oriunde unde îndruma Partidul”. Atunci când guvernul oferea ajutor dupã dezastre, oamenii mulþumeau „Partidului ºi guvernului” - mai întâi Partidului ºi apoi guvernului. Un slogan militar zice: „Partidul comandã armele”. Când experþii chinezi au încercat sã conceapã uniforma pentru judecãtori, au pus patru butoni aurii pe gulerul uniformei. Aceºtia sunt aliniaþi de sus pânã jos pentru a simboliza Partidul, oamenii, legea ºi þara. Sugereazã cã ºi atunci când eºti judecãtor, Partidul va fi mereu deasupra legii, a þãrii, ºi a oamenilor. Partidul a devenit suprem în China, þara devenind subordonatã Partidului. Þara existã pentru Partid, iar despre Partid se spune cã ar fi întruchiparea poporului ºi simbolul þãrii. Dragostea pentru Partid, pentru liderii Partidului, ºi pentru þarã au fost amestecate, acesta fiind motivul principal pentru care patriotismul în China a devenit o noþiune contorsionatã. Sub influenþa subtilã dar persistentã a educaþiei ºi propagandei PCC, mulþi oameni, membri de Partid sau nu, au început sã confunde Partidul cu þara, fie conºtient, fie inconºtient. Au ajuns sã accepte ideea cã „interesul Partidului” este mai presus de orice, ajungând sã fie de acord cu faptul cã „interesele Partidului sunt aceleaºi cu interesele oamenilor ºi ale þãrii”. Rezultatul acestei îndoctrinãri create de PCC a creat climatul necesar pentru trãdarea intereselor naþionale de cãtre Partid.

Jocul de-a reabilitarea ºi numirea actelor criminale „mari realizãri” PCC a fãcut multe gafe în decursul istoriei. Dar a aruncat mereu vina pe indivizi sau grupuri prin „redresare ºi reabilitare”. Acest lucru a determinat ca victimele sã fie profund recunoscãtoare Partidului; în acelaºi timp a permis Partidului sã nege orice fel de greºeli criminale. PCC declarã

9 CCTV (Televiziunea Centralã Chinezã) aparþine ºi este condusã direct de guvernul central. Este reþeaua majorã de difuziune 10 Aceste citate sunt toate titluri ale unor cântece din timpul epocii lui Mao Zedong în anii 60 ºi la începutul anilor 70

