+ All Categories
Home > Documents > 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

Date post: 01-Feb-2017
Category:
Upload: trinhkhuong
View: 237 times
Download: 1 times
Share this document with a friend
131
424 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI, ENERGETICII ŞI TRANSPORTURILOR 8.1. Protecţia mediului înconjurător Protecţia mediului înconjurător constituie o prioritate naţională care vizează în mod direct condiţiile de viaţă şi sănătate a populaţiei, realizarea intereselor social- economice, precum şi capacitatea de dezvoltare durabilă a societăţii pe viitor. Obiectivul general al protecţiei mediului în Republica Moldova este definit in Constituţia Republicii, Art. 37 (1) care stipulează „dreptul fiecărei persoane la un mediu înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viaţă şi sănătate, precum şi la produse alimentare şi obiecte de uz casnic inofensive". Concomitent prin Art. 37 (2) “Statul garantează fiecărui om dreptul la accesul liber şi la răspândirea informaţiilor veridice privitoare la starea mediului natural, la condiţiile de viaţă, la calitatea produselor alimentare şi a obiectelor de uz casnic “. 8.1.1 Cadrul instituţional Cadrul instituţional - nivelul naţional Parlamentul Republicii Moldova - Comisia pentru administrarea publică, ecologie şi dezvoltarea teritoriului: examinează şi adoptă Legi în domeniu, participă în comisii de lucru, etc. Guvernul Republicii Moldova – Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale (MERN) – înfiinţat anterior în 1988 ca Departamentul Protecţia Mediului Înconjurător şi Resurselor Naturale, reorganizat cu statut de Ministerul Mediului în 1998, actual restructurat în baza Hotărîrii Guvernului nr. 356 din 6.04.04 cu privire la funcţiile de bază, structura şi efectivul – limită ale MERN cu funcţiile de bază: elaborarea şi promovarea politicii de stat în domeniul protecţiei mediului şi utilizării raţionale a resurselor naturale. Subdiviziunile MERN includ: - Institutul Naţional de Ecologie (INECO): asigură activitatea ştiinţifică a Ministerului şi subdiviziunilor sale în domeniul protecţiei mediului. - Inspectoratul Ecologic de Stat: controlul privind respectarea prevederilor actelor legislative privind protecţia mediului şi utilizarea raţională a resurselor naturale, efectuarea expertizei ecologice de stat. - Serviciul Hidrometeorologic de Stat (inclusiv Centrul Monitoring Ecologic Integrat şi managementul informaţional din cadrul Direcţiei monitoring al calităţii mediului): asigură monitorizarea calităţii aerului, apei şi solului precum şi formularea măsurilor necesare pentru prevenirea poluării. Prin restructurarea actuală a autorităţii centrale pentru protecţia mediului şi resurse naturale Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale i-au fost atribuite funcţii suplimentare în elaborarea şi promovarea politicii în utilizarea durabilă a resurselor naturale, fiind redus numărul de personal cu 20%. Statele de personal aprobate (37 persoane) sunt insuficiente pentru elaborarea şi promovarea politicii în domeniul mediului, utilizării durabile a resurselor naturale, concomitent cu onorarea obligaţiunilor statului, asumate prin ratificarea a 18 convenţii internaţionale de mediu, care reglementează activităţile social-economice ale ţarii. Funcţionarea efectivă a
Transcript
Page 1: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

424

8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI, ENERGETICII ŞI TRANSPORTURILOR

8.1. Protecţia mediului înconjurător Protecţia mediului înconjurător constituie o prioritate naţională care vizează în

mod direct condiţiile de viaţă şi sănătate a populaţiei, realizarea intereselor social-economice, precum şi capacitatea de dezvoltare durabilă a societăţii pe viitor. Obiectivul general al protecţiei mediului în Republica Moldova este definit in Constituţia Republicii, Art. 37 (1) care stipulează „dreptul fiecărei persoane la un mediu înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viaţă şi sănătate, precum şi la produse alimentare şi obiecte de uz casnic inofensive". Concomitent prin Art. 37 (2) “Statul garantează fiecărui om dreptul la accesul liber şi la răspândirea informaţiilor veridice privitoare la starea mediului natural, la condiţiile de viaţă, la calitatea produselor alimentare şi a obiectelor de uz casnic “.

8.1.1 Cadrul instituţional Cadrul instituţional - nivelul naţional Parlamentul Republicii Moldova - Comisia pentru administrarea publică,

ecologie şi dezvoltarea teritoriului: examinează şi adoptă Legi în domeniu, participă în comisii de lucru, etc.

Guvernul Republicii Moldova – Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale (MERN) – înfiinţat anterior în 1988 ca Departamentul Protecţia Mediului Înconjurător şi Resurselor Naturale, reorganizat cu statut de Ministerul Mediului în 1998, actual restructurat în baza Hotărîrii Guvernului nr. 356 din 6.04.04 cu privire la funcţiile de bază, structura şi efectivul – limită ale MERN cu funcţiile de bază: elaborarea şi promovarea politicii de stat în domeniul protecţiei mediului şi utilizării raţionale a resurselor naturale.

Subdiviziunile MERN includ: - Institutul Naţional de Ecologie (INECO): asigură activitatea ştiinţifică a

Ministerului şi subdiviziunilor sale în domeniul protecţiei mediului. - Inspectoratul Ecologic de Stat: controlul privind respectarea prevederilor

actelor legislative privind protecţia mediului şi utilizarea raţională a resurselor naturale, efectuarea expertizei ecologice de stat.

- Serviciul Hidrometeorologic de Stat (inclusiv Centrul Monitoring Ecologic Integrat şi managementul informaţional din cadrul Direcţiei monitoring al calităţii mediului): asigură monitorizarea calităţii aerului, apei şi solului precum şi formularea măsurilor necesare pentru prevenirea poluării.

Prin restructurarea actuală a autorităţii centrale pentru protecţia mediului şi resurse naturale Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale i-au fost atribuite funcţii suplimentare în elaborarea şi promovarea politicii în utilizarea durabilă a resurselor naturale, fiind redus numărul de personal cu 20%. Statele de personal aprobate (37 persoane) sunt insuficiente pentru elaborarea şi promovarea politicii în domeniul mediului, utilizării durabile a resurselor naturale, concomitent cu onorarea obligaţiunilor statului, asumate prin ratificarea a 18 convenţii internaţionale de mediu, care reglementează activităţile social-economice ale ţarii. Funcţionarea efectivă a

Page 2: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

425

organelor de mediu depinde de pregătirea lor profesională şi prezenţa mecanismelor prin care ministerul îşi poate exercita funcţiile. Problemele de mediu afectează întreaga societate, avînd impact direct asupra sănătăţii populaţiei şi economiei naţionale. Prin urmare soluţionarea acestor probleme ţine de competenţa organelor publice centrale de specialitate. Actualmente în cadrul ministerelor ramurale nu există subdiviziuni sau cel puţin persoane abilitate cu funcţii de elaborare şi promovare a politicii de protecţie a mediului în ramura administrată.

Cadrul instituţional – nivel local: Agenţiile Ecologice Teritoriale ale

Inspectoratului Ecologic de Stat; Organele administraţiei publice locale (primăriile) În conformitate cu legislaţia de mediu autorităţilor administraţie publice locale

îi revine rolul responsabil în organizarea implementării la nivel local a politicii privind protecţia mediului şi utilizare raţională a resurselor naturale. De menţionat, că după reforma teritorial administrativă din anul 2003 au fost lichidate secţiile protecţia mediului, din cadrul consiliilor judeţene. Structura actuală a consiliilor raionale nu include subdiviziuni respective. Serviciilor ecologice raionale, conform funcţiilor abilitate le revine supravegherea şi controlul respectării legislaţiei de mediu de către agenţii economici locali. Autorităţile Administraţiei Publice Locale sunt responsabile de organizarea şi implementarea politicii de mediu în teritoriul administrat.

Priorităţi pe termen scurt: − desemnarea responsabililor cu funcţii de protecţia mediului înconjurător în

cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale; − asigurarea implementării principiilor „subsidiarităţii” şi „proximităţii” privind

descentralizarea competenţelor şi responsabilităţilor de mediu în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale prin crearea secţiilor de protecţie a mediului.

Priorităţi pe termen mediu: − întărirea capacităţii instituţionale ale autorităţii centrale pentru mediu şi resurse

naturale prin majorarea efectivului pentru crearea secţiei legislative abilitată cu funcţii de transpunere a legislaţiei UE;

− stabilirea conlucrării intersectoriale în soluţionarea problemelor de mediu prin integrarea aspectului de mediu în strategiile de dezvoltare a tuturor ramurilor economiei naţionale, în special energetică, transport, industrie şi agricultură;

− crearea în cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale a subdiviziunilor abilitate cu funcţii de protecţie a mediului în ramura administrată.

8.1.2. Cadrul legislativ orizontal Bazele politicii de mediu în etapa de tranziţie la economia de piaţă au fost puse

de Legea nr. 1515-XII din 16.05.93 privind protecţia mediului înconjurător. Această lege vizează în mod direct securitatea ecologică a populaţiei, utilizarea raţională a resurselor naturale, precum şi conservarea naturii şi protecţia mediului. Actualmente cadrul juridic în domeniul protecţiei mediului este alcătuit din mai

Page 3: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

426

multe tratate şi convenţii internaţionale, legi şi de regulamente, instrucţiuni, hotărîri de guvern, etc., printre care sunt:

− Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa (Berna, 19 septembrie 1997), ratificată prin Hotărârea Parlamentului Nr. 1546-XII din 23 iunie 1993;

− Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător în context transfrontier (Espoo, 25 februarie 1991), ratificată prin Hotărârea Parlamentului Nr. 1546-XII din 23 iunie 1993;

− Convenţia privind efectele transfrontiere ale accidentelor industriale (Helsinki, 17 martie 1992), ratificată prin hotărârea Parlamentului Nr. 1546-XII din 23 iunie 1993;

− Convenţia privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontiere şi a lacurilor internaţionale (Helsinki, 17 martie 1992), ratificată prin Hotărârea Parlamentului Nr. 1546-XII din 23 iunie 1993;

− Convenţia privind diversitatea biologică (Rio de Janeiro, 5 iunie 1992), ratificată prin Hotărârea Parlamentului Nr. 457-XIII din 16 martie 1995;

− Convenţia cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice CCNUSC (Rio de Janeiro, 12 iunie 1992), ratificată prin Hotărârea Parlamentului Nr. 404-XII din 12 iunie 1995;

− Convenţia privind poluarea transfrontieră a aerului la distanţe mari (Geneva, 13 noiembrie 1979), ratificată prin hotărârea Parlamentului Nr. 399-XIII din 9 iulie 1995;

− Convenţia privind protecţia stratului de ozon (Viena, 23 martie 1995), Protocolul de la Montreal referitor la substanţele ce distrug stratul de ozon (Montreal, 16 septembrie 1979), ratificată prin Hotărârea parlamentului Nr. 966-XII din 27 iulie 1996;

− Convenţia privind controlul asupra transportării transfrontiere a deşeurilor periculoase şi neutralizarea lor (Basel, 22 martie 1989), ratificată prin Hotărârea Parlamentului Nr. 1599-XIII din 10 martie 1998;

− Convenţia naţiunilor Unite privind combaterea deşertificării în ţările afectate de secetă, ratificată prin Hotărârea Parlamentului Nr. 257-XIV din 24 decembrie 1998;

− Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (Sofia, 26 iunie 1994), ratificată prin Hotărârea Parlamentului Nr. 323-XIV din 17 martie 1999;

− Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la procesul adoptării deciziilor şi accesul la justiţie privind problemele de mediu (Aarhus, 29 iunie 1998), ratificată prin Hotărârea Parlamentului Nr. 346-XIV din 7 aprilie 1999;

− Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională în special ca habitat al păsărilor acvatice (Ramsar, 1971), ratificată prin Hotărârea Parlamentului Nr. 504-XIV din 14 iulie 1999;

− Convenţia privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice (Bonn, 1979), Acordul privind conservarea liliecilor din Europa şi Acordul privind conservarea păsărilor migratoare de apă african-euro-asiatice, ratificate prin Hotărârea Parlamentului Nr. 1244 -XIV din 28 septembrie, 2000;

− Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie (CITES), (Washington, 03 martie 1973), ratificată prin Hotărârea Parlamentului Nr.1246 -XIV din 28 septembrie, 2000;

Page 4: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

427

− Convenţia privind poluanţii organici persistenţi, (Stockholm, 23 mai2001), ratificată prin Legea Nr.40 -XV din 19 februarie, 2004.Convenţia privind peisajul european (Florenţa, Italia 20 octombrie 2000) ratificată prin Hătărîrea Parlamentului Nr. 536 – XV din 12 octombrie 2001;

− Convenţia de la Rotterdam privind procedura de consimţămînt în cunoştinţa de cauză aplicabilă anumitor produşi chimici periculoşi şi pesticidelor care fac obiectul comerţului internaţional (Rotterdam, Olanda, 10 septembrie 1998) ratificată prin Hotărîrea Parlamentului Nr. 389 – XV din 25 noiembrie 2004.

− Codul funciar, nr. 828-XII din 25 decembrie 1991; − Codul subsolului, nr.1511-XII din 15 iunie 1993; − Codul apelor, nr.1532-XII din 22 iunie 1993; − Codul silvic, nr.887-XIII din 21 iunie 1996; − Legea privind protecţia mediului înconjurător, nr.1515-XII din 16 iunie 1993; − Legea regnului animal, nr.439-XIII din 27 aprilie 1995; − Legea cu privire la zonele şi fâşiile de protecţie a apelor, râurilor şi bazinelor de

apă, nr.440-XIII din 27 aprilie 1995; − Legea cu privire la resursele materiale secundare, nr787-XIII din 26 martie

1996; − Legea privind principiile urbanismului şi amenajarea teritoriului, nr.835-XIII

din 17 mai 1996; − Legea privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului

înconjurător, nr.851-XIII din 29 mai 1996 ; − Legea cu privire la resursele naturale, nr.1102-XIII din 6 februarie 1997; − Legea cu privire la regimul produselor şi substanţelor nocive, nr.1236-XIII din

3 iulie 1997; − Legea privind protecţia aerului atmosferic, nr. 1422-XIII din 17 decembrie

1997; − Legea cu privire la radioprotecţie şi securitatea nucleară, nr. 1440-XIII din 24

decembrie 1997; − Legea privind deşeurile de producţie şi menajere, nr. 1347-XIII din 09

octombrie 1997; − Legea cu privire la activitatea hidrometeorologică, nr. 1536-XIII din 25

februarie 1998 ; − Legea pentru modificarea şi completarea Legii privind protecţia mediului

înconjurător, nr.1539-XIII 25 februarie 1998; − Legea privind plata pentru poluarea mediului, nr. 1540-XIII din 25 februarie

1998; − Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat 1538-XIII din 25

februarie 1998; − Legea cu privire la apa potabilă, nr. 272-XIV din 10 februarie 1999; − Legea privind acordarea de licenţe pentru unele genuri de activitate Nr.332-

XIV din 26 martie 1999; − Legea cu privire la spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale, nr.591-XIV

din 23 septembrie 1999; − Legea privind tratatele internaţionale ale RM nr. 595-XIV din 24 septembrie

1999; − Legea cu privire la protecţia plantelor, nr.612-XIV din 01 octombrie 1999;

Page 5: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

428

− Legea nucului, nr.658-XIV din 29 octombrie 1999; − Legea turismului, Nr.798-XIV din 11 februarie 2000; − Legea privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase, nr.

803-XIV din 11 februarie 2000; − Legea privind terenurile proprietatea publică şi delimitarea lor, nr.981-XIV din

11 mai 2000; − Legea pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate, nr.1041-XIV

din 15 iunie 2000; − Legea privind conservarea energiei, nr. 1136-XIV din 13 iulie 2000; − Legea privind accesul la informaţie nr. 982-XIV din 11 mai 2000; − Legea privind securitatea biologică Nr. 755-XV din 21 decembrie 2001; − Legea pentru ratificarea Protocolului privind poluanţii organici persistenţi şi a

Protocolului privind metalele grele, nr. 1018-XV din 25 aprilie 2002; − Legea pentru ratificarea Protocolului de la Cartagena privind securitatea

biologică, nr.1381-XV din 11 octombrie 2002; − Legea pentru aderarea RM la Protocolul de la Kyoto, nr 29-XV din 13 februarie

2003. Luînd în consideraţie prevederile Legii privind protecţia mediului înconjurător,

în baza căreia au fost elaborate legi pentru toate domeniile mediului, putem constata că actualmente Republica Moldova dispune de un cadru legislativ adecvat. Privită prin prisma dezvoltării durabile şi din perspectiva aderării a ţării la Uniunea Europeană se impune o abordare nouă a problemelor de mediu, conform convenţiilor şi acordurilor ratificate. Legislaţia europeană de mediu constituie astăzi un punct de reper pentru numeroase state în elaborarea legislaţiei naţionale de mediu şi reprezintă un model de colaborare între state.

Procesul de armonizare a legislaţiei asumat prin ratificarea în anul 1998 de către Republica a „Acordului de Parteneriat şi Cooperare între Republica Moldova şi Uniunea Europeană” a fost iniţiat doar pentru un singur sector – managementul deşeurilor. Deşi au fost întreprinşi deja paşi importanţi în direcţia aproximării legislaţiei de mediului, în care s–au reflectat principiile de bază ale dreptului de mediu comunitar, mecanismul de implementare al acestuia rămîne a fi imperfect şi poartă un caracter mai mult declarativ.

Un aspect pozitiv al legislaţiei existente este şi stipularea clară a procedurilor evaluării impactului activităţilor economice asupra mediului înconjurător, organizate la etapă de planificare a activităţii, conform Legii privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător, nr.851-XIII din 29 mai 1996.

Problemele majore ale legislaţiei de mediu constau în caracterul declarativ ale acestora, băzăndu-se pe principii generale ale documentelor internaţionale, dar fără a avea o argumentare economică şi ştiinţifică a problemelor de mediul la nivel naţional. Acest lucru poate fi explicat de asemenea şi prin faptul că majoritatea actelor legislative de mediu au fost elaborate pînă a fi adoptată Legea nr. 780-XV din 27.12.2001 privind actele legislative. Cadrul legislativ de regulă, este elaborat de un grup mic de angajaţi ale ministerelor, în majoritatea cazurilor, ne fiind jurişti (angajarea juriştilor necesită resurse financiare, care nu se alocă din bugetul de stat). Din lipsa unei argumentări economice, inclusiv a estimării costului de implementare a actelor adoptate, cele din urmă nu au acoperire financiară, şi prin urmare nu pot fi realizate. De asemenea, se atestă lipsa mecanismului de aplicare a multor legi adoptate. Aceasta se explică prin

Page 6: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

429

potenţialul redus a autorităţii centrale pentru promovarea consistentă al principiile de protecţie a mediului, prin fluctuaţia cadrelor din cauza salariilor mai mici (pe parcursul a patru ani salariile au rămas constante).

Îndeosebi sunt declarative mecanismele economice de stimulare activităţilor de protecţie a mediului, inclusiv în domeniul gestionării deşeurilor. Art. 23 al Legii privind deşeurile de producţie şi menajere, nr. 1347 din 9.10.97, prevede „ stabilirea taxelor preferentiale la impozitarea venitului provenit din colectarea şi furnizarea materiilor prime secundare (deşeurilor); alocarea fondurilor din bugetul de stat şi bugetele locale pentru realizarea măsurilor privind utilizarea şi prelucrarea deşeurilor; acordarea de inlesniri fiscale şi credite preferenţiale persoanelor fizice şi juridice care utilizeaza deşeurile iî calitate de materii prime. Cele menţionate mai sus sunt doar stipulări, fără a fi implementate de facto.

De asemenea nu este reglementat (atât prin acte legislative, cât şi prin cele normative) mecanismul economic al perceperii plăţilor pentru colectarea speciilor florei spontane (în primul rând, al plantelor medicinale) şi a unor specii faunistice (insecte, melci, broaşte etc.).

Principalele instrumente economice utilizate în ţară pentru protecţia mediului se referă la amenzi şi despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, acordarea de autorizaţii şi drepturi de practicare a unor activităţi aferente valorificării resurselor naturale. Instrumentele nominalizate sunt puţin eficiente din cauza nivelurilor joase a acestora, precum şi din motivul că cadrul legal nu presupune măsuri drastice de constrângere în cazul neonorării la timp a obligaţiilor pentru prejudiciul cauzat mediului ambiant.

Conform art. 174 al Tratatului CE, politica de mediu a comunităţii se bazează pe

următoarele principii: - „poluatorul plăteşte”: cine provoacă daune mediului urmează să compenseze

dauna în întregime; - „acţiunii preventive” – e mai uşor să previi de cît să combaţi; - „precauţia” – luarea măsurilor de precauţie în scopul prevenirii poluării; - „integrarea” – politica de mediu devine o politică orizontală pentru alte politici

comunitare; - „proximitatea”- presupune asumarea de către autorităţile locale a

responsabilităţii privind managementul deşeurilor şi poluarea produsă în cadrul unei localităţi concrete;

- „subsidiaritatea” - descentralizării competenţelor şi responsabilităţilor de mediu, „centru” nu intervine decît într-o manieră subsidiară, atunci cînd Statele Membre nu pot realiza în măsură suficientă unele acţiuni;

- „preţul reflectă cheltuielile” – preţurile bunurilor sau serviciilor trebuie să includă toate cheltuielile, inclusiv cele legate de impactul negativ asupra mediului.

Legislaţia naţională conţine parţial primele 4 principii, ceea ce nu poate fi menţionat despre ultimele trei. Referitor la responsabilităţile de protecţie a mediului la nivel de autoritate publică locală aceste au fost atribuite, dar nu se realizează în practică pe motivul potenţialului uman şi financiar redus. Însă pînă astăzi în legislaţia de mediu nu este transpus principiul „preţul reflectă cheltuielile”, lipsesc mecanisme de aplicare a principilor declarate.

Odată cu dezvoltarea politicii de mediu au fost adoptate un şir de instrumente financiare şi tehnice pentru reglementarea mediului: Programul LIFE, eco-etichetarea, auditul de mediu, cele mai bune tehnologii disponibile, sistemul de evaluare a

Page 7: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

430

impactului asupra mediului a proiectelor publice şi private, criteriile aplicate de inspectoratele ecologice în statele membre pentru prevenirea şi controlul integrat al poluării, taxele la emisiile bioxidului de carbon şi energie.

Legea nr. 1540-XIII din 25.02.98 privind plata pentru poluarea mediului are drept obiectiv crearea unui sistem de activitate economică în care devine neconvenabilă cauzarea oricărui prejudiciu mediului prin stabilirea anumitor taxe pentru poluatori. Aceste taxe sunt acumulate în Fondurile ecologice locale şi naţional, înfiinţate conform Legii privind protecţia mediului înconjurător nr. 1515 –XII din 16.06.93. Resursele acumulate sunt gestionate conform Regulamentului privind fondurile ecologice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 988 din 21.09.98, şi se utilizează inclusiv la crearea infrastructurii privind protecţia mediului.

Cît priveşte compensarea daunelor cauzate mediului, în Codul Administrativ sunt stabilite amenzi calculate în salarii medii lunare, care însă nu reflectă nici pe departe valoarea reală a prejudiciului cauzat mediului. Majoritatea legilor ce reglementează administrarea componentelor mediului înconjurător includ stipulări generale privind responsabilitatea pentru starea mediului, fără a fi însoţite de un mecanism concret în acest domeniu. Deşi periodic se făceau amendamente la Codul Administrativ, aceasta se referă, în special la impunerea unor amenzi deluzorii pentru vătămarea, colectarea, vînarea sau capturarea unor specii de plante şi animale protejate de stat şi mai puţin la poluarea difuză a mediului, care poate avea efecte dintre cele mai grave asupra echilibrului ecologic şi asupra sănătăţii oamenilor. Noua redacţie a Codului Administrativ, inclusiv compartimentul protecţia mediului este discutată în Parlament pe parcursul a 3 ani. Această versiune conţine amenzi mult mai drastice, amenzi pînă la 500 de salarii medii, ce cu adevărat va realiza principiul „poluatorul plăteşte”.

Necesitatea de a promova o politică unică în domeniul medului şi folosirii resurselor naturale, de a implementa cerinţele ecologice în procesul reformării economiei naţionale, orientarea politică spre integrare europeană au condiţionat revizuirea politicii de mediu şi elaborarea unui document conceptual nou în domeniu: Concepţia politicii de mediu, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 605–XV din 2.11.2001, care are următoarele obiective principale:

− prevenirea şi reducerea impactului negativ al activităţii economice asupra factorilor de mediu, resurselor naturale şi sănătăţii populaţiei în contextul dezvoltării durabile a ţării;

− asigurarea securităţii ecologice a ţării. Totodată, necesită a menţiona faptul că obiectivele acestei concepţii au un

caracter general, fără a specifica domeniile prioritare. Concomitent cadrul juridic al protecţiei mediului este asistat de un şir de

strategii şi programe naţionale. Un alt document strategic de dezvoltare a societăţii este Strategia Creştere Economică şi Ridicarea Sărăciei, aprobată recent. La compartimentul mediul şi utilizarea durabilă a resurselor naturale au fost fixate următoarele obiective:

- prevenirea şi reducerea degradării resurselor naturale şi eficientizarea utilizării acestora;

- menţinerea calităţii mediului ca factor ce asigură păstrarea sănătăţii şi calităţii vieţii;

- crearea unui sistem eficient de monitorizare, prevenire şi compensare a pagubelor cauzate de calamităţile naturale.

Page 8: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

431

Direcţiile prioritare de activitate în scopul realizării obiectivelor stabilite nu sunt clar definite, deoarece nu conţin indici de monitorizare. Bunăoară „reducerea poluării resurselor acvatice”, sau „extinderea fondului forestier” urmează a fi indicate concret cu cîte procente se va extinde fondul forestier. Totodată necesită a menţiona că nu toate compartimentele de mediu si-au găsit reflectare în SCERS, lipseşte total compartimentul „protecţia aerului”, „gestionarea deşeurilor” fiind reflectată parţial, nu sunt incluse acţiuni de implementare a convenţiilor internaţionale ratificate de ţară, etc.

Extinderea Uniunii Europene de la 1 mai 2004 a determinat o schimbare istorică pentru Uniune în termeni politici, geografici şi economici, consolidînd în continuare interdependenţa politică şi economică dintre UE şi Moldova. Extinderea oferă UE şi Moldovei oportunitatea de a dezvolta o relaţie de continuă apropiere mergînd dincolo de cooperare, de a implica într-o măsură semnificativă integrarea economică şi de a aprofunda cooperarea politică. In acest context a fost aprobat Planul de acţiuni UE – Moldova. Obiectivele de bază la capitolul „Mediul” sunt:

- Întreprinderea măsurilor pentru asigurarea condiţiilor de bună guvernare bună a domeniului protecţiei mediului implementarea acestora ;

- Întreprinderea activităţilor în vederea prevenirii degradării mediului, protecţiei sănătăţii populaţiei şi utilizării raţionale a resurselor naturale, în conformitate cu angajamentele Summit-ului de la Johannesburg;

- Intensificarea colaborării în domeniul protecţiei mediului. Acţiunile ce vin să realizeze obiectivele stabilite nu sunt bine definite pe

compartimentele de mediu, iar unele sunt foarte generale. Integrarea cerinţelor protecţiei mediului în reforma economică şi politică

sectorială este de o importanţă primordială în etapa realizării reformelor profunde în toate domeniile social – economice. Tratatul de la Amsterdam (1997) a întărit principiul dezvoltării durabile a mediului, menţionînd necesitatea abordării intersectoriale a mediului şi integrarea politicii de mediu în toate politicile de ramură. Astfel, de rînd cu programele de protecţie a mediului, au fost elaborate strategii şi programe de sector şi de ramură care includ şi măsuri de protecţie a mediului.

În perioada 1995-2004, mare avantaj pentru Republica Moldova a avut procesul „Un mediu pentru Europa”, la care Republica Moldova este reprezentată la cel mai înalt nivel în organizaţiile internaţionale de mediu.

Totodată necesită a menţiona şi faptul că majoritatea convenţiilor au fost ratificate anterior adoptării Legii nr. 595-XIV din 24.09.99 privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova, care impune ratificarea convenţiei concomitent cu aducerea în concordanţă a legislaţiei naţionale cu prevederile acesteia. Din această cauză prevederile multor convenţii nu au fost transpuse în legislaţia naţională. De asemenea, se atestă lipsa unei conlucrării interministeriale la implementarea convenţiilor ratificate, fapt ce împiedică onorarea obligaţiunilor asumate de ţară. Actualmente sunt în derulare mai multe proiecte în domeniul implementării convenţiilor internaţionale, şi anume:

- Proiectul GEF-PNUD „ Evaluarea la nivel naţional a necesităţilor pentru consolidarea capacităţii de management global a mediului” prevede elaborarea planului Naţional de acţiuni pentru implementarea a trei convenţii (Convenţia privind diversitatea biologică, Convenţia privind schimbările climatice, Convenţia privind combaterea deşertificării în ţările afectate de secetă).

- Proiectul BM/FGM „Activităţile de promovare a implementării Convenţiei Stockholm privind poluanţii organici persistenţi în Republica Moldova are ca scop

Page 9: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

432

elaborarea Planului naţional în domeniul menţionat, lunîd în consideraţie şi prevederile Convenţiei Basel şi Convenţiei Roterdam.

Constituţia garantează, de asemenea, accesul publicului la informaţia veridică de mediu, prevedere pe cît de importantă, pe atît dificil de implementat în practică. Autorităţile publice sunt obligate să furnizeze informaţie despre starea mediului, despre calitatea produselor alimentare şi a obiectelor de uz casnic, precum şi despre măsurile întreprinse pentru redresarea situaţiei. Autoritatea centrală pentru mediu şi subdiviziunile subordonate prezintă informaţii anuale despre activitatea lor şi despre starea mediului înconjurător. Legea privind administraţia publică locală stipulează că „deciziile primăriilor şi consiliilor executive raionale de interes public vor fu aduse la cunoştinţa publicului larg prin intermediul mijloacelor de informare în masă”. Acest procedeu însă poartă mai mult un caracter sporadic, chiar contradictoriu uneori, în funcţie de furnizor.

În cadrul MERN a fost creat Centrul Informaţional de Mediu, dotat cu tehnică de calcul şi multiplicare, conexiune la Internet, pagină Web şi bibliotecă. Aceste au fost posibile graţie susţinerii Guvernului Regatului Danemarcii prin intermediul proiectului „Asistenţa acordată Republicii Moldova în implementarea Convenţiei de la Aarhus. Priorităţi în domeniul protecţie mediului”. În linii generale se poate de constatat că din punct de vedere conceptual şi mai puţin din punct de vedere tehnic legislaţia naţională privind informarea publică este ajustată la prevederile legislaţiei europene.

Priorităţi pe termen scurt: - elaborarea politicii de mediu cu stipularea unor obiective clar definite conform

prevederilor convenţiilor internaţionale ratificate; Priorităţi pe termen mediu: − elaborarea Planului de acţiuni în domeniul armonizării bazei legislative şi

normative de mediu la directivele Uniunii Europene, cu estimarea costului implementării acestora;

− elaborarea noii redacţiei a Legii privind protecţia mediului înconjurător. − elaborarea şi aprobarea „Planului de Acţiuni în domeniul fortificării capacităţii

privind implementarea integrată prevederilor convenţiilor de la Rio (3) în scopul utilizării durabile a resurselor naturale şi protecţia mediului global”;

− elaborarea mecanismelor de implementare a legislaţiei prin adoptarea regulamentelor, instrucţiunilor, ghidurilor, etc.

− Includerea prevederilor legate de stabilirea deducerilor din impozitul pe profit al întreprinderilor a cheltuielilor aferente activităţilor orientate spre protecţia sau restabilirea resurselor naturale, valorificare deşeurilor, etc.

− Revederea nivelului amenzilor şi despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat mediului, pe direcţia sporirii numărului de salarii minime ce urmează a fi percepute pentru contravenţiile respective.

− fortificarea şi perfecţionarea cadrului legislativ ramural în corespundere cu exigenţele de protecţie a mediului;

− reviziuirea şi aprobarea standardelor şi indicilor de monitoring al stării mediului; Introducerea noilor indici şi standarde pentru domeniile neacoperite actual;

Page 10: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

433

− perfectarea cadrului instituţional de monitoring şi stocare a datelor în corespundere cu cerinţele internaţionale;

− dotarea Centrului Informaţional de Mediu cu facilităţi tehnice de difuzare a informaţiei de mediu.

− sporirea nivelului de cunoştinţe ecologice ale populaţiei, înlesnirea accesului la informaţii privind mediul ambiant şi participarea publicului la luarea deciziilor privind managementul resurselor naturale;

− elaborarea strategiei naţionale de educaţie ecologică; − crearea centrelor locale de informare şi consultanţă ecologică. 8.1.3. Protecţia aerului atmosferic Schimbarea climei din ultimul deceniu impune fixarea obiectivelor tot mai

stricte vis-a-vis de protecţia mediului. Emisiile gazelor cu efect de seră şi a substanţelor ce distrug stratul de ozon, a poluanţilor organici persistenţi şi a metalelor grele au alertat comunitatea mondială silind-o să întreprindă măsuri colective în elaborarea şi implementarea programelor de prevenire a poluării aerului. Conform aprecierilor experţilor efectuate în cadrul proiectului GEF-PNUD (MOL/97/G31/A/1G99) “Asigurarea suportului Republicii Moldova în vederea pregătirii comunicării naţionale în corespundere cu obligaţiunile sale faţă de Convenţia Naţiunilor Unite privind Schimbarea Climei”, precum şi conform calculelor suplimentare, îndeplinite de Inspectoratul Ecologic de Stat cu folosirea “Manualului pe Inventarierea Emisiilor în atmosferă” EMEP/CORYNAIR” şi a datelor naţionale privind bilanţul termoenergetic şi indicii de producere, emisiile naţionale anuale antropice la următoarele substanţe în aerul atmosferic în anul 1998 s-au redus în comparaţie cu 1990: SOx de 8 ori, NOx aproximativ de 5 ori, COVNM aproximativ de 3 ori, CO de 3 ori, NH3 aproximativ de 2 ori.

Actualmente indicii complecşi ai poluării atmosferei (IPA6) în republică au variat în anul 2002 de la 0,91 (mun. Bender) pînă la 11,23 (mun. Chişinău). Cel mai înalt grad de poluare a atmosferei, după concentraţiile medii anuale, a fost înregistrat: pentru suspensii solide – 1,7 CMA; pentru dioxid de sulf – 1,2 CMA; pentru dioxid de azot – 1,5 CMA şi pentru formaldehidă – 2,6 CMA în mun. Bălţi; pentru monooxidul de carbon – 0,5 CMA în mun. Tiraspol; pentru fenol – 0,8 CMA în mun. Chişinău şi pentru sulfaţii solubili – 0.07 CMA în mun. Rîbniţa.

Surse principale de poluare ale aerului sunt mijloacele de transport, sectorul energetic, cauzele fiind: utilizarea excesivă a mijloacelor uzate de transport, folosirea carburanţilor de calitate joasă, capacitatea redusă şi depăşită a instalaţiilor de purificarea emisiilor, utilizarea tehnologiilor de producere depăşite, lipsa unui monitoring al poluării aerului cu recuperare a prejudiciului cauzat.

Competenţele în domeniul protecţiei aerului atmosferic, conform Capitolului II al Legii nr. 1422-XIII din 17. 12. 97 privind protecţia aerului atmosferic:

− Guvernul efectuează administrarea în domeniul protecţiei aerului atmosferic prin intermediul Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale, al Ministerului Sănătăţii, precum şi al autorităţilor administraţiei publice locale în conformitate cu legislaţia;

- Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale elaborează şi promovează politica ecologică în domeniu; elaborează programele ecologice şi direcţiile prioritare privind protecţia aerului atmosferic; efectuează monitorizarea poluării aerului; etc.;

Page 11: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

434

- Ministerul Sănătăţii promovează politica de asigurare a calităţii aerului corespunzătoare securităţii sănătăţii şi bunăstării oamenilor; stabileşte Concentraţiile Maxim Admisibile (CMA) de poluanţi şi gradul de influenţă fizică nocivă a acestora asupra aerului atmosferic; stabileşte dimensiunile zonelor de protecţie sanitară pentru obiectele cu surse de poluare chimică si fizică ai atmosferei; stabileşte Emisia Limitat Admisibilă (ELA) de microorganisme şi substanţe biologice; etc.;

- autorităţile administraţiei publice locale elaborează măsurile de amenajare şi de creare a spaţiilor verzi în localităţi; asigură planificarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acţiunilor nocive ale poluanţilor asupra aerului atmosferic; etc.

Legea nr. 1422-XIII din 17.12 97 privind protecţia aerului atmosferic are drept obiective păstrarea purităţii şi ameliorarea calităţii aerului atmosferic, prevenirea şi reducerea efectelor nocive ale factorilor fizicii, chimicii, biologici, etc. Standardele pentru emisii de la sursele de poluare sunt specificate în GOST–urile adoptate în perioada ex- sovetică, care diferă de cele aplicate în UE. Legea sus–menţionată nu reflectă în măsura necesară prevederile convenţiilor internaţionale, inclusiv a directivelor UE. Reglementarea emisiilor în aerul atmosferic se efectuează prin stabilirea CMA, de poluanţi în atmosferă pentru diferite zone şi intervale timp, conform Listei CMA, aprobate de Ministerul Sănătăţii al URSS, iar pentru fiecare sursă de poluare staţionară se eliberează normativele emisiilor limitat admisibile în baza criteriului calităţii aerului cu evidenţa CMA a poluanţilor în aerul atmosferic al localităţilor. Calcularea ELA se efectuează conform „Instrucţiuni pentru normarea degajărilor de substanţe poluante în aerul atmosferic”. Spre deosebire convenţiile ratificate în domeniul menţionat, inclusiv directivele UE reglementează poluarea aerului prin stabilirea „Valorii Limite de Emisii”, bazându-se pe cele mai bune tehnici disponibile.

În scopul ameliorării calităţii aerului a fost aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1047 din 04.10.2001 „Programul de diminuare a poluării aerului de către mijloacele de transport auto”, care propune un nou mod de soluţionare a problemelor abordate.

Pentru asigurarea implementării prevederilor Convenţiei privind protecţia stratului de ozon a fost adoptată Hotărîrea Guvernului nr.1064 din 11.11.1999 privind Programului naţional de suprimare eşalonata a substanţelor ce distrug stratul de ozon în Republica Moldova. Prin intermediul proiectului „Structura Instituţională pentru implementarea Protocolului de la Montreal în Moldova”, susţinut de UNEP a fost perfecţionat sistemului informaţional privind colectarea, analiza şi transmiterea informaţiei despre activităţile întreprinse întru protecţia stratului de ozon; elaborat Regulamentul cu privire la regimul comercial şi reglementarea utilizării hidrocarburilor halogenate.

Problema schimbărilor climaterice prezintă o deosebită importanţă pentru Republica Moldova, în acest sens a fost aprobată Hotărîrea Parlamentului nr. 404 – XIII din 16.03.1995 pentru ratificarea Convenţia cadru a Naţiunilor Unite pentru schimbări climaterice. În cadrul primei comunicări naţionale au fost trasate principalele acţiuni de atenuare a impactului provocat de schimbările climaterice. În virtutea existenţei reglementărilor naţionale în domeniul protecţie mediului este insuficient reglementată problema constituirii unui mecanism de reducere a emisiilor gazelor cu efect de seră (GES). Pînă în prezent nu sunt adoptate acte normative speciale ce ar reglementa emisiile de GES , nu a fost adoptată o strategie concretă privind reducerea emisiilor de GES.

Page 12: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

435

Ţinînd cont că prin Legea nr. 29-XV din 13.02.2003 a fost ratificat Protocolului Kyoto (adoptat la 11 decembrie 1997) este extrem de important ca Republica Moldova să preia experienţa altor ţari în elucidarea clară a poziţiei sale în implementarea mecanismului CDM în mod practic şi eficient.

Proiectul regional GEF-UNDP „Întărirea capacităţii pentru Îmbunătăţirii Inventarului Gazelor cu Efect de Seră (GES)” are ca scop adaptarea metodologie IPCC 1996 privind estimarea emisiilor de GES la condiţiile naţionale, stabilirea unei echipe de experţi antrenaţi în estimarea emisiilor GES.

Priorităţi pe termen scurt: - elaborarea şi aprobarea Regulamentului privind modul de efectuare a testării

ecologice şi a controlului instrumental de stat al mijloacelor de transport auto; - realizarea măsurilor privind implementarea Convenţiei asupra poluării

atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi şi Protocoalelor acesteia în strânsă coordonare cu punctul focal naţional al Convenţiei, inclusiv:

a) aderarea Republicii Moldova la Protocolul din 1994 referitor la finanţarea pe termen lung a Programului de Cooperare în domeniul Monitorizării şi Evaluării Transportului Poluanţilor Atmosferici la Distanţe lungi în Europa (EMEP), luând în consideraţie prevederile art. 9 al acestei Convenţii;

b) ratificarea Protocolului privind combaterea acidificării, eutroficării şi ozonului la nivelul solului, semnat de Republica Moldova în anul 2000.

Priorităţi pe termen mediu: - elaborarea Programelor naţionale de implementare a Protocoalelor de la

Aarhus privind poluanţii organici persistenţi şi metalelor grele, ratificate de Republica Moldova în anul 2002 în strânsă coordonare cu punctul focal naţional al Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi;

- inventarierea surselor de poluare cu instituirea registrului de agenţi poluatori; - establishing of a priority pollutants list that are regulated, controlled,

monitored, took evidence and reported on them; - crearea unui sistem unic integrat pentru efectuarea inventarierii emisiilor de

poluanţi în atmosferă: cu impact asupra distrugerii stratului de ozon, eutroficare şi acidogeneratorilor, precursorilor de ozon troposferic, gazelor cu efect de seră, poluanţilor organici persistenţi, metalelor grele şi altor substanţe specifice, cu determinarea şi stabilirea unei abordări metodologice unice de dezvoltare a cadastrului şi raportării respective;

- sporirea capacităţii laboratoarelor de aer pentru efectuarea cercetărilor şi dezvoltărilor ştiinţifice, controlului, monitoringului şi evaluării efectelor poluanţilor atmosferici asupra componentelor mediului şi ecosistemelor.

- elaborare unui proiect nou de lege (sau modificarea legii existente) privind protecţia aerului atmosferic, care ar îngloba aspectele prioritare a actelor internaţionale ratificate, în cadrul Strategiei de aproximare a legislaţiei de mediu la directivele UE şi Planului de acţiuni respectiv;

- elaborarea cadrului legal privind implementarea a proiectelor conform Mecanismului de dezvoltare ne-poluantă (Clean Development Mechanism) a

Page 13: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

436

Protocolului de la Kyoto a Convenţiei Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbarea Climei;

- efectuarea unui studiu naţional de fezabilitate privind potenţialul implementării Mecanismului de dezvoltare ne-poluantă în Republica Moldova, cu identificarea potenţialului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pe sectoare, posibilităţilor de implementare a tehnologiilor prietenoase mediului, căilor de finanţare.

- harmonizing the methodology of exhaust emissions inventorying with that of EU (“COPERT”);

- increasing the financing of laboratory analysis concerning environment pollution observations.

8.1.4. Managementul deşeurilor şi a substanţelor periculoase Sporirea consumului în ultimele decenii a adus la creşterea globală a volumelor

de deşeuri menajere solide. Omenirea zi de zi este chemată să contribuie la reducerea impactului cauzat naturii de activităţile umane. Volumul deşeurilor de producţie şi menajere acumulate constituie circa 6 mln. tone, inclusiv 12 mii tone deşeuri toxice. Salubrizarea localităţilor a fost şi continuă să rămînă o problemă dificilă. Fiecare localitate din ţară dispune actualmente de 1-2 gunoişti şi, de regulă acestea nu sînt amenajate conform standardelor de salubrizare. Suprafaţa rampelor de depozitare a deşeurilor în localităţile rurale şi urbane, conform datelor Inspectoratului Ecologic de Stat, constituie 1304 ha, iar conform Anuarului statistic al Moldovei doar 142, 6 ha sunt autorizate pentru depozitarea deşeurilor menajere solide în localităţile urbane. Ţinînd cont de raportul populaţiei urbane de 55,4% faţă de cea rurală de 45.6% constatăm că în localităţile rurale se manifestă o gestionare neadecvată a deşeurilor menajere prin extinderea suprafeţelor gunoiştilor neautorizate, care conduce la poluarea terenurilor arabile, inclusiv a apelor freatice.

Gestionarea deşeurilor este reglementă de Legea nr. 1347-XIII din 9.10.97 privind deşeurile de producţie şi menajere, care stabileşte cadrul juridic al managementului deşeurilor în procesul de formare, acumulare, transportare, eliminare a acestora.

Atribuţiile de bază privind gestionarea deşeurilor: - Guvernul organizează elaborarea şi aprobă Programul de stat de valorificare a

deşeurilor de producţie şi menajere, asigură realizarea acestuia; coordonează pe linia gestionării deşeurilor activitatea ministerelor, departamentelor şi altor autorităţi subordonate;

- Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale deţine rolul principal în elaborarea politicii în gestionarea deşeurilor; efectuează controlul de stat asupra respectării de către persoanele fizice şi juridice a legislaţiei privind gestionarea deşeurilor; eliberează şi retrage autorizaţiile pentru desfăşurarea activităţii de gestionare a deşeurilor; efectuează expertiza ecologică a programelor, schemelor, proiectelor de transportare, depozitare, prelucrare, neutralizare, recuperare, utilizare, înhumare şi distrugere a deşeurilor;

- Ministerul Sănătăţii efectuează supravegherea sanitaro-epidemiologică a formării, transportării, depozitării, prelucrării, neutralizării, utilizării, înhumării şi distrugerii deşeurilor, ia deciziile privind prevenirea încălcărilor legislaţiei sanitare; stabileşte gradul de toxicitate a deşeurilor, elaborează Clasificatorul deşeurilor toxice şi metodicile de determinare a gradului de toxicitate; prezintă avizele privind

Page 14: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

437

admisibilitatea şi condiţiile sanitaro-igienice de utilizare a produselor fabricate din deşeuri sau cu utilizarea acestora;

- Autorităţile administraţiei publice locale asigură executarea pe teritoriile din subordine a legislaţiei privind gestionarea deşeurilor; efectuează coordonarea şi reglementarea economico-organizatorica a acţiunilor persoanelor fizice şi juridice, aflate pe teritoriile din subordine, în domeniul gestionării deşeurilor în vederea depistării şi reintroducerii lor maximale în circuitul economic; organizează colectarea şi evacuarea deşeurilor menajere, precum şi a celor ce aparţin micilor producători, afectează locurile pentru depozitarea lor; întocmesc şi ţin registrele locurilor de depozitare a deşeurilor; propagă prevederile legislaţiei privind gestionarea deşeurilor;

- Persoanele fizice si juridice sînt obligate să utilizeze tehnologii nonpoluante, fără sau cu puţine deşeuri; să asigure colectarea şi sortarea deşeurilor în dependenţă de natura acestora (sticla, carton, masa plastica, metal, reziduuri alimentare etc.); să ţină evidenţa strictă a tuturor deşeurilor rezultate din activităţile lor de producţie; să repare integral prejudiciul cauzat mediului, sănătăţii populaţiei, în cazul nerespectării legislaţiei în domeniul gestionării deşeurilor; să pună la dispoziţia populaţiei orice informaţie privind situaţia în domeniul nominalizat.

Evaluînd responsabilităţile privind gestionare deşeurilor putem afirma că rolul principal în elaborarea şi promovare politicii îi revine MERN, iar conform structurii actuale domeniul gestionării deşeurilor este administrat doar de o singură unitate. Soluţionarea problemelor gestionării deşeurilor va contribui şi la îmbunătăţirea situaţiei altor componente de mediu: aer, sol, apă, etc. prin urmare necesită a fi întărită capacitate instituţională a cestui domeniu.

Hotărîrea Guvernului nr. 606 cu privire la aprobarea Programului naţional de valorificare a deşeurilor de producţie şi menajere din 28.06.00 are ca scop valorificarea şi neutralizarea deşeurilor existente, minimizarea generării deşeurilor, introducerea colectării separate a deşeurilor menajere.

În scopul prevenirii traficului ilegal al deşeurilor periculoase a fost elaborat Regulamentul privind controlul transportării transfrontiere a deşeurilor periculoase şi eliminarea acestora, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.637 din 28.05.03. Concomitent transportarea substanţelor periculoase este reglementată de Acordul european privind traficul rutier internaţional de mărfuri periculoase (ADR), transpus în legislaţia naţională prin Hotărîrea Guvernului nr. 672 din 28.05.02.

