56...LUMEA_MILITARA_4_net1.pdf

8/16/2019 56...LUMEA_MILITARA_4_net1.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/56lumeamilitara4net1pdf 1/68





LUMEA MILITARÃ 3/20051

LUMEA MILITARĂ

sumar

Consiliul directorPreºedinte: General de brigadã Cãtãlin ZISU

Nicolae BOGHIANIonel CROITORU

Marian GHICALorena SECELEANUAlexandru MIHALCEAVasile POPANicolae SCURTUValentin TÃNASE

Director: Adrian PANDEA

Redactor-ºef: Liviu VIªAN

Senior editor: Vladimir ZODIAN

Redactori:Cristian CÂRLANGeorge MIHALCEAGelaledin NEZIRRadu VOINESCU

Consultant: Emil STRÃINU

Marketing, PR: Narcisa GRÃDINARU

Layout, DTP, coperta: AP 2005

Culegere:Angela CORNOCAnca-Ruxandra PANDEAStela PROCA

Mihaela RÂMNICEANUMirela TOMA

Adresa redacþiei:Bdul Elisabeta nr. 24, sector 5,Bucureºti

Tel./Fax: (021) 314 78 01Tel.: 0721 767 813

0723 383 091

Tiparul: Semne ‘94

Responsabilitatea pentru informaþiile ºiopiniile exprimate în revistã revine în

exclusivitate autorilor.

azimut 21

mondo militare

maºina timpului

editura militarã

lumea militarã în dialog

steaua ºi stelele sportului

portretul unei instituþii

societatea scriitorilor militari

lumea militarã literarã

Cronica unui an aniversar / 32

O casã veche primeºte în gazdã noul / 54

Steaua Suki: Performanþã ºi imagine / 64

La pioggia non esiste / 55Asociaþia „George C. Marshall - România” / 57

nr. 3 (4) / 2005

magazin trimestrial editatde Societatea Scriitorilor Militari

ºi Direcþia Administrativã ºi Serviciidin Ministerul Apãrãrii Naþionale

ISSN 1584-7764

România faþã în faþã cu globalizarea / 2

Obiectiv Marea Neagrã

Imperii ºi naþiuni în regiunea Mãrii Negre (1856 - 1914) / 5

Mapamond politic ºi militar / 6

India, o putere a secolului XXI / 14

Rãzboiul rachetelor a.a. / 22

Principii ºi politici ale transportului în NATO / 24

Biblioteca Centralã a Apãrãrii din Belgia la 175 de ani / 27Janine Goetschy: Stabilitatea socialã ºi securitatea Europei / 29Glenn E. Torrey: Valenþele istoriei românilor / 30

Din fuga... maºinii timpului / 34

Colocviile Polemos: Conflictele contemporane, de la adevãr la imaginar / 43

Operaþiile informaþionale sau noile haine ale propagandei / 40

Un rãzboi în trei secvenþe / 47Informaþii militare pe frontul de est / 52

Înþelesurile de la Târgu Jiu / 58

Noi contribuþii la biografia lui Mihail Chirnoagã / 60

„Lumea militarã” se poate procura de la sediul redacþiei, prin agenþiile RODIPET sau oficiilepoºtale. Numãrul publicaþiei în catalogul RODIPET: 7397Abonamentele pentru cititorii din þarã sau din strãinãtate se fac prin intermediul RODIPET(Piaþa Presei Libere nr. 1, sector 1, Bucureºti - România, PO Box 33-57, Tel.: (+4021) - 318.70.00,(+4021) - 318.70.01; mail: [email protected], [email protected].

Coperta I: Faimoºii SEALs – zi de instrucþie la Centrul de pregãtire de la Coronado,California (US Department of Defense)




LUMEA MILITARĂ

azimut 21

Iulian Fota

Încã de la mijlocul anilor 70 teoriarelaþiilor internaþionale se îmbogãþea cuun nou concept, “INTERMESTIC”, ter-men provenit prin combinarea cuvin-

telor “internaþional” ºi ”domestic”.Semnificaþia noului concept era legatãde nevoia analiºtilor de relaþii inter-naþionale de a sublinia într-o manierãsugestivã faptul cã nivelul de inter-dependenþã în relaþiile internaþionaleajunsese atât de ridicat încât bariera între polit ica externã ºi cea internã trebuia înlãturatã. Globalizarea, în formasa de sfârºit de secol 20, fãcea primiipaºi spre consacrare. Þãrile respon-sabile, preocupate de promovareapropriilor interese, urmau sã-ºiconceapã atât politicile interne, cât ºipe cele externe sau de securitate þinândcont de influenþa reciprocã între mediulinternaþional ºi cel intern. SfârºitulRãzboiului Rece venea sã demonstrezevalabilitatea acestei teze, iar la mijloculanilor 90, o datã cu impunerea “glo-balizãrii” ca parametru principal al sistemului internaþional, asistãm la consa-crarea principiului interdependenþei, a“intermesticului”, drept una din trã-sãturile principale ale globalizãrii.

La începutul secolului 21 nu se mai îndoieºte nimeni cã globalizareareprezintã unul din factorii majori carene va influenþa viitorul. În anul 2000, subauspiciile ONU, a avut loc cea mai mareadunare a liderilor lumii din istoriaorganizaþiei, sugestiv intitulatã „the UNMillenium Summit”i.Timp de câteva zile149 de ºefi de state plus alte câteva sutede personalitãþi publice ºi reprezentanþide seamã ai societãþii civile din statelemembre au dezbãtut la New Yorkproblemele principale ale pãcii ºi

dezvoltãrii. „Globalizare” a fost al treileacel mai rostit concept, dupã ele ale

„pãcii” si „sãrãciei”. Reprezentanþii a130 de state l-au pronunþat de 307 ori,demonstrând în acest fel cã principalapreocupare a statelor lumii era deja

adaptarea, acomodarea sau chiar gestionarea acestei noi situaþii ii. Poziþio-narea faþã de globalizare a fost diferitã,unii fiind optimiºti faþã de valorificareaoportunitãþilor economice oferite (încincizeci de ani economia mondialãcrescuse de la cinci trilioane la 35 de trilioane de dolari), iar alþii temându-sede eventualele consecinþe negative ºichiar de reculul globalizãrii. Unul dincele mai sugestive discursuri l-a avutpreºedintele Republicii Chile:

„Îmbrãþiºãm cu entuziasm fenomenul globalizãrii care ne face parte atimpului ºi spaþiului comune. ªtim cã este vorba de o revoluþie cu impact asupra economiei, tehnologiei, politicii ºi culturii ºi care va afecta viaþacotidianã a oamenilor de pe întreagaplanetã. Noi, cei din sudul lumii, nu ne temem de aceastã mare transformare.

Am vãzut de asemenea cum, în numele globalizãrii, culturi ºi medii locale au fost distruse. Apar situaþii de violenþã, de abuz împotriva drepturilor

umane ºi de rãzboi, pe care comunitateainternaþionalã nu are forþa de a le preveni sau a le rezolva. Observãm cu stupoare cã prãpastia dintre cei care au ºi care nu au continuã sã creascã pânã la un punct în care devine cea mai mare ameninþare pentru noua societate globalã.”

Procesul din ce în ce mai dinamic alschimburilor transfrontaliere de bunuri(comerþ), investiþii, finanþe, tehnologii,idei, culturi, valori sau oameni, ceea cede fapt înseamnã globalizare, urma sã

influenþeze direct sau indirect viitorulstatelor de pe aceastã planetã, influen-

þându-le atât bogãþia cât ºi securitatea.Doar la un an dupã aceastã reuniuneomenirea avea sã fie confruntatã cuprimul rãzboi al globalizãrii, declanºat

de SUA împotriva terorismului global înurma atacurilor asupra New York-ului,World Trade Center ºi Washington, Pen- tagonul. O minoritate nereprezentativãnumeric pentru lumea islamicã darreprezentativã ca agresivitate ºi maiales extrem de inteligentã în a înþelegeputerea tehnologiei, accesibilitatea cei-a fost oferitã de aceeaºi globalizare ºi,nu în ultimul rând, vulnerabilitãþile lumiioccidentale, avea la 11 septembrie 2001sã schimbe America. SchimbândAmerica, teroriºtii aveau sã schimbesoarta lumii ºi sã-l facã pe fiecare dintrenoi dependent de viitorul acestei globa-lizãri. Interdependenþa era la apogeu ºicãpãta valoare individualã.

România ºi globalizarea

Ceea ce ne intereseazã în acestarticol este posibilul impact al glo-balizãrii asupra dezvoltãrii viitoare aRomâniei ºi mai ales cum ar trebuiRomânia sã se raporteze la acest

fenomen. Chiar poate fi România atât demult influenþatã de aceastã globalizare?Rãspunsul este un foarte hotãrât da. Iarargumentele sunt la îndemâna fiecãruicititor care are rãbdarea ºi curiozitateade a citi celebra deja de acum carte a luiThomas Friedman, tradusã ºi în româ-neºte, Lexus si mãslinul – cum sã înþelegem globalizareaiii . Nici o þarã dinlume nu se mai poate sustrageinfluenþelor globalizãrii. Parafrazându-lpe Trotzky “s-ar putea ca tu sã nu fiiinteresat de globalizare, dar globa-

lizarea sigur este interesatã de tine”. Dela “turma electronicã”, capital în

România faþã în faþãcu globalizarea




LUMEA MILITARĂ

azimut 21

cãutare agresivã de oportunitãþi deinvestiþii ºi câºtig pânã la terorism ºicrimã organizatã in cãutare de stateslabe sau falimentare, gata a fi luateostatice pentru a servi scopurilor

acestor organizaþii, nici o þarã ne se maipoate sustrage sau feri.Mai mult decât atâta, statele

membre ale NATO si UE reprezintãzona cea mai interesatã în globalizare ºi în valorificarea oportunitãþilor de afa-ceri oferite. În primul rând, prin globa-lizare întreaga planetã este pe cale sãdevinã o piaþã liberã ºi avantajele uneiastfel de evoluþii se simt astãzi, în egalãmãsurã, în Franþa ºi în Germania, ca ºi înUngaria sau Polonia. În anul 1997Budapesta organiza mai multe întâlniri

internaþionale decât oraºe mari dinOccident, precum Roma sau Paris.Comerþul transatlantic a atins cifra deun miliard de dolari pe zi, iar comerþulEuropei cu China a crescut în ultimiicinci ani de ºase ori. În al doilea rând,globalizarea oferã ºansa unor noirevoluþii democratice, iar þãrile caresunt democratice ºi interdependenteeconomic au o preferinþã foarte scãzutãpentru a folosi forþa militarã ca instru-ment al reglementãrii divergenþelordintre ele. Acest lucru de altfel a ºi dusla transformarea UE într-o entitate post-modernã, unde una din regulile joculuieste tocmai aceasta: fãrã forþã ºi ame-ninþãri în relaþiile bilaterale sau multi-laterale dintre membrii uniunii.

Una din consecinþele directe aleintegrãrii României în NATO si UE va ficontactul neamortizat cu aceastã nouã

stare de fapt. Primele semne deja suntvizibile. Militarii noºtri, împreunã cumilitarii a peste alte douãzeci de þãri, încoaliþii conduse de UE, NATO sau SUA,se aflã dislocaþi în Bosnia, Kosovo,

Afganistan sau Irak, pentru a ajuta la“împãcarea acestor state cu globa-lizarea”. Iar acesta este unul din para-doxurile cele mai mari ale României. În timp ce ne implicãm din ce în ce maimult în democratizarea altor state sauregiuni – ºi lista va fi, probabil, mult mailungã – valul democratizãrii miºcându-se spre est, în þarã am fãcut ce-am pututca sã amânãm sau sã diminuãm atâtviteza procesului de democratizare, câtºi pe cel al liberalizãrii economice.Faptul cã în felul acesta, România, în

1999, pe o notã de platã acumulatã din1990, a fost la un pas de a deveni un statfalimentar, cea mai de jos categorie dinierarhia internaþionalã a statelor, acontat prea puþin.

Împãcarea Românieicu globalizareaiv

Cu prilejul unei vizite pe care am întreprins-o la Departamentul de Stat, în1997, un oficial american declara cãRomânia nu trebuie sã se teamã sãdevinã o þarã capitalistã. A fi o þarãcapitalistã este acelaºi lucru cu a fi o þarã occidentalã, iar prioritatea prin-cipalã pentru þãrile occidentale esteaceea de a gestiona o globalizare care aatins un punct critic ºi în care contactul între global si local genereazã dejaconflicte asimetrice ºi violenþã. Anumite

zone ale planetei resping atât demo-craþia cât ºi economia de piaþã caposibile rãspunsuri la problemele dedezvoltare si modernizare pe care le au,iar aceastã reacþie de respingere nu de

puþine ori se bazeazã pe miºcãri politiceviolente, precum terorismul sau insur-genþa. Pentru a face faþã acestei pro-vocãri, Occidentul apeleazã la resurselepe care le deþine ºi dezvoltã politiciadecvate. Iar aici, dacã analizãmcorect, vom vedea unde România încãnu s-a împãcat cu globalizarea.

Pe de o parte, în efortul lui deadaptare, Occidentul pare dispus sãreconfigureze întreaga reþea de orga-nizaþii internaþionale aflate la dispoziþiasa ºi sã reordoneze principiile în baza

cãrora, timp de cincizeci de ani saupoate chiar mai mult de trei sute de ani(dacã mergem pânã la pacea westfa-licã) a gestionat problematica relaþiilorinternaþionale. Pe de altã parte,România este încã legatã de organizaþiisau principii care au constituit în ultimiicinzeci de ani zestrea ideologicã a uneimari pãrþi din clasa politicã sauadministraþia publicã centralã. Dar sã leluãm pe rând.

O analizã a agendei de politicãexternã a oricãrui stat din NATO sau UEar arãta cã în acest moment principaleleorganizaþii internaþionale sunt supuseschimbãrii sau transformãrii: ONU,NATO, UE, OSCE.

ONU este organizaþia cea mai puþinpregãtitã sã facã faþã globalizãrii. Unexemplu sugestiv este faptul cã îndreptul internaþional actual terorismul




LUMEA MILITARĂ

azimut 21

dezvoltat de o grupare non-statalã nueste codificat. Dreptul la autoapãrareprevãzut în Carta ONU se referã laatacul unui stat de cãtre alt stat ºi nureglementeazã folosirea forþei împotrivaunor organizaþii non-statale. De altfel,aceasta este ºi una din propunerileavansate secretarului general ONUreferitoare la îmbunãtãþirea activitãþiiorganizaþiei.

NATO ºi-a desfãºurat un întregsummit (Istanbul 2004) sub egida“transformãrii” pentru a putea intervenicu succes acolo unde va fi nevoie. IarUE a adoptat deja o strategie de secu-ritate care face din statele slabe atât opreocupare, dar ºi un posibil subiect deintervenþie. Robert Cooper, consilier derelaþii internaþionale al lui Javier Solana,nu se sfieºte sã argumenteze în ultimasa lucrare de succesv nevoia stateloreuropene,”post-moderne“, în viziuneasa, de a apela la un nou tip de impe-

rialism.Cât despre OSCE, aceastã organi-zaþie este de pe acum scena disputeidintre globalizare ºi anti-globalizare,respectiv dintre Occident ºi Rusia. Pe unmodel folosit cu succes atât în stateledin Europa Centralº, cât ºi mai recent, înGeorgia sau Ucraina, Occidentul do-reºte ca OSCE-ul sã devinã tot maiperformant în rãspândirea ºi conso-lidarea democraþiei înspre estul conti-nentului. Pe de altã parte, Rusia, dispe-ratã în a-ºi salva sfera de interese a

fostului CSI, sferã aflatã într-un procesde disoluþie mai rapid decât ar fi crezut

chiar ºi cei mai bine informaþi analiºti,vrea sã facã din OSCE un instrument destopare sau încetinire a pãtrunderiioccidentale înspre Est, în special pevector militar (baze, poliþie a spaþiuluiaerian sau instructori).

Unde intervine nevoia de împãcare aRomâniei cu globalizarea? Toate aceste transformãri, fie cã vorbim de procese,fie de instituþii internaþionale, pun în

discuþie majoritatea conceptelor derelaþii internaþionale care au stat la bazapoliticii externe ºi de securitate aRomâniei începând cu 1968. Suvera-nitatea, neamestecul în treburile interne(apropo de acquis-ul comunitar), supre-maþia dreptului internaþional, refuzul dea folosi forþa, primatul ONU înproblemele de securitate internaþionalã, toate acestea urmeazã ori sã fie transformate, ori unele din ele sã fieanulate. Nu mai poþi gestiona situaþiile tot mai complexe de securitate gene-

rate de globalizare cu o organizaþieprecum ONU, gânditã ºi creatã pentrusituaþiile specifice ale sfârºitului rãz-boiului rece ºi unde o þarã precum Libia,anterior procesului de convertire, deþi-nea preºedinþia Comisiei pentru drepturile omului.

Pentru România aceastã situaþie nueste numai o provocare ideologicã, dareste ºi una intelectualã. Cum ar trebuisã arate NATO peste 10 ani ca sã fimsiguri cã ºi interesele României se vorregãsi printre cele ale Alianþei? Dar

agenda de politicã externã a UE, înspecial în zonele limitrofe Uniunii, unde

ºi noi avem interese legitime atât desecuritate, cât ºi naþionale? Dacã lunade miere între Occident ºi Rusia se încheie, se mai poate face o politicã deechilibru astfel încât, conform

„Novosti”, sã avem “satisfacþie înprivinþa dialogului politic”vi? Iar acesteasunt doar întrebãrile simple. Pentru cãcele complicate þin de evoluþiaraporturilor euro-atlantice ºi nevoia dea moderniza acest cadru de colaborare între UE ºi SUA, el fiind încã bazat peCarta Atlanticului din 1940. Sau demodalitatea de a gestiona viitorul unorregiuni precum Kosovo (pentru Româniacum este mai bine, un Kosovoindependent sau nu?) sau OrientulMijlociu, unde se pare cã asistãm la o

adevãratã frenezie nuclearã ce are caefect în special polarizarea actorilorinternaþionali, atât cu privire la chestiu-nea nuclearã, cât ºi referitor la relaþiaIsraelului cu NATO.

Din pãcate, o parte a elitei politice ºiadministrative este pe cale de a pierdeaceastã provocare intelectualã. În locsã înþelegem specificitatea ºi dezvoltarea obiectivã a globalizãrii ºi sãvedem cum putem profita de oportu-nitãþile ei, în acelaºi timp cu protejarea în faþa pericolelor inerente, preferãm sã

ne rãzboim cu acest concept, apelând laun bagaj conceptual semi-doct ºi totalineficient. Cea mai buna dovadã este cãsintagma de “Noua Ordine Mondialã“este folositã cu un înþeles conspira- þionist, în timp ce ea a fost lansatã deBush senior, în 1991, tocmai pentru asublinia importanþa respectãrii dreptuluiinternaþional ºi inacceptabilitateaschimbãrii graniþelor prin forþã (dupãcum fusese cazul agresiunii Irakuluiasupra Kuweitului). Astãzi, preºedinte alSUA este George W. Bush junior.

i The Millenium Summit, New York, 2000.ii Ideea centralã a uneia dintre ultimile

strategii de securitate naþionalã a SUA este cãsistemul internaþional actual trebuie modelat înfuncþie de nevoile de securitate (“Shape andRespond”).

iii Thomas L. Friedman, “Lexus ºi Mãslinul -cum sã înþelegem globalizarea”, Editura FundaþieiPRO, 2000.

ivTitlul a mai fost folosit de subsemnatulpentru un articol publicat în 2002, în ziarul Ziua.Conþinutul articolului de faþã este complet nou.

v Robert Cooper, ”The Breaking of Nations:Order and Chaos in the Twenty-first Century”,

Atlantic Books, 2003vi RIA NOVOSTI, 13 ianuarie 2005.




LUMEA MILITARĂ

azimut 21

Dacã în secolul al XIX-lea, în Europade Vest se înregistra un proces deascensiune a ideii naþionale, statuluinaþional ºi liberalismului, în centrul ºiestul continentului, spaþii întinse semenþineau încã în cadrul unor conglo-merate multietnice. Mai exact, imperiile þarist, otoman ºi austriac (apoi austro -ungar) îºi pãstrau instituþiile autoritare ºisegregaþioniste (politice ºi militare).Imperiul German avea, la rândul sãu,probleme de ordin naþional, de exemplu

cu polonezii. Progresele emancipãriinaþionale ºi ale liberalismului, ca ºi celeale revoluþiei industriale la scarã euro-peanã, erau pe de o parte inegale, pe dealtã parte, destul de neconvingãtoare.

Mai mult decât spaþiul Mãrii Negre,Balcanii au intrat, însã, într-o epocã deefervescenþã naþionalã, stimulatã ºi decriza de sistem a Imperiului Otoman,precum ºi de rivalitatea marilor puteri –Anglia, Franþa, Austria ºi Rusia – pentru tranºarea moºtenirii otomane. Europanaþiunilor a iradiat tot mai puternic în

Balcani, regiune pe deplin emancipatãde stãpâniri imperiale la sfârºitul

primului rãzboi mondial. Pânã atunci însã, construcþia naþionalã, liberalismulºi modernizarea au înregistrat succesivsuccese ºi eºecuri; România s-a transformat, dupã 1859 – 1866, înavanpostul democraþiei în Est. Grecia,Serbia, Muntenegru, Bulgaria au urmatun traiect asemãnãtor, chiar dacã în altmod decât România. Tratativele desolidarizare a statelor naþionale dinregiune au vizat, îndeosebi, izgonireaotomanilor din Europa de Sud – Est sau

soluþionarea problemei Macedoniei. Dinpãcate, statele balcanice s-au implicatadeseori în jocurile de interese alemarilor puteri, fiecare încercând astfelsã-ºi reajusteze frontierele, în confor-mitate cu proiectele unor himericeimperii bizantin, bulgãresc sau sârbesc.

