62015 A m A MU A CT U AZL IITCAA T E L~ - ucmr.org.ro · lui Franz Schubert, compozitor de al...

Serie nouãIUNIE 2015

6(CLXVII)

36 pagini10 lei

D i n s u m a r:

Forul muzical de la RigaPremiere la ONBIntegrala Beethoven la finalEurovision - 60Interviu cu Dumitru Lupu“Îngeri pentru Îngeri”

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR Ş I MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

MUZICAL~ACTUALITATEAAm

În imagine: Bianca Fota (Giselle)Foto: onb.ro

DIN CUPRINS

1

Editorial

FORUM MUZICAL LA RIGA..............2-3

CORUL DE COPII RADIO - 70..............9

TOSCA...............................................6-7

GISELLE...............................................5

BAROC ŞI POP-OPERA...............16-17

EUROVISION - 60..........................20-25

FESTIVAL LA RM. VÂLCEA..........10-11

INTEGRALA BEETHOVEN (4)......12-13

MĂDĂLINA CLAUDIA DĂNILĂ.....14-15

PUNCTUL PE J... AZZ...................18-19

CONVORBIRILE A.M.....................26-27

MUSIC-HALL.......................................28

ADIO, ANGELA CIOCHINĂ!...............29

OMAGIUL DECANILOR UCMR.....30-31

“ÎNGERI PENTRU ÎNGERI”..........32-33

THEODOR GRIGORIU..........................4

Istorianu se repetă

Liviu DĂNCEANUOrice segment al trecutului este susceptibil

să devină model şi poate fi invocat în sprijinuloricărei întreprinderi efectuată într-un anumitprezent, chiar dacă efectele nu sunt întotdeaunacele scontate.

Aşa s-a întâmplat în Renaştere, cândCamerata florentină a purces la reîntemeiereatragediei antice greceşti, născându-se, paradoxal,dintr-o eroare, opera. Și tot la fel au stat lucrurileîn Clasicism, când compozitorii au intenţionatresuscitarea melosul simplu, monodic-acompaniat al Evului Mediu, inventând, astfel,simfonismul cu întregul său alai de genuri şiforme.

Nu trecutul le spune compozitorilor cumsă-l interpreteze şi exploateze; compozitorii ştiuei înşişi ce să facă din el. Aproape fiecare proiectactual este apt să posede un „dublu mitic”, situatîntr-un trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat,mai mult sau mai puţin mitificat, care îi serveşte,în bună măsură, ca justificare. CompozitoriiRenaşterii au avut revelaţia descoperirii Grecieiantice. De fapt redescopereau şi actualizaupropria lor Grecie.

Istoria nu se repetă. Putem fi seduşi şi,uneori, derutaţi de unele analogii întâmplătoare,dar, în datele lui esenţiale, prezentul muzicii nueste nici pe departe aidoma trecutului. Anumeconstanţe există, bineînţeles, însă ele sevalidează în ţesături mereu diferite.

Să luăm, de pildă, creaţia cavalerilormedievali: una dintre particularităţile artei lor eraperisabilitatea; astăzi, hiturile rock sau pop suntsupuse aceleiaşi precarităţi, autorii lor consimţindcă piesele nu pot fi durabile, ci subjugate modelor.

Un alt exemplu de invariantă atitudinală arputea fi o anume dorinţă de epatare întâlnită lamai toţi compozitorii vizionari, indiferent deperioada căreia îi aparţineau, de la reprezentanţiiArs Novei, până la acei contemporani de-ai noştricare îşi asumă riscul de a şoca şi de a nu fiînţeleşi.

(Continuare în pag. 2)

ACTUALITATEA MUZICALĂ l Nr. 6 l Iunie 2015

(5th European Forum on Music, 11-14 iunie2015, Riga-Cesis, Letonia)

Sorin LERESCU

Întâlnirile muzicienilor din diferite ţărisunt întotdeauna prilejuri de schimburi de idei,de experienţe artistice, de înţelegere adiferitelor modalităţi de construcţie sonoră şi, înultimă instanţă, de contact cu muzica de azi şicu tradiţiile muzicale din varii arii geografice şide cultură. A fost şi cazul ultimului ForumEuropean al Muzicii (5th European Forum onMusic) găzduit de o ţară baltică, Letonia, îndouă dintre centrele ei muzicale reprezentative:Riga – capitala ţării, o adevărată metropolă aNordului, Capitală Culturală Europeană în2014 – şi Cesis, un oraş mai mic, cu o istoriestrăveche, aflat la circa 100 de km de Riga, încare a fost construită recent, cu fondurieuropene, o ultramodernă sală de concert,Cesis Concert Hall.

Organizat de Consiliul European alMuzicii (European Music Council), cu sediul laBonn, şi de Consiliul Leton al Muzicii (LatvianMusic Council), forumul din acest an a reunit,între 11-14 iunie, muzicieni şi organizatori aivieţii muzicale, profesori şi studenţi, implicaţi îndiferite instituţii şi organizaţii de educaţiemuzicală din Europa dar şi invitaţi din Africa –din Mozambic şi din Malawi.

A fost prezenţi la forumul din capitalaLetoniei şi reprezentanţi ai ConsiliuluiInternaţional al Muzicii (International MusicCouncil), cu sediul la Paris, ai AsociaţieiInternaţionale a Centrelor de InformareMuzicală (International Association for MusicInformation Centres) şi ale unor importanteorganizaţii europene: European Association ofConservatoires, European Early MusicNetwork, European Society forEthnomusicology, European Association forMusic in Schools, European Choral Association– Europa Cantat, European OrchestraFederation, European Music Schools Union.

Tema întâlnirii de la Riga a avut oformulare pentru mulţi surprinzătoare şiincitantă: Accesul la muzică este digital?(Acces to Music is digital?). S-a dovedit a fi, înfinal, inspirată pentru că a provocat discuţii şi

Istoria nu se repetă(Urmare din pag. 1)

Muzica prezentului nu poate fi apreciată, înmod rezonabil, decât în termenii prezentului. Spredeosebire de muzicile secolelor trecute, începând cuveacul 20 componistica a cochetat nu de puţine oricu spaţiul „vidului”. De la aleatorismul suprarealist oriconceptualismul agresiv, divorţul dintre muzicasavantă şi raţionalitate s-a pronunţat, în contextul încare o serie de autori postbelici încearcă să atingăprofunzimea lucrurilor, cernând o realitate care numai are chip, explorând cât mai eficient sunetele şiformele pe care şi le imaginează, opunând frecventmateria spiritului. Numai că, materia, recte substanţasonoră, deşi rezistă spiritului, alias ideii, conferăspiritului corporalitate, formă imanentă. BertrandVergely spunea că „este propriu artei să ne dezvăluiespiritul, arătându-ne că, în materia aparent lipsită deartă, există o artă a materiei”. Important este cagestul componistic să rezide nu numai în pătrundereaîn materie, ci şi în ieşirea din ea. Atunci când acestlucru se întâmplă, avem toate şansele să fim în faţaunor originale consistente, iar dacă nu se întâmplă,ne vom mulţumi doar cu nişte copii palide.

Dar, originalitatea implică noutate, adică un felde idee străină ce apare din compararea a douălucruri necomparate încă. Este partea cea maiperisabilă a unei opere de artă. Dorinţa continuă denou şi de poziţii extreme conduce la stingereaatracţiei către nou. Cu toate acestea, istoria muziciinu se repetă fie şi numai pentru că noutatea esteirepetabilă. Mereu alta. De fiecare dată în alteveşminte. Cu alt apetit şi altă capacitate de digestie.Să-i dăm, deci, crezare lui Jean Philippe Domecqcare amintea că „pentru toate ideologiile esteticeanterioare, ceea ce a fost sursă de energie, după unanume timp îşi pierde dinamica creatoare şi seîntoarce împotriva ei însăşi, sistematizându-se.Astfel, principiul repunerii în cauză a artei anterioare,imperativ categoric al esteticii de avangardă, adevenit o petiţie de principiu şi, pentru a spunelucrurilor pe nume, o prejudecată. A fi pus în cauzăşi chiar eliminat, la rândul tău, a devenit cevaobligatoriu”. Într-adevăr, voinţa de a vrea mereu cevanou poate părea nihilistă, distructivă. Totuşi, muzicasavantă, cu alaiul ei de noutăţi „subversive” nu aîncetat (încă!) să existe. Iar istoria muzicii seprimeneşte şi mai abitir, fiind, vorba lui Émile Zola,„un fel de martirolog ce povesteşte hulirile cu cares-a acoperit fiecare dintre manifestările noi alespiritului uman”. Liviu DĂNCEANU


Editorial

Despre

ACTUALITATEA MUZICALĂ l Nr. 6 l Iunie 2015 3

De peste hotare

muzică, la Marea Balticădezbateri dintrecele maiinteresante, demulte oripolemice, darutile pentruparticipanţi,pentru cei caresunt implicaţi înfenomenulmuzicalcontemporan:compozitori,muzicologi sauinterpreţi,organizatori aivieţii muzicale de pe continent.

Au fost prezentate în sesiunile Forumuluidiferite proiecte şi programe din domeniuleducaţiei muzicale şi al componisticiicontemporane, accentuându-se ideea promovăriidiversităţii estetice şi stilistice într-o lume asugestiilor şi influenţelor de tot felul, nuîntotdeauna benefice pentru actul artistic în sine.

Sesiunile de dezbateri au alternat cu

concerte camerale, corale, spectacole de muzicăcontemporană programate în impunătoarea salăde concerte a Academiei de Muzică din Riga, într-o sală mai mică şi în sala mare de concert(Greater Auditorium) din noul centru dedicat artei

contemporane din Cesis. Aici a avut loc șiconcertul Orchestrei Simfonice Naționale dinLetonia. Dirijor: Janis Liepins, solist violoncelistulNikolass Altstets. În program opusuri de: ArthurHonegger, Henri Dutilleux și Serghei Prokofiev.

Mi-a făcut plăcere să cunosc şi săreîntâlnesc, în țara celebrului violonist GidonKremer, reprezentanţi ai unor secţiuni naţionaleale Consiliului European al Muzicii, ai altor

organizaţii dedicate promovării creaţiilor muzicaleşi educaţiei muzicale, colegi şi prieteni, deschişispre diferite proiecte de colaborare, preocupaţi înultimă instanţă de rostul şi rolul muzicii în lumeade azi.


Maeştri

In MemoriamTheodor Grigoriu

Corina BURA

Era prin octombrie 2006când am primit o invitaţie la concertulcameral care se desfăşura la Auladin minunatul palat de pe CaleaVictoriei. Programul susţinut decvartetul Arioso cuprindea douălucrări importante şi foarte dragiautorului; era vorba despre Trio-ulMuntele Magic şi despre Suitapentru cvartet de coarde ″Pe Argeşîn sus″. Ambele erau comentate deînsuşi compozitorul într-un discurspresărat cu elemente care ţineau degeneza lor plasate într-un cadruautobiografic, totul agrementat cu ofină ironie, atribut al unor oameni despirit şi de mare cultură.

În 23 iunie 2015 în acelaşicadru elegant, formaţia a reiteratacea magică seară, doar TheodorGrigoriu, mutat dintre noi acum un anîn lumea ideală cu care era atât defamiliarizat prin arta sa componistică,veghea la buna desfăşurare aacestui concert-recviem. Un concertcare a mai adăugat un opus scrispentru violoncel şi pian, intitulatOfrandă clipelor eterne – pe temeleextrase din două lieduri aparţinândlui Franz Schubert, compozitor de alcărui ethos poetic şi delicateţecaracterologică a fost mereu legat.Moderatorul, de această datăcompozitoarea Carmen Cârneci, acomentat câteva detalii ale unui textfoarte bine alcătuit şi unele selecţiunidin amplul volum Theodor Grigoriu/Internet, toate plasate în contextuldepanării unor amintiri personale.

Lucrările incluse înprogramul comemorativ reprezintădoar un câmp restrâns al opţiunilorsale estetice pe care le-a cultivat şi″modernizat″ în permanenţă.Theodor Grigoriu a avut capacitateade a scrie în orice stil dar a rămas

fidel acelora care glăsuiau şi puneauîn evidenţă lumea sa interioară fiindataşat spaţiului în care s-a născut, cutoată diversitatea lui. Regăsim astfelsubtile şi transfigurate evocări alenaturii prin rafinateacroşuri la folclor (PeArgeş în sus,Pastorale şi idiletransilvane, Suitacarpatină,extraordinareleAnotimpuri″româneşti″ - oreplică excelentă laciclul vivaldian cutitlul omonim), laethosul bizantin întoată măreţia lui,desfăşurat întreConstantinopol şiRavenna (Concertulpentru vioarăByzance après Byzance, 33 Psalmi,O Simfonie Liturgică ) la cel pontic(Elegia Pontica, Ovidiu la Tomis,Vocalizele mării, Polifonii bucolicevirgiliene), cât şi la un fel de să-lnumim expresionism extrem departiculară care depăşeşte planulexistenţial accesând, spre deosebirede cel canonic, forţa consolatoare aLogoslului (Vis Cosmic, Melodieinfinită, Columna modală chiar...).Universul său a fost dinamizat deenergiile unor artişti cu care arezonat : Enescu (Omagiul luiEnescu -1960- orchestrând mai apoicu mare virtuozitate celebrele Şaptecântece pe versuri de ClémentMarot, Piesă Polifonică şi nu maipuţin a fascinantelor Impresii dinCopilărie), Ionel Perlea (Tristia),Mihail Jora (căruia i-a dedicat PeArgeş în sus), Anton Pann (Variaţiunipe un cântec de Anton Pann)ş.a.Spirit ales, cu mare deschidere sprelirică : Poeţi şi abisul timpului - lieduripe versuri de Eminescu, Blaga, IonBarbu, Arghezi -, imaginează detimpuriu, aşa cum observa CarmenCârneci, o Europă unită prin marealucrare vocal simfonică Canti perEuropa (1978), oratoriu pentru cor şiorchestră pe versuri de Rimbaud,Eminescu, Shelley, Garcia Lorca,Rilke, Puşkin şi Dante. Elevata sacultură dobândită prin studii dearhitectură, prin specializarea pecare a făcut-o la şcoala lui Aram

Haciaturian, nu mai puţin prin lecturide calitate – Maestrul avea obibliotecă impresionantă - i-aupermis să răspundă la toateprovocările scriind muzică de teatru,

de film, eseuri, articole, cărţi, precumşi importante comentarii asuprapropriilor opusuri, ultimeledemonstrând conştiinţa valorii desine şi respect pentru propria operă.Seara omagială a pendulat întreetericul Muntelui magic, trio-ul alcărui titlu polisemic ne conduce şi laideea unei iniţieri spirituale posibile (partea mediană: Fantasia - Răsăritulca o lentă progresie a intervalelor-lumină), experiment privit prin ochiitânărului de 18 ani şi Ofrandă clipeloreterne (2008), meditaţie asupramuzicii şi a sfârşitului (lucrarea a fostscrisă sub imperiul emoţieideclanşate de moartea lui MauriceBéjart) asociate cu liedurileschubertiene pe versuri de vonSchober şi Rückert…FormaţiaArioso, în alcătuirea căreia s-aunumărat Lucian Gabriel Dănilă,Marilena Flore, Oana Spânu-Vişenescu, Mariana Amarinei -Oţeleanu şi pianista Diana Spânu-Dănilă au evoluat cu mare pasiune şidăruire pe acest program dificil,realizând o ambianţă sonorăadecvată, plină de sensibilitate, de oelegantă expresivitate. MihaelaMarinescu-Grigoriu a distribuitdiscuri şi cărţi foarte interesante carefixează coordonatele pe careTheodor Grigoriu şi-a împlinitfrumoasa carieră de Om şi de artist-creator.


