Turismul ecologic

2011

UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” GALATI

FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECIALIZAREA E.C.T.S

Coordonator: Lect. Dr. Soare Ionica

Studenta: Androne Andreea

Definiții ecoturism: Ecoturismul este o formă de turism care se desfăsoară în arii

naturale și al cărui scop îl reprezintă cunoașterea și aprecierea naturii pe deoparte dar și cultura locală.

Turismul ecologic mai poartă numele de turism “verde”, turism “moale” sau turism “blând”.

IUCN (1992): ”Ecoturismul este acel segment al turismului care implică străbaterea zonelor naturale, relativ netulburate, pentru a admira peisaje și a te bucura de lumea plantelor și a animalelor sălbatice ”.

OMT: ”Ecoturismul este forma de turism în care principala motivație este observarea și aprecierea naturii și a traditiilor locale.”

Principiile ecoturismului:1. Minimalizarea impactului negativ asupra naturii și culturii unei

zone (educarea turistului).2. Echitatea intra-generații și inter-generații: elimină acumularea de

capital doar pe unele segmente ale societății.3. Furnizarea de fonduri pentru conseravarea și managementul ariilor

protejate.4. Eliminarea acțiunii dictatului din partea marilor puteri economice

asupra țărilor mai puțin dezvoltate.

Cascada Niagara, Canada Cascada Victoria, Zimbabwe

Turismul ecologic pe plan mondial Se remarcă o creștere susținută a ecoturismului, în anul 2000

înregistându-se 698,8 mil. sosiri turisti străini, cu 9,3% mai mult față de 1999 iar incasările din turism s-au cifrat la 475,8 mld. USD, cu 3,2% mai mult față de anul precedent.

În țările UE turismul s-a caracterizat printr-o creștere cu 6,9% , sporind cu 14,1% PIB-ul și cu 14,5% numărul locurilor de muncă.

Principalele destinații ecoturistice pe piață internaționala sunt: Australia, Canada, Costa Rica, Mexic, Guatemala, Cuba, Brazilia, Kenya, Africa de Sud, Madagascar, Indonezia si Nepal.

Cele mai vizitate țări în

2011

Clasificarea țărilor în funcție de suprafața de arii protejate din totalul suprafeței țării:

Peste 10% ( Ex: Danemarca, Botswana, Tanzania);Între 5-10% (Ex: Thailanda, Japonia, România, Canada, SUA,

Marea Britanie);Între 3-5% (Ex: Brazilia, India, Mongolia, Germania);Mai puțin de 1% (Ex: China, Polonia, Turcia).

Dinamica fluxurilor turistice

în principalele regiuni ale

Terrei-mil. (1950-2000).

Dinamica fluxurilor turistice pe glob în perioada 1950-2000 (mil.)

Impactul ecoturismului: Turismul are o contribuție semnificativă la PIB-ul unei țări, mai mult

decât alte ramuri d.p.d.v al gradului de dezvoltare. El reprezintă și o cale de valorificare superioară a tuturor categoriilor

de resurse: frumusețea peisajelor, istoria reflectată în cultura și civilizația unor popoare, tradiții, etc.

Exemplu: Insulele Maldive realizează 80% din PIB prin ecoturism, Elveția 7,7 %, Franța 7,3%, România 3%.

Codul de conduită al ecoturistului:1. Respect pentru integritatea pământului;2.Să laşi în urmă NUMAI amprente, să “colecţionezi” NUMAI fotografii;3.Să faci călătoria cu un scop (să înveţi despre geogafia, obiceiurile şi tradiţiile locale);4.Să respecţi individualitatea şi demnitatea altora;5.Să nu cumperi produse confecţionate din speciii protejate;6.Să urmezi numai potecile marcate;7.Să citeşti despre programele de conservare şi organizaţiile care lucrează în acele regiuni;8.Să mergi pe jos (atât cât este posibil) sau să utilizezi mijloace de transport nepoluante;9.Să utilizezi acele hoteluri, companii de transport şi furnizori care se ocupă de starea mediului.

Analiza SWOT privind ecoturismul din Romania

PUNCTE TARI: PUNCTE SLABE:

-Bogăția patrimoniului natural din ariile protejate.-Numărul mare de obietive turistice incluse în lista UNESCO și care sunt amplasate în arii protejate.-Dezvoltarea permanentă a rețelei de arii protejate și existent unui cadru legislativ care să permită această dezvoltare.-Poziția geografică favorabilă față de alte regiuni turistice.-Posibilitatea creării unor pachete mixte (turism religios-ecoturism, turism balnear- ecoturism, turism cultural- ecoturism).

Harta obiectivelor religioase din România

-Nivelul de pregătire al ghizilor din ecoturism.-Capacitatea redusă de cazare la nivelul ariilor protejate.-Oferta de activități și servicii redusă.-Ecoturismul nu este perceput ca o sursă financiară suplimentară.-Lipsa de educație cu privire la însemnătatea patrimoniului natural.-Defrisări masive de arbori și distrugerea habitatelor.-Amplasarea haotică a construcțiilor în unele zone natural și nerespectarea arhitecturii locale.-PIB redus comparative cu alte state (de 4,5 ori mai mic).

OPORTUNITATI: AMENINTARI:

-Creșterea numărului de turiști ce au ca motivație ecoturismul.-Diversificarea ofertei prin includerea unor obiective turistice representative (ex: Delta, Munții Rodnei).-Promovarea prin elemente bazate pe calendarul naturii (ex: înflorirea bujorilor de munte).

-Atragerea unor investiții străine.-Valorificarea unor zone turistice insuficient cunoscute.-Atragerea unui segment al elitei turistice din țările dezvoltate.