Imperiul Rusºi naþionalismul de stat

Bazinul Mãrii Negre a rãmas aproa-pe direct controlat, numai de imperiile

rus ºi otoman. St. Petersburgul (înconformitate cu proiectul transformãrii

Mãrii Negre în „lac rusesc”) ºi-a împinsfrontierele pânã în sudul Basarabiei ºi înCaucazul de Sud, pe direcþia strâm- tori lor; Otomanii , în defensivã, au încercat (cu ajutorul Occidentului) sã-ºimenþinã principalele zone strategice:Gurile Dunãrii, Constantinopolul ºi partedin Caucazul de Sud. Ambele imperiiaveau pe teritoriile respective problemeetnice, religioase, economice ºi politice.Rusia, cu puseurile sale liberale, s-aorientat spre centralizare, autoritarism

ºi naþionalism. În interior, doctrinele„celei de a treia Rome” ºi a „velico-rusismului”, precumpãnitoare în faþaadepþilor occidentalizãrii, s-au mate-rializat în insistente demersuri de dez-naþionalizare a românilor, ucrainenilor,polonezilor, tãtarilor, evreilor ºi popula- þiilor caucaziene. În exterior, pentru a-ºiatinge obiectivele de expansiune, þariiRusiei au apelat în continuare la solida-ritãþile slavã (cu popoarele din Balcani)ºi creºtinã (cu popoarele din Balcani ºicu armenii din Caucazul de Sud). Valuri

de rusificare în Crimeea ºi Caucazul deNord s-au tradus prin înmulþirea zonelor

Imperii ºi naþiuni

în regiuneaMãrii Negre(1856 - 1914)

Ruxandra M. Vidraºcu

O b i e c t i vMarea Neagrã

Istoria europeanã din ultimele secole evidenþiazã, între altele, ºi antagonismul dintre formulele imperiale ºi naþionale de organizare a statului ºi societãþii. Ambele modele ºi-au gãsit partizani ºi adversari înverºunaþi,ambele au fost susþinute de ideologii distincte, menite sã justifice politicile oficiale ºi sã mobilizeze masele.În cazul imperiilor moderne, analizele corecte descoperã. în spatele aºa-ziselor „avantaje de ordine ºi stabilitate”, mecanisme necruþãtoare de subordonare sau excludere socialã ºi naþionalã, de blocare a dezvoltãrii economice ºi, adeseori, de înjosire a personalitãþii umane.




LUMEA MILITARĂ

azimut 21

MAPAMOND POLITIC ªI MILITAR de colonizare militarã rusã (cazaci),interminabile ciocniri cu cecenii,inguºii, daghestanezii ºi cerkesii sau cuexpulzarea acestora în ImperiulOtoman.

Conducãtorii din Constantinopol, -mai slabi din punct de vedere militar ºimai receptivi faþã de presiunileoccidentale – au încercat tardive ºicontroversate modernizãri ale impe-riului. Adoptând anumite idei de reformãvest-europeanã, liderii turci s-au strã-duit sã utilizeze „naþionalismul modern” în propriul lor interes. Astfel, spre adoua jumãtate a secolului al XIX-lea, toþilocuitorii imperiului aveau sã fie decla-raþi cetãþeni cu obligaþii de loialitate faþãde stat. Cu mici excepþii, provinciile

ºi-au pierdut autonomiile istorice (audevenit vilaiete ). Asemenea mãsuri nuau fãcut decât sã stimuleze forþele na- þionale ºi centrifuge din Balcani (in-clusiv Albania), pânã în zonele locuitemasiv de armeni în Caucazul de Sud ºiAnatolia. În timp ce Constantinopoluls-a transformat în centrul rezistenþeimusulmane antiruse, imperiul þarilor acontinuat sã ofere baze de sprijinslavilor, grecilor ºi armenilor din ÎnaltaPoartã. Solidaritãþi cu popoarele creº- tine supuse încã otomanilor s-au înre-

gistrat ºi în România, Serbia, Munte-negru, Grecia, inclusiv în Europa Cen- tralã ºi de Vest (Viena, Paris, Londra).

Modernizarea „Rusiei Mari” ºi începutul industrializãr ii în teritori ilestãpânite de þari au devansat totuºi

tendinþa similarã din zonele de obe-dienþã otomanã. Insuccesele dinRãzboiul Crimeii au atras atenþia asupra înapoieri i Imperiului Rus. Au urmatcâteva reforme modernizatoare (des-

fiinþarea ºerbiei, reorganizarea învãþã-mântului ºi introducerea unei anumitedescentralizãri în provincii, 1861 – 1864;adoptarea serviciului militar obligatoriu,1874; încurajarea industriei siderurgice,a extracþiei de þiþei, mai cu seamã înzona Baku; imperiul ajunge un mareexportator mondial de cereale ºi petrol,favorizat ºi de comerþul intens dinMarea Neagrã ºi cea Mediteranã). Spre1880 – 1891, reformele au fost parþialoprite din cauza tulburãrilor naþionale,sociale ºi politice, ce au culminat cu

asasinarea þarului Alexandru al II-lea.Succesorii sãi, Alexandru al III-lea (1881- 1894) ºi Nicolae al II-lea (1894 - 1917)au restaurat parþial autocraþia. Cu toateacestea, la cumpãna secolelor XIX –XX, imperiul a parcurs o perioadã deavânt industrial, (extinderea cãilorferate, triplarea producþiei de fontã,creºterea de zece ori a celei de oþel,apariþia de mari centre comerciale însud ºi nord etc.). Pe acest fundal, s-aucoagulat câteva centre economico –politice, de felul St. Petersburgului sau

Moscovei. Dacã primul avea fizionomiaunui oraº cosmopolit, negustorimea dinMoscova a promovat o politicã decucerire economico-militarã, în special în Siberia ºi Asia Centralã. În pofidaunei relansãri a economiei, problema

- Manevre militare. A avut loc unamplu exerciþiu militar ruso-chinez înExtremul Orient (august). În paralel,

s-au desfãºurat manevre americano-sud coreene ºi restructurãri aledispozitivului strategic americano-nipon. SUA se preocupã ºi de apãrareastrategicã a Taiwanului. Manevremilitare NATO în Ucraina ºi americano-indiene (octombrie - noiembrie).

- Federaþia Rusã încearcã sãmodernizeze apãrarea antiaerianã aCSI ºi sã amplifice relaþiile defensivecu China ºi India. Totuºi, cooperareacu NATO figureazã între prioritãþileMarelui Stat Major Rus (octombrie). Pede altã parte, sisteme relativ modernede arme au fost livrate Iranului ºi Siriei.China primeºte la rândul ei mijloacemilitare, ce permit acþiunea la maredistanþã (avioane de transport,submarine, nave de suprafaþã etc.).

- Caucazul de Nord. Acþiuni violente înDaghestan, Cecenia, Inguºetia etc.Propuneri repetate ale rebelilor cecenipentru o „reglementare paºnicã” aconflictului. Proteste ale clericilormusulmani împotriva „denigrãriiIslamului”. Peste 300 000 militari ruºise aflã în Caucazul de Nord. Moscovaasigurã 60% din bugetele republicilornord-caucaziene. Atac de amploare alislamiºtilor în Republica Kabardino –Balkaria (octombrie).




LUMEA MILITARĂ

azimut 21

MAPAMOND POLITIC ªI MILITAR

- Georgia ºi Ucraina propun creareaunei „comunitãþi a statelordemocratice” între Baltica ºi Marea

Neagrã (august). Ambele state declarãoficial cã urmãresc aderarea la NATOºi UE; în Ucraina, totuºi, persistã oorientare ostilã României referitoare ladelimitarea zonelor economice înMarea Neagrã ºi la problema transnistreanã.- Georgia avanseazã propuneri înfavoarea unei „rezolvãri internaþionale”a conflictelor din Abhazia ºi Osetia deSud. F. Rusã contestã implicarea foartedirectã a SUA, NATO ºi UE în fostulspaþiu sovietic.

- Terorism internaþional. Campanii deatacuri teroriste în Bangladesh (15august), Filipine, Indonezia, sudulThailandei, India de Nord-Est,Afganistan, Irak etc. (august -noiembrie). Washingtonul a identificat36 organizaþii teroriste în Asia de Sud-Est. Operaþii ale armatei pakistaneze înzonele tribale de la frontiera cuAfganistanul.

- Orientul Apropiat ºi Mijlociu. Sefinalizeazã retragerea trupelorisraeliene din Fâºia Gaza. Turcia începe negocierile de aderare la UE(3 octombrie). Crizã în Siria ºi presiuniinternaþionale pentru democratizarearegimului ºi încetarea sprijinului oferitradicalilor palestinieni ºi irakieni.

agrarã s-a acutizat prin stratificarea þãrãnimii ºi incapacitatea industriei de aabsorbi masele rurale sãrãcite de„capitalism”.

Procesele economice au scãpat, încele din urmã, de sub controlul unei elitefrãmântate de intrigi de palat ºi scindate într-o puzderie de orientãri politicedivergente. În consecinþã, instabilitateapoliticã aproape cã s-a permanentizat:revolte ºi „comploturi” ale finlandezilor,polonezilor ºi ucrainenilor, în 1896, 1905– 1907; pogromuri antisemite încurajateºi patronate de autoritãþi; ciocniriledintre partidele liberale, social – demo-crate, social – revoluþionare, bolºevice,dupã 1903; disensiuni majore între occi-dentaliºti ºi slavofili etc. Revoluþia din1905 – 1907 a constituit un semnal dealarmã, neluat în seamã în mod serios.Din 1906, s-au introdus noi reformesociale ºi politice (sistemul Dumei), fãrãa se instaura o monarhie constitu- þionalã. Tentativele lui P. A. Stolâpin de a încuraja crearea unei clase mijlocii ru-rale, de a valorifica Siberia ºi de aguverna în colaborare cu liberalii aueºuat. Socialiºtii radicali (bolºevicii)ameninþau sã controleze marile centremuncitoreºti, ajunse „focare ale mize-riei” ºi „pepiniere ale revoluþiei”.Socialismul, în diferitele sale expresii,pãrea a-i atrage pe ruºi, naþionalismulpe neruºi (socialismul rusesc încorporaproiectele imperiale). O dilemã a tuturor

tendinþelor politice ruseºti o reprezenta tocmai viitoarea soartã a imperiuluimultinaþional.

Problema evreiascã. Democraþia ºiliberalismul european de la jumãtateasecolului al XIX-lea au inclus între celemai importante obiective recunoaºtereadrepturilor culturale ºi politice alecomunitãþilor evreieºti. ªi revoluþiaromânã de la 1848 înscria în programulsãu avansat „emanciparea israeliþilor”. În Anglia, Germania, Franþa, locuitorii derit mozaic sunt recunoscuþi cetãþeni cudrepturi egale. Congresul de la Berlin,din 1878, s-a preocupat în modparticular de drepturile evreilor dinEuropa de Est ºi de Sud – Est. În acestcontext, elitele ruse reacþioneazã însens invers faþã de curentul european.

În 1880, evreii (între 5 ºi 7milioane)au fost declaraþi „strãini de neam”, ca ºinomazii, dupã cum remarcã G. Hosking.Funcþiile de conducere le erau interzise,iar autoritãþile, din interese politice,alimentau prejudecãþile xenofobe alemaselor rurale. În a doua jumãtate asecolului al XIX-lea, de exemplu, IvanAksakov, redutabil panslavist, a trans-format antisemitismul în doctrinã,. Înviziunea sa, Alianþa Evreiascã Uni- versalã din Paris ar fi susþinut „domi-naþia invizibilã a evreimii în Rusia”. În1881, ministrul de Interne, N. P. Ignatiev, îl avertiza pe þar cã evreii ºi polonezii

Patrulã în Bagdad (US DoD)

Imperiul rus la începutul secolului al XX-lea




LUMEA MILITARĂ

azimut 21

MAPAMOND POLITIC ªI MILITARpromovau „occidentalizarea” ºi „submi-nau” imperiul. Ca urmare, în 1882, s-aupromulgat Regulile temporare, careinterziceau evreilor sã achiziþionezeproprietãþi rurale ºi impuneau restricþiide deplasare. Alexandru al III-lea,„primul monarh rus naþionalist”, aaccelerat mãsurile de rusificare forþatãa polonezilor, românilor basarabeni,finlandezilor, evreilor etc. S-au fixatzone de locuire exclusiv evreiascã ºiprocente pentru accesul la pregãtireade învãþãmânt de nivel superior. Evreiinu aveau voie sã locuiascã în „teritoriulnucleu rus”, fiind împinºi spre vest.Pogromurile de dupã 1881 au dus larefugierea a peste 2 milioane de evreispre Occident ºi dincolo de Atlantic.

Evreii convertiþi la creºtinism pãreauscutiþi de astfel de restricþii.Cu toate acestea, comunitãþile

evreieºti din Rusia au câºtigat înorganizare ºi solidaritate. Pe lângãstructurile religioase tradiþionaliste,s-au înfiinþat organizaþii de asistenþãsocialã, de învãþãmânt ºi chiar de auto-apãrare. Astfel, Odessa s-a transformat într-o bazã economicã ºi culturalã a„renaºterii evreieºti”. Treptat, sionismul(doctrina constituirii statului israelian)s-a difuzat tot mai larg în comunitãþile

evreieºti; în paralel, curentele socialisteºi liberale se bucurau de popularitate,mai ales în mediile urbane. Bund-ul aajuns, dupã 1905, cel mai bine structuratsindicat din imperiu.

Burghezia rusã a ezitat între mãsuride contracarare a concurenþei evreieºtiºi armeneºti ºi demersuri de cooperare.Sub ministeriatul de la Finanþe al luiSerghei Witte (1892 - 1903), evreii auputut participa uneori nestingheriþi laactivitãþile colegiilor comerciale ºi tehnice. Ultraconservatorii ºi xenofobii,

puternici în rândurile nobilimii, înadministraþie ºi armatã, au stimulatdirecþiile antisemite ºi au alimentat pânãla paroxism scenariile „comploturilorevreimii mondiale împotriva Rusiei”. Înasemenea condiþii, nu este de mirare cãRomanovii, regimul þarist brutal ºiintolerant ºi antisemitismul ca politicãde stat s-au pus în postura de adversarideclaraþi ai orientãrilor democraticeoccidentale ºi organizaþiilor evreieºtiinternaþionale.

În ansamblu, personalitãþile ºi comu-

nitãþile evreieºti din Imperiul Rus au avutun rol de ferment democratic în socie-

tate, de promovare a ideilor liberale ºide dreptate socialã, de rãspândire astructurilor moderne în economie, ºtiin- þã, finanþe. Contribuþia lor la progresulsocietãþii – cu încãpãþânare contestatãde ultranaþionaliºti – s-a extins în întregbazinul Mãrii Negre, cu precãdere înmediul urban.

Situaþia românilor din Basarabia.Provincie de frontierã pentru ImperiulRus, Basarabia era foarte serios înca-dratã în sistemele de supravegherepoliþieneascã ºi militarã. Vecinãtatea custatul naþional România devenise pentruadministraþia þaristã un motiv în plus deadoptare a unor atitudini dure faþã depopulaþia localã. Orice veleitãþi de

autonomie administrativã au fost elimi-nate dupã 1878; ºcoala ºi biserica înlimba românã nu puteau fi acceptate.S-a intensificat politica de rusificareforþatã ºi de colonizare (ruºi, ucraineni,evrei etc.). Autoritãþile ºi slavofilii auorganizat ºi marele pogrom antievreiescde la Chiºinãu, din 1903. Reforma agrarãruseascã a lovit în elita marilor proprie- tari de pãmânt basarabeni, ca ºi înPolonia. Cu toate acestea, miºcareanaþionalã a înregistrat ºi în Basarabiaunele progrese, între care se înscrie ºi

fondarea unei active societãþi depromovare a culturii româneºti. Liderii ei trebuiau sã contracareze atât acþiunilede rusificare forþatã, cât ºi propagandapusã în serviciul „fabricãrii poporuluimoldovenesc”, opus poporului român.Ca ºi în cazul ucrainenilor, polonezilor ºievreilor, Odessa se transformase ºipentru românii basarabeni într-unadevãrat centru cultural.

Eºecul rusificãrii în Ucraina. Mos-coviþii denumeau Ucraina (cu 22,5 mi-

lioane de oameni în 1897, reprezentând18% din populaþia imperiului) „MicaRusie”, elitele ruse neputând acceptaexistenþa unui alt mare popor slav în rã-sãritul continentului. Cu toate acestea,naþionalismul ucrainean s-a cristalizatspre jumãtatea secolului al XIX-lea,inspirat de operele lui Taras Sevcenko ºiMihailo Drahomani, fiind alimentat ade-sea din Galiþia habsburgicã. Între 1863 –1876, s-a interzis publicarea de cãrþi înlimba ucraineanã. Totodatã, s-a încu-rajat transferul spre vest de muncitori,

funcþionari ºi specialiºti ruºi, în procesulde industrializare de dupã 1880 – 1890, o

Federaþia Rusã, China ºi Iranul sprijinãSiria, confruntatã cu diplomaþiaconcertatã americano-francezã.

Irak – mai multe operaþii anti-insurecþionale în provinciile sunnite.Constituþia a fost votatã de electorat (15octombrie) ºi se pregãtesc alegerileparlamentare. Ayatollahii ºiiþi s-audeclarat neutri din punct de vederepolitic. În paralel cu victoriamoderaþilor ºiiþi în Irak, preºedinteleAhmadinejad adoptã mãsuriultraconservatoare în Iran; seintensificã represiunea împotrivakurzilor ºi arabilor. La sfârºitul luniioctombrie, Ahmadinejad s-a pronunþat

pentru distrugerea prin forþã aIsraelului.

- Cu toate cã marile puteri aucondamnat afirmaþiile preºedintelui dela Teheran, Federaþia Rusã refuzã sãaccepte interzicerea programuluinuclear civil dezvoltat de Iran. Deasemenea, Federaþia Rusã ºi China aurespins adoptarea de sancþiuni aleConsiliului de Securitate împotrivaSiriei. Washingtonul a anunþat cãnormalizarea relaþiilor cu Damasculdepinde de: democratizarea Siriei ºi încetarea sprijinului pentru radicaliiislamiºti din Liban, TeritoriilePalestiniene ºi Irak.

- Europa de Sud-Est. Se vor instalabaze militare americane în România ºiBulgaria. Croaþia începe negocierile deaderare la UE. Bosnia-Herþegovina sepregãteºte pentru încheierea Acorduluide stabilitate cu UE. Demareazãnegocierile ONU pentru statutulprovinciei Kosovo.




LUMEA MILITARĂ

azimut 21


atenþie specialã acordându-se Crimeii,locuitã majoritar de tãtari. Oraºele mariau cunoscut o creºtere a populaþiei,afacerile fiind controlate de ruºi, evrei,germani sau polonezi. Donbass, Harkov,Zaporoje au beneficiat de deschidereaunor importante exploatãri miniere ºimanufacturi siderurgice. Odessa a ajunso metropolã cosmopolitã a Mãrii Negre,

„antrepozitul exporturilor ruseºti”. Dealtfel, negustorii greci, evrei ºi armenicontrolau comerþul ºi operaþiile finan-ciare în Bazinul Mãrii Negre pânã laapariþia bãncilor naþionale ºi private ºiimplicarea serioasã – de pe la 1900 – amarilor capitaluri occidentale. Sevasto-polul rãmânea principalul centru militar,prin redutabila sa bazã navalã. Con-strucþia de cãi ferate s-a accelerat sprefrontierã ºi spre litoralul maritim dincauze comerciale ºi militare. Kievul, înschimb, a fost centrul universitar ºi inte-

lectual al ucrainenilor (în majoritate þãrani, mici negustori sau mici funcþio-nari), alãturi de oraºul Lvov din Galiþia.Divizatã între ortodocºi ºi cei uniþi cuRoma, biserica ucraineanã a sprijinit totuºi redeºteptarea naþionalã, (cu pre-cãdere biserica unitã). În preliminariileprimului rãzboi mondial, Imperiul Rusincludea deja, în ansamblul problemelorsale naþionale, o gravã ºi neoficializatã„crizã ucraineanã”.

Recent cucerit ºi greu de pacificat,Caucazul avea aspectul unui spaþiu

puternic divizat din punct de vederegeografic, etnic ºi cultural religios

(peste 50 popoare ºi populaþii). Armeniiºi georgienii formau principalele po-poare cu vechi tradiþii de civilizaþiecreºtinã, care au privit firesc spre St.Petersburg pentru a contracara presiu-nile musulmanilor; bisericile lor de ritrãsãritean jucau importante roluri cultu-rale ºi politice. Daghestanezii, cecenii,inguºii, cirkassienii, de religie musul-

manã, s-au aflat într-o stare permanentãde conflicte interne ºi în raport cu auto-ritãþile imperiale. Organizaþi pe clanuri,aceºti munteni s-au rãsculat în maimulte rânduri împotriva ruºilor, fiindrelativ pacificaþi spre 1880. Rezistenþemai slabe au întâmpinat ruºii în zoneleosetinilor (iranieni creºtini ºi musulmanidin Munþii Caucazul Mare) ºi azerilormusulmani. La începutul secolului al XX-lea, însã, azerii (afiliaþi la panturcismul „junilor turci”) au trecut treptat laostilitate deschisã faþã de ruºi sau

armeni.

- Uniunea Europeanã traverseazã operioadã de incertitudini. Tensiuni întrepromotorii modelului economic liberal

(britanic) ºi cei ai modelelor economieisociale de piaþã. Blocaje în dezbatereabugetului comunitar ºi în negocierile cuOMC. Val de revolte rasial – religioase(musulmane) ºi sociale în Franþa(octombrie - noiembrie), crizã politicã ºieconomicã în Germania (septembrie -noiembrie) ºi deplasare a puterii spreconservatori ºi euro-sceptici în Polonia.Statele din „Noua Europã” criticã„diplomaþia flexibilã” a Germaniei înrelaþiile cu Federaþia Rusã ºi proiectulGazoductului Nordic. Uniunea se

implicã în acþiuni de securitate înAfganistan ºi în Teritoriile Palestiniene.

- Republica Moldova. Cu toate cã UE ºiSUA vor participa în calitate deobservatori la negocierile transnistrene, detensionarea relaþiilordintre Chiºinãu ºi Tiraspol încã nu seface simþitã.

- ONU. Sesiune specialã dedicatã terorismului, reformei organizaþiei ºicombaterii sãrãciei. Participã 150 ºefide state ºi guverne. RestructurareaConsiliului de Securitate este amânatã(septembrie).

- Calamitãþi naturale. Gestionareasituaþiilor de crizã în cazul calamitãþilornaturale de amploare se realizeazã cudificultate. O demonstreazã situaþiiledin SUA, din timpul Uraganului Katrina(august - septembrie) sau din cursulnimicitorului cutremur de pãmânt dinPakistan ºi India (octombrie).

Odessa la mijlocul secolului al XIX-lea

Intervenþie a Gãrzii de Coastã în sprijinul victimelor uraganului Katrina (US DoD)




LUMEA MILITARĂ

azimut 21


Administraþia imperialã – având unputernic caracter militar ºi poliþist - apregãtit Caucazul de Sud ca o trambulinã militarã de unde se puteauexecuta cuceriri în direcþiile Turciei,Persiei, Irakului, Asiei Centrale. Þarii aufavorizat în mod ostentativ comunitãþilede armeni, în sistemul fiscal, îngestionarea problemelor municipale, cuprecãdere în Georgia. În replicã,

georgienii, divizaþi la rândul lor, peclanuri rurale de munteni, ºi-au con-vertit „naþionalismul în bolºevism”. Spresfârºitul secolului al XIX-lea, funcþionariiimperiali au început sã-i suspecteze pearmeni de „naþionalism pro-occidental”(societatea Daºnaktiutiun) ºi sã aþâþeciocnirile interetnice din Georgia ºiAzerbaidjan (unde armenii alcãtuiau defapt burghezia urbanã); abia dupã 1907,St. Petersburgul a încercat sã refacã„alianþa ruso - armeanã” în pregãtireaunei ofensive decisive împotriva otoma-

nilor în Anatolia de Est. Se spera cã înperspectiva unui rãzboi cu ImperiulOtoman, armatele ruse vor putea contape sprijinul armenilor (peste 2 milioanede oameni) din Anatolia de Est.

