9

POPESCU CRISTIAN GRECU FLORINA

PEDOLOGIE

MANUAL UNIVERSITAR pentru

învăŃământul la distanŃă

CRAIOVA 2010

10

CUPRINS

TEMA I. FACTORII DE VEGETAłIE …………………………….. 4 1.1. Lumina, căldura, apa, aerul şi elementele nutritive ca factori de vegetaŃie

………………………………………………………………………… 4 1.2. Metodele agrotehnice de dirijare a acestora ……………………… 14 1.3. InteracŃiunile dintre factorii de vegetaŃie şi legile producŃiei

agricole ………………………………………………………………………... 18

TEMA II. ASOLAMENTELE ............................................................. 21 2.1. Criteriile care stau la baza întocmirii asolamentelor şi

alcătuirea grupelor de culturi …………………………………………….......... 21 2.2. Elementele asolamentelor şi clasificarea acestora ………………… 25

2.3. ImportanŃa asolamentelor. Monocultura ………………………….. 31

TEMA III. LUCRĂRILE SOLULUI ……………………………….. 37 3.1. Lucrarea solului cu plugul şi combinatorul ...................................... 37 3.2. Lucrarea solului cu scarificatorul, nivelatorul, freza agricolă şi

cu grapa ............................................................................................................... 45 3.3. Lucrarea solului cu cultivatorul şi cu tăvălugul ............................... 52

TEMA IV: Sistemele clasice (CONVENŢIONALE) de

lucrări ale solului ………………………………………… 56

4.1. Sistemele clasice de lucrări ale solului pentru semănăturile (culturile) de toamnă şi de primăvară ……………………………………………………. 56

4.2. Sistemele clasice de lucrări ale solului pentru semănăturile (culturile) duble şi după cele compromise ……………………………………. 64

TEMA V. SISTEMELE NECONVENłIONALE DE LUCRĂRI ALE SOLULUI .................................................................................... 67 5.1. Sistemele de lucrări minime (minimum tillage) şi de lucrări în benzi

înguste (zone till sau strip till) ............................................................................ 67 5.2. Sistemul de lucrări cu biloane (ridge tillage) şi semănatul direct sau fără lucrări (no-tillage, no-till, direct drill) ........................................................ 74

TEST RECAPITULATIV 1 …………………………………………..77

TEMA VI. BURUIENILE DIN CULTURILE AGRICOLE ............ 82 6.1. Pagubele cauzate de poluarea verde ……………………………….82

6.2. Sursele de îmburuienare a culturilor agricole şi particularităŃile biologice ale buruienilor ………………………………………………………. 87

6.3. Clasificarea buruienilor …………………………………………… 94 TEMA VII. METODELE DE COMBATERE A BURUIENILOR .103

11

7.1. Scopul metodelor de combatere şi metodele preventive de luptă împotriva buruienilor ………………………………………………………….103

7.2. Metodele curative (agrotehnice, fizice, biologice şi chimice) de combatere a buruienilor din culturile agricole ……………………………….. 107

TEMA VIII. ERBICIDELE ŞI TEHNICA ERBICIDĂRII ……… 115 8.1. ImportanŃa, clasificarea, absorbŃia şi translocarea erbicidelor în

plante; acŃiunea plantelor asupra erbicidelor ………………………………… 116 8.2. AcŃiunea erbicidelor asupra plantelor şi interferenŃa erbicidelor

cu solul ……………………………………………………………………….. 122 8.3. Selectivitatea erbicidelor, persistenŃa şi remanenŃa erbicidelor în sol şi

tehnica erbicidării ……………………………………………………………. 129

TEMA IX. COMBATEREA CHIMICĂ A BURUIENILOR DIN

CULTURILE AGRICOLE ................................................................ 139

9.1. Principalele erbicide recomandate pentru controlul chimic al gradului de îmburuienare din culturile de cereale păioase, porumb, sorg şi mei ………………………………………………………………………….. 139

9.2. Principalele erbicide recomandate pentru controlul chimic al gradului de îmburuienare din culturile de plante oleifere, leguminoase anuale, textile şi rădăcinoase …………………………………………………………. 147

9.3. Principalele erbicide recomandate pentru controlul chimic al buru-ienilor din cartofi, tutun, legume, pomi, viŃă de vie, de pe canale, terenuri virane etc. DesicanŃi şi defolianŃi ……………………………………………………. 154

TEMA X. AGROTEHNICA DIFERENłIATĂ ……………….…. 162 10.1. Agrotehnica diferenŃiată a zonelor de stepă, silvostepă şi

forestieră ………………………………………………………………………162 10.2. Agrotehnica diferenŃiată a terenurilor în pantă …………………. 171 10.3. Agrotehnica diferenŃiată a terenurilor nisipoase, halomorfe şi cu exces

de umiditate ……………………………………………………………. 181

TEST RECAPITULATIV 2 …………………………………………191

BIBLOGRAFIE ………………………………………………………197

12

Tema nr.1

FACTORII PEDOGENETICI, FORMAREA ŞI ALCĂTUIREA PĂRłII

MINERALE ŞI ORGANICE A SOLULUI

UnităŃi de învăŃare � Factorii pedogenetici ( de solificare); � Formarea şi alcătuirea părŃii minerale a solului; � Formarea şi alcătuirea părŃii organice a solului. Obiectivele temei - Dezbaterea modului în care factorii naturali şi factorul antropic au acŃionat de-a lungul timpului în procesul de formare a solului; - Stabilirea rolului proceselor de dezagregare şi alterare în formarea părŃii minerale a solului ; - EvidenŃierea produşilor rezultaŃi prin dezagregarea şi alterare precum şi modul în care aceştia sunt transportaŃi şi depuşi la suprafaŃă sau pe adîncimea solului; - Cunoaşterea rolului organimelor, a provenienŃei şi compoziŃiei resturilor organice din sol, a descompunerii acestora şi formarea humusului; - Clasificarea şi proprietăŃile acizilor humusului şi a humusului; Timpul alocat temei : 6 ore Bibliografie recomandată 1. Blaga, Gh şi colab., 2005 – Pedologie. Editura Academic Press, Cluj Napoca; 2. ChiriŃă C., 1955 - Pedologie generală. Editura Agrosilvică, Bucureşti; 3. Muler Georg ; 1962- Biologia solului. Editura Agrosilvică, Bucureşti. 4. Popescu, C., 2010 – Pedologie. Manual universitar pentru învăŃământul la distanŃă. Editura Universitaria Craiova. 5. Vasile D., Popescu C., 2003 – Pedologie. Editura Universitaria, Craiova.

1.1. Factorii pedogenetici

Solurile s-au format ca urmare a acŃiunii îndelungate a unui complex de factori naturali numiŃi factori de formare a solului, factori pedogenetici, sau de solificare. Aceştia acŃionează permanent asupra materiei minerale şi organice de la suprafaŃa litosferei, transformând-o prin procese de dezagregare, alterare, migrare şi acumulare.

Un rol important în procesul de solificare îl au următorii factori pedogenetici : organismele ( vegetale şi animale), roca, relieful, clima, apa freatică şi apa stagnantă, timpul şi activitatea productivă a omului. Factorul cu rol determinant în procesul de solificare îl reprezintă organismele vegetale şi animale, iar ceilalŃi factori asigură condiŃiile în care se desfăşoară formarea solurilor.

1.1.1. Organismele

13

Organismele reprezintă factorul motor în procesul de solificare, solul, ca formaŃiune naturală, fiind un produs biologic, rezultat prin activitatea organismelor vegetale şi animale, care determină procese de asimilaŃie şi dezasimilaŃie, sinteză şi descompunere a materiei organice, concentrare şi eliberare de energie etc.

InfluenŃa organismelor vegetale în formarea solului, se realizează prin cantitatea şi calitatea materiei organice, distribuirea ei în spaŃiu şi modul de transformare a acesteia. În Ńara noastră vegetaŃia este variată, influenŃând diversificarea solurilor, uneori pe zone foarte restrânse. Astfel, vegetaŃia ierboasă influenŃează diferit procesul de solificare în comparaŃie cu vegetaŃia lemnoasă.

VegetaŃia ierboasă, lasă în sol şi la suprafaŃa acestuia o mare cantitate de rădăcini, tulpini şi frunze, care mor în fiecare an şi pe seama cărora prin descompunere, se formează mult humus. Cantitatea de resturi organice depinde de condiŃiile naturale şi de felul plantelor, ea este cea mai mare la plantele anuale (5-30t/ha) şi mai mică la asociaŃiile perene (3-5 t/ha), ale căror rădăcini mor numai parŃial anual. Rădăcinile fasciculare ale vegetaŃiei ierboase sunt răspândite în primul strat, ducând la formarea unui orizont cu humus, cu grosimi de 40-80 cm. Solurile de sub vegetaŃia ierboasă au o fertilitate naturală ridicată. Procentul de humus din solurile de sub vegetaŃia ierboasă este influenŃat , pe lângă cantitatea de resturi organice şi de modul de descompunere.

VegetaŃia lemnoasă, lasă la suprafaŃa solului, sub formă de litieră, cea mai mare cantitate de resturi organice (3-6 t/ha), care intră în procesul de humificare. Din cantitatea totală de resturi organice forestiere care contribuie la formarea humusului, numai aproximativ 10% este reprezentată prin rădăcini fine, ce mor în stratul de sol. Din această cauză, solurile de sub pădure prezintă la suprafaŃă un orizont bogat în humus, dar de grosimi mai mici (10-20 cm),au o fertilitate naturală mai scăzută.

InfluenŃa organismelor animale în formarea solului este mai redusă în raport cu organismele vegetale. Astfel, unele protozoare au rol asemănător bacteriilor, contribuind în mare măsură la transformarea resturilor organice din sol.

În evoluŃia solului o importanŃă mare o au animalele nevertebrate ( viermi, insecte, larve etc) şi vertebrate (şoareci, popândăi, cârtiŃe etc.), care trăiesc permanent sau o anumită perioadă din viaŃa lor în interiorul solului.

Râmele, ( aproximativ un milion/ha) produc în masa solului transformări de ordin mecanic, fizic, chimic şi biologic. Materialul trecut prin corpul lor se îmbogăŃeşte în azot şi calciu, căpătând o structură coprogenă. Prin canalele săpate de râme se creează condiŃii mai bune de aerisire şi drenare a solului.

Furnicile au un rol important în transportarea unei cantităŃi mari de material dintr-un loc în altul, contribuind în felul acesta la afânarea şi structurarea solului în orizonturile de suprafaŃă.

O acŃiune importantă o au vertebratele, care sapă galerii în sol pentru hibernare sau obŃinerea hranei. În felul acesta ele transportă cantităŃi mari de material din straturile profunde spre suprafaŃă şi invers. De asemenea, ele introduc în adâncime substanŃele organice, care pot fi humificate prin acŃiunea microorganismelor. De exemplu, o cârtiŃă poate săpa 165 m canale cu diametrul de 10 cm, formând la suprafaŃa solului 67 muşuroaie.

1.1.2. Clima Clima acŃionează în procesul de solificare prin componentele sale : precipitaŃii,

temperatură, vânt. Astfel, în funcŃie de climă, procesele de dezagregare şi alterare se petrec cu intensităŃi diferite pe teritoriul Ńării noastre şi pe suprafaŃa globului.

14

Apa din precipitaŃii determină în masa solului o serie de procese chimice care duc la formarea unor produşi noi, asimilabili pentru plante. De asemenea, substanŃele aflate în sol sunt solubilizate de apă şi transportate în masa profilului sub formă de soluŃie .În zonele cu precipitaŃii multe sensul de mişcare al apei este predominant descendent, determinând spălarea şi depunerea sărurilor şi substanŃelor coloidale la diferite adâncimi, formând orizonturile genetice ale solului. În zonele cu precipitaŃii reduse spălarea în adâncime a substanŃelor din sol se face în măsură foarte mică, acestea depunându-se şi în orizonturile de la suprafaŃa solului. În zonele aride şi cu apa freatică la adâncimi mici, se creează un curent ascendent, care transportă sărurile solubile spre suprafaŃă şi determină salinizarea solurilor.

Apa din precipitaŃii acŃionează în transformarea solului şi prin procese de eroziune. Temperatura este un alt component al climei care influenŃează procesele de

solificare. Astfel, procesele de alterare, dezagregare şi descompunere a substanŃei organice sunt influenŃate de temperatura aerului. În zonele cu temperaturi ridicate, resturile organice se descompun aproape în întregime, iar solurile ce se formează sunt sărace în humus. Partea minerală a solului este puternic alterată, eliberându-se mari cantităŃi de oxizi de fier şi aluminiu, care se acumulează în masa solurilor imprimându-le o culoare roşie-cărămizi (soluri lateritice). În zonele reci şi umede, viaŃa microorganismelor fiind redusă, materia organică se descompune mai lent, acumulându-se uneori la suprafaŃa solului sun formă de turbă.

Vântul acŃionează în procesul de solificare prin intensificarea evaporării apei, favorizând curentul de apă ascendent, care aduce spre suprafaŃă sărurile solubile. Prin procesul de primenire a aerului din sol, vântul contribuie la crearea unor condiŃii favorabile pentru dezvoltarea organismelor, care au un rol important în circuitul materiei. Vântul acŃionează în procesul de solificare şi prin acŃiunea de roadere, transport şi sedimentare.

Pentru exprimarea legăturii dintre climă şi sol se folosesc o serie de indici. În Ńara noastră se utilizează indicele de ariditate "de Martonne", care se notează "Iar" şi este dat de relaŃia:

Iar = 10+T

P

în care : P = valoarea medie anuală a precipitaŃii , în mm; T = valoarea medie anuală a temperaturii, în grade Celcius; 10 = coeficient prin adăugarea căruia se pot calcula şi obŃine valori ale indicelui de ariditate şi în cazurile în care temperatura este de 00C sau are valori negative. Indicele de ariditate se poate calcula şi pe luni folosind mediile lunare ale precipitaŃiilor şi temperaturilor, cu relaŃia

Ial = 10

12

+

⋅

t

P

unde : p = precipitaŃiile medii lunare t = temperaturile medii lunare

1.1.3. Roca Roca are un caracter pasiv în procesul de solificare, asupra ei acŃionând ceilalŃi

factori de pedogeneză. Aceasta se poate constata din faptul că pe aceeaşi rocă se pot întâlni mai multe tipuri de sol, dacă condiŃiile biocliomatice de solificare sunt diferite. De exemplu, pe loess se pot forma cernoziom, preluvosol-roşcat, gleiosol cernic etc. De

15

asemenea, pe roci diferite, răspândite în condiŃii de mediu asemănătoare, se poate forma acelaşi tip de sol. Astfel, cernoziomul se poate întâlni pe loess, nisipuri, luturi, argile etc.

După starea lor, rocile generatoare de sol se împart în două grupe mari : roci compacte sau consolidate, denumite roci parentale, ele nu au suferit procese de mărunŃire şi roci afânate sau mobile denumite materiale parentale, acestea au suferit procese intense de dezagregare şi alterare.

Rocile parentale influenŃează formarea solurilor în zonele montane şi alpine, unde se întâlnesc ca roci eruptive şi metamorfice. În aceste zone, solurile formate sunt scheletice cu profil scurt şi fertilitate naturală scăzută.

Cea mai mare importanŃă în formarea solurilor o au materialele parentale, care se găsesc răspândite mai ales în zonele de câmpie şi podiş. Acestea sunt alcătuite în cea mai mare parte din particule sedimentare de dezagregare şi alterare. Ele influenŃează formarea solurilor prin compoziŃia granulometrică şi conŃinutul în elemente bazice, mai ales în carbonatul de calciu. Astfel, pe roci nisipoase se formează soluri permeabile, cu un conŃinut scăzut în humus şi elemente nutritive, iar pe cele argiloase iau naştere soluri compacte, mai bogate în humus şi elemente nutritive. PrezenŃa argilelor cu carbonaŃi, sau a marnelor, determină formarea unor soluri cu proprietăŃi favorabile dezvoltării plantelor ( faeoziomuri calcarice –FZka). În general roca are un rol important în formarea, evoluŃia şi variaŃia învelişului de sol. Ea imprimă solurilor proprietăŃi fizico-chimice şi mecanice caracteristice.

1.1.4. Relieful Relieful reprezintă spaŃiul în cadrul căruia operează ceilalŃi factori de solificare, el

acŃionând în procesul de formare şi evoluŃie a solurilor prin influenŃa asupra celorlalte condiŃii de solificare, în special a climei şi a vegetaŃiei. Această influenŃă indirectă a reliefului se manifestă în Ńara noastră printr-o repartiŃie zonală a solurilor. Astfel, relieful foarte complex ( câmpii, dealuri, podişuri şi munŃi), determină o perfectă zonalitate de altitudine a climei şi vegetaŃiei ( de stepă, silvostepă, pădure şi pajişti alpine) cu a zonelor de soluri (cernoziomuri , faeoziomuri şi podzoluri).

Alături de marile unităŃi de relief, microrelieful are o influenŃă importantă în formarea şi răspândirea solurilor, prin distribuirea neuniformă a precipitaŃiilor căzute pe suprafaŃa terenului. În micile depresiuni ( crovuri, padine, văi), foarte răspândite în zonele de câmpie, şi de podişuri, se acumulează o cantitate mai mare de apă decât pe terenurile plane, din această cauză în acestea se vor forma soluri diferite de cele ale zonei înconjurătoare. Astfel, în zona solurilor de cernoziom, preluvosol, în microdepresiuni se formează soluri hipostagnice, stagnice (st) şi luvice, care sunt specifice unui climat mai umed.

1.1.5. Apa freatică şi stagnantă Apa freatică şi stagnantă, ca factor pedogenetic, acŃionează în procesul de prin

umezirea excesivă a acestuia, în cazul prezenŃei unui strat acvifer la mică adâncime sau a stagnării apei din precipitaŃii la suprafaŃă.

Apa freatică influenŃează solificarea în funcŃie de zona climatică, de adâncimea la care se găseşte şi de conŃinutul în săruri solubile. Stratul acvifer, situat la mică adâncime poate determina procese de lăcoviştire, mlăştinire ( gleizare) sau de salinizare.

Pentru a se produce lăcoviştirea pânza freatică trebuie să se găsească la adâncimea critică, care este de 2,5-3,5 m pentru zona de stepă, 1,5-2,5 m pentru zona de silvostepă şi

16

0,5-1,5m pentru zona de pădure. Mlăştinirea se produce atunci când apa freatică apare la suprafaŃa solului, sau la adâncime mai mică de 0,5 m.

Pentru a produce sărăturarea, apa freatică trebuie să conŃină şi săruri solubile (0,5 -3 g/l).

Apa ce stagnează la suprafaŃa solurilor, poate proveni din precipitaŃii sau din scurgeri de suprafaŃă şi se acumulează, de obicei, deasupra unui strat cu permeabilitate redusă. Se realizează în zonele cu precipitaŃii multe şi pe terenuri plane sau microdepresionare. Excesul de apă stagnantă determină procese de stagnogleizare sau stagnogleice în prima parte a profilului de sol.

1.1.6. Timpul. Procesul de formare şi evoluŃie a solurilor se petrece în timp şi este strâns corelat

cu durata de acŃiune a factorilor pedogenetici într-o anumită zonă. În funcŃie de această durată, la soluri poate fi întâlnită o vârstă absolută şi una relativă.

Vârsta absolută a solurilor, se calculează din momentul când rocile vin în contact cu factorii de solificare şi până în momentul aprecierii. Ea depinde de vârsta teritoriului respectiv şi a depozitelor supuse solificării. Astfel, solurile din lunci sunt mai tinere decât solurile din câmpie şi de pe terase. În general vârsta absolută a solurilor corespunde cu vârsta reliefului.

Procesul de formare şi evoluŃie a solurilor poate fi întrerupt, frânat sau accelerat de anumiŃi factori ca: aluvionarea în luncile râurilor, eroziunea de suprafaŃă, compoziŃia chimică a depozitelor de solificare etc. În acest caz la soluri se apreciază vârsta relativă, care este diferită de vârsta absolută şi este reflectată prin gradul de dezvoltare al profilului de sol. Astfel, pe materialele aluviale (fluvice) depuse recent procesul de solificare se reia de la capăt, iar pe terenurile în pantă (erodate) se întâlnesc soluri cu un profil mai scurt decât al solurilor de pe platourile învecinate.

După vârstă, se deosebesc trei grupe de soluri : actuale, moştenite şi fosile. Solurile actuale, sunt cele formate în condiŃii climatice existente în prezent în zona

respectivă. Ele pot fi neevoluate ( aluviosolurile - AS, litosolurile-LS, regosolurile-RS, etc.) şi evoluate sau mature ( toate solurile zonale).

Solurile moştenite, s-au format sun influenŃa unor condiŃii existente înaintea celor de astăzi şi pot fi monofazice şi polifazice . În grupa solurilor moştenite monofazice sunt cuprinse solurile care şi astăzi continuă să se formeze în condiŃii apropiate cu cele din trecut (preluvosolul roşcat), iar în grupa solurilor moştenite polifazice sunt cuprinse solurile ale căror profile au partea inferioară formată în condiŃiile din trecut (evoluŃie veche), iar partea superioară formată în condiŃiile de solificare actuale ( evoluŃie nouă).

Solurile fosile ( paleosolurile) s-au format în condiŃii de mediu diferite de cele existente azi, în prezent fiind acoperite de alte soluri, formate în condiŃiile actuale de solificare. În funcŃie de adâncimea la care se găsesc, ele pot fi exploatate sau nu de actuala vegetaŃie.

1.1.7. Omul. La solurile luate în cultură, omul are o influenŃă puternică asupra proprietăŃilor. şi

evoluŃiei acestora, deoarece contribuie la modificarea altor factori de solificare. IntervenŃia omului duce la ameliorarea solurilor, dar pot fi întâlnite şi situaŃii când se ajunge la degradarea acestora.

Defrişarea pădurii şi înlocuirea ei cu pajişti naturale intensifică procesul de înŃelenire secundară şi modifică influenŃa luminii, căldurii şi apei asupra învelişului de sol.

17

Împădurirea pajiştilor naturale creează alte condiŃii de pedogeneză, solurile căpătând proprietăŃi morfologice şi fizico-chimice noi.

Lucrările agrotehnice aplicate excesiv şi în condiŃii necorespunzătoare, micşorează procesul de bioacumulare, degradează structura, diminuează cantitatea de elemente nutritive, accentuează procesul de tasare, modifică regimul aero-hidric etc.

Arăturile adânci şi terasările, executate cu ocazia înfiinŃării unor plantaŃii de vii sau pomi, modifică profilul solului prin răsturnarea şi amestecarea orizonturilor de la suprafaŃă.

Fertilizarea organică şi minerală, aplicate pentru creşterea capacităŃii productive a solului, contribuie la modificarea proprietăŃilor acestuia. Astfel, gunoiul de grajd îmbunătăŃeşte regimul termic şi aero-hidric, structurează solul, ridică procentul de humus şi elemente nutritive, reduce aciditatea şi creşte gradul de saturaŃie în baze. Îngrăşămintele minerale cu azot şi potasiu contribuie la degradarea structurii şi la creşterea acidităŃii.

Aplicarea amendamentelor calcaroase pe solurile acide contribuie la o mai bună structurare, scade aciditatea, creşte gradul de saturaŃie în baze, îmbunătăŃeşte activitatea microbiologică etc.

Aplicarea irigaŃiilor contribuie la schimbarea relaŃiilor solului cu apa şi aerul, determină reducerea proceselor de descompunere aerobă şi acumularea unei cantităŃi mari de humus. Lucrările de desecare şi drenaj a terenurilor cu exces de umiditate, favorizează procesele aerobe prin îmbunătăŃirea regimului hidric.

Atunci când lucrările hidroameliorative sunt aplicate neraŃional, ele pot contribui la degradarea substanŃială a solurilor. De exemplu, prin folosirea unor cantităŃi prea mari de apă pentru irigarea culturilor pe solurile de cernoziom freatic umed sunt degradate prin procesul de lăcoviştire.

În ansamblu, intervenŃia omului, în procesul de solificare trebuie să favorizeze laturile pozitive ale acestui proces şi să diminueze sau să înlăture total pe cele negative.

ReŃinem .Din prezentările anterioare se constată că factorii de solificare nu acŃionează în mod independent în procesul de formare a solurilor, ci ei se corelează reciproc. Astfel, acŃiunea vegetaŃiei în formarea solurilor depinde de condiŃiile climatice ale zonei, de formele de relief, de natura materialului parental, de excesul de umiditate, de timp şi de activitatea productivă a omului.

Chiar dacă într-o anumită zonă, unul sau altul din factorii de pedogeneză au o influenŃă mai puternică sau mai redusă , solul format oglindeşte rezultatul acŃiunii conjugate a tuturor factorilor naturali şi antropici care au acŃionat de-a lungul a sute de mii şi milioane de ani.

România, deşi se întinde pe o suprafaŃă nu prea mare (23.839.071 ha), datorită diversităŃii factorilor pedogenetici are un înveliş de soluri foarte variat. Pe teritoriul României sunt reprezentate majoritatea solurilor Europei şi o bună parte din solurile lumii. Din acest punct de vedre România este considerată, pe drept cuvânt, o " Ńară muzeu" de soluri .

ObservaŃie. Între condiŃiile de climă, formele de relief, zonele de vegetaŃie, materiale parentale şi tipurile de sol ale României există un perfect paralelism. Astfel, în zona de câmpie , sub o vegetaŃie ierboasă, cu un climat mai cald şi mai secetos, pe materiale parentale afânate şi bogate în elemente bazice se întâlneşte ca tip de sol cernoziomul (CZ).

În zona de câmpie înaltă şi dealuri joase sub o vegetaŃie de silvostepă, cu un climat ceva mai umed şi mai răcoros apar ca tipuri de sol faeoziomurile (FZ).

18

În zona de dealuri şi podişuri, sub o vegetaŃie de pădure, cu un climat mult mai umed şi mai răcoros, pe materiale mai sărace în elemente bazice, apar ca tipuri de soluri preluvosolurile (EL) şi luvosolurile (LV).

În zona montană, cu un climat vitreg, sub o vegetaŃie acidofilă, pe roci dure sărace în elemente bazice, se întâlnesc districambosolurile (DC) şi podzolurile (PD).

Pe lângă aceste tipuri de soluri, întâlnite pe zone întinse, sub influenŃa unor condiŃii locale de microrelief şi microclimat, s-au format şi alte soluri care ocupă suprafeŃe mult mai reduse, de aceea teritoriul Ńării noastre este considerat ca un adevărat mozaic de soluri.

TEST DE EVALUARE

1. Care sunt factorii care au acŃionat de-a lungul timpului în formarea solului ?

Răspuns :

Factorii cu un rol important în formarea solului, numiŃi şi factori de solificare sau pedogenetici sunt : organismele ( vegetale şi animale), clima, relieful, roca, apa freatică şi satagnantă, timpul şi factorul antropic ( omul)

2. Care dintre organismele vegetale acŃionează mai intens în procesul de

solificare şi de ce ? Răspuns :

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 1. În funcție de vârstă, solurile pot fi :

a) moștenite ; b) actuale; c) fosile ; d) alcaline ; e) acide.

Rezolvare : a, b,c. De rezolvat: 2. Apa freatică ca factor de solificare determină procese de :

a) eluviere; b) iluviere ; c) gleizare ; d) bioacumulare;

19

e) stagnogleizare. Rezolvare:

1.2. Formarea şi alcătuirea părŃii minerale a solului

1.2.1. Dezagregarea Dezagregarea este un proces fizico-mecanic şi bio-mecanic de mărunŃire a rocilor şi

mineralelor în particule de diferite mărimi, fără ca materialul mărunŃit să sufere transformări chimice. Dezagregarea se desfăşoară sub influenŃa atmosferei, hidrosferei şi biosferei.

1.2.1.1. Dezagregarea prin intermediul atmosferei. Atmosfera acŃionează în procesul de dezagregare prin variaŃiile de temperatură şi

prin vânturi. Dezagregarea datorită variaŃiilor de temperatură se mai numeşte şi dezagregare

termodinamică. Intensitatea dezagregării termodinamice este influenŃată de următorii factori :

� amplitudinea variaŃiilor de temperatură: cu cât diferenŃa dintre temperaturile maxime şi minime este mai mare, cu atât dezagregarea este mai puternică;

� frecvenŃa variaŃiilor de temperatură : cu cât variaŃiile de temperatură se succed mai des, cu atât dezagregarea este mai intensă;

� culoarea rocilor: rocile de culoare închisă absorb mai multă căldură, deci se dilată mai puternic şi determină forŃe antagoniste mai accentuate între suprafaŃă şi interior.

� heterogenitatea rocilor : favorizează dezagregarea prin comportarea diferită a mineralelor componente. Cu cât sunt mai heterogene, rocile se vor dezagrega mai intens.

� În strânsă legătură cu dezagregarea rocilor sub influenŃa variaŃiilor de temperatură este şi acŃiunea de îngheŃ şi dezgheŃ, care mai poartă denumirea de gelivaŃie. În fisurile şi porii rocilor pătrunde apa, care prin îngheŃ, îşi măreşte volumul şi presează asupra rocii, ducând la desfacerea ei în bucăŃi. Se poate resimŃi în sol până la adâncimea de circa 1 m, pe când dezagregarea datorită variaŃiilor de temperatură se manifestă până la circa 30 cm adâncime în condiŃiile Ńării noastre.

AcŃiunea de îngheŃ şi dezgheŃ este aceea care determină şi mărunŃirea brazdelor bolovănoase rămase după arăturile adânci de toamnă.

Dezagregarea prin acŃiunea vântului . Se manifestă prin sfărâmarea mecanică a rocilor datorită forŃei cu care vântul le izbeşte în mişcarea lui (300-400kg/cm2

). AcŃiunea mecanică a vântului cuprinde trei procese distincte: erodare (coroziunea eoliană), transport ( deflaŃia sau denudaŃia eoliană) şi sedimentare sau depunere a materialului transportat.

Procesul de roadare produce modelarea sau şlefuirea rocilor . Intensitatea eroziunii depinde de : frecvenŃa vântului, viteza lui, gradul de încărcare al vântului cu grăunŃi de nisip şi heterogenitatea rocilor. Astfel, cu cât vânturile sunt mai puternice, mai frecvente şi conŃin particule, au o putere mai mare de roadare. Rocile omogene sunt netezite la suprafaŃă, iar cele heterogene prezintă diferite excavaŃiuni, căpătând forme foarte diferite

Procesul de transport constă în îndepărtarea particulelor rezultate prin coroziune sau dezagregare termodinamică. Vântul transportă particulele în toate direcŃiile prin rostogolire sau aerian, deci şi în sens contrar gravitaŃiei. DistanŃa la care pot fi transportate particulele depinde de : intensitatea vântului, natura curenŃilor ( curenŃii verticali transportă

20

la distanŃă mai mare), mărimea, densitatea şi forma particulelor, uniformitatea şi gradul de acoperire al terenului cu vegetaŃie.

Procesul de sedimentare începe atunci când puterea de transport a vântului a scăzut, iar materialul depus dă naştere la depozite eoliene sub forme de dune şi interdune ( în zone nisipoase), sau alte forme.

1.2.1.2. Dezagregarea prin intermediul hidrosferei. Hidrosfera acŃionează în procesul de dezagregare prin intermediul apei din fisuri şi

pori, a apei de şiroire şi torenŃilor, a apelor curgătoare, cât şi a apei solide sub formă de zăpadă şi gheŃuri.

AcŃiunea apei din fisuri şi pori, se realizează prin presiuni mari pe care aceasta le exercită. Astfel, în fisurile de 1 micron apa exercită o presiune de aproximativ 1,5 kg/cm2, în timp ce în fisurile de 1 milimicron presiunea poate ajunge până la 1500 kg/cm2.

AcŃiunea apelor de şiroire şi torenŃilor, este destul de puternică şi se pune în evidenŃă pe versanŃi, în timpul ploilor torenŃiale sau topirii bruşte a zăpezii. Şiroaiele şi torenŃii, datorită volumului mare de apă şi mai ales, a vitezei, dislocă prin eroziune cantităŃi mari de material, care este în continuu mărunŃit prin izbire şi rostogolire.

AcŃiunea apelor curgătoare se manifestă de-a lungul cursurilor, de la izvoare până la vărsare, prin roadere, transport şi depunere.

AcŃiunea zăpezilor şi gheŃarilor. Zăpezile realizează desprinderea şi mărunŃirea rocilor şi mineralelor în timpul avalanşelor ce se produc în zona montană.

GheŃarii acŃionează în procesul de dezagregare prin eroziune, transport şi depunere ca şi apele curgătoare.

1.2.1.3. Dezagregarea prin intermediul biosferei. Biosfera produce dezagregarea rocilor şi mineralelor prin acŃiunea organismelor

vegetale şi animale şi are o intensitate mult mai redusă în comparaŃie cu atmosfera şi hidrosfera.

AcŃiunea organismelor vegetale se produce mai ales, datorită rădăcinilor, care pătrund în fisurile rocilor şi care, prin îngroşare exercită presiuni laterale mari (30-50kg/cm2), provocând mărunŃirea acestora. Rădăcinile au şi o acŃiune chimică de dizolvare, slăbind astfel coeziunea dintre particule.

AcŃiunea organismelor animale se realizează prin galeriile, canalele sau cuiburile pe care acestea le sapă pentru a-şi asigura existenŃa. Astfel, râmele, furnicile, hârciogii, cârtiŃele etc. sapă galerii pentru procurarea şi depozitarea hranei, producând mărunŃirea pământului.

În natură mărunŃirea rocilor şi mineralelor se mai produce şi sub acŃiunea forŃei gravitaŃionale. Astfel, de pe marginea prăpăstiilor şi abrupturilor se desprind blocuri de stâncă, care, în cădere, se lovesc de alte stânci şi se mărunŃesc.

1.2.2. Alterarea Alterarea este procesul chimic şi biochimic de transformare a mineralelor şi rocilor,

rezultând produşi cu proprietăŃi noi, deosebite de ale vechilor materiale Alterarea se petrece concomitent cu dezagregarea, aceste procese completându-se

reciproc. Alterarea, ca şi dezagregarea, se petrece sub acŃiunea factorilor atmosferei,

hidrosferei şi biosferei (factorilor biotici).

21

1.2.2.1. AcŃiunea atmosferei în procesul de alterare. Atmosfera acŃionează în procesul de alterare prin componentele aerului. Aerul

atmosferic conŃine aproximativ 79% azot, 21% oxigen şi 0,03% dioxid de carbon. AcŃiunea cea mai intensă în alterarea mineralelor o are oxigenul şi dioxidul de carbon. AcŃiunea de alterare produsă de oxigen se manifestă prin procesul de oxidare şi reducere, iar cea produsă de dioxidul de carbon prin procesul de carbonatare şi bicarbonatare.

Oxidarea este un proces de combinare a unei substanŃe cu oxigenul: 2SO2+O2=2SO3, sau de pierdere de hidrogen, sau de trecere a unei substanŃe ce corespunde unui oxid mai sărac în oxigen, în alta corespunzătoare unui oxid mai bogat în oxigen . În general, prin oxidare, elementele trec de la o valenŃă mai mică la alta mai mare.

Cele mai frecvente procese de oxidare în masa solului se întâlnesc la compuşi fierului, manganului şi sulfului, care se găsesc în compoziŃia diverselor minerale. În reŃeaua cristalină a silicaŃilor, fierul şi manganul se pot găsi sub formă redusă, ca ioni feroşi şi manganoşi sau ca oxizi feroşi şi manganoşi. Prin oxidare trec sub formă de oxizi ferici şi manganici. Dacă oxidarea fierului se petrece în mediul uscat se obŃine hematitul, iar dacă se petrece în mediul umed se formează limonitul, conform reacŃiilor:

2 Fe O + O = Fe2O3 4 Fe O + O2 +3 H2O = 2Fe2O3 · 3H2O Sulfurile, prin oxidare, sunt transformate în sulfat feros: FeS2+ 6O = FeSO4 +SO2 FeS2+ 3O + H2O = FeSO4 +SH2

Sulfatul feros, prin oxidare în prezenŃa apei, dă limonitul şi acidul sulfuric care, în contact cu carbonatul de calciu, formează sulfatul de calciu hidratat :

4 FeSO4 + 2 O +7 H2O = 2 Fe2O3 ⋅ 3 H2O + 4 H2SO4

H2SO4 + CaCO3 + 2 H2O = CaSO4 ⋅ 2 H2O + H2CO3

Oxidarea duce la atenuarea proprietăŃilor bazice, respectiv la accentuarea celor acide, iar mineralele devin mai stabile şi deci, se favorizează depunerea lor în masa solului.

Reducerea este fenomenul invers oxidării, prin reducere înŃelegându-se orice proces chimic în care se pierde oxigen, se câştigă hidrogen, sau orice proces prin care un element trece de la o valenŃă superioară la o valenŃă inferioară :

Fe2O3 + H2 = 2 FeO + H2O Reducerea poate avea loc alternativ cu procesul de oxidare, mediul aerob

favorizând oxidarea, iar mediul anaerob reducerea. Procesele de reducere în sol sunt determinate fie de apa stagnantă de la suprafaŃa solurilor argiloase, fie de apa freatică la mică adâncime, care menŃine un mediu permanent umed. Prin alternarea perioadelor umede cu cele secetoase se pot realiza condiŃii succesive anaerobe şi aerobe. În acest caz, compuşii sub formă redusă ai fierului, de culoare cenuşie sau verzuie-vineŃie, sunt “împestriŃaŃi” cu compuşi de fier oxidaŃi de culoare roşcată. Procesul de alternare succesivă a condiŃiilor aerobe şi anaerobe şi prezenŃa compuşilor de fier sub formă oxidată şi redusă se numeşte gleizare.

Reducerea determină accentuarea proprietăŃilor bazice, iar compuşii reduşi devin solubili şi pot migra pe profilul de sol.

Carbonatarea este determinată de dioxidul de carbon. Apa acidulată cu CO2 acŃionează asupra bazelor rezultate din alterarea diferitelor minerale, dând naştere la carbonaŃi şi bicarbonaŃi. Astfel, în urma procesului de debazificare a silicaŃilor, rezultă

22

hidroxizi de potasiu, de sodiu, de calciu, de magneziu etc. Aceste baze, în prezenŃa apei şi a dioxidului de carbon, trec în carbonaŃi :

2 KOH + CO2 + H2O = K2CO3 + 2 H2O Ca(OH)2 + CO2 +H2O = CaCO3 +2 H2O CarbonaŃii de Na şi K sunt solubili şi se spală în profunzime. CarbonaŃii de Ca şi

Mg sunt foarte greu solubili, din care cauză îi găsim la diferite adâncimi în masa solului.

Atunci când CO2 se găseşte în cantitate mai mare în sol, carbonaŃii trec în bicarbonaŃi (bicarbonatarea). Procesul este reversibil :

K2CO3 + CO2 + H2O 2 K H CO3

CaCO3 + CO2 + H2O Ca(HCO3)2 Datorită depunerii carbonaŃilor, se formează în adâncime un orizont caracteristic

notat cu Cca (calcic sau calxic sau carbonato-acumulativ). 1.2.2.2.AcŃiunea hidrosferei în procesul de alterare. Alături de aerul atmosferic, apa joacă un rol important în procesul de alterare a

compuşilor minerali şi organici. Principalele procese de alterare datorită apei sunt : hidratarea, deshidratarea şi hidroliza.

Hidratarea este procesul prin care apa se leagă de mineralele din sol fie sub formă de molecule, fie sub formă de grupări OH. Poate fi de două feluri : fizică şi chimică.

Hidratarea fizică constă în atragerea apei la suprafaŃa particulelor minerale datorită, pe de o parte, energiei libere de la suprafaŃa acestora, rezultată în urma dezagregării mineralelor, iar pe de altă parte, datorită caracterului de dipol al moleculei de apă .

Moleculele de apă reŃinute la suprafaŃa particulelor formează un strat subŃire ce poartă denumirea de peliculă de hidratare. Gradul de hidratare depinde de mărunŃirea materialului, de concentraŃia soluŃiei, de temperatură, de valenŃă şi raza ionului hidratat.

Hidratarea chimică constă în pătrunderea apei în reŃeaua cristalină a mineralelor fie sub formă moleculară (apă de cristalizare), fie sub formă de OH (apa de constituŃie), determinând transformări mai profunde, ceea ce duce la apariŃia de noi minerale. De exemplu, anhidritul (CaSO4), prin hidratare chimică, trece în gips (CaSO4 ⋅2 H2O), iar hematitul (Fe2O3) poate să treacă în limonit (Fe2O3 ⋅ nH2O) sau în hidroxid de fier (Fe(OH)3).

Deshidratarea. Mineralele pot să sufere şi procesul de deshidratare, adică de pierdere de apă. Apa reŃinută prin hidratare fizică se pierde mai uşor, chiar la temperaturi obişnuite, în timp ce apa reŃinută prin hidratare chimică se pierde la temperaturi mult mai mari. Deshidratarea este însoŃită de micşorarea volumului, determinând şi ea mărunŃirea mineralelor.

Hidratarea şi deshidratarea au o influenŃă indirectă în proceul de alterare contribuind la mărunŃirea rocilor şi mineralelor.

Hidroliza reprezintă procesul de descompunere a unei sări în acidul şi baza din care a fost formată, în prezenŃa apei. O sare poate hidroliza acid, neutru sau bazic , în funcŃie de natura acidului sau bazei.

SilicaŃii – principalele minerale componente ale scoarŃei terestre – sunt săruri ale acidului silicic (acid slab) cu diferite baze puternice : NaOH, KOH, Ca(OH)2 etc. Deci silicaŃii vor hidroliza alcalin. SilicaŃii sunt minerale insolubile, de aceea, hidroliza lor se face pe etape. Principalele etape sunt : debazificarea, desilicifierea şi argilizarea.

Ionii de H, rezultaŃi prin disocierea apei, având o energie de schimb foarte mare, pătrund cu uşurinŃă în reŃeaua cristalină a silicaŃilor, scoŃând de la suprafaŃa acestora ionii

23

de K, Na, Mg sau Ca. Aceşti ioni trec în soluŃie şi formează, împreună cu grupările OH, diferite baze – KOH, NaOH, Mg(OH)2, Ca(OH)2, astfel :

K+ K+

silicat K+ + H+ + OH- → silicat H + KOH

K+ K+

Desilicifierea este faza în care, din reŃeaua silicatului primar, se pune în libertate o mare parte din dioxidul de siliciu (SiO2) sub formă de silice secundară hidratată. SilicaŃii primari, supuşi alterării, sunt constituiŃi în mare parte din SiO2, iar acesta, în prezenŃa soluŃiilor puternic alcaline, este parŃial solubilizat. Alcalinizarea soluŃiei se realizează în primă fază, prin eliberarea bazelor, iar silicea secundară eliberată se depune sub forma unui praf de culoare albicioasă.

Argilizarea. Restul nucleelor alumino-silicice rămase după debazificare şi desilicifiere suferă diferite procese de hidratare şi afânare rezultând silicaŃi noi, complecşi, numiŃi silicaŃi secundari. Aceştia sunt principalii constituenŃi ai argilei, de aceea faza de formare a silicaŃilor secundari se numeşte argilizare.

Procesul de hidroliză se petrece cu intensităŃi diferite de la o zonă la alta şi este cu atât mai puternic, cu cât mineralele sunt mai mărunŃite, silicaŃii primari sunt mai bogaŃi în elemente bazice, iar concentraŃia soluŃiei în ioni de hidrogen este mai ridicată.

O influenŃă deosebită asupra procesului de hidroliză a silicaŃilor primari o au condiŃiile climatice, mai ales umiditatea şi temperatura.

În condiŃii de umiditate mare, temperatura scăzută şi reacŃia acidă, se formează caolinitul, iar procesul se numeşte caolinizare. În cazul ortozei reacŃia este :

2 Si3O8AlK + 2 H2O + CO2 = 2 SiO2⋅ Al2O3 ⋅ 2 H2O + 4 SiO2 + K2CO3

ortoză caolinit În condiŃii de umiditate şi temperatură moderate, cu reacŃia neutră sau alcalină se

formează sericitul Procesul se numeşte sericitizare şi se petrece astfel :

3 Si3O8AlK + H2O + CO2 = (Si3Al)O10 (OH)2Al2K + 6 SiO2 + K2CO3 ortoză sericit – muscovit În condiŃii de umiditate şi temperatură ridicate , hidroliza este foarte intensă, se

formează sericit hidratat. Procesul se numeşte lateritizare (lat. later = Ńiglă, cărămidă): 2 Si3O8AlK + 15 H2O + CO2 = 6 Si (OH)4 + 2 Al (OH)3 + K2CO3

ortoză sericit hidratat

Hidroliza are o importanŃă foarte mare în procesul de alterare a silicaŃilor primari, deoarece contribuie la formarea componentului mineral principal al solului “argila” şi, în acelaşi timp, pune în liberate diferite săruri necesare nutriŃiei plantelor şi diferiŃi oxizi şi hidroxizi de fier, aluminiu etc., care intră în compoziŃia solurilor.

1.2.2.3. AcŃiunea biosferei în procesul de alterare.

24

Alterarea biochimică este determinată de prezenŃa în sol a vieŃuitoarelor şi se petrece asupra componenŃilor minerali şi organici. Acest proces de alterare este determinat, în cea mai mare măsură, de organismele vegetale, dra şi de organismele animale.

Organismele vegetale acŃionează în mod direct asupra rocilor şi mineralelor de unde îşi extrag elementele nutritive.

O importanŃă mult mai mare în procesul de alterare, o are contribuŃia indirectă a organismelor vegetale. Astfel, prin acŃiunea microorganismelor asupra materiei minerale şi organice se eliberează dioxid de carbon şi diferiŃi acizi minerali (azotos, azotic, sulfuric etc.) şi acizi organici (acetic, tartric, citric etc.), care contribuie la procesul de alterare.

Plantele superioare acŃionează în procesul de alterare prin intermediul rădăcinilor, prin care secretă o serie de acizi organici, cu ajutorul cărora dizolvă partea minerală din jur şi extrag elemente nutritive. O contribuŃie importantă în procesul de alterare îl au acizii humici rezultaŃi din humificarea resturilor organice sub acŃiunea microorganismelor.

Organismele animale au o contribuŃie mai redusă în procesul de alterare, ele acŃionând prin secretarea diferitelor substanŃe chimice, cu ajutorul cărora descompun materia minerală şi organică, schimbându-i compoziŃia chimică. Astfel, materialul coprogen trecut prin corpul râmelor are o altă compoziŃie chimică în comparaŃie cu materialul mineral sau organic anterior.

ReŃinem : Produşii ce rezultă din dezagregarea şi alterarea mineralelor şi rocilor se diferenŃiază după gradul de mărunŃire şi după compoziŃia chimică. Produşii de dezagregare sunt alcătuiŃi din particule grosiere, iar cei de alterare sunt compuşi noi, foarte fini, care în contact cu apa dau soluŃii sau suspensii coloidale. Principalii produşi rezultaŃi prin alterare sunt reprezentaŃi prin : săruri uşor solubile, mijlociu solubile, greu solubile şi foarte greu solubile, oxizi şi hidroxizi de fier, aluminiu şi mangan, silice coloidală, minerale argiloase,iar cei rezultaŃi prin dezagregare sunt reprezentaŃi prin praf, nisip, pietriş, pietre şi bolovani.,

ObservaŃie. Produşii rezultaŃi în urma proceselor de dezagregare şi alterare pot rămâne pe locul de formare sau pot fi transportaŃi sub formă de : soluŃii (sărurile), soluŃii coloidale (hidroxizi de fier şi aluminiu, minerale argiloase), suspensii (praful, nisip fin), sau pe cale mecanică (nisipul grosier, pietrişul, bolovănii). În timpul transportului, mai ales la particulele grosiere, se produc transformări fizice şi chimice. Produşi de dezagregare şi alterare depuşi, constituie rocile sedimentare pe care se formează cele mai multe soluri din Ńara noastră.

Dacă ne referim la sărurile solubile rezultate prin procesele de alterare, acestea sunt spălate în adâncime de către apa de infiltraŃie. Astfel, apa de ploaie sau cea folosită pentru irigaŃii se infiltrează, şi odată cu ea, sunt transportate în adâncime şi sărurile în ordinea solubilităŃii lor. Adâncimea de depunere a sărurilor este determinată şi de cantitatea de apă. După spălarea sărurilor, apa de infiltraŃie antrenează şi materialele sub formă de suspensii sau soluŃii coloidale, pe care le transportă şi le depune la diferite adâncimi. O parte din aceste substanŃe pot ajunge, odată cu apa de infiltraŃie, în apa freatică şi, de aici, în lacuri, mări şi oceane, unde se depun, formând depozite de roci sedimentare.

O acŃiune importantă în procesul de transport şi sedimentare o are "apa de şiroire" şi cea a torenŃilor. Această apă poate transporta, pe lângă fracŃiunile grosiere şi cantităŃi importante de săruri şi substanŃe coloidale, pe care le depune la baza versanŃilor.

Apele curgătoare prezintă de asemenea, o importanŃă mare în acŃiunea de transport şi sedimentare, atât a produselor grosiere, cât şi a sărurilor şi coloizilor.

Transportul şi depunerea produsilor de dezagregare şi alterare poate fi făcută şi de vânt la distanŃe foarte mari, rezultând depozite sedimentare eoliene.

25

Ca urmare a transportului şi depunerii produşilor de dezagregare şi alterare se formează depozite naturale, care pot fi : acvatice şi continentale.

Depozitele acvatice. Se formează din materialul transportat de pe uscat şi depus în lacuri (depozite lacustre) şi în mări (depozite marine).

Depozitele continentale sunt reprezentate, mai ales, prin roci detritice, cunoscute sub următoarele denumiri : depozite eluviale, coluviale, deluviale, proluviale, aluviale, glaciale şi eoliene .

Depozitele eluviale sunt alcătuite din produşi de dezagregare şi alterare rămaşi pe locul de formare.

Depozitele coluviale sunt reprezentate din materiale depuse la baza versanŃilor. Depozitele deluviale se întâlnesc pe versanŃii slab înclinaŃi, reprezentate de

materiale depuse peste depozitele coluviale. Depozitele proluviale sunt formate din material adus de torenŃi, sau râuri cu regim

torenŃial şi depuse la baza pantei sub formă de conuri de dejecŃie. Depozitele aluviale iau naştere prin acŃiunea de transport şi sedimentare a apelor

curgătoare. Se întâlnesc în lunci. Depozitele glaciale se datoresc gheŃarilor. Se mai cunosc şi sub denumirea de

depozite morenice. Depozitele eoliene sunt reprezentate prin materiale transportate de vânt.

TEST DE EVALUARE

1. Ce reprezintă procesele de dezgregare şi alterare ? Răspuns :

Dezagregarea este procesul fizico-mecanic şi biomecanic de mărunŃire a rocilor şi mineralelor rezultând produşi cu dimensiuni mai mici, dar cu aceleaşi proprietăŃi ca ale vechiului material din care provin. Alterarea este procesul chimic şi biochimic de transformare a rocilor şi mineralelor, rezultând produşi cu proprietăŃi noi, diferite de ale vechiului material din care provin.

2. Ce reprezintă dezagregarea termodinamică şi care sunt factori care o

influenŃează? Ce este gelivaŃia şi până la ce adâncime se manifestă ? Răspuns :

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 1. Care din următoarele produse au rezultat prin procese de alterare? a) nisip ; b) silice coloidală ; c) pietriș; d) argilă;

26

e) oxizi și hidroxizi; Rezolvare : b, d,e.

De rezolvat: 2. Argilizarea în condiŃii de temperaturi şi umiditate moderate se numeşte: a) laterilizare ; b) caolinizare; c) sericitizare; d) hidratare; e) deshidratare.

Rezolvare:

1.3. Formarea şi alcătuirea părŃii organice a solului

1.3.1. Organismele şi rolul lor în formarea solului Partea organică a solului reprezintă 5% din componenta solidă a solului. Deşi

ocupă un procent mic, partea organică reprezintă o importanŃă deosebită, deoarece are o capacitate foarte mare de reŃinere pentru apă şi elemente nutritive pe care le pune la dispoziŃia plantelor.

Componenta organică provine în sol în urma activităŃii organismelor vegetale şi animale.

Organismele vegetale au rolul şi posibilitatea de a sintetiza materie organică din materie minerală. Unele organisme au rolul de a descompune resturile organice moarte. Acest proces de sinteză şi descompunere se numeşte circuitul biologic al materiei în natură.

Organismele care realizează acest proces se împart în floră şi faună. Un rol deosebit în transformarea materialului organic îl au microorganismele

reprezentate prin : Bacteriile, reprezintă cea mai răspândită grupă de microorganisme, variind de la

câteva sute de mii până la miliarde în fiecare cm3 de sol. Zona cea mai populată de bacterii se întâlneşte în imediata vecinătate a rădăcinilor

plantelor, într-un strat de sol de 2-5 mm, denumit rizosferă. După modul de nutriŃie bacteriile se clasifică în heterotrofe şi autotrofe, iar după

modul de folosire al oxigenului în aerobe, anaerobe şi facultativ anaerobe. Bacteriile heterotrofe, sunt cele mai răspândite în sol, contribuind la

descompunerea tuturor substanŃelor organice moarte, de unde îşi procură atât dioxidul de carbon cât şi energia necesară.

Bacteriile autotrofe, folosesc pentru nutriŃie carbonul din dioxidul de carbon, iar energia necesară asimilării carbonului o primesc din oxidarea unor minerale. Dintre acestea cele mai răspândite sunt bacteriile nitrificatoare, sulfobacteriile şi ferobacteriile.

În general, bacteriile contribuie la descompunerea resturilor organice ierboase şi preferă condiŃii de reacŃie slab acidă, neutră şi alcalină. Ele activează dominat în zona de stepă şi mai puŃin în zona de pădure.

Ciupercile, trăiesc în sol alături de bacterii şi au o importanŃă foarte mare în procesul de humificare şi de amonificare. Unele ciuperci formează pe rădăcinile platelor verzi o combinaŃie de simbioză care poartă denumirea de micoriză. În cadrul simbiozei

27

ciuperca primeşte de la plantă hidraŃi de carbon, iar ea dă plantei azotul procurat din sol prin descompunerea resturilor organice.