În cadrul proiectului “Lucrul de pregătire a armonizării legislaţiei de mediu din Republica Moldova în domeniul Controlului şi Prevenirii Integrate a Poluării şi Gestionării Deşeurilor la cea a UE” finanţat de TACIS au fost examinate 20 de directive ale UE. Prevederile acestor directive au fost transpuse în proiectul Regulamentului privind gestionarea deşeurilor.

Legea nr. 1236-XIII din 3. 07. 97 cu privire la regimul produselor şi substanţelor nocive stabileşte cadrul juridic al activităţilor în domeniul fabricării, depozitării, transportării şi utilizării produselor şi substanţelor nocive, al importului şi exportului lor, în scopul excluderii, reducerii sau prevenirii impactului acestor produse şi substanţe asupra omului şi asupra mediului înconjurător. Atribuţiile de bază în acest domeniu sunt divizate după cum urmează:

- Guvernul adoptă hotărîri şi alte acte normative în probleme ce ţin de regimul produselor şi substanţelor nocive;

- Ministerul Sănătăţii exercită controlul de stat asupra respectării legislaţiei privind regimul produselor şi substanţelor nocive; instituie, ţine şi actualizează

Page 15: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

438

Registrul naţional al substanţelor chimice potenţial toxice; autorizează activităţile în domeniul utilizării produselor şi substanţelor nocive;

- Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare exercită controlul departamental asupra respectării legislaţiei la gestionarea pesticidelor şi a îngrăşămintelor minerale;

- Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale exercită controlul de stat asupra respectării legilor şi altor acte normative referitoare la protecţia mediului înconjurator în procesul de fabricare, depozitare, transportare, utilizare, neutralizare şi înhumare a produselor şi substanţelor nocive şi a deşeurilor lor;

- Departamentul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Exceptionale în comun cu Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale coordonează şi supraveghează importul, exportul, transportarea, utilizarea şi neutralizarea produselor şi substanţelor nocive (chimice, biologice, explozive, inflamabile); înregistrează şi aprobă listele încărcăturilor periculoase;

- Serviciul Standardizare şi Metrologie efectuează reglementarea de stat a chestiunilor ce ţin de asigurarea securităţii persoanelor care în activitatea lor vin în contact cu produse şi substanţe nocive.

- Autorităţile administraţiei publice locale în comun cu autorităţile teritoriale pentru sănătate şi pentru mediu stabilesc perimetre pentru amplasarea depozitelor produselor şi substanţelor nocive; întocmesc anual listele agenţilor economici şi prezintă aceste liste spre aprobare autorităţilor centrale pentru situaţii excepţionale şi mediu; supraveghează, în comun cu autorităţile pentru agricultură, respectarea reglementărilor privind transportarea, depozitarea, păstrarea şi utilizarea pesticidelor şi îngrăşămintelor minerale.

În scopul soluţionării problemei pesticidelor interzise şi inutilizabile, trecute în categoria deşeurilor, au fost elaborate şi aprobate mai multe hotărîri de guvern, care din lipsa resurselor financiare nu se realizau. Cea din urmă Hotărîre a Guvernului nr.1543 din 15.01.2001 are ca scop ambalarea şi concentrarea pesticidelor în fiecare raion, în depozite amenajate pentru a evita poluarea mediului ambiant şi asigurarea condiţiilor de păstrare şi neutralizarea ulterioară a pesticidelor inutilizabile şi interzise. Actualmente continuã lucrările de concentrare a deşeurilor de pesticide, cu susţinerea financiarã de la bugetul de stat şi din Fondul Ecologic Naţional. Conform ultimilor inventarieri sunt stocate în diverse depozite circa 1700 de tone de pesticide interzise şi inutilizabile.

Pentru coordonarea lucrărilor de testare/demonstrare şi reglementarea modului de importare şi utilizare raţională a fertilizanţilor a fost fondată organizaţia specializată Centru de Stat pentru Testarea Produselor Chimice, Biologice şi de Creştere a Plantelor (a.1995). Tot în contextul reglementării importurilor, realizării şi utilizării raţionale a fertilizanţilor în cadrul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare a fost creată Direcţia Fertilizarea Solului (a.2000). Această structură statală coordonează în Republică activitatea firmelor importatoare de îngrăşăminte, coordonează cercetările ştiinţifice, efectuează instruirea fermierilor, specialiştilor în agricultură prin editarea literaturii de serviciu, organizarea de seminare, conştientizarea publicului prin intermediul surselor de informare în masă.

Priorităţi pe termen scurt : − probarea Regulamentului privind gestionarea deşeurilor;

Page 16: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

439

− inventarierea depozitelor de deşeuri menajere solide cu crearea bazei de date; − elaborarea mecanismului de implementare a legislaţiei în domeniul a unui plan

de acţiuni privind gestionarea deşeurilor de ambalaj; Priorităţi pe termen mediu: - elaborarea unui plan de armonizare a legislaţiei in domeniul deşeurilor la

Directivele UE privind deşeurile; − crearea unei subdiviziuni în cadrul MERN privind managementul deşeurilor; − elaborarea mecanismului de implementare a art. 27 la Legea privind deşeurile

de producere şi menajere − promovarea implementării colectării separate a deşeurilor menajere solide; − elaborarea concepţiei de organizare şi amplasare a rampelor de depozitare a

deşeurilor menajere solide in localităţile Republicii Moldova − promovarea implementării „Schemei tehnologice tipice a depozitelor de

deşeuri menajere solide: 3-5 mii; 10 mii locuitori”. − reactualizarea Programului Naţional de Valorificare (2000) a deşeurilor, ţinînd

cont de prevederile directivelor UE . 8.1.5. Protecţia resurselor acvatice Reţeaua hidrografică a ţării constă din fluviul Nistru (630km) şi rîul Prut (695

km) 3621 râuri şi pârăie, inclusiv 7 au lungimea peste 100 km, 247 peste 10 km, 57 de lacuri cu suprafaţa oglinzii de 62.2 km2 şi circa 3000 iazuri şi rezervoare de acumulare, cu suprafaţa oglinzii apei 333 km2. Cele mai mari lacuri naturale sunt situate pe cursul răului Prut: Beleu –6.26 km2, Dracele – 2.65 km2, Rotunda – 2.08 km2, Fontan 1,16 km2 şi fluviu Nistru: Bîc – 3.72 km2, Roş 1.6 km2, Nistru Vechi – 1.86 km2. Pe teritoriul republicii sunt 82 rezervoare artificiale de apă, cele mai mari fiind Costeşti Stînca situat pe răul Prut cu un volum de acumulare 735 mln.m3 şi Dubăsari pe Nistru – 277,4 mln.m3 apă .

Principalele surse de alimentare cu apă a populaţiei sînt apele de suprafaţă şi subterane. Resurselor de apă de suprafaţă – fluviului Nistru şi râului Prut le revin 54% şi respectiv 16% din volumul de consum al apelor, râurilor mici –7%, apelor subterane le revin 23%. Aprovizionarea cu apă se mai face din peste 7000 fântâni arteziene şi 132 mii fântâni din pânza freatică.

Cu toate că sursele de poluare ale apelor naturale în prezent calitativ şi cantitativ sînt diminuate, calitatea apei în principalele rîuri ale ţării variază de la „moderat poluată” (f. Nistru, r. Prut) pînă la „poluată” (r. Răut, Bîc). Majoritatea resurselor de ape subterane nu corespund standardelor şi cerinţelor de calitate a apei potabile, avînd o concentraţie excesivă de substanţe chimice (fluor, fier, hidrogen sulfurat, cloruri, sulfaţi, mineralizare excesivă). În special este critică situaţia în mediul rural, unde populaţia utilizează apă din surse freatice. Numai 17% din populaţie are acces la surse centralizate de alimentare cu apă. Cauzele principale ale poluării resurselor acvatice sunt: deversarea apelor reziduale insuficient epurate din lipsa sau deteriorarea staţiilor de epurare a acestora, neamenajarea depozitelor de deşeuri menajere solide şi devastarea depozitelor de pesticide şi îngrăşăminte minerale, depozitarea nesancţionată a deşeurilor şi dejecţiilor animaliere în perimetre neamenajate, nerespectarea zonei şi fîşiilor de

Page 17: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

440

protecţie a cursurilor şi bazinelor de apă, ineficienţa sistemului de control şi a compensării prejudiciului cauzat resurselor naturale.

Administrarea de stat în domeniul folosirii şi protecţiei apelor se efectuează conform următoarelor atribuţii :

- Guvernul exercită administrarea de stat în domeniul folosirii şi protecţiei apelor prin intermediul organelor de autoadministrare locală şi de organele de stat, autorizate în acest scop, conform legislaţiei în vigoare.

- Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale exercită controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei apelor, executarea obligaţiunilor şi prescripţiilor privind protecţia apelor, prevenirea şi lichidarea efectelor lor distructive, respectarea regulilor de ţinere a evidenţei apelor, precum şi altor reguli, stabilite de legislaţia apelor;

- Organele de stat, autorizate în mod special în acest scop, în conformitate cu legislatia în vigoare exercită controlul departamental asupra folosirii şi protecţiei apelor, respectarea regulilor de ţinere a evidenţei apelor, precum şi altor reguli, stabilite de legislaţia apelor.

Legea de bază în reglementarea utilizării şi protecţiei resurselor acvatice este Codul apelor nr.1532-XII din 22.06.1993, care constituie cadrul juridic de bază pentru elaborarea actelor normative speciale şi instrucţiunilor ce reglementează relaţiile din domeniu folosirii resurselor acvatice.

Legea nr. 440-XIII din 27.04.1995 cu privire la zonele si fîşiile de protecţie a apelor rîurilor si bazinelor de apa reglementează modul de creare a zonelor de protecţie a apelor si a fîşiilor riverane de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apa, regimul de folosire şi a activităţii economice în ele.

Guvernul Francez de asemenea contribuie la soluţionarea problemelor de mediu în Republica Moldova prin crearea Centrului de date în domeniul apelor, care va facilita dirijarea indicatorilor privind aprecierea calitativă, cantitativă şi prognozarea calităţii resurselor acvatice în ţară.

Priorităţi pe termen scurt: − ratificarea Protocolului ”Apă şi Sănătatea” în cadrul Convenţiei privind

protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontiere şi a lacurilor internaţionale; − perfecţionarea permanentă a actelor legislative în domeniul protecţiei

resurselor acvatice. Priorităţi pe termen mediu: - ratificarea amendamentului la articolul 25 al Convenţiei privind protecţia şi

utilizarea cursurilor de apă transfrontiere şi a lacurilor internaţionale (Helsinki 1992); - elaborating a plan of harmonizing the national legislation (in the field of

water) to water frame Directive; − inventarierea potenţialului acvatic şi a surselor de poluare a resurselor

acvatice; − elaborarea Strategiei Naţionale privind protecţia şi gestionarea durabilă a

resurselor de apă; − trecerea treptată la managementul integrat a resurselor acvatice pe principiul

de bazine hidrografice, cu elaborarea planurilor de acţiuni pentru utilizarea durabilă a resurselor acvatice;

Page 18: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

441

− dezvoltarea bazei legale de cooperare transfrontalieră cu ţările vecine în domeniul utilizării durabile a apelor râurilor şi lacurilor transfrontiere;

− întărirea sistemului de monitoring a calităţii apelor de suprafaţă şi subterane; − intensificarea colaborării bilaterale cu ţările vecine în domeniul gestionării

durabile a rîurilor Nistru, Prut şi Dunărea.

8.1.6. Protecţia resurselor funciare Conform unor analize integrate a factorilor de degradare a solurilor Republicii

Moldova, constatăm înrăutăţirea calităţii învelişului de sol drept urmare a exploatării lor intensive pe parcursul ultimilor 30 de ani. Fondul funciar al republicii la 1 ianuarie 2005 constituia 3 mln. 384,6 mii ha, iar suprafaţa terenurilor cu destinaţie agricolă este de 2 mln. 521,6 mii ha (74,5%) dintre care 72,9% sunt terenuri arabile.

Republica Moldova dispune de un fond funciar unical, care se deosebeşte prin: a) predominarea în învelişul de sol a cernoziomurilor (>70%) cu potenţial înalt

de productivitate; b) gradul extremal de valorificare (>75%); c) relieful accidentat (80% de terenuri agricole amplasate pe pante). Reformarea şi eficientizarea reală a problemelor ce ţin de protecţia resurselor

funciare în condiţiile intensificării presingului antropic asupra mediului sunt departe de atingerea scopului scontat. Astfel, cota terenurilor folosite la arabil şi pentru plantaţii pomiviticole este inadmisibil de mare, fapt ce provoacă dificultăţi considerabile pentru menţinerea unui echilibru ecologic durabil dintre ecosistemele naturale şi antropice şi conduce inevitabil la degradarea mediului, a învelişului de sol şi biodiversităţii.

Suprafeţele solurilor erodate ating cota de 45,3% (792,4 mii ha), cele afectate de alunecări de teren constituie 4,8% (84,9 mii ha), salinizate 2,7% (47,6 mii ha), iar cele înmlăştinite 3,8% (65,9 mii ha).

Analiza factorilor naturali şi antropici care provoacă degradarea solurilor Moldovei ne permite să constatăm că starea de calitate a învelişului de sol s-a înrăutăţit:

- au crescut suprafeţele solurilor erodate, afectate de alunecări de teren, deteriorate antropic - salinizate, soloneţizate, degradate ca rezultat al irigării, degradate ca rezultat al colmatării cu depozite slab humifere, desfundate etc. Sub influenţa lucrărilor agrotehnice s-a intensificat procesul de deteriorare a structurii şi de compactare a solurilor. În condiţiile deficitului de îngrăşăminte minerale şi organice bilanţul humusului şi elementelor nutritive a devenit negativ. Toate acestea în ansamblu au condus la reducerea continuă a fertilităţii resurselor de sol şi degradarea diversităţii pedologice.

În prezent pierderile anuale directe şi indirecte ca rezultat al influenţei diferitor factori restrictivi ai capacităţii productive a solurilor, pe terenurile cu destinaţie agricolă a republicii (fără UTA din stânga Nistrului), în expresie bănească constituie 3 mlrd. 66 mln. lei. Pierderile ireversibile totale ca rezultat al distrugerii complete a învelişului de sol de ravene, alunecări, excavări pe parcursul a cca 30 ani constituie 10 mlrd. 340 mln. lei.

Aspectul juridic al protecţiei solului: Gospodărirea raţională a fondului funciar înseamnă combinarea tehnologiilor şi

activităţilor în aşa mod ca să se realizeze concomitent: bioproductivitatea, securitatea alimentară, protecţia calităţii solului, viabilitatea economică şi acceptabilitatea socială.

Page 19: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

442

Administrarea resurselor funciare trebuie să funcţioneze la trei nivele interdependente: naţional, de raion şi local (la nivel de comună), care implementează politica funciară de stat în complex, inclusiv şi protecţia învelişului de soluri, menţinerea echilibrului ecologic al ecosistemelor şi a diversităţii biologice.

Utilizarea raţională a fondului funciar se efectuează în baza cadastrului funciar general şi agricol şi a monitoringului funciar.

În prezent administrarea resurselor funciare în Republica Moldova se efectuează de către organele publice locale şi câteva ministere, departamente, agenţii, ceea ce conduce la reducerea eficacităţii acestora. Reforma funciară, care este veriga principală a reformei agrare, este efectuată de către organele publice locale, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Economiei, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru.

Reglementarea relaţiilor funciare din domeniul folosirii şi protecţiei resurselor

funciare este reflectată în Codul funciar nr. 828-XII din 25.12.1991, atribuţiile fiind divizate după cum urmează:

- Parlamentul efectuează reglementarea legislativă a relaţiilor funciare pe întregul teritoriu al ţării; organizează controlul asupra respectării legislaţiei funciare; stabileşte suprafeţele cu regim juridic special; stabileşte tarifele pentru calcularea preţului normativ al pămîntului şi cotele impozitului funciar;

- Guvernul aprobă perimetrului localităţilor urbane; elaborează măsuri de protecţie a terenurilor şi organizează realizarea lor; ţine cadastrul funciar şi organizează reglementarea regimului proprietăţii funciare pe teritoriul republicii; stabileşte modul de încasare a impozitelor funciare şi a altor plăţi; schimbă categoria terenurilor cu destinaţie specială; elaborează programe, scheme, proiecte şi planuri de reglementare a regimului proprietăţii funciare în republică şi asigură realizarea lor; etc.

- Consiliile raionale şi municipale exercită controlul asupra folosirii şi protecţiei terenurilor; stabilesc impozite funciare şi alte plăţi, efectuează încasarea lor; stabilesc şi schimbă perimetrul intravilanului localităţilor şi soluţionează litigiile privind perimetrele; ţin cadastrul funciar al raionului şi municipiului; stabilesc suprafeţe care rămîn în proprietatea statului în limita raionului şi municipiului; autentifică drepturile deţinătorilor de terenuri; determină şi repartizează terenurile pentru construcţii; etc.

Cu toate că legislaţia funciară existentă de rînd cu legislaţia de mediu formează cadrul juridic al gestionării resurselor funciare, se impune elaborarea unui document integru - Legea solului.

Odată cu realizarea reformei funciare şi cu implementarea unor forme de proprietate a crescut substanţial numărul deţinătorilor funciari şi al proprietarilor de terenuri agricole. Actualmente fondul funciar în rezultatul realizării programului "Pământ" este privatizat şi pulverizat în cote valorice. La 1.01.2005 în ţară existau 1310 mii deţinători de terenuri. Aceste procese sociale au un impact esenţial asupra învelişului de sol.

Starea actuală a fondului funciar limitează posibilitatea folosirii eficiente şi protejarea învelişului de sol. Dimensiunile limitate ale cotelor valorice, amplasarea lor deseori de-a lungul pantei, exclude implementarea agriculturii durabile, metodelor performante de creştere a plantelor şi complexelor de măsuri regionale de protejare a solurilor. Gospodăriile colective şi masivele arendate de lideri nu sunt organizate antierozional, lipsesc asolamentele, amplasarea culturilor şi metodele de lucrare nu includ masuri de conservare a productivităţii solurilor. Peste 65% din terenurile agricole necesită lucrări specializate pentru restabilirea conţinutului de humus în sol.

Page 20: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

443

Din aceste motive continuă practic pretutindeni dehumificarea solurilor, pe pante se activează eroziunea, periodic – alunecările de teren, degradarea învelişului de sol.

Atît în scopul combaterii degradării solurilor şi deşertificării terenurilor, cît şi întru asigurarea implementării Convenţiei privind combaterea deşertificării a fost aprobată Hotărirea Guvernului Republicii Moldova nr.367 din 13.04.2000 privind aprobarea Programului naţional de acţiuni pentru combaterea deşertificării.

Legea nr. 1041-XIV din 15.06.00 cu privire la ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate solurilor – stabileşte procedurile de identificare a terenurilor degradate şi bazele juridice pentru ameliorarea lor.

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 636 din 26.05.2003 despre aprobarea Programului de valorificare a terenurilor noi si de sporire a fertilităţii solurilor pentru anii 2003-2010 are ca scop protecţia antierozionala a solurilor, ameliorarea solurilor degradate, valorificarea terenurilor degradate si celor puternic degradate. Măsurile incluse în programele sus-menţionate au fost elaborate fără a lua în consideraţie posibilităţile de finanţare ale statului pentru implementarea acestora.

Pentru reglementarea relaţiilor funciare în Republica Moldova prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.429 din 08.06.2001 cu privire la reorganizarea Agenţiei Naţionale Cadastru, Resurse Funciare şi Geodezie a fost organizată Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru. În cadrul acestei Agenţii funcţionează Serviciul de Stat pentru Reglementarea Regimului Proprietăţii Funciare. Această subdiviziune planifică şi coordonează lucrările de îmbunătăţiri funciare efectuate de Asociaţia Republicană de Stat pentru Protecţia Solurilor, organizată prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.694 din 09.10.95 privind reorganizarea Asociaţiei specializate cooperatiste de stat de proiectări şi construcţii pentru ocrotirea solurilor.

Proiectul de Control al Poluării din Agricultură, susţinut de Bancă Mondială stipulează reducerea poluării cu nutrienţi (azot şi fosfor) din sursele agricole de pe teritoriul Republicii Moldova în fluviul Dunărea şi Marea Neagră prin promovarea practicilor agricole prietenoase pentru mediu, consolidarea politicii naţionale a capacităţii de reglementare a poluării cu nutrienţi din sursele agricole, etc.

Priorităţi pe termen scurt: - aprobarea Regulamentului cu privire la păşunat şi cosit; Priorităţi pe termen mediu: − perfecţionarea Legii cadastrului funciar al Republicii Moldova; − elaborarea Legii solului; − crearea unui sistem ierarhic unic de administrare, control, reglementare şi

protecţie a resurselor funciare; − împădurirea continuă a terenurilor degradate, restabilrea fîşiilor de protecţie a

terenurilor; − consolidarea terenurilor în exploataţii agricole profitabile de mărimi optime

după principiul pedoecologic, care ar permite aplicarea tehnologiilor moderne, respectarea asolamentelor adecvate nişelor ecologice şi ameliorarea calităţii solurilor prin implementarea sistemelor regionale de protejare şi conservare a productivităţii solurilor;

Page 21: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

444

− elaborarea şi adoptarea standardelor şi normelor ecologice de exploatare agricolă durabilă a terenurilor în cadrul landşafturilor naturale.

8.1.7. Protecţia biodiversităţii şi reglementarea organismelor genetic

modificate Biodiversitatea este elementul principal care asigură echilibrul, stabilitatea şi

capacitatea de suport a sistemelor ecologice. Conservarea diversităţii biologice la nivel de ecosisteme ecologice (unităţi hidrogeomorfologice, habitate ecologice, resurse şi structuri genetice ale populaţiilor şi speciilor) şi sisteme etno-culturale se consideră factor cheie pentru opţiunile de dezvoltare socio–economică pe termen lung.

Ecosistemele naturale ocupă 20% din teritoriu ţării, sunt fragmentate şi foarte degradate. Vegetaţia spontană, care s-a păstrat pe circa 10% din teritoriu, constituie două ecosisteme de bază: forestieră şi de stepă.

Ecosistemelor forestiere cu păduri de foioase de tipul celor din Europa Centrală le revine 9.8% din teritoriul ţării. Flora pădurilor (859 specii) se caracterizează printr-o pondere mare (38.7%) a speciilor introduse din alte regiuni floristice. Fauna numără 172 specii de vertebrate terestre.

Ecosistemele naturale de luncă (1.5% din teritoriu) au o biodiversitate destul de mare. Ecosistemele acvatice şi palustre situate în preajma acvatoriilor râurilor, lacurilor, iazurilor nu depăşesc 5% din suprafaţa totală a ţării.

Lumea vegetală include: 6720 specii, inclusiv 27.3% plante vasculare. Varietatea şi abundenţa speciilor autohtone diminuează, iar populaţiile celor adventive se extind. Fauna cuprinde 15262 specii.

Suprafaţa ariilor protejate de stat constituie 1.96% din teritoriul ţării. Această cotă, net inferioară altor ţări europene, este insuficientă pentru menţinerea echilibrului ecologic şi protecţia biodiversităţii. Ariile protejate din republică sunt prezentate prin: rezervaţiile ştiinţifice (5), rezervaţii naturale (63), rezervaţii peisagiste (41), monumente ale naturii geologice şi paleontologice (86), hidrologice (31), sectoare reprezentative cu vegetaţie silvică (13), arbori seculari (430), rezervaţii de resurse (13), monumente de arhitectură peisagistică (20). Ecosistemele forestiere constituie cea mai mare parte din ariile protejate – 92.4% .

Cauzele principale de degradare a biodiversităţii constau în: − perturbarea echilibrului geoecologic general al landşafturilor; − degradarea continuă a ecosistemelor naturale; − reducerea diversităţii specifice şi sărăcirea biocenozelor; − degradarea fondului genetic al florei spontane şi a animalelor sălbatice; − distrugerea căilor de migrare a animalelor sălbatice şi de dispersie a plantelor

din flora spontană. Aspectul legislativ al biodiversităţii este reglementat de legislaţia cadru a

protecţiei mediului şi convenţiile internaţionale din domeniu. Legile aprobate reglementează majoritatea aspectelor valorificării, conservării şi regenerării resurselor biologice.

Responsabilitatea pentru promovarea şi implementarea politicii de conservare a biodiversităţii şi dezvoltării fondului ariilor protejate, precum şi pentru organizarea şi implementarea activităţilor ce ţin de conservarea diversităţii biologice revine autorităţii centrale pentru mediu şi resurse naturale, autorităţilor administrative centrale: pentru silvicultură şi agricultură.

Page 22: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

445

De competenta Parlamentului ţine reglementarea legislativa în domeniul conservării biodiversităţii şi dezvoltării fondului ariilor protejate, a relaţiilor silvice; determinarea direcţiilor fundamentale ale politicii statului privind dezvoltarea durabilă, folosirea, regenerarea regnului vegetal şi animal, paza şi protecţia pădurilor; stabilirea împuternicirilor autorităţilor administraţiei publice locale privind folosirea, regenerarea, paza si protecţia pădurilor, landşafturilor naturale;

Guvernul prezintă Parlamentului proiecte de acte legislative privind conservarea diversităţii biologice, dezvoltarea şi extinderea ariilor naturale protejate, promovează politica de conservare a diversităţii biologice şi transpune în viaţă programul strategic privind dezvoltarea fondului ariilor protejate, exercită controlul de stat asupra stării, folosirii, regenerării regnului vegetal şi animal, pazei şi protecţiei fondurilor forestier şi cinegetic; elaborează şi implementează planurile de constituire a reţelei naţionale de arii naturale protejate de stat şi a altor zone, care necesită măsuri speciale de organizare şi gestionare.

Relaţiile în domeniul protecţiei şi folosirii animalelor sălbatice sînt reglementate prin Legea nr.439-XIII din 27.04.1995 privind regnul animal.

Codul silvic nr.887-XII din 21.06.1996 are ca scop reglementarea gestionarii durabile a fondului forestier prin folosirea raţională, regenerarea, paza si protecţia pădurilor, menţinerea, conservarea şi ameliorarea diversităţii biologice forestiere.

Bazele juridice ale funcţionării fondului ariilor protejate naturale de stat, mecanismul şi modul de conservare a acestora este stabilit în Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat nr. 1538 – XIII din 25.02.1998.

Legea nr. 591 –XIV din 23.09.1999 cu privire la spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale reglementează relaţiile în domeniul dezvoltării şi protecţiei spatiilor verzi ale localităţilor urbane şi rurale în scopul asigurării dreptului fiecărui om la un mediu sănătos şi estetic plăcut.

Conservarea, reabilitarea, reconstrucţia şi folosirea raţională a diversităţii biologice şi peisagiste în vederea asigurării dezvoltării social–economice durabile a ţarii este scopul general al Strategiei naţionale şi a Planului de acţiune în domeniul conservării diversităţii biologice, aprobate prin Hotărîrea Parlamentului nr. 112-XV din 27.04.2001

Definirea priorităţilor specifice ale ţării şi evaluarea necesităţilor de formare a capacităţilor în domeniul conservării biodiversităţii, determinarea mecanismelor necesare pentru protecţia biodiversităţii naţionale în conformitate cu Strategia Naţională şi Planul de Acţiune, perfectarea cadrului juridic şi a infrastructurii instituţionale ce ţin de conservarea biodiversităţii şi folosirea durabila a resurselor naturale au fost realizate prin intermediul proiectului GEF/BM “Conservarea Biodiversităţii în Republica Moldova”.

Utilizarea organismelor genetic modificate este stabilită prin Legea nr.755-XV din 21.12.01 privind securitatea biologică care reglementează activităţile legate de obţinerea, testarea, producerea, utilizarea şi comercializarea organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, elaborată în corespunde cu prevederile directivelor UE din domeniu.

Structura instituţională de asigurare a securităţii biologice este formată din organizaţiile ştiinţifice competente şi punctul focal naţional; direcţii sau specialişti care activează în cadrul autorităţilor centrale pentru mediu, agricultură şi industria alimentară, sănătate, protecţia drepturilor consumatorilor, precum şi departamente,

Page 23: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

446

agenţii şi alte structuri guvernamentale care au responsabilităţi în domeniile reglementate de prezenta lege.

A fost aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.1153 din 25.09.03 Regulamentul privind autorizarea activităţilor legate de obţinerea, testarea, utilizarea şi comercializarea organismelor modificate genetic.

A fost implementat proiectul UNEP/GEF „Dezvoltarea cadrului naţional de biosecuritate în Republica Moldova”.

Priorităţi pe termen scurt: - elaborarea şi aprobarea Legii privind conservarea landşafturilor naturale şi

culturale; - elaborarea şi aprobarea Legii privind Reţeaua Ecologică Naţională; - elaborarea şi aprobarea Legii cu privire la zonele umede; Priorităţi pe termen mediu: - elaborating and approving the Law concerning natural and cultural landscape

conservation; - elaborating and approving the Law regarding the National Ecological Network; - elaborating and approving the Law with regard to humid zones; - regulating import, export and introduction into the environment and on the

market of genetically modified organisms. - extinderea suprafeţelor fondului ariilor naturale protejate de stat; - restabilirea ecosistemelor forestiere din lunca Prutului de Mijloc; - crearea Reţelei Ecologice în bazinul de acumulare a Prutului de Mijloc; - elaborarea şi aprobarea Legii regnului vegetal; - elaborarea şi aprobarea Legii cu privire la fondul piscicol, pescuitul şi

conservarea resurselor biologice acvatice; - elaborarea şi aprobarea Legii cu protecţia animalelor folosite în scopuri

ştiinţifice sau alte scopuri experimentale; - consolidarea capacităţilor tehnice şi instituţionale a Centrului pentru securitate

biologică prin asigurarea financiară bugetară; - reglementarea importului, exportului, introducerii în mediu şi pe piaţă a

organismelor modificate genetic. 8.1.8. Poluarea industrială Majoritatea statelor în tranziţie din Europa Centrală şi de Est, printre care şi

Republica Moldova, se confruntă la moment cu efectele industrializării în mod evident, fără adaptarea unor măsuri minime de prevenire a poluării şi protecţie a mediului. Sectorul industrial, energetic, transporturile, agricultura şi activităţile industriale se consideră parte componentă a celor care cauzează prejudiciu mediului înconjurător. Utilizarea tehnologiilor depăşite şi folosirea materialelor deosebit de nocive, acumulare unor cantităţi mari de deşeuri, utilizarea neeficientă a resurselor naturale, caracterizată prin poluarea lor, nu pot fi corectate prin strategii, care, în cel mai bun caz, concentrează

Page 24: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

447

şi transferă în timp şi spaţiu daunele ecologice. În acelaşi timp, anume înlăturarea gestiunii neeficiente a materiilor prime oferă posibilităţi pentru o dezvoltare durabilă.

Organul administraţiei publice abilitat în domeniul securităţii industriale este Departamentul Standardizare şi Metrologie, care exercită reglementarea normativă şi este abilitat cu funcţii speciale de autorizare, control şi supraveghere în domeniul securităţii industriale.

Directiva privind prevenirea şi controlul integrat al poluării 96/61/EC a fost examinată în cadrul proiectului “Lucrul de pregătire a armonizării legislaţiei de mediu din Republica Moldova în domeniul Controlului şi Prevenirii Integrate a Poluării şi Gestionării Deşeurilor la cea a UE”. În linii generale legislaţia naţională include prevederile directivei menţionate. Golurile evidenţiate privind principalele stipulări ale Directivei IPPC vor fi incluse într-un capitol în redacţia nouă a Legii privind protecţia mediului înconjurător.

Totodată Legea nr.803-VI din 11.02.00 privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase constituie bazele juridice, economice şi sociale pentru asigurarea funcţionării obiectelor industriale periculoase în condiţii de siguranţă şi are drept scop prevenirea avariilor la obiectele industriale periculoase. şi asigurarea pregătirii agenţilor economici, care desfăşoară activităţi la aceste obiecte, în vederea localizării şi lichidării efectelor avarilor industriale şi catastrofelor cu caracter tehnogen, protecţia populaţiei şi a mediului înconjurător.

La solicitarea Consiliului Suprem de Securitate pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova a fost aprobat Programul Naţional de asigurare a securităţii ecologice (Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 447 din 17.04.03)

Pentru a îmbunătăţi protecţia industrială a mediului Comunitatea Europeană a introdus schema de audit ecologic, prin care se impune o nouă formă a managementului ecologic. Întreprinderile europene, plus la faptul că respectă legislaţia de mediu, trebuie să aplice tehnologii ecologic pure.

În Moldova reglementările în domeniul managementului şi auditutlui de mediu se referă, în special la trei regulamente: Regulamentul privind auditul ecologic al întreprinderilor, Regulamentul privind evaluarea impactului întreprinderilor privatizabile asupra mediului înconjurător şi Regulamentul Sistemului de Monitoring Ecologic Integrat. Din păcate în ţară nu există agenţi economi capabili să efectueze auditul ecologic la un nivel de calitate corespunzător.

Declaraţia producerii mai Pure a fost adoptată la Conferinţa de la Aarhus (1998) de către miniştri de mediu, menţionînd că ea va cataliza, va facilita şi va crea un suport puternic pentru un management ecologic eficient la întreprinderile din ECE şi EECAM . Implementarea principiilor Producerii mai Pure oferă posibilitatea utilizării raţionale a resurselor naturale, prevenirii poluării mediului prin promovare unei dezvoltări durabile. Centrul de Producere mai Pură şi Eficienţă Energetică din ţară, cu susţinere a Centrului de Producere mai Pură din Norvegia au implementat proiecte demonstrative în diverse ramuri ale industriei naţionale. De asemenea prin intermediul Centrului de Produce mai Pură din Cehia au fost incluse în procesul implementării elementelor producerii mai pure 14 întreprinderi din ţară.

De asemenea, la Conferinţa de la Aarhus miniştrii mediului au aprobat „Iniţiativă de conservării energiei în Europa”, care cuprind măsuri de sporire a eficienţei folosirii energiei, aplicarea măsurilor de reducere a poluării mediului. Acest document defineşte măsurile de elaborare a politicii privind conservarea energiei şi eficienţa energetică.

Page 25: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

448

În acest context a fost adoptată Legea nr. 1136–XIV din 13.07.2000 privind conservarea energiei, care are ca scop crearea condiţiilor organizatorice şi economice adecvate pentru utilizarea eficientă a resurselor energetice. Legea prevede constituirea Fondului Naţional pentru conservarea energiei, format din alocaţii de la buget şi mijloace acumulate de pe urma aplicării sancţiunilor economice şi care este gestionat de Agenţia Naţională de Conservare a Energiei.

Proiectul TACIS „Producere mai pură în ţările selectate din statele independente - Moldova, Georgia şi Kazahstan” va contribui la reducerea poluării industriale prin sporirea capacităţilor centrelor de producere mai pură în ţările menţionate şi implementarea proiectelor demonstrative.

Priorităţi pe termen scurt: − elaborarea planurilor de asigurare a securitatii ecologice la nivel

departamental si local . Priorităţi pe termen mediu: − elaborarea regulamentului pentru eliberarea permiselor integre privind

controlul şi prevenirea poluării mediului; − promovarea implementării sistemului de management de mediu la

întreprinderi; − promovarea implementării proiectelor demonstrative privind Producerea mai

Pură în sectorul industrial 8.1.9. Infrastructura de mediu Există un şir de legi privind protecţia mediului care reglementează şi crearea

infrastructurii de mediu: − Legea privind protecţia mediului înconjurător, nr.1515-XII din 16 iunie 1993; − Codul funciar, nr. 828-XII din 25 decembrie 1991; − Codul subsolului, nr.1511-XII din 15 iunie 1993; − Codul apelor, nr.1532-XII din 22 iunie 1993; − Codul silvic, nr.887-XIII din 21 iunie 1996; − Legea privind principiile urbanismului şi amenajarea teritoriului, nr.835-XIII

din 17 mai 1996; − Legea privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului

înconjurător, nr.851-XIII din 29 mai 1996; − Legea privind plata pentru poluarea mediului, nr. 1540-XIII din 25 februarie

1998; − Legea cu privire la apa potabilă, nr. 272-XIV din 10 februarie 1999. În scopul modernizării şi restabilirii infrasructurii de mediu Republica Moldova

a beneficiat de susţinere financiară din partea Guvernului Regatului Danemarca pentru reconstrucţia sau dezvoltarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare în localităţile Stăuceni, Edineţ, Călăraşi. Actualmente este în derulare în faza de pregătire alte două proiecte privind „Captarea a emisiilor de metan de la depozitul de deşeuri menajere solide din Creţoaia, Anenii Noi şi staţia de epurare a apelor uzate din or. Chişinău. Aceste proiecte de asemenea vor fi susţinute de Guvernului Regatului Danemarca în

Page 26: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

449

corespundere cu Mecanismul de Dezvoltare Non – poluantă, conform Protocolului de la Kyoto.

Proiectul Băncii Mondiale „Unitatea de implementare a proiectelor de aprovizionare cu apă şi canalizare ” are ca scop recreditarea mijloacelor financiare întreprinderilor Apa Canal din Cahul, Orhei, Soroca, Ştefan Vodă si Străşeni pentru efectuarea investiţiilor prioritare de mici proporţii, justificate din punct de vedere economic, pentru îmbunătăţirea aprovizionării cu apa, reducerea cheltuielilor pentru energia electrica si altor cheltuieli de funcţionare (detectarea scurgerilor de apa din reţea, reabilitarea reţelelor, zonarea presiunii si instalarea noului echipament eficient din punct de vedere a consumului de energie electrica).

Priorităţi pe termen scurt: − identificarea potenţialelor parteneri privind implementarea proiectelor în

cadrul Mecanismului dezvoltării ne-poluante (CDM) a Protocolului de la Kyoto a Convenţiei Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbarea Climei în domeniile: energetică, transport, surse regenerabile de energie, aprovizionarea cu apă şi managementul deşeurilor.

: - signing the buying-selling contract of methane emissions, according to the

Kyoto Protocol; - performing the pumping test regarding the methane emissions at the DMS

storage from Cretoaea, Anenii Noi; Priorităţi pe termen mediu - determining the status of the agency for investment co-ordination in the water

domain; − construcţia apeductului în localităţile Călăraşi, Stăuceni, Edineţ, Cahul, Orhei,

Soroca, Ştefan Vodă şi Străşeni; − recuperarea metanului de la depozitul de deşeuri menajere solide din Creţoaia,

Anenii Noi şi staţia de epurare a apelor uzate din or. Chişinău.

Page 27: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

450

8.2. Crearea şi interconectarea reţelelor energetice Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2010 prevede realizarea

anumitor măsuri privind aderarea Republicii Moldova la Sistemul Electroenergetic Interconectat Est-Vest. Acest obiectiv este dictat de faptul că pe parcursul ultimilor ani în Europa se extind rapid legăturile între sistemele electroenergetice, dezvoltîndu-se cooperarea regională. Suplimentar sunt depuse eforturi întru formarea Sistemului Electroenergetic Transeuropean Interconectat al ţărilor Europei de Est, Centrale, de Nord şi de Sud-Est. Pe plan strategic se prevede funcţionarea în paralel a sistemelor energetice europene. Rolul principal în realizarea acestei integrări îi revine, respectiv, la Vest - sistemului UCTE, iar la Est – sistemului electroenergetic al Federaţiei Ruse. Ţările vecine – România şi Ucraina sunt activ implicate în procesul de formare a Sistemului Electroenergetic Interconectat Est-Vest. Republica Moldova este interesată să participe la procesul general european de integrare a sistemelor electroenergetice.

Începînd cu anul 2000, Republica Moldova participă activ la activităţile Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. În acest context este de notat aderarea în calitate de observator la Memorandumul de înţelegere privind Piaţa energetică regională în Europa de Sud - Est şi integrarea ei în Piaţa energetică internă a Comunităţii Europene. Memorandumul nominalizat stabileşte regulile şi obiectivele convenite pentru a crea o piaţă regională integrată de energie în Europa de Sud – Est până în anul 2005, de a asigura integrarea sa progresivă în Piaţa internă de energie a Comunităţii Europene. Pentru realizarea scopurilor, statele vor adopta o politică comună cu privire la dezvoltarea pieţelor de energie electrică şi gaze. Piaţa va facilita funcţionarea concurenţei şi, prin urmare, accesul la reţele trebuie să fie ne-discriminatoriu, transparent şi la preţuri rezonabile.

Conform Strategiei de dezvoltare social-economică pe termen mediu, principalele obiective şi priorităţi în domeniul energeticii, sunt următoarele:

• perfecţionarea şi dezvoltarea cadrului normativ în toate sectoarele complexului

energetic, alinierea la standardele şi normele europene în domeniu; • restructurarea complexului energetic, finalizarea procesului de privatizare a

întreprinderilor şi formarea pieţei concurenţiale energetice; • sporirea eficienţei energetice prin promovarea unei politici consecvente de

conservare a energiei, inclusiv de utilizare a resurselor regenerabile; • atragerea investiţiilor pentru reabilitarea şi construcţia obiectelor energetice; • stingerea treptată a datoriilor istorice şi asigurarea plăţilor curente pentru

consumul de energie şi combustibili; • participarea la proiectele internaţionale de dezvoltare a sistemelor magistrale

interstatale şi internaţionale de tranzitare a energiei şi resurselor energetice prin teritoriul ţării, consolidarea interconexiunilor energetice cu ţările din Est şi Vest.

La rîndul său, Strategia energetică a ţării formulează următoarele obiective ale

sectorului electroenergetic: • formarea unei pieţe competitive a energiei electrice; • majorarea capacităţii interne (pînă la 80%) de acoperire a sarcinii electrice de

consum.

Page 28: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

451

8.2.1. Gaze naturale Cadrul juridic - Legea cu privire la gaze nr.136 din 17.09.1998; - Legea cu privire la transportul prin conductele magistrale nr. 592 din

26.09.1995; - Legea privind ratificarea Acordului între Guvernul Republicii Moldova şi

Guvernul Federaţiei Ruse cu privire la livrarea gazelor naturale în Republica Moldova şi tranzitul lor pe teritoriul Republicii Moldova ;

- Legea privind conservarea energiei nr. 1136 din 13.07.2000; - Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Strategiei

Energetice a Republicii Moldova pînă în anul 2010 nr. 360 din 11.04.2000. În Programul Naţional de gazificare al Republicii Moldova, scopul principal al

căruia constituie dezvoltarea accelerată a gazificării ţării în condiţiile demonopolizării sectorului energetic sunt stipulate direcţiile prioritare pentru investiţii, construcţia gazoductelor magistrale şi interurbane, sistemul de evidenţă a gazelor, recomandări pentru amplasarea staţiilor de alimentare a automobilelor cu gaze comprimate (SAAGC) şi cu gaze lichefiate (SAAG) şi alte măsuri importante. Programul include schemele gazoductelor interurbane către toate localităţile ţării.

Guvernul, în contextul politicii sale în sectorul gazelor naturale, intenţionează să promoveze în continuare gazificarea localităţilor care în prezent au rămas fără această comoditate şi să asigure calitatea şi fiabilitatea aprovizionării consumatorilor cu gaze naturale. Cadrul instituţional

There were created the moldo-russian Joint venture „Moldovagaz” where 50% of shares being held by „Gazprom” JSC, Russia. Probleme existente

Since the social economy development of Republic of Moldova is very bound up with consumer supply fiability with natural gas that constitute the main objective in the system gas activity of republic, the leadership of the country attracts a very big attention to this sector.

For 01.11.2004 are gasified 403 of localities from 1588 of localities from the country. In 2002 has been elaborated the National gasification Program of Republic of Moldova, approved by the Government Decree of Republic of Moldova nr. 1643 from 19.12.2002 that includes the development of main gas pipelines schemes and gasification schemes of all non gasified localities. The perspective of gasification includes 1088 localities hereby will be gasified approximately 90% of localities of the country. The level of gasification will increase fourfold as in 2002. Priorităţi pe termen scurt

Page 29: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

452

For the implementation of the measures stipulated in the Program till 2007 is necessary to develop the construction of main gas pipelines with length 172 km, branch pipe with length of 110 km with distribution gas stations, interurban gas pipelines-2340 km.

Significant is the fact that for the implementation of the National gasification Program of Republic of Moldova for the period 2002-2004 has been gasified 184 localities, comparatively with 219 localities at the end of 2001.

In 2004 has been successfully finished the first stage of gasification, solving the problem of providing with natural gas the last 6 district centers Nisporeni, Leova, Cantemir, Falesti, Telenesti, Singerei, including the ending of gasification of 123 localities from the country. Priorităţi pe termen mediu

Priorităţi pe termen mediu: - extinderea reţelei de gazoducte magistrale Drochia-Ungheni-Iaşi, Cauşeni-

Chişinău, precum şi construcţia unor branşamente; - construcţia staţiilor electrice din blocuri şi module cu capacitatea de 10MW şi

mai mult, ceea ce va permite utilizarea eficientă a gazelor naturale pentru obţinerea apei calde şi aburilor pentru încălzire sau alte necesităţi, cu un randament total de 85-90%;

- modernizarea şi implementarea sistemului naţional de evidenţă a importului şi a tranzitului de gaze naturale, a evidenţei intrasistemice.

8.2.2. Energie elecrică Cadrul juridic - Legea cu privire la concepţia asupra privatizării întreprinderilor din sectorul

electroenergetic nr. 63 din 25.06.1998; - Legea cu privire la proiectul individual de privatizare a întreprinderilor din

sectorul electroenergetic nr. 233 din 23.12.1998; - Legea privind conservarea energiei nr. 1136 din 13.07.2000; - Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea structurii şi

funcţiilor de bază ale Ministerului Energeticii nr. 547 din 28.06.2001; - Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la crearea Agenţiei

Naţionale pentru Conservarea Energiei nr. 1527 din 26.11.2002; - Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Regulamentului

Fondului Naţional pentru Conservarea Energiei nr. 1528 din 26.11.2002; - Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Regulamentului

cu privire la protecţia reţelelor electrice nr. 514 din 23.04.2002; - Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Concepţiei de

Dezvoltare şi Schemei de amplasare a centralelor electrice în RM pînă în anul 2010 nr. 830 din 11.07.2003;

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Programului naţional de conservare a energiei pentru anii 2003-2010 nr. 1078 din 05.09.2003.

Page 30: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

453

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Regulamentului Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr. 574 din 21.06.2000.

Cadrul instituţional Reţelele de distribuţie: S.A. „RE Chişinău”, S.A. „RED Centru”, S.A. „RED

Sud” ( actualmente filiale ale Companiei spaniole Union Fenosa – privatizate în anul 2000) şi S A. „RED Nord” şi S.A. „RED Nord-Vest”( 100% capital de stat).

Probleme existente Priorităţi pe termen scurt: - elaborarea programului de liberalizare a pieţei energetice în corespundere cu

principiile pieţei energetice ale Uniunii Europene. - elaboration of the Concept about interconnected electro energy system with

neighbor countries. Priorităţi pe termen mediu: - sustainable development of the energy complex by attracting private

investments; - utilarea reţelelor electrice de transport cu un sistem modern de contorizare; - consolidarea reţelelor electrice de transport şi interconexiune (construcţia

LEA 110kV Fălciu-Cantemir, LEA 110 kV Mitoc-Burlăneşti şi în perspectiva de lungă durată a două LEA 400kV);

- majorarea capacităţii de generare a energiei electrice şi termice prin construcţia noilor centrale electrice cu condensare, transformarea centralelor termice existente în centrale termoelectrice şi construirea centralelor electrice noi cu cogenerare cu capacitate redusă (3-20 MW);

- implementarea Proiectului Energetic II. 8.2.3. Energie termică Cadrul juridic - Legea privind conservarea energiei nr. 1136 din 13.07.2000; - Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Programului

Naţional de renovare şi descentralizare a sistemelor de alimentare cu căldură a localităţilor RM nr. 1059 din 29.08.2003;

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Programului naţional de conservare a energiei pentru anii 2003-2010 nr. 1078 din 05.09.2003; - Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Concepţiei de Dezvoltare şi Schemei de amplasare a centralelor electrice în RM nr.830 din 11.07.2003;

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Concepţiei privind renovarea sistemului republican de alimentare cu căldură nr. 189 din 20 februarie 2003;

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei termice nr.434 din 09.04.1998.

Page 31: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

454

Programul naţional de renovare şi descentralizare a sistemelor de alimentare cu căldură a oraşelor din Republica Moldova determină direcţiile de dezvoltare a sectorului termoenergetic pînă în anul 2010. Obiectivele Guvernului în această sferă constau în modernizarea sistemelor urbane de alimentare cu energie termică. De asemenea, va fi finalizată restructurarea „Termocomului”, mun. Chişinău şi va fi efectuată contorizarea integrală a energiei termice la toate categoriile de consumatori.

Probleme existente Actualmente se duc negocieri cu potenţialii investitori privind modernizarea

CET-urilor şi construcţia Mini-CET-urilor în conformitate cu Programul Naţional de renovare şi descentralizare a sistemelor de alimentare cu căldură a localităţilor Republicii Moldova şi a Concepţiei de dezvoltare a centralelor electrice în Republica Moldova pînă în anul 2010.