Caucazul nu era doar o „tabãrãmilitarã” între Marea Neagrã ºi MareaCaspicã. Descoperirea zãcãmintelor depetrol în zona Baku l-a propulsat înavanscena noii economii internaþionale.Pânã la primul rãzboi mondial, zona res-pectivã s-a acoperit de sonde. Investi- torii francezi, britanici ºi germani (Alfred

Nobel, Calouste Gulbenkian) au finanþatun început de prosperã industrie

extractivã ºi de civilizaþie occidentalã. Afost construitã, cu fonduri Rothshild, ocale feratã pentru a transporta þiþeiulspre portul georgian Batumi ºi de aicispre Occident. Baku s-a metamorfozat într-o capitalã petrolierã având 214 000de locuitori (30% ruºi, 20% armeni, evrei,germani, polonezi, britanici, azeri 20%). În nordul Caucazului pânã spre Terek, însã, a sporit presiunea coloniºtilor ruºi

ºi s-au întãrit stãpânirile cãzãcimiimilitarizate. În rãzboiul din 1877 – 1878,frontiera sudicã din Caucaz s-a deplasat în dauna otomanilor, care au pierdutpunctele strategice din Ardahan, Kars,Batumi, Bayazid (parte din Cerkassia ºidin Armenia Veche).

Statele naþionale

În bazinul Mãrii Negre, construcþiastatelor naþionale moderne a început cuRomânia ºi a coincis cu implicarea

serioasã a puterilor occidentale înproblemele regiunii, în timpul RãzboiuluiCrimeii (1853 - 1856). România modernãs-a format ca stat în 1859, prin unificareaMoldovei cu Muntenia, sub suzera-nitatea otomanã ºi protecþia marilorputeri. Rusia a considerat acest mic statnaþional, o încercare de a bara drumulRomanovilor spre Constantinopol ºi o„manevrã” de „spargere a unitãþii pan-slave ruso – bulgaro – sârbe”. Pentru aspori ºi mai mult neliniºtea Rusiei þariste, conducãtorii României au optat

pentru un regim politic modern ºi pentruo Constituþie liberalã (1866). Deºi în 1877

- Afganistan. Procesul de stabilizare ºireconstrucþie înregistreazã progrese, înciuda gherilelor talibane. Cu sprijin

internaþional s-au desfãºurat alegerigenerale ºi provinciale (septembrie).Aplanarea divergenþelor dintreFederaþia Rusã, SUA ºi China în privinþaprezenþei militare americane în AsiaCentralã (octombrie).

- World Economic Forum. Clasamentulcelor mai competitive economii:Finlanda, SUA, Suedia, Danemarca,Taiwan, Singapore, Islanda, Elveþia,Norvegia, Australia. În cinci ani, Chinaar putea ajunge primul exportator

mondial. Piaþa europeanã a revenit lapoziþia din 2002.

- America Latinã. Summit AmericaLatinã, Spania ºi Portugalia(Salamanca, 14 octombrie). Summitulcelor douã Americi (Argentina, 3 - 4noiembrie). Se amânã semnarea unui tratat de liber schimb.

- Africa. Conflicte între Etiopia ºiEritrea. Alegeri în Somaliland. Lupte între grupãri tribale în Somalia, R. D.

Congo, Ciad, Uganda ºi Sudan. Persistãconflictul civil din Coasta de Fildeº.Tulburãri în zonele petroliere dinNigeria. Relansarea cooperãrii întremarile companii petroliere ºi Libia.

- Relaxare în relaþiile dintre SUA ºiChina. Tensiuni în raporturile sino-nipone. Ofensivã diplomatico-economicã a Chinei în Extremul Orientºi Asia de Sud-Est. Creºtere economicãde 9%. Beijingul propune spredezbatere naþionalã o „Cartã a

democraþiei ºi drepturilor omului”(octombrie).

- „Armata Europeanã”. Referindu-se laconstrucþia militarã europeanã, J. Y.Haine (Statele Unite au nevoie dealiaþi?) remarca o serie de contradicþii. În primul rând, dificultatea de a edificaun aparat militar alãturi de NATO ºi dea-i gãsi justificarea realã. La nivelul UE,politicile militare ale statelor suntadeseori divergente. Dacã Franþa ºiGermania insistã pentru autonomia de

Panorama Sevastopolului la 1855




LUMEA MILITARĂ

azimut 21


politicã de apãrare a Uniunii,numeroase state mici ºi mijlocii („NouaEuropã”) se îndoiesc de capacitatea ei

de a suplini NATO. Concomitent, nici unstat UE nu renunþã la alianþa cu SUA –nici chiar puterile din „nucleul dur”;acestea reclamã egalitatea între piloniiAlianþei în adoptarea deciziilor. Astfel,politica de apãrare europeanã adevenit un fel de „suport” doctrinar alunei politici externe concertate, ultimafuncþionând doar pe anumite obiectivenegociate de state. În acelaºi timp, construcþia militarãeuropeanã, (care se asociazã cuPolitica Comunã de Securitate ºi

Apãrare ºi cu Politica Externã Comunã)se confruntã cu dificultãþiorganizatorice sau tehnico-militare. Îngeneral, statele alocã fonduri relativreduse pentru apãrare. Stagnareaeconomicã, dificultãþile social –economice, remodelãrile industriale,sistemele de protecþie socialãsofisticate limiteazã drastic cheltuielilemilitare. Din punct de vedereorganizatoric, pe de altã parte, stateleeuropene au armate de mari efective,cu structuri greoaie, dificil de adaptat

operaþiilor moderne. Cu excepþia MariiBritanii ºi a Franþei, profesionalizareaarmatelor abia dacã demareazã. Înplus, ar trebui realizatã ºi repartizareade misiuni distincte pe armatenaþionale în cadrul „Armatei Uniunii”,demers încã greu de îndeplinit.Nici din punct de vedere al dotãriimoderne, structurile militare europenenu sunt competitive în condiþii deoperaþii de pace sau antiteroriste.Trebuie asimilate, de pildã, sistemeleC41SR. Capacitatea de operare în câmpreal de luptã este departe deperformanþele forþelor similare din SUA,dislocate în Afganistan sau Irak.Efectivele „gata de luptã” sunt foartereduse (pânã în 20 000 oameni) ºidispun de capacitãþi mediocre desprijin logistic. Pe moment, UE poateefectiv participa, în special, la operaþiipost-conflict, pe baza unor contingentenaþionale (ºi armata americanã se varestructura pe baza experienþeiirakiene).

– 1878, România a luptat în alianþã cuRusia împotriva Imperiului Otoman – cuscopul de a obþine independenþaoficialã de stat, - ulterior, ea s-a raliatPuterilor Centrale (Germania, Austro –Ungaria ºi Italia) pentru a rezistaameninþãrilor St. Petersburgului. PrinTratatul de la Berlin din 1878, Româniapierdea sudul Basarabiei, dar pãstraGurile Dunãrii. În plus, Dobrogea intra încomponenþa sa, asigurând statului oexcelentã faþadã maritimã. Apropiereade Berlin ºi Viena – mai ales sub regeleCarol I de Hohenzollern – nu a împie-dicat Bucureºtiul sã joace un rol deechilibru pe scena internaþionalã, înprimul rând în Balcani.

Spre 1914, din punct de vedere al

drepturilor civile, instituþiile româneºtis-au democratizat tot mai evident,inclusiv în tratamentul aplicat minori- tãþilor. Guvernul de la Bucureºti nu aadoptat mãsuri de „purificare etnicã”(împotriva musulmanilor) în Dobrogea,dupã 1878; albanezii, ca ºi bulgariianterior, au fost încurajaþi sã-ºi dezvoltebazele culturale ºi emigraþia politicãnaþionalã; grecii ºi-au menþinut ºcolile ºibisericile, spre deosebire de vlahii dinGrecia, Serbia ºi Bulgaria; armenii sebucurau de un prestigiu real în socie-

tate. Singurele Expulzãri vizau „radicaliisocialiºti”criteriile fiind politice ºi nuetnice. În anii 1905 – 1907, România aoferit chiar protecþie marinarilor ruºi dinflota Mãrii Negre, rãsculaþi împotrivastãpânirii lui Nicolae al II-lea. În preajmaprimului rãzboi mondial, în þarã trãiauaproximativ 300 000 de evrei, concen- traþi cu precãdere în Moldova (32% dinpopulaþia urbanã din provincie), mulþidintre ei refugiindu-se aici din Rusia. Cuexcepþia unor episoade precum rãs-coala din 1907, nu s-au înregistrat ma-

nifestãri antisemite deosebite; exista totuºi un curent ultranaþionalist margi-nal, cu accente antisemite. În general,comunitatea evreiascã era coerent inte-gratã în viaþa culturalã, economicã ºiºtiinþificã a þãrii; tensiuni se acumulau însã în ceea ce-i privea pe „evreii nepã-mânteni”, stabiliþi în numãr crescânddupã 1878 (acestea vor fi aplanatejuridic prin legislaþia anilor 1918 - 1923).

Alãturi de România, Bulgaria repre-zenta cel de al doilea stat naþional de laMarea Neagrã. Bulgaria a depins de

Imperiul Otoman pânã în 1878 – 1885(oficial pânã în 1908). Înainte de 1878, ca

teritoriu de frontierã, spaþiul dintreDunãre, Munþii Balcani ºi MareaNeagrã adãpostea mai multe liniidefensive otomane, fortãreþe, coloniimilitare etc. Pe Dunãre ºi pe litoralulvest – pontic, se aflau forþele navale,sprijinite de bazele de la Constanþa ºiVarna. Dobrogea ºi Bulgaria de Est s-aubucurat deci de o atenþie particularã dinpunct de vedere strategic, fiind plasatepe cea mai scurtã comunicaþie terestrãdin sudul Rusiei spre Constantinopol.

În consecinþã, în proiectele sale deexpansiune în Marea Neagrã, St.Petersburgul a acordat o atenþie deose-bitã susþinerii luptei bulgarilor (creºtiniortodocºi) pentru emancipare naþionalãºi religioasã. O puternicã bazã de spriji-

nire a acestora se afla ºi în România.Tratatul de la San Stefano, din martie1878, a încercat sã constituie un mareprincipat autonom bulgar, sub egida þaristã. Congresul de la Berlin, din iunie– iulie 1878, a acceptat Principatulautonom bulgar, între Dunãre ºi Balcaniºi provincia Rumelia de Est, guvernatãde otomani, printr-un reprezentantcreºtin, dar menþinea Macedonia întrefrontierele otomane. Principele germanAlexandru de Battenberg a deþinut tronul Bulgariei pânã în 1886, ca monarh

constituþional; din 1881, el a instituit odictaturã regalã pentru doi ani ºi apregãtit alipirea Rumeliei de Est (cusprijinul Comitetului Central Revolu- þionar Bulgar). Dupã rãzboiul sârbo -bulgar din 1886, tronul a fost preluat prinforþã de principele Ferdinand de Saxa –Coburg, în timpul cãruia Bulgaria s-a transformat într-o „Prusie a Balcanilor”(independentã pe deplin în 1908).Societatea bulgarã a rãmas încã mult timp eminamente ruralã, cu toate cã înzona litoralului pontic s-a acordat

atenþie „portului strategic” Varna. Subunghiul politico-militar, Bulgaria s-aremarcat prin revendicãri teritoriale faþãde toate statele vecine (România,Serbia, Grecia, Turcia), prin intoleranþãfaþã de minoritãþi ºi printr-o politicãexternã pragmaticã; atunci când Rusianu a fost în mãsurã sã susþinã unprogram iredentist complet (cu accent împotriva Serbiei) , regimul regeluiFerdinand s-a orientat spre PuterileCentrale.

Pe de altã parte, revendicând cu

obstinaþie Dobrogea ºi Tracia de Est (cuoraºul Salonic), monarhia din Sofia s-a



- Aniversarea Declaraþiei „Nostra Aetate ” (28 octombrie), privind relaþiiledintre Biserica Catolicã, poporul evreu

ºi statul Israel. În 1965, papa Paul al VI-lea afirma cã „întrucât patrimoniulspiritual al creºtinilor ºi al evreilor esteatât de mare, acest Sacru Sinoddoreºte sã-l pãstreze ºi recomandã înþelegerea reciprocã ºi respectul careeste, mai presus de orice, rezultatulstudiilor biblice ºi teologice, ca ºi aldialogurilor fraterne”. „AceastãDeclaraþie recunoaºte, printre altele,Legãmântul între Dumnezeu ºi poporulevreu, ca ºi originile evreieºti ale începutului creºtinismului” – sublinia

ambasadoarea Israelului în România,excelenþa sa Rodica Radian - Gordon.

Conferinþa „Islamul într-o lumepluralistã” (Viena, 14 – 16 noiembrie). În prezenþa secretarului general ONU,Kofi Annan, s-au dezbãtut problemeale dialogului între civilizaþii, alecombaterii extremismului religios, a terorismului religios ºi a terorismuluiinternaþional (2000 participanþi). Fostulpreºedinte iranian, MohammadKhatami, a insistat asupra înþelegerii

între marile religii, singurele în mãsurãsã se opunã pericolelor armelor dedistrugere în masã.

Coreea de Nord a reiterat hotãrârea sade a abandona programul nuclear (14noiembrie).

Summitul Asia Pacific (17 – 19noiembrie), Pusan, Coreea de Sud.Pânã în 2010, vor fi eliminatestimulentele pentru exporturi.Preºedintele G. Bush a pledat pentru

mai multã democraþie, inclusiv înChina, ºi a criticat dictaturile dinBirmania ºi Coreea de Nord. Întãrireacooperãrii antiteroriste. Se solicitãindirect UE sã contribuie la depãºirea„impasului asupra agriculturii”, înnegocierile de liberalizare a comerþuluiinternaþional (Preºedintele G. Bush avizitat Japonia, Coreea de Sud,Mongolia ºi China; întâlniri speciale între liderii americani, ruºi ºi chinezi).


LUMEA MILITARĂ

azimut 21

MAPAMOND POLITIC ªI MILITAR comportat timp de decenii ca un factorde instabilitate la Pontul de Vest ºi înstrâmtori. În ceea ce priveºte competiþiapentru strâmtori, trebuie remarcat faptulcã în 1912 – 1913, în timpul rãzboaielor

balcanice, trupele bulgare s-au apropiatfoarte periculos de Constantinopol. Încursul rãzboaielor balcanice, toatepãrþile implicate – cu excepþia României– au practicat concomitent cu operaþiilemilitare, acþiuni foarte dure de„purificare etnicã”, îndeosebi în Mace-donia ºi Tracia.

Imperiul Otoman:de la panotomanism la panturcism

Contestat de Rusia ºi statele naþio-

nale balcanice, Imperiul Otoman s-aplasat permanent în defensivã, între1856 – 1914, în Marea Neagrã ºi spaþiileadiacente. Astfel, în 1877 – 1878,sultanul a pierdut, pe flancul sãu stâng,aliniamentul strategic al liniei Dunãrii, între altele ºi datoritã încãpãþânãrii de anu recunoaºte o Românie independentã înainte de 1877 ceea ce ar fi favorizatconsolidarea unui stat suveran „tam-pon” între imperiile þarist ºi otoman. Lafel, zone otomane din Caucazul de Sud,

importante din punct de vedere militar,au trecut sub control rusesc. Ulterior acãzut ºi aliniamentul strategic alBalcanilor (1885), Constantinopolul fiindºi mai vulnerabil în faþa ofensivelor terestre, aºa cum s-a întâmplat înrãzboaiele din 1912 – 1913.

Pe plan intern, tentativele repetatede modernizare au ignorat realitateaunei societãþi multietnice ºi multicul- turale, transformându-se în puternice tendinþe politice de panotomanism ºi

apoi panturcism . Criza prelungitã astatului, revoltele populaþiilor supuse,din Yemen pânã în Macedonia, înfrân-gerile militare, au pregãtit terenul pentru„revoluþia junilor turci”, din vara anului1908; aceºtia preiau conducerea efec- tivã, sultanul Mohammed al V-lea (1909 -1922) pãstrând puterea nominalã. Întreruptã între 1912 – 1913, guvernarea„junilor turci” s-a reinstaurat sub EnverBey ºi Talaat Paºa. La 8 noiembrie 1913,„junii turci” s-au aliat practic cuGermania. Eruditul Moise Cohen din

Serres (Tekin Alp) arãta, prin 1912, înarticolul „Turcii în cãutarea spiritului naþional” , cã turcismul ºi panturcismulsunt identice. Interesant este însã faptulcã proiectul panturcist a fost formulatiniþial de tãtarul Ismail Gasprinski (1851 -1914), din Crimeea. Ca reacþie lapanslavism, acesta a elaborat doctrinaunirii popoarelor de culturã turcicã subegida otomanilor. Elevii sãi, tãtari ºiazeri de la Kazan ºi Baku, au înfiinþatorganizaþii militante, începând cu 1895.

Medicul Ali Hüseyin-zade, absolvent alªcolii de Medicinã Militarã din Istanbul,ºi-a axat demersul politic – asociat„Junilor Turci” – pe obiectivele turcis-mului, islamismului ºi europenismului.Panturcismul „Junilor Turci” nu încorpora iniþ ial elemente de anti-




LUMEA MILITARĂ

azimut 21

semitism (se cunosc negocierile dintresioniºti ºi liderii din Istanbul pentruconstituirea unui „cãmin evreiesc” înPalestina). Cu timpul, turcii vor devenidin ce în ce mai incomodaþi de acþiunile

sioniºtilor ºi coloniºtilor evrei dinPalestina.Reformele economice ºi sociale au

avansat mai greu în Turcia, decât înRusia. Caracterul rural ºi militar al so-cietãþii, islamul – ca religie oficialã –,imensa birocraþie ineficientã s-au opusschimbãrii. Aºa se face cã proprietateaprivatã asupra pãmântului s-a instituitabia în 1913, deºi sultanul a admisconvocarea unui parlament încã din1878. Economia a înregistrat anumite înnoiri, cu accent pe construcþia de cãi

ferate, încredinþate preponderent ger-manilor (celebra rutã spre Bagdad). Înprimii ani ai secolului al XX-lea, Turcia aajuns chiar o arenã a competiþiei econo-mice britanico – germane, o importantãmisiune militarã germanã reorganizândarmata încã de prin 1882. Capitulaþiile cefavorizau Franþa, Marea Britanie ºiRusia au stânjenit progresul industrieinaþionale ºi au alimentat idiosincraziilenaþionaliste. Rusia, de pildã, revendicaexclusivitatea economicã în Anatolia deNord ºi Est, exact acolo unde se aflau

mari concentrãri de comunitãþi armeneºti.Sub unghiul drepturilor naþionale,conducãtorii turci, conservatori sauliberali, au îmbrãþiºat treptat o linie deintoleranþã, contrastând cu atitudinea tradiþionalã a sultanilor din Evul Mediu.Armenii din Anatolia de Est ºi grecii dinAsia Micã (în total peste 4 milioane delocuitori) au avut de suportat, îndeosebi,rigorile acestei politici de deznaþio-nalizare ce a atins atât zonele urbane(populate, în special, de armeni, greci,evrei) cât ºi pe cele rurale. „Junii Turci”,

iniþial panotomani ºi deschiºi spre re-conciliere cu armenii (protejaþi oficialprin Congresul de la Berlin din 1878), ausfârºit în exces de agresivitate. Grecii ºiarmenii au fost declaraþi „agenþi aiRusiei” ºi „conspiratori strãini” care ac- þionau pentru dezmembrarea imperiului.Curând li se vor alãtura arabii, chiar ºikurzii, folosiþi un timp ca auxiliari înAnatolia de Est. Înfloritorul oraº Trabe-zond, de la Marea Neagrã, a decãzut tocmai ca efect al represiunilor anti-armeneºti (pogromurile din 1894 – 1896,

masacrele din Cilicia din 1909 ºigenocidul din 1915). Înainte de izbuc-

nirea primului rãzboi mondial, Rusia aimpus Turciei, Acordurile de la Yehi –Keni (1913) de autonomie culturalã ºiadministrativã a zonelor locuite dearmeni; aceste „cedãri de suveranitate”vor alimenta ºi mai puternic ºovinismulnaþional. Constantinopolul, principalulcentru al ortodoxiei, cel mai importantoraº din Marea Neagrã, a avut de suferitla rândul sãu, sub presiunea naþionalis-

mului în ascensiune.Dupã înfrângerile militare din rãz-boaiele cu Italia ºi statele balcanice(1911 - 1913), elita turcã s-a orientat dince în ce mai evident spre naþionalismulextremist. Pe teritoriul controlat desultan s-au accelerat demersurile dedeznaþionalizare forþatã. Pe de altãparte, s-au trimis agenþi speciali înzonele turce ºi musulmane din Caucaz ºiAsia Centralã, cu misiuni de destabi-lizare.

Câteva concluzii

Vechile popoare din regiunea MãriiNegre nu au dispãrut în perioadele deascensiune ale imperiilor otoman ºi þarist. Ele ºi-au menþinut specificul etnicºi cultural, refuzând asimilarea în masã.

Aceste naþiuni nu „au fost fabricate”de cãtre elitele intelectuale în labo-ratoare „academice sau masonice” însecolele al XVII-lea – XIX-lea. Acesteadoar le-au insuflat conºtiinþa de sine ºiau organizat lupta pentru schimbarea

statutului inferior impus prin cucerireamilitarã imperialã. Renaºterea naþionalã

a popoarelor s-a amplificat ca procesistoric dupã 1856; la fel ºi ciocnireadintre aspiraþiile acestora la libertate ºistructurile imperiale, þaristã ºi otomanã,devenite tot mai „naþionaliste” ºi maiintolerante. Situaþia s-a complicat prinapariþia unor noi competitori (Germaniaºi Austro-Ungaria) în confruntareapentru controlul asupra Mãrii Negre.