La Opera Națională

,,GISELLE”Amintire sau vis!

Doina MOGA

...asta pare să fie dilema noului, dar foartediscretului personaj – bătrânul Albrecht,din versiuneacoregrafică oferită de ONB duminică 11 iunie 2015.Ea, dilema, creionată cu fantezie şi oarecare farmec,

ce-i drept percepută doar de privitorii sensibili la acelestări atât de diferit înţelese de fiecare în parte, i-aconferit baletului, o altfel dedimensiune, uşor calmă şiemoţională. Aş zice, oarecumpictural-pastelată, justificândastfel dispariţia din spectacol aunor dansuri (valsul şi prieteniidin actul I), a unui număr debalerine, aici 18 din actul II şidin păcate a unor pasajeimportante din partituramuzicală.

Dar aşa se întâmplă înamintiri sau vise. Unelesecvenţe se estompează,pălesc, se palidesc până laştergere, altele, se inventeazăparcă înlocuindu-le cum a fostîn cazul de faţă, cu câtevadansuri vioaie, colorate, etalândşi elemente tehnice noi, fine de coregrafie inspirată (totactul I), rămânând astfel pe harta memoriei doar ceeace cândva a impresionat sufletul.

Personal, prefer coregrafia clasică a lui Petipa,cea care a făcut din Giselle Hamletul baletului clasic.

Dar eu nu am dansat niciodată nici unul din roluri şimă gândesc că dacă aş fi făcut-o de zeci şi zeci deori, nimic nu ar fi fost mai firesc decât ca după ani şiani de zile să mă întreb dacă Giselle este o amintiresau a fost doar un vis, ceea ce cred că s-a întâmplatcu interpretul, recreatorul şi acum coregrafulspectacolului. De aceea nu pot nega faptul căvariaţiunile coregrafice pe această temă, destule lanumăr, unele mai mult sau mai puţin inspirate, au avutşi versiuni interesante şi de ce nu, foarte rar chiarduioase, calme ca cel de acum.

Dacă aş fi mers la spectacolul de duminică 11iunie dornică să văd Giselle-ul clasic, cu siguranţă aşfi fost dezamăgită de decor, de costume, de

inadvertenţe, de absenţa unordansuri, de numărul incomplet debalerine, de neconvingătoarea primsolistă şi de interpretarea muzicală,de data asta total nereuşită. Darcum de la o vreme îmi las aşteptărilela uşa, am putut să mă bucur de opoveste frumoasă de pe care înanumite momente, praful timpului s-a împrăştiat, lăsând ca împletireaamintirilor şi viselor lui Albrecht ca şialor mele, să fie luminate de căldurăşi emoţie calmă.

Toate astea s-au datoratcoregrafilor Johann Kobborg şiEthan Stiefel, soliştilor DavidTrzensimiech (Albrecht), linie şitehnică bună, Bianca Fota (Giselle)– drăgălaşă, dar prea pământeană,

Marinei Minoiu – o Myrta elegantă, stilată şi evidentansamblului.

Deci până la urmă, noua montare aGiselle-ului Operei Naţionale bucureştene, a fost unalt punct de vedere, o altă viziune şi o mare dilemă:Giselle a fost o amintire sau un vis? (Foto: CristianLăzărescu)


La Opera Națională

Mihai Alexandru CANCIOVICI

Am revăzut noua producțiea operei „Tosca”, împrumutatăpentru o perioadă de timp de laVolksOper din Viena, a căreipremieră a avut loc la finelestagiunii trecute, într-o distribuțieinternațională. Regia spectacolului

aparține unui artist german, AlfredKirchner, care a colaborat cuscenograful Karl Kneidl larealizarea unei montări extrem decontroversate, cu distorsiunitemporale care n-au putut contribuila susținerea libretului lui LuigiIlinca și Giuseppe Giacosa.

Nu vom mai aduce îndiscuție interpretarea unuispectacol atât de nefericit, ci vomcomenta, de această dată,prestația vocală a celor douăreprezentații oferite publicului unadupă cealaltă, cu soliști români. Mise pare de datoria noastră săelogiem aportul artistic substanțialal unor interpreți de marcă care au

contribuit la realizarea acestordouă spectacole de referință.

În prima seară, rolul Toscaa fost cântat de Madeleine Pascu,o artistă care a mai interpretataceastă partitură și în vecheamontare a lui Hero Lupescu.Madeleine Pascu posedă o vocede soprană lirico-spintă, cu accente

dramatice, care i-a oferitposibilitatea să abordeze partituridramatice dificile, precum Abigaille,Turandot, Lady Macbeth sau chiarOrtrud din „Lohengrin” de Wagner,rol pe care, de multe ori, l-au cântatși mezzosoprane. Într-unasemenea context, abordareapersonajului Tosca i-a fost laîndemână pentru culoarea satimbrală.

Apreciem, de la început,modul inteligent prin care ea și-aconstruit personajul, implicit voceași mai ales faptul că, de la aparițiasa de acum doi ani pe scenă înmontarea lui Hero Lupescu șiacum, se observă un traseu bine

ales și gândit. Ea este o artistăambițioasă și dornică să seperfecționezeîn urma unui efortdemn de relevat. A avut dramatismîn actul al II-lea, pondere șiechilibru în rostirea unor frazemuzicale dificile, dar și finețe înpasajele lirice. Suntem siguri că eava evolua frumos și o felicităm.

În seara a doua, marearevelație a fost soprana Iulia Isaev,care ne-a oferit o frumoasăsurpriză: de la minunataDesdemona din Otello, cântată cupuțin timp în urmă, a ajuns ladificila Tosca, personaj atât decomplex și dramatic pe care foartepuține interprete în lume, astăzi, ointerpretează la cote înalte.

Pentru mine, examenulgreu în execuția acestei partituril-a trecut cu brio, demonstrând, cade obicei, muzicalitate, culturăstilistică, simț al teatralității șiinterpretării subtile. Este absolut denecrezut cum a reușit să-șimodeleze culoarea timbrală de la

Noutăți în Tosca

Iulia Isaev


La Opera Naționalăregistrul liric spre cel spinto-dramatic, cu note grave, superbexecutate, cu accente de un realdramatism, fără exagerări șidistorsiuni tonale. A fost elegantă,subtilă, o divă absolută, care știe săse impună în fața unui tiran șicriminal ca Scarpia.A cântat superb„Vissi d’arte”, cu nuanțe de marefinețe, a reușit să se acomodeze înduetele cu Mario și să comunicesufletește cu acesta. Vocea ei s-aîmplinit, este surprinzător cum eas-a adaptat de la culoarea liricăpură la cea spinto-dramatică, cu oadâncă vibrație. Mărturisesc căpentru mine a fost o surprizăemoțională aparte, m-a fascinatmodul ei subtil de a-și construipersonajul. Este un exemplumeritoriu de evoluție artisticămatură a acestei soprane de rangmare care știe să-și aducă partituridificile, precum aceasta sau Elsadin „Lohengrin” la glasul săuminunat. Întotdeauna am afirmat căea reprezintă cu cinste școalaromânească de canto, condusăpentru o perioadă istorică dedoamna Arta Florescu, a căreistudentă a fost.

Cunoscutul tenor germande origine română, Daniel Magdal,un oaspete permanent al primeiscene a țării, a cântat ca unperformer ambele spectacole, înrolul lui Mario Cavaradossi. El este

un tenor lirico-spint cu accentedramatice, care-și poate permite, laaceastă dată, să abordeze partituridificile, precum Radames din„Aida”, „Otello” de Verdi, Lohengrinde Wagner, dar și Enea dinTroienele de Berlioz sau Faust din„Mefistofele” de A. Boito. Magdalposedă o voce frumoasă, cu unacut sigur, bine condus și stăpânit,cu accente dramatice dar șidelicate în nuanțele lirice. Este unprofesionist serios și exigent cu elînsuși, permanent dornic de a-șiîmbunătăți mijloacele expresive șide interpretare. Este un partenerideal în scenă, în seara a doua s-aintegrat într-o distribuție de echipăînaltă, excelând printr-un acutsigur, strălucitor. Nu s-a simțit deloccă interpretează rolul pentru a douaoară consecutiv, fiind la fel desensibil ca și în prima seară, undea avut o altă parteneră, cu care avibrat la aceeași incandescențăartistică.

Scarpia a avut doi baritonide marcă. În prima seară, ȘtefanIgnat, un vechi interpret al acestuipersonaj a demonstrat că seimpune ca un artist-interpret

excelent al unorroluri decompoziție, pestructurămalefică. A fostun Iago dereferință, dar șiun Scarpiademonic, cu ovoce neagră,bine condusă.Rămâne unprofesionistmatur care și-acâștigat unstatut artisticbine meritat.

Surprizaîntălnirii cutânărul baritonclujean Lucian

Petrean ne confirmă pe acel artistcare m-a încântat în recentaproducție a operei Rigoletto. Are ovoce frumoasă, egală în toateregistrele, cu accente profunddramatice, mai ales în actul al II-

lea, în care a interpretat excelentaria sa. Este un artist implicat înceea ce face, care-și iubeșteprofesiunea și o slujește cucredință dorindu-și să se afirme înroluri cu o paletă diversă deinterpretare. Ni-l dorim cât mai multprezent la București, pentru că elîntruchipează excelent tradițiașcolii clujene de canto care a datțării artiști de prestigiu.

În rolurile secundare, toțiinterpreții au contribuit în modsubstanțial la reușita celor douăreprezentații: basul Marius Bolos,în Angelotti, tenorii ValentinRacoveanu și Lucian Corchiș, înSpoletta, Iustinian Zetea însacristanul, Florin Simionca și DanIndricău în temnicer, Vasile Chișiuși Daniel Filipescu în Sciaronne.

Admirabili au fost cei doipăstori, tinerii: Victoria Radu șiAlexandru Costea.

Cele două spectacole aubeneficiat de bagheta înteleaptă adirijorului clujean Adrian Morar, unmuzician serios, exigent,permanent preocupat în găsireanuanțelor și culorilor timbralecorecte ale instrumentelor.

Corul în Te Deumemoționează mereu prinomogenitate și coeziune subbagheta exigentă a maestruluiStelian Olariu.

Am auzit la finele celui de-al doilea spectacol o afirmațieexcelentă a unui spectatornecunoscut care m-a impresionat:„Iată cum vocile de astă seară auînvins regia”,ceea ce pledeazăpentru bunul simț elementar alpublicului chiar dacă, uneori, oregie poate fi controversată, poatenefericită, artiștii mari pot să seimpună prin prestația lor și sădemonstreze că în trecutul liricprimordială este arta vocalității...

În seara a doua, am avutsentimentul unei magii interioare, afost într-adevăr un REGAL, ominune care s-a petrecut pe scenaprimei noastre opere.

Lucian Petrean

O carte-eveniment pentru

bizantinologieLiliana IACOBESCU

Apariţia cărţii Protopsalţi şiManuscrise Muzicale de la MănăstireaCheia-Teleajen, autori fiind Arhid. Sebastian-Barbu Bucur şi Constantin Catrina, la EdituraSemne, Bucureşti, 2013, constituie uneveniment important, atât pentru istoria bisericiiromâneşti, cât şi pentru muzicologia bizantină.Ea este închinată unor protopsalţi, compozitorişi copişti de maunuscrise muzicale: NilIeromonahul, Zosima Zemnicianovič, OnufrieBratu, Calistrat Cernohak, GherasimNegulescu, Calist Rădulescu, Grigore Băbuş,Sebastian-Barbu Bucur, toţi fiind monahi aiMănăstirii Cheia. Autorii se ocupă de viaţa deobşte a fiecărui monah, precum şi demanuscrisele lor.

Pe lângă rolul ei documentar, lucrareareprezintă o tipăritură cu muzică religioasă dinBiserica Ortodoxă, practicată de la sfârşitulsecolului al XVIII-lea şi până pe vremea marilorprotopsalţi, ca Macarie Ieromonahul sau AntonPann. Cântările sunt transcrise sub formăsuprapusă – cu neume şi în notaţie guidonică,pe care le datorăm Arhidiaconului Sebastian-Barbu Bucur. El însuşi trăitor al MănăstiriiCheia, a considerat acest sfânt lăcaş un centruvaloros de promovare a muzicii româneşti detradiţie bizantină.

Remarcăm capitolul dedicat de dr.Constantin Catrina lui Sebastian-Barbu Bucur,personalitate deosebit de complexă a culturiinoastre: dirijor, interpret al muzicii psaltice,compozitor, muzicolog, profesor universitardoctor, o figură proeminentă a bizantinologiei.Printre alte multe activităţi, este necesar săamintim că timp de 20 de ani a condusFormaţia de Muzică Bizantină „Psalmodia”(1998-2008), cu care a realizat nenumărateînregistrări. În cartea de faţă, există o culegerede cântări bizantine, datorată lui Sebastian-Barbu Bucur, care apare astfel şi în postura decompozitor.

Ultimul capitol tratează aspectelestilistice ale monodiei de tradiţie bizantină(autor Sebastian-Barbu Bucur) şi este urmat deo bibliografie generală selectivă şi de un indicede nume, amândouă întocmite de distinsul şieruditul muzicolog braşovean ConstantinCatrina.

În încheiere, nu putem decât sămulţumim celor doi autori pentru munca şiefortul depuse, întru mai buna cunoaştere amuzicii bizantine, de către muzicieni, dar şi decei ce iubesc cultura.


Recenzii

Atelier dirijoral

Grigore CONSTANTINESCU

Într-un fel, pagina scrisă are menirea de a completapreocupările unui compozitor sau dirijor, căci păstrează graficagândurilor adiacente preocupărilor principale. Pentru LeonardDumitriu, a scrie o carte de muzicologie este similar cu un jurnal deasemenea gânduri. Mi s-a părut exemplară elaborarea în paralel,analitică şi compoziţională, a studiului relaţiilor între teatrul lui Caragialeşi transpunerea sa în lucrări muzical-scenice realizate de compozitor.Adăugăm acelaşi subiect observat atent de muzicolog şi în creaţiie altormuzicieni, fie balete, comedii sau drame muzicale cuprinse în secolulXX. O altă preocupare o regăsim în seria deja inaugurată în 2013, subtitlul Atelier dirijoral-I, (Editura ARTES Iaşi).

