8 Mai 1920 No. 5 2

RÉVISA LITERAT ŞI ANTICA

S U M A R U L :

E. Lovinescu . . . „Bălrâunl" III Virgiliu Moscooici . In noaptea ceia „ . . „ , . „ Omul căruia i se Hortensia Păpadal-Bongesco . d e a j n i m a

Alexandrina Scurtu . Sonet /. Petrovici . . . Barbu Delavrancei G. Rotică . . . . Eu ştiu

C R O N I C I : D. Nanu: Un nou roman de dragost

Theano, de Dionis.

Tabla de Materii No. 27 — 52.

UN LE

Subscriţi cu toţi la

ÎMPRUMUTUL INTERN P E N T R U

y

Subscrii! Ia ÎMPRUMUTUL INTERN P E N T R U

Consolidarea României Mari

împrumutul intern In virtutea legii promulgată în „Monitorul Oficial" No. 213 din 16 Ianuarie 1920 s

Guvernul Român emite rentă amortibilă 5 la sută din 1920.

Scopul împrumutului Acest împrumut are de scop acoperirea nevoilor tezaurului din cauza m a ­

relui contigent de trupe rămase încă mobilitate pentru apărarea ţării, pentru pu­nerea în aplicare a diferitelor legi sociale, isvorâte din însăşi urmările războiului, precum şi pentru reconstituirea gospodăriei naţionale.

in textul titlurilor noului împrumut se vor reproduce următoarele condiţiuni : împrumutul va fi emis în titluri la purtător de 500, 1.000, 5.000, Ì0.00O

şi 20.000 lei. Titlnrile vor purta în faximile semnăturile Ministrului de Finanţe, a Direc­

torului Datoriei Publice şi a Casierului Central al Tezaurului Public şi ò semnătură manuscrise de control.

Scutirile de impozit Subscriitorul la acest împrumut e scutit pentru sumele subscrise de impo­

zitul a s u p r a c r c ş t e i i i aver i lor , ( a s u p r a câş t igur i l or dc r ă z b o i ) ş i asuprfi aver i lor . Sumele s u b s c r i s e nu se vor socot i la s tabi l irea aver i lor a s u p r a c ă r o r a s e va e x e c u t a un eventual împrumut forţat.

Titlurile acestui împrumut vor fi scutite de orice impozite prezente sau viitoare-

T i t l u r i l e Titlurile vor fi pi imite pe valoarea lor normală ca garantie la toate casele

Statului. Cupoanele scăzute vor fi primite la aceleaşi Casse drept numerar. Titlu­rile vor ne tea fi puse în gaj (lombardate) la Banca Naţională a României şi la Casa de Depuneri.

S u b s c r i i t o r u l va putea plăti pământul cu c a r e a fost î m p r o p r i e t ă r i t prin e x p r o p r i e r e cu a c e s t e titluri pe v a l o a r e a l o r nominală, purtând p r i m u l cupon neajuns la s c a d e n t ă .

Titlurile acestui împrumut vor purta o dobândă de 5 la sută pe an la capi­talul nominal. In acest SCOD titlurile sunt însoţite de o foae de cupoane de dobânzi semestriale pe zece ani, reînoibile până la complecta stingere a acestui împrumut.

a m o r t i z ă r i l e Amortizările acestui împrumut se vor face pe valoarea nominală în curs d e

40 ani, conform tabelei anexate la textul titlurilor prin tragere la sorţi semestriale cari vor avea loc la 1 Septembrie şi la 1 Martie al fiecărui an cu începere delà 1 Septembrie 1921, dată fixată pentru prima tragere.

Guvernul se obligă a nu denunţa acest împrumut înainte de 1 Mai 1931. Titlurile eşite la sorţi vor fi plătite la 1 Mai şi 1 Noembrie ce urmează fie­

c ă r e i trageri în schimbul titlurilor având ataşate toate cupoanele, începând cu s c a ­denţa imediat următoare termenului rambursării. Primul cupon va fi plătibil la î Noembrie 1920.

(Urmează pag. 3)

S B U R Ä T O R U L REVISTA LITERARA, ARTISTICA $1 C U L T U R A L A

Director; E. LOVINESCU

„BÄTRANÖL" III

Neseìo quid majus...

In sumbra galerie a Bătrânului, j n care se destinde o gamă atât de variată a omenescului, delà instinctul gângav al lui Codea până Ia superba intelectualitate, rece şi ironică, a Bătrânului — mai e şi o luminoasă şi suavă pată de poezie feminină Alături de Geo, Maria, dna Raliu sau de bătrâna Delescu, mai e şi liiiala Gina.

O fiinţă crescută la adăpostul laboratorului părintesc, cu lumina lui dulce şi filtrată, în mijlocul gravelor preocu­pări ale omului de ştiinţă, în afecţir distrată a tatălui bătrân. După sbuciumul căsătoriei desamăgitoare, o retra­gere voluntară, fără sgomot şi fără dispartire, în labora torul socrului — al «Bătrânului». In umbra acestei vieţi monacale, printre fiole şi precipitate, frageda plaită a femini­tăţii nu şi pierde însă din poezie. Nu se virilizează sub şorţul alb, nu se înăspreşte în contactul zilnic al naturii nesimţitoare, nu devine nici pretenţioasă, nici preţioasă. Rămâne liiială, în atitudinea graţioasă a unei femei dornice de a şti şi fără mândrie pentru ceia ce ştie; pupilă spiri­tuală, plină de docilitate, faţă de înalta personalitate a tatălui ei sufletesc.

Piesa îşi descrie traectoria într'o direcţie ce nu revo­luţionează, tradiţionalul conflict dintre bărbat şi femeie: Dinu vrea să'şi recucerească nevasta. Din desperare, Gina frânge însă cercul obsesiei, evadând într'o aventură fără poezie şi fără indispensabilul element al sufletescului. Săvâr­şeşte ireparabilul. Atitudine discutabilă prin efectele ei

asupra viitoarelor raporturi conjugale ; mai discutabilă încă prin pata ce aruncă asupra frumuseţei morale a Ginei. Fiica spirituală a Bătrânului, păstrată ca o floare presată între foile unui tom erudit, fiinţa dulce ce-şi făcuse din resemnare şi demnitate unica i arma împotriva violenţei şi răutăţei celor din jur, nu putea cârmi spre aventură, decât prin impulsul acelei nevroze feminine, din care d na Hortensia Papadat-Bengescu şi-a făcut un domeniu de analiză, trecând de măsurile şi criteriile noastre... Gina se reîntoarce în laboratorul Bătrânului cu aceiaş resemnare. Ceva din demnitate şi din poezie i s'a scuturat însă în aven­tura ei de o noapte, care nu rezolvă nimic, deşi o um­breşte mult.

Piesa pare a fi aceasta. E chiar aceasta, întru cât ne mărginim la anecdotă şi acţiune. De fapt însă interesul nostru nu merge spre conflictul dintre Dinu şi Gina ci spre legătura spirituală dintre Bătrân şi Gina .. Un fel de adop­ţiune sufletească împinsă pentru minţile vulgare până la suspiciune ; pentru noi, e un admirabil exemplu de afecti­vitate electivă, care neţinând seama de obligaţiunele sângelui, îşi trage substanţa din miracolul consonanţelor sufleteşti.

E între Gina şi tatăl ei spiritual un 'flux de idei şi de sentimente, — de o parte, o receptivitate graţioasă şi docilă, iar de altă o nevoe de apostolat sub forma cuvân­tului aspru, în care tremură totuşi dragostea conţinută,— e între dânşii solidaritatea afectivă a oamenilor, pe care mediul vulgar i-a aruncat într'o singurătate studioasă, ce mă face să mă gândesc la intervetirea legendei lui Oedip şi a Antigonei... Nu un Oedip orb rătăcind la braţul Anti­gone! pe potecile pline de leandri delà Coîonos, ci un Oedip retras în laboratorul lui, de uşa căruia se loveşte ura şi clevetirea familiei ; un Oedip, înduioşător de câte ori se pierde în «lume> pe urma Antigonei lui în prada instinctului de posesiune al unui om voluntar. Şi când Antigona a găsit o soluţie atât de. neaşteptată în aventură, Batrînul îşi părăseşte casa pentru a'şs urmări fiica spirituală în alcovul unui clubman. Lumina minţei nu i mai serveşte la nimic ; afecţiunea fidelă şi neraţionată

ïl duce instinctiv spre acea, pe care, ne mai puţind o •cpnduce, o lasă bucuros să-1 conducă... -

Prin viaţa interioară ce tremură în cele mai neînsemnate siluete ale acestei opere, dar mai ales prin vasta v»ţ£ *e. se revarsă din marea personalitate a Bătrînuluî pria observaţie multiplă ca şi prin analiza nouă a unei legături spirituale, prin atmosfera de intelectualitate şi în deosebi -prin acea armonie între fond şi formă şi Iapidaritafse aforistică a cugetării, atît de neobişnuită în opera tutriuttossÉ şi prolixă a d nei Hortensia Papadat Bengescu, putem privi destinele necunoscute ale Bătrînuluî în convingerea m.-,-destructibilă a poetului antic:

— Nescio quid majus... E. LOVINESOI

Ir) n o a p t e a c e i a

Era o noapte de fniresnie plină... In parcai cii res frângeri violete, Copacii 'şi scuturau uşor "din plete Ninsoarea dfftbei luni; şi ca'n surdină,

Cu glasu-i plângător de violina, Fântâna, vrând mai tare să ne 'tnbete, Cerca iubirea noastră s'o repete In şoapte trădătoare, 'de. străină...