Priorităţi pe termen scurt şi mediu: - promovarea politicii de descentralizare şi modernizarea sistemelor urbane de

alimentare cu căldură; - construcţia mini-CET-urilor din blocuri şi module cu capacitatea pînă la 10

MW, ceea ce va permite utilizarea eficientă a gazelor naturale pentru rezolvarea problemelor ce ţin de alimentarea cu căldură a localităţilor RM;

- renovarea S.A. “Termocom” mun. Chişinău; - renovarea sistemului de alimentare cu căldură a or. Bălţi. - implementarea Proiectului Energetic II. 8.2.4. Combustibili Cadrul juridic: - Legea cu privire la transportul prin conductele magistrale nr. 592 din

26.09.1995; - Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la unele măsuri de

implementare a Legii privind piaţa produselor petroliere nr. 1027 din 01.10.2001. Probleme existente necessity demands a detailed examination on the base of one good argue

Concept about ensuring the country with oil products and achievement of corresponding fezability study.

At the moment in Republic of Moldova absents a Concept (program) about ensuring the country with oil products. The idea of insurance the Republic of Moldova with petrol products by constructing the Giurgiulesti oil terminal remains unfinished. The potential of Reni port (Ucraina) and ports Galati and Constanta (Romania), call in question the lucrativeness of Giurgiulesti port (Moldova).

Priorităţi pe termen mediu

Page 32: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

455

- defin itivarea construcţiei terminalului de la Giurgiuleşti 8.2.5. Eficienţă energetică Cadrul juridic - Legea cu privire la gaze nr. 136 din 17.09.1998; - Legea privind conservarea energiei nr. 1136 din 13.07.2000; - Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Regulamentului

Fondului Naţional pentru Conservarea Energiei nr. 1528 din 26.11.2002; - Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Regulamentului

cu privire la protecţia reţelelor electrice nr. 514 din 23.04.2002; - Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Programului

Naţional de renovare şi descentralizare a sistemelor de alimentare cu căldură a localităţilor RM nr.1059 din 29.08.2003;

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Programului naţional de conservare a energiei pentru anii 2003-2010 nr. 1078 din 05.09.2003.

Reieşind din Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2010,

obiectivele pe termen lung îndreptate spre stabilirea eficienţii energetice prevăd ca în urma demonopolizării complexului energetic şi privatizării lui să fie obţinute următoarele rezultate:

• majorarea eficienţei energetice la producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea energiei şi combustibililor;

• diminuarea costurilor şi formarea unor preţuri rezonabile la energie şi combustibil;

• implementarea de tehnologii energetice eficiente ce au impact minim asupra mediului (a ciclului termodinamic combinat şi a cogenerării energiei electrice şi termice, respectându-se principiul cost-beneficiu);

• lichidarea datoriilor şi normalizarea situaţiei financiare a întreprinderilor complexului energetic;

• promovarea unei politici insistente şi consecvente de conservare a energiei la consumatori.

Cadrul instituţional Prin Hotărîrea Guvernului nr.1527 din 26.11.2002 a fost aprobat Regulamentul

Agenţiei Naţionale pentru Conservarea Energiei (ANCE). Actualmente se întreprind măsuri concrete prinind îmbunătăţirea activităţii în ceea ce priveşte economisirea energiei şi extinderea ariilor de utilizare a resurselor energetice regenerabile. Cu suportul experţilor proiectului SEETEC, finanţat de Guvernul Canadei, Institutul de Energetică a elaborat cu grupele respective de lucru setul de documente, necesare pentru eficientizarea şi extinderea activităţii ANCE, inclusiv: Programul naţional de conservare a energiei pentru anii 2003-2010, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1078 din 05.09.2003, Programul naţional de utilizare a surselor regenerabile de energie pentru anii 2004-2010, care este deja prezentat la Guvern pentru examinare şi aprobare.

Page 33: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

456

Probleme existente: - gradul înalt de dependenţă a ţării faţă de resursele energetice importate (98%

din consumul total) şi datoriile mari ale sectorului energetic faţă de furnizorii de resurse energetice;

- restanţele mari ale consumatorilor la achitările pentru resursele energetice utilizate şi nivelul înalt al pierderilor de energie;

- infrastructura ineficientă, orientată în exclusivitate către marii consumatori, necorespunzătoare cerinţelor noi, în condiţiile reducerii semnificative a cererii.

- echipament uzat fizic şi moral, ce nu asigură o eficienţă economică în procesul de transportare, distribuire şi monitorizare a consumului efectiv de resurse energetice.

Priorităţi pe termen scurt şi mediu: - implementation of efficient energy technologies with a minimum impact to the

environment; - alignment to the European standards and normative of environment pollutions; - atragerea de investiţii străine, implementarea „know-how” şi a

managementului modern în domeniul energiei. - foreign investments attract, implementation „know-how” and of update

management in the energy field; - implementation of pilot projects for energy conservation and energy efficiency; - implementation of National Program for energy conservation and regenerable

resources use. 8.2.6. Protecţia mediului înconjurător Având în vedere că la nivel mondial se înăspresc cerinţele faţă de poluarea

mediului înconjurător şi a faptului că Republica Moldova a semnat mai multe acorduri internaţionale privind respectarea standardelor de emisie a substanţelor nocive, este necesar să se urgenteze activitatea de elaborare a normelor de poluare a mediului reeşind din posibilităţile utilizării tehnologiilor disponibile, stabilirii şi respectării valorilor-limită de emisii nocive, alocării investiţiilor pentru majorarea eficienţei centralelor electrice şi termice în scopul sporirii randamentului acestora şi reducerii impactului negativ asupra mediului.

În scopul reducerii impactului negativ al complexului energetic asupra mediului este lansat şi se implementează programul de conservare a energiei, care va contribui simţitor la diminuarea emisiilor nocive.

Căile principale de diminuare a acestui impact negativ asupra mediului sunt următoarele:

• Substituirea combustibililor fosili cu gaze naturale şi gaz lichefiat, care sunt

mai puţin poluante, inclusiv şi pentru alimentarea mijloacelor de transport; • Elaborarea şi implementarea standardelor şi normativelor ecologice de stat la

nivelul celor internaţionale în privinţa reducerii emisiei substanţelor nocive, inclusiv la obiectele energetice şi la mijlocele de transport;

• Elaborarea şi implementarea mecanismului economic pentru protecţia mediului ambiant în complexul energetic.

Page 34: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

457

8.3. Reţele de transport 8.3.1. Transportul rutier Sectorul transporturilor rutiere naţionale şi internaţionale este cel mai dinamic în

ceea ce priveşte adaptarea la principiile economiei de piaţă. La 01.01.2004 în ţară activau 1250 întreprinderi (18 – întreprinderi de stat, 206 – societăţi pe acţiuni, 504 – societăţi cu răspundere limitată, 9 – cooperative de producţie, 4 – asociaţii obşteşti, 413 – întreprinderi individuale, 46 – întreprinderi mixte) ce efectuau transportarea mărfurilor în trafic naţional, care dispuneau de 8908 unităţi de transport.

În ceea ce priveşte transportarea mărfurilor de trafic auto internaţional, sunt antrenaţi 210 operatori (176 – societăţi cu răspundere limitată, 26 – societăţi pe acţiuni, 8 – întreprinderi individuale), care dispuneau de 2780 mijloace de transport. În total la 01.01.2004 în Republica Moldova erau înregistrate 364554 unităţi de transport dintre care 61550 în proprietatea persoanelor juridice şi 303004 în proprietatea persoanelor fizice.

Cadrul juridic Republica Moldova este parte la următoarele acorduri relevante încheiate sub

egida Comisiei Economice pentru Europa din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite: - Acordul European privind transportul rutier internaţional al mărfurilor

periculoase (ADR), 1957; - Acordul european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează

transporturi rutiere internaţionale (AETR), 1990; - Acordul privind transportul internaţional al mărfurilor perisabile şi

echipamentul special folosit pentru acest transport (ATP), 1970. Moldova participă activ în activitatea CEMT (Conferinţa Europeană a Miniştrilor

Transporturilor), prin intermediul căreia sunt distribuite carnete (autorizaţii multeratelare) CEMT ce oferă posibilitatea operatorilor moldoveni de a efectua mai simplu transporturi în ţările membre CEMT.

Se află la etapa finală procedura de semnare de către Republica Moldova a Acordului INTERBUS, ce reglementează efectuarea transportului internaţional ocazional de călători cu autocarul şi autobuzul. Se va aplica în cadrul Uniunii Europene şi în ţările membre CEMT din Europa Centrală şi de Est.

În domeniul transporturilor rutiere au fost elaborate şi au intrat în vigoare următoarele acte normative:

- Constituţia Republicii Moldova; - Codul Civil al Republicii Moldova; - Legea Republicii Moldova nr. 1194-XIII cu privire la transporturi, din 21 mai

1997, prin care sunt stabilite bazele juridice de organizare a activităţii de transport şi este stabilit sistemul naţional de transport;

- Codul transporturilor auto, aprobat prin Legea Republicii Moldova nr.116-XIV, din 29 iulie 1998, prin care este reglementată activitatea în domeniul transporturilor

Page 35: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

458

rutiere şi sunt stabilite drepturile, obligaţiile şi răspunderea operatorilor de transport rutier şi a beneficiarelor acestor servicii;

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 713 din 27 iulie 1999, pentru aprobarea Regulamentului circulaţiei rutiere;

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1047 din 08 noiembrie 1999, pentru reorganizarea sistemului informaţional automatizat de căutare „Automobilul” în Registru de stat al transporturilor şi introducerea testării autovehiculelor şi remorcilor acestora;

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 672 din 28 mai 2002, pentru aprobarea Regulamentului transporturilor de mărfuri periculoase pe teritoriul Republicii Moldova, prin acest regulament se aplică prevederile ADR la transporturile rutiere interne;

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1348 din 10 noiembrie 2003, pentru aprobarea Regulamentului transporturilor auto de călători şi bagaje;

- Regulamentul prestării serviciilor de transport şi expediţie din 09 decembrie 1999;

- Regulamentul transporturilor auto de mărfuri din 09 decembrie 1999; - Regulamentul transporturilor de mărfuri perisabile din 09 decembrie 1999; - Regulamentul cu privire la autogară (staţie auto) din 09 decembrie 1999; - Ordinul ministrului transporturilor şi comunicaţiilor (OMTC) nr. 256 din 05

noiembrie 2002 pentru aprobarea regulamentului privind acordarea de autorizaţii tehnice pentru exploatarea transportului auto specializat pe piaţa produselor;

- Instrucţiuni privind autorizarea şi efectuarea pe drumurile publice a transporturilor cu greutăţi şi/sau gabarite ce depăşesc prevederile legislaţie şi normativelor în vigoare din 2000.

Actele respective preiau în bună măsură nomele europene menţionate în directive şi regulamente. Spre exemplu Instrucţiunea privind autorizarea şi efectuarea pe drumurile publice a transporturilor cu greutăţi şi/sau gabarite ce depăşesc prevederile legislaţie şi normativelor în vigoare, aplică unele din prevederile Directivei Consiliului 96/53/CE din 25iulie 1996 privind dimensiunile maxime admise în traficul naţional şi internaţional şi greutăţile maxime admise în traficul internaţional pentru anumite vehicule rutiere care circulă pe teritoriul Comunităţii.

Prevederile directivei privind greutăţile vor fi preluate în mod gradual, pe măsură ce se vor finaliza etapele de reabilitare a infrastructurii rutiere din Republica Moldova. Având în vedere că evoluţia lucrărilor de reabilitare este strict condiţionată de finanţare, este posibil ca la moment să fie menţinute doar prevederile existente, dar pe viitor când reabilitarea drumurilor va fi efectuată să fie aplicate pe larg, iar în cazul semnării unui Acord de aderare de solicitat o perioadă de tranziţie pentru aplicarea integrală a directivei 96/53.

Pentru efectuarea controalelor în trafic, se are în vedere formarea unor echipe mixte din inspectori ale Centrului de reglementare şi Testare şi ofiţeri ai Poliţiei rutiere, care să verifice respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare.

Cadrul instituţional Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor (MTC) este organul de specialitate

al administraţiei publice centrale şi, de asemenea, este autoritatea de stat în domeniul transporturilor.

Page 36: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

459

Mtc îşi exercită o parte din atribuţiile care îi revin prin organisme tehnice specializate aflate sub autoritatea sau în subordinea sa. Entităţile menite să aplice legislaţia în transporturi au fost create în marea lor majoritate prin externalizare din cadrul Ministerului Transporturilor, după cum urmează:

- Întreprinderea de Stat centrul de Reglementări şi Testări (CRT), fondată în baza Hotărârii Guvernului (HG) nr.363 din 12 aprilie 2000 – efectuează monitorizarea şi respectarea reglementărilor interne şi internaţionale specifice transportului rutier, efectuează certificarea în domeniul transportului şi controlul respectării de operatorii de transport rutier călători a legislaţie;

- Agenţia Moldovei pentru Trafic Auto Internaţional (AMTAI), care activează în baza HG nr. 802 din 07 noiembrie 1994 – organizează şi monitorizează efectuarea transportului rutier internaţional şi perceperea taxelor rutiere, şi alte taxe de la transportatorii străini;

- Administraţia de Stat a drumurilor (ASD), creată conform HG nr.678 din 19 iulie 2001, ca o structură autonomă, dar prin HG n 38 din 17 ianuarie 2002 a fost transformată într-o întreprindere de stat.

Activitatea organismelor de monitorizare, supraveghere şi control din domeniul transporturilor a fost destul de eficientă. Reţeaua din teritoriu a acestor instituţii s-a organizat şi s-a perfecţionat, îndeplinind rolul de interfaţă între minister şi operatorii de transport sau societatea civilă. Activitatea de control a acestor instituţii s-a îmbunătăţit prin completarea cadrului legislativ şi prin dobândirea de experienţă. Totuşi au fost reclamaţii din partea operatorilor privind controlul selectiv şi subiectiv din partea unor reprezentanţi al acestor organisme.

Deoarece entităţile nou create trebuie să-şi întărească structurile existente, MTC doreşte să promoveze proiecte de asistenţă comunitară în cadrul acţiunilor de construcţie instituţională. Se prevăd organizarea de cursuri de instruire a funcţionarilor publici din domeniul transporturilor în domeniul aquis-ului comunitar în transporturi.

Pentru conformarea deplină cu normele comunitare privind inspecţiile tehnice ale autovehiculelor, pentru racordarea organismelor naţionale la bazele de date relevante, precum şi pentru îmbunătăţirea protecţiei mediului, MTC consideră necesară acordarea de asistenţă pentru achiziţionarea/modernizarea dotărilor tehnice necesare activităţilor de inspecţie tehnică a vehiculelor

Se preconizează crearea unei baze de date cu toţi şoferi ce deservesc transporturile rutiere de călători, pentru a creşte responsabilitatea şoferilor şi siguranţa circulaţiei şi a călătorilor, precum şi pentru creşterea calităţilor profesionale ale şoferilor. Se prevede ca o astfel de bază de date să fie creată şi pentru şoferii de camioane ce efectuează transporturi internaţionale, aceasta ar facilita obţinerea vizelor de către şoferi, ambasadele statelor europene având acces la această bază de date.

8.3.2. Transportul feroviar Actualmente transportul feroviar magistral al Republicii Moldova se referă la

ramurile monopolurilor naturale aflate în proprietatea statului, fiind prezentat de către Întreprinderea de Stat ”Calea Ferată din Moldova” ( ÎS CFM). În prezent ÎS CFM este un monopolist integrat în acordarea şi gestionarea capacităţilor infrastructurii, efectuarea transporturilor pe calea ferată şi conducerea circulaţiei trenurilor.

În Republica Moldova întreprinderile de transport feroviar activează în plan naţional şi în plan internaţional. Specificul prestării serviciilor feroviare este că ele sunt

Page 37: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

460

acordate în complex pe plan naţional şi pe plan internaţional. Cota transporturilor internaţionale depăşeşte cantitativ volumul de mărfuri transportat pe teritoriul Republicii Moldova.

Segmentul serviciilor oferite pe planul Republicii Moldova este ocupat în întregime de ÎS CFM şi este împărţit în: servicii de transport al mărfurilor şi servicii de transport al pasagerilor. Serviciile de transport al pasagerilor şi serviciile de transport intern al mărfurilor sunt exclusivitate a ÎS CFM. Serviciile de transport feroviar al mărfurilor sunt acordate ca servicii de transport şi expediţie.

Cadrul juridic Activitatea din acest sector este prestată în baza legislaţiei transporturilor

feroviare, care constă din acte normative moştenite de la fosta URSS şi acte normative adoptate de Republica Moldova. Sunt aplicate următoarele acte normative:

- Constituţia Republicii Moldova; - Codul civil al Republicii Moldova; - Codul transportului feroviar aprobat prin Legea Republicii Moldova Nr. 309-

XV din 17 iulie 2003 ; - Regulile de transportare a încărcăturilor, elaborate de Ministerul

Comunicaţiilor al URSS în 1970; - Regulile de folosire a vagoanelor, elaborate de Ministerul Comunicaţiilor al

URSS în 1970; - Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Cu privire la transportul

încărcăturilor periculoase pe teritoriul RM şi lichidării consecinţelor posibilelor avarii nr. 45 din 24 ianuarie 1994;

- Legea Republicii Moldova nr.1194-XIII din 21 mai 1997 cu privire la transport;

- Legea Republicii Moldova nr. 146-XIII din 16 iunie 1994 cu privire la întreprinderea de stat.

Un aspect destul de important îl constituie cadrul juridic de activitate monopolistă a statului în domeniul căilor ferate. Căile ferate în temeiul HG nr. 582 din 17 august 1995 sunt considerate monopol natural. Calitatea de monopol natural este atribuită căilor ferate din motiv de importanţă majoră în economia statului. Cadrul juridic al HG nr. 582 atribuie statului rolul de monopolist natural şi oferă rolul de conducere autorităţilor centrale – în cazul ÎS CFM – Ministerului Transportului şi Comunicaţiilor al Republicii Moldova. Calitatea de monopol este oferită agentului economic ÎS CFM prin drepturi exclusive de a desfăşura activităţi economice şi controla activitatea în domeniu. Ea se referă la ambele aspecte: transport de încărcături şi transport de pasageri.

Prin urmare nu putem vorbi de un complex al actelor normative, comparativ cu Uniunea Europeană. Mai potrivit ar fi de utilizat termenul de simbioză dintre actele normative ale imperiului sovietic în transporturile feroviare şi necesităţile timpului, exprimate în codul Transportului Feroviar şi legea Transporturilor.

Aplicabilitatea actelor normative prezintă o problematică voluminoasă, actele normative având funcţii mai degrabă problematice, decât regulatorii. Complexul relaţiilor juridice în transporturile feroviare este diferit de cel de facto, fiind aplicat cu mari excepţii şi problematic. Graţie participării în cadrul Asociaţiei căilor ferate ale CSI, prevederile actelor normative enumerate sunt aplicabile în transporturile în cadrul CSI, fiind mai mult o necesitate şi o bază de intercalare, decât un instrument juridic.

Page 38: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

461

Căile ferate naţionale sunt organizate juridic în ÎS CFM. Statutul juridic al prezentei forme organizatorico-juridice este reglementat de Legea nr. 146-XIII din 16 iunie 1994 cu privire la întreprinderea de stat. Ea atribuie un statut juridic special întreprinderilor de stat. Proprietar unic este Statul Republicii Moldova prin intermediul organului său administrativ. O serie de drepturi sunt oferite statului prin prezenta lege, care atribuie un caracter de subordonare a căilor ferate statului. Conform legii, statul îşi exercită drepturile sale prin manager şi are dreptul să numească şi să elibereze, la prezentarea organului său administrativ, managerul întreprinderii (art. 6) şi membrii consiliului de administrare. Prin prezentele prevederi managerul CFM este supus statului şi reprezintă interesele lui. Art. 13 al Legii în discuţie stabileşte că pierderile sunt acoperite din fondul de rezervă al întreprinderii şi dotaţii şi/sau subsidii. Deci statul suportă pierderile întreprinderilor de stat prin lege. Aceeaşi Lege în art. 12, indică că întreprinderile de stat realizează mărfurile şi serviciile sale la preţuri comerciale, iar în unele cazuri – la preţuri de stat.

Totodată Codul Transportului Feroviar reflectă situaţia actuală, ÎS CFM reprezintă o structură integrată vertical care include reţeaua feroviară şi materialul rulant, în timp ce directivele europene prevăd o separare a infrastructurii feroviare de activitatea de transport şi accesul liber la reţeaua feroviară pentru operatorii de transport feroviar din exterior.

Activitatea curentă a ÎS CFM se bazează pe Statutul acesteia în redacţia nouă, aprobat de MTC la 9.08.2001 şi înregistrat de Camera Înregistrării de stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale la 21.09.2001 nr.10202550.

Activitatea transportului feroviar în anul 2003-2004 a fost axată pe realizarea Planului de restructurare a ÎS „Calea Ferată din Moldova” în condiţiile Acordului-memorandum cu Consiliul Creditorilor, încheiat la 12 august 2000 pe un termen de 5 ani. În condiţiile Acordului-memorandum ÎS CFM funcţionează rentabil, preluând toate solicitările beneficiarilor de transport feroviar magistral.

Cadrul instituţional Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor (MTC) este organul de specialitate

al administraţiei publice centrale şi, de asemenea, este autoritatea de stat în domeniul transporturilor feroviare.

Întreaga activitate a căilor ferate este dirijată centralizat şi unilateral de ÎS CFM. ÎS CFM este unicul operator şi distribuitor de activităţi în domeniul transporturilor feroviare. Cumulul de servicii acordate în transporturile feroviare depinde total de posibilităţile, dotarea tehnică, doleanţele factorilor de decizie ai CFM.

În domeniul transportului feroviar actualmente funcţionează 6 întreprinderi de stat, şi anume:

• întreprindere monopolistă a transportului feroviar magistral în Republica Moldova – ÎS CFM.

• 5 întreprinderi mai mici, activitatea cărora este conexă transportului feroviar magistral.

Pe piaţă sunt prezente circa 45 de companii private, care acordă servicii de transport şi expediţie feroviară a încărcăturilor, dintre ele câteva fiind mai active. Activitatea lor, în principiu, este organizată pe relaţiile lor contractuale cu ÎS CFM. În baza contractului companiilor de expediţie (care nu sunt altceva decât operatori) le sunt acordate coduri de operator, prin intermediul cărora are loc oferirea serviciilor. Folosirea

Page 39: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

462

în relaţii a codului invocă asigurarea acordării serviciilor şi garantarea plăţii din numele unei companii concrete. Activitatea companiilor de expediţie constă în prestarea serviciilor de transport şi expediţie pentru traficul de mărfuri provenit din Republic Moldova, cât şi participarea în calitate de companie de expediţie în transporturile internaţionale atât pe teritoriul Republicii Moldova, cât şi în afara lui.

În cadrul ÎS CFM funcţionează 81 staţii feroviare, 3 depouri de locomotive, 4 depouri de vagoane şi alte subdiviziuni structurale şi de producţie. ÎS CFM are în dotare 177 locomotive pentru activitatea de bază, 461 vagoane pentru călători şi 11010 vagoane de marfă.

Pentru aprofundarea reformei structurale radicale a transportului feroviar magistral după modelul acceptat în Uniunea Europeană, în cadrul Programului de asistenţă tehnică a Comisiei Europene TACIS în anul 2002 a fost elaborat proiectul special privind susţinerea restructurării ÎS CFM.

8.3.3. Transportul naval (fluvial şi maritim) Pînă în 1990, în Republica Moldova exista o întreprindere de stat, operator unic,

care efectua activităţile de transport fluvial, de operare portuară şi de întreţinere a infrastructurii. După războiul din 1992, această structură a trecut în jurisdicţia regimului separatist.

Cu toate problemele apărute totuşi transportarea mărfurilor cu transportul naval a crescut semnificativ de la 19,7 mii tone în 1995 până la 107,5 mii tone în 2002.

Deşi întâmpină mari dificultăţi în exploatare din cauza necesităţii urgente de reparaţie a mijloacelor de transport naval ÎS “Bacul Molovata” efectuează rute regulate de trecere a populaţiei şi încărcăturilor de pe ambele maluri ale râului Nistru.

Portul fluvial Ungheni ce activează în regim de autogestiune a transportat 38,4 mii tone de nisip. Venitul din contul lucrărilor efectuate a crescut cu 106,0% faţă de 2002 şi a constituit 690,3 mii lei.

ÎS “Serviciul Naţional pentru Securitatea Navigaţiei” a examinat starea tehnică a 12 nave şi a 8 şlepuri neautopropulsate şi remorcheri fluviali, ce funcţionează pe căile navigabile.

Principalele mărfuri transportate rămân a fi materialele de construcţie. Transportul naval se realizează în principal pe sectoarele Cosăuţi – Dubăsari şi Tighina – delta râului Nistru - cale navigabilă internă de importanţă internaţională E 90-03 şi pe sectorul Ungheni – delta râului Prut – cale navigabilă internă de importanţă internaţională E 80-07, inclus în coridorul VII – Dunăre a programului TACIS.

În ultimii ani a continuat amenajarea râului Nistru şi Prut pentru navigaţie în baza Acordului european privind principalele căi navale interne de importanţă internaţională, dar din insuficienţă de surse nu a posibil de realizat toate lucrările necesare.

În comparaţie cu alte tipuri de transport intern (feroviar, auto), transportul naval are un şir de avantaje atât la capitolul cheltuieli investiţionale normative, cît şi din punct de vedere ecologic.

Astfel cheltuielile pentru transportarea pe apă 1 t/km sînt de 6 şi 3 ori mai mici decât pentru transportarea pe cale ferată şi respectiv cu transportul auto.

Transporturile maritime nu sunt foarte dezvoltate, deşi există persoane ce posedă paşapoarte de marinari , iar navele maritime pot utiliza pavilionul Republicii Moldova pentru efectuarea transporturilor maritime.

Page 40: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

463

Cadrul legislativ În prezent in domeniul transport naval sunt aplicate prevederile următoarelor acte

normative: - Constituţia Republicii Moldova; - Codul civil al Republicii Moldova; - Legea Republicii Moldova nr. 599-XIV din 30 septembrie 1999, pentru

aprobarea Codului Navigaţiei Maritime Comerciale; - Legea Republicii Moldova nr. 334-XV din 24 iulie 2003, pentru modificarea şi

introducerea unor articole la Codul Navigaţiei Maritime Comerciale; - Ordinul ministrului transporturilor şi comunicaţiilor (OMTC) nr.83 din 06 mai

1997 pentru aprobarea actelor necesare efectuării transportului naval (conosament, manifest, dispoziţie la descărcarea mărfii exportate, bon de livrare);

- OMTC nr. 130 din 13 august 1998 pentru aprobarea documentele de bord la un transport naval (registrul jurnalelor de bord, registrul documentelor de bord, jurnalul de bord, jurnalul unic de bord, jurnalul navei neautopropulsate, exploatate fără echipaj, jurnalul cu privire la inspecţia navei);

- OMTC nr. 212 din 01 decembrie 1998 pentru aprobarea regulamentului provizoriu cu privire la procedura înregistrării navelor de navigaţie internă în Registrul de Stat al Navelor al Republicii Moldova şi actele necesare;

- OMTC nr. 232 din 29 decembrie 1998 pentru aprobarea ordinii de punere a navelor la evidenţa şi scoatere de la evidenta la Inspectoratul Registrului Naval al Republicii Moldova şi certificatele necesare;

- Ordinul ministrului (OM) nr.192 din 04 iulie 2002 pentru aprobarea regulamentului comisiei de calificare pentru brevetarea efectivului de comandă al navelor de navigaţie internă, regulamentului de atestare şi eliberare a brevetelor efectivului de comandă al navelor de navigaţie internă, regulamentului privind tichetul de control al brevetelor efectivului de comandă al navelor de navigaţie internă;

- OM nr. 213 din 01 august 2002 pentru aprobarea regulamentului de bază privind navigaţia pe râul Prut şi regulile de respectare a regimului de frontieră;

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.1608 din 30 decembrie 2003 prin care se recunoaşte ca societăţi internaţionale de clasificare societăţile membre IACS (International Association of Classification Societies).

De asemenea Republica Moldova este parte la unele acorduri internaţionale din domeniu:

- Hotărârea Parlamentului (HP) nr.1431-ΧIII din 24 decembrie 1997, pentru aderarea Republicii Moldova la Acordul european privind principalele cai navale interne de importanta internaţionala;

- HP nr. 86-XIV din 10 iulie 1998, pentru aderarea Republicii Moldova la Protocolul adiţional din 26 martie 1998 la Convenţia privind regimul navigaţiei pe Dunăre din 18 august 1948;

- HP nr.600-XIV din 30 septembrie 1999, pentru aderarea Republicii Moldova la Convenţia Nr.108 privind actele naţionale de identitate pentru personalul navigant, adoptată la Geneva la 13 mai 1958 de conferinţa generala a Organizaţiei Internaţionale a Muncii;

Page 41: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

464

- HP nr.52-XV din 11 aprilie 2001, pentru acceptarea de către Republica Moldova a Convenţiei cu privire la Organizaţia Maritimă Internaţionala (IMO);

- HP nr.602-XIV din 30 septembrie 1999, pentru aderarea Republicii Moldova la Convenţia cu privire la măsurarea navelor de navigaţie internă;

În prezent se prelucrează documentele necesare pentru semnarea de către republica Moldova a celor mai importante convenţii ale IMO:

- SOLAS - 74 (Safety Of Life At Sea) – Conventia Internationala pentru ocrotirea vietii umane pe mare;

- MARPOL - 73/78 (Prevention of Maritime Pollution from Ships) – Conventia Internationala privind prevenirea poluarii de catre nave;

- STCW – 95 (Standards of Training, Certification and Watchkeeping) – Conventia Internationala privind standardele de pregatire a navigatorilor, brevetare / atestare si a serviciului de cart;

- LL – 66 (Load Lines) – Convenţia Internaţionala asupra liniilor de încărcare; - TONNAGE – 69 (Tonnage) – Convenţia Internaţionala asupra măsurării

tonajului navelor; - CLC – 92 (Civil Liability for oil Pollution Damage) – Convenţia Internaţionala

asupra răspunderii civile pentru daunele provocate prin poluarea cu hidrocarburi; - COLREG – 72 (Regulations for Preventing Collisions at Sea) – Convenţia

referitoare la Regulamentul Internaţional pentru prevenirea abordajelor pe mare. Cadrul instituţional Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor (MTC) este organul de specialitate

al administraţiei publice centrale şi, de asemenea, este autoritatea de stat în domeniul transporturilor.

Mtc îşi exercită o parte din atribuţiile care îi revin prin organisme tehnice specializate aflate sub autoritatea sau în subordinea sa. Entităţile menite să aplice legislaţia în transporturi navale au fost create în marea lor majoritate prin externalizare din cadrul Ministerului Transporturilor, după cum urmează:

- Administrarea de Stat a Navigaţiei Maritime Comerciale (ASNMC) - Serviciul Naţional pentru securitatea Navigaţiei (SNSN), care este instituţia

principală din domeniul navigaţiei interioare; - Inspectoratul Registrului naval, subdiviziune al SNSN, care îndeplineşte

funcţiile unei societăţi de clasificare - Inspectoratul Navigaţiei Civile (INC), subdiviziune al SNSN. 8.3.4. Transportul aerian Principalul operator aerian în Republica Moldova este Compania Aeriana de Stat

„Air Moldova”. Pe lângă „Air Moldova”, mai sunt licenţiaţi în vederea efectuării operaţiunilor de transport aerian alţi 12 operatori aerieni, dintre care 10 sunt cu capital privat. Volumul total de pasageri în 2001 era aproape 254,000 persoane, ceea ce reprezintă o creştere cu 12% în comparaţie cu traficul din 1999.

Cadrul legislativ

Page 42: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

465

Legislaţia din domeniul aviaţiei civile se bazează pe următoarele acte normative interne:

- Constituţia Republicii Moldova; - Codul Civil al Republicii Moldova; - Legea aviaţiei civile nr. 1237-XXIII din 09 iulie 1997, modificată şi completată

prin Legea nr. 251-XV din 19 iunie 2003; - HG nr. 401 din 04 aprilie 2002, privind acordarea statutului de „aeroport

internaţional” aeroporturilor Bălţi şi Cahul şi deschiderea în perimetrele lor a unor puncte noi de trecere a frontierei;

- HG nr. 444 din 11 aprilie 2002, privind reorganizarea aerodromului militar Mărculeşti în aeroport de dispunere comună a aviaţiei militare şi civile.

De asemenea Republica Moldova participă activ la elaborarea normelor general europene şi până în prezent a ratificat următoarele acte normative:

- Convenţia pentru unificarea unor reguli privitoare la transportul aerian internaţional, semnată la Varşovia la 12 octombrie 1929;

- Protocolul privind modificarea Convenţiei pentru unificarea unor reguli privitoare la transportul aerian internaţional, semnat la Haga la 28 septembrie 1955;

- Convenţia complementară la Convenţia pentru unificarea unor reguli privitoare la transportul aerian internaţional, semnată la Guadalajara la 18 septembrie 1961;

- Convenţia referitoare la infracţiuni şi la anumite acte săvârşite la bordul aeronavelor, semnată la Tokio la 14 septembrie 1963;

- Convenţia pentru reprimarea capturării ilicite a aeronavelor semnată la Haga la 16 decembrie 1970;

- Convenţia pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate contra securităţii aviaţiei civile, semnată la Montreal la 23 septembrie 1971;

- Protocolul pentru reprimarea actelor ilicite de violenţă comise în aeroporturile ce servesc aviaţia civilă internaţională, semnat la Montreal la 24 februarie 1988;

- Convenţia privind marcarea explozivelor din plastic în scopul detectării lor, semnată la Montreal la 1 martie 1991.

Din 08 octombrie 1997 Republica Moldova este membru cu drepturi depline al Conferinţei Europene a Aviaţiei Civile.

Cadrul instituţional Fiind o activitate specifică există o structură specializată şi anume, Administraţia

de Stat a Aviaţiei Civile a Republicii Moldova (ASAC), care activează în baza HG nr. 1057 din 19 octombrie 1998, este organul central de specialitate al administraţiei publice de conducere, coordonare şi exercitare a controlului în domeniul aviaţiei civile.

Principalele atribuţii ale ASAC sunt: - elaborarea strategiei şi promovarea politicii de stat în domeniul aviaţiei civile; - pronosticarea şi determinarea direcţiilor de dezvoltare a aviaţiei civile; - reprezentarea Republicii Moldova în organizaţiile internaţionale ale aviaţiei

civile; - pregătirea, încheierea şi aplicarea acordurilor internaţionale în domeniul

aviaţiei civile, colaborarea, în comun cu Ministerul Afacerilor Externe, cu alte state în domeniul respectiv;

- elaborarea proiectelor de acte normative în domeniul utilizării spaţiului aerian şi activităţii aviaţiei civile a Republicii Moldova;

Page 43: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

466

- stabilirea şi desemnarea organelor responsabile pentru serviciile de trafic aerian, securitate aeronautică, informare aeronautică, meteorologie şi medicină pentru aviaţia civilă;

- stabilirea şi desemnarea, în comun cu Ministerul Apărării, a zonelor interzise şi celor cu restricţii din spaţiul aerian al Republicii Moldova;

- efectuarea controlului privind respectarea standardelor de securitate a transportărilor aeriene şi lucrărilor ce ţin de aviaţie;

- ţinerea Registrului de Stat al aeronavelor civile al Republicii Moldova; - verificarea, eliberarea, validarea, prelungirea valabilităţii şi anularea

certificatelor de navigabilitate ale aeronavelor civile, inclusiv privind zgomotul la sol şi emisiile de substanţe nocive;

- eliberarea certificatelor de înmatriculare a aeronavelor; - stabilirea restricţiilor privind navigabilitatea aeronavelor civile în Republica

Moldova; - înmatricularea aerodromurilor (aeroporturilor) civile; - examinarea şi participarea la anchetarea incidentelor şi accidentelor produse în

străinătate cu aeronavele civile înmatriculate în Republica Moldova; - eliberarea, validarea, suspendarea şi anularea certificatelor de operator aerian al

aeronavelor civile; - eliberarea, suspendarea şi anularea licenţelor şi autorizaţiilor de efectuare a

activităţilor în domeniul aviaţiei civile pe teritoriul Republicii Moldova; - eliberarea, suspendarea şi anularea autorizaţiilor de exploatare a rutelor aeriene

de către companiile aeriene naţionale şi străine; - elaborarea Programului Naţional de Securitate aeronautică, examinarea şi

aprobarea programelor de securitate aeronautică ale operatorilor aerieni din Republica Moldova şi controlul asupra executării lor;

- stabilirea regulilor de zbor în aviaţia civilă, emiterea instrucţiunilor de zbor, regulilor privind navigaţia aeriană, dirijarea traficului aerian, precum şi a normelor privind funcţionarea sigură a sistemului serviciului de trafic aerian, sistemului informaţional privind operaţiunile de zbor şi starea meteorologică;

- aprobarea cererilor de survol şi aterizare în aeroporturile Republicii Moldova pentru aeronavele străine.

8.3.5. Infrastructura transporturilor Infrastructura transporturilor se dezvoltă în funcţie de dezvoltarea fiecărui tip de

transport în parte. Infrastructura rutieră. Drumurile pe care se transportă peste 70 % din volumul de

mărfuri reprezintă un element esenţial al potenţialului economiei naţionale a ţării pe ele se transportă cea mai mare parte a materiei prime, materialelor, mărfurilor, produselor agricole, forţei de muncă, atât locale cît şi la nivel naţional şi internaţional.

Comparativ cu ţările Uniunii Europene, dezvoltate din punct de vedere a infrastructurii transportului rutier, Moldova a continuat să se menţină pe o treaptă inferioară în ce priveşte densitatea reţelei de drumuri publice, calitatea acestora, atât şi în asigurarea fondurilor necesare pentru întreţinerea şi reparaţia drumurilor. Astfel, statistica menţionează că an de an asigurarea fondurilor a fost sub limita celor necesare pentru activitatea de drumuri.

Page 44: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

467

Lungimea totală de 3690 km drumuri naţionale deşi reprezintă 35,1 % din lungimea drumurilor publice, constituie reţeaua majoră a ţării, pe ea desfăşurându-se ca 68 % din totalul traficului rutier. În ce priveşte starea tehnică a acestei reţele, se poate menţiona că 78,2 % are o durată de exploatare depăşită, prezentând o stare ne corespunzătoare, din care peste 900 km în stare rea.

Drumurile locale în lungime de 6813 km prezintă o structură foarte eterogenă. Astfel, 46,0 % (3134 km) sînt drumuri pietruite, 8,6 % (588 km) sînt din pământ, iar din drumurile cu îmbrăcăminte modernă ce reprezintă 37,6 % (2560 km) peste 88 % (2065 km) au o durată de exploatare depăşită, din care peste 2000 km fiind în stare rea.

Podurile existe pe drumurile publice sunt în număr de circa 1100 cu o lungime totală de 23 km, dintre care pe drumurile locale 657 cu o lungime totală de 11 km, printre care şi 13 poduri din lemn. Starea tehnică a unei bune părţi din poduri este critică şi necesită intervenţie pentru renovare şi modernizare.

În anul 2003 au fost efectuate lucrări de reparaţie şi întreţinere a drumurilor publice, astfel au fost efectuate lucrări pe mai multe tronsoane de drumuri naţionale şi locale. Drumurile naţionale (M2, M3, M21, R9.1, R24, R26, R36, R37, R43, R56 şi R57) cu o lungime totală în jur de 40 de km şi drumuri locale cu o lungime totală de aproximativ 60 de km.

În cadrul Programului TACIS s-au finalizat lucrările de proiectare a drumului de acces spre podul peste râul Prut în regiunea localităţilor Lipcani – Rădăuţi pe teritoriul Republicii Moldova. Urmează să fie elaborate actele pentru licitaţie şi selectarea antreprenorului general. Începerea lucrărilor de construcţie se preconizează pentru semestrul II al anului curent.

Pentru creşterea siguranţei circulaţiei rutiere pe drumurile publice s-au instalat 3209 indicatoare rutiere. Pe rutele principale s-a executat marcajul orizontal a părţii carosabile pe o lungime totală de 1090 km.

Infrastructura feroviară. Sistemul reţelelor constituie un fragment al fostelor reţele ale URSS cu mici modificări cantitative, în sensul micşorării lor. Până în prezent este folosit acelaşi tip de vagoane, locomotive, acelaşi sistem de semnalizare, de edificare a reţelelor etc.

Căile ferate ale Republicii Moldova dispun de 1139,3 km de reţele principale, inclusiv 13,9 km de reţele cu lăţimea de 1435 mm, circa 2318 km reţele ale staţiilor feroviare, ocupând 10,8 mii ha. Asigurarea Republicii Moldova cu reţeaua de căi ferate de folosinţă generală alcătuieşte 2,7 km la 10 mii locuitori, densitatea medie a ei fiind de circa 33 km la 1000 km2.

Calitativ reţelele feroviare ale Republicii Moldova sunt: de unic sens, duble şi reţele de acces – de construcţie în diferite perioade de timp. Majoritatea reţelelor ferate sunt situate şi construite (graţie reliefului) pe teritorii cu un relief de un grad de pericol sporit, avându-se în vedere şi starea tehnică a lor. Astfel, în Republica Moldova nu avem reţele ferate electrificate. O singură şi până când ultima încercare în acest sens a fost întreprinsă în perioada sovietică pe sectorul Cuciurgan – Tighina, astăzi teritoriu problematic, încercare care a făcut parte din planul de electrificare a reţelelor pe ruta Cuciurgan – Ungheni şi a fost realizată doar la 10% din volumul de lucru, iar în perioada actuală nu reprezintă altceva decât pierderi în evidenţele contabile.

Ca interconectare şi importanţă reţelele de căi ferate reprezintă o porţiune ale coridoarelor europene, datorită cărui fapt s-au format două direcţii de transport performante. Astfel, porţiunea Cuciurgan – Reni şi Cuciurgan – Ungheni sunt, practic, cele mai practicabile şi încărcate reţele.

Page 45: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

468

S-au stabilit la Conferinţa a 2 Paneuropeană de Transport din Creta în anul 1994 şi s-au reconfirmat la Conferinţa a 3 Paneuropeană de Transport de la Helsinki în anul 1997 10 coridoarele paneuropene, teritoriul Republicii Moldova fiind străbătut de coridorul multimodal IX: Helsinki – Sankt-Petersburg – Moscova – Kiev – Chişinău – Bucureşti –Dimitrovgrad – Alexandropolis.

Sectorul Căii Ferate din Moldova pe traseul Cuciurgan (Ucraina) – Novosaviţcaia – Tighina – Chişinău – Ungheni – Cristeşti-Jijia (România) este componentul feroviar al acestui coridor pe teritoriul Republicii Moldova, care coincide cu linia de cale ferată E95 a părţii moldave a "Acordului european cu privire la cele mai importante linii feroviare magistrale internaţionale (AGC)". Importanţa coridorului IX în structura traficului derulat pe reţeaua CFM şi necesitatea modernizării lui rezidă din faptul, că pe circa o cincime din lungimea integrală a reţelei (respectiv 209,3 km din 1140,3 km) se derulează aproape o jumătate din întregul trafic.

De asemenea Republica Moldova, prin aşezarea sa geografică, este cointeresată în dezvoltarea coridorului multimodal Europa – Caucaz – Asia (TRACECA). Coridorul dat traversează pe direcţia vest-est Marea Neagră şi Marea Caspice şi conectează acestora cu marile coridoare de transport pan-europene, inclusiv pe sectorul moldav al coridorului feroviar nr. IX Ungheni – Chişinău – Tighina – spre graniţa cu Ucraina la Cuciurgan, făcând legătura prin Razdelnaia cu portul Odesa, situat pe malul Mării Negre. În perspectivă itinerarul coridorului TRACECA poate fi prelungit cu o ramificaţie de la portul Odesa până la complexul portuar Giurgiuleşti, ce se construieşte pe teritoriul Republicii Moldova pe malul fluviului Dunăre.

Infrastructura de navigaţie. Asigurarea Republicii Moldova cu reţeaua de căi navale rămâne insuficientă şi alcătuieşte – 556 km, dintre care cu adâncimi garantate – 85 km, din 1200 km posibile.

Pentru întreţinerea sectorului tehnic Ungheni, în 2003 au fost efectuate lucrări de adâncire şi îndreptate a albiei râului Prut doar pe sectorul 385-405 km şi scoaterea rămăşiţelor de copaci împotmoliţi.

Cheltuielile la întreţinerea căilor navale sînt cu 1,5 mai mari decât pentru drumurile auto şi de 2 ori mai mici decât pentru căile feroviare.

Aeroporturi. Moldova dispune de patru aeroporturi, dintre care trei sunt civile Chişinău, Bălţi şi Cahul, iar unul Mărculeşti este mixt (militar şi civil). Toate patru dispun de statut de aeroport internaţional. Dar numai aeroportul Chişinău, corespunde unui aeroport de clasă internaţională, are zboruri regulate planificate către şi dinspre anumite destinaţii internaţionale. Aeroportul este deschis 24 de ore, dispune de control vamal, verificări ale securităţii aeriene şi echipament de supravieţuire aeriană.

Aeroportul actual Chişinău situat la aproximativ 15 km de la centrul oraşului a fost construit în 1960. Terminalul aeroportului a fost renovat recent prin intermediul unui împrumut al BERD. Astăzi, are o capacitate de deservire a 425 de pasageri pe oră. Pista de decolare şi aterizare a aeroportului poate primi avioane până la mărimea Aerobus 310. Aeroportul este administrat de o Întreprindere autonomă de Stat, cu o echipă care funcţionează eficient. El contribuie anual cu aproximativ 700,000 dolari SUA în bugetul Guvernului prin impozitele pentru vânzarea biletelor şi taxele de aterizare.

În prezent principalul obiectiv în ceea ce priveşte dezvoltarea aeroporturilor din Republica Moldova îl constituie dezvoltarea şi modernizarea aeroporturilor din Cahul şi Bălţi.

Cadrul legislativ

Page 46: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

469

Cadrul legislativ este reglementat de legislaţia internă şi acordurile internaţionale

semnate de Republica Moldova. Legislaţia internă este bazată pe următoarele acte normative: - Constituţia Republicii Moldova; - Codul Civil al Republicii Moldova; - Legea drumurilor nr.509-XIII din 22 iunie 1995; - HG nr. 131 din 20 aprilie 1989 privind măsurile de dezvoltare continuă a

autostrăzilor de uz general şi îmbunătăţirea deservirii pe drumurile republicii; - HG nr. 195 din 15 aprilie 1993 cu privire la modul de sistematizare a reţelei de

drumuri în Republica Moldova; - HG nr.678 din 04 noiembrie 1993 ce ţine de aprobarea listelor drumurilor

naţionale şi locale din Republica Moldova; - HG nr. 153 din 13 februarie .2003 referitoare la aprobarea Programului

lucrărilor de reparaţie şi întreţinere a drumurilor publice pe anul 2003; - Concepţia privind crearea şi dezvoltarea reţelei naţionale a coridoarelor

internaţionale de transport, care stabileşte principiile generale de formare şi dezvoltare în Republica Moldova până în anul 2015 a reţelei naţionale de coridoare de transport şi linii magistrale de importanţă internaţională majoră, pentru integrarea ei în sistemul european de transport;

- Programul „Drumurile Moldovei în veacul XXI”; - Proiectul TACIS privind restructurarea Căii Ferate din Moldova, elaborat de

către Consorţiul Internaţional, condus de Institutul Economic din Olanda NEI; - Legea fondului rutier nr. 720-XIII din 02 februarie 1996; - Legea aviaţiei civile nr. 1237-XXIII din 09 iulie 1997, modificată şi completată

prin Legea nr. 251 Republica Moldova este parte la acordurile şi proiectele europene elaborate sub

auspiciile Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite (CEE ONU):

- Acordul european privind principalele linii internaţionale de cale ferată (AGC), 1985;

- Acordul european privind marile linii de transport combinat internaţional naţional şi instalaţiile conexe (AGTC), 1991;

- Acordul european privind principalele căi navigabile interioare de importanţă internaţională (AGN), 1996.

Cadrul instituţional Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor (MTC) este organul de specialitate

al administraţiei publice centrale şi, de asemenea, este autoritatea de stat în domeniul transporturilor. Dar pentru fiecare tip de transport există şi o autoritate specializată pentru fiecare.