Ciupercile sunt microorganisme heterotrofe predominat aerobe, care preferă un mediu acid, de aceea contribuie, în principal, la descompunerea resturilor organice de sub păduri.

Actinomicetele, sunt microorganismele heterotrofe aerobe, care reprezintă forma de trecere de la bacterii la ciuperci. Ele se dezvoltă în condiŃii de reacŃie de la acidă la alcalină şi au o capacitate mare de descompunere a substanŃelor organice rezistente (lignina).

Algele sunt microorganisme unicelulare ce conŃin clorofilă. Se dezvoltă în terenurile umede, consumă dioxidul de carbon şi contribuie la aerisirea acestor soluri.

Lichenii rezultă prin asocierea dintre algele verzi şi ciuperci. Se întâlnesc pe rocile masive. Ciuperca dizolvă materialul mineral şi-l pune la dispoziŃia algei.

Protozoarele, sunt microorganisme animale care se întâlnesc mai ales în mediu de sere, solarii sau în solurile pentru legumicultură, care sunt nedorite deoarece consumă bacteriile şi algele din sol.

Macroorganismele sunt vegetale şi animale. Macroorganismele vegetale sunt reprezentate prin vegetaŃia ierboasă şi vegetaŃia

lemnoasă, care sintetizează cea mai mare parte din materia organică supusă humificării. Cea mai bună este vegetaŃiea ierboasă, deoarece rădăcinile firoase sunt puternic ramificate în primii 40 – 50 cm ai solului şi mor în fiecare an. Cantitatea de material organic adusă în sol este mai mare decît în cazul vegetaŃie lemnoase.

Organismele animale reprezentate prin râme, insecte, şoareci, şobolani, cârtiŃe, iepuri, vulpi etc, cu un regim de hrană variat, prin amestecul continuu a componentelor solului, organice şi minerale, prin transportul diferiŃilor contituienŃi, au rol deosebit de important în procesele pedogenetice.

În procesul de humificare organismele animale participă în proporŃie mult mai mică în comparaŃie cu organismele animale.

1.3.2. ProvenienŃa materiei organice din sol Materia organică din sol, în cea mai mare parte de natură vegetală, este formată mai

ales din resturi ale platelor superioare cum ar fi : rădăcini, rămurele, frunze, fragmente de tulpini etc. Alături de acestea, dar în măsură mult mai mică, se găsesc resturi de animale şi microorganisme.

Cantitatea de materie organică supusă proceselor de descompunere depinde de felul vegetaŃiei şi zona climatică în care se dezvoltă.

În condiŃiile Ńării noastre, vegetaŃia ierboasă din stepă poate lăsa anual 10-20 t/ha . Plantele anuale cultivate lasă în sol 3-4 t/ha masă organică. O cantitate mai mare de resturi organice rămâne în sol de la lucernă şi trifoi, care aduc în fiecare an 3-12 t/ha de rădăcini. VegetaŃia forestieră poate lăsa anual o cantitate de masă organică apreciată la 2-4 t/ha, cea mai mare parte la suprafaŃa solului sub formă de litieră.

Microorganismele ( bacterii, ciuperci, actinomicete etc.) şi animalele din sol, aduc şi ele o cantitate însemnată de materie organică, care anual se ridică la 1-4 t/ ha.

1.3.3. CompoziŃia chimică a resturilor organice din sol Din punct de vedere chimic resturile organice din sol sunt alcătuite din apă în

proporŃie de 75-90% şi din compuşi organici, formaŃi din C, H,O, şi N ca elemente de bază, la care se adaugă în cantităŃi mai mici Ca, Mg, Fe, K,P,S etc. Principalele grupe de

28

substanŃe întâlnite în resturile organice sunt : hidraŃii de carbon, substanŃele proteice, substanŃele grase, substanŃele tanante şi elemente minerale (cenuşă)

1.3.4. Descompunerea resturilor organice Procesele de descompunere a resturilor organice de către microorganisme depind de

natura resturilor organice, de condiŃiile de mediu şi de felul microorganismelor. Transformarea materiei organice are loc în trei etape principale: hidroliză, reacŃii de oxido-reducere şi mineralizare totală

Hidroliza determină descompunerea substanŃelor organice complexe în produşi mai simpli, dar de natură organică. Produşii rezultaŃi prin hidroliză sunt supuşi în continuare unor procese de oxido-reducere şi transformaŃi, fie în substanŃe organice şi mai simple, fie în compuşi minerali.

Mineralizarea reprezintă faza finală a descompunerii resturilor organice şi are ca rezultat formarea de compuşi minerali.

Descompunerea resturilor organice este foarte mult influenŃată de compoziŃia acestora, petrecându-se rapid sau foarte încet, cu formarea de produşi intermediari sau finali.

HidraŃi de carbon solubili în apă sunt descompuşi foarte uşor până la produşi finali (CO2, H2O)

HidraŃii de carbon insolubili în apă (celuloza şi hemiceluloza), prin hidroliză sunt trecuŃi în aminozaharuri şi acizi uronici, iar prin oxido-reducere, se obŃin aldehide, alcali, dioxid de carbon, apă, metan etc.

Lignina şi substanŃele tanante sunt foarte rezistente la descompunere, având tendinŃa de acumulare reziduală în sol. Prin hidroliza acestora se obŃin compuşi de tipul polifenolilor, iar prin reacŃii de oxido-reducere polifenolii sunt trecuŃi în fenoli şi chinone. Aceşti compuşi intermediari au un mare rol în formarea humusului.

SubstanŃele proteice din sol se descompun în general uşor. Prin hidroliză ele trec în peptide şi aminoacizi, iar aceştia prin oxido-reducere sunt transformaŃi în acizi organici, acizi graşi, alcooli, amoniac, dioxid de carbon, apă, metan, hidrogen sulfurat etc. Peptidele şi aminoacizii, alături de fenoli şi chinone, alcătuiesc compuşii de bază care participă la formarea humusului din sol.

SubstanŃele grase, substanŃele ceroase şi răşinile se descompun lent şi prin hidroliză trec în glicerină şi acizi graşi, iar prin reacŃii de oxido-reducere dau naştere la acizi nesaturaŃi, oxiacizi, acizi organici volatili, hidrocarburi, dioxid de carbon, apă etc.

1.3.5. Formarea humusului în sol Humusul reprezintă materia organică din sol, rezultată în urma proceselor de

descompunere a resturilor organice de către microorganisme până la produşi intermediari şi de resintetizare a acestora în compuşi noi, complecşi, numiŃi acizi humici, tot sub acŃiunea microorganismelor.

Humificarea cuprinde deci două etape : de descompunere şi de resintetizare, ambele desfăşurându-se sub acŃiunea microorganismelor.

Procesul de transformare a resturilor organice şi de formare a humusului se petrece diferit de la o zonă la alta şi depinde de climă, de condiŃiile de aerobioză şi anaerobioză, de compoziŃia chimică a resturilor organice, de felul microorganismelor.

Pentru formarea humusului trebuie să existe condiŃii alternative de aerobioză şi anaerobioză, pentru că în condiŃii excesiv aerobe se produce mineralizarea iar în condiŃii excesiv anaerobe resturile organice se turbifică.

29

Resturile organice provenite din vegetaŃia ierboasă se humifică mai uşor rezultând humus de bună calitate. Bacteriile acŃionează sub vegetaŃia ierboasă în condiŃii de temperaturi ridicate, umiditate mai scăzută, reacŃie slab alcalină, neutră sau alcalină. Contribuie la formarea humusului în zona de stepă.

Ciupercile acŃionează sub vegetaŃia lemnoasă în condiŃii de umiditate mai mare, temperaturi scăzute, mediu acid rezultând un humus de slabă calitate în zona de deal şi podiş.

1.3.6. Clasificarea şi proprietăŃile acizilor humici Humusul este un compus organic complex format din acizi humici şi din substanŃe

organice nehumice ( hidraŃi de carbon, proteine, grăsimi etc.).Acizii humici ( componenŃii principali ai humusului) se clasifică în : acizi huminici (acidul huminic propriu-zis şi acidul ulmic) şi acizi fulvici ( acidul crenic şi acidul apocrenic).

Acizii huminici, se formează prin humificarea resturilor organice provenite de la

vegetaŃia ierboasă, bogate în substanŃe proteice şi elemente bazice, sub acŃiunea predominată a bateriilor, în condiŃiile unui climat cald şi puŃin umed, în solurile bogate în calciu şi cu reacŃie slab acidă, neutră sau alcalină.

Au o culoare închisă (până la negricioasă) şi sunt insolubili sau foarte greu solubili în apă, din această cauză se acumulează în cantitate mare în sol. Sărurile lor se numesc humiŃi. Au o capacitate de adsorbŃie şi schimb cationic mare (600me/100 g material).

Acizii fulvici, rezultă prin humificarea resturilor organice provenite de la vegetaŃia lemnoasă, cu un conŃinut mai scăzut de azot şi elemente bazice, sub acŃiunea predominată a ciupercilor, în condiŃiile unui climat rece şi umed, pe solurile lipsite de calciu liber şi cu reacŃie acidă.

Acizii fulvici, au o culoare deschisă şi sunt solubili în apă, din această cauză se spală repede pe profilul de sol. Sărurile lor, numite crenaŃi, sunt foarte solubile. Având o moleculă mai mică, deci şi grupări funcŃionale mai reduse, au o capacitate de adsorbŃie şi schimb cationic mai scăzută ( până la 300me/100g material).

În compoziŃia humusului intră ambele grupe de acizi, însă, în funcŃie de zona pedoclimatică unde se formează , raportul dintre acestea (H/F) este diferit. Astfel, la noi în Ńară, în zona de stepă predomină acizii huminici, raportul fiind peste valoarea 3, în timp ce în zona de pădure cu soluri acide ( zona montană), raportul devine subunitar, deci predomină acizii fulvici. Calitativ, acizii huminici imprimă solurilor însuşiri mult mai bune decât acizii fulvici.

1.3.7. Clasificarea humusului La stabilirea diferitelor tipuri de humus se Ńine cont , în principal, de doi parametri

: de stadiul de humificare al resturilor organice şi de gradul de amestecare al humusului cu partea minerală. În funcŃie de aceste caracteristici se pot identifica următoarele tipuri de humus : mullul, moderul, humusul brut şi turba.

Humusul de tip mull, se caracterizează prin humificarea completă a resturilor organice şi printr-o amestecare intimă cu partea minerală a solului. Se formează în condiŃii climatice favorabile humificării resturilor organice. În funcŃie de gradul de saturaŃie în calciu se împarte în mull calcic şi mull forestier.

Mullul calcic, numit şi humus saturat, se formează în solurile bogate în elemente bazice şi cu substanŃe calcaroase, prin humificarea resturilor vegetale ierboase şi mai puŃin de pădure, sub acŃiunea predominantă a bacteriilor. Este alcătuit, în majoritate, din acizi

30

huminici, saturaŃi în calciu, cu reacŃie neutră sau slab alcalină, şi de culoare închisă. Este cel mai bun humus. Este specific orizontului Am

Mullul forestier, se formează în solurile sărace în elemente bazice, prin humificarea resturilor organice ale vegetaŃiei de pădure, sub acŃiunea predominantă a ciupercilor. În compoziŃia lui predomină acizii fulvici, slab până la moderat saturaŃi cu ioni bazici, reacŃie slab acidă sau acidă, şi au culoare mai deschisă decât mullul calcic. Este specific orizontului Ao

Humusul de tip moder , se caracterizează printr-o humificare incompletă, putându-se observa în masa lui resturi organice în curs de transformare sau în stare brută ( în care se pot recunoaşte resturile vegetaŃiei supuse humificării). Se formează în condiŃii umede cu temperatură mai scăzută, cu o activitate microbiologică slabă., din care cauză humificarea este mai redusă. Are reacŃie acidă şi este de slabă calitate.

Humusul brut ( de tip mor), este format din resturi organice brute sau slab humificate în zona montană, cu temperaturile cele mai scăzute din Ńara noastră, precipitaŃii multe (peste 1000 mm) şi reacŃia puternic acidă (pH sub 4,5). Descompunerea , şi aşa foarte redusă, este făcută exclusiv de ciuperci, iar în compoziŃia humusului predomină acizii fulvici, care fiind solubili se spală în adâncimea profilului sol. VegetaŃia specifică acestui humus este cea de răşinoase.

Humusul de tip turbă, se formează în zonele saturate cu apă, datorită căreia resturile organice nu se pot humifica, ci se acumulează în straturi groase, suferind numai slabe procese de turbificare.

ReŃinem .Humusul este unul din componenŃi principali ai solului, ce are importanŃă atât în procesul de solificare cât şi în procesul agroproductiv.

În procesul de solificare, humusul acŃionează prin acizii humici componenŃi şi prin dioxidul de carbon care rezultă în timpul mineralizării humusului. Atât acizii humici, cât şi dioxidul de carbon au o contribuŃie majoră la procesul de alterare a mineralelor şi rocilor, deci la formarea solului. Solificarea este, în esenŃă, un proces biologic.

În procesul agroproductiv humusul prezintă importanŃă din punct de vedere fizic, chimic şi biologic.

ImportanŃa fizică a humusului, rezultă din faptul, că el contribuie la îmbunătăŃirea tuturor proprietăŃilor fizice ale solului. Astfel, solurile bogate în humus au o structură foarte bună, sunt permeabile pentru apă şi aer, se lucrează mai uşor, sunt pătrunse de rădăcinile plantelor, se încălzesc mai mult.

ImportanŃa chimică este dată de capacitatea mare de adsorbŃie şi schimb cationic a humusului. Astfel, humusul acŃionează ca o "magazie" care înmagazinează elementele nutritive şi pe care le pune treptat la dispoziŃia plantelor. De asemenea, în compoziŃia chimică a humusului intră aproape toate elementele chimice, şi deci, prin mineralizarea acestuia elementele se eliberează şi pot fi preluate de plante în procesul de nutriŃie.

ImportanŃa biologică a humusului este determinată de faptul că el creează mediul foarte favorabil de dezvoltare a microorganismelor. Cu cât solul este mai bogat în humus are o activitate microbiologică mai intensă.

ObservaŃie . În funcŃie de conŃinutul procentual de humus solurile din Ńara noastră se pot clasifica astfel (tabel 1).

Cele mai bogate soluri în humus, în Ńara noastră, sunt cernoziomurile, iar cele sărace sunt psamosolurile. Rezerva de humus a solurilor se exprimă în tone /ha şi se calculează cu relaŃia :

Rezerva de humus t/ha = humus % · h · Da în care : h = grosimea stratului de sol în cm;

31

Da = densitatea aparentă (g/cm3).

Tabel 1

Clasificarea solurilor după conŃinutul de humus în stratul arat sau în primii 20 cm

ConŃinutul în humus %

Apreciere Soluri cu textură mijlocie şi fină

Soluri cu textură grosieră

Soluri slab aprovizionate

Soluri mijlociu aprovizionate

Soluri bine aprovizionate

Soluri foarte bine aprovizionate

Sub 2

2,1 – 4,0

4,1 – 8,0

peste 8

Sub 1

1,1 – 2,0

2,1 – 4,0

peste 4,1

După rezerva de humus în primii 50 cm solurile se pot aprecia astfel ( tabel 2) .

Tabel 2

Rezerva de humus din sol în stratul 0 – 50 cm

Apreciere Limite t/ha

Foarte mică

Mică

Mijlocie

Mare

Foarte mare

Extrem de mare

Sub 60

61 – 120

121 – 160

161 – 200

201 – 300

peste 300

32

TEST DE EVALUARE

1. Ce este humusul ? Răspuns:

Humusul reprezintă materia organică din sol rezultată prin descompunerea resturilor organice din sol până la produşi intermediari şi resintetizarea acestora în produşi mai complecşi cu moleculă mai mare, numiŃi acizi humici, ambele procese realizându-se de către microorganisme.

2. Care este provenienŃa resturilor organice în sol supuse proceselor de descompunere ? Răspuns:

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 1. PrecizaŃi care din următoarele tipuri de humus este de cea mai bună

calitate: a) mull calcic ; b) mull forestier ; c) moder ; d) mor ; e) turbă .

Rezolvare : a De rezolvat: 2. Cărui tip de humus îi corespund procese de humicare ți proprietățile

următoare : - condiŃii umede ; -temperaturi scăzute ; activitate microbiologică slabă; humificare incompletă ; resturile organice pot fi identificate cu ochiul liber sau lupa; - reacŃie puternic acidă ;

a) mull calcic ; b) moder ; c) brut ; d) turbă ; e) mull forestier. -

33

Rezolvare:

Rezumatul temei

Solul este stratul de la suprafaŃa scoarŃei terestre poros, afânat, permeabil în care plantele îşi înfig rădăcinile şi de unde îşi iau apa şi elementele nutritive. S-a format, se formează şi evoluează de-a lungul timpului la suprafaŃa litosferei prin transformarea rocilor, mineralelor şi materiei organice de către organisme ( vegetale şi animale) în anumite condiŃii de climă şi relief. Se presupune că un cm3 de sol se formează în câteva sute de ani.

În urma acŃiunii conjugate a factorilor de solificare ( naturali şi antropici) solul prezintă o fertilitate naturală rezultată în timpul proceselor de pedogeneză şi o fertilitate artificială ce se suprapune fertilităŃii naturale şi care se datorează activităŃii productrive a omului.

Între condiŃiile climatice, vegetaŃie şi tipurile de sol formate pe teritoriul Ńării noastre există o perfectă concordanŃă începând din zona de câmpie şi până în zona montană. De aceea, în România, unde cadrul natural este foarte heterogen s-au format foarte multe tipuri de sol, Ńara noastră fiind considerată un adevărat mozaic de soluri.

Din punct de vedere al compoziŃiei, solul este un corp hetrogen alcătuit din mai multe componente: solidă, lichidă şi gazoasă.

Partea solidă este alcătuită dintr-o componentă minerală care reprezintă aproxmativ 95% şi una organică de aproximativ 5%.

Partea minerală a solului s-a format prin două mari procese care s-au manifestat asupra rocilor şi mineralelor de la suprafaŃa scoarŃei terestre care la început erau dure, masive, îndesate şi nu puteau asigura condiŃii de viaŃă şi anume dezagregarea şi alterarea .

Dezagregarea este procesul mecanic şi biomecanic de mărunŃire a rocilor şi mineralelor, rezultând produşi cu dimensiuni mai mici, dar cu aceleaşi proprietăŃi ca ale vechiului material din care provin. Alterarea este procesul chimic şi biochimic de transformare a rocilor şi mineralelor, rezultând produşi cu proprietăŃi noi, diferite de ale materialului din care provin. Şi alterarea şi dezagregarea se produc sub acŃiunea atmosferei, hidrosferei şi biosferei.

Componenta organică a solului are o importanŃă deosebită pentru fertilitate şi rezultă prin activitatea organismelor. Este reprezentată prin humus, care reprezintă materia organică din sol rezultată prin descompunerea resturilor organice de către microorganisme pînă la produşi intermediari şi resintetizarea acestora, tot de către microorganisme, în produşi mai complecşi numiŃi acizi ai humusului.

După modul de formare, gradul de humificare, natura resturilor organice şi tipul microrganismelor, humusul este de tip mull, moder, mor şi turbă.

34

Tema nr. 2

FORMAREA, ALCĂTUIREA ŞI PROPRIETĂłILE MORFOLOGICE

ALE PROFILULUI DE SOL

UnităŃi de învăŃare � Procesele de formare ale profilului de sol; � Alcătuirea profilului; � ProprietăŃile morfologice ale profilului de sol. Obiectivele temei - Cunoaşterea proceselor care duc la formarea şi dezvoltarea profilului de sol, la diferenŃierea orizonturilor; - Prezentarea orizonturilor ce alcătuiesc profilul de sol ( orizonturi diagnostice principale, de asociere, speciale, orizonturi antropedogenetice şi de asociere), evidenŃierea însuşirilor acestora pe baza cărora se definesc tipurile de sol; - EvidenŃierea proprietăŃilor morfologice care se urmăresc în teren la descrierea unui profil de sol; - Descrierea a două dintre principalele proprietăŃi morfologice care nu se regăsesc la prezentarea altor teme ( culoarea solului şi neoformaŃiunile şi incluziunile). Timpul alocat temei : 5 ore Bibliografie recomandată 6. Canarache, A., şi colab, 1967. - Îndrumător pentru studiul solului pe teren şi în laborator. Editura Agrosilvică, Bucureşti 7. Florea, N., şi colab, 1986- Metodologia studiilor pedologice. Partea I-a. RedacŃia de propagandă Tehnică Agricolă Bucureşti. 8. Florea N., Munteanu, I., 2003. - Sistemul Român de Taxonomie a solurilor. Editura Estfalia, Bucureşti.. 9. Popescu C., 2006 – Pedologie-bonitare funciară, Editura Universitaria Craiova. 10. Popescu, C., 2010 – Pedologie. Manual universitar pentru învăŃământul la distanŃă. Editura Universitaria Craiova.

2.1. Procesele de formare ale profilului de sol

Profilul de sol reprezintă o succesiune de orizonturi de la suprafaŃa solului şi până

la materialul parental. Orizontul de sol reprezintă stratul de sol, component al profilului de sol care se

carcaterizează pe toată grosimea sa, în toată masa sa prin aceleaşi proprietăŃi. Procesele care duc la diferenŃierea orizonturilor şi la dezvoltarea profilului de sol,

sunt: bioacumularea, alterarea (argilizarea), argiloiluvierea (eluvierea şi iluvierea),

35

chiluvierea sau spodosolizarea (podzolierea humicoferiiluvială), criptopodzolierea, gleizarea, stagnogleizarea (pseudogleizarea), salinizarea, sodizarea (alcalizarea), procesul de carbonatoiluviere, procese vertice, procesele andice şi procesele vermice.

2.1.1. Procesul de bioacumulare. Formarea orizonturilor A,O şi T . Constă în acumularea în sol a substanŃelor organice. În funcŃie de condiŃiile de

solificare se deosebesc trei categorii de bioacumulare, caracterizate prin : acumulare de humus, de materie organică parŃial humificată sau de înmagazinare masivă de resturi organice.

- Bioacumularea cu formare de humus, duce la îmbogăŃirea solului în materie organică bine humificată şi intim amestecată cu partea minerală, rezultând orizontul de la suprafaŃă notat cu litera "A". În funcŃie de condiŃiile de formare şi proprietăŃile pe care le prezintă, se disting trei tipuri de orizont A: orizont A molic notat cu "Am", orizont A umbric notat cu "Au" şi orizont A ocric notat cu "Ao".

- Bioacumularea cu depunere de materie organică parŃial humificată, duce la formarea orizontului organic, notat cu "O" , caracterizat prin acumularea de materie organică în diferite grade de humificare şi neamestecată cu partea minerală a solului. Astfel de bioacumulare este întâlnită sub vegetaŃia lemnoasă şi este caracteristică unor soluri formate în zone umede şi reci, pe roci sărace în elemente bazice. Poartă denumirea de litieră.

- Bioacumularea cu depunere de resturi organice în condiŃii de exces de umiditate, duce la formarea orizontului turbos, nota cu "T", ce se caracterizează prin înmagazinarea unei cantităŃi mari de resturi organice turbificate. Acest tip de bioacumulare este specific zonelor cu exces permanent de umiditate şi cu o bogată vegetaŃie hidrofilă.

2.1.2. Procese specifice de alterare( argilizare). Formarea orizontului Bv. Alterarea este un proces general, care participă la formarea tuturor solurilor. Există

însă şi situaŃii când alterarea duce la apariŃia unor caracteristici sau orizonturi specifice. Un exemplu de alterare specifică îl constituie formarea orizontului B cambic, nota

cu "Bv". Acest orizont se formează prin alterarea materialelor parentale, deosebindu-se de acestea prin faptul că şi-a schimbat culoarea, structura şi uneori a căpătat şi un plus de sescvioxizi şi chiar de argilă (latinescu cambiare = a schimba, cu sensul de orizont modificat datorită alterării). Litera "v " vine de la cuvântul nemŃesc "verwiterung" care înseamnă alterare, deci exprimă echivalenŃă cu cuvântul cambiere.

2.1.3. Procese de argiloiluviere ( eluviere şi iluviere). Formarea orizonturilor

E şi B Prin eluvire se înŃelege procesul de spălare (migrare) a compuşilor solului de-a

lungul profilului de sol, rezultând orizonturi sărăcite în coloizi şi săruri, de culoare mai deschisă, numite orizonturi eluviale şi notate cu litera "E".

Prin iluviere se înŃelege procesul de depunere a compuşilor solurilor la diferite adâncimi, formându-se orizonturi îmbogăŃite în coloizi şi săruri, compacte şi impermeabile, notate în cele mai multe cazuri cu litera "B".

2.1.4. Procese de spodosolizare sau chiluviere (podzolire humicoferiiluvuială). Formarea orizonturilor Ea, Bs, Bhs

36

În zonele montane cu climat foarte umed, vegetaŃie acidofilă şi roci acide, silicaŃii primari sunt desfăcuŃi, prin alterare, în componentele de bază dintre care mai importante sunt : silicea şi sescvioxizii de fier şi aluminiu. În asemenea condiŃii are loc migrarea sescvioxizilor din partea superioară şi acumularea acestora mai în jos, într-un orizont specific care poartă numele de orizont feriiluvial şi se notează cu "Bs" (s de la sescvioxizi). Când alături de secvioxizi (Fe2O3, Al2O3) se depun şi acizi humici, denumirea este de orizont B humico-feriiluvial notat cu "Bhs". Pentru orizontul Bs şi Bhs se foloseşte şi denumirea de orizont spodic ( de la spodos = cenuşă). În cazul migrării intense a sescvioxizilor şi humusului, deasupra orizontului B spodic se formează un orizont de culoare cenuşie deschisă, puternic sărăcit în sescvioxizi şi acizi humici şi îmbogăŃit rezidual cu silice coloidală şi cuarŃ prin procesul de chiluviere, denumit orizont eluvial albic şi notat cu Ea ( cunoscut sub denumirea de orizont E spodis (Es) în clasificarea anterioară, 1979). Procesul care duce la formarea asociată a orizonturilor Ea şi Bs sau Bhs poartă denumirea de proces de podzolire feriiluvială .

2.1.5. Procese de criptopodzolire. Formarea orizontului Bcp. De asemenea, în regiunile reci şi umede, la unele podzoluri care s-au format şi au

evoluat o perioadă mai mare de timp sub o vegetaŃie ierboasă, a avut loc o acumulare intensă în orizonturile A, E şi B spodic, a unei materii organice acide de culoare închisă care maschează aceste orizonturi.

Prin acest proces se formează un orizont criptospodic, notat cu simbolul Bcp. Acest orizont este un orizont spodic de acumulare iluvială a unui material amorf, humic și aluminic.

2.1.6. Procese de gleizare şi stagnogleizare. Formarea orizonturilor Go, Gr, W

şi w Aceste procese au loc în condiŃii de exces permanent sau periodic de apă în sol.

Excesul de umiditate se poate datora apelor freatice aflate aproape de suprafaŃa solului, sau precipitaŃiilor care se acumulează deasupra unui strat impermeabil de sol. Excesul de apă de origine freatică determină procese cunoscute sub numele de procese de gleizare, iar cele datorate excesului de origine pluvială se cunosc sub denumirea de procese de stagnogleizare (pseudogleizare).

Procesele de gleizare determină formarea unui orizont specific cunoscut sub denumirea de orizont gleic, notat cu "G"

Procesele de stagnogleizare. Excesul de apă acumulată din precipitaŃii, care determină tot procese de reducere, ca şi la procesele de gleizare, duce la formarea unor orizonturi specifice denumite de stagnogleizare. În funcŃie de intensitatea procesului de reducere se cunosc două feluri de orizonturi de stagnogleizare : orizont stagnogleic, care se caracterizează prin culori predominat de reducere determinate de excesul prelungit de umiditate şi se notează "W" ( de la Wasser = apă) şi orizont stagnogleizat, nota cu "w", caracterizat prin culori de reducere şi de oxidare.

2.1.7. Procese de salinizare şi sodizare. Formarea orizonturilor sa, sc, na şi ac. Salinizarea reprezintă procesul de îmbogăŃire a solului în săruri solubile, iar

sodizarea procesul de îmbogăŃire a complexului coloidal al solului în ioni de sodiu adsorbiŃi.

Procesele de salinizare sunt frecvent întâlnite în zonele puŃin umede, pe terenurile cu apa freatică la adâncimi mici şi bogată în săruri , care se ridică prin ascensiune capilară

37

şi se depun în masa solului. Salinizarea mai poate fi determinată şi de prezenŃa unor materiale parentale salifere sau bogate în săruri solubile etc.

În cazul în care acumulările de săruri solubile sunt mai mari de 1-1,5%, orizontul poartă denumirea de orizont salic şi se notează "sa", iar în situaŃia în care concentraŃia de săruri solubile este mai mică 1-1,5% orizontul se numeşte orizont hiposalic şi se notează "sc". Orizontul salic şi hiposalic se grefează pe alte orizonturi genetice (Aosa, Amsa, Aosc etc.)

Procesul de sodizare se desfăşoară în condiŃii asemănătoare salinizării şi constă în pătrunderea ionilor de sodiu, în complexul adsorbtiv al solului. Atunci când saturaŃia în sodiu este > 15% orizontul poartă denumirea de orizont sodic sau alcalic sau natric şi se notează cu "na", iar când valoarea saturaŃiei în sodiu schimbabil este de 5 - 15% se numeşte orizont hiposodic sau alcalizat şi se notează cu simbolul "ac". Aceste două simboluri se trec, în funcŃie de situaŃie, alături de simbolul orizontului cu care se asociează (Amac, Bvna etc).

2.1.8. Procesul de carbonatoiluviere. Formarea orizontului C calxic ( calcic sau

carbonatoacumulativ Cca) Procesul de carbonatoiluviere are loc prin spălarea carbonatului de calciu din partea

superioară a solului şi depunerea acestuia în materialul parental ( care se notează cu C), formându-se un orizont de acumulare a CaCO3, numit carbonatoiluvial notat cu Cca, care conŃine peste 20% CaCO3 şi are o grosime minimă de 20 cm.

2.1.9. Procese vertice (de la lat verto = a întoarce).Formarea orizontului vertic y. Aceste procese apar numai la solurile bogate în argilă ( peste 30%), cu caracter

gonflant. În perioadele secetoase, datorită contracŃiei puternice a materialului argilos, se formează crăpături largi ( > 1 cm), care fragmentează masa solului în agregate mari. Prin umezire se măreşte volumul materialului, agregatele se presează şi alunecă unele peste altele, schimbându-şi poziŃia, de unde şi denumirea de caracter vertic. Aceste procese duc la formarea unui orizont specific denumit orizont vertic care se notează cu "y", alături de simbolul orizontului cu care se asociează (Ay, Bty).

2.1.10. Procese andice. Formarea orizontului andic an. Sunt procese specifice pentru solurile formate în arealul munŃilor vulcanici pe roci

magmatice efusive şi constau în alterarea acestora şi realizarea unui complex absorbant alcătuit din materiale amorfe numite allofane sau geluri de silice, hidroxid de aluminiu şi fier cu materie organică din sol.

Orizontul în care se acumulează astfel de materiale se numeşte orizont andic şi se notează cu simbolul an, fiind un orizont de asociere la orizonturile A şi B.

2.1.11. Procese vermice. Aceste procese duc la apariŃia, în unele soluri, a unor caractere denumite vermice

(de la lat. vermus = vierme). În unele soluri din zonele de stepă şi silvostepă există o faună foarte bogată (râme, insecte, hârciogi, cârtiŃe, popândăi etc.). Sub acŃiunea acestora, mari cantităŃi de sol sunt ingerate şi apoi expulzate, deplasate dintr-o parte în alta, amestecate, se formează foarte multe canale de râme, galerii de animale, umplute cu material adus din orizonturile supra- sau subiacente etc. Aceste caractere nu duc la separarea vreunui orizont specific, dar se evidenŃiază în denumirea solului respectiv, prin adăugarea adjectivului vermic.

38

Reținem: Ca rezultat al proceselor fizice, chimice şi biologice ce se petrec la suprafaŃa scoarŃei terestre, sub influenŃa factorilor pedogenetici, pe adâncimea acesteia iau naştere anumite strate, cu proprietăŃi caracteristice, care poartă denumirea de orizonturi de sol. Acestea se mai numesc şi orizonturi genetice, deoarece se formează şi se dezvoltă treptat, odată cu evoluŃia procesului de solificare. Succesiunea orizonturilor genetice, de la suprafaŃă şi până la roca de formare, constituie profilul de sol .

Observație : Datorită proceselor fizice, chimice și biologice ce partidcipă la formarea profilului de sol, se formează componentele minerale şi organice ale solului, se produce o transformare şi un amestec al lor, are loc acumularea sau deplasarea unor substanŃe de la un orizont la altul (ceea ce determină sărăcirea unor orizonturi şi îmbogăŃirea altora etc.) În funcŃie de condiŃiile diferite ale mediului, aceste procese au loc cu intensitate diferită, determinând formarea unor orizonturi caracteristice, eluviale sau iluviale, constituite din substanŃe minerale şi organice specifice solului. Cunoaşterea acestor procese este necesară pentru a putea defini orizonturile profilului de sol şi în funcŃie de însuşirile lor, tipurile de sol.

TEST DE EVALUARE

3. În ce condiŃii se petrece procesul de slinizare şi ce orizonturi determină ? Răspuns :

Salinizarea se petrece pe terenurile unde apa freatică este la mică adâncime şi este încărcată cu săruri solubile. Când conŃinutul în săruri solubile ) cloruri, sulfaŃi şi carbonaŃi de sodiu) este sub 1 -1,5% se formează orizontul salinizat sau hiposalic „sc” iar când conŃinutul în aceste săruri este peste 1 -1,5% se formează orizontul „sa”( salic).

4. Ce procese se petrec şi ce orizonturi se formează ca urmare a excesului

de umiditate pluvială ( din preciptaŃii) ? Răspuns :

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 1. Ce orizonturi rezultă prin procesele de bioacumulare ? a) Bna; b) Ea; c) G; d) A; e) O; f) T.

Rezolvare : d,e,f

39

De rezolvat: 2. UniŃi cu o linie orizonturile cu procesele specifice de formare: Am - acumulare de materie organică bine humificată ; E - depunerea carbonaŃilor de calciu în materialul parental ; Cca - migrarea compuşilor solului ; B - alterarea materialelor parentale ; W - depunerea compuşilor solului ; Bv - apariŃia de crăpături în masa solului ;

y - stagnarea apei din precipitaŃii deasupra unui strat impermeabil

Rezolvare :

2.2. Alcătuirea profilului de sol

2.2.1. Orizonturi diagnostice principale Orizontul A. Este un orizont mineral de suprafaŃă, în care se acumulează materie

organică humificată şi intim legată de partea minerală a solului. Orizontul A se poate nota cu Am; Au; Ao. Orizontul Am – A molic (de la lat. "mollis" = moale). Prezintă următoarele

caracteristici : � culoare închisă; � grosime mai mare de 25 cm ; � gradul de saturaŃie în baze peste 53%; � conŃinut în materie organică de cel puŃin 1% pe intreaga sa grosime sau de cel puŃin

0,8 % în cazul solurilor nisipoase ; � structură glomerulară , granulară ( grăunŃoasă) sau poliedrică mică şi foarte mică; � consistentă friabilă . Se întâlneşte la cernisoluri şi la subtipurile molice ale altor tipuri de sol.

Orizontul Au - A umbric ( de la cuvântul lat. " umbra" = umbră). Prezintă aceleaşi caracteristici ca şi orizontul Am în ceea ce priveşte culoarea,

grosimea, conŃinutul în materie organică, structura, consistenŃa, deosebindu-se doar prin gradul de saturaŃie în baze, mai mic sau egal cu 53%.

Este specific solurilor din zona montană şi alpină. Dacă nu are o grosime corespunzătoare se notează cu Aou.

Orizontul Ao - A ocric ( de la cuvântul grec. "ochros" = pal sau de culoare deschisă).

Spre deosebire de orizonturile Am şi Au : � are o culoare mai deschisă ; � este mai sărac în materie organică; � prezintă o structură degradată sau este astructurat ; � devine masiv, dur şi foarte dur în perioada uscată a anului .

Este caracteristic pentru solurile din zona de dealuri. Orizontul E. Este un orizont eluvial mineral situat în mod obişnuit sub un orizont

A sau O şi deasupra unui orizont B. Orizontul E se poate nota cu El; Ea;.

40

Orizontul El - E luvic . Este un orizont eluvial format deasupra unui orizont B argic (Bt) şi sub un orizont Am sau Ao şi se caracterizează prin următoarele proprietăŃi :

� culoare deschisă; � are structură lamelară, sau poate fi nestructurat; � are o grosime de cel puŃin 5 cm ; � textură mai grosieră decât a orizontului subiacent; � de regulă conŃine de peste 1,5 ori mai mult Al schimbabil decît orizontul A.

Se întâlneşte la luvosoluri. Orizontul Ea – E albic (de la cuvântul latinesc "albus" = alb). Este un orizont eluvial situat deasupra unui orizont B argic (Bt) sau B spodic (Bs,

Bhs) şi sub un orizont Ao sau Au şi prezintă următoarele proprietăŃi: � eluviere mai puternică a argilei şi a oxizilor de fier faŃă de El ; � îmbogăŃirea în cuarŃ; � culori mai deschise; � nestructurat sau poate prezenta structură lamelară; � textură mai grosieră decât a orizontului subiacent ; � depunerea sescvioxizilor sub formă de concreŃiuni şi pete în cazul solurilor afectate

de stagnogleizare ; � grosime minimă de 10 cm ; dacă grosimea orizontului este mai mică de 10 cm se

consideră orizontul El. Se întîlneşte la luvosoluri şi la soloneŃuri.

Orizontul B. Este un orizont de subsuprafaŃă situat sub orizontul A sau E. Se caracterizează prin alterarea materialului parental; prin îmbogăŃirea în argilă formată pe loc sau iluvionată; prin acumularea reziduală sau iluvionarea sescvioxizilor şi uneori prin iluvionare de materie organică. Prezintă trăsături morfologice de deplasare ( levigare) a carbonaŃilor.

Orizontul B se poate nota cu Bv, Bt, Bs, Bhs, Bcp. Orizontul Bv – B cambic ( de la cuvântul lat. "cambiare" = a se schimba). Este

format prin alterarea materialului parental pe loc „ în situ” şi prezintă următoarele proprietăŃi :

� culoare mai închisă; � textură mai fină sau similară cu cea a materialului parental � structură poliedrică mijlocie şi mare sau columnoid prismatică. � grosime de cel puŃin 15 cm Orizontul Bv se întâlneşte la cambisoluri şi la unele subtipuri cambice.

Orizontul Bt – B argic ( de la cuvântul lat. "argilla" = argilă). Este un orizont mineral de subsuprafaŃă îmbogăŃit în argilă faŃă de orizontul supraiacent şi prezintă agregate structurale mari, compactare evidentă şi diminuare semnificativă a permeabilităŃii.

Are următoarele proprietăŃi : � argilă iluvionată cu pelicule orientate pe feŃele verticale şi orizontale ale

elementelor structurale; � culori diferite ( brun, roşu, etc) dar mai închise decât ale materialului parental; � structură prismatică, rar poliedrică, columnară sau masivă.

Orizontul Bt se întâlneşte la luvisoluri. Orizontul Bs sau Bhs - B spodic (de la cuvântul grec. "spodos" = cenuşă). Este un orizont iluvial de subsuprafaŃă care se întalneşte în mod normal sub un

orizont A, E sau AE, de culoare închisă care conŃine materiale spodice alcătuite din

41

substanŃe amorfe active iluviale compuse din materie organică, oxizi de Al, cu sau fără oxizi de Fe.

Orizontul B spodic are următoarele caractere : � culoare în nuanŃe 7,5 YR; � slab structurat sau fără structură; � textură grosieră, rar mijlocie; � grosime minimă 2,5 cm, iar limita superioară să fie situată sub 10 cm de la

suprafaŃă solului mineral. Orizontul spodic se notează cu Bhs atunci când materialul amorf iluvial conŃine mai

mult humus decît orizontul supraiacent sau cu Bs atunci când conŃine mai puŃin humus decît orizontul supraiacent.

Se întâlneşte la prepodzol şi podzol. Orizontul Bcp – B criptospodic. De regulă este situat sub un orizont A foarte

humifer cu peste 20% materie organică slab mineralizată cu C:N peste 20-25 şi cu reflexe cenuşii în partea inferioară.

Este orizont întâlnit la solurile acide care prezintă acumulare iluvială de material amorf activ predominant humic şi aluminic şi mai puŃin material amorf activ feric.

Se întâlneşte la criptopodzol. Orizontul C – materialul subiacent. Este un orizont mineral la baza profilului,

reprezentat prin materialul parental dezagregat sau alterat şi neconsolidat (loess, nisip, praf, argilă etc). şi care nu prezintă caracterele orizonturilor A, B sau E. Poate fi penetrat de rădăcinile plantelor.

Acumulări de carbonaŃi, gips sau alte săruri solubile se pot întîlni în orizontul C, uneori orizonturile respective pot fi chiar cimentate cu carbonat de calciu sau gips.

Se folosesc următoarele notaŃii pentru orizontul C : � Cn – orizont C necarbonatic ( fără carbonaŃi) ; � Ck – orizont C cu carbonaŃi ( de obicei reziduali) � Cca – orizont C carbonatoacumulativ, calcic sau calxic este un orizont de

acumulare a carbonatului de calciu, fie sub formă difuză, fie sub formă de concreŃiuni si prezintă următoarele caractere :

- conŃinut în carbonaŃi de peste 12% ; - conŃinut de carbonaŃi sub formă de pulbere moale cu cel puŃin 5% mai mult

decât orizontul C ; - minim 20 cm grosime.

Orizontul R – roca subiacentă consolidată Este un orizont mineral situat la baza profilului alcătuit din roci compacte, care nu

au suferit procese de mărunŃire. Atunci când roca compactă este nefisurată şi impermeabilă orizontul se notează cu

Rn iar când stratul R este fisurat şi permeabil sau este alcătuit din fragmente de rocă sau pietriş fluviatil se notează cu Rp.

Orizontul O - organic nehidromorf. Este un orizont format prin acumularea de material organic la suprafaŃa solului care nu este saturat cu apă mai mult de câteva zile pe an.

Orizontul O se întâlneşte la partea superioară a solurilor minerale formate sub pădure şi se poate nota cu Ol, Of, Oh.

Orizontul Ol – organic de litieră, constituit din material organic proaspăt, nedescompus sau slab descompus ;

42

Orizontul Of – organic de fermentaŃie, format din material organic în curs de fermentaŃie, incomplet descompus în care se pot observa resturile organice cu ochiul liber;

Orizontul Oh – organic de humificare, format din material organic aflat într-un stadiu avansat de descompunere încât resturile organice se observă doar cu lupa.

Orizontul folic - O . Este un orizont de suprafaŃă (organic nehidromorf) care constă din material de sol organic cu peste 35% materie organică ( peste 20% C organic) şi care este saturat cu apă timp de mai puŃin de o lună pe an în cei mai mulŃi ani. Are o grosime minima de 20 cm.

Se întâlneşte la foliosol. Orizontul T - organic hidromorf sau turbos. Este un orizont de suprafaŃă sau de

subsuprafaŃă, dar apare la mică adâncime fiind alcătuit din material organic care este saturat cu apă mai mult de o lună pe an în cei mai mulŃi ani. Are grosime minimă de 20 cm.

În funcŃie de gradul de descompunere a materiei organice orizontul T poate fi : - slab descompus sau fibric, când peste 2/3 din volumul materialului este alcătuit

din resturi vegetale puŃin transformate, încât se recunosc resturile din plante; - intens descompus sau sapric când în materialul turbos nu se mai recunosc Ńesuturi

de plante sau acestea ocupă cel mult 1/6 din volumul respectiv ; - mediu descompus sau hemic când materialul turbos reprezintă situaŃia

întermediară între cel fibric şi sapric. Se întâlneşte la histosoluri şi la unele subtipuri histice. 2.2.2. Orizonturi diagnostice de asociere. Orizontul Ame – A molic greic. Este orizontul care se caracterizează prin

acumulări reziduale de cuarŃ sau de minerale rezistente la alterare dezbrăcate de peliculă coloidală, sub formă de pete

Se întâlneşte la subtipurile de cernoziom greic şi faeoziom greic. Orizontul Btna – B argic-natric. Este un orizont asemănător orizontului B argic

care prezintă următoarele caractere : � grosime de cele puŃin 15 cm ; � saturaŃie în ioni de Na+ > 15 % din T, cel puŃin pe 10 cm într-unul din

suborizonturile situate în primii 20 cm ai orizontului ; � structură columnară.

Se întâlneşte la soloneŃ. Orizontul sa- salic. Este un orizont îmbogăŃit secundar în săruri uşor solubile şi

prezintă următoarele caractere : � conŃinut în săruri de cel puŃin 1% dacă tipul de salinizare este cloruric şi de cel

puŃin 1,5% dacă este sulfatic sau de cel puŃin 0,7% dacă solul conŃine sodă (pentru solurile cu textură lutoasă), cifrele de mai sus se micşorează cu 20% , pentru solurile cu textură nisipoasă şi se măresc cu 15% pentru solurile cu textură argiloasă.

� grosime minimă 10 cm sau de 5 cm pentru solurile nisipoase. Simbolul sa se adaugă simbolului orizontului cu care se asociază. Orizontul sc – hiposalic. Este un orizont mineral ce conŃine o cantitate mai mică

de săruri, de 0,1 – 1 % dacă predomină clorurile respectiv 0,15 – 1,5 % dacă predomină sulfaŃii sau 0,07 –0,7 % dacă conŃine şi sodă. (pentru solurile cu textură mijlocie). În cazul altei clase texturale cifrele se modifică în modul menŃionat la orizontul salic.

Are o grosime minimă de 10 cm. De asemenea simbolul sc se scrie după simbolul orizontului cu care se asociază.

43

Orizontul na - natric sau sodic. Este un orizont mineral ce are o saturaŃie în Na schimbabil peste 15% din capacitatea totală de schimb cationic (T), pe o grosime de cel puŃin 10 cm. Simbolul na se scrie alături de simbolul orizontului de bază.. Orizontul natric, care are şi caractere de Bt, constituie orizontul Btna a cărui grosime minimă este de 15 cm.

Orizontul ac – hiponatric sau hiposodic. Se mai numeşte alcalizat sau sodizat şi este un orizont mineral de asociere ce are o saturaŃie în Na schimbabil de 5-15% din T . Are o grosime de cel puŃin 10 cm. Se notează cu ac alături de simbolul orizontului cu care se asociază.

Orizontul an – andic. Este un orizont de asociere la orizontul A sau B, având prorietăŃi andice pe cel puŃin 30 cm grosime, respectiv prezenŃa în sol a unor cantităŃi apreciabile de allofane,

Orizontul y - vertic. Este un orizont de asociere, întâlnindu-se alături de orizontul A, B, C (Ay, By,Cy) cu un conŃinut în argilă de peste 30% (frecvent, peste 50%), predominant montmorillonitică (gonflantă) , la care se asociază următoarele proprietăŃi :

� după perioadele umede orizontul este masiv ; � în cursul uscării, apar crăpături în reŃea poligonală mare ; � prezintă feŃe de alunecare oblice înclinate la 10 – 600 faŃă de orizontală ; � structură bolovănoasă masivă ; � crăpături largi de peste 1 cm grosime şi de 50-150-200 cm adâncime în perioada

uscată a anului (dacă solurile nu sunt irigate); � grosime de cel puŃin 50 cm .

Se întâlneşte la vertosol şi la unele subtipuri vertice ale altor tipuri de sol. � Orizontul z - pelic. Este un orizont mineral de asociere (Az,Bz,Cz) argilos, în

general cu peste 45% argilă predominant nesmectitică (negonflantă), Se întâlneşte la pelosol.

Orizontul G – gleic şi g – gleizat. Se formează în condiŃiile unui mediu saturat cu apă permanent sau , cel puŃin o perioadă din an, determinat de apa fratică la mică adâncime.

Se găseşte în general sub un orizont T sau se asociează cu orizonturile A, B sau C. Se disting : orizont Gr şi orizont Go. Orizontul Gr - gleic de reducere., format în condiŃii predominant anaerobe

prezentând un colorit uniform specific proceselor de reducere . Orizontul Go – gleic de oxido-reducere, format în condiŃii de aerobioză alternând

cu perioade având condiŃii de anaerobioză Prezintă un aspect marmorat în care culorile de reducere apar în proporŃie de 16-

50% iar culorile de oxidare apar în proporŃie mai mare decât a celor de reducere pe suprafaŃa secŃiunilor materialului de sol.

În situaŃia în care culorile de reducere apar pe suprafaŃa secŃuinilor de control a materialului de sol în proporŃie de 6- 15% orizontul se notează cu g ( gleizat).

Orizontul W stagnogleizat şi orizontul w – stagnogleizat. Orizontul stagnogleic (W) este un orizont mineral format la suprafaŃa sau în

profilul de sol în condiŃiile în care solul este o mare parte din an cu exces de umiditate datorată precipitaŃiilor , care stagnează deasupra unui orizont impermeabil. Culorile de reducere ocupă peste 50% din masa orizontului .

Are o grosime de cel puŃin 15 cm şi se grefează pe orizonturile A, E sau Bt. Orizontul stagnogleizat (w) .Este un orizont asemănător orizontului stagnoglic dar

se formează în condiŃii de exces de apă. pe perioade mai mici. Culorile de reducere ocupă 6 – 50%. Apare grefat pe orizonturile genetice A, E, Bt formând orizonturile Aow, Elw. Btw.

44

2.2.3. Orizonturi diagnostice speciale.

Orizontul Al – A limnic. Este un orizont mineral situat la suprafaŃa depozitelor de pe fundul rezervoarelor naturale de apă (bălŃi, lacuri, lagune) puŃin adânci, format prin acumularea subacvatică de suspensii sau precipitate minerale şi organice, resturi de alge, plante si animale subacvatice, diferit humificate sau turbificate.

Se caracterizează prin următoarele proprietăŃi : � conŃinut de materie organică mai mult de 1%. ; � stratificare evidentă şi lipsa structurii ; � consistenŃă foarte moale, frecvent cu aspect de gel sau nămol ; � culori cenuşii, cenuşii- oliv, cenuşii-verzui sau negre, care prin expunere la aer se

schimbă în brun sau oliv. Poate fi întîlnit la limnosol. Orizontul Aho-A hortic. Este o varietate de orizont antropedogenetic de suprafaŃă,

format prin fertilizare intensă, lucrări profunde de afânare sau prin adăugarea timp îndelungat de deşeuri animale şi de materiale organice în amestec cu materialul pământos.

Poate conŃine incluziuni reprezentate prin cărămizi, Ńigle, fragmente de oale etc. Orizontul are o culoare închisă, un grad de saturaŃie în baze de peste 53%, conŃinut

ridicat de humus şi o activitate biologică intensă. Se deosebeşte de orizontul Am prin conŃinutul de potasiu extractibil, exprimat ca P2O5, care este mai mare de 250 ppm în primii 25 cm.

2.2.4. Orizonturi antropedogenetice.

Sunt orizonturile minerale de suprafaŃă transformate profund printr-o afânare adâncă sau printr-o fertilizare îndelungată ; orizonturi minerale de suprafaŃă rezultate prin înălŃarea suprafeŃei prin adaos de material, ca urmare a unei lungi perioade de cultivare a solului şi/sau de irigare.

Se întalnesc două orizonturi antropedogenetice şi anume orizontul hortic (Aho) de la cuvântul latin „hortus” = grădină şi orizont antracvic (aq) de la cuvântul grecesc “antrhopos” = uman şi cuvântul latin “aqua” = apă, care cuprind stratul arat bătătorit şi talpa plugului a solulrilor cultivate timp îndelungat cu orez.

2.2.5. Orizonturi de tranziŃie.

Sunt orizonturile care prezintă o parte din caracterele orizontului superior şi o parte a orizontului inferior către care se face tranziŃia.

Orizonturile de tranziŃie sunt de 2 feluri : - orizonturi de tranziŃie propriu-zise sau obişnuite la care tranziŃia se face

treptat de la un orizont la altul. Cele mai întâlnite orizonturi de tranziŃie sunt : AE; AC; AB; AR; EB; CR etc. notate cu cele două simboluri ale orizonturilor vecine. Au proprietăŃi intermediare acestor orizonturi.

- orizonturi de tranziŃie mixte sau de întrepătrundere, sunt acele orizonturi în care se întrepătrund proprietăŃi ale celor două tipuri de orizonturi principale. Trecerea între orizonturi în acest caz este sub formă de limbi ( glosică) sau neregulată. Se notează cu simbolurile orizonturilor vecine între care se pune semnul („+”). Cele mai întâlnite orizonturi de întrepătrundere sunt : E+B; B+R;C+R.

ReŃinem : Prin orizont de sol sau orizont pedogenetic se înŃelege un strat component al profilului, caracterizat prin aceleaşi proprietăŃi în toată masa lui (culoare, textură, structură, neoformaŃiuni etc.) Orizonturile de sol pot fi minerale şi organice.

45

Orizontul mineral este alcătuit, în cea mai mare parte, din componente minerale, care poate să conŃină cel mult 20-35% materie organică. Orizontul organic se formează prin procese intense de acumulare şi descompunere a materiei organice şi conŃine cel puŃin 20-35% materie organică. Orizonturile folosite în descrierea profilului de sol sunt reprezentate prin : orizonturi diagnostice principale, orizonturi diagnostice de asociere, orizonturi diagnostice speciale, orizonturi antropedogenetice şi orizonturi de tranziŃie

ObservaŃie : În diferite condiŃii de mediu se formează soluri cu profile diferite de la o zonă la alta. Astfel, în zonele de stepă şi silvostepă, caracteristicice sunt cernoziomurile, care au profile de tipul Am-A/C-C sau Cca, Am-Bv-C sau Cca sau Am-Bt-C sau Cca.

În zona dealurilor, podişurilor şi piemonturilor profilele pot fi de tipul Ao-Bt-C, Ao-El-Bt-C, Ao-Bv-C etc. specifice preluvosolurilor, luvosolurilor şi eutricambosolurilor.