Şi noi, înfioraţi, priviam la stele: Sub boarea cald' a nopţii parfujnatej Eram la fel — făcuţi şi-dprinşi — ca ele!

...Penult de-alunci! Şi multe sunt schiipbate... Dar vraja ceia şi-astăzi 'mă încântă! — Pe unde'ţi porţi extazul, noapte sfântă?

VIRGILHI MOSCOVICI

OMUL CĂRUIA 1 SE VEDEA IMMA

Nu în ochi, nici ipe buze, nici în mâini! Nu în privirea leală care dărueşte sufletul gol, In cuvântul cinstif :

Si tn glasul curat. Nu în mâna întinsă deschis. Nici în piezişul lunecos al uităturei; ţn vorba dosnică; în mâinile

Jäfyarnice. •> t

Nu inima celui bun; jinima celui rău! Care nu se pòate totit.iniciodatä. - «dea nici destul bine, frici destul de rău. Misterioasa inimă care mână jpe om în largul pau împotriva aper deşi la cârmă stă cugetul!.» Nu, <

La răspântie, douăzeci depăşi (departe de poarta spitalului, Laura: văzu în fafa ei Jtn grup însufleţit. Erau cele mai importante din infir-ţnterele mondene ale Crucei Roşii. înaltă şi planturoasă Milly care do-«:dise aptitudini speciale pentru Jiirurgie şi pe care Ia început, când totul * r a organizat pe dos, o consultau medicii internişti rămaşi acolo nu se ştie dece, ca să practice exclusiv medicină operatorie, adică măcelăria de război. îşi mărturîiseau singuri ignoranţa, şi ferestruiau un-ceas la i|i biet deget.

Efecte ale unei repartiţii de muncă greşită, acolo caşi în atâtea: alte locuri, datorită primei emoţiuni ca să nu căutăm alte pricini şi să JIU scormonim alte rele. Rezultate mici şi mari ale primei debandadei; £rs 'Dudu, îndemânatecă, devotată şi virilă, fruntaşă preţioasă a sălei de pansamente. Era directoarea însăşi, şi altele.

Laura care se ducea spre extremitatea cealaltă a oraşului, unde o-aştep'.a caritatea solitară şi modestă a unei infirmerii de prim ajutor instalată în gară; care pornise într'acolo singură cu gândul ei izolat şi trimis departe; Laura care vitrejită şi pasionată în propriile ei sufe-Jinţe se dăruia cu ferventă durerei comune, dar pe căi sepprate, dei. aïe celorlalte, cântări în jgând dacă şi cum ar putea să Ie ocolească.

O zăriseră şi însufleţirea fior măriîă se îndreptă acum făţiş spre ea. Nu se putea sustrage. Se apropie şi nu avu nici tiittpMi săi pue fc>: lairebare.

„...Ai văzut?... Ai aflat?-.. Ştii?.., „se amestecară vocile agitate de curiozitate şi alarmă.

..;.„Cel care a venit cu transportul deaseară!... Grozav!-.. Un' caz unic!" 4

Lsurenfia parcurse în minte cu resemnarea supremă a dezoiaţiunei, ioaîă mizeria care de o luqăj ie trecea pe subt ochi şi prini imâiiiil > Toată ingenioasa oroare cu care făpturile erau batjoco!*f!e de măcel: Mâinile, picioarele, rupte de trup; craniile sdrobite, ochii arşi, car­nea măcinată, cuploarele deschise £le rănilor, fantazia capricioasă, bur­lesca şi crudă a Üistrugerei oarbe. t.' Îşi pregăti şi acum (mucenicia milei şi a durerei cu care se con­statila pentru fiecare, abia apărată împotrivă-le de propria ei suferintăt-Se miră însă că tovarăşele: ei mai mult folositoare decât sensibile, maţi muli harnice decât impresionabile, jpăreau aşa de mişcate. Comentariile mărunte erau de obiceiu recreafiunea activităţei, dar fără erhotiune. S e

miră mai ales că jp opriseră pe ea care nu se prea întovărăşeai. G â a -d'urile astea ocoliră într'o clipă. .

...„Ai văzut?... Trebue să Vezi!... Ce grozăvie!... „Omul çûriïtg. ise iede inima!.." t • ;

i Cuvintele căzură neaşteptate. închipuirea e o ucenică umilă ală­turi de geniul uriaş a l răului!

Cuvintele căzută parcă de undeva de sus turti*idu-se, micşorândiţ se , w^încăpătoare în putin|a compătimirei. Căzură simplu—şi Laura desffake numai ochii mari, cât Ar fi putut fi de mari, ca să vadă Iniusa ém& mnui om viu. % » •

„..'.Era din regimentul Argeş şi ţăran de pe acolo... Frumos, tânăr -şj aşa de distins. Credeai că! e cine ştie ce nobil.*. Venea de treu zHc -delà etape, aşa, cu rana aceea.i. $1 trăia... Chiar doctorii se mirau-; Un caz ne mai fi-ăzut..'. In sala D de sus... ; ,

Laurenţia nu spuse mai tiîmic— O să meargă desigur să viziteze pe.. . Omul căruia i se vedea inima.

îşi văzu de drum (destui de liniştită, fără de nici o vijelie a sfolti­rei. Parcă simţirea i-ar îi fost zidită, cum îşi zidise Manole sofia, ş i dinapoia zidului glasul ei fetins, abia chema mila.

Nu îi era milă, frici frică, nici înduioşare. Caşicum cuvinteFe i se pironiseră mai mult în cuget.— Da! în adevăr, teribil! . . .OntuîcS-ru% i st frede inima. L •

Asta nu reprezintă pentru ea nici o .noţiune clară. Nu ştia ctasr putea fL I fee feărea chiar foarte nobil.l. Ca un altar care se desvelfee... Trupul acela care arăta prganul sacru al vieţei vederei fonilor!...

îşi închipuia ceva 4ără sânge. Nemaculat.i*. intact... ş i ; . . .?! . , , se ve--dea inima. Aci, viziunea ei se «prea redusă la cuvinte. Nu cerceta*. E Î «

- m i c cu imaginaţia mai departe. -* Acolo în cercuirea strâmtă a slujbei ei, spuse fotulpr: La noi I *

.spital a venit unul caricai i se %'ede inima. Caşi ea ceilalţi muşcându-şi buza cu mirare, clătinau capul t | a î | I

•de noutatea cuvintelor astfel împreunate. Pe clienţii infirmeriei, pe oropsiţii şi murdarii trecători care ta

'drumul lor jalnic se opreau acolo sărşi premenească usturimea legăturilor, aii , îi moraliza cu rigoare. '

— Să sufere!... Să aibă răbdare!.. .~Erau pe lume dureri şi mai «tatari!— şi se gândea cu severitate:—Lor, nu H se vede inima!