- Administraţia de Stat a Drumurilor (ASD; - ÎS „Calea Ferată din Moldova”; - Administraţia de Stat a Aviaţiei Civile a Republicii Moldova; - Administrarea de Stat a Navigaţiei Maritime Comerciale. Probleme existente

Page 47: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

470

1. Majoritatea întreprinderilor de transport mărfuri dispun de 1-10 autovehicule.

Aceeaşi situaţie se atestă şi la transportul de călători. Majoritatea acestor vehicule o alcătuiesc camioanele şi autobuzele produse în perioada anilor 1985-1991 care practic sînt uzate la nivel de 85-90%. La 01.01.2004, existau în dotarea agenţilor economici circa 1475 de vehicule corespunzător normelor Euro 1, 1250 vehicule – Euro 2 şi circa 55 de vehicule Euro 3 folosite pentru transportul rutier internaţional. Totuşi numărul vehiculelor performante este insuficient pentru a asigura fluxul necesar de mărfuri spre Uniunea Europeană, ceea ce reduce eficienţa operatorilor naţionali. Pentru renovarea parcului este necesar de adoptat soluţii ce ar permite susţinerea importului de autovehicule moderne.

2. Pentru transporturile rutiere internaţionale se mai utilizează autorizaţiile bilaterale de transport. Numărul acestora, pe relaţiile cu ţările importante în ceea ce priveşte schimburile comerciale, este insuficient, ceea ce duce la costuri enorme pentru operatorii moldoveni.

3. Accesul şoferilor moldoveni pe piaţa comunitară este, în continuare, condiţionat de obţinerea vizei. Cheltuielile pentru perfectarea vizelor pentru anul 2002 a operatorilor moldoveni au constituit peste 800 mii dolari SUA, ceea ce conduce la costuri uriaşe pentru operatorii moldoveni şi respectiv la reducerea competitivităţii lor pe piaţa serviciilor de transport.

4. Actele normative folosite în activitatea transportului feroviar constituie un sediment istoric fragmentar, moştenit după segregarea sistemului căilor ferate ale imperiului sovietic ca un element necesar activităţii căilor ferate, bazate pe principii ale economiei planificate (inclusiv şi planificării de pierderi), susţinute de stat.

5. Caracteristicilor de interoperabilitate, eficienţă, securitate, importante pentru legislaţia comunitară, cadrul legislativ actual le oferă rolul secundar. Nu sunt definite de legislaţie principiile de bază ale legislaţiei transporturilor feroviare. Cadrul juridic existent nu cuprinde cumulul de relaţii actuale, astfel suntem în prezenţa situaţiei când relaţiile din domeniul transporturilor feroviare, depăşind prevederile cadrului juridic, sunt reglementate contractual, existând temei pentru vehiculaţii. Dezvoltarea relaţiilor feroviare a depăşit, de facto, prevederile cadrului juridic.

6. Legislaţia transporturilor feroviare ale Republicii Moldova nu prevede dreptul de acces la infrastructură. Nici o întreprindere de căi ferate străină (o altă structură naţională nu există decât CFM) nu are dreptul de acces la infrastructura căilor ferate naţionale.

7. Preţul pentru serviciile de transport feroviar oferit de ÎS CFM în Republica Moldova sunt mai mari, decât preţul de cost al aceluiaşi serviciu de transport pentru aceeaşi distanţă, oferit de întreprinderi de căi ferate din alte state (de exemplu: Ucraina, România). Preţul dat este dependent şi influenţat în mod direct de cheltuielile mari de resurse energetice, graţie gradului de uzură avansată a sistemului de transport (locomotive etc.), cheltuielile excesive de întreţinere a căilor ferate şi a parcului de vagoane uzate calitativ şi cantitativ, de formare a garniturilor de tren cu un număr sporit de vagoane, datorită politicii de reducere maximă a cheltuielilor, de necesitatea întreţinerii unui volum mare a obiectelor de imobil, şi de menire socio-culturală.

8. Nu există o altă autoritate publică care ar avea implicaţii în sectorul transportului feroviar cu atribuţii privind siguranţa transportului feroviar, de licenţiere şi certificare a operatorilor, produselor şi echipamentelor feroviare.

9. Uzura fondurilor fixe (locomotive, vagoane, etc.) depăşeşte 60%.

Page 48: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

471

10. Căile de navigare interioară de importanţă internaţională nu sunt amenajate corespunzător din lipsă de fonduri;

11. Nu există transport aerian la scară internă, adică nu există zboruri interne; 12. Pierdere a personalului de o înaltă calificare care pleacă în căutarea

veniturilor de întreţinere în ţările vecine; 13. Pe drumurile publice din cauza stării tehnice necorespunzătoare cerinţelor

traficului, viteza medie de circulaţie constituie doar 34 km/oră ceea ce provoacă majorarea preţurilor de transportare cu 25-30 %, reducerea productivităţii camioanelor cu 25-30% şi autobuzelor cu 35-40%;

14. Mai există în republică peste 40 de localităţi care nu au accese cu îmbrăcăminte la reţeaua publică şi care în perioada condiţiilor atmosferice dificile practic sînt izolate cu consecinţe negative economice şi sociale;

15. Actualmente 26 sectoare pe drumurile naţionale şi 79 sectoare pe drumurile locale, cu o lungime totală de 13,5 km sînt afectate de alunecări de teren. Pe reţeaua drumurilor publice sînt în stare de avariere 14 poduri care prezintă pericol pentru circulaţia rutieră;

16. Reţelele feroviare reprezintă o uzură avansată, iar unele sectoare, care sunt periculoase traficului, sunt parcurse cu o viteză scăzută. Resursele căilor ferate sunt, practic, epuizate atât din punct de vedere material, cât şi moral.

17. Randamentul reţelelor feroviare este scăzut datorită preţurilor de cost pentru transportare mari. Randamentul folosirii vagoanelor şi containerelor este la fel de redus datorită politicii iraţionale de folosire a lor.

18. Nu au fost semnate o serie de acorduri internaţionale în domeniul infrastructurii.

Priorităţi pe termen scurt: Obiectivele prioritare pe termen scurt, în domeniul transporturilor, sunt: A. Elaborarea unei politici de stat în domeniul transporturilor, în corespundere

cu politica comună în transporturi a Uniunii Europene, prin: - negocierea cu Uniunea Europeană a unui acord rutier de tranzit; - elaborarea politicii naţional de dezvoltare a Sistemului de Transport Durabil

(STD); - elaborarea programului de reabilitare şi modernizare a drumurilor naţionale (I

etapă – tronsoanele coridoarelor europene, II etapă – drumurile naţionale de tip M, III etapă – drumuri naţionale de tip R, IV etapă – drumuri locale);

- elaborarea politicii naţionale în domeniul transportului feroviar; - elaborarea programului de modernizare a căilor ferate; - elaborarea programului de dezvoltare a transportului intermodal; - elaborarea programului de dezvoltare a transportului aerian. B. Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea infrastructurilor, echipamentelor şi

mijloacelor de transport prin: - continuarea lucrărilor la I etapa de reabilitare şi modernizare a drumurilor

naţionale; - începerea lucrărilor la etapa a II de reabilitare şi modernizare a drumurilor

naţionale; - începerea lucrărilor la etapa a III de reabilitare şi modernizare a drumurilor

naţionale;

Page 49: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

472

- continuarea construcţiei de pasaje denivelate, de poduri şi de ridicare a capacităţii portante a podurilor existente;

- majorarea cotei defalcărilor în fondul rutier din accizele pe combustibil pentru renovarea şi modernizarea drumurilor la 45%;

- finalizarea lucrărilor de construcţie a podului peste râul Prut în localităţile Lipcani – Rădăuţi;

- continuarea lucrărilor de reabilitare a drumului Chişinău – Giurgiuleşti; - reabilitarea reţelei de cale ferată; - demararea electrificării liniei de cale ferată Cuciurgan – Tighina – Chişinău –

Ungheni (226 km); - demararea proiectului de restabilire a liniei de cale ferată Revaca – Cainari (45

km); - demararea proiectului de dezvoltare a nodului de căi ferate la staţia Giurgiuleşti

şi conectarea lui cu terminalul; - modernizarea nodului feroviar Ungheni la frontiera moldo-română; - demararea procesului de înnoire a parcului de material rulant pentru transportul

de călători; - modernizarea tronsonului moldav al coridoarelor feroviare (nr. IX al reţelei

trans-europene şi TRACECA); - demararea lucrărilor de modernizare a reţelei de telecomunicaţii feroviare prin

introducerea cablurilor cu fibre optice şi a echipamentelor digitale; - demararea proiectelor de centralizare electronică a staţiilor mari pentru

realizarea racordării reţelei moldoveneşti la reţeaua de transport europeană; - implementarea sistemului informatic IRIS la calea ferată; - modernizarea procesului de întreţinere şi reparaţie a infrastructurii feroviare; - demararea proiectelor de ecologizare a proceselor tehnologice din complexele

feroviare; - demararea proiectului de realizare a unei legături feroviare cu ecartament

european (1435 mm) între Chişinău şi Ungheni; - modernizarea punctelor feroviare de frontieră la staţiile Ungheni şi Giurgiuleşti

pentru reducerea timpului de staţionare a trenurilor până la 40 min.; - continuarea reabilitării şi consolidării infrastructurii feroviare afectate de

calamităţi; - continuarea programului de modernizare a staţiilor de cale ferată; - demararea procesului de privatizare a întreprinderilor auxiliare, activitatea

cărora este conexă ÎS CFM; - continuarea lucrărilor la terminalul petrolier de la Giugiuleşti; - demararea proiectului de construire a unui complex portual în delta Prutului; - continuarea lucrărilor de amenajare a Nistrului pentru navigaţie pe porţiunea

Cosăuţi – Dubăsari şi Tighina – delta râului; - continuarea lucrărilor de amenajare a Prutului pentru navigaţie pe porţiunea

Ungheni – delta râului; - demararea proiectului de ecologizare a Nistrului, în cadrul căruia se va

achiziţiona o navă de depoluare; - finalizarea proiectului de dezvoltare şi modernizare a Aeroportului

Internaţional Chişinău; - demararea proiectului de dezvoltare şi modernizare a aeroporturilor Cahul,

Bălţi şi Mărculeşti;

Page 50: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

473

- demararea lucrărilor la sistemul de balizaj luminos la aeroporturile Cahul, Bălţi şi Mărculeşti;

C. Reabilitarea serviciilor de transport, îmbunătăţirea calităţii acestora, alinierea la condiţiile europene de transport în vederea integrării în sistemul de transport european, prin:

- negocierea cu UE în problema oferii vizelor anuale pentru şoferii de trafic internaţional;

- interzicerea importului în ţară a camioanelor şi autobuzelor ce nu satisfac normele Euro 2 şi Euro 3, iar pentru autoturisme Euro 3;

- scutirea de taxe vamale şi TVA a celor ce importă camioane şi autobuze ce satisfac normele Euro 3;

- demararea procesului de privatizare a transportului public; - continuarea proiectului de reabilitare a căilor ferate; - asistenţă pentru restructurarea şi modernizarea căilor ferate; - modernizarea serviciului de eliberare a biletelor şi a rezervării locurilor în

transportul feroviar de călători, prin introducerea sistemului informatizat de ticketing; - continuarea modernizării locomotivelor şi a vagoanelor de călători şi marfă; - continuarea programului de înnoire a flotei de aeronave; - modernizarea serviciilor de trafic aerian (centre de control aerian, instalarea

echipamentelor meteo automate şi semiautomate de aerodrom, instalarea sistemelor de aterizare automată);

- pregătirea cadrelor din domeniul transportului naval în România şi UE; D. Aderarea la acordurile şi proiectele europene elaborate sub auspiciile

Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor unite: - Acordul european privind principalele artere rutiere internaţionale (AGR),

1975, - Autostrada Trans-Europeană (TEM); - Calea Ferată Trans-Europeană (TER); - Protocol la AGTC privind folosirea căilor navigabile interioare în transportul

combinat, 1997; - Acord privind adoptarea de condiţii uniforme pentru inspecţiile tehnice

periodice ale vehiculelor cu roţi şi recunoaşterea reciprocă a acestor inspecţii (ITP), 1997;

E. Dezvoltarea instituţională - externalizarea activităţii de inspecţie şi control din cadrul MTC; - demararea procesului de reorganizare a structurilor existente în autorităţi

tehnice specializate de supraveghere şi control; - crearea unui organism specializat să execute toate activităţile legate de

vehiculele cu motor; - demararea procesului de reorganizare a unor activităţi desfăşurate în cadrul

societăţilor feroviare rezultate în urma reorganizării ÎS CFM; - elaborarea proiectului de asistenţă tehnică pentru MTC; - acreditarea, de către organismele relevante, a instituţiilor de formare

profesională (şcolarizare şi perfecţionare) a personalului din domeniul transporturilor; - punerea în practică a unor programe de instruire, atât la nivel managerial, cât şi

la nivel de execuţie, în vederea dobândirii capacităţii de aplicare a aquis-ului comunitar în domeniul transporturilor;

Page 51: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

474

- evaluarea capacităţii instituţionale a organismelor tehnice specializate existente;

- demararea proiectului de asistenţă tehnică pentru siguranţa rutieră; - demararea proiectului de asistenţă tehnică privind activitatea de inspecţie

tehnică; - demararea proiectului de asistenţă tehnică pentru crearea Autorităţii feroviare; - demararea proiectului de twinning în domeniul siguranţei rutiere; - perfecţionare cadrului instituţional din transportul naval; - demararea proiectului de creare a Inspectoratului Aviaţiei Civile ca organism

independent de investigare accidentelor şi incidentelor în aviaţia civilă. Priorităţi pe termen mediu: Obiectivele prioritare pe termen mediu, în domeniul transporturilor, sunt: A. Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea infrastructurilor, echipamentelor şi

mijloacelor de transport prin: - finalizarea lucrărilor la I etapa de reabilitare şi modernizare a drumurilor

naţionale; - finalizarea lucrărilor la etapa a II de reabilitare şi modernizare a drumurilor

naţionale; - continuarea lucrărilor la etapa a III de reabilitare şi modernizare a drumurilor

naţionale; - începerea lucrărilor la etapa a VI de reabilitare şi modernizare a drumurilor

naţionale; - continuarea construcţiei de pasaje denivelate, de poduri şi de ridicare a

capacităţii portante a podurilor existente; - demararea lucrărilor la variantele de ocolire a marilor oraşe; - majorarea cotei defalcărilor în fondul rutier din accizele pe combustibil pentru

renovarea şi modernizarea drumurilor la 60%; - finalizarea lucrărilor de reabilitare a drumului Chişinău – Giurgiuleşti; - demararea proiectului de construcţie a drumurilor de viteză pe principalele

direcţii; - reabilitarea reţelei de cale ferată; - continuarea electrificării liniei de cale ferată Cuciurgan – Tighina – Chişinău –

Ungheni (226 km); - finalizarea proiectului de restabilire a liniei de cale ferată Revaca – Cainari (45

km); - continuarea proiectului de dezvoltare a nodului de căi ferate la staţia

Giurgiuleşti şi conectarea lui cu terminalul; - continuarea procesului de înnoire a parcului de material rulant pentru

transportul de călători; - continuarea procesului de modernizare a tronsonului moldav al coridoarelor

feroviare (nr. IX al reţelei trans-europene şi TRACECA); - finalizarea lucrărilor de modernizare a reţelei de telecomunicaţii feroviare prin

introducerea cablurilor cu fibre optice şi a echipamentelor digitale; - finalizarea proiectelor de centralizare electronică a staţiilor mari pentru

realizarea racordării reţelei moldoveneşti la reţeaua de transport europeană; - finalizarea implementării sistemului informatic IRIS la calea ferată;

Page 52: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

475

- modernizarea procesului de întreţinere şi reparaţie a infrastructurii feroviare; - continuarea proiectelor de ecologizare a proceselor tehnologice din complexele

feroviare; - finalizarea proiectului de realizare a unei legături feroviare cu ecartament

european (1435 mm) între Chişinău şi Ungheni; - finalizarea modernizării punctelor feroviare de frontieră la staţiile Ungheni şi

Giurgiuleşti pentru reducerea timpului de staţionare a trenurilor până la 40 min.; - finalizarea reabilitării şi consolidării infrastructurii feroviare afectate de

calamităţi; - continuarea programului de modernizare a staţiilor de cale ferată; - finalizarea procesului de privatizare a întreprinderilor auxiliare, activitatea

cărora este conexă ÎS CFM; - demararea proiectului de construcţie a terminalelor multimodale; - finalizarea lucrărilor la terminalul petrolier de la Giugiuleşti; - demararea lucrărilor de construcţie a terminalului de containere la Giurgiuleşti; - continuarea proiectului de construire a unui complex portual în delta Prutului; - continuarea lucrărilor de amenajare a Nistrului pentru navigaţie pe porţiunea

Cosăuţi – Dubăsari şi Tighina – delta râului; - continuarea lucrărilor de amenajare a Prutului pentru navigaţie pe porţiunea

Ungheni – delta râului; - finalizarea proiectului de ecologizare a Nistrului; - finalizarea proiectului de dezvoltare şi modernizare a aeroporturilor Cahul,

Bălţi şi Mărculeşti; - finalizarea lucrărilor la sistemul de balizaj luminos la aeroporturile Cahul, Bălţi

şi Mărculeşti; - asigurarea pentru toate aeroporturile a unui parc modern de echipamente

aeroportuare, cu accent deosebit pe echipamentele cu impact direct asupra siguranţei traficului aerian;

B. Reabilitarea serviciilor de transport, îmbunătăţirea calităţii acestora, alinierea la condiţiile europene de transport în vederea integrării în sistemul de transport european, prin:

- finalizarea procesului de privatizare a transportului public; - finalizarea proiectului de reabilitare a căilor ferate; - asistenţă pentru restructurarea şi modernizarea căilor ferate; - demarare proiectului de dezvoltare a trenurilor intercity; - modernizarea serviciului de eliberare a biletelor şi a rezervării locurilor în

transportul feroviar de călători, prin introducerea sistemului informatizat de ticketing; - continuarea modernizării locomotivelor şi a vagoanelor de călători şi marfă; - finalizarea programului de înnoire a flotei de aeronave; - finalizarea modernizării serviciilor de trafic aerian (centre de control aerian,

instalarea echipamentelor meteo automate şi semiautomate de aerodrom, instalarea sistemelor de aterizare automată);

- pregătirea cadrelor din domeniul transportului naval în România şi UE; - achiziţionarea de aeronave Boeing şi Aerobus; - modernizarea parcului de locomotive diesel; - achiziţionarea de locomotive diesel-electrice. C. Dezvoltarea instituţională

Page 53: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

476

- continuarea proiectului de asistenţă tehnică acordat MTC; - continuarea acţiunii de acreditarea, de către organismele relevante, a

instituţiilor de formare profesională (şcolarizare şi perfecţionare) a personalului din domeniul transporturilor;

- continuarea programelor de instruire, atât la nivel managerial, cât şi la nivel de execuţie, în vederea dobândirii capacităţii de aplicare a aquis-ului comunitar în domeniul transporturilor;

- reorganizarea, acolo unde este cazul a organismelor tehnice specializate existente;

- continuarea proiectului de asistenţă tehnică pentru siguranţa rutieră; - continuarea proiectului de asistenţă tehnică privind activitatea de inspecţie

tehnică; - demararea proiectului de asistenţă tehnică pentru întărirea capacităţilor

administrative ale Autorităţii feroviare; - continuarea proiectului de twinning în domeniul siguranţei rutiere; - continuarea perfecţionării cadrului instituţional din transportul naval; - demararea proiectului de asistenţă tehnică pentru întărirea capacităţilor

administrative ale Inspectoratului Aviaţiei Civile

Page 54: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

477

8.4. SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ 8.4.1. Reglementări juridice Acestea sunt : - Decretul Preşedintelui Republicii Moldova privind edificarea Societăţii

informaţionale în Republica Moldova nr. 1743/iii din 19 martie 2004; - Legea Republicii Moldova privind telecomunicaţiile Nr.520- XIII din

07.07.95; - Legea Republicii Moldova nr.1069-XIV din 22.06.2000 cu privire la

informatică; - Legea Republicii Moldova nr.451-XV din 30.07.2001 privind licenţierea unor

genuri de activitate; - Legea Republicii Moldova cu privire la audiovizual nr.603-XIII din 03.10.95; - Legea Republicii Moldova nr.982-XIV din 11.05.2000 privind accesul la

informaţie; - Legea Republicii Moldova privind documentul electronic şi semnătura digitală

nr. 264-XV din 15.07.2004; - Legea Republicii Moldova privind comerţul electronic nr. 284-XV din

22.07.2004; - Codul Penal al Republicii Moldova, Legea nr.985-XV din 18.04.2002; - Legea Republicii Moldova nr.467-XV din 21.11.2003 cu privire la

informatizare şi la resursele informaţionale de stat; - Instrucţiunea ANRTI din 16.05.2001 privind modul de calcul şi achitare a

plăţii de reglementare de către titularii de licenţe în domeniul telecomunicaţiilor şi informaticii;

- Hotărârea Guvernului nr. 632 din 08 iunie 2004 „Despre aprobarea Politicii de edificare a societăţii informaţionale – Moldova electronică””;

- Hotărîrea Guvernului nr. 255 din 9 martie 2005 „Privind Strategia Naţională de edificare a societăţii informaţionale – „Moldova electronică”

- Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.975 din 13.09.2001 privind aprobarea Politicii naţionale în domeniul telecomunicaţiilor;

- Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 323 din 18.03.2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire la tarifele pentru serviciile publice de telecomunicaţii şi informatică;

- Hotărârea ANRTI nr. 17/3 din 7.08.2001 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de soluţionare a litigiilor dintre operatori, precum şi cele dintre operatori şi utilizatori, de către ANRTI;

- Regulamentul ANRTI nr. 05 din 30.04.2002 privind eliberarea licenţelor în domeniul telecomunicaţiilor şi informaticii;

- Ordinul Ministerului Transporturilor şi comunicaţiilor nr.8 din 23.01.2001 privind aprobarea Strategiei Naţionale în domeniul telecomunicaţiilor;

- Planul national de numerotare, Aprobat de Ministrul Transporturilor si Comunicatiilor prin Ordinul Nr.72 din 08.04.2003;

- Procedura provizorie privind atribuirea resurselor de numerotare (Hotarirea Consiliului de administratie a ANRTI nr. 08 din 04 iulie 2002);

Page 55: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

478

- Regulamentul Agentiei Nationale pentru Reglementare in Telecomunicatii si Informatica, aprobat prin Hotarirea Guvernului Nr.843 din 17.08.2000;

- Regulamentul privind modul de solutionare a litigiilor dintre operatori, precum si cele dintre operatori si utilizatori de catre Agentia Nationala pentru Reglementare in Telecomunicatii si Informatica, aprobat prin Hotarirea Consiliului de administratie al Agentiei Nationale pentru Reglementare in Telecomunicatii si Informatica Nr.17/3 din 07.08.2001;

- Regulamentul cu privire la interconectare, aprobat prin Hotarirea Consiliului de administratie al Agentiei Nationale pentru Reglementare in Telecomunicatii si Informatica Nr.02 din 13.03.2002;

- Regulamentul prestari servicii de telegraf, aprobat prin Hotarirea Consiliului de administratie al Agentiei Nationale pentru Reglementare in Telecomunicatii si Informatica Nr.22 din 30.10.2001;

- Regulamentul prestari servicii de telefonie fixa. Compartimentul: Prestari servicii de telefonie fixa de baza urbana si rurala, aprobat prin Hotarirea Consiliului de administratie al Agentiei Nationale pentru Reglementare in Telecomunicatii si Informatica Nr.18 din 16.08.2000;

- Regulamentul prestari servicii de telefonie mobila celulara GSM, aprobat prin Hotarirea Consiliului de administratie al Agentiei Nationale pentru Reglementare in Telecomunicatii si Informatica Nr.16 din 24.05.2001;

- Regulamentul cu privire la gestionarea numelor in domenul de nivel superior .md, inregistrat la Ministerul Justitiei Nr.196 din 19.02.2001;

- Regulamentul statiilor de radiocomunicatii din Republica Moldova, aprobat prin Hotarirea Colegiului Ministerului Comunicatiilor si Informaticii Nr.1 din 11.12.1997;

- Regulamentul privind eliberarea licentelor in domeniul telecomunicatiilor si informaticii, aprobat prin Hotarirea Consiliului de Administratie al ANRTI Nr. 5 din 02.05.2002;

- Hotărârea Guvernului nr. 95 din 05.02.2003 „Cu privire la dezvoltarea serviciului de telefonie mobilă celulară standardul GSM”;

- Hotărârea Guvernului HG nr. 598 din 31 mai 2004 „Cu privire la taxa pentru eliberarea licenţei individuale de prestare a serviccilor de telefonie interurbană şi/sau internaţională”.

Acte de ordin general: - Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994; - Lista angajamentelor specifice ale Republicii Moldova în sfera serviciilor

(GATS/SC/134, 01-6451) din cadrul Protocolului de aderare a Republicii Moldova la Organizaţia Mondială a Comerţului, alte acorduri internaţionale din domeniu la care Republica Moldova este parte;

- Codul cu privire la contravenţiile administrative, aprobat la 29 martie 1985; - Codul Civil al Republicii Moldova nr.1107-XV din 6.06.2002; - Codul Fiscal al Republicii Moldova nr.1163-XIII din 24.04.97; - Legea Republicii Moldova nr.845-XII din 03.01.92 cu privire la antreprenoriat

şi întreprinderi; - Legea Republicii Moldova nr.1265-XIV din 05.10.2000 cu privire la

înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor;

Page 56: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

479

- Legea Republicii Moldova nr.998-XII din 01.04.92 privind investiţiile străine; - Legea Republicii Moldova nr.440-XV din 27.07.2001 cu privire la zonele

economice libere; - Legea Republicii Moldova nr.1103-XIV din 30.06.2000 cu privire la protecţia

concurentei; - Legea Republicii Moldova nr.906-XII din 29.01.92 cu privire la limitarea

activităţilor monopoliste şi dezvoltarea concurenţei; - Legea Republicii Moldova nr.588-XIII din 22.09.1995 privind mărcile şi

denumirile de origine a produselor; - Legea Republicii Moldova nr.1344-XV din 3.10.2002 privind informaţiile

ştiinţifico-tehnologice; - Legea Republicii Moldova nr.171-XIII din 06.07.94 cu privire la secretul

comercial; - Legea Republicii Moldova nr.106-XIII din 17.05.94 cu privire la secretul de

stat; - Legea Republicii Moldova nr.105-XV din 13.03.2003 privind protecţia

consumatorilor; - Hotărârea Departamentului standardizare şi metrologie (Moldovastandard)

nr.694-ST din 09.02.2000 privind Clasificatorul Activităţilor din Economia Moldovei. După cum se poate observa, lista actelor normative ce reglementează activitatea

în domeniul TIC este destul de impunătoare, incluzând mai mult de 30 de acte, printre care se înscriu atât actele ce au o atribuţie directă la acest subiect, cât şi actele cu caracter general, care nu se referă direct la sectorul TI, dar care sunt universale şi aplicabile inclusiv domeniului informaticii. În termeni generali, cadrul legislativ ce reglementează sectorul TIC se referă la: principalele reguli şi condiţii de activitate în domeniul informaticii în Republica Moldova, drepturile şi obligaţiile statului, ale persoanelor juridice şi fizice în procesul creării, administrării, utilizării şi întreţinerii sistemelor informatice, principiile şi măsurile de asigurare a libertăţii şi protecţiei datelor în sistemele informatice, dreptului de acces la serviciile informatice; modul şi condiţiile de eliberare, modificare, reînnoire, suspendare şi retragere a licenţelor, eliberarea copiilor şi duplicatelor licenţelor; modul de calcul şi achitare de către titularii de licenţe în informatică a aşa-numitei plăţii de reglementare; operatorii prestatori de servicii publice de informatică, care au o situaţie dominantă pe piaţa acestor servicii; modul şi procedura de examinare şi soluţionare a litigiilor dintre utilizatori şi titularii de licenţe din domeniul telecomunicaţiilor şi informaticii şi a litigiilor dintre titularii de licenţe din acest domeniu; relaţiile care apar în legătură cu crearea şi valorificarea operelor literare (programe de computere), de artă şi ştiinţifice (drept de autor); protecţia juridică a invenţiilor; raporturile aferente procesului de producere şi difuzare a exemplarelor de opere (programe de computer) şi fonograme; infracţiuni în domeniul informaticii; regulile de bază şi condiţiile de activitate în domeniul creării şi dezvoltării infrastructurii informaţionale naţionale.

În general cadrul juridic existent permite activitatea în domeniu. Totuşi legislaţia şi reglementările în vigoare cer o îmbunătăţire substanţială a anumitor prevederi şi în primul rând o armonizare cu legislaţia Uniunii Europene în domeniu. De asemenea, lasă mult de dorit aplicarea legilor şi reglementărilor faţă de toţi în mod egal şi nediscriminatoriu, este evidentă discriminarea companiilor în dependenţă de tipul de proprietate.

Page 57: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

480

Probleme de ordin legislativ: • Până la 27 mai 2004 nu exista o politică coerentă a statului pentru dezvoltarea

sectorului TIC, inclusiv în domeniul protecţiei drepturilor de autor. • Nu există documente guvernamentale încurajatoare pentru dezvoltarea

sectorului de afaceri în TIC. • Nu există programe de stat de finanţare în domeniul TIC şi de stimulare a

exporturilor produselor TIC. • Politica statului în ceea ce priveşte susţinerea implementării produselor high-

tech în economie, activităţile sociale, educaţionale şi în alte ramuri este inadecvată. • Slaba aplicare a legislatiei privind respectarea dreptului de autor in domeniul

TI, cu urmari asupra nivelului pirateriei software. • Există un protecţionism vădit din partea organelor de stat faţă de

MOLDTELECOM S.A., monopolist de facto in mai multe servicii de comunicaţii şi o atitudine discriminatorie faţă de companiile private, cu toate că din 01.01.2004 piaţa de telecomunicaţii in RM este oficial liberalizată.

• Nivelul extrem de jos de calificare profesională a unor funcţionari ai autorităţilor de stat, şi, ca urmare, înţelegerea insuficientă a specificului sectorului TIC. Uneori autorităţile statale interpretează prevederile actelor normative în mod incorect, fapt, ce rezultă în dispute frecvente ale companiilor private cu diferite organe de stat, în special cu Inspectoratul Fiscal de Stat.

§ Imperfecţiunea şi instabilitatea legislaţiei referitoare la mediul de afaceri, şi in particular la TIC (prevederi învechite) şi a legislaţiei fiscale. Modificările dese ale legislaţiei au un impact negativ asupra dezvoltării businessului, mai ales in plan strategic.

§ Înregistrarea mărcii comerciale durează foarte mult timp – până la un an. § Dificultăţile asociate cu repatrierea valutei ce apar în legătură cu specificul

creării produselor TI şi a procesului de comercializare a lor, atunci când companiile raportează despre vânzările produselor şi serviciilor TIC prin Internet, lor li se cere să prezinte Actul cu privire la lucrările îndeplinite, deoarece actul trebuie să poarte semnătura beneficiarului fapt ce nu este întotdeauna posibil.

§ Legea cu privire la proiectul de privatizare a întreprinderii Moldtelecom conţine prevederi care nu mai corespund situaţiei actuale din piaţa comunicaţiilor electronice.

§ Taxa pe valoare adăugată (TVA) aferentă tranzacţiilor de export din Moldova, conform legislaţiei urmează a fi restituită companiilor. Aici există două probleme: 1) sistemul de restituire a TVA este foarte anevoios şi incomplet. Restituirea TVA durează în medie 112 zile din momentul prezentării cererii respective; 2) conform legislaţiei, desenele tehnice şi programele livrate în formă electronică nu sunt eligibile pentru restituiri de TVA. Acest lucru conform GATS Mode 1, livrare peste hotare şi pare a fi inconsistent cu calitatea Moldovei de membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC).

§ Conform legislaţiei în vigoare, prestarea serviciilor se impune cu TVA, însă, spre deosebire de livrările de bunuri la care TVA se impune la locul de consum, serviciile se taxează la locul prestării acestora. În mod surprinzător, în cazul exportului serviciilor TI (livrări în formă electronică) compania are de achitat TVA în Moldova şi TVA în ţara străină (de ex. în ţara din UE unde aceste feluri de servicii se consideră

Page 58: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

481

mărfuri). Invers, la importul serviciilor TI în Moldova din străinătate, compania nu are de achitat TVA, nici în ţara de origine a serviciului, nici în Moldova. De aceea exportatorii serviciilor TI sunt dezavantajaţi la maximum.

§ Taxarea inadecvată şi dezavantajoasă în comparaţie cu competitorii ce produc software din regiune. Impozitul pe venit pentru persoane juridice în Moldova în prezent constituie 20%. Competitorii din România şi Ucraina a exportatorilor autohtoni achită între zero şi 5% din venituri de la exporturi în calitate de impozit pe venit.

§ Presiunea fiscală sufocantă constituită din totalitatea tuturor impozitelor şi reprezintă circa 50%, şi anume: 20 % - TVA, 5% - impozit venit pentru persoanele juridice.

§ Licenţierea excesivă. In alte ţări inclusiv în România, de exemplu, companiile sunt obligate doar să notifice Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii despre activitatea lor in domeniul respectiv, fără a fi necesar de a obţine o careva licenţă.

§ Nu există un organ de stat special pentru certificarea produselor software. § Primăriile cer autorizarea anuală a Internet cafenelelor pentru funcţionarea

non stop 24/24, procedură legată de coordonarea cu Centrul de medicină preventivă, Poliţie, etc. care durează circa 1 lună şi implică cheltuieli estimate la aproximativ 300 USD.

§ Resursele financiare creditare scumpe. Cadrul instituţional Cadrul instituţional al sectorului TI din Republica Moldova la etapa actuală este

format din 6 organe ale administraţiei publice centrale, cărora Guvernul le-a delegat funcţiile de implementare a politicii sale în domeniul TI, dreptul de iniţiativă legislativă, precum şi de reglementare şi control pe piaţa serviciilor TI. Acestea sunt după cum urmează:

• Ministerul Dezvoltării Informaţionale; • Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor; • Comisia de stat pentru frecvente radio (CSFR); • Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică

(ANRTI); • Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA). De asemenea, un rol important în reglementarea serviciilor informaţionale îl

joacă autorităţile publice locale, adică primăriile cu structurile lor (organele Centrului de medicină preventivă, organele de poliţie).

Ministerul Transporturilor si Comunicatiilor (MTC) este autoritatea care realizeaza politica Guvernului in domeniul telecomunicatiilor si determina strategia de dezvoltare a acestui domeniu, abilitata sa supravegheze respectarea cadrului legislativ, sa coordoneze tehnic si metodologic activitatea operatorilor din sfera telecomunicatiilor.

Comisia de Stat pentru Frecvente Radio (CSFR) elaboreaza si promoveaza politica de stat privind distribuirea si utilizarea spectrului de naţional frecvente radio si pozitiilor orbitelor geostationare şi gestionează spectrul national de frecvente radio. Comisia activează conform Regulamentului CSFR, aprobat de către Guvern. CSFR aproba Tabelul National al benzilor de frecvente radio pentru necesitatile civile, de

Page 59: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

482

aparare si de securitate, precum si modul de repartizare a frecventelor in benzile de utilizare comună.

Ministerul Dezvoltării Informaţionale (MDI) este organul central de specialitate al administraţiei publice care, pe lângă activităţile legate ţinerea diverselor registre de stat, de înregistrarea populaţiei, întreprinderilor şi organizaţiilor, mijloacelor de transport etc. în Republica Moldova, exercită următoarele funcţii în domeniul TI:

(1) elaborarea şi promovarea politicii de stat în domeniul informatizării, creării şi implementării noilor tehnologii informaţionale etc.;

(2) elaborarea bazei normative de drept în domeniul informatizării; (3) elaborarea şi coordonarea realizării strategiilor de dezvoltare a spaţiului

informaţional, programelor de stat, etc.; (4) participarea la elaborarea programelor investiţionale de stat în domeniul

informatizării; (5) elaborarea concepţiei de formare şi utilizare a resurselor informaţionale de

stat, crearea şi exploatarea sistemelor informaţionale departamentale şi teritoriale ale organelor administraţiei publice etc.;

(6) analiza stării şi tendinţei de dezvoltare a pieţelor naţionale şi internaţionale de resurse şi servicii informaţionale etc.;

(7) organizarea colaborării şi coordonării relaţiilor ştiinţifico-tehnice în domeniul informatizării cu organizaţiile internaţionale şi ţările străine;

(8) certificarea calităţii resurselor şi serviciilor informaţionale, sistemelor informaţionale etc.;

(9) contribuirea la formarea pieţei de comerţ electronice; (10) coordonarea activităţii de pregătire şi ridicare a nivelului profesional al

specialiştilor din sfera informatizării. DTI este parte la iniţiativa „Europa de sud-est electronică” (în cadrul Pactului de stabilitate pentru Europa de sud-est) şi are reprezentant la Consiliul Coordonator al ţărilor membre CSI pentru informatizare în cadrul Comunităţii Regionale pentru Comunicaţii.

Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică (ANRTI) este autoritate publică centrală de reglementare a pieţei serviciilor în domeniul telecomunicaţiilor şi informaticii, este independentă de operatori şi de producători din domeniul telecomunicaţiilor şi informaticii, precum şi de Guvern (cu unele excepţii). Principalele atribuţii ale ANRTI în domeniul TI sunt:

(1) asigurarea domeniului telecomunicaţiilor şi informaticii cu documente de reglementare şi standarde tehnice în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu strategia de dezvoltare a telecomunicaţiilor;

(2) activitatea de acordare, suspendare / retragere, prelungire a licenţelor şi autorizaţiilor în domeniul respectiv etc.;

(3) controlul şi contracararea acţiunilor îndreptate împotriva concurenţei în domeniu respectiv;

(4) aprobarea tarifelor pentru serviciile publice de telecomunicaţii ţi informatice, în cazul când operatorul deţine o poziţie dominantă pe piaţa acestor servicii;

(5) reglementarea gestionării domeniului de nivel superior „.md”; (6) stabilirea principiilor şi regulilor de interconectare a reţelelor; (7) asigurarea condiţiilor egale de acces la reţelele de telecomunicaţii şi

informatică tuturor utilizatorilor, precum şi garantarea accesului liber la transmiterea

Page 60: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

483

informaţiilor prin reţelele publice de telecomunicaţii şi informatică, indiferent de tipul proprietăţii lor;

(8) monitorizarea şi controlul calităţii serviciilor de telecomunicaţii şi informatice şi a corespunderii lor condiţiilor stipulate în licenţe, prevederilor legale, actelor normative etc.

(9) aplicarea sancţiunilor, inclusiv amenzilor, in chestiunile ce ţin de competentele sale, in modul stabilit de lege.

Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) este autoritatea publică autonomă care reglementează activitatea în domeniul audiovizualului. CCA eliberează licenţe de emisie şi monitorizează activitatea radiodifuzorilor.

Inspectoratul de Stat al Comunicatiilor (ISC) este autoritatea de stat imputernicita sa exercite pe teritoriul Republicii Moldova controlul asupra mijloacelor radioelectronice, ce emit unde electromagnetice si sint preconizate pentru scopuri civile, precum si controlul prezentei marcilor si certificatelor de conformitate a echipamentelor si cablurilor din domeniul telecomunicatiilor si informaticii. Acest organ efectueaza planificarea, coordonarea, inclusiv la nivel international, gestionarea, monitorizarea frecventelor radio, coordonarea instalarii si monitorizarea pe teritoriul Republicii Moldova a echipamentelor, ce emit unde electromagnetice. Inspectoratul de Stat al Comunicatiilor este in drept sa exercite, in limitele competentei sale, controlul respectarii legislatiei in domeniul comunicatiilor, sa aiba acces la documentatia ce tine de activitatea in acest domeniu, in modul stabilit de legislatie.

Organele administraţiei publice locale (Primăriile) cer autorizarea anuală a cafenelelor Internet care prestează servicii 24/24, procedura legată de Centrul de medicină preventivă, Poliţie, etc durează 1 lună şi implică cheltuieli de circa 300 USD (plăţi oficiale şi neoficiale).

Probleme existente - ANRTI nu are independenţă deplină faţă de Guvern (bugetul ANRTI este

aprobat de Guvern, Regulamentul privind tarifele sunt consultate cu Guvernul, Membrii Consiliului de Administraţie de asemenea sunt numiţi de Guvern);

- sunt într-o anumită măsură confuze responsabilităţile MTC, ANRTI şi ISC în procesul de eliberare a licenţelor, care necesită utilizarea frecvenţelor (legea nu divizează clar aceste responsabilităţi);

- din punct de vedere legal există confuzii în procedura de eliberare a licenţei tehnice pentru posturile de radio şi televiziune;

- în procedura de autorizare a prestării serviciilor informatice în localuri publice sunt antrenate 2 instituţii publice: ANRTI (Licenţă pe untermen de 5 ani) şi primăriile (autorizaţie pe un termen de 1 an), ceea ce complică procedura, măreşte timpul necesar şi creşte cheltuielile de deschidere a serviciilor.

- nivelul scazut al accesului la magistralele de comunicaţii si Internet, datorita politicii de preţuri, a monopolului în domeniul telefoniei fixe pana la l ianuarie 2004 si a nivelului scăzut al investiţiilor în infrastructura de acces;

- decalajul între nivelul accesului în zonele rurale faţă de cel din zonele urbane; - procedura de interconectare cu operatorul dominant este complicată şi de

lungă durată, iar tarifele , inclusiv cele de colocare sunt foarte mari pentru a fi considerate încurajatoare;

Page 61: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

484

- de câţiva ani CSFR nu funcţionează şi nu se rezolvă probleme stringente de utilizare eficientă a spectrului;

- se observă implicarea directă a organelor de politică (ministerelor) în activitatea de management economico-financiar şi a resurselor umane a întreprinderilor subordonate, ceea ce reduce la net eforturile de eficientizare a activităţii întreprinderilor;

- protecţionismul exagerat faţă de Moldtelecom din partea organelor de stat de politică şi reglementare în domeniu;

- calitatea serviciilor prestate de majoritatea operatorilor de telecomunicaţii este instabilă, iar serviciul Hotline de suport tehnic sau nu există, sau este pur formal, fără un ajutor substanţial rapid, la care se aşteaptă clientul;

- tratarea neegală a operatorilor de telefonie mobilă din partea organelor de stat; - nivelul indicatorului PIB/locuitor, influenţează nivelul de dotare (hardware,

software, mijloace de comunicaţii) al instituţiilor şi al cetatenilor şi implicit, asigurarea eficientă a serviciilor şi aplicaţiilor specifice SI;

- numarul redus de politici de atragere a partenerilor şi investitorilor strategici, comparativ cu alte ţări europene, (cu capital, tehnologie, piaţă), care să permită dezvoltarea în ţară a unor competenţe pentru realizarea de sisteme, produse-program complexe şi a dezvoltarii infrastructurii informaţionale, pe baza unor tehnologii avansate;

- decalajul tehnologic existent fata de tarile dezvoltate in domeniul cercetarii, inovarii;

- exodul masiv de personal calificat. Piata fortei de munca in domeniul TIC, salariile mari in tarile dezvoltate, conduc la migratia tinerilor specialisti spre aceste tari;

- corupţia şi protecţionismul. Sectorul TIC din Moldova are un potenţial sporit în ceea ce priveşte dezvoltarea

infrastructurii, producerea şi exportul produselor software şi serviciilor TIC. Acest potenţial este generat de istoricul dezvoltării sectorului TIC din Moldova, nivelul de instruire în domeniul TIC, capacităţile lingvistice şi a capacităţilor profesionale a specialiştilor din sector. În rezultatul analizei situaţiei se poate concluziiona că unele îmbunătăţiri ale condiţiilor existente ar putea avea drept rezultat ieşirea companiilor TIC autohtone din sectorul tenebru şi participarea lor în competiţia deschisă pe piaţa locală şi mondială de elaborare a software în bază de sub-contracting. Problemele evidenţiate ale domeniului pot fi depăşite în cadrul elaborării unei strategii privind edificarea societăţii informaţionale şi a planului de acţiune pentru realizarea ei. Această strategie trebuie să conţină prevederi orientate spre soluţionarea problemelor enumărate mai sus şi trasate măsurile necesare legale, reglementare, instituţionale, fiscale, etc. Prin strategia adoptată, trebuie sa se invingă punctele slabe pe care Moldova le are în acest domeniu, comparativ cu alte ţări, şi sa se fructifice oportunităţile existente.

Priorităţi pe termen scurt: - implementarea Strategiei şi Planului de acţiune privind edificarea Societăţii

Informaţionale în conformitate cu Politica aprobată; - elaborarea şi adoptarea legilor „Cu privire la protecţia datelor personale”, „Cu

privire la documentul electronic şi semnătura digitală”, „Cu privire la comerţul electronic”;

Page 62: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

485

- aprobarea Programului de conectare a instituţiilor de învăţământ la Internet „SALT” cu determinarea surselor de finanţare pentru asigurarea durabilităţii proiectului;

- includerea în Bugetul de Stat pentru anul 2005 a capitolului de cheltuieli: „Societatea informaţională”;

- crearea Portalului Naţional care va asigura: îmbunătăţirea serviciilor publice, eficientizarea acestora şi adaptarea lor pentru a răspunde cerinţelor cetăţenilor, crearea condiţiilor de participare activă a cetăţenilor la procesul democratic; accesul centralizat, structurizat şi unificat la un număr mare de servicii, obiecte informatice, baze de date şi alte sisteme informatice naţionale;

- elaborarea şi aprobarea Programului de asigurare a şcolilor cu calculatoare. Priorităţi pe termen mediu: - implementarea legii cu privire la comerţul electronic, legii cu privire la

protecţia datelor personale şi legii cu privire la semnătură digitală şi documente electronice, inclusiv prin:

• crearea câtorva centre (cel puţin 3) de certificare a semnăturii electronice • certificarea programelor- mijloacelor de certificare a semnăturii

electronice şi/sau recunoaşterea reciprocă a certificării acestor mijloace de către statele vecine (Ucraina, Rusia, România)

• - concentrarea responsabilităţilor de elaborare a politicii în domeniul TIC într-o

entitate; - specificarea şi divizarea prin lege a funcţiilor fiecărui organ de stat responsabil

pentru sectorul TIC; - reglementarea sectorului telecomunicaţiilor prin asigurarea competiţiei reale la

toate tipurile de servicii; - ridicarea nivelului de independenţă, creşterea puterii şi îmbunătăţirea eficienţei

Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Telecomuniacţii şi Informatică (ANRTI); - înlocuirea procedurii de eliberare a licenţelor pe activitate în domeniul TIC (în

afara cazurilor când se utilizează resurse limitate) cu procedura de notificare; - modificarea Legii Audiovizualului referitor la procedura de eliberare a licenţei

tehnice; - impunerea unui moratoriu fiscal (impozitul pe venit pentru persoane juridice)

pentru primii trei ani de activitate pentru noile companii care s-au lansat in domeniul TIC;

- reducerea taxei pe veniturile persoanelor juridice din sector până sub 5%, pentru ca companiile TI din Moldova să fie competitive în raport cu companiile din ţările vecine;

- anularea taxei suplimentare de 5% la sursa de plată pentru sectorul de servicii (inclusiv serviciile TIC),;

- soluţionarea problemei în ceea ce priveşte TVA la livrarea serviciilor TIC în formă electronică (la tranzacţiile de import şi export), perfecţionarea şi simplificarea procedurii de restituire a TVA la exportul produselor software;

- anularea cerinţei de a prezenta Inspectoratului Fiscal de Stat Actul cu privire la lucrările executate când companiile raportează vânzările produselor prin Internet;

Page 63: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

486

excluderea prin lege a autorizării unei şi aceleeaşi activităţi de către 2 sau mai multe autorităţi publice. A se prevedea procedura de adresare a solicitantului într-un singur loc, iar instituţiile publice să colaboreze între ele fără participarea solicitantului la pefrectarea licenţei sau autorizaţiei (toată procedura la un singur ghişeu);

- ajustarea cadrului legislativ-normativ referitor la dreptul de autor şi protecţia proprietăţii intelectuale, în special, în domeniile ce ţin de elaborarea produselor program, a bazelor de date şi a publicaţiilor electronice, la necesităţile actuale şi de perspectivă ale unei societăţii informaţionale;

- implementarea liberalizării tuturor pieţelor, determinând statutul operatorului naţional de telefonie fixă Moldtelecom (şi ale altor operatori cu putere semnificativă), în cadrul unei formule, care ar asigura condiţii concurenţiale egale tuturor operatorilor şi care să excludă barierele de intrare pe piaţă a noilor operatori;

- extinderea şi modernizarea infrastructurii informaţionale în vederea reducerii decalajelor existente faţă de ţările vest-europene şi din regiune cât şi a interoperabilităţii cu acestea;

- asigurarea condiţiilor de interconectare a reţelelor de telecomunicaţii de toate tipurile, în vederea extinderii concurenţei asupra infrastructurii. Aceste condiţii urmează a fi impuse şi monitorizate continuu de către ANRTI prin formularea şi aprobarea cerinţelor armonizate faţă de standarde tehnice, termeni de operare şi utilizare a reţelelor, şi prin auditul preţurilor de interconectare şi a metodelor de calcul al costurilor ce stau la baza acestora;

- asigurarea concurenţei loiale şi a condiţiilor egale, nediscriminatorii pentru toţi „actorii” din domeniul TIC;

- dezvoltarea şi extinderea infrastructurii telecomunicaţiilor necesare pentru prestarea accesului în bandă largă şi altor servicii avansate;

- dezvoltarea reţelelor (inclusiv a celor cu fibrelor optice) şi modernizarea sistemelor de telecomunicaţii;

- rebalansarea tarifelor companiei „Moldtelecom”, menţinând accesul la serviciile acesteia a păturilor sărace ale populaţiei;

- asigurarea accesului universal. Elaborarea şi implementarea pachetului minim de servicii, accesibil tuturor categoriilor de consumatori, şi a mecanismului compensaţii financiare pentru operatori;

- finalizarea implementării Planului Naţional de Numerotare; - elaborarea strategiei de restructurare şi susţinere în continuare a domeniului

TIC prin măsuri legislative, fiscale şi administrative; transformarea treptată a industriei de produse şi servicii TIC, cu prioritate a producţiei de software, într-un sector economic important;

- oprirea exodului de creieri din domeniu prin măsuri de susţinere a activităţilor în domeniul TIC (creditare preferenţială pentru procurare computere, cumpărare apartamente, etc. pentru specialiştii calificaţi);

- participarea Moldovei la pregătirea Programului cadru de cercetare-dezvoltare FP7 al Uniunii Europene;

- adoptarea unui plan special de promovare a participării Moldovei la IST parte a celui de al 7 lea Program cadru;

- crearea condiţiilor favorabile pentru investiţii în inalta tehnologie (capital strain şi capital autohton), stabilind mecanismele de asigurare din partea statului a riscurilor în caz de urmări catastrofale ale dispozitivelor de importanţă majoră, create cu participarea cercetătorilor şi proiectanţilor moldoveni.