Leonard Dumitriu a părăsit, nu de bună voie, lumea OpereiNaţionale din Iaşi,găsindu-și “adăpost” înactivitatea didactică, laUniversitatea de arte“George Enescu”.Drept urmare, invitaţiade a scrie schimbăpentru el direcţiasubiectelor cătreteoriile interpretativ-dirijorale, reflectând oexperienţă îndelungăîn lumea teatrului liricşi nu numai. Din ceeace propune primulvolum într-o serie care,sperăm, va continua,pe culoarul tematic seînscriu preocupărilerepertoriale aleactivităţii unui dirijorpedagog. Astfel sedefineşte alegerearepertoriului,continuată logic de acţiunea de documentare şi de studiul partiturii. Esteun punct de plecare spre parcurgerea unui itinerar complex ca istorie,stiluri, observaţii analitice şi interpretative.

Prima parte a volumului defineşte un sistem. Continuarea oferăsoluţii de aplicare, pe domeniile aparţinând marilor compozitori.Leonard Dumitriu s-a îndreptat deocamdată spre muzica romanticăaustro-germană, repertoriu de succes al multor dirijor tineri. Existăunele semne de diferenţiere care caracterizează creaţia acestormuzicieni, cum al fi “licăriri de geniu” pentru Schubert, “muzicianul poet”pentru Schumann, primele nume abordate (preferate?), pe medalioaneteoretice potrivite cu ceea ce autorul definea prin documentare.

Partitura urmează, îndreptând interpretul spre cercetare şistudiul creaţiei muzicienilor despre care s-a vorbit.

Există o preocupare aparte la acest început de drum editorial,în care Leonard Dumitriu îşi mărturiseşte, în “Consideraţii finale”,subiectivitatea proprie în interpretare şi calea pe care a urmat-o cadirijor. Întregul volum poate fi privit ca un discurs profesoral, dar şi caun posibil dialog cu studentul şi, de ce nu, cu cititorul meloman,interesat de ceea ce poate afla, ascultând o partitură sau…pentru viitor,mai multe. Sper ca autorul să ne înţeleagă că aşteptăm un “va urma”.


Aniversări

Mariana POPESCU

Cu ocazia împlinirii a 70 de anide la înfiinţarea Corului de CopiiRadio am avut bucuria de a trăi „îndirect” bucuria aniversării,participând la Concertul susţinut laSala Radio de renumitul cor dirijatde Voicu Popescu.

Concertul a necesitat opregătire intensă, mai cu seamă cădirijorul şi-a propus să prezintelucrări din repertoriulpredecesorilor săi, cei „trei mari V:Ion Vanica, Elena Vicică, ElenaVăcărescu.”

Înaintea concertului, dirijorulVoicu Popescu declara: „La 70 deani de existenţă, Corulde Copii Radio prezintăpublicului său un concertîn care îi va omagia petoţi cei care i-au alcătuitistoria. Doresc să lemulţumesc celor care,de-a lungul timpului, şi-au dăruit anii copilărieiCorului de Copii Radio”.

Această „minunată şinemuritoare poveste”purtând numele - Corulde Copii Radio, aînceput în anul 1945,fondator fiind Ion Vanica, lasugestia pedagogului-dirijor D. D.Botez. Ion Vanica a selecţionat 12copii orfani de război, de laCăminul din Calea Şerban Vodă,repetiţiile având loc într-o salăspecial amenajată, la Liceul SântulSava.

Treptat, numărul coriştilor acrescut, ajungând chiar la 200 –250 de corişti. Au avut loc primeleturnee şi s-au obţinut primelepremii care au impus Corul deCopii Radio pe plan internaţional:Festivalurile Internaţionale dinGermania, Ungaria, Cehoslovacia,turneele din Danemarca, Japonia,U.R.S.S., Turcia.

Prin pasiunea şi măiestriadirijorului Ion Vanica acest cor şi-aconstruit „un nume” şi în acelaşitimp „un renume”, care au fost

duse mai departe de dirijorii: ElenaVicică, Teodor Carţiş, NicolaeVicleanu, Elena Văcărescu –Necula şi actualul dirijor VoicuPopescu.

Alături de aceşti pasionaţidirijori, au fost în permanenţăcorepetitori – pianişti de prestigiu:Alexandru Şumski, Martha Joja,Ioana Thomasz, Camelia Chiţibeaşi în prezent – Magdalena Faur.

Elena Vicică, vecheacolaboratoare a dirijorului IonVanica (din 1952), a fost cea careavea să continue „opera” luiVanica, după înlăturarea acestuiade la conducerea corului, în anul1958, în urma interpretării în

concertul de la Ateneu – la bis, apiesei Ave Maria de FranzSchubert, solistă Ileana Cotrubaş(16 ani). Vanica revine laconducerea corului în anul 1968,funcţionând până în anul 1976.

Elena Vicică, preia conducereacorului până în anul 1982,menţinând valoarea corului, lacotele cele mai înalte, realizândturnee şi concerte memorabile.

Elena Văcărescu-Necula vinela conducerea corului în anul 1982,după experienţa de la CorulPalatului Copiilor, continuând, timpde 22 de ani, valorificarea muziciiromâneşti şi cultivarea repertoriuluiclasic.

Voicu Popescu şi-a începutactivitatea la Corul de Copii Radioîn anul 1988, ca dirijor secund.Format la „şcoala madrigaliştilor”,

Voicu Popescu s-a dedicat cu toatăpasiunea Corului de Copii Radio,având o viziune modernă asuprarepertoriului, abordând lucrări careies din tiparele concertului de tipclasic.

Concertul aniversar cugenericul Corul de Copii Radio –70 de primăveri a fost conceput caun spectacol – concert multimedia,cuprinzând piese îndrăgite dintoate perioadele de existenţă alecorului: Leopold Mozart, GabrielFauré, Giovanni Battista Pergolesi,Benjamin Britten, Karl Jenkins,Serge Folie, Alberto Grau, AlanMenken, Sabin Păutza, MihaiMoldovan, Carl Orff, Iosif Ivanovici.

Simultan cuevoluţia corului, pe unecran se derulauimagini din bogataistorie a corului, pe operioadă de 70 de ani.

Punctul culmimatl-a constituit ultimapiesă a programului -Valurile Dunării deIvanovici, când pescenă au urcatmembrii ai Corului dintoate generaţiile,cântând cu pasiune,

stârnind emoţii şi lacrimi. De-a lungul celor 70 de ani de

existenţă, Corul de Copii Radioşi-a păstrat statutul de formaţie deelită. A fost şi va rămâne o şcoalăde cânt şi un cadru ideal dedezvoltare artistică şi intelectuală acopiilor, o pepinieră de voci cares-au afirmat şi se afirmă pescenele româneşti şi dinstrăinătate.

Corul de Copii Radio esteAmbasador Cultural al UniuniiEuropene, titlu acordat acordat în2004 de către Federaţia Corurilordin U. E., fiind o recunoaştereinternaţională a unei formaţii careavea în palmares la acea vreme -50 de participări la festivaluri,turnee artistice şi concursuriinternaţionale.

Corul de Copii Radio - 70


În țară

Lavinia COMAN

Născut din efortul profesoarei Irina Şaţki(1909-1988) de a face din muzica înaltă oachiziţie personală a oamenilor de toate vârstele,ocupaţiile şi orientările culturale, festivalulvâlcean dedicat promovării tinerelor talente aatins, la a 36-a ediţie, etapa adultă deplină. De laînceput vom sublinia continuitatea iniţiativei carea cunoscut, în toţi aceşti ani, un mers ascendent,organizatorii găsind până astăzi, resurselemateriale şi spirituale de a merge înainte fărăsincope şi fără compromisuri de calitate.Îmbogăţit şi de această dată cu prezenţeinternaţionale consistente, festivalul organizat deFilarmonica Ion Dumitrescu în parteneriat cuPrimăria Municipiului Rm. Vâlcea, ordonatorulprincipal de credite al instituţiei, s-a desfăşurat peparcursul a trei zile, 17-19 mai, în sala deconcerte a Filarmonicii şi s-a constituit într-o nouăoportunitate de afirmare şi confirmare a unortineri interpreţi muzicieni cu performanţedeosebite.

Primul program s-a deschis cu piesaCarnaval veneţian de Jean Baptiste Arban.Solistul, Ciprian Chirvasă, este un trompetist deaproape 16 ani, elev la liceul de arte din Iaşi, cuun palmares deja impresionant de premii şi

distincţii. Evoluţia lui a produs bună dispoziţie,dată fiind popularitatea muzicii şi interpretareaspontană, luminoasă. Sunetul său frumos,virtuozitatea instrumentală, expresivitateaspecifică fiecărei variaţiuni în parte au cuceritpublicul. Orchestra condusă cu maximăpromptitudine de tânărul dirijor Alexandru Ilie arealizat cooperarea atentă cu solistul, la al căruidiscurs a participat cu dăruire afectivă.

Studentul Horaţiu Luduşan a prezentat apoiConcertul pentru violoncel şi orchestră de RobertSchumann. Am recunoscut linia elegantă a stiluluiprofesat de maestrul său Marin Cazacu. Amadmirat cu deosebire tonul interiorizat, atmosferatainică, dialogul armonios cu celelalteinstrumente soliste din mişcarea lentă, iar în final,elanul juvenil care animă năzuinţele erouluischumannian.

Revelaţia serii şi a întregului festival, MariaMarica, elevă în clasa a X-a la colegiul muzicalclujeau, a dat viaţă Concertului pentru vioară şiorchestră de Jean Sibelius. Temperamentularzător al artistei este pus în evidenţă de mijloace

tehnice excepţionale. Cantilenapărţii de mijloc ne-a transmis oputernică vibraţie emoţională.Finalul a strălucit prin tensiuneapasionată a trăirii interioareautentice. Orchestra a avut ocontribuţie puternică laconturarea meandrelordiscursului postromantic. Lasfârşit, am avut revelaţia unuiconcert de Sibelius de oîncântătoare prospeţime, ceeace ne îndreptăţeşte să oconsiderăm pe Maria Marincade pe acum o artistă împlinită.

În debutul celei de a douaseri, baritonul Daniel Pascariu,masterand la UniversitateaNaţională de Muzică dinBucureşti, a demonstratadecvare stilistică în

prezentarea ariilor celebre din operele Nunta luiFigaro de Mozart, Bărbierul din Sevilla de Rossinişi Don Carlo de Verdi. Vocea cu timbru catifelatşi participarea vie la evoluţiile dramatice i-auconvins pe spectatori să privească decalajele

Vocație și abnegație

Daniel Pascariu


În țarăsurvenite pe parcurs faţă de acompaniamentulorchestrei, tendinţa de precipitare a discursului cape un efect al tracului şi al experienţei scenicelimitate de care dispune cântăreţul la început decarieră.

Violonistul din S.U.A. Samuel Nebyu, unadolescent simpatic de provenienţă afro-israeliano-europeană, a cucerit publicul prin feluldezinvolt, spontan în care a prezentat Introducereşi Rondo Capriccioso de Saint Saёns şi FanteziaCarmen de Fr. Vaxman. Îndeosebi a doua piesăne-a transmis fericirea de a cânta, ca pe un mesajesenţial din partea interpretului. Cascadele defiguri virtuoze dificile care leagă melodiile ştiutedin opera lui Bizet, bucuria de intona acesteşlagăre eterne, verva scânteietoare comunicatăde întregul ansamblu au condus la instalarea uneiatmosfere de magie a spectacolului, deopotrivăsonor şi vizual, de un puternic impact dătător deenergie pozitivă.

Ultima parte a programului ne-a oferitcunoştinţa cu tânăra pianistă din Italia Serena

Valuzzi, pregătită la Conservatorul din Bari, avânddeja câteva distincţii meritorii în ţara ei. Solista acântat Rapsodia de Rachmaninov pe o temă dePaganini cu acurateţe, rigoare şi grijă pentrurealizarea ansamblului împreună cu amplulaparat orchestral. Versiunea ei actuală asupraacestei capodopere a genului concertant neîntăreşte convingerea că are toate premiselepentru o viitoare deschidere spre marea pianisticăpostromantică, a cărui model absolut esteSerghei Rachmaninov.

Credem că are capacitatea de a ajunge lao înţelegere superioară, la nivelul măiestriei, aanvergurii acestei lucrări.

Se cuvine să apreciem rolul extrem deimportant al orchestrei, care a asigurat cudeosebită competenţă parteneriatul cu soliştii,toate lucrările prezentând exigenţe mari pentruansamblul care este mult mai mult decât unacompaniator calificat. Meritul determinant pentrusuccesul concertului revine dirijorului Florin Totan,coordonatorul bunei conlucrări dintre tinerii soliştişi orchestră. Dincolo de promptitudine şi forţăcentripetă, şeful de orchestră a comunicat o starede siguranţă şi o grijă eficientă, căldură

prietenească, generozitate şi empatie faţă demuzicienii debutanţi în cariera concertistică.

Următorul program din festival a fostrecitalul intitulat De donde venis, amore?, compusdin arii de zarzuele şi cântece de inspiraţiepopulară create de compozitori spanioli. SolisteleCătălina Antal, Martiniana Antonie, Amaia AriettaVargas, Iuliana Dima, Oana Neagoe, AndreeaPanu şi Cristiana Vasilache sunt studente şimasterande la clasa de canto a profesoarei şicântăreţei Claudia Codreanu, de la universitateade muzică bucureşteană. Se relevă aici talentelenative, frumuseţea vocilor, farmecul scenicprecum şi dăruirea solistelor pentruautoperfecţionarea în domeniul complex alspectacolului muzical. Îndrumarea competentă amaestrei le-a ajutat să se prezinte la nivelulpotenţialului lor vocal şi tehnic, iaracompaniamentul pianistic al Innei Oncescu.

Martiana Antonie

Iuliana Dima


Maeștri

Carmen MANEA

Recitalul extraordinar organizat la SalaRadio în 18 iunie 2015 a încheiat seriamanifestărilor dedicate Integralei Sonatelorpentru pian şi vioară de Beethoven, realizatăde maeştrii Valentin Gheorghiu şi GabrielCroitoru. Pentru publicul aflat în sala de concert

şi pentru ascultătorii de la radio, a fost oadevărată delectare sufletească şi estetică, osărbătoare a muzicii. Programul a inclus Sonata„Kreutzer” opus 47 şi Trio-ul „Arhiducele”,opus 97, în care, interpreţilor li s-a alăturatapreciatul violoncelist Marin Cazacu. Evenimentuls-a desfăşurat sub semnul excelenţei, algenerozităţii şi nobleţei sufleteşti caracteristicedistinşilor muzicieni.

În prima parte a programului a fostprezentată Sonata “Kreutzer” în la major, opus47 (pe care Beethoven a dedicat-o discipoluluisău Rudolph Kreutzer), creaţie impunătoare înrepertoriul cameral, remarcabilă prin bogăţiaexpresivă şi semantică. Pe parcursul celor treimişcări ale lucrării, interpreţii au realizat unimpresionant crescendo emoţional, care a

îngemănat original imagini muzicale de facturăpoetică, momente de patos şi de impetuozitatefără egal. Pentru pianistul Valentin Gheorghiu şiviolonistul Gabriel Croitoru, interpretareacapodoperei beethoveniene a constituit un prilejde etalare a calităţilor muzicale de excepţieprecum şi o demonstraţie elocventă a ceea cepresupune procesul interpretativ: sinceritate înexprimare, elevaţie spirituală, echilibru interior.

