104

8.2 Lucrări asupra familiilor de albine

în luna AUGUST (după ing.Nicolae Foti, ing.Ion Barac, Constantin Antonescu, Eleodor Gh.Bistriceanu, Radu Vancea, ing.Vasile

Deaconu, dr.ing.Eliza Căuia, prof.univ.dr.ing.Petre Iordache şi Veronica Mara Mîndru)

Fig.8.1 Stupină în august retrasă la Tulcea - Delta Dunării

ACŢIUNI PRIORITARE ÎN LUNA AUGUST: - lucrări de organizare a cuiburilor în vederea iernării; - realizarea examenului clinic al familiilor de albine şi efectuarea eventualelor

tratamente necesare; - întărirea familiilor nou formate și slabe pentru a putea depăşi cu bine perioada de

iernare; - verificarea calității și cantităților rezervelor de hrană și eliminarea celei necorespunzătoare;

- schimbarea mătcilor necorespunzătoare; - administrarea hrănirilor de stimulare pentru creşterea albinei de iernare și celor pentru completarea rezervelor;

- evitarea furtișagului care poate să apară cu prilejul hrănirilor; - reformarea fagurilor vechi și conservarea fagurilor goi și - verificarea și recondiționarea stupilor în care vor ierna familiile de albine.

Luna august , numită și „gustar”, trebuie să fie luna destinată asigurării proviziilor

necesare familiilor de albine pentru iernare și începerii formării albinelor care vor ierna, atât sub aspect calitativ cât și sub aspect cantitativ. Este foarte important ca fiecare stupar să cunoasca și să asigure toate verigile fluxului tehnologic prin care familiile de albine sunt menținute la o putere cât mai mare (număr de albine) știut fiind că puterea familiei stă în mulțimea de albine care populează stupul. Se știe că în urma culesului de mare intensitate de la floarea-soarelui, familiile de albine ajung slabite atât din punct de vedere al cantității de albine, cât și al calității matcii. Dar, dacă în

105

luna iulie creșterea puietului a înregistrat o diminuare, în cursul lunii august apare de obicei un nou impuls de creștere fără însă a atinge nivelul de intensitate de la începutul verii. Astfel începe perioada creșterii albinelor de iarnă, în stupi apar semnele pregătirii pentru iernare, aceste semne fiind evidente tot mai pregnant pe măsura trecerii timpului. În această perioadă scăderea temperaturilor atmosferice nocturne face ca albinele să părăsească ramele periferice ale stupului și să se aglomereze în zona centrală a cuibului, adică în zona ramelor cu puiet și rezerve de hrană, respectiv mierea și păstura sunt concentrate în

jurul puietului dispus în această zonă. Apare astfel un blocaj de cuib ca urmare a manifestării pronunțate a instinctului de acumulare al familiilor, datorită apropierii sezonului rece, când albinele sunt grăbite să-și acumuleze rezervele de hrană necesare iernării. Totodată, acum albinele nu mai cresc faguri și nici puiet de trântori în schimb propolizează intens mai ales crăpăturile stupilor și spațiile pe care se sprijină extremitătile leațurilor superioare ale ramelor și câte odată chiar urdinișul. Ținând seama de aspectele noi apărute în activitatea albinelor este normal și necesar ca apicultorii să acționeze în direcția manifestărilor fiziologice, biologice și de comportament ale familiilor de albine înlesnind acestora desfășurările dictate în principal de instinctul de conservare a speciei.

a) Busuiocul de miriște (Stachys

palustris L.)

b) Facelia (Phacelia tanacetifolia

Benth.)

c) Izma broaștei (Mentha aquatica

L.)

d) Muștarul alb (Sinapis alba L.)

e) Salcâmul Mexican (Robinia

vneomexicana Gray)

f) Sparceta (Onobrychis viciaefolia

Scop)

106

g) Sulfina albă (Melilotus albus

Medik)

f) Trifoiul alb (Trifolium repens L.)

Zburătoarea (Epilobium

augustifolium Linnè)

Fig.8.2 Plante melifere cu pondere mare care înfloresc în august

Un sprijin destul de eficace pentru desfășurarea acțiunilor de menținere a unei activități

susținute a familiilor de albine este și faptul că luna august este luna în care multe specii de

interes melifer se află în diferite fenofaze de înflorire (început, maxim, sfârșit). Pentru

documentare vedeți “Plante melifere de foarte mare și mare pondere economic-apicolă“,

autori Petre IORDACHE, Ileana ROȘCA și Mihai CISMARU, Editura Lumea apicolă,

București 2008.