În regiunile montane, se pot forma soluri cu profile Au-Bv-C sau R, Au-Ea-Bhs-R sau C etc. (districambosol, nigrosol, podzol).

În condiŃii de exces de apă, provenit din pânzele freatice, rezultă soluri cu profile Am-A/Go-Gr sau Ao-A/Go-Gr specifice gleiosolurilor iar în exces de apă de suprafaŃă, profile Aow-AoW-BW-C, caracteristice stagnosolurilor.

Prin salinizare, se formează soluri cu profil Aosa-A/Go, Aosa-A/C-C etc. (solonceacuri), iar prin sodizare Ao-Btna-C sau CGo, Ao-El-Btna-C sau CGo etc. (soloneŃuri).

În caz de material parental reprezentat prin argile gonflante, profilele sunt de tip Ay-C, Ay-By-C, Ayw-C , Az-C, Az-Bz –C, etc. (vertosol,pelosol) iar în caz de rocă parentală aproape de suprafaŃă, Ao-R etc (profil specific litosolurilor).

TEST DE EVALUARE

3. Care este orizontul ce are un conŃinut ridicat de argilă gonflantă, prin ce

proprietăŃi se caracterizează şi cărui sol îi este caracteristic ? Răspuns :

Orizontul ce conŃine argilă de tip montmorillonit în procent de peste 30% este orizontul vertic( y ) , care se caracterizează printr-o grosime de peste 50 cm, structură bolovănoasă, feŃe de alunecare între agregate înclinate la 10 – 600, crăpături în masa sa cu deschideri de la câŃiva mm pînă la câŃiva cm şi pe adâncime pînă la 2m. Se întâlneşte la vertosol.

4. IdentificaŃi, caracterizaŃi şi precizaŃi căror soluri aparŃine orizontul

format prin depunearea agilei iluvionată din orizonturile superioar. Răspuns :

ExerciŃii. Exemplu rezolvat:

46

1. PrecizaŃi care orizont se caracterizează prin următoarele proprietăŃi : culoare închisă, grosime mai mare 25 cm, sau cel puŃin 20 cm, dacă apre orizont R, structură granulară, consitenŃă friabilă, grad de saturaŃie în baze sub 53% :

f) orizont El ; g) orizont W ; h) orizont Am ; i) orizont Au .

Rezolvare : d De rezolvat: 2. Care din următoarele orizonturi sunt orizonturi organice ? f) Am ; g) Ao ; h) Ame ; i) O ; j) T .

Rezolvare:

2.3. ProprietăŃile morfologice ale profilului de sol

Principalele proprietăŃi care se urmăresc la descrierea unui profil de sol pe teren sunt : numărul şi succesiunea orizonturilor, grosimea orizonturilor, culoarea, textura, structura, porozitatea, compactitatea ( consistenŃa) tipul de humus, neoformaŃiunile, incluziunile. Deoarece o parte din aceste proprietăŃi, sunt prezentate pe larg la alte teme , pentru această unitate de învăŃare se detaliează culoarea solului, neoformaŃiunile şi incluziunile.

2.3.1. Culoarea

Culoarea este determinată de însăşi compoziŃia solului. Componentele solului prezintă culori diferite, pe care le imprimă şi solului respectiv, în măsură mai mare sau mai mică, în funcŃie de proporŃia lor. Aşa de exemplu, humusul imprimă solului culori închise, de la brun până la negru; silicea, carbonatul de calciu, sărurile uşor solubile, culori albicioase; oxizii şi hidroxizii ferici, colorit de la roşu la galben; compuşii feroşi, culori verzui-albăstrui-vineŃii etc. Prin combinarea culorilor date de componentele respective rezultă alte numeroase culori, caracteristice diferitelor soluri şi orizonturi. Exprimând compoziŃia solului, culoarea constituie criteriul principal de separare a orizonturilor pe profil şi de recunoaştere şi denumire a majorităŃii solurilor (cernoziom, cernoziom greic, preluvosol, preluvosol roşcat, eutricambosol rodic). Pentru înlăturarea subiectivismului şi exprimarea în termeni universal-valabili, cu semnificaŃii precise, culoarea solurilor se determină cu ajutorul sistemului Munsell. În forma lui originală, aplicată în toate domeniile în care este necesară determinarea şi denumirea culorilor, sistemul Munsell stabileşte întreaga gamă de culori posibile, în funcŃie de trei variabile : nuanŃă, valoare şi cromă.

NuanŃa exprimă culoarea dominantă spectrală reprezentată de 5 culori de bază şi 5 intermediare în ordinea : R (red = roşu), YR (yellow-red = galben-roşu), Y (yellow = galben), GY (green-yellow = verde-galben), G (green = verde), BG (blue-green = albastru-

47

verde), B (blue = albastru), PB (purple-blue =violet-albastru), P (purple =violet) şi RP (red-purple = roşu-violet).

Valoarea, compartimentează planşa de jos în sus în 10 trepte, notate cu cifre de la 1 la 10 şi arată gradul de strălucire (luminozitate) a culorii respective; valorile mici arată culori închise (1 =negru pur teoretic), iar valorile mari culori deschise (10 = alb pur teoretic).

Croma, compartimentează planşa de la stânga la dreapta, se notează cu cifre de la 1 la 20 (pentru cazul special al solurilor de 1 la 8) şi indică în cadrul fiecărei valori intensitatea (saturaŃia) culorii. Valorile şi cromele, care împart planşa în compartimente, se notează sub formă de fracŃie (2/1, 3/5 etc.), numărătorul arătând valoarea, iar numitorul croma ; fracŃia adăugată simbolului nuanŃei (10 YR, 5Y etc.) constituie notarea completă a culorii respective, notare ce se foloseşte la denumirea culorii solului în text ( de exemplu, culoare 10YR 1/1, ceea ce înseamnă culoare neagră ). Cu cât valorile şi cromele sunt mai mari, cu atât culorile sunt mai deschise şi mai puŃin intense şi cu cât sunt mai mici, cu atât culorile sunt mai închise şi mai intense

2.3.2.NeoformaŃiunile ți incluziunile Neoformașiunile sunt componente ale solului care au luat naştere în timpul

procesului de solificare, dar care se deosebesc de masa orizonturilor prin formă, culoare, compoziŃie chimică etc. În funcŃie de modul cum s-au format pot fi de natură biologică şi de natură chimică ( minerală)

NeoformaŃiile biogene (biologice) se datoresc acŃiunii în sol a organismelor animale şi a rădăcinilor plantelor. Ele sunt reprezentate prin : coprolite (aglomerări rezultate din acŃiunea râmelor asupra solului); crotovine (vechi galerii de cârtiŃe, hârciogi, popândăi etc, de obicei umplute cu material din alt orizont); cervotocine (canale de râme sau alte animale mici); culcuşuri sau lăcaşuri de larve şi cornevine (canale mari de rădăcini lemnoase), pelotele( material mobilizat de furnici) NeoformaŃii biogene se găsesc, practic, în toate solurile. FrecvenŃa şi natura lor diferă de la sol la sol.

NeorformaŃiile chimice rezultate din acumularea de săruri solubile se întâlnesc la solurile cu fenomene de eluviere-iluviere, au culoare albicioasă şi sunt reprezentate prin : pseudomicelii (depuneri fine, cu aspect de micelii de ciuperci), eflorescenŃe (depuneri cu aspect de inflorescenŃe), vinişoare (depuneri alungite, pe traseul rădăcinilor descompuse), tubuşoare (mai groase decât vinişoarele), pete (depuneri pe feŃele agregatelor structurale sau pe pereŃii crăpăturilor), pungi sau cuiburi (acumulări de săruri solubile); pete şi concreŃiuni de carbonat de calciu, numite păpuşi de loess. NeoformaŃiile de săruri solubile sunt caracteristice orizonturilor sărăturate, iar cele de carbonat de calciu orizonturilor Cca.

NeoformaŃiile, rezultate din acumularea oxizilor, sunt reprezentate prin depuneri şi separaŃii de oxizi de fier şi oxizi de mangan, sub formă de pete (precipitări de oxizi pe feŃele elementelor structurale sau pe pereŃii crăpăturilor) şi bobovine (concreŃiuni de fier şi mangan, de culoare brună-negricioasă, de mărimea alicelor până la aceea a bobului de mazăre). Aceste neoformaŃiuni se întâlnesc în solurile umede, cu fenomene de migrare a oxizilor, cu procese de reducere şi oxidare a acestora. Sunt caracteristice orizonturilor gleice şi gleizate, stagnogleice şi stagnogleizate şi a unor orizonturi spodice şi argice.

NeoformaŃiile rezultate din acumularea argilei se întâlnesc la solurile cu fenomene de eluviere-iluviere a argilei. Argila migrată din partea superioară a solului se depune mai jos pe profil, sub formă de pelicule în jurul grăunŃilor de nisip sau pe feŃele agregatelor structurale. Peliculele de argilă sunt caracteristice orizonturilor argice Bt.

48

NeoformaŃiile reziduale se întâlnesc la solurile cu fenomene intense de eluviere a coloizilor (argilă, sescvioxizi, humus) şi sunt reprezentate prin grăunŃi de nisip fără peliculă coloidală, prin pudrări de silice (pete albicioase de pudră de silice la suprafaŃa agregatelor structurale sau a particulelor grosiere de sol) şi prin aglomerări de particule de sol, "dezbrăcate" de peliculă coloidală. Sunt caracteristice orizonturilor (El, Ea), Ame, E+B.

Incluziunile sunt formaŃŃiuni noi apărute cu totul întîmplător în masa solului, care nu au legătură cu procesele de pedogeneză. Sunt reprezentate prin oase, cochili, bucăŃi de lemn, de cărămidă, de Ńiglă, cenuşă etc., care au mai mult o importanŃă arheologică decât una pedologică, oferind informaŃii despre civilizaŃiile din zonele respective.

ReŃinem. Profilele de sol prezintă diferite succesiuni de orizonturi, care pot fi delimitate în teren prin anumite proprietăŃi, dintre care mai importante sunt : culoarea, tipul de humus, textura, structura, porozitatea, consistenŃa (compactitatea) şi neoformaŃiile. Ansamblu de orizonturi ale profilului şi proprietăŃile ce le definesc constituie ceea ce se cunoaşte sub denumirea de caracteristici morfologice.

Culoarea orizonturilor este dată de componentele solului şi se determină cu atlasul de culori Munsell pe baza a 3 variabile : nuanŃă, valoare, cromă.

NeoformaŃiunile solului sunt biologice, rezultate în urma activităŃii organismelor vegetale şi animale ( crotovine, coprolite, pelote, cervotocine, cornevine) şi în urma depunerii sau acumulării pe profil a unor săruri sau oxizi ( pete, pseudomiceli, vinişoare, tubuşoare, crustă, eflorescenŃe de săruri solubile, pelicule de argilă la suprafaŃa agregatelor structurale, pete de culoare roşcate sau gălbui de oxizi de fier, bobovine, grăunciori de cuarŃ fără peliculă coloidală, concreŃiuni de carbonat de calciu).

TEST DE EVALUARE

1. De cine este dată culoarea solului ? Răspuns :

Culoarea solului este dată de componentele sale, humusul imprimă culoarea închisă negricioasă, carbonatul de calciu, sărurile solubile şi silicea coloidală culori deschise albicioase, oxizii de fier, culori roşcate sau gălbui, compuşii de fier, compuşii reduşi culori cenuşii vineŃii etc.

2. Ce reprezintă incluziunile ? Răspuns :

ExerciŃii. Exemplu rezolvat:

1. Pseudomicelii reprezintă: a) pelicule de argilă la suprafaŃa agregatelor structurale ; b) depuneri de săruri solubile ;

49

c) concreşiuni de fier şi mangan d) galerii săpate de rozătoare ; e) material trecut prin corpul râmelor .

Rezolvare : b De rezolvat:

2. StabiliŃi care din următoarele neoformaŃiuni se datorează activităŃii organismelor : a. bobovinele ; b. cornevinele ; c. pelotele ; d. grăunciori de nisip fără peliculă coloidală ; e. crotovine .

Rezolvare:

Rezumatul temei

Produşii minerali şi organici rezultaŃi prin procese de dezagregare şi alterare, pot rămâne pe locul de formare sau pot fi antrenaŃi pe adâncimea solului, fiind depuși la anumite adâncimi formând straturi sau orizonturi. Totalitatea acestor orizonturi în succesiunea lor pe adâncimea solului, poartă denumirea de profil de sol.

Orizontul de sol reprezintă stratul de sol component al profilului de sol caracterizat pe toată grosimea sa, în toată masa sa prin aceleaşi proprietăŃi.

Procesele prin care au rezultat aceste orizonturi sunt : procese de bioacumulare, eluviere, iluviere, alterare, spodosolizare, criptopodzolire, gleizare, stagnogleizare, salinizare, alcalizare, carbonatoiluviere, andice, vertice şi vermice.

Prin realizarea acestor procese s-au format în sol orizonturi minerale şi organice, reprezentate prin orizonturi diagnostice pricipale (A,E, B, C,R, O, T) , orizonturi diagnsotice de asociere (Ame, sa, sc, ac, an, y, z, G,W), orizonturi diagnostice speciale (Al şi Aho), orizonturi de tranziŃie (AE, AC, AB, EB ).

Alcătuirea şi proprietăŃile profilului de sol oglindesc condiŃiile de solificare care au acŃionat şi acŃionează într-o anumită zonă. În diferite condiŃii de mediu se formează soluri diferite cu o anumită schemă de profil şi anumite proprietăŃi. În funcŃie de condiŃiile naturale dintr-o anumită zonă, procesele de solificare sunt mai intense sau mai puŃin intense rezultând soluri cu profile mai scurte( zona de stepă Am-AC-Cca şi zona montană Au-Bs-R) sau mai profunde (zona de pădure joasă Ao-Bt-C şi zona de dealuri şi podişuri înalte Ao-Ea-Bt-C).

Studierea profilului de sol pe teren în vederea identificării tipului de sol se face pe baza unor proproetăŃi morfologice reprezentate prin numărul şi succesiunea orizonturilor, grosimea lor, culoarea, structura, porozitatea, compactitatea, conŃinutul în humus după culoare, neoformaŃiunile şi incluziunile.

50

Tema nr. 3

PROPRIETĂłILE FIZICE ŞI FIZICO-MECANICE ALE SOLULUI

UnităŃi de învăŃare � Textura solului ; � Structura solului, densitatea, densitatea parentă, porozitatea solului; � Prtoprietășile fizico-mecanice ale solului. Obiectivele temei - Stabilirea grupelor de particule în funcŃie de diametrul lor, care participă la aprecierea texturii solului; - Încadrarea solurilor în clase texturale; - Cunoaşterea modului în care textura solului variază pe profilul de sol şi gruparea solurilor în funcŃie de indicele de diferenŃiere texturală; - Clasificarea structurii solului ; - Formarea, degradarea şi refacerea structurii solului; - Definirea densităŃii, densităŃii aparente şi calculul porozităŃii solului. Timpul alocat temei : 5 ore Bibliografie recomandată 11. Canarache, A., 1990. - Fizica solurilor agricole Editura Ceres, Bucureşti 12. Filipov, F şi colab., 2003. - Pedologie. Alcătuirea , geneza şi clasificarea solurilor. Editura Terra Nova, Iaşi.. 13. Grigoraş, C., şi colab., 2004. - NoŃiuni de bază în ştiinŃa solului. Editura Universitaria, Craiova. 14. Popescu C., 2008 – Ecopedologie, Editura Universitaria Craiova. 15. Popescu, C., 2010 – Pedologie. Manual universitar pentru învăŃământul la distanŃă. Editura Universitaria Craiova.

3.1 Textura solului

Componentul mineral al solului, care reprezintă aproximativ 50% din volumul acestuia, este alcătuit din fragmente şi particule de diferite diametre. Fragmentele cu diametrul mai mare de 2 mm formează scheletul solului, iar particulele cu diametrul sub 2 mm alcătuiesc pământul fin. Particulele componente ale pământului fin, poartă denumirea de fracŃiuni granulometrice şi în funcŃie de ele se stabileşte textura solului.

51

Prin textură se înŃelege gradul de mărunŃire al particulelor elementare de sol şi procentul de participare al acestora în alcătuirea solului.

3.1.1.Gruparea particulelor texturale

Pentru a putea aprecia textura solului, fracŃiunile granulometrice au fost grupate după diametrul lor, în scări texturale, fiind stabilite diferite scări de clasificare. În general toŃi autori au folosit aceleaşi categorii de particule (nisip, praf şi argilă), constatându-se diferenŃieri numai în ce priveşte limitele de grupare a lor.

În România se foloseşte sistemul de clasificare după Atterberg, care este uşor de reŃinut deoarece diametrul particulelor, în ordine descrescătoare, se obŃine prin împărŃire la cifra 10 (tabel 1.)

Tabel 1. Clasificarea fracŃiunilor granulometrice după Attenberg (1912)

FracŃiunea granulometrică Diametrul particulelor elementare (mm)

Bolovani Pietre Pietriş

Peste 200 200 –20 scheletul solului 20-2

Nisip grosier Nisip fin Praf Argilă

2-0,2 0,2-0,02 pământul fin 0,02-0,002 sub 0,002

Gruparea particulelor după diametrul lor s-a făcut Ńinând cont de însuşirile lor caracteristice. Astfel, nisipul grosier este foarte permeabil, nu prezintă coeziune, plasticitate, aderenŃă, nu are capacităŃi de reŃinere pentru apă şi substanŃe nutritive.

Nisipul fin, este uşor permeabil, permite ridicarea apei prin capilaritate, are o uşoară coeziune şi adeziune şi o slabă putere de reŃinere pentru apă şi substanŃe nutritive.

Praful, are însuşiri fizice mai apropriate de ale argilei, reŃinând mai bine apa, prezintă o permeabilitate moderată, o coeziune şi adeziune mai mari decât ale nisipului.

Argila, este componenta minerală cea mai importantă a solului. Fiind alcătuită din particule coloidale, prezintă o coeziune, plasticitate şi aderenŃă mari, reŃine puternic apa, are o mare putere de adsorbŃie pentru substanŃele nutritive şi influenŃează cele mai multe proprietăŃi fizico-chimice şi biologice ale solului.

3. 1. 2. Clasificarea solurilor după textură (clasele texturale)

Particulele solide ce intră în alcătuirea solului au anumite proprietăŃi pe care le

imprimă acestuia. În mod obişnuit solurile conŃin toate cele trei fracŃiuni granulometrice (nisip, praf şi argilă) , dar în procente diferite, determinând texturi diferite.

Clasa texturală, este dată de fracŃiunea granulometrică dominantă dintr-un sol. Astfel, dacă predomină nisipul (>85%) textura este nisipoasă, dacă fracŃiunile sunt aproximativ egale textura este lutoasă, iar dacă predomină argilă (peste 60-65%) textura este argiloasă. În general se pot aprecia trei clase texturale principale (nisipoasă, lutoasă şi

52

argiloasă) şi patru clase texturale intermediare (nisipo-lutoasă, luto-nisipoasă, luto-argiloasă şi argilo-lutoasă).

În Ńara noastră se foloseşte în prezent sistemul de clasificare redat în "Metodologia elaborării studiilor pedologice" elaborat de I.C.P.A în 1987 (tabel 2).

Tabel 2 Sistemul de clase texturale folosit în România

Argilă (%) Praf (%)

Denumirea Clasa texturală < 0,01 mm

< 0,002 mm

0,002 -0,02 mm

Textură grosieră Nisipoasă ≤ 10 ≤ 5 ≤ 32

Textură grosieră-mijlocie

Nisipo-lutoasă 11 - 20 6 - 12 ≤ 32

Luto-nisipoasă 20 ≤ 12 ≥ 33 Luto-nisipo-argiloasă 31 - 45 21 - 32 ≤ 14 Lutoasă 31 - 45 21 - 32 15 - 32

Textură mijlocie

Luto-prăfoasă 31 - 45 21 - 32 ≥ 33 Luto-argiloasă 46 - 60 33 - 45 ≤ 32 Textră mijlocie -

fină Luto-argilo-prăfoasă 46 - 60 33 - 45 ≥ 33 Argilo-lutoasă 61 - 70 46 - 60 -

Textură fină Argiloasă 71 ≥ 61 -

Pentru a putea caracteriza mai exact diversitatea texturală a solurilor se foloseşte

diagrama triunghiulară a texturii ( fig. 1), construită în funcŃie de cantitatea procentuală de argilă, praf şi nisip. Diagrama constă dintr-un triunghi echilateral pe laturile căruia sunt trecute procentele de nisip, praf şi argilă de la 0-100%.

53

Fig. 1. Diagrama pentru determinarea texturii

Pentru stabilirea clasei texturale a unui sol, pe cele trei laturi ale triunghiului se fixează procentele de argilă, praf şi nisip rezultate prin analiza granulometrică, obŃinându-se trei puncte. Din fiecare punct se duce o paralelă la latura triunghiului opusă vârfului cu 100% fracŃiunea respectivă. Locul de întâlnire a celor trei paralele reprezintă clasa texturală în care se încadrează solul respectiv. Atunci când poziŃia locului de întâlnire a celor trei paralele este apropiată de limita unităŃii texturale (trasată cu linie groasă), se citesc ambele texturale vecine între care se pune cuvântul „ spre” ( de exemplu lut spre lut argilos).

3.1.3. VariaŃia texturii pe profilul solului

CompoziŃia granulometrică pe profilul solurilor este determinată de textura

materialului parental şi de caracteristicile procesului de solificare. Pe suprafeŃele cu materiale parentale uniforme, iar în cadrul solificării nu au loc procese de migrare a argilei, sau de argilizare evidente, pe toată adâncimea profilului de sol se păstrează aceeaşi textură, solul fiind nediferenŃiat textural. Această situaŃie se întâlneşte în mod obişnuit la solurile din zona de stepă, unde fracŃiunea argiloasă din profil are aproximativ aceeaşi valoare cu cea existentă în materialul parental.

În zonele mai umede, unde în cadrul solificării au loc procese intense de argilizare şi de migrare a argilei, se realizează profile de sol cu diferenŃieri texturale pe adâncime. În general profile cu diferenŃiere texturală prezintă solurile cu orizonturi de formare şi acumulare a argilei (Bv, Bt, Btna). Pentru exprimarea cantitativă a diferenŃierii texturale între orizonturi, se foloseşte indicele de diferenŃiere texturală (Idt) care reprezintă valoarea raportului dintre procentul de argilă din orizontul B şi procentul de argilă din A (sau E):

54

% argilă B Idt =

% argilă A sau E După mărimea indicelului de diferenŃiere texturală solurile se grupează astfel:

� - soluri nediferenŃiate textural Idt = 1 � - soluri slab diferenŃiate textural Idt = 1,1 – 1,2 � - soluri moderat diferenŃiate textural Idt = 1,2 – 1,4 � - soluri puternic direfenŃiate textural Idt = 1,4 – 2,0 � - soluri foarte puternic diferenŃiate textural Idt > 2,0

În anumite situaŃii, pe profil se constată zone cu texturi diferite, determinate de materialele parentale formate din strate neomogene din punct de vedere textural şi nu ca urmare a procesului de solificare. Pentru aceste situaŃii se foloseşte termenul de textură contrastantă.

Clasificarea solurilor după conŃinutul de schelet

În profilul solurilor formate pe materiale dure sau pietrişuri se întâlnesc fragmente

de diferite mărimi mai mari de 2 mm, care poartă denumirea de scheletul solului. Odată cu determinarea texturii solului se apreciază şi cantitatea de schelet, natura

mineralogică a lui şi proporŃiile diferitelor categorii de fragmente. În funcŃie de cantitatea de schelet întâlnit pe adâncimea profilului solurile se clasifică astfel (tabel 3 )

Tabel 3 Clasificarea solurilor după conŃinutul în schelet

Specificare % schelet

Soluri fără schelet Soluri cu puŃin schelet Soluri cu mult schelet

Soluri cu schelet foarte mult Soluri excesive scheletice

Cariere de pietriş ( nu e considerat sol)

≤ 5 6 – 25 26 – 50 51 – 75 76 – 90

≥ 91

Materialul scheletic şi adâncimea la care se găseşte roca dură ajută la calcularea

volumului de sol ce poate fi folosit de rădăcinile plantelor, cunoscut sub numele de volum edafic (V.E.) şi care este egal cu volumul de pământ fin (raportat la m3) până la roca dură sau până la 150 cm (dacă până la această adâncime nu se întâlneşte roca dură), din care se scade procentul de schelet.

Adâncime rocă dură • (100 - % schelet )

V.E. = 150

ReŃinem. CompoziŃia granulometrică condiŃionează în mare măsură proprietăŃile

solurilor. Astfel, textura grosieră determină un potenŃial de fertilitate redus. În schimb

55

solurile cu textură mijlocie şi fină, mai bogate în fracŃiuni argiloase, au o cantitate mai mare de elemente nutritive, o activitate fizico-chimică mai intensă, reŃin mai bine apa şi substanŃele nutritive. AeraŃia solului este în general excesivă la solurilor nisipoase şi mult micşorată la cele argiloase. Textura influenŃează în mare măsură temperatura din sol. Astfel, cu creşterea gradului de mărunŃire a particulelor (de la textura nisipoasă spre cea argiloasă) solul se încălzeşte şi se răceşte mai greu.

ObservaŃie. Textura solului este o proprietate fizică foarte stabilă, se schimbă într-o perioadă foarte mare de timp. În funcŃie de textură, solul se lucrează mai uşor sau mai greu, se aplică anumite îngrăşăminte chimice, se fac anumite lucrări agricole, se dezvoltă viaŃa microbiologică. Textura solului este proprietatea de bază care pune la dispoziŃia specialiştilor datele necesare pentu dezvoltarea unui proces agricol corespunzător. Textura solului depinde de materialul parental şi de condiŃiile de solificare. Astfel, solurile formate pe material parental nisipos vor avea o textură mai grosieră iar cele formate pe materialparental argilos, textura va fi fină.

În zona de stepă cu precipitaŃii puŃine, temperaturi ridicate, procesele de alterare sunt reduse sau aproape lipsesc, solurile fiind nediferenŃiate textural şi au o textură apropriată de cea a materialului parental, iar în zonele umede şi reci procesele de alterare sunt intense, se formează multă argilă, o parte din aceasta migrează pe profil rezultând soluri cu textură fină. Aceste soluri se lucrează greu.

TEST DE EVALUARE

5. Ce este textura solului şi care sunt componentele solului în funcŃie de care se stabileşte textura ?

Răspuns:

Textura solului reprezintă gradul de mărunŃire al parrticulelor elementare din sol şi procentul în care acestea participă în masa solului. Este dată de componentele pământului fin : nisip grosier ø2 – 02 m;. nisip fin ø0,2 – 0,02 mm; praf ø0,022 – 0,002 mm şi argila ø< 0,002 mm

6. Care sunt clasele texturale întâlnite la soluri şi cum se stabilesc ? Răspuns:

ExerciŃii.

56

Exemplu rezolvat: 1. StabiliŃi indicele de diferenŃiere texturală pentru un sol cu următoarele

alcătuire de orizonturi Ao-Bt-C, cunoscându-se că procentul de argilă din orizontul Ao este 25,1% în orizontul Bt 35% iar în orizontul C 22% şi încadraŃi solul în funcŃie de valoarea sa.

Rezolvare : Idt = Aorizdinilă

Borizdinilă

....arg%

....arg% = 1,4

Solul este moderat diferenŃiat textural. De rezolvat: 2. StabiliŃi care este volumul de sol ce poate fi folosit de rădăcinile plantelor

pentru un sol la care roca dură ( orizont R), apare la 70 cm iar conŃinutul în schelet este de 30%. ÎncadraŃi solul analizat în funcŃie de conŃinutul în schelet.

Rezolvare :

3.2. Structura , densitatea, densitatea aparentă şi porozitatea solului

3.2.1. Structura solului

Structura solului reprezintă modul de grupare a particulelor elementelor din masa solului în agregate de forme şi mărimi diferite.

3.2.1.1. Principalele tipuri de structură

După forma şi aranjarea agregatelor structurale, în masa solului se disting

următoarele tipuri de structură : Structura glomerulară. Se caracterizează prin dispunerea particulelor de sol în

agregate aproximativ sferice, poroase, de forma unor glomerule friabile, cu suprafeŃe curbate, cu numeroase convexităŃi şi concavităŃi. Această structură este caracteristică solurilor cu orizont Am, bine aprovizionat cu humus de tip mull calcic şi cu o intensă activitate biologică (cernoziom, faeoziom etc.)

Structura grăunŃoasă (sau granulară). Se deosebeşte de cea glomerulară prin aşezarea mai "îndesată" a particulelor elementare, cu o porozitate mai redusă şi cu apariŃia de feŃe plane, datorită unor zone de contact mai mari între elementele apropiate. Este caracteristică orizontului Ao, întâlnit la solurile din zona de dealuri şi podişuri.

Structura poliedrică angulară. Se caracterizează prin agregate cu dimensiuni aproximativ egale pe cele 3 axe, cu feŃe plane, delimitate de muchii evidente, aşezate

57

îndesat, ceea ce dă un aspect colŃuros (angular). Se întâlneşte cu deosebire în orizonturile Bt ale preluvosolurilor tipice.

Structura poliedric subangulară. Este similară cu cea poliedrică angulară, însă elementele structurale prezintă muchii mai teşite, şterse şi suprafeŃele neregulate. În acest tip de structură se încadrează orizonturile Bv ale eutricambosolurilor tipice şi ale faeoziomurilor cambice.

Structura prismatică. Este alcătuită din agregate alungite, orientate vertical, cu feŃe plane şi muchiile ascuŃite, capetele prismelor nerontujite. Prismele mai mari, destul de compacte, se pot desface relativ uşor în poliedri mici. Ea este caracteristică orizonturilor Bt ale luvosolurilor.

Structura columnară. Este asemănătoare celei prismatice, dar capetele agregatelor structurale sunt rotunjite. Ea este caracteristică orizontului Btna, orizont genetic al soloneŃurilor.

Structură şistuoasă sau lamelară. Este constituită din agregate sub formă de plăci sau "lamele", fragmente orientate orizontal. Ea este specifică atât solurilor tasate, cu hardpan, orizonturilor El şi Ea, caracteristice luvosolurilor cât şi aluviosolurilor.

3.2.1.2 Mărimea şi gradul de dezvoltare a agregatelor structurale

Structura solului se determină în teren odată cu descrierea morfologică a profilului

de sol. Concomitent cu stabilirea tipului de structură se apreciază mărimea şi gradul de dezvoltare a agregatelor structurale. După mărimea agregatelor la fiecare tip de stuctură se deosebesc agregate foarte mici, mici, medii, mari şi foarte mari (tabel 1)

Tabel 1 Mărimea agregatelor structurale

Dimensiuni în funcŃie de tipul de structură (mm)

Mărimea agregatelor Glomerulară, grăunŃoasă

sau foioasă poliedrică

Prismatică, columnară sau columnoidă

Foarte mică Mică Medie Mare

Foarte mare

< 1 1 – 2 3 – 5 6 – 10 > 10

< 5 5 – 10 11 – 20 21 – 50

> 50

< 10 10 – 20 21 – 50 51 – 100

> 101

În funcŃie de gradul de dezvoltare, structura solului poate fi: � slab dezvoltată - elementele structurale se observă greu, cea mai mare parte a

solului fiind nestructurată; � moderat dezvoltată - elementele structurate se observă uşor, la sfărâmare apar multe

agregate; � bine dezvoltată - la sfărâmare întreaga masă de material se desface în agregate.

3.2.1.3. Formarea structurii solului.

58

Pentru a se forma agregatele structurale, particulele elementare de sol trebuie să se lege între ele printr-un liant de legătură sau să fie supuse unor procese fizico-mecanice şi biologice de aglomerare.

Principalii factori de structurare ai solurilor sunt: complexul coloidal al solului; carbonatul de calciu; activitatea organismelor; procesul de umezire-uscare şi procesul de îngheŃ-dezgheŃ al solului.

Coloizii solului reprezintă factorul de bază în procesul de structurare a solurilor, deoarece prin coagulare leagă particule între ele (le cimentează). Astfel, humusul are capacitatea de agregare cea mai mare, ducând la formarea unor agregate rotunjite, poroase, cu stabilitate hidrică mai mare, dar cu stabilitate mecanică mai mică. Argila singură, favorizează formarea de agregate structurale mai rigide, tasate şi colŃuroase, cu stabilitate mecanică foarte mare dar cu stabilitate hidrică destul de mică (din această cauză solurile argiloase după ploaie se noroiesc foarte uşor).

Cea mai bună structurare o realizează prezenŃa în sol atât a humusului cât şi a argilei, mai ales când în humus predomină acizii huminici iar argilele sunt de tipul montmorillonitic. Astfel de condiŃii se întâlnesc în zonele de stepă şi silvostepă la nivelul orizontului Am şi mai rar în zona dealurilor joase la nivelul orizontului Ao.

Atunci când alături de humus şi argilă, la structurarea solurilor participă şi carbonatul de calciu, se realizează cea mai bună şi stabilă structură.

Oxizii şi hidroxizii de fier şi aluminiu contribuie la formarea agregatelor structurale mai ales în zonele mai umede şi mai reci (dealuri şi podişuri), unde se întâlnesc în sol, în procent mai ridicat. Aceştia duc la formarea unor agregate structurale dure şi masive. De aceea, solurile şi orizonturile respective sunt puternic tasate.

Factorul biologic are un rol important în procesul de structurare a solurilor. De exemplu, rădăcinile plantelor, în procesul de creştere, determină aglomerarea particulelor de sol sau fragmentarea materialelor dure, producând structurarea. Cu cât sistemul radicular este mai des şi mai puternic ramificat, structurarea este mai bună (vegetaŃia ierboasă). Organismele animale, prin galeriile pe care le sapă şi prin materialul trecut prin corpul lor, contribuie în permanenŃă la structurarea solurilor. De scos în evidenŃă, rolul râmelor în realizarea "structuri coprogene". În acelaşi timp, toate organismele care trăiesc în sol, secretă anumite substanŃe organice, care au o mare putere de cimentare a particulelor de sol.

Structurarea solurilor se mai realizează şi prin procesul de umezire-uscare şi îngheŃ-dezgheŃ. Prin ambele procese solul îşi măreşte şi îşi micşorează volumul, ducând la desfacerea lui în agregate din ce în ce mai mici. Acest lucru este pus în evidenŃă de arăturile bolovănoase sau brăzdoase executate toamna, care primăvara apar foarte bine structurate.

3.2.1.4. Degradarea şi refacerea structurii solului

Structura solului este supusă în permanenŃă procesului de degradare, mai ales la solurile luate în cultură. Factorii care produc distrugerea agregatelor structurale sunt de natură mecanică, fizico-chimică şi bilogică.

Degradarea mecanică a structurii solurilor se realizează prin maşinile şi uneltele agricole, prin păşunatul iraŃional şi prin executarea lucrărilor agricole în condiŃii necorespunzătoare.

Degradarea fizico-chimică a structurii este determinată în principal de prezenŃa apei, care prin hidroliză pune în libertate ionul de H. Acesta pătrunde în cimentul de

59

legătură de unde scoate Ca+, producând lent dar continuu dispersarea agregatelor structurale.

Degradarea biologică se datoreşte diminuării activităŃii microorganismelor din sol şi implicit scăderea conŃinutului în humus. Prin folosirea iraŃională a solurilor, activitatea microbiologică este puternic deranjată, iar rezerva de humus se reduce într-un ritm îngrijorător.

Pentru prevenirea degradării şi pentru refacerea structurii solului se recomandă folosirea corectă a maşinilor agricole, păşunatul raŃional, executarea lucrărilor agricole în perioadele optime, evitarea lucrărilor agricole excesive, aplicarea amendamentelor, folosirea îngrăşămintelor organice, activitatea vieŃii microbiologice în sol etc.

3.2.2. Densitatea solului

Densitatea solului (D), numită şi greutate specifică (Gs), reprezintă grutatea unităŃii

de volum a fazei solide sau raportul dintre greutatea unei probe de sol complet uscat şi volumul ocupat de masa solului considerat fără spaŃii lacunare (volumul părŃii solide sau volumul real). S exprimă în g/cm3.

Dg/cm3 =rV

m în care

m = greutatea ( masa) solului complet uscat, în g; Vr = volumul real al solului, în cm3. Densitatea solului este influenŃată de constituenŃii lui şi de raportul cu care aceştia

intră în alcătuirea masei solului. Astfel, constituenŃii minerali imprimă o densitate mai mare, pe când cei organici o micşorează.

În funcșie de raportul diferișilor constituienșei, densitatea solului variează între 2,50 și 2,80 g/cm3.

3.2.3. Densitatea aparentă a solului

Densitatea aparentă (Da), numită şi greutatea volumetrică (Gv), reprezintă raportul

între greutatea solului complet uscat şi volumul total al probei respective, recoltat în structură naturală. Mai poartă denumirea şi de greutatea unităŃii de volum a solului uscat în aşezare naturală. Se exprimă în g/cm3.

Da g/cm3 =Vt

m

în care : m = greutatea solului, în g; Vt = volumul total al solului, în cm3. Spre deosebire de densitate, densitatea aparentă depinde pe lângă natura

materialului component al solului, şi de gradul de afânare. Valoarea densităŃii aparente variază între 1,0 şi 1,8 în funcŃie de sol şi orizont.

3.2.4. Porozitatea solului Porozitatea solului notează cu Pt şi se exprimă în procente. Este dată de totalitatea

spaŃiilor lacunare din interiorul solului prin care circulă apa sau aerul . Porozitatea totală se calculează în funcŃie de densitatea aparentă (Da) şi de

densitatea solului (D) cu relaŃia :

60

Pt % = (1 - D

Da)· 100

În mod practic, în funcŃie de diametrul porilor, putem avea o porozitate capilară (Pc) şi o porozitate de aeraŃie ( necapilară sau drenantă Pa).

Porozitatea capilară este dată de totalitatea porilor cu diametrul mai mic de 10 – 30 µ, prin aceşti pori circulând în cele mai multe cazuri apa. Se calculează cu relaŃia :

Pc% = CC · Da Porozitatea de aeraŃie este dată de porii din masa solului cu diametru mai mare de

10 – 30 µ. Prin aceşti pori circulă de obicei aerul. Se determină cu relaŃia : Pa% = Pt – Pc.

ReŃinem : PrezenŃa agregatelor structurale în masa solului creează mediul optim pentru dezvoltarea planelor. În solul structurat, cu agregate stabile, se asigură infiltraŃia apei şi înmagazinarea ei pe o adâncime mai mare. Apa se pierde în cantitate mică prin evaporaŃie directă. InfiltraŃia apei reduce mult scurgerile de suprafaŃă de pe terenurile înclinate, micşorând procesul de eroziune a solului. După infiltrarea apei, prin spaŃiile mari pătrunde aerul , asigurând viaŃa microbiologică şi procesele de oxidare, ce pun în libertate sărurile nutritive, care împreună cu apa din spaŃiile capilare creează condiŃii favorabile pentru creşterea plantelor.

Rădăcinile plantelor pătrund mai uşor în solurile structurate, cu aşezarea afânătă, menŃinându-se permanent în contact cu agregatele unde găsesc apa şi elementele nutritive.

Solurile structurate, sunt mai rezistente la procesele de eroziune şi se lucrează mai uşor decât cele nestructurate. Din aceste motive, solurile cu structură glomerulară prezintă o fertilitate mai mare decât cele fără structură.

Valoarea densităŃii aparente serveşte pentru aprecierea compoziŃiei şi a gradului de tasare a solului, precum şi pentru determinarea porozităŃii şi a rezervei diferitelor componente specifice solurilor.

Componentele solului ce se exprimă în procente (humus, W%) se calculează folosind relaŃia :

Mt/ha = p⋅Da⋅h Componentele solului ce se exprimă în mg/100 g sol se calculează cu relaŃia : Mkg/ha = m⋅Da⋅h În care : Mt/ha – reprezintă conŃinutul solului în tone la hectar ; Mkg/ha – reprezintă conŃinutul solului în kg la hectar; p– conŃinutul în procente al componentului respectiv ; m - conŃinutul în miligrame/100 g sol al componentului respectiv; Da – densitatea aparentă ; h – adâncimea stratului de sol pe care se calculează componentul respectiv, în cm.

Un sol creează condiŃii bune pentru dezvoltarea plantelor atunci când Pt ocupă aproximativ 50% din Vt, din care Pc ocupă 25 – 30 % iar Pa ocupă 20 – 25%.

Porozitatea solului depinde de toate proprietăŃile solului, dar cel mai mult este influenŃată de textură şi structură. În orizonturile cu humus, bine structurate şi cu activitatea biologică bogată, porozitatea variază între 50 – 58%, iar în soluile argiloase, nestructurate şi sărace în humus, porozitatea scade sunb 50%, uneori sub 45%.

Porozitatea optimă se întâlneşte în orizonturile cu structură glomerulară, precum şi aşezate afînat, care prezintă spaŃii necapilare între agregate şi pori capilari în interiorul agregatelor structurale.

61

ObservaŃie : În ultimul timp se încearcă structurarea solului cu o serie de substanŃe chimice sintetice de natură organică sau minerală, denumite amelioratori sintetici de structură. Cei mai cunoscuŃi amelioratori de structură sunt poliacrilaŃii, nişte substanŃe sintetice de natură organică cu greutate moleculară foarte mare care se obŃin prin polimerizarea unor monomeri acrilici. Cei mai folosiŃi poliacrilaŃi se întâlnesc cu denumirea comercială de " Krilium".

Datorită preŃului foarte mare nu au cunoscut aplicativitate în practica agricolă.

TEST DE EVALUARE

5. Ce reprezintă structura solului şi care sunt factorii de structurare ai solului ?

Răspuns :

Structura solului reprezintă modul în care particulele elementare din masa solului se grupează în agregatele de forme şi mărimi diferite. Structurarea solului se realizează datorită coloizilor solului, activităŃii organismelor vegetale şi animale, proceselor repetate de îngheŃ-dezgheŃ şi umezire-uscare.

6. EnumeraŃi măsurile ce trebuie întreprinse pentru prevenirea şi refacerea

structurii solului: Răspuns :

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 1. Degradarea fizico-chimică a structurii solului se datorează : a) conŃinutului scăzut în humus ; b) umiditășii ( precipitaŃilor) ; c) păşunatului neraŃional; d) executarea lucrărilor agricole în condiŃii necorespunzătoare; e) diminuarea activitatii microorganismelor.

Rezolvare : b De rezolvat:

62

3. StabiliŃi cărui tip de structură îi corespund însuşirile următoare ale agregatelor structurale: formă aproximativ sferică, aşezare tasată, porozitate mică, feŃe plane ( de alipire) .

a) lamelară; b) glomerulară; c) prismatică ; d) granulară ; e) columnară.

Rezolvare:

3.3. ProprietăŃile fizico-mecanice ale solului

Principalele proprietăŃi fizico-mecanice ale solului care au importanŃă în practica

agricolă, sunt : consistenŃa, plasticitatea, adezivitatea, variaŃia de volum şi rezistenŃa la lucrările agricole exprimată prin rezistenŃa la arat.

3.3.1.ConsistenŃa solului

ConsistenŃa reprezintă gradul de tărie, de soliditate, şi de rezistenŃă a unui corp la

deformare sau sfărâmare. Solul, prezintă şi el o consistenŃă, deoarece între particulele elementare care îl compun se manifestă forŃe de atracŃie reciproce, astfel încât în aşezare naturală se prezintă ca un tot unitar.

ConsistenŃa solului se manifestă prin rezistenŃa pe care acesta o opune la fenomenul de penetrare, de compresiune (comprimare) şi de forfecare tăiere). Practic, consistenŃa solului se apreciază prin rezistenŃa pe care o opune un fragment sau o probă de sol la sfărâmare în mână, atunci când se prezintă în stare uscată sau în stare reavănă-umedă.

În stare uscată, din punct de vedere al consistenŃei solurile pot fi : necoezive, slab coezive, uşor dure, dure, foarte dure şi extrem de dure.

În stare umedă-reavănă, din punct de vedere al consistenŃei, solurile pot fi : necoezive, foarte friabile, friabile, ferme, foarte ferme şi extrem de ferme.

ConsistenŃa, este diferită de la un sol la altul, fiind influenŃată de următorii factori : de textură, de structură, de conŃinutul în humus, de natura cationilor adsorbiŃi, de starea de afânare a solului şi de starea de umiditate a solului.

Textura, influenŃează în mod direct starea de consistenŃă a solurilor. Cea mai mică consistenŃă o au solurile nisipoase, fiind alcătuite în principal din particule grosiere , forŃele de atracŃie dintre acestea sunt practic nule. Cea mai mare consistenŃă se întâlneşte la solurile argiloase, deoarece forŃele de atracŃie dintre particulele fine sunt foarte mari.

Structura, influenŃează în mod pozitiv consistenŃa solurilor în toate cazurile. Astfel, o măreşte la solurile nisipoase, care prin structurare devin mai consistente şi o micşorează la solurile argiloase, care prin structurare devin mai afânate.

ConŃinutul în humus, contribuie la îmbunătăŃirea consistenŃei solului, deoarece determină o mai bună structurare la solurile nisipoase, şi o mai bună afânare la solurile argiloase. Cea mai bună consistenŃă se întâlneşte la solurile bogate în humus , care prezintă şi cea mai bună structură.

Natura cationilor adsorbiŃi, influenŃează consistenŃa în mod pozitiv şi negativ. Astfel, ionii buni coagulatori (Ca2+, Mg2+) contribuie la îmbunătăŃirea consistenŃei solurilor

63

deoarece asigură o stabilitate structurală, în timp ce ionii dispesanŃii (Na+, H+), contribuie la înrăutăŃirea consistenŃei solurilor, datorită gradului ridicat de dispersare a particulelor de sol.

Starea de afânare a solului, influenŃează consistenŃa în sensul că solurile tasate prezintă o consistenŃă mare în timp ce solurile afânate au o consistenŃă redusă.

Umiditatea, are o puternică influenŃă asupra consistenŃei, determinând o uşoară creştere a acesteia la solurile nisipoase şi o scădere treptată la celelalte soluri

3.3.2. Plasticitatea solului

Plasticitatea reprezintă însuşirea unor soluri de a se modela uşor la un anumit nivel de umiditate. Solurile, cu excepŃia celor grosiere, prezintă o plasticitate mai mare sau mai mică datorită particulelor fine, care îmbrăcate cu pelicule de apă, alunecă unele peste altele.

Plasticitatea, este influenŃată de textura solurilor, de structura solului, de conŃinutul în humus, de natura cationilor adsorbiŃi şi de gradul de umiditate. Astfel, solurile nisipoase nu prezintă plasticitate în timp ce solurile argiloase, bogate în argile montmorillonitice prezintă cea mai mare plasticitate.

Prin structurare, plasticitatea solurilor se îmbunătăŃeşte , scăzând mult la solurile argiloase.

PrezenŃa humusului în sol contribuie la scăderea plasticităŃii solurilor argiloase şi apariŃia plasticităŃii la solurile nisipoase.

Ionii coagulatori micşorează plasticitatea solurilor, iar ionii dispersanŃi o măresc. Plasticitatea nu este prezentă la solurile în starea uscată, ci numai la anumite

niveluri de umiditate. Cantitatea minimă de apă la care se manifestă plasticitatea poartă denumirea de limită inferioară a plasticităŃii, iar cantitatea maximă de umiditate la care se menŃine plasticitatea se numeşte limită superioară de plasticitate. DiferenŃa procentuală de umiditate corespunzătoare limitei superioare şi limitei inferioare de plasticitate poartă denumirea de indice de plasticitate.

3.3.3. Adezivitatea solului

Adezivitatea, reprezintă proprietatea solurilor de a adera la suprafaŃa uneltelor

agricole cu care vine în contact . Adezivitatea, ca şi celelalte proprietăŃi fizico-mecanice, prezentate anterior, depinde

de textura solurilor, de structura acestora, de conŃinutul în humus, de conŃinutul în diferiŃi cationi, şi mai ales de cantitatea de apă din sol. Astfel, cea mai mare adezivitate o au solurile argiloase, prin structurare adezivitatea se micşorează, humusul contribuie la îmbunătăŃirea solurilor din punct de vedere al adezivităŃii, deoarece le structurează, iar cationii măresc adezivitatea prin procesul de dispersare al particulelor de sol, sau micşorează adezivitatea prin procesul de coagulare a particulelor de sol.

Adezivitatea creşte odată cu procentul de umiditate din sol până la un anumit nivel, după care prin creştere a umidităŃii, adezivitatea scade.

64

3.3.4. VariaŃia de volum a solului

VariaŃia de volum, reprezintă însuşirea unor soluri de a-şi mări volumul în contact cu apa şi de a-şi micşora volumul prin pierderea acesteia. Această caracteristică se întâlneşte mai ales la solurile bogate în argile gonflante de tip montmorillonit. Proprietatea solurilor de a-şi mări volumul prin îmbibare cu apă poartă denumirea de gonflare. Gonflarea este cu atât mai accentuată cu cât solul este mai bogat în argilă.

Proprietatea solului de a-şi micşora volumul prin pierderea de apă poartă denumirea de contracŃie . ContracŃia este cu atât mai mare cu cât solul este mai bogat în argilă.

3.3.5. RezistenŃa la lucrările agricole (la arat) a solului

Una din principalele solicitări mecanice la care este supus solul în procesul de producŃie agricolă îl reprezintă arătura. ForŃa de tracŃiune aplicată plugului la efectuarea arăturii determină în sol procesul de compresiune, de forfecare ( tăiere), de torsiune, de deplasare a particulelor de sol, unele peste altele, de frecare, de rupere etc. Aceste procese definesc rezistenŃa pe care solul o opune la înaintarea plugului în timpul efectuării arăturii.

RezistenŃa solului la arat se exprimă prin rezistenșa specifică notată cu K și se calculează cu relașia :

K kg/cm2 = ba

P

⋅în care:

P = forŃa de tracŃiune la cârligul tractorului; a = adâncimea brazdei în cm ; b = lăŃimea brazdei în cm ; RezistenŃa la arat este influenŃată de o serie de factori : constructivi, tehnologici şi

pedologici. . Astfel dintre factorii constructivi care influenŃează rezistenŃa specifică amintim : forma pieselor componente ale plugului, materialul din care sunt construite piesele etc, factorii tehnologici: adâncimea şi lăŃimea brazdei, viteza de lucru a tractorului. Factori pedologici sunt reprezentaŃi de toate proprietăŃile fizice şi fizico-mecanice prezentate anterior. Astfel, solurile cu textură grosieră, structurate, bogate în humus , fără plasticitate, cu adezivitate mică, se lucrează mult mai uşor în comparaŃie cu solurile argiloase, nestructurate, sărace în humus, cu adezivitatea ridicată.

ReŃiem: Pentru practica agricolă, cunoaşterea consistenŃei solurilor prezintă o deosebită importanŃă. Astfel, consistenŃa ridicată împiedică creşterea rădăcinilor plantelor, a tuberculilor şi în general buna dezvoltare a plantelor. Pe solurile cu consistenŃă mare nu se recomandă plantaŃiile de pomi, de vii, cartoful, sfecla de zahăr, etc.

ConsistenŃa redusă, permite dezvoltarea rădăcinilor şi a tuberculilor, dar solurile prezintă un regim deficitar de apă, excedentar de aer, sunt slab aprovizionate cu elemente nutritive şi sunt supuse spulberării etc.

Solurile cu consistenŃă mică se lucrează uşor şi bine, indiferent de starea de umiditate, în timp ce solurile cu consistenŃă mare se lucrează foarte greu, perioada optimă de lucru fiind foarte scurtă.

Cea mai bună situaŃie din punct de vedere agricol o prezintă solurile cu consistenŃă mijlocie, deoarece au relaŃii bune cu apa şi aerul , se lucrează bine, asigurând condiŃii optime pentru dezvoltarea plantelor.

Legat de plasticitatea solului se poate afirma că, cu cât acest indice este mai ridicat, plasticitatea solurilor este mai mare, condiŃiile pedologice sunt mai slabe iar pretabilitatea lor pentru agricultură este mai redusă.

65

Cunoaşterea adezivităŃii, ajută la stabilirea momentului optim pentru executarea lucrărilor agricole, acesta fiind atunci când solul nu se lipeşte de uneltele agricole. Momentul optim de executare a lucrărilor agricole corespunde stării de umiditate reavăn-jilav, când umiditatea din sol se situează la 60-65% din apa capilară.

Fenomenul de gonflare- contracŃie determină apariŃia de mici ridicături la suprafaŃa solului şi mai ales de mari crăpături, care la solurile argiloase pot atinge 10- 15 cm deschidere şi 150-200 cm adâncime. PrezenŃa crăpăturilor duce la pierderea apei din sol prin evaporaŃie, şi prin infiltraŃie datorită scurgerii în adâncime, şi la ruperea sau uscarea rădăcinilor plantelor. Cu cât solurile au o variaŃie de volum mai mare oferă condiŃii mai slabe şi sunt mai puŃin favorabile pentru folosinŃă agricolă.

Referitor la rezistenŃa la lucrările solului se poate spune că , solurile cu textură grosieră, structurate, bogate în humus , fără plasticitate, cu adezivitate mică, se lucrează mult mai uşor în comparaŃie cu solurile argiloase, nestructurate, sărace în humus, cu adezivitatea ridicată.

ObservaŃie : Solul este un corp natural heterogen (prezintă însuşiri diferite), polifazic (cuprinde o fază solidă, una lichidă şi una gazoasă), dispers (conŃine particule de diferite mărimi), structurat (particulele sunt grupate în agregate) şi poros (conŃine spaŃii libere). Aceste caracteristici îi permit solului să pună la dispoziŃia plantelor apa şi elementele nutritive, de care au nevoie în procesul de creştere şi de rodire. Optimizarea solului în vederea obŃinerii de producŃii marii, se realizează de către om, pe lângă alte măsurii, prin lucrări de îmbunătăŃire a unor proprietăŃi fizice şi fizico-mecanice(arături, scarificări, fertilizare organică etc.)

TEST DE EVALUARE

1. Ce se înŃelege prin variaŃia de volum a solului şi care sunt factorii care influenŃează această proprietate ?

Răspuns :

VariaŃia de volum este proprietatea solului de a-şi mări volulm în contact cu apa şi de a-şi micşora volumul prin pierderea acesteia. Estze influenŃată de conŃinutul ridicat în argilă gonflantă.

