Pera: Bună Ursula.

Ursula: Bună Pera.

Pera: Îți spuneam de un exercițiu și ți-a plăcut mult.

Am spus așa: ce fac eu pentru a-mi asigura fericirea — așa cum am spus —

după acea despărțire? Am zis: ok, vreau să învăț și-mi iau angajamentul față

de mine că nu voi mai ajunge în aceeași situație.

Da, este posibil să fiu din nou îndrăgostit, și asta s-a întâmplat. M-am

căsătorit, am o căsnicie foarte faină. În același timp, la începutul relației

mele cu actuala soție, problema era că s-ar putea să intru în aceeași situa-

ție: s-ar putea să fie totul frumos o vreme, după care să fiu părăsit și să nu

depindă de mine; și să construiesc ceva ce se va prăbuși și să investesc în ceva...

și efectiv eram îngrozit de perspectiva unui nou eșec.

S-au întâmplat 2 lucruri. Unu: atât de îndrăgostit eram — și ăsta e un lucru

bun, nu? până la urmă îndrăgostirea are un rol foarte benefic atunci când

știm s-o folosim în avantajul nostru, s-o gestionăm cum trebuie; am spus

așa — tot o încadrare de atitudine și mentalitate a fost — și dacă durează 3

luni de zile relația asta, mă voi bucura de ea în fiecare zi și voi fi recunoscător și

o voi aprecia.

Şi aceasta a fost cheia. Unu: curajul de a îndrăzni din nou, de a iubi din nou,

de a mă îndrăgosti din nou, în ciuda faptului că putea fi un eșec și doi: să am

o atitudine permanentă de recunoștiință și să spun: sunt fericit și recunos-

cător pentru toate lucrurile faine care se întâmplă.

Bun și am zis: ok, dar în continuare planează deasupra mea fantoma asta:

poate ceva ce nu ține de tine se va întâmpla, da? Şi mi-am spus așa —

permanent fac asta, zilnic — permanent îmi voi pune întrebarea: dacă azi

rămân singur, în ce situație mă aflu eu, realist vorbind? Unde locuiesc? Pot să

rămân să locuiesc în continuare în același loc? Îmi permit să locuiesc în același

loc? Obiceiurile mele zilnice, tabieturile mele zilnice rămân? Ce mănânc, cum

am grijă de mine, cum îmi spăl hainele?  Viața mea socială, munca mea... Pot

să continui să lucrez în același fel, voi fii productiv, voi fii fericit? Ce stil de viață

voi avea, dacă într-o zi — din orice motiv — rămân din nou singur și nu ține de

mine?

Făcând acest exercițiu permanent, îmi dau seama dacă sunt locuri sau

aspecte ale mele în care — cum ziceai tu foarte fain — am uitat de mine,

m-am abandonat pe mine și las lucrurile în zona de confort, să meargă de la

sine sau aștept ca celălalt să-mi împlinească nevoile.

Dacă observ că există domenii ale vieții în care simt că aș fi destabilizat, că

aș suferi, că nu aș fi la fel de bine, lucrez la acel lucru. Încep să-mi creez o

viață. Cu toate că sunt foarte fericit și partenera la fel, suntem foarte

fericiți unul cu celălalt și ne amplificam puterea și nu vreau să spun că totul

ar fi la fel, totul va fi minunat dacă mâine ar pleca.  

Însă, știu că dacă mâine ar pleca partenera și partenera știe la fel, noi ne-

am ajutat unul pe altul să devenim suficient de puternici ca să fim bine și

singuri. Şi cred că de asta — până la urmă — sunt cel mai recunoscător

partenerei și ea mie — cred — că ne ajutăm unul pe altul, în loc să acționăm

cu teamă și să-l sabotez pe celălalt: nu cumva să plece, nu cumva să arate

prea bine, nu cumva să fie prea deștept, prea bogat, prea frumos, că mi-l vede

altul și mi-l fură.

Atitudinea este invers. Datoria mea este una singură: să-i amplific puterea

celuilalt, să-l fac cea mai bună variantă a lui posibil. Până la urmă, cred că

pentru mine, asta este dragostea, aceasta este dăruirea.

Ursula: Asta vroiam să spun și eu. Asta este iubirea, da.

Pera: Ei bine, culmea, contraintuitiv, în loc ca partenerul să prindă aripi și să

plece de lângă tine, cât timp și tu te ocupi de tine și ai grijă și permanent

evoluezi și-i oferi și lui... De aia cred că se numește relație de cuplu: e un

cuplu de forțe care-și amplifică puterea. Când se întâmplă lucrul ăsta,

relația devine mai puternică, crește încrederea în celălalt.

Cine pleacă de lângă un om care doar oferă și îl încurajează și spune: ok,

vreau să ajut cât de bine pot? Contraintuitiv, în loc să plece, vrea să rămână

mai mult, pentru că acesta cred că-i sensul vieții: să evoluăm noi personal,

acesta cred că este sensul unei relații: să ne ajute să evoluăm, practic.

Pentru că împreună putem evolua mai repede, ne putem da feedback,

putem să proiectăm, putem să comunicăm și putem să vedem lucrurile mai

bine și mai simplu și mai repede.

Deci ăsta e un exercițiu pe care-l recomand tuturor cu încredere, este

foarte eficient. În momentul în care tu-ți pui întrebarea — mă gândesc

dacă și-ar pune oamenii întrebarea înainte să ajungă la despărțire după ani

de zile — și-ar da seama că sunt multe lucruri neînregulă în viața lor. Şi-ar

da seama că nu sunt bine, că le lipsesc lucruri: că financiar nu se pot

întreține, că social au o imagine pe care n-ar mai avea-o și ar suferi.

Dacă și-ar pune întrebarea asta, cred că ar scuti foarte multă suferință și eu

cred că, inclusiv lucrând la acele aspecte ca ei să fie bine, cred că ar putea

preveni chiar despărțirea ulterioară.

Ursula: Da, așa este. Tot timpul, când noi ne avem pe noi în prim planul vieții

noastre și evoluăm și ne dezvoltăm — așa cum ai spus tu — și la fel face și

partenerul și-și dorește să facă asta, n-avem cum să nu evoluăm ca și cuplu

și chiar cumva să evoluăm în aceeași direcție. Şi obiectivele noastre, viziu-

nea asupra vieții și felul în care trăim să fie similar.

Nu se poate ca unul să simtă că-l târăște pe celălalt după el, împotriva

voinței lui și să spuneam că asta este o relație funcțională. Şi iarăși, nu e un

lucru bun ca să ne împiedicăm propria dezvoltare pentru că celălalt nu

dorește să iasă din zona lui de confort.

Pera: Perfect. Mulțumesc foarte mult, Ursula.

Ursula: Mulțumesc și eu. Mai vreau să adaug un singur lucru: țineți minte că am

venit singuri pe lume și plecăm singuri de pe lume și tot ceea ce avem de

făcut este să avem grijă de noi înșine și să avem mai ales grijă cu cine, cât și

când ne însoțim.

Copyright © 2015 DR. URSULA YVONNE SANDNER & PERA NOVACOVICI