Este bine de știut că toate lucrarile fluxului tehnologic trebuiesc acum efectuate la timp, cu

pricepere și exigența maxima, aceasta garantând o buna trecere, fără pierderi, a iernii și un

start bun în primăvara următoare.

Principalele acțiuni și lucrări care trebuiesc executate în această lună sunt descrise în

subcapitolele care urmează.

8.2.1 Lucrări de organizare a cuiburilor în vederea iernării

107

Fig.8.3 Restrangerea si reorganizarea cuibului in august

În principal, lucrările de organizare a cuiburilor familiilor de albine în vederea iernării se vor

concretiza prin îndepărtarea fagurilor goi, descăpăcirea după diafragmă a celor cu porțiuni de miere puțină, echilibrarea și eventual completarea cu faguri cu miere de la alte familii mai

puternice. Ca urmare a schimbării tendințelor de dezvoltare a familiilor de albine spre pregătirile de iarnă apare o tendință de blocaj a cuibului fapt care are ca rezultat o diminuare a spațiului de ouat al reginei, iar albinele afectate creșterii puietului vor fi din ce în ce mai puține. Astfel puterea familiei scade, rezultând mai puține albine cu corp gras format (albine de iernare), dar și mai puțin pregatite din punct de vedere fiziologic pentru traversarea iernii. Pentru a contracara această stare de fapt măsurile de menținere a puterii familiilor de albine, luate în luna precedent (vezi subcapitolul 7.2.7) , vor fi completate prin crearea condițiilor optime în cuib pentru creșterea intensă de puiet. Se impune reducerea volumului cuibului, împachetarea acestuia și introducerea în mijlocul acestuia a fagurilor goi, în care au crescut mai multe generatii de puiet. Pe parcurs faguri goi introduși se vor inspecta periodic la 5-7 zile și dacă se constată

însămânțarea lor integral de către regină se vor introduce alți faguri goi astfel că se va menține activitatea de ouat. Nopțile cu temperaturi scăzute fac ca reginele să-și încetinească ouatul și pentru ca acest lucru să nu se întâmple se va proceda la reducerea cuibului care va fi format numai din rame bine acoperite cu albine. Ramele cu puiet gata de eclozionare și cele cu miere puțină vor fi trecute în marginea cuibului după descăpăcirea mierii dispunându-se după diafragmă, de unde albinele vor căra mierea înapoi în cuib. De asemenea, după restrângerea cuibului cu ajutorul diafragmei se va proceda la împachetarea cuibului pe lateral și deasupra podișorului cu materiale termozolante. Profitând de prilejul examinării cuiburilor familiilor de albine ale stupinei se va face și o evaluare a puterii și gradului de dezvoltare a acestora. Stabilirea puterii unei familii, în general, se va face în funcție de numărul de albine pe care

le conține știind că o familiie, care la sfârșitul lunii iunie ar trebui să atingă apogeul dezvoltării, ar trebui să conțină 30000 la 50000 de albine și că 10000 albine cântăresc circa 1 kg. În continuare pentru evaluarea puterii familiilor de albine vom da greutățile aproximative ale albinelor acoperitoare ale diferitelor tipuri de rame și numărul albinelor conținute de intervalele dintre acestea. Astfel:

- ramele Dadant Blatt (420X300 mm) bine acoperite conțin 200 g albine, iar un interval dintre ele conține 2000 albine și

- ramele ME (420X230 mm) bine acoperite conțin 150 g albine, iar un interval dintre ele conține 1500 albine.

Ținând seama de cele de mai sus și de experiența practică în gestionarea dezvoltarii stupinelor se pot eticheta, la începutul lunii august, ca:

- familii de albine puternice cele care ocupă 8 la 9 intervale;

- familii de albine mijlocii cele care ocupă 6 la 7 intervale și - familii de albine slabe cele care ocupă 4 la 5 intervale,

menționând că această evaluare se face luând în considerație rama Dadant Blatt (420X300 mm).