2. Ce reprezintă consistenŃa solului şi cum este ea influenŃată de textură ?

Răspuns :

66

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 1. Indicele de plasticitate reprezintă : j) diferenŃa procentuală de umiditate dintre limita inferioară şi superioară de

plasticitate; k) aderarea solului la uneltele agricole; l) rezistenŃa pe care o opune solul la pătrunderea uneltelor agricole; m) mărimea și micșorarea volumului solui.

Rezolvare : a

De rezolvat: 2. ConsistenŃa redusă a solului dtermină : k) slabă dezvoltare a rădăcinilor plantelor; l) deficit de apă; m) excedent de aer; n) solul se lucrează foarte greu ; o) prezenŃa spulberărilor.

Rezolvare:

Rezumatul temei

ProprietăŃile fizice ale solului sunt reprezentate prin : textură, structură, densitatea, densitatea aparentă şi porozitate.

Textura solului este dată de componentele pământului fin ( nisip, praf, argilă) şi se defineşte ca fiind gradul de mărunŃire al particulelor elemntare din sol şi procentul de participare al acestora în masa solului. În funcŃie de procentul în care componentele minerale intră în alcătuirea solului, acesta capătă anumite proprietăŃi şi se încadrează într-o anumită clasă texturală ( principală- nisipoasă, lutoasă, argiloasă sau intermediară- nisipo-lutoasă, luto-nisipoasă, luto-argiloasă,argilo-lutoasă).

Particulele elementare din masa solului se grupează formând agregate structurale de diferite forme( glomelulară, granulară, poliedrică, prismatică, plată, columnară).

Majoritatea solurilor sunt structurate. Cu cât un sol este mai bine structurat, se lucrează mai ușor, are permeabilitate bună pentru apă și aer, activitate microbiologică intensă, se formează humus, rădăcinile plantelor penetrează mai ușor solul .

Solurile fără structură au o capacitate productivă scăzută. Densitatea aparentă a solului este raportul dintre masa unei probe de sol complet

uscate și volumul total al acesteia, cu valori cuprinse între 1 și 1,8 g cm3. Densitatea solului este raportul dintre masa unei probe de sol și volumul real al

probei respective ( doar volumul părșilor teroase) cu valori cuprinse între 2,5 și 2,8 g/cm3.

67

Ambele densităși depind ca valori de componentele solului, de textură, de gradul de afânare. Pe profilul de sol atât densitatea cât și densitatea aparentă au valori mai mici la suprafașă și cresc odată cu adâncimea .

Porozitatea totală (Pt) a solului, se calculează în funcșie de valoarea densitășii și densitășii aparente și este alcătuită din porozitatea capilară (Pc) și cea de aerașie Pa. Condișii bune pentru dezvoltarea plantelor sunt atunci când solul are Pt% = 50 - 55% din volumul solului; Pc% = 30-35% din volumul solului sau 60 -70% din Pt; Pa% = 15- 20 din volumul solului sau 30-40% din Pt.

Proprietășile fizico-mecanice sunt reprezentate prin :consitenșă, plasticitate, variașie de volum, adezivitate, rezistenșa la arat. Toate aceste proprietăși sunt influenșate de textură, structură, conșinutul în humus, conșinutul în diferiși ioni (coagulatori sau dispersatori) și umiditate, care măresc sau micșorează manifestarea lor.

Tema nr. 4

PROPRIETĂłILE HIDROFIZICE, DE AERAțIE SI TERMICE ALE

SOLULUI

UnităŃi de învăŃare � Apa din sol; � Aerul din sol; � Temperatura solului. Obiectivele temei - Cunoaștertea forșelor care contribuie la atragerea, circulașia și pierderea apei din sol, a potenșialului apei în sol, a formelor de apă din sol; - Evidenșirea indiclor hidrofizici ai solului, a tipurilor de regim hidric și a permeabilitășii pentru apă a solului; - Identificarea și descrierea formelor de pierdere a apei din sol și mișcării apei în sol prin ascensine capilară ;

68

- Stabilirea compozișiei aerului din sol , a capacitășii și permeabilitășii, solului pentru aer; - Descrierea surselor de încălzire, a căilor de pierdere a căldurii solului și proprietășilor termice. Timpul alocat temei : 6 ore Bibliografie recomandată 16. Bucur N., Lixandru Gh.- 1997 . - Principii fundamentale de știinșa Solului: formarea, evolușia, fizica și chimia solului. Editura Dosofei, Iași; 17. Canarache A, 1990. - Fizica solului. Editura Ceres, București; 18. Popescu C., 2010. - Pedologie. Manual universitar pentru învășămîntul la distanșă. Editura Universitaria Craiova; 19. Puiu șt, 1983. - Pedologie. Editura Didactică și pedologică, București; 20. șorop Gr., 1978. - Curs de pedologie generală. Tipografia Universitășii din Craiova.

4.1 Apa din sol

4.1.1. Forțele care acționează asupra apei din sol

Solul este un corp natural, heterogen, poros care conșine în masa sa pe lângă particulele solide și apă. Apa se găsește în spașiul poros al solului și prezintă o deosebită importanșă . În sol apa este supusă ăn permanenșă unor forșe, datorită cărora este reșinută în sol, se mișcă de la o zonă la alta și se pierde din sol.

Dintre forŃele care acŃionează, importanŃă mai mare prezintă forŃa gravitaŃională, forŃa capilară, forŃa de adsorbŃie, forŃa datorită tensiunii vaporilor de apă din sol, forŃa de sugere (sucŃiune) a rădăcinilor plantelor, forŃa hidrostatică.

ForŃa gravitaŃională. AcŃionează asupra apei ce se realizează în porii necapilari ai solului după o ploaie abundentă sau după o irigare cu cantităŃi mari de apă. Sub acŃiunea gravitaŃiei apa se deplasează pe verticală umezind solul în profunzime, iar surplusul trece în pânza de apă freatică.

ForŃa capilară. AcŃionează asupra apei ce se află în porii capilari ai solului şi este determinată de deficitul de presiune ce se creează în capilarele solului.

În sol există o "împletitură" de pori de diametre şi lungimi diferite; din această cauză apa capilară se mişcă lent, în toate direcŃiile, de la capilarele cu diametrul mai mare spre cele cu diametrul mai mic.

ForŃa de adsorbŃie (de sorbŃie). Determină reŃinerea apei la suprafaŃa particulelor de sol. Această forŃă se datorează caracterului dipolar al moleculei de apă şi energiei libere de la suprafaŃa particulelor de sol. Prin această forŃă este reŃinută apa higroscopică.

ForŃa determinată de tensiunea vaporilor de apă. AcŃionează asupra apei sub formă de vapori și se datorează tensiunii vaporilor. Întotdeauna tensiunea vaporilor este mai mică în zonele umede și mai mare în cele uscate, mai mică în zonele calde și mai mare în cele reci. De aceea apa sub formă de vapori va circula de la zonele umede spre cele uscate, de la cele calde spre cele reci.

ForŃa de sugere (sucŃiune) a rădăcinilor plantelor. Plantele iau apa din sol prin intermediul perişorilor absorbanŃi. ForŃa de sucŃiune, la majoritatea plantelor, este de 15-20

69

atmosfere. Pe măsură ce apa din aproprierea rădăcinilor este consumată, o altă cantitate de apă, de la distanŃe mai mari, îi ia locul, creându-se un curent spre rădăcinile platelor .

ForŃa osmotică. Se manifestă numai în solurile sărăturate şi depinde de presiunea osmotică. Când concentraŃia sărurilor solubile este mai mare şi presiunea osmotică este mai mare iar rădăcinile plantelor nu mai pot lua apă, așa încât pe aceste soluri se manifestă seceta fiziologică.

ForŃa hidrostatică (de submersie). Se pune în evidenŃă numai când la suprafaŃa solului se găseşte un strat de apă. Sub greutatea stratului respectiv se creează o forŃă care determină pătrunderea apei în sol.

4.1.2.PotenŃialul apei din sol şi sucŃiunea solului

ForŃele care acŃionează asupra apei din sol sunt foarte diferite şi ele se modifică

continuu în funcŃie de cantitatea de apă din sol şi de proprietăŃile solurilor. ReŃinerea şi mişcarea apei în sol este determinată de acŃiunea comună a acestor

forŃe, însă ele fiind de natură diferită nu pot fi însumate; de aceea s-a recurs la un indice energetic generalizat, denumit potenŃialul apei din sol.

În funcŃie de natura forŃelor se disting următoarele potenŃiale : potenŃialul gravitaŃional (corespunzător forŃei gravitaŃionale); potenŃialul matricial (corespunzător forŃei de adsorbŃie şi capilare); potenŃialul hidrostatic (corespunzător forŃei hidrostatice) şi potenŃialul osmotic (corespunzător forŃei osmotice). Prin însumare se obŃine potenŃialul total.

ForŃa cu care este atrasă şi reŃinută apa de sol se numeşte forŃă de sucŃiune sau, mai simplu, sucŃiune.

SucŃiunea solului, poate fi măsurată în centimetri coloană de apă, milimetri coloană de mercur, atmosfere , bari, milibari.

Măsurată în centimetri coloană de apă, sucŃiunea (forŃa de reŃinere a apei) variază de la 1 cm (sol saturat cu apă), până la 10 000 000 cm coloană de apă (sol uscat). Deoarece este incomod de a se lucra cu cifre mari, a fost introdusă noŃiunea de pF (prin analogie cu cea de pH). Deci pF-ul reprezintă logaritmul, în baza zece, a centimetrilor coloană de apă corespunzătoare forŃei de reŃinere a apei de către sol.

Valoarea minimă a indicelui pF este 0, deoarece log. de 1 = 0 şi valoarea maximă este 7, deoarece log. de 10 000 000 = 7. Cu ajutorul pF se poate întocmi curba caracteristică a umiditășii.

4.1.3. Formele de apă din sol.

Deoarece la condișii diferite de apă în sol, acesta are proprietăși diferite, au fost

stabilite următoarele forme de apă : apa legată în combinaŃii chimice, apa legată fizic şi apa liberă.

Apa legată chimic. Această formă de apă nu ia parte la procesele fizice ce se petrec în sol şi se găseşte sub două forme : apă de constituŃie şi apă de cristalizare.

Apa de constituŃie intră în reŃeaua cristalină a mineralelor sub formă ionică (OH-), ca de exemplu : Fe(OH)3; Al(OH)3 etc. Este strâns legată de reŃeaua cristalină, fiind cedată la temperaturi de peste 4000C, prin descompunerea mineralului.

Apa de cristalizare este legată de reŃeaua cristalină a mineralelor sub formă moleculară (H2O) şi se elimină la temperaturi mult mai joase (2000C), fără descompunerea substanŃei. Exemple de minerale cu apă de cristalizare: 2Fe2O3 ⋅ 3H2O ( limonitul); CaSO4 ⋅ 2H2O ( gipsul).

70

Apa legată fizic. Este reŃinută la suprafaŃa particulelor de sol datorită energiei libere de care dispun acestea şi structurii dipolare a moleculelor de apă. După intensitatea reŃinerii, distingem două forme de apă legată fizic: apa higroscopică (sau apă stabil legată) şi apa peliculară (apă labil legată).

Apa higroscopică, (numită şi apa de higroscopicitate) se formează prin condensarea vaporilor din atmosfera solului în jurul particulelor de sol până la satisfacerea energiei libere de la suprafaŃa acestora, realizând o peliculă alcătuită din 16 până la 110 rânduri de molecule de apă.

Din cauza presiunii mari cu care este reŃinută, apa higroscopică are anumite proprietăŃi specifice, ce o deosebesc de apa liberă, şi anume : îngheaŃă la –780C, are densitatea mare (1,7 ), nu are capacitate de dizolvare pentru sărurile solubile din sol şi circulă numai sub formă de vapori. Cantitatea maximă de apă higroscopică formează coeficientul maxim de higroscopicitate. Apa higrosopică nu este folosită de plante, deoarece acestea au puterea de sucŃiune mult mai mică (10 – 35 atmosfere); de aceea, se mai numeşte apă fiziologic inactivă (sau "apă moartă").

Apa peliculară se realizează la suprafaŃa particulelor de sol peste apa higroscopică, sub forma unei pelicule de diferite grosimi, până la satisfacerea totală a capacităŃii de adsorbŃie a solului.

Apa peliculară este de două feluri: apă peliculară internă care nu poate fi folosită de plante și apă peliculară externă ce poate fi folosită de plante. Apa peliculară circulă în sol sub acșiunea formei tensionale din zonele unde pelicula este mai groasă spre cele cu pelicula mai subșire. Limita dintre apa peliculară internă și cea externă este coeficientul de ofilire.

Apa liberă (sau apa nelegată). Se realizează în sol după satisfacerea completă a apei legate fizic, adică apa higroscopică şi apa peliculară. Este reprezentată prin apa capilară şi apa gravitaŃională.

Apa capilară reprezintă apa pe care solul o reŃine în spaŃiile capilare şi care se mişcă în toate direcŃiile sub acŃiunea forŃelor capilare. Este cea mai importantă formă de apă din sol, deoarece este folosită de plante în procdesul de nutrișie.

În funcŃie de sursa de umezire a solului, se deosebesc : apa capilară sprijinită şi apa capilară suspendată.

Apa capilară sprijinită se formează deasupra pânzei freatice, prin ridicarea apei în spaŃiile capilarelor până la o anumită înălŃime. Stratul de sol umezit astfel, mai poartă denumirea de " franjă capilară sprijinită„.

Apa capilară suspendată se realizează în partea superioară a profilului, prin alimentarea capilarelor cu apa provenită din precipitaŃii, din irigare, inundaŃii etc. Stratul de sol umezit se numește ”franja capilară suspendată”. Între cele două franje se întâlnește orizontul mort al secetei.

Limita superioară a apei capilare este capacitatea de câmp pentru apă a solului. Apa gravitaŃională se întâlneşte în spaŃiile necapilare ale solului, unde se menŃine o

perioadă scurtă de timp, după o ploaie abundentă sau o normă de udare prea mare. Se scurge repede în profunzime sub acŃiunea forŃei gravitaŃionale, ajungând în pânza freatică. În drumul ei spre profunzime, apa gravitaŃională alimentează celelalte forme de apă din sol. Are dezavantajul că deplasandu-se pe verticală, apa gravitașională spală pe profil o parte din elementele nutritive, și coloizii sărăcind solulul și îl compactează.

Apa sub formă de vapori provine fie din atmosferă, fie din apa din sol. Prin condensarea vaporilor se formează roua de suprafașă și roua de adâncime ( internă) cu rol deosebit pentru viașa platelor în zonele și perioadele secetoase.

71

4.1.4. Indicii hidrofizici ai solului

Reprezintă valori ale umidităŃii din sol, la care solul în relașie cu apa are anumite

însușiri. Principalii indici hidrofizici sunt : coeficientul de higroscopicitate; coeficientul de ofilire; capacitatea pentru apă în câmp; echivalentul umidităŃii; capacitatea totală pentru apă a solului, capacitatea de apă utilă, capacitate capilară.

Coeficientul de higroscopicitate (CH). Cunoscut şi sub numele de coeficient maxim de higroscopicitate , reprezintă cantitatea maximă de apă pe care o probă de sol, uscată la aer, o poate reŃine la suprafaŃa particulelor atunci când este aşezată într-o atmosferă saturată în vapori. Valoarea coeficientului de higroscopicitate depinde de textură, de conŃinutul de humus, de conŃinutul în diferite săruri şi de natura cationilor din sol. În general, valorile CH-ului (în procente de volum) sunt cuprinse între 1% şi 14%, fiind de circa 1% la solurile nisipoase, de 8% la cele lutoase şi 14% la cele argiloase. Se determină în laborator folosind o soluŃie de acid sulfuric 10%, care creează într-un mediu închis o saturare în vapori de 94%.

Coeficientul de ofilire. (CO). Reprezintă limita minimă de apă din sol la care plantele se ofilesc ireversibil. Valoarea CO depinde de aceeaşi factori ca şi CH şi este de aproximativ 2% la solurile nisipoase, până la 12% la cele lutoase şi până la 24% la cele argiloase.

Coeficientul de ofilire se poate determina pe cale biologică, folosind ca plantă test orzul, deoarece este plantă sensibilă la lipsa umidităŃii, sau prin calcul, în funcŃie de CH, cu relaŃia: CO = CH · 1,5.

Capacitatea pentru apă în câmp (sau capacitatea de câmp – CC). Reprezintă cantitatea maximă de apă pe care solul (saturat cu apă) o poate reŃine în spaŃiile capilare o perioadă mai lungă de timp şi care o poate pune în mod treptat la dispoziŃia plantelor. Se determină numai în teren prin metoda ramelor metrice, umezind în exces o parcelă de 1/1 sau 2/2 m şi stabilind cantitatea de apă rămasă după ce s-a pierdut gravitaŃional excesul (1-3 zile).

Valoarea CC depinde de textură şi de structură , de aceea la solurile nisipoase este de circa 6%, la solurile lutoase este de până la 32%, iar la solurile argiloase de până la 42%.

Echivalentul umidităŃii (EU). Reprezintă cantitatea maximă de apă pe care o probă de sol saturată cu apă o poate reŃine atunci când este supusă unei forŃe de centrifugare de 1000 de ori forŃa gravitaŃională. Se determină în laborator prin metoda centrifugării. Valoarea echivalentului umidităŃii este aproximativ egală cu cea a capacităŃii de câmp la solurile lutoase, este mai mică la solurile nisipoase (deoarece acestea au o capacitate mai mică de reŃinere pentru apă) şi este mai mare la solurile argiloase (care, având multă argilă reŃin o cantitate mai mare de apă).

Capacitatea pentru apă capilară (Ccap). Reprezintă cantitatea maximă de apă pe care o are solul atunci când toŃi porii capilari sunt plini cu apă. Se realizează numai deasupra pânzei freatice, în "franjul capilar", unde porii capilari se umplu cu apă prin ascensiune. Se poate determina în laborator pe probe recoltate din teren în cilindri metalici. Mărimea capacităŃii capilare depinde , de textura şi structura solului, crescând de la solurile nisipoase spre cele argiloase şi de la cele nestructurate la cele structurate.

Capacitatea totală pentru apă (CT) . Reprezintă cantitatea maximă de apă pe care o conŃine solul atunci când toŃii pori (capilari + necapilari) sunt plini cu apă şi se determină

72

în laborator pe probe recoltate din teren, în aşezare naturală, cu cilindri metalici. Mărimea capacităŃii totale depinde de porozitatea totală a solului:

CT % =DA

Pt

Capacitatea de apă utilă (CU). Reprezintă cantitatea totală de apă folosită de către plante în procesul de nutriŃie.

Capacitatea de apă utilă se determină prin calcul cu relaŃia : CU = CC – CO.

4.1.5. Permeabilitatea solului pentru apă

Însuşirea solului de a lăsa să pătrundă şi să treacă prin el apa, poartă denumirea de

permeabilitate. Factorii care influenŃează permeabilitatea sunt: textura, structura, conŃinutul în humus şi oxizi de fier, natura mineralelor argiloase, procentul de sodiu schimbabil, conŃinutul de săruri solubile etc.

În timpul pătrunderii apei în sol se întâlnesc două situaŃii distincte: de sol saturat cu apă şi de sol nesaturat cu apă.

Permeabilitatea solului saturat. Pătrunderea şi trecerea apei prin solurile saturate cu apă poartă denumirea de filtraŃie.

Permeabilitatea solului nesaturat. Pătrunderea apei prin solurile nesaturate cu apă se numeşte infiltraŃie.

Cunoaşterea permeabilităŃii solului prezintă o deosebită importanŃă atât în ce priveşte procesul de formare a solului, cât şi pentru aplicarea corectă a unor măsuri hidroameliorative. Astfel, pe terenurile cu permeabilitate ridicată eluvierea este puternică ceea ce duce la formarea unor soluri cu profile bine dezvoltate. Permeabilitatea excesivă nu este dorită, deoarece determină sărăcirea solurilor în coloizi şi elemente nutritive. Permeabilitatea redusă duce la stagnarea apei în sol şi la suprafaŃa solului.

4.1.6. Ascensiunea capilară a apei în sol

Mişcarea apei în spaŃiile capilare de jos în sus, numită şi ascensiune capilară,

prezintă importanŃă numai atunci când pânza freatică se află la adâncime mică, de unde poate aproviziona rădăcinile plantelor . Se datorează forșei capilare . Această forșă depinde de tensiunea suficientă a apei. Înălșimea de ridicare a apei prin ascensiune capilară depinde de raza capilarului. Cu cât raza este mai mică înălșimea de ridicare este mai mare. Teoretic apa se poate ridica până la 30 m. În mod practic la 0,5 -1 m la solurile nisipoase, de până la 1,5 - 2 m la solurile cu textură mijlocie şi de până la 3 – 3,5 m la solurile cu textură fină. În legătură cu apa freatică se disting trei adâncimi : critică, subcritică şi acritică .

Adâncimea critică a apei freatice se înregistrează atunci când apa se ridică până la suprafașa solului producând lăcoviștirea și sărăturarea (apa freatică la adâncime mică)

Adâncimea subcritică, atunci când apa freatică se ridică, până la baza profilului de sol sau pînă la jumătatea acestuia ( soluri fratic umede).

Adâncimea acritică, se întâlnește atunci când apa freatică se găsește la adâncime mare și nu se ridică până la profilul de sol, plantele nu pot folosi rezerva din apa freatică. Este situașia întâlnită la majoritatea solurilor din șara noastră.

4.1.7. Pierderea apei din sol

73

Apa din sol se poate pierde prin : evaporaŃie, transpiraŃie şi prin drenaj. EvaporaŃie (E). Reprezintă pierderea apei din sol, prin trecerea ei în stare de vapori

sub acŃiunea temperaturii. La această pierdere plantele nu participă , de aceea mai poartă denumirea şi de consum neproductiv. Pierderile de apă prin evaporaŃie afectează, mai ales, partea superioară a profilului de sol (30 – 50 cm), şi pot fi reduse prin mobilizarea solului (când se întrerup spaŃiile capilare) sau prin mulcire.

TranspiraŃia (T). Reprezintă pierderea apei datorită consumului plantelor prin fenomenul de transpiraŃie. Din totalul apei extrasă din sol de către plantă, numai 0,2% este folosită pentru formarea substanŃei organice , restul de 99,8% este eliminată prin transpiraŃie. Totuşi, deoarece la aceste pierderi participă plantele, transpiraŃia este considerată un consum productiv

Întrucât este greu de făcut o delimitare între pierderile de apă prin evaporaŃie şi transpiraŃie, ele se exprimă împreună prin procesul numit evapotranspiraŃie (ET).

Drenajul. Reprezintă pierderea de apă din sol prin scurgeri şi poate fi: drenaj extern = scurgerea apei la suprafaŃa terenurilor înclinate ; drenaj intern = scurgerea apei prin sol în profunzime, acesta depinzând de permeabilitatea solului şi drenaj global = totalul pierderilor prin scurgerea la suprafaŃa solurilor şi în profunzime.

4.1.8. Regimul hidric al solului

Regimul hidric al solului reprezintă ansamblu fenomenelor de pătrundere, mişcare,

reŃinere şi pierdere a apei din sol. Regimul hidric reprezintă bilanŃul de apă al solului, care se stabileşte făcând o însumare algebrică a tuturor cantităŃilor de apă intrate şi ieşite din sol.

Apa poate să provină în sol din precipitaŃii , aportul freatic , scurgeri de pe terenurile vecine la suprafaŃă şi în interiorul solului , prin condensarea vaporilor de apă şi din irigaŃii . Pierderile de apă din sol se fac prin evaporaŃie , transpiraŃie , scurgeri în pânza freatică , scurgeri spre alte terenuri la suprafaŃă sau în interior .

Când intrările de apă în sol sunt mai mari decât ieşirile, bilanŃul este pozitiv, iar solul are un regim hidric excedentar. Când intrările sunt mai mici ca ieşirile, regimului hidric al solului este deficitar şi plantele duc lipsă de umiditate în sol.

łinând cont de aceste aspecte la noi în Ńară se întâlnesc următoarele tipuri principale de regim hidric :

Regim hidric nepercolativ. Este caracteristic zonelor cu climat secetos ( stepă), unde Iar < 26, ETP>P, iar apa freatică se găseşte la adâncime mare. În aceste condiŃii umiditatea din precipitaŃii nu percolează solul până la umiditatea din pânza freatică.

Regimul hidric periodic percolativ. Este caracteristic zonelor ceva mai umede ( silvostepă), cu Iar = 26-35 şi P ≅ ETP. În aceste condiŃii curentul descendent de umiditate ( provenit din precipitaŃii) poate să întâlnească, în anumite perioade mai umede, curentul ascendent de umiditate (provenit din pânza freatică),

Regim hidric percolativ. Este caracteristic solurilor din climate umede ( zona de pădure), cu Iar > 35 şi P>ETP. În aceste condiŃii se creează un curent descendent permanent de umiditate, care în fiecare an percolează startul de sol până la pânza freatică.

Regim hidric exudativ. Se întâlneşte în zona de stepă şi de silvostepă, acolo unde pânza freatică se găseşte la mică adâncime ( microdepresiuni) şi de unde apa se poate ridica prin ascensiune capilară până la suprafaŃa solului, după care se pierde prin evaporare ( solul exudează).

74

Regim hidric de irigaŃie. Este caracteristic zonelor irigate. Când irigarea se face corect aceasta nu modifică regimul hidric natural al solurilor, ci contribuie numai la completarea deficitului de umiditate pentru plante.

Reținem. Apa are un rol important şi în realizarea fertilităŃii solului, fiind unul din componentele esenŃiale ale acesteia. Ea determină solubilizarea, transportul şi asimilarea substanŃelor minerale de către plante; apa este componenta solului care asigură în mod permanent schimbul de substanŃe nutritive între sol şi plantă. De asemenea, ea conferă şi alte însuşiri solului, legate de modul de lucrare a lui.

Observație. Apa joacă un rol foarte important în procesele de alterare şi dezagregare ale mineralelor şi rocilor, ca şi în formarea profilului de sol. Transportul diferitelor combinaŃii chimice, minerale sau organice, pe adâncimea profilului de sol şi formarea orizonturilor de eluvionare sau iluvionare se realizează prin intermediul apei care circulă în masa solului. Deci, de existenŃa şi modul de manifestare al apei din sol depind procesele de geneză şi evoluŃie ale solului.

TEST DE EVALUARE

7. Care este forța datorită căreia apa se deplasează în sol în toate direcŃiile

şi de cine este influenŃată?

Răspuns : Apa se poate mișca lent în toate direcșiile de la capilarele cu diametrul mare spre cele cu diametrul mic datorită forșei capilare, care se realizează în porii capilari ai solului și este influenșată de deficitul de presiune creat în capilarele solului.

8. Care este cea mai importantă formă de apă din sol ți de ce ?

Răspuns :

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 3. Drenajul global reprezintă: a) pierderea apei prin evapotranspirașie; b) pierderea apei prin scurgerea la suprafașă și în interiorul solului ; c) pierderea apei prin transpirașia plantelor ; d) stagnarea apei la suprafaŃa solului ; e) prezenșa apei freactice la adâncime critică .

Rezolvare : b

De rezolvat:

75

4. Filtrația reprezintă : a) proprietatea solului uscat de a lăsa să treacă apa prin el; b) proprietatea solului umed de a lăsa să treacă apa prin el; c) proprietatea solului de a atrage la suprafașa particulelor de sol apa sub

formă de vapori; d) proprietatea solului la care acesta în relașie cu apa are anumite

proprietăși ; e) proprietatea solului de a reșine apă în spașiul poros capilar o perioadă

mare de timp . Rezolvare :

4.2. Aerul din sol

Pe lângă partea solidă și lichidă, solul mai conșine și o parte gazoasă reprezentată prin aerul din sol. Acesta se găsește în porii necapilari sau în spașiul poros al solului alături de apă. De aceea, se întâlnește frecvent noșiunea de regim aero-hidric.

Atunci când în sol există multă apă, se găsește pușin aer și invers, deci între apă și aer există o permanentă luptă pentru spașiu.

4.2.1. CompoziŃia aerului din sol

Aerul din sol prezintă o compoziŃie apropriată de a aerului atmosferic în ceea ce

priveşte oxigenul şi azotul şi este mai bogat în dioxid de carbon, datorită proceselor chimice şi biochimice ce se petrec cu intensitate mai mare în masa solului ( tabel 1). CompoziŃia aerului diferă de la un sol la altul în funcŃie de natura solului, activitatea microorganismelor , iar la acelaşi sol variază în funcŃie de covorul vegetal, anotimp şi cantitatea de humus. Solurile bogate în humus şi solurile cultivate sunt mai bogate în CO2 decât cele sărace în humus şi cele necultivate, din cauza transformări oxigenului în CO2 de către microorganisme şi rădăcini. Cantitatea de CO2 eliminată de rădăcini prin procesul de respiraŃie este foarte mare (un ha grâu în perioada de vegetaŃie degajă în sol 6000 kg de CO2).

Tabel nr. 1. CompoziŃia aerului atmosferic comparativ cu cel din sol

( după Blaga -1996, Canarache - 1990)

CompoziŃia aerului ( % din volum) Componente atmosferic edafic

Azot (N2) Oxigen (O2) Dioxid de carbon

(CO2)

79,09 20,95 0,03

76 – 79 18 – 20 0,3 – 3

Anotimpul influenŃează, de asemenea, cantitatea de CO2 din sol. Ea este maximă vara când activitatea biologică este intensă şi scade toamna şi iarna.

76

VariaŃia compoziŃiei aerului din sol este determinată şi de intensitatea activităŃii microorganismelor. VariaŃiile cele mai mari se întâlnesc la dioxidul de carbon, care poate să crească de 5 – 200 de ori faŃă de cel din aerul atmosferic. Cantitatea de dioxid de carbon este mai mare în solurile compacte şi ea creşte odată cu adâncimea, umiditatea şi temperatura solului. La o concentraŃie mai mare de 1-2 % CO2, mediul este în general, puŃin favorabil dezvoltării plantelor, iar concentraŃia de 5% CO2 reprezintă limita superioară, şi 10% oxigen limită inferioară la care se produce o scădere a creşterii plantelor.

Scăderea sub anumite limite a procentului de oxigen din aerul solului, care este însoŃită de creşterea cantităŃii de CO2, influenŃează negativ germinaŃia seminŃelor, creşterea rădăcinilor, pătrunderea apei şi substanŃelor nutritive în plantă etc.

Solubilitatea gazelor şi mai ales, a dioxidului de carbon determină acidularea soluŃiei de sol, care îşi măreşte puterea de dizolvare pentru săruri şi accentuează procesul de debazificare a complexului coloidal.

4.2.2. Capacitatea şi permeabilitatea solului pentru aer

Capacitatea şi permeabilitatea solului pentru aer sunt funcŃii ale porozităŃii necapilare. Solurile care au porozitatea necapilară mai mare de 10-15% din volum prezintă o capacitate şi o permeabilitate optimă pentru aer, chiar şi atunci când sunt umezite până la capacitatea capilară. Pentru realizarea unor condiŃii optime de dezvoltare a plantelor de cultură, solul trebuie să aibă o capacitate pentru aer de 10-20% din volumul lui.

ConŃinutul în aer al solului este influenŃat , mai ales, de textură, structură şi gradul de afânare. Textura fină micşorează capacitatea solului pentru aer faŃă de cea grosieră, iar prezenŃa unei structuri de agregate stabile măreşte conŃinutul solului în aer faŃă de solurile nestructurate. Cele mai reduse cantităŃi de aer se găsesc în solurile bogate în argilă şi cu aşezare îndesată, precum şi în cele cu exces de umiditate.

În medie, capacitatea de aeraŃie este 30-40% pentru solurile nisipoase, 10-25% pentru cele lutoase şi 5-15% pentru cele argiloase.

Permeabilitatea solului pentru aer este proprietatea lui de a permite circulaŃia aerului şi de a realiza schimbul de gaze dintre aerul din sol şi cel atmosferic. Aşa cum s-a arătat anterior, datorită activităŃii microorganismelor, a humificării, respiraŃiei rădăcinilor etc., aerul solului sărăceşte în oxigen şi se îmbogăŃeşte în CO2. Normalizarea compoziŃiei aerului din sol se face prin înlocuirea continuă a acestuia cu aer din atmosferă.

Factorii care contribuie la primenirea aerului în sol sunt : difuziunea gazelor; temperatura; umiditatea; presiunea atmosferică şi curenŃii de aer (vânturile).

Difuziunea gazelor. Aceasta joacă rolul cel mai important în primenirea aerului în sol. Astfel, dioxidul de carbon fiind în concentraŃie mai mare în aerul din sol, prin difuziune va trece în atmosferă, iar oxigenul din aerul atmosferic va trece în sol . Schimbul de gaze prin difuziune tinde să menŃină în permanenŃă un echilibru între compoziŃia şi concentraŃia aerului din sol şi din atmosferă.

Temperatura . La temperaturi ridicate aerul din sol îşi măreşte volumul şi o parte din el trece în atmosferă, iar la temperaturi scăzute fenomenul se petrece invers, producând primenirea aerului.

Umiditatea. În timpul ploii sau al irigării apa pătrunde în sol în spaŃiile lacunare şi scoate de acolo aerul . Pe măsură ce apa se pierde prin scurgere gravitaŃională sau prin evapotranspiraŃie, locul ei în spaŃiile lacunare este luat de aer.

77

Presiunea atmosferică. Scăderea presiunii atmosferice determină trecerea aerului

din sol în atmosferă, iar creşterea presiunii atmosferice determină un proces invers. CurenŃii de aer de la suprafaŃa solului contribuie , de asemenea, la primenirea

aerului în sol. Vânturile intensifică evaporarea apei din sol şi modifică presiunea atmosferică la suprafaŃa solului, uşurând pătrunderea sau ieşirea aerului din sol.

Intensitatea primenirii aerului în sol depinde de proprietăŃile acestuia, îndeosebi de porozitate, care, la rândul ei, este determinată de textură, structură şi gradul de tasare. Solurile cu textură uşoară sau mijlocie, cu structură glomerulară şi afânate au o aeraŃie foarte bună, în timp ce solurile argiloase, nestructurate şi compacte au o aeraŃie defectuoasă.

Omul, prin activitatea lui productivă, poate influenŃa intensitatea schimbului de aer dintre sol şi atmosferă, contribuind la îmbunătŃirea regimului aerohidric al solului.

4.2.3. Regimul aerului din sol

Totalitatea proceselor de pătrundere, mişcare şi ieşire a aerului din sol alcătuiesc

regimul aerului din sol. Întrucât între aerul şi apa din sol există relaŃii de strictă interdependenŃă, se foloseşte noŃiunea de regim aero-hidric al solului, care reprezintă totalitatea proceselor de pătrundere, mişcare şi ieşire a aerului şi apei din sol.

Un bun regim al aerului înseamnă şi un bun regim al apei în sol. Când regimul aerului este excedentar, regimul apei este deficitar, şi invers.

Regimul aero-hidric are o deosebită importanŃă în formarea şi fertilitatea solului. Astfel, în condiŃii bune de regim aero-hidric microflora solului este bogată şi activă, are loc procesul de humificare al resturilor organice, prin mineralizarea unei părŃi din humus se pun în libertate suficiente cantităŃi de substanŃe nutritive, are loc fixarea de azot din atmosferă de către microorganisme, germinaŃia seminŃelor este bună, sistemul radicular se dezvoltă în bune condiŃii, procesele de reŃinere şi schimb cationic sunt echilibrate etc.

Un regim de aer excedentar (aeraŃie excesivă) atrage după sine lipsa umidităŃi şi, ca atare, o activitate microbiologică redusă, o mineralizare rapidă a resturilor organice cu acumulare redusă de humus, o aprovizionare deficitară cu elemente nutritive, o stânjenire în creşterea sistemului radicular şi ca atare o dezvoltare redusă a plantelor etc.

Un regim de aer deficitar ( umiditate excesivă) creează condiŃii de anaerobioză, care determină acumularea în sol a compuşilor reduşi ( care sunt toxici), resturile organice se acumulează în cea mai mare parte în stare nedescompusă (humus brut); activitatea microbiologică şi mineralizarea fiind reduse, se eliberează cantităŃi mici de elemente nutritive, au loc procese intense de gleizare şi stagnogleizate, toate acestea determinâd condiŃii improprii dezvoltării plantelor.

Un regim aero-hidric favorabil pentru dezvoltarea plantelor se realizează în solurile cu textură mijlocie, bine structurate, cu agregate stabile, care prezintă un raport optim între porozitatea capilară ( ce conŃine apă) şi porozitatea necapilară ( ce conŃine aer).

Crearea şi menŃinerea unui regim de aer şi apă favorabile se poate realiza prin îmbunătăŃirea structurii solului, prin executarea de lucrăi agrotehnice de bună calitate şi prin măsuri hidroameliorative speciale ( desecări, drenaje, irigaŃii).

Plantele se dezvoltă în condiŃii foarte bune când cca 50% din volumul solului este ocupat de spaŃiul lacunar ( porozitatea totală), iar din acesta 15-20% este ocupat de porii necapilari.

78

Reținem : Pe lângă apă şi săruri nutritive, aerul din sol prezintă o mare importanŃă pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor. Aerul favorizează dezvoltarea perilor absorbaŃi ai rădăcinilor, îmbunătăŃind aprovizionarea cu apă şi săruri minerale necesare pentru creşterea plantelor. PrezenŃa aerului influenŃează regimul termic al solului. Partea de la suprafaŃă, afânată prin lucrările agricole se răceşte şi se încălzeşte mai uşor, constituind un strat izolator pentru orizonturile din adâncime. Reglarea regimului termic contribuie, în mare măsură, la asigurarea apei necesară plantelor. PrezenŃa aerului în sol duce la întreruperea capilarităŃii şi menŃinerea vaporilor de apă.

Observație: Aerul ocupă spaŃiile lacunare existente în sol alături de apă. Cea mai mare cantitate de aer se găseşte în spaŃiile lacunare – cu diametrul mare ( porii necapilari), constituind atmosfera solului. În cantitate mică aerul se găseşte dizolvat şi în apa solului. Din punct de vedere cantitativ, aerul şi apa, ocupând spaŃiul poros al solului, sunt antagoniste, creşterea valorii unuia determinând scăderea celuilalt component.

TEST DE EVALUARE

7. Ce este regimul aerului în sol ți ce legătură are cu regimul hidric al solului ?

Răspuns :

Regimul aerului în sol reprezintă ansamblul proceselor de pătrundere , circulașie și ieșire a aerului din sol. Legătura cu regimul hidric al solului constă în aceea că aerul se găsește în sol în spașiul poros al solului alături de apă, existând o permanentă luptă pentru spașiu, iar totalitatewa proceselor de pătrundere, mișcare și ieșire a apei și aerului din sol reprezintă regim aero-hidric.

8. Ce reprezintă permeabilitatea solului pentru aer ți care sunt factorii

care o influențează ? Răspuns :

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 1. Limita minimă a conținutului în oxigen pentru dezvoltarea plantelor

este: a) 10% b) 18% c) 5% d) 2% e) 15%.

79

Rezolvare : a De rezolvat: 2. Regimul de aer deficitar determină :

a) condișii de anaerobioză; b) acumularea compușilor reduși ; c) activitate microbiologică redusă ; d) procese de gleizare ; e) procese de stagnogleizare.

Rezolvare:

4.3. Temperatura solului

Solul este un organism complex în care se petrec procese specifice vieșii. De aceea

are un regim termic specific, adică solul se încălzește, dar se și răcește.

4.3.1. Sursele de încălzire şi căile de pierdere a energiei calorice

Sursa principală de căldură o constituie energia solară, care se apreciază prin

constanta solară. Aceasta reprezintă cantitatea medie de energie solară ce cade în decurs de un minut pe fiecare cm2 de suprafaŃă a Pământului şi este egală cu 1,946 calorii. Cantitatea reală de energie solară primită de planeta noastră este mică, o mare parte din ea fiind pierdută. Astfel, se apreciază că circa 40% din energia calorică solară rămâne în spaŃiul cosmic, circa 17% este reŃinută de atmosferă, circa 10% se reflectă de la suprafaŃa solului în atmosferă şi numai 33% contribuie la încălzirea solului.

Alături de soare, ca surse secundare de încălzire a solului pot fi considerate : procesele biochimice din sol, condensarea vaporilor de apă, pătrunderea apei din precipitaŃii sau cea de irigare, descompunerea materiei organice, căldura telurică degajată din interiorul Pământului şi cea radioactivă rezultată în urma dezintegrării pe cale naturală a substanŃelor radioactive din masa solului.

Prin descompunerea biochimică a resturilor organice din sol se deagajă căldură. Astfel, prin descompunerea unui kilogram de gunoi de grajd solul primeşte 2000-4000 calorii mari; de aceea, pentru încălzirea solurilor argiloase şi compacte din zonele umede se recomandă folosirea pe scară largă a îngrăşămintelor organice.

Apa din precipitaŃii sau cea folosită pentru irigaŃii poate contribui la încălzirea solului atunci când temperatura ei este mai ridicată decât a solului. De exemplu, ploile calde de primăvară duc la încălzirea solului, care este mai rece în această perioadă.

Condensarea vaporilor de apă duce, de asemenea, la degajarea de căldură, care contribuie la încălzirea solurilor. Căldura degajată din interiorul Pământului (căldura telurică) contribuie , în mai mică măsură, la încălzirea solurilor. Astfel, cu fiecare 30 m adâncime temperatura Pământului creşte cu aproximativ 10C.

Pierderea energiei calorice din sol se face prin difuzarea radiaŃiilor calorice în atmosferă, prin evapotranspiraŃie, prin topirea gheŃii şi prin propagarea energiei calorice de la suprafaŃă spre adâncimea solului.

80

4.3.2. ProprietăŃile termice ale solului

Încălzirea solului depinde de proprietăŃile termice pe care le prezintă, dintre care mai importante sunt : capacitatea de absorbŃie a căldurii; căldura specifică, conductivitatea termică .

Capacitatea de absorbŃie a căldurii. Reprezintă proprietatea solului de a înmagazina şi păstra căldura în masa sa.

O parte din radiaŃia solară ajunsă la suprafaŃa solului este reflectată, iar o parte este absorbită. Procentul de radiaŃia solară reflectată poartă denumirea de albedou.

Cu cât cantitatea de radiaŃii reflectată este mai mare, adică valoarea albedoului este mai mare cu atât cantitatea de energie calorică absorbită de către sol este mai mică.

Capacitatea de radiaŃie solară absorbită contribuie la încălzirea solului şi constituie capacitatea de absorbŃie a căldurii.Factorii care influenŃează încălzirea solului sunt :

� culoarea solului. Solurile de culoare închisă au capacitatea de absorbŃie de 85-90% (deci un albedou de 10-15%), iar solurile de culoare deschisă absorb 65-75% din radiaŃia solară( albedoul este de 25-30%); din această cauză se încălzesc mai puŃin decât primele;

� natura solului. Solurile nisipoase se încălzesc şi se răcesc mai uşor decât cele argiloase, iar solurile bogate în humus au o capacitate mai mare de înmagazinare a căldurii;

� gradul de afânare a solului. Solurile afânate se încălzesc mai repede şi înmagazinează mai multă căldură decât cele îndesate;

� gradul de acoperire cu vegetaŃie. Solurile acoperite cu vegetaŃie se încălzesc şi se răcesc mai încet în comparaŃie cu cele descoperite, unde amplitudinile de temperatură sunt mai mari;

� gradul de acoperire cu zăpadă contribuie la menŃinerea căldurii în sol şi la protejarea împotriva îngheŃului;

� expoziŃia solului . Solurile de pe versanŃii sudici primesc o cantitate mai mare de căldură; urmează expoziŃia estică, vestică şi nordică;

� panta terenului. Cu cât razele solare formează cu linia terenului un unghi mai apropiat de 900C, cantitatea de căldură primită de sol este mai mare;

� temperatura aerului şi precipitaŃiile. Soluri situate în zone calde şi secetoase primesc mai multă căldură decât cele situate în zonele mai reci şi mai umede.

Încălzirea solurilor mai depinde de latitudine, altitudine, nebulozitate, curenŃi de aer, zi – noapte, anotimpuri, etc.

Căldura specifică a solului. Reprezintă cantitatea de căldură necesară pentru a ridica temperatura cu 10C a unui cm3 de sol în aşezare naturală ( căldură specifică volumetrică, cal/cm3), sau a unui gram de sol ( căldură specifică gravimetrică, cal/g).

Căldura specifică a solului depinde de căldura specifică a componentelor sale. Cu cât solul va fi alcătuit din compuşi cu căldură specifică redusă, cu atât se va încălzi mai repede şi mai mult. Apa are cea mai mare căldură specifică (1,00) iar aerul cea mai mică (0,00036 cal/cm3); din această cauză solurile argiloase, care conŃin multă apă şi puŃin aer, se încălzesc mai greu, în timp ce solurile nisipoase, care conŃin puŃină apă şi mult aer, se încălzesc mult mai uşor. Solurile care conŃin exces de apă se încălzesc întotdeauna mai greu şi mai puŃin, din această cauză sunt considerate "soluri reci".

Conductivitatea termică a solului. Reprezintă însuşirea solului de a transmite căldura şi se apreciază prin coeficientul de conductivitate K, care este dat de cantitatea de căldură ce străbate în timp de o secundă 1 cm3 de sol, când între feŃele acestuia există o diferenŃă de temperatură de 10C.

Conductivitatea termică a solului depinde de conductivitate fiecărui component al acestuia şi se exprimă în cal/cm3/s.

81

Aerul are conductivitatea termică cea mai scăzută (0,000056 cal/cm3/s), în timp ce apa are o conductivitate termică mult mai mare (0,0013 cal/cm3/s). Din această cauză solurile nisipoase, care conŃin mult aer, se încălzesc foarte uşor, însă, numai la suprafaŃă, în timp ce la câŃiva centimetri adâncime sunt răcoroase, având o conductivitate termică redusă. Solurile argiloase ( care conŃin mai multă apă) se încălzesc mai greu, însă pe o adâncime mai mare datorită faptului că apa, pe lângă căldura specifică, are şi o conductivitate termică mult mai bună decât aerul. În acelaşi timp solurile argiloase, în comparaŃie cu solurile nisipoase, se răcesc mai încet noaptea, deoarece, datorită conductivităŃii termice bune, transmit căldura în mod treptat din straturile inferioare spre cele superioare.

4.3.3. Regimul termic al solului

Prin regim termic al solului se înŃelege totalitatea fenomenelor de pătrundere,

înmagazinare şi pierdere a căldurii din sol sub acŃiunea diferiŃilor factori. Se exprimă cantitativ prin bilanŃul termic al solului. BilanŃul termic poate fi pozitiv, situaŃie în care cantitatea de căldură primită creşte

şi solul se încălzeşte, sau negativ, când cantitatea de căldură primită scade iar solul se răceşte.

În funcŃie de dinamica în timp, la soluri se poate întâlni un regim termic diurn, lunar, sezonier, anual, multianual, iar după caracteristicile lui poate fi : echilibrat, blând, exagerat de rece, exagerat de cald etc .

Datorită compoziŃiei heterogene a solurilor, relaŃiile lor cu căldura sunt foarte variate. Astfel, solurile afânate, nisipoase, care au o căldură specifică mai mică şi o conductivitate termică redusă se încălzesc ziua puternic la suprafaŃă, deoarece nu transmit decât puŃină căldură în profunzime. În cursul nopŃii ele se răcesc, însă mult mai repede, deoarece pierd uşor căldura de la suprafaŃă, iar în straturile inferioare au o rezervă mai mică de căldură. Solurile umede şi tasate, având o căldură specifică şi o conductivitate termică mai mari, se încălzesc mai puŃin ziua la suprafaŃă, deoarece o parte din căldură o transmit straturilor inferioare. În timpul nopŃii însă, ele se răcesc mai încet, fiindcă dispun de o rezervă mai mare de căldură în adâncime.

Între dinamica încălzirii solului şi a aerului există un decalaj. Astfel, solul se încălzeşte şi se răceşte mai greu decât aerul; de aceea, el este mai rece seara şi mai cald dimineaŃa. În timpul unei zile solul înregistrează temperatura maximă la ora 15, după care începe să se răcească, realizând cea mai mică temperatură la răsăritul soarelui. În timpul unui an solul începe să se încălzească în martie, atingând maximul în iulie. Pe adâncimea solului variaŃiile zilnice de temperatură se transmit până la 1 m, iar variaŃiile anuale până la 10 m.

Regimul termic al unui sol se poate ameliora prin lucrări agrotehnice , de desecare, de irigare etc., care creează în stratul arabil un regim aero-hidric normal. Între regimul aero-hidric şi termic al solului există relaŃii strânse de interdependenŃă, de aceea se întâlnește noșiunea de regim terno-aero-hidric.

Reținem :Regimul termic al solului are o deosebită importanŃă pentru dezvoltarea plantelor şi pentru practica agricolă. Astfel, germinaŃia seminŃelor , creşterea rădăcinilor, dezvoltarea generală a plantelor sunt strâns legate de anumite temperaturi în sol. Temperaturile minime la care seminŃele pot germina şi plantele de cultură se pot dezvolta

82

sunt cuprinse între 1 – 150C; temperaturile optime sunt cuprinse între 20-300C, iar temperaturile maxime ajung până la 40-500C.

Stabilirea epocilor de semănat se face Ńinând cont de regimul termic al solului. Pe solurile care se încălzesc mai repede ( nisipuri) semănatul poate să înceapă primăvara cu mult mai devreme decât pe solurile reci (argiloase).

În funcŃie de regimul termic al solului se recomandă speciile, soiurile şi hibrizii care se pot cultiva într-o anumită zonă (zonarea culturilor).

Activitatea microbiologică din sol este strâns corelată cu regimul termic. În solurile reci activitatea microbiologică este scăzută şi din această cauză humificarea este redusă.

Observație : Regimul termic al solului poate fi influenŃat : prin lucrări de afânare, care permit pătrunderea aerului cald în sol; prin încorporarea resturilor organice, care prin descompunere degajă căldură; prin acoperirea solului cu diferite materiale (mulcire); prin reŃinerea zăpezii la suprafaŃa solului; eliminarea excesului de umiditate prin desecare sau drenaj; prin irigarea solurilor cu apă mai caldă pentru solurile reci ( apa se Ńine în bazine în bătaia soarelui) sau irigarea cu ape mei reci pentru combaterea arşiŃei etc.

Realizarea în sol a unui regim termic optim, în corelare cu satisfacerea şi a celorlalŃi factori de fertilitate, asigură obŃinerea unor producŃii ridicate şi de bună calitate.

TEST DE EVALUARE

3. Care sunt sursele de încălzire a solului ? Răspuns :

Căldura primită de la soare (energie solară) este principala sursă de încălzire a solului. Pe lângă căldura primită de la soare, solul mai primește căldură din interiorul său ( căldură telurică), în urma reacșiilor cu degajare de căldură ( exoterme) prin condensarea vaporilor, prin pătrundrea apei din precipitașii..

4. Care sunt factorii care influențează înmagazinarea căldurii ?

Răspuns :

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 3. În legătura cu capacitatea de absorbție a căldurii, solurile afânate :

a) se încălzesc mai repede ; b) au albedoul ridicat; c) înmagazinează mai multă căldură ; d) își ridică temperatura cu 10 C,

83

e) își ridică temperatura cu 100 C. Rezolvare : a, c.

De rezolvat: 4. Legat de conductivitatea termică, solurile nisipoase : a) se încălzesc mai mult la suprafașă; b) se încălzesc ușor ; c) se încălzesc mai greu ; d) se încălzesc pe o adâncime mai mare; e) se răcesc mai încet noaptea .

Rezolvare:

Rezumatul temei

Solul este un corp natural heterogen care pe lângă componenta solidă are şi o

componentă lichidă şi una gazoasă. Componenta lichidă este reprezentată prin apa din sol, care se găseşte în spaŃiile

poroase ale solului şi prezintă o deosebită importanŃă pentru dezvoltarea plantelor. Este atrasă în sol, circulă de la o zonă la alta şi se pierde din sol datorită unor forŃe de natură diferite. În sol apa se găseşte în mai multe forme, cea mai importantă fiind apa capilară, apa folosită de plante în procesul de hrană.

Valorile de umiditate la care solurile au anumite însuşiri reprezintă indicii hidrofizicii ai solului ( CH, CO, CC, EU, CT, Ccap, CU).

Apa se poate pierde din sol datorită energiei termice ( evaporare) , datorită consumului productiv al plantelor ( transpiraŃie) şi datorită scurgerii în interiorul solului ( drenaj intern) şi la suprafaŃa sa ( drenaj extern).

În sol apa se poate ridica prin ascensiune capilară, din pânza freatică, definindu-se trei situaŃii de adâncime a apei freatice şi anume adâncimea critică, subcritică şi acritică, cea mai bună adâncime pentru dezvoltarea plantelor fiind cea subacritică, care determină cele mai fertile soluri, unde apa se ridică pînă la mijlocul profilului sau la baza acestuia, plantele beneficiind de aprotul freatic-soluri freatic umede.

De asemenea, în funcŃie de conŃinutul de apă în sol ( excedentar sau deficitar), solurile pot avea mai multe tipuri de regim hidric ( nepercolativ, periodic percolativ, percolativ, exudativ şi de irigaŃie).

Componenta gazoasă a solului este reprezentată de aerul din sol, care se găseşte în spaŃiul poros necapilar sau în întreg spaŃiul poros al solului alături de apă, existând o permanentă luptă pentru spaŃiu între cele două componente.

CompoziŃia aerului din sol este asemăntoare cu cea a aerului atmosferic din punct de vedere a azotului ( 78%-79%). Oxigenul scăzând pînă la 10% în sol faŃă de 18-20% în aerul atmosferic, iar dioxidul de carbon putând creşte de până la 100 ori ( 3%) faŃă de 0,03% în aerul atmosferic, acest lucru datorîndu-se respiraŃiei rădăcinilor, activităŃii microorganismelor, descompunerii resturilor organice etc.

Capacitatea pentru aer a solului depinde de porozitate, structură,gradul de compactare, de afânare.