Page 64: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

487

- continuarea implementării politicii naţionale şi strategiei privind Societatea Informaţională şi alocarea fondurilor suficiente pentru implementarea ei;

- reforma administraţiei publice pentru asigurarea transparenţei, eficientizarea administraţiei prin reducerea costurilor şi a birocraţiei, facilitarea accesului la informaţiile şi serviciile publice, indiferent de timp şi loc, prevenirea şi combaterea corupţiei prin mijloace electronice;

- promovarea utilizări pe larg a noilor tehnologii în business şi administraţie, în special în domeniul sănătăţii şi educaţiei (e-guvernare, e-comerţ, e-sănătate, e-instruire), prin asigurarea infrastructurii avansate, dezvoltarea conţinutului şi implementarea proiectelor pilot;

- elaborarea aprobarea şi implementarea proiectului “e- guvernare (e-Administraţie)” de modernizare a Administraţiei Publice, creare a portalului naţional şi a paginilor administraţiei publice;

- lansarea de către Guvern a programelor speciale cu participarea sectorului bancar pentru asigurarea accesului companiilor locale TIC la resurse creditare ieftine (de exemplu, elaborarea schemelor de compensare, aplicarea schemelor de asigurare şi garantare a creditelor la export etc.);

- pregătirea elevilor şi studenţilor pentru a activa într-o societate bazată pe cunoştinţe prin utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii şi instruirea pe întreg parcursul vieţii;

- negocierea cu principalii producători mondiali de software şi/sau cu organizaţii donatoare din străinătate şi încheierea acordurilor de reducere şi/sau acoperire parţială a costurilor pentru software produs de aceştea şi importat în Moldova în vederea asigurării accesului majorităţii populaţiei la produsele soft originale;

- îmbunătăţirea utilizării Internetului şi serviciilor online de către cetăţeni prin programele publice de instruire în domeniul computerelor, crearea punctelor de acces public;

- crearea unui sistem de inovare si de suport tehnologic care sa permită (sa faciliteze) atât accesul la centrele de servicii tehnologice din Uniunea Europeana, cât şi folosirea specialistilor autohtoni;

- încurajarea iniţiativei privind dialogul cu UE referitor la problemele Summitului Mondial pentru Societatea informaţională în vederea unei posbile armonizări a poziţiilor;

- continuarea şi accelerarea activităţilor de creare a resurselor informaţionale de interes general (nomenclatoare, registre generale, bănci de date de interes public, etc.);

- realizarea de sisteme şi aplicaţii informatice menite să susţină procesele de reformă politică, socială şi economică din Republica Moldova;

- menţinerea şi creşterea expertizei profesionale în domeniul TIC şi în special educarea tineretului pentru trecerea la Societatea Informaţională - societate bazată pe cunoaştere;

- conştientizarea populaţiei referitor la beneficiile aplicării tehnologiei informaţiei şi formarea încrederii cetăţenilor în TIC prin cicluri de programe la televiziune şi radio.

- elaborarea şi implementarea proiectului-piulot pentru crearea punctelor de acces liber la informaţii în baza secţiilor poştale, şcolilor, bibliotecilor.

- cooperarea cu firmele prezente pe piaţa externă, oferind acestora avantaje competitive în special prin valorificarea forţei de muncă cu pregatire superioară, cât mai bine plasată în ierarhia valorii adaugate la produsele şi serviciile folosind TIC;

Page 65: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

488

- ocuparea unor nişe ale pieţei externe, prin oferte atractive, în condiţiile asigurării unei infrastructuri de comunicaţii la nivelul celor existente în ţările dezvoltate;

- concentrarea pe realizări în domenii, care presupun valorificarea superioară a cunoştinţelor şi forţei intelectuale ("Knowledge - intensive fields"), care pot transforma aptitudinile intelectuale în valoare adaugată pentru produse şi servicii specifice societăţii informaţionale, cu obţinerea unui profit şi a unei poziţii favorabile pe plan internaţional (ca ţară exportatoare de "bunuri cultural-intensive").

8.4.2. Echipamente terminale de telecomunicaţii şi radiocomunicaţii Piaţa echipamentelor de telecomunicaţii şi radiocomunicaţii este complet

liberalizată. Echipamentele sunt admise pe piaţă după certificarea lor de către Organismul de certificare a produselor din comunicaţii, acreditat de Moldovastandard.

Cadrul legislativ Certificarea produselor (echipamentelor si serviciilor) din telecomunicatii in

Republica Moldova se efectueaza in baza urmatoarelor documente normative: - Legea Republicii Moldova cu privire la evaluarea conformitatii produselor nr

186-XV din 11.07.2003; - Legea Republicii Moldova cu privire la standardizare nr.590-XIII din

22.09.1995; - Legea Republicii Moldova cu privire la telecomunicaţii nr. 520 din 07.07 97; - Hotarirea Guvernului Republicii Moldova nr.414 din 13.06.94; - Nomenclatorul produselor, proceselor si serviciilor supuse certificarii

obligatorii in Republica Moldova, aprobat prin Hotarirea Departamentului Moldova-Standard nr. 757-C din 07.08.2000;

- Statutul Inspectoratului de Stat al Comunicatiilor; - Certificatele de acreditare al Organismului de certificare si Laboratorului de

incercari in Sistemul National de Certificare si documentatia metodico organizatorica aferenta acestor certificate;

- Standardele nationale de referfinta SM-45. Certificarii obligatorii se supun produsele şi serviciile care sunt incluse în

Nomenclatorul produselor, proceselor şi serviciilor supuse certificării obligatorii în Republica Moldova, care se aprobă de către Guvern.

Majoritatea produselor din telecomunicaţii, informatică şi postă sunt incluse în acest Nomenclator.

Certificarea produselor de telecomunicaţii se efectuează pentru producerea în serie , importul şi comercializarea produselor pe piaţă şi utilizare (conectarea la reţelele publice).

Cadrul instituţional În Republica Moldova certificarea se efectuează în cadrul Sistemului Naţional

de Asigurare a Conformităţii Produselor , care se constituie din Organismul Naţional de asigurare a Conformităţii Produselor – Departamentul “ Moldovastandard” ,

Page 66: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

489

Organismele de certificare şi Laboratoarele de încercări acreditate în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Echipamentele şi cablurile de telecomunicaţii se importă, se furnizează şi se comercializează numai în baza certificatului de conformitate, eliberat de organismul de certificare a produselor din telecomunicaţii.

Organismul de certificare a produselor şi serviciilor de comunicaţii cu Laboratorul de încercari la compatibilitatea electromagnetică ( LI CEM) sunt acreditate în Sistemul Naţional de Asigurare a Conformităţii.

În mod general procedura de certificare constă din urmatoarele etape: - primirea şi inregistrarea cererii de certificare şi a documentelor anexate,

adoptarea deciziei de a efectua certificarea; - determinarea schemei de certificarare şi intocmirea contractului de efectuare

a certificării între solicitant şi ISC cu indicarea costului certificării. Costul certificării se determină conform tarifelor aprobate de catre MTC şi coordonate cu Moldova-Standard în dependenţă de tipul produsului, schema de certificare ş.a.;

- încercările de laborator se efectuează în laboratoare acreditate în SNC. Acelaşi tip de echipament poate fi incercat în mai multe laboratoare concomitent.

- examinarea în OC a Rapoartelor de încercări şi a altor documente prezentate de solicitant şi adoptarea Deciziei de eliberare a Certificatului, sau de refuz;

- eliberarea Certificatului de conformitate şi marcarea echipamentului certificat. Fiecare exemplar de produs certificat se marchează cu marca de conformitate de către OC TIP sau, cu permisiunea acestuia , de către solicitant.

8.4.3. Tehnologii informaţionale Volumul total de producere software înregistrat în anul 2003 de către

companiile chestionate a alcătuit 2250000 dolari SUA. Din această sumă 35% (790000 dolari SUA) a alcătuit consumul pieţei locale şi 65% (1460000 dolari SUA) au fost exportate. Rata creşterii vânzărilor înregistrată la aceste companii în perioada anilor 2001 – 2003 a fost destul de mare şi atingea 50% anual (1 milion dolari SUA în 2001 şi 1,6 milioane dolari SUA în 2003).

Jumătate din numărul total al producătorilor ce exportă produsele sale nu sunt implicaţi direct în promovarea pe piaţă a propriilor produse şi servicii, deoarece aceasta este efectuată de către părţi terţe. Aceste părţi terţe sunt companiile mame sau fiice de peste hotare, sau parteneri strategici de distribuţie. De obicei, producătorii TI din Moldova nu creează reprezentanţe directe în afara ţării din cauza dificultăţilor de raportare şi tind spre deschiderea companiilor subordonate. Pe de altă parte, Moldova nu are o reputaţie în domeniul TI (în unele ţări, ca Rusia, ea poate avea chiar şi o imagine negativă), de aceea companiile din Moldova evită descoperirea originii lor la etapa iniţială a negocierilor.

Cifra de afaceri a pieţei este concentrată în proporţie de 90-95% la Chişinău, din cauză că cele mai importante societăţi se implantează la Chişinău şi că, pentru cele mai mari contracte, ele vor fi întotdeauna preferate. Societăţile de servicii informatice din Republica Moldova care au mai mult de 50 salariaţi sunt mai ales filiale ale unor grupuri străine, care lucrează total sau parţial pentru pieţe externe. Media de mărime a societăţilor de servicii informatice din Republica Moldova este sub « pragul critic » necesar pentru a oferi toate serviciile de care ar avea nevoie piaţa.

Page 67: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

490

Reţele şi servicii de transport de date şi acces la Internet Serviciile de transmisiuni de date, acces la Internet reprezintă 5,3% din

valoarea totală a pieţei de telecomunicaţii şi informatică din Republica Moldova. Valoarea pieţei pentru aceste servicii a înregistrat o creştere impunătoare de 122% în anul 2003 faţă de 2002

Până data de 31.12.2003, 279 de companii au fost licenţiate să ofere servicii în domeniul informaticii: dintre care 72 companii transport de date prin reţele terestre şi sau VSAT, 50 companii licenţiate să ofere servicii de IP-telefonie. Principalele servicii furnizate pe această piaţă sunt: VoIP, acces la Internet, etc.

Deşi numărul operatorilor licenţiaţi să ofere servicii de informatică este relativ mare, ponderea operatorilor viabili pe piaţă este relativ mic, aceasta, în principal, datorându-se conjuncturii de piaţă turbulentă precum şi unei concurenţe acerbe pe această piaţă.

În perioada 2002-2003, numărul conexiunilor în bandă largă a crescut uşor în valoare procentuală de 4%. Această creştere s-a datorat în principal creşterii numărului de conexiuni prin cablu coaxial oferite utilizatorilor rezidenţiali.

Serviciile de acces la Internet prin Dial-up beneficiază de un regim de reglementare separat, fiind o distincţie din punct de vedere al reglementării între apelurile Dial-up şi apelurile de telefonie obişnuită http://www.anrti.md/ro/acte/hotar.htm#hot45 .

Creşterea utilizării Internet-ului pentru multe servicii creează premise pentru creşterea pieţei accesului la Internet. Astfel, numărul utilizatorilor Internet în valoare procentuală a crescut faţă de 2003 cu 60%.

La 01.01.2003 indicii principali ai informatizării erau următorii: • alocaţii pentru informatizare, total – 320 994 300 lei; • alocaţii din Bugetul de Stat – 17 483 600 lei; • alocaţii din mijloace proprii, inclusiv provenite de la prestarea serviciilor

informaţionale – 303 510 700 lei; • consumuri şi cheltuieli anuale pentru informatizare, inclusiv elaborări şi

proiectări, procurarea tehnicii de calcul şi a produselor program, exploatarea şi întreţinerea sistemelor informatice – 334 462 700 lei;

• numărul de calculatoare personale – 41 066 unităţi, de menţionat că majoritatea computerelor - 74% constituie calculatoare de tip Pentium;

• reţelele de calculatoare, total – 2597, inclusiv reţele locale (LAN) - 2078 şi reţele teritoriale (WAN) – 519 unităţi;

• prestarea serviciilor informatice, inclusiv consultaţii pentru asistenţa tehnică, pentru programare, prelucrarea informaţiei la calculator, servicii la crearea şi întreţinerea bazelor de date, servicii de arendă şi comercializare a tehnicii de calcul şi alte servicii conexe cu tehnica de calcul – 225 519 000 lei;

• numărul scriptic de lucrători la organizaţii specializate pentru prestarea serviciilor informaţionale cît şi a specialiştilor ce utilizează tehnica de calcul în lucru – 40 342 persoane.

Analiza comparativă a acestor date ne permite sa facem următoarele concluzii: Sectorul serviciilor informaţionale se afla în creştere permanentă fiind cel mai

productiv din toate sectoarele de activitate în economia naţională. Sprijinul statului a

Page 68: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

491

acestui proces este foarte redus (alocările din buget nu depăşesc 0.49% în comparaţie cu Estonia - 1.1% Rusia- 1%, SUA-4%, Germania-3%).

Se înregistrează o creştere continuă a numărului de utilizatori Internet, ceea ce denotă o sporire a cererii la informaţie şi la serviciile de comunicaţie. Totuşi, Internet-ul rămâne a fi unul dintre bunurile “de lux” în ţară. În mare măsură aceasta se datorează nivelului scăzut de informatizare pe republică în ansamblu şi potenţialului slab de cunoaştere a calculatorului în deosebi la populaţia rurală. Procentul populaţiei (populaţia 4246.7 mii locuitori) cu acces la Internet în 2002 constituia circa 4.3% (în comparaţie acest nivel este de 2 ori mai mic de cît în Rusia şi de 6 ori mai mic de cît în Estonia). Indicatorul accesului populaţiei la TI pentru 2002 era şi mai scăzut 2.6% (din numărul total de populaţie) (pentru comparaţia Rusia – 4.29%, Estonia-13.54%). De asemenea, se observă un decalaj esenţial „decalajul digital” între capitală şi celelalte zone ale ţării după numărul de calculatoare şi gradul de acces la Internet.

Majoritatea resurselor sunt amplasate pe teritoriul mun. Chişinău (populaţia 850 mii. locuitori) 80%-utilizatori Internet, 90%-calculatoare.

E-guvernarea O caracteristică a nivelului implementării şi utilizării tehnologiilor informaţiei

este nivelul de utilizare a lor în instituţiile guvernamentale. Majoritatea siturilor guvernamentale asigură răspunsuri personalizate la

întrebările cetăţenilor. O formă frecventă de legătură inversă (feed-back) este forumul. Cîteva pagini oficiale (ale Preşedintelui ţării, Ministerului de Interne,

Departamentului Tehnologii Informaţionale, Departamentului de Dezvoltare a Turismului, Agenţiei de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale) anunţă - dar nu fiecare asigură - legătura inversă.

Cetăţeanul poate obţine online formularele pentru declaraţia fiscală, însă nu are posibilitate să trimită formularul completat. În Inspectoratul fiscal formularul extras din Internet nu e valabil. Declaraţia trebuie copiată pe formularul oferit de funcţionar.

Organele guvernamentale nu oferă baze de date pentru acces public. Agenţia de Stat pentru protecţia proprietăţii industriale oferă online atît o bibliotecă de ghiduri în domeniu, cît şi mostrele documentelor (în 3 limbi) necesare pentru înregistrarea unei invenţii. Toată informaţia necesară inventatorilor este prezentă pe sit, inclusiv orele de audienţă. Însă recepţionarea documentelor online nu e posibilă.

În conformitate cu datele ONU, actualmente din cele 191 de ţări-membre, elemente ale guvernului electronic pot fi întâlnite în 173 din ele. Însă în majoritatea din aceste ţări guvernul se limitează la afişarea diverselor informaţii, fără a avea o legătură inversă cu cetăţenii. Doar locuitorii a 63 de ţări pot obţine prin Internet servicii ale sectorului de stat şi doar în 33 există posibilitatea de a efectua plăţile pentru aceste servicii fără a-şi părăsi locul de muncă dotat cu calculator (în baza materialelor revistei „Europa”, 26 martie 2004). După indicele de e-guvernare Moldova se află pe ultmiul loc în Europa (1,29), iar după indicele accesului digital conform Studilului efectuat de Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor în anul 2003 ocupă locul 114 în lume din 180 de ţări.

Reflectarea schemelor G2C, G2B, G2G pe siturile Moldovei Ramificarea G2B

Page 69: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

492

Cele mai semnificative situri ce reflectă această direcţie sînt: • Banca Naţională a Moldovei (www.bnm.org) - sînt plasate actele normative,

hotărîrile şi regulamentele, baza legislativă, informaţia băncilor comerciale, rapoartele anuale ale BNM, specimenele formularelor rapoartelor pe care băncile comerciale le prezintă BNM. Toată informaţia se actualizează regulat. Este afişat zilnic cursul oficial al valutelor care se păstrează 90 zile ce preced acestei date. Sînt prezentate răspunsurile la cele mai frecvente întrebări, specimenele bancnotelor, descrierea elementelor lor de protecţie. Situl este prezentat în limbile română şi engleză; lipsesc telefoanele de contact.

• Agenţia de Stat pentru protecţia proprietăţii industriale (www.agepi.md). Pe lîngă o bibliotecă online a documentelor situl oferă şi ghidurile de patentare, specimenele documentelor în trei limbi necesare pentru înregistrarea cererilor de brevetare. Cu regularitate se actualizează compartimentul “Noutăţi”. Sînt adresele şi orele de audienţă a departamentelor ce efectuează brevetarea. Nu se oferă posibilitatea prezentării documentelor Online.

• Serviciul Fiscal de Stat al Republicii Moldova (www.fisk.md). Prezintă lista rapoartelor fiscale şi modul de completare a lor, sperimenele formularelor declaraţiilor. Sînt prezentate răspunsurile la scrisorile oficiale, adresele şi telefoanele organelor teritorial-administrative ale serviciului fiscal, dar nu-s arătate orele de lucru.

• Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică (ANRTI) (www.anrti.md/index.htm) eliberează licenţe pe activitate în telecomunicaţii. Sînt prezentate lista şi specimenele documentelor necesare pentru obţinerea licenţei, orele de lucru. Este afişată lista licenţelor eliberate şi protocoalele şedinţelor în care se eliberează şi se retrag licenţele.

Unele exemple de situri ce nu fac faţă cerinţelor. • Departamentul de Stat pentru Privatizare al Republicii Moldova

(www.privatization.md). Oferă o informaţie succintă despre întreprinderile ce se expun privatizării la licitaţie. Situl este în limba engleză, parţial şi în română. Legătura inversă lipseşte. Ultima actualizare iulie 2003 (văzut la 14 aprilie 2004).

• Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice (www.tender.md). Este prezentată informaţia pentru achiziţiile statutului: formula, condiţiile iniţiale, persoane de contract. Lipseşte legătura inversă. Informaţia despre ultimele tendere – 29.03.2004. Este arhiva tenderelor petrecute, însă nu sînt prezentate rezultatele. Ultimele noutăţi de la 26.09.2003. Sînt anunţate trei limbi, dar engleza este inaccesibilă, limba rusă este menţinută doar parţial.

Ramificarea G2C Funcţia de oferire a informaţiei necesare cetăţeanului pentru soluţionarea

problemelor sale prin intermediul siturilor oficiale este menţinută de o anumită parte a siturilor oficiale. Sînt prezentate fragmentar buletinele Guvernului, declaraţiile fiscale, legislaţia, statistica, lista preţurilor. Legătura inversă nu există, deci este imposibil să trimiţi şi să înregistrezi formularele completate. Singurul lucru ce se oferă pe unele

Page 70: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

493

situri este posibilitatea de a să trimite online o întrebare, la care nu eşti sigur că obţii şi răspuns. Există situri ce au rubrica “Cele mai frecvente întrebări”.

Un serviciu răspîndit şi solicitat în majoritatea ţărilor – baza de date Internet – în Moldova practic nu există. Baza Legislativă a ţării (www.lex.md ) nu se distribuie gratuit (licenţa pentru instalarea ei pe un calculator costă 300 dolari SUA!). Practic în toate ţările Europei bazele de date cu legislaţia sînt gratuite (Norvegia, Germania, Olanda etc).

Există şi soluţii reuşite a siturilor din Moldova. • Departamentul Dezvoltarea Turismului (www.turism.md ) are un sit bine

structurat în trei limbi. Utilizatorul se poate orienta uşor în căutarea informaţiei necesare. Oferă informaţie generală despre ţară:

- istorie, geografie, climă, tradiţii, limbile vorbite, valută etc.; - pentru vizitatori: harta ţării, rute turistice, rutele vinului, agenţii de voiaj,

posibilităţi de organizare a conferinţelor etc.; - informaţie curentă: timpul, noutăţi, evenimente culturale, expoziţii, prezentări

etc. Există posibilitatea de căutare. Legătura inversă se efectuează prin internet-

formular: răspunsul la întrebări se obţine indicînd e-mailul. • Ministerul Afacerilor Interne (www.mai.md ). Situl se menţine în limbile

română şi rusă. Noutăţile şi informaţiile operative sînt relativ proaspete. Este descrisă istoria Ministerului, structura organizaţională, lista serviciilor, preţurile. Este prezentă legislaţia, hotărîrile organelor de resort. Se oferă informaţia de contact: adresele, telefoanele comisariatelor de poliţie. Revista şi ziarele editate de Minister sînt accesibile online.

Ramificarea G2G Microsoft Corporation prezintă un exemplu de realizare a proiectului “Portalul

guvernamental al Republicii Croaţia: realizarea conceptului G2G”, în care se descrie după cum urmează ideea acestui portal:

Ideea portalului e-Government Portal constă în trecerea de la organizarea activităţii în baza documentelor pe hîrtie la cele electronice. Pentru realizarea ei sînt necesare trei condiţii.

1) Documentele Guvernului trebuie să fie în formă digitală. Aceasta clauză este asigurată, fiindcă conform cerinţelor tot schimbul de documente trebuia să se efectuieze atît pe hîrtie, cît şi în formă electronică.

2) A fost aprobat că semnătura digitală şi cea pe hîrtie au aceeaşi putere. Legea cu privire la semnătură digitală este în stadiul de aprobare.

3) Continuă să se formeze infrastructura reţelei interne “intranet” ce cuprinde toate subdiviziunile Guvernului şi asigură transmiterea documentelor digitale.”

În Moldova: Prima condiţie este satisfăcută. În paralel cu documentele guvernamentale pe

hîrtie există şi echivalentele lor în formă electronică. Însă circulaţia documentelor digitale nu se practică.

A doua condiţie. Legea este elaborată, dar pînă cînd nu este adoptată.

Page 71: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

494

A treia condiţie. Acest domeniu nu este transparent pentru cetăţeni, nu se ştie despre existenţa “intranetului” în Guvern şi Ministere.

Analiza siturilor Guvernului şi Ministerelor vorbeşte elocvent că ramificarea G2G în Moldova nu funcţionează.

Probleme existente: - pagina oficială (Situl oficial) a Republicii Moldova – nu asigură ieşirea la toate

ministerele şi departamentele. Nu se asigură nici un serviciu online pentru cetăţeni şi mediul de afaceri;

- siturile ministerelor şi departamentelor sînt foarte neomogene în completitudinea informaţională. Nu s-a conştientizat rolul siturilor în oferirea serviciilor pentru business şi cetăţeni. Chiar şi ministerele foarte importante pentru ţară (exemplu Ministerul Agriculturii) nu oferă nici minimumul de informaţii, considerînd situl drept o modă căruia i se plăteşte tribut;

Priorităţi pe termen scurt: - implementarea e-Guvernului ca element cheie pentru stimularea dezvoltării

celorlalte componente ale Societăţii Informaţionale, şi în primul rând a Portalului Guvernamental Naţional;

- aprobarea cât mai urgentă a legislaţiei necesare pentru asigurarea circulaţiei documentelor în formă electronică şi comerţului electronic (Legea privind comerţul electromic, Legea privind semnătura electronică şi documentul electronic, Legea privind protecţia datelor personale);

- crearea condiţiilor de acces ieftin la segmentul naţional Internet (Intranet la nivel naţional) pentru e-comerţ în interiorul ţării.

Priorităţi pe termen mediu: - crearea condiţiilor favorabile pentru investiţii în inalta tehnologie (capital

strain şi capital autohton), stabilind mecanismele de asigurare din partea statului a riscurilor în caz de urmări catastrofale ale dispozitivelor de importanţă majoră, create cu participarea cercetătorilor şi proiectanţilor moldoveni.

- stimularea fiscală a companiilor şi persoanelor fizice care elaborează şi comercializează produse autohtone soft şi hard,

- stimularea exportului produselor inovaţionale soft şi hard prin excluderea taxelor vamale pentru aceste produse,

- implementarea legii cu privire la comerţul electronic, legii cu privire la protecţia datelor personale şi legii cu privire la semnătură digitală şi documente electronice, inclusiv prin:

• crearea câtorva centre (cel puţin 3) de certificare a semnăturii electronice;

• certificarea programelor- mijloacelor de certificare a semnăturii electronice şi/sau recunoaşterea reciprocă a certificării acestor mijloace de către statele vecine (Ucraina, Rusia, România);

Page 72: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

495

- impunerea unui moratoriu fiscal (impozitul pe venit pentru persoane juridice) pentru primii trei ani de activitate pentru noile companii care s-au lansat in domeniul TIC;

- reducerea taxei pe veniturile persoanelor juridice din sector până sub 5%, pentru ca companiile TI din Moldova să fie competitive în raport cu companiile din ţările vecine;

- anularea taxei suplimentare de 5% la sursa de plată pentru sectorul de servicii (inclusiv serviciile TIC),;

- soluţionarea problemei în ceea ce priveşte TVA la livrarea serviciilor TIC în formă electronică (la tranzacţiile de import şi export), perfecţionarea şi simplificarea procedurii de restituire a TVA la exportul produselor software;

- anularea cerinţei de a prezenta Inspectoratului Fiscal de Stat Actul cu privire la lucrările executate când companiile raportează vânzările produselor prin Internet;

- dezvoltarea şi extinderea infrastructurii telecomunicaţiilor necesare pentru prestarea accesului în bandă largă şi altor servicii avansate;

- oprirea exodului de creieri din domeniu prin măsuri de susţinere a activităţilor în domeniul TIC (creditare preferenţială pentru procurare computere, cumpărare apartamente, etc. pentru specialiştii calificaţi);

- promovarea utilizări pe larg a noilor tehnologii în business şi administraţie, în special în domeniul sănătăţii şi educaţiei (e-guvernare, e-comerţ, e-sănătate, e-instruire), prin asigurarea infrastructurii avansate, dezvoltarea conţinutului şi implementarea proiectelor pilot;

- lansarea de către Guvern a programelor speciale cu participarea sectorului bancar pentru asigurarea accesului companiilor locale TIC la resurse creditare ieftine (de exemplu, elaborarea schemelor de compensare, aplicarea schemelor de asigurare şi garantare a creditelor la export etc.);

- negocierea cu principalii producători mondiali de software şi/sau cu organizaţii donatoare din străinătate şi încheierea acordurilor de reducere şi/sau acoperire parţială a costurilor pentru software produs de aceştea şi importat în Moldova în vederea asigurării accesului majorităţii populaţiei la produsele soft originale;

- crearea unui sistem de inovare si de suport tehnologic care sa permită (sa faciliteze) atât accesul la centrele de servicii tehnologice din Uniunea Europeana, cât şi folosirea specialistilor autohtoni;

- conştientizarea populaţiei referitor la beneficiile aplicării tehnologiei informaţiei şi formarea încrederii cetăţenilor în TIC prin cicluri de programe la televiziune şi radio.

- concentrarea pe realizări în domenii, care presupun valorificarea superioară a cunoştinţelor şi forţei intelectuale ("Knowledge - intensive fields"), care pot transforma aptitudinile intelectuale în valoare adaugată pentru produse şi servicii specifice societăţii informaţionale, cu obţinerea unui profit şi a unei poziţii favorabile pe plan internaţional (ca ţară exportatoare de "bunuri cultural-intensive").

8.4.4. Audiovizualul Mass-media, în calitate de componentă esenţială a spaţiului public, reprezintă un

fenomen important pentru realitatea social-politică a republicii Moldova. Dezvoltarea sistemului mediatic, în special, a celui audiovisual, constituie, în mod cert, o prioritate a societăţii, antrenate în procesul democratizării. În ultimii ani evoluţiile sectorului

Page 73: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

496

audiovisual din republica moldova s-au aflat într-o permanentă atenţie a guvernării, societăţii civile, forţelor politice din opoziţie, instituţiilor mass-media.

Dinamica dezvoltării sectorului înregistrează un şir de tendinţe positive. Totodată, elaborarea şi adoptarea cadrului legislativ care, în linii mari, acordă condiţii necesare pentru dezvoltarea mass-media în Republica Moldova, nu comportă întotdeauna oportunităţile necesare pentru evoluţia adecvată a masss-media, în general, şi a audiovizualului, în special.

Cadrul juridic Cadrul legislativ de funcţionare a instituţiilor audiovizualului în Republica

Moldova îl constituie: § tratatele internaţionale, europene şi regionale, acordurile multilaterale şi

bilaterale, cele mai importante fiind: - Declaraţia Universală a drepturilor Omului, adoptată – New York, 10

decembrie 1948 (Ratificată prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 217-II din 28 iulie 1990);

- Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, adoptat - New York, 16 decembrie 1966, în vigoare din 23 martie 1976 (ratificat prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 217-II din 28 iulie 1990);

- Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale / Convenţia Europeană a Drepturilor Omului – CEDO, adoptată – Roma, 4 noiembrie 1950, în vigoare din 3 septembrie 1953 (Ratificată prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997);

- Convenţia europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră, adoptată – Strasbourg, 5 mai 1989 (Ratificată prin legea Republicii Moldova nr. 1555-XV din 19 decembrie 2002);

§ legi şi alte acte normative ale Republicii Moldova: - Legea audiovizualului nr.603-XIII din 3 octombrie 1995; - Legea cu privire la instituţia publică naţională a audiovizualului Compania

“Teleradio Moldova” nr. 1320-XV din 26 iulie 2002 - Legea privind accesul la informaţie nr. 982-XIV din 11 mai 2000; - Legea privind secretul de stat nr. 106-XIII din 17 mai 1994; - Legea privind secretul commercial nr. 171-XIII din 6 iulie 1994; - Legea cu privire la informatică nr. 1069-XIV din 22 iunie 2000; - Legea cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale de stat nr.

467-XV din 21 noiembrie 2003; - Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe nr. 293-XIII din 23

noiembrie 1994; - Legea presei nr. 243-XIII din 26 octombrie 1995; - Legea cu privire la activitatea editorială nr. 939-XIV din 20 aprilie 2000; - Legea privind contracarea activităţii extremiste nr. 54-XV din 21 februarie

2003; - Legea cu privire la difuzarea exemplarelor de opere şi fonograme nr. 1459-

XV din 14 noiembrie 2002 - Acte normative-juridice naţionale cu caracter general: - Constituţia republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994; - Legea telecomunicaţiilor nr. 520-XIII din 7 iulie 1995;

Page 74: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

497

- Legea cu privire la publicitate nr. 1227-XIII din 27 iunie 1997; - Codul electoral nr. 1381-XIII din 21 noiembrie 1997; - Codul civil al republicii moldova, adoptat prin legea nr. 1107-XV din 6 iunie

2002; - Codul penal al republicii moldova, adoptat prin legea nr. 985-XV din 18

aprilie 2002; - Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr 225-XV din 30 mai

2003; - Codul de procedură penală al republicii moldova nr. 122-XV din 14 martie

2003; - Codul cu privire la contravenţiile administrative, aprobat prin Legea din 29

martie 1985 (Art. 51/2 în redacţia Legii nr. 63-XV din 27 februarie 2003); - Legea contenciosului admiinistrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000; - Legea cu privire la combaterea terorismului nr. 539-XV din 12 octombrie

2001

Cadrul juridic în vigoare, conţinînd setul necesar de reglementări normative în domeniul audiovizualului, configurează un context aaceptabil pentru organizarea activităţii eficiente a instituţiilor antrenate în procesul de coordonare, reglementare, producere şi difuzare a serviciilor în sfera audiovizualului.

Cadrul instituţional Cadrul instituţional general de activitate în sfera audiovizualului este

reglementat prin Legea audiovizualului nr. 603-XIII, adoptată de parlamentul republicii Moldova la 3 octombrie 1995.

1. Prin instituirea, în conformitate cu legea audiovizualului, a Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA), a fost constituită componentă primordială a sistemului naţional al audiovizualului. În calitatea sa de autoritate publică autonomă în domeniul radiodifuziunii şi televiziunii, Consiliul Coordonator al Audiovizualului are menirea să activeze drept garant al interesului public în domeniul serviciilor de programe audiovizuale, în condiţiile definite prin lege. În conformitate cu Statutul CCA, aprobat prin decizia parlamentului republicii moldova nr. 988-XIII din 15 octombrie 1996, atribuţiile Consiliului Coordonator al Audiovizualului ţin de reglementarea şi coordonarea activităţilor desfăşurate de companii, studiouri, posturi, organizaţii şi ceilalţi agenţi în domeniul audiovizualului. Consiliul Coordonator al Audiovizualului stabileşte norme obligatorii referitoare la aplicarea legii audiovizualului în activitatea instituţiilor din sfera audiovizualului. Consiliul Coordonator al Audiovizualului este constituit din 9 membri, numiţi de: a) Parlament – 3 membri; b) preşedintele republicii moldova – 3 membri; c) Guvern – 3 membri. Consiliului Coordonator al Audiovizualului îi revine sarcina de a contribui la constituirea unui cadru adecvat pentru crearea unei piţe libere şi concurenţiale a audiovizualului din republica Moldova. În deplin accord cu prevederea legii audiovizualului, care stipulează, în art. 5, că instituţia audiovizualului poate fi creată de către una sau mai multe persoane fizice sau juridice din republica Moldova sub orice formă de organizare juridică în conformitate cu legislaţia, Consiliul Coordonator al Audiovizualului, desfăşoară activitatea de reglementare şi coordonare a spaţiului teleradioinformativ al republicii moldova, în primul rind, prin atribuirea de licenţe de

Page 75: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

498

emisie pentru posturile radio şi de televiziune din republică. În urma acestei activităţi, de la mijlocul anilor 1990, în republica Moldova a fost înregistrat un număr semnificativ de staţii radio şi de televiziune, peste 100 din ele desfăşurîndu-şi în present activitatea, în corespundere cu normele determinate de CCA.

2. Sistemul instituţional naţional al audiovizualului include postiuri de radio şi de televiziune care difuzează programe la nivel naţional şi la cel local.

3. Prin legea cu privire la instituţia publică naţională a audiovizualului Compania “Teleradio-Moldova” nr. 1320-XV, adoptată de parlamentul republicii Moldova la 26 iulie 2002, Companiei de stat “Teleradio-Moldova” i-a fost acordat un statut nou – de radioteleviziune publică. Modificările în Legea cu privire la instituţia publică naţională a audiovizualului, adoptate de parlament prin legea nr. 107-XV din 13 martie 2003, în vigoare din 25 martie 2003, au condus la iniţierea procesului de transformare a companiei de stat “Teleradio-Moldova într-o instituţie publică naţională a audiovizualului, marcînd, astfel, începutul unor transformări de anvergură în sectorul mediatic moldovenesc. Un prim pas în această transformare a rezidat în constituirea Consiliului de observatori al instituţiei publice naţionale a audiovizualului (12 iunie 2003). În conformitate cu prevederile legii din 26 iulie 2002, cu modificările ulterioare, Consiliul de observatori exercită misiunea de organ de conducere autonom al instituţiei publice naţionale a audiovizualului Compania “Teleradio-Moldova”, asigurînd realizarea dreptului cetăţenilor şi al societăţii de a obţine informaţii veridice, complete şi operative, fiind, în acest scop, abilitat să monitorizeze respectarea de către Compania “Teleradio-Moldova”, în calitatea ei de instituţie publică naţională a audiovizualului, a prevederilor legale şi statutare. Conform legii, componenţa Consiliului de observatori include 15 membri, desemnaţi, pe un termen de 5 ani, de parlament (2 membri), preşedintele republicii moldova (2 membri), Guvern (2 membri), organizaţiile sindicale din republica moldova (2 membri), asociaţiile culturale ale minorităţilor naţionale din republica Moldova (2 membri), şi cîte un membru din partea Consiliului Superior al magistraturii, uniunilor de creaţie, organizaţiilor mass-media, Organizaţiei Republicane a veteranilor, colectivului de creaţie al Companiei. Constituirea Consiliului de observatory a instituţiei publice naţionale a audiovizualului Compania “teleradio-Moldova” şi alegerea prin concurs a primilui preşedinte al Companiei (14 iulie 2003) au constituit doar un început al funcţionării Companiei “Teleradio-Moldova” într-un regim nou. Pe parcurs, activitatea Companiei ca instituţie publică naţională a audiovizualului a constituit obiectul unei atenţii sporite a societăţii, înregistrînd obiecţii critice şi acţiuni de protest din partea colaboratorilor Companiei şi a societăţii civile,vizînd mecanismul de constituire şi activitatea ineficientă a Consiliului de observatori, nerespectarea principiilor democratice în activitatea Companiei.

Cadrul instituţional constituit al activităţii în domeniul audiovizualului

reprezintă, astfel, o dinamică în dezvoltare, dar marcată în anumite privinţe de incertitudine şi de echilibru destul de fragil, configurînd un şir de probleme actuale şi complexe, atît din perspectiva desfăşurării adecvate a procesului de democratizare a societăţii, cît şi sub aspectul orientării audienţei mass-media spre valorile europene.

Probleme existente

Page 76: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

499

Printre factorii ponderabili care determină apariţia şi perpetuarea unor probleme în funcţionarea sistemului naţional al instituţiilor sferei audiovizualului pot fi enumerate:

a) insuficienţa conştientizării, la toate nivelurile societăţii, a rostului, misiunii şi specificului mass-media, în special, a radioteleviziunii publice în lumea contemporană;

b) gradul redus de cunoaştere şi asimilare a experienţei necesare în domeniul audiovizualului public care se resimte în cercurile politice şi jurnalistice, dar, în primul rînd, printre cei antrenaţi nemijlocit în activitatea mediatică în cadrul serviciului public audiovizual (Consiliul de observatori, conducerea şi colectivul Companiei "Teleradio Moldova");

c) proporţiile problemelor care însoţesc în Republica Moldova efortul de implementare a standardelor profesionale, calitativ noi şi deosebite, aliniate standardelor internaţionale recunoscute în sfera profesională (în special, vizînd activitatea în cadrul instituţiei publice a audiovizualului);

d) necesitatea eficientizării activităţii structurilor abilitate cu coordonarea şi reglementarea şi / sau monitorizarea sferei audiovizualului, a evitării birocratizării excesive a procedurilor de acordare a licenţelor pentru activitate în domeniul audiovizualului.

Dezvoltarea adecvată a sistemului naţional al audiovizualului este determinată,

în definitiv, de gradul de antrenare în acest proces a profesioniştilor mass-media, iar, prin extindere, de starea – favorabilă transformărilor pozitive ori indiferentă, - a opiniei publice, reieşind şi din dinamica cunoaşterii, pătrunderii şi asimilării experienţei acumulate de instituţiile audiovizualului din ţările lumii, din proporţiile cooperării cu organismele internaţionale din domeniu, vizînd sprijinul acordat sectorului audiovizual moldovenesc.

Priorităţi pe termen scurt:

- consolidarea capacităţii instituţionale a organismelor naţionale de

reglementare şi coordonare a activităţilor în sfera audiovizualului; - examinarea legislaţiei existente în domeniul audiovizualului, cu revizuirea

aspectelor care provoacă obiecţii critice din partea forţelor politice, societăţii civile, organizaţiilor mass-media;

- dezvoltarea legislaţiei în vigoare pentru stabilirea unui raport integrat dintre activitatea Consiliului Coordonator al Audiovizualului şi cea a Consiliului de observatori al instituţiei publice naţionale a audiovizualului;

- acordarea sprijinului necesar pentru dezvoltarea şi extinderea sistemului posturilor radio şi tv locale;

- elaborarea şi implementarea unui complex de măsuri privind modernizarea tehnologică a sistemului audiovisual naţional, la toate nivelurile;

- perfecţionarea cadrului legal prin elaborarea şi adoptarea unei legi cu privirea la protecţia vieţii private;

- elaborarea şi adoptarea Codului deontologic al jurnaliştilor din instituţiile audiovizualului;

- aprofundarea pregătirii cadrelor calificate de jurnalişti.

Page 77: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

500

Priorităţi pe termen mediu: - elaborarea şi implementarea Strategiei dezvoltării sectorului mediatic în

republica Moldova, în special, al audiovizualului; - elaborarea şi realizarea unui plan de acţiuni privind instruirea profesională a

colaboratorilor instituţiilor mediatice din domeniul audiovizualului; - Implementarea standardelor europene în practica mediatică; - oferirea tuturor celor interesaţi a unui amplu suport informaţional privind

fenomenul mass-media în societatea contemporană, precum şi stimularea conştientizării de către societate a valorilor pe care le comportă dezvoltarea serviciilui radioteleinformaţional, inclusiv cel public, pe potriva exigenţelor confirmate de practica internaţională;

- sprijinirea structurilor de coordonare a audiovizualului, inclusiv a celui public, cum sînt Consiliul Coordonator al Audiovizualului, Consiliul de observatori şi Consiliul de administraţie al companiei „Teleradio-Moldova”, precum şi a jurnaliştilor de la posturile de radio şi televiziune naţionale şi locale, prin organizarea seminarelor şi a conferinţelor teoretico-practice în problemele dezvoltării mass-media;

- instituirea mecanismelor independente de expertiză riguros-ştiinţifică a activităţii mass media;

- consolidarea capacităţilor societăţii civile în monitorizarea activităţii mass media şi în analiza politicilor publice în sectorul mediatic.

- aprofundarea cooperării şi schimbului de informaţii cu organizaţiile mass-media din Occident şi organismele specializate ale statelor Uniunii Europene.

Page 78: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

501

9. ŞTIINŢĂ, EDUCAŢIE, SCHIMBURI INTERCULTURALE 9.1. Ştiinţă şi cercetare Situaţia actuală Ştiinţa reprezintă o prioritate naţională, importanţa căreia s-a fundamentat pe

baza rolului esenţial pe care ştiinţa şi tehnologia l-au jucat şi continuă să îl joace în dezvoltarea societăţii, reprezentând sursa principală a progresului în toate domeniile de activitate umană.

Întrucât lumea se îndreaptă spre o societate bazată pe cunoaştere, investiţiile în valori intangibile prin descoperiri ştiinţifice şi inovare devin din ce în ce mai importante şi determină în mare măsură competitivitatea economiei şi bunăstarea socială. Din aceste motive politicile în domeniul ştiinţei şi tehnologiei reprezintă o problemă de importanţă vitală pentru economiile moderne.

Sistemul de cercetare-dezvoltare din Republica Moldova poate fi caracterizat prin:

a. Direcţii prioritare generate în baza unui proces de largă consultare cu reprezentanţi ai mediului administrativ, ştiinţific şi economic şi armonizate cu cele europene;

b. Obiective şi structură - obiective determinate în mare măsură de potenţialul de cercetare existent; - orientare predominantă spre cercetare aplicativă şi fundamentală (cu pondere

redusă a activităţilor de experimentare şi dezvoltare tehnologică); - implicarea încă insuficientă a partenerilor din economie în formularea

obiectivelor concrete ale direcţiilor prioritare / programelor de stat; c. Eficienţă în plan ştiinţific şi tehnologic: - nivel relativ stabil al rezultatelor cercetării-dezvoltării; - grad redus de parteneriat pe plan intern şi internaţional; - nivelul ridicat de dispersie a activităţilor; d. Finanţare insuficientă de la bugetul de stat - mult sub nivelul necesar pentru

ca activităţile de cercetare să poată îndeplini într-adevăr rolul strategic de motor al dezvoltării economice şi sociale;

e. Infrastructură depăşită – decalajul echipamentului şi aparaturii existente faţă de cerinţele conform standardelor actuale este substanţial;

f. Resurse umane: reducerea numărului şi creşterea mediei de vârstă, cauzate de exodul spre alte sectoare ale economiei naţionale, combinată cu dificultatea de a atrage şi menţine tinerii specialişti;

g. Eficienţă în plan economic: - nivel modest de stimulare şi satisfacere a cererii de cercetare-dezvoltare a

unităţilor economice; - implicarea insuficientă a partenerilor din economie în realizarea proiectelor,

cauzată de dificultăţile financiare ale acestora, interes exclusiv pentru produse şi tehnologii de import, pentru producţie şi comercializare, precum şi reticienţa de a prelua riscurile implicate de activităţi proprii de cercetare-dezvoltare;

e. proceduri (competiţionale, de derulare, etc.) care necesită ajustări la modelele internaţionale.

Page 79: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

502

Cadrul legislativ Luând în consideraţie aceste impedimente precum şi noile circumstanţe atât pe

plan intern cât şi internaţional Parlamentul Republicii Moldova a aprobat prin Hotărârea sa nr. 259-XV din 15.07.2004 Codul cu privire la Ştiinţă şi Inovare al Republicii Moldova. Prezentul cod reglementează elaborarea şi promovarea politicii de stat în sfera ştiinţei şi inovării, precum şi relaţiile dintre subiecţii acestui domeniu, autorităţile administraţiei publice şi beneficiarii de rezultatele activităţii din această sferă, stabileşte rolul statului în stimularea ştiinţei şi inovării ca prioritate naţională pentru asigurarea unei dezvoltări economice durabile. De asemenea un rol fundamental în organizarea activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare îi revine Hotărârii Parlamentului Republicii Moldova nr. 1401-XV din 24.10.2002 cu privire la Lista direcţiilor prioritare de cercetare-dezvoltare pentru anii 2003-2010, direcţii ce sunt armonizate cu direcţiile prioritare de cercetare-dezvoltare ale Uniunii Europene.

Cadrul juridic în vigoare conţine minimul necesar de reglementări legislative şi normative în sfera ştiinţei şi inovării ce ar permite integrarea în Spaţiul European de Cercetare.