8.2.2 Realizarea examenului clinic al familiilor de albine şi efectuarea eventualelor tratamente necesare

108

Aplicarea fumigației

Foaie de control al infestării

Fig.8.4 Efectuarea tratamentului împotriva varrozei

Cu ocazia lucrărilor de organizare a cuiburilor în vederea iernării se va realiza și examinarea stării de sănătate a familiilor și, în caz de nevoie, se vor colecta probe pentru analizele corespunzătoare (vedeți subcapitolele 3.2.7 și 6.2.1). Totodată, considerând că s-au efectuat extragerile de miere de la ultimele culesuri de producție, se vor executa preventiv cel puțin 2 tratamente pentru ținerea sub control a infestației cu varroză. Este neapărat necesar ca în perioada iulie-august, după ultimul cules de producție, tratamentele împotriva varrozei să fie aplicate cu toată seriozitatea și minuțiozitatea deoarece în această perioadă numărul acarienilor Varoa jacobsoni crește dramatic și acarienii se află în puiet în proporție de 90%. În același timp cantitatea de puiet scade astfel încăt din ce în ce mai mulți acarieni se află în celulele cu puiet din ce în ce mai reduse la număr și, deci, din ce în ce mai atacate. Tot în această perioadă crește și numărul acarienilor pe albinele adulte. Familiile

de albine ating punctul critic al infestării cu varooză și primele pagube devin vizibile. Sunt însă și vătămări ale albinelor care sunt greu de observat de către apicultori și ele constau, de exemplu, din sustragerea proteinei de către acarienii care parazitează puietul. Astfel, atacul unui singur acarian reduce corpul gras al albinei, care va ecluziona ulterior, cu 22%, iar în cazul a doi acarieni, cu 40%. Din această cauză durata de viață a albinelor care vor intra în iarnă va fi redusă drastic. Și albinele de vară vor fi afectate în acest mod deoarece corpul gras, numit și corp adipos, are o funcție importantă el fiind răspunzător de anumite procese de dezintoxicare în corpul albinelor. Albinele cu corpul gras diminuat sunt foarte repede afectate de pesticide pierind înainte de vreme, producându-se depopularea treptată a familiilor de albine. De asemenea, sustragerea proteinei în timpul fazei de puiet are ca efect slaba dezvoltare a glandelor faringiene și albinele vătămate nu mai pot să alimenteze puietul cu suficient lăptișor

și aceste albine devin mai repede cu 7 zile culegătoare decât albinele neafectate și astfel scade numărul de albine doici din familiile de albine. În fine, familiile de albine puternic infestate au o activitate mai redusă de autocurățire individuală și de grup și în aceste familii crește apariția așa-ziselor boli factoriale ca puietul văros și puietul în sac. După efectuarea tratamentelor trebuie să se aprecieze ce grad de infestare cu varroză a rămas și pentru aceasta urmați indicațiile de la subcapitolul 7.2.5.

8.2.3 Întărirea familiilor nou formate și slabe

pentru a putea depăşi cu bine perioada de iernare În această lună, după sfârșitul culesurilor de producție, familiile depistate slabe și cele nou formate se controlează periodic, momente în care se stabilește prezența și calitatea reginelor,

109

puterea, calitatea și cantitatea rezervelor de hrană destinată iernării, modul de organizare a cuibului și starea de sănătate. La acestea, cu prioritate, este necesar ca în perioada august – septembrie să se facă stimularea creșterii puietului prin hrăniri de stimulare cu miere descăpăcită, sirop de zahăr, zahăr tos umectat, siropuri zaharoase atestate pentru hrana albinelor, polen sau înlocuitori de polen. Totodată, pentru completarea rezervelor de hrană pentru iernare se administrează rame cu

miere de la rezerva stupinei sau sirop de zahăr 2:1 și, la nevoie, rame cu păstură de la familii la care acestea prisosesc. Pentru luna septembrie trebuie reținut că aceste familii împreună cu familiile ajutătoare se vor tria cu atenție împărțindu-se în două categorii:

- familiile care au ajuns la o stare de dezvoltare corespunzătoare așa că vor ierna ca unități biologice de sine stătătoare și

- familiile care nu au ajuns la o stare de dezvoltare corespunzătoare astfel că se desfințează, ocazie cu care albinele, puietul și rezervele de hrană se folosesc la întărirea altor familii.