Integrala Beethoven la final


MaeștriPublicul a fost captivat de atmosfera decontemplare meditativă din Adagio stostenutocare precede tumultuosul Presto (prima mişcare),de frumuseţea imaginilor cu conţinut liric,îngemănate original cu cele pline de elan şitensiune din Andante con variazioni (mişcarea adoua), precum şi de energia debordantă şifrenezia din finalul lucrării – Presto -, care aîncununat o prestaţie a cărei valoare nu poate ficuprinsă în cuvinte. Lucrarea de anvergurăinstrumentală evocă drumul parcurs de

compozitor de la virtuoz, la creatorul matur şivizionar, pe care Liszt l-a denumit sugestiv“adolescentul, omul, zeul”. Pentru cei doi distinşiinterpreţi, detaliile şi-au justificat valoarea înraport cu întregul; au evocat cu mult rafinamentparticularităţile limbajului muzical, dovedind oinepuizabilă imaginaţie creatoare. Au expus şipreluat ideile muzicale într-un dialog cuceritor, plinde vervă şi fantezie, au evidenţiat logica interioarăa discursului muzical; prestaţia artistică adezvăluit o fascinantă paletă coloristică şiexpresivă. Interpreţii au reliefat cu o sensibilitateaparte fiecare sunet, motiv şi frază, fiecaretranziţie spre o nouă secţiune. Pe lângă acurateţeşi sinceritate expresivă, interpretarea s-aremarcat prin frumuseţea inegalabilă a sonorităţii;am admirat dozarea plină de rafinament anuanţelor între pianissimo şi fortissimo (fărăaccente dure, chiar şi în momentele de maximătensiune). Pe parcursul multor ani de colaborare,viziunea interioară a interpreţilor asupra sonatei

s-a îmbogăţit, ajutându-i să descopere noifrumuseţi şi noi semnificaţii.

În partea a doua a programului, maeştriiValentin Gheorghiu, Gabriel Croitoru şi MarinCazacu au prezentat Trio-ul în si bemol major,opus 97 “Arhiducele”. Pe parcursul celor patrumişcări ale monumentalei lucrări, interpreţii auevidenţiat plenar frumuseţea şi originalitateamuzicii, căreia i-au conferit un plus de vitalitate şinobleţe. De la primele acorduri din Allegro

moderato (primamişcare), am perceputelanul şi bucuriainterpreţilor de a cânta opartitură plină de farmecşi vigoare. A urmatimpetuosul Scherzo,redat cu fantezie şiaplomb. Cea de-a treiamişcare, Andantecantabile ma pero conmoto. Poco più adagioconstituie centrul degreutate al sonatei.Elaborată în formăvariaţională, mişcareale-a oferit interpreţilorocazia de a dezvălui unevantai bogat de nuanţeşi stări sufleteşti, de adialoga şi a contura cusubtilitate imaginimuzicale pline de poezie,

de a realiza o impresionantă acumulareexpresivă. Finalul Allegro moderato-Prestoîncununează drumul spre lumină, sugerândaspiraţia compozitorului către bine, frumos şiadevăr. Prin intermediul muzicii titanului de laBonn, inegalabilii maeştri au reuşit săîntruchipeze eternitatea într-o lume trecătoare.Publicul a fost captivat de succesiunea fluidificatăde teme, de repetiţii, de ecouri, imagini şisimboluri, desfăşurate convergent, divergent, oricumulativ (asemenea valurilor), îmbogăţindu-şisubstanţa progresiv, amplificând fiecare percepţieproaspătă cu muzica întregului trecut, ce o umple,o înconjoară şi o duce mai departe.

În acea seară memorabilă, afirmaţia că“muzica începe acolo unde încetează înţelesulcuvintelor”, ni s-a părut mai actuală ca oricând.(Foto: Virgil Oprina).


Concerte sub... lupă

Un recitalpianistic de

excepţieMircea ŞTEFĂNESCU

Am urmărit cu atenţie şi cu un real interesrecitalul susţinut la Sala Mică a Ateneului Român,în seara zilei de 21 aprilie, depianista Mădălina-ClaudiaDănilă. O mai ascultasem peMădălina-Claudia Dănilă înprogramul ediţiei recente aFestivalului InternaţionalMERIDIAN, Zilele SNR-SIMC,unde a evoluat cu dezinvoltură şicu sentiment de artă superioară.

În suita titlurilor prezentatede Mădălina-Claudia Dănilă înrecitalul său din 21 aprilie,compoziţii diferenţiate ca stil şi însubstanţialitate muzicală, amadmirat un fapt rar întâlnit printremuzicienii interpreţi, şi anumeacela care a fost pronunţat deLuther, când spunea că cel carecântă gândeşte. Odată cu acestfapt, am fost impresionat deMădălina-Claudia Dănilă care arepe claviatură o dicţie clară,distinctă şi distinsă. In acestcontext solista, nu numai că ininterpretările sale se identificămental cu compozitorul, ci multmai mult, dă relief şi conturvibraţiei umane şi totul cunaturaleţe, în spaţiul ideatic alunuia sau altuia dintrecompozitori.

Prima piesă din programulrecitalului a fost Sonata în Remajor Hob XVI: 42 de Haydn.Aici, în interpretarea pianisteiMădălina-Claudia Dănilă, aceastăcapodoperă a avut coloristica de

clavecin, şi, din acest punct de vedere,autenticitate.

Sonata în fa minor, pentru pian, op.2, nr.1de Beethoven, a fost redată cu o excelentădegajare şi, vizibil, cu plăcerea de a cânta.Interpretarea a situat la nivel superior deînţelegere şi de expresie aceste pagini, datoratecelui care a fost denumit Titanul de la Bonn.

Cele 5 Preludii pentru pian de RobertoRusso dau ordinul de mărime pentru reputaţia decare se bucură. Ştim că Roberto Russo este unpianist şi un compozitor în vogă în Italia şi chiarpeste Ocean. Muzica pe care am auzit-o relevăcert o anvergură romantică personalizată. Elconvinge cu magia simplităţii afectuoase. Scriitura


Concerte sub... lupăeste menită claviaturii ceea ce determină devenirisonore fireşti, într-un context de conştienţă şi cu

geometria implicită şi cuantificabilă în acelaşitimp.

Mădălina-Claudia Dănilă a interpretataceste 5 Preludii de Roberto Russo cu eleganţăşi chiar cu o anumită iluminare.

Concentrice de Fred Popovici, este olucrare de valoare, scrisă inteligent, sunăromâneşte, şi nu ca o pledoarie pro domo.

Modul în care a tratat pianul ca un ţambalultra perfecţionat şi care nu mai are nici-o legăturăcu primitivul instrument de taraf m-a surprins.Apoi pentru că ambianţa generală a lucrării are osonoritate specifică, şi nu în sens metaforic. Suflulacestei compoziţii este un şuvoi de bunădispoziţie, de musica giocosa. Pentru Mădălina-Claudia Dănilă această execuţie, delocimprovizată, a determinat publicul să o aplaude şis-o aprecieze pe măsură.

Rezonanţe pe fond galben III de UlpiuVlad m-a transpus din primul moment în ambianţamarii muzici. Substanţa muzicii lui Ulpiu Vladpulsează din miezul însuşi al creaţiei de largăportanţă. Sigur acest ciclu are două titlurianterioare, pe acesta, al III-lea, şi poate maisucced şi altele. Se învederează în aceastăcompoziţie excelenţa ştiinţei acordice şi deconturare a melopeei, motivaţia înaltă şiluminiscenţa imaginilor sonore care se arată înmiriade.

Am înţeles chiar mai demult că muzica luiUlpiu Vlad este un act de natură să înlesnească

ascultătorilor extazul spiritului şi a sensibilităţiipentru a primi soarele revelator al frumuseţii.

Mădălina-Claudia Dănilă a făurit apariţia eisolistică cu piesa Rezonanţe pe fond galben IIIde Ulpiu Vlad cu o deplină şi mai mult decâtreuşită implicare, cu un talent evident şi cu odeterminare lucidă şi profundă.

Fred Popovici

Roberto Russo


Confluenţe

Octavian URSULESCU

Orchestra simfonică “Muntenia” a Centruluijudeţean de cultură Dâmboviţa şi-a încheiatstagiunea cu un concert de excepţie susţinut,datorită vremii nefavorabile (iniţial era programatîn aer liber, în parcul oraşului), pe scena Teatrului“Tony Bulandra” din Târgovişte, luat efectiv cuasalt de melomani. La pupitru s-a aflat prim-diri-jorul orchestrei, compozitorul, maestrul de cor,profesorul şi orchestratorul Marius Hristescu. Ab-solvent al UNMB (compoziţie, dirijat orchestră şidirijat cor academic), el a susţinut masteratul cuŞtefan Niculescu şi s-a perfecţionat la Veneţia şiWrocław, întreprinzând turnee în Germania, Ser-bia, Republica Moldova, Elveţia. A iniţiat proiectul“Sempre lyrica”, a semnat uverturi de concert,lucrări camerale şi corale, muzică de scenă, iar uncvartet de coarde i-a fost premiat în Iran. Marelepublic îl cunoaşte datorită colaborării începute în1999 cu Tudor Gheorghe, cu “Primăvara simfonic”(premiat drept cel mai bun CD de muzică cultă alanului), după care au urmat peste 15 spectacoleoriginale. La concertul de faţă, orchestra simfonicăa avut în program două fragmente din “Suitaapelor” de Georg Friedrich Haendel, a căreipremieră a avut loc, pe Tamisa, la 17 iulie 1717(numerologii ar găsi ceva special în asta: 17. 07.

1717!), cu ocazia încoronării regelui George I alAngliei, fostul protector al compozitorului pe cândera doar Elector de Hanovra. Barocul a mai fostreprezentat în acest concert de câteva arii dinopera “Rinaldo” a aceluiaşi compozitor, pe un libretde Giacomo Rossi, cu premiera la Londra în 1711,în chiar anul când Haendel se stabilea în capitalaAngliei. Dacă la primul spectacol rolul titular a fostîncredinţat unui “alto castrato”, Nicolo Grimaldi,cunoscut în epocă drept “Nicolini”, în concertul dela Târgovişte ariile au fost interpretate de contra-tenorul Cezar Ouatu, pe care iubitorii muziciiuşoare îl cunosc în urma reprezentării ţării noastrela finala Eurovision de acum 2 ani, de la Malmö,Suedia, cu piesa “It’s My Life” de Cristian Faur.Este vorba de “Rompo i lacci”, “Cara sposa,amante cara” şi “Venti, turbini, prestate”.

Se înţelege, partea de pop-opera a fost multmai gustată de public, fiind vorba de teme muzi-cale celebre din filme, unele dintre acestea demare audienţă, acelaşi Cezar Ouatu dând viaţăcâtorva dintre ele. Este vorba de tema din filmul“Nuovo Cinema Paradiso” de Ennio Morricone(premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în1990, regia Giusppe Tornatore) şi de “Nella fanta-sia” (avînd la bază tema “Oboiul lui Gabriel”) deacelaşi Morricone, din filmul “The Mission” (1986),lansată în versiune cu text de Sarah Brightman în

Baroc şi pop-opera


Premiile A.M.1998. Celebrul Ennio Morriconea semnat muzica la nu mai puţinde 152 de filme, între care neui-tatele western-spaghetti, apoi “Afost odată în America”, “Clanulsicilienilor”, “Bugsy” sau serialulTV “La piovra” (Caracatiţa).Cezar Ouatu a propus publicu-lui, alături de orchestrasimfonică “Muntenia”, alte treisecvenţe muzicale celebre,prima fiind “When I Fall In Love”de Victor Young, din filmul “Oneminute to zero” (1952), care acunoscut numeroase versiunicelebre – Doris Day, NatalieCole în duet virtual cu tatăl ei,Nat King Cole, Céline Dion (încoloana sonoră a filmului “Nopţialbe în Seattle”), Tom Jones,Kenny Rogers, Stevie Wonder,Anne Murray, The Carpenters.Bisată la final a fost neuitatatemă de dragoste (“What Is AYouth”) din filmul “Romeo şi Juli-eta” al lui Franco Zeffirelli(1968). Muzica aparţine lui NinoRota, dar cu noul aranjament or-chestral al lui Henry Mancini adevenit “A Time For Us”,variantă făcută cunoscută devocile unor Andy Williams sauJohnny Mathis şi aleasă acum

de Ouatu (o a treia versiuneeste cea pentru cântăreţii deoperă, unul din ei fiind LucianoPavarotti, “Ai giochi addio”).Acelaşi Nino Rota este com-

pozitorul celebrei teme dedragoste din prima serie a trilo-giei “Naşul”, regizor FrancisFord Coppola (1972). Existăversiuni în engleză (“SpeakSoftly Love”), franceză (“Parleplus bas”), siciliană (“Bruccia laterra”), dar cea mai circulatăpare a fi cea italiană (“Parla piupiano”), chiar dacă unii critici ausemnalat unele asemănări cu“Preludiu – povero Ernesto” din“Don Pasquale” de Donizetti sauchiar cu uvertura la “Forţa des-tinului” de Verdi, dar, vorbacuiva şugubăţ... italienii între ei!Piesa a cunoscut zeci de versi-uni celebre, între care aceleaale unor Andy Williams, Al Mar-tino, Bobby Vinton, PlacidoDomingo, Harry Connick Jr.,Dalida, Gianni Morandi, TinoRossi, Marie Lafôret, TerezaKesovija, Johnny Dorelli... Con-certul s-a încheiat apoteotic cudouă suite simfonice interpre-tate impecabil. Dintre cele 22 defilme cu Agentul 007 JamesBond au fost alese patru teme:

cea din primul film (1962), deMonty Norman, apoi aceeacompusă de Paul McCartneypentru “Live and let die” (1973),cea semnată de Bill Conti pen-

tru “For your eyes only” (1981)şi, în sfârşit, creaţia “părintelui”sound-ului James Bond, domi-nat de suflători şi percuţie, JohnBarry (“Goldfinger”, 1964), Barryfiind cel care a semnat coloanasonoră pentru nu mai puţin de11 pelicule din celebra franciză.Şi pentru a nu avea impresia căs-a recurs doar la filme vechi, fi-nalul a aparţinut uriaşului suc-ces de public, triologia “TheLord of the Rings” (Stăpînul in-elelor), compozitorul HowardShore dobândind numeroasepremii Oscar pentru muzicaacestor filme. Concertul de laTârgovişte a datorat mult pasiu-nii directoarei-adjuncte a Cen-trului judeţean de culturăDâmboviţa, Cristina Munteanu,în egală măsură harpistă înorchestră, iar marele succes depublic l-a făcut pe preşedinteleConsiliului judeţean, AdrianŢuţuianu, să anunţe noi eveni-mente de acest gen şi pentrustagiunea viitoare.