Cadrul instituţional În conformitate cu noul cod, Academia de Ştiinţe a Moldovei (AŞM) reprezintă

cel mai înalt for ştiinţific din ţară. Concomitent Academiei de Ştiinţe a Moldovei i se acordă şi dreptul de a elabora, aplica, monitoriza şi evalua politicile din domeniul ştiinţei şi inovării, devenind şi o instituţie cu atribuţii de autoritate publică centrală în domeniul dat. Prin cadrul juridic s-a legiferat separarea componentelor fundamentale a sistemului instituţional a sferei ştiinţei şi inovării:

- administrare, finanţare, monitorizare – Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei;

- evaluare, acreditare – Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare; - protecţia proprietăţii intelectuale – Agenţia de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală; - domeniul inovare şi transfer tehnologic – Agenţia pentru Inovare şi Transfer

Tehnologic. În prezent sfera ştiinţei şi inovării este reprezentată de trei sectoare: - academic, constituit din 28 de organizaţi de cercetare-dezvoltare a AŞM; - universitar, alcătuit din instituţiile de învăţământ superior; - departamental, în baza organizaţiilor de cercetare-dezvoltare subordonate din

punct de vedere administrativ organelor centrale de specialitate. Instituţiile de cercetare-dezvoltare sunt grupate în cadrul Academiei în trei

grupe: - membri instituţionali – organizaţii din sfera ştiinţei şi inovării din cadrul

AŞM; - membri de profil - organizaţii din sfera ştiinţei şi inovării cu subordonare

metodico-ştiinţifică Academiei de Ştiinţe a Moldovei ; - membri afiliaţi - organizaţii de drept privat din sfera ştiinţei şi inovării . Pentru a-şi îndeplini misiunea şi obiectivele, în conformitate cu politicile sale,

Academia de Ştiinţe a Moldovei acţionează în următoarele direcţii principale:

Page 80: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

503

- elaborarea, lansarea, finanţarea şi monitorizarea de programe de stat de cercetare-dezvoltare, inovare;

- stabilirea şi dezvoltarea unui cadru stimulativ pentru acţiunile de cercetare-dezvoltare - inovare în conformitate cu principiile, criteriile şi procedurile aplicate în Uniunea Europeană;

- integrarea internaţională, cu accent deosebit pe integrarea europeană, a activităţilor de cercetare-dezvoltare-inovare.

Astfel, Academia de Ştiinţe a Moldovei îşi asumă şi rolul de integrare a comunităţii ştiinţifice moldoveneşti în sistemul european de ştiinţă şi tehnologie, ca opţiune politică strategică.

În promovarea cooperării internaţionale se urmăreşte alinierea la obiectivele urmărite de Uniunea Europeană prin realizarea Spaţiului European de Cercetare. Acesta urmează să se realizeze prin creşterea nivelului de excelenţă, armonizarea tendinţelor naţionale de dezvoltare a ştiinţei cu tendinţele înregistrate pe plan internaţional şi creşterea eficienţei şi eficacităţii activităţilor de cercetare-dezvoltare şi inovare, prin însuşirea unor tehnici moderne în cercetare şi în managementul acesteia, precum şi printr-o interacţiune mai strânsă a politicii ştiinţifice, economice şi externe în domeniul cooperării internaţionale.

Pentru a îndeplini acest obiectiv strategic Academia de Ştiinţe a Moldovei: - va asigura sprijinul juridic, administrativ şi financiar pentru participarea în

programele şi acţiunile de cercetare-dezvoltare-inovare lansate în spaţiul european (PC6, INTAS, EUREKA, COST, NATO, etc.);

- va dezvolta capacitatea naţională ştiinţifică şi tehnologică în vederea participării la programele şi acţiunile de cercetare-dezvoltare-inovare lansate în spaţiul european (PC6, INTAS, EUREKA, COST, NATO, etc.);

Priorităţi pe termen scurt: - preluarea cu acquis-ul comunitar în domeniul şi în special:

- acquis-ul referitor la Programele Cadru Comunitare; - acquis-ul referitor la acordurile de cooperare ştiinţifică şi tehnologică,

încheiate de Uniunea Europeană cu terţe ţări. - armonizarea direcţiilor prioritare de cercetare-dezvoltare a Republicii Moldova

cu direcţiile prioritare ale Uniunii Europene; - elaborarea modului şi mecanismelor de finanţare bugetară a proiectelor de

cercetare-dezvoltare internaţionale, reieşind din principiile generale ale politicii în domeniul cooperării ştiinţifice şi tehnologice internaţionale;

- perfecţionarea mecanismelor fiscale în scopul stimulării atragerii investitorilor străini, comercializării tehnologiilor, mărfurilor şi serviciilor ştiinţifice şi asigurarea informării partenerilor străini privind înlesnirile acordate;

- concentrarea şi acumularea calitativă a potenţialului de cercetare din diverse domenii, prin:

- proiecte realizate în parteneriat între colective de cercetare de acelaşi profil, din diverse organizaţii de cercetare-dezvoltare;

- realizarea reţelelor de cercetare pe domenii, la nivel naţional, care să asigure corelarea colectivelor de cercetare din acelaşi domeniu;

- formarea centrelor de excelenţă în domenii ştiinţifice şi tehnologice prioritare (cu componenţă divers localizată: institute, universităţi, etc.);

Page 81: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

504

- crearea structurilor de asistenţă informaţională şi de consultanţă pentru participanţii moldoveni la cooperarea internaţională: puncte naţionale de contact, etc.

- optimizarea stocului de resurse şi facilităţi pentru cercetare la nivel european: centre de excelenţă, centre virtuale, etc.

- negocierea acordului de cooperare în domeniul ştiinţei şi tehnologiilor cu Uniunea Europeană, de aderare a Republicii Moldova la Programul european de cooperare în ştiinţă şi tehnologie COST, de aderare la reţeaua Pan-europeană de cercetare industrială şi inovare - EUREKA;

- valorificarea posibilităţilor de cooperare ştiinţifică oferite de Joint Research Centre, Cooperarea pentru Europa de Sud-Est, Cooperarea Economică la Marea Neagră, Iniţiativa Central Europeană, IUCN Dubna, Centrul Ştiinţifico-tehnologic din Ucraina, NATO etc.;

- lansarea concursurilor comune de proiecte INTAS – Republica Moldova; Priorităţi pe termen mediu: - sprijinirea procesului de trecere a Republicii Moldova la calea inovaţională de

dezvoltare şi sporirea competitivităţii ştiinţei şi tehnologiilor naţionale la nivel internaţional;

- utilizarea coerentă a instrumentelor şi resurselor publice pentru cercetare: coordonarea şi corelarea programelor;

- dinamizarea investiţiilor private în cercetare: instrumente de stimulare indirectă, instrumente perfecţionate de protejare a proprietăţii intelectuale;

- realizarea unui sistem unitar de referinţe ştiinţifice şi tehnice pentru formularea şi implementarea politicilor comunitare;

- creşterea numărului şi a mobilităţii tinerilor cercetători; - creşterea atractivităţii carierei ştiinţifice şi a dimensiunii ei europene; - creşterea coeziunii şi atractivităţii spaţiului de cercetare european: întărirea

rolului regiunilor, integrarea vest-est; - crearea unei viziuni unitare şi a dimensiunii europene în privinţa rolului

ştiinţei şi tehnologiei în raport cu societatea; - sprijinirea participării la Programele Cadru de cercetare-dezvoltare ale Uniunii

Europene, INTAS, la acţiunile EUREKA şi COST, NATO.

Page 82: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

505

9.2. Educaţie, formare profesională şi tineret 9.2.1. Sistemul naţional de educaţie Fiind parte a comunităţii internaţionale şi mai precis a celui european, Republica

Moldova este impusă să se conformeze la unele schimbări care au loc pe piaţa educaţională a europei. S-a ajuns la concluzia că specialiştii care sunt creaţi de sistemul educaţional naţional, trebuie să corespundă standardelor educaţionale internaţionale. Un pas important care a fost întreprins în această direcţie este începerea negocierilor de aderare la Procesul de la Bologna, care a permite conformarea sistemului educaţional naţional la cel european.

Cadrul legislativ § tratatele internaţionale, acordurile multilaterale şi bilaterale, cele mai

importante fiind: - Carta Naţiunilor Unite din 26 iunie 1945, în vigoare pentru Republica

Moldova din 2 martie 1992; - Constituţia ONU din 16 noiembrie 1945 pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură

(UNESCO) în vigoare pentru Republica Moldova din 27 mai 1992; - Convenţia privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăţământului

din 15 decembrie 1960, în vigoare pentru Republica Moldova din 17 iunie 1993; - Convenţia privind importul de publicaţii cu caracter educativ, ştiinţific sau

cultural din 22 noiembrie 1950, ratificată prin Hotărârea Parlamentară Nr. 70-XIV din 2 iulie 1998;

- Convenţia europeană cu privire la echivalarea diplomelor pentru admiterea în universităţi din 11 decembrie 1953, ratificată prin Hotărârea Parlamentară Nr. 465- XIV din 25 iunie 1999;

- Convenţia privind orientarea profesională şi pregătirea profesională în domeniul valorificării resurselor umane din 23 iunie 1975 ratificată prin Legea Nr. 480 – XV din 28 septembrie 2001;

- Convenţia cu privire la recunoaşterea calificărilor din învăţământul superior în regiunea europeană din 11 aprilie 1997 semnată la Lisabona ratificată prin Hotărârea Parlamentară Nr. 465-XIV din 25 iunie 1999;

- Convenţia privind cooperarea în domeniul culturii, învăţământului, ştiinţei şi informaţiei în zona Mării Negre din 6 martie 1993, ratificată prin Hotărârea Parlamentară Nr. 88-XIII din 28 aprilie 1994, în vigoare din 10 decembrie 1994;

- Acordul din 31 mai 2001 privind schimbul de informaţii în domeniul învăţământului dintre ţările membre ale CSI, ratificat prin Legea Republicii Moldova Nr. 1153-XV din 21 iunie 2002;

- Acordul din 29 noiembrie 2001 privind coordonarea lucrărilor în domeniul licenţierei activităţii de studiu, atestării şi acreditării instituţiilor de învăţământ ale statelor membre ale CSI, aprobat prin Hotărârea de Guvern Nr. 576 din 16 mai 2003;

§ legi şi alte acte normative ale Republicii Moldova: - Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, articolul 35, care

prevede Dreptul la învăţătură; - Legea învăţământului Nr. 547-XIII din 21 iulie 1995;

Page 83: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

506

- Legea Republicii Moldova Nr. 1257-XIII din 16 iulie 1997 cu privire la evaluarea şi acreditarea instituţiilor de învăţământ din R. Moldova;

- Legea Republicii Moldova Nr. 423-XIV din 4 iunie 1999 cu privire la aprobarea Regulamentului de Evaluare şi acreditare a instituţiilor de învăţământ;

- Legea Republicii Moldova Nr. 559- XV din 25 decembrie 2003 cu privire la modificarea şi completarea Legii Învăţământului nr. 547-XIII din 21 iulie 1995;

- Legea Republicii Moldova Nr. 1070-XIV din 22.06.2000 cu privire la aprobarea Nomenclatorului specialităţilor pentru pregătirea cadrelor în instituţiile de învăţământ superior;

- Legea Republicii Moldova Nr. 151-XV din 14 mai 2004 cu privire la modificarea şi completarea Legii nr. 1070 – XIV din 22.06.2000 privind aprobarea Nomenclatorului specialităţilor pentru pregătirea cadrelor în instituţiile învăţământului superior;

- Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 289 din 13 mai 1994 cu privire la aprobarea structurii şi atribuţiilor principale ale Ministerului Învăţământului al Republicii Moldova;

- Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 285 din 24.03.1997 privind aprobarea Regulamentului cu privire la învăţământul postuniversitar specializat;

- Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 112 din 28.02.96 privind aprobarea Regulamentului cu privire la organizarea şi desfăşurarea concursului pentru postul de Rector al instituţie de învăţământ superior universitar;

- Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 746 din 21.06.2003 privind aprobarea Regulamentului cu privire la instruirea cetăţenilor străini şi apatrizilor în instituţiile de învăţământ din Republica Moldova;

- Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 199 din 12.03.2001 cu privire la aprobarea Nomenclatorului meseriilor pentru pregătire cadrelor în învăţământ secundar profesional;

- Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova Nr. 606 – XV din 02.11.2001 privind aprobarea Regulamentului privind modul de formare şi utilizare a fondului de garanţie al Ministerului Învăţământului pentru acordarea de credite preferenţiale pe termen lung unor categorii de tineri studioşi;

- Hotărâre Guvernului Republicii Moldova Nr. 683 din 23.07.1999 cu privire la crearea Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei;

- Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 984 din 26.10.1999 cu privire la aprobarea Programului de stat de dezvoltarea a învăţământului pe anii 1999-2005;

- Dispoziţie Nr. 378/01.09.97 cu privire la regulamentarea studiilor în paralel la a doua specialitate în instituţiile de învăţământ superior universitar;

- actele normative interdepartamentale şi departamentale ale autorităţilor antrenate în sistemul educaţional (Ministerul Culturii, Ministerul Agriculturii, Departamentul Tineret şi Sport etc.)

Cadrul juridic care există la momentul dat în domeniul învăţământului poate fi apreciat ca unul suficient, dar care necesită completări privind reglementarea desfăşurării unor activităţi educaţionale, cum ar fi formarea continuă. Actualmente se poate de menţionat că prin lege se specifică finanţarea şi asigurarea materială a sistemului, reglementarea cadrului instituţional.

Page 84: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

507

Cadrul instituţional Cadrul instituţional care caracterizează sistemul educaţional naţional este

reglementat de Hotărârea de Guvern Nr. 289 din 13 mai 1994 cu privire la aprobarea structurii şi atribuţiilor principale ale Ministerului Învăţământului al R. Moldova.

În cadrul Parlamentului, funcţionează Comisia Parlamentară pentru Cultură, Ştiinţă, Învăţământ şi mijloace de informare în masă.

În componenţa Guvernului, organul competent este Ministerul Educaţiei, care are în subordine partea cea mai esenţială a sistemului instituţional şi anume: 16 universităţi bugetare, 23 universităţi private, 22 colegii naţionale, 18 de profil şi 15 private, 56 şcoli profesionale, 20 şcoli de meserii, precum şi internate şi instituţii speciale, care nu sunt foarte numeroase.

Direcţiile raionale de învăţământ reprezintă la nivel local instituţia responsabilă de învăţământ, care pe plan procedural şi logistic se subordonează Ministerului Educaţiei şi financiar este subordonat autorităţilor locale.

Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova, face parte din sistemul educaţional şi are atît menirea de pregătire a cadrelor, precum şi efectuarea unor studii şi cercetări în sistemul educaţional. De asemenea unele ministere de profil au în subordine unele instituţii de învăţământ (Ministerul Culturii, Ministerul Agriculturii, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale ş.a).

Sistemul de învăţământ are următoarea structură: I. Învăţământul preşcolar II. Învăţământul primar III. Învăţământul secundar:

- general (gimnazial, liceal, şcoala medie de cultura generala); - profesional.

IV. Învăţământul superior V. Învăţământul postuniversitar Sistemul de învăţămînt mai include învăţămîntul special, complementar şi cel

continuu. Obiectivele principale care sunt urmărite de către instituţiile implicate în

sistemul educaţional naţional sunt: promovarea politici educaţionale, stabilirea programelor competente de studii, elaborarea cerinţelor faţă de serviciile prestate, contribuirea la creşterea calităţii studiilor, crearea condiţiilor necesare pentru studii, oferirea calificărilor solicitate etc.

Evaluînd sistemul instituţional care există în domeniul învăţământului se poate de spus că există structurile necesare care ar putea coordona funcţionarea normală a procesului de educare a cetăţenilor Republici Moldova.

Probleme existente: - sunt unele lacune ce ţin de ordinul supravegherii calităţii; - lipseşte structura care ar coordona anumite forme de pregătire profesională; - lipsesc mijloacele financiare şi dotarea materială, necesară în procesul

educaţional; - nu există destule materiale didactice şi mijloace moderne de instruire, ceea ce

duce la scăderea calităţii studiilor obţinute şi la gradul scăzut de însuşirea a informaţiei noi.

Page 85: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

508

- nu sunt suficiente cadrele calificate la orice nivel educaţional, din cauza emigrării în masă a profesorilor la munca ilegală peste hotare;

- nu există un sistem de remunerare echitabil; - sistemul de perfecţionare nu corespunde standardelor; - nu sunt efectuate studii, care ar previziona necesitatea de calificări pentru

economia naţională; - nu se conlucrează cu sectorul real al economiei ca să fie coordonat curiculumul

universitar, care ar contribui la reducerea numărului de şomeri pe piaţa forţei de muncă. Sarcina prioritară, care a fost fixată pentru Minsiterul Învăţământului este

aderearea Republicii Moldova la Procesal de la Bologna, care ar permite stimularea creşterii calităţii învăţământului în sistemul naţional. O altă problemă este slaba implementarea a sistemului de credite, care presupón implicare anumitor standarde.

Priorităţi pe termen scurt: - perfecţionarea cadrului legislativ, care ar permite implemetarea standardelor

educaţionale internaţionale precum şi buna funcţionare a sistemului educaţional, (Legea cu privire la licenţiere, legislaţia în domeniul pregătirii continui etc );

- flexibilitatea curriculum-ului, prin adaptarea permanenta la inpulsurile care sosesc din mediul universitar şi extra-universitar;

- promovarea unui nou management al calitatii în procesul de învăţământ; - modernizarea infrastructurii universitare, inclusiv prin cresterea gradului de

informatizare a procesului de invatamant şi cercetarii stiintifice; - constituirea uni sistem modern de evaluare a învăţământului; - optimizarea reţelei instituţiilor de învăţământ superior şi a mecanismului de

evaluare academică. Priorităţi pe termen mediu: − elaborarea şi implementarea programelor speciale de dezvoltarea a

învăţământului; - crearea unei baze de date electronice centralizate cu privirea la toate

instituţiile care prestează servicii de instruire; - crearea platformei pentru aderarea la Procesul de la Bologna; - elaborarea mecanismelor care ar permite libera transferare a studenţilor de la

o instituţie la alta; - perfecţionarea sistemului de credite; - crearea unei strategii de dezvoltarea a învăţământului pe lungă durată; - implementarea noilor tehnici şi tehnologii în sistemul educaţional, (e-

learning, învăţământ la distanţă etc). 9.2.2. Instruirea continuă Instruirea continuă mai este denumită şi educaţia adulţilor care are o mare

importanţa pentru dezvoltarea mediului în care sunt implicaţi şi unde locuiesc ei. Educaţia continuă ca subiect al organizării educaţionale poate fi abordată prin trei elemente:

Page 86: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

509

- pregătirea vocaţională continuă (recalificare, perfecţionare, promovare profesională, adaptare legată de vârstă, grupurile profesionale);

- pregătirea nevocaţională continuă (pregătirea individuală, pregătirea generală şi specializată, pregătirea autonomă);

- pregătirea iniţială. Cadrul legislativ § tratatele internaţionale, europene şi regionale, acordurile multilaterale şi

bilaterale, cele mai importante fiind: - Convenţia privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăţământului

din 15 decembrie 1960, în vigoare pentru Republica Moldova din 17 iunie 1993; - Convenţia privind importul de publicaţii cu caracter educativ, ştiinţific sau

cultural din 22 noiembrie 1950, ratificată prin Hotărârea Parlamentară Nr. 70-XIV din 2 iulie 1998;

- Convenţia europeană cu privire la echivalarea diplomelor pentru admiterea în universităţi din 11 decembrie, ratificată prin Hotărârea Parlamentară Nr. 465- XIV din 25 iunie 1999;

- Convenţia privind orientarea profesională şi pregătirea profesională în domeniul valorificării resurselor umane din 23 iunie 1975 ratificată prin Legea Nr. 480 – XV din 28 septembrie 2001;

- Convenţia privind cooperarea în domeniul culturii, învăţământului, ştiinţei şi informaţiei în zona Mării Negre din 6 martie 1993, ratificată prin Hotărârea Parlamentară Nr. 88-XIII din 28 aprilie 1994, în vigoare din 10 decembrie 1994;

- Acordul din 31 mai 2001 privind schimbul de informaţii în domeniul învăţământului dintre ţările membre ale CSI, ratificat prin Legea Republicii Moldova Nr. 1153-XV din 21 iunie 2002;

- Acordul din 29 noiembrie 2001 privind coordonarea lucrărilor în domeniul licenţierei activităţii de studiu, atestării şi acreditării instituţiilor de învăţământ ale statelor membre ale CSI, aprobat prin Hotărârea de Guvern Nr. 576 din 16 mai 2003;

§ legi şi alte acte normative ale Republicii Moldova: - Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, articolul 35, care

prevede Dreptul la învăţătură; - Legea învăţământului Nr. 547-XIII din 21 iulie 1995; - Legea Republicii Moldova Nr. 1257-XIII din 16 iulie 1997 cu privire la

evaluarea şi acreditarea instituţiilor de învăţământ din R. Moldova; - Legea Republicii Moldova Nr. 423-XIV din 4 iunie 1999 cu privire la

aprobarea Regulamentului de Evaluare şi acreditare a instituţiilor de învăţământ; - Legea Republicii Moldova Nr. 1070-XIV din 22.06.2000 cu privire la

aprobarea Nomenclatorului specialităţilor pentru pregătirea cadrelor în instituţiile de învăţământ superior;

- Legea Republicii Moldova Nr. 151-XV din 14 mai 2004 cu privire la modificarea şi completarea Legii nr. 1070 – XIV din 22.06.2000 privind aprobarea Nomenclatorului specialităţilor pentru pregătirea cadrelor în instituţiile învăţământului superior;

- Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 285 din 24.03.1997 privind aprobarea Regulamentului cu privire la învăţământul postuniversitar specializat;

Page 87: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

510

- Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 746 din 21.06.2003 privind aprobarea Regulamentului cu privire la instruirea cetăţenilor străini şi apatrizilor în instituţiile de învăţământ din Republica Moldova;

- Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 199 din 12.03.2001 cu privire la aprobarea Nomenclatorului meseriilor pentru pregătire cadrelor în învăţământ secundar profesional;

- Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 683 din 23.07.1999 cu privire la crearea Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei;

- Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 984 din 26.10.1999 cu privire la aprobarea Programului de stat de dezvoltarea a învăţământului pe anii 1999-2005;

- actele normative interdepartamentale şi departamentale ale autorităţilor antrenate în sistemul educaţional (Ministerul Culturii, Ministerul Agriculturii, Departamentul Tineret şi Sport etc.)

Cadrul legislativ în domeniul pregătirii continue trebuie perfecţionat din cauza că practic lipseşte regulamentul şi normele care prevăd buna organizare şi desfăşurare a acestui sistem. Nu este reglementată activitatea centrelor care oferă unele cursuri de perfecţionare, nu există o evidenţă sau o bază centralizată de date referitor la acest domeniu.

Cadrul instituţional Formarea continuă poate fi efectuată sub diferite forme: cursuri de

perfecţionare, stagii, activităţi practice, ateliere, seminare, conferinţe, instruiri metodice, instruirea la distanţă etc.

Sistemul instituţional pentru formarea continuă este creat din următoarele structuri:

- Ministerul Educaţiei, care are Direcţia de atestare a cadrelor didactice şi principala funcţie este crearea politicilor în acest domeniu de perfecţionării profesorilor din sistemul educaţional;

- Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, care a fost creat prin Hotărârea de Guvern nr. 683 din 23.07.1999 şi care are drept scop elaborarea strategiilor de dezvoltarea a sistemului educaţional precum şi a politicilor pe diverse sectoare de pregătire;

- Centrele de perfecţionare pe lângă instituţiile superioare de învăţământ. Conform Legii învăţământului, orice instituţie de învăţământ superior poate avea Centrele de perfecţionare continuă a cadrelor din sistem, (Universitatea Tehnică, Universitatea Agrară, Universitatea de Medicină etc), care au menirea de a petrece cursuri de instruire pentru specialiştii din domeniu şi acordarea gradelor de perfecţionare;

- Academia de Administrare Publică pe lângă Preşedintele Republicii Moldova. Scopul Academiei este de a pregăti şi perfecţiona cadrele din sistemul administraţiei publice precum şi din întregul apărat de stat.

- Centre care organizează cursuri de scurtă durată în domeniul perfecţionării în domeniile specifice.

Sistemul instituţional existent la moment în domeniul educaţiei adulţilor sau a formării continue este slab dezvoltat. Sunt necesare de creat unele structuri care ar superviza această activitate şi ar crea politici de dezvoltarea a sistemului de formare continuă.

Page 88: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

511

Lipsa de resurse financiare acordate pentru dezvoltarea acestui sector al sistemului de formare a adulţilor, generează lipsa de măsuri de perfecţionare şi implementare a politicilor existente. O soluţie pentru situaţia creată ar fi crearea de parteneriate şi aderarea la unele reţele europene, care sunt forate dezvoltate în domeniul educării adulţilor.

Priorităţi pe termen scurt: - elaborarea strategiei sistemului de educare a adulţilor; - reorganizarea Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, care să corespundă noilor

cerinţe ale sistemului educaţional; - crearea reţelei de instituţii de învăţământ pentru adulţi (centre de instruire,

centre de consultanţă, instituţii deschise); - perfecţionarea programelor de instruire şi testare a cadrelor din domeniul

formării continue; - dezvoltarea bazei materiale a centrelor implicate în domeniul formării şi

pregătirii continue; - îmbunătăţirea practicilor didactice şi a metodelor de predare-învăţare; - înfiinţarea centrelor specializate de invalizi; - crearea programelor de instruire a cadrelor antrenate în formarea continuă; - elaborarea curricumului de formare continuă. Priorităţi pe termen mediu: - iniţierea procedurilor de aderare la reţeaua europeană pentru educarea

adulţilor; - constituirea centrelor de orientare profesională şi servicii psihopedagogice; - elaborarea regulamentului în domeniul formării şi pregătirii continuie; - crearea Agenţiei Naţionale pentru formarea continuă a cadrelor şi celor de

conducere; - elaborarea standardelor, programelor de formare continuă şi a creditelor

transferabile; - elaborarea concepţiei privind formarea continuă a cadrelor didactice din

învăţământul superior. 9.2.3. Formarea profesională Sistemul de învăţământ profesional este interpretat ca bază de învăţămînt

profesional al societăţii, destinată să rezolve sarcinile de formare a cunoştinţelor elementare şi funcţionale în rîndurile populaţiei republicii, de posedare a cunoştinţelor generale şi speciale, priceperi şi deprinderi de cultură generală. Acest sistem trebuie să permită celor instruiţi un înalt nivel de apreciere obiectivă a pretenţiilor personale în alegerea profesiei şi specialităţii, să ia în considerare interesele şi cerinţele personalităţii pentru participarea plenară în diverse tipuri de activitate de muncă.

Prin sistemul învăţământului profesional se înţelege totalitatea următoarelor componente:

− instituţii de învăţământ tehnic-profesional de diferite niveluri; − contingentul real al celor care sunt instruiţi;

Page 89: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

512

− procedura de instruire: forme, activitate, conţinut; − nomenclatorul specialităţilor; − servicii care asigură coordonarea sistemului de învăţământ tehnic-profesional

cu două verigi: veriga de instruire preprofesională, şi veriga instruiri profesionale (activitatea profesională, practică, perfecţionare, recalificare)

− cadre didactice şi bază material-tehnică. Cadrul legislativ: § tratatele internaţionale şi acordurile multilaterale şi bilaterale: - Convenţia privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăţământului

din 15 decembrie 1960, în vigoare pentru Republica Moldova din 17 iunie 1993; - Convenţia privind importul de publicaţii cu caracter educativ, ştiinţific sau

cultural din 22 noiembrie 1950, ratificat prin Hotărârea Parlamentară Nr. 70-XIV din 2 iulie 1998;

- Convenţia privind orientarea profesională şi pregătirea profesională în domeniul valorificării resurselor umane din 23 iunie 1975 ratificată prin Legea Nr. 480 – XV din 28 septembrie 2001;

- Acordul din 29 noiembrie 2001 privind coordonarea lucrărilor în domeniul licenţierei activităţii de studiu, atestării şi acreditării instituţiilor de învăţământ ale statelor membre ale CSI, aprobat prin Hotărârea de Guvern Nr. 576 din 16 mai 2003.

§ legi şi alte acte normative ale Republicii Moldova: - Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, articolul 35, care

prevede Dreptul la învăţătură; - Legea învăţământului Nr. 547-XIII din 21 iulie 1995; - Legea Republicii Moldova Nr. 1257-XIII din 16 iulie 1997 cu privire la

evaluarea şi acreditarea instituţiilor de învăţământ din R. Moldova; - Legea Republicii Moldova Nr. 423-XIV din 4 iunie 1999 cu privire la

aprobarea Regulamentului de Evaluare şi acreditare a instituţiilor de învăţământ; - Legea Republicii Moldova Nr. 559- XV din 25 decembrie 2003 cu privire la

modificarea şi completarea Legii Învăţământului nr. 547-XIII din 21 iulie 1995; - Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 746 din 21.06.2003 privind

aprobarea Regulamentului cu privire la instruirea cetăţenilor străini şi apatrizilor în instituţiile de învăţământ din Republica Moldova;

- Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 199 din 12.03.2001 cu privire la aprobarea Nomenclatorului meseriilor pentru pregătire cadrelor în învăţământ secundar profesional;

- Hotărârea Consiliului Ministerului Învăţământului nr. 29 din 23 iulie 1996 Cu privire la aprobarea Regulamentului şcolii profesionale polivalente;

- Regulamentul Şcolii de meserii, Buletinul învăţământului, nr. 5, 1997; - Hotărârea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Programului de

stat de dezvoltare a învăţământului pe anii 1999-2005, nr. 984 din 26.10.99; Cadrul legislativ existent la moment pentru formarea profesională considerăm

că corespunde normelor internaţionale, dar necesită unele completări ce ţin de procedurile de funcţionare şi de crearea a Legii în domeniul pregătirii profesionale. La momentul actual în Republica Moldova nu este un nomenclator a profesiilor competitive.

Page 90: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

513

Cadrul instituţional 1. Ministerul Educaţiei, care are Direcţia de pregătire profesională şi care

coordonează politicile în acest domeniu şi elaborează normele de funcţionare. În baza prevederilor Legii Învăţământului din 1995, au fost stabilite etapele de

experimentare şi implementare a noilor structuri instituţionale. Astfel, în anii 1995-1997 a fost experimentată şi treapta Şcolii Profesionale Polivalente (ŞPP) în patru unităţi (I – IV) şi începînd cu 1 septembrie 1997, fiind implementată în 52 de şcoli (Hotărârea Guvernului nr.795 din 20.08.1997). Tot atunci, a fost determinată reţeaua şcolilor de meserii şi legitimate grupele de meserii în ŞPP.

În prezent funcţionează 22 de ŞPP de treapta I, 33 de ŞPP – de treapta I-II, 1 ŞPP de treapta I-III şi 20 şcoli de meserii cu contingentul de elevi respectiv: treapta I – 9321 elevi; treapta a II-a – 2547 elevi; treapta a III-a – 50 elevi; şcolile de meserii şi grupele de meserii 8973 elevi. Astfel, toate prevederile Concepţiei dezvoltării învăţământului şi Legii Învăţământului cu privire la structurile noi pentru învăţământul secundar profesional se realizează.

2. Şcoala profesionala polivalenta, care, cum s-a mai spus, se organizează pe trepte. Ea realizează pregătirea profesionala succesiva intr-un domeniu larg de calificare - de la muncitor până la tehnician, asigurând concomitent studii liceale.

În această şcoală se realizează pregătirea profesională continuă conform schemei „muncitor - maistru-tehnician (tehnolog)”. În această şcoală înmatricularea se face în baza studiilor gimnaziale (după absolvirea a nouă clase) sau în baza studiilor liceale (după absolvirea a 12 clase).

Durata generală de studii în şcoala profesională polivalentă constituie 5 ani . Determinarea termenilor de instruire la treptele intermediare depinde de profesia aleasă. În şcoala profesională polivalentă are loc instruirea profesională integrată cu pregătirea de cultură generală.

3. Şcoala de meserii asigura pregătirea profesionala intr-o meserie simplă, cu durata studiilor de 1-2 ani. În unele cazuri, şcoala de meserii poate funcţiona in cadrul scolii profesionale polivalente.

În şcoala profesională-tehnică se realizează pregătirea profesională analogă cu sistemul dual de instruire – o treime din termenul de studii este atribuit pregătirii teoretice, două treimi - practicii la întreprindere (locul de muncă), sau analogă cu pregătirea profesională fără studii generale din şcoala tehnic - profesională actuală.

4. Centre de instruire profesională, care au menirea de instruirea de scurtă durată, ca rezultat persoanele însuşesc careva deprinderi profesionale.

Probleme existente - centrele de instruire care au fost constituite vor fi silite să-şi înceteze

activitatea, datorită rigorilor stabilite; - nu este creată o reţea centralizată cu toate centrele din domeniu, care acordă

asemenea servicii de instruire profesională; - structura instituţională nu include organele care ar elabora unele studii

relevante de piaţă şi ar fixa necesităţile pregătirii de aşa profesii care să corespundă necesităţilor solicitate precum şi coordonarea diferenţele care există între sistemele de formare a specialiştilor;

Page 91: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

514

- baza materială la aceste şcoli este învechită şi nu mai corespunde necesităţilor, nu sunt utilizate noile tehnologii apărute în domeniu.

- personalul implicat în formarea cadrelor duce lipsă de recalificări în domeniu, care la momentul actual lipseşte în sistemul naţional.

Priorităţi pe termen scurt - elaborarea actelor normative şi legislative referitoare la învăţământul

profesional; - perfecţionarea reţelei instituţiilor de învăţământ profesional şi extinderea

reţelei; - crearea unui Centru care ar permite recalificarea cadrelor implicate în sistemul

de pregătire profesională şi a managementului educaţional; - ajustarea structurii de oferte ale învăţământului profesional; - redefinirea conţinutului instruirii iniţiale, prin relaţionarea sa la competenţe

ocupaţionale, deprinderi manageriale, aptitudini comerciale şi prin încurajarea comportamentului creativ;

- îmbunătăţirea practicilor didactice şi a metodelor de predare-învăţare; - implementarea unui nou sistem de evaluare şi certificare; - modernizarea materialelor de învăţare; - elaborarea modelului de certificare a calificării muncitoreşti în sistemul de

formare profesională; - organizarea şi efectuarea controlului privind respectarea legislaţiei în domeniul

formării profesionale; - stabilirea relaţiilor cu întreprinderile care au adoptat standardele ISO, pentru a

pregăti specialiştii conform cerinţelor pieţei. Priorităţi pe termen mediu: - elaborarea strategiei de cooperare cu organizaţiile europene în domeniul de

pregătire profesională; − asigurarea posibilităţilor de învăţare permanentă; − protejarea standardelor globale prin îmbunătăţirea evaluării şi certificării; − îmbunătăţirea gestiunii şcolare; − schimbarea mentalităţii personalului de educaţie şi punerea în valoare a

carierei didactice; − descentralizarea coordonării şi gestiunii; − îmbinarea demersului ierarhic de iniţiativă de sus în jos cu cel de jos în sus; − învăţarea din experienţe similare din alte ţări; − revederea condiţiilor de pregătire a persoanelor cu dezabilităţi, care ar putea fi

încadrate în programe speciale de pregătire. 9.2.4. Politica de tineret Tinerii constituie aproape 26 din populaţia ţării, adică fiecare a patra persoană

are vârstă între 15 şi 29 ani. Problemele economice şi politice cu care se confruntă societatea noastră pe parcursul ultimilor ani au complicat starea lucrurilor din sfera socială, astfel că tinerii nu primesc un suport adecvat, în special în domeniile educaţiei,

Page 92: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

515

sănătăţii, asigurarea cu locuri de muncă şi cu spaţiu locativ, şi care la rândul său provoacă alte probleme, cum ar fi şomajul, migraţia, traficul de oameni, delicvenţa juvenilă şi marginalizarea unor grupuri ale tinerilor.

Cadrul legislativ § tratatele internaţionale şi acordurile multilaterale şi bilaterale, cele mai

importante fiind: - Carta Naţiunilor Unite din 26 iunie 1945, în vigoare pentru Republica

Moldova din 2 martie 1992; - Constituţia ONU din 16 noiembrie 1945 pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură

(UNESCO) în vigoare pentru republica Moldova din 27 mai 1992; - Convenţia privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăţământului

din 15 decembrie 1960, în vigoare pentru Republica Moldova din 17 iunie 1993; - Convenţia privind orientarea profesională şi pregătirea profesională în

domeniul valorificării resurselor umane din 23 iunie 1975 ratificată prin Legea Nr. 480 – XV din 28 septembrie 2001;

- Convenţia privind cooperarea în domeniul culturii, învăţământului, ştiinţei şi informaţiei în zona Mării Negre din 6 martie 1993, ratificată prin Hotărârea Parlamentară Nr. 88-XIII din 28 aprilie 1994, în vigoare din 10 decembrie 1994;

- Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor din 04.11.1950, în vigoare pentru Republica Moldova din 1 februarie 1998;

- Carta europeană revizuită cu privire la participarea tinerilor la viaţa comunităţilor locale şi regionale, adoptată de Congresul puterilor locale şi regionale din Europa (cea de-a 10a sesiune – 21 mai 2003 – Anexă la Recomandarea 128);

- Convenţia cu privire la drepturile copilului din 20 decembrie 1989, Organizaţia Naţiunilor Unite, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993;

- Convenţia asupra consimţământului la căsătorie, vârsta minimă a căsătoriei şi înregistrarea căsătoriilor, deschisă spre semnare şi ratificare de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia 1763/XVII din 7 noiembrie 1962 ;

§ legi şi alte acte normative ale Republicii Moldova: - Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994; - Legea învăţămîntului nr. 547-XIII din 21 iulie 1995; - Legea Republicii Moldova cu privire la tineret nr. 279-XIV din 11 februarie

1999; - Legea Republicii Moldova cu privire la asociaţiile obşteşti nr. 837- din

17.05.1997; - Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 736 din 24.07.2000 despre

aprobarea Programului acţiunilor prioritare întru realizarea Legii cu privire la tineret pentru anii 2000-2002;

- Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 552 din 07.10.96 cu privire la instituirea sărbătorii "Ziua Naţională a Tineretului";

- Hotărâre Guvernului Republicii Moldova Nr.322 din 03.04.97 cu privire la instituirea Consiliului naţional pentru problemele tineretului;

- Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 1263 din 24.12.1998 cu privire la aprobarea concepţie educaţio militaro-patriotice a tineretului;

Page 93: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

516

- Decretul Preşedintelui Republicii Moldova Nr. 1428-II din 24.04.2000 privind Centrele de tineret;

- Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 653 din 16.07.2001 cu privire la aprobarea structurii aparatului Departamentului Tineret şi Sport;

- Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 140 din 07.02.2002 cu privire la aprobarea Regulamentului Departamentului Tineret şi Sport;

- Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 1541 din 22.12.2003 privind aprobarea Strategiei pentru Tineret.

Republica Moldova, semnând o serie de convenţii şi tratate internaţionale, a trebuit să respecte drepturile supreme în toate actele şi legile care au fost emise în domeniul tineretului. Aceasta a condus la crearea unii cadrul legislativ competitiv, dar care mai are unele lacune, privind politicile de dezvoltare a tineretului.

Cadrul instituţional În Republica Moldova acest cadru are următoarea structură: − Comisia Parlamentară pentru cultură, ştiinţă, învăţământ, tineret şi mijloace de

informare în masă, care are menirea să promoveze şi să ratifice proiecte de legi în domeniul tineretului;

− Departamentul Tineret şi Sport, care în componenţa Guvernului este responsabil pentru stabilirea politicilor de tineret şi implementarea programelor elaborate de către guvern în vederea susţinerii tinerilor;

− direcţiile raionale de tineret, care au menirea implementarea la nivel local al programelor în domeniul tineretului, să mobilizeze tinerii să se implice în activităţile existente;

− centrele de resurse pentru tineret, în mare a parte sunt susţinute de către donator şi au menirea să ofere informaţie şi susţinere logistică pentru a facilita accesul tinerilor la informaţi privind posibilităţile existente;

− centrele care prestează servii pentru dezvoltarea tineretului, constituie sectorul trei al economiei naţionale, dar care se implică activ în eliminare golurilor care există în domeniul de instruire şi orientare a tinerilor în diverse domenii;

− fundaţiile, care sunt constituite în mare parte de către donatori, care au menirea să dezvolte anumite sectoare ce permit implicare şi ocuparea tinerilor;

− şcolile sportive, care asigură antrenarea tinerilor în activităţi sportive de promovare a unui mod sănătos de viaţă;

− obiectele de interes sportiv, care sunt finanţate în mare parte din bugetul de stat.

Probleme existente - cadrul legislativ incomplet; - lipsa de mijloace financiare în bugetul de stat; - informaţia foarte dispersată în domeniul tineretului; - şomajul în rândul tinerilor; - nivelul scăzut de acces la informaţi; - nu există facilităţi fiscale pentru tineri; - lipsesc programele care ar promova un stil de viaţă sănătos; - lipseşte asistenţa tinerilor cu handicap;

Page 94: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

517

- posibilităţi foarte reduse de a avea spaţiu locativ. Priorităţi pe termen scurt: − elaborarea periodică a studiilor privind situaţia tinerilor şi să modifice

politicile de tineret în baza acestora; − elaborarea unui program naţional de educaţie, în baza deprinderilor de viaţă,

realizat în şcoală şi în afara ei, inclusiv prevenirea HIV/SIDA, IST şi consumului de substanţe;

− elaborarea unor politici pentru susţinerea tinerilor familii; − lansarea unor programe speciale pentru grupuri de tineri defavorizaţi şi aflaţi

în situaţii de risc pentru prevenirea şi combaterea excluderii lor sociale; − lansarea unor programe de recalificare profesională a tinerilor care va permite

angajarea lor în cîmpul muncii; − elaborarea unui sistem din stimulare fiscală pentru agenţii economici care

creează locuri noi de muncă pentru tineri; − dezvoltarea deprinderilor şi lansarea programelor de antreprenoriat în rândul

tinerilor; − coordonarea cu asociaţia băncilor a unui program pentru tineri de creditare

preferenţială a planurilor de afaceri de perspectivă; − promovarea tineretului ca un partener egal şi dinamic al guvernului pentru

participarea lor la viaţa politică, economică şi socială a ţării; − crearea unui mecanism de consultare permanentă intersectorială (educaţie,

sănătate, protecţie socială, poliţie, armată, APL), cu participarea societăţii civile şi donatorilor străini pentru realizarea strategiei şi planului de acţiuni în domeniul tineretului;

− elaborarea mecanismului de susţinere financiară a proiectelor ONG-lor de tineret care prestează servicii pentru tineri în bază de concurs;

− crearea condiţiilor de cooperare a tinerilor şi asociaţiilor de tineret cu structurile guvernamentale şi administraţiile publice locale şi va susţine dezvoltarea reţelelor şi asociaţiilor de tineret pe tot teritoriul ţării;

− stimularea sistemului de informare descentralizat pentru oferirea accesului la informaţie şi posibilităţilor de participare a fiecărui tînăr interesat din comunitate;

− promovarea serviciului de voluntariat ca o formă de participare, e experienţă şi integrare socială a tinerilor;

− încurajarea autorităţilor locale (primăriile, şcolile, biserica) de a utiliza patrimoniul existent pentru a răspunde intereselor şi necesităţilor tinerilor;

− încurajarea şi stimularea sectorului privat să susţină consolidarea bazei materiale pentru organizarea activităţilor de timp liber la nivel local;

− înfiinţarea centrelor de tineret locale în baza patrimoniului existent şi nevalorificat;

− susţinerea tinerilor talentaţi în cele mai diverse domenii de activitate; − susţinerea participării tinerilor în viaţa culturală a societăţii prin crearea

condiţiilor de dezvoltare a culturii; − asigurarea pregătirii teoretice şi practice a lucrătorilor care promovează

politica de tineret;

Page 95: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

518

− contribuirea la micşorarea delicvenţei juvenile prin asigurarea tinerilor din grupurile de risc cu oportunităţilor de informare, instruire, angajare în cîmpul muncii, ocuparea timpului liber etc.

Priorităţi pe termen mediu: − creşterea numărului de centre şi servicii pentru tineri cu 50 la sută; − stabilirea unor standarde de calitate pentru serviciile prestate; − creşterea numărului de angajaţi pregătiţi şi certificaţi în oferirea serviciilor

pentru tineri; − elaborarea unor strategii naţionale şi locale în domeniul tineretului pe anumite

categorii de tineri; − crearea unei reţele de centre viabile, finanţate de stat, care să elaboreze studii

şi politici de tineret; − adoptarea unor programe specializate în cadrul facultăţilor de asistenţă socială

de formare iniţială a specialiştilor în domeniul tineretului; − elaborarea Regulamentului privind statutul lucrătorului de tineret aprobat de

Guvern; − stabilirea cuantumului de specialişti în domeniul tineretului raportat la

numărul de tineri, reieşind din criteriul cel puţin un specialist de tineret în fiecare primărie;

− creşterea anuală cu 10% a numărului de locuri de muncă oferite anual tinerilor;

− sporirea cu 20 la sută a numărul de locuri de muncă create de tineri antreprenori;

− diminuarea ratei şomajului cu 2% anual în mediul tineretului; − creşterea numărului de tineri antreprenori care beneficiază de credite

preferenţiale; − elaborarea mecanismului de creditare preferenţială pentru tineri; − elaborarea şi aprobarea Legii cu privire la voluntariat; − elaboprarea mecanismului de acreditare a ONG-lor de tineret care prestează

servicii pentru tineri pe lîngă organul central de specialitate; − sporirea numărului de proiecte şi majorarea sumelor alocate de Guvern şi

administraţia publică locală pentru susţinerea ONG-lor de tineret care prestează servicii pentru tineri.

Page 96: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

519

9.3. Cultură şi turism 9.3.1. Păstrarea şi protecţia patrimoniului cultural Pe teritoriul ţării au fost identificate circa 15 mii de monumente din diverse

epoci istorice şi care acoperă un palmares întreg de civilizaţii care s-au perindat pe pămînturile ţării noastre. Din ele doar 5698 de monumente sînt incluse în registrul monumentelor istorice ocrotite de stat şi beneficiază de statutul de monument protejat.

Patrimoniul cultural mobil este deţinut de către 66 de muzee din ţară, din care 5 muzee şi 7 filiale sînt subordonate organelor administraţiei publice locale. Acest patrimoniu constituie 673141 piese de patrimoniu ce ţin de istoria şi cultura naţională şi cea universală. Spaţiile expoziţionale ale muzeelor constituie 29 396 m.p., iar depozitele de păstrare a colecţiilor – 8447 m.p. Cele mai valoroase colecţii de arheologie, etnografie, artă plastică, natură sînt deţinute de către muzeele de rang naţional şi de cele judeţene din Soroca, Edineţ, Cahul, Orhei, Ungheni, Comrat ş.a.

Cadrul legislativ - Convenţia Culturală europeană din 19 decembrie 1954, în vigoare pentru

Republica Moldova din 24 mai 1994; - Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural din 1972,

în vigoare pentru Republica Moldova din 05.07.2002; - Legea culturii Nr.413-XIV din 27.05.1999; - Legea privind protecţia monumentelor istorice nr. 1530-XII din 22 iunie 1993; - Registrul monumentelor istorice ocrotite de stat, Legea nr. 1531-XII din 23

iunie 1993; - Legea cu privire la activitatea editorială Nr.939-XIV din 20.04.2000; - Legea cu privire la biblioteci Nr.286-XIII din 16.11.94; - Legea cu privire la muzee Nr. 1596-XV din 27.12.2002; - Legea privind fondul arhivistic de stat Nr.880-XII din 22.01.92; - Legea audiovizualului Nr.603-XIII din 03.10.95. Protecţia patrimoniului cultural este reflectat într-un şir de Regulamente

aprobate prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1111, din 11.09. 2003: - Regulamentul privind Registrul de stat al patrimoniului cultural mobil; - Regulamentul-tip de organizare şi funcţionare a muzeului naţional; - Regulamentul privind evidenţa şi conservarea patrimoniului cultural mobil. Cadrul legislativ în domeniul protecţiei şi păstrării patrimoniului cultural al ţării

asigură un modest suport calitativ în evoluarea domeniului respectiv. Legislaţia defineşte clar cine sînt responsabilii de promovarea politicilor culturale şi de protecţie a patrimoniului cultural. Mai sînt specificate activităţile ce se referă la asigurarea lucrărilor de evidenţă, studiere, punere în valoare, salvare, protejare, conservare şi restaurare, extinderea bazei materiale, folosirea şi accesul la monumente pentru diverse investigaţii, în procesul de instruire şi propagare. Un neajuns îl reprezintă faptul că legislaţia respectivă nu este respectată, lipsind instrumentele adecvate de control şi supraveghere a activităţii organelor responsabile. Deşi a fost semnat un şir de tratate internaţionale, ele încă nu au fost ratificate de Parlament. Ratificarea acestor convenţii ar mări responsabilitatea păstrării patrimoniului ţării în faţa comunităţii internaţionale.

Page 97: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

520

Cadrul legislativ reglementează patrimoniul cultural al ţării ca pe un corp amorf şi nu dinamic. Lipsesc prevederile de revalorificare a patrimoniului cultural, a importanţei acestuia pentru economia ţării şi pentru fondul axiologic al populaţiei. Lipsesc măsurile de încurajare a investiţilor în domeniul respectiv şi un fond de cultură care ar îngloba resurse financiare din diferite sponsorizări pentru a susţine activitatea de păstrare şi valorificare a patrimoniului cultural.