84

Pentru a asigura condiŃii bune de dezvoltare a plantelor, solurile nu trebuie să fie nici prea tasate, nici prea afânate. În mod normal din spaŃiul poros ( 50%) aerul trebuie să ocupe 20% iar apa 30%.

Solul, ca organism natural în care se petrec procese specifice vieŃii se încălzeşte, dar şi se răceşte.

Gradul de încălzire a solului, depinde de factorii externi ( latitudine, altitudine, expoziŃie, gardul de acoperire cu vegtaŃie, gradul de înourare, prezenŃa vîntului, a ceŃii etc.) şi de factori interni sau proprietăŃi termice ( capacitatea de înmagazinare a căldurii, căldura specifică, conductivitatea calorică).

Căldura solului este strâns legată de conŃinutul solului în apă şi aer, de aceea se întâlneşte frecvent noŃiunea de regim termo-aero-hidric.

Tema nr. 5

PROPRIETĂłILE CHIMICE ALE SOLULUI

UnităŃi de învăŃare � SoluŃia solului ; � Coloizii solului; � Aciditatea solului ( reacŃia solului). Obiectivele temei - Cunoaşterea modului în care se formează soluŃia solului, compoziŃia şi concentraŃia ei; - Clasificarea şi proprietăŃile coloizilor solului; - Alcătuirea micelei coloidale; - EvidenŃierea formelor de reŃinere ale solului ; - Descrierea formelor de aciditate ale solului;

85

Timpul alocat temei : 6 ore Bibliografie recomandată 21. Miclăuş, V., 1991 –Pedologie amelioratică. Editura Dacia, Cluj-Napoca. 22. Popescu, C., Grecu Florina, 2010 – Pedologie. Manual universitar pentru învăŃământul la distanŃă. Editura Universitaria Craiova. 23. RăuŃă C., Cîrstea, St., 1979. - Poluarea şi protecŃia mediului înconjurător. Editura ştiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti. 24. Sandu Gr., şi col. 1986. - Salinitatea solurilor şi cultura plantelor. Editura Ceres, Bucureşti. 25. Vasle D., Popescu C., Grecu Florina.2007, - Pedologie generală. Editura Universitaria, Craiova.

5. 1. SoluŃia solului

Apa lichidă din sol, încărcată cu diferite substanŃe minerale sau organice aflate în stare de dispersie ionică, moleculară sau coloidală, formând o soluŃie complexă, poartă denumirea de soluŃia solului. Aceasta este deci faza lichidă a solului, capabilă de a dizolva şi transporta în masa acestuia diferite substanŃe.

5.1.1. Formarea soluŃiei solului

Principala sursă de aprovizionare a solului cu apă o constituie precipitaŃiile

atmosferice şi în mai mică măsură pânza freatică . La trecerea prin atmosferă, apa din precipitaŃii dizolvă o serie întreagă de gaze şi substanŃe pe care aceasta le conŃine ( dioxid de carbon, oxigen amoniacal, oxizi de azot , bioxid de sulf, hidrogen sulfurat, clor etc. ). Ajunsă în contact cu solul , apa continuă să dizolve şi să antreneze alte componente din faza solidă şi gazoasă a acestuia, cum ar fi : dioxid de carbon, amoniac, oxigen, coloizi organici şi minerali şi diverşi ioni. Apa din pânza freatică, în timpul ascensiuni capilare, dizolvă şi antrenează cu ea o serie de componente minerale şi organice. În felul acesta se formează în sol o soluŃie complexă, care asigură plantele cu elementele nutritive necesare.

SoluŃia solului este deci o componentă mobilă şi activă , care are un rol foarte important în procesul de solificare şi în nutriŃia plantelor.

5.1.2. CompoziŃia şi concentraŃia soluŃiei solului

SoluŃia solului are o compoziŃie complexă, determinată de interacŃiunea ce se

realizează între apă şi componenŃii solului. Cercetările au arătat că soluŃia solului conŃine diverse substanŃe minerale şi organice în stare dizolvată sau de dispersie coloidală. Dintre substanŃele minerale cele mai importante sunt sărurile acizilor minerali ( azotic, azotos, carbonic, clorhidric, sulfuric, fosforic), reprezentate prin nitriŃi, nitraŃi, bicarbonaŃi, carbonaŃi, cloruri, sulfaŃi, fosfaŃi de Ca, Mg, Na, K, NH4 etc. Alături de aceste săruri în soluŃia solului se mai găsesc şi diferiŃi oxizi de fier, aluminiu, mangan etc. SubstanŃele organice din soluŃia solului sunt reprezentate prin acizii organici cu sărurile lor şi prin diferite substanŃe albuminoide, zaharuri, amide, aminoacizi şi alte combinaŃii organice solubile în apă.

86

Dintre substanŃele minerale şi organice aflate în stare de dispersie coloidală în soluŃia solului amintim : silicaŃii argiloşi, silicea coloidală, hidroxizii de Fe şi Al, acizii humusului etc. În comparaŃie cu substanŃele dizolvate, substanŃele coloidale se găsesc în cantitate mai mică în soluŃia solului, reprezentând 1/4 – 1/20 din reziduul uscat. În general, cantitatea lor creşte de la solurile de stepă spre cele de pădure.

Cea mai mare parte dintre componentele soluŃiei solului se găsesc în stare disociată sub formă de ioni : Ca++, Mg++, K+, Na+, NH4

+, H+, OH-, Cl-, NO3- -, PO4H

- -, PO4H2- , SO4

-

- etc. Raportul între substanŃele minerale şi cele organice din soluŃia solului este

aproximativ egal cu unitatea la cernoziomuri, subunitar la histosoluri şi supraunitar la salsodisoluri.

În ce priveşte concentraŃia soluŃiei solului, aceasta este mică, prezentându-se ca o soluŃie foarte diluată, care conŃine câteva grame de substanŃe la litru. Astfel, cantitatea de P2O5 este de 0,1 – 3 g/l, iar cantitatea de K2O este de până la 7,5 g/l. Dacă nu s-ar produce o reînnoire continuă a elementelor nutritive din soluŃia solului, prin eliberarea lor din complexul coloidal, pe baza legii echilibrului ionic, plantele nu ar avea condiŃii să se dezvolte normal.

CompoziŃia chimică şi concentraŃia soluŃiei variază foarte mult de la un sol la altul în funcŃie de următorii factorii: de cantitatea şi de calitatea humusului; de cantitatea şi solubilitatea substanŃelor minerale; de activitatea microorganismelor şi plantelor; de complexul coloidal al solului; de cantitatea de apă din sol şi de măsurile agrotehnice, agrochimice şi ameliorative folosite de om în procesul de producŃie.

Sursa principală de substanŃe nutritive a solului o constituie humusul. Acesta se descompune sub acŃiunea microorganismelor, punând în libertate o serie întreagă de substanŃe minerale care trec în soluŃia solului. Humusul este singurul component al solului care conŃine azot , unul din elementele importante pentru fertilitate.

ConŃinutul, natura şi gradul de solubilitate al substanŃelor minerale din sol influenŃează de asemenea compoziŃia şi concentraŃia soluŃiei. Astfel, la solurile puternic levigate din zonele umede, soluŃia este mai săracă în substanŃe minerale decât cea din zona solurilor de stepă, mai puŃin levigate. În solurile salinizate şi în sărături soluŃia este mai concentrată, ajungând chiar până la sute de grame la litru.

De la anumite limite de concentraŃie a sărurilor solubile, soluŃia solului poate să devină dăunătoare pentru plante şi microorganisme. PrezenŃa unor substanŃe poate imprima soluŃiei din sol un anumit grad de aciditate sau alcalinitate, care creează de asemenea un mediu nefavorabil.

Plantele şi microorganismele influenŃează concentraŃia soluŃiei din sol astfel : prin extragerea din soluŃia solului a unor substanŃe nutritive contribuie la sărăcirea ei; iar prin formarea unor compuşi organici şi minerali, care rămân în sol, contribuie la îmbogăŃirea ei.

O influenŃă importantă asupra soluŃiei din sol are complexul coloidal, care reŃine în stare adsorbită diferiŃi cationi. Prin fenomenul de schimb cationic, aceştia trec în soluŃie, menŃinând un echilibru stabil. Cu cât solul este mai bogat în complex coloidal şi soluŃia solului dispune de mai multe elemente nutritive.

ConcentraŃia soluŃiei din sol în săruri solubile depinde şi de cantitatea de apă din sol, scăzând odată cu creşterea acesteia, cât şi de puterea de solubilitate a fazei lichide. Astfel, în solurile cu activitate biologică intensă, apa devine mai acidulată şi puterea ei de solubilizare creşte. În sol există o tendinŃă de echilibru între concentraŃia diverselor componente, cu toate acestea soluŃia suferă importante modificări, mai ales pe terenurile

87

irigate. ConcentraŃia soluŃiei solului este echilibrată la majoritatea solurilor, aceasta crescând spre zonele secetoase şi se diminuiază spre zonele mai umede.

CompoziŃia chimică şi concentraŃia soluŃiei poate suferi diferite modificări prin aplicarea măsurilor agrotehnice, agrochimice şi ameliorative, care au rolul de a contribui la formarea unei soluŃii favorabile creşterii şi dezvoltării plantelor.

Prin executarea lucrărilor agricole la timp şi de calitate, prin folosirea rotaŃiei plantelor, prin zonarea corectă a culturilor, elementele chimice pot fi consumate din sol în mod echilibrat, menŃinându-se calitatea soluŃiei solului. Prin folosirea îngrăşămintelor organice şi prin aplicarea amendamentelor se completează rezerva de elemente chimice a soluŃiei solului şi se corectează reacŃia soluŃiei solului. Prin lucrări de irigaŃii în soluri se menŃine un regim de umiditate normal.

ReŃinem. SoluŃia solului constituie sursa de aprovizionare a plantelor cu substanŃe nutritive, iar prin dizolvare şi transport contribuie la formarea profilului de sol.

Principala sursă de aprovizionare a soluŃiei solului cu diferite substanŃe o constituie faza solidă , cu care se găseşte în contact permanent şi care cedează continuu diferite substanŃe ce trec în soluŃie, de unde sunt folosite de plante. Fertilitatea unui sol se apreciază mai ales după compoziŃia chimică şi concentraŃia soluŃiei. Astfel, cu cât soluŃia solului este mai bogată în substanŃe nutritive, iar raportul dintre ele este mai favorabil dezvoltării plantelor, cu atât terenul este mai fertil.

ObservaŃie. Dacă soluŃia solului este săracă în substanŃe nutritive, sau raportul dintre ele nu este corespunzător cerinŃelor plantelor, producŃiile obŃinute sunt foarte mici. Deci, alături de proprietăŃile fizico-chimice şi biologice, fertilitatea este condiŃionată şi de concentraŃia şi cantitatea substanŃelor din soluŃia solului.

Urmărirea concentraŃiei şi compoziŃiei soluŃiei solului, se realizează prin efectuarea anuală a unor analize chimice, asupra probelor recoltate din teren. Pe baza rezultatelor obŃinute, se stabileşte nevoia solului pentru anumite intervenŃii ale omului, în vederea obŃinerii de producŃii cantitative şi calitative superioare.

TEST DE EVALUARE

9. Ce se înŃelege prin soluŃia solului ?

Răspuns : SoluŃia solului, reprezintă apa din sol încărcată cu o serie întreagă de elemente chimice sub formă de ioni, molecule, colizi, diferite materiale mai grosiere care se menŃin în stare de suspensie.

10. Care sunt factorii care influenŃează compoziŃia şi concentraŃia soluŃiei

solului ? Răspuns :

88

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 5. Cantitatea de apă din sol influenŃează : a) compoziŃia soluŃiei solului ; b) concentraŃia soluŃiei solului ; c) compoziŃia şi concentraŃia soluŃiei solului ; d) textura solului ; e) structura solului.

Rezolvare : b

De rezolvat: 6. SoluŃia solului este mai diluată în zonele : a) cu temperaturi ridicate şi precipitaŃii puŃine; b) cu tempearturi scăzute şi precipitaŃii multe; c) cu temperaturi moderate şi precipitaŃii multe ; d) cu soluri bine aprovizionate cu humus ; e) cu soluri nisipoase. Rezolvare :

5.2. Coloizii solului

Coloizii sunt substanŃe alcătuite din particule foarte fine. Din punct de vedere

chimic au diametrul 0,1 microni iar din punct de vedere pedologic au diametrul sub 2 microni.

În masa solului coloizii se găsesc fie liberi, în stare de dispersie în spaŃiul lacunar dintre particulele de nisip, praf şi argilă, fie fixaŃi sub formă de pelicule fine la suprafaŃa acestora.

În mod obişnuit coloizii din sol sunt dispersaŃi în mediu de dispersare (soluŃia solului) sub formă de micele coloidale.

5.2.1. Alcătuirea micelei coloidale

Particulele dispersate ale complexului coloidal poartă denumirea de micele

coloidale, iar mediul de dispersie, reprezentat prin soluŃia solului , se mai numeşte soluŃie intermicelară.

O micelă coloidală este alcătuită din : nucleu, start intern de ioni (determinant de potenŃial), strat extern de ioni ( compensator), care se împarte în dens şi difuz

Nucleul sau ultramicronul , este alcătuit dintr-o moleculă, sau dintr-un fragment al reŃelei cristaline . Având o suprafaŃă activă mare, nucleul se înconjoară cu molecule capabile să disocieze sau cu ioni disociaŃi formând stratele ionogene ale micelei colidale.

89

Stratul intern de ioni este alcătuit din ioni puternic reŃinuŃi de nucleu ce determină sarcina electrică a coloidului de aceea mai poartă denumirea de strat de ioni determinant de potenŃial. Dacă ionii sunt negativi, coloidul este electronegativ, iar, dacă ionii sunt pozitivi, coloidul este electropozitiv.

Stratul extern de ioni este format din ioni de semn contrar faŃă de stratul intern, determinând compensarea ( neutralizarea) sarcinii acestuia, de aceea mai poartă denumirea de strat de ioni compensatori. Ionii din stratul extern sunt atraşi din soluŃia intermicelară şi în funcŃie de forŃa cu care sunt reŃinuŃi se dispun în două strate : strat dens de ioni compensatori, este alcătuit din ioni puternic reŃinuŃi, deci practic imobili şi strat difuz de ioni compensatori, este alcătuit din ioni slab legaŃi, care pot fi eliberaŃi în soluŃia intermicelară.

Nucleul împreună cu startul intern de ioni formează granula coloidală, aceasta împreună cu stratul dens de ioni compensatori formează particula coloidală, iar aceasta împreună cu stratul difuz de ioni compensatori formează micela coloidală.

5.2.2. Clasificarea coloizilor din sol

După provenienŃa lor, coloizii din sol pot fi grupaŃi în :

� coloizi minerali, reprezentaŃi prin argilă (minerale argiloase), hidroxizi de fier, hidroxizi de aluminiu, silice hidratată şi alte minerale primare sau secundare.

� coloizi organici, reprezentaŃi prin humus (acizi humici) şi alte substanŃe huminice .hidraŃi de carbon, proteine etc;

� coloizi organominerali; reprezentaŃi prin compuşi complecşi rezultaŃi prin combinarea coloizilor minerali cu cei organici ( argilohuminele, fero- şi alumohumaŃii etc.).

În funcŃie de sarcina micelei coloidale, coloizii solului pot fi grupaŃi în : electronegativi, electropozitivi şi amfoteri.

Coloizii electronegativi, au stratul intern alcătuit din anioni, din această cauză micela coloidală are sarcina electrică negativă. Din această categorie fac parte argila, humusul şi silicea coloidală (fig.1)

Fig. 1. Micelă coloidală de acid humic

Coloizii electropozitivi, au stratul intern al micelei coloidale alcătuit din cationi,

imprimându-i acestuia o sarcină electrică pozitivă. Principalii coloizi electropozitivi ai solului sunt hidroxizii de fier şi de aluminiu ( fig. 2)

90

Fig.2. Micelă coloidală de hidroxizi de fier

Coloizii amfoteri, au stratul intern de ioni formaŃi din ioni sau cationi, acesta depinzând de reacŃia soluŃiei intermicelare. Ei pot avea caracter fie de coloizi electronegativi, fie de coloizi electropozitivi. O astfel de comportare pot avea hidroxizii de fier, hidroxizii de aluminiu, substanŃele proteice din humus etc.

5.2.3. Peptizarea şi coagularea coloizilor

Nucleul unei micele coloidale împreună cu stratul intern de ioni ( stratul

determinant de potenŃial) posedă o anumită sarcină electrică, negativă sau pozitivă, deci are faŃă de lichidul intermicelar (electric neutru) un anumit potenŃial numit potenŃial termodinamic sau potenŃial plin.

Stratul dens de ioni compensatori neutralizează o parte din sarcinile electrice ale stratului intern de ioni, de aceea particula coloidală ( nucleu + strat intern de ioni + strat dens de ioni compensatori) are faŃă de lichidul intermicelar un potenŃial mai mic, numit potenŃial electrocinetic sau potenŃial zeta.

Stratul difuz de ioni compensatori neutralizează şi restul sarcinilor electrice ale stratului intern, de aceea micela coloidală ar trebui să fie neutră faŃă de lichidul intermicelar, dacă ionii din stratul difuz nu ar suferi procese de hidratare.

MenŃinerea coloizilor în stare de dispersie, suspensie sau peptizare se datoreşte potenŃialului electrocinetic al micelelor coloidale. Cu cât acesta este mai mare, cu atât coloizii sunt mai dispersaŃi.

Cu cât ionii din stratul difuz sunt mai puternic hidrataŃi cu atât potenŃialul electrocinetic este mai mare, micele se resping între ele şi coloizii se menŃin în stare de dispersie, deci au o capacitate de peptizare ridicată. Ionii din stratul dens de ioni compensatori, fiind reŃinuŃi cu forŃe puternice, nu se pot hidrata.

Prin micşorarea potenŃialului electrocinetic se reduc şi forŃele de respingere dintre particulele coloidale, iar atunci când potenŃialul electrocinetic ajunge la zero( punct izoelectric), particulele coloidale nu se mai resping , ci se unesc sub formă de agregate, se separă de lichidul intermicelar şi se depun, trecând în stare de gel. Fenomenul de trecere a unui coloid din stare de dispersie în stare de gel se numeşte coagulare.

Coagularea coloizilor sub acŃiunea cationilor din soluŃia solului poate fi reversibilă şi ireversibilă. Coagularea este reversibilă atunci când din starea de gel coloidul poate trece din nou în stare dispersă (peptizată). Acest fenomen mai poartă denumirea de floculare. Coagularea este ireversibilă atunci când coloidul nu mai poate trece din stare de gel în stare dispersă, fenomenul purtând denumirea şi de pectizare.

Obişnuit , în sol produc o coagulare ireversibilă cationii de Ca++ şi Mg++ şi reversibilă cei de Na+ şi H+.

91

5.2.4. Capacitatea de adsorbŃie a coloizilor

Coloizii solului, fiind substanŃe fin dispersate, posedă la suprafaŃa particulelor

energie liberă, datorită căreia au capacitatea de a atrage şi reŃine o cantitate mare de ioni din soluŃia intermicelară. Proprietatea coloizilor de a adsorbi din soluŃia intermicelară diferiŃi ioni poartă denumirea de adsorbŃie ionică. Această însuşire reprezintă proprietatea esenŃială a coloizilor solului.

Fenomenul de reŃinere a cationilor poartă denumirea de adsorbŃie cationică, iar atunci când se reŃin din soluŃia intermicelară anioni, fenomenul poartă denumirea de adsorbŃie anionică..

5.2.5. Formele de reŃinere ale solului

Formele de reŃinere ale solului sunt : reŃinere sau adsorbŃie moleculară, reŃinere

sau adsorbŃie cationică, reŃinere sau adsorbŃie anionică, reŃinere mecanică şi reŃinere biologică.

ReŃinerea sau adsorbŃia moleculară este cunoscută şi sub denumirea de adsorbŃie fizică sau adsorbŃie polară şi constă în atragerea şi reŃinerea la suprafaŃa particulelor de sol a unor substanŃe aflate în stare de dispersie moleculară.

ReŃinerea fizică se datoreşte sarcinilor electrice libere de la suprafaŃa particulelor de sol ( mai ales cele coloidale) şi a unor molecule dipol din soluŃia solului. Apa de higroscopicitate este cel mai întâlnit şi tipic fenomen de reŃinere moleculară. Bazat pe acelaşi principiu se reŃine amoniacul în platformele de gunoi de grajd, prin acoperirea acestora cu un start de pământ fin, precum şi limpezirea vinurilor cu ajutorul bentonitei, care este argilă alcătuită din montmorillonit, ce are o putere mare de adsorbŃie moleculară.

ReŃinerea moleculară, fiind un fenomen de suprafaŃă , va depinde de gradul de mărunŃire al particulelor de sol. De aceea capacitatea de reŃinere fizică creşte de la solurile nisipoase spre cele argiloase.

ReŃinerea sau adsorbŃia cationică este cunoscută şi sub denumirea de adsorbŃie fizico-chimică, polară sau prin schimb de cationi şi se datoreşte activităŃii coloizilor electronegativi.

Procesul de reŃinere şi schimb cationic, se petrece pe baza unor reguli sau legi bine stabilite:

Legea echivalenŃei : Schimbul de cationi se petrece întotdeauna în proporŃii echivalente. De exemplu : un cation bivalent va fi schimbat cu un alt cation bivalent sau cu doi cationi monovaleŃi; în timp ce un cation monovalent va fi schimbat tot cu unul monovalent.

Pe baza acestei legi se pot efectua unele calcule utile practicii agricole, cum ar fi stabilirea dozelor de amendamente (CaCO3) necesare ameliorării solurilor acide.

Legea reversibilităŃii: Procesul de schimb cationic este reversibil, adică un cation pătruns din soluŃia solului în complexul coloidal poate trece din nou în soluŃie. Această lege are o deosebită importanŃă practică, deoarece complexul coloidal funcŃionează ca o magazie în care se depozitează cationii aflaŃi în exces în soluŃia solului, fiind protejaŃi împotriva pierderii prin eluviere.

Legea echilibrului: Schimbul de cationi între complexul coloidal şi soluŃia solului se petrece până la realizarea unui echilibrul de schimb. Bazat pe această lege, o parte din cationii aduşi în soluŃia solului prin aplicarea îngrăşămintelor şi amendamentelor trec în

92

complexul coloidal, unde sunt înmagazinaŃi şi protejaŃi împotriva spălării în profunzime. Pe măsură ce plantele consumă cationii din soluŃie, complexul coloidal îi pune în libertate în mod treptat, asigurând o aprovizionare continuă şi echilibrată a plantelor

Legea energiei de adsorbŃie : ReŃinerea cationilor de către complexul coloidal şi eliberarea acestora în soluŃie depinde de valenŃă şi gradul de hidratare al acestora. Astfel, cationii bivalenŃi sunt reŃinuŃi mai puternic decât cationii monovalenŃi, iar cationi mai slab hidrataŃi sunt reŃinuŃi, de asemenea, mai puternic decât cei cu o hidratare mai mare.

Indicii ce caracterizează capacitatea de schimb cationic. Capacitatea de adsorbŃie şi schimb cationic este una dintre cele mai importante proprietăŃi chimice ale solului, care se poate caracteriza prin următorii indici : capacitatea de schimb pentru baze, capacitatea de schimb pentru hidrogen, capacitatea totală de schimb cationic şi gradul de saturaŃie în baze.

SB - Capacitatea de schimb pentru baze cunoscută şi sub denumirea de suma bazelor de schimb, reprezintă totalitatea cationilor bazici de Ca, Mg, Na şi K reŃinuŃi de complexul coloidal al solului şi care pot fi schimbaŃi. Se exprimă în m.e. la 100 g sol uscat.

SH - Capacitatea de schimb pentru hidrogen, sau suma hidrogenilor schimbabili, reprezintă totalitatea cationilor de hidrogen reŃinuŃi de complexul coloidal şi care pot fi schimbaŃi. Se exprimă în m.e. la 100 g sol uscat. În general, capacitatea de schimb pentru hidrogen , pentru tipurile de sol din Ńara noastră , variază între 0 –10 m.e. la 100 g sol, etc.

T- Capacitatea totală de schimb cationic , este dată de suma cationilor bazici (SB) şi cationilor de H (SH) ce se găsesc adsorbiŃi de către complexul coloidal şi care pot fi schimbaŃi. Se exprimă în m.e. la 100 g sol uscat. Deci valoarea T = SB + SH.

V - Gradul de saturaŃie în baze, reprezintă proporŃia în care complexul coloidal al solului este saturat cu ioni bazici. Acesta se exprimă în procente, calculându-se după următoarea formulă :

V % = T

SB · 100.

La solurile care au complex saturat numai cu baze, (T=SB), gradul de saturaŃie în baze este egal cu 100%. Atunci când în complex se găsesc alături de ionii bazici şi ioni de H+, gradul de saturaŃie în baze (V%) va avea valori mai mici de 100.

ReŃinerea sau adsorbŃia anionică Este cunoscută şi sub denumirea de reŃinere chimică sau chemosorbŃie şi are loc fie prin adsorbŃia anionilor la suprafaŃa micelelor coloidale electropozitive sau cu caracter amfoter, fie prin trecerea anionilor în substanŃe insolubile sau greu solubile rezultate în urma unor reacŃii chimice ce au loc în sol.

ReŃinerea mecanică a solului se bazează pe proprietatea corpurilor poroase de a reŃine în pori toate particulele aflate în suspensie care au diametrul mai mare decât al porilor respectivi.

Prin reŃinerea mecanică se păstrează la suprafaŃa solului resturile organice din care se formează humusul, iar pe profil se depun diferite particule aflate în suspensie, ce duc la formarea unor straturi compacte şi impermeabile.

Bazat pe reŃinerea mecanică se depune la suprafaŃa terenurilor din lunci, în urma inundaŃiilor, o cantitate însemnată de material fertil, ce contribuie la ridicarea capacităŃii productive a acestor soluri.

ReŃinerea mecanică are aplicabilitate şi în irigaŃii, unde , pentru impermeabilizarea canalelor în vederea reducerii infiltraŃiilor, se introduce apă cu o cantitate mare de material

93

mineral în suspensie. Materialul argilos în suspensie va fi reŃinut în porii de pe fundul şi pereŃii canalelor, pe care treptat îi astupă, reducând astfel pierderile de apă prin infiltraŃii.

ReŃinerea biologică este determinată de organismele vii şi constă în reŃinerea elementelor minerale de către acestea în procesul de nutriŃie, sub formă de substanŃe organice.

ReŃinerea biologică, spre deosebire de celelalte forme de reŃinere, se caracterizează prin aceea că este selectivă, absolută şi cumulativă. Este o reŃinerea selectivă , deoarece plantele iau din sol numai elementele minerale de care au nevoie în procesul de nutriŃie. Este absolută, deoarece elementele minerale reŃinute sunt transformate în substanŃe organice şi ele nu mai pot fi pierdute prin spălare, fiind puse în libertate numai după mineralizarea materiei organice respective. Este considerată cumulativă, deoarece ea contribuie în permanenŃă la acumularea substanŃelor nutritive în primele orizonturi ale solurilor.

ReŃinem : Faza solidă a solului este formată din particule de mărimi foarte diferite, de la dimensiunea ionilor şi moleculelor, la cea a coloizilor şi până la particule de nisip mai mult sau mai puŃin grosiere. Particulele în stare de dispersie coloidală din masa solului poartă denumirea de coloizii solului. Aceştia sunt constituiŃi din particulele fine ale solului. FaŃă de domeniul chimiei unde limita de separare a substratelor coloidale este de 0,1 microni, în pedologie această limită a fost extinsă la 2 microni(0,002 mm) pentru a cuprinde şi argila.

Datorită dispersiei foarte înaintate, coloizii formează partea cea mai activă a solului, care participă la toate procesele fizico-chimice ce se petrec în sol şi care condiŃionează fertilitatea acestuia.

ObservaŃie : Coloizii din sol se asociază unii cu alŃii formând un complex, de aceea poartă denumirea de complex coloidal al solului. Având ca proprietate principală adsorbŃia ionilor sau moleculelor, complexul coloidal se mai numeşte complex adsorbtiv, iar datorită faptului că principalii coloizi ai solului sunt argila şi humusul, poartă denumirea şi de complex argilo-humic.

TEST DE EVALUARE

9. Cărei forme de reŃinere îi corespunde legea echivalenŃei şi ce presupune

ea ? Răspuns :

Legea echivalenŃei aparŃine reŃinerii fizico-chimice a solului care se realizează la nivelul miceelor coloidale electronegative şi presupune schimbul echivalent de cationi între micela coloidală şi soluŃia solului.

10. Care este forma de reŃinere dterminată de către organisme, în ce constă

şi de cîte feluri este ? Răspuns :

94

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 1. În funcŃie de sarcina micelei colidale, coloizii sunt : a) minerali ; b) organo-minerali ; c) electronegativi ; d) electropozitivi ; e) amfoteri.

Rezolvare : c, d şi e

De rezolvat: 4. Peptizarea coloizilor presupune : a) starea de gel ; b) starea de coagulare ; c) starea de dispersie ; d) starea de suspenise ; e) reșinerea de către organismele vii a elementelor minerale.

Rezolvare:

5.3. Aciditatea solului ( ReacŃia solului)

În sol pe lângă diferiŃi ioni, se găsesc şi ionii de H+ şi OH+ . ReacŃia solului este dată de raportul dintre H+şi OH-. Când în sol predomină cationii de H reacŃia este acidă iar când anionii de OH sunt predominanŃi reacŃia este alcalină. La nivel mondial s-a convenit ca pentru a cunoaşte reacŃia unui sol, să se determine doar concentraŃia ionilor de H+ care determină aciditatea, de aceea se foloseşte noŃiunea de aciditate. La soluri se cunosc două forme de aciditate: actuală şi potenŃială.

5.3.1. Aciditatea actuală

Se mai numeşte reacŃia soluŃiei de sol sau valoarea pH. Este dată de totalitatea

ionilor de H+ aflaŃi liberi în soluŃia solului. Expresia cifrică a reacŃiei solului este valoarea pH, care reprezintă logaritmul cu semn schimbat al concemtraŃiei ionilor de H aflaŃi liber în soluŃia solului.

Apa distilată ar trebui să aibă reacŃie neutră deoarece la 1litru şi 230C conŃine 10-7 ioni g H+ şi 10-7 g OH- şi disociază foarte puŃin Log H = -7 sau - log H = 7 de unde rezultă că apa distilată are valoare pH = 7. Apa de ploaie în drumul ei spre suprafaŃa solului dizolvă în ea CO2. De aceea are o reacŃie acidă (pH5).

95

Ajunsă la suprafaŃa solului şi în dumul ei prin sol, apa de ploaie dizolvă o serie întreagă de săruri : CaCO3, MgCO3, Na2CO3 rezultând diferite baze : Ca(OH)2, Mg(OH)2 , NaOH şi H2CO3. Acidul carbonic fiind un acid slab care nu influenŃează, reacŃia devine bazică.

Alcalinitatea soluŃiei depinde de natura sărurilor . Cea mai puternică alcalinitate o imprimă Na2CO3 deoarece prin hidroliză rezultă o bază puternică NaOH.

PrezenŃa Na2CO3 ridică alcalinitatea la un pH peste 12. Carbonatul de magneziu (MgCO3) ridică alcalinitatea până la pH 11,5. Carbonatul

de calciu (CaCO3) prin hidroliză, formează o bază mai slabă Ca(OH)2, de aceea imprimă soluŃiei o alcalinitate la valoarea pH 10.

Alcalinitatea soluŃiei solului este însă mai redusă datorită prezenŃei CO2 , care reacŃionează cu carbonaŃii din sol, transformându-i în hidrocarbonaŃi. De aceea, în mod practic, prezenŃa carbonaŃilor în sol ridică valoarea pH la 8,3 – 8,4.

În zonele mai umede şi reci, datorită creşterii precipitaŃiilor şi prezenŃei unor materiale parentale sărace în elemente bazice, ioni de H+ predomină în sol. Procesele de debazificare şi levigare sunt intense, reacŃia solului devine puternic acidă pH 3,5-4 ( zona montană).

La soluri valoarea pH este curprinsă între 3 – 3,5 şi 9 – 9,5. Cunoaşterea valorii pH prezintă importanŃă foarte mare deoarece ajută la

caracterizarea solurilor şi la practicarea unei activităŃii agricole corecte Din punct de vedere al valorii pH, solurile se clasifică în : (tabel 1)

Tabel 1 Clase de reacŃei a solului ( după I.C.P.A. – 1997 )

Denumirea limita pH (H2O) extrem de acidă < 3,5

foarte puternic acidă 3,6 – 4,3 puternic acidă 4,4 – 5,0 moderat acidă 5,1 – 5,8

slab acidă 5,9 – 6,8 neutră 6,9 – 7,2

slab alcalină 7,3 – 8,4 moderat alcalină 8,5 – 9,0 puternic alcalină 9,1 – 9,4

foarte puternic alcalină 9,5 – 10,00 extrem de alcalină ≥ 10,1

Solurile se încadrează în trei domenii principale de reacŃie : acidă, neutră şi

alcalină. ReacŃia acidă. Este determinată de valorile pH mai mici de 6,8 ReacŃia neutră . Are un domeniu mic de exprimare respectiv media dintre valorile

pH 6,9 şi 7,2. Este reacŃia cea mai favorabilă pentru microorganisme şi plante, desigur cu

excepŃiile de vigoare. ReacŃia alcalină. Are un domeniu mai larg de exprimare cu valorile pH mai mari

de 7,2.

96

La plante, toleranŃa la alcalinitate se manifestă diferit : � toleranŃă foarte scăzută ( Na+ adsorbit, mai puŃin de 10% din valorea T) prezintă

pomii fructiferi; � toleranŃă mijlocie ( Na+ adsorbit = 20 – 40 % din valorea T) prezintă trifoiul,

ovăzul, orezul, etc; � toleranŃă ridicată ( Na+ = 40 – 60% din valorea T) prezintă grâul, lucerna, bumbacul

etc. Un orizont alcalizat tipic este Btna de la soloneŃ, dar orizonturi alcalizate Aoac,

Ayac etc., apar şi la alte subtipuri alcalizate, pH-ul ajungând la valorea 9,0.

5.3.2. Aciditatea potenŃială a solului

Aciditatea potenŃială este determinată de ionii de hidrogen adsorbiŃi de complexul coloidal. I se spune potenŃială, deoarece ionii de hidrogen adsorbiŃi dau aciditate numai dacă sunt puşi în libertate.

În funcŃie de forŃa cu care sunt reŃinuŃi ionii de hidrogen şi deci, de uşurinŃa cu care sunt puşi în liberate, aciditatea potenŃială se împarte în aciditate de schimb, hidrolitică şi de neutralizare.

Aciditatea de schimb, este dată de ionii de hidrogen reŃinuŃi cu forŃe mai slabe de către complexul coloidal şi se pune în evidenŃă prin tratarea probei de sol cu o soluŃie normală a unei sări neutre (KCl, CaCl2, NaCl). Cea mai folosită este soluŃia normală de clorură de potasiu, reacŃia decurgând astfel :

Mg Ca Mg Ca

Na

H

Complex

coloidal

H

H + KCl →

H

Na

H

Complex

coloidal

H

K + HCl

H

Aciditatea hidrolitică, este dată de ionii de hidrogen reŃinuŃi cu forŃe mai puternice

de complexul coloidal şi se pune în evidenŃă prin tratarea probei de sol cu o soluŃie normală a unei sări ce hidrolizează alcalin ( acetat de sodiu, de potasiu sau calciu).

Ea se pune în evidenŃă la solurile cu un pH până la 8,3. Aciditatea hidrolitică prezintă importanŃă deoarece se foloseşte la calcularea

capacităŃii totale de schimb cationic (T = SB +Ah) şi a dozelor de amendamente calcaroase necesare pentru ameliorarea solurilor acide (CaCO3 t/ha = Ah · 1,5).

Aciditatea de neutralizare , este determinată de toŃi ionii de hidrogen adsorbiŃi în complexul coloidal şi se pune în evidenŃă prin tratarea probei de sol cu soluŃia unei baze (NaOH, KOH). ReacŃia decurge astfel :

Ca Mg

Ca Mg

97

Na

H

Complex coloidal

H

H

H + 4 KOH →

Na

K Complex

coloidal

K

K + 4 H2O

K

Ca Mg Ca Mg

. Prin tratarea probelor cu o bază se ajunge la reacŃii exprimate prin pH până la 12, ceea ce nu se întâmplă în soluri în condiŃii naturale, de aceea această aciditate nu se determină şi nu se foloseşte pentru caracterizarea solurilor.

DiferenŃa dintre cele trei forme de aciditate potenŃială este determinată numai de cantitatea de ioni de hidrogen scoşi din complex. La aciditatea de schimb se înlocuieşte o cantitate mai mică de ioni ( până la un pH de 6), la aciditatea hidrolitică se înlocuieşte o cantitate mai mare de ioni din complexul coloidal ( până la un pH de 8,3), iar la aciditatea de netraulizare se înlocuiesc din complex toŃi ionii de hidrogen ( până la pH = 12).

5.3.3. Capacitatea de tamponare a solului

Este proprietatea solurilor de a se opune modificărilor bruşte a reacŃiei ( a valorii

pH) sau a conŃinutului în diferiŃi ioni. Dacă la aplicarea unor îngrăşăminte chimice sau amendamente, reacŃia solului s-ar

schimba brusc, plantele ar avea de suferit şi ar dispărea. Această capacitate de tamponare este dată de complexul coloidal, de diferite

componente ale solului şi diferiŃi compuşi ai unor acizi slabi ( acidul carbonic, acetic, fosforic). Rol important are însă complexul coloidal, care pe baza legilor de la reŃinerea fizico-chimică, menŃine în permanenŃă un echilibru între concentraŃia soluŃiei solului şi micelele coloidale.

ReŃinem : Cunoaşterea reacŃiei solului prezintă importanŃă atât pentru caracterizarea pedologică a solurilor, cât şi pentru problemele practice pe care le ridică agricultură intensivă.

În cercetările pedologice cunoaşterea valorii pH şi a acidităŃii potenŃiale ne dau indicaŃii preŃioase asupra proceselor de geneză şi ne ajută la stabilirea tipurilor de sol. Astfel, solurile formate în zona de stepă au, în general, o reacŃie alcalină, solurile din zona de silvostepă au o reacŃie slab acidă sau neutră, iar solurile din zonele de pădure au o reacŃie acidă.

ReacŃia are o puternică influenŃă asupra dezvoltării microorganismelor din sol, acestea dezvoltându-se normal numai la o anumită reacŃie a solului.

Majoritatea plantelor agricole se dezvoltă în condiŃiuni bune la o reacŃie de la slab acidă până la slab alcalină. Unele plante agricole preferă reacŃia acidă (cartotul, lupinul, orzul, secara) iar altele preferă reacŃia alcalină ( lucerna, spaceta etc.). Deci, cunoscând reacŃia solurilor, se pot amplasa corespunzător culturile agricole.

ObservaŃie : Cunoscând efectul negativ al reacŃiei solurilor, se pot lua cele mai corespunzătoare măsuri pentru ameliorarea şi folosirea lor raŃională. Astfel, pentru ameliorarea solurilor acide, se folosesc amendamente pe bază de carbonat sau oxid de calciu (CaCO3, CaO). Cu bune rezultate se pot folosi şi diferite reziduuri industriale (

98

spumă de defecaŃie, praful de ciment, cenuşa de termocentrală, reziduul calcaros de la fabricile de îngrăşăminte minerale etc.)

Ameliorarea reacŃiei puternic alcaline este mult mai complicată, realizându-se prin administrarea de amendamente pe bază de gips sau fosfogips concomitent cu aplicarea udărilor de spălare şi a lucrărilor de desecare.

La fertilizarea solurilor cu îngrăşăminte minerale, se are în vedere reacŃia solurilor. De regulă, pe solurile acide se aplică îngrăşăminte cu reacŃie bazică, iar pe cele alcaline se aplică îngrăşăminte cu reacŃie acidă.

TEST DE EVALUARE

1. Cum se mai numețte aciditatea actuală a solului ți de cine este dată ?

Răspuns : Aciditatea actuală a solului numită și reacșia solului, este dată de totalitatea ionilor de hidrogen, aflași liberi în solușia solului.

2. Ce se înțelege prin valoarea pH ?

Răspuns :

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 1. Precizați care din următoarele valori pH corespund reacției foarte

puternic acidă ? a) < 3,5 ; b) 3,6 – 4,3 ; c) 7,3 – 8,4 ; d) 8,5 - 9; e) > 10,1.

Rezolvare : b

De rezolvat: 1. Capacitatea de tamponare a solului reprezintă :

a) totalitatea ionilor de hidrogen reșinuși cu forșe slabe de complexul coloidal al solului ;

b) totalitatea ionilor de hidrogen reșinuși cu forșe puternice de complexul coloidal al solului ;

c) totalitatea ionilor de hidrogen absorbiși în complexul coloidal ; d) proprietatea solurilor de a se opune modificărilor bruște a reacșiei

(valorii pH) sau a conșinutului în diferiși ioni ; e) proprietatea solului de a atrage și de a reșine la suprafașa particulelor ,

unele substanșe aflate în stare de dispersie moleculară.

99

Rezolvare :

Rezumatul temei

ProprietăŃile chimice ale solului, sunt multe şi alături de celelalte însuşiri ale

solului, fizice , hidrofizice şi biologice etc., prezintă o importanŃă deosebită asupra fertilităŃii solului, influenŃând direct creşterea şi dezvoltarea plantelor. În cea mai mare parte aceste proprietăŃi depind de coloizii solului şi de soluŃia solului. Coloizii solului sunt de natură foarte diferită, foarte diferită fiind şi reacŃia soluŃiei solului.

SoluŃia solului este reprezentată de apa din sol încarcată cu diferite elemente chimice sub formă de ioni molecule, coloizi diferite materiale mai gorsiere care se menŃin în stare de dispersie . Ea se formează încă din atmosferă, când picăturile de ploaie întâlnesc, dizolvă şi antrenează diferite elemente chimice ( azot, hidrogen, oxigen) sau particule ( de praf). Ajunsă la suprafaŃa solului şi în drumul ei prin sol, apa de ploaie, continuă să dizolve în ea diferiŃi acizi organici sau minerali, diferite baze, săruri sau coloizi. În acest fel, concentraŃia soluŃiei în elemente creşte. CompoziŃia şi concentraŃia soluŃiei este influenŃată de o serie de factori : conŃinutul în humus şi tipul de humus, compoziŃia şi gradul de solubilitate mineralogică, activitatea microbiologică, cantitatea de complex coloidal, cantitatea de apă din sol. CompoziŃia şi concentraŃia soluŃiei solului este echilibrată la majoritatea solurilor.

Coloizii solului sunt substanŃe alcătuite din particule foarte mici de ordinul micronilor ( argila sub 2 µ ). Datoprită fineŃei particulelor, acestea dispun la suprafaŃă de o cantitate foarte mare de energie liberă. De aceea, prin intermediul acestor forŃe energetice, substanŃele colidale au o capacitate foarte mare de adsorbŃie.

Principalele proprietăŃi ale colizilor sunt : adsorbŃia şi schimbul cationic, peptizarea, coagularea şi interacŃiunea coloizilor. Coloizii solului după natura lor sunt : organici ( humusul), minerali ( argila, silicea coloidală, hidroxizii de fier şi aluminiu), organominerali ( argilo-humaŃi, ferohumaŃi, aluminohumaŃi), iar după sracina electrică a micelei colidale, colizii sunt electronegativi ( argila, humusl, silicea colidală) şi electropozitivi ( hidroxizii de fier şi aluminiu).

Formele de reŃinere ale solului sunt : cationică, anionică, moleculară, mecanică şi biologică.

Solul prezintă două forme de acidităŃi : o aciditate actuală dată de ionii de hidrogen aflaŃi liberi în soluŃia solului, numită şi reacŃia solului , la care expresia cifrică este reprezentată prin pH şi o aciditate potenŃială dată de ionii de hidrogen reŃinuŃi cu forŃe slabe ( aciditatea de schimb As) şi cu forŃe puternice ( aciditatea hidrolitică Ah).

În funcŃie de reacŃia solului, dar şi de celelalte proprietăŃi chimice se iau măsuri pentru ameliorarea şi îmbunătăŃirea acestora pentru a se crea condiŃii bune de creştere şi dezvoltare a plantelor.

TEST RECAPITULATIV

Temele 1 – 5

100

1. Prin procesele de iluviere se formează orizonturi : a) îmbogăŃite în coloizi ; b) sărăcite în coloizi ; c) îmbogăŃite în săruri ; d) compacte şi impermeabile ; e) de culoare mai deschisă . 2. Orizontul hiposalic „sc” se caracterizează prin : a) conŃinut ridicat în ergilă peste 30% ; b) conŃinut în cloruri 0,1 – 1%; c) conŃinut în sulfaŃi 0,15 – 1,5 %; d) grosime minimă 10 cm; e) saturaŃie în ioni de Na+ de 5 – 15% din T;

3. Crotovinele reprezintă : a) galerii lăsate de rădăcinile arborilor intrate în descompunere ; b) galerii săpate de către râme, viermi, insecte ; c) material trecut prin corpul rîmelor şi îmbogăŃit în azot ; d) material teros mobilizat de furnici; e) galerii săpate în sol de către rozătoare( cârtiŃe, popândăi, şoareci). 4. Rocile generatoare de soluri poartă denumirea de roci parentale atunci când sunt : a) afânate ; b) mărunŃite; c) compacte , d) permeabile ; e) poroase . 5. Orizontul situat la baza profilului şi alcătuit din roci compacte care nu au suferit procese de dezagregare şi alterare se notează cu : a) O ; b) T ; c) R ; d) C ; e) A . 26. Apa stagnantă ca factor de solificare determină procese de stagnogleizare : a) în zonele cu precipitaŃii puŃine ; b) în zonele cu apa freatică la mică adâncime , c) pe terenuri plane ; d) pe terenuri depresionare ; e) în zonele cu precipitaŃii multe ; 27. Cum se numesc solurile formate în condiŃii climatice existente şi în prezent în zona respectivă ?

101

a) fosile ; b) moştenite ; c) actuale ; d) relicte ; e) desfundate. 28. Între condiŃiile de climă, relief , vegtaŃie, material parental şi tipurile de sol există un perfect paralelism. PrecizaŃi ce soluri se formează în zonele de deal şi podiş sub o vegetaŃie de pădure, cu climat mai umed şi răcoros, pe materiale parentale sărace în elemente bazice : a) podzolurile ; b) luvosolurile ; c) cernoziomurile ; d) preluvosolurile e) faeoziomurile. 29. Cum se numeşte procesul de mărunŃire a rocilor, ca urmare a acŃiunii de îngheŃ şi dezgheŃ a apei din fisurile şi porii lor ? a) dezagregare termodinamică ; b) dezagregare eoliană ; c) gelivaŃie ; d) dezagregare datorită forŃei gravitaŃionale ; e) alterare. 30. Ce sunt depozitele deluviale : a) materiale depuse de către apele curgătoare : b) produşi de dezagregare şi alterare rămaşi pe locul de formare; c) materiale depuse pe versanŃi, peste depozitele coluviale ; d) materiale depuse la baza versanŃilor ; e) materiale depuse de torenŃi. 31. Coloizii minerali ai solului sunt : a) argila ; b) hidroxizii de aluminiu ; c) hidroxizii de fier; d) humusul ; e) silicea coloidală. 32. SelectaŃi care sunt indicii ce caracterizează reŃinerea fizico-chimică: a) capacitatea de schimb pentru baze ; b) starea de peptizare ; c) starea de coagulare ; d) gradul de saturaŃie în baze ; e) capacitatea totală de schimb cationic. 33. Aciditatea actuală a solului este determinată : a) de ionii de hidrogen aflaŃi liberi în soluŃia solului ;

102

b) de ionii de hidrogen reŃinuŃi cu forŃe puternice de către complexul coloidal al solului ; c) de ioni de hidrogen reŃinuŃi cu forŃe slabe de către complexul coloidal al solului ; d) de cationii bazici alcalini şi alcalino-pământoşi reŃinuŃi de complexul coloidal ; e) de ioni de hidrogen şi aluminiu reŃinuŃi de complexul coloidal. 34. Agregatele structurale formate de humus, ca liant de legătură a particulelor elementare ale solului, sunt : a) tasate ; b) poroaase ; c) rotunjite ; d) cu stabilitate hidrică mare ; e) colŃuroase. 35. PrecizaŃi care din următoarele activităŃi determină degradarea structurii solurilor : a) executarea lucrărilor agricole în condiŃii corespun zătoare de umiditate ; b) folosirea îngrăşămntelor organice ; c) păşunatul neraŃional ; d) efectuarea lucrărilor agricole minime ; e) folosirea corectă a maşinilor agricole. 36. Pentru descompunerea resturilor organice şi formarea humusului, trebuie să existe : a) condiŃii de aerobioză ; b) condiŃii de anaerobioză ; c) condiŃii alternative de aerobioză şi anaerobioză. d) procent ridicat de argilă; e) procent ridicat de nisip. 37. Raportul H/F ( acizi huminici/acizi fulvici) din alcătuirea humusului pentru zona de câmpie are valoarea : a) 1 b) < 1 ; c) 2 d) 3 ; e) >3 . 38. StabiliŃi care este tipul de humus format în zonele cu temperaturi scăzute, precipitaŃii multe, activitate microbiologică slabă, caracterizat prin humificare slabă ( resturile organice supuse descompunerii se observă în masa sa), reacŃie acidă, calitate slabă : a) mor ; b) moder ; c) turbă ,

103

d) mull forestier ; e) mull calcic. 39. Cum se numeşte apa reŃinută la suprafaŃa particulelor de sol datorită caracterului dipolar al său şi energiilor libere de care dispun aceste particule ? a) apa de constituŃie ; b) apa de cristalizare ; c) apa legată fizic ; d) apa gravitaŃională; e) apa capilară. 40. PrecizaŃi care indice hidrofizic reprezintă cantitatea maximă de apă pe care o probă de sol o poate reŃine la suprafaŃa particulelor atunci când eate aşezată într-un mediu cu vapori de apă : a) coeficientul de ofilire ; b) coeficintul de higroscopicitate ; c) capacitatea capilară. d) capacitatea totală ; e) capacitatea de cîmp pentru apă. 41. Lăcoviştirea şi sărăturarea solului se realizaeză atunci când apa freatică se găseşte : a) apa freatică se găsește la adâncime acritică; b) apa freatică se găsește la adîncime subcritică; c) apa freatică se găsește la adîncime critică; d) apa din precipitașii stagnează la suprafașa solului; e) apa din precipitașii stagnează la o anumită adâncime în sol. 42. Regimul hidric nepercolativ este specific : a ) zonelor cu climat secetos ( stepă) ; b) zonelor cu climat mai umed ( silvostepă ); c ) zonelor cu climat umed ( pădure) ; d) zonelor cu apă freatică la mică adânimce ; e) zonelor irigate. 43. Cantitate de căldură necesară unui gram de sol, sau unui cm3 de sol, pentru aşi ridica tempeartura cu 10 C reprezintă : a) căldura specifică ; b) conductivitatea termică ; c) capacitatea de absorbŃie a căldurii : d) constantă solară ; e) regim termic. 44. ConŃinutul în CO2 al aerului din sol este mai mare : a) în anotimupul vara ; b) în solurile bogate în humus ; c) în anotimpul iarna ;

104

d) în anotimpul toamna; e) în solurile cu activitate biologică intensă. 45. SelectaŃi care sunt produşii rezultaŃi prin procese de dezagregare : a) săruri ; b) silicea coloidală; c) pietre; d) nisp ; e) praf. 46. SelectaŃi din orizonturile enumerate mai jos pe cele de tranziŃie : a) Al ; b) Btna c) AC d) E+B e) Amsa 47. PrecizaŃi care din următoarele componente ale solului, îi imprimă culoare închisă : a) oxizii şi hidroxizii de fier ; b) silicea coloidală ; c) humusul ; d) sărurile uşor solubile ; e) carbonatul de calciu. 48. NeoformaŃiunile chimice (concreŃiuni de fier şi mangan) se întâlnesc în solurile : a) cu exces de umiditate ; b) cu procese de eluviere ; c) cu procese de migrare a coloizilor ; d) cu procese de oxidare şi reducere ; e) cu procese de sărăturare. 49. Care sunt componentele solului în funcŃie de care se stabileşte textura solului : a) bolovani ; b) pietre ; c) nisip ; d) praf ; e) argila. 50. SelectaŃi proprietatea slolului care se manifestă prin rezistenŃa pe care acesta o opune la fenomenul de penetrare, comprimare şi forfecare : a) textura ; b) structura ; c) densitatea aparentă; d) consistenŃa; e) variaŃia de volum.

Tema nr. 6

105

SOLURILE ZONEI DE STEPĂ, SILVOSTEPĂ,

DE DEALURI ŞI PODIŞ

UnităŃi de învăŃare � Solurile zonei de stepă; � Solurile zonei de silvostepă , � Solurile zonei de deal şi podiş. Obiectivele temei - Stabilirea clasei din care face parte fiecare unitate de sol şi definirea tipului de sol; - Cunoaşterea condiŃiilor naturale de formare; - Descrierea proceselor de solificare; - Alcătuirea profilului de sol; - EvidenŃierea proprietăŃilor solurilor şi a măsurilor de ameliorare a lor; - Încadrarea solurilor în clase de favorabilitate şi pretabilitate pentru diferite plante şi folosinŃe; Timpul alocat temei : 6 ore Bibliografie recomandată 51. Blaga Gh şi colab., 2005 . - Pedologie . Editura Academic Press, Cluj Napoca. 52. Florea N., Munteanu I., 2003 . - Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor. Editura Estfalia, Bucureşti. 53. Popescu, C., 2008 – Ecopedologie. Editura Universitaria Craiova. 54. Popescu, C., 2010 – Pedologie. Manual universitar pentru învăŃământul la distanŃă. Editura Universitaria Craiova. 55. Vasile D., Popescu C., 2001.- Solul brun roşcat dintre Jiu şi Olt „90 de ani de învăŃământ agronomic la Iaşi” Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi..