M. Hristescu, A. Mavrodin, C. Ouatu, C. Munteanu

Punctul pe j... azz


Jazz-ul de la Lacul Pădurice

Florian LUNGU

Am avut onoarea de a fi invitat la o sărbătoare muzicală ajunsă (fără ştirea mea) la ediţia a III-a:FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE MUZICĂ AMERICANĂ ŞI JAZZ derulat la Arad în răstimpul cuprins între18 şi 21 iunie 2015 a fost organizat, ca şi ediţiile anterioare, de Filarmonica de Stat Arad cu sprijinul Primărieimunicipiului. Această ediţie s-a integrat iniţiativelor artistice în acord cu dezideratul „ARAD – capitală culturalăeuropeană”. Dincolo de ţinuta manifestării, de calitatea selecţiei programului muzical propriu-zis, am apreciatla justa valoare alegerea oportună a locaţiei unde manifestarea a avut loc. Dorindu-se – şi reuşind a fi – un ve-ritabil festival estival, acest admirabil act artistic oferit gratuit arădenilor a fost plasat pe o scenă-insulă de peLacul Pădurice legată printr-o punte de lemn de malul înverzit, prevăzut cu scaune pentru numeroşii melomaniprezenţi în cele patru seri.

Joi 18 iunie a fost oferit publicului celebrulmusical „My Fair Lady” al compozitoruluiFrederick Loewe în tălmăcirea OrchestreiFilarmonicii arădene şi a unui cor, sub autoritarabaghetă a dirijorului Peter Oschanitzky, rolurilesolistic-vocale revenind actorilor cântăreţi RăzvanGrozăvescu, Adrian Zaharia, Silvia Artemia,Alexandru Mocan, Benny Blindaru, Monika Tar,Alina Mihocaş, Alexandru Pop, Nicolae Haţe-gan, iar regia fiind semnată de Claudiu Dogaru.Şi-au marcat contribuţiile la reuşita spectacoluluistudenţi ai Facultăţii de Muzică şi Teatru aUniversităţii de Vest din Timişoara.

În celelalte trei seri, dedicate efectivjazz-ului, au evoluat două grupuri timişorene, o for-maţie de componenţă internaţională întemeiată şicondusă de un român plus trei trupe străine.Personajul cel mai activ s-a dovedit a fi un arădean– muzicianul Lucian Nagy, lider de grup, sidemanşi consilier al organizatorilor în selectarea invitaţilor.Născut în 1983, absolvent al Facultăţii de Jazz„Richard Oschanitzky” din cadrul Universităţiitimişorene „Tibiscus” şi al unor cursuri de măiestriela New York şi Los Angeles, Lucian Nagystăpâneşte cu aplomb instrumente de suflat diverseprecum saxofoanele, clarinetul, flautul, cavalulbulgăresc, duduk, pku armenesc, fluierele ney, miz-mar, arghul, bansuri indian, fluierele chinezeşti hu-lusi şi xiao, EWI (Electronic Wind Instrument) darşi instrumente de percuţie exotice ca djembe, pan-deiro, caxixi, clopotele africano-braziliene agogo,congas, berimbau. Afirmat ca un talent autentic,aplaudat pe numeroase scene de concert şi de fes-tival din ţară şi de dincolo de fruntarii, Lucian Nagya compărut la Arad în grupul „Bega Blues Band”dar a strălucit în fruntea combo-ului „Lucian Nagy& Balkumba Tribe” (înfiinţat în 2014)relevându-se în cvadrupla ipostază de lider, com-


Punctul pe j... azzpozitor şi aranjor, desigur multi-instrumentist. Alcătuitdin Lucian Nagy - saxofoane, flaut, duduk, cavalbulgăresc şi alte instrumente etnice, Gabriel Rosati -trompetă, trombon, Sebastian Spanache - pian acus-tic şi electric, Johann Berby - bass, Csaba Pusztai -baterie, „Balkumba Tribe” a dovedit odată în plusprin recitalul susţinut sîmbătă 20 iunie că reprezintăcapitolele World Music şi Ethno-Jazz, prin cultivareaunei originale fuziuni între elemente ale culturii bal-canice, afro-indiene şi latine, grefate pe limbajul cre-ativ al jazz-ului. Şi fiindcă tot nu am respectat înaceste rânduri cronologia evenimentelor Festivalului,să menţionăm că sâmbătă 20 iunie, înainte de„Balkumba Tribe”, a urcat pe scena acvatică, în„acompaniamentul” entuziast al broscuţelor lacului,fericite să audă live atâta muzică bună, longevivulgrup timişorean „Bega Blues Band” activ timp depeste trei decenii, din 2010 el fiind personalizat cu nu-

mele „Kamo” al regretatului Kamocsa Béla, întemei-etorul grupului. Condus în ultimii ani de infatigabilulinstrumentist (contrabass, ghitară bass, vioară), com-pozitor şi profesor Johnny Bota şi avându-i în line-up, alături de lider, pe Lucian Nagy - saxofon alto,flaut, Mircea Bunea - ghitară, Maria Chioran - voce,Toni Kühn - pian electric şi melodica, Lică Dolga -baterie, Bega Blues Band a onorat invitaţiaarădenilor şi a legitimat aplauzele spectatorilor graţiesusţinerii unui program pe cît de accesibil, pe atît deseducător, ce a inclus compoziţii originale („Soup à laBlues” – Lucian Nagy, „Borangic de Mozambic” –Johnny Bota) şi versiuni proprii după notorii temestandard aparţinînd blues-ului şi jazz-ului.

Ne întoarcem la seara de vineri 19 iunie, des-chisă printr-un foarte interesant şi insolit moment sce-nic concretizat sub sugestiva denominaţie„Improvision – Balkanix” de quintetul lui AdrianGaspar, pianist, compozitor, aranjor, şef de formaţiede provenienţă rromă născut în 1987 la Moldova

Nouă, dar care la vârsta de nouă ani s-a stabilit îm-preună cu familia la Viena. Acreditat printr-o bogatăactivitate interpretativă internaţională, Adrian Gaspara afirmat şi cu prilejul prezenţei la Arad că va continuasă lanseze prin proiectele sale o punte între influenţe,tendinţe, orientări, elemente specifice culturilor muzi-cale din estul şi vestul Europei. Pianistul compozitorAdrian Gaspar însoţit în demersul său de Alex Wla-digeroff - trompetă, flugelhorn, Cătălin Batu - corn,contribuţii vocale, Marko Ferlan - ghitară bass, MariaPetrova - baterie, a impresionat asistenţa prin sub-stanţa de factură World Music a creaţiilor sale, mar-cate însă de indicele sporit de creativitate adus cu sinede improvizaţiile consistente conferind un plus de au-tentic şi savoare materialului muzical premeditat înpartitură. Deopotrivă apreciat a fost recitalul Trio-uluitimişorean alcătuit din tinerii muzicieni SebastianSpanache - pian şi conducere muzicală, SántaCsaba - contrabass şi Radu Pieloiu - baterie. Un triobine sudat, deţinător al Trofeului la Festivalul de Jazz„Johnny Răducanu” de la Brăila, tălmăcind cu fidelitateşi dezinvoltură improvizatorică piese inspirate cepoartă – în concerte şi pe discurile grupului – autogra-ful componistic al liderului Sebastian Spanache, in-discutabil unul dintre cei mai înzestraţi exponenţi ainoii generaţii de jazzman-i autohtoni!

Nu mai puţin reuşită s-a vădit a fi ultima searăa FESTIVALULUI INTERNAŢIONAL DE MUZICĂAMERICANĂ & JAZZ de la Arad, seara de duminică21 iunie. Ea a fost deschisă de un quintet alăturînd pegeneric, abreviate, prenumele celor doi co-lideri,bass-istul Branko Marcović şi acordeonistul Max Ko-chetov – aşadar „Bramax Quintet” ce i-a inclus şipe trompetistul Strahinja Banović, pe pianistul FilipBulatotović, pe percuţionistul AleksanderCvetković, cu toţi personalităţi ale jazz-ului sârbesc,contribuind în contextul stilistic complex al grupului,fiecare cu propriile idei, trăiri şi simţiri. Recitalul finalal Festivalului a fost oferit de un grup promotor altradiţiilor muzicii celtice. Un recital aparţinând maicurând compartimentului World Music decât jazz-ului,dar exultînd de vitalitate, diversitate expresivă şi cu-loare, în special melodicitatea cucerind prinexuberanţă şi prospeţimea inspiraţiei. Numit„MABON”, grupul acordeonistului Jamie Smith i-acuprins pe talentaţii instrumentişti Oliver Wilsohn-Dickson - vioară, Adam Rhodes - bouzouki, JasonRogers - bass, Iolo Whelan - baterie, cu toţi implicaţiîntr-o debordantă exteriorizare a emoţiilor,interpretările lor recomandîndu-se printr-o irezistibilăatractivitate.

Pentru promoţia extinsă, eficientă a evenimen-tului festivalier, calitatea caietului-program, rezolvareapromptă a complicatelor resorturi organizatorice pro-prii unei atare manifestări artistice se cuvine săfelicităm echipa desemnată din cadrul Filarmoniciiarădene şi mai ales pe managerul ei, compozitorul,pianistul şi iubitorul de jazz Alin Văcean.

Lucian Nagy

Ana-Maria SZABO

Marius GHERMAN

Evident, sperăm a se înţelege că titlul nu arenici o conotaţie religioasă, altminteri am fi folositmajuscula la cuvântul treime, ci este vorba deconstatarea că am reuşit încă o dată să ne situăm înprima treime a clasamentului final la Eurovision 2015.Calculul se referă, cum este normal, la numărul totalal ţărilor participante, nu doar al acelora din finală: amtrecut cu bine de semifinală, am lăsat în urmă înultimul act ţări cu mare tradiţie, cum ar fi Anglia,Germania, Austria (gazdele au obţinut... 0 puncte!),ceea ce în fotbal, de pildă, că tot ne pricepem toţi lasport şi la muzica uşoară, ar fi considerată o

performanţă uriaşă. Şi asta în condiţiile în care esteevident că EBU are mijloacele de a dirija votul,elegant, aşa cum doreşte, cel mai bun exemplu fiindchiar anul acesta: în momentul când Rusia conduceadetaşat, cu o piesă foarte bună, brusc au început să ise acorde punctaje jenante, netezindu-se drumul cătrevictorie Suediei. Tot vorbim de votul geopolitic, nimicmai adevărat, dar din păcate el este tot mai mult unulpolitic, pur şi simplu... În ce ne priveşte, am primit întrecut de două ori locul 3 şi o dată locul 4 pentru că

am avut melodii foarte bune, dar asta ca un fel demângâiere blândă, părintească pe cap, pentru căpână când nu vom avea o sală corespunzătoare înBucureşti (şi, graţie primăriei Capitalei, asta nu se vaîntâmpla prea curând) nu se pune problema săcâştigăm. Aviz celor care tot scriu în neştire despre“şansele noastre la victorie, bla-bla-bla”. Şi mai esteceva care ne ţine departe de victorii (poate că este maibine aşa, învinşi, dar demni): faptul că noi neîncrâncenăm să credem că Eurovision mai este unconcurs muzical, ceea ce e cu totul fals. Una la mânăcă e de multă vreme unul de televiziune, imaginea,decorul, show-ul trecând în prim-plan, iar a doua lamână că, aşa cum scria “Adevărul”, competiţia a ajuns“o menajerie de ciudaţi”. Vremurile când aici triumfauartişti de calibru, cum ar fi ABBA, Cliff Richard, Toto

Cutugno, Céline Dion, Johnny Logan şi se impuneaumari şlagăre s-au dus (la fel decăzuse, cât mai exista,festivalul de la Mamaia). Unele ţări trimit reprezentanţiîn băşcălie, cum se spune (după ce câştigase de 7 ori,deci probabil se săturase, Irlanda ne-a fericit în 2008cu... Dustin Curcanul!), iar uneori, pentru ca hazul săfie deplin, mai şi triumfă, cum au fost “monştrii” trupeifinlandeze Lordi în 2006 (tot Finlanda a trimis anulacesta grupul PKN, alcătuit din bărbaţi cu handicapmintal...). Apoi, asocierea, recunoscută şi acceptată,

Sfânta treime


EUROVISION - 60

Italia


EUROVISION - 60cu un public ce aparţine comunităţii gay a dus lavictorii neaşteptate, Israel cu Dana International în1998 (dar “Diva” a fost o piesă foarte bună) sauAustria anul trecut cu un alt transsexual (sau travestit?Nici nu contează), Conchita Wurst, “femeia cu barbă”,care pentru ca penibilul să fie deplin a fost pus(ă) săşi... prezinte la ediţia 2015. În 2007 au fost doitravestiţi, Drama Queen din Danemarca şi Verka

Serduchka din Ucraina, ultimul(a) clasându-se chiarpe locul 3! Am încercat şi noi marea cu degetul în2013, cu contratenorul Cezar Ouatu, înveşmântat într-o rochie, dar nu ne-a ieşit...