Cadrul instituţional Patrimoniul cultural al Republicii Moldova este gestionat de către Ministerul

Culturii care este principalul organ public de realizare a politicilor culturale. În cadrul ministerului problemele ce ţin de evidenţa, conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural sînt coordonate de Direcţia Patrimoniu Cultural şi Restaurări şi Direcţia Arte Plastice. Ele sînt responsabile de vestigiile istorice, de patrimoniul arhitectural, de întreaga activitate ce ţine de protecţia patrimoniul cultural naţional imobil şi mobil, supraveghează respectarea legislaţiei în vigoare în domeniul respectiv, gestionează arhivele şi registrele care se referă la procesul de protecţie a monumentelor.

De asemenea, direcţiile respective perfectează programele de stat privind protecţia monumentelor, organizarea studiului impactului transformărilor urbanistice şi de amenajare a teritoriului asupra monumentelor de arheologie, supraveghează săpăturile arheologice.

În scopul asigurării desfăşurării procesului de protecţie a patrimoniului cultural, pe lîngă Ministerul Culturii mai activează un şir de structuri specializate, cu împuterniciri consultative formate din specialişti din domeniu: Comisia metodico-ştiinţifică pentru studierea, protejarea şi punerea în valoare a monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice; Comisia arheologică; Comisia pentru expertiza şi achiziţionarea operelor de artă pentru completarea colecţiilor de stat; Consiliul pentru evaluarea ţinutei artistice a creaţiilor monumentale şi monumental-decorative.

Dreptul de a dispune de monumentele de stat sub formă de bunuri imobile este exercitat, conform legii, de Parlament, de consilii raionale, municipale, orăşeneşti şi comunale.

Dreptul de a dispune de monumente sub formă de bunuri mobile este exercitat, respectiv, de către Guvern şi primării.

Parlamentul trebuie să elaboreze politici de stat în domeniul protecţiei monumentelor, a cadrului juridic inerent unei protecţii cît mai eficiente a moştenirii culturale.

Guvernul întocmeşte Registrul monumentelor ocrotite de stat, a programele de conservare, restaurare şi punere în valoare a acestor monumente, de finanţare a programelor respective de la bugetul de stat şi prin atragerea surselor extrabugetare. Pentru a ameliora protecţia patrimoniului cultural, Ministerul Culturii a creat Fondul extrabugetar pentru susţinerea activităţilor de protecţie a patrimoniului cultural care urmează a fi completat cu surse acumulate din alte activităţi.

Cadrul instituţional este suficient pentru a supraveghea şi monitoriza protecţia patrimoniului cultural, dar insuficient în ceea ce priveşte promovarea valorificării culturale a patrimoniului naţional. Din păcate, din lipsa resurselor financiare structurile respective nu au nici mijloace suficiente şi nici motivaţie pentru a promova patrimoniului cultural. Lipsa unui dialog între Ministerul Culturii şi alte organe de stat,

Page 98: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

521

precum şi cu organizaţiile non-guvernamentale de profil împiedică dezvoltarea domeniului respectiv.

În contextul integrării europene, instituţiile responsabile de dezvoltarea acestui domeniu sînt insuficiente.

Probleme existente Cea mai importantă problemă este cea legată de finanţarea culturii, în general, şi

a patrimoniului cultural existent, în special. Din această cauză o mulţime de monumente sînt pe cale de dispariţie, afectînd extrem de grav cultura naţională şi trecutul material al poporului nostru. Alte probleme legate nemijlocit de acest domeniu sînt:

- bugetul simbolic al Ministerului Culturii; - lipsa investiţiilor în instituţiile de cultură; - lipsa unei legi care ar încuraja sponsorizarea şi donaţiile individuale (mai

exact, legea existentă este strict prohibitivă); - lipsa unei politici fiscale în domeniul protecţiei patrimoniul cultural şi a

oamenilor de cultură în perioada economiei de piaţă; - lipsa unei politici culturale a statului privind protejarea patrimoniului cultural; - lipsa unei politici care ar facilita folosirea vechilor tehnici de construcţie şi a

meşteşugurilor în cadrul construcţiilor noi, mai ales în zonele rurale; - lipsa unui mecanism de îmbunătăţire a statutului social al celor care sînt

antrenaţi în activitatea culturală şi al celor care se ocupă cu protejarea patrimoniului cultural;

- dezinteresul oamenilor de cultură şi de stat în a susţine trecutul material al Republicii Moldova;

- pasivitatea instituţiilor de cultură în ceea ce priveşte implicarea şi participarea lor lal programele europene de dezvoltare culturală;

- numărul mic al ONG-urilor de profil; - pasivitatea participării la programele culturale regionale europene de

susţinere a patrimoniului cultural naţional. Priorităţi pe termen scurt: - mărirea subvenţiilor de la Guvern pentru cultură; - stabilirea unor măsuri de păstrare a patrimoniului cultural; - susţinerea noilor iniţiative culturale; - implicarea mai pronunţată a autorităţilor locale în activitatea de păstrare a

patrimoniului cultural din zonă; - educarea şi stimularea iniţiativelor de protejare a patrimoniului cultural

(păstrarea clădirilor vechi de către locatari, a monumentelor naturale din zonă etc.); - încurajarea donaţiilor pentru muzee, arhive, biblioteci. Priorităţi pe termen mediu: - perfecţionarea cadrului legislativ prin ratificarea Convenţiei pentru

conservarea patrimoniului arhitectural al Europei (semnată la 4 mai 1998), Convenţiei europene pentru protecţia patrimoniului arheologic (semnată la 25 mai 1998), Cartei

Page 99: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

522

internaţionale pentru conservarea şi restaurarea monumentelor şi siturilor (ICOMOS, Veneţia 1964);

- elaborarea unei strategii naţionale şi regionale în domeniul păstrării şi valorificării patrimoniului cultural, precum şi a identificării noilor valori culturale de introdus în patrimoniu;

- stabilirea unui mecanism de îmbinare a politicii de descentralizare şi de coordonare a activităţilor dintre organele naţionale şi cele regionale;

- susţinerea activităţii culturale desfăşurată de către ONG-uri şi cooperarea eficientă cu ele,

- participarea la colaborarea internaţională în domeniul cultural; - măsuri de favorizare a activităţii fundaţiilor în domeniul îngrijirii clădirilor

vechi, proprietăţi şi monumente care constituie patrimoniul cultural al ţării; - facilitarea vechilor tehnici de construcţie şi a meşteşugurilor în cadrul

construcţiilor noi, mai ales în zonele rurale; - îmbinarea politicii de protejare a patrimoniului cultural cu politica de protejare

a mediului înconjurător; - îmbinarea politicii de protejare a patrimoniului cultural cu politica în

domeniul turismului (dacă este cazul trebuie limitat accesul turiştilor la anumite locuri pentru a proteja patrimoniul cultural existent);

- să se valorifice spaţiul muzeelor pentru diferite manifestaţii de cultură (spectacole, conferinţe etc.), pentru educarea publicului în spiritul protejării patrimoniului cultural;

- dotarea bibliotecilor, muzeelor, arhivelor şi altor instituţii culturale cu calculatoare şi legătură internet;

- îmbunătăţirea statutului social al oamenilor de cultură şi al celor care se ocupă cu protejarea patrimoniului cultural (cadru fiscal, pensii etc.);

- încurajarea sistemului de donaţii succesive din partea companiilor mari (facilităţi fiscale etc.);

- să se micşoreze restricţiile de viză pentru artiştii care propagă cultura naţională şi protejarea patrimoniului cultural;

- utilizarea oportunităţilor de promovare în străinătate a industriilor culturale tradiţionale (participarea la tîrguri internaţionale, expoziţii etc.);

- aderarea şi ratificarea unor tratate internaţionale care se referă la acest domeniu.

9.3.2. Conservarea şi păstrarea patrimoniului arhitectural Cadrul legislativ - Legea privind ocrotirea monumentelor Nr. 1530-XII din 22 iunie 1993; - Legea Republicii Moldova cu privire la activitatea arhitecturală Nr.1350-XIV

din 02.11.2000; - Regulamentul privind zonele protejate naturale şi construite adoptat prin

Hotărîrea Guvernului Nr.1009 din 05.10.2000; - Convenţia Culturală europeană (din 19 decembrie 1954) ratificată la 24 mai

1994; - Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural

(UNESCO, Paris, 1972) ratificată la 6 iunie 2002.

Page 100: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

523

În legislaţie sînt prevăzute activităţi ce se referă la asigurarea lucrărilor de evidenţă, studiere, punere în valoare, salvare, protejare, conservare şi restaurare, extindere a bazei materiale, folosirea şi accesibilitatea monumentelor arhitecturale pentru diverse investigaţii, în procesul de instruire şi propagare. Legislaţia specifică clar care sînt principalii actori însărcinaţi cu ocrotirea patrimoniului arhitectural (Parlament, Guvern, consiliile raionale, municipale, orăşeneşti şi comunale, de preşedinţii raioanelor şi de către primari).

Lucrările de conservare şi restaurare se execută conform normelor şi prescripţiilor adoptate de Ministerul Culturii. Conform legii, restaurarea prin reparaţii a monumentelor are loc mai întii prin masuri ce ar stăvili avarierea şi ruinarea, păstrarea structurilor originale ale monumentelor fără a ştirbi valoarea lor istorică, artistică sau ştiinţifică. Din păcate aceste stipulaţii nu sînt respectate, patrimoniul arhitectural avînd aceeaşi soartă ca şi alte monumente ale patrimoniului cultural din ţară.

Legislaţia prevede ca organele de stat pentru ocrotirea monumentelor sînt obligate să cerceteze sistematic starea în care se află monumentele în scopul de a elabora programe ştiinţific întemeiate pentru lucrările de restaurare, conservare şi de a garanta la timp asigurarea materială şi documentară a lucrărilor.

Legislaţia în domeniu mai prevede proceduri speciale de stabilire a standardelor, normelor şi regulilor de construcţie pe lîngă monumente ale patrimoniului arhitectural al ţării.

Sînt stabilite criteriile de delimitare a zonelor protejate naturale şi construite în documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului, exigenţele de bază pentru conservarea, punerea în valoare a acestor zone, de asemenea sînt determinate competenţele autorităţilor publice centrale şi locale în acest domeniu.

Legislaţia respectivă este obligatorie pentru autorităţile administraţiei publice centrale şi locale responsabile de protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului natural şi construit, precum şi pentru instituţiile de proiectare, alte persoane fizice şi juridice implicate în procesul de elaborare a documentaţiei de urbanism şi amenajare a teritoriului, construcţie, reconstrucţie, revitalizare, conservare, utilizare sau efectuarea altor intervenţii în zonele, siturile, monumentele, landşafturile de interes naţional sau local.Cu părere de rău această legislaţie nu este nici respectată şi nici pusă în aplicare de către instituţiile specializate vizate.

Moldova a semnat un şir de tratate internaţionale referitoare şi la protecţia patrimoniului arhitectural pe care însă nu le-a ratificat: Convenţia pentru conservarea patrimoniului arhitectural al Europei (semnată la 4 mai 1998), Carta internaţională pentru conservarea şi restaurarea monumentelor şi siturilor (ICOMOS, Veneţia 1964).

Cadrul legislativ în domeniul protecţiei patrimoniului arhitectural nu contravine legislaţiei Uniunii Europene, dar nici nu stimulează protejarea obiectelor arhitecturale. Cadrul juridic existent stabileşte drepturile şi obligaţiile organelor implicate în acest domeniu, măsurile pentru conservarea monumentelor, însă nu propune măsuri de promovare a protecţiei patrimoniului arhitectural.

Cadrul instituţional La nivel naţional, organul de arhitectură şi urbanism este autoritatea

administraţiei publice centrale în domeniul arhitecturii şi urbanismului. Organele locale de arhitectură şi urbanism sînt reprezentate prin departamente, direcţii generale, direcţii, secţii şi servicii, care intră în structura autorităţilor administraţiei publice locale

Page 101: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

524

respective. Principiile de bază ale activităţii acestor organe se stabilesc printr-un regulament, elaborat de autoritatea administraţiei publice centrale în domeniu şi aprobat de Guvern. În baza acestui regulament, fiecare organ local de arhitectură şi urbanism îşi elaborează propriul regulament, ce se aprobă de către autoritatea administraţiei publice locale respectivă, cu avizul autorităţii administraţiei publice centrale în domeniu.

Conducătorii organelor locale de arhitectură şi urbanism sînt numiţi în funcţie de către autorităţile administraţiei publice locale respective pe bază de concurs organizat de autorităţile publice locale şi de autoritatea administraţiei publice centrale în domeniul arhitecturii şi urbanismului. Organele de arhitectură şi urbanism sînt finanţate din bugetele organelor administraţiei publice locale şi din alte surse, inclusiv extrabugetare (conform Regulamentului-cadru privind activitatea organelor locale de arhitectură şi urbanism nr. 499 din 30 mai 2000).

Politica statului în domeniul conservării şi păstrării patrimoniului arhitectural este condusă de Departamentul Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului. În cadrul departamentului doar o singură direcţie – Direcţia generală de Arhitectură şi Urbanistică este responsabilă în mod nemijlocit de conservarea şi păstrarea patrimoniului arhitectural din ţară.

În scopul asigurării desfăşurării procesului de protecţie a patrimoniului cultural naţional pe lîngă Ministerul Culturii activează Comisia consultativă metodico-ştiinţifică pentru studierea, protejarea şi punerea în valoare a monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice. Această comisie întocmeşte Registrul monumentelor ocrotite de stat din care face parte şi patrimoniul arhitectural în baza investigaţiilor pluridisciplinare, înaintîndu-l spre aprobare Parlamentului prin Guvern din partea Ministerului Culturii.

Situaţia în domeniul conservării şi păstrării patrimoniului arhitectural este destul de grea, îndeosebi din cauza neconlucrării dintre cele două instituţii – Ministerul Culturii care întocmeşte registrul monumentelor patrimoniului cultural şi Departamentul Construcţiilor şi Dezvoltării teritoriului (Direcţia generală arhitectură, urbanism şi dezvoltarea teritoriului).

Se cere ca problemele referitoare la conservarea şi păstrarea patrimoniului arhitectural să se afle în cadrul Departamentului general arhitectură, urbanistică şi dezvoltarea teritoriului deoarece în acest departament există specialişti în acest domeniu.

În domeniul arhitecturii şi urbanismului mai activează şi Uniunea Arhitecţilor din Republica Moldova. În conformitate cu statutul său, Uniunea Arhitecţilor exercită funcţiile de apărare a intereselor profesionale ale arhitecţilor pe plan naţional şi internaţional şi contribuie la sporirea nivelului lor profesional şi a prestigiului profesiei de arhitect.

Alte instituţii care contribuie la dezvoltarea şi păstrarea patrimoniului arhitectural al ţării sînt: Institutul Naţional de Cercetări şi Proiectări “Urbanproiect”, Institutul de stat de proiectare a obiectelor volumetrice (ISP) “Ruralproiect”, ISP “Industrialproeict”, ISP “Iprocom”, Institutul municipal de proiectare a obiectelor volumetrice “Chişinăuproiect”.

Din păcate instituţiile responsabile de acest domeniu nu îşi exercită îndatoririle conform cadrului juridic. Nu este respectată legislaţia, ceea ce duce la o degradare a patrimoniului arhitectural. Instituţiile respective nu se ocupă de valorificarea cuturală a monumentelor arhitecturtale, de identificarea şi ocnservarea a unor noi monumente de arhitectură. Din cauza lipsei unor controale şi revizii serioase patrimoniului arhitectural al R. Moldova degradează rapid.

Page 102: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

525

Probleme existente: - lipsa unei politici culturale de protejare a patrimoniului cultural, - lipsa unei politici care ar facilita folosirea vechilor tehnici de construcţie şi a

meşteşugurilor în cadrul construcţiilor noi, mai ales în zonele rurale, - neînţelegerile dintre instituţiile abilitate în domeniul protecţiei patrimoniului

arhitectural - arbitrariul şi neserioziatea arhitecţilor principali, a primarilor din regiunile din

afară Chişinăului care prin hotărîri nechibzuite distrug patrimoniul arhitectural al ţării - lipsa unor prevederi şi sancţiuni drastice pentru persoanele oficiale care

contribuie la distrugerea obiectelor arhitecturale - lipsa unor prevederi de promovare a protecţiei, conservării şi valorificării

patrimoniului arhitectural - neconlucrarea dintre instituţiile abilitate – Ministerul Culturii, Departamentul

Construcţiilor şi Dezvoltării teritoriului, autorităţile publice locale - dezinteresul statului în susţinerea patrimoniului arhitectural - lipsa unei strategii bine gîndite şi eficiente de promovare a monumentelor

arhitecturale nu doar ca relicve ale istoriei, dar şi ca obiective turistice de excepţie - lipsa unui mecanism de îmbunătăţire a statutului social a celor care sînt

antrenaţi în activitatea culturală şi a celor care se ocupă cu protejarea patrimoniului cultural,

- insuficienţa resurselor financiare pentru protejarea patrimoniului arhitectural datorită inexistenţei unei instituţii care să organizeze managementul domeniului respectiv.

Priorităţi pe termen scurt: - instituirea unui organ care să asigure dezvoltarea patrimoniului arhitectural şi

identificarea de surse financiare, - instituirea unei strategii de dezvoltare şi valorificare a patrimoniului

arhitectural, - mărirea subvenţiilor de la Guvern pentru arhitectură, - susţinerea noilor iniţiative arhitecturale de renovare şi reconstrucţie a vechilor

edificii arhitecturale - implicarea mai pronunţată a autorităţilor locale în activitatea de păstrare a

patrimoniului arhitectural din zonă - educarea şi stimularea iniţiativelor de protejare a patrimoniului cultural

(păstrarea clădirilor vechi de către locatari, a monumentelor naturale din zonă etc.), - să se încurajeze donaţiile, - pedepsirea fărădelegilor şi instituirii unui control strict din partea autorităţii

abilitate în realizarea prevederilor legilor în domeniul respectiv. Priorităţi pe termen mediu: - stabilirea unui mecanism de îmbinare a politicii de descentralizare şi de

coordonare a activităţilor dintre organele naţionale şi cele regionale, - susţinerea activităţii culturale desfăşurată de către ONG-uri şi cooperarea

eficientă cu ele,

Page 103: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

526

- colaborarea internaţională în acest domeniul, - măsuri de favorizare a activităţii fundaţiilor în domeniul îngrijirii clădirilor

vechi, proprietăţi şi monumente care constituie patrimoniul cultural al ţării, - facilitarea vechilor tehnici de construcţie şi a meşteşugurilor în cadrul

construcţiilor noi, mai ales în zonele rurale, - îmbinarea politicii de protejare a patrimoniului cultural cu politica de

protejare a mediului înconjurător, - îmbinarea politicii de protejare a patrimoniului arhitectural cu politica în

domeniul turismului (dacă este cazul trebuie limitat accesul turiştilor în anumite locuri pentru a proteja patrimoniul cultural existent).

9.3.3. Infrastructura şi serviciile turistice Republica Moldova cu capacităţile sale turistice reprezintă o destinaţie turistică

de excepţie pentru potenţialii vizitatori străini. Însă, acest potenţial trebuie valorificat şi adus la standardele Uniunii Europene.

Integrarea europeană presupune schimbări importante în infrastructura ţării. Pe lîngă modificările şi ajustările la nivel statal, cele din domeniul turismului trebuie să fie durabile sub aspect ecologic, viabile şi rentabile sub raport economic şi echitabile din punct de vedere etic şi social pentru populaţia locală.

La momentul actual, aportul turismului în economia naţională este relativ nesemnificativ. Nivelul calitativ scăzut al capacităţilor de cazare şi venitul obţinut din activitatea turistică plasează Republica Moldova printre ţările în care turismul este slab dezvoltat. Acest lucru influenţează într-o anumită măsură procesul de integrarea europeană a ţării noastre.

Cadrul legislativ: - Legea Turismului (Nr.798-XIV din 11 februarie 2000); - Concepţia dezvoltării turismului în Republica Moldova pînă în anul 2005

(Hotărîrea Guvernului Nr. 912 din 8 octombrie 1997; - Strategia de dezvoltare durabilă a turismului în Republica Moldova în anii

2003-2015 (Hotărîrea Guvernului Nr. 1065 din 02.09.2003); - Fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului (Hotărîrea

Guvernului Nr. 705 din 23 iulie 2001); - Condica de sugestii şi reclamaţii (Hotărîrea Guvernului nr. 429 din 26 aprilie

2004); - Normelor metodologice şi criteriile de clasificare a structurilor de primire

turistice cu funcţiuni de cazare şi de servire a mesei (Hotărîrea Guvernului Nr. 643 din 27.05.2003);

- Regulamentului cu privire la modul de aplicare a voucherului turistic (ordinul Departamentului Dezvoltarea Turismului din 1 aprilie 2002);

- Legea cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător Nr. 81-XV din 18.03.2004.

Din 11 octombrie 2001 Republica Moldova este membră a Organizaţiei Mondiale a Turismului, beneficiind de drepturile şi obligaţiile instituite prin tratatul de aderare la această instituţie a ONU.

Page 104: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

527

Legislaţia turistică stabileşte principiile juridice, sociale şi economice de organizare a turismului în Republica Moldova, determină competenţele autorităţilor publice în domeniul turismului, drepturile şi obligaţiile agenţilor economici care desfăşoară activităţi de turism, precum şi statutul turiştilor. Cadrul juridic al turismului este creat şi perfecţionat de către Parlament în concordanţă cu legislaţia naţională şi cu normele internaţionale.

Conform legislaţiei este prevăzut funcţionarea unui fond special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului în care vor fi acumulate mijloace financiare pentru finanţarea şi realizarea programelor de dezvoltare a turismului în ţară.

De asemenea, sînt prevăzute măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor consumatorilor în baza unui Regulament care stipulează aplicarea unei Condici de sugestii şi reclamaţii.

Conform legislaţiei sînt prevăzute norme de clasificare a structurilor de cazare şi primire. Normele corespund standardelor internaţionale, însă lipseşte un mecanism de sancţionare a agenţilor care nu respectă aceste norme.

Sînt absente amendamentele la actele legislative privind armonizarea legislaţiei turistice cu alte prevederi legale, iniţiate anterior sau în alte domenii conexe: Codul apelor, Codul silvic, Legea privind spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale, Legea privind ocrotirea monumentelor, Legea privind Fondul ariilor naturale protejate de stat, Legea privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului.

De asemenea, este prevăzut un şir de principii de bază, direcţii şi acţiuni ale politicii de stat în vederea creării unui complex inter-ramural eficient privitor la turism în structura economiei naţionale.

Lipsesc, însă, prevederile legale de asigurare a securităţii turiştilor străini care vizitează ţara noastră, ceea ce reduce numărul acestora.

Lipsesc actele normative care ar crea un mediu economic stimulativ pentru dezvoltarea diferitelor forme de turism din Republica Moldova, precum şi atragerea investiţiilor în proiectele de infrastructură turistică (turism rural, turism balnear, turism vitivinicol, turism ecologic etc.).

Stimularea investiţiilor în industria turismului este frînată de imperfecţiunea Legii cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător N 81-XV din 18.03.2004.

Actualul cadrul legislativ al ţării cu referire la turism este insuficient pentru dezvoltarea turismului naţional, iar neconcordanţa dintre sistemul legislativ al RM cu cel din Uniunea Europeană complică şi mai mult dezvoltarea acestui domeniu.

Întrucît lipseşte un studiu în ceea ce priveşte riscurile şi avantajele armonizării legislaţiei Republicii Moldova cu cea a Uniunii Europene, propunerile din această strategie nu sînt definitorii.

Cadrul instituţional Promovarea Republicii Moldova ca destinaţie turistică constituie o

responsabilitate comună a Guvernului, a Departamentului Dezvoltarea Turismului şi a diferitelor instituţii din industria turismului.

Reglementarea activităţii de turism în Republica Moldova se efectuează de către Departamentul Dezvoltarea Turismului, care este alcătuit din 4 direcţii (Strategie, dezvoltare şi investiţii; Patrimoniu turistic, analiză şi monitorizare; Relaţii internaţionale şi marketing; Autorizare şi control) şi două secţii (Secţia Juridică şi Secţia administrativ-financiară). La moment această instituţie nu dispune de destule

Page 105: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

528

împuterniciri pentru promovarea industriei turistice din ţară conform standardelor europene.

La 1 august 2003, în Republica Moldova au fost înregistraţi 220 de agenţi economici, titulari de licenţe pentru activitatea de turism. Personalul acestor agenţii este constituit din 720 de angajaţi care dispun de brevet de turism. Licenţele de turism sînt oferite de Camera de licenţiere.

Un rol important pe piaţa turistică a Republicii Moldova (circa 60% din numărul total de firme turistice titulare de licenţe) revine agenţiilor de turism care achiziţionează produsele turistice formate de către producătorii serviciilor turistice şi le comercializează turiştilor.

În ianuarie 2002 a fost creată Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism (ANAT) al cărei scop este reprezentarea intereselor firmelor turistice la nivel naţional şi internaţional. La momentul actual membri fondatori ai ANAT sînt 40 de firme turistice.

Accesul cetăţenilor străini în Moldova se efectuează prin intermediul transportului feroviar internaţional, auto şi aerian. Doar transportul aerian şi într-o mică măsură cel feroviar corespund standardelor europene.

Republica Moldova dispune de 88 de puncte de trecere a frontierei, dintre care 78 sînt amplasate la graniţa cu Ucraina şi doar 7 – cu România. Celelalte se află în Aeroportul Internaţional Chişinău, în aeroportul din Bălţi şi aeroportul din Cahul.

În prezent ţara noastră are regim de vize cu majoritatea statelor din lume. Excepţie fac România şi statele CSI. Viza în RM poate fi solicitată atît de la misiunile diplomatice şi consulare ale Republicii Moldova, cît şi de la oficiile consulare amplasate în incinta aerogării Chişinău şi la punctele de trecere a frontierei de stat Cahul, Leuşeni şi Sculeni.

Structurile de cazare şi de catering din ţară corespund într-o măsură acceptabilă standardelor UE. Lipsa investiţiilor în acest domeniu a dus la crearea unor discrepanţe în ceea ce priveşte diversitatea acestor structuri.

Cu toate acestea, numărul turiştilor străini în ţara noastră a crescut, ridicîndu-se şi nivelul încasărilor din industria turismului în bugetul statului.

Raportul plecărilor şi sosirilor de vizitatori confirmă faptul că Republica Moldova se manifestă constant ca ţară emitentă în cadrul turismului internaţional, deşi ca destinaţie turistică, ţara noastră dispune de un valoros potenţial turistic natural care se impune prin atracţii de un pitoresc deosebit, constituind unul dintre cele mai bogate resurse turistice.

Cadrul instituţional este minor în comparaţie cu posibilităţile turistice ale ţării. Actuala infrastructură a turismului în Republica Moldova nu beneficiază de investiţii, ceea ce are un impact negativ asupra turismului. Din aceste considerente sînt necesare investiţii capitale pentru ameliorarea situaţiei create.

Problemele existente 1. Lipsa atenţiei sporite din partea statului în promovarea şi dezvoltarea

industriei turismului. 2. Lipsa unui cadrul legislativ suficient care ar acoperi şi ar promova întreaga

activitate turistică din ţară. 3. Neconştientizarea importanţei economice din partea statului a dezvoltării

industriei turismului.

Page 106: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

529

4. Situaţia deplorabilă a reţelei rutiere ca puncte de acces spre atracţiile turistice şi lipsa indicatoarelor rutiere destinate turiştilor care indică atît ruta, cît şi atracţiile turistice, spre obiectivele ce ţin de patrimoniu pe drumurile principale, în oraşe şi localităţile rurale.

5. Lipsa serviciilor de transport în ţară care să corespundă standardelor Uniunii Europene.

6. Insuficienţa structurilor de cazare şi catering care să corespundă standardelor internaţionale.

7. Imperfecţiunea sistemului de ocrotire a patrimoniului cultural; ca rezultat, multe obiective culturale (monumente de arhitectura, monumente istorice, obiecte de arta, teatre, palate de cultura) se află într-o stare de degradare şi nu pot fi incluse în circuitul turistic.

8. Lipsa unui marketing dezvoltat în activitatea turistică din ţară. 9. Dezvoltarea insuficientă a turismului rural. 10. Turismul ecologic este neglijat, deşi reprezintă un potenţial turistic deosebit 11. Inexistenţa unei coordonări şi reglementări la nivel de stat a activităţii

instituţiilor balneoclimaterice. 12. Existenţa unor mecanisme birocratice de trecere a frontierei. 13. Insuficienţa instruirii calitative în sfera turismului. 14. Lipsa materialului statistic în dezvoltarea turismului în ţară. Aceste probleme determină numărul scăzut al turiştilor străini în ţară, de care

depinde şi nivelul surselor financiare spre bugetul ţării. Aceste probleme fac imposibilă corespunderea industriei turismului din Republica Moldova celor 10 cerinţe ale Aquis-ului comunitar al Uniunii Europene.

Priorităţi pe termen scurt: - reformarea Departamentului Dezvoltarea Turismului într-un Minister al

Turismului format din departamente specializate în următoarele direcţii: turismul rural; turismul ecologic; turismul vitivinicol; turismul de sănătate şi frumuseţe; turismul cultural; turismul de afaceri;

- luarea unor măsuri cu caracter legislativ de stimulare a activităţii turistice; - luarea unor măsuri de facilitare a trecerii frontierei naţionale; - susţinerea obiectivelor turistice din ţară; - perfecţionarea marketingului activităţilor de turism şi informarea opiniei

publice internaţionale despre posibilităţile turistice din Moldova. În acest mod, potenţialul turistic existent în ţară va fi popularizat în afara ţării asigurînd un mare flux de turişti, dornici de a explora spaţiile ţării noastre;

- organizarea eficientă a colectării datelor statistice din industria turismului. Cunoaşterea situaţiei reale a datelor şi indicilor din cadrul industriei turismului va permite eficientizarea în continuare a acestor activităţi economice, precum şi la o mai bună organizare a lor.

Priorităţi pe termen mediu: - dezvoltarea industriei turismului naţional - obiectiv strategic de dezvoltare al

Republicii Moldova;

Page 107: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

530

- promovarea unui program de instruire a capitalului uman implicaţi în activităţile turistice;

- instruirea personalului organelor de frontieră în probleme ce ţin de regulile de comunicare şi comportament faţă de vizitatorii străini;

- perfecţionarea nivelul angajaţilor Departamentului Dezvoltarea Turismului prin training-uri specializate;

- susţinerea unui parteneriat eficient în industria turismului; - stabilirea unei colaborări eficiente între proprietarii sau administratorii

obiectivelor turistice şi autorităţile locale pentru instalarea indicatoarelor, facilitarea accesului, amenajarea suprafeţelor de parcare şi a structurilor de primire a vizitatorilor;

- asigurarea colaborării între muzeele relevante şi Uniunea Meşterilor Populari, în scopul promovării şi comercializării obiectelor de artizanat;

- parteneriat eficient formal şi neformal între ministerele şi departamentele, autorităţile administraţiei publice locale, asociaţiile şi uniunile profesionale, ONG, precum şi mass-media de profil;

- promovarea colaborării internaţionale între instituţiile de profil în sfera turismului;

- organizarea eficientă a colectării datelor statistice din industria turismului, prin:

- extinderea cercetărilor, pe baza unor sondaje, pentru evaluarea fluxului de turişti la frontiera de est a ţării;

- extinderea cercetărilor statistice privind evaluarea numărului de vizitatori în toate structurile de primire;

- eficientizarea cercetărilor turistice la trecerea frontierei de stat, cu elaborarea lunară a statisticii turismului emitent şi receptor, în conformitate cu criteriile internaţionale;

- efectuarea sondajelor selective în rîndurile vizitatorilor străini la plecarea acestora din ţară, pentru a determina motivul vizitei, sursa de informare, procesul de planificare a vizitei şi gradul de satisfacţie în urma vizitei efectuate etc.;

- sporirea eficienţei cercetărilor adiţionale în domeniul statisticii turismului spre crearea condiţiilor de implementare a Contului Satelit în Turism (TSA) pentru Republica Moldova.

Aceste măsuri vor stimula dezvoltarea industriei turistice în ţară, apropiind-o în acelaşi timp de standardele europene.

Însă, pentru ca R. Moldova să devină membru al UE în 2007 este necesar ca priorităţile propuse să fie executate în mod conştiincios de către oameni cu experienţă.

9.3.4. Serviciile hoteliere Serviciile hoteliere reprezintă o parte componentă a economiei oricărui stat. Ele

contribuie cu 67% la formarea PIB-ului în ţările dezvoltate. Importanţa şi rolul acestui sector în dezvoltarea economică a statului mai este evidenţiată şi de o multitudine de aspecte, de incidenţele acestora asupra altor sectoare de importanţă cardinală pentru dezvoltare. Acest fapt impune o politică reală în domeniul terţiarului care să aibă neapărat în vedere obiective ca: asigurarea calităţii serviciilor propuse, ocuparea forţei de muncă şi realizarea încasărilor în valută, creşterea economică, suveranitatea naţională.

Page 108: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

531

Strategia de integrare europeană a R. Moldova trebuie să asigure în primul rînd de criteriile stabilite în aşa-numitul „Aquis comunitar” prin tratatele internaţionale fondatoare a UE.

Cadrul legislati:v - Legea Turismului (Nr.798-XIV din 11 februarie 2000); - Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea normelor

metodologice şi criteriilor de clasificare a structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare şi de servire a mesei (Nr. 643 din 27.05.2003);

- Ordinul Agenţiei Naţionale de Turism cu privire la aprobarea şi punerea în aplicare a Nomenclatorului funcţiilor în domeniul turismului, criteriilor pentru acordarea brevetului de turism şi Regulamentului cu privire la brevetarea activităţii turistice (Nr. 51 din 1 noiembrie 2001);

- Regulamentul cu privire la modul de înregistrare a sesizărilor şi reclamaţiilor consumatorilor în Condica de sugestii şi reclamaţii aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova (Nr.429 din 26.04.2004);

- Strategia de dezvoltare durabilă a turismului în Republica Moldova în anii 2003-2015 aprobată prin Hotărîrea Guvernului Republicii (Moldova Nr. 1065 din 02.09.2003);

- Legea Republicii Moldova cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător Nr. 81-XV din 18.03.2004.

Moldova este membră a Organizaţiei Mondiale a Turismului din 11 octombrie 2001 beneficiind de recomandările şi susţinerea acestei organizaţii în promovarea activităţilor hoteliere din ţară.

Cadrul legislativ care reglementează activitatea acestui sector stabileşte normele metodologice de clasificare a structurilor de cazare, norme ce servesc drept bază pentru eliberarea actelor de clasificare. Sînt stabilite tipurile structurilor de primire turistice cu funcţii de cazare şi servire a mesei, care funcţionează în Republica Moldova.

Sînt stabilite condiţiile minime necesare pentru personalul hotelier şi pentru eliberarea licenţei de prestare a serviciilor hoteliere.

Deşi există Regulamentul cu privire la modul de înregistrare a sesizărilor şi reclamaţiilor consumatorilor în Condica de sugestii şi reclamaţii aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova (Nr.429 din 26.04.2004), totuşi drepturile de consumator ale vizitatorilor străini nu sînt suficient de bine protejate, în pofida faptului că aceştia plătesc bani.

Sînt prevăzute măsuri de evoluţiei a domeniului respectiv, măsuri care din păcate nu acoperă întreg aspectul de probleme cu care se confruntă structurile de cazare din ţară.

Cadrul legislativ existent ce reglementează serviciile hoteliere nu este în contradicţie cu legislaţia Uniunii Europene, dar nici nu promovează activitatea acestor servicii.

Spre deosebire de statele europene (Belgia, Germania) în Republica Moldova lipsesc actele normative care ar facilita construcţia de noi hoteluri şi ar promova activitatea hotelieră în ţară.

Page 109: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

532

Cadrul instituţional Activitatea turistică din ţară este reglementată de Departamentul Dezvoltarea

Turismului – autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate creată la 5 februarie 2003 prin Hotărîrea Guvernului nr. 90, abilitată cu elaborarea, aplicarea şi monitorizarea politicii de stat în domeniul turismului.

În sarcinile acestei instituţii se include şi asigurarea acordării potenţialilor vizitatori unor servicii ce corespund standardelor internaţionale. Direcţia „Autorizare şi control” a acestei instituţii se ocupă de clasificarea structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare şi de servire a mesei în baza Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova (Nr. 643 din 27.05.2003).

Actualmente în Republica Moldova prestează servicii de cazare cca 60 de structuri care oferă 5479 de locuri pentru vizitatori, majoritatea dintre care se afla în municipiul Chişinău.

Reţeaua hotelieră din municipiul Chişinău este destul de variată, fiind înregistrate hoteluri de la 1 la 4 stele. Doar 6 hoteluri prestează servicii de 4 stele în ţară, toate fiind plasate în municipiul Chişinău. În ultimii ani o parte din hoteluri au fost supuse modernizării, au fost deschise un şir de hoteluri mici.

În or. Chişinău funcţionează o reţea eficientă de închiriere a apartamentelor private al căror număr nu este cunoscut şi care nu este impozitat, aducînd prejudicii bugetului de stat.

Unele hoteluri din mun. Chişinău au fost renovate, fapt ce a contribuit la alinierea lor la criteriile de calitate, conform standardelor internaţionale, dar aceste progrese sînt nesemnificative, din cauza lipsei surselor de finanţare. În anul 2002 a fost dat în exploatare hotelul de lux "Dedeman" cu o capacitate de cazare de 143 camere. Alte complexe hoteliere sînt în construcţie.

În prezent se constată o reducere a capacităţilor de cazare în general pe ţară, majoritatea hotelurilor înregistrînd indici scăzuţi de ocupare.

Hotelurile moderne mici şi cele care au fost reconstruite pentru a corespunde cerinţelor contemporane înregistrează indici mai ridicaţi de ocupare. Cu toate acestea, majoritatea structurilor de cazare nu corespund criteriilor internaţionale de calitate.

În afara perimetrului mun. Chişinău, în toate localităţile din ţară se observă o insuficienţă a structurilor de cazare ce prestează servicii de calitate la preţuri libere.

Viitorii specialişti în domeniul serviciilor hoteliere sînt pregătiţi în instituţii de învaţămînt superior (Academia de Studii Economice din Republica Moldova), precum şi instituţii la nivel de colegiu (ex. Colegiul Naţional de Comerţ din Moldova). Pe lîngă acestea, un şir de şcoli profesionale polivalente asigură pregătirea iniţială în sfera deservirii (ex. Şcoala Polivalentă nr. 2 din Chişinău ). Cu părere de rău, nivelul de predare a cunoştinţelor în acest sector este de calitate proastă din cauza lipsei cadrelor specializate. Nu toţi absolvenţii sînt angajaţi în serviciile hoteliere.

Sub aspectul utilizării forţei de muncă dintre toate serviciile turistice de bază, cele mai intensive, sînt serviciile hoteliere şi de restauraţie.

Industria serviciilor hoteliere este slab dezvoltată, datorită nivelului scăzut atît al activităţilor turistice, cît şi a numărului redus de vizitatori străini.

Structurile de cazare amplasate în afara capitalei necesită a fi modernizate. În spaţiul rural există un excelent potenţial de dezvoltare a structurilor private

de cazare care încă nu este exploatat şi care necesită susţinere din partea statului prin investiţii şi acordare de facilităţi.

Page 110: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

533

Probleme existente - insuficienţa de hoteluri în oraşele ţării, cu excepţia capitalei, sau nealinierea

celor existente la standardele internaţionale; - hotelurile din Moldova nu formează nici o asociaţie şi nici nu sînt membre ale

unei organizaţii internaţionale de profil care ar contribui la schimbul de experienţă şi la apărarea drepturilor în faţa statului;

- structurile de cazare care percep tarife reduse (hoteluri de 1-2 stele) nu corespund standardelor internaţionale;

- majoritatea structurilor de cazare nu corespund categoriilor de clasificare; - lipsesc investiţiile, ceea ce duce la încetinirea activităţilor de renovare a

hotelurilor; - nu există facilităţi de acces în structurile de cazare pentru persoane cu

handicap, şi aceasta nici nu reprezintă o cerinţă obligatorie pentru construcţia de noi hoteluri;

- nu este respectat Regulamentul cu privire la brevetarea activităţii turistice, ceea ce reduce calitatea serviciilor propuse de către personalul hotelier;

- personalul hotelier, în majoritate, nu cunoaşte limbile de circulaţie internaţională;

- lipsesc condiţiile adecvate de pregătire iniţială, profesională, de perfecţionare şi recalificare pentru personalul hotelier;

- nu este realizată colaborarea internaţională între hoteluri; - prezentarea datelor cu privire la rata de ocupare a unităţilor de cazare este

incompletă şi este efectuată doar anual, lipsind o statistică concludentă; - în majoritatea hotelurilor materialul publicitar şi activitatea de marketing sînt

de o calitate neadecvată; - lipseşte reprezentarea hotelurilor în reţelele electronice (internet); - nu toate hotelurile dispun de serviciu de plată prin Viza, Maestro şi Master

Card. Priorităţi pe termen scurt: Crearea premiselor organizatorice şi legislative: - constituirea Asociaţiei Naţionale în domeniul serviciilor hoteliere din

Republica Moldova care va fi formată din reprezentanţii hotelurilor şi care va reprezenta interesele lor în faţa statului, asigurînd şi colaborarea internaţională cu instituţiile internaţionale de profil;

- promovarea serviciilor hoteliere în mediul rural prin acordarea de facilităţi agenţilor ce prestează astfel de servicii, valorificîndu-se potenţialul turistic enorm de la sat. Încurajarea acestui sector ar permite dezvoltarea activităţilor turistice, care inevitabil ar mări şi numărul de vizitatori străini (de ex. europeni), iar cu ei şi a fluxurilor de capital;

- efectuarea clasificării structurilor de primire turistică cu funcţii de cazare şi servire a mesei, conform legislaţiei în vigoare, şi supravegherea corespunderii acestor structuri criteriilor minime de clasificare. Acest lucru ar permite ridicarea nivelului de calitate al serviciilor oferite şi ar duce la o corespundere a complexelor hoteliere din Republica Moldova la exigenţele hotelăriei din cadrul Uniunii Europene;

Page 111: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

534

- avizarea obligatorie de către Departamentul Dezvoltarea Turismului a proiectelor privind construcţiile noi din sectorul de cazare, conform legislaţiei în vigoare. Integrarea europeană presupune libera circulaţie a persoanelor, care ar duce inevitabil la mărirea numărului vizitatorilor străini la noi în ţară, accentuîndu-se în acelaşi timp lipsa acută a locurilor de cazare. Hotelurile existente ar fi insuficiente pentru vizitatorii europeni în asemenea situaţie. Pentru a asigura acest capitol al aquis-ului comunitar este necesară construcţia noilor structuri de cazare şi ridicarea calităţii celor existente;

- colectarea informaţiei lunare vizînd capacitatea şi ocuparea structurilor de cazare, încasările şi numărul salariaţilor, stabilind o ordine în ceea ce priveşte profitul acestor agenţi economici.

Priorităţi pe termen mediu: - realizarea unui studiu geografic al necesităţilor de dezvoltare a structurilor de

cazare, pe categorii, tipuri şi localităţi, dictat de necesitatea extinderii acestui sector prin mărirea numărului de vizitatori străini;

- stabilirea unei reţele de comercializare electronică a serviciilor hoteliere, ceea ce ar facilita accesul străinilor la informaţia despre posibilităţile de cazare din Republica Moldova (servicii, preţuri, oportunităţi turistice etc.), avînd posibilitatea să facă rezervări on-line;

- subvenţionarea capitalului destinat serviciilor de cazare din mediul rural, permiţînd dezvoltarea turismului rural, care este foarte dezvoltat în Europa şi care are potenţial de dezvoltare în Republica Moldova;

- elaborarea şi difuzarea pe larg a unui ghid cu privire la structurile de cazare din Republica Moldova, care ar extinde informaţia existentă despre serviciile hoteliere din ţară atît pentru cetăţenii autohtoni, cît şi cei străini;

- introducerea obligatorie în toate hotelurile a serviciului de plată prin Card bancar, ce ar facilita modalităţile de plată pentru străini;

- Standardizarea informaţiei generale despre structurile de cazare (ghiduri) conform cerinţelor Uniunii Europene (înlocuirea textului cu pictograme), facilitînd comunicarea între personal şi potenţialii vizitatori;

- susţinerea intervenţiei organismelor publice (ajutoare pentru construcţii, pentru modernizarea clădirilor, pentru formarea profesională etc.) la nivel naţional şi regional, fapt ce ar promova activitatea complexelor hoteliere prin realizarea colaborării hotel-organe publice locale;

- susţinerea parteneriatului public şi privat pentru promovarea locuinţelor rurale destinate cazării turiştilor, promovarea hotelăriei rurale;

- monitorizarea activităţilor de instruire în domeniul serviciilor hoteliere pentru a corespunde standardelor europene;

Realizarea corespunderii serviciilor hoteliere prestate în Republica Moldova cu cele din Uniunea Europeană ar facilita procesul de integrare europeană a ţării noastre.

Page 112: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

535

9.4. Parteneriatul social 9.4.1. Dialogul social Dialogul social reprezintă o coordonată esenţială a modelului social european.

Dialogul între partenerii sociali face posibilă realizarea progresului social, manifestîndu-se prin anumite cooperări între principalii actori sociali

Cadrul legislativ: - Declaraţia Pactului de Stabilitate privind Parteneriatul ONG-uri - Guverne în

Sud-estul Europei, 2001; - Convenţia Europeană a Drepturilor Omului; - Convenţia internaţională asupra drepturilor civice şi politice; - Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, 10 decembrie 1948; - Declaraţia Naţiunilor Unite asupra dreptului şi obligaţiei indivizilor, grupurilor

şi organismelor sociale de a promova şi proteja drepturile omului universal recunoscute şi libertăţile fundamentale;

- Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, 10 decembrie 1966;

- Constituţia Republicii Moldova, 29 iulie 1994; - Codul Muncii al Republicii Moldova, 29 iulie 2003 - Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea

Regulamentului Comisiei republicane pentru negocieri colective si Regulamentului-model privind organizarea si funcţionarea comisiilor ramurale si teritoriale pentru negocieri si dialog social, 11 iulie 2000;

- Decretul Preşedintelui Republicii Moldova privind aprobarea componentei Comisiei republicane pentru negocieri colective, 13 iulie 2001;

Cadrul instituţional În cadrul parteneriatului social sindicatelor le revine un rol important ce ţine de

dreptul lor de a proteja salariaţii pe piaţa forţei de muncă. În prezent, la nivel naţional activează două centre sindicale naţional inter-

ramurale: - Confederaţia Sindicatelor din Republica Moldova, care întruneşte 450 mii de

salariaţi din sectorul agrar şi din ramurile neproducătoare (sfera socială, administraţia. publică);

- Confederaţia Sindicatelor Libere "Solidaritatea" - 200 mii de salariaţi din ramurile producătoare şi cele prestatoare de servicii.

Acţiunile principale ale sindicatelor ţin de găsirea soluţiilor pentru ameliorarea situaţiei social-economice, ridicarea nivelului de trai al populaţiei, asigurarea unui salariu minim necesar şi plătit la timp.

În cadrul dialogului social principalii parteneri de negociere sunt, pe de o parte, Confederaţia Sindicatelor din Republica Moldova – Guvernul, precum şi Confederaţia Sindicatelor Libere din Republica Moldova "Solidaritatea" - patronatul.

Pînă în prezent, parteneri sociali (guvernul – sindicatele – patronatul) au convenit să lanseze:

Page 113: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

536

- negocieri în privinţa elaborării unui nou Contract colectiv de muncă la nivel naţional, care va viza negocierea unor noi tarife de salarizare pentru anul 2004, la toate nivelurile: întreprindere, ramură, nivel naţional;

- stabilirea unui salariu minim garantat pe ţară, în dependenţă de valoarea minimului de existenţă, aşa încît în 2007 salariu minim nu va putea fi mai mic decît minimul de existenţă.

În dialogul social sunt implicate următoarele structuri tripartite, care au ca sarcina să reprezinte intereselor salariaţilor şi patronilor: Consiliile de administraţie ale Casei naţionale de asigurări sociale, Compania naţională de asigurări în medicină şi Agenţia naţională pentru ocuparea forţei de muncă.

O caracteristică a parteneriatului social în Republica Moldova este refuzul partenerilor sociali de a recurge la confruntare şi promovarea din partea acestora a unei colaborări constructive, bazate pe principiile egalităţii şi încrederii reciproce.

Din partea statului se cere o implicare mai activă în procesul de creare a condiţiilor favorabile activităţilor de antreprenoriat şi concurenţei loiale, iar valoarea salariilor să fie stabilită prin negocieri colective între salariaţi şi patroni, negocieri care să fie stimulate mai activ de către stat. negocierea colectivă fiind una dintre cale mai eficiente mijloace de îmbunătăţire a situaţiei salariaţilor în ceea ce priveşte remunerarea echitabilă a muncii, siguranţa locurilor de muncă, asigurarea unor condiţii normale şi sănătoase de muncă.