6. 1. Solurile zonei de stepă

6.1.1. Kastanoziomul

Face parte din clasa cernisoluri. Este definit printr-un orizont Am de culoare închisă, urmat de un orizont AC, de

culoare deschisă şi orizont Cca în primii 125 cm. Răspândire. Kastanoziomul este răspândit pe suprafeŃe mici în Ńara noastră,

întâlnindu-se în regiunile cele mai uscate. Pe suprafeŃe reprezentative se întâlnesc în estul Bărăganului, în Dobrogea, de-a lungul Dunării şi Litoralului Mării Negre .

CondiŃii naturale de formare. Din punct de vedere climatic kastanoziomul s-a format în zonele cele mai aride din Ńara noastră caracterizate prin temperaturile medii cele

106

mai ridicate (10,8-11,5 0C), prin precipitaŃii medii anuale cele mai scăzute (350-430 mm), indicele de ariditate cel mai mic (17-20), evapotranspiraŃia cea mai ridicată (peste 700 mm), regimul hidric este nepercolativ specific zonei de stepă uscată.

Relieful este în general plan sau uşor frământat, uşor înclinat (cu pante însorite). VegetaŃia naturală sub care s-a format kastanoziomul este reprezentată prin ierburi

cu tufă rară, care se dezvoltă mai mult primăvara şi la începutul verii, când umiditatea este mai mare.

Materialul parental este reprezentat prin loess, material loessoid, luturi, nisipuri. Apa freatică se găseşte la adancime mare de peste 10 m şi nu a influenŃat procesul

de solificare. Procese de pedogeneză. Cantitatea de resturi organice provenite de la vegetaŃia cu

tufă rară este mică atât la suprafaŃă cât şi în interiorul solului. Este descompusă de către bacterii în condiŃii excesiv aerobe formându-se o cantitate mică de humus, dar prezenŃa elementelor bazice în materialul parental face ca acesta să se satureze în cationi bazici şi să fie de bună calitate de tipul mull calcic.

Datorită precipitaŃiilor puŃine procesul de alterare este foarte redus astfel încât nu se formează argilă sau se formează foarte puŃină, fracŃiiunile fine pe care le conŃine solul provenind din materialul parental, astfel încât solul este nediferenŃiat textural. CondiŃiile de ariditate determină şi o levigare foarte scăzută a carbonatului de calciu, astfel încât solul face efervescenŃă cu acid clorhidric 10% sau 1/3 încă de la suprafaŃă.

Alcătuirea profilului. Kastanoziomul tipic are un profil scurt de 70 – 80 cm şi prezintă orizonturile Am-AC-Cca

ProprietăŃi. Kastanoziomul are o textură mijlocie, mijlocie grosieră pe toată adâncimea profilului, permeabilitatea pentru apă şi aer este bună, se lucrează uşor , sunt slab spre mijlociu aprovizionate în humus (2- 2,5%), reacŃia este slab alcalină (pH 8 –8,3), au un grad de saturaŃie în baze de 100%, sunt mijlociu aprovizionate cu elemente nutritive.

ReŃinem : Kastanoziomul are o fertilitate mijlocie, factorul care reduce mult capacitatea productivă îl reprezintă lipsa precipitaŃiilor în perioada de vegetaŃie a plantelor.

Din aceste considerente pentru ridicarea capacităŃii productive a solului se recomandă executarea tuturor lucrărilor agricole la timp şi de bună calitate pentru păstrarea în sol a apei, completarea deficitului de umiditate prin lucrarea de irigaŃie, aplicarea îngrăşămintelor organice şi chimice.

ObservaŃie : Kastanoziomul se pretează cu bune rezultate pentru toate plantele agricole, însă solul aflându-se într-o zonă agricolă cerealieră se recomandă în primul rând culturi de câmp (grâu, orz, porumb, floarea soarelui etc.). Rezultate bune pe aceste soluri dau şi plantaŃiile de vie şi pomii fructiferi (piersic, cais).

6.1.2. Cernoziomul

Face parte din clasa cernisoluri. Se defineşte prin orizont Am de peste 40 cm grosime şi culoare închisă, urmat de

orizont AC având cel puŃin în partea superioară culori de Am. Răspândire. Cernoziomul se întâlneşte în toate zonele de câmpie din Ńara noastră,

fiind specifice arealelor de stepă. Aria de răspândire este mare, Câmpia Română, Câmpia Moldovei, Câmpia de Vest, Dobrogea şi pe suprafeŃe mai mici în Câmpia Transilvaniei.

CondiŃii şi procese de de formare. CondiŃiile climatice sunt specifice de stepă, cu temperaturi medii anuale cuprinse între 9,0 şi 11,00C, precipitaŃii medii anulae 400-500

107

mm, indicele de ariditate 20-23, evapotranspiraŃia 700 mm şi peste 700 mm, regimul hidric este nepercolativ specific zonei de stepă moderată.

Relieful este caracteristic de câmpie, cu suprafeŃe plane sau uşor ondulate şi de coline joase cu o altitudine cuprinsă între 15 – 20m şi 150 - 200 m.

VegetaŃia naturală este specifică stepei semiumede reprezentată prin ierburi de fâneaŃă cu talie înaltă şi sistem radicular bogat.

Materialul parental este constituit din loess şi depozite loessoide, marne, argile, nisipuri, depozite proluviale şi aluviale.

Apa freatică se găseşte la adâncime mare, 5-10 m şi nu influenŃează procesele de solificare.

Procese de pedogeneză. Procesul predominant este cel de bioacumulare deoarece vegetaŃia ierboasă lasă în fiecare an cantităŃi mari de resturi organice atât la suprafaŃă cât şi în interiorul solului care sunt descompuse de către microorganisme în special de bacterii în condiŃii de anaerobiază şi mai puŃin de aerobioză, formandu-se mult humus saturat în elemente bazice, de bună calitate de tip mull calcic care se acumulează pe o adancime mai mare.

Cantitatea ceva mai mare de precipitaŃii permite declanşarea proceselor de alterare a părŃii minerale, aşa încât la aceste soluri se formează o cantitate mică de argilă ce se acumulează în orizontul de la suprafaŃă. Levigarea este şi ea ceva mai pronunŃată decat la kastanoziom, dar solul este nediferenŃiat textural.

Sărurile solubile sunt spălate mai accentuat în profunzime, iar carbonatul de calciu se întalneşte de la baza orizontului superior.

Alcătuirea profilului. Cernoziomul tipic are un profil scurt, dar ceva mai dezvoltat decât kastanoziomul, cu aceleaşi orizonturi, Am-AC-Cca, dar orizonturile sunt mai bine .

ProprietăŃi. Cernoziomul are o textură mijlocie pe întregul profil, cea mai bună structură, relaŃii bune cu apa şi aerul, se lucrează uşor. Are un conŃinut ridicat în humus, peste 4% (cernoziomurile sunt solurile cele mai bogate în humus din Ńara noastră), reacŃia este slab alcalină ( pH 7,2 – 8,0), grad de saturaŃie în baze ridicat (V% peste 90) şi este foarte bine aprovizionat cu elemente nutritive.

ReŃinem : ProprietăŃile fizico-chimice foarte favorabile, fac ca acest sol să dispună de cea mai ridicată fertilitate naturală, de cel mai ridicat potenŃial agroproductiv.

Şi la cernoziom ca şi la kastanoziom factorul limitativ îl constituie lipsa apei în timpul verii.

Pentru obŃinerea de producŃii ridicate se recomandă în primul rând lucrări de irigare, pentru completarea deficitului de apă din sol, efectuarea tuturor lucrărilor solului la timp şi de bună calitate, pentru păstrarea rezervei de apă în sol, fertilizarea organică şi minerală în doze echilibrate, folosirea de soiuri productive.

ObservaŃie : Se pretează pentru toate culturile, dar aflându-se în prima zonă cerealieră a Ńării se cultivă mai cu seamă cu porumb, orz, grâu, floarea soarelui, sfeclă de zahăr etc. Se pretează bine şi pentru plantaŃiile de pomi fructiferi şi viŃă-de-vie , dar acestea ocupă pe cernoziomuri suprafeŃe mici, iar legumicultura găseşte condiŃii prielnice pe cernoziomurile irigate.

108

TEST DE EVALUARE

11. Ce fertilitate naturală are cernoziomul şi ce măsuri de ameliorare se aplică ?

Răspuns :

Cernoziomul este solul cu fertilitatea naturală cea mai bună, lipsa apei în timpul verii este factorul limitativ. Pentru obŃinerea de producŃii mari trebuie executate toate lucrările la timp şi de calitate, irigarea, fertilizare organică şi minerală echilibrată..

12. Care sunt plantele care se pretează pe cernoziom ? Răspuns :

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 7. Ce valoare are gradul de saturaŃie în baze la solul cernoziom ? f) peste 90% ; g) 70% ; h) < 53 % ; i) 100% ; j) 10%.

Rezolvare : a

De rezolvat: 8. Din punct de vedere al diferenŃeirii texturale, kastanoziomul este un sol :

a. puternic diferenŃiat textural ; b. nediferenŃiat textural ; c. slab diferenŃiat textural ; d. mediu diferenŃiat textural ; e. foarte puternic diferenŃiat textural.

Rezolvare :

6.2. Solurile zonei de silvostepă

6.2.1. Cernoziomul cambic

109

Face parte din clasa cernisoluri. Este definit prin prezenŃa la partea superioară a profilului a unui orizont de

bioacumulare Am de culoare închisă, subiacent un orizont de argilizare Bv. Răspândire. Este specific zonei de silvostepă, ocupând partea silvostepei dinspre

stepă, găsindu-se uneori în complex cu cernoziomuri sau cu cernoziomuri argice. Se întâlneşte în Oltenia, Muntenia, Moldova, Transilvania şi pe suprafeŃe izolate în Dobrogea.

CondiŃii naturale de formare. Clima este ceva mai răcoroasă şi mai umedă decât în cazul cernoziomurilor, cu temperaturii medii de 9,0-11,50C, precipitaŃii medii de 500-550 mm, indice de ariditate 23-27, evapotranspiraŃie peste 600 mm, regim hidric nepercolativ sau periodic percolativ.

Relieful reprezentat prin câmpie înaltă, uşor fragmentată, platouri largi, podişuri şi piemonturi joase, terase, cu o altitudine de până la 300-350 m.

VegetaŃia naturală este specifică silvostepei, cu ierburi de fâneaŃă în amestec cu păduri de quercinieae mai puŃin pretenŃioase la umiditate (Q pubescens şi Q pedunculiflora). Predomină vegetaŃia ierboasă. Materialul parental este reprezentat de loessuri, materiale löessoide, luturi, argile, nisipuri, aluviuni etc, iar pânza freatică se găseşte la adâncime mare şi nu influenŃează procesele de solificare.

Procese de pedogeneză. Resturile organice provenite de la vegetaŃia ierboasă şi lemnoasă sunt descompuse de bacterii şi ciuperci, în condiŃii mai mult anaerobe, formându-se humus mult, saturat cu ioni bazici, de bună calitate ( mull calcic). În compoziŃia humusului încep să apară acizii fulvici ( specifici vegetaŃiei lemnoase) în procent din ce în ce mai ridicat.

PrecipitaŃiile mai ridicate accentuează procesul de alterare a părŃii minerale, astfel că se formează mai multă argilă, care se depune pe loc ( argilizare în situ), ducând la apariŃia unui orizont Bv ( B cambic). Umiditatea mai mare, determină şi o intensificare a proceselor de levigare, carbonaŃii fiind eluvionaŃi şi depuşi la baza profilului ( orizont C). Debazificarea este frânată de prezenŃa elementelor bazice în materialul parental.

Alcătuirea profilului. Datorită climatului mai umed, cernoziomul cambic are un profil ceva mai dezvoltat, la care se pune în evidenŃă un orizont B de acumulare a argilei şi oxizilor de fier. Profilul este de tipul Am-Bv-C sau Cca.

ProprietăŃi. Cernoziomul cambic, datorită prezenŃei argilei, are o permeabilitate mai scăzută pentru apă şi aer şi se lucrează ceva mai greu faŃă de cernoziom. Este bine aprovizionat cu humus (3-5%), reacŃie slab acidă sau neutră (pH 6,7-7,2), grad de saturaŃie în baze peste 80% şi are rezervă mare de elemente nutritive .

ReŃinem : Cernoziomul cambic are o fertilitate naturală ridicată. Beneficiind de mai multă umiditate, uneori pe cernoziomul cambic se obŃin producŃii mai mari decât pe cernoziom.

Pentru creşterea capacităŃii productive se recomandă completarea deficitului de umiditate prin irigaŃii, lucrări agricole profunde pentru îmbunătăŃirea relaŃiilor cu apa şi aerul, fertilizarea organică şi minerală şi cultivarea de soiuri cu potenŃial productiv ridicat.

ObservaŃie : Ca şi cernoziomul, cernoziomul cambic se pretează bine pentru toate culturile agricole, dar se recomandă în primul rând pentru plantele cerealiere şi tehnice ( grâu, porumb, orz, floarea soarelui, soia, sfeclă de zahăr etc.). PlantaŃiile de vii şi pomi se amplasează, cu prioritate, pe versanŃi. Cu bune rezultate se poate folosi şi pentru legumicultură

6.2.2. Cernoziomul argic

110

Face parte din clasa cernisoluri. Este definit prin prezenŃa la suprafaŃa profilului a unui orizont de bioacumulare Am

, subiacent a unui orizont Bt Răspândire. Cernozimurile argice s-au format tot în zona de silvostepă, alături de

cernoziomurile cambice, dar cu specificarea că ocupă partea de silvostepă dinspre pădure, care este mai umedă şi mai răcoroasă şi în care predomină vegetaŃia lemnoasă.

CondiŃii naturale de formare. Climatul este mai răcoros şi mai umed decât în cazul cernoziomurilor cambice, cu temperaturi medii de 8,5-110C şi precipitaŃii medii de 550-600 mm. Indicele de ariditate este de 27-30, evapotranspiraŃia sub 600 mm, regim hidric periodic percolativ.

Relieful este specific câmpiei înalte, dealurilor şi podişurilor joase, la altitudini de până la 500-550 m, reprezentat prin suprafeŃe plane, înclinate sau cu aspect depresionar.

VegetaŃia naturală este de silvostepă, cu specificarea însă că, în comparaŃie cu solul anterior, la acesta predomină cea lemnoasă, reprezentată prin gârniŃă, stejar brumăriu, ulm, arŃar etc.

Materialul parental este acelaşi ca la solul anterior, reprezentat prin löessuri, materiale löessoide, luturi, argile, marne, nisipuri, etc. dar cu un conŃinut ceva mai scăzut în cationi bazici.

Apa freatică se situează la adâncime mare ( sub 10m) şi nu are influenŃă asupra proceselor de formare a solului.

Procese de pedogeneză. Resturile organice, provenite din vegetaŃie lemnoasă şi ierboasă, sunt descompuse de bacterii şi ciuperci în condiŃii predominat anaerobe, ceea ce determină formarea unui procent ridicat de humus, saturat în elemente bazice, de tip mull calcic. De specificat că humusul conŃine un procent mai ridicat de acizi bruni şi fulvici decât la solul anterior, de aceea este de mai slabă calitate şi se acumulează în cantitate mai redusă.

Climatul mai umed şi mai răcoros accentuează procesul de alterare a componentului mineral , astfel că se formează multă argilă, o parte din aceasta fiind eluvionată şi depusă, sub formă de pelicule coloidale, la suprafaŃa agregatelor structurale prismatice din orizontul B, ceea ce duce la formarea unui orizont Bt Procesele de levigare sunt intense, sărurile solubile fiind complet spălate din profil, iar carbonaŃii de calciu sunt depuşi la adâncimi mari (sub 140 - 150) cm

Alcătuirea profilului. Cernoziomul argic tipic are un profil bine dezvoltat, de tipul : Am-Bt-C sau Cca.

ProprietăŃi. Datorită conŃinutului mai ridicat în fracŃiuni granulometrice fine, cernoziomul argiloiluvial are permeabilitatea mai mică pentru apă şi aer şi se lucrează greu. Este bine aprovizionat cu humus (3-4%) are o reacŃie slab acidă (pH 6,4 - 6,8), grad de saturaŃie în baze ridicat ( peste 75%) şi cu un conŃinut mijlociu spre bun de elemente nutritive.

ReŃinem : Cernoziomul argic are un potenŃial productiv ridicat. Pentru obŃinerea de producŃii bune se recomandă lucrări agrotehnice profunde, executate la timp şi de bună calitate, completarea deficitului de umiditate prin irigare, aplicarea unei fertilizări organo-minerale echilibrate, cultivarea de soiuri cu potenŃial productiv ridicat etc.

ObservaŃie : Poate fi cultivat cu toate plantele agricole, însă şi pe acest sol se recomandă în primul rând grâul, orzul, porumbul, floarea-soarelui, sfecla pentru zahăr etc., plante de care economia Ńării are mare nevoie. Pe versanŃi dau rezultate bune plantaŃiile de vii şi pomi iar în zonele mai joase se poate practica cu succes legumicultura.

111

TEST DE EVALUARE

11. În ce zone se întâlneşte cernoziomul cambic ?

Răspuns :

Cernoziomul cambic este răspândit în zona de silvostepă, ocupând partea dinspre stepă a silvostepei , cele mai întinse suprafeŃe se întâlnesc în Câmpia Olteniei, Cîmpia Moldovei, Cîmpia Transilvaniei.

12. Unde este răspândit cernoziomul argic ? Răspuns :

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 1. Profilul cernoziomului cambic are următoarea schemă : a) Am- AC-Cca ; b) Am-Bt-C ; c) Am-Bv-C sau Cca ; d) Am-Bv-R ; e) Ao-Bv-C.

Rezolvare : c

De rezolvat: 5. Ce agregate structurale se întâlnesc la nivelul orizontului Bt al

cernoziomului argic : f) columnare ; g) prismatice ; h) granulare ; i) glomerulare j) plate

Rezolvare:

6.3. Solurile zonei de deal şi podiş

112

6.3.1. Preluvosolul

Face parte din clasa luvisoluri. Se defineşte prin prezenŃa unui orizont Ao sau Am, urmat de un orizont B argic.

Răspândire. Preluvosolurile sunt întâlnite mai cu seamă în regiunile de dealuri, podisuri, piemonturi ale Ńării, pe suprafeŃe mai mari sunt răspândite în Podişul Getic, Podişul Transilvaniei, Podişul Moldovei, dealurile din vestul Ńării, în nordul Dobrogei, în SubacrpaŃi. Se găsesc în complex cu luvosolurile.

CondiŃii naturale de formare. În zona de formare a acestor soluri climatul se caracterizează prin temperaturi medii anuale cuprinse între 6-7 şi 10,50C, precipitaŃii medii anuale 550-700 mm, indicele de ariditate 30-40 , evapotranspiraŃia sub 600mm, regim hidric percolativ sau periodic percolativ.

Relieful caracteristic preluvosolurilor este reprezentat prin deal, podiş, piemont, specific acestor soluri este faptul că în aceste zone se formează pe formele de relief cele mai tinere cu un drenaj bun (culmi, platouri, versanŃi cu diferite înclinări şi expoziŃii, terase etc.).

VegetaŃia naturală sub care s-au format preluvosolurile este constituită din păduri de gârniŃă, cer, gorun, apărând şi fagul în zonele mai înalte. Sub această vegetaŃie lemnoasă se dezvoltă o vegetaŃie ierboasă vernală cu specificarea că speciile acidofile sunt foarte rare sau lipsesc.

Materialul parental este extrem de variat constituit din luturi, argile, gresii, conglomerate, materiale deluviale, coluviale cu precizarea că toate aceste materiale sunt bogate în elemente bazice.

Apa freatică se găseşte la adâncime mare şi nu o intervenit în procesul de formare a acestor soluri.

Procese de pedogeneză. Geneza preluvosolului este specifică: bioacumularea este moderată, formându-se humus de tip mull forestier în care predomină acizii huminici bruni ca urmare a descompunerii de către ciuperci şi bacterii a resturilor organice provenite din vegetaŃia lemnoasă şi ierboasă neacidofilă în condiŃii aerobe şi anaerobe.

Umiditatea ridicată şi temperaturile mai mici determină prezenŃa proceselor de alterare, debazificare şi levigare. Totuşi aceste procese nu sunt intense, deoarece factorul care contribuie la diminuarea lor îl reprezintă prezenŃa elementelor bazice în materialul parental. Numai sărurile solubile sunt total levigate, CaCO3 este şi el antrenat în profunzime.

Se formează multă argilă, o parte din aceasta migrează la nivelul orizontului B rezultând un orizont B argic (Bt), unde agregatele structurale sunt acoperite de o peliculică fină de argilă, aceasta fiind şi criteriul de identificare a orizontului B argic.

Alcătuirea profilului. Preluvosolul tipic are un profil ceva mai scurt faŃă de solurile cu care se găseşte în complex şi prezintă următoarea succesiune de orioznturi : Ao-Bt-C.

ProprietăŃi. Preluvosolurile au o textură diferenŃiată pe profil, sunt soluri tasate cu peremeabilitate scăzută pentru apă şi aer, se lucrează greu.

ConŃinutul în humus este mijlociu (2,5-3,5%), reacŃia este slab acidă (pH 6-6,8), gradul de saturaŃie în baze ridicat (V% > 70%), mijlociu aprovizionate în elemente nutritive.

ReŃinem :Preluvosolul are o fertilitate naturală mijlocie, dar în comparaŃie cu solurile cu care se găsește în complex are cea mai bună fertilitate.

113

Se pretează pentru majoritatea plantelor de cultrură. Se cultivă cu plante cerealiere (pe terenurile plane), se plantează cu pomi fructiferi şi viŃă de vie (pe terenurile înclinate).

ObservaŃie : Fertilitatea naturală a preluvosolului poate fi mărită prin executarea unor măsuri de ameliorare reprezentate prin afânare adâncă care să îmbunătăŃească relaŃiile solului cu apa şi aerul, prevenirea şi combaterea eroziunii pe versanŃi, fertilizarea organică şi minerală echilibrată. Reclamă şi lucrarea de irigaŃie în perioadele secetoase.

6.3.2. Preluvosolul roşcat

Face parte din clasa luvisoluri. Se caracterizează printr-un orizont Bt, care are în partea inferioară şi cel puŃin în

pete , în partea superioară culori de 7,5 YR. Răspândire. Preluvosolul roşcat formează o fâşie compactă în zona de câmpie

înaltă şi dealuri joase, începând de la vest de Bucureşti şi până la Tr. Severin. CondiŃii naturale de formare. Datorită influenŃei mediteraneene, clima în care s-a

format preluvosolul roşcat se caracterizează prin temperaturi medii multianuale cuprinse între 10-11,70C şi prin precipitaŃii medii de 550-650 mm. De remarcat faptul că în lunile de vară se înregistrează temperaturi medii de peste 22,30C, ceea ce determină deshidratarea compuşilor fierului.

Indicele de ariditate variază între 25-35, evapotranspiraŃia este de aproximativ 600-700 mm, iar regimul hidric este periodic percolativ sau nepercolativ.

Relieful este reprezentat prin câmpie înaltă şi dealuri joase, cu versanŃi mai puŃin abrupŃii şi cu văi nu prea adânci, la altitudini cuprinse între 100-250 m.

VegetaŃia naturală este alcătuită din păduri de quercinee, cu arbori bine dezvoltaŃi ( gârniŃă, cer, stejar), sub care se dezvoltă o bogată vegetaŃie ierboasă vernală, care se reduce mult odată cu înverzirea copacilor.

Materialul parental este reprezentat prin löessuri, materiale löessoide, luturi, argile, uneori nisipuri, toate bogate în oxizi de fier şi uneori în elemente bazice.

Pânza freatică se situează la adâncimi mari şi nu influenŃează procesele de solificare.

Procese de pedogeneză. Resturile organice, provenite din vegetaŃia lemnoasă şi mai puŃin ierboasă, sunt descompuse de ciuperci şi bacterii, în condiŃii aerobe şi anaerobe, formându-se un humus de tip mull forestier, în care predomină acizi humici bruni.

Procesele de debazificare , alterare şi levigare sunt prezente, astfel că sărurile solubile sunt spălate la adâncime mare, iar carbonaŃii de calciu se întâlnesc în orizontul C, la aproximativ 140-150 cm. Se fomează multă argilă, o parte din aceasta migrând la nivelul orizontului Bt, unde este depusă sub formă de pelicule lucioase la suprafaŃa agregatelor structurale prismatice. În procesul de alterare se eliberează mulŃi oxizi de fier, care se deshidratează şi imprimă solului o culoare brun-roşcată de la suprafaŃă.

Alcătuirea profilului. Preluvosolul roşcat are un profil bine dezvoltat de tipul Ao-Bt-C sau Cca.

ProprietăŃi. Datorită conŃinutului mai ridicat în argilă şi oxizi, preluvosolul roşcat este tasat, are permeabilitate redusă pentru apă şi aer şi se lucrează greu. ConŃinutul în humus este mijlociu (2,5 – 3,5%), reacŃia slab acidă (pH 5,8-6,8), iar gradul de saturaŃie în baze este de 70-80%.

ReŃinem : Preluvosolul roşcat are o fertilitate mijlocie. pentru creşterea capacităŃii productive se recomandă executarea lucrărilor agricole la timp şi de bună calitate; arături adânci pentru o mai bună permeabilizare; fertilizarea organică şi minerală în funcŃie de

114

rezerva solului şi planta cultivată, iar pe solurile formate pe materiale argiloase sau luto-argiloase se recomandă şi scarificarea. În perioadele secetoase de vară se resimte şi nevoia irigaŃiei.

ObservaŃie. Se pretează pentru majoritatea folosinŃelor agricole, pe terenurile plane putând fi cultivate cu plante cerealiere şi tehnice ( grâu , porumb, floarea soarelui, orz), iar pe versanŃi cu plantaŃii de vii şi pomi.

6.3.3. Luvosolul

Face parte din clasa luvisoluri. Solul se caracterizează prin prezenŃa unui orizont Ao urmat de un orizont eluvial

(E) şi orizont Bt (argic) cu grad de saturaŃie în baze sub 53

Răspândire. Luvosolurile se întâlnesc în toată zona de dealuri şi podişuri a Ńării, suprafeŃe mai mari întâlnindu-se în Podişul Getic, Podişul Transilvaniei, Podişul Moldovei, Piemonturile Vestice, găsindu-se în complex cu preluvosolurile.

CondiŃii naturale de formare. În arealul în care se găsesc , alături de preluvosoluri, luvosolurile ocupă zonele mai înalte, mai reci şi umede, caracterizate prin temperaturi medii anuale de 6 - 9 0 C, precipitaŃii medii anuale de 600-900 mm, indicele de ariditate 35 - 50, evapotranspiraŃia sub 600 mm, regim hidric percolativ.

Relieful este reprezentat prin dealuri, piemonturi şi podişuri, dar spre deosebire de preluvosoluri, luvosolurile se formează în aceste areale în zonele microdepresionare şi depresionare, pe terenurile plane cu un drenaj defectuos, pe versanŃii nordici umbriŃi.

VegetaŃia naturală este reprezentată prin păduri de cvercinee sub care se dezvoltă o bogată vegetaŃie ierboasă vernală reprezentată prin specii acidofile.

Materialul parental este alcătuit din diverse roci sedimentare (argile, luturi, gresii, conglomerate) sărace sau lipsite de elemente bazice.

Apa freatică se găseşte la adâncime mare în sol şi nu a influenŃat formarea profilului de sol (sub 15 m).

Procese de pedogeneză. Resturile organice în cantitate mică provin din vegetaŃia lemnoasă şi ierboasă acidofilă, sunt descompuse de către ciuperci şi mai puŃin de către bacterii rezultând o cantitate mai mică de humus mai puŃin saturat în elemente bazice, de slabă calitate în care acizii fulvici domină.

Relieful în care se întâlnesc luvosolurile determină menŃinerea umidităŃii ridicate o perioadă mai mare de timp, ceea ce face ca procesele de debazificare, argilizare şi levigare să fie intense. Sărurile uşor solubile sunt total îndepărtate din profilul de sol, iar CaCO3 se întâlneşte sub adâncimea de 180 – 200 cm. Se formează multă argilă care se depune în procent ridicat la nivelul orizontului Bt pe care îl compactează puternic . O parte din argilă este supusă în continuare proceselor de alterare, eliberându-se silice coloidală. Aceasta se depune fie la suprafaŃa agregatelor structurale ale orizontului de la suprafaŃă, imprimând acestuia culori deschise, fie că se acumulează într-un orizont specific El (eluvial luvic).

Alcătuirea profilului. Luvosolul tipic are un profil cu următoarea succesiune de orizonturi : Ao-El-Bt-C ProprietăŃi. Luvosolurile prezintă variaŃie mare a texturii pe profil, sunt soluri compacte cu permeabilitate mică pentru apă şi aer şi frecvente procese de stagnogleizare.

ConŃinutul în humus este scăzut (1,5 – 2,5 %), reacŃia este acidă (pH 5 – 5,8), gradul de saturaŃie în baze sub 70%, uneori sub 50%, slab aprovizionate cu elemente nutritive.

115

ProprietăŃile luvosolului sunt oarecum puŃin favorabile pentru plante, indiferent de modul de folosinŃă.

ReŃinem : Fertilitatea naturală scăzută a solului poate fi îmbunătăŃită prin efectuarea unor lucrări de ameliorare constând în : administrarea de amendamente pe bază de CaCO3 pentru corectarea reacŃiei acide, afânare adâncă pentru îmbunătăŃirea regimului aero-hidric, fertilizare organică şi minerală pentru încălzirea şi afânarea solului şi pentru completarea rezervei de elemente chimice, eliminarea apei stagnante prin drenaje şi canale de evacuare.După ameliorare, luvosolurile oferă condiŃii bune pentru majoritatea plantelor agricole.

6.3.4. Planosolul

Sse caracterizează prin prezenŃa unui orioznt Ao urmat de un orioznt El sau Ea şi

orioznt Bt, prezentând schimbare bruscă de textură pe mai puŃin de 7,5 cm între orioznturile E şi B.

Răspândire. Plansolurile se întâlnesc în zona de dealuri şi podişuri, găsindu-se în complex cu luvosolurile. Ocupă suprafeŃe mai mici în Ńară noastră, zone mai întinse se identifică în SubcarpaŃi, Podişul Transilvaniei, Podişul Sucevei, Podişul Getic, Piemonturile Vestice.

CondiŃii naturale de formare. Climatul în care s-au format planosolurile este umed şi răcoros , temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 6 şi 90C, precipitaŃiile medii anuale 600 –900 mm, evapotranspiraŃia nu depăşeşte precipitaŃiile iar regimul hidric este percolativ.

Relieful este caracteristic reprezentat prin dealuri, podişuri, piemonturi, depresiuni subcarpatice, ocupând în aceste forme de relief suprafeŃe plane sau uşor depresiionare cu drenaj slab.

VegetaŃia naturală este reprezentată de păduri de cvercinee şi fagcee şi specii ireboase acidofile.

Materialul parental este factorul hotărâtor în formarea acestor soluri fiind reprezentat prin materiale bistratificate din punct de vedere textural (luturi, argile). Din acest motiv se realizează o trecere bruscă texturală de la orizontul eluvial E la orizontul B argic pe o grosime mică (< 7,5 cm).

DiferenŃierea texturală este aproape dublă. Datorită acestei treceri bruşte de la o textură la alta între cele două orizonturi (E şi B) se realizează feŃe de separare (plane de separare), de aici venind şi denumirea de planosol.

Procese de pedogeneză. Resturile organice în cantitate mică provin de la vegetaŃia lemnoasă şi ierboasă acidofilă, sunt descompuse predominat de către ciuperci, de aceea bioacumularea este redusă, se formează puŃin humus de slabă calitate, în care predomină acizii fulvici. Climatul rece şi umed face ca procesele de alterare, debazificare şi luviere să fie intense, ceea ce conduce la formarea orizontului de eluviere E şi de iluviere B.

Ao

E B

} < 7,5 cm

116

Alcătuirea profilului. Planosolul tipic are un profil cu următoarea succesiune de orizonturi : Aow-Elw-Btw-C

ProprietăŃi. Planosolul prezintă o diferenŃiere texturală evidentă pe profil, indicele de diferenŃiere texturală poate depăşi valoarea 2. Este foarte compact, cu un regim aero-hidric nefavorabil în sensul că în perioadele ploioase la suprafaŃă stagnează apa, iar la secetă crapă.

Este un sol greu de lucrat, cu un conŃinut mic de humus (sub 2%), reacŃia este acidă (pH 5-5,5), gradul de saturaŃie în baze scăzut (sub 50%) iar aprovizionarea cu elelmente nutritive este slabă.

ReŃinem . ProprietăŃile fizice şi chimice ale planosolului îi imprimă solului o fertilitatea naturală scăzută.

Pentru creşterea capacităŃii productive sunt necesare unele măsuri : amendarea cu carbonat de calciu pentru corectarea reacŃiei acide; afânarea adâncă pentru ca apa din precipitaŃii să poată pătrunde în sol îmbunătăŃind astfel regimul hidric; îndepărtarea excesului de umiditate de la suprafaŃa solului prin drenaje; administrarea de îngrăşăminte organice şi minerale pentru completarea deficitului de elemente nutritive.

ObservaŃie :În condiŃii neameliorate se foloseşte ca păşune, fâneŃe şi în silvicultură. După aplicarea măsurilor de ameliorare plantele ce pot fi folosite pe acest sol sunt cele cu înrădăcinare superficială. Nu se recomandă pentru plantaŃiile de pomi şi vie.

6.3.5. Faeoziomul

Face parte din clasa cernosoluri. Se defineşte prin prezenŃa unui orizont Am, urmat de un orizont intermediar AC,

Bv,Bt şi fără orizont Cca. Răspândire. Faeoziomurile sunt soluri destul de răspândite în Ńara noastră, acolo

unde apar condiŃii specifice de formare. Cele mai mari suprafeŃe se întâlnesc în zona înaltă a Câmpiei Române şi de Vest, în estul Câmpiei Transilvaniei, în Podişul Sucevei, Podişul Transilvaniei, în marile depresiuni din zona CarpaŃilor Orientali ( NeamŃ, Cracău, Târgu Secuiesc, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Braşov) găsindu-se în complex uneori cu o parte din cernoziomuri.

CondiŃii naturale de formare. Aria de răspândire a faeoziomurilor se caracterizează prin condiŃii climatice mai reci şi mai umede cu temperaturi medii anuale de 7 – 9 0C, precipitaŃii medii anuale 600-900 mm, indicele de ariditate 35, evapotranspiraŃia sub 600mm, regim hidric percolativ sau periodic percolativ. De reŃinut, însă, că faeoziomurile se întâlnesc pe un relief depresionar, unde climatul este mai blând decât al zonelor învecinate mai înalte. Atunci când se întâlnesc în zona podişurilor, ele se formează tot pe suprafeŃe cu aspect microdepresionar sau depresionar.

Deşi se găseşte în arealul pădurilor de foioase, faeoziomul s-a format sub o vegetaŃie ierboasă de fâneaŃă, reprezentată prin pajişti mezohidrofile primare sau secundare bine dezvoltate.

Materialul parental este reprezentat prin luturi, argile, materiale loessoide, depozite coluviale, proluviale, pietrişuri etc., bogate în elemente bazice.

Apa freatică se găseşte sub 8 – 10 m şi nu a influenŃat procesul de solificare.

117

Procese de pedogeneză. Deoarece se găseşte în zonele joase cu un climat blând, sub o vegetaŃie predominat ierboasă şi pe materiale parentale bogate în elelemnte bazice procesul de bioacumulare este intens, se formează un procent ridicat de humus de bună calitate saturat în elemente bazice de tipul mull calcic. Cantitatea mare de precipitaŃii determină o migrare a coloizilor de humus şi argilă pe profilul de sol şi deprecierea acestora sub formă de vinişoare în zona fisurilor, a orificiilor lăsate de rădăcinile plantelor sau sub formă de pelicule la suprafaŃa agregatelor structurale din orizonturile inferioare. Migrarea coloizilor organo-minerali din orizontul de la suprafaŃă (Am) este cauza prin care culoarea faeoziomurilor se deschide cu mai mult de 1,5 unităŃi crome şi valori prin uscare.

Alcătuirea profilului. Profilul faeoziomurilor se poate prezenta în următoarele tipuri: Am-Bt-C; Am-Bv-C; Am-AC-C.

ProprietăŃi. Faeoziomurile au în general o textură mijlocie-fină sau mijlocie, slab diferenŃiată pe profil, atunci când s-au format pe materialul parental bistratificat prezintă spre baza profilului o textură ceva mai fină. Sunt soluri moderat compacte cu o permeabilitate mijlocie pentru apă şi aer şi capacitate mare de reŃinere a apei. ConŃinutul în humus este ridicat (peste 3,5%), reacŃia este slab acidă (pH peste 6), gradul de saturaŃie în baze peste 70%, bine aprovizionate cu elemente nutritive, activitate biologică bună. Calitatea proprietăŃilor scade de la solurile cu orizont intermediar AC la cele cu orizont Bt.

ReŃinem : Faeoziomurile sunt cele mai fertile soluri din zona în care se întâlnesc. Fiind mai bine aprovizionate cu apă, umiditatea nu mai constituie un factor limitativ pentru creşterea plantelor. Totuşi şi pe aceste soluri trebuie luate măsuri de ameliorare pentru creşterea capacităŃii productive, constând în lucrări profunde de afânare pentru îmbunătăŃirea regimului aero-hidric, executarea lucrărilor solului la timp şi de bună calitate, administrarea îngrăşămintelor organice şi minerale în doze echilibrate.

ObservaŃie : Faeoziomurile se pretează cu bune rezultate pentru plantele cerealiere (grâu, porumb, orz, ovăz), pentru plantele industriale (sfeclă de zahăr, cartof) , pentru plante furajere şi pomi fructiferi.

TEST DE EVALUARE

a. PrecizaŃi din ce clasă face parte preluvosolul şi prin ce se defineşte: Răspuns :

Preluvosolul face parte din clasa luvisoluri şi se defineşte prin prezenŃa unui orizont Ao urmat de un orizont Bt.

b. PrecizaŃi care sunt componentele solului care imprimă la suprafaŃa

preluvosolului roşcat culoarea brun roşcată:

Răspuns :

ExerciŃii.

118

Exemplu rezolvat: 1. StabiliŃi cărui sol îi corespund următoarele valori ale condiŃiilor climatice: temperaturi medii 10-11,70C, , precipitaŃiile medii 550-650 mm, evapotranspiraŃia 600-700 mm, indicele de aeriditate 25 – 35 : a) cernoziom; b) cernoziom cambic; c) preluvosolul roşcat ; d) preluvosol ; e) planosol.

Rezolvare : c

De rezolvat: 6. SelectaŃi solurile în care se formează humus de tip mull forestier în care

predomină acizii bruni : a) luvosolul ; b) planosolul ; c) preluvosolul ; d) preluvosolul roşcat; e) cernoziomul.

Rezolvare:

Rezumatul temei

Solurile caracteristice zonei de stepă sunt kastanoziomul ( stepă uscată) şi cernoziomul ( stepă moderată-umedă). Ambele soluri aparŃin clasei cernisoluri, care are ca orizont de diagnostic, orizontul Am de culoare închisă. Datorită condiŃiilor naturale de formare şi a proceselor de solificare favorabile, sunt soluri nediferenŃiate textural şi cu fertilitate naturală mijlocie ( kastanoziomul) şi ridicată ( cernoziomul).

Factorul limitativ al potenŃialului productiv la aceste soluri, este deficitul de umiditate în perioada de vară. De aceea, lucrările de ameliorare urmăresc păstrarea apei în sol prin lucrări de calitate şi la timp şi completarea rezervei de apă prin irigaŃie.

În zona de silvostepă, se întâlnesc pe suprafeŃe mari cernoziomul cambic care ocupă partea dinspre stepă a silvostepei şi cernoziomul argic ce se întinde în partea dinspre pădure a silvostepei. Şi aceste soluri aperŃin clasei cernisoluri şi sunt în cadrul SRTS subtipuri ale cernoziomului, formându-se în condiŃii specifice e silvostepă, ceva mai umede şi răcoroase, de aceea procesele de alterare s-au manifestat şi au determinat apariŃia pe profilul de sol a orizonturilor Bv respectiv Bt.

Beneficiind de umiditate mai mare, aceste soluri au un potenŃial productiv ridicat. În condiŃiile reliefului de deal cu temperaturi mai scăzute şi precipitaŃii mai multe,

cu bioacumulare mai slabă dar cu procese intense de alterare, pe suprafeŃe mai mari, se întâlnesc preluvosolul, preluvosolul roşcat, luvosolul şi planosolul, soluri ce fac parte din clasa luvisoluri care are ca orizont de diagnostic, Bt.

Datorită conŃinutului mai scăzut în humus, de calitate mai slabă, a conŃinutului ridicat în argilă, comparativ cu solurile din zona de stepă şi silvostepă, dar şi a altor

119

însuşiri mai puŃin favorabile ( textură mijlocie-fină sau fină, structură granulară, compactare mai mare etc), solurile zonei de deal au o fertilitate naturală mai mică.

Tot în condiŃii de deal şi podiş, dar pe un relief depresionar unde climatul este mai blând decât în zonele învecinate mai înalte, sub o vegetaŃie ierboasă de fâneaŃă s-a format faeoziomul care poate prezenta, în funcŃie de intensitatea proceselor de pedogeneză profile de tipul Am-AC-C; Am-Bv-C; Am-Bt-C. Este solul cu fertilitatea cea mai ridicată din zona în care se găseşte.

Pe solurile din zona de stepă, silvostepă dar şi pe cele din arealul de deal se pot cultiva toate plantele fără restricŃii, excepŃie făcând solurile cu orizont eluvial unde chiar după aplicarea măsurilor de ameliorare nu se recomandă plantele cu înrădăcinare profundă, plantaŃiile de pomi şi viŃă de vie.

Tema nr. 7

SOLURILE ZONEI MONTANE

UnităŃi de învăŃare � Solurile zonei montane inferioare şi mijlocii; � Solurile zonei montane înalte; � Solurile zonei alpine. Obiectivele temei - Stabilirea clasei din care face parte fiecare unitate de sol şi definirea tipului de sol; - Cunoaşterea condiŃiilor naturale de formare; - Descrierea proceselor de solificare; - Alcătuirea profilului de sol; - EvidenŃierea proprietăŃilor solurilor şi a măsurilor de ameliorare a lor; - Încadrarea solurilor în clase de favorabilitate şi pretabilitate pentru diferite plante şi folosinŃe; Timpul alocat temei : 5 ore Bibliografie recomandată 56. NiŃă L., 2004 - Pedologie. Editura Eurobet, Timişoara.. 57. Popescu C şi colab. - 2002, Cercetări privind geneza şi principalele proprietăŃi ale unor soluri acide din nordul Olteniei. „ 90 de ani de învăŃământ agronomic universitar la Iaşi”. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi. 58. Popescu, C., 2008 – Ecopedologie. Editura Universitaria Craiova. 59. Popescu, C., 2010 – Pedologie. Manual universitar pentru învăŃământul la distanŃă. Editura Universitaria Craiova. 60. Vasile, D., Popescu C., 2003 – Pedologie. Editura Universitaria, Craiova.

120

7. 1. Solurile zonei montane inferioare şi mijlocii

7.1.1. Eutricambosolul

Face parte din clasa cambisoluri şi se defineşte printr-un orizont Ao sau Am, urmat de un orizont Bv .

Răspândire. Eutricambosolurile se întâlnesc într-un areal vast, începând cu cel montan la o altitudine de sub 1300 m (mai ales în CarpaŃii Orientali şi mai puŃin în CarpaŃii Occidentali şi Meridionali), continuând cu zona subcarpatică, cu podişurile (Moldovei, Transilvaniei, Dobrogei), cu dealurile şi piemonturile (Vestice şi Getic). Mai rar eutricambosolurile se întâlnesc şi în zonele mai joase.

CondiŃii naturale de formare.CondiŃiile naturale sunt destul de variate şi se caracterizează prin temperaturi medii anule cuprinse între 6 şi 9 C, precipitaŃii medii anuale de 650 şi 900 mm,indiciele de ariditate cuprins între 35 şi 45, regim hidric percolativ (mai rar periodic percolativ).

Relieful este de asemenea variat corespunzător arealelor de munte, deal, podiş, piemont. Pe aceste forme de relief, eutricambosolurile ocupă versanŃii cu expoziŃie sudică, estică sau vestică (versanŃii încălziŃi) cu un drenaj extern bun.

VegetaŃia naturală este repreznetată prin păduri de fagacee în amesctec cu cvercinee, iar în zona montană se întâlnesc speciile răşinoase. VegetaŃia ierboasă este reprezentată prin specii neacidofile.

Materialul parental este reprezentat prin gresii, conglomerate, deluvii, coluvii, materiale lutoase, materiale argiloase rezultate prin dezagregarea şi alterarea rocilor bazice.

Apa freatică fiind la adâncime mare în sol nu a influenŃat procesele de solificare. Procese de pedogeneză. Resturile organice provenite din vegetaŃia lemnoasă şi

ierboasă neacidofilă, sunt descompuse de către bacterii şi ciuperci, rezultând un humus saturat în elemente bazice.

Deşi solificarea se desfăşoară în condiŃii de climat variat până la foarte umed, procesele de alterare, debazificare şi eluviere sunt frânate de prezenŃa elementelor bazice.

În aceste condiŃii argila formată nu migrează pe profilul de sol ci rămâne pe locul de formare rezultând orizontul B cambic.

Alcătuirea profilului. Eutricambosolul are un profil scurt de tipul Ao-Bv-C sau Ao-Bv-R .

ProprietăŃi. Datorită texturii şi structurii pe care le are eutricambosolul, permeabilitatea pentru apă şi aer este bună, se lucrează uşor. Este mijlociu aprovizionat cu humus, 3-4%, are o reacŃie slab acidă sau neutră, pH 6-7, gradul de saturaŃie în baze este sub 85%, mijlociu aprovizionat cu elemente nutritive.

ReŃinem :ProprietăŃile fizice şi chimice favorabile, fac ca eutricambosolul să aibă fertilitate naturală mijlocie, fiind solul cu fertilitatea naturală cea mai bună din zona montană joasă. Prin răspândirea eutricambosolurilor în zone de climă şi relief foarte diferite şi folosinŃa lor este variată. Astfel, în zonele de dealuri şi podişuri,, suprafeŃe întinse sunt ocupate cu plantaŃii de viŃă-de-vie şi pomi fructiferi şi într-o măsură mai mică cu grâu, porumb, cartof etc.

În zona montană aceste soluri sunt ocupate cu pajişti şi păduri , dar pot fi cultivate şi cu porumb, cartof, ovăz etc.

ObservaŃie : Pentru ridicarea fertilităŃii şi a capacităŃii productive, la aceste soluri se recomandă lucrări agrotehnice la timp şi de bună calitate, fertilizare organică şi minerală.

121

Având în vedere că aceste soluri se găsesc cu precădere în zona versanŃilor însoriŃi, fenomenul de eroziune este prezent. De aceea se recomandă măsuri de prevenire şi combatere a eroziunii de suprafaŃă.

7.1.2. Districambosolul

AparŃine clasei cambisoluri şi se caracterizează printr-un orioznt Ao sau Au urmat

de un orizont Bv. Prezintă proprietăŃi districe (V% < 53%) atât în orizontul superior şi cel puŃin în prima parte a orizontului Bv.

Răspândire. Districambosolurile se întâlnesc în zona montană cu o altitudine mijlocie sau mare (1000 –1800 m). Cele mai mari suprafeŃe se găsesc în CarpaŃii Orientali, CarpaŃii Meridionali iar pe areale mai mici în CarpaŃii Occidentali.

CondiŃii naturale de formare. CondiŃiile climatice în care s-au format aceste soluri sunt reci şi umede, caracterizate prin temperaturi medii anuale de 3-60 C şi prin precipitaŃii medii anuale de 900-1300 mm. EvapotranspiraŃia potenŃială are valori sub 550 mm, indicele de ariditate are valori ridicate cuprinse între 55 şi 100, regimul hidric este percolativ.

Relieful este specific zonei montane, districambosolurile fiind întâlnite cu precădere pe versanŃi cu expoziŃie nordică.

VegetaŃia naturală este constituită din păduri de conifere sau de amestec fag şi conifere, cu covor ierbaceu acidofil. Roca de solificare este reprezentată prin gresii, conglomerate, micaşisturi, granite, granodiorite toate lipsite de elemente bazice.

Procese de pedogeneză. Resturile organice acidofile în cantitate mică sunt descompuse în condiŃii de climat umed şi rece de către ciuperci, rezultând o cantitate mică de humus, de slabă calitate, în care predomină acizii fulvici. În cea mai mare parte resturile organice se acumulează în stare brută. La temperaturi scăzute şi precipitaŃii multe alterarea silicaŃilor primari este foarte intensă , fiind descompuşi până la produşi finali (silice coloidală, hidroxizi de fier şi aluminiu, baze). În acest fel nu se mai formează argilă sau se formează în cantitate foarte mică „în situ”, astfel că solul este nediferenŃiat textural pe profil.

În aceste condiŃii sub orizontul de suprafaŃă Ao se formează un orizont B de alterare, specific, orizontul Bv ( cambic).

Alcătuirea profilului. Districambosolul tipic are profil alcătuit din orizonturile Ao-Bv-C sau R

ProprietăŃi. Districambosolurile au proprietăŃi fizice, hidrofizice şi regimul aero-hidric favorabil pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor.

Însuşirile chimice sunt mai puŃin favorabile, conŃinutul în humus este scăzut, în jur de 1%, dar cu un conŃinut mare de material organic brut, 15-20%. Au o reacŃie puternic acidă, valoarea pH 4-4,5, gradul de saturaŃie în baze redus, sub 50%, uneori coborând până la 20%, foarte slab aprovizionat cu elemente nutritive.

ReŃinem : ProprietăŃile fizice şi chimice ale districambosolului îi determină o fertilitate naturală redusă. Sunt folosite ca păşuni şi fâneŃe naturale de slabă calitate şi în silvicultură.

Fertilitatea lor naturală poate fi mărită prin aplicarea amendamentelor şi a îngrăşămintelor organice şi minerale.

Deoarece districambosolurile sunt situate la altitudine mare în zona montană, accesul este mai greu, de aceea metoda practică de ameliorare este târlirea.

122

7.1.3. Nigrosolul

Face parte din clasa umbrisoluri şi se defineşte prin prezenŃa unui orizont Au (lat. „umbra” = umbră) de culoare închisă urmat de un orizont Bv, având gradul de saturaŃie în baze sub 53% .

Răspândire. Nigrosolul este puŃin răspândit în Ńara noastră, se întâlneşte alături de districambosol, în zona montană mijlocie la o altitudine cuprinsă între 1000-1800m.

CondiŃii naturale de formare. Climatul este umed şi rece, temperaturile medii anuale fiind de 2 – 50C, precipitaŃiile medii anuale 1000 – 1300 mm, indicele de ariditate 55 – 100, regimul hidric percolatic.

Relieful este caracteristic munŃilor, frământat, dar nigrosolul s-a format în luminişurile pădurilor pe terenuri plane cu un drenaj slab.

VegetaŃia naturală a zonei este reprezentată prin păduri de fagacee şi răşinoase, dar în poienile pădurilor unde se întâlneşte adesea solul se găseşte vegetaŃie ierboasă acidoflă.

Materialul parental este alcătuit din roci dure sau uşor mărunŃite, eruptive şi metamorfice sărace în elemente bazice, predominând granitele,

andezitele, şisturile cristaline etc. Procese de pedogeneză. Resturile organice provenite din vegetaŃia ierboasă,

găsesc condiŃii vitrege de descompunere, acumulând-se mai mult în stare brută. Totuşi, relieful fiind aproape plan, apa stagnează o perioadă mai mare de timp la suprafaŃa solului creând condiŃii de anaerobioză. De aceea atât humusul format( în cantitate mică) cât şi materialul organic în stare brută capătă culoare închisă. Humusul format este alcătuit predominant din acizi fulvici. De aici şi denumirea de nigrosol ( sol negru acid).

Alterarea este foarte intensă, astfel că nu se formează argilă. SilicaŃii primari sunt descompuşi până la produşi finali ( silice coloidală, grăunciori de cuaŃ fără peliculă coloidală, diferiŃi oxizi, baze, săruri).

ComponenŃi minerali rezultaŃi prin alterare se leagă de componenŃii organici formând complexe organo-minerale care sunt mai stabile. Din această cauză levigarea este mai redusă şi nu apare pe profilul de sol un orizont eluvial, dar se formează sub orizontul Au un orizont B cambic.

Alcătuirea profilului. Nigrosolul tipic are un profil alcătuit din orizonturile Au-Bv-C sau R

ProprietăŃi. Nigrosoluril are o textură uniformă pe profil, de regulă mijlocie, sunt soluri slab structurate, au o permeabilitate bună pentru apă şi aer.

ConŃinutul în humus al solului este scăzut, 1-1,5% dar, conŃin mult material organic nedescompus 15-20%. ReacŃia solului este puternic acidă, pH 4 , gradul de saturaŃie în baze sub 53%, iar aprovizionarea cu elemente nutritive este foarte slabă.

ReŃinem : Fertilitatea naturală a nigrosolului este scăzută. Ele sunt ocupate de păşuni naturale sau de păduri de brad, molid, fag.

Se ameliorează prin amendare masivă calcaroasă şi fertilizare minerală cu azot şi potasiu. Azotul în special, înbunătăŃeşte mult compoziŃia floristică .

ObservaŃie: Deoarece nigrosolurile se întâlnesc la altitudine mare, singura măsură practică de ameliorare a acestor soluri este târlirea (staŃionarea animalelor pe aceste soluri un anumit timp).

123

TEST DE EVALUARE

13. Care este conŃinutul în humus la nigrosol ?

Răspuns : Nigrosolul are un conŃinut scăzut în humus 1 – 1,5% dar mult material organic nedescompus 15-20%.

14. Ce fertilitatea naturală prezintă districambosolul şi prin ce măsuri se

poate îmbunătăŃii ? Răspuns :

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 9. Care este valoarea pH pentru districambosol şi nigrosol: : k) 4 – 4,5 ; l) 5 – 5,5 ; m) 6 – 6,5 ; n) 7 – 7,2 ; o) 8,4 .