Toate lucrările de îngrijire a acestor familii, executate la timp și la un înalt nivel calitativ, au ca scop obținerea unor unități biologice puternice, productive și sănătoase, care va da garanția trecerii iernii fără pierderi și a dezvoltării cât mai timpurii în primăvara care va veni după iarnă.

8.2.4 Verificarea calității și cantităților rezervelor de hrană

și eliminarea celei necorespunzătoare Dupa terminarea culesurilor târzii, se vor ridica magazinele și corpurile de recolta (caturile, magazinele) cu miere la stupii verticali precum și ramele de recoltă de la stupii orizontali și cu ocazia lucrărilor de organizare a cuiburilor în vederea iernării se vor evalua cu atenție cantitățile și calităților rezervelor de hrană destinate iernării familiilor de albine. Pentru aprecierea calității mierii din cuiburi se va avea în vedere ca rezervele să conțină miere florală depozitată în rame cu faguri corespunzători având cellule de albine lucrătoare, mierea fiind pe cel puțin 2/3 din rame și căpăcită. Ramele cu miere ne căpăcită nu se admit deoarece aceasta fiind puternic higroscopică există pericolul ca iarna să mucegăiască provocând necazuri albinelor. Aceste rame se vor trece după diafragme pentru ca albinele să

care mierea în cuib unde să o căpăcească sau se vor extrage după excluderea din cuib urmând ca mierea să se dea apoi ca hrană albinelor. O altă problemă de urmărit, este ca nu cumva printre rezervele de miere să existe și anumite cantități de miere de mană știiut find că aceasta este nocivă pentru albine deoarece datorită cantității mari de substanțe minerale provoacă diareea acestora îmbolnăvindu-le. Probele pentru controlul calității mierii se iau cu o linguriță de la cel puțin 20% din numărul de familii de albine ai stupinei, de pe 2 – 3 faguri din cuibul fiecărei familii și din diferite locuri din cuib. Depistarea existenței mierii de mană se va face, în primul rând organoleptic, știut fiind că mierea de mană nu este căpăcită, are culoare închisă de culoarea chilimbarului până la aproape neagră, vâscoasă, chiar sticloasă, fără aromă și cu gust specific de zahăr caramelizat. Totuși, în privința căpăcitului pot exista excepții în cazul cănd în mierea de mană albinele

au pus și miere florală astfel că în acest caz se va trece la o analiză mai amănunțită recurgând la așa numitele reacții sau metode cu apă de var sau cu alcool: Metoda cu apă de var

Mierea se dizolvă cu o cantitate egală de apă distilată, apoi această soluție se amestecă cu o parte egală de lichid limpede de deasupra varului proaspăt stins (apa de var). Amestecul obținut se încălzește până la fierbere la flacără mică. În cazul existenței manei, apar flocoane care se depun pe fundul eprubetei sub formă de precipitat. Cu cât stratul de sediment este mai gros, cu atât proba de miere conține o cantitate mai mare de mană.

110

Metoda cu alcool O parte de miere se amestecă cu o parte egală de apă distilată. La această soluție se adaugă 10 părți de alcool de 96 grade și se amestecă bine. În cazul prezenței manei, soluția se tulbură și după un timp se depune un sediment pe fundul eprubetei. La mană mai puțină nu este depunere dar soluția e tulbure. Dacă nu este miere de mană, soluția rămâne transparentă. Evaluarea cantităților de miere ale rezervelor de hrană ale familiilor de albine se poate face ținând cont de acoperirile cu miere ale ramelor cu faguri știind că:

- o ramă Dadant Blatt (420X270 mm = 11,20 dm2 ) complet căpăcită poate conține 3 la 3,5 kg miere și

- o ramă ME (420X210 mm = 8,30 dm2 ) complet căpăcită poate conține 1,8 la 2,5 kg miere, iar

- un pătrat cu latura de 5 cm de fagure complet căpăcit conține 44 g miere și necăpăcit 25 g

Astfel se poate aprecia dacă familiile de albine au suficiente reserve pentru iernare, circa 15 la 18 kg miere sau dacă rezervele trebuiesc completate.