Seara se urcă deadreptul §n sala D. In sala unde erau ofiţeri ş i subofiţeri. Infiiţniera /-/ arătă %u respectuoasă teroare într'un paf la fund. i - '

In aşternutul alb, cu fcămaşa albă, întins drept pe spate, foarte lung» foarte blond, cu o faţă! ovală frumoasă, şi albă. de tot fără de ţiaîoare —un tip accentuat de Suedez,— Martirul sta nemişcat cu ochii albaştrii

«clari, (deschişi. ; v. Prin buzele liniştite trecea ö respiraţie d.easă dar foarte uşoară. E r a aşa run îşi închipuise ea, numai că—nu, i se vedea inima. Incinte de a se apleca ca să-i spue psalmul liturgic al cuvintelor

-ìde bunătate, ascultă în sală un şuer ciudat şi îngrijitor. Se uită împre­jura Cunoştea toţi bolnavii.. întâlni privirea lor umbrită de o grii£

aperioasâ. • ;

„Ai văzut!" spuse unul cu mâhnir,e. Laura asculta mereu. „E eli'' Atunci se Irită' iar la bolnav. De subt ciarciaful săltat p&*

ternie numai jntr'o parte, jeşea aceea fluerătură stridentă, pe cantf ha­l e l e închise" respirau uşor. . ' t " t

.i fia spuse nici o Vorbă. Nu găsi cuvintele „psalmului ăsta".. Er% aditi parcă în spafma jei fără nici un suspin, zidită pe deamtreguL ,

AÌ... Al..— zise târziu către cellalt— El face aşa! Bolnavul nu mişca nici trupul, nici ochii. Pe spate, alb, cu figura,

aceea de o distincţiune în adevăr neobicinuită. — E soldat?—-mai întrebă Laura, deşi i se mai spusese. '• — E Român?— E r a . o impresie unanimă şi pronunţată. Avea na

tip străin de om tlelai NOÎKL O înfăţişare nobilă: şi o fineţă portrecturală: a lîneamentelor. Părea deghizat. • . .

„ . „ E ţăran din Argeş... Are femee şl copii!". — Vorbeşte?—^şopti— pe când în ea creştea o nestăpânită enervare-

^îrovocaţă de şueîatul acela ciudat şi pe care nimic nu-1 putea content I t e r Iui, riu-i vorbi deloc.

Se uită iar la Îaţa aceea proportionată şi albă, la părul blond, 1* spira desenată armonios subt b umbră aurie de mustaţă, la fruntes tartei şi neted!» ţi ila ochii clari de safir strălucitor. >

Se gândi la nobleţă pământeană a neamului nostru. Dar era totuşi altceva Care evidenţia la el din toată structura fun­

iei -ceeace era mai Ibun. Ceva care-1 idealiza... Albeaţa?... sau nemigp carea?...,. sau faptul că funcţiunile organice care turbură circijaţia sân* sgelai şî alterează în fioi efigia pură, la el aveau un fel de suspensiune «xtalică din pricina problemei jti'riaşe a inimei.

Laura plecase în şopotul Smerit al tutulor. , i; Pe coridoare, prin săli, acelaş svon tainic* „Ce frumos e ? . . .

Ce nenorocire?..* Grozav!... Nu poate fi ţăran!..." O legendă s'ar fi jjăscut, numai decât, dacă nu era matricula precisa-

E r a în adevăr în Jjolnavul acela ceva de o nobleţă cu totul de seamăî care ademenea spre curiozitate şi mister, şi acel ceva era martiriul!

A dòua zi dimineaţă Veni iar lângă patul bolnavului. 1 ', . Verdictul era că nu putea trăi. Dar cum dura?

Oăsi pe doctor acolo. Schimbară* o privire de uimire, desnădăjduită.. ; „Ai văzut?" o întrebă.— Nu!— zise cu ochii.

Atunci desfăcu ciarciaful. „Tocmai îi fac pansamentul!" i '• Laura se uită cu spaimă Ia faţa rănitului. Ţinea ca totdeauna captßj

sus pe perne, dat mult pe spate şi ochii ţintiţi pe plafon,, deschişii,aii baştri, diamantini, şi nici Jicărirea ochilor nu mişca. înţelese:.:.. Lui.

îi era frică!... frică să muşte fie chiar clipirea pupilei încremenite...' Frică?!.;;, şi capul îl linea aşa de răsturnat, ca nu cumva să vadă... C e să vadă?..* Poate (că la început văzuse!...

Ca nu cumva omul..s să-şi vadă singur inima! Delà înfricoşarea astei spanne (Laura îşi întoarse ochii la doctor.:

Ţiaea în mâini faşa "iea curată pregătită. „Uită-te!" îi spuse. ' ' • Luă, ochii greu delà ţdoctor şi îi aruncă ca într'un abis pe locul

desvclit..» acolo la stânga, |inde sta goală inima unui om. li aruncă cu disperare; £e uită bine şi nu văzu nimic, decâf. tui

cenuşiu— întocmai ca atunci jcând te uiţi peste prăpăstii.4 şt după uar timp se uita iar la doctor.

— Teribil!— zise—ca nu cumva să-i mai arate.—Dar cum' a fost? latrebă— ca să ştie peeace nu văzuse.

„O schijă de obuz a rupt toracele şi a svârlit bucata ; a rămas inima l i suprafaţă neatinsă, dar lipsită de ocrotire. Din cauza inimei nu putenţ, trata bine rana şi din) cauza rănel nu' poate funcţiona inima. , f-

— Aşa... eia... desigur!... "Nu era prea miraculos... Parcă ştie otelul unde rupe? (

Dar din toate scorburile pe care nimicirea le sfredelea în-ţesutul . vieţei desigur că asta era o meşteşugită dantelare făcută în trudnicul trup omenesc! ,

In ziua următoare ascultase mimai puţin vijelia şuerătoare care creşteaţ. Isbitura care în trupul înţepenit, ridica ciarciaful alb numai în regiunea fioroasei sfâşieri, £ra tot mai puternică. 1

Peste spitalul întreg apăsa p tăcere^ reculeasă, o gravitate me-. . Jancolică. Furnicarul sgomotos părea lovit de o monotonie stânjenită)., Un respect şi o deprimare înconjurau cazul ciudat şi tragic.

Ä patra zi însă i-aura găsi patul ocupat de un plutonier. întrebă:— „Supăra pe ceilalţi bolnavi. Ii impresiona rău,;, Nimeni

nu putea dormi. Dealtfel începuse să fie agitat, II scoborâseră într'una din săli". —1 — - —

II găsi lângă perete în' sala-7 (de jos. In pânzele aspre ale rufărjejl ordinare, părea mai puţin misterios. Faţa nu-i mai era aşa senină. Capul sta cu obstinaţie tot &at pe spate. • ' * Ï ; >

„Nu e fcitminte doamnă"—se (plânse infirmiera.— „îşi desface pan­samentul". ' —1

Bolnavul protestă. Nu era adevărat^. Nul pansa nimeni..- Nu-l' îngrijea nsueni... Desfăcu singur ciarciatul fără să se uite, şi printre bandajele răscolite Laura văzu—dar pu ar fi putut bine spune, cijn era ce văzuse. Acoperi tremurând $i îl mustră., '

.I.E1 nu făcuse nimfe... ,Cum era sâ facă?,.. Dbctorul nu >re» lege!..,, I • : t i » !.. I i l • I..! M ' „A fost adineaorea. domnul doctorand şi i-a pus pansamentul !" — Să i-1 mai pue.— Se duse singură Ia intern, „Cum?.,.;, Iar?. , . ! ' t

'•. — Vino!! • ; ',. ' i 1

Merse. Vorbi t u el aspru .ca sări impue odihnă; dar fără rătftatey Era Xm băiat bun şi stăruitor. ' 1

„A intrat în altă fază"—explică.— „Are accese". • ', ' Laura rămase lângă pat. Din măreţia de martiriu, suferinţa lui

se scoborâse la sbuciumul curtenesc. Spaima ei mută şi sacră Nse mlă­dia şi ea şi se tărăgăna acumi la picioarele milei.

DU£ă pansament sta mai calm, cu şueratul mai astupat de matitai tea feselor proaspete. Se duse atunci încet spre alte paturi de und>4 bolnavii "posaci se uitau pieziş.

O cbamă vocea infirmierei care părea că se luptă cu cineva. <" Cu capul plecat spre rana odioasă, smulgea cu amândouă mâinile

fesele care puse solid, rezistau. Faţa era convulsâtă şi horcăitul sforăi­tor. Infirmiera îl ţinea cu toată puterea. '

II aşezară amândouă la loc şi începu să ceară jalnic şi rugătof să, fie pansat.>. Cura o să stea el aşa... Cum o să-ţ vt- el eş&...

Laura nu putea..- îngrijise toate grozăviile, dar acolo... nu... nu, nu.. Nu putea. •

Se dose cu desnădejde^ la intern. , ; 1 : ' i

Actsn, asta era «tarea Jui permanentă. Avea furii îi> care fără să-şi dea seama sfâşia t©t, în prada unor dureri ce rămâneau necunoscute » ştiinţei a unor pertwrfcări a căror suprauman neastâmpăr nu putea fi închiputt, f i i B d c ă nànk asemănător fiu se trudise încă în oameni, şi subt •chiî 1er.

576 SBURÄTORUL

într'o seară era lega* cu baere de mâini de fiarele patului. (Laura Işi astupă fata. Torturi cu care oamenii pentru îndeplinirea datoriile» către viată, asupreau chinurile Ainui muribiMd. Dar cum de nu murea? Aeel organism era se vede o maşină de o perfectă rezistentă.