Page 169: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

17

cã „nu-i este fricã cã va sãvârºi greºeli, fiind foarte grozav la corectarea lor”11 - iar aceasta a devenit poþiunea sa magicã, cu care a evitat în mod repetat eliminarea. Astfel PCC rãmâne pentru totdeauna „mãreþ, glorios ºi corect”. Poate într-o zi PCC va decide reabilitarea masacrului din Piaþa Tiananmen ºi reabilitarea reputaþiei Falun Gong. Dar acestea sunt pur ºi simplu tactici viclene folosite de PCC, care încearcã disperat sã-ºi prelungeascã viaþa ajunsã aproape de sfârºit. PCC nu va avea niciodatã curajul sã-ºi facã autocriticã, sã-ºi expunã propriile crime sau sã plãteascã pentru propriile pãcate. VI. PCC îºi manifestã natura infamã când foloseºte terorismul de stat pentru a elimina „Adevãrul, Compasiunea ºi Toleranþa” Falsa „Auto-incendiere din Piaþa Tiananmen” înscenatã de cultul malefic al PCC poate fi consideratã drept minciuna secolului din partea PCC. Pentru a suprima Falun Gong, guvernul a dat dovadã de atâta perversitate încât a ispitit cinci oameni sã pretindã cã sunt practicanþi Falun Gong ºi a înscenat o falsã auto-incendiere a lor în Piaþa Tiananmen. Luând parte la înºelãtorie, fãrã sã ºtie, cei cinci participanþi ºi-au semnat propriile condamnãri la moarte ºi au fost omorâþi - la locul acþiunii, sau ulterior. Rularea cu încetinitorul a materialului video al auto-incendierii prezentat de postul CCTV aratã clar faptul cã Liu Chunling, una dintre persoanele care ºi-au „dat foc”, a murit în urma loviturii unui ofiþer de poliþie. Alte lucruri dubioase de pe materialul video includ postura ºezândã în care se afla Wang Jingdong, sticla de plastic (s-a pretins cã era umplutã cu benzinã) care a rãmas intactã între genunchii sãi dupã ce focul „a fost stins”, conversaþia dintre un medic ºi cea mai tânãrã victimã - Liu Siying - ºi prezenþa surprinzãtoare a cameramanului parcã pregãtit sã filmeze întreaga scenã. Aceste fapte demonstreazã cã incidentul auto-incendierii a fost o înºelãciune pusã la cale cu ticãloºie de regimul injust al lui Jiang Zemin pentru a calomnia Falun Gong12. PCC a folosit metode mizerabile ºi brutale în campania sa de eradicare a Falun Gong. A folosit resursele financiare naþionale acumulate în ultimii 20 de ani de reforme ºi deschidere. A mobilizat Partidul, guvernul, armata, poliþia, spionii, diplomaþii strãini ºi alte diverse organizaþii, guvernamentale sau independente. A manipulat sistemul de acoperire globalã a mass-media ridicând o blocadã strictã a informaþiei cu monitorizare individualã ºi de înaltã tehnologie. A fãcut toate acestea pentru a persecuta un grup paºnic de oameni care aderã la Falun Gong, o practicã de qigong tradiþionalã chinezã pentru îmbunãtãþirea corpului, minþii ºi caracterului moral în conformitate cu principiile Adevãr, Compasiune, ºi Toleranþã. O astfel de persecutare brutalã a unor oameni inocenþi, din cauza credinþelor lor, dezvãluie natura degeneratã a PCC. Nici un rãufãcãtor din istorie n-a minþit cu atâta viclenie ºi putere de pãtrundere ca Jiang Zemin ºi PCC. Au folosit diverse minciuni, fiecare þintind ºi manipulând diferite noþiuni ºi idei ale oamenilor, pentru ca oamenii sã poatã fi pãcãliþi mai uºor ºi sã creadã minciunile, ºi pentru ca Partidul sã poatã incita la urã împotriva Falun Gong. Crezi în ºtiinþã? PCC va spune ca Falun Gong este superstiþie. Nu-þi place politica? Partidul spune cã Falun Gong se angajeazã în politicã. Îi invidiezi pe cei care se îmbogãþesc în China sau în strãinãtate? Partidul va spune cã Falun Gong adunã bani. Ai obiecþii împotriva organizaþiilor? Partidul va spune cã Falun Gong are o organizare compactã. Eºti obosit de cultul personalitãþii care dãinuie în China de câteva decenii? Partidul va spune cã Falun Gong exercitã control mental. Ai sentimente patriotice? Partidul va spune cã Falun Gong este anti-China. Îþi este fricã de haos? Partidul va spune cã Falun Gong submineazã stabilitatea. Te întrebi dacã Falun Gong susþine cu adevãrat Adevãrul, Compasiunea, ºi Toleranþa?

11 Mao Zedong spunea: ne este fricã sã facem greºeli, dar ne preocupãm de corectarea lor 12 Pentru analize detaliate ale filmului video ce prezintã auto-incendierea puteþi accesa: http://www.clearharmony.net/articles/200109/1165.html