Noi însă, aici acasă, dacă tot nu reuşim săşocăm în finală, “descoperim” tot felul de “plagiate” pereţelele de socializare (anonimatul permite oricui săîmproaşte cu noroi, fără a da socoteală). În 2007 s-aafirmat că “Dracula My Love” (ce subiect de aur amratat, dar nu e târziu să scoatem şi noi pe covertăvampirul nostru internaţional!), cu Andra şi Simplu, arsemăna cu “When Religion Comes To Town” (E-Type).Marii cunoscători nu s-au lăsat şi în anul următor ausesizat, chipurile, asemănări între piesa “Pe o marginede lume”, cântată de Nico şi Vlad Miriţă, cu “Lamangia del corazon” (David Bustamante), dar dacă arfi fost aşa ar mai fi fost distins compozitorul piesei,Andrei Tudor, cu premiul pentru cea mai bunăorchestraţie din concurs? “Miracle” (Paula Seling şiOvi), cu care am concurat anul trecut, cică ar semănacu “Neon Lights” (Demi Lovato), iar o piesă dinpreselecţie, “Save us” (Tudor Turcu), cu “All About Us”

(t.A.T.u.). Chiar şi la piesa celor de la Voltaj, de anulacesta (pe care, atenţie, ei n-o lansaseră, în toamnaanului trecut, cu gândul la Eurovision, ci ca temămuzicală a unei campanii generoase), s-a găsit cinevasă invoce o oarece asemănare cu o piesă mai vechea unei trupe anonime, Delirious, dar compozitorulHoria Moculescu a demonstrat la B1 TV că acuzaţianu se susţine. Dar asta n-ar fi nimic, dovedim că nu

există nici o minimă solidaritate de breaslă, ca să numai vorbim de patriotism, solista Nicola, participantăcândva la finală, afirmând: “Piesa nu e foarte inspirată,mie personal nu îmi place. Trupa Voltaj are o piesămediocră, show-ul trage a sărăcie, este atâta spaţiugol pe scenă, o tristeţe”. Din fericire, alţi colegi au avutreacţii pozitive după semifinală: “Băieţii de la Voltaj aufost impecabili, cred că se vor clasa în primele 10locuri. Piesa mi se pare foarte bună, cu mesaj adânc.Călin nu a falsat deloc. Sunt profesionişti, cântă live,au o experienţă remarcabilă” (Marcel Pavel); “Sântpatriot, ţin cu România, probabil vom fi în primii 5.Trupa e bună, melodia e OK” (Costi Ioniţă); “Şanse ausă se claseze în primele 5 locuri. Băieţii cântăimpecabil, piesa este foarte bună, iar mesajul mi separe de actualitate. Au fost selectaţi aşa cum trebuie,e o trupă cu experienţa show-urilor live” (DanBittman); “Totul a fost curat, Voltaj au cântat fărăgreşeală” (Mihai Trăistariu); “Cât priveşte România, aşfi pus-o într-un top 10. Prestaţia băieţilor a fost bună,mesajul e ok şi au siguranţă pe scenă” (Ovi). Culmea,când Marcel Pavel, absolvent magna cum laudae alUNMB, afirmă clar, ca şi alţii, că solistul Călin Goia “nu

Suedia


EUROVISION - 60a falsat deloc”,apare textieraDana Dorian,director al...Companiei deArtişti (ce o mai fişi asta? N-amauzit, cine or fimembrii“companiei”?) şiafirmă: “S-a falsatîn draci, mai răuca la “VoceaRomâniei” deanul trecut, ediţie-record de cântatpe câmpii. Voltajnu are ce căuta îndecorulEurovision!”.Dorian, căreiaregizorul muzicalşi interpretul CristiNistor i-a dat pe

loc o replică acidă, este evidentcolaboratoare a concursurilor muzicale de laAntena 1 şi s-a declarat susţinătoare aLuminiţei Anghel, dar este greşit să ataci unartist care ne reprezintă ţara chiar atuncicând crezi mai mult în altul. Noi înşine amscris aici că melodia lui Andrei Tudor a fostexcelentă şi cântată fără cusur, dar juriile aupunctat altfel, trebuie să ne înclinăm în faţadeciziei lor. În schimb, cu un fair-playdesăvârşit, Cristian Faur, de două oricompozitor al unor piese finaliste şi textier lacea a lui Andrei Tudor de la ediţia actuală,recunoaşte: “Locul 15 este foarte bun, chiardacă la început am fost sceptic. Probabil căanii viitori organizatorii vor da dovadă de maimultă transparenţă. Dacă fac totul în spateleuşilor închise, nu vor avea succes”.

Că e ceva tot mai în neregulă cuacest concurs este şi faptul că se pariază cala hipodrom! Iar faptul că se cam potrivesccotele te pune şi mai mult pe gânduri... Ceţine de lipsa de transparenţă menţionată deFaur este faptul că nu ştie nimeni cine a făcutparte din juriul de specialitate, cu un procentde 50% din punctajul ţării noastre, cealaltăjumătate venind de la televot. Oricum ar fi,sistemul e departe de a fi infailibil, dovadă căn-au intrat în finală piese foarte bune,reprezentând Moldova, Malta, Azerbaijan,Islanda, Elveţia (Melanie René, cunoştinţă apublicului din România, în urma laurilorobţinuţi la festivalul “George Grigoriu” de la

Rusia

Belarus


EUROVISION - 60Brăila, a cântat impecabil), ca să dăm doar câtevaexemple, în schimb au acces în ultimul act Albania(“prestaţie execrabilă”, apud Marcel Pavel), Polonia,Israel, Letonia, Cipru, Slovenia... Ciudată, ca să nuspunem altfel (“strugurii acri”...) este opinia lui DanManoliu, mulţi ani, poate prea mulţi, şef al delegaţieinoastre la Eurovision, care declară cum că “show-uln-a avut culoare, iar mesajul este unul care nepriveşte strict pe noi, românii. E un mesaj dificil”.Trecem peste faptul că, evident, show-ul putea fi maibun, dar de ce nu au pus umărul toţi de la TVR pentruca el să fie perfect? Nu e aceeaşi instituţie publică,sunt diverse “bisericuţe”, uitându-se interesulgeneral? Iar mesajul nu ne priveşte doar pe noi,Europa fiind înţesată de emigranţi din Turcia, Albania,Bulgaria, Grecia, cu aceleaşi probleme de familie. Darşi mai şocantă şi nereală este o altă declaraţie adomnului Manoliu: “Din punctul meu de vedere,diaspora şi-a făcut treaba. Putem spune că doar la

noi a fost vot geopolitic, pentru că Moldova ne-a dat12 puncte, în rest votul mi s-a părut corect”!! Ceconcurs o fi vizionat fostul şef de delegaţie? Cum “şi-a făcut treaba diaspora”, când la “prezidenţiale” seplângea că nu apucă să voteze, iar acum românii dinSpania, Italia, Germania “nu şi-au mai luat ţaraînapoi”, lăsând tot greul pe urmele basarabenilor? Iarcum că “doar la noi a fost geopolitic”, îl râd şi curcile:să-i amintim cum nici măcar nu se jenau ţările nordiceşi în special cele scandinave (să ne mai mirăm înacest caz de victoria Suediei?), precum şi cele ex-iugoslave, să anunţe ritos: “Şi 12 puncte pentru vecinii

noştri!”?! Noi în schimb avem relaţii atât de bune cuvecinii (era aşa de greu ca TVR să facă un schimb deartişti înainte de concurs, pentru eventualereciprocităţi?) încât Ungaria, Serbia, Bulgaria,Ucraina nu prea ne-au luat în seamă... În acestecondiţii, vorba lui Octavian Andronic, şansa“bărbatului fără păr” la concursul “femeii cu barbă” eratare mică! Simona Catrina greşeşte când scrie în“Libertatea” cum că “am stabilit noi că e un concurspolitizat, plin de găşti, ţări care se votează între ele,printr-un troc derutant de puncte, acuzând Europa dediscriminare”: nu NOI am “stabilit” asta, s-a văzut încăo dată cu ochiul liber! Referitor la Voltaj ea scrie că“piesa nu e rea deloc, mi-a plăcut să-i ascult, dar ar fifost nevoie de o punere în scenă mai elaborată”. Laaceastă a 60-a ediţie a competiţiei a triumfat aşadarSuedia (52 de participări până acum, cu 6 victorii) cupiesa “Heroes”, cântată de Mans Zermerlow, desprecare aceeaşi Catrina scrie că e “o melodie în care o

hologramă-muţunache era mai atractivă decâtproiectul muzical în sine”. Pe locurile următoare alepodiumului s-au clasat Rusia (“A Million Voices”,Polina Gagarina), respectiv Italia (“Grande amore”, IlVolo).

Trebuie să ne mândrim, la acest...Mondovision (a participat şi... Australia, alături de alteţări prea puţin europene), cu faptul că am fost întrepuţinii care şi-au făcut auzit graiul ţării respective, înrest asistând la o obositoare şi monotonă globalizareîn favoarea lumii engleze. Pe viitor, dacă TVR îşi va

Georgia


EUROVISION - 60achita datoriile şi vom mai participa, se cuvine să sefacă un concurs de scenarii şi regii, ca să nu mai fimoaia tristă a show-urilor: într-o epocă în care tehnicaa ajuns pe culmi nebănuite tot ce putem noi săpropunem sunt nişte proiecţii? Apoi, s-a văzut câtcontează şi apariţia scenică, ţări cum ar fi Rusia,Georgia, Grecia, Spania trimiţând soliste şi talentate,şi frumoase, chiar sexy, iar noi, ţara cu fetele cele maifrumoase din lume, nu reuşim să descoperim nimic?Am avut-o cândva pe Elena Gheorghe, pe care însăfantastica “regie” a TVR a ţintuit-o într-un fotoliu,

nepunându-i corespunzător în valoare nurii. Dincolode toate, cum spuneam, locul 15 nu e nicidecum otragedie, dar, ca de obicei, există şi voci cu mesajefoarte dure. Chitaristul Adi Manolovici, în ciuda faptuluică nu ştim să fi avut vreodată piese de muzică uşoară-pop înscrise la Eurovision, este categoric într-oscrisoare deschisă: “Părerea mea este ca echipaEurovision din TVR să-şi dea demisia şi să-şi cearăpublic scuze pentru eşecul şi umilinţa la care am fostpărtaşi, în calitate de cetăţeni, la deciziile eronate pecare le-a luat în numele nostru. Daţi-vă demisia îngrup! Locul 15 este jenant şi mi-e ruşine cu voi şi cuce-aţi făcut pentru România anul acesta! Clasarea pelocul 15, din punctul meu de vedere, un simplucontribuabil, este un dezastru naţional Cine era în juriucând s-a decis alegerea acelei piese?”. Nu mai enevoie s-o spunem, am scris-o deja, nici vorbă de“dezastru naţional”, am avut atâtea ediţii cu clasărimult mai slabe, iar juriul nu poate fi acuzat atâta timpcât votul decisiv a fost cel al publicului; or fi puşi la fella zid la ei acasă artiştii din Anglia, Germania sauAustria? Să nu ne pierdem totuşi umorul, nu e nimic

altceva decât un concurs de cântece... RealizatorulRadio România Andrei Partoş e şi el tranşant: “Dacăar fi mai mulţi artişti care să ceară curăţenie în TVR,probabil că s-ar face... la un moment dat. Presupuncă Stelian Tănase şi-a hrănit deja toţi amicii, prietenii,aşa că e loc de schimbare. Adi Manolovici cere analizaunui eşec anunţat”. Doar că noi am propune în egalămăsură o “curăţenie” şi la Radio România, undemuzica uşoară românească a ajuns o “paria”, în plusnu artiştii, din păcate, decid, ci politicul, cu rezultatevizibile la ambele instituţii publice. Interpreta Mihaela

Mihai e şi ea vehementă: “Avem, încă o dată,demonstraţia că “responsabilii” cu pregătirea, selecţiaşi acompanierea artistului României la Eurovision arputea fi mai degrabă incompetenţi sau corupţi. Sauiresponsabili. Că Voltaj urma să piardă jenant erafoarte previzibil încă de la preselecţie. Sunt bunipentru ograda şi problemele noastre. Eşecul lor estepreţul plătit de România pentru demagogia mesajuluiacestui cântec. De 25 de ani TVR cheltuie milioane deeuro (bani publici, adică ai noştri) pentru participareaRomâniei la Eurovision. Loc bun pentru Trăistariu şiSeling, dar niciodată primul loc. Şi totuşi, câte laude,câte beneficii profesionale, meritate în bună măsură”.Trecem peste faptul că trebuiau amintiţi şi Sistem sauOvi, dar nici vorbă de “demagogie” a mesajului: suntsute de mii de copii rămaşi singuri acasă, unii sesinucid de dorul părinţilor, ori asta e o realitate crudă.În ultima parte a intervenţiei sale, doamna Mihai faceînsă o comparaţie nelalocul ei cu un concursdesfăşurat pe vremuri la Knokke-le-Zoute şi intitulatpompos “Cupa Europei”; compozitorul VasileVeselovschi, care a participat la una din ediţii,

Voltaj


EUROVISION - 60povestea că avea loc într-un fel de restaurant şi nicivorbă de televizare europeană în direct. Iar în timp cenoi trimiteam cele mai mari vedete ale noastre,celelalte ţări n-o făceau, din motive lesne de înţeles:“Când echipa României (MihaelaMihai, Aurelian Andreescu, AuraUrziceanu – deci o “distribuţie” de aur,N. R.) a câştigat premiul I la “CupaEuropei” am cules “omerta” şi zerolei. Gimnaste trebuia să ne facem,primeam câte 70.000 de euro de laguvern! Există în cultura din Româniacineva care este apreciat şi promovatpotrivit meritelor sale? Nu”. Douăprecizări: reprezentanţii noştri cuclasări frumoase la Eurovision n-auprimit nici un ban de la guvern pentruasta, iar despre victoria noastră laacea “Cupă a Europei” (au fost doarcâteva ediţii) s-a scris mult la vremearespectivă, deci nici vorbă de o “legea tăcerii”. Iar să le ataci peformidabilele noastre gimnaste,campioane olimpice şi mondiale,comparându-te cu ele, e puţin deplasat... Importanteste că artiştii din toate generaţiile cred că putem facemai mult la Eurovision. De acord, dar atuncicompozitorii să scrie melodii competitive, moderne, să

nu ocolească manifestarea, mărginindu-se să critice,iar interpreţii, la rândul lor, să-i “tragă de mânecă” peaceştia şi pe textieri pentru a le încredinţa cântecereuşite. Totul fără a uita că este totuşi doar un concurs,

nu un capăt de ţară, şi că nu e cazul să vedemdezastre naţionale într-un loc 15 între 46 de ţări...(foto: Thomas Hanses - EBU)

Norvegia

Grecia

Cum vezi starea muzicii româneşti actuale -uşoară, pop, dance, etc?

Am trecut de tranziție. Suntem într-o perioadăde consolidare, mai ales prin recunoașterea valoriiunor tineri muzicieni în ierarhia muzicală mondială. Măbucur pentru ei, eu rămânând în zona tradițională, iu-bită și înțeleasă de publicul românesc. Pe piață nuexistă o ofertă bogată de muzică proaspătă. Chiar amremarcat o întoarcere a publicului spre muzica anilortrecuți.

Ce părere ai despre concursurile muzicaleTV? Lansează ele cu adevărat noi talente româneşti?Ce ar trebui îmbunătăţit la ele?

Concursurile sunt bune. Fără ele nu am puteaevolua. Țin lumea ocupată cu privitul la televizor, sevinde reclamă, se consolidează legăturile dintre pro-ducători și se virează importante drepturi de autor înstrăinătate. Cine are nevoie de niște interpreți care-șiînvață cântecul pentru concurs de pe youtube, imitândcât se poate de fidel modelul? M-am întâlnit de multeori în cariera mea cu tineri doritori de glorie, care laprima întâlnire cu un cântec original nu știau de unde

să-l apuce. Până la urmă în muzica românească s-aulansat numai interpreți care au avut un repertoriu ori-

ginal. Dacă formatele actuale de concurs ar permitecolaborarea cu autorii români profesioniști, lucrurile s-ar schimba fundamental și toată lumea ar fi mulțumită.

Cum se prezintă difuzarea muzicii uşoare ro-mâneşti, la radio, TV, pe discuri?

Difuzarea muzicii româneşti se face din ce înce mai bine pe radiourile particulare și foarte slab peposturile SRR. Dacă până acum 2-3 ani redacţia mu-zicală a SRR hotăra ce muzică trebuie să se difuzeze,acum o singură persoană decide acest lucru. Și astanu numai pentru București, ci pentru toate radiourileregionale ce țin de SRR. Mă întreb de ce am muncit oviață, ca lucrările mele să zacă în fonoteca de la Ji-lava? Am sentimentul că muzica mea este arestată.Lucrările au fost avizate la vremea lor de comisia decreație radio, au fost avizate de UCMR și au trecut decontroalele tehnice. Cred că este momentul caaceastă fonotecă de stat a României să fie accesibilătuturor posturilor de radio din țară și străinătate (dias-pora) pentru ca acest patrimoniu cultural (nu numaimuzica!) să poată fi difuzat. Am credința că fiecarecreator român s-ar putea regăsi astfel în preferințele

ascultătorilor, în multitudinea de oferte muzicale aleradiourilor.