Omul se uită la ëa cu desperare: „Uite, cum mă leagă.1" zise sfâ­şietor. Era acum săpat de durere pe faţa schingiuită de spasme,

— Desleagă-l. ' ' „Nu se poate doamnă, pu se poate! E ordin xlela doctorul mare.

3«-a vârât unghiile şi le-a scos pline de sânge". O prióre de nebun porni din ochii albaştri ai bolnavului spre mâi-

«ile lui cu degete iungî şi slabe, şi în adevăr lumina de, safir a chilor găsi pe unghiiiie palide, strălucirea proaspătă a macularci car­minate.

— Spatä-1 pe mâini!—spuse Laura stins.—Spală-l mai iute!— infirmiera se supuse ursuz. ., " | ' Din ramul de legendă si mister în care era încadrat, din groaza

oacrï a supraomenescului, Martira! era prăbuşit. Se sbuci:|na în păcă-.ttoasa josnicie a trupului în care moartea se încăera cu viaţa într'o lupîjt aprigă. • >

Sublimul blazon cu care era'înfierat se umilea din \4i!garitatea su­ferinţei şi Prinţul nordic decorat cu acea fantastică floare roşie de buto­nieră, numai era decât yn supărător agonizant scos din prestigiul idolatriei.

*—• Şi-a înfipt unghiile în..f?!—Laura nu îşi cpmplectă gândul.— Chiar îa intm&, nu! |Cum! ar triat îi trăit!

In nebunia care îl svârlea ca pe o fiară asupra „duşmanul »»" din pieptul Iui, cu ifuria sângelui răscolit de o rotire înfiorătoare cu toată demenţa oarbă care-i apleca capul tremurător cu ochi holbaţi fepre bestia roşie şi .clocotitoare, trebue totuşi printr'un instinct supren* să nu-şi fi înfipt şnâinile chiar în inimă, şi dibuind împrejurul „monstru­lui", spasmul lui zănatec se va fi crispat alături pe sdrelirea sângeroasă din jurul altarului crud...

..:..Dar dacă?!.. . v ' . Laura îşi zidi sufletul în piatră şt ciment ca să numai aud.1 che­

marea unei compătimiri ce mu-şi putea ajunge sie-şi, şi niţel sânge numai, din impalpabila rana, a tnile'j I se prelinse pedelături.

• ..iŞi aşa nobilul martir intact ca o efigie sublimă a suferinţei, scri­jelat în piept ca o icoană primitivă cu un fabulos traforaj care-i[ arăta inima, se scobora cu fiecare .ceas care trecea la mizeria 'josnică a carnei degradate. Agitaţia sgomotoasă a spitalului îl cuprindea acum la un ioc cu ceilalţi. In vultoarea aceea în care energiile se frământau penhu prelungirea vieţei în Contrast şi în acord cu energiile răsboiulut cate cereau sacrificiul vieţei, omul căruia' i se vedea inima era trecut Ia cifra valorilor eliminate, a pierderilor iremisibi'.e. Cum de mai trăia! Erau şase zile de când fusese evacuat acolo.

In seara a çeasea Jajj-1 mai găsi în,sala 7 de jos. ,.,L'au duş"!—isbucniră cu un răsuflet de mifţutnirc bolnavii. ,.,E la rezervă".—Odaia agoniilor! Aşa da» rezistenţa absurdă a

acelui organizm era învinsă. Murea însfârşit!... în indiferenţa genera!!, în neglijenţa firească .care da la rebut tòt ce era nefolositor, într'un locaş unde forţele erau captate în jurul câştigurilor nu a pagt fîelor, în desuetitudinea tutulor decadenţelor, după o scurtă strali t'ire suprana­turală a suferinţei, ca un melancolic şi sarcastic Sie transit gloria,*

\ $ stupul acela o ;altă. orânduială independentă de distribuţia siste-

kiatică. a imuncei împingea |pe fiecare spre utilizarea instinctelor sale, Laurenţia umbla printre acei bolnavi după normele simple, ieşea, intra, conform necesităţilor rolului ei de sonă; a bolnavilor, dar în mişcările ei mai săvârşea şi taina unei alte slujbe, psalmia unei alte religii E r a un suflet de jalnică -preoteasăl a ^durerilor zadarnice, un glas de melopee pentru auzul vitregiţilor. Ochii celor muribunzi căutau în ochii şi. pe surâsul ei, formele amăgitoare ale unui ultim miraj.

Avea de ars miruri şi de închinat Imnuri pe ruina tutulor templelor părăsite. In slujba a iot ce se asvârlea acolo ca nefolositor scopurilor amediate ale existenţei, dar poate că slujind legăturei misterioase dinr: tre viaţa conştientă şi'limitată şi viaţa infinită.

După ce isprăvi alte treburi, Laura înainte de a pleca se duse la rezervă. Acolo, datoria îi întrecea puterile, o îndeplinea cu groaza-iauntncâ si în acarentă cu o enigmatică linişte, mângâetoare pentru! cei care doreau şi cărora li se datora până la urmă, amăgirea*

In ziua aceea găsi companie mare. Aproape că nu-ţi mai putea fi urât. »

Din contactul rănilor felurite cu atâtea tare organice, din intro­ducerea în organisme odată cu proeciflele a atâtor altoaie diverse, set desvoltau în trupuri mucegaiuri vii care aveau o activitate morbidă). Din ele, paralel cu prevederile şi îngrijirile raţionale, mocneau şi isbuc-neau stări epidemice noi şi ciudate: cangrene caracteristice, independente de mersul progresiv al curei; erisipele infecţioase care înrudeau ca­zuri disparate. Floră specială uè răsboaie moderne.,

Morbiditatea asta venea şi Sin multipla complicaţie care amestecase naţiile,, climatele, organismele felurite, apoi nenumăratele formule pe care creerul omenesc le găsise pentru distrugere: gaze cu nume noi'; conglomerate metalurgice inedite, atâtea procedeuri pe care harnici şi oneşjW savanţi le dăruiau cu inocenţă şi laudă acelui vampir al răsboks-Iui, care la intervale răscoleşte liniştea provizorie a omenirei, culti răscoleşte viaţa pacinioă; a fiecărui pm.

Din acel cloac al cauzelor amalgamate, se fecuficfase acum un vierme care mânca gura unora bolnavi.

In cămăruţa din fund era un mort, şi în anticameră vre-o cinci a-gonii.

Chiar lângă uşă, abia .inai putându-i recunoaşte ticăloasa rămăşiţă, zăcea alături cu altul pe aceeaşi targa, faţă lângă faţă, piept la piept, omul căruia i se vedea inima; celălalt avea gura mâncată de acei viermi, şi intoxicarea sângelui îi apropia sfârşitul.

Blestemat fel de agonie! Erau prea vii încă şi în plină conştiinţă! Muţi acolo şi inerţi ca nişte petice scârboase asvârlite, când se apropia de ei îi vorbiră: JJnul cu gura „aceea" şi omul cu un glas care acum ieşea din haosul -unei uzine infernale.

...Şi vocea lor acolo... ;aşa... te-ngenunchia. Se plânseră că nu Sunt bine îngrijiţi; făcură recriminări; avură

pretenţii i „M'a pus pe mine fcu murdarul ăsta plin de viermi! Cum o sS

mă mai fac bine". O speranţă idioată mai agăţa de o viaţă nemernică pe omul măreţ

care arătase minurfăjjria unei inimi vii desgolită în văzul tutulor. „Să stau eu lipit de păcătosul ăşta!... Cum o să mă vindec câînri

mi-e frică..{. mi-e frică /să-i aud şi să-i vid inima!" : ; i. • • ...Şi indignarea lor era ceva solemn, ridicol şi fioros. 1

Neputându-se mişca fiindcă ar fi căzut după targa, stau lipiţi;, unul cu ochii lui albaştri ceţpşi pironiţi pe gura viermănoasă. Cellalt cu privirea atrasă de bortelitura hidoasă unde colcăia inima.

— Vii încă!... Prea vii!... dar caşi morţi!.. Oficiul Laurenţiei avu atunci ceva din ritul sumbru al unui Iad.

Spunea chiar doctorul cel mare, una din figurile marcante ale cu­ţitului, şi care acum dirija spitalul, că fusese în adevăr un caz unic în muzeul hirurgiei de 'război— o formă liminară a uriaşei ingeniozl-taţi prin care distrugerea, exercita asupra trudnicelor făpturi batjocura şi mutilarea.

HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU

S O N E T

îmi c â n t ă u m b r e l e în a s t ă s e a r ă R o m a n ţ a l o r ; e c a o n e b u n i e Ce 'n l i n i ş t e a g r ă d i n i l o r î n v i e Gu m â n i d e r u g ă c a r e v i n s ă c e a r ă . . .