Statele naþionale, mai mult sau mai

puþin liberale, au început sã câºtige, totuºi teren, îndeosebi între 1878 – 1914. În timpul rãzboaielor balcanice, forþanoilor state a fost atât de puternicã, încât alianþa Greciei, Serbiei ºi Bulgarieia „umilit” militar Imperiul Otoman;acesta din urmã va dispãrea din istoriela finalul primului rãzboi mondial fiind înlocuit de un stat naþional, Turcia. Dinmultiple cauze, ruºii n-au reuºit sã sedespartã de modelul imperial. Conglo-meratul þarist a renãscut din 1924 într-oformulã denumitã socialistã ºi interna-

þionalistã (URSS).Vor trece aproape 80 de ani de laprimul rãzboi mondial pânã la epocaretrezirii la viaþã independentã a naþiu-nilor din bazinul Mãrii Negre. Din pãcatepersistã ºi astãzi încã numeroase ºicomplicate probleme naþionale, politice,economice ºi militare în regiune, uneledintre ele avându-ºi originea în secoleleal XVIII-lea ºi al XIX-lea. Abordareasincerã, deschisã ºi corectã a acestor teme conflictuale, deja devenite tradiþio-nale, reprezintã unica modalitate de a

nu se repeta gravele „greºeli ale trecutului imperial”.

Nave de luptã turceºti




LUMEA MILITARĂ

mondo militare

Poziþie

Republica India este situatã în Asiade Sud, ocupând majoritatea ariei geo-grafice a subcontinentului indian.Teritoriul sãu leagã Asia de Sud-Est, deAsia Centralã ºi de Orientul Apropriat ºiMijlociu, poziþionare din care derivã, în

parte, valoarea sa politico-militarã atâtpentru puterile continentale, cât ºipentru cele maritime.

India ocupã o arie de circa 3 287 590km2, al ºaptelea teritoriu ca mãrime peplan mondial, cel mai extins din Asia deSud. Relieful este diversificat. În nord-est, întâlnim cel mai înalt lanþ muntos dinlume, Himalaya (Casa Zãpezii în sans-critã, 14 vârfuri cu altitudinea de peste8000 de metri, cea mai înaltã creastã –Kanchenjunga – aparþinând statuluiindian). Sistemul himalayan este împãrþit

între India, China, Nepal, Bhutan ºiPakistan (regiunea Kashmir). Divinizaþide hinduºi, munþii Himalaya constituieun limes al Indiei în nord, dar ºi o rutãpentru invazii, mai ales în vest ºi în est,pe cursul marilor fluvii. Între New Delhiºi Beijing se situeazã statele-tamponNepal ºi Bhutan. Urmeazã India de Est,unitã cu masa teritorialã prin statulfederal Sikkim.

India are litoral la Oceanul Indian(Marea Arabicã în vest ºi GolfulBengalului în est), divizat între coasta

Malabar ºi coasta Coromandel. Astfel,republica controleazã direct ruta

maritimã strategicã care uneºte regiu-nea bogatã în hidrocarburi a OrientuluiMijlociu cu statele industrializate dinAsia de Sud-Est ºi din regiunea Paci-ficului. Prin Golful Bengalului, Indiacontroleazã arhipelagurile Nicobar ºiAndaman, învecinându-se cu Indonezia,Malaiezia, Birmania/Myanmar, Thai-

landa, Bangladesh ºi Sri Lanka/Ceylon.Marea Andamanului ºi Marea Javeisunt separate de strâmtoarea Malaccaºi de teritoriul oraºului-stat Singapore.Republica include arhi-pelagul Laccadive dinMarea Arabiei. La sudse aflã insulele Chagos,posesiune britanicãunde este amplasatãbaza americanã DiegoGarcia.

Din analiza poziþiei

continentale ºi maritimea Indiei, devine evidentãimportanþa þãrii pentruorice putere a cãreiorientare externã inclu-de ºi promovarea inte-reselor politico-militareºi comerciale globale(SUA, Marea Britanie,dar ºi Franþa sau Rusia). În trecut, de pildã,imperiile coloniale euro-pene ºi-au extins con-

trolul dinspre cele douãcoaste, Malabar ºi

Coromandel ºi spre nordul Indiei. Climaeste musonicã. Cea mai populatã þarãdin Asia de Sud, India avea în 20031 049 500 000 locuitori.

În jur de o treime din populaþie trãieºte la oraºe. India numãrã 35 delocalitãþi urbane cu populaþie de pesteun milion de persoane, dintre care se

remarcã Marele Bombay (15 milioane),Calcutta (11 milioane) sau New Delhi (9milioane). Supra-aglomerarea urbanãeste un alt fenomen strâns legat de

Mihai V. Zodian

India, o puterea secolului XXI

Prestigioase institute de studii strategice speculeazã asupra coagulãrii unui „nou pol mondial al dezvoltãrii” în Asia de Est ºi de Sud; se estimeazã cã în aceste spaþii, China ºi India vor înregistra acumulãri spectaculoase

de forþe umane economice, ºtiinþifice, culturale ºi militare capabile sã rivalizeze ºi chiar sã devanseze Occidentul. Demaratã ceva mai târziu decât în cazul Chinei, ascensiunea Indiei este cu atât mai semnificativã,cu cât ea respectã în linii mari, un model democratic de creºtere.




LUMEA MILITARĂ

mondo militare

creºterea populaþiei, de nivelul venitu-rilor, cu potenþiale consecinþe politice.Conform datelor oficiale, 99% din popu-laþie este alfabetizatã, însã se remarcãdiferenþe majore între bãrbaþi (75%) ºi

femei (54%), care reflectã modelul fa-milial tradiþional. Nu în ultimul rând,menþionãm cã 44% dintre indieni suntplãtiþi cu maximum 30 USD/lunã.

Majoritatea populaþiei se considerãca fiind de origine indianã/arya (72%),urmatã de dravidieni (25%). Aparentaomogenitate dupã criterii europene este înºelãtoare, dacã se iau în considerareorganizarea pe triburi ºi diversitatealingvisticã a subcontinentului. Oficial,sunt recunoscute 15 limbi: assameza,bengali, gujarati, hindi, kannada, kash-miri, konkani, malayalamn, manipuri,marathi, orya, punjabi, sanskrit, sindhi, tamil, telugu ºi urdu, la care se adaugãengleza. Statistic, hindi este vorbitã de40% din populaþie, urmatã de bengali(8%), telugu (7,8%), marathi (7,4%), tamil(6,3%), urdu (5%) sau gujarati (4,8%).Limbile sunt însã însoþite de sute dedialecte, inclusiv sinice sau tibetane.

Credinþele constituie nucleul fasci-naþiei occidentale pentru India, nucleulsocietãþii, dar uneori ºi o sursã deconflict. Subcontinentul reprezintã sur-sa a douã religii majore: hinduismul ºibudismul, cãrora li se adaugã ºi jainis-mul sau sinteza sikh. De asemenea,India este a doua þarã pe plan mondialca numãr de credincioºi musulmani, eagãzduieºte cea mai mare comunitatezoroastrianã, confesiuni creºtine ºiiudaice. Conform datelor oficiale (1991),82% dintre cetãþenii Indiei sunt hinduºi,12%, musulmani, 2,3% creºtini, circa 2%sikh, 0,7%, budiºti ºi 0,4%, jainiºti.

Forþã economicã

Produsul intern brut s-a ridicat în2003 la 510 177 milioane de dolari. Dato-ria externã a fost estimatã la circa 100miliarde de dolari, iar rezervele mone- tare la 48 de miliarde. Conform BãnciiMondiale, totalul investiþiilor strãine s-aridicat în 2001 la 3,4 miliarde de dolari.

Din perspectivã sectorialã, agricul- tura a contribuit cu circa 22% la forma-rea PIB; industria cu 26%, iar serviciile,cu peste 50% din total (2002, BancaMondialã). Circa 60% din populaþielucreazã în agriculturã, faþã de aproape

20% în industria clasicã ºi peste 20% înservicii.

Nu în ultimul rând, menþionãm cãIndia poate fi consideratã una dintreprincipale beneficiare ale dezvoltãriiinformaticii. Creºterea PIB-ului se

datoreazã în mare parte faptului cã Indiaa devenit unul dintre centrele industrieide software . Din contrã, agriculturarãmâne încã un sector slab performant,un alt contrast specific þãrii.

Exporturile au atins, în 2003, valoa-rea de 49 251 milioane de dolari, iarimporturile, 56 595 milioane de dolari.Principala destinaþie a mãrfurilor in-diene sunt Statele Unite (22,4%), urmatede þãrile europene ºi de China. Impor- turile provin din SUA (6,9%), UE sauChina. Inflaþia s-a situat, în 2003, la circa

2,7%, ºomajul, la aproximativ 8%, în timpce 25% din totalul populaþiei eraconsiderat ca situându-se sub pragulsãrãciei. Rata de creºtere economicã afost, în 1990-2002, de 5,8%; în 2002, decirca 4%, iar în 2003 de 5, 8%. Evaluãrirecente plaseazã India în categoriaputerilor economice în vertiginoasãascensiune.

Putere militarã

Natura perceputã a ameninþãrilor

influenþeazã profund puterea militarã a þãrii. Sistemul de securitate indian se

bazeazã pe o forþã militarã de 1 325 000de oameni, a patra pe plan mondial,dupã China, Rusia ºi SUA. Pakistanulavea la dispoziþie în anul 2003, 620 000de oameni în toate structurile. Cheltu-

ielile de apãrare s-au ridicat, în 2003, lacirca 3,21% din PIB. Principalul furnizorde armament rãmâne F. Rusã.

Forþele terestre se situeazã pe locul întâi în lume ca dimensiuni, cu 1 100 000de oameni sub arme, organizaþi în 34 dedivizii (FAS, CIA, Global Security , 2002-2003). Dotarea cuprindea peste 3600 de tancuri de luptã (T90, T72, T55, Vijayanta;Pakistanul circa 2100), 300 transpor- toare blindate (Pakistanul 1000) ºi peste5000 de piese de artilerie (Pakistanul2000).

Aviaþia dispune de 700 de aparate deluptã, în special avioane de asalt (MIG21, MIG 29; Sukhoi 30k, Mirage 2000,MIG 27, Jaguar, sau bombardiereTupolev (Pakistanul 340), 200 transpor- toare aeriene (Pakistanul 20) ºi peste100 elicoptere (Pakistanul 10). PoziþiaIndiei a favorizat ºi dezvoltarea uneimarine de nivel regional. Forþa navalãcuprinde: 1 portavion, 8 distrugãtoarelansatoare de rachete, 11 fregate, 24corvete, 11 nave de patrulare, 16 sub-marine, 10 nave de debarcare.

Început în anii ’70 (prim test în 1974, îngheþat în scurt timp) ºi relansat dupãsfârºitul Rãzboiului Rece, programulnuclear indian a devenit public în mai1998, pe fondul escaladãrii tensiunilorcu Pakistanul (înarmare balisticã ºi nu-clearã, problema Kashmirului). Islama-badul a ripostat prin mãsuri identice.India a susþinut cã scopul dezvoltãriipotenþialului nuclear militar este dedescurajare ºi cã nu va aplica primaloviturã. Astfel, New Delhi a încercat sãpondereze temerile conducerilor de la

Islamabad ºi Beijing, în legãturã cumãrirea capacitãþii militare (FAS, Global Security ).

Unul dintre cele trei state nesem-natare ale tratatului de neproliferare,alãturi de Pakistan ºi de Israel, Indiadeþine peste 30 de focoase nucleare(FAS, 2002). De asemenea, are ladispoziþie rachete balistice cu razã deacþiune de 150 kilometri (Prithvi ), 1500km (Agni 1) ºi 2500 km (Agni 2 ), cãrora lise adaugã forþa aerianã propriu-zisã ºiflota. În interior au fost construite 14

reactoare ºi alte facilitãþi conexe.Programul nuclear este dezvoltat în

Paraºutiºti indieni urcând la bordul unei aeronavemilitare americane




LUMEA MILITARĂ

mondo militare

continuare. China ar fi dotatã cu 20 defocoase nucleare, amplasate pe racheteintercontinentale, peste 200, amplasatepe rachete tactice ºi alte 200, instalatepe bombardiere ºi submarine.

Pakistanul posedã un numãr aproxi-mativ egal de focoase; rachete furnizatede China ºi de Coreea de Nord, cu razãde 1600 km (Ghauri 1) ºi 2000 km (Ghauri 2/Shabab3/No-Dong , la bazã modelesovietice Skud) ºi aviaþie de asalt.Evoluþia programului sãu a fost directlegatã de cel al Indiei, Islamabadul încercând cã compenseze dezechilibrulmilitar convenþional faþã de New Delhi,cu sprijinul direct al Beijingului. Înreplicã, India ºi-a dezvoltat cooperareamilitarã cu URSS/F. Rusã. Garant prin-

cipal al regimului de neproliferare, SUAau tolerat afluxul de tehnologie sprePakistan. În 1998, au impus sancþiunieconomice ambelor pãrþi, rãmase fãrãefect constrângãtor asupra comporta-mentului guvernelor respective.

Dupã 11 septembrie 2001, au apãrutsuspiciuni în legãturã cu aºa-numitabombã atomicã islamicã. Islamabadul afost suspectat cã a permis sau a încu-rajat rãspândirea tehnologiilor nuclearemilitare spre Iran, Irak sau Libia. Guver-nul american s-a preocupat de securi-zarea armamentului pakistanez, dupãdeclanºarea campaniei din Afganistan, în octombrie 2001. Mai mult, americaniiºi israelienii au decis sã transfere Indiei tehnologie militarã de vârf, în 2003-2005.

India a iniþiat un program spaþial,aproape concomitent cu cel nuclear. Înanii ’80 ºi 1993-1994, a reuºit sã-ºidemonstreze capacitatea tehnologicã,amplasând o serie de sateliþi pe orbitã,parþial cu rachete de producþie proprie(SLV, ALSV, PSLV, GSLV), parþial în

colaborare cu F. Rusã (FAS, 2002). Deasemenea, dezvoltarea sectorului infor-matic a accelerat desfãºurarea progra-mului de construcþie ºi de lansare asateliþilor de comunicaþii.

Ca principal stat succesor al Raj -ului, republica a beneficiat de tradiþiamilitarã britanicã ºi a continuat, într-unele privinþe, politica externã ºi desecuritate a imperiului (faþã de Bhutan,Nepal ºi, uneori, Asia de Sud-Est).Influenþa este evidentã în ceea cepriveºte urmãrirea unor proiecte stra-

tegice. Construirea unei flote, programulnuclear ºi cel spaþial se subordoneazã,

din cât se pare, logicii auto-apãrãrii, însã capacitãþile respective – alãturi dedimensiunile teritoriului, creºtereapopulaþiei ºi relativa dezvoltareeconomicã din ultimii ani, centratã pe

sectorul informatic – au transformatIndia într-o putere regionalã nu numai înAsia de Sud, ci ºi în Asia de Sud-Est,unde Beijingul încearcã sã-ºi afirme întâietatea. În ultimii ani, republica aintensificat cooperarea militarã cuStatele Unite, Israelul ºi F. Rusã, pentrumodernizarea tehnicii de luptã.

Sistem politic

Sistemul politic reprezintã o sintezã între cultura anglo-saxonã, tradiþiile de

autonomie localã ºi încercarea de amoderniza societatea. India ºi-adobândit independenþa la 15 august1947, ca urmare a miºcãrii non-violentepromovate de Mahatma Ghandi ºi deJawaharlal Nehru, pe fondul tensiunilordintre militanþii hinduºi ºi musulmani.Raj -ul britanic a fost divizat pe bazacriteriilor religioase de ultimii doiviceregi, Sir Archibald Wavell ºi vice-amiralul conte Louis Mounbatten, înIndia ºi Pakistan (Punjabul de Vest ºi

Bengalul de Est, al doilea fiind actualulBangladesh), cãrora li se adãugau oserie de mici state. India s-a format ca ofederaþie laicã, „socialistã” ºi demo-cratã ºi este alcãtuitã din 28 de state, 6 teritorii unionale (administrate de lacentru) ºi zona capitalei New Delhi.

Statele sunt conduse de guvernatori, iarstructura lor politicã o reproduce pe ceaa uniunii (federaþiei).

Cu rãdãcini în cultura hindusã, dar ºi în cea britanicã, Congresul Naþional

Indian a militat pentru autonomia, apoipentru independenþa Raj -ului, de la înfiinþarea sa în 1885, ca un forum dediscuþii între administraþia imperialã ºielitele indiene. Linia moderatã a atrasreacþia radicalilor hinduºi. De pildã,Miºcarea Rashtriya Swayamsevak Sangh (RSS) a militat, din 1925, pentrurealizarea unui stat hindus, iar o aripã asprijinit operaþiile armatei japoneze înAssam ºi Imphal, din cel de-al doilearãzboi mondial.

Ascensiunea formaþiunii Bharatiya

Janata a fost strâns legatã de tendinþeleseparatiste ale militanþilor sikh dinPunjab, din anii ’80; rivalitãþile indo-pakistaneze din anii ’90 ºi creºtereanivelului tensiunilor dintre comunitãþilehindusã ºi musulmanã au contribuit lapopularitatea sa. Originar în RSS, partidul s-a constituit iniþial prin radicali-zarea Congresului, în perioada de început a guvernãrii Nehru, ºi apoi prinfuziunea, din 1977, a formaþiunilor hin-duiste. Bharatya Janata apãrã tradiþia în

faþa tentativelor de modernizare afiºatede partidul Congresului ºi promoveazã olinie durã în relaþiile cu Islamabadul.Atal Bihari Vajpayee a fost un ziarist ºiun parlamentar veteran, înainte de aajunge ºef al guvernului în 1996, 1998 ºi1999.

Serviciu religios într-o unitate indianã




LUMEA MILITARĂ

mondo militare

Grupãrile radicale au militat pentrumaterializarea diverselor revendicãri, înspecial de naturã religioasã. Active înKashmir, formaþiunile islamice au vizatautonomizarea zonelor locuite de

musulmanii din India ºi eventual alipireala Pakistan, în continuarea revendi-cãrilor exprimate de Ligã înainte departaj (Jamaat-i-Islami , Partidul Islamicpakistanez, cu implicare cel puþin poli- ticã în problema Kashmirului ; Hezbul Mujahideen , Partidul Sfinþilor Rãzboi-nici; Jaish-i-Mohammed , Armata luiMohamed; ultimele douã, suspectate delegãturi cu Al-Qaeda, Miºcarea Hurri- yat, Frontul pentru Eliberarea Kashmi-rului etc).

În replicã, organizaþiile hinduiste(Bajrang Dal - Luptãtorii pentruRevoluþia Hindusã, Vishwa Hindu Parishad - Congresul Mondial Hindus,cu Dalai Lama ca membru fondator;ambele legate de RSS) ºi-au propusrealizarea statului fundamentat religiosºi supunerea populaþiilor islamice sausikh. Grupãrile sikh au aspirat sprecrearea statului suveran Khalistan, înPunjabul de Est. Formaþiunile tamile aumilitat pentru separarea populaþieidravidiene de budiºtii din Sri Lanka

(fostul Ceylon) ºi din India (vezigruparea Tamil Nandu ).

Un avans electoral important aurealizat în 2004, comuniºtii indieni,divizaþi în mai multe facþiuni. Aripa lorextremistã (naxaliþii) desfãºoarã acþiunide gherilã în peste 157 districte. În

Andhra Pradesh, ei refuzã sã acceptenegocieri politice.

Alegerile generale, din 20 aprilie-10mai 2004, au împins, din nou, CongresulNaþional în prim-planul politic. Acestpartid ºi aliaþii sãi (îndeosebi comuniºtii)au câºtigat 219 locuri în parlament, spredeosebire de BJP, care conteazã pe 186de locuri. Cu toate acestea, hinduiºtii îºimenþin influenþa în state importante,precum: Penjab, Rajasthan, Gujarat,Madhya Pradesh, Orissa, Karnataka ºi în nord-estul þãri i. Sonia Gandhi arenunþat la postul de prim-ministru, înfavoarea lui Manmohan Singh, (deorigine sikh), autor al reformeieconomice lansate în 1991 ºi aldeschiderii cãtre economia mondialã.

Puncte forte ºi vulnerabilitãþi

- Sectorul informatic ºi industriafilmului constituie câteva dintre atuurileIndiei, alãturi de existenþa unei eliteconectate la curentele lumii anglo-sa-

xone, sau a numãrului mare de univer-sitãþi. Datoria externã reprezintã dublul

rezervelor centrale, însã statul nu a fostafectat de crize economice majore înultimii ani, nici mãcar în 1997-1998, când þãrile învecinate din Asia de Sud-Est auavut de suportat un ºoc masiv. Mai mult

chiar, India a înregistrat, în aceastãperioadã tulbure, o creºtere economicãde peste 5%; se resimte o acutãdependenþã energeticã. Sãrãcia poate ficonsideratã ca o potenþialã provocarela adresa sistemului politic. Astfel, seargumenteazã cã fenomenul limiteazãpotenþialul de creºtere a economieiinterne, în corelaþie cu presiunea demo-graficã, supra-aglomerarea urbanã ºi întinerirea populaþie i. Dimensiunilepopulaþiei þãrii au fost ºi sunt în continuare considerate drept o problemãglobalã, deoarece influenþeazã directagenda de securitate regionalã ºi inter-naþionalã, dar ºi prin efectele exercitateasupra economiei sau a mediului încon-jurãtor. Cu toate acestea, inegalitateade venit are efecte diferite în republicã.Doctrina clasicã a castelor a legitimatacest fenomen, considerând cã prinrespectarea regulilor, conform filosofieireîncarnãrii, o persoanã aparþinând prinnaºtere unui grup social inferior, varenaºte într-una dintre castele condu-

-cãtoare. Altfel spus, sãrãcia, dupãstandardele europene, combinatã cu

Intrarea în Taj Mahal




LUMEA MILITARĂ

mondo militare

alfabetizarea crescândã ºi cu supra-aglomerarea urbanã nu conduc, dincâte se pare, la destabilizarea siste-mului politic ºi social al Indiei.

- În interior, diversitatea lingvisticã

stã la baza multiplelor particularisme(bengali, punjabi, tamil etc.), care suntuneori exploatate de puterile învecinate.De asemenea, aceastã caracteristicãinfluenþeazã direct confruntarea cuPakistanul. India s-a format ca stat laic,conform programului promovat deJawaharlal Nehru, iar dezvoltareamiºcãrii hinduiste nu a pus în chestiune,pânã acum, fundamentele sale institu- þionale. Dupã obþinerea independenþei,s-au accentuat tensiunile dintremusulmanii ºi hinduºii din subcontinen-

tul indian. Marea Britanie retrãgându-ºiadministraþia, în vidul creat au apãrutdouã noi state, India (predominanthindus) ºi Pakistanul (predominantmusulman), a cãror rivalitate constituie încã principala sursã de insecuritate dinAsia de Sud (problema împãrþiriiKashmirului, divergenþele între radicaliidin ambele partide etc.). Amintim ºisituaþia credincioºilor sikh, care aubeneficiat de un statut unional, însã înanii ’80, s-au manifestat tendinþe

separatiste, în paralel cu escaladareagradualã a crizei din Kashmir. În 1984, auavut loc masacre anti-sikh în principal înNew Delhi, în contextul asasinãriipremierului Indira Gandhi ºi al reprimãriimiºcãrii conduse de Bhindra-Wale,liderul din Halistan. Partidul Indepen-

dentist Sikh, Akali Dal, din Punjab, aripostat împotriva Congresului NaþionalIndian, aliindu-se cu extremiºtii hinduºi.