Page 170: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

18

Partidul va spune cã Falun Gong nu are Adevãr, Compasiune, Toleranþã. A deformat chiar logica, susþinând pe posturi naþionale cã bunãtatea ar putea genera dorinþa de omor. Credeþi cã guvernul nu poate monta astfel de minciuni? PCC fabricã minciuni din ce în ce mai mari ºi mai ºocante, de la sinucideri la auto-incendiere, de la omorârea rudelor la crime în serie – atât de multe minciuni încât îþi vine greu sã nu le crezi. Simpatizezi Falun Gong? Partidul leagã evaluarea politicã de persecuþia Falun Gong, te retrogradeazã, te concediazã, sau îþi ia prima dacã practicanþi Falun Gong din zona de care rãspunzi fac apeluri în Beijing. Astfel, eºti forþat sã devii un inamic al Falun Gong. PCC a rãpit numeroºi practicanþi Falun Gong ºi i-a dus la sesiuni de spãlare a creierului pentru a-i forþa sã renunþe la credinþa lor dreaptã, sã denunþe Falun Gong, ºi de a-i face sã promitã cã vor înceta practica. PCC a folosit diverse metode malefice de convingere incluzând folosirea rudelor lor, presiuni pe linie profesionalã ºi educaþionalã, torturã, mergând pânã la pedepsirea membrilor familiei ºi a colegilor. Practicanþii Falun Gong „reeducaþi” sunt puºi sã tortureze ºi sã-i „reeduce” pe ceilalþi. Viciosul PCC insistã sã transforme oamenii buni în demoni ºi îi forþeazã sã meargã spre prãpastie, pe o cale întunecatã. VII. Socialismul samavolnic cu „caracteristici chinezeºti” Termenul „caracteristici chinezeºti” este folosit pentru a acoperi crimele PCC. Acesta pretinde tot timpul cã succesul sãu în revoluþia chinezã se datoreazã „integrãrii marxism-leninism-ului cu realitatea concretã a revoluþiei chineze”. PCC a abuzat în mod frecvent de termenul „caracteristicã” - folosind-o drept suport ideologic pentru metodele sale capricioase ºi viclene.

Mijloace capricioase ºi înºelãtoare Sub faþada vicleanã a „caracteristicilor chinezeºti”, PCC n-a realizat decât absurditatea. Scopul revoluþiei PCC a fost realizarea proprietãþii publice asupra mijloacelor de producþie; a momit o mulþime de tineri sã se alãture organizaþiilor de Partid folosind idealurile comunismului ºi ale unitãþii. Mulþi dintre ei ºi-au trãdat familiile care aveau proprietãþi. La 83 de ani dupã naºterea Partidului, capitalismul s-a întors, numai cã acum a devenit parte a PCC, care iniþial susþinea egalitarismul. Astãzi, printre copiii ºi rudele liderilor PCC, mulþi sunt noii capitaliºti cu averi; mulþi membri de Partid s-au strãduit sã intre în grupul acestor parveniþi. PCC a eliminat proprietarii de pãmânt ºi capitaliºtii în numele revoluþiei ºi le-a furat proprietãþile. Acum, noile „capete încoronate” ale PCC au devenit capitaliºti mai bogaþi prin delapidãri ºi corupþie. Cei care au urmat Partidul în campaniile sale anterioare ofteazã acum: „dacã aº fi ºtiut cum este azi, nu i-aº fi urmat”. Dupã câteva decade de sudoare ºi luptã, ei descoperã cã pur ºi simplu au donat proprietãþile fraþilor ºi pãrinþilor lor, precum ºi propriile vieþi, cultului PCC. PCC vorbeºte despre baza economicã care determinã suprastructura13; în realitate baza economicã birocraticã a oficialilor corupþi ai PCC determinã „suprastructura de înaltã presiune” - o suprastructurã care îºi bazeazã existenþa pe o uriaºã presiune. De aceea suprimarea oamenilor a devenit politica de bazã a PCC. O altã caracteristicã josnicã a PCC este schimbarea definiþiei conceptelor culturale ºi folosirea ulterioarã a acestor definiþii modificate pentru criticarea ºi controlarea oamenilor. Un astfel de exemplu îl constituie conceptul de Partid. Din vremuri de început, pretutindeni în lume s-au

13 Suprastructura, în contextul teoriei sociale marxiste, se referã la modul de interacþiune dintre subiectivismul uman ºi substanþa materialã a societãþii