Şt e u a s c u l t ; în v i a ţ a m e a p u s t i e G r ă d i n a - i n o a p t e , f a ţ a m e a - i d e c e a r ă ; C e r i t m u v i n e s ă - ş i a r u n c e i a r ă D e l i r u l p e s i m ţ i r e a - m i c e n u ş i e ?

S ă r m a n e n o t e , fâlfâiţ i z a d a r n i c : P e c l i p a d u s ă n u s e m a i a p r i n d e N i c i r â s u l v e s e l , n ic i s ă r u t u l d a r n i c . . .

S i m ţ i r e a v o a s t r ă n u m ă m a i c u p r i n d e ; M ă ' n g r o a p ă 'n ţ a r a m o r ţ i l o r : U i t a r e a — Şi s p r e a d e p a r t e s ă m ă ' n c h i d ă : Z a r e a —

R e g r e t u l — A m i n t i r e a —- R e s e m n a r e a ALEXANDRINA SCURTU

BARBU DELAVRANCEA.1)

Jalnică Adunare,

In numele teatrelor naţionale, cărora talentul lui Barbu Delavrancea le-a dlăruit seri de artă înălţătoare, vin să aduc o smerită şi îndureratjăi închinare în faţa corpului său neîn­sufleţit.

încă un vârf de munte pe care îl pierdem, încă o culime care trece dincolo de hotarele noastre!

Cu el nu s'a g tins o lumină' şi a amuţit un glas ; cu el s 'a stins un cer întreg rie astri şi o furtună de glasuri, un clocot •de voci care îndeamnă, care mână, care răscolesc.

De mult nu se va fi simţit o tăcere a şa de adânqă, cum este aceia care se coboară în jurul nostru, acum!

înzestrat cu talentul lucrurilor 'mari şi cu patima lucrurilor frumoase, Barbu Delavrancea a străbătut mai toate ţinuturile artei, amator merituos în toate, maestru neîntrecut în câteva. Cu igreu se vor găsi nuvele superioare acelora ale lui Dela­vrancea şi mai cu seamă, .greu se vor găţsî idfiscursuri care să nu pară plăpânde alături ide cuvântările Iui! Ce isvor de vorbe fermecate, ce peşteră ld|e vijelii năvalnice era această gură, pecetluită astăzi pentru totdeauna! Cine a résistât cuvântului iui de lavrancea , cine n 'ar fi mers la porunca lui, cine mai cuteza să vorbească îndată îdupă! dânsul, să părăsească în­dată portul tăcerjii în /uriaşa agitare de talazuri pe care o lăsau după ele peroraţiile elocvenţii lui!?

Consacrându-se toată vremea nuvelei pe care a înălţat-o şi tribunei pe care a sfinţit-o, Delavrancea a abqrdăt teatrul târziu. S 'ar fi putut crede că genul acesta va rălmânea com­plect în afară ide rodnica sa activitate literară. Şi totuşi — •oricât de târziu — Delavrancea trebuia să urce scena şi s 'o umple cu plăsmuirile puterii iui creatoare. Meşterul vorbei ar­tistice şi impetuoase, a expresiunii care mişcă, a ripostei care nemereşte, nu putea să inu> fee lase ispitit ' până la urmă dé dialogul dramatic, unde toţi vorbesc bine şi toţi răspund l a timp, und'e chiar acela care se exprimă cu neînuernânare, trebuie să-şi arate stângăcia tdt cu artă şi cui meşteşug. Is­toria trecutului nostru i-a idiat cadrele cele mai potrivite, pen-

i ) Implinindu-se doi ani delà moartea Iui Delavrancea, reproducem jrumosul discurs al d-lui I. Petrovici.

tru întrupările lui dramatice. S ' a sculat Ştefan delà Putna ş j . Rareş delà Probota, s'au revăzut aduşi de dânsul, în mijlocul urmaşilor, în mijlocul nostru, pentru a ne fi pildă de vorbă înălţătoare, dê gând cuminte, de faptă strălucită! Delavrancea a proslăvit în dramele acestea c'o dragoste duioasă pământul Moldova, unde nu şi-a începui zilele, unde nu şi le-a tors, dai; unde i-a fost flat să le sfârşească;, coborându-şi vacujma-. oasele sale alături de toţi acei strămoşi despre care zicea ut drama „Apusului de Soare' 7, că proptesc pământul Moldova ca umerii unor uriaşi,.. Creator — către finele vieţii sale — de eroi.de tragedie, i-a fost dat lui însuşi să sfârşască în ţe­sătura celei mai grozave tragedii. Moaire răpus1 şi fără: să fi putut ca eroii pe care îi alcătuise dpp,ă chipul şi asemănarea sa, fără să fi putut a-şi striga suferinţa care-j mistuia făptura, în strălucita tiradă a unei şgufduitoare încheieri. Fiindcă în tragedia care 1-a răpus pe dânsul nu se vorbeşte, se spune: numai din ochi şi se picură niznai dintre gene!

Dormi suflet amărât şi nemângâiat! odihneşte-te în pă­mântul acestei Moldove, ospitalieră a tuturor suferinţelor. Cul-că-te cu faţa către răsărit, să vezi numai florile care răsar din văi, nu şi zăbranicul care se lasă peate munţi! Aducă-'ţi vânturile numai sunetul la/iţurilor care cad, nu şi al cătuşelor care se prind! Visează ceiace n'ai putut vedea şi uită aceiace ai văzut!... . v .

Fie-ţi ţărâna uşoară! I. PETROVICI

A apărut de

E L O V I N E S C U

EPILOGURI LITERARE V O L U M U L I.

E U Ş T I U

Eu ştiu cä plângi in tahük în nopţile târzii, Cène domi lângă tine, la patul 0u, îl ştii Şi ştiu ce mult te s buciumi când tainic îi şopteşti Ce n'ai fi vrut ţn suflet nicicând s'adăposteşti. Eu :ştiu c'obrazul palid Q htcrimă de foc > Ţi-l arde, când dpi visuri cel rrtal fără noroc Şi cel mai drag coboară sub gene, tremurând, Să nu-l alunge ochii ce i-ip. găsii plângând.

Şi ştiu c'ai vrea dtuncia, doritul vis sfios Sä nu coboare noaptea atâta de, frumos; Ai vrea să, scapi de dânsul, de Sbùciwnele lungi Şi când îl vezi ce mândru-i te doare să-t alungi. Eu ştiu c'aiutici fierbinte îl rogi pe, Dunineteu Să nu-ţi trimite, visul \pe care-l chemi mereu, Şi ştiu că plângi atuncia ca un copil pierdut Ce pţânge fără sprijin pe^uti drum necunoscut.

lu-birea asta tristă cu nopţi de. suferinţi • \ Şi ochii mei mi-f umple cu lacrime fierbinţi, Şi-o rog {şi eu •să piece precum o rogi şi tu Şi-i spun şi eu ça tine: că nu se, poate — nu! Şi dacă este-o vinfii iubirea ce-o simţim,-E sfântă^ vina noastrß, căci noi o răsplătim In nopţile de Sbwium [cu chinul cef mai greu: De-a n'o voi '§i latus de-ìa o dori mereu.

G. ROT1CĂ

Un nou roman de dragoste Theano, de Dioni» De banalizaseră mai ales în vremea romantismului, romanele de

dragoste. Poate fiindcă ajunsese feăj fie scrise cu oarecare vervă chiar de autori mijlocii, dar cu mare vâlvă în vremea lor: cazul marchizului d'Arlincourt. ' , i —

Acum romanele de dragoste sej scriu tot mai rar şi poate de aceea, (când *sunt scrise cu un adevărat talent nou), au totuşi acel neînţeles farmec „surane" care se desprinde de obiceiu din cadrele vechi; unde un meşter pictor de pe vremuri, a fixat tinereţea unei bunici, cu toată suavitatea acelui ,,a fost pdatäl" ;

Din moda răposatei scoale naturaliste, trivialul s'a strecurat pe nesimţite nu numai la 'realiştii de valoare, dar şi în gustul şi sufletul mulfimei cititorilor; de aceea e o adevărată recreare sufletească întoar­cerea la atmosfera cu temperatura; morală! a altei vremi, care nu esclude totuşi, ca pasiunea cea mai adâncă, să-şi afle vestmântul formei artistice.

Un roman de felul acesta este Theano, neobservat până acum de vigilenţii noştri recenzenţi. Şi iţr fi meritat o deosebită atenţie, mai ales prin greutatea învinsă de autoare de a mai găsi accente noui, iii o temă pe care aţâţi iluştri înaintaşi, din toate ţările, au putut s'o epuizeze.