O problemã persistentã, sâcâitoarepentru guvernul din New Delhi, o

reprezintã revoltele tribale din nord-estul Indiei; din 1947 ºi pânã astãzi, înciocnirile militare din aceste provincii(Arunchal Pradesh, Assam, Nagaland,Manipur, Mizoram, Meghalaya, Sik) aufost uciºi peste 50 000 de oameni.Triburile bodo din Bhutan ºi India deNord-Est sunt în revoltã armatã încã din1967, conduse de Frontul NaþionalDemocratic din Bodoland ºi de Frontulde Eliberare Tigri Bodolezi. Se considerãcã populaþia assama a monopolizatputerea politicã localã. Rebelii sunt

asistaþi neoficial de oficialitãþi dinBangladesh ºi Myanmar sau de teroriºtiidin Harkat ul - Jihad al-Islami. În Assams-a constituit un Front Unit de Eliberareal Musulmanilor (bazat pe mase deimigranþi ilegali din Bangladesh). Elacþioneazã în paralel cu Frontul Unit deEliberare al Assamului. La începutul luniioctombrie 2004, în ciocniri ºi acþiuni teroriste, au fost uciºi aproximativ 300de oameni. Manipur a cunoscut, larândul sãu, acþiunea forþelor armate(6000 de oameni) pentru ocupareabazelor rebele din zona Sajik Tampak.

Pe de altã parte, masacrarea musul-manilor din statul Gujarat, în februarie-martie 2002, s-a soldat cu 100 000 devictime directe ºi „indirecte”. Pogromula fost regizat de autoritãþi, cu ajutorul

extremiºtilor hinduiºti din Vishwa HinduParishad; au participat peste 5 milioanede „atacatori”.

- Valorile pe care se fundamenteazãguvernarea nu sunt contestate în mod

serios, în ciuda ascensiunii miºcãrilorreligioase ºi a problemei Kashmirului.Astfel, se poate aprecia cã suntem înprezenþa unui stat relativ puternic, care-ºi poate exercita funcþiile de bazã ºiurmãri o politicã externã activã înexterior. Sistemul castelor joacã un rolpozitiv din acest punct de vedere,deoarece tolereazã, în cel mai bun caz,o schimbarea gradualã. Grupãrile sece-sioniste nu au reuºit pânã acum, cuexcepþia celor din Kashmir, sã afectezeserios securitatea Indiei.

- O mare vulnerabilitate constã înabsenþa unui sistem consolidat desecuritate. Statul indian este flancat deun rival nuclear, Pakistanul, ºi de o mareputere în ascensiune, China. Acestcontext strategic determinã un senti-ment de insecuritate la New Delhi ºipune numeroase probleme politico-militare, de la Kashmir, la zona Himalayasau la „cursa navalã” din Asia de Sud-Est. În mod tradiþional, India a adoptat opoliticã de neutralitate, pânã când

Armata Popularã Chinezã a întreprinscunoscuta Operaþie Himalayanã, iarBeijingul s-a implicat În Kashmir, din ce în ce mai mult, de partea Islamabadului.

În paralel, guvernele au acordat oatenþie sporitã dezvoltãrii potenþialuluiºtiinþific (programe spaþiale, IT&C), aupropulsat India în „clubul nuclear”, audepus eforturi pentru ameliorarea cali- tãþii armatei terestre, aviaþiei ºi a floteimilitare. Þinând cont de vulnerabilitãþilePakistanului, cel mai probabil este caprincipalul obiectiv al politicilor respective este de echilibrare a puterii Chinei(testul din 1974 a urmat succesuluichinez din anii ’60, conflictului limitatsino-indian din 1962, confruntãrii cuPakistanul din Kashmir ºi a conflictuluimilitar ce a condus la secesiuneaBengalului de Est – Bangladesh, din1971).

Nu în ultimul rând, subliniem cã testele din 1998 au transformat definitivconflictul din Kashmir dintr-o problemãregionalã cu implicarea parþialã a

marilor puteri într-o temã importantã peagenda de securitate internaþionalã, din

Patrulã în Kashmir




LUMEA MILITARĂ

mondo militare

cauza riscului de destabilizare ºi acontestãrii publice de cãtre New Delhiºi Islamabad a regimului de neproli-ferare a armelor nucleare.

Politica externã a Indiei

În deceniile din urmã, politicaexternã a Indiei este marcatã de „veci-nãtatea neliniºtitoare” a Chinei ºi de„mãsurarea” cultural-istoricã dintrehinduism, sinism ºi islamism; pe plansecundar, materializarea unui prelungitconflict cu Pakistanul (stat islamic) secoreleazã direct cu aceste tensiunidominante în Asia de Sud, de Sud-Est ºide Est. În contextul concret al evoluþiilor

politico-militare, atât India, cât ºi Chinaau manifestat tendinþe naturale deproiectare a propriilor puteri în AsiaCentralã ºi de Sud-Est. Aliaþii ºi adver-sarii s-au recrutat în raport cu afinitãþilecultural-politice, interese convergentesau divergente. F. Rusã, Vietnamul,Indonezia s-au raliat, în general, Indiei, în vreme ce Pakistanul, Bangladeshulsau Birmania au optat pentru China. Dincând în când, s-au experimentat„bilaterale” ori „trilaterale” împotriva

„hegemonismului occidental” submi-nate, însã, de profundele neînþelegeridintre „marii actori asiatici” (India,China ºi F. Rusã). Situaþia respectivãfavorizeazã poziþionarea „superputerilorindustriale” (SUA ºi Japonia) în ipostazede „arbitri” regionali ºi factori de coagu-lare a diverselor echilibre de putere.Totuºi, în anii din urmã, dinamismuleconomic al statelor est ºi sud asiatice adeterminat ºi o insistentã implicareeconomicã ºi politicã a UE în spaþiile

analizate.

„Cãlcâiul lui Ahile”:problema Kashmirului

Kashmirul este atât un teritoriu îndisputã între India ºi Pakistan, cât ºi oproblemã regionalã în raport de careambii competitori îºi structureazãalianþele externe.

Confruntarea dintre New Delhi ºiIslamabad îºi are originea în rivalitatea

dintre reprezentanþii comunitãþilor hin-dusã (Congres, RSS ) ºi musulmanã

(Liga, Jamaat-i-Islami ) din zorii inde-pendenþei. Împãrþirea fostei coloniibritanice, în 1947, a condus la creareastatului laic India ºi a celui religiosPakistan (de Vest ºi de Est, separate de

lanþul himalayan). Angajate în 1946-1947,negocierile au rezolvat provizoriuproblema împãrþirii Bengalului ºi aPunjabului, însã nu au soluþionat-o pecea a Kashmirului, singurul stat majo-ritar musulman al republicii. În conse-cinþã, cele douã state s-au înfruntat în trei rãzboaie declarate ºi unul neoficial.

Pe fondul masacrelor ºi migraþiilordin 1946-1947, maharajahul Hari Singh(dinastia Dogra) al Kashmirului majoritarmusulman a decis aderarea la noua fe-

deraþie indianã (octombrie 1947). Invo-când autodeterminarea, Pakistanul asprijinit miliþiile care angrenaserã ac- þiuni violente în regiune. Intervenþiaarmatei indiene a atras reacþia militarãpakistanezã (1947-1949). Indiei i-a re-venit controlul asupra Kashmirului deEst (Valea Kashmirului, parþial Jammu,inclusiv zona nord-esticã Ladakh, circadouã treimi din aria geograficã), Pakis- tanului, porþiunea vesticã ºi a unor zonedin Jammu (Gilgit ºi Baltistan, circa o

treime). În 1953-1954, federaþia indianã aintegrat Jammu ºi Kashmir (capitala devarã Srinagar, relativ apropriatã decapitala statului islamic) ºi s-a apropiatde URSS – dar nu a rupt relaþiile cuStatele Unite (nealiniere) –, reprimând încontinuare Partidul Comunist. Islama-badul a devenit o piesã-cheie în dispo-zitivul strategic occidental, proiectat deWashington pentru îndiguirea UniuniiSovietice ºi a comunismului internaþio-nal.

Competiþia Est-Vest s-a suprapusastfel peste confruntãrile regionale,SUA ºi URSS încercând sã arbitrezeproblemele Asiei de Sud. Washingtonula patronat o serie de convorbiri bilate-rale, eºuate în contextul victoriei localea armatei chineze asupra celei indienedin 1962 (Beijingul a preluat de laPakistan controlul asupra zonei nord-estice a Kashmirului, denumitã AksaiChin, între Tibet/Xizang, ºi Turkmenista-

nul chinez/Xijang, la frontiera nesigurãcu URSS).

Confruntãrile izolate desfãºurate înprimãvara - vara 1965, în Punjab ºiKashmir s-au transformat într-un rãzboiprin intervenþia armatei pakistaneze încele douã regiuni, urmatã de ofensiva

indianã spre Lahore. Toate marile puteriau luat poziþie. Presiunile occidentale aubalansat ameninþãrile Chinei – aliatulPakistanului –, iar ONU a mediat un nouarmistiþiu (23 septembrie 1965), de-alungul liniilor de demarcaþie din 1949.URSS a obþinut cel mai importantsucces diplomatic, prin Declaraþia de laTashkent (10 ianuarie 1966, în actualulUzbekistan), conform cãreia India ºiPakistanul s-au angajat sã renunþe lautilizarea forþei pentru rezolvarea dife-

rendelor. Moscova a preluat iniþiativastrategicã în Asia de Sud, în detrimentulStatelor Unite ºi al noului sãu rivalcomunist, China.

Ascensiunea Indirei Ghandi (1967) aschimbat în profunzime relaþiile politice între statele din Asia de Sud. Confrun- tându-se cu miºcãri comuniste, maoiste,islamiste ºi hinduiste, noul prim -ministru a aplicat o politicã de „mânãforte” în interiorul þãrii. În acelaºi timp,Indira Ghandi a speculat problemele

fundamentale ale Pakistanului, aplicân-du-i o loviturã din care rivalul regional alIndiei nu ºi-a revenit în întregime niciastãzi. Victoria electoralã, a grupãrilormusulmane bengali în Pakistanul de Est(1970), a provocat represiunea centruluipunjabi (1970-1971). Milioane de refu-giaþi au trecut în India, Pakistanul de Estºi-a proclamat independenþa, iar con-fruntãrile dintre armata guvernului de laIslamabad ºi cea indianã s-au escala-dat. Premierul a ordonat intervenþia împotriva forþelor pakistaneze orientale(3 decembrie1971) pe cinci direcþii de înaintare. Prestaþia militarã a trupelor ºiaviaþiei inamice în nord-vestul Indieifiind slabã, capitala esticã Dacca acãzut în aproximativ 2 sãptãmâni. Unnou stat apãrea în Asia de Sud,Bangladeshul. Peste 3 ani, India a testatprima armã nuclearã, ulterior „înghe- þând” programul, în favoarea celuibalistic.

Kashmirul a rãmas, totuºi, princi-palul teritoriu aflat în disputa dintre cele

douã state, competiþia escaladându-sedupã destrãmarea URSS. Privat de




LUMEA MILITARĂ

mondo militare

aproximativ jumãtate din populaþie ºifãrã importantul Bengal de Est (ieºire laGolf), Pakistanul ºi-a adâncit coope-rarea cu China ºi cu Statele Unite ºi s-aorientat spre construirea unui arsenalnuclear (din 1976), singurul capabil, înviziunea autoritãþilor de la Islamabad, sãasigure securitatea statului islamic.Ulterior, axa SUA-China-Pakistan s-aopus cu succes operaþiunilor armateisovietice în Afganistan (1979-1988), cuefecte directe asupra sfârºitului Rãz-boiului Rece ºi destrãmãrii superputeriicomuniste (1989-1991). În paralel, Indias-a confruntat cu separatismul sikh,unde a acuzat implicarea pakistanezã ºicu acþiuni violente ale grupãrilorislamice din Kashmir.

În 1985, India, Pakistanul, Bangla-deshul, Bhutanul, Nepalul, Maldivele ºiSri Lanka au fondat Asociaþia pentru Cooperarea Regionalã în Asia de Sud (SAARC) . Structurã predominant econo-micã, SAARC include ºi garanþii derespectare a integritãþii teritoriale, asuveranitãþii ºi promovãrii bunei veci-nãtãþi. Divergenþele între membrii sãi aublocat funcþionarea organizaþiei, însãCooperarea din Asia de Sud a supra-vieþuit ca forum de convorbiri bi ºimultilaterale.

Dupã 1991, India a reînnoit tratatulde prietenie cu statul rus, s-a apropriatdin ce în ce mai mult de unica

superputere rãmasã, Statele Unite, ºi apromovat o politicã de bunã-vecinãtatecu China, în scopul „izolãri” Islama-badului. În interior, programul nuclear afost relansat, iar eforturile balisticeaccelerate. Economia s-a deschisgradual ºi a luat avânt drept consecinþãa dezvoltãrii sectorului informatic.Pakistanul a menþinut alianþa cu StateleUnite ºi relaþiile cu China ºi s-a folosit demiºcarea talibanilor (1996-1997) pentrua-ºi crea o sferã de control în Afga-nistan.

„Îngheþatã” prin acordul marilorputeri, în cea de-a doua perioadã a Rãz-boiului Rece, criza Kashmirului s-aescaladat din punct de vedere alintensitãþii confruntãrilor (terorism,gherilã, rãzboi), al armamentului utilizatsau deþinut (testele din 1998), cât ºi alimpactului internaþional (dintr-oproblemã localã devine una mondialã,prin nuclearizarea Indiei ºi aPakistanului). Deºi între cele douã states-a ajuns la o serie de mãsuridiplomatice pentru „creºterea încre-derii”, conflictul a fost escaladat pe teren. De aceastã datã, islamismului ra-dical i-a rãspuns hinduismul militant. Înreplicã, la intensificarea acþiunilorgrupãrilor musulmane, India a introdus

controlul centralizat asupra teritoriuluiJammu ºi Kashmir. Confruntãrile s-augeneralizat pânã în 1996. Nou creata

„Forþã de Securitate a Frontierei” (circa180 000 de oameni) a combãtut eficientgrupãrile islamiste, inclusiv prin metoderepresive, cum ar fi operaþia împotrivasanctuarului Chahar-i-Sharif (1995).

Conflictul indo-pakistanez s-aamplificat dupã venirea la putere aalianþei dominate de BJP. New Delhi ºiIslamabadul au trecut la demonstrareanoului statut de puteri nucleare, în mai1998 (India în Rajahstan, lângã frontieraesticã; Pakistanul în Balucistan). SUA ºimarile puteri au intervenit diplomatic(inclusiv cu sancþiuni), pentru adetensiona situaþia. Ca efect, India ºiPakistanul au semnat la Lahore, pe 21februarie 1999, o declaraþie politicã,apogeul „procesului de pace” dinperioada respectivã. Premierii celordouã state, Atal Behari Vajpayee ºiNawaz Sharif, s-au angajat sã eviteriscul producerii unui „accidentnuclear”, sã promoveze dialogul,inclusiv în problema Kashmirului, ºi aucondamnat terorismul.

Abordarea politicã a crizei s-adovedit, în scurt timp, provizorie. În mai1999, o forþã mixtã (islamici pakistanezi,kashmiri, afgani, poate ºi elemente ale trupelor Islamabadului) au trecut de liniade control ºi au ocupat poziþii lângã

Kargil, pe comunicaþia strategicãSrinagar-Leh. Insurgenþii au beneficiatde sprijinul de artilerie al armatei




LUMEA MILITARĂ

mondo militare

pakistaneze. Autoritãþile de la NewDelhi au ripostat cu bombardamenteaeriene ºi de artilerie, reuºind însã sãanihileze elementele infiltrate abia îniulie, fãrã a intra pe teritoriul statuluirival. Din punct de vedere politic,Islamabadul a încercat sã atragã ointervenþie a marilor puteri în Kashmir,dupã modelul celei întreprinse destatele occidentale în Kosovo. India ºi-apropus limitarea conflictului la zonaKargil, evitarea secesiunii Kashmirului(posibil „efect de domino” în republicã)ºi delegitimarea pretenþiilor Pakista-nului. Consecinþele directe au constat în: izolarea Islamabadului, consideratiresponsabil chiar ºi de cãtre puterilealiate, SUA ºi China; creºterea agitaþiei

grupãrilor islamiste în interior ºi lovituramilitarã din octombrie a ºefului statuluimajor, generalul Pervez Musharraf(nãscut în New Delhi, emigrat în noulPakistan, cu un stagiu în Turcia), devenitpreºedinte, din iunie 2001.

Rivalitãþile, din 1998-1999, au fosturmate de noi tentative pentru relan-sarea unui proces politic de rezolvare aprincipalului diferend dintre New Delhiºi Islamabad. Pervez Musharraf ºi AtalBehari Vajpayee s-au întâlnit la Agra,localitate simbolicã, unde ªah Jahan a

construit Taj-Mahalul. Reuniunea lanivel înalt, din 14-17 iulie 2001, nu acondus la vreun rezultat semnificativ, iareºecul abordãrii bilaterale a determinatresurgenþa violenþelor locale.

Atentatele de la 11 septembrie 2001au influenþat agenda politicã ºi militarãa Asiei de Sud. Preºedintele Musharrafa respectat alianþa cu Statele Unite în timpul campaniei împotriva regimului taliban (octombrie-noiembrie). Îninterior, a adoptat o politicã de mânãforte împotriva islamiºtilor radicali, însoþitã de epurarea structurilor desecuritate naþionalã. Din raþiuni evi-dente, India a sprijinit rãzboiul declanºatde administraþia G. W. Bush împotriva terorismului internaþional; guvernanþiisãi au scos în evidenþã rolul Indiei debloc compact „neislamic”, între MareleOrient Musulman ºi Asia de Sud-Est, pecale de a deveni „radical islamistã”.Mujahedinii ºi-au intensificat, însã,loviturile contra Indiei. Parlamentullocal din Srinagar a fost þinta unui

atentat în octombrie 2001, urmat de o adoua tentativã eºuatã, îndreptatã de

aceastã datã împotriva Parlamentuluidin New Delhi (13 decembrie). AcuzândPakistanul de sponsorizarea teroris-mului, India a aplicat sancþiuni politice,economice ºi a decis o mobilizareparþialã. Încã o datã, criza din Kashmirºi-a etalat implicaþiile internaþionale(confruntare între puteri nucleare ºilegãturile posibile între militanþii islamici

care acþioneazã în Kashmir ºi Al-Qaeda). Marile Puteri au detensionat dinnou relaþiile indo-pakistaneze în mai2002, în timp ce New Delhi a organizatalegeri locale.

În 2003, relaþiile indo-pakistaneze aufost marcate de reluarea convorbirilorbilaterale, mediate de Statele Unite.Aceste negocieri s-au derulat pefundalul apropierii dintre New Delhi ºiWashington. În octombrie 2003, NewDelhi a propus Islamabadului adoptarea

unei serii de mãsuri de „creºtere a încrederi i” ºi a început discuþii cuseparatiºtii din Kashmir, grupaþi înConferinþa tuturor partidelor pentrulibertate (gruparea Hurriyat ). Pakistanula rãspuns, în noiembrie, printr-unarmistiþiu unilateral. Ulterior, preºedin- tele Musharraf a fost þinta mai multoratentate.

Progrese importante s-au înregistratla începutul anului 2004. Astfel, la 5ianuarie, Pervez Musharraf ºi AtalBehari Vajpayee, au avut o întrevedere

consideratã „istoricã”, în cadrulreuniunii la nivel înalt a Cooperãrii din

Asia de Sud. Cei doi lideri au convenitasupra demarãrii unor convorbiri pentrurezolvarea diferendelor, problema Kash-mirului, în principal. La începutul anului2005, s-au înregistrat anumite progrese,cu prilejul unor noi discuþii la nivel înalt.Chiar ºi China încearcã sã contribuie lastabilizarea regiunii, semnând tratate dealianþã ºi de prietenie cu Pakistanul ºi

India (martie-aprilie 2005). Recent, învara 2005, India, China ºi F. Rusã audecis sã-ºi coordoneze politicile ener-getice de petrol ºi gaze. Totuºi, India ºiChina, nu înceteazã sã se concureze pepieþele din Rusia, Asia Centralã sau Iran.

În paralel, Pentagonul ºi autoritãþilede la New Delhi ºi-au diversificatcolaborarea militarã; India a achiziþionat tehnicã mili tarã avansatã din Israel(sistemul de avertizare ºi supraveghereaerianã Phalcon), iar Pakistanul areacþionat prin strângerea legãturilor cu

Arabia Sauditã. În Kashmir, din mai2004, s-au intensificat confruntãrile încadrul All-Party Hurriyat Conference din Kashmir , între naþionaliºtii moderaþi ºiextremiºti. Syed Ali Shah Geelani, lideristoric ºi radical, s-a separat deHurriyat . Umar Farooq, cleric musulman,a acceptat sã negocieze cu noul guvernindian. În momentul de faþã, sunt în cursde derulare complicate negocieri pentru„pacificarea” Kashmirului, la careparticipã principalele partide din

provincie.

Baza americanã din insula Diego Garcia




LUMEA MILITARĂ

mondo militare

Sistemul de rachete A.A. dirijateS-300 V (cod NATO: SA-12), realizat înRusia, este un produs care face concu-renþã seriei precedente, de tip S-300PMU (cod NATO: SA-10), oferitã deAgenþia de Construcþii Fakel. Sistemelemobile S-300 V, care dispun ºi de ca-pacitatea de apãrare contra rachetelorbalistice, au fost dezvoltate ºi produsede concernul rus pentru tehnicã militarãAntej. La acest sistem de rachete A.A.dirijate, toate componentele de sistem(container de lansare, diverse sistemeradar ºi chiar dispozitivul de comandã)sunt montate pe acelaºi ºasiu autopro-pulsat cu ºenile. Conform afirmaþiilorproducãtorului, raza de acþiune maximãa sistemului S-300 V este de 100 km,

contra unor þinte aerodinamice ºi de,aproximativ, 40 km, contra rachetelorbalistice. Înãlþimea maximã de lovireeste între 25 ºi 30 km. Sistemul S-300 Vdispune de douã autovehicule diferitepentru lansare: instalaþia de lansare9A82, cu ºase containere, pentru ra-chete dirijate cu razã micã de acþiune,

precum ºi instalaþia de lansare 9A83, cupatru tuburi de lansare, pentru rachetedefensive cu razã de acþiune mai mare.Ambele tipuri de rachete dirijate sunt înzestrate cu componentã de luptã ex-plozivã de, aproximativ, 150 kg. Focoa-sele integrate dispun de douã procedeediferite de declanºare, adicã, ele pot fiactivate, fie contra unor þinte aerodina-mice, fie contra unor þinte balistice.Greutatea de pornire a rachetelor diri-jate uºoare este de aproximativ 3 t, iarcea a rachetelor dirijate mai mari estede aproape 6 t.