Page 171: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

19

nãscut partide. Însã numai Partidul Comunist exercitã puteri dincolo de domeniul unui colectiv de partid. Dacã te alãturi Partidului, acesta îþi va controla toate aspectele vieþii, incluzând conºtiinþa, subzistenþa ºi viaþa privatã. Când capãtã autoritate politicã, PCC controleazã societatea, guvernul ºi aparatul de stat. Dicteazã toate problemele, de la cele importante cum ar fi alegerea preºedintelui sau a ministrului Apãrãrii, întocmirea regulamentelor ºi a legilor, pânã la cele minore cum ar fi locul unde ar trebui sã trãieºti, cu cine te poþi cãsãtori, ºi câþi copii poþi avea. PCC a reunit toate metodele de control imaginabile. În numele dialecticii, PCC a distrus complet gândirea unitarã, raþiunea ºi spiritul filozofic socratic. În timp ce PCC vorbeºte despre „distribuþie conform contribuþiei”, procesul prin care se permite „unor oameni sã se îmbogãþeascã primii” s-a realizat în acelaºi timp cu „distribuþia conform puterii”. PCC spune cã „serveºte populaþia din toatã inima” pentru a-i amãgi pe cei care susþin acele idealuri, apoi le spalã creierul ºi îi controleazã, transformându-i în mod treptat în instrumente docile care „servesc Partidul din toatã inima” ºi care nu îndrãznesc sã intervinã pentru populaþie.

Un partid machiavelic cu „caracteristici chinezeºti” Folosind un principiu care aºeazã interesele Partidului mai presus de orice, PCC a deformat societatea chinezã cu mijloacele unui cult malefic, aducând pe lume o fiinþã cu adevãrat groteascã. Aceastã fiinþã este diferitã de orice alt stat, guvern sau organizaþie. Principiul sãu este lipsa de principii; în spatele zâmbetului sãu este minciunã. Oricum, oamenii buni nu pot înþelege PCC. Bazându-se pe standardele morale universale, ei nu-ºi pot imagina cã o astfel de entitate maleficã ar reprezenta o þarã. Folosind scuza „caracteristicilor chinezeºti” PCC s-a fondat pe sine ca naþiune. „Caracteristicile chinezeºti” au devenit un eufemism pentru „caracteristicile josnice ale PCC”. Cu „caracteristicile chinezeºti”, capitalismul infirm al Chinei a fost transformat în „socialism”; „ºomajul” a devenit „în aºteptarea angajãrii”; „concedierea” de la servici a devenit „eliberare din slujbã”; „sãrãcia” a devenit „stadiul iniþial al socialismului;” ºi drepturile omului ºi libertatea de exprimare ºi credinþã au fost reduse la „dreptul la supravieþuire”.

Naþiunea chinezã se confruntã cu o crizã moralã fãrã precedent La începutul anilor ’90 exista o zicalã popularã în China: „îi bat pe toþi, nu-mi este fricã de nimeni”. Aceasta este consecinþa jalnicã a celor câteva decenii de guvernare strâmbã a PCC, a impunerii ticãloºiei asupra naþiunii. Declinul rapid al moralitãþii în toate aspectele societãþii însoþeºte falsa prosperitate a economiei chineze. Reprezentanþii în Congresului Popular Chinez vorbesc deseori despre problema „onestitãþii ºi încrederii” în timpul congresului. La examenele de intrare la colegii, studenþilor li se cere sã scrie despre onestitate ºi adevãr - deoarece lipsa onestitãþii ºi încrederii ºi declinul moral au devenit o crizã invizibilã dar omniprezentã în societatea chinezã. Corupþia, delapidarea, produsele false, decepþia, duºmãnia ºi normele sociale degenerate sunt ceva comun. Nu mai existã la nivel de minimã încredere între oameni. Pentru cei care pretind cã sunt satisfãcuþi de standardul de viaþã îmbunãtãþit - nu sunt ei preocupaþi în principal de stabilitatea lor? Care este factorul cel mai important care asigurã stabilitatea socialã? Moralitatea. O societate cu o moralitate degeneratã nu poate asigura nici un fel de securitate. Pânã în prezent PCC a interzis aproape toate religiile tradiþionale ºi a demolat sistemul tradiþional de valori. Modul lipsit de scrupule în care PCC pune mâna pe bogãþii ºi înºealã oamenii s-a