E mai mult ziarul Intimi al unei fete în inima căreia pasiunea iubirii devenind însăşi raţiunea ei de a trăi,— înfrângerea stoică şi abaterea delà "rezolvirea pi firească, p duc la marginea groapei dar o tran» sfigurează sufleteşte. Romanul începe, când viaţa eroinei e în crepus­culul regretului. . - ^

Cât suntem de departe uè înăbuşitoafea atmosferă din ^Phalène de Bataille, unde eroina, (prin faptul că se găseşte în preajma morţiu găseşte mobilul sufletesc să se scoboare pe povârnişul tuturor vieţilor lipsite de axă morală!— Eroina e în convalescenţă fizică, şi morală a marei ei-dureri.. ' ! ; ; . • SI î i i i - ' ! •• i. !L>! i i;i ii.

Iubirea de viată, care în atracţia sexelor îşi găseşte expresia cea mai puternică, nu putea Să capete mai mult relief decât în zugrăvirea retrospectivă pe-care şi-o face de propria ei viaţăj, o biată convalescentă. In convalescenţă toate simţurile sunt dilatate; pupilele sunt mai însetate să soarbă lumina serei care se duce, auzul e mai fin pentru percepere?., nuanţelor, şi toată viaţfl isJ face o clepsidră în care nisipul fiecărei org se strecoară cu un farmec deosebit. Potrivit cu situaţia în care autoarea şi-a încadrat acţiunea, tabloul e pus în lumina cea mai prielnică; sim­ţim ştiinţa artistului care ^şi-cunoaşte meşteşugul compoziţiei.

In jurul eroinei Theano, şunt câteva chipuri creionate din fugă dar cu precizie de jcontur. E chipul medicului profesionist dar şi amic al bolnavilor, care le uărueşte ceva mai-mult decât ştiinţa lui: draji gostea creştinească. :

, E chipul Efimii, una idin acele existenţe liniştite, sărace însă de orice fericire pământească. Evocarea siluetei ei pune lui Theano intere­santa problemă, dacă pierderea «nei fericiri, încercate odinioară cu toată intensitatea sufletului, nu e iotuşi încă o fericire, faţă de ignorarea.

' oricărei fericiri, în îngustimea lipsei de durere ca şi de bucurii adânci! E chipul pictorului al cărui nihilism teoretic, (ca şi optimismul

Sonici), mai slăbeşte ceva <iin interesul estetic al paginilor, dar care to­tuşi luminează încă o lăturai a caracterului înadevăr admirabil al eroinei:-

SB URĂTORUL 5 8 5

ne-o clasează printre acele fare exemplare, de umanitate în care forţa;-, de a se jertfi îu« iubire unei datorii, (o iubire cu atâ» mai desina teresată cu cât ea (însăşi se lipseşte de ce are mai scump),—e&te^ de opotrivă de mare cu forţa pasiunei egoiste ce o mistue. Această fu-siune de pasiune telurică şi iubire cerească în una şi aceeaşi fiinţă, face din Theano o figură piare, care poate sta în galeria acelor celebre^ grandes atnoureuses, dar cu profilul şi psichologia ei particulară, deo-. sebit de simpatică:1 e p ciudată contopire a__Fedrei şi a Paulinei, Iul, Polyeucte, în aceiaşi inimă. Oesnodământul apare cu fatalitatea conştiin­ţei mai măreaţă încă decât fatalitatea antică, întrucât cea dintâi şi-o dă omul singur iar jiu zeii. Numai la naturile cu adevărat eroice şi . profund cinstite se întâlneşte această stingere acceptată a individului sub' două forţe deopotrivă de puternice: sentimentul iubirei şi sentimentul demnităţii personale. Nici unul fclin e!e nu învinge pe contradictoriul său, dar biata inimă omenească se frânge sub apăsarea lor. tiranică pentru, triumf m\ unei idei mai Scumpe decât viaţa însăşi!

Tot ca tip secundar—cel mai însemnat din toate tipurile secundare— este şi acel „Signor 'Inglese"- de un exotism pregnant, şi de un umori suigeueris, în felul lui de a fi îndrăgostit.

Scena de pe lac e una din cele mai frumoase ce s'au* scria ff*. tânărul-roman roluâneso. Măsura, ionul şi fineţea numai irr Comedi^ dragostei de E . Lovinescu am mai întâlnit-o.

Povestirea despărţirii delà finele volumului ne lasă însă şi nouă\ ca şi în presimţirea ^.englezului" o uşoară bănuială asupra seriozităţii-„iubiţului"; şi totuşi uşurinţa Juii era necesară patetismului romanului.

Limba e de o Jfluiditat* şi o puritate luminoasă,— de acea luminila-, care nu înseamnă simplitate baracă, ci contopire a tuturor culorilor curcu», beului în una singură şi limpede.

O calitate de preţ a stilului autoarei,— spontaneitatea,— vădeşte 0 cunoaştere adâncă' a resurselor din care isvorăşte farmecul graiuluf nostru. Fraza, deşi seri să, pare vorbită, atât este de nesilit-curgătoare. Dar această sprintenie nu e în dauna concentrării de gândire,—- şi astas este încă 0 dificultate (învinsă de pana autoarei. t

Sunt unii autori cari necunoscând suficient dinamica limbei în. care scriu, ritmul gândirei Jor ; nu se tnai articulează în tiparul viu care, 1 l'a şlefuit viaţa acumulată a generaţiilor cari au frământat-o .şi afe* făcut-o docilă tuturor îmîădierilor Spiritului; de aci nevoia de a-şL făuri. ei. o limba cu; totul proprie,— prea proprie din nefericire ceeace e semnul unei ruperi totale cu viaţa colectivă de până atunci. '

In Theano farmecul şi puritatea limbei noastre se îmbină ctfc sponfaneitatea unei cugetări aprige, originale.

Autoarea birue fără silnicie toată greutatea ce-o întâmpină ÎB deobşte întruparea noţiunilor înaintate, in tiparele de care e dispus să u-zeze conservatismul firesc al limbei. Căldura sensibilităţii nu topeşte ş t nici nu deformează tiparul. ,

Lectura romanului Theano e tiu numai plăcută dar şi folositoafe: întinereşte pe cititorii maturi, şi dă de gândit celor tineri; Şi trebuie oare -să cerem mai mult 0ela o carte? Căci întrucât ün autor este- nta§~ presus de orice un 'suflet, nu este cititor, oricât - de cult- ar fi' «1, care să nu aibă câte ceva nou de învăţat delà dânsul, fie sub forma unei gândiri, fie sub impresia unui fior de simţire.

Autorii simt atunci creatori de cuitură, nu creaturi ale culturi*. Si delà cei dintâi, avem totdeauna ceva mai, temeinic de învăţat.

decât delà cei din jurmâ. • D. NANU

SBURAT0RUL R E V I S T A S Ă P T Ă M Â N A L Ă L I T E R A R A

Director: E. LOVJNESCU

T A B L A D E M A T E R I I

Anul I — No. 27—52

P O E Z I I

-Barba, Ion.— Fiinţa . . . . 170 Lava . 170 Munţii '. • 171 Copacul . 1 7 1

- Banchizele , 172 Pentru Marile Eleusini! . . 195 Panteism . . . . . . . . 196 Ar^i . . 219 Ti-am împletit 219 Umbra . 2 2 0 Dioiiziacă . . . -. . . 256-Nietzsche . . . . . . . 271 Pytagora 271 Peisagiu retrospectiv . . . 315 Fulgii . . . . . . . . 310 Cucerire , 364 Luntrea *. . 419 Solie 461 Când va veni declinul. . . 4S9

"Xlnragiale, Luca ion.—Stanţe 234,327 Cunfan, Maria.— lubirei mele :13î

• Dauş, Ludovic.— Răscumpărarea / Evei . i. . 3 0 4 Dominic, A.—Cântecele mele 18

Toamna . 152 -Eftimiu, Victor.—_ Pădurea de

trandafiri . . . . . . 42 Potopul roşu 56 In ţara lui Saint-Pol . . 1 0 3 Şi noi plecăm . . . . . 179 In parcul din Luxemburg , 294 Sonet . . . . . . . . 562 Sonet 317

farago, Elena. — O, nu mă lua de mână 202

Scrkoare » 243

In noaptea asta . . . . 3 3 $ lubeşte-mi mâinile şi ochii. 373 Scrisoare , » 412 Un apostol nebun cântă > . 459 Desprinde-te, biet suflet . . 524