Firma producãtoare Antej face com-paraþii tehnice cu sistemul american derachete A.A. dirijate PATRIOT ºi, înultimul timp tot mai frecvent, cu racheta

defensivã dirijatã ARROW, produsã înIsrael. Se înþelege cã, în aceste cazuri,superioritatea sistemului rusesc iese înevidenþã.

Ministerul Apãrãrii al Rusiei aanunþat oficial încheierea testãrilor lanoul sistem de rachete sol-aer S-400TRIUMPH, la Kapustin Yar, în Rusia.

Testãrile au început prin lansarearachetelor 48 NGE cu instalaþia delansare S-300 PMU-1.

Firma care a dezvoltat sistemul S-400este tot Biroul Central de ProiectãriAlmaz, care a dezvoltat ºi sistemul A.A.S-300 PMU, cunoscut ºi sub numele decod NATO SA-10 GRUMBLE. Au maiparticipat ºi Biroul de Construcþii deMaºini Fakel (responsabil cu rachetele),Institutul de Cercetãri pentru Instrumen- te de Mãsurã din Novosibirsk ºi Biroulde Proiectãri pentru Construcþii deMaºini Speciale din St. Petersburg.

Surse din Rusia susþin cã sistemul deapãrare A.A. S-400 poate "distruge eficace toate sistemele de atac aerian prezente ºi viitoare " precum rachete

balistice ºi avioane (inclusiv cele cucaracteristici de mascare pasivã"stealth"), inclusiv sistemul E-3AAWACS, produs de firma Boeing.

Sistemul S-400 va utiliza cel puþindouã noi tipuri de rachete, 9M96E ºi9M96E2. Singura diferenþã dintre eleconstã în motoarele de accelerare.

Rãzboiul rachetelor a.a.

Emil Strãinu




LUMEA MILITARĂ

mondo militare

Tabel cu principalele caracteristici

9M96E 9M96E2Bãtaia minimã 1 km 1 kmBãtaia maximã 40 km 120 km

Altitudinea minimã 0,005 km 0,005 kmAltitudinea maximã 20 km 30 kmGreutatea rachetei 333 kg 420 kgGreutatea încãrcãturiide luptã 24 kg 24 kgGreutatea unei rampede lansare cu 4 rachete 2.300 kg 2.700 kg

Fiecare rampã de lansare conþinepatru rachete gata de tragere. Utiliza- torul poate alege între modelele stan-

dard existente - 5V55R, 48N6E sau48N6E2 - sau patru rampe cu noile mo-dele de rachete, sau o combinaþie întreacestea.

Cele douã noi tipuri de rachete pot fiutilizate atât cu instalaþia de lansare SA-10 GRUMBLE, cât ºi cu varianta navalãS-300 F FORT (SA-N-6).

Când ambele tipuri de rachete, lan-sate "la rece ", ajung la altitudinea de30 m, porneºte motorul cu combustibilsolid. În faza iniþialã ºi medianã a zbo-rului, se utilizeazã un sistem de dirijare

inerþial, cu corecþii radio. În faza finalãde interceptare, intrã în funcþiune sistemul de autodirijare pe þintã. Manevra-bilitatea este îmbunãtãþitã prin monta-rea unui sistem dinamic pe bazã degaze.

Rusia a declarat cã bãtaia sistemuluiS-400 este de 400 km, considerabil maimare decât a rachetelor 9M96E ºi

9M96E2, ceea ce duce la concluzia,logicã, cã trebuie sã mai existe un nou tip de rachetã, cu o razã de acþiune maimare, încã nedezvãluit de Rusia.

Este probabil cã sistemul S-400 are încompunere elemente de la sistemul S-300, aflat în înzestrare, dar faptul cãpoate lansa rachete cu o bãtaie maimare presupune cã existã îmbunãtãþiriale sistemului de comandã ºi control,precum ºi un radar cu o bãtaie mai mare.

Deºi au fost dezvoltate pentru sisteme de apãrare A.A., se pare cã rache-

tele pot fi utilizate ºi ca "principala armã cu razã lungã de acþiune " a Rusiei.Sistemele de rachete prezentate

sunt deosebit de solicitate la export darproducãtorul are reticenþe faþã deposibilii beneficiari.

O lansare a rachetei Arrow-2 efectuatã

la poligonul Point Mugu Sea Range,California, în cadrul progamului comunisraeliano-american de îmbunãtãþire a

performanþelor acestei arme.Racheta Arrrow-2 (Chetz-2, în ebraicã)este fabricatã în Israel ºi a fost testatã

pentru prima oarã în 1995. A fostdestinatã iniþial protecþiei teritoriului

Israelului împotriva rachetelor defabricaþie ruseascã SCUD.

Pânã la aceastã datã sunt operaþionaledouã baterii, una lângã Tel-Aviv, alta la

sud de Haifa.

(Foto credit: US Department ofDefense)

Concurenþa




LUMEA MILITARĂ

mondo militare

Diversificarea misiunilor NATO alãrgit implicarea folosirii vaste a miºcãriiºi transportului în cadrul ariei deresponsabilitate NATO (AOR) cât ºidincolo de acesta (BNAOR). “Este esenþial pentru credibilitatea militarã aalianþei, folosind capabilitãþile existente,prin cooperare multinaþionalã, sã dis- loce forþele în timp util astfel încât sã îndeplineascã în totalitate spectrul rolurilor ºi misiunilor acesteia” .

Eficacitatea ºi rapiditatea deplasã-rilor de forþe sunt condiþii indispensabile tuturor operaþiunilor militare. Garanta-rea mobilitãþii strategice a trupelor ºi amaterialelor, prin asigurarea preluãriimijloacelor de transport, echipamentu-lui ºi infrastructurii necesare, constituie, în mod normal, o cerinþã operaþionalãmajorã. Aceasta include o posibilãfolosire a resurselor civile ºi poate im-plica desfãºurarea, staþionarea ºi depla-

sarea unor mari cantitãþi de materiale ºiechipament. Prin urmare, planificarea ºievaluarea capacitãþilor ºi capabilitãþilorde transport pot fi decisive în îndepli-nirea cerinþelor militare ºi politice varia-bile. Punctul de convergenþã al pro-blemelor legate de mobilitatea strate-gicã din cadrul NATO îl reprezintãgrupul consultativ privind deplasãrile ºimijloacele de transport (MAG), careeste o diviziune a conferinþei la nivel înalt a specialiºtilor în logisticã ai NATO(SNLC). Acest organism a fost creatpentru a promova cooperarea în pro-bleme legate de gestionarea deplasã-rilor, a transportului ºi mobilitãþii, întreagenþiile militare ºi civile, precum ºi între NATO ºi þãrile membre.

Pentru susþinerea miºcãrii ºi trans-portului, în cadrul NATO sunt aplicateurmãtoarele principii :

Responsabilitatea colectivã. NATO

ºi naþiunile au o responsabilitate colec- tivã pentru susþinerea miºcãrii ºi transportului, însã, sunt identificate ºiresponsabilitãþi specifice, astfel:

Responsabilitãþi ale NATO. Coman-danþii NATO sunt responsabili pentruiniþierea, prioritãþile, coordonarea ºiasigurarea dislocãrii, transporturilepentru susþinere ºi redislocare a forþe-lor. Aceste transporturi trebuie efec- tuate în cooperare cu naþiunile partici-pante.

Responsabilitãþi ale naþiunilor.Naþiunea participantã este responsabilãpentru obþinerea resurselor de transportnecesare dislocãrii, susþinerii ºi redis-locãrii forþelor sale. De asemenea,naþiunea participantã este responsabilãpentru planificarea ºi controlul miºcãriiforþelor proprii, componentelor naþio-nale din compunerea forþelor multi-naþionale, precum ºi, în cazul cândnaþiunea a acceptat responsabilitãþilenaþiunii conducãtoare, în cadrul coman-

damentului multinaþional. Acest princi-piu trebuie sã fie completat de nece-sitatea cooperãrii, coordonãrii ºi folosiriieconomice a resurselor ºi poate include înþelegeri de cooperare bilateralã saumultilateralã. Naþiunea gazdã are auto-ritatea supremã de a aproba miºcarea ºi transportul pe teritoriul sãu.

Cooperarea între NATO ºi autoritã- þile naþionale, atât militare cât ºi civile,este esenþialã. O astfel de cooperarepoate fi de naturã bilateralã sau multi-lateralã. Mai mult cooperarea logisticã

între sectoarele civile ºi militare la nivelnaþional ºi internaþional, trebuie sã

Principii ºi politiciale transportului în NATO

Liviu Scrieciu




LUMEA MILITARĂ

mondo militare

asigure utilizarea optimã a resurselorlimitate.

Coordonarea miºcãrii ºi transportului între NATO ºi autoritãþile militare ºicivile naþionale este esenþialã ºi trebuie

realizatã la niveluri corespunzãtoare.Acordurile de cooperare, coordona-rea ºi asistenþa mutualã între naþiuni,pentru furnizarea ºi utilizarea resurselorlogistice, pot astfel, sã atenueze povaracare apasã asupra unei þãri.

Economia ºi eficienþa. Resursele demiºcare ºi transport trebuie sã fie folo-site economic ºi eficient. În contextulmenþionat, este necesar ca utilizarea re-surselor militare ºi civile sã fie optimi-zatã, luându-se în considerare naturacomplementarã a resurselor de trans-

port aerian, maritim ºi intern desuprafaþã.Flexibilitatea ºi prioritatea operaþio-

nalã în planificarea ºi execuþia miºcãriiºi transportului trebuie sã permitã sã sereacþioneze în timp util la schimbãriledinamice ale situaþiei operaþionale ºi sãsatisfacã complet necesitãþile operaþio-nale NATO.

Simplitatea ºi standardizarea facili- teazã succesul miºcãrii ºi transportuluiºi se aplicã la fel de mult sistemelor,datelor ºi componentelor software, ca ºi

procedurilor, echipamentelor ºi compo-nentelor hardware. Planurile ºi proce-durile vor fi realizate cât mai simpluposibil. Realizarea planificãrii miºcãrii ºi transportului dupã principiul simplitãþiifaciliteazã înþelegerea rapidã ºi punerea în practicã în timp util a planurilor. Sim-plitatea contribuie la realizarea coope-rãrii între contingentele naþionale com-ponente ale forþei multinaþionale. Deasemenea, acest principiu face posibilãadaptarea cu uºurinþã a planurilor lasituaþii neprevãzute. Planurile simple,

ordinele clare ºi precise vor reduceneînþelegerile ºi vor elimina confuziile.De aceea elaborarea procedurilor deoperare standard (SOP) au venit în în- tâmpinarea acestui principiu, eliminândmultitudinea de reguli specifice fiecãruicontingent naþional. Simplitatea ºi stan-dardizarea sunt, astfel, un multiplicatorgeneral de forþã, de care trebuie sã se þinã seama în proiectarea ºi producereade sisteme ºi echipamente, precum ºi la întocmirea planurilor ºi ordinelor.

Compatibilitatea transportului ºi

transparenþa. Când este posibil, unitãþileºi formaþiunile cu rol mobil vor avea

echipament proiectat a fi compatibil curesursele de transport disponibile, scur- tându-se astfel timpul necesar îmbar-cãrii, nemaifiind necesare amenajãrisuplimentare ale mijloacelor de trans-port. Schimbul de informaþii ºi dateprivind miºcarea ºi transportul, întreNATO ºi autoritãþile militare ºi civilenaþionale, este esenþial pentru plani-ficarea ºi execuþia eficientã a sarcinilorde miºcare ºi transport. Aceste infor-maþii se referã, de regulã, la: capacitãþi

de transport, numãrul personalului,cantitãþile ºi tipurile de materiale, ritmulde transport, perioadele de survol sau traversare a teritoriului altor state, dataajungerii în aeroportul sau portul dedebarcare.

Pentru susþinerea miºcãrii ºi trans-portului în cadrul alianþei vor fi aplicateurmãtoarele politici generale:

• NATO, autoritãþile militare ºi civilenaþionale sunt responsabile pentrudezvoltarea directivelor, procedurilor ºiorganizaþiilor pentru miºcare ºi

transport;• planificarea miºcãrii ºi transportului în sprij inul operaþiunilor militare vafi realizatã ºi coordonatã pe baza unuiserviciu combinat, militar ºi civil întrunit,care include toate modurile de trans-port. Planificarea întrunitã va fi folositãpentru evitarea planificãrii separate acomponentelor maritime, terestre ºiaeriene ale pachetului de forþe. Experþiicivili în transporturi din cadrul NATOsunt elemente valoroase ºi vor fiimplicaþi în dezvoltarea planurilor;

• naþiunile sunt responsabile pentrufurnizarea resurselor suficiente de miº-

care ºi transport în scopul susþinerii(aprovizionãrii) ºi redislocãrii forþelorproprii. Cu toate acestea, naþiunile vorconstitui resurse disponibile pentrucontribuþie sau folosire comunã. Folo-sirea resurselor va fi sensibilã la necesi- tãþile operaþionale NATO ºi de aceea trebuie coordonatã la niveluri corespun-zãtoare;

• planificarea ºi executarea miºcãriiºi transportului va fi susþinutã deproceduri standardizate ºi armonizate.

Acest lucru capãtã o importanþã parti-cularã când se trec graniþe internaþio-nale. În plus, înþelegerile bi sau multilaterale în sprijinul transportului, dintrenaþiuni, vor fi dezvoltate pentru facili- tarea miºcãrilor;

• autoritãþile militare NATO ºi naþio-nale vor fi responsabile pentru sprijinulacordat planificãrii operaþionale. Planifi-carea miºcãrii ºi transportului pentruoperaþiuni NATO va fi prioritarã ºi va ficoordonatã de cãtre comandamenteNATO corespunzãtoare;

• este necesar sã se realizezefolosirea optimã a resurselor, facilitãþilorºi infrastructurilor de transport militareºi civile, inclusiv sprijinul naþiunii gazdã;

• naþiunile sunt invitate sã se asigurecã legislaþia naþionalã sau alte înþelegeriacoperã suficient achiziþia de resursede miºcare ºi transport pentruoperaþiuni conforme articolului 5 saunon-articolului 5. Comitetul superiorpentru planificarea urgenþelor civile vamonitoriza ºi informa naþiunile referitorla o legislaþie adecvatã sau alte mãsuri

naþionale pentru sprijinul capacitãþilorde miºcare ºi transport ale alianþei;




LUMEA MILITARĂ

mondo militare

• planificarea trebuie sã aibã învedere posibilitatea dimensionãrii sta- tice ºi mobile a stocurilor, materialelor ºiechipamentelor, pentru îmbunãtãþirea timpului de reacþie al miºcãrii ºi trans-

portului;• planificarea miºcãrii ºi trans-portului va fi cât mai specificã posibil,menþinând în acelaºi timp gradul deflexibilitate cerut de NATO;

• comandanþii structurilor multinaþio-nale din NATO vor revedea eficienþa înþelegerilor militare, atât NATO cât ºinaþionale, în sprijinul necesitãþilor demiºcare ºi transport ale alianþei;

• naþiunile trebuie sã ajute, la nevoie,prin punerea la dispoziþia comandanþilorNATO corespunzãtori a acelor resurse

militare de transport, care nu sunt anga-jate pentru necesitãþi naþionale, cândacestea sunt cerute;

• NATO ºi naþiunile vor folosi siste-mul aliat de dislocare ºi miºcare(ADAMS) ca instrument în planificareadislocãrii ºi transferului de informaþii;

• NATO ºi autoritãþile militare naþio-nale se vor asigura cã evacuarea rãni- þilor ºi bolnavilor este încorporatã înplanurile de miºcare.

Sprijinul civil pentru militari va fi de

importanþã hotãrâtoare în realizareaflexibilitãþii cerute în sprijinul obiecti-velor alianþei. Militarii vor cere, la nivelulcorespunzãtor, realizarea cooperãriipentru a obþine ºi defini capacitatea,disponibilitatea ºi fezabilitatea spriji-nului transporturilor civile. NATO ºi na- þiunile vor face înþelegeri pentru înche-ierea ºi buna structurare a cooperãrii între autoritãþile militare ºi civile.

Sprijinul militar al operaþiunilorcivile va fi acordat folosindu-se ace-leaºi principii ºi politici descrise ante-rior. Naþiunile sunt responsabile pentruprocurarea resurselor de miºcare ºi transport. Planificarea naþionalã a spriji-nului operaþional trebuie sã impliceautoritãþile de transport naþionalecorespunzãtoare, civile ºi militare, înprocesul de obþinere a resurselor demiºcare ºi transport, care trebuie sã seextindã atât asupra resurselor naþionalecât ºi internaþionale, fiind necesar sã seia în considerare:

• realizarea înþelegerilor corespun-

zãtoare pentru obþinerea accesului laresursele de miºcare ºi transport civile

prin folosirea practicilor comercialenormale, în cea mai mare mãsurãposibilã, inclusiv posibilitatea folosiriiresurselor naþiunilor membre NATO câtºi a celor care nu sunt membre NATO,precum ºi înþelegeri contractuale caresã devinã operaþionale în condiþiispecifice;

• cererea, la comandamentul aliatcorespunzãtor, pentru obþinerea acce-

sului la resursele de transport militare,puse la dispoziþie de cãtre alte naþiunipentru folosirea în cooperare, include înþelegeri pentru obþinerea resurselorde transport militare;

• accesul la piaþa civilã de transport,sub coordonarea directã a comanda-mentelor NATO, câºtigându-se astfelresursele în conformitate cu prioritãþileoperaþionale ºi minimalizându-se com-petiþia naþionalã pentru resurse;

• realizarea înþelegerilor pentru controlul ºi redirecþionarea resurselor de transport civile, dacã apare situaþia capiaþa comercialã sã nu poatã îndeplinicererile. Acestea pot fi constituþionale,statutare sau contractuale ºi pot include înþelegeri bi sau multilaterale sau încadrul alianþei;

• înºtiinþarea autoritãþilor NATO co-respunzãtoare despre acele resurse de transport militare ºi civile care pot fi dis-ponibile pentru folosire comunã sau încooperare.

Cunoscându-se cã resursele de

transport civile opereazã în mod normal în condiþii de piaþã, NATO ºi autoritãþile

naþionale vor trebui sã continue reali-zarea înþelegerilor colective care sãasigure resursele civile potrivite, ce potfi obþinute rapid ºi sigur. Naþiunea carefoloseºte resurse de transport ale altei

naþiuni este responsabilã pentru ram-bursarea costurilor cãtre acea naþiunesau agenþie furnizoare de resurse, dacãaceastã rambursare este cerutã.

Comanda ºi controlul resurselor demiºcare ºi transport rãmân asupra na- þiunilor proprietare. Dacã naþiunile nu au încheiat alte înþelegeri cu autoritãþile,NATO va furniza misiuni naþiunilor carevor exercita comanda ºi controlul ope-raþional, precum ºi detalierea sarcinilormisiunii resurselor de miºcare ºi trans-port.

Sprijinul comunicaþiilor ºi prelucra-rea automatã a datelor, interoperabili- tatea, unde este necesarã, securitateacomunicaþiilor ºi facilitãþile prelucrãriiautomate a datelor sunt necesare pentru a sprijini procurarea resurselor demiºcare ºi transport ºi oferã posibilitatea planificãrii corespunzãtoare acontrolului ºi coordonãrii. AutoritãþileNATO ºi naþionale de miºcare ºi transport trebuie sã continue sprijinireadezvoltãrii reþelei sistemelor de

comunicaþii NATO ºi naþionale, astfel încât statele majore de miºcare ºi transport aliate ºi naþionale sã poatãcomunica rapid pentru planificare ºiexecuþie. Pentru a fi viabile, comu-nicaþiile ºi sistemele de procesareautomatã a datelor trebuie sã furnizezeoportun comandanþilor informaþiilereferitoare la situaþia dislocãrii forþei,disponibilitatea resurselor de transportºi situaþia cãilor de comunicaþie. Întreautoritãþile militare ºi civile de transport trebuie sã existe legãturi stabile cureþelele lor de comunicaþie. Programelede sprijin al comunicaþiilor ºi proce-sarea automatã a datelor referitoare lasistemele de miºcare ºi transport trebuie sã fie încorporate în cadrularhitecturii sistemului nord-atlantic decomandã ºi control al informaþiilor(NACCIS). Naþiunile trebuie sã continuesprijinirea dezvoltãrii sistemului aliat dedislocare ºi miºcare(ADAMS) ºi sãstabileascã o reþea de procesare auto-matã a datelor compatibilã cu structu-

rile de miºcare ºi transport din cadrulNATO.




LUMEA MILITARĂ


Imediat dupã obþinerea indepen-denþei Belgiei, la 26 ianuarie 1831 a fostcreat Depozitul de Rãzboi ºi de Topo- grafie , un fel de comandament logistic ºiinstitut geografic al armatei. Cele circa

50.000 de cãrþi, rãspândite iniþial în di-verse garnizoane din þarã, au fost „cen- tralizate” în capitalã, constituind la înce-put o bibliotecã de lucru a GuvernuluiProvizoriu, apoi a întregului Cabinet, ºi în cele din urmã Biblioteca Ministerului de Rãzboi .

Schimbarea denumirii oficiale a mi-nisterului în Ministerul Apãrãrii Naþio-nale a determinat ºi adaptarea denumiriibibliotecii, pãstrându-se profilul de bi-bliotecã specializatã ºi caracterul auto-nom.

În timpul celor douã rãzboaie mon-diale, cei peste opt ani de ocupaþie ger-manã (1914-1918 ºi 1940-1944) au afectatfuncþionarea multor instituþii de impor- tanþã naþionalã, dar colecþiile biblioteciiau rãmas relativ intacte, fiind gãzduitechiar în clãdirea Ministerului de Rãzboidin Bruxelles, pânã în 1945, când au fostmutate în fosta cazarmã a grenadierilor.

În 1970, cele mai valoroase lucrãri,prin vechimea, raritatea, conþinutul, le-gãtura sau preþul lor de achiziþie, au fostreunite într-o „salã preþioasã”, un fel de

colecþie de patrimoniu.Construirea unui nou local, conceputspecial pentru activitãþile de bibliotecãºi de centru de documentare, a permismutarea colecþiilor în actualul ampla-sament din cartierul Reine Elisabeth, în1976. Hãrþile ºi regulamentele militarepãstrate începând din 1831 au fost transferate Centrului de DocumentareIstoricã, imediat dupã mutarea acestuia în aceeaºi clãdire. În 1979, întreagastructurã a primit denumirea de Biblio- teca Centralã a Apãrãrii Naþionale ,

având atribuþii de centru de documentare ºi de bibliotecã.