Page 172: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

20

prelins asupra întregii societãþi, corupând întreaga societate ºi conducând oamenii cãtre ticãloºie. PCC, care guverneazã cu mijloace necinstite, are de asemenea esenþial nevoie de o societate coruptã, un mediu în care sã poatã supravieþui. De aceea PCC încearcã tot posibilul sã-i tragã pe oameni în jos la nivelul sãu, încercând mai mult sau mai puþin sã-i transforme pe chinezi în intriganþi. Acesta este modul în care natura înºelãtoare a PCC duce la eradicarea fundaþiei morale care a susþinut de veacuri poporul chinez. Concluzie „Este mai uºor sã transformi râurile ºi munþii, decât sã schimbi natura unui om”14. Istoria a dovedit cã de fiecare datã când PCC a slãbit puþin lanþurile ºi sclavia, n-a intenþionat sã le ºi abandoneze. Dupã Marea Foamete de la începutul anilor ’60, PCC a început campania celor „Trei libertãþi ºi un contract”15 având ca scop refacerea producþiei agricole, dar fãrã intenþia de a schimba statutul de „sclav” al þãranului chinez. „Reforma economicã” ºi „liberalizarea” din anii 1980 n-au împiedicat PCC sã ridice din nou în 1989 cuþitul de mãcelar asupra propriilor cetãþeni. În viitor Partidul va continua sã-ºi schimbe faþa, dar nu-ºi va schimba natura imoralã. Unii pot crede ca trecutul aparþine trecutului, cã situaþia s-a schimbat ºi cã PCC de acum nu este PCC de pe vremuri. Unii pot fi satisfãcuþi de falsele aparenþe ºi pot chiar crede în mod greºit cã PCC s-a îndreptat, cã se reformeazã, sau cã intenþioneazã sã facã unele amendamente. Prin asta ei ºterg constant cu buretele istoria. Toate acestea dau grupului de oameni josnici din PCC ºansa sã continue sã existe ºi sã ameninþe omenirea. PCC depune toate eforturile pentru a face oamenii sã uite trecutul. Toate greutãþile oamenilor sunt mostre ale injustiþiei suferite de pe urma PCC. În fapt istoria PCC este una care a demontat memoria, o istorie în care copii nu ºtiu adevãratele experienþe ale pãrinþilor lor, o istorie în care sute de milioane de cetãþeni îndurã enormul conflict cauzat de dispreþul faþã de trecutul sângeros al PCC pe o parte ºi menþinerea speranþei pentru viitorul PCC pe de altã parte. Când spectrul malefic al comunismului a cãzut peste omenire, Partidul Comunist a dat frâu liber drojdiei societãþii utilizând rebeliunea huliganilor pentru a apuca ºi menþine puterea politicã. Ceea ce a realizat prin mãceluri ºi tiranie este stabilirea ºi menþinerea despotismului în forma unei posesiuni de cãtre Partid. Folosind aºa numita ideologie a „luptei”, opusã naturii, legilor Cerului, naturii umane ºi universului, PCC distruge mai întâi conºtiinþa ºi bunãvoinþa umanã, ºi mai apoi civilizaþia tradiþionalã ºi moralitatea. A folosit mãceluri sângeroase ºi a forþat spãlarea creierului pentru a fonda un cult comunist malefic, denaturând mintea oamenilor pentru a guverna þara. În istoria PCC au existat perioade violente, când teroarea roºie a atins apogeul, ºi perioade dificile, când PCC a scãpat cu greu de distrugere. De fiecare datã PCC ºi-a folosit mijloacele viclene pentru a ieºi din crizã, pentru a conduce urmãtoarea rundã de violenþe, continuând sã înºele poporul chinez. Când oamenii vor recunoaºte natura josnicã a PCC ºi nu se vor mai lãsa înºelaþi de falsa sa imagine va sosi sfârºitul PCC ºi al naturii sale ticãloase. 14 Proverb chinezesc care confirmã cã natura unei persoane este greu de schimbat. Proverbul a fost tradus ºi ca: „lupul îºi schimbã pielea dar nu ºi nãravul” 15 Politica de reformã economicã, cunoscutã drept cele „Trei Libertãþi ºi un Contract” (San Zi Yi Bao) propusã de Liu Shaoqi, pe atunci Preºedinte al Chinei. Programul acorda loturi de pãmânt pentru uz privat, pieþe libere, întreprinderi cu rãspundere proprie asupra profiturilor ºi pierderilor lor, ºi stabilea cote de productivitate în funcþie de gospodãrie