8.2.5 Schimbarea mătcilor necorespunzătoare Când se examinează – la sfârșitul verii – cuiburile familiilor de albine, se va constata că în stupină există familii de albine cu 4 la 5 rame cu puiet, unele cu 2 la 3 rame și altele lipsite total

de puiet. Încercând să explicăm cauzele deosebirilor de dezvoltare analizăm acțiunile precedente care s-au petrecut anterior cu aceste familii de albine și se fac următoarele constatări: în familiile cu 4 la 5 rame puiet reginele au fost înlocuite în timpul culesurilor de vară și acestea fiind tinere depun în perioada de toamnă un număr mai mare de ouă decât reginele bătrâne. Această calitate se poate astfel folosi pentru mărirea puterii familiilor de albine și menținerea unui ritm ridicat de dezvoltare. Concluzia este în favoarea înlocuirii reginelor bătrâne cu regine tinere de bună calitate.

Regină în cușcă de protecție

Regină tânără

Fig.8.5 Înlocuirea rginelor

Astfel, tehnologiile moderne de creștere și exploatare a albinelor prevăd înlocuirea anuală a jumătate din toate reginele stupinei știut fiind că prolificitatea scade cu vârsta și o regină de 3 ani nu mai posedă o ritmicitate de ouat multumitoare. Totodată, este de remarcat că perioada sfârșitului verii și începutul toamnei este intervalul de timp în care acceptarea reginelor în familiile de albine destinate schimbarii se petrece cel mai ușor adică fără sau cu puține manifestări de respingere.

111

Înlocuirea reginelor este bine, în primul rând, să se facă cu regine împerecheate evitându-se folosirea pentru înlocuire a reginelor neîmperecheate sau, mai rău, cu botce căpăcite. Neajunsul ultimilor două tipuri de înlocuiri prezintă dezavantajul că familia rămâne fără puiet 10 la 15 zile perioadă în care dezvoltarea ei stagnează și chiar regresează. Totodată tinerele regine se pot pierde la zborurile de împerechere și aceste familii devin orfane.

8.2.6 Administrarea hrănirilor de stimulare pentru creşterea albinei de iernare

și celor pentru completarea rezervelor Administrarea hrănirilor în această perioadă este de două feluri: hrănirile stimulative și hrănirile de completare. Hrănirile stimulative au drept scop întreținerea activității familiilor de albine în stare activă astfel încât regina să-și mențină ponta ouând în cantități suficiente pentru a forma contingentul de albină de iarnă care va trebui să trăiască până la sfârșitul lui februarie începutul lui martie când apar albinele tinere de primăvară. Se știe că odată cu încetarea culesului, ceea ce coincide, de cele mai multe ori, cu începutul lunii august, are loc o scădere substanțială a activității de zbor și a intensității de creștere a puietului, concomitent cu apariția unei mortalități accentuate. Drept urmare populația familiilor de albine scade și tot acuma are loc gonirea trântorilor din stupi. Totuși apariția unor culesuri de nectar și polen în această perioadă poate spori activitatea

familiilor de albine, dar fără a atinge nivelul din vară. Acum și până în noiembrie încep să eclozioneze albinele care vor ierna, trăind șapte – opt luni. Longitivitatea lungă a acestora se datorează faptului că ele participă întro mai mică măsură la creșterea puietului și la procesarea nectarului și, în același timp, în corpul lor se produce o acumulare de rezerve lipoproteice în urma consumului intens de păstură, altfel spus, li se formează corpul gras. În această perioada ritmicitatea depunerii de ouă de către regine, circa 600 – 800 ouă/24 ore, depinde de existența unui cules de întreținere în natură sau de hrăniri stimulative date de apicultorii care gestionează stupinele. Aceste hrăniri vor fi în primul rând pe bază de miere și numai în lipsa acesteia pe bază de siropuri zaharoase. Astfel, în cazul folosirii mierii, pe o durată de 20 – 30 de zile se descăpăcesc la fiecare 3 - 5

seri suprafețe de 1 – 2 dm2 de miere din fagurii așezați după diafragmă, de unde albinele cară mierea în cuib. În lipsa mierii, se poate folosi siropul de zahăr 1:1 care se va administra, la fel ca și mierea, tot la 2-3 seri administrat în hrănitoare în cantități de 250 la 500 g sau 100 la 200 g în fiecare seară. Perioada optimă pentru hrănirea stimulativă este august – septembrie și această hrănire se va opri cu cel puțin 3 săptămâni înainte de încetarea zborului albinelor, pentru ca albinele recent eclozionate să-și poată elimina în zbor resturile nedigerate din intestine. Atenție ! Fără existența în cuib a rezervelor de hrană pentru iernare rezultatele hrănirii stimulative sunt mici sau nule.