De-a lungul anilor, numeroºi ofiþeri aiarmatei belgiene, oameni de culturã,istorici, profesori universitari, autori ºieditori doneazã cãrþi ºi publicaþii perio-dice pentru îmbogãþirea colecþiilor bi-

bliotecii, ajunse astãzi la circa 450.000de unitãþi de bibliotecã. În ultimii anis-au adunat peste 5.000 de materialeaudio-vizuale, casete audio ºi video, CD-rom-uri ºi DVD-uri.

Cãrþile, publicaþiile periodice ºimaterialele audio-vizuale acoperã do-meniile istorie ºi istorie militarã, tehnicãcivilã ºi militarã, politicã de apãrare,relaþii ºi organizaþii internaþionale,

ºtiinþe socio-umane, ºtiinþe exacte ºiaplicate etc.

Colecþiile bibliotecii sunt consultatede peste 8.000 de cititori activi, careviziteazã anual sãlile de lecturã de circa

30.000 de ori, solicitând mai mult de35.000 de lucrãri. În fiecare an, bene-ficiarii bibliotecii solicitã ºi serviciilebibliografice elaboreazã aproximativ 500de cercetãri bibliografice pe temespecifice domeniilor enumerate mai sus.

În perioada mai-octombrie 2004,biblioteca a fost închisã pentru reno-varea depozitelor de publicaþii, a sãlilorde lecturã ºi a birourilor pentru perso-

Biblioteca Centralã a Apãrãrii

din Belgia la 175 de aniRaymond De Haes




LUMEA MILITARĂ


Î. Care sunt preocupãrile mediiloracademice din Belgia ºi Franþa cuprivire la raportul dintre securitateasocialã ºi cea naþionalã?

R. Din pãcate, lumea academicãeste prea specializatã în cercetãrilesale ºi nu analizeazã legãtura dintrecele douã problematici.

Î. Care sunt factorii (economici,sociali, politici, interni, externi etc.)care pot determina stabilitateasocialã a UE?

R. a) îndeplinirea obiectiveloradoptate de Strategia de la Lisabona:dimensiunea pieþei interne, cercetarea

Doamna Janine GOETSCHYeste cercetãtor la Centrul Naþional de Cercetãri – Universitatea din Nanterre , profesor la Institutul de Studii Europene din cadrul Universitãþii Libere din Bruxelles ºiexpert – evaluator pentru proiecteleeuropene din cadrul celui de al VI- lea Program-Cadru de Cerceta- re/Dezvoltare al Comisiei Europene .Aflatã pentru câteva zile înRomânia, domnia sa a avutamabilitatea de a ne expunepunctul sãu de vedere cu privire launele aspecte ale politicii socialedin cadrul Uniunii Europene.Cuvintele puse în paranteze drepteºi sublinierile aparþin traducã- torului.

nalul bibliotecii, întreaga infrastructurãfiind adaptatã pentru respectarea nor-melor actuale în domeniul prevenirii in-cendiilor ºi exigenþelor privind protecþia

mediului ºi confortul la locul de muncã.Procesul de automatizare a informa- þiilor ºi a serviciilor bibliotecii a început în anul 1985. Primele PC-uri au fost utili-zate în descrierea bibliograficã ºi cata-logarea cãrþilor ºi publicaþiilor periodicenoi, precum ºi la catalogarea retroactivãa cãrþilor vechi ºi rare, conform noilorstandarde internaþionale.

În 1996, biblioteca a achiziþionat pro-gramul informatic ADLIB, care permitestocarea datelor bibliografice într-uncatalog online cu acces public (OPAC),

administrarea automatizatã a achiziþiilorºi comunicãrii publicaþiilor, utilizareaunui tezaur trilingv, cu termeni în limbileneerlandezã, francezã ºi englezã, ceasigurã posibilitãþi de cãutare ºi va-riante de combinare practic inepuiza-bile.

Catalogul bibliotecii este integrat peInternet în catalogul comun al bi-

bliotecilor serviciilor publice federale ºipermite accesul reciproc la toate bazelede date de interes naþional.

Deºi informaþia pe suport clasic

(cãrþi ºi periodice) îºi pãstreazã încãponderea calitativã ºi cantitativã înprezent ºi în viitorul apropiat, Internetulprovoacã o tendinþã de deplasare aopþiunilor de lecturã ºi de cercetarecãtre utilizatorul de informaþii, pregãtindcondiþiile realizãrii unei biblioteci vir- tuale digitale prin reþeaua Intranetuluimilitar, în curs de realizare ºi aflatãacum sub controlul tehnic al unuicomitet de acþiune.

Biblioteca Centralã a Apãrãrii dinBelgia a acumulat, în cei 175 de ani de

istorie naþionalã ºi istorie militarã, oexperienþã unicã ce constituie un tezaurde competenþã belgianã în domeniileapãrãrii ºi securitãþii la nivel naþional, încadrul NATO ºi în structurile de apãrareºi securitate ale Uniunii Europene.

Traducerea ºi adaptarea:prof. dr. Mihai Popescu

De la stânga la dreapta: Alexandru Mihalcea, Raymond De Haes ºi Liviu Viºan




LUMEA MILITARĂ


Janine Goetschy:

Stabilitatea socialãºi securitatea Europei– dezvoltarea, crearea de întreprinderiºi de locuri de muncã;

b) cheia succesului pentru Strategiade la Lisabona constã în abordarea

echilibratã a obiectivelor sociale ºieconomice;

c) în activitatea sa din cadrul OMC(Organizaþia Mondialã a Comerþului) ºiONU, UE trebuie sã convingã pe ceilalþiparticipanþi la viaþa internaþionalã (SUA,America Latinã, China etc.) deavantajele abordãrii echilibrate (socialºi economic);

d) preocuparea, în statele membre ºila nivelul întregii UE, pentru construcþiabugetarã calitativã – favorizându-se învãþãmântul ºi cheltuielile socialepentru a se asigura stabilitatea socialã(prin crearea locurilor de muncã ºicombaterea excluderii sociale);

e) în situaþiile de crizã, pactul social trebuie negociat , el contribuind, larândul sãu, la stabilitatea socialã;

f) asigurarea unei mai bune coor-donãri între politica macroeconomicã aUE ºi politicile macroeconomice naþio-nale, cum ar fi de exemplu în cadrul

domeniului fiscal;g) sindicatele, deºi aflate în crizã deefective, trebuie sã fie în continuare oforþã solidã de opoziþie în fiecare statmembru;

h) creºterea ponderii societãþii civile(asociaþiile ecologiste, ale consuma- torilor etc.) în dezbaterea publicã.

Î. Cum putem încadra problemabunei guvernãri, a securitãþii ºistabilitãþii sociale ?

R. Cadrul îl constituie guvernanþamondialã ºi constã din:

a) încurajarea constituirii blocurilorregionale de tip UE , [NAFTA]/ALENA[Asociaþia Nord – Americanã a LiberuluiSchimb1, MERCOSUR [Piaþa Comunã a

Americii de Sud], ASEAN [AsociaþiaNaþiunilor din Asia de Sud – Est] etc.,care sã aibã în vedere atât politicaeconomicã cât ºi cea internaþionalã;

b) temperarea hegemoniei ameri-cane – economicã ºi militarã – în lume;

c) FMI ºi Banca Mondialã trebuie sã încurajeze dezvoltarea politicilor (eco-nomice ºi sociale) echilibrate ale statelor;

d) OMC, în politica sa de liberalizarea comerþului internaþional, trebuie sã

þinã cont de obiectivele sociale ;e) asigurarea ºi dezvoltarea dreptu-

rilor fundamentale ale Biroului Interna- þional al Muncii (BIT );

f) organizaþiile internaþionale trebuiesã adopte o politicã de dezvoltare mai

dreaptã ºi mai echitabilã între þãrilesãrace ºi cele bogate;

g) prioritãþile bugetare trebuieschimbate pentru a se diminua cheltu-

ielile militare ºi a creºte cheltuielilesociale: aceastã politicã trebuie reali-zatã în cadrul G8 (sau G10 ? );

h) regândirea acordurilor de dezar-mare prin corelarea lor cu acordurile dedezvoltare economicã ºi socialã;

i) informarea marelui public (ºiasigurarea dezbaterii parlamentare) cuprivire la cursa înarmãrilor a unor puteriprecum China, Coreea, Pakistan, Indiaºi, desigur, SUA.

Î. În ce mod contribuie UE la sta-bilitatea economicã, socialã ºi politico-militarã a Europei în perspectivaaplicãrii Strategiei (Revizuite) de la Lisabona ?

R. Întrebarea care se pune este maidegrabã „În ce mod contribuie Strategiade la Lisabona la securitatea Europei?”Trebuie precizat cã obiectivele Strate- giei de la Lisabona au în vedere

stabilitatea economicã ºi socialã ºi nupe cea militarã. Strategia de la Lisabonaintereseazã, în mod deosebit, China ºi þãrile Americii Latine, UE (cel mai mareexportator din lume, cu cel mai marePIB) constituind cea mai mare putereeconomicã [comercialã] ºi civilã a lumii.Desigur, UE ar trebui sã devinã un actorcheie atât în politica internaþionalã, câtºi în afacerile militare.

(traducere ºi adaptareRuxandra Michaela Vidraºcu)

Universitatea Liberã din Bruxxeles – Facultateade ªtiinþe




LUMEA MILITARĂ


interviu realizat de

Adrian Pandea

- Domnule profesor, în primul rând, vãmulþumesc pentru cã aþi avut amabi-litatea sã ne acordaþi acest interviu.Reamintim cititorilor noºtri cã, în numã-rul trecut al revistei, am publicat unfragment din cartea profesorului Torrey,„The Russian Revolutionary Army andRomania. 1917”, carte care, între timp, aapãrut pe piaþã, la Editura Militarã. Aþi

publicat de-a lungul anilor, numeroasestudii, articole ºi cãrþi dedicate istorieiRomâniei, în special în perioada PrimuluiRãzboi Mondial. Cum aþi ajuns la istoriaromânilor? A fost o simplã întâmplare?

- Teza mea de doctorat (1959) a avutdrept subiect politica Germaniei în þãrilebalcanice în timpul Primului RãzboiMondial. Inaugurarea, în 1960, aProgramului Fulbright de schimburiacademice între Statele Unite ºiRomânia mi-a oferit posibilitatea de a

cerceta bibliotecile ºi arhiveleromâneºti. Dupã aceea, obiectivulcercetãrilor mele a devenit România.

- Aþi abordat cu precãdere perioadaPrimului Rãzboi Mondial, care, pentruromâni, în multe momente, nu a fost tocmai un marº victorios. Ba chiardimpotrivã, eºecurile militare au fostnumeroase ºi, adeseori, supãrãtoarepentru vârfurile politice ºi militare, dar ºipentru opinia publicã. Am „câºtigat” însã pacea… Aºadar, în conformitate cu

un cliºeu destul de rãspândit, coman-danþi slabi sau fãrã noroc, în schimb,

politicieni abili ºi cu multã încredere în

steaua lor. Care credeþi cã a fost, dinpunctul dumneavoastrã de vedere,cheia acestui succes românesc?

- Desigur, faptul cã România a fostmembrã a Antantei, coaliþia victorioasã,a creat condiþiile pentru succesul sãufinal. Dar acesta nu ar fi fost posibil fãrãeroismul ºi spiritul de sacrificiu doveditede armatele române în luptele din varaanului 1917. Rezistenþa lor nu numai cã adus la înfrângerea forþelor austro-germane aflate în ofensivã, dar a ºi

validat, în ochii Aliaþilor, cerinþeleformulate de România pentru scopurile

rãzboiului ºi care îi fuseserã promiseprin Tratatul de alianþã din 1916.

- Înfrângerile de care vorbeam mai înainte ºi, în general, insatisfacþiile de tot felul au generat, în perioada inter-belicã, dar ºi mai târziu, o adevãratã„vânãtoare de vrãjitoare” în istorio-grafia româneascã dedicatã acestui

subiect. Trãdarea armatei ruse, fie eaimperialã, fie revoluþionarã, a fost unuldin leit-motivele acestui gen de expli-caþii a evenimentelor. ªi, daþi-mi voie sãspun, în foarte multe din cazuri, realitatea istoricã a confirmat aceste afirmaþii.Problema este dacã nu cumva genera-lizarea pripitã a faptelor incriminate a îndepãrtat istoriografia româneascã deadevãr. Punctul dvs. de vedere din „The Russian Revolutionary...” contrazicemulte din „tezele” principale ale teoriilorinvocate anterior. Nu vã este teamã cã,

mai ales în România, veþi fi înþeles greºitsau chiar etichetat ca rusofil? ªi cumconsideraþi relaþiile politice ale Româniecu Rusia, în primul rãzboi mondial:beneficã sau nu pentru Bucureºti?

- În aceastã carte ºi alte multe publicaþii,am probat eºecul ruºilor de a îndepliniobligaþiile pe care ºi le asumaserã faþãde România. În 1916, aceastã atitudine afost etichetatã drept „indiferenþã”. În1917, revoluþionarii radicali au devenit înmod deschis ostili ºi au încercat sã

submineze efortul de rãzboi al României. În acelaºi timp este important sã

Glenn E. Torrey:Valenþele istorieiromânilor




LUMEA MILITARĂ


recunoaºtem cã în bãtãliile cruciale din1917, alþi soldaþi ruºi, chiar dacã nu eraudornici sã atace, aveau încã voinþa de a-ºi apãra tranºeele. Este adevãrat cãmulþi dintre ei, sub presiune, ºi-aupãrãsit poziþiile, dar alþii au luptatcurajos, aºa cum atestã documentelegermane. Elogiul adus de generalulPrezan soldaþilor ruºi, citat în carteamea, trebuie sã ne rãmânã la fel de viu în memorie ca ºi trãdarea care a urmatascensiunii lui Lenin la putere, înnoiembrie 1917.

Nu este însã singurul subiect „delicat”al istoriei româneºti pe care l-aþiabordat în scrierile dumneavoastrã.Cazul colonelului Sturdza este foarteinteresant, dar fiind considerat jenantpentru imaginea armatei române ºi, îngeneral, a românilor, în majoritateacazurilor a fost expediat de istoriografianaþionalã sub câteva verdicte sim-plificatoare. Aþi scris un studiu inte-resant despre Sturdza, ce credeþi cã afost: un trãdãtor sau un exponent alsentimentelor antiruseºti? Au relevanþãastfel de cazuri pentru înþelegereaistoriei participãrii României la primulrãzboi mondial?

- În viziunea mea, colonelul Sturdza afost un trãdãtor care a acþionat înnumele a ceea ce credea el cã serveºtecel mai bine intereselor þãrii sale. Dar un trãdãtor care a fost privit cu dispreþchiar de cãtre ofiþerii germani. Ruso-fobia ºi îndepãrtarea sa faþã de lideriiRomâniei au fost agravate de o severãdepresie psihicã. Cazul lui Sturdza neajutã sã înþelegem cã, în România, erafoarte rãspânditã o neîncredere pro-fundã în Rusia, ca o consecinþã apoliticii ruseºti faþã de România, de

pânã atunci.Sunteþi cel care a publicat memoriilegeneralului H.M. Berthelot, o figurãlegendarã pentru români. Pentru mine afost o adevãratã revelaþie citirea însemnãrilor ºi scrisorilor generaluluifrancez: era cu totul altfel decât îþiputeai imagina din ceea ce se scrisesepânã atunci. Pot sã mãrturisesc acumcã, iniþial, poziþia lui Berthelot din jurnalºi din scrisori m-a dezamãgit, apoi a fostde-a dreptul pasionantã confruntareaafirmaþiilor sale cu cele ale unor con-

temporani români, în special ale adver-sarului sãu declarat, Alexandru

Averescu. Din lectura memoriilor amaflat un adevãr pe care de multe ori îlignorãm: nu totdeauna cel care te ajutã te ºi apreciazã (aºa cum îþi închipui) . Cea fost Berthelot în realitate pentruromâni: un mare prieten sau pur ºisimplu un militar care îndeplinea omisiune oarecare?

- În mod sigur, memoriile ºi cores-pondenþa generalului Berthelot conþinun numãr de comentarii condescen-dente, extrem de critice ºi nedrepte. Pede altã parte, ele conþin foarte multãadmiraþie pentru soldatul român. Acestedocumente, scrise în vâltoarea rãz-boiului, reflectã reacþiile emoþionaleintime ale lui Berthelot ºi, la origine, nuerau destinate publicãrii. Cea mai bunãdovadã cã Berthelot a fost un mareprieten al României a fost modul înflãcãrat în care a susþinut cauzaRomâniei în faþa liderilor militari ºipolitici francezi. Mai întâi, el i-a convins

sã aloce resursele necesare pentrurefacerea armatei române. Ulterior, afost atât de angajat în sprijinireaaspiraþiilor teritoriale ale României încâtºi-a pus în pericol cariera militarã. Pro-fesorul Iorga a recunoscut contribuþialui Berthelot atunci când l-a numit unuldin fondatorii României moderne. Dealtfel, am dezvoltat aceastã temã înbiografia lui Berthelot.

- Într-un interviu cu prof. Radu R.Florescu, acesta ne mãrturisea cã, de

fapt, nu a prea dorit sã scrie cãrþiledespre Dracula, cãrþi care i-au adus

faima. Dar Dracula este sau ar putea fi ocale, chiar dacã nu cea mai fericitã, dea ajunge la istoria românilor. Dle Torrey,pornind de la exemplul Berthelot, cecredeþi cã ar trebui sã facã româniipentru a-ºi face cunoscutã istoria ? Sau,mai bine spus, poate fi istoria o moda-litate de a-þi face cunoscut brandul de þarã de care se vorbeºte atât de mult înultimul timp?

- Cred cã istoria oferã un cadru fun-damental pentru abordãrile ºi opiniilecontemporane. Publicarea unor cãrþidespre istoria românilor, în limba en-glezã ºi destinate unui public non-român (subl. ns.), ar contribui la dez-voltarea unei imagini pozitive peste

hotare.- Dle profesor, altceva vã mai place laromâni în afarã de istorie? Vã leagãceva în mod deosebit de România?

- Am fost de ºase ori în România, înperioada 1961-1990, în stagii extinse decercetare. Am apreciat ospitalitatea ºiprietenia de care m-am bucurat ºi încomunitatea academicã, ºi în afara ei. În primii ani, aceasta implica ºi riscuripentru români. Câteva din cele mai

fericite amintiri sunt cele legate deconversaþiile purtate cu prietenii, laBucureºti, dar ºi de întâlnirile întâm-plãtoare pe care le-am avut cu locuitoriiunor mici aºezãri, în timpul peregri-nãrilor prin þarã.

- Care sunt proiectele dvs. de viitor? Am înþeles cã pregãtiþ i un nou volumdedicat participãrii României la PrimulRãzboi Mondial, ne puteþi da câtevaamãnunte?

- Scriu acum istoria operaþiilor militarepe frontul românesc în 1916-1919. Ea vafi axatã pe campaniile armatei române,dar cum se vor adresa unui spectru largde cititori, voi acorda o atenþie specialãpunctului de vedere al adversarilorromânilor despre aceste confruntãri.Având în vedere publicul-þintã, inten- þionez sã o intitulez Primul Rãzboi Mondial. Frontul românesc, 1916-1919.

- În încheiere, aº vrea sã vã mulþumesc

foarte mult pentru amabilitatea ºi prom-ptitudinea dvs.




LUMEA MILITARĂ

editura militarã

Cronica unui an aniversar În organizarea Editurii Militare ºi a Societãþii

Scriitorilor Militari, în perioada 19-23 octombrie2005, la Galeria Artelor a Cercului Militar Naþional, aavut loc ediþia inauguralã a Salonului de carte„Polemos”. Participanþi: Cavallioti, Codecs,Compania, Corint, Curtea Veche, Detectiv, Hasefer,Lider, Semne ºi Artemis, Tritonic, Ziua, Editura Mi-nisterului Administraþiei ºi Internelor, Editura Uni-

versitãþii Naþionale de Apãrare „Carol I“, CentrulTehnico-Editorial al Armatei, Trustul de Presã alArmatei, Gândirea Militarã Româneascã, EdituraMilitarã, Societatea Scriitorilor Militari.

Susþinutã de Direcþia Administrativã ºi Servicii –domnul general de brigadã Cãtãlin Zisu fiindpreºedintele de onoare – Editura Militarã a avutiniþiativa organizãrii acestui salon de carte, mar-când astfel aniversarea celor 55 de ani de existenþãai acestei prestigioase instituþii de culturã ºideschizând seria manifestãrilor dedicate ZileiArmatei României.

Salonul de carte „Polemos“ s-a nãscut din ideeade a oferi un spaþiu de expunere pentru producþiaeditorialã care are ca tematicã istoria, istoriamilitarã, politicile ºi strategiile de securitate, studiulconflictelor, problemele specifice ale comunicãriilegate de acestea. Pe timpul salonului, editurileparticipante au lansat titluri noi ºi incitante, pre-zentate de personalitãþi militare ºi culturale de primrang în faþa unui public numeros ºi entuziast.

Parteneri au fost Cercul Militar Naþional,Biblioteca Militarã Naþionalã, Societatea Editorilordin România, Asociaþia „George C. Marshall“

România ºi Amplus International Ltd., iar partenerimedia „Ziua“ ºi Trustul de Presã al Armatei.




LUMEA MILITARĂ

editura militarã




LUMEA MILITARĂ

maºina timpului

Adrian Pandea

Din fuga maºinii timpului

• Reþinem dintr-un incitant articolsemnat de George Weigel, teologcatolic, intitulat Moare Europa?.Pornind de la constatarea cã Europa

occidentalã se aflã într-o profundãcrizã a rãdãcinilor sale de civilizaþie ºistatuând legãtura intrinsecã abãtrânului continent cu America,Weigel crede cã existã cel puþin treimotive pentru care soarta Europei nupoate fi indiferentã americanilor: mai întâi, recunoºtinþa pentru antecesori, înal doilea rând, deficitul demografic alpopulaþiei europene bãºtinaºe, denaturã sã producã îngrijorare dincolode Atlantic; în fine, în al treilea rând,pericolul pe care autorul îl sesizeazã în

evoluþia ulterioarã a proiectuluidemocratic (referindu-se în special laadepþii democraþiei„procedurale”, care aproape au exclusreferirile la creºtinism din proiectulConstituþiei europene). Un punct devedere exprimat cu destul timp înainteaciocnirilor din Franþa.• Evenimente despre care AndréGlucksmann crede cã au avut la bazã opornire sinucigaºã, peste care s-ausuprapus crima ºi ludicul („plãcerea dea incendia lumea, crepusculul zeilor”).