-Concurența pe plan internațional.

Cortina d’Ampezzo, Italia

-Sistem superior de gestionare a ariilor protejate în alte țări.-Emigrarea forței de muncă în alte state unde câștigurile sunt mai sigure.-Scăderea veniturilor comunităților din incinta parcurilor naționale ca urmare a restricționării unor activități economice specific zonei.

Categorii de ecoturiști:1.Turiști în grup organizat: nu depun efort în organizare și călătoresc

spre destinații foarte cunoscute.2.Turiști individuali sau în grup restrâns: își organizează excursia după

bunul plac însă depind de infrastructura turistică.3.Exploratori individuali: au diverse motivații, depind de transport,

cazare și caută să stabilească legături cu “societatea ariei gazdă”. 4.Neconvenționali: își planifică excursia pe cont propriu, caută locuri

izolate și se implică în cultura locală.  Mai este o altă clasificare a ecoturiștilor după Smith (1878):1.Exploratorul: cuprinde cercetători, profesori, alpiniști care acceptă

condițiile locale.2.De elită: călătoresc de plăcere.3.Charter: țintesc prețurile reduse ale pachetului ecoturistic și nu dau

importanță alegerii destinației.4.Original (extravagant).5.De masă (predominant sezonier).

Analiza pieții ecoturistice din România Capacitatea de cazare de care dispune Romania este de 280.000 de

locuri (mult peste Cehia, Croația, Poloni, Ungaria) fiind ce mai mare capacitate turistică din Europa Centrală și de Est dar pe ultimul loc la numărul de turiști și la numărul de innoptări, 80% din spații fiind de 1-2 stele.

Capacitatea de cazare după locatiile turistice:1.Marea Neagră 42,7% din capacitate.2.București-ul și toate orașele reședință de județ 16,3%.3.Stațiuni Balneoclimaterice 15,7%.4.Stațiuni montane 11,5%.5.Alte destinații turistice 12,9 %.6.Delta Dunării 0,8%.

 Băile Tușnad Stațiunea Bușteni

Destinații ecoturistice preferate de turiști:Locul I. 41,8 % București și împrejurimi.Locul II. 26,6 % Zonele montaneLocul III. 14,2 % Marea Neagră.Locul IV. 10 % Delta DunăriiLocul V. 7,4 % Mănăstiri și locații turistice.

Mănăstirea Sucevita Mănăstirea Prislop Turiștii străini reprezintă 17% din totalul ecoturiștilor . Aceștia

provin din Germania, Italia, Ungaria, Bulgaria și Turcia.

România are aproximativ 800 arii protejate (5% din teritoriul țării). În țara noastră există încă păduri nefragmentate și peste 1/3 din populația de urși, lupi și râși din Europa, paradisul unic al păsărilor din Delta Dunării, peste 12.000 de peșteri și numeroase traditii locale autentice.

Nr de arii protejate la nivelul fiecărui județ

Relația dintre turismul alternativ și turismul convențional

Tipuri de ecoturism:Turismul litoral: înglobează aproximativ jumătate din capacitatea de

cazare.Turismul montan: oferă o foarte bună practicare a turismului montan

prin trei catene muntoase. Stațiunile montane oferă posibilitatea practicării sporturilor de iarnă și a ecoturismului în ariile protejate.

Turismul balnear: înglobeaza o treime din apele termale ale Europei.

Turismul rural și agroturismul: este una dintre cele mai apreciate forme de ecoturism. Acesta la rândul lui are numeroase ramuri:

A.Turismul verde: peisajul este componentprioritară, obiectivul fiind integrarea vizitatotului în mediul natural. B.Agroturismul: segment al ecoturismului rural practicat în

pensiuni , ferme, catune unde turistul are posibilitatea de a participa la activitățile zilnice.

C.Cultural: se bazează pe utilizarea resurselor cultural, istorice, obiceiuri și datini.

D.De aventură: se defășoara în inima naturii, fără a o modifica (ex: escaladări, parapantă,).

E.Sportiv: se defășoara deasemeni în natura (ex: tir cu arcul, rafting, etc).

 

Concluzii: In România sunt din păcate prea puține zone protejate

introduse în circuitul ecoturistic (Delta Dunării și Parcurile Naționale: Retezat, Rodna, Ceahlău și Piatra Craiului) iar procentul turiștilor străini (17%) este o dovadă in acest sens.

Totuși România este una dintre tările apreciat în principal pentru valoarea inestimabilă a patrimoniului natural.

Acest lucru este oglindit de agențiile olandeze de turism:

Bibliografie:1.Băltărețu Andreea Mihaela – Ecoturism și dezvoltare durabilă.

Ed. Pro Universitaria, Bucuresti – 2007.2.Condrea Adina – Calitatea destinațiilor ecoturistice. Ed.

Universității din Transilvania, Brașov- 2008.3.Costencu Mirela – Eoturismul: produs touristic – parc național.

Ed. Mirton , Timișoara- 2007.4.Dinu Mihaela – Ecoturism: coduri etice și norme de conduit. Ed.

Cd Press, Bucuresti – 2005.5.Glăvan Vasile- Agroturism, ecoturism – note de curs, Ed. “Alma

Mater”, Sibiu – 2002.6.Matei Elena- Ecoturism. Ed. Top Form, București – 2004.7.Matei Elena- Mediu și turismul. Ed. Credis, București – 2004.8.Morton Alexandru- Ecologie și turism: ecoturism. Ed. Mirton,

Timișoara- 2000.9.Tănase Cătălin- Principiile ecoturismului- note de curs, 2010.10.Trufaș Constanța, Bran Florina – Ecoturism și turism rural. Ed.

Alpha MDN,Buzau- 2009.