Giulescu, Const. A.—Zori de vară 65 Gregorian, George. — Din mâ­

na ta 125 Ignotus.— Potirul minunat . . 425 lorgulescu, Mihalţ.—Agamemnon 374 /ser, So!. — Christ . . . . 157 Mari-m, Liviu.— Sonet . . . 161 Moscovici, Virgilio.— Farul . 115

Cascada 332 V« Tristeţi de toamnă . . . 476 !n noaptea ceia . . . . 571

Nanu, D. — Excelsior . . . 5 Sentinţa . . . . . . . 267 Acord final . . . . . . 293 Chemare păgână . . . . 389 Sunt fiie în cartea sufletului 436

Pillai. Ion.— In zori pe stepă 176 Steaua . . . . . . . . 226 Poruncă , -, 226 Balada toamnei . . . . . 326 Copil de odinioară . . . 302 Hellada . 3 9 3

Protopopescu. Dragoş.— Poema mărei ; ' 347

Relgis, Eugen.— Zorile . • 53 Elefantul , 2 7 » Senzaţii » 368 Minerii 547

Romanesca, Marcel N. — La răscruce . . . . . . . 76

Rotică, G. — La fereastră . 77 Cu inima cuminte . . . . 149

? La o cas£ 222 Toamna . - 303 Pe înserate . . . . . . 367

; Singuri . . . . . . . 483 i La Bal mascat . . . . . 509

Eu ştiu . . . . . . . 581 Sandu, -V.-^ R%ndel . . . . 4 7 5 Sân-Qlorgiu. Ion.— Italia . . 8 0

Toamna noastră 402 Cântec trist . . . . . . 539 Pribegia lai Cupidon . . . 556

Scurtu; Alexandrinii.— Isidora 35 Ceasornicarul' . i. . ~. . . - 135 Sonet 209 Cuvântul 346

Sonet . . . . . . " . .. 578

Aderta, F.— In aşteptare . . 397 Zaruriie iu;t aiuncata . . . 426 O noapte ' în avantposiuri . 42S Luptă . ' .'< 527 Soldatul din. Mişcolţ . . . 563

Brassen,.Qkeotfahe. -Metodă r.ouă 132 Legea p:ogresu!ui . . . . 158 ' Un oii! dintr'o bucată . . 227 A căzut Turtucaia ? . . . 277 Recunoştinţa . . . . . 353 Un revoltat . . . . . . 3 9 4 Maiorul Boţan . . . . . 420 Echipă specială 494 Jocul de răsfaoi 537

ICair, Q.— Ceva urgent . . 1 0 9 Cioflec, Romulus.— Vijelie . 177 Cornea, George.—• Nenea lancu

Ghermănescu. .J. . . . > ISO Lupta delà Podul Jiului . 233

Davidescu„ N.— Patriarhală. . 5 7 Drăculea, Alexis V.— Pe aici au

trecut duşmanii . . . . 104 Dunăreană, N.—F/obrogenii. . 136 EltimiUr Victor.—Alexandru Vla-

huţă : . . . . . 165 . Goruni fon.— Desîegarea o dă

întâmplarea . . . . . 86 Iov, D.— Puşkin . . . . 370 Mândru, A. — Detectivul . . 340

Două cărţi . . . . . . 306

Silvia. O.— Sărutul . , . 566» Splaco'iU, Barba,— Semănătorul 114i Stamatiad, Al. F . — Nu te-am

uitat I t Lăutarul . . . . . . . 9 9

Străinul. . . . . . . . 310 Viaţa . . . . . . . . . 418 Linişte . . . . . . . . 54t>

Stratulat, George l.— Curtezana 249 Iarna . . . . . . . . 533

Terziman,, At.—. Strofe pentru Li . . . . . 187, 201, 236

Cântec trist . . . . . . 333« Scrisoare de primăvară . . 531

Vianu, Tudor.— Delà fereastră 444-

Marino Aloscu, Constanta.—Des­tăinuire . . . . . . 391

Nunta turturicei . . . . 3 9 2 Lumini şi umbre . . . 484,510

Mihăescu-Nigrim, N.— Pasăre rătăcită . . . . . . . 257

Aseară, pe lună . . . . 5 1 9 Nanu, D.—Alexandru Vlahuţă 150-Papadct Eengecu, Mo tmia.—

Pe cine a iubit Alisia? . 6 Necuno:cuţii 55 -Fcmeea în fata oglinzii , Şarpele- verde . . . . . 77 Icoana fecioarei lOOr Fluturele • ; . 162 Mărgărite . i . . . . . 172 Ţa ismanul . . . . 22Î Calvarul închipuirei . . . 3 1 8 Paloare . . s . . . . . 413 Cântare cernită . . . . '. 525 Invocaţiune eroică . . . . 5 2 5 Clar de lună 244 Trandafirul străin . . . . 53? Aiurare . 508 Omul căruia i se Vede inima 572;

Paşcanii, M.— Al şaptelea cer 46S Peltz, / . — E l nu s'a pocăit 532 Petrovici, / . — T. Maiorescu 12

N. lorga . . . . . . . 3 ? C. Dumitrescu-Iaşi . . . 8 1

N U V E L E , S C H I T E , IMPRESII , etc.

P. P. Negulescu şi S. Mehedinţi 126 Mihail Dragomirescu . . '. 154 C. Răduîescu-Motru . . . 196 4. Bogdan, D. Onciul şi Ovid

Densuşian'u . y . . . .. 233 Pompiliu Eliade '. • \ . . 272 Epilog . . . . . . * . 295 Mai multă füosofie . . • . 349 Alipirea Basarabiei . . . 437 Ghită Mârzescu .. . . . . 490 Barbu Delavrancea, discurs fu­

nebru . . . . . . . 573 dZebreartu, L.— Cadrilul . . . 520

Itic Ştiul, dezertor . . 445, .461 Stamatiad, Al, T.— Teatrul

lui Maurice Maèterìink . . 5 2 4 Popescu-Telega, Al. —Sfaturile

unui tată . . ; . . . 375 Theodor ian, Caton.— Sărutarea

unei. Berneze . 28 Internaţionala . . . . . 540

Visşarion, l. CV—• O fceartă . . 203 Să fie păcatu lui Vasile . 263 Veche cunoştinţă . . , . 328 Un chin 365 Poliţaiul Cosma . . . . 558

E P I L O G U R I <lovinescu,- Ii.— E cu putinţă p

disociaţie ? 1 Victor Eftimiu . . . . . 25 Barbu Delavrancea . . . . 49 Fântâna Blanduziei . . . 73

-Gustul lacrimilor . . . . 97 Psihologia profesiei . . . 121 Opere locale, opere univeïsale 145 Un poet nou . I' J-'fJ^S* .«^169 Calitatea emoţiei . . . . 193 Saturn . i . ;.. . -•. . . 217 Peisaj homeric*". . . . . 241

Iarăş d. Ion Barbu . . . . 265 In marginea lui Hamlet . 389 An nou . . . . . . . 313 Păşuică . " . . . . « • 338 Alexandru Vlahuţă 361, 385, 409,

433, 457 Doi prozatori , 481 Prometeu .. . . . ï 505,521 Hortensia Papadat-Bengescu 537,

î , 569| Vianu, T.— E cu jputinţ/ăf o diso-

ţie ? . , i . « i . 1

C R O N I C I

566

CRONICI LITERARE ,-Iorgulescu, Mlhail.—Haralamb

Lecca . . { . . . . . • 'Marca. Al. Dem.— 1. Chim

Nar.ov; „Pe cäiie Profeţilor" 279 Nanu, D.—Curentul Sanie; evieî 45<2

Un nou roman de dragoste: Theano de Dionis*.. .-' . 582

-,Po pescu-T elega, Ad.— Fraţii Se­rafim şi ïoaquin Alvarez Quinţero 187

Romanesca, Marcel N.— în­semnări privitoare la Knut Hamsun • S 20

Sâtt-Oeorgiu, loit.^— Richard Dehmel . i . » / y . 550

'-'•Vianu, Tudor.— Grădina între ziduri a lui I. Piilat . . 498

/ 20

CRONICI TEATRALE

Loviaesca, E.— In preajma cen­tenarului Ecubei . . . . 3 1 1

Rebreartu, L.— Una dintr'o hiie 22 Fericirea nevesti-Hiţi . . . 23 Inşiră-te Mărgărite . . . . . 46 Instinctul . , ; . , s . 46 Moartea civilă ,şi Interpretul 70 Marchizul de Priola . / . 95

, Ginerele d-!ui prefect . . . 96 Amurg. . . . . y . . 119 Patima roşie . . . . « » . 141 Comedia inimii . , . . . 165 Nuşa . . . . . . . . 190 Apostolul . i* . . . . . 191 Mila lacşici . . . . . . 214

r Sapho I . V 238 ff Hamlet . i . . . , . . 2 6 3

/Culcuşul miresei. . . . . 264 ^Tartuf fe . 3 5 9

Premergătorii şi Ecuba . . 360 Monna Vanna . . . . .» 381 Stăpânul fierului . . . . 382 Fără reazem . . . . . * 404 Intr'un adăpost . . . . . 405 Baia Domniţei 431 Mihai Viteazul 432 îmbogăţiţii de război . . . 455 Jlderim . . . . . t . 477

CRONICA IDEILOR

Nanu, D.— întrebări neliniştitoare 43 Sfârşitul grevelor engleze . 67 Cântarea României . . . . 91

KPapadatBengescu, Hortensia. -—-Se ridica văl,ul . . . . 282

Helgis, Eugen.— Idealizare . 116 Gazeta . . . 209 Monştrii abstracţiei. . . . 333 Război şi univers . . . . 502

CRONICI ARTISTICE

Şirato, F.—Expoziţia d-lai Troteanu

Expoziţia Origore Manea . Expoziţia Bălţatu— Băeşiu—

Onofrei . . . . . . In loc de cronică . . .