Hrănirile de completare au drept scop să ajute ca rezervele de hrană din familiile de albine să ajungă la cantitățile necesare pentru traversarea iernii și ajungerea în primăvară când natura reîncepe să ofere culesuri de întreținere. Cuantumul cantităților de miere necesare depinde de puterea familiilor de albine, de tipul de stupi utilizați, de vitregia iernii de traversat ș.a.m.d. Se poate considera că pentru o familie de putere mijlocie este nevoie pentru iernare de 18 – 20 kg miere și 2 – 3 kg păstură. Consumarea acestor reserve nu este uniformă în fiecare lună,

112

ci el este de 500 – 800 g/lună, în primele luni ale iernii și de 1,5 – 3 kg/lună, în ultimile luni ale iernii, după apariția puietului în cuib.

Consumul mediu de miere în perioada de iarnă a unei familii cu 15000 – 20000 albine(1,5 – 2 kg)

( după E.Mârza și N.Nicolaide “Inițiere și practică în apicultură “ Bucuresti 1990)

Luna Consum miere [kg]

Octombrie 0,800 – 0,850

Noiembrie 0,750 – 0,800

Decembrie 0,750 – 0,850 Ianuarie 0,950 – 1,050

Februarie 1,200 – 1,500

Martie 2,000 – 2,500

Ca și în cazul hrănirilor de stimulare și aici se pune în primul rănd problema completării rezervelor cu faguri cu miere de la depozitele stupinelor, dacă acestea există, și uneori acestea nu există, mercantilismul unora împiedică constituirea acestor depozite sau sunt și cauze obiective, cum ar fi ani apicoli săraci. În cazul folosirii pentru completarea rezervelor de iarnă a ramelor cu miere de la depozitele stupinelor, acestea se vor pune în marginea cuiburilor lângă ramele cu puiet având grijă să conțină cel puțin 2 kg miere, să fie căpăcite, cu celule de lucrătoare și în ele anterior să fi fost

crescute cel puțin 2 -3 generații de puiet. Dacă nu mai sunt rame cu miere dar sunt asigurate rezerve din miere în cantitate de cel puțin 50% hrănirile de completare se pot face și cu siropuri de zahăr în concentrație 2:1 care se introduc în doze zilnice de 2 – 5 kg, în funcție de puterea de prelucrare a fiecărei familii de albine. Hrănirile de completare vor începe în prima decadă a lunii august și vor dura 7 – 8 zile, până la data de 15 august preîntâmpinând astfel participarea la procesarea siropului a albinelor care vor ierna pentru ca acestea să nu fie uzate prematur. Important: “este de preferat ca rezervele de hrană să conţină cel puțin 50% miere florală și restul să fie constituite din zahăr sau alte produse. Iernarea doar pe miere din zahăr reduce capacitatea albinelor de a creşte puietul încă din timpul iernii”.

8.2.7 Evitarea furtișagului care poate apărea cu prilejul hrănirilor

Se știe că furtișagul întro stupină reprezintă una dintre cele mai primejdioase stări care poate duce la periclitarea existenței unor familii de albine sau chiar a stupinei în totalitate. Drept urmare trebuiesc luate toate măsurile pentru nu declanșa acest fenomen atât de nociv. Pe durata hrănirilor de completare și stimulative se impune o mare atenție pentru preîntâmpinarea furtișagului între albine și în acest scop, în primul rând, se micșorează urdrinișurile stupilor în funcție de puterea familiilor de albine. Tot pentru preîntâmpinarea declanșării furtișagului descăpăcirea fagurilor cu miere se va face numai seara după încetarea zborului albinelor și la fiecare familie se descăpăcește numai o suprafață de fagure care poate fi golită în totalitate de albine pe timpul nopții până dimineața. Când se lucrează cu siropuri turnate în hrănitoare trebuie lucrat cu grijă pentru a nu exista

scurgeri pe stupi sau pe jos iar dacă sunt acestea se vor curăța să nu le simtă albinele. In final, trebuie avut grijă ca cuiburile familiilor să fie astfel organizate încât la încetarea hrănirilor să nu mai fie nevoie de o nouă organizare a fagurilor destinați ocupării lor de ghemul de iarnă.