Page 173: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

21

În comparaþie cu istoria de 5.000 de ani a Chinei, cei 55 de ani de guvernare ai PCC sunt doar o clipã. Înainte de apariþia PCC, China a creat cea mai mãreaþã civilizaþie din istoria omenirii. PCC a folosit ºansa necazurilor pe care le avea China ºi invaziile strãine pentru a dezlãnþui dezastre asupra naþiunii chineze. A luat zeci de milioane de vieþi, a distrus nenumãrate familii, ºi a sacrificat resursele ecologice de care depinde supravieþuirea Chinei. Ceea ce este ºi mai devastator este apropiata distrugere a bazei morale ºi a bogatelor tradiþii culturale ale Chinei. Care va fi viitorul Chinei? Ce direcþie va urma China? Asemenea probleme serioase sunt prea complicate pentru a fi discutate succint. Oricum, un lucru este sigur: dacã nu va exista o reconstrucþie a moralitãþii naþiunii, dacã nu va exista o restaurare a relaþiilor armonioase dintre oameni ºi naturã, ºi dintre oameni, Cer ºi Pãmânt, dacã nu va exista o credinþã sau o culturã care sã asigure coexistenþa paºnicã dintre oameni, naþiunii chineze îi va fi imposibil sã aibã un viitor luminos. Dupã câteva decade de spãlare a creierului ºi opresiune, PCC ºi-a inoculat modul de gândire ºi standardele de evaluare a binelui ºi a rãului în viaþa chinezilor. Rezultatul a fost cã acum oamenii acceptã raþional perversitatea ºi înºelãciunea PCC, devenind o parte a minciunii, asigurându-i astfel baza ideologicã pentru existenþã. Primul pas, esenþial, pe calea unei tranziþii line de la Partidul Comunist la o societate liberã este eliminarea din vieþile noastre a doctrinelor infame inoculate de PCC, discernerea naturii complet malefice a PCC, ºi restaurarea naturii ºi conºtiinþei umane. Dacã aceastã cale poate fi urmatã paºnic ºi cu fermitate depinde de schimbãrile pe care le va face fiecare chinez în inima sa. Chiar dacã se pare cã PCC posedã toate resursele ºi aparatura violentã din þarã, dacã fiecare chinez crede în puterea adevãrului ºi va apãra moralitatea, atunci spectrul malefic al PCC îºi va pierde fundaþia existenþei. Toate resursele se vor întoarce instantaneu în mâinile celor cinstiþi. Acela va fi momentul când va avea loc renaºterea Chinei. Numai prin excluderea Partidului Comunist Chinez va exista o Chinã nouã. Numai prin excluderea Partidului Comunist Chinez va exista o speranþã pentru China. Fãrã Partidul Comunist Chinez, oamenii buni ºi drepþi din China vor reconstrui mãreþia istoricã a Chinei. Note: [1] Mentalitatea tradiþionalã confucianistã spunea cã împãraþii ºi regii domnesc conform unui mandat ceresc. Pentru a primi o astfel de autoritate, realizãrile lor morale trebuie sã se potriveascã cu aceastã responsabilitate supremã. Un concept asemãnãtor poate fi gãsit ºi la Mencius. În „Cine acordã puterea monarhicã?”, fiind întrebat cine a acordat pãmântul ºi autoritatea de guvernare împãratului Shun, Mencius a spus „Cerul”. Ideea originii divine a puterii poate fi gãsitã ºi în tradiþia creºtinã. În Romani 13:1 în Biblie (versiunea King James), se poate gãsi: „Lãsaþi fiecare suflet sã fie supus puterilor mai înalte. Pentru cã nu existã o altã putere decât cea a lui Dumnezeu; puterile ce existã sunt hotãrâte de Dumnezeu”. [2] Centrul unic se referã la dezvoltarea economicã, iar cele 2 puncte de bazã sunt: menþinerea celor patru principii de bazã (calea socialistã, dictatura proletariatului, conducerea PCC, a marxism-leninismului ºi a maoismului), ºi continuarea politicilor de reformã ºi deschidere.