Rezolvare : a

De rezolvat: 10. Măsura practică de ameliorare pentru solurile din zona montană mijlocie

este : a. fertilizarea organică; b. fertilizarea minerală; c. târlirea; d. prevenirea şi combaterea eroziunii; e. aplicarea amendamentelor.

Rezolvare :

7.2. Solurile zonei montane înalte

7.2.1. Prepodzolul

Face parte din clasa spodisoluri, caracterizându-se prin prezenŃa unui orizont Ao sau Au urmat de un orizont Bs (spodic feriiluvial).

124

Răspândire. Prepodzolurile se întâlnesc în zona montană a Ńării noastre la altitudine de 1800 m . Pe areale mai întinse sunt răspândite în CarpaŃii Orientali şi pe suprafeŃe mai reduse în CarpaŃii Meridionali şi în CarpaŃii Occidentali.

CondiŃii naturale de formare. Climatul este umed şi rece caracterizat prin temparturi medii anuale de 2- 3 0 C şi precipitaŃii medii anuale 1000 – 1300 mm, indicele de ariditate 80 – 100, regimul hidric percolativ.

Relieful este montan, „frământat”, vegetaŃia naturală este reprezentată prin păduri de molidişuri, jnepenişuri sau amestecuri de molid, fag şi brad, dar şi o bogată floră acidofilă.

Materialul parental este variat fiind alcătuit din roci dure acide magmatice sau metamorfice, reprezentate prin granite, granodiorite, micaşisturi dar şi din roci sedimentare provenite prin dezagregarea acestora ( gresii, conglomerate, nisipuri).

Procese de pedogeneză. Resturile organice provin din vegetaŃia lemnoasă şi ierboasă acidofilă, care găsesc condiŃii vitrege de descompunere, de aceea humificarea este foarte slabă, humusul format (în cantitate mică) conŃine acizi fulvici în procent foarte ridicat. Cea mai mare parte a resturilor organice se acumulează la suprafaŃa solului în stare brută, nedescompuse.

Temperaturile scăzute şi precipitaŃiile multe fac ca procesul de alterare să fie intens, dar nu se formează argilă, deoarece silicaŃii primari sunt descompuşi până la produşi finali (silice coloidală, oxizi şi hidroxizi de fier şi aluminiu).

Hidroxizii de fier şi aluminiu rezultaŃi prin procesul de alterare intensă, migrează din orizontul de la suprafaŃă şi se depun în orizontul următor Bs.

Alcătuirea profilului. În condiŃiile pedoclimatice prezentate se formează la suprafaŃă un orizont de bioacumulare Aou sau Au, sub acesta un orizont Bs iar în profunzime un orizont R sau C

ProprietăŃi. Prepodzolul are o textură uniformă pe profil (luto-nisipoasă sau nisipo-lutoasă) , este un sol permeabil pentru apă şi aer, afânat, cu un conŃinut în humus scăzut (1%) dar mult material organic brut (20-25%). ReacŃia este puternic acidă (pH4), gradul de saturaŃie în baze sub 53% putând să scadă până la 10%, foarte slab aprovizionat cu elemente chimice.

ReŃinem : Fertilitatea naturală a prepodzolului este slabă, mai ales datorită însuşirilor chimice. Este folosit în silvicultură şi ca pajişti naturale. Ca măsuri de ameliorare se recomandă amendarea masivă cu carbonat de calciu şi fertilizarea organică şi minerală. Găsindu-se la o altitudine mare în zona montană, măsura practică frecvent folosită pentru ameliorarea acestui sol este târlirea.

7.2.2. Podzolul

Face parte din clasa spodisoluri şi se caracterizează prin prezenŃa unui orizont O

şi/sau Ao sau Au urmat de orizontul Ea şi orizontul Bhs sau Bs. Răspândire. Podzolurile sunt întâlnite în zona montană înaltă a Ńării noastre, pe

suprafeŃe mai mari în CarpaŃii Meridionali, iar pe arii mai restrânse în CarpaŃii Orientali şi Occidentali.

CondiŃii naturale de formare. Climatul umed şi rece în care s-au format podzolurile se caracterizează prin temperaturi medii anuale scăzute (0 -30C), precipitaŃii medii anuale ridicate, până la 1400 mm, indicele de ariditate are valori ridicate, până la 100, regim hidric percolativ.

125

Relieful este caracteristic zonei montane, versanŃi cu pante diferite, platforme care nu au o întinde prea mare, uneori sunt frecvente abrupturile.

VegetaŃia naturală este reprezentată prin păduri de molid şi pin şi mai rar din molid şi brad. Sub această vegetaŃie lemnoasă se dezvoltă şi o vegetaŃie ierboasă acidofilă. Sunt prezente în zona podzolurilor şi jnepenişurile, dar şi pajiştile alpine în care predomină Ńeposica (Nardus stricta)

Materialul parental este reprezentat prin roci dure acide , eruptive sau metamorfice (granite, granodiorite, cuarŃite, micaşisturi) şi roci sedimentare de asemenea acide (gresii, conglomerate).

Procese de pedogeneză. Resturile organice provenite de la vegetaŃia lemnoasă şi ierboasă acidofilă, în condiŃiile unui climat umed şi rece se descompun foarte greu, acumulându-se mai mult în stare brută. Datorită slabei activităŃi biologice, se formează puŃin humus în care sunt prezenŃi în procent foarte mare acizii fulvici.

Procesele de alterare şi levigare sunt foarte intense. Nu se formează argilă, deoarece silicaŃii primari sunt descompuşi până la produşi finali (silice coloidală, oxizi şi hidroxizi de fier şi aluminiu).

Datorită eluvierii puternice la nivelul orizontului B se acumulează pe lângă sescvioxizii de fier şi aluminiu şi acizii humusului, rezultând un orizont Bhs.

În urma proceselor de spălare a coloizilor organici (humus acid nestabil) şi minerali (sescvioxizi de fier şi aluminiu), sub orizontul de acumulare Au şi deasupra orizontului Bhs, se conturează un orizont eluvial Ea sărăcit în coloizi şi îmbogoŃit în silice coloidală şi grăunciori de cuarŃ dezveliŃi de peliculă coloidală.

Alcătuirea profilului. Podzolul tipic prezintă un profil de tipul Au sau Aou-Ea-Bhs-R sau C

ProprietăŃi. Podzolurile sunt soluri cu textură nediferenŃiată pe profil, slab structurate, cu permeabilitate bună pentru apă şi aer, foarte slab aprovizionate cu humus dar conŃin multă materie organică brută (20-30%). ReacŃia este foarte puternic acidă pH 3,5 -4, gradul de saturaŃie în baze este foarte scăzut sub 30%, uneori scade sub 10%. Activitatea biologică şi aprovizionarea cu elemente nutritive sunt foarte reduse.

ReŃinem. Podzolurile au o fertilitatea naturală foarte scăzută, datorită condiŃiilor climatice vitrege în care se formează, a conŃinutului foarte scăzut în humus şi elemente nutritive şi a reacŃiei puternic acide. Ele sunt ocupate cu păduri de molidişuri şi cu pajişti naturale de slabă calitate.

ObservaŃie. Se ameliorează prin amendarea calcaroasă masivă pentru corectarea reacŃiei foarte puternic acide şi fertilizare organică şi minerală. Se recomandă îmbunătăŃirea compoziŃiei floristice a pajiştilor dominată de Nardus stricta şi Festuca stupina prin însămânŃarea cu specii valoroase.

Şi la acest sol, ca la toate solurile din zona montană, târlirea este o metodă de ameliorarea frecvent întâlnită.

7.2.3. Criptopodzolul

Face parte din clasa spodisoluri şi se caracterizează prin prezenŃa unui orioznt O

şi/sau orizont A foarte humifer urmat de un orioznt B criptospodic (Bcp) humifer

Răspândire. Criptopodzolurile se întâlnesc în Ńara noastră pe suprafeŃe mici în zona montană înaltă (subalpină din CarpaŃii Orientali şi CarpaŃii Meridionali).

126

CondiŃii naturale de formare. Clima este rece şi umedă, temperaturile medii anuale - 0 – 3 0 C, precipitaŃii medii anuale peste 1400 mm, indicele de ariditate peste 100, regimul hidric este percolativ repetat.

Relieful este specific montan, criptopodzolurile formându-se pe culmi, platouri sau versanŃi cu diferite expoziŃii şi înclinare slabă.

VegetaŃia naturală sub care s-au format aceste soluri a fost de pădure de molidişuri şi o bogată vegetaŃie ierboasă acidofilă.

În condiŃiile vegetaŃiei de pădure, la început aceste soluri s-au format ca podzoluri. După îndepărtarea vegetaŃiei lemnoase şi înlocuirea cu vegetaŃie ierboasă, în timp – ca urmare a acumulării de humus în condiŃiile climatice menŃionate-trăsăturile morfologice de podzol au fost mascate (N. Florea, 2004, citat de I.RUSU, 2005).

Materialul parental este reprezentat prin roci acide (metamorfice şi eruptive), compacte sau gresii şi conglomerate provenite prin dezagregarea acestora.

Procese de pedogeneză. Resturile organice provin din vegetaŃia lemnoasă şi ierboasă acidofilă, sunt descompuse slab de către microorganisme, formându-se puŃin humus în care predomină acizii fulvici, acumulându-se multă materie organică slab mineralizată. Se formează astfel la suprafaŃă un orizont A humifer cu peste 20% materie organică nedescompusă, cu reflexe cenuşii în partea inferioară (orizont E „ înecat în humus”).

PrecipitaŃiile abundente determină o eluviere intensă a materialului amorf activ predominat humic şi aluminic care se acumulează într-un orizont specific B criptospodic (Bcp).

Alcătuirea profilului. Criptopodzolul are un profil scurt, alcătuit din următoarele orizonturi: Au – Bcp-C sau R

ProprietăŃi. Criptopodzolul este un sol nediferenŃiat textural pe profil, este permeabil pentru apă şi aer; cu un conŃinut de materia organică peste 20% în orizontul de suprafaŃă (Au) şi peste 10% în orizontul Bcp, reacŃia este puternic acidă (pH sub 4); gradul de saturaŃie în baze mic (sub 20%), foarte slab aprovizionat în elemente chimice.

ReŃinem : Criptopodzolul are o fertilitatea naturală foarte scăzută. Se foloseşte pentru păşuni şi fâneŃe de foarte slabă calitate. Se ameliorează prin administrarea amendamentelor calcaroase, pentru corectarea reacŃiei puternic acide, aplicarea îngrăşămintelor organice şi minerale pentru îmbunătăŃirea conŃinutului în elelmente nutritive. Ca la toate solurile din zona montană metoda practică de ameliorare este târlirea.

TEST DE EVALUARE

13. CaracterizaŃi condiŃiile de relief în care se s-a format podzolul:

Răspuns :

Podzolul s-a format în zona montană înaltă pe relief caracteristic acestei zone, versanŃi cu diferite înclinări, platforme, care nu au o întindere prea mare, uneori sunt prezente abruputrile.

127

14. CaracterizaŃi materialul parental pe care s-a format criptopodzolul:

Răspuns :

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 1. Care este valoarea gradului de saturaŃie în baze (V%) la criptopodzol. : a) sub 20%; b) 53% c) peste 20% d) 70% e) 90%

Rezolvare : a

De rezolvat: 15. Precizații cărui sol îi este caracteristică următoarea succesiune de

orizonturi ; Au sau Aou-Ea-Bhs-R: a) podzol ; b) prepodzol ; c) criptopodzol ; d) nigrosol ; e) districambosol.

Rezolvare:

7.3. Solurile zonei alpine

7.3.1. Humosiosolul

Face parte din clasa umbrisoluri Se defineşte printr-un orizont Au având conŃinut mare de materie organică brută ce

se separă uşor de partea minerală silicatică, urmat de un orizont AC sau AR. Răspândire. Se întâlnesc pe suprafeŃe mici în Ńara noastră, ocupând zona montană

cea mai înaltă (peste 2000 m altitudine). Sunt solurile pajiştilor alpine din munŃii înalŃi,Rodna, Bucegi, Făgăreş, Retezat, Parâng etc.

CondiŃii naturale de formare. Fiind răspândite în zona montană cea mai înaltă, condiŃiile climatice sunt cele mai vitrege, caracterizate prin temperaturi medii anuale de - 30C, precipitaŃii medii anuale multe (1400 mm), indicele de ariditate mai mare de 100, regim hidric percolativ repetat.

128

Relieful este caracteristic montan, humisiosolul formându-se în zona platourilor largi şi la poale de versanŃi.

VegetaŃia naturală este reprezentată prin ierburi alpine predominând Nardus stricta (Ńepoşica) şi prin jneapăn şi ienupăr.

Materialul parental este silicios sărac în elemente bazice, provenit din micaşisturi, cuarŃite, granite, granodiorite, conglomerate, gresii etc.

Procese de pedogeneză. Geneza humosiosolurilor este determinată de condiŃiile climatice vitrege: temperatură scăzută, precipitaŃii abundente, vânturi puternice.

În asemenea condiŃii, resturile organice provenite din vegetaŃia ierboasă alpină se acumulează în stare brută sub forma unei pături (pâsle). Caracteristic acestor soluri este faptul că materialul organic brut prin uscare şi scuturare se separă foarte uşor de materialul mineral silicios.

Rocile eruptive şi metamorfice silicatice sunt mărunŃite datorită variaŃiei temperaturilor, rezultînd fragmente de rocă şi particule grosiere de nisip, care prin alterare rezultă diferiŃi oxizi şi hidroxizi şi puŃină argilă. Acest strat de material organic şi mineral se desprinde foarte uşor de substartul mineral inferior.

Alcătuirea profilului. Profilul humosiosolului tipic este scurt şi prezintă următoarele orizonturi: Au sau Aou-AR(AC) –R sau C (

ProprietăŃi. Humosiosolul are în general o textură nisipoasă până la nisipo-lutoasă, nediferenŃiată pe profil. Are un volum edafic util mic, prezintă o activitate biologică redusă. este permeabil pentru apă şi aer, conŃine puŃin humus în care predomină acizii fulvici dar peste 25-30% materie organică brută, reacŃia este foarte puternic acidă (pH 4).

ReŃinem :Fertilitatea naturală a humosioso lului este slabă şi foslosinŃa „obligată” cu păşuni şi fâneŃe naturală de slabă calitate. Se ameliorează prin amendare calcaroasă, fertilizare minerală dar, ca la toate solurile din zona montană, metoda practică de ameliorare este târlirea.

TEST DE EVALUARE

c. Care este vegetaŃia naturală specifică de formare a humosiosolului ?

Răspuns :

Găsindu-se în zona cea mai înaltă ( peste 2000 m) vegetaŃia naturală este reprezentată prin ierburi alpine în care predomină Ńepoşica şi jnepenişurile.

d. Care este succesiunea de orizonturi ce caracterizează husiosolul ?

Răspuns :

129

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 1. Humosiosolul are o reacŃie : a) moderat acidă; b) slab acidă; c) foarte puternic acidă ; d) slab alcalină ; e) extrem de acidă.

Rezolvare : c

De rezolvat: 2. Humosiosolul are volum edafic : f) mic; g) mijlociu ; h) mare; i) foarte mare; j) extrem de mare.

Rezolvare:

Rezumatul temei

În condiŃii de temperaturi scăzute, precipitaŃii multe, material parental reprezentat prin roci dure, eruptive şi metamorfice, vegetaŃie lemnoasă acidofilă, specifice zonei montane s-au format soluri cu fertilitate naturlă scăzută, profil scurt, cu volum edafic mic cu mult material scheletic şi activitate biologică scăzută ( districambosolul, nigrosolul, prepodzolul, podzolul, criptopodzolul, humosiosolul). ExcepŃie face eutricambosolul care formându-se în zona montană joasă în condiŃii climatice mai puŃin vitrege, pe material parental rezultat prin dezagregarea şi alterarea rocilor bazice şi sub o vegetaŃie mai puŃin acidofilă are o fertilitate naturală mojlocie, fiind solul cu fertilitatetea cea mai ridicată din zona în care se găseşte. Acest sol are o reacŃie slab acidă sau neutră, pH 6 – 7, grad de saturaŃie în baze sub 85% şi un conŃinut în humus de 3 – 4 %. Pentru solurile din zona monatnă de la altitudine medie şi mare, caracteristic este acumularea la suprafaŃă a materialului organic în stare brută, 20 – 30 % şi un conŃinut în humus de 1 – 1,5%.

ReacŃia lor este puternic şi foarte puternic acidă ( pH 3 ,5 – 4 ) iar gradul de saturaŃie în baze coboară până la mai puŃin de 10%.

Găsindu-se la altitudine mare, ameliorarea lor este greoaie, de aceea măsura practică de ameliorare este târlirea, iar folosinŃa „obligată”, cu păşuni, fâneŃe de slabă calitate şi silvicultură.

130

Tema nr. 8

SOLURILE HIDROMORFE țI HALOMORFE

UnităŃi de învăŃare � Solurile freatic hidromorfe; � Solurile pluvial hidromorfe; � Solurile halomorfe. Obiectivele temei - Stabilirea clasei din care face parte fiecare unitate de sol şi definirea tipului de sol; - Cunoaşterea condiŃiilor naturale de formare; - Descrierea proceselor de solificare; - Alcătuirea profilului de sol; - EvidenŃierea proprietăŃilor solurilor şi a măsurilor de ameliorare a lor; - Încadrarea solurilor în clase de favorabilitate şi pretabilitate pentru diferite plante şi folosinŃe; Timpul alocat temei : 5 ore Bibliografie recomandată 61. Blaga, Gh., şi colab., 2005 - Pedologie. Editura Academic Pres, Cluj Napoca; 62. Florea N., Buză, M., 2003. - Pedogeografie cu noŃiuni de pedologie. Editura Lucian Blaga, Sibiu; 63. Munteanu I.,1984. - Aspecte genetice şi de clasificare a solurilor submerse şi fosrte submerse. ŞtiinŃa solului nr. 1. ; 64. Popescu, C., 2010 – Pedologie. Manual universitar pentru învăŃământul la distanŃă. Editura Universitaria Craiova ; 65. Sandu Gr., şi colab., 1986 - Salinitatea solurilor şi cultura plantelor. Editura Ceres Bucureşti ;

8. 1. Solurile freatic hidromorfe

8.1. 1. Gleiosolul

Face parte din clasa hidrisoluri . Este un sol format sub influenŃa apei freatice la mică adâncime (freatic hidromorf)

care are un orizont O şi/sau A şi se caracterizează prin proprietăŃi gleice (orizont Gr) care apare din primii 50 cm ai profilului. Orizontul Gr se formează în profilul de sol în zona unde nivelul apei freatice este constant o perioadă mai mare de timp.

Răspândire. Se întâlnesc în zonele de pădure mai reci şi mai umede. Sunt frecvente în luncile unor râuri interioare, precum şi în unele depresiuni intramontane şi submontane ale Ńării.

131

CondiŃii naturale de formare. Climatul în care se formează gleiosolul este umed şi răcoros specific zonei de pădure, cu temperaturi medii anuale de 6 – 9 0C, precipitaŃii medii anuale 650 – 900 m, indicele de ariditate are valori mai mari de 40 iar regimul hidric este percolativ.

Relieful specific în zona de pădure pentru gleiosol, îl reprezintă formele joase, terase inferioare de luncă, depresiuni, lunci joase neinundabile, câmpii joase. VegetaŃia naturală este formată din specii lemnoase (stejar, ulm , frasin) şi specii ierboase abundente (coada vulpii, papură, rogoz, pripirig).

Materialul parental este reprezentat prin argile, luturi, uneori nisipuri lipsite de CaCO3.

Apa freatică se găseşte la adâncime mică ( 1-1,5m), nu conŃine nici săruri solubile şi nici bicarbonaŃi de calciu şi este factorul hotărâtor în formarea acestui sol.

Procese de pedogeneză. Resturile organice provenite din vegetaŃia ierboasă în special şi lemnoasă , se humifică lent, dar neexistând elemente bazice, humusul nu este saturat, în el predomină acizii fulvici şi este de slabă calitate, acumulându-se în procent redus.

Procesele de alterare sunt intense, eluvierea colozilor pe profil lipseşte datorită curentului ascendent al apei freatice, solul fiind nediferenŃiat textural. Umiditatea în exces provenită din pânza freatică la mică adâncime determină condiŃii temporare sau permanente de anaerobioză, care conduc la trecerea compuşilor minerali ai solului din formă oxidată în formă redusă căpătând culori vineŃii sau negricioase şi o solubilitate ridicată. aceste procese de gleizare intermitente sau permanente determină formarea orizontului Go (gleic de oxido-reducere) şi orizont Gr ( gleic de reducere).

Alcătuirea şi descrierea profilului. Gleiosolul tipic are în general un profil scurt, alcătuit din următoarele orizonturi: Ao-Go-Gr .

ProprietăŃi. Gleiosolul este nediferenŃiat textural ,are relaŃii defectuoase cu apa şi aerul. Este un sol compact, rece care se lucrează greu. Aprovizionarea humus este mijlocie spre scăzută (2 – 3 %), reacŃia este acidă, uneori slab acidă (pH < 6), gradul de saturaŃie în baze < 75%, conŃinutul în elemente nutritive este scăzut.

ReŃinem : Fertilitatea acestui sol este scăzută, în condiŃii neameliorate este folosit ca fâneaŃă sau păşune de calitate slabă.

Se ameliorează prin lucrări de desecare în vederea coborârii nivelului apei freatice la adâncime subcritică, lucrări adânci cu întoarcerea brazdei în vederea aerisirii, încălzirii şi declanşării proceselor de oxidare, fertilizare organică şi minerală, uneori administrarea de amendamente pe bază de carbonat de calciu.

ObservaŃie : În urma lucrărilor de ameliorare gleiosolul se poate cultiva cu grâu, porumb, orz, floarea soarelui, plante de nutreŃ, etc. Nu este indicat pentru plantaŃiile de pomi şi viŃă de vie.

TEST DE EVALUARE

15. În ce condiŃii apare pe profilul de sol al gleiosolului, orizontul Go ?

Răspuns :

Orizontul Go( gleic de oxidoreducere) apre la gleiosol, atunc când apa freatică oscilează pe profilul de sol (condiŃii temporale de anaerobioză).

132

16. PrecizaŃi care sunt condiŃiile în care orizontul Gr ( gleic de reducere)

apare în profilul de sol la gleiosol :

Răspuns :

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 11. Materialul parental pe care s-a format gleiosolul este reprezentat prin : p) nisipuri, luturi, argile lipsite de elemente bazice; q) luturi , nisipuri , argile bogate în elemente bazice; r) gresii, conglomerate; s) micaşisturi şi şisturi cloritoase; t) granite, granodiorite.

Rezolvare : a

De rezolvat: 12. StabiliŃi care din măsurile de ridicare a fertilităŃii solului sunt specifice

la gleiosol: a. coborârea nivelului apei freatice; b. afânarea adâncă; c. fertilizare organică; d. fertilizarea minerală; e. administrarea de amendamente.

Rezolvare :

8.2. Solurile pluvial hidromorfe

8.2.1. Stagnosolul

Face parte din clasa hidrisoluri. S-a format sub influenŃează excesului de umiditate pluvială şi se defineşte prin

prezenŃa unui orizont Ao urmat de un orizont B argic la care se asociază proprietăŃi stagnice întinse (orizont W) începând de la suprafaŃa sau din primii 50 cm ai profilului.

Răspândire. Se întâlneşte în zona dealurilor şi podişurilor, pe suprafeŃe mai mari în Podişul Getic, Podişul Transilvaniei, Podişul Sucevei, Piemonturile Vestice.

CondiŃii naturale de formare. Climatul zonei în care se formează stagnosolurile se caracterizează prin temperaturi medii anuale mai mici de 100C, precipitaŃii medii anuale mai mari de 650mm.

Relieful este specific dealurilor şi podişurilor , stagnosolul ocupând în aceste zone terenurile plane sau depresionare cu drenaj extern şi intern defectuos.

133

VegetaŃia naturală este alcătuită din păduri de cvercinee în care predomină cerul şi gârniŃa, şi un covor ierbaceu format din specii de pipirig, rogoz, specifice excesului de umiditate.

Materialul parental este reprezentat prin argile şi uneori din luturi lipsite de elemente bazice.

Apa freatică se găseşte la adâncime mare şi nu a influenŃat procesele de solificare. Procese de pedogeneză. Resturile organice provin din vegetaŃia lemnoasă şi mai

puŃin din vegetaŃia ierboasă, sunt descompuse lent şi pentru că elementele bazice lipsesc se formează un humus nesaturat, bogat în acizi solubili. În aceste condiŃii, bioacumularea fiind redusă, la suprafaŃa solului se formează un orizont Ao.

Datorită umidităŃii ridicate, procesele de alterare sunt intense, dar levigarea este frânată de prezenŃa la o anumită adâncime a unui orizont compact.

Specific pentru formarea acestor soluri sunt procesele de stagnogleizare. Găsindu-se pe terenurile plane şi depresionare cu drenaj global defectuos, apa din precipitaŃii stagnează la suprafaŃa acestor soluri sau în primele orizonturi determinând procese de reducere care afectează mai puŃin sau mai mult de 50% din masa orizonturilor. În aceste condiŃii pe orizontul de la suprafaŃă (Ao) se grefează un orizont stagnogleizat (w) în prima sa parte şi stagnogleic (W) în jumătatea inferioară, procese stagnice intense ( orizont W) întâlnindu-se şi în orizontul B.

Alcătuirea profilului. Stagnosolul tipic are un profil profund cu următoarea succesiune de orizonturi: Aow-AoW-BtW-C.

ProprietăŃi. Având o textură argiloasă sau argilo-lutoasă pe toată adâncimea profilului, stagnosolurile sunt compacte, reci, foarte greu de lucrat şi impermeabile. Apa staŃionează mult timp la suprafaŃa solului şi în prima parte a profilului, de aceea rezerva de apă acumulată este foarte mică. În perioadele umede apa bălteşte, iar în perioadele uscate se pierde foarte repede prin evaporare şi plantele suferă din lipsa umidităŃii. Pe aceste soluri plantele cresc foarte greu.

Sunt soluri slab aprovizionate cu humus (1,5-2,5)%, reacŃia este acidă sau slab acidă (pH < 6), gradul de saturaŃie în baze < 75%, au un conŃinut scăzut de elemente nutritive.

ReŃinem : Având relaŃii defectuoase cu apa şi aerul, stagnosolurile au o fertilitate naturală scăzută. În condiŃii naturale se folosesc mai ales pentru silvicultură, arborii drenând aceste soluri prin rădăcinile lor, dar şi cu păşuni şi fâneŃe de slabă calitate.

ObservaŃie : Se ameliorează prin lucrări de drenaj pentru eliminarea excesului de umiditate, afânare adâncă, scarificare care să îmbunătăŃească regimul aero-hidric al solului, fertilizare organică şi minerală cu scopul de a încălzi, de a structura solul şi de a completa deficitul de elemente chimice, aplicarea amendamentelor pe bază de carbonat de calciu, pentru corectarea reacŃiei, când aceasta este acidă.,

După ameliorare se pot folosi şi în cultura porumbului, grâului, orzului etc.

134

TEST DE EVALUARE

16. Unde este răspândit stagnosolul ?

Răspuns :

Stagnsolul este răspândit în zona de dealuri şi podiş, pe suprafeŃe mai semnificative în Piemonturile vestice, Podiş Getic, Podişul Transilvaniei,Podişul Sucevei

17. Care este profilul de sol al stagnosolului ? Răspuns :

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 1. ConŃinutul în humus al stagnosolului este : a) sub 1,5% ; b) 1,5 – 2,5 %; c) 3 – 3,5 % d) 4 – 4,5% e) aproximativ 5%.

Rezolvare : b De rezolvat: 2. Ce procese sunt specificice stagnosolului, care determină apariŃia orizonturilor w şi W ? a) alterarea ; b) reducerea ; c) oxidarea ; d) oxido-reducerea; e ) eliberarea de silice coloidală. Rezolvare:

8.3. Solurile halomorfe

8.3.1. Solonceacul

Face parte din clasa salsodisoluri.

Este un sol halomorf salin, s-a format sub influenŃa unei cantităŃi mari de săruri solubile.

135

Se caracterizează prin prezenŃa la suprafaŃă a unui orizont Ao sau Am şi orizont intermediar la care se asociează un orizont salic (sa) în primii 50 cm.

Răspândire. Aceste soluri se întâlnesc în zonele mai secetoase, stepă şi silvostepă, cu temperaturi ridicate şi precipitaŃii puŃine, acolo unde pânza de apă freatică se găseşte la mică adâncime şi este bogată în săruri solubile.

Se întâlnesc în complex cu soloneŃurile şi diferite soluri salinizate (gleiosolul cernic, aluviosolul) în Câmpia Română, Câmpia de Vest, Câmpia Transilvaniei, Dobrogea , în Lunca Dunării, în Delta Dunării şi pe litoral.

CondiŃii naturale de formare. Climatul este caracteristic arealelor de stepă, silvostepă şi uneori de pădure, specific acestor soluri fiind regimul hidric exudativ.

Relieful este reprezentat prin câmpii joase, depresiuni, lunci şi terase ale unor rîuri, terenuri plane.

VegetaŃia naturală este slab dezvoltată, alcătuită din plante halofile, de aceea aceste soluri sunt cunoscute sub denumirea populară de „chelituri”.

VegetaŃia halofilă este reprezentată prin Salicornia herbacea (iarba sărată), Salsola soda (sărăcică), iarba de sărătură (Suaeda maritima).

Materialul parental este divers alcătuit din luturi, argile, nisipuri, depozite fluvice bogate în săruri.

Factorul principal în procesul de formare al solonceacurilor este sursa de sărăturare care poate provii din materialul parental la mică adâncime şi salifer, caz în care solonceacurile pot apărea în orice zonă de climă, relief şi vegetaŃie a Ńării. Pot apărea la câmpie, deal, munte, acolo unde prin eroziune sau prin mişcări tectonice rocile salifere au ajuns la suprafaŃă sau aproape de suprafaŃa scoarŃei terestre. Aceste situaŃii se întâlnesc mai cu seamă în aproprierea zonelor salifere ale Ńării. O altă sursă de sărăturare o reprezintă apa mărilor şi lacurilor sărăturate, care prin valurile înalte şi pulverizarea picăturilor, prin transportul şi depunerea lor de către vînturi , apa sărată ajunge pe terenurile vecine pe care le sărăturează. Această formă de sărăturare se întâlneşte mai ales pe litoral şi în zona lacurilor din Delta Dunării. Cea mai importantă sursă de sărăturare care determină formarea majorităŃii solonceacurilor în România, o reprezintă pânza freatică la adâncime mică în sol şi încărcată cu săruri solubile. În această situaŃie trebuie îndepliniŃi doi parametrii :

� apa freatică să se găsească la adâncime critică; � mineralizarea să fie tot critică. Adâncimea critică a apei freatice este de aproximativ 1 – 1,5 m, iar mineralizarea

critică a apei freatice este atunci când concentraŃia în cloruri depăşeşte 1% iar când sărăturarea este sulfatică să depăşească 1,5%. În aceste cazuri apa se ridică prin ascensiune capilară până la suprafaŃa solului de unde se pierde prin evaporare. Sărurile solubile conŃinute se depun fie la suprafaŃa solului sub formă de crustă albicioasă, fie în interiorul solului de-alungul spaŃiilor poroase sub formă de pete, micelii, tubuşoare tot de culoare albicioasă.

O altă sursă de sărăturare întâlnită în sistemele de irigaŃie o reprezintă apa de irigaŃie atunci când nu este corespunzătoare, conŃine săruri solubile. Acest mod de sărăturare poartă denumirea de sărăturare secundară.

Procese de pedogeneză. VegetaŃia naturală rară şi slab dezvoltată lasă o cantitate mică de resturi organice, de aceea se formează puŃin humus care se acumulează într-un orizont Ao subŃire. Procesul caracteristic de formare a solonceacurilor este salinizarea. Regimul hidric exudativ şi acumularea sărurilor uşor solubile în cantitate mare (cloruri, sulfaŃi) determină apariŃia în primii 50 cm ai profilului a orizontului salic (sa).

136

Alcătuirea profilului . Solonceacul tipic prezintă un profil de tipul Aosa-ACsa-CG sau C sau Aosa-AGosa-Gosa .

ProprietăŃi. Solonceacurile sunt soluri nediferenŃiate textural pe profilul de sol. Nu prezintă structură de aceea au relaŃii defectuoase cu apa şi aerul. ConŃinutul în humus este foarte scăzut (1-1,5%), reacŃia este alcalină (pH 8,5), gradul de saturaŃie în baze este ridicat (100%), nu scade sub 80%, conŃinutul în elemente nutritive este foarte redus.

ReŃinem : ConŃinutul ridicat în săruri solubile dar şi celelalte proprietăŃi determină o fertilitate scăzută pentru solonceacuri. În condiŃii naturale sunt folosite ca pajişti de slabă calitate.

Observație : Ca măsuri de ameliorare se impun lucrări de desecare pentru coborârea nivelului freatic la adâncime subcritică, afânare adâncă pentru aerisire şi levigare a sărurilor, aplicarea de amendamente pe bază de gips şi fosfogips pentru corectarea reacŃiei alcaline, administrarea de îngrăşăminte chimice şi organice, aplicarea irigării de spălare a sărurilor solubile.

După ameliorare se pot cultiva cu orez, iarbă de Sudan, lucernă, etc, plante cu tolertanŃă ridicată la salinitate.

8.3.2.SoloneŃul

Face parte din clasa salsodisoluri. Este un sol holomorf, se caracterizează printr-o concentraŃie mare de ioni de sodiu

în complexul coloidal. Se defineşte prin prezenŃa unui orizont Ao sau Am urmat de un orizont Btna (argic

natric). Răspândire. SoloneŃurile sunt răspândite în acelaşi areal cu solonceacurile,

insular, pe terenuri mai înalte, dar se întâlnesc şi în zonele mai joase. CondiŃii naturale de formare. SoloneŃurile întâlnindu-se în acelaşi areal cu

solonceacurile şi condiŃiile naturale de formare (climă, relief, material parental) sunt asemănătoare, oarecum diferită fiind vegetaŃia nehalofilă în primăvară când suprafaŃa solului nu este salinizată.

Procese de pedogeneză. Cantitatea mică de resturi organice lăsate de vegetaŃia slab dezvoltată şi activitatea microbiologică scăzută, determină o humificare redusă. Se formează o cantitate mică de humus care se acumulează într-un orizont de suprafaŃă Ao subŃire.

Procesul specific de formare a soloneŃului este acela de alcalizare sau sodizare, care constă în formarea unui orizont B argic natric (Btna), unde complexul adsorbtiv este îmbogăŃit în cationi de Na+ (peste 15% din T).

Acest proces se petrece prin desalinizarea solonceacului sau prin procese alternative de salinizare şi desalinizare, ce sunt favorizate de oscilaŃiile nivelului apei freatice.

Alcătuirea profilului. SoloneŃul tipic prezintă următoarele orizonturi : Ao – Btna-C sau CGo .

ProprietăŃi, . Deoarece orizontul Btna, se găseşte în cele mai multe cazuri din primii 50 cm ai profilului, proprietăŃile soloneŃului sunt determinate în mare măsură de proprietăŃile acestui orizont.

De aceea soloneŃurile sunt în general soluri tasate, compacte, grele, care se lucrează foarte greu. ConŃinutul în humus este foarte mic < 1%, reacŃia este puternic alcalină, valoarea pH în jur de 9. Numai în orizontul de la suprafaŃă subŃire şi în cel eluvial

137

( când apare) valoarea pH poate să scadă până la 6. Gradul de saturaŃie în baze este ridicat 100%, numai în primele orizonturi poate să scadă la 70-80%. Cationul care se găseşte în procentul cel mai mare este sodiu, peste 15% din capacitatea totală de schimb cationic. Aprovizionarea cu elemente nutritive este slabă.

ReŃinem : Datorită proprietăŃilor nefavorabile, soloneŃurile au o fertilitate naturală foarte scăzută. În condiŃii naturale sunt ocupate cu păşuni de slabă calitate. Se ameliorează prin administrarea de gips, fosfogips, sulf pentru corectarea reacŃiei alcaline, afânare adâncă fără întoarcerea brazdei care să aerisească solul şi să-l încălzească, fertilizare organică şi minerală pentru completarea rezervei de elemente nutritive, lucrări de coborâre a nivelului freatic la adâncimea subcritică.

ObservaŃie : În condiŃii naturale aceste soluri sunt acoperite de pajişti cu productivitate slabă. Sunt folosite şi ca arabil (după aplicarea măsurilor de ameliorare), cu rezultate mai mult decât satisfăcătoare în anii secetoşi.

Nu sunt indicate pentru pomicultură, viticultură sau legumicultură şi nu sunt folosite în silvicultură.

TEST DE EVALUARE

e. Care sunt sursele de sărăturare care determină formarea solonceacurilor? Răspuns :

Sărăturarea, factor principal în formarea solonceacurilor, este produsă de :

- materialul parental de natură soliferă şi la mică adâncime; - apa mărilor şi lacurilor sărăturate ; - apa freatică la mică adîncime şi încărcată cu săruri solubile; - apa de irigaŃie, atunci când conŃine săruri solubile;

f. Care este procesul de formare a soloneŃului ?

Răspuns :

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 1. Care este concentraŃia cationului de sodiu în complexul coloidal al solului, pentru formarea soloneŃului ? a) 10 % din T; b) > 15% din T; c) < 15% din T ; d) 5 – 15% din T; e) sub 5% din T.

Rezolvare : b

138

De rezolvat: 2. Mineralizarea critică a apei freatice, pentru formarea solonceacului, este atunci când: k) conŃinutul în cloruri este peste 1%; l) conŃinutul în sulfaŃi este peste 1,5 %; ; m) conŃinutul în cloruri este sub 1 %; ; n) conŃinutul în sulfaŃi este sub 1,5 %; ; o) solul nu conŃine cloruri şi sulfaŃi.

Rezolvare:

Rezumatul temei

Solurile formate sub influenșa excesului de umiditate, aparșin clasei hidrisoluri. Atunci când excesul de umiditate provine din apa freatică la mică adîncime, solurile

se numesc freatic umede. Solul format în aceste condișii, în zona de pădure, pe terenuri joase, cu climat umed și rece pe materiale parentale ( argile, luturi, nisipuri), lipsite de elemente bazice se numește gleiosol. Datorită pânzei de apă la mică adîncime, care oscilează pe profilul de sol, se crează condișii temporale sau permanente de anaerobioză, care determină procese de oxido-reducere și aparișia pe profilul de sol a orizonturilor Go și Gr.

Atunci când excesul de umiditate provine din apa de precipitașii, în zonele de deal și podiș, pe terenuri plane și depresionare cu drenaj global defectuos, se formează solurile pluvial hidromorfe (stagnosolurile). Datorită precipitașiilor multe ( peste 650mm) , care întâlnesc la suprafașa solului sau în prima parte a profilului un strat impermeabil pe care nu pot să-l străbată, se crează condișii de anaerobioză, compușii solului sunt reduși în masă, formându-se orizonturile w și W.

Solurile hidromorfe sunt în general soluri reci, grele, cu un conșinut scăzut în humus (1,5 -3%) cu o reacșie acidă, slab acidă și fertilitate naturală scăzută. Necesită pentru ameliorare lucrări de coborâre a nivelului apei freatice, afânare, fertilizare și corectarea reacșiei.

Solurile sărăturate aparșin clasei solsodisoluri și sunt reprezentate prin solonceac și soloneș .

Solonceacul, este un sol halomorf salin, format datorită unei cantităși mari de săruri solubile din apa freatică la mică adâncime ( cloruri – peste 1% și sulfași –peste1,5%) , de aceea pe profilul de sol scurt apare oriizontul ”sa” (salic ) –Aosa-ACsa-C.

Soloneșul, este un sol halomorf alcalin, format datorită îmbogășirii complexului coloidal în ioni de sodiu –peste 15% din T și a unui orizont specific de acumulare a acestora Btna. și acest sol are un profil de sol scurt, de tipul Ao-Btna-C.

Solurile sărăturate, se caracterizează printr-un conșinut scăzut în humus (1- 1,5%), o reacșie alcalină și puternic alcalină (pH 8,5-9) și grad de saturașie în baze 100%. Au o fertilitate naturală scăzută, necesitând lucrări de drenaj, de afânare, fertilizare chimică și organică, aplicarea de amendamente pentru corectarea reacșiei alcaline, spălarea sărurilor solubile.

139

Tema nr. 9

SOLURILE LA CARE MATERIALUL PARENTAL A CONTRIBUIT

DECISIV LA FORMAREA LOR (SOLURILE LITOMORFE)

UnităŃi de învăŃare � Solurile formate pe materiale carbonatice și amorfe ; � Solurile formate pe argile ; � Solurile formate pe nisipuri ;; Obiectivele temei - Stabilirea clasei din care face parte fiecare unitate de sol şi definirea tipului de sol; - Cunoaşterea condiŃiilor naturale de formare; - Descrierea proceselor de solificare; - Alcătuirea profilului de sol; - EvidenŃierea proprietăŃilor solurilor şi a măsurilor de ameliorare a lor; - Încadrarea solurilor în clase de favorabilitate şi pretabilitate pentru diferite plante şi folosinŃe; Timpul alocat temei : 6 ore Bibliografie recomandată 66. Miclăuş, V., 1991 –Pedologie ameliorativă. Editura Dacia, Cluj-Napoca; 67. Păltineanu R., și colab. 2003 - Vertisolurile și solurile vertice în România. Editura Estfalia, București; 68. Popescu C., 2006, - Pedologie - bonitare funciară. Editura Universitaria, Craiova ; 69. Popescu, C., 2010 – Pedologie. Manual universitar pentru învăŃământul la distanŃă. Editura Universitaria Craiova; 70. Vasle D., Popescu C., 1997,. - Psamosolurile din Oltenia și principalele lor proprietăși agroproductive. Analele Universitășii din Craiova, vol. XXVII/1996 și XXVIII/1997.

9. 1. Solurile formate pe materiale carbonatice (litomorfe carbonatice) ți pe materiale amorfe (litomorfe pe material amorf).

9.1.1. Rendzina

Face parte din clasa cernisoluri și se caracterizează printr-un orizont Am urmat de un orizont intermediar (AR, Bv, AC).

Caracteristica de bază a rendzinei tipice o reprezintă materialul parental, care este format din calcare dure sau pietrişuri calcaroase, ce apar între 20 şi 50 cm (R), ceea ce

140

face ca în timpul efectuării arăturilor, plugul să lovească în aceste materiale scheletice şi să "scrâşnească" sau "să tremure", termenul de rendzină fiind de origine poloneză.

Răspândire. Rendzinele ocupă în Ńara noastră suprafeŃe mici dar se întâlnesc în toate zonele de relief , climă şi vegetaŃie, de la câmpie şi până în zona alpină, acolo unde materialul calcaros dur sau uşor fragmentat apare cât mai aproape de suprafaŃa terenului. Cele mai mari suprafeŃe ocupate de rendzine se găsesc în zonele de deal, podiş şi munte.

CondiŃii naturale de formare. CondiŃiile climatice sunt diferite în funcŃie de zona în care s-au format rendzinele, temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 20C în zona montană şi 11,50C în zona Dobrogei, precipitaŃiile, medii anuale cuprinse între 350 mm în zona de stepă şi peste 1400 mm în zona alpină. În acest fel şi indicele de ariditate variază foarte mult, de la 17 în zona Dobrogei la peste 100 în zona montană.

Relieful este diferit; de deal, podiş, piemont, munte cu precizarea că rendzinele apar întotdeauna pe formele de microlief fragmentat (rupturi, culmi înguste, versanŃi abrupŃi).

VegetaŃia naturală specifică rendzinelor este alcătuită din asociaŃii ierboase în zona de câmpie şi alpină şi din asociaŃii lemnoase în zona de deal, podiş şi munte.

Roca de solificare este factorul determinant în formarea rendzinelor fiind alcătuită din depozite calcaroase dure, tufuri sau pietrişuri calcaroase, roci sau fragmente de roci magmatice sau metamorfice bazice şi ultrabazice. În general rocile parentale se caracterizează prin aspectul masiv, dar şi prin bogăŃia în elemente calcice.

Apa freatică se găseşte la adâncime mare, peste 10 m şi nu a influenŃat procesul de solificare.

Procese de pedogeneză. Procesul de humificare, depinde de vegetaŃie şi de zona în care evoluează rendzina, dar bogăŃia mare în elemente bazice a materialului parental, face ca bioacumularea să fie intensă, să se acumuleze mult humus de tip mull calcic saturatt în cationi de calciu.

Procesele de debazificare, alterare şi eluviere sunt frânate de prezenŃa rocii dure calcaroase, de aceea rendzina are un profil scurt cu mult material scheletic uneori chiar de la suprafaŃa solului.

Alcătuirea profilului. Rendzina tipică are un profil de tipul: Am-AR-R ProprietăŃi. Rendzinele au o textură mijlocie, sunt bine structurate, dar prezintă un

profil scurt cu un volum edafic redus. Au relaŃii bune cu apa şi aerul. Au un conŃinut ridicat în humus, peste 5%, de bună calitate de tip mull calcic, au o reacŃie slab alcalină, valoarea pH peste 7, numai în zona montană şi în primul orizont valoarea pH poate să scadă sub 7, gradul de saturaŃie în baze frecvent 100%, numai în orizontul de la suprafaŃă şi în zona montană poate să scadă până la 70%. Sunt soluri mijlociu aprovizionate cu elemente nutritive şi au o activitate biologică bună.

Reținem : Cu toate că proprietăŃile fizice şi chimice sunt foarte favorabile, din cauza profilului scurt şi a volumului edafic util, rendzinele au o fertilitate naturală scăzută.

Pentru creşterea fertilităŃii acestor soluri, se recomandă adâncirea treptată a orizontului de la suprafaŃă, adunarea şi îndepărtarea materialului scheletic, combaterea eroziunii, fertilizarea organică şi minerală în doze echilibrate, aplicarea irigaŃiei în zonele unde aceasta este posibilă.

Observație : În general, în zona montană, rendzinele sunt folosite în silvicultură şi ca pajişti naturale, iar cele din zona dealurilor şi podişurilor se pretează cu bune rezultate pentru plantaŃiile viticole şi pomicole. Multe podgorii recunoscute din punct de vedere al calităŃii vinurilor sunt amplasate pe astfel de soluri. Culturile de câmp se folosesc pe aceste soluri într-o mai mică măsură.

141

9.1.2. Andosolul

Face parte din clasa andisoluri. Prezenșa acestui sol este legată de existenșa unor roci vulcanice ( eruptive

necristalizate) sau materiale provenite din acestea. Se defineşte prin prezenŃa unui orioznt A urmat de orizont intermediar AC,AR sau

Bv la care se asociază proprietăŃile andice pe cel puŃin 30 cm, începând din primii 25 cm. Răspândire. În Ńara noastră andosolurile sunt caracteristice pentru munŃii de

origine vulcanică, din CarpaŃii Orientali şi Occidentali. CondiŃii naturale de formare. Climatul este caracteristic etajului montan mijlociu

şi superior (cu altitudine între 1000 – 1800 m) fiind umed şi rece cu temperaturi medii anuale mai mici 50 C, precipitaŃii madii anuale peste 1000 mm, indicele de ariditate peste 50 şi regim hidric percolativ.

Relieful este frământat, specific zonei montane vulcanice, andosolurile fiind întâlnite pe versanŃi cu diferite înclinări şi expoziŃii, culmi sau platforme montane. VegetaŃia naturală este reprezentată prin păduri de fagacee şi conifere sau amestec sub care se dezvoltă o firavă vegetaŃie, ierboasă acidofilă.

Materialul parental este factorul hotărâtor în formare acestor soluri şi este reprezentat prin tufuri vulcanice (riolite, andezite, bazalte) şi de materiale piroclastice (piatră ponce, cenuşă vulcanică) care prezintă densitate mică şi capacitate mare de reŃinere a apei , din această arborii cauză prezintă stabilitate redusă fiind foarte uşor doborâŃi de către furtuni.

Procese de pedogeneză. Resturile organice provin din vegetaŃia lemnoasă şi ierboasă acidofilă, în condiŃiile unui climat umed şi rece sunt descompuse foarte puŃin de către ciuperci, rezultând puŃin humus în care predomină acizii fulvici. Cea mai mare parte a resturilor vegetale se acumulează în stare nedescompusă.

În cadrul proceselor de pedogeneză specifice arealului montan este alterarea intensă iar caracteristic acestui sol este formarea materialului amorf, de tipul allofanelor. Acestea împreună cu materia organică formează complexe humico-allofanice specifice andosolurilor, care imprimă solului o capacitate mare de reŃinere a apei şi de schimb cationic.

Alcătuirea profilului. Andosolul tipic are un profil cu următoarea succesiune de orizonturi : Au-AC-C sau Au-AR-R

ProprietăŃi. PrezenŃa materialului amorf (allofane) în cantitate mare, determină o densitate aparentă foarte mică a solului faŃă de normal, la limita inferioară şi sub această (< 0,8 g/cm3) şi valori foarte mari ale porozităŃii (70 – 80%). Allofanele pe lângă faptul că sunt substanŃe foarte uşoare reŃin şi foarte multă apă, de aceea andosolul are o capacitate mare de reŃinere a apei ( peste 100).

ConŃinutul solului în humus este redus (sub 1%) dar materialul organic în stare brută se găseşte în cantitate mare (peste 20%). ReacŃia este foarte puternic acidă (pH în jur de 4), iar gradul de saturaŃie în baze este mai mic de 53%.

Reținem : Andosolul are o fertilitate naturală scăzută. Este folosit în silvicultură şi ca păşuni de slabă calitate.

Se ameliorează ca toate solurile din zona montană prin administrarea de amendamente calcaroase, fertilizare complexă şi prin târlire.

142

TEST DE EVALUARE

17. Unde se întâlnețte rendzina în țara noastră? Răspuns :

Rendzina, ocupă suprafeșe mici în România, dar se întâlnește în toate zonele de relief, climă și vegetașie, de la câmpie și până în zona alpină, acolo unde roca dură calcaroasă se găsește aproape de suprafașa solului.

18. Care sunt măsurile de ameliorare ce trebuie aplicate pentru crețterea

fertilității la rendzină? Răspuns :

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 13. Rendzina face parte din clasa : u) andisoluri ; v) cernisoluri ; w) cambisoluri ; x) umbrisoluri ; y) protisoluri ;

Rezolvare : b

De rezolvat: 14. Care este factorul hotărâtor în formarea andosolului ? f) materialul parental de natură cuarșiferă; g) materialul parental reprezentat prin roci vulcanice necristalizate (amorfe); h) materialul parental argilos ; i) materialul parental salifer ; j) materialul parental loessoid. Rezolvare :

9.2. Solurile formate pe nisipuri

9.2.1. Psamosolul

Denumirea de psamosol, vine de la cuvantul greces „psamos” care inseamnă nisip.

Psamosolul este un sol, în care formarea lui, este legată de prezenŃa materialului parental

143

afânat cu textură grosieră și este definit prin prezenŃa unui orizont A ( Ao, Am, Au), urmat de materialul parental reprezentat prin depozite nisipoase eoliene de cel puŃin 50 cm grosime, şi cu un conŃinut scăzut de fracŃiuni fine ( sub 12%) , ceea ce îi imprimă o textură nisipoasă sau nisipo-lutoasă.

Răspândire. Psamosolurile sunt destul de răspândite în Ńara noastră, ocupând o suprafaŃă de aproximativ 450.000 ha. Cele mai mari suprafeŃe se întâlnesc în Lunca Dunării aproximativ 120.000 ha, în stânga Jiului cca 80.000 ha, în zona Dobrogea, Delta Dunării şi Litoralul Mării Negre, aproximativ 90.000 ha, în estul Bărăganului aproximativ 50.000 ha, în zona Carei-Valea lui Mihai din vestul Ńării, aproximativ 30.000 ha şi în zona Hanul lui Conachi din sudul Moldovei, aproximativ 15.000 ha. Pe suprafeŃe mai mici, psamosolurile se găsesc şi în alte zone.

CondiŃii naturale de formare. Din punct de vedere climatic condiŃiile sunt diferite în funcŃie de zonele în care se întâlnesc psamosolurile, dar, în general acestea sunt specifice pentru stepă şi silvostepă. Astfel temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 70 C şi 110C şi precipitaŃiile medii anuale mai mici sau mai mari de 500 mm.

Relieful este caracteristic, cuprinzand dune şi interdune. VegetaŃia naturală de pe nisipuri este rară fiind constituită din puŃine specii ierboase

slab dezvoltate şi păduri de salcâm şi quervineae. Materialul parental este specific, fiind constituit din depozite nisipoase eoliene cu

compoziŃii mineralogice foarte diferite si este factorul hotărâtor în formarea psamosolurilor.

Procese de pedogeneză. Formându-se pe materiale parentale nisipoase, psamosolurile prezintă unele caracteristici specifice:

� reŃin foarte puŃin apa ; � conŃin mult aer ; � vegetaŃia se dezvoltă foarte slab datorită lipsei umidităŃii; � resturile organice provenite de la vegetaŃia ierboasă şi lemnoasă în cantitate

mică sunt descompuse în condiŃii excesiv aerobe, de aceea se formează foarte puŃin humus sau nu se formează deloc;

� argilizarea este foarte redusă datorită materialului de natură cuarŃiferă ceea ce face ca psamosolurile să fie sărace în fracŃiuni fine, de cele mai multe ori sub 10– 12 %;

� sunt foarte sărace în complex coloidal, de aceea nu reŃin elemente nutritive; � datorită lipsei coloizilor, psamosolurile au o coeziune foarte mică, fiind uşor

spulberate de către vânt şi din această cauză procesele de solificare sunt împiedicate şi întrerupte.

În aceste condiŃii, în partea superioară se formează un orizont A slab conturat, urmat de materialul parental.