Probleme existente Sistemul actual al parteneriatului social este ineficient din următoarele cauze: - lipsa unui cadrul normativ care să reglementeze direct dialogul între partenerii

sociali; - obligaţiile asumate în cadrul dialogului nu sunt executate; - organizare ineficientă; - lipsa responsabilităţii; - incapacitatea sindicatelor de a înainta revendicări bine argumentate, de a purta

negocieri, de a obţine realizarea acordurilor încheiate; - lipsa încrederii cetăţenilor faţă de rezolvarea problemelor acestora. Priorităţi pe termen scurt: - înaintarea unor revendicări realiste şi argumentare; - asigurarea transparenţei activităţii patronatelor, astfel încît societatea să

cunoască cauzele conflictelor şi rezultatele obţinute; - elaborarea unei strategii care va conţine o serie de condiţii, criterii specifice

sindicatelor în cadrul mişcării sindicale a Europei unite, pornind de la rolul pe care trebuie să-l joace sindicate în procesul de integrare;

- asigurarea unei participări sporite a cetăţenilor şi rezidenţilor în probleme politice şi sociale, prin incorporarea în sistemul de învăţămînt a unei educaţii şi spirit democratic şi de responsabilitate socială şi prin sprijinirea campaniilor de sensibilizare a opiniei publice iniţiate de sindicate şi alţi actori sociali.

Page 114: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

537

Priorităţi pe termen mediu: - asigurarea unei mai bune comunicări între stat - sindicate- şi patronate în

scopul de a garanta transparenţa proceselor legislative şi administrative, ca un mijloc de creştere a încrederii cetăţenilor în activitatea instituţiilor publice şi de a elimina sursele de corupţie;

- dezvoltarea mecanismelor de implicare şi consultare a cetăţenilor direct sau prin intermediul sindicatelor în mod susţinut şi sistematic, în domeniile care privesc direct activităţile lor.

9.4.2. Parteneriatul dintre ONG şi stat Dezvoltarea şi asigurarea unei guvernări responsabile este o condiţie majoră

care menţine la suprafaţă societăţile contemporane. Moştenind o societate sterilă, lipsită de mecanisme sociale neguvernamentale, pornind în tranziţie spre o economie de piaţă, societatea civilă din Republica Moldova s-a dovedit a fi nepregătită şi incapabilă să reacţioneze independent la această provocare, să profileze tendinţe proprii de dezvoltare, să-şi apere interesele şi să influenţeze procesele decizionale.

În acelaşi timp, aprofundarea crizelor politice, economice, şi sociale, cauzate de stoparea reformelor democratice şi de piaţă care caracterizează procesul de tranziţie prin care trece Republica Moldova, au creat necesitatea formării şi consolidării societăţii civile puternice pentru a servi drept contrabalanţă statului, dar, totodată şi de a nu împiedica statul „în îndeplinirea rolului său de pacificator şi de arbitru între principalele grupuri de interese”.

Cadrul legislativ Primii paşi în edificarea societăţii civile în Republica noastră sunt de ordin

reglementativ, în sensul creării unui pachet de acte normative care să reglementeze formele de asociere ale cetăţenilor în condiţiile unui stat pluralist şi de drept. În acest sens sunt relevante următoarele documente:

- Constituţia Republicii Moldova, 29 iulie1994; - Legea Republicii Moldova cu privire la partide şi alte organizaţii social –

politice, 1991; - Legea Republicii Moldova cu privire la culte Nr.979-XII din 24 martie 1992; - Legea Republicii Moldova cu privire la sindicate, 1990; - Codul civil Nr. 1107-XV din 06 iunie 2002; - Codul fiscal Nr.1163-XIII din 24 iunie 1997; - Legea Republicii Moldova cu privire la asociaţiile obşteşti nr. 837, 17 mai

1996; - Legea Republicii Moldova cu privire la fundaţii nr. 581-XIV, 30 iulie 1997; - Legea Republicii Moldova privind accesul la informaţie, 11 mai 2000. Cu toate acestea, cadrul legislativ existent, nu reglementează direct

parteneriatului dintre stat şi societatea civilă. cadrul legal de activitate a ONG-urilor este incomplet şi necesită o îmbunătăţire prin adoptarea proiectului de lege cu privire la organizaţiile necomerciale, ca respect faţă de angajamentele făcute prin susţinerea declaraţiei cu privire la Declaraţia Pactului de Stabilitate privind parteneriatul ONG –

Page 115: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

538

Guverne în Sud-Estul Europei. Nu există un concept strategic şi programe guvernamentale de dezvoltare şi promovare a parteneriatului sectorului asociativ şi stat prin care să dezvolte şi să se susţină edificarea unei structuri eficiente şi armonizate a societăţii civile şi atragerii ONG-urilor la realizarea programelor de stat la nivel naţional şi local, la realizarea politicii de stat.

Cadrul instituţional Deşi, societatea civilă nu se reduce doar la organizaţiile neguvernamentale

(ONG), numărul acestor organizaţii constituie un indicator important al gradului de participare a populaţiei şi al nivelului de structurare a societăţii. Astfel, în anul 2003 au fost înregistrate aproape la 2400 ONG., iar după ultimele date, se ajunge la 3500 de ONG-uri, puţine dintre care realizează activităţi de parteneriat cu structurile statale.

Activitatea ONG-urilor din Republica Moldova cunoaşte două trăsături esenţiale:

- ONG-urile contribuie la dezvoltarea capacităţilor de promovare a intereselor publice prin monitorizarea implementării legislaţiei în domeniu;

- ONG-urile contribuie la ridicarea nivelului de conştientizare în rîndul cetăţenilor a drepturilor lor politice, economice şi sociale.

De foarte multe ori, ministerele, departamentele şi organele administrării publice locale manifestă pasivitate, organizaţiile neguvernamentale asumîndu-şi rolul de lider în elaborarea şi promovarea politicilor publice. Pînă în prezent nu au fost implementate modalităţi concrete de conlucrare a organelor administraţiei publice centrale şi locale cu sectorul asociativ.

Potrivit Studiului asupra dezvoltării organizaţiilor neguvernamentale din Republica Moldova, doar 18 la sută din ONG-uri iniţiază proiecte în comun cu administraţia publică locală sau centrală. Pentru anumite servicii sau activităţi sunt contactate doar 14 la sută din ONG-uri, preponderent organizaţii din domeniul media şi minorităţi etnice. Potrivit aceleiaşi surse, doar 47% din ONG-uri care colaborează cu statul sunt mulţumite de relaţiile de colaborare şi consideră că aceste relaţii sunt reciproc avantajoase şi sunt necesare de dezvoltat pe viitor, 51 la sută din numărul ONG-urilor nu sunt mulţumite de colaborare.

Probleme existente: - imperfecţiunea cadrului normativ; - caracterul confuz şi insuficient ale prevederilor din Codul Fiscal, referitoare la

modul de impozitate a veniturilor obţinute din activităţi ce corespund scopurilor statutare.

- lipsa standardelor unice de evidenţă contabilă specializată pentru ONG a finanţelor publice pentru soluţionarea anumitor probleme sociale;

- absenţa unui concept strategic şi a programelor guvernamentale de dezvoltare şi promovare a sectorului asociativ în vederea edificării unei structuri eficiente şi armonizate a societăţii civile şi atragerii ONG-urilor la realizarea programelor de stat la nivel naţional şi local, la realizarea politicii de stat;

- lipsa unei hotărîri a guvernului despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de confirmare a donaţiilor filantropice;

Page 116: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

539

- lipsa mecanismelor juridice eficiente privind accesul la informaţie publică, la proiectele de legi, actele normative ale administraţiei publice centrale şi locale, lipsa reglementării legale a căilor de influenţă asupra adoptării acestor documente;

- reglementarea insuficientă a participării publice în procesul de luare a deciziilor;

- structuri ineficiente de atragere a ONG-urilor la realizarea programelor statale la nivel naţional şi local;

- parteneriatul între ONG şi organizaţiile statale (ministere, departamentele, consilii raionale, locale, primării) este slab dezvoltat, avînd un caracter sporadic;

- promovarea insuficientă a modelelor de parteneriat între ONG-uri - administraţia publică;

- lipsa unei forme adecvate de activităţi în comun a ONG, atît în programe comune, cît şi acţiuni comune din proiecte diferite;

- lipsa parteneriatului în procesul de pre-planificare strategică a comunităţilor, monitorizarea activităţilor;

- lipsa profesionalismului aleşilor locali şi a funcţionarilor publici şi abilitaţilor acestora de conlucrare cu sectorul asociativ în rezolvarea problemelor de interes comun.

Priorităţi pe termen scurt: - aprobarea Regulamentului cu privire la modul de confirmare a donaţiilor

filantropice; - elaborarea mecanismului de implementare privind accesul la informaţie

publică, la proiectele de legi, actele normative ale administraţiei publice centrale şi locale;

- modificarea şi complectarea Legii cu privire la organizaţiile obşteşti şi Legii cu privire la fundaţii;

- elaborarea modificărilor la legislaţia cu privire la regimul fiscal special şi definirea condiţiilor de stimulare fiscală ale organizaţiilor şi asociaţiilor obşteşti;

- efectuarea unei analize interpretative a cadrului legal existent ce reglementează activitatea organizaţiilor neguvernamentale în sensul ameliorării şi unificării legislaţiei privind sectorul asociativ din republică;

- constituirea Consiliului naţional mixt în domeniul parteneriatului între stat şi societate civilă;

- crearea instituţiei reprezentanţilor împuterniciţi în relaţiile cu ONG-urile (de exemplu a unei direcţii pentru relaţii cu sectorul neguvernamental în cadrul Cancelariei de Stat);

- reconsiderarea rolului şi funcţiilor Forumului ONG-urilor. Priorităţi pe termen mediu: - elaborarea Strategiei naţionale pentru sprijinirea dezvoltării sectorului

asociativ; - elaborarea programelor guvernamentale de dezvoltare şi promovare a

sectorului asociativ în vederea atragerii ONG-urilor la realizarea programelor de stat la nivel naţional şi local;

- elaborarea cadrului legislativ în domeniul participării publice în procesul de luare a deciziilor;

Page 117: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

540

- acordarea statutului de utilitate publică organizaţiilor care au merite deosebite în rezolvarea unor probleme de interes comunitar;

- elaborarea modificărilor la legislaţia cu privire la finanţele publice prin stabilirea unor sectoare clare în care statul ar putea finanţa activitatea ONG-urilor;

- crearea pe lîngă Comitetul Interministerial pentru Pactul de Stabilitate a unui organ consultativ (Grup de acţiune a ONG-urilor) care să reprezinte societatea civilă;

- asigurarea participării ONG-urilor în cadrului programelor europene; - susţinerea unui dialog permanent între structurile statale şi ONG-uri, prin

organizarea întrunirilor, meselor rotunde; - dezvoltarea mecanismelor de implicare şi consultare a ONG-urilor în mod

susţinut şi sistematic, în domeniile în care ONG-urile au experienţă şi care privesc în mod direct activităţile lor şi pe beneficiarii acestora;

- facilitarea identificării celor mai bune practici de parteneriat între ONG-uri şi administraţia publică şi acordarea suportului financiar proiectelor mass-media pentru promovarea acestora;

- asigurarea accesului direct sau indirect (prin scutiri de taxe) la fonduri, indiferent dacă acestea provin din surse publice sau private;

- asigurarea accesului neobstrucţionat al ONG-urilor la finanţe, eventualele restricţii legale privind accesul ONG-urilor la fondurile din sursele externe urmînd a fi formulate în concordanţă cu standardele internaţionale;

- susţinerea ONG-urilor din partea Ministerului de Externe, în privinţa accesului la informaţie referitor la organizaţiile internaţionale care promovează programe şi acordă sprijin financiar;

- direcţionarea eforturilor spre a sprijini ONG-urile şi iniţiativele societăţii civile în consolidarea capacităţii lor: promovarea şi susţinerea programelor bazate pe schimbul de experţi şi experienţă, stabilirea de contacte transfrontaliere;

- pregătirea şi formarea unei noi clase de funcţionari publice cu concepte moderne referitor la dezvoltarea sectorului asociativ, deschişi spre parteneri cu acest sector;

- lansarea iniţiativei de elaborarea de către reprezentanţii societăţii civile a unui document privind coordonarea activităţii sectorului neguvernamental din statele membre ale Pactului de Stabilitate.

Page 118: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

541

9.5. Contactele transfrontaliere 9.5.1. Cooperarea internaţională transfrontalieră Cooperarea transfrontalieră pentru Republica Moldova constituie o componentă

indispensabilă şi importantă în procesul de aderare la structurile europene, care concentrează măsuri cu caracter administrativ, tehnic, economic, social sau cultural a regiunilor frontaliere apte să dezvolte raporturi de vecinătate în domeniile de interes comun.

În perspectiva integrării în Uniunea Europeană, principiul de bază al cooperării transfrontaliere este crearea în ariile frontaliere a unor spaţii contractuale şi interpătrundere cu scopul de a găsi soluţii comune la probleme similare. În acest context, Republica Moldova este parte la trei iniţiative transfrontaliere: "Dunărea de Jos", "Prutul de Sus" şi euroregiunea "Siret-Prut-Nistru". În acest context, circa 70% din teritoriu şi 80% din populaţia ţării, cu excepţia municipiului Chişinău, UTA Găgăuzia, raionului Tarclia şi raioanelor din stînga Nistrului, sunt implicate în acţiuni de cooperare transfrontalieră. Acest lucru permite regiunilor de frontieră prin măsuri concertate cu caracter administrativ, tehnic, economic, social sau cultural, să stabilească şi să promoveze mecanisme transfrontaliere de soluţionare a problemelor , care servesc necesităţile de bază ale acestor regiuni. Domeniile principale de acţiune transfrontalieră sunt: dezvoltarea economică, infrastructura şi transportul, turismul, mediul, agricultura şi dezvoltarea durabilă, educaţia şi piaţa forţei de muncă, cultura şi media, sănătatea şi serviciile sociale.

Cadrul legislativ: - Convenţia-Cadru europeană asupra cooperării transfrontaliere între

colectivităţile sau autorităţile locale, 21 mai 1980, Madrid; - Protocolul adiţional al Convenţiei - Cadrul european privind cooperarea

transfrontalieră a colectivităţilor sau autorităţile teritoriale, 9 noiembrie 1995, Strasbourg;

- Carta Europeană "Exerciţiul autonom al puterii locale", 15 octombrie1985 Strasbourg;

- Acordul de parteneriat şi cooperare între UE şi Republica Moldova, art. 67; - Constituţia Republicii Moldova; art. 109, activitatea de cooperare

transfrontalieră a administraţiei publice locale se desfăşoară ca o funcţie a autonomiei locale; Legea fundamentală nu particularizează nimic despre existenţa şi exercitarea ei cu privire la acţiunea exterioară a colectivităţilor locale, ea, totodată, nu interzice o activitate trasfrontalieră a colectivităţilor locale. În acest context, ar trebui să se ţină cont de interpretarea contemporană a principiului autonomiei locale şi de practica dezvoltată în statele europene, precum şi de normele juridice internaţionale existente în acest domeniu.

- Concepţia cooperării transfrontaliere a Republicii Moldova pentru anii 2004-2006, 29 septembrie 2004;

- Legea Republicii Moldova privind organizarea administrativ-teritorială nr. 1168-III, 18 martie 2003;

- Legea Republicii Moldova privind administraţia publică nr. 123-XV, 18 martie 2003;

Page 119: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

542

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind dezvoltarea colaborării transfrontaliere în cadrul euroregiunilor, 11 martie 2003;

- Acordul cu privire la punctele de trecere a frontierei de stat moldo-ucrainene şi simplificarea formalităţilor de trecere a frontierei de către cetăţenii care locuiesc în raioanele de frontieră, 11 martie 1997;

- Acordul privind colaborarea unităţilor administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova şi regiunilor de frontieră ale Ucrainei, 11 martie 1997;

- Acordul cu privire la folosirea în comun şi protecţia apelor de frontieră, 23 noiembrie 1994;

- Declaraţia preşedinţilor Republicii Moldova, României şi Ucrainei privind colaborarea trilaterală de la Ismail, 04 iulie 1997;

- Protocolul de colaborare trilaterală între Guvernele Republicii Moldova, României şi Ucrainei de la Ismail, 04 iulie 1997;

- Declaraţia de la Chişinău a Preşedinţilor Republicii Moldova, României şi Ucrainei privind colaborarea trilaterală, 22 octombrie 1998;

- Acordul privind colaborarea în lupta împotriva criminalităţii din 06 iulie 1999; - Acordul trilateral Republica Moldova, România şi Ucraina privind cooperarea

în zona formată din ariile naturale protejate ale Deltei Dunării şi Prutul de Jos, 05 iunie 2000.

Aceste tratate şi acorduri internaţionale ale Republicii Moldova cu România şi

Ucraina stabilesc clauzele generale privind relaţiile externe între autorităţile locale, în sensul că guvernele celor trei state vor sprijini aceste activităţi, în special în zonele de frontieră.

Activitatea euroregiunilor este reglementată şi de o serie de acte emise de autorităţile publice regionale: Statutul Euroregiunii, Deciziile Consiliului Euroregiunii privind aprobarea componenţei nominale a Comisiilor pe domenii, privind aprobarea Statutului şi Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului, Comisiilor pe domenii şi a Centrului de Coordonare ale Euroregiunii. Aceste reglementări sunt elaborate în baza Convenţiei-cadru, care conţine în anexă modele şi scheme de acorduri, statute şi contracte în materie de cooperare transfrontalieră.

Cadrul instituţional La nivel central nu există structuri împuternicite să susţină şi să promoveze

cooperarea transfrontalieră. La nivel local structurile care susţin şi promovează activitatea de cooperare

transfrontalieră a colectivităţilor locale sînt: Consiliul Raional şi preşedinte Consiliului Raional (autorităţi de nivelul II), Consiliul local şi primarul (autorităţi de nivelul I). În acest context, art. 18, alin. s) din Legea privind administraţia publică locală nr. 1168-III, 18 martie 2003, stabileşte că consiliul local decide stabilirea de legături de colaborare, cooperare, inclusiv transfrontalieră, şi de înfrăţire cu localităţi din străinătate.

Probleme existente - inexistenţa unui cadru legislativ coerent şi armonizat în domeniu;

Page 120: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

543

- lipsa unei politici de cooperare transfrontalieră coerente, atît la nivel central cît şi local;

- lipsa voinţei şi responsabilităţii politice; - inexistenţa unor priorităţi clar definite în domeniul politicii externe, capacităţi

scăzute ale autorităţilor publice locale de a realiza a activităţi de cooperare la nivel local şi regional;

- insuficienţa resurselor financiare şi a propunerilor de finanţare pentru susţinerea iniţiativelor transfrontaliere, climat investiţional neatractiv;

- lipsa unui mecanism coerent privind transparenţa activităţilor de cooperare transfrontalieră şi schimb permanent de informaţii

Priorităţi pe termen scurt: - elaborarea Strategiei Republicii Moldova în domeniul cooperării

trasfrontaliere, pentru o cooperare susţinută şi de lungă durată; - elaborarea şi adoptarea Legii cu privire la cooperarea transfrontalieră; - elaborarea şi adoptarea Legii prind dezvoltarea regională; - elaborarea şi aprobarea Legii cu privire la autonomia locală; - modificarea şi complectarea Legii privind administraţia publică locală; - modificarea şi complectarea Legii privind organizarea administrativ-teritorială; - elaborarea strategiilor de integrare a unităţilor administrativ-teritoriale în

euroregiuni, care ar stabili direcţiile prioritare de activitate, identifica rezultatele aşteptate şi indicatorii de măsurare a performanţei în domeniile de intervenţie;

- efectuarea studiilor în domeniul armonizării legislaţiilor la standardele europene;

- crearea unor instituţii frontaliere de informare şi consultanţă, de ex. a Centrului de informare şi documentare, care va oferi informaţii privind activitatea Euroregiunilor, precum şi oportunităţile de colaborare în diferite domenii;

- crearea Centrului pentru susţinerea afacerilor în scopul acordării asistenţei întreprinzătorilor, stabilirea contactelor cu partenerii străini, facilitarea exportului, etc.;

- dezvoltarea unui parteneriat pe verticală (european-naţional-regional-local) urmat de un parteneriat orizontal (între partenerii situaţi de pe ambele părţi ale frontierei);

- sporirea capacităţii autorităţilor publice locale în promovarea cooperării transfrontaliere în conformitate cu reglementările şi practica UE, prin: desfăşurarea activităţilor de instruire, organizare a vizitelor de studiu şi schimbului de experienţă;

- crearea unei echipe de experţi-intermediari care să promoveze cooperarea transfrontalieră;

- monitorizarea realizării proiectelor transfrontaliere privind dezvoltarea sistemelor energetice.

Priorităţi pe termen mediu: - consolidarea capacităţii de a pune în aplicare o legislaţie armonizată cu cea a

comunităţilor europene; - elaborarea unei politici de cooperare trasfrontalieră coerente, care să reflecte

interesele cetăţenilor, atît la nivel naţional cît şi local şi care să includă activităţi ce influenţează în mod semnificativ dezvoltarea cooperării transfrontaliere;

Page 121: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

544

- elaborarea mecanismului privind transparenţa activităţilor de cooperare transfrontalieră şi schimb permanent de informaţii;

- acordarea suportului pentru crearea şi dezvoltarea reţelelor de cooperare durabile între actorii locali şi regionali din zona transfrontalieră;

- asistenţa în dezvoltarea capacităţii şi atitudinilor organizaţiilor locale în întocmirea şi implementarea proiectelor în regiunea transfrontalieră;

- promovarea dezvoltării regionale echilibrate: reducerea decalajelor sociale şi economice pe între teritoriul ţării;

- creşterea nivelului de conştientizare publică în domeniul cooperării transfrontaliere şi a nivelului de informare asupra procesului de aderare la UE în cadrul regiunilor transfrontaliere;

- combaterea crimei organizate transfrontaliere, în special a traficului de fiinţe umane;

- intensificarea şi facilitarea cooperării transfrontaliere între Republica Moldova şi statele membre ale UE şi ţările vecine;

- încurajarea iniţiativelor locale şi regionale de stabilire şi dezvoltare a cooperării transfrontaliere;

- implicarea activă a cetăţenilor, organizaţiilor neguvernamentale şi altor actori comunitari în acţiuni de cooperare transfrontalieră;

- sprijinirea activităţilor transfrontaliere comune ale organizaţiilor neguvernamentale în diferite domenii de intervenţie;

- susţinerea proiectelor mass-media de a promovarea imaginea euroregiunilor în cadrul cooperării transfrontaliere;

- participarea Republicii Moldova în organismele şi iniţiativele din care face parte şi negocierea admiterii în organismele regionale de care este interesată;

- pregătirea pentru aderarea la Asociaţia Europeană a Regiunilor Transfrontaliere, organizaţie europeană care reprezintă regiunile limitrofe şi cu graniţe transfrontaliere.

- familiarizarea agenţilor economici din euroregiuni cu cadrul legislativ privind cooperarea de producţie şi atragerea întreprinderilor industriale producătoare în procesul de cooperare;

- amenajarea punctelor de trecere a frontierei şi modernizeze infrastructurii acestora;

- armonizarea legislaţiei vamale a Republicii Moldova cu legislaţia vamală a UE;

- elaborarea şi implementarea proiectelor comune de reconstrucţie şi modernizare a infrastructurii de transport;

9.5.2. Euroregiunea "Dunărea de Jos" Euroregiunea "Dunărea de Jos" este un instrument important de intensificare şi

promovare a cooperării transfrontaliere a colectivităţilor/autorităţilor locale din Republica Moldova România şi Ucraina situate în zona de frontieră.

Scopul principal al Euroregiunii "Dunărea de Jos" este promovarea cooperării transfrontaliere în regiunea bazinului inferior al Dunării.

Page 122: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

545

Cadrul legislativ Promovarea cooperării transfrontaliere în regiunea bazinului inferior al Dunării,

se realizează în conformitate cu prevederile următoarelor acte normative: - Convenţia - Cadru Europeană referitoare la cooperarea transfrontalieră a

colectivităţilor sau autorităţilor teritoriale, 21 mai 1980, Madrid; - Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare între România şi

Ucraina, 2 iunie 1997; - Declaraţia Preşedinţilor Republicii Moldova, României şi Ucrainei privind

cooperarea transfrontalieră, 4 iulie 1997, Ismail; - Protocolul de colaborare trilaterală între Guvernele Republicii Moldova,

României şi Ucrainei, 4 iulie 1997, Ismail; - Declaraţia cu privire la promovarea cooperării transfrontaliere între autorităţile

locale şi regionale din România, Republica Moldova şi Ucraina, 25 februarie 1998, Ismail;

- Concepţia cooperării transfrontaliere a Republicii Moldova pentru anii 2004-2006, 29 septembrie 2004;

- Acordul privind crearea Euroregiunii "Dunărea de Jos", 14 august 1998, Galaţi;

- Statutul Euroregiunii "Dunărea de Jos", 14 august 1998, Galaţi; - Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Euroregiunii, 14

august 1998, Galaţi; - Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiilor pe domenii, 14 august

1998, Galaţi; - Regulamentul de organizare şi funcţionare a Centrului de Coordonare, 14

august 1998, Galaţi. Cadrul legislativ existent este suficient pentru coordonarea şi planificarea

activităţilor legate de dezvoltarea Euroregiunilor. Cu toate acestea, problemele de ordin politic existente între Republica Moldova, România şi Ucraina n-au permis semnarea unor acorduri interstatale cu privire la lărgirea substanţială a competenţelor autorităţilor locale în ceea ce priveşte activitatea a Euroregiunilor.

Cadrul instituţional În componenţa Euroregiunii "Dunărea de Jos" intră următoarele unităţi

administrativ-teritoriale: - raionul Cahul - din partea Republicii Moldova; - judeţele Brăila, Galaţi, Tulcea - din partea României; - regiunea Odesa - din partea Ucrainei. Euroregiunea cuprinde o suprafaţă de 53.3 mii km2. Populaţia Euroregiunii

constituie 4090 mii persoane. Structura organizatorică a Euroregiunii este următoare: - Consiliul Euroregiunii - organul suprem de conducere în componenţa căruia

intră cîte trei membrii ai fiecărei părţi, reprezentanţi ai autorităţilor publice regionale.

Page 123: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

546

Domeniile de competenţă ale Consiliului vizează: organizarea internă; funcţionarea Euroregiunii şi activitatea financiară. Deciziile Consiliului au caracter de recomandare şi produc efecte numai în ceea de priveşte relaţiile de parteneriat între membrii Euroregiunii;

- Preşedintele Euroregiunii - ales la şedinţa Consiliului dintre reprezentanţii Euroregiunii, pe o perioadă de 2 ani, conform principiului rotaţiei. Preşedintele reprezintă Euroregiunea, conduce şedinţele Consiliului, prezintă rapoarte de activitate, coordonează activitatea Centrului de Coordonare, etc.

- Vicepreşedinţii Euroregiunii - aleşi de către Consiliul Euroregiunii dintre membrii săi. Vicepreşedinţii deţin atribuţii de coordonare a colaborării membrilor Euroregiunii, Comisiilor de domenii, etc.

- Comisiile pe domenii - comisia pentru dezvoltare regională; comisia pentru economie, comerţ, turism; comisia pentru armonizarea actelor normative; comisia pentru transport şi comunicaţii; comisia pentru demografie; comisia pentru mediu; comisia pentru educaţie, ştiinţă, cercetare, cultură, sănătate şi sport; comisia pentru combaterea calamităţilor naturale şi criminalităţii; comisia pentru audit financiar. Comisiile întocmesc programe, proiecte, rapoarte în domeniile stabilite, care sunt înaintate Comisiei Euroregiunii spre aprobare.

- Centrul de coordonare - organul administrativ subordonat preşedintelui Euroregiunii, compus din persoane numite de către Consiliul Euroregiunii pe o perioadă de 2 ani. Structura organizatorică a Centrului include: şeful Centrului, doi coordonatori care asigură activitatea preşedintelui, cîte un coordonator care asigură activitatea preşedinţilor.

Finanţarea activităţii Euroregiunii este asigurată de către părţi în cote egale.

Mijloacele financiare sînt asigurate din bugetele locale sau din alte surse extrabugetare. Membrii euroregiunii colaborează avînd ca obiective: - organizarea şi coordonarea acţiunilor ce promovează colaborarea economică,

ştiinţifică, ecologică, culturală, educaţională şi sportivă; - elaborarea programelor de cooperare transfrontalieră în domenii de activitate

stabilite de comun acord; - promovarea şi facilitarea contactelor între agenţii economici, instituţii, ONG-

uri experţi în diferite domenii; - medierea şi facilitarea cooperării membrilor săi cu alte organizaţii, instituţii şi

agenţii internaţionale. Domeniile de cooperare în cadrul Euroregiuni sunt următoarele: mediu,

agricultură şi amenajarea teritoriului; economie şi forţa de muncă; transport şi telecomunicaţii; securitate; populaţii frontaliere; educaţie şi cercetare; cultură.

Deşi sunt realizări importante înregistrate la nivelul cadrului instituţional, pe plan funcţional activităţile părţii moldovene se limitează doar la participarea în cadrul şedinţelor protocolare, vizite şi mai puţin pe demararea unor proiecte de dezvoltare a infrastructurii, de cooperare economică cu părţile semnatare.

Oportunităţile de cooperare în cadrul Euroregiunii trebuie să se refere în mod prioritar la: dezvoltarea economiei şi mediul de afaceri; agriculturii şi dezvoltarea regională;

Page 124: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

547

Probleme existente Deşi există dorinţa ca Euroregiunile create să se caracterizeze printr-un spirit de

colaborare şi schimb de idei cu privire la progresul în comun, există totuşi o serie de probleme care tergiversează realizarea acestor obiective:

- în Republica Moldova nu există o structură guvernamentală specializată care să promoveze politica regională de stat şi să susţină interesele euroregiunilor;

- nu există strategii de integrare regională care să stabilească direcţiile prioritare, acţiuni concrete şi termeni de realizare;

- insuficienţa resurselor financiare de a bugetele locale pentru finanţarea activităţilor de cooperare în cadrul Euroregiunii;

- accesul redus la sursele de finanţare externe; - lipsa unui potenţial de cooperare, determinat de potenţialul economic,

geografic stabil. Funcţionarii publici nu posedă experienţa şi competenţa necesară; - există constrîngeri legislative şi instituţionale condiţionate de gradul diferit de

integrare europeană a Republicii Moldova, României şi Ucrainei. Priorităţi pe termen mediu: - modificarea Legii privind administraţia publică locală şi a Legii privind

organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova în scopul descentralizării serviciilor publice şi consolidarea autonomiei locale administrative şi financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale;

- crearea unei structuri comune specializate de monitorizare şi evaluare a activităţilor Euroregiunii;

- elaborarea strategiei de integrare comune a unităţilor administrativ-teritoriale în Euroregiune;

- elaborarea unui plan strategic de reformă structurală a Euroregiunii; - elaborarea de programe comune în domeniul cooperării economice regionale

pentru valorificarea optimală a resurselor existente; - elaborarea unui sistem informaţional comun de date privind potenţialul

economic şi oportunităţile de afaceri în cadrul Euroregiunii; - crearea Centrului de susţinere a micului business şi cooperarea cu organizaţiile

similare din România şi Ucraina; - cumularea eforturilor pentru penetrarea produselor agroalimentare pe noile

pieţe de desfacere; - crearea zonelor de producţie ecologică pură; - dezvoltarea infrastructurii serviciilor în agricultură; - crearea infrastructurii care să asigure accesul la comunicaţiilor de transport

magistral internaţional; - realizarea unor noi puncte de trecere a frontierei şi modernizarea celor

existente; - coordonarea eforturilor comune pentru aprovizionarea populaţiei cu apă

potabilă şi gaze naturale; - dezvoltarea colaborării în domeniul telecomunicaţiilor; - elaborarea unor strategii comune de dezvoltare a turismului şi valorificare a

potenţialului turistic; - crearea unui Centru de informare privind serviciile turistice în Euroregiune;

Page 125: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

548

- dezvoltarea relaţiilor de colaborare între instituţiile superiore din regiune, intensificarea schimbului de studenţi şi cadre didactice;

- crearea centrelor medicale specializate, utilizarea în comun a capacităţilor instituţiilor medicale;

- monitorizarea posibilităţilor de instruire, recalificare şi angajare a forţei de muncă, organizarea schimbului de informaţii între oficiile forţei de muncă din Euroregiune;

- intensificarea coordonării programelor de protecţie a mediului ambiant în bazinul Dunării de Jos;

- elaborarea programelor comune de protecţie a resurselor naturale; - elaborarea şi realizarea acţiunilor comune de înfiinţare a rezervaţiilor naturale

şi extinderea celor existente; - exploatarea resurselor naturale cu respectarea normelor de mediu prin crearea

unor centre de monitorizare a poluării. 9.5.3. Euroregiunea "Siret-Prut-Nistru" Euroregiunea "Siret-Prut-Nistru" a fost creată pentru a stabili un spaţiu de

coeziune pentru promovarea dezvoltării economice, tehnologice, sociale şi culturale a membrilor.

Scopul constituirii Euroregiunii constă în extinderea şi îmbunătăţirea relaţiilor dintre colectivităţile şi autorităţile locale în domeniile economic, educaţional, cultural, ştiinţific şi sportiv şi asigurarea unei dezvoltări durabile a regiunii în contextul alinierii la standardele în domeniu în plan european.

Cadrul legislativ Promovarea cooperării transfrontaliere în cadrul Euroregiunii "Siret-Prut-Nistru"

se realizează în conformitate cu prevederile următoarelor acte normative: - Convenţia-Cadru Europeană referitoare la cooperarea transfrontalieră a

colectivităţilor sau autorităţilor teritoriale, 21 mai 1980, Madrid; - Concepţia cooperării transfrontaliere a Republicii Moldova pentru anii 2004-

2006, 29 septembrie 2004; - Acordul de constituire a Euroregiunii moldo-române "Siret-Prut-Nistru", 18

octombrie 2002; - Protocolul privind crearea Euroregiunii "Siret-Prut-Nistru"; - Protocolul cooperării transfrontaliere a Euroregiunii "Siret-Prut-Nistru, 18

septembrie 2002, Iaşi; - Actul adiţional la Protocolul cooperării transfrontaliere "Siret-Prut-Nistru", 4

decembrie 2002, Ungheni; - Statutul Euroregiunii "Siret-Prut-Nistru", 18 noiembrie 2003, Orhei. Cadrul instituţional Membrii Euroregiunii "Siret-Prut-Nistru" sunt următoarele unităţi administrativ-

teritoriale:

Page 126: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

549

- raioanele Basarabeasca, Călăraşi, Cimişlia, Criuleni; Dubăsari; Floreşti; Lăpuşna, Ialoveni; Leova, Nisporeni, Orhei, Rezina, Soroca, Străşeni, Şoldăneşti, Teleneşti, Ungheni - din partea Republicii Moldova;

- judeţele Iaşi, Neamţ, Vaslui - din partea României. Structura organizatorică a Euroregiunii include: - Forumul Preşedinţilor - constituit din conducătorii autorităţilor publice locale; - Preşedintele în exerciţiu - ales în baza principiului rotaţiei, pe o perioadă de 2

ani de către membrii Forumului Preşedinţilor, dintre conducătorii unităţilor administrativ-teritoriale, membre ale Euroregiunii;

- Secretariatul - format din specialişti ai aparatului unităţii administrativ-teritoriale conducătorul căreia deţine preşedinţia;

- Grupele de lucru în următoarele domenii de cooperare: relaţiile economice; lucrările de infrastructură, transport şi comunicaţii; protecţia mediului; turismului; ştiinţei culturii, educaţiei, relaţiilor civice, sănătăţii şi sportului.

Probleme existente: - în Republica Moldova nu există o structură guvernamentală specializată care să

promoveze politica regională de stat şi să susţină interesele Euroregiunilor; - nu există strategii de integrare regională care să stabilească direcţiile

prioritare, acţiuni concrete şi termeni de realizare; - insuficienţa resurselor financiare de a bugetele locale pentru finanţarea

activităţilor de cooperare în cadrul Euroregiunii; - acces redus la sursele de finanţare externe; - lipsa unui potenţial de cooperare, determinat de potenţialul economic,

geografic stabil. Funcţionarii publici nu posedă experienţa şi competenţa necesară; - existenţa centralismului vizibil care fac ca autorităţile publice locale să nu

desfăşoare iniţiative reale de cooperare fără încuviinţarea expresă a autorităţilor publice locale;

- regimul circulaţiei mărfurilor, capitalurilor şi forţei de muncă în Euroregiune nu se deosebeşte de cadrul general existent.

Priorităţi pe termen scurt: - modificarea Legii privind administraţia publică locală şi Legii privind

organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova în scopul descentralizării serviciilor publice şi consolidarea autonomiei locale administrative şi financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale;

- sporirea capacităţilor autorităţilor locale şi regionale în promovarea cooperării transfrontaliere în cadrul Euroregiunii: instruirea aleşilor locali şi funcţionarilor publici; efectuarea vizitelor de studiu şi schimb reciproc de experienţă;

- elaborarea strategiei de integrare comune a unităţilor administrativ-teritoriale în Euroregiune şi a planurilor de acţiuni;

- crearea şi asigurarea funcţionării Centrului de informare şi documentare; - crearea şi asigurarea funcţionării Centrului pentru susţinerea afacerilor;

Page 127: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

550

- crearea şi actualizarea bazelor de date şi reţelelor informaţionale şi de monitorizare comune;

- promovarea imaginii Euroregiunii prin mijloace de informare în masă; - efectuarea studiilor de fezabilitate pentru fundamentarea proiectelor comune în

cadrul Euroregiunii; - sprijinirea parteneriatului dintre ONG-uri în vederea organizării de acţiuni

comune în domeniul social, protecţia mediului, cultură, educaţie, sport şi acţiuni de tineret;

- crearea unui sistem informaţional integrat prin stabilirea unei reţele de comunicare şi informare reciprocă între membrii Euroregiunii, schimb reciproc de bune practici;

- stimularea şi sprijinirea creării de structuri permanente în cadrul organizaţiilor locale şi regionale implicate în cadrul Euroregiunii, în special a organizaţiilor avînd membrii din partea tuturor părţilor;

- promovarea comună a ofertelor în domeniul turismului; - acordarea asistenţei autorităţilor locale în implementarea activităţilor de

cooperare transfrontalieră în cadrul Euroregiunii; - modernizarea unor drumuri de legătură între membrii Euroregiunii; dezvoltarea

unor coridoare transfrontaliere feroviare şi rutiere. Priorităţi pe termen mediu: - încurajarea şi sprijinul pentru crearea reţelelor de cooperare durabile între

actorii locali şi regionali din zona transfrontalieră; - asistenţă în dezvoltarea capacităţii şi aptitudinilor organizaţiilor locale în

elaborarea şi implementarea proiectelor în cadrul Euroregiunii; - măsuri de promovare a cooperării în domeniul sănătăţii în cadrul Euroregiunii; - acordarea suportului pentru crearea unor structuri care ar facilita cooperarea

economică (centre de marketing, agenţii de dezvoltare, centre de susţinere a businessului mic şi mijlociu, zone libere);

- consolidarea şi lărgirea cadrului de participare a societăţii civile la procesul decizional;

- asigurarea transparenţei actelor administrative şi comunicarea operativă cu cetăţenii;

- stabilirea de facilităţi şi resurse în vederea îmbunătăţirii fluxului de informaţii şi dezvoltarea comunicaţiilor între regiunile de frontieră;

- susţinerea promovării dezvoltării rurale şi a agriculturii prin facilitarea unor proiecte de cooperare transfrontalieră;

- promovarea cooperării în afaceri, cooperarea între instituţii reprezentînd sectorul de afaceri;

- dezvoltarea unei cooperări culturale, ştiinţifice în regiunile învecinate; - creşterea nivelului de conştientizare publică în domeniul cooperării

transfrontaliere în domeniul cooperării transfrontaliere în cadrul Euroregiunii; - sprijinirea eforturilor de creare, consolidare şi extinderea reţelelor regional şi

internaţionale ale instituţiilor societăţii civile; - lansarea şi implementarea proiectelor investiţionale, activităţilor bazate

priorităţi regionale în regiunile de frontieră;

Page 128: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

551

- identificarea şi derularea proiectelor comune ale Euroregiunii privind asigurarea dezvoltării social-economice durabile;

- dezvoltarea nivelului de securitate tehnico-ecologică a Euroregiunii; 9.5.4. Euroregiunea "Prutul de Sus" Euroregiunea "Prutul de Sus" a fost creată în scopul lărgirii legăturilor sub-

regionale existente şi a favoriza dezvoltarea colaborării transfrontaliere a unităţilor administrativ-teritoriale membre, pentru asigurarea dezvoltării durabile a regiunii în cadrul integrării în procesul general european.

Obiectivul de bază al creării Euroregiunii este cooperarea economică şi crearea condiţiilor pentru schimbul trilateral de mărfuri în scopul ridicării nivelului de viaţă al populaţiei din regiune şi normalizării relaţiilor între părţi.

Cadrul legislativ Promovarea cooperării transfrontaliere în cadrul Euroregiunii "Prutul de Sus" se

realizează în conformitate cu prevederile următoarelor acte normative: - Convenţia-cadru Europeană referitoare la cooperarea transfrontalieră a

colectivităţilor sau autorităţilor teritoriale, 21 mai 1980, Madrid; - Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare între România şi

Ucraina, 2 iunie 1997; - Declaraţia Preşedinţilor Republicii Moldova, României şi Ucrainei privind

cooperarea transfrontalieră, 4 iulie 1997, Ismail; - Protocolul de colaborare trilaterală între Guvernele Republicii Moldova,

României şi Ucrainei, 4 iulie 1997, Ismail; - Declaraţia cu privire la promovarea cooperării transfrontaliere între autorităţile

locale şi regionale din România, Republica Moldova şi Ucraina, 25 februarie 1998, Ismail;

- Concepţia cooperării transfrontaliere a Republicii Moldova pentru anii 2004-2006, 29 septembrie 2004;

- Acordul privind crearea Euroregiunii, 22 septembrie 2000, Botoşani; - Statutul Euroregiunii "Prutul de Sus", 30 noiembrie 2000, Edineţ; - Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului, comisiilor pe domenii

şi Centrului de coordonare ale Euroregiunii "Prutul de Sus"; - Decizie privind aprobarea componenţei nominale a Comisiilor pe domenii ce

funcţionează în cadrul Euroregiunii; - Decizii privind aprobarea planurilor de activitate al Comisiei pentru domenii,

etc. Cadrul instituţional Membrii Euroregiunii "Prutul de Sus": - raioanele Briceni, Edineţ, Făleşti, Glodeni, Rîşcani şi Ocniţa - din partea

Republicii Moldova; - judeţele Botoşani şi Suceava - din partea României; regiunea Cernăuţi - din partea Ucrainei.

Page 129: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

552

Euroregiunea cuprinde o suprafaţă de 28,9 mii km.2 Populaţia Euroregiunii constituie 2940,8 mii persoane. Conform documentelor de constituire, Euroregiunea "Prutul de Sus" are

următoarea structură organizatorică, incluzînd organe de conducere şi de lucru: Consiliul Euroregiunii - consiliul conducătorilor unităţilor administrativ-

teritoriale membre care adoptă acte normative ce reglementează organizarea internă a Euroregiunii, activitatea Euroregiunii pe principalele domenii de activitate.

Preşedintele în Exerciţiu al Consiliului Euroregiunii - ales pe un termen de un an în baza principiului rotaţiei de către membrii Consiliului. Preşedintele conduce activitatea Consiliului, acţionează ca reprezentant general al Euroregiunii în numele Consiliului;

Secretariatul Consiliului Euroregiunii - constituit din colaboratori ai organismelor executive şi reprezentative, nominalizaţi de către preşedintele în exerciţiu al Consiliului şi cîte un reprezentant al fiecărui membru al Euroregiunii. Atribuţiile Secretariatului se referă la elaborarea planului de lucru a Preşedintelui în Exerciţiu al Consiliului şi asigurarea lucrărilor de secretariat pentru buna desfăşurare a lucrărilor Consiliului Euroregiunii.

Comisiile de lucru ale Euroregiunii - organe executive, constituite de către Consiliul Euroregiunii în domenii de activitate şi coordonarea activităţii membrilor Euroregiunii în baza actelor normative interne.

- Comisiile de lucru ale Euroregiunii sunt următoarele: - Comisia de lucru pe probleme ale economiei, infrastructurii şi turismului; - Comisia de lucru pentru securitatea ecologică, protecţia mediului, dezvoltarea

durabilă a regiunii şi funcţionarea Ecoeuroregiunii; - Comisia de lucru pentru ştiinţă, învăţîmînt, cultură, sănătate, sport şi tineret; - Comisia de lucru pentru dezvoltarea legăturilor interregionale şi interetnice,

administraţie locală şi mass-media. Finanţarea activităţii Euroregiunii se efectuează din bugetul local al membrilor.

Finanţarea proiectelor şi programelor concrete din surse diferite, membrii Euroregiunii creează fonduri speciale.

Pentru realizarea direcţiilor şi mecanismelor de acţiune concrete ale Euroregiunii, Comisiile de lucru creează grupuri de experţi pentru analiza problemelor, pregătirea proiectelor şi programelor comune, precum şi grupuri de lucru pentru executarea programelor şi proiectelor.

Domeniile de cooperare sunt: relaţiile economice; dezvoltarea infrastructurii transfrontaliere; securitatea ecologică şi protecţia mediului; ştiinţă, educaţie şi învăţămînt; cultură şi sport; ocrotirea sănătăţii populaţiei, dezvoltarea turismului şi activităţilor de recreiere; relaţii între organizaţiile ne-guvernamentale.

Acţiunile care au fost realizate pînă în prezent au fost nesemnificative.

Aranjamentele semnate la nivel guvernamental nu au fost preluate cu aceiaşi forţă la nivelul autorităţilor teritoriale. Cooperarea în cadrul Euroregiunii, este axată în prezent pe realizarea unor proiecte şi programe concrete pe linia simplificării procedurilor de trecere a frontierei de stat şi a controlului vamal pentru cetăţenii şi agenţii economici care activează pe teritoriul Euroregiunii.

Page 130: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

553

Probleme existente: - lipsa unor autorităţi publice competente şi eficiente la nivel regional şi local; - lipsa unor resurse financiare disponibile pentru lansarea macroproiectelor

comune, în deosebi accesul redus la sursele de finanţare externe; - lipsa propunerilor de proiect care ar putea fi înaintate fondurilor structurale

care susţin iniţiativele transfrontaliere. Priorităţi pe termen scurt: - modificarea Legii privind administraţia publică locală şi Legii privind

organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova în scopul descentralizării serviciilor publice şi consolidarea autonomiei locale administrative şi financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale;

- monitorizarea posibilităţilor comune de instruire şi recalificare profesională a forţei de muncă şi compilarea registrelor comune de şomeri în vederea monitorizării mai eficiente a forţei de muncă;

- publicarea informaţiilor pentru lucrători cu indicarea drepturilor şi obligaţiilor acestor lucrători în ţara de reşedinţă şi în ţara de angajare în cîmpul muncii;

- elaborarea analizelor economice comune, dezvoltarea cooperării între agenţii economici;

- stabilirea legăturilor permanente transfrontaliere între firme, centre tehnologice şi instituţii de cercetări în agricultură;

- cooperarea în domeniul reconstrucţiei şi modernizării podurilor de peste Prut şi a drumurilor, în special de acces la punctele de trecere a frontierei;

- modernizarea punctelor vamale de trecere a frontierei; - extinderea reţelelor de aprovizionare cu gaze şi apă potabilă; - intensificarea schimbului de studenţi şi cadre didactice între instituţiile

superioare de învăţămînt; - crearea şi asigurarea funcţionării centrului ce cooperare a universităţilor din

Euroregiune; - crearea şi asigurarea funcţionării centrelor medicale specializate, utilizarea în

comun a capacităţilor instituţiilor medicale; - dezvoltarea cooperării transfrontaliere în domeniul protecţiei şi conservării

cadrului natural din bazinul rîului Prut; - gestionarea în comun a deşeurilor şi epurării rezidurilor; - elaborarea planurilor comune de asistenţă în cazuri de calamităţi naturale; - utilizarea reciproc avantajoasă a resurselor naturale disponibile. Priorităţi pe termen mediu: - cooperarea în domeniul îmbunătăţirii infrastructurii economice: crearea şi

asigurarea funcţionării centrelor de consultanţă, crearea centrelor de afaceri; - facilitarea comerţului sezonier transfrontalier, inclusiv prin simplificarea

procedurilor vamale; - dezvoltarea coridoarelor transfrontaliere de transportare a pasagerilor şi

mărfurilor; - dezvoltarea turismului rural şi ecoturismului.

Page 131: 8. COOPERAREA TRANSFRONTALIERĂ ÎN DOMENIUL MEDIULUI ...

554


Recommended