Expoziţia Cosmovici—Briese Bârlad. .

Ionescu-Doro şi O. Dumitriu Expoziţia

Tudor Expoziţia T. Cornescu şi Han Expoziţia de estampe japoneze

Expoziţia pictorului Neylès Expoziţia Matysek . . . . Expoziţia El. Popea . ; Expoziţia Bednarick . . . Expoziţia Iser . . . Expoziţia şcu\pio:u'ui Boambăj

Chirovici, Schweitzer, Con-stantinescu . . . . »

Expoziţia Octav Băncilă . . Expoziţia artiştilor sculptori

din România Mare . . . Expoziţia Societăţii „Astra-Ro-mână . . . . » . .

19 47

69 93

117

139 212 236 262 284 336 336 357

382 502

519

533

ÎNSEMNĂRI — RECENZII

Adm. — In ploaia de gloanţe 504 Jurnalul unei surori de (caritate 551

Gerota, C.— Literatura de război . ' 143

V. Alecsandri. . . . . 240 L. R.— INeguţătorul de prome 192 5 . —Anuarul gimnaziului I. Ma-

iorescti . . . . . . . 334 Anthologie de la littérature

; roumaine . ; . . . •. . 479 Per la storia della cultura ita­

liana iti Roumania . . . 536 V. 'AI — De sufletul Nemţilor. 24

Çro3U'uri . . « . « . - 71

Din lumea celor mici ,. * . 285 Calvarul . . . . . . . . 285 Zale roşii 285 Bucovina care s'a dus . . 360 Cântări basarabene . . . . 334 Regina noastră Maria . . 384 Stropi de rouă . . . . 406 Balade 406 Din traista lui Moş Crăciun . 456 Cântarea suferinţei . . N 5 3 5 Corabia cu pitici . . . . 535 Balade . 552

X. Y . — Prin .Ardeal.'. . . . 168

D I V E R S E

Am.— O istorie a literaturii ro-• mâneşti . . . . . . 143

Bayer, S.—- Dublă personalitate sau plagiat? . . . • . . 535

Bibliografie. — 48, 72, ,120, 144, 168, 192, 216, 287, 407, 478

L. R. —Invazia străinismului 24 Teatrul National din Cluj . 120 Vasi'.e Toneanu 163 Octavian Gqga, ministrul inş-

tuaţiei . . . . . . . 2 1 5 Marca, Al. Dem.— F . Mistral

şi V. Aiecsandri . . . . 239 M. C — Orient Royal . . . 479 Poşta Redacţiei. — 120, 144, 192,

408, 451, 504

S. Un ordin He zi al Iui Ga­briel d'Annunzi . . . . 4 $

R e n t e Wiixzn i.ce;:e . . . 96» Casa- d'iut lorga . _ . . * 120 Comedia inimii 120 Muzrca 21ft Romanul românesc . . . 286 Comemorarea lu' Aecsandri . 287"

T.— O nobleţe nouă ht V. M.—Steaua noastră şr Româ­

nia nouă . . . . . . . 71 X. — • Cuvântul liber 143 X. Y .— Concurs de'îpiese ocazio-

. pale . . . . . . . . 48^ T. V.— Câteva constatări . . 23

Emil Nico':au . 71 In întuneric . * . . , >, . 9 6 *

C u p o a n e l e

Valoarea cupoanelor ce vor lipsi se va deduce din capitalul de rambursat. Numerile titlurilor eşite la sorţi la fiecare tragere, împreună cu o specificare

a celor din tragerile precedente, cari nu s'au prezentat la plată se vor publica în „Monitorul Oficial".

Cupoanele scăzute şi neprezentate la plată se prescriu după cinci ani, iar titlurile eşite la sorţi dună trecerea de treizeci de ani delà scadenţa lor.

In locul titlurilor perdute, furate sau distruse, se vor libera proprietarilor duplicale în conformitate cu legea decretată cu No. 3380 din 13 Noembrie 1918,pu-tàndu-se lua cunoştinţă de dispoziţiunile acestei legi la locurile de plată.

S u b s c r i e r i l e la a c e s t împrumut vor fi i reduct ib i le .

Ministru de Finanţe, AUREL VLAD Bucureşti 20 Februarie ±920

P r e ţ u l de emis iune este fixat pentru a c e i c e vor face vărsăminte l e in­t e g r a l e la 87 suta de lei capita l nominal, iar pentru a c e i a c e vor face văr­săminte le în rate la 88 suta de lei capital nominal .

Vărsămintele cari nu se vor face integral, se vor face în două rate. Prima rată va fi de 48 lei la subscriere, a doua rată se va plăti până Ia 3 Iulie 1920 şi va fi de 40 lei.

Cei cari nu vor achita rata a doua în acest termen vor plăti pentru o lună <le zUe următoare, o dobândă de 8°/ 0 pe an. După acest termen se va putea vinde dreptul în contul şi rizicul subscriitorului.

Guvernul are dreptul să închidă subscrierea ori când va voi, anunţând cu cinci zile înainte de data închiderii ei, prin publicaţinni speciale.

La subscrieri cu varsăminte integrale se vor primi bonurile de tezaur pre­cum şi bonurile de tezaur ale Apărării Naţionale, deducându-se dobânda până la scadenţa lor de la data subssrierii la noul împrumut. Se vor mai primi tot la sub­scrierile cu varsăminte integrale pe valoarea lor nominală: cupoanele se scad în interval delà 1 Aprilie 11)20 până la 1 Aprilie 1921 inclusiv delà titlurile de rentă aflate în depositul Casei de Depuneri şi Băncilor care au fost autorizate să-şi tri-meată depozitele la Moscova. De asemenea se vor primi cupoanele cu aceleaşi sca­denţe delà titlurile aflate în posesia deţinătorilor.

Subscriitorului i se va libera o chitanţă constatând subscrierea şi efectuarea vărsămintelor.

Subscrierile se vor face pe formulare ce se pune gratuit la dispoziţia sub scriitorilor.

S u b s c r i e r i l e pentru a c e s t împrumut v o r fi ireduct ibi le , Titlurile definitive împreună cu foile de cupoane se vor libera cel mai târzia

l a 1 Iulie 1920. Chitanţele sunt circulabile ca şi titlurile până la emiterea acestora.

Ministru de Finanţe, AUREL VLAD Bucureşti 20 Februarie Ì910

Câîeua ran do ri inedite dio RUflRQL fai Molière

Harpagon Baaii, bănişorii mei! Unde mi-s bănişorii? Caseta mea! N'aţi văzut pe cine mi-a furat-o ? De ce râzi ? Tu eşti hoţul ! Da-mi banii ! Iţi jur că dacă mi-i dai îi vărs la îm­prumutul consolidării naţionale !

La Fleche (a parte) Tot la câştig, Harpagon ! Vrea să realizeze un beneficiu chiar dintru paguba. Să-i dau totuşi caseta".

E. LOVINESCU.

Albine să moară de foame nu s'au pomenit. Să imităm pe albine în contribuţia noastră colec­tiva şi numai aşa vom avea dreptul sâ cerem des­fiinţarea trântorilor.

D. NANU.

Asemănăm Statul cu un mare arbore fructifer care ne dă şi roade şi adăpost. Cade însă uneori peste el o secetă atât de mare încât trebue să-i udăm cu apa noastră, altfel nu ne mai dă nici fructe nici adăpost,

N. M. NIGRIM.

Dai, n'ai ; numai când dai Statului ai. CATON THEODORIAN.

Tipografia «Universala» I. lonescu S-sori, Strada Oituz (fost Covaci) No. 14,