Alcătuirea profilului. Psamosolurile tipice au un profil puŃin evoluat, slab conturat alcătuit din orizonturile Ao şi C

ProprietăŃi. Psamosolurile au o textură nisipoasă, sau nisipo-lutoasă, sunt soluri nestructurate, foarte permeabile. Se lucrează foarte uşor în orice condiŃii de umiditate, nu prezintă nici o restricŃie. Sunt soluri slab aprovizionate cu humus, sub 1,5%, până la 0,5%, reacŃia este diferită, de la acidă în stânga Jiului, vestul Ńării, pH 5, la slab alcalină în Lunca Dunării, Delta Dunării, litoral, pH 7,5 , slab aprovizionate cu elemente nutritive iar gradul de saturaŃie în baze este mijlociu 60-70%.

Reținem : Deşi se lucrează uşor, datorită faptului că au un conŃinut scăzut în humus, în elemente nutritive şi argilă, prezintă proprietăŃi fizice nefavorabile, sunt uşor

144

spulberate de către vânt, psamosolurile au o fertilitate naturală scăzută. Dacă nu sunt ameliorate dau producŃii mici. Ameliorarea lor cuprinde multe măsuri :

� combaterea deflaŃiei eoliene prin plantarea perdelelor de protecŃie cu plante silvice, cultura în fâşii, montarea paranisipurilor;

� completarea deficitului de umiditate prin lucrarea de irigaŃie, pe nisipuri se aplică norme de udare mici şi mai dese ( la 2 zile);

� fertilizarea organică masivă pentru completarea deficitului de humus, îngrăşămintele organice trebuie încorporate mai adânc ( 30-40 cm), pentru ca descompunerea să fie mai lentă şi să creeze la această adâncime un strat protector cu permeabilitate redusă care să reŃină apa şi elementele nutritive;

� fertilizarea minerală cu doze mici şi dese, mai cu seamă atunci când se aplică îngrăşăminte pe bază de azot uşor solubile care se levigă foarte repede.

Observație : După ameliorare psamosolurile se pretează pentru toate culturile agricole, obŃinându-se producŃii foarte bune, deoarece nu prezintă pericolul de băltire, mlăştinire sau sărăturare. Pe aceste soluri merg foarte bine plantaŃiile de vii, pomi fructiferi ( cais, piersic, migdal, măr), pepeni verzi, tutun, plante cerealiere, cartoful timpuriu, arahide , tomate, castraveŃi, ardei, morcov, etc.

TEST DE EVALUARE

18. Care este relieful caracteristic în care s-a format psamosolul?

Răspuns :

Relieful caracteristic în care s-a format și se întâlnește psamosoluil este reprezentat prin dune și interdune.

19. Care este factorul hotărâtor în formarea psamosolului ?

Răspuns :

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 1. Stabiliți care este cauza pentru care psamosolurile sunt uțor spulberate de vânt : a) coeziunea mică; b) lipsa coloizilor ; c) conșinutul ridicat de argilă ; d) bogășia în complex coloidal ; e) conșinut ridicat în apă ;

Rezolvare : a,b

145

De rezolvat: 2. Care este cauza pentru care se formează puțin humus la psamosol ? a) resturi organice în cantitate mică ; b) materialul parental de natură cuarșiferă; c) descompunerea resturilor organice în condișii excesiv aerobe ; d) descompunerea resturilor organice în condișii excesiv anaerobe ; e) lipsa complexului coloidal.

Rezolvare:

9.3. Solurile formate pe argile

9.3.1. Vertosolul

Face parte din clasa pelisoluri, se caracterizează prin prezenŃa unui orizont vertic

„y” de la suprafaŃă și conŃine peste 30% argilă în toate orizonturile până la cel puŃin 100 cm.

Răspândire. Vertosolurile sunt destul de răspândite în Ńara noastră în zona de dealuri şi podişuri, dar se pot întâlni şi în zona de câmpie acolo unde apar ca materiale parentale argilele gonflante. Sunt răspândite în complex cu pelosolurile pe suprafeŃe mai mari sau mai mici în arealul Subcarpatic, Podişul Transilvaniei, Podişul Moldovei, Podişul Getic, Piemonturile Vestice , Câmpia de Vest, în partea de nord a Câmpiei Române între Argeş şi Olt.

CondiŃii naturale de formare. Întâlnindu-se în areale foarte diferite, din zona subcarpatică şi până la câmpie, climatul se caracterizează prin temperaturi medii anuale ce variază între 6 0 şi 100C, precipitaŃiile medii anuale oscilează între 500 şi 900 mm, indicele de ariditate 30 – 40.

Relieful este diferit, de deal , podiş, piemont, câmpie, ocupând în general terenurile plane sau uşor înclinate.

VegetaŃia naturală sub influenŃa căreia s-au format vertosolurile este forestieră (de obicei cer şi gârniŃă) sau în amestec cu vegetaŃie ierboasă de silvostepă.

Materialul parental este factorul hotărâtor în formarea acestor soluri, şi este constituit din argile gonflante.

Procese de pedogeneză. Cantitatea de resturi organice supuse proceselor de humificare nu este prea mare, rezultând humus în cantitate mică de tip mull forestier în care predomină acizii huminici bruni.

Datorită permeabilităŃii foarte mici, procesele de levigare sunt foarte scăzute. În aceste soluri humusul şi argilă sunt puternic legate între ele formând complexe organo-minerale foarte stabile.

Geneza vertosolurilor este dominată de procese specifice în urma cărora rezultă orizontul „y” –vertic (procese de vertisolaj).

Solul conŃine multă argilă (peste 30%) pe întregul profil, argilă gonflantă care în urma unor variaŃii de umiditate îşi măreşte şi îşi micşorează volumul. În perioadele umede vertosolurile gonflează (îşi măresc volumul) iar atunci când se usucă se contractă puternic şi crapă. Crăpăturile pot avea o deschidere de la 1-2 cm până la 20 cm iar pe adâncime pot ajunge până la 120-200 cm, în funcŃie de durata perioadei secetoase. Prin repetarea acestor procese, straturile de sol alunecă unele peste altele , îşi schimbă locul, fenomen ce poartă

146

denumirea de vertisolaj sau inversare de orizonturi. În urma acestui proces în masa solului agregatele structurale masive, prezintă feŃe de alunecare înclinate la 10-600 faŃă de orizontală.

La suprafaŃa vertosolurilor, în urma gonflării şi contracŃiei repetate apare un microrelief , caracterizat prin ridicături (microcoame) şi coborâri ( microdepresiuni) numit relief de „gilgai sau coşcoave”.

Alcătuirea profilului. Vertosolul tipic prezintă următoarea succesiune de orizonturi: Ay-By-C

ProprietăŃi. Fiind soluri cu un conŃinut ridicat de argilă (peste 30%), vertosolurile sunt soluri grele, reci. Perioada de lucru pe aceste soluri este foarte scurtă, 1-3 zile.

Lucrate în stare umedă calitatea lucrării este foarte slabă, de exemplu prin arătură se formează brazde continuie sub formă de curele, iar în condiŃiile lipsei umidităŃii se scot bolovani foarte mari. Sunt slab sau mijlociu aprovizionate cu humus (2- 3%), reacŃia este slab acidă (pH 5,8 – 6,8), gradul de saturaŃie în baze este de 70 – 80 %.

Reținem : Datorită compactităŃii ridicate şi a permeabilităŃii foarte reduse, vertosolurile au o fertilitate naturală scăzută. Se pretează cu bune rezultate pentru silvicultură, în condiŃii naturale.

Observație : Fertilitatea vertosolurilor poate fi mărită prin lucrări de afânare adâncă, fertilizare organică şi minerală. De multe ori apa bălteşte pe aceste soluri, de aceea se impune lucrarea de drenaj. După ameliorare vertosolurile au favorabilitate mijlocie pentru păşuni şi plante cerealiere cu înrădăcinare superficială. Nu sunt favorabile pentru pomicultură şi viticultură.

9.3.2. Pelosolul

Face parte din clasa pelisoluri, se caracterizează prin prezenŃa unui orizont pelic (z)

de la suprafaŃă și conŃine peste 30% argilă în toate orizonturile pînă la cel puŃin 100 cm adâncime.

Este răspândit în aceiași zonă cu vertosolul, condișiile naturale de formare, procesele de geneză, proprietășile, măsurile de ameliorare și folosinșa sunt asemănătoare.

Deosebirea dintre cele două unităși de sol, constă doar în materialul parental care și la pelosol este factorul hotărâtor în formarea solului, reprezentat prin argile în care predomină ilitul, care prezintă o rigiditate mai mare a reŃelei cristaline decât a mineralelor smectitice, ceea ce face ca gonflarea solului în perioadele umede şi micşorarea volumului în perioadele uscate, să se facă cu intensitate mai mică, iar fisurile ce apar în masa solului să aibă o deschidere mai mică, comparativ cu cele de la vertosoluri.

De asemenea, gonflarea şi contracŃia repetată cu intensitate mai mică, nu determină apariŃia în zona de formare a pelosolurilor a „reliefului de gilgai” .

Fenomenul de gonflare-contracŃie determină în unele orizonturi pelice, apariŃia pe alocuri a feŃelor de alunecare discontinue.

O altă deosebire între cele două soluri formate pe argile, este alcătuirea profilului care la pelosol are ca succesiune de orzonturi Az-Bz-C.

147

TEST DE EVALUARE

1. Care este factorul hotărâtor în formarea pelosolului ? Răspuns :

Materialul parental reprezentat prin argile nesmectitice de tip illit este factorul hotarâtor în formarea pelosolului.

2. Care este factorul hotărâtor în formarea vertosolului ?

Răspuns :

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 1. Ce conținut de argilă are pelosolul pe toată adâncimea profilului ? a) nu conșine argilă ; b) 10% ; c) 20 % ; d) 30% ; e) peste 30% ;

Rezolvare : e De rezolvat: 2.Procesul de vertisolaj, se caracterizează prin : a) mărirea volumului solului ; b) micșorarea volumului solului; c) feșe de alunecare între agregate înclinate la 10 - 60% ; d) crăpături cu deschidere de 1 - 2 cm până la 20 cm; e) relief de „gilgăi”.

Rezolvare:

148

Rezumatul temei

Solurile intrazonale și azonale la care materialul parental a intervenit decisiv în formarea lor, sunt reprezentate prin rendzină, andosol, vertosol, pelosol și psamosol.

Pentru rendzină, materialul parental este reprezentat prin roci masive sau fragmentate calcaroase apropae de suprafașa solului, de aceea aceste soluri se pot întâlnii în orice zonă de relief, climă și vegetașie.

Are proprietăși fizice și chimice favorabile (textură mijlocie, permeabilitate bună, conșinut în humus ridicat (5%), grad de saturașie în baze mare (100%) și reacșie slab alcalină (pH> 7), dar din cauza profilului scurt și a volumului edafic mic, are o fertilitate naturală scăzută.

Pe materiale parentale reprezentate prin roci eruptive efusive, în zona montană s-a format și se întâlnește andosolul. Datorită materialului amorf, solul este foarte afânat , cu o densitate , sub limita normală ( sub 0,8 g/cm3), cu o capacitate foarte mare de reșinere a apei (peste 100%). Densitatea mică a materialului amorf, determină o stabilitate mică a speciilor silvice cu care este ocupat, așa încât arborii sunt ușor doborâși de către vânturi..

Materialul parental de natură nisipoasă, a determinat formarea în mai multe zone ale șării, pe o suprafașă de aproximativ 500.000 ha a psamosolurilor, care se caracterizează prin anumite însușiiri specifice: reșin pușină apă; conșin mult aer, plantele se dezvoltă slab din cauza lipsei umiditășii, resturile organice în cantitate mică se descompun în condișii excesiv aerobe, formândându-se pușin humus, sunt lipsite de coloizi, au coeziune mică, sunt spulberate de vânt. Sunt soluri cu fertilitate naturală scăzută.

În zona de deal și podiș, pe argile gonflante de tip montmorillonit se întâlnește vertosolul.

Datorită materialului parental argilos și a conșinutului de peste 30% argilă ( de tip montmorillonit) pe toată adîncimea profilului, care determină procese repetate de mărire și micșorare de volum, în masa solului se realizează inversiune de orizonturi ( vertisolaj), aparișia feșelor de alunecare între agregatele structurale cu înclinare de 10 - 600 și crăpături cu deschidere de 1- 2 cm până la 20 cm.

În complex cu vertosolul, în zona de deal și podiș, dar pe materiale argiloase nesmectitice, care detrmină gonflarea și contracșia cu intensitate mai mică, se întâlnește pelosolul. În masa solului, feșele de alunecare sunt discontinui, iar crăpăturile sunt mai mici.

Ambele soluri au fertilitate naturală scăzută, perioada de executare a lucrărilor agricole în condișii optime este scurtă, 1- 3 zile.

149

Tema nr. 10

SOLURILE NEEVOLUATE, ORGANICE ŞI ANTROPICE

UnităŃi de învăŃare � Solurile neevoluate; � Solurile organice; � Solurile antropice . Obiectivele temei - Stabilirea clasei din care face parte fiecare unitate de sol şi definirea tipului de sol; - Cunoaşterea condiŃiilor naturale de formare; - Descrierea proceselor de solificare; - Alcătuirea profilului de sol; - EvidenŃierea proprietăŃilor solurilor şi a măsurilor de ameliorare a lor; - Încadrarea solurilor în clase de favorabilitate şi pretabilitate pentru diferite plante şi folosinŃe; Timpul alocat temei : 6 ore Bibliografie recomandată 71. Blaga, Gh., şi colab., 2005 - Pedologie. Editura Academic Pres, Cluj Napoca 72. Florea N., 2003. - Degradarea, protecŃia şi amelioraea solurilor. Editura Estfalie, Bucureşti ; 73. Popescu., C., 2008. - Ecopedologie. Editura Universitaria, Craiova 74. Popescu, C., 2010 – Pedologie. Manual universitar pentru învăŃământul la distanŃă. Editura Universitaria Craiova. 75. Vasile D., Popescu, C., 2003. - Pedologie. Editura Universitaria Craiova

10. 1. Solurile neevoluate Sunt reprezentate de solurile, la care procesle de solificare au fost frânate sau

întrepte de anumiŃi factori ( roca dură aproape de suprafaŃa solului, roziunea pe versanŃi, depunerea materialelor aluviale de către apele curgătoare în zona luncilor).

10.1.1. Litosolul

Face parte din clasa portisoluri. Ete un sol puŃin evoluat datorită rocii dure aproape de suprafaŃa solului .

150

Denumirea de Litosol vine de la cuvantul grecesc „lithos” = piatră, şi se defineşte printr-un orizont Ao sau O cu o grosime de cel puŃin 5 cm urmat de un orizont Rn sau Rp. Caracteristic pentru acest sol este prezenŃa rocii compacte sau uşor fisurate la suprafaŃa solului sau la adâncimea de 20-25 cm, dacă orizontul superior este A sau în primii 50 cm dacă orizontul superior este O.

Răspândire. Litosolurile sunt răspândite mai ales în zona montană, dar se pot întâlnii şi în zona de deal, podiş, piemont acolo unde roca dură apare de la suprafaŃă sau cât mai aproape de suprafaŃa solului.

CondiŃii naturale de formare. CondiŃiile climatice şi relieful sunt corespunzătoare zonelor în care se întâlnesc, munte, deal, podiş, piemont. VegetaŃia este lemnoasă sau ierboasă. Livosolul s-a format pe roci dure, compacte, metamorfice sau magmatice, uneori sedimentare (calcare compacte şi calcare cristaline).

Procese de pedogeneză. PrezenŃa rocii dure la suprafaŃa sau aproape de suprafaŃa solului, face ca solul să fie puŃin evoluat din punct de vedere genetic. Pe rocile compacte, mai mult sau mai puŃin afânate prin instalarea vegetaŃiei inferioare (cipuerci, alge, muşchi, licheni), se formează şi se acumulează materie organică în diferite stadii de descompunere într-un orizont subŃire A sau O, urmat de un orizont Rn sau Rp la mică adîncime.

Alcătuirea profilului. Profilul de sol al litosolului este foarte superficial (20 – 25 cm) alcătuit din următoarele orizonturi : Ao (Aom sau Aou) – R

ProprietăŃi. Litosolurile au o textură diferită de la grosieră la fină, o structură slab formată, grăunŃoasă, datorită rocii dure la mică adâncime au o permeabilitate mică pentru apă şi aer.

Au un conŃinut scăzut în humus şi în elemente nutritive, dar conŃin multă materie organică slab descompusă (peste 10%) au o reacŃie de la puternic acidă (pH 4,5 – 5,5) la neutră sau slab alcalină (pH 7,2 - 8,3), în funcŃie de caracterul acid sau bazic al rocii şi prezintă un volum edafic util mic.

ReŃinem : Datorită conŃinutului scăzut în elemente nutritive, a volumului edafic util mic, litosolul are o fertilitate naturală scăzută.

În condiŃii naturale se folosesc ca păşuni şi în silvicultură. În zonele de deal, podiş, piemont pot fi folosite pentru plantaŃiile de vii.

Se ameliorează prin fertilizare organică şi minerală şi prin adunarea şi îndepărtarea materialului scheletic.

10.1.2. Regosolul

Face parte din clasa protisoluri. Este un sol în stare incipientă de formare datorită eroziunii geologice. Se defineşte printr-un orizont A (Ao, Am, Au) urmat de materialul parental

(orizontul C). Răspândire. SuprafeŃe mari ocupate de regosoluri se întâlnesc în zona de dealuri,

podişuri, piemonturi, pe versanŃii cu pantă uniformă, unde procesele de eroziune geologică înlătură treptat dar permanent materialul de la suprafaŃă solificat. Din această cauză solul se menŃine în permanenŃă tanăr cu un profil scurt.

Pe suprafeŃe mai întinse, regosolurile se întalnesc în Podişul Getic, Podişul Moldovei, Podişul Târnavelor, SubcarpaŃii de Curbură, Piemonturile vestice. Pe suprafeŃe mai mici se întâlnesc în zonele de câmpie şi de munte.

CondiŃii naturale de formare. Regosolurile s-au format în condiŃii foarte variate de climă, relief, rocă, vegetaŃie, începând de la câmpie şi pâna in zona montană. Relieful

151

este reprezentat în general prin versanti, iar materialul parental alcătuit din luturi, argile, coluvii, conglomerate, gresii, nisipuri, marne, loessuri.

Procese de pedogeneză. Datorită înlăturării permanente a stratului de la suprafaŃă, procesele de humificare sunt reduse, materialul mineral alterat este îndepărtat pe pantă de apa ce se scurge la suprafaŃă, de aceea regosolurile se caracterizează printr-o solificare incipientă, profil slab dezvoltat şi lipsit de orizonturi de diagnostic bine conturate. Orizontul de acumulare a humusului se menŃine slab conturat, iar sub acesta nu se separă alte orizonturi.

Regosolurile se pot forma şi pe suprafeŃe cu rupturi sau alunecări, care determină apariŃia la suprafaŃă a orizontului C ( a materialelor parentale).

Alcătuirea profilului. Regosolurile tipice au un profil scurt alcătuit din orizonturile Ao şi C

ProprietăŃi. Regosolurile sunt soluri cu textură foarte variată, de la nisipoasă până la argiloasă, în funcŃie de materialul parental pe care s-au format. Sunt soluri nestructurate sau cu o structură granulară sau poliedrică slab dezvoltată. Au un conŃinut scăzut în humus, în jur de 1%, reacŃia este diferită, acidă, acidă,chiar slab alcalină, pH 5-7,5, slab aprovizionate cu elemente nutritive, grad de saturaŃie în baze în jur de 85%.

Datorită în special conŃinutului redus de humus şi elemente nutritive, regosolurile au o fertilitate naturală scăzută. În condiŃii naturale sunt ocupate de păşuni şi vegetaŃie forestieră cu productivitate slabă.

Se ameliorează prin lucrări de combatere a eroziunii de suprafaŃă, prin terasări, agroterase, executarea tuturor lucrărilor agricole pe curbele de nivel.

ReŃinem : După ameliorare, regosolurile se pot folosii pentru plantaŃiile de pomi fructiferi, viŃă de vie, sau pot fi cultivate cu plante cerealiere care sunt bune protectoare, în special neprăşitoarele . De asemenea se recomandă administrarea îngrăşămintelor organice şi minerale.

10.1.3 Aluviosolul

Face parte din clasa protisoluri. Este un sol la care procesele de solificare sunt întrerupte de depunerea materialului

aluvial în timpul revărsărilor. Aluvisolurile se definesc prin prezenŃa unui orizont A ( Am, Ao, Au), urmat de

materialul parental fluvic de cel puŃin 50 cm grosime. Răspândire. Aluviosolurile sunt foarte răspândite în Ńara noastră, întâlnindu-se în

Lunca şi Delta Dunării, in luncile apelor curgătoare dar şi în perimetre lacustre inundate mai rar sau ieşite de sub influenŃa revărsărilor.

CondiŃii naturale de formare. PrezenŃa aluviosolurilor nu este legată de o anumită zonă bioclimatică. Cu toate acestea luncile râurilor în care se întâlnesc cu precădere aluviosolurile prezintă un surplus de umiditate permanent, datorită influenŃei apei freatice, aşa încât în aceste areale se dezvoltă o vegetaŃie ierboasă şi lemnoasă caracteristică, iubitoare de apă.

Materialul parental este reprezentat de obicei prin depozite fluviatile cu texturi diferite.

Formarea aluviosolurilor este determinată de materialele erodate, transportate şi depuse de ape sub formă de materiale fluvice. Cantitatea acestor materiale, natura

152

mineralogică şi gradul de mărunŃire a particulelor, depinde de natura terenurilor supuse eroziunii, volumul de apă care curge, distanŃa de transport.

Procese de pedogeneză.În zona luncilor se disting următoarele etape în ceea ce priveşte geneza solurilor şi anume : aluvionarea ( depunerea stratificată a materialelor în urma revărsării şi stagnării apei); maturarea fizică a depozitelor aluviale ( fenomen de uscare, crăpare, structurare); levigarea sărurilor; instalarea vegetaŃiei ( formarea şi acumularea humusului) ; conturarea orizontului de la suprafaŃă.

În absenŃa inundaŃiilor sau când acestea se realizează la intervale mai mari de timp, vegetaŃia naturală a avut timp să se instaleze, să declanşeze şi să producă procese de solificare. În acest caz orizontul de la suprafaŃă este mai bine dezvoltat, de culoare mai închisă, cu un conŃinut mai mare de humus, iar procesele de structurare au evoluat.

Alcătuirea profilului. Aluviosolurile au un profil de tipul Ao-C ProprietăŃi. Aluviosolurile au o textură ce variează de la grosieră la fină, atunci

când materialele aluviale depuse au o compoziŃie omogenă sau o textură contrastantă, când depozitele aluviale (fluvice) sunt neomogene. Structura este glomerulară sau poliedrică moderat formată, uneori nu prezintă agregate structurale. Sunt soluri cu compactitate mijlocie, uneori compacte, când permeabilitatea pentru apă şi aer este mai mică, mijlociu aprovizionate cu humus ( 2-3%) şi cu elemente nutritive, reacŃia este diferită, majoritatea aluviosolurilor au o reacŃie slab alcalină dar se întâlnesc şi aluviosoluri cu reacŃie acidă, atunci când materialele depuse provin din erodarea rocilor, a materialelor sărace în elemente bazice. Gradul de saturaŃie în baze este diferit variind odată cu reacŃia.

ReŃinem : Aluvisolurile tipice au o fertilitate naturală mijlocie sau bună, dar pentru o valorificare cât mai favorabilă a acestor soluri este necesar să se realizeze o serie de lucrări de ameliorare : îndiguirea, irigarea, nivelarea (când este cazul) aplicarea îngrăŃămintelor organice şi minerale, lucrări agrotehnice diferenŃiate.

Executându-se aceste lucrări, aluviosolurile se pot cultiva cu plante cerealiere mari consumatoare de apă, soia, floarea soarelui, grâu, orz, porumb etc. Se pretează şi pentru legumicultură. Nu se recomandă pentru plantaŃiile de pomi şi viŃă de vie

TEST DE EVALUARE

19. Unde se întâlneşte regosolul ?

Răspuns :

Regosolul se întâlneşte în zona de deal şi podiş, piemont pe versanŃii cu pantă uniformă unde eroziunea geologică lentă a înlăturat treptat dar permanent stratul de la suprafaŃă solificat.

20. Ce măsuri de ameliorare sunt necesare pentru valorificarea favorabilă a

aluviosolurior ?

Răspuns :

153

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 15. Ce presupune textura contrastantă specifică aluviosolurilor ? z) materiale aluviale depuse, cu o compoziŃie omogenă; aa) materiale aluviale depuse, cu o compoziŃie neomogenă; bb) textură grosieră; cc) textură argiloasă; dd) textură lutoasă.

Rezolvare : b

De rezolvat: 16. Care este factorul care menŃine regosolul în stadiul incipient de solificare ? a. eroziunea geologică lentă; b. eroziunea accelerată; c. roca dură aproape de suprafaŃa solului; d. depunerea materialelor aluviale; e. conŃinutul scăzut în humus. Rezolvare :

10.2. Solurile organice

Sunt solurile formate prin acumularea materialului organic în condiŃii de exces de umiditate.

10.2.1. Histosolul

Face parte din clasa histisoluri şi se caracterizează prin prezenŃa orizontului organic

hidromorf (T) cu o grosime de cel puŃin 40 cm când materialul organic este sapric (intens descompus) sau hemic ( mediu descompus) şi de cel puŃin 60 cm când materialul organic este fibric ( slab descompus).

Răspândire. Histosolurile sunt foarte puŃin răspândite în Ńara noastră fiind întâlnite începând din arealul Luncii şi Deltei Dunării şi până în cel montan. După locul de formare histosolurile pot fi eutrice (în zonele joase) şi districe (în zonele montane).

CondiŃii naturale de formare. CondiŃiile climatice sun diferite, corespunzătoare arealelor menŃionate mai sus.

Caracteristic acestor soluri este excesul permanent de umiditate datorat reliefului şi microreliefului în care se întâlnesc şi vegetaŃia. Histosolurile eutrice (eutrofe şi mezotrofe) în cele mai multe cazuri se formează în zonele depresionare sau pe locul unor foste lacuri sau bălŃi unde excesul de umiditate poate provenii din pânza de apă freatică aproape de suprafaŃă sau de la suprafaŃă iar cele districe (oligotrofe) se formează de asemenea pe

154

terenuri cu microrelief depresionar sau plan (în zona montană) cu drenaj defectuos, excesul de umiditate se datorează apei din precipitaŃii care se acumulează şi stagnează la suprafaŃă o perioadă mai mare de timp.

În ceea ce priveşte vegetaŃia naturală, aceasta este diferită în funcŃie de natura histosolurilor: cele eutrice se formează pe terenuri cu vegetaŃie reprezentată prin diferite specii de rogoz (Carex), pipirig (Juncus), papură (Typha), trestie (Phragmites) iar la cele districe aceasta este constituită în special din muşchiul de Sphagnum şi o bogată floră acidofilă (iarba neagră-Calluna vulgaris, roua cerului – Drosera rotundifolia etc.)

Materialul parental pe care se formează histosolurile este reprezentat prin depozite mlăştinoase, fluvice, şi chiar roci dure (andezite, bazalte, şisturi cristaline, gresii silicioase) în zona montană.

Procese de pedogeneză. Procesul specific de geneză al histosolurilor este cel de turbificare, respectiv de descompunere a materiei organice în mediu anaerob.

Histosolurile eutrice se formează în primele faze la marginea unor lacuri sau bălŃi unde adâncimea apei este mică prin instalarea în aceste zone a vegetaŃiei specifice hidrofile, care an de an se depune sub apă aşa încât stratul de material organic în diferite stadii de transformare creşte în înălŃime, dar în acelaşi timp înaintează spre interiorul lacurilor sau bălŃilor respective, ocupând cu timpul parŃial sau total luciul de apă. Stratul de material organic nedescompus sau slab descompus poate să ajungă la câŃiva metrii înălŃime, conducând la micşorarea adâncimii lacurilor sau bălŃilor şi la colmatarea treptată a acestora deoarece materialul vegetal este amestecat cu material mineral (nisip, praf) adus de către vânturi de pe teritoriile vecine mai înalte.

Histosolurile districe se formează în zona montană din pături de muşchi de Sphagnum. Aceste pături de muschi suprapuse se îngroaşă an de an, capătă grosimi mai mari de 0,5 m şi reŃin în masa lor întreaga cantitate de precipitaŃii creându-se condiŃii anaerobe. Aceste histosoluri nu conŃin în masa lor material mineral, materialul organic este relativ afânat şi puternic acid.

Alcătuirea profilului. Atât histosolurile eutrice cât şi cele districe au la suprafaŃă un orizont T cu grosime mai mare de 50 cm, alcătuit din materiale organice în diferite stadii de descompunere (fibric, hemic şi sapric). La suprafaŃă unde materialul organic este slab descompus (fibric) orizontul T are o culoare mai deschisă (brună) iar mai în profunzime unde materialul organic este hemic sau sapric culoarea este brună negricioasă. Este afânat , nu prezintă structură şi nu se poate vorbi de o anumită textură.

În cele mai multe cazuri orizontului T îi urmează un orizont Gr reprezentat prin materialul mineral puternic gleizat de culoare vineŃie cu texturi diferite.

Atunci când grosimea orizontului T este mai mare de 3-4 m, orizontul Gr nu mai face parte din profiul de sol.

ProprietăŃi. ConŃinând mult material organic, histosolurile sunt foarte afânate, au densitate mică şi o mare capacitate de reŃinere a apei. Histosolurile eutrice, având la nivelul orizontului T şi material mineral au o reacŃie de la slab acidă la slab alcalină, valoarea pH = 5,8 –8,3 şi dispun de mai multe elemente nutritive. Histosolurile districe, neavând material mineral, sunt sărace în elemente chimice şi au o reacŃie puternic acidă (pH 4- 4,5).

ReŃinem : Fertilitatea naturală a histosolurilor este slabă. În general cele eutrice sunt folosite la obŃinerea mraniŃei pentru ghivecele cu flori dar şi ca îngrăşământ natural pentru alte tipuri de sol.

Ele se pot lua în cultură prin desecare, urmată de lucrări profunde de mobilizare pentru descompunerea aerobă şi aplicarea de îngrăşăminte.

După ameliorare pot fi folosite pentru plantele furajere şi prăşitoare.

155

Histosolurile districe pot avea diferite folosinŃe : combustibil de slabă calitate, aşternut pentru animale, material izolant.

Aceste histosoluri prezintă un mare pericol pentru pădurile de conifere, deoarece pătura de muschi sufocă puieŃii când aceştia sunt tineri.

10.2.2. Foliosolul

Face parte din clasa histisoluri Se defineşte prin prezenŃa unui orizont organic nehidromorf sau folic (O) cu o

grosime minimă de 50 cm sau de 20 cm dacă este situat pe roca compactă. Răspândire. Foliosolurile se întâlnesc în Ńara noastră pe suprafeŃe mici în zona montană.

CondiŃii naturale de formare. Climatul este specific zonei montane, umed şi răcoros, temperaturile medii anuale 2 – 50C, precipitaŃiile medii anule 900 –1300 mm.

Relieful este specific montan, foliosolurile întâlnindu-se în aceste areale în zonele depresionare.

VegetaŃia naturală este repreznetată prin păduri de conifere, care determină acidifierea şi intensificarea alterării părŃii minerale a orizonturilor din adâncime.

Materialul parental este alcătuit din roci dure sau dezagregate. Procese de pedogeneză. Formarea acestor soluri este determinată de acumularea

succesivă a materialului organic alcătuit din ace de conifere, rămurele, rădăcini dar şi alte categorii de material organic antrenat, transportat şi depus de către ape în zonele depresionare cu caracter acumulativ (FLOREA 2004, citat de FILIPOV 2005).

Alcătuirea profilului. Foliosolul prezintă următoarele orizonturi: O-C sau O-R . ProprietăŃi. În general, foliosolurile având la suprafaŃă un orizont alcătuit din

materialul organic în diferite stadii de descompunere, sunt soluri afânate, cu permeabilitate ridicată pentru apă şi aer. Au o reacŃie acidă datorită caracterului acid al materialului acumulativ .

ReŃinem . Fertilitatea lor naturală este scăzută şi sunt folosite în silvicultură. Speciile forestiere cu care sunt ocupate, sunt cele de conifere (brad, molid, pin).

TEST DE EVALUARE

20. De câte feluri sunt histosolurile în funcŃie de locul de formare ? Răspuns :

După locul de formare histosolurile sunt eutrice ( în zonele joase) şi districe ( în zonele montane).

21. Care este vegetaŃia specifică histosolurilor districe ?

Răspuns :

156

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 1. Ce alcătuire de orizonturi poate prezenta foliosolul : a) O – C ; b) O – R ; c) T – Gr ; d) Ao – R ; e) Au - R

Rezolvare : a şi b De rezolvat: 2. PrecizaŃi care este grosimea orizontului T, component al profilului histosolului : a) 10 cm; b) 20 cm ; c) 30 cm ; d) 40 cm; e) peste 50 cm. Rezolvare:

10.3. Solurile antropice

10.3.1. Erodosolul

Face parte din clasa antrisoluri.

Se defineşte printr-un profil erodat sau decopertat ca urmare a activităŃi antropice, astfel încât, pe baza orizonturilor rămase solul nu poate fi identificat.

Răspândire. Erodosolurile se întâlnesc pe versanŃii cu pantă mare, unde procesele de eroziune sunt accelerate dar se pot întâlnii şi pe terenuri fără pantă, în zona psamosolurilor unde deflaŃia eoliană a condus la erodarea solurilor respective.

În mod practic, erodosolurile se întâlnesc pe întreg arealul Ńării mai ales în regiunile de deal, podiş, piemont, unde pe versanŃii puternic înclinaŃi, în lipsa vegetaŃiei ierboase sau forestiere, eroziunea se manifestă puternic.

CondiŃii naturale de formare. Clima şi vegetaŃia sunt specifice zonelor în care se întâlnesc erodosolourile.

Relieful şi materialul parental influenŃează decisiv formarea acestor soluri, relieful prin expoziŃia versanŃilor, lungimea, profilul lor iar materialul parental prin natura sa.

Procese de pedogeneză. Procesul specific de formare al erodosolurilor este cel de eroziune accelerată, respectiv desprinderea şi îndepărtarea particulelor de sol din loc, prin acŃiunea apelor de şiroire sau a vântului. Acesta se manifestă diferit în funcŃie de relief şi

157

de textura solului. Astfel, pe versanŃii cu expoziŃie sudică, pe cei cu lungime mai mare eroziunea este mai intensă.

Procesul de eroziune este declanşat şi amplificat şi de intervenŃia necugetată a omului, prin îndepărtarea vegetaŃiei ierboase sau lemnoase de pe terenurile în pantă şi luarea acestora în cultură fără măsuri de protecŃie dar şi prin decopertare.

Alcătuirea profilului. În funcŃie de vechiul sol care a fost supus eroziunii accelerate şi de intensitatea acesteia, erodosolul poate avea profile diferite. Se pot întâlni erodosoluri cu un singur orizont, C, atunci când eroziunea a fost puternică şi au fost îndepărtate orizonturile Ao sau Am şi a ajuns la suprafaŃă orizontul C, reprezentând practic un „ciot de sol” (FLOREA N. 2004 citat de BLAGA GH.2005).

Când eroziunea s-a manifestat cu o intensitate mai mică iar orizonturile ajunse „la zi” sunt Bv,Bt,AB,AC, profilul poate să fie Bv-C, Bt-C .

De cele mai multe ori orizonturile ajunse la suprafaŃă prin eroziune, sunt lucrate în vederea cultivării, apărînd astfel un orizont Ap. În aceste condiŃii profilul erodosolului poate fi: Ap-C; Ap-Bv-C; Ap-Bt-C .

ProprietăŃi. Erodosolurile au proprietăŃi foarte diferite în funcŃie de proprietăŃile vechilor soluri care au fost erodate. Textura variază de la grosieră până la fină, pot fi nestructurate sau cu o structură poliedrică (Bv), prismatică (Bt), au un conŃinut scăzut în humus, sub 1%, foarte slab aprovizionate cu elemente nutritive, reacŃia este diferită de la alcalină până la acidă, activitate biologică redusă, în general, acestea sunt slab productive sau neproductive.

ReŃinem : În general erodosolurile sunt slab productive sau neproductive. În vederea folosirii lor trebuie aplicate măsuri de ameliorare . Prima lucrare de ameliorare o reprezintă combaterea eroziunii accelerate. Aceasta se realizează prin terasare. După terasare, pot fi plantate cu vie şi pomi fructiferi. Pentru ca aceste plantaŃii să reuşească, la înfiinŃare trebuie aplicate cantităŃi mari de îngrăşăminte organice şi anual administrarea îngrăşămintelor minerale.

Combaterea eroziunii se mai realizează prin amenajarea de valuri de pământ, agroterase care se cultivă cu plante protectoare, evitându-se prăşitoarele.

Se recomandă de asemenea înierbarea, dar măsura cea mai indicată este împădurirea.

10.3.2. Entriantrosolul

Face parte din clasa protisoluri şi se defineşte prin faptul că este un sol în curs de formare, dezvoltat pe materiale antropogene cu o grosime de cel puŃin 50 cm

Răspândire. Entiantrosolurile se întâlnesc pe suprafeŃe diferite pe terenurile unde s-au depus diverse materiale rezultate în urma unor activităŃi umane, ca de exemplu: reziduuri industriale de la fabricile de ciment, de îngrăşăminte, material steril provenit de la exploatările miniere la zi şi cariere, cenuşa de termocentrală, resturi menajere ale localităŃilor urbane. Tot entiantrosol poate fi considerat şi materialul pământos săpat, transpostat şi depus în altă parte.

Procese de pedogeneză. Depozitele de materiale, de reziduuri care rezultă în urma activităŃilor productive ale omului, depuse în straturi mai groase de 50 cm, alcătuiesc haldele. Aceste halde au o compoziŃie foarte heterogenă la început, sunt afânate, permeabile şi în masa lor nu se identifică straturi cu proprietăŃi specifice, nu au orizonturi. Pe măsură ce trece timpul şi în aceste halde au loc o serie de procese specifice de solificare, ele se tasează, componentele se aşează mai bine, se instalează vegetaŃia, se

158

declanşează activitatea microbiologică. Se formează humus ce se diferenŃiază în straturi sub formă de orizonturi difuze.

Profil, proprietăŃi. Entiantrosolurile fiind alcătuite din materiale acumulate în depozite de cel puŃin 50 cm, nu prezintă orizonturi diagnostice.

ProprietăŃile entiantrosolului sunt foarte diferite, în funcŃie de proprietăŃile materialelor depuse. Au texturi heterogene, sunt nestructurate, reacŃie diferită, alcalină, neutră, acidă. În timp, entiantrosolurile evoluează spre solurile specifice zonelor în care se găsesc.

ReŃinem : Fertilitatea lor este foarte variată şi depinde de o serie de factori precum: natura materialelor depuse, grosimea acestora, compoziŃia chimică, timpul de solificare, etc.

ObservaŃie : Deoarece prin depunerea acestor materiale antropogene sunt scoase anual din circuitul agricol suprafeŃe mari de teren agricol, suprafeŃe plane , în general mecanizabile şi în anumite situaŃii uşor de irigat, pentru luarea în cultură a entiantrosolurilor trebuie aplicate anumite măsuri specifice în etape:

� aşezarea în haldă a materialului pe straturi în funcŃie de compoziŃia lor, stratul de la suprafaŃă să provină dintr-un material bogat în humus;

� cultivarea la început cu plante mai puŃin pretenŃioase şi bune solificatoare (leguminoase, plante perene);

� fertilizarea organică şi minerală masivă. După aplicarea acestor măsuri pot fi folosite cu bune rezultate în cultura plantelor

de câmp, pomicultură, viticultură, legumicultură, folsoinŃa lor diversă fiind în perfectă concordanŃă cu condiŃiile climatice.

TEST DE EVALUARE

g. Ce măsuri de amelirare trebuie aplicate la erodosol ? Răspuns :

Pentru combaterea eroziunii accelerate trebuie executată lucrarea de terasare, amenajarea valurilor de pământ, agroterasele, împădurirea şi înierbarea.

h. În funcŃie de vechiul sol supus eroziunii şi de intensitatea acesteia, ce profil poate avea erodosolul ? Răspuns :

159

ExerciŃii. Exemplu rezolvat: 1. Cum se numesc depozitele de materiale rezultate în urma activităŃii productrive a omului, depuse în straturi de peste 50 cm : a) depozite aluviale ; b) depozite coluviale ; c) halde ; d) depozite proluviale ; e) depozite eoliene.

Rezolvare : c

De rezolvat: 2. Procesul specific de formare a erodosolurilor este : p) eoziunea geologică lentă; q) eroziunea accelerată; r) vertisolajul; s) iluvierea; t) bioacumularea.

Rezolvare:

Rezumatul temei

Solurile la care procesele de solificare au fost frânate sau întrerupte de anumiŃi

factori, au o vârstă relativ tânără, sunt soluri neevoluate. Roca dură aproape de suprafaŃa solului, la 20-25 cm, a determinat formarea cu

precădere în zona montană a litosolului, sol cu un profil scurt (Ao-R) , cu un conŃinut mic în humus, dar cu mult material organic în stare brută, cu o reacŃie în general acidă şi fertilitate naturală scăzută.

Eroziunea geologică lentă pe versanŃii cu pantă uniformă, în zona de deal şi podiş, a determinat formarea regosolului, care are în alcătuire în alcătuire două orizonturi (Ao şi C), cu un conŃinut mic în humus ( aproximativ 1%), reacŃie diferită de la acidă la slab alcalină (pH 5 – 7,5) şi fertilitate naturală scăzută.

Depunerea materialelor aluviale, de către apele curgătoare în zona luncilor , a determinat formarea aluviosolurilor.

Şi acest sol are u profil scurt , Ao-C, se caracterizează prin textură contrastantă, conŃinut în humus 2-3%, reacŃie slab alcalină sau uneori acidă în funcŃie de natura materialului depus. Au o fertilitate naturală mijlocie.

Acumularea materialului oragnic în condiŃii de lipsă de umiditate şi de exces de umiditate a determinat formarea foliosolurilor, respectiv histosolurilor.

Histosolurile care pot fi eutrice ( în zonele joase) şi districe în zonele înalte, au la suprafaŃă un orizont T, cu grosime mai mare de 50 cm, urmat de un orizont Gr, iar

160

foliosolurile prezintă la suprafaŃă un orizont organic nehidromorf (O) şi materialul parental C sau R.

Fertilitatea naturală a acestor soluri este slabă. Pe terenurile cu pantă mare unde eroziunea accelerată, determinată şi de activitatea

productivă a omului, a înlăturat orizonturile de la suprafaŃa solului, se întîlneşte erodosolul, care în funcŃie de intensitatea eroziunii, poate avea un singur orizont , C când eroziunea a fost puternică şi au fost îndepărtate orizonturile Ao sau Am şi a ajuns la suprafaŃă orizontul C şi două orizonturi Bv-C sau Bt-C, când eroziunea s-a manifestat cu intensitate mai mică.

Prin depunerea unor materiale sau reziduri rezultate în urma activităŃii productive a omului ( deşeuri de la fabricile de ciment, de îngrăşăminte, de la termocentrale, de la exploatările miniere la zi etc) în halde, cu grosimi mai mari de 50 cm, se formează entriantrosolul, care are proprietăŃi diferite în funcŃie de proprietăŃile materialelor depuse.

În timp, sub acŃiunea factorilor de solificare, aceste soluri evoluează spre solurile specifice zonei în care se găsesc.

TEST RECAPITULATIV

Temele 6 – 10

5. SelectaŃi solurile ce fac parte din clasa luvisoluri : f) planosolul; g) kastanoziomul ; h) preluvosolul roşcat ; i) cernoziomul ; j) cernoziomul cambic. 6. Care este solul ce se întâlneşte în zona de silvostepă, ocupând zona dinspre stepă a silvostepei ? f) cernoziom; g) cernoziom cambic ; h) cernoziom argic; i) preluvosol; j) luvosol.

7. PrecizaŃi care este factorul hotărâtor în formarea planosolului : a) relieful plan sau depresionar; b) materialul parental bistratificat; c) vegetaŃia naturală; d) temperaturile scăzute; e) precipitaŃiile multe.

8. Ce component al solului îi imprimă la suprafaŃă culoare deschisă, la luvosol ?.

a) argila; b) oxizii de fier; c) silicea cooidală; d) humusul; e) nisipul.

161

9. PrecizaŃi care din următoarele soluri au reacŃie acidă: a) preluvosolul; b) luvosolul; c) planosolul; d) cernoziomul; e) kastanoziomul. 6. PrecizaŃi cărui sol aparŃine schema de profil următoare : Aow-Elw-Btw-C : a) plansolul; b) luvosol; c) preluvosol roşcat; d) cernoziom ; e) cernoziom argic. 7. Trecerea bruscă texturală între orizontul E şi B la planasol se face pe o grosime de : a) peste 10 cm; b) sub 7,5 cm; c) peste 7,5 cm; d) 15 cm; e) 20 cm. 8. ConŃinutul în humus al cernoziomului este : a) 1,5 – 2,5 % ; b) 2,5- 3,5 % ; c) peste 4 % ; d) 2 – 2,5 % ; e) sub 1,5 %. 9. SelectaŃi din solurile de mai jos, pe cele în care se formează humus de tip mull forestier în care predomină acizii humici bruni : a) preluvosol roşcat ; b) preluvosol ; c) luvosol ; d) kastanoziom ; e ) planosol. 10. Care sunt solurile, care în urma proceselor de pedogeneză, de alterare se formează multă argilă din care o parte migrează la nivelul orizontului B iar cealaltă parte suferă în continuare procese de alterare eliberându-se silicea coloidală ? a) cernoziomul argic ; b) cernoziomul cambic ; c) luvosolul; d) preluvosolul roşcat ; e) planosolul.

162

11. Care din solurile de mai jos, s-au format pe materiale parentale ( luturi, argile, gresi, conglomerate) lipsite de elemente bazice ? a) cernoziomul; b) cernoziomul cambic ; c) cernoziomul argic ; d) preluvosolul ; e) luvosolul. 12. StabiliŃi care este cauza pentru care culoarea faeoziomului se deschide prin uscare cu 1,5 unităŃi crome şi valori : a) materialul parental; b) apa freatică la mică adâncime; c) migrarea coloizilor organo minerali; d) relieful fragmentat ; e) vegetaŃia de silvostepă. 13. PrecizaŃi cine frânează procesele de debazificare, alterare şi eluviere la eutricambosol : a) prezenŃa elementelor bazice în materialul parental; b) prezenŃa vegetaŃiei neacidofile ; c) descompunerea resturilor organice de către bacterii şi ciuperci; d) relieful reprezentat prin versanŃi ; e) apa freatica la adancime mare. 14. Căror soluri le este caracteristică următoare schemă de profil : Ao-Bv-C sau R ? a) eutricambosolului; b) districambosolului ; c) nigrosolului ; d) faeoziomului ; e) psamosolului. 15. Ce componente ale solului se acumulează datorită eluvierii în orizontul Bhs, la podzol ? a) sescvioxizi de fier ; b) sescvioxizi de aluminiu ; c) acizi ai humusului ; d) argilă ; e) silice coloidală. 16. Prepodzolul, podzolul, criptopodzolul, soluri din clasa spodisoluri se întâlnesc în zona montană : a) inferioară; b) mijlocie ; c) înaltă; d) subalpiă ; e) alpină.

163

17. Care din următoarele aspecte sunt caracteristice humosiosolului ? a) materialul organic brut prin uscare şi scuturare se separă uşor de materialul mineral silicios ; b) acumularea resturilor organice în stare brută sub forma unei „pături „ (pâsle) ; c) eliberare unei cantităŃi mari de argilă prin alterare ; d) stratul de material organic de la suprafaŃa solului, se desprinde foarte uşor de substratul mineral inferior ; e) rocile eruptive şi metamorfice silicatice sunt mărunŃite datorită variaŃiei de temperatură;

18. Care este factorul hotărâtor în formarea gleiosolului ?

a) materialul parental argilos ; b) roca parentală calcaroasă aproape de suprafaŃa solului ; c) apa freatică la adîncime mică 1 – 1,5 m ; d) apa freatică la adîncime acritică ( peste 10 m) ; e) stagnarea apei din precipitaŃii la suprafaŃa solului ; 19. PrecizaŃi care din factorii de mai jos sunt specifici formării stagnosolurilor

: a) precipitaŃii peste 650 mm ; b) teren plan sau depresionar cu drenaj global defectuos; c) stagnarea apei din precipitaŃii la suprafaŃa sau în primele orizonturi ; d) precipitaŃii sub 500 mm; e) teren plan sau depresionar cu drenaj global bun . 20. Care este sursa principală de sărăturare pentru formarea solonceacului şi

ce parametri trebuie să îndeplinească ? a) apa din precipitaŃii – peste 650 mm; b) apa din precipitaŃii – sub 650 mm: c) apa freatică – la adâncime critică; d) apa freatică – cu mineralizare critică ; e) apa din precipitaŃii –prezenŃa la o anumită adîncime a unui strat impermeabil. 21. StabiliŃi care din solurile de mai jos au o reacŃie alcalină şi puternic

alcalină : a) gleiosolul ; b) stagnosolul ; c) solonceacul ; d) soloneŃul ; e) podzolul ; 22. UniŃi cu o linie solul , schema de profil caracteristică : a) Ao-Bt-C luvosol ; b) Ao – El – Bt – C preluvsolul ; c) Ao – Go – Gr solonceac ; d) Ao – Btna – C gleiosol ; e) Aosa – ACsa – C soloneŃ.

164

23. Care este factorul hotărâtor în formarea rendzinei ? a) materialul parental nisipos ; b) roca dură calcaroasă aproape de suprafaŃa solului ; c) materialul parental reprezentat prin roci eruptive amorfe ; d) materialul parental reprezentat prin argile smectitice; e) materialul parental reprezentat prin argile nesmectitice . 24. SelectaŃi solul căruia îi aparŃin următoarele proprietăŃi : profil scurt, volum edafic redus, textură mijlocie, relaŃii bune cu apa şi aerul; conŃinut în humus peste 5%, reacŃie slab alcalină (pH> 7), grad de saturaŃie în baze 100%. a) luvosol; b) districambosol; c) rendzină; d) litosol; e) podzol. 25. SelectaŃi solul caracterizat prin următoarele însuşiri : densitate aparentă mică ( sub 0,8g/cm3), porozitate mare ( 70 – 80%), capacitate mare de reŃinere a apei ( peste 100%), conŃinut mic în humus (1%) dar mult material organic în stare brută ( peste 20%), reacŃie acidă ( pH aproximativ 4), grad de saturaŃie în baze (V%) sub 53%. a) rendzina ; b) eutricambosol; c) cernoziom ; d) andosol ; e) psamosol. 26. SelectaŃi solul la care factorul hotărâtor în formarea lui este materialul parental nisipos, are profil de tipul Ao-C şi prezintă unele caracteristici specifice : reŃine puŃină apă, conŃine mult aer, vegetaŃie slab dezvoltată datorită lipsei umidităŃii; argilizare slabă, sărăc în coloizi, humus puŃin: a) aluviosol; b) litosol; c) regosol; d) psamosol; e) erodosol. 27. Cum se numeşte solul, care prezintă în zona în care se întâlneşte un relief specific proceselor de formare, cu ridicături şi coborâri ( relief de „gilgai”) ? a) cernoziom; b) vertosol; c) pelosol; d) planosol; e) erodosol. 28. SelectaŃi solurile ce aprŃin clasei umbrisoluri : a) prepodzol; b) vertosol;

165

c) nigrosol; d) humiosol; e) districambosol. 29. Care din următoarele soluri poate prezenta o textură contrastantă ? a) litosol ; b) psamosol ; c) aluviosol ; d) regosol; e) rendzina. 30. Procesul specific de formare a histosolurilor este : a) vertisolajul ; b) turbificarea ; c) eroziunea ; d) argilizarea ; e) eluvierea. 31. Care din următoarele succesiuni de orizonturi aparŃin erodosolului ? a) Bv – C; b) Bt – C; c) C ; d) Ao – Bv – C; e) Ao – Bt – C.

166

Bibliografie

1. Blaga Gh și colb., 1996 – Pedologie. Editura Didactică și Pedagogică, București ;

2. Blaga Gh și colb., 2005 – Pedologie. Editura Academic Pres, Cluj-Napoca;

3. Canarache A., 1990 – Fizica solurilor. Editura Ceres, Bucrești; 4. Chirișă C.D., 1974 – Ecopedologie. Editura Ceres, București ; 5. Cone Ana, Vintilă L., Canarache A., 1977 – Dicșionar de știinșa

solului. Editura știinșifică și Enciclopedică, București ; 6. Coteș P., 1973 – Geomorfologia României. Editura Tehnică,

București. 7. Duchaufour P., 1982 – Pedology, George Allen and Unwin Litd ; 8. Filipov F., Lupașcu Gh., 2003 – Pedologie. Alcătuirea, geneza,

proprietășile și clasificarea solurilor. Editura Terra Nova, Iași ; 9. Florea N., 1994 – Pedogeografie cu noșiuni nde pedologie. Edișia I,

Sibiu; 10. Florea N., Munteanu I., 2003 – Sistemul Român de Taxonomie a

Solurilor. Editura Estfalia, București ; 11. Merlescu Er., Teșu C., 1982 – Solurile României. Litorafia Institutului

Agronomic, Iași ; 12. Nișă L., 2004 – Pedologie. Editura Eurolit, Timișoara; 13. Onea N., Rogobete Gh, 1977 – Pedoogie generală și ameliorativă.

Editura Didactică și Pedagogică, București ; 14. Păcurar I, 2005 – Pedologie forestieră. Editura Academic Pres, Cluj-

Napoca; 15. Popescu C., 2006 – Pedologie – Bonitare funciară. Editura

Universitaria, Craiova ; 16. Popescu C., 2008 Ecopedologie. Editura Universitaria, Craiova; 17. șorop Gr. și colab., 1990. Pedologie. Reprografia Universitășii din

Craiova; 18. Vasile D., Popescu C., 2003 Pedologie. Editura Universitaria Craiova; 19. Vasile D., Popescu C., 2003 Pedologie, lucrări practice. Reprografia

Universitășii din Craiova.

167