113

În caz că furtișagul totuși s-a declanșat pentru lichidarea lui se va proceda conform celor arătate la Subcapitolul 4.2.4.

8.2.8 Reformarea fagurilor vechi și depozitarea fagurilor goi Pentru îndeplinirea acestor operațiuni se vaține cont de indicațiile de la capitolele 5.2.8 și

6.2.6. În continuare se vor prezenta probleme ale cerii de albine prezentate de “Călăuza

stuparului“ de N. Nicolaescu și G.Stoienescu, București 1926:

Curățirea cerii cu ajutorul acidului sulfuric Întrun vas dintablă smălțuit , de 8 – 10 litri, se pun 2 litri apă rece și în aceasta se toarnă

încet și mestecând întruna 100 g acid sulfuric (H2 SO4 ) concentrat. Se pune vasul la foc moale și după ce apa începe să fiarbă, punem în vas circa 5 kg ceară, tăiată în bucăți mici și o lăsăm să fiarbă 15 – 20 minute mestecând mereu. Apoi luăm vasul de pe foc, îl așezăm întrun loc liniștit și îl acoperim cu o pătură groasă ca să se răcească cât mai încet. După ce ceara s-a răcit și închegat, o scoatem din vas, o spălăm și o curățăm de murdăriile de pe fund, o tăiem în bucăți, o topim din nou întrun vas cu apă multă și o lăsăm din nou să se răcească cât mai încet.

Prin a doua topire ceara se curăță de urmele acidului sulfuric astfel că nu-și pierde nici una din propietățile și însușirile ei fiind și foarte aspectuasă și curată

Topirea și separarea cerii cu Ceritificatorul “La Comtoise”

Acest utilaj este alcătuit dintrun vas tronconic de 18 litri în care , în partea de sus, este un capac din sită metalică sub care se poate învârti o paletă de barbotare acționată manual de o manivelă. Se introduc fagurii în vasul tronconic completându-l cu saramură (apă cu sare saturată) lăsându-l gol cam 4 cm. Se pune vasul pe foc încălzindu-l până apa cu sare

începe să fiarbă și barbotăm amestecul învârtind paleta de barbotare cu ajutorul manivelei. Datorită barbotării ceara se ridică trecând prin sita capacului. Avantajul folosirii saramurii saturate în locul apei curate este că aceasta fierbe la 110O C făcând ca la fierbere amestecul să fie foarte fluid astfel că ceara trece foarte ușor prin sita capacului separându-se de boștina care Fig. 8.6 Cerificatorul “La Comtoise “

rămâne pe fundul vasului. În general după o fierbere de circa 15 minute separarea ceară-boștimnă se produce și se stinge focul, se scoate manivela capacului și se lasă vasul să se răcească lent, după care se recoltează calupul de ceară

8.2.9 Verificarea și recondiționarea stupilor în care vor ierna familiile de albine Tot în această lună, în zilele călduroase, însorite, preferabil după amiaza, prin luarea tuturor măsurilor de prevenire a iscării furtişagului între albine, se poate face mutarea (transvazarea) familiilor de albine în stupi curaţi, dezinfectaţi, reparaţi şi vopsiţi. Acum această transvazare se face mai ușor dat fiind puterea mai redusă a familiilor de albine.

114

Totodată, se vor verifica cu mare atenție stupii familiilor de albine referitor la existența pe elementele acestora a găurilor, orificiilor și crăpături pe unde anumiți dăunători (șoareci, viespi, furnici etc.) ar putea pătrunde în cuiburile familiilor de albine. În caz că acestea există se vor astupa remediind astfel situația. Tot cu această ocaziie se vor monta gratii la urdinișuri și se vor schimba sau completa componentele stupilor necorespunzătoare sau lipsă. De asemenea, lăzile de stupi, eliberate prin transvazarea familiilor de albine din ele, vor fi

curăţate, reparate, dezinfectate şi vopsite fiind astfel pregătite pentru transvazările viitoare.

Referitor la toate ofertele melifere posibile în această lună acestea se pot vedea în cartea:

“Plante melifere de foarte mare și mare pondere economic-apicolă“, autori Petre

IORDACHE, Ileana ROȘCA și Mihai CISMARU, Editura Lumea apicolă, București 2008).