Convorbirile A.M.

Dumitru Lupu șirecunoașterea valorilor

De ce compozitorii importanţi ocolesc concur-surile de creaţie gen Eurovision?

Puține sunt piesele bune care ajung în finalaromânească pentru Eurovision. Majoritatea suntmaimuțăreli digitale rezultate din combinarea unor sti-luri și orientări la modă, cu grijă deosebită pentru unsound lipsit de originalitate, al unor grupuri de tineri,fără experiența secretelor muzicii. Mie mi-a trecut vre-mea concursurilor. În calitate de profesor sunt dator

să încurajez participarea tinerilor talentați și pregătiți.De asemenea sunt destul de copt pentru a putea eva-lua asemenea manifestări din poziția de jurat.

Ce ar trebui să întreprindă UCMR, cu prestigiulsău, pentru a reda muzicii uşoare româneşti demnita-tea meritată?

UCMR a obosit. Nu mai are forța de a coor-dona marile manifestări muzicale românești. Semulțumește cu puțin. Cred că la ora actuală este maiputernică UCMR-ADA, deținătoarea fondurilor și a se-cretelor de împărțire a lor. Această asociație, care ținesub umbrela ei toate genurile muzicale, ar putea săinițieze niște proiecte de mari concursuri și festivaluri.

Mergi în jurii la festivaluri? Care crezi că e rolullor? Câteva dintre ele („George Grigoriu” - Brăila, „DanSpătaru” - Medgidia, Amara) sunt televizate în direct,organizate profesionist, cu participare internaţională,

preluând cu succes rolul defunctelor Mamaia şi “Cer-bul de aur”.

Personal mă deranjează invitații străini. Măcardacă participarea lor în concursurile noastre ar aducereciprocitate. Mai avem multe de făcut pentru tineriisoliști români, mai ales promovarea lor de către celedouă instituții centrale: SRR și SRTV.

Care crezi că a fost cauza dispariţiei manifes-tărilor amintite?

Manifestările impor-tante ale României au dispă-rut din cauza lăcomiei.Organizatorii nu s-aumulțumit cu sumele reale ceputeau susține un festival. Auținut morțiș să se căpătu-iască. Și cred că o vină o auși profesorii de muzică, aceiacare nu le-au insuflat dragos-tea și respectul pentruaceastă disciplină.

Proiectele personalepentru perioada următoare?

Am început bine noulan. Pe 11 ianuarie a avut loc,cu succes, premiera musica-lului VRĂJITORUL DIN OZ, laTeatrul “Jean Bart” din Tul-cea. Muzica am compus-o,pe un libret scris de CarmenAldea Vlad și Nicolae Po-ghirc, după povestea luiFrank Baum.

În martie am avut lan-sarea unui album muzicalsemnat GEORGIAN, o vocedeosebită, un interpret dinDorohoi, pe care l-am remar-

cat în anul ce a trecut. Muzică este scrisă în totalitatede mine, pe versurile colaboratorilor: Carmen AldeaVlad, Florin Pretorian, Marian Stere și mai noul DanielNeguț.

Pe 2 aprilie, alături de Filarmonica din Pitești,a avut loc concertul CÂNTECE CREȘTINE, dirijat demine, având ca solistă pe Ileana Șipoteanu.

În cadrul activităților festivaliere din țară, voi fiprezent în câteva jurii, cum ar fi: PROVOCAREA TA-LENTELOR la Bacău, MĂRȚIȘOR DOROHOIAN, laDorohoi, AȘCHIUȚĂ la Bacău și FESTIVALULBATCA, la Drăgășani. Probabil vor mai fi și altele întoamnă, dar până atunci mai este ceva timp.

Sigur că cea mai mare parte a timpului o dedicactivității pedagogice, desfășurată în cadrul Facultățiide Arte a Universității Ovidius din Constanța.(Redacţia)


Convorbirile A.M.

Oana GEORGESCU

Teatrul de Vară ”Herăstrău” a găzduit Pre-miera Estivală a spectacolului muzical – umoristic“Aer bun! De Herăstrău!”, un spectacol de excep-ţie, cu o distribuţie de zile mari: Alexandru Arşinel,Vasile Muraru şi Valentina Fătu, Cristina Stamate,Alexandru Lulescu, Ana Maria Donosa, Liliana Mo-canu, Monalisa Basarab, Miruna Birău, RalucaGuslicov, Cristian Simion, Nae Alexandru, Paul Ta-laşman, alături de Sanda Ladoşi, Alin Gheorghi-şan, Daniela Tănase, Bianca Sârbu şi RaduGhencea. Piesele muzicale, pentru toate gusturile,au fost inspirat alese pentru un spectacol estival:“De va veni la tine vântul” şi “Iubire, bibelou de por-telan” – hit-urile formaţiei “Mondial” (Radu Ghencea), “Hit the Road Jack” şi “Da, te iubesc!” (Bianca Sârbu),

“My number one” (Daniela Tănase) – melodia lansată de Elena Paparizou, câştigătoarea Eurovision 2005, “IlMondo” – piesa lansată în 1965, cu aranjamentul orchestral al lui Ennio Morricone şi care a devenit şlagăr da-

torită lui Jimmy Fontana şi hit-ul “Bara Bará” – Michael Teló(Alin Gheorghişan).

Orchestra Teatrului de Revistă “Constantin Tănase”, diri-jată de Dan Dimitriu, şi excelentele reprize de dans şi debalet susţinute de Ansamblul de Balet (coregrafia: CornelPopovici) completează un spectacol deosebit dedicat bu-cureştenilor şi nu numai. Scenografia aparţine Anei IuliaPopov, aranjamente muzicale aparţin compozitorului DanDimitriu iar regia este semnată de Cezar Ghioca.

Stagiunea Estivală 2015 a Teatrului de Revistă“Constantin Tănase” durează toată vara, artiştii celebrei in-stituţii culturale bucureştene fiind invitati în perioada iunie -septembrie şi la Festivalul ”Bucureştii lui Caragiale”. ChiarTeatrul de Revistă “Constantin Tănase” a deschis oficial, pe28 iunie 2015, cea de-a IV-a ediţie a Festivalului cu spec-tacolul ”Piei, Drace!!!”, pe scena special amenajată peStrada Franceză din Centrul Vechi al Capitalei.


Music-hall

În Herăstrău

V. Muraru, V. Fătu

Al. Arşinel


Despărţiri

AngelaCiochină

Octavian URSULESCU

De Angela Ciochină, solista cu voce de aur(“auz muzical absolut”, dar natural rar), mă lega oveche şi trainică prietenie. Am vizitat-o adeseori în

apartamentul ei din cartierul Tei-Colentina, mai alescă mergeam des peste drum, la colegul meu dragde la Radio, Emil Conta, regizorul muzical al atâtoremisiuni de neuitat (astăzi, nepotul marelui dirijorIosif Conta, originar din comuna bănaţeanăBârzava, unde şi-a stabilit “cartierul general rural”Benone Sinulescu, este un apreciat regizor muzicalal teatrului din Nürnberg, Germania).

La Angela ascultam muzică, schimbamcasete video cu filme (ce “trafic” mai făceam şi cuStela Popescu sau Mirabela Dauer!), îmi povesteadespre succesul fulminant de care se bucură înTurcia, unde era invitată frecvent. A fostîntotdeauna o fiinţă blândă, bună, mângâindu-miauzul cu dulcele ei accent moldovenesc... Foarteataşată de familie, a primit lovitură după lovitură,pierzându-şi mai întâi, tânără, sora, pe Julieta (amcunoscut-o, era o eminentă absolventă a Institutuluide Arte Plastice, ambele dovedind aşadar înzestrăriartistice remarcabile), apoi pe cel pe care-l diviniza,“tăticul”, cum îi spunea ea cu afecţiune, preot într-ocomună nemţeană... Retragerea la casapărintească, din păcate, nu i-a adus liniştea

meritată, circumstanţele dramei ei fiind amplumediatizate de presă. O presă adeseanemiloasă, aceeaşi presă care, practic, i-amarginalizat şi i-a scos din circuit pe artiştiiautentici, de mare valoare, între care senumăra şi Angela, sufocându-ne în schimb cumaeştrii ai playback-ului şi cu tot felul desiliconate şi botoxate fără nici o legătura cumuzica... Angela Ciochina a fost un timpprofesoară la Şcoala de arte din Bucureşti,până când a renunţat, întrebându-se probabilPENTRU CE şi PENTRU CINE să descopereşi să pregătească noi voci? Dacă nu cânţi “cese cere”, dacă nu eşti în echipa “cui trebuie”,dacă n-ai o instituţie mass-media în spatepoţi fi oricât de talentat, degeaba. Credeţi cădacă o cântăreaţă formidabilă cum esteAngela Ciochină ar încerca acum să selanseze ar avea vreo şansă? Uitaţi-vă cesolişti promovează concursurile muzicale TV,care nici peste 50 de ani nu se vor puteamândri cu numele lansate de “Steaua fărănume” de altădată! Angela, din fericire, a avutşansa de a se afirma şi de a evolua într-unclimat în care primau doar vocea, valoarea,pregătirea.

Am prezentat-o de zeci de ori, i-amînmânat premii, îi cunosc toate melodiile desucces, începuse să şi compună. Prinintermediul soţilor Marcela şi George Natsis,care au fost alături de ea în aceşti ani grei dinurmă, i-am trimis cartea pe care i-am

consacrat-o compozitorului ieşean Titel Popovici, încare figurează, pe CD-ul ataşat, cu piesa “Lacrima”.M-a sunat să-mi mulţumească, am mai vorbit deatunci adesea cu ea la telefon: ştiam că esteputernică şi că nu va lăsa lacrimă s-o învingă!Aşteptam cu speranţă clipa când o voi prezenta dinnou, pe scenă sau pe micul ecran, zâmbitoare, cuochii ei frumoşi. Din păcate, ne-a părăsit la numai60 de ani…


Maeştri

Octavian URSULESCU

Cei doi eroi ai articolului de faţă ar merita toţilaurii din lume, dar mai presus de toate toatăconsideraţia şi dragostea melomanilor, fiindcăreprezintă adevărate repere ale patrimoniului muziciiromâneşti (nu doar uşoare, după cum se ştie). Nu ştimdacă au fost vreodată pe podium la Premiile RadioRomânia, aşa cum merită, cert este însă că TVR,

unde ambii au pus multe cărămizi la temelie, cum sespune, i-a uitat demult, aşa cum a făcut cu toţi cei carene-au dăruit bucurie prin creaţiile lor multe decenii larând. Nu întâmplător scriem asta, fiindcă Paul Ur-muzescu a fost părintele regiei muzicale la Radio (toţimaeştrii de sunet îi recunosc meritele uriaşe), apoi di-rector, realizator şi regizor la TVR, iar CameliaDăscălescu a fost nelipsită din juriile popularului con-curs “Steaua fără nume”, fiind recunoscută ca una dinmarile descoperitoare de talente din muzica uşoarăromânească.

Pe 22 ianuarie Camelia Dăscălescu a împlinit 94de ani! În urmă cu vreo doi ani am vizitat-o împreună

cu Pompilia Stoian în frumosul său apartament de laStatuia Aviatorilor, regăsind-o la fel de cochetă şiospitalieră, ţinând să ne aducă personal tava cuprăjituri şi răcoritoare. Atâta doar că făcuse un schimb,mutându-se de la etaj la parter, pentru a-şi cruţa pi-cioarele... De curând am participat, la Antena Stars, lao emisiune dedicată lui Dan Spătaru, în care, conformbunelor tradiţii de marketing, s-a tăiat mult pentru aface loc publicităţii. Amintisem acolo şi de Casastudenţilor din Bucureşti, de colega şi prietena aces-

tuia, Pompilia Stoian, şi mai ales de pro-fesoara lor, Camelia Dăscălescu (ea i-acompus de altfel primele şlagăre luiSpătaru, “Amintiri, amintiri” şi “Nu-ţi fieteamă de-un sărut”). De altfel, mulţi alţiinterpreţi îşi datorează lansarea şi maiales temeinica pregătire muzicală orelorsusţinute cu profesoara CameliaDăscălescu: Cornel Constantiniu, AndaCălugăreanu, Petre Geambaşu, DoinaSpătaru, dar şi, mai recent, Pepe sauIrina Nicolae. Pentru că înafara intenseimunci pe tărâmul creaţiei a fost una dinpuţinele personalităţi din domeniu cu ac-tivitate didactică, predând cursuri decanto-muzică uşoară şi impostaţievocală la microfon, susţinând prelegeri,conferinţe, concerte-lecţii pe teme dejazz şi muzică uşoară, nu numai în ţară,ci şi la Sanremo (!), Praga sau în RDG.A scris multă muzică de teatru (a fost oprecursoare a musical-ului, la noi), cumontări şi peste hotare, la Weimar saula Riga, puţină pentru film, dar câtevasute de melodii minunate de muzicăuşoară. La ce titluri să ne oprim mai întâi,

înafara celor deja amintite? Nu e uşor, dar săîncercăm: “Să-ntrebi răsăritul de lună”, “Ploua măruntşi ne plimbam”, “Mare, eşti minunată, marea mea!”,“Nu vom şti niciodată”, “Pentru tot ce ne-am visat”,“Şoapte de dragoste”, “Să nu crezi că-mi pare rău”,“Nu-ţi fie teamă de iubire”, “Septembrie”, “Declaraţiede dragoste”, “Acele veri ale iubirii”, “Eu sunt senti-mental”, “Eu şi dorul dragei mele”, “E frumos de-miplace mie”, “De ce-ai venit, singurătate?”, “Marea, caun cântec de iubire”, multe din cele din ultimele treidecenii pe versurile Roxanei Popescu.