Page 174: 9 Comentarii Despre Istoria Partidului Comunist Chinez 9Ping Romania

22

[3] informaþie dintr-un reportaj al agenþiei China Nouã din 4 martie 2004. [4] mu este o unitate de teren folositã în China. Un mu reprezintã 0,165 acri. [5] informaþie dintr-un reportaj al agenþiei China Nouã din 29 februarie 2004. [6] Principiul celor „Trei Anti” apãrut pe vremuri. În 1979 Deng Xiaoping a propus un principiu al celor „Trei Anti” pentru a încuraja oamenii sã spunã ce gândesc: li s-a promis cã nu vor fi etichetaþi, atacaþi, sau traºi la rãspundere pentru greºeli. Aceasta ar trebui sã ne aminteascã de Mao Zedong care a încurajat similar intelectualii în anii 1950, pentru ca mai apoi sã-i persecute brutal pe cei care au vorbit deschis. Cei „Trei Anti” se referã la „dezvoltare fãrã dezbateri, avansare fãrã luptã, ºi progres neabãtut fãrã rãmânere în urmã din cauza complacerii”. [7] Articolul 23 al Legii de Bazã din Hong Kong a fost propus în 2002 de guvernul din Hong Kong sub presiunea Beijing-ului. Articolul a reprezentat o serioasã erodare a drepturilor ºi libertãþilor în Hong Kong, subminând politica unei „singure þãri, douã sisteme” promisã de PCC. Articolul 23 a întâmpinat opoziþie pe plan mondial ºi a fost retras în cele din urmã, în 2003. [8] Liu Shaoqi, Preºedinte al Chinei între 1959 ºi 1968, a fost considerat succesorul lui Mao Zedong. În timpul Revoluþiei Culturale (1966-1876) el a fost persecutat ca trãdãtor, spion, ºi a cãzut în dizgraþie. A murit în 1969 dupã ce a fost torturat sever în detenþie. [9] CCTV (Televiziunea Centralã Chinezã) aparþine ºi este condusã direct de guvernul central. Este reþeaua majorã de difuziune. [10] Aceste citate sunt toate titluri ale unor cântece din timpul epocii lui Mao Zedong în anii 60 ºi la începutul anilor 70. [11] Mao Zedong spunea pe vremuri cã ne este fricã sã facem greºeli, dar ne preocupãm de corectarea lor. [12] Pentru analize detaliate ale filmului video ce prezintã auto-incendierea puteþi accesa: http://www.clearharmony.net/articles/200109/1165.html. [13] Suprastructura, în contextul teoriei sociale marxiste, se referã la modul de interacþiune dintre subiectivismul uman ºi substanþa materialã a societãþii. [14] Proverb chinezesc care confirmã cã natura unei persoane este greu de schimbat. Proverbul a fost tradus ºi ca: „lupul îºi schimbã pielea dar nu ºi nãravul”. [15] Politica de reformã economicã, cunoscutã drept cele „Trei Libertãþi ºi un Contract” (San Zi Yi Bao) propusã de Liu Shaoqi, pe atunci Preºedinte al Chinei. Programul acorda loturi de pãmânt pentru uz privat, pieþe libere, întreprinderi cu rãspundere proprie asupra profiturilor ºi pierderilor lor, ºi stabilea cote de productivitate în funcþie de gospodãrie.


Recommended