La întâlnirea de care am amintit am discutat cudoamna Camelia Dăscălescu despre intenţia mea de

Camelia Dăscălescu

Omagiu decanilor de vârstă

a scrie o carte despre dânsa. Iniţial am întârziatproiectul, fiindcă mi-a spus că în urma mutării toatedocumentele şi fotografiile sunt înghesuite în niştesaci, apoi am fost nevoit să-l amân sine die în clipacând dr. Florin Rotaru n-a mai fost la cârma BiblioteciiMetropolitane, dispărând în acest fel colecţia “Maeştriai muzicii româneşti”, în care apucaseră să apară vol-ume despre Temistocle Popa, Paul Urmuzescu, Cor-

nel Fugaru, Titel Popovici, Alexandru Jula. Dar, dupăcum se vede, măcar am apucat să-i consacru o cartelui Paul Urmuzescu, care pe 28 iunie a împlinit 87 deani! Camelia Dăscălescu a pornit pe drumul succesu-lui din Iaşii natali, în schimb Urmuzescu estebucureştean get-beget. După absolvirea Conserva-torului a scris istorie la Radiodifuziune, ca redactor,maestru de sunet şi ilustrator muzical (Titus Munteanuîşi amintea că avea o “foarfecă” inegalabilă lafonotecări!), între 1947-1965, apoi până în 1979 a fostredactor-şef, redactor muzical şi realizator în TVR. Acălătorit în toată lumea, are şi o “pană” inspirată, plinăde umor (în carte am şi inclus câteva texte de-alesale), a scris muzica pentru competiţii internaţionalede anvergură. În cazul său, diversitatea creaţiei esteimpresionantă: multă, foarte multă muzică pentruteatru, teatru de păpuşi şi marionete, muzicăsimfonică şi vocal-simfonică, pentru filme de ficţiune,de televiziune şi de animaţie, pentru teatrul radiofonic,muzică de cameră, corală şi corală pentru copii! Înaceste condiţii a lăsat oarecum muzica uşoară peplanul doi (chiar dacă este naşul de căsătorie al

Luminiţei Dobrescu), părăsind-o efectiv prin 1988 pen-tru a se consacra proiectelor din domeniul muziciielectronice, cu o tinereţe spirituală de invidiat. Chiarşi aşa, pe CD-ul anexat volumului amintit, apărut încolecţia “Patrimoniul cultural românesc” a BiblioteciiBucureştilor, am gravat cu bucurie câteva adevăratebijuterii (Urmuzescu fiind şi unul din puţinii orchestra-tori cu vocaţie), între care “Prima chemare” (editată şi

la Paris), “Fotograful”, “Cupidon”, “La anii mei”, “Mareacânta”, “Vise, vise”, “Va veni o clipă”, “Dacă-mi spuibun rămas”, “Ai plecat”, “Bucureşti”, “Bună seara,Cosânzeana!”, “Cântă Universul”, “Cu el”, “Dacă aşspune da”, “Fir de nalbă”, “Nu cred”, “Om lângă om”,“Părerea mea”, “Ritm şi dans”, “Târziu, ca nişte păsăriargintii...”, “Teii, plopii...”, “Trenul”, “Vremea”. Iar înalegerea interpreţilor cu care a colaborat, Paul Ur-muzescu a dovedit acelaşi bun gust desăvârşit,creaţiile sale rafinate fiind cântate impecabil de Aure-lian Andreescu, Pompilia Stoian, Margareta Pâslaru,Marina Voica, Stela Enache, Mihai Dumbravă,Mirabela Dauer, Ileana Popovici, Cornel Constantiniu,Puica Igiroşanu, Anda Călugăreanu, Ilinca Cerbacev,Jean Păunescu, duetul Stereo. De asemenea, melodiiale sale au fost alese de concurenţii laureaţi de la“Cerbul de aur”, cum ar fi Angela Similea, Gabi Novaksau Urszula Sipinska.

Nu putem decât să le dorim acestor corifei o viaţăşi mai lungă, sănătate şi noi recunoaşteri, chiar dacămai tardive, ale contribuţiei lor la edificarea monumen-tului muzicii româneşti!


Maeştri

Paul Urmuzescu

Oana GEORGESCU

Iniţiat şi demarat în 2010, evenimentul caritabilTalisman Tour - “Îngeri pentru Îngeri”, unicul turneu cuscop caritabil din România, a ajuns în iulie la Năsăud(3 – 5 iulie, stadion) şi la Bistriţa (10 - 12 iulie, centru).S-au alăturat demersului “Talismani”-lor şi alţi artişti:Mircea Baniciu, Rafael (ex-Iris), Mix Sound, ReeaCover Band, Angela Rusu, Marius Văduva, Genţiana,

Dani Năsăudean & Alexandra Bindea, precum şiAnsamblurile “Someşana” şi “Dor românesc”. LaBistriţa, evenimentul a avut ca scop strângerea defonduri pentru gemenele Iasmina şi Rahela, care, la 1an şi 3 luni au fost diagnosticate cu sindromul Downşi cu malformaţii congenitale la inimă, suma necesarăoperaţiilor fiind de aproximativ 10.000 euro. Pestadionul din Năsăud, unde s-au strâns bani pentrumicuţul Mircea Lăcătuş, a fost pentru prima dată folositîn publi, semnul Talisman “I Love You!”. “Foarte mulţi

prieteni şi fani din ţară ne-au sugerat după fiecareconcert că ar trebui să avem un semn al mâinii caresă ne reprezinte” – a spus solistul Alin Oprea. “Aşa căam ales după lungi dezbateri un simbol pe care nici otrupă din România nu-l mai foloseşte, semnulinternaţional al dragostei: I Love You! Este un simbolfoarte apropiat de cel ce reprezintă cultura Rock -Heavy Metal, dar complet diferit ca semnificaţii”.

Anul 2014 a fost unul norocos pentru MihăiţăNectarie (1 an şi jumătate), pe care cadre medicale

incompetente l-au lăsat fără vedere şi cu graveprobleme neurologice încă de la naştere. Suma de50.000$, necesară operaţiilor şi tratamentelor acestuiaîn SUA, a fost adunată şi i-a fost donată dupădesfăşurarea cu succes a celei de-a doua ediţii aturneului “Îngeri pentru Îngeri”, care a cuprins 20 deoraşe. Trebuie menţionat că acest proiect esteorganizat cu resurse proprii, fără sponsori, banii fiindadunaţi doar din vânzarea albumelor Talisman. Toţiaceia care donează minim 20 de lei la urnele


Pe scene

Talisman Tour 2015 -“Îngeri pentru Îngeri “

amplasate în faţa scenei primesc gratuit un album cuTalisman, devenind astfel “îngeri” pentru cei caretrebuie ajutaţi.

Ediţia 2015 a turneului caritabil “Îngeri pentruÎngeri” a demarat pe 1 mai la Botoşani (atunci a fostajutată Diana Vacariu, o tânără în vârstă de 25 de ani,diagnosticată cu tumoră pe creier) şi va trece,weekend de weekend, prin 30 de oraşe. “Obiectivulprincipal este acela de a ajuta cât mai mulţi copii cuprobleme de sănătate din localităţile în care vomajunge. Turneul se doreşte a fi şi un reper în ceea ce

priveşte organizarea unor evenimente estivale decalitate, reunind spectacole de excepţie cu muzicăpop, rock, dar şi populară. Intrarea este liberă la toate

aceste concerte, de aceea îi aşteptăm cu drag pe toţifanii să cântăm împreună, să ne distrăm, dar şi săajutăm” – a spus liderul trupei “Talisman”, a căreicomponenţă actuală este Alin Oprea (solist vocalchitară, vioară), Fernando Draganici (keyboards, flaut,percuţie, backing vocal), Alberto Bolocan (chitară,backing vocal), Christian (chitară bass) şi Rahan(tobe).


Pe scene

Dan CHIRIAC

Pasărea Rock Simfoniceste o nouă provocare pe careproiectul muzical fondat de MirceaBaniciu (voce), Josef Kappl (chi-tară bas), Ovidiu Lipan (baterie),Cristi Gram (chitară electric) o lan-sează publicului.

Prin definiţie, rock-ul simfo-nic se caracterizează prin combi-narea genului muzicii rock cu cel almuzicii simfonice şi presupune co-laborarea unei formaţii rock cu oorchestră simfonică. Repertoriulspectacolului Pasărea Rock-Sim-fonic include compoziţiile propriiale trupei: Praznic năprasnic, Că-luşandra, Pasărea Calandrinon,Legenda, Zoreaua; compoziţii dinopera rock-simfonic “Meşterul Ma-nole”: Pe Argeş în jos, Rugăciunecătre Domnul şi hituri binecunos-cute Mircea Baniciu: Hanul ulcio-rului nesecat, Eşarfă în dar etc.

Proiectul muzical Pasărea Rock Simfonic esteun spectacol de sunet, imagini şi lumini, completat decostume şi proiecte de video-design în concordanţăcu mesajul şi linia muzicală. Reprezentaţiile vor fi or-ganizate într-un turneu de promovare a proiectului înoraşele mari ale ţării. Primul concert Pasărea RockSimfonic a avut loc la Ploieşti, pe Esplanada PalatuluiCulturii, alături de Orchestra Simfonică a Filarmonicii“Paul Constantinescu” din Ploieşti. Dirijor: Vlad Mate-escu. Invitat special: Flaviu Crişan. Organizator: Pri-măria Municipiului Ploieşti.

BluesSighişoaraAjuns la a 10-a ediţie, cu o singură sincopă în

2013, datorită entuziaştilor Relu Haţieganu şi IoanLazăr, care au făcut tot ceea ce le-a stat în putinţă săţină aprinsă flacăra blues-ului în “Perla Transilvaniei”.Ediţia a 10-a a debutat cu THE BRUCE KATZ BANDîn care l-am revăzut pe bateristul Liviu Pop, alături decelebrul claviaturist Bruce KATZ, profesor asociat laBerklee College of Music din Boston (1996-2010) şi

de Chris Vitarello – chitară. Prestaţia band-ului s-aaxat în principal pe ultimul album al grupului, “Home-coming”.

A doua prestaţie a serii, Candye KANE, a fostun exemplu de sete de viaţă, oferit de către solistă(bolnavă de cancer la pancreas de 7 ani), care nu se


Concerte

Pasărea Rock Simfonic

Candye Kane


Concertelasă învinsă de boala care o macină şi continuă săcânte. După “Sweet nothin’s”, 1960 - Brenda Lee. Auurmat “I put a hex on you”, “I’m the reason why youdrink” şi evident “The toughest girl alive” - my signa-ture song, cum declara Candye. De remarcat prestaţiaghitaristei Laura Chavez.

“Pân’ la Rai”Violoncelistul Adrian Naidin a prezentat la Tea-

trul Odeon, în premieră, proiectul muzical “Pân la Rai”,un proiect de world music.

Explorând teme tradiţionale într-o fuziune ori-ginală, Adrian Naidin îi are alături pe Eugen Amaran-dei la contrabass, Gabriel Bălaşa – percuţie si SorinZlat - pian. Tradiţional şi de avangardă, “Pân la Rai”are sorginte clară din filonul tradiţional românesc, pen-tru a se regăsi în zona modernă, experimentală, spe-cifică jazz-ului actual european.

Adrian Naidin (care a absolvit Academia deMuzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, iar din2001 este membru al Orchestrei Naţionale Radio dinBucureşti) a urcat pe scena Teatrului Naţional din Bu-cureşti, în spectacolul “Caramitru-Mălaele, câte-n lunăşi în stele” şi a colaborat cu Moby pentru coloana so-noră a filmului “The Necessary Death of Charlie Co-untryman”. Sorin Zlat a reuşit să câştige Marele

Premiu la concursul internaţional Jacksonville JazzPiano Competition, Florida S.U.A. şi premiul “A.M.” pe2014.

FeminaMihai ANTON

Andreea Banică lansează“Doi”, o poezie vizuală despre prie-tenie. Emoţia vizuală a clipului esteinspirată de “tremolo”-ul şi esteticacreaţiilor din cultura pop asiatică,din poezia vizuală sud-coreeană şi

japoneză şi de instalaţiile cu florisuspendate ale artistei londonezeRebecca Louise Law. O coproduc-ţie Cat Music şi Kazibo Music,piesa “Doi” este o colaborare a An-dreei Banică cu artista Kaira şi estecompusă în studiourile Kazibo.

Loredana - videoclipul “Teiubesc”, împreună cu Nadir. Clipul,în regia lui Slava Sîrbu, a fost filmatpe platourile Castel Film şi la her-ghelia Royal Horse din Snagov.Piesa “Te iubesc”, o coproducţieMediaPro Music/ Cat Music, a fost

compusă de Randi (Andrei Rop-cea), pe versuri scrise de acesta,împreună cu Loredana.

Vescan şi Ligia lanseazăun videoclip pentru piesa “Al tăuîmpiedicat”, o coproducţie Musi-cExpertCompany/ MediaProMusic. Cei doi artişti nu sunt laprima colaborare, aceştia înregis-trând mai multe melodii în trecut,pe vremea când amândoi locuiauîn Cluj. Videoclipul a fost realizat deVision Production.

Andreea Bălan a filmat unvideoclip în carepromovează core-grafiile spectacu-loase create chiarde ea. Noul singleBaila are un vi-deoclip cu patrustiluri de dans, 10dansatoare şi ...100 de costume.Regia: AlexCeauşu. Coregra-fiile sunt inspiratedin filme de la Bol-lywood.

Adrian Naidin

Loredana

Avem câteva festivaluri de muzică uşoară înţară care cinstesc memoria unor compozitoriimportanţi (George Grigoriu la Brăila, Florentin Del-mar la Focşani, Vasile Veselovschi la Piteşti, existala un moment dat şi Radu Şerban la Caracal, dinpăcate informaţiile sunt foarte sărace în domeniu),dar foarte puţine omagiind valori interpretative.

Desigur, se detaşează puternicul, seriosulfestival internaţional ”Dan Spătaru” de la Medgidia,care în acest an ajunge la ediţia a X-a şi care n-arerival; la Buzău, oraşul natal al solistei, avea loc unfestival ”Mihaela Runceanu”, ce-i drept departe denivelul cerut de renumele artistei şi profesoarei decanto şi mai ales ba întrerupt, ba cedat unui aven-

Remember

turier-organizator, deci ieşit din circuitul marilorconfruntări naţionale.

Din păcate, pornit cu mari şi fireşti ambiţii,şi festivalul ”Aurelian Andreescu”, găzduit deTeatrul de revistă ”Constantin Tănase”, a fost în-trerupt în urmă cu câţiva ani buni şi sunt puţinesemne, dar şi şanse ca el să fie reluat (între al-tele aici a fost şi primul trofeu important cuceritde Paula Seling, după care aceasta a devenit ovedetă a muzicii uşoare româneşti).

Un concurs puternic, cu juriu prestigios(de altfel era singura competiţie de gen dinCapitală, Bucureştii având acum doar câtevamanifestări pentru cei mici!), de aceea vă oferimalăturat o imagine de la una din ediţiile din anii’90, de la Gala laureaţilor. Juriul, înainte de în-mânarea premiilor, a fost invitat pe scenă; de lastânga la dreapta: Vasile Donose, Marius Ţeicu,Angela Similea, Viorel Gavrilă, Marian Nistor,Titus Andrei, regretaţii Dan Beizadea şi OvidiuDumitru, Mihai Gheorghe, George Stanca.

Ce timpuri frumoase...

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L ĂŞef producţie: Costin ASLAM

Redactori:Mihai COSMA

Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Semnează în acest număr:Corina BURA, Mihai Alexandru CANCIOVICI,

Lavinia COMAN, Grigore CONSTANTINESCU, Oana GEORGESCU, Liliana IACOBESCU,

Florian LUNGU, Carmen MANEA, Doina MOGA, Mariana POPESCU, Mircea ŞTEFĂNESCU,

Florin-Silviu URSULESCU

www.ucmr.org.roAdresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,

010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67 E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - ERICOM PRINT SRL

TEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂUNIUNEA COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR

DIN ROMÂNIA

Albumul cu amintiri

Date post:	26-Oct-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	4 times
Download:	0 times

62015 A m A MU A CT U AZL IITCAA T E L~ - ucmr.org.ro · lui Franz Schubert, compozitor de al...

Documents