Filosoful francez crede de altfel cãprotestatarii nu au fãcut decât sãreflecte nihilismul care dominã Franþa începând de la cele mai înalte niveluri.Pe locul opt în clasamentul expresiilorincorecte politic ale anului 2005 se aflã înlocuirea lui A.D. (anno domini) cu C.E.(era noastrã). Adicã, în loc de d.Hr., e.n.Cum ºi pentru urãrile de Crãciun, s-arecomandat înlocuirea lui Merry X-mas cu Happy Hollidays (sãrbãtori fericite),avem impresia cã maºina timpuluimerge aiurea…

• Comandourile din Piccadilly, aºa eraudenumite de autoritãþile americane

cohortele de prostituate londonezecare asediau, paºnic totuºi, trupelestaþionate acolo ºi le diminuau sensibilcapacitatea de luptã, în special datoritã

bolilor venerice.• Printre numeroase lucruri trãsnite pecare le-a consemnat istoria celui de-aldoilea rãzboi mondial, sã adãugãm ºisloganul inserat pe un afiº depropagandã german destinat difuzãrii înAlbion: „Shakespeare este mai jucat înGermania decât în Anglia”.• O carte apãrutã în Finlanda probeazãcã majoritatea cetãþenilor care aueºuat în tentativa de a ajunge înOccident, traversând þara celor 1000 delacuri, au fost extrãdaþi de autoritãþile

de la Helsinki. În pofida suspiciuniiexistenþei unui acord secret cuKremlinul, aceastã manierã de arezolva problemele a fost decisã depreºedintele Urho Kekkonen, imediatdupã preluarea postului, în 1956.• La sfârºitul lui octombrie, la Dresda,un serviciu religios, la care auparticipat peste 10 000 de oameni, amarcat repunerea în circulaþie a

catedralei Frauenkirche, distrusã în timpul bombardamentelor aliate dinfebruarie 1945.• O curatoare de la Muzeul Puºkin din

Moscova, intervievatã de o ziaristãgermanã cu privire la soarta operelorde artã „capturate” de Armata Roºiedin Germania, în timpul ºi dupã celede-al doilea rãzboi mondial, nu s-a sfiitsã invoce exemplul picturilor ºisculpturilor italiene care au ajuns laLuvru prin intermediul trupelor luiNapoleon. Nimic nou sub soare, puþinesperanþe pentru cei care nu prea aumulte de dat „la schimb”.• Proiectul unui centru „împotrivaexpulzãrilor”, dedicat tragediei

germanilor care au fost nevoiþi sã-ºipãrãseascã locurile de baºtinã lasfârºitul celui de-al doilea rãzboimondial, a ridicat tensiunea întreVarºovia ºi Berlin. Preºedintele polonezs-a declarat ferm împotriva oricãrei tentative de a ridica un simbol vizibil algermanilor evacuaþi din þãrile vecine.De cealaltã parte, principalasusþinãtoare a proiectului, ErikaSteinbach, ea însãºi originarã dinGdansk, crede cã alegerea luiKaczynski a adus relaþiile germano-

polone la tot ceea ce poate fi mai rãu.O situaþie pe care cancelarul AngelaMerkel a încercat sã o lãmureascã încursul recentei vizite în Polonia.Dincolo de disputele de moment, acãror combustie este de multe oripoliticianistã, rãmâne întrebarealegitimã a comentatorilor germani: estelumea pregãtitã sã accepte cã ºigermanii au fost victime aleconflagraþiei?• Într-un interviu acordat lui „DerSpiegel” cu ocazia împlinirii a 60 de ani

de la procesul de la Nürnberg,Whitney Harris, care a fãcut parte din




LUMEA MILITARĂ

maºina timpului

echipa de acuzatori, mãrturiseºte cã înmomentul declanºãrii investigaþiilor nuavea nici cea mai micã idee despreproporþiile genocidului. Harris crede cã, totuºi, acesta nu este datorat înexclusivitate germanilor, ci crizeiprofunde a moralitãþii în secolul al XX-lea, crizã care a debutat cu primulrãzboi mondial.• Fascinantã biografia generaluluigerman Walter Krupinski (n. 1920), aºacum se contureazã din interviul acordatpublicaþiei Military History Magazine :as al Luftwaffe, cu 197 de victorii, pilotpe temutele Messerschmitt 262,

membru al Organizaþiei Gehlen,participant la construirea noii aviaþiimilitare germane. Întrebat care ar fisfatul pe care l-ar da tinerilor de astãzi,a rãspuns: „Sã nu aveþi încredere în

dictatori ºi în nebuni!”• Gripa spaniolã din 1918 a primit acestnume datoritã faptului cã Spania a fostcea care a fãcut publicã izbucnireaacelei devastatoare epidemii, care, prinvictimele provocate (între 25 ºi 37 demilioane, la nivel planetar), a fost unfactor de multiplicare a ororilor primuluirãzboi mondial. Cercetãri recente aratãcã, de fapt, era vorba tot de o gripãaviarã, al cãrei prim focar a fost ocazarmã – Camp Funston - din oraºulamerican Fort Riley, trupele americane

din Corpul expediþionar fiind, probabil,vectorul care a adus epidemia înEuropa.• 50 de ani de la constituireaBundeswehr-ului, moment important înevoluþia Germaniei postbelice ºi amediului de securitate european.Deviza anului aniversar: „Entschiedenfür Frieden (deciºi penru pace)”.• În 1991, statuia lui Felix Dzerjinski,pãrintele Cekãi, a fost doborâtã de pepiedestalul sãu în faþa unei mulþimi carespera cã astfel se despãrþea, definitiv,

de un trecut marcat de teroare. Oscenã pe care am mai vãzut-o ºi în alte

pãrþi… De curând, o nouã statuie a luiDzerjinski a fost ridicatã la Moscova, edrept într-o altã locaþie. O reparaþie?• 20 de ani de la Summitul sovieto-american de la Geneva, 10 ani de

încheierea acordului de la Dayton, 100de ani de publicarea faimoasei ecuaþiia lui Einstein, E=mc2, 500 de ani de lacrearea gãrzii elveþiene a suveranuluipontif.• „Tâmplarul Elser împotriva FühreruluiAdolf Hitler” este titlul uneiemoþionante evocãri a unui personajobscur care ar fi putut schimba istorialumii. Georg Elser, simpatizant destânga, a încercat sã-l asasineze peHitler pe 8 noiembrie 1939, înBürgerbräukeller din München, acolo

unde acesta þinea obiºnuitul discursaniversar pentru puciul din 1923. Dincauza ceþei însã, aeroportul fiind închis,Hitler a plecat mai devreme pentru aajunge la Berlin cu trenul. Bombaartizanalã pusã de Elser într-una dincoloanele berãriei a explodat la 17minute dupã plecarea Führerului ºi aucis ºase oameni. Nesemnificativpentru cursul istoriei…• Adam Michnik scrie un pasionantarticol (În cãutarea sensului pierdut ) la25 de ani de când, în august 1980,

Polonia „a schimbat faþa lumii”, în fapto istorie sui generis a Solidaritãþii, alcãrei fondator a fost. Vremurile în caregreviºtii de la Gdansk au impusautoritãþilor comuniste un acord care apermis înfiinþarea sindicatelorindependente sunt vãzute de Michnikca aparþinând unor timpuri în carepolonezii, animaþi de trei oameni-miracol (Papa Ioan Paul al II-lea, LechWalesa ºi Czeslaw Milosz), fãceauistorie. Ce se întâmplã astãzi:„Muncitorii au drepturile pe care le-aucerut în august 1980, deºi condiþiile lorde viaþã sunt adesea dramatice, iaracþiunile antreprenorilor privaþi întruchipeazã cel mai sãlbaticcapitalism (…). Þãranii au, deasemenea, toate drepturile, dar se temde competiþia strãinã ºi de schimbãrilestructurale care au loc în mediul rural.Intelectualii ºi artiºtii nu se mai aflã subincidenþa nici unei ideologiiconducãtoare sau cenzuri. Pot scrie ºipublica tot ceea ce vor, dar sunt

consternaþi sã vadã cum se diminueazãfondurile publice pentru ºtiinþã ºi

culturã. Vocile lor, atât de importante înzilele tiraniei, sunt acum pierdute încacofonia culturii de masã. Bisericacatolicã se bucurã de toate drepturile(…), dar se teme cã enoriaºii nu-iurmeazã instrucþiunile (…). Într-un

cuvânt, toþi au dobândit drepturilepentru care au luptat în august 1980,dar nimeni nu se simte fericit în Polonialiberã.” ªi, mai departe: „ Frustrareaprovocatã de ºomaj ºi insecuritatesocialã este însoþitã de un alt gen denemulþumire: setea de justiþie nu a fostsatisfãcutã (…). Problema este cã toate schimbãrile revoluþionare trezescsperanþe ºi aºteptãri care nu pot finiciodatã împlinite. În acest sens, toaterevoluþiile sunt neterminate sau trãdate.

Nici una din ele nu-i poate pedepsi pe toþi vinovaþii ºi nu-i poate recompensape toþi cei merituoºi (…). Cei carecautã justiþia perfectã trebuie sã-ºiaminteascã faptul cã numai execuþiilesunt perfecte.” Amare constatãri aleistoricului polonez, care, în final, scrie:„La 25 de ani dupã august 1980, îmispun singur ceea ce m-a învãþat odatãAntoni Slonimski: Polonia este un tãrâmal miraculosului ºi impredictibilului;este un cazan în care un înger ºi un

diavol amestecã pe rând. În Polonia,totul este posibil (subl.ns.), chiar ºischimbarea în bine.” Ne-au luat ºi„brandul” ãsta, deºi eram aproapeconvinºi cã avem exclusivitatea…• Salut, din Maºina timpului ,deschiderea seminariilor ColegiuluiNaþional de Apãrare, animate dedirectorul acestuia, Iulian Fota. Prima temã propusã, „De la lupta întreguluipopor la gestionarea globalizãrii: tendinþe ºi transformãri în politica de

securitate a României”, a generatdezbateri deosebit de interesante.




LUMEA MILITARĂ

maºina timpului

În ospitaliera ambianþã a Sãlii„ªtefan cel Mare ºi Sfânt“, a CerculuiMilitar Naþional, a avut loc, în ziua de

21 octombrie a. c., prima întâlnire dincadrul „Colocviilor POLEMOS“, cu tema„Adevãr ºi imaginar în percepþiacontemporanã a conflictelor”. Au luatparte cadre didactice universitare, cer-cetãtori în istorie ºi ºtiinþe sociale,scriitori, ziariºti, specialiºti în proble-matica mass-media ºi a conflictelor.Redãm, în cele ce urmeazã, o parte dinconþinutul intervenþiilor legate deaceastã temã de acutã actualitate.

Adrian Pandea, directorul EdituriiMilitare: Aº vrea sã încep cu câtevacuvinte despre rostul acestor „ColocviiPOLEMOS“. Organizatorii lor sunt: „So-cietatea Scriitorilor Militari” ºi revista„Lumea militarã”, cu susþinerea EdituriiMilitare. „Societatea Scriitorilor Mili- tari“ este o organizaþie non-guverna-mentalã care ºi-a propus sã promovezecultura în ºi despre armatã. De ase-menea, Societatea susþine un Salonliterar.

Începând de anul trecut, Societatea

a reuºit sã editeze ºi un magazin tri-mestrial, „Lumea militarã”, o revistãcare îºi propune sã promoveze inter-disciplinaritatea ºi dialogul. Dialogul între cei care se aflã în insti tuþi ilearmatei, între aceºtia ºi cei care se aflã în afara acestora, toþi concentraþiasupra fenomenului care este rãzboiul,asupra armatei, în general. „ColocviilePOLEMOS“ sunt un alt mod de expri-mare a acestor þeluri ale SocietãþiiScriitorilor Militari. Ele se vor tocmaiexpresia convingerii cã prin dialog

deschis, mai puþin formal, vom reuºi sãdezbatem ºi sã descifrãm sensuri ale

fenomenului contemporan. Intenþianoastrã este ca la aceste colocvii sãdepãºim ceea ce se întâmplã în generalla manifestãrile ºtiinþifice, mult preaformalizate.

Aici, în principiu, exprimãm punctede vedere personale ºi nu ale unorinstituþii. Folosind sintagme la modã,disputele nu au loc în termeni de hard- power ci de soft-power .

Intenþionãm sã conferim o anumitãregularitate acestor colocvii, sã nereunim de patru ori pe an, iar discuþiile

sã-ºi gãseascã reflectarea cel puþin înpaginile revistei „Lumea militarã”. Dacãlucrurile vor merge bine, dacã vom gãsi înþelegere, vom trece de faza unormateriale care sã sintetizeze discuþiile într-o revistã ºi poate vom ajunge lavolume colective. Poate!

În privinþa temei de astãzi, „Adevãrºi imaginar în percepþia contemporanã aconflictelor”, am pornit în alegerea ei dela o serie de constatãri, de la ceea ce se întâmplã la ora actualã în lume, de la cese întâmplã la noi. Sunt fenomene, pro-

cese aparent contradictorii. De exem-plu, o datã cu armatele contemporane,

care au devenit armate de profesioniºti, tot ce se rezolvã la nivelul militar capãtãun grad înalt de sofisticare, depãºeºte

cunoaºterea comunã. Pe de altã parte însã, când deschizi televizorul, sângele„nãvãleºte“ în casã, conflictul esteprezent, face parte din cotidian. S-auschimbat foarte mult formele de re-flectare a rãzboiului. În 1944, când trupele române veneau din Crimeea, înurma unei operaþii reuºite de evacuare,dupã ce au coborât de pe vapoare, laConstanþa, o parte dintre militari au maifost ambarcaþi încã o datã, ca sã fiefilmaþi. Pentru o imagine bunã, depropagandã. Asta a fost în 1944. În Irak, în vremurile noastre, Geraldo Rivera,ziaristul de la „Fox“, a fost trimis acasãfiindcã a desenat dispozitivul trupeloramericane în direct la TV. E o altãparadigmã, un alt mod de abordare, e oaltã vitezã.

S-a creat ºi un limbaj sofisticat,greu, poate, de digerat de cãtre toatãlumea, la nivelul analizei fenomenuluimilitar. Vorbim de asimetrii, vulnerabi-litãþi ºi capabilitãþi, idiosincrasie, folosimo serie de termeni care pot pãrea destul

de ciudaþi pentru cei care nu sunt spe-cializaþi în asemenea discipline.Pentru a intra efectiv în problema-

ticã, l-am rugat pe dl. Cãlin Hentea sãprezinte un punct de vedere. CãlinHentea este un cunoscut autor în domeniul problemelor legate de rãzboiulmediatic.

Cãlin Hentea: Încep printr-o deli-mitare care aparþine profesorului brita-nic Philip Taylor, specialist în propa-gandã ºi operaþii informaþionale, care, în

lucrãrile lui, puncteazã într-un modfoarte ferm diferenþa dintre rãzboiul real

Colocviile Polemos:

Conflictele contemporanede la adevãr la imaginar



ºi rãzboiul mediatizat. Adicã, diferenþacare existã între ceea ce se întâmplã înmod concret, în mod real, în teatrul deoperaþii ºi ceea ce vede omul obiºnuit,de acasã, la televizor, sau citeºte în

presã. Este o diferenþã la care subscriuºi voi încerca, parcurgând câteva exem-ple istorice, sã susþin aceastã delimi- tare.

Primul exemplu pe care pot sã-l daueste cazul legendarului ziarist britanicWilliam Russell, corespondent al ziarului„The Times” în rãzboiul din Crimeea ºicare, pentru prima datã, beneficiind deproaspãta apariþie a telegrafului, areuºit sã transmitã foarte rapid ºi cuextraordinar de mare curaj realitatearãzboiului ºi mai ales prestaþia trupelor

þãrii sale, dezvãluind grave carenþe deorganizare, de asistenþã medicalã ºiprezentându-le publicului londonez. Neaflãm la mijlocul secolului al XIX-lea, ladoar patruzeci de ani de la înfrângerealui Napoleon. Se credea în supremaþia ºi în invincibilitatea armatelor britanice,dar iatã cã dezvãluirile lui Russel auprovocat cãderea guvernului. El a reuºitsã schimbe percepþia general accep- tatã, aceea din teritoriul metropolitan,privind un conflict care se desfãºura înnumele englezilor la mii de kilometri

distanþã.Peste mai bine de o sutã de ani, la 31ianuarie 1968, în Vietnam, se producecelebra ofensivã a forþelor nord-vietna-meze în cooperare cu guerilele. În acelmoment, în teatrul de operaþii ºi înSaigon erau foarte mulþi corespondenþide rãzboi, în primul rând americani, carefilmau liber, în numele democraþiei ºi allibertãþii pentru care luptau StateleUnite acolo, ºi care au transmis instan- taneu o imagine în care AmbasadaS.U.A, deci un teritoriu sacrosanct pen-

tru contribuabilul american, era luatã cuasalt de trupele Vietcong, în timp ceinfanteriºtii marini americani se luptaucu disperare s-o apere. Atacatorii trecu-serã de gard, iar „Washington Post“ titra, a doua zi: „Vietcong cucereºte oparte din ambasada SUA. Clãdirea esterecuceritã prin luptã.“ Vorbind depercepþii, puternica armatã a S.U.A.pierdea rãzboiul din Vietnam. Înrealitate, ofensiva a fost zdrobitã decãtre trupele americane; Vietcong-ul ºi trupele nord-vietnameze au suferit pier-

deri considerabile. Dar, în acel moments-a creat o anumitã percepþie despre

desfãºurarea rãzboiului ºi se considerãazi cã acesta este punctul de cotiturã înschimbarea opiniilor publiculuiamerican faþã de intervenþia americanã în Vietnam.

În ochii opiniei publice din România,intrarea trupelor române în cel de-aldoilea rãzboi balcanic, în iulie 1913, apãrut, mai ales cã nu s-a tras nici uncartuº împotriva inamicului, un marº devoie. În þarã nu s-a ºtiut despre teribilaepidemie de holerã care a mãcinat trupele, de faptul cã asistenþa medicalãa fost departe de a fi corespunzãtoare. Încã un exemplu, tot din zona istoricã:momentul 16 octombrie 1941, când trupele române au cucerit Odessa,pãrea a fi o foarte frumoasã victorie.

Puþini ºtiau în þarã despre enormelepierderi de vieþi omeneºti, de costulextraordinar pe care trupele române l-au plãtit pentru a cuceri Odessa fãrãsprijinul în armament ºi tehnicã militarãcorespunzãtor, care ar fi putut fi primitde la nemþi. În felul acesta s-a obþinut ovictorie sutã la sutã româneascã.

Sã ne întoarcem mai mult în istorie,la Evul Mediu, când nu existau mijloacede comunicare în masã, aºa cum se întâmplã azi, ºi sã ne imaginãm oºtilenobililor plecând la rãzboi! În acel

perimetru în care se desfãºura lupta se tãiau capete, se sfârtecau trupuri,curgea sânge, se murea într-un modinimaginabil, dar suferinþele nu erau nicipe departe cunoscute de cãtre acei þãrani sau târgoveþi care rãmâneauacasã ºi care vedeau doar oºtile care se întorceau victorioase din luptã.

Îndrãznesc sã afirm cã nici acum,chiar dacã avem rãzboaie transmise îndirect, nu avem o percepþie mai pro-fundã, mai adevãratã, mai concretã

asupra rãzboiului decât a fost înainte.L-aº cita pe Donald Rumsfeld, carespunea, în timpul celui de-al doilearãzboi din Golf, referitor la transmisiile îndirect ale jurnaliºtilor încorporaþi cã totce transmit aceºtia nu reprezintãrãzboiul în ansamblul lui ci doar „felii“ale rãzboiului.

Din intervenþiile participanþilor ladezbaterile colocviului, am reþinut,pentru cititorii revistei „Lumeamilitarã“, câteva idei:

• În privinþa subiectului acestuialegat de percepþia conflictelor contem-porane, se poate vorbi despre lucrurilecare ne împiedicã sã avansãm cu

adevãrat în înþelegerea subiectului. Unulpleacã de la însãºi definirea conflictului,de la nivelul academic, la limbajul deanalizã sau limbajul politic gãsim înþele-geri extrem de diferite ale acestui cu-vânt. ªi, cu toate acestea, vorbim deconflict ca ºi când am înþelege acelaºilucru. În realitate, nu înþelegem acelaºilucru.

Dacã ne limitãm la utilizarea armatei,deci la confruntãri în care acþiuneafactorului militar este definitorie pentruinteracþiunea respectivã, se ridicã

întrebarea: avem vreo ºansã sã neformãm o imagine realã bazându-ne pe transmise prin diferite mijloace aconflictului, a fazelor lui? Niciodatãactul de a relata despre rãzboi nu a avutca intenþie ºi finalitate o descrierecompletã a lui. Rãzboiul, interacþiuneaarmatã din realitate este un fenomen cuanumite obiective, cu o anumitã deru-lare, cu o anumitã logicã, iar relatarealui este un fenomen de o cu totul altãnaturã, având cu totul alte finalitãþi. ªi


LUMEA MILITARĂ

maºina timpului




LUMEA MILITARĂ

maºina timpului

finalitatea relatãrii a fost, esenþialmente,una de naturã comercialã – de aici, tentaþia de a decupa felii ºi a le livra cape niºte mãrfuri; un produs care secheamã informaþie televizatã, media etc.

– sau a fost o finalitate comercial-poli- ticã, pentru cã aceste aºchii de realitate transmise prin presã au þintit acasã,diferite partide, poziþia diferiþilor factoride decizie ºi aºa mai departe.

Pe urmã, însãºi realitatea desprecare vorbim ar trebui sã o tratãm laplural. Nu avem o realitate ci avem ostructurã extraordinar de complexã defenomene diferite. Vorbim de o realitateoperaþionalã – unde sunt trupele, cefac –, de una a interacþiunii dintre ceidoi competitori, avem o realitate araportului dintre comandã ºi trupe,avem o realitate a ceea ce se întâmplã în zona logisticii, avem o realitate a trãirii psihologice. Aºadar, sunt nenu-mãrate structuri de realitate pe carenimeni nu le poate comprima ºi livraacasã pentru ca atunci când despa-chetezi sã ºi afli cum a fost rãzboiul. Undocumentar recent înlãtura ideea care adominat atâþia ani, legatã de cine a trasprimul glonþ la Pearl Harbour, demon-strând cã n-au fost japonezii ci ameri-canii, care au identificat unul sau douãdintre minisubmarinele care participau

la operaþii, pe unul chiar scufundându-l.Ar trebui, în concluzie, sã ne mulþumimcu faptul cã sunt douã funcþii diferite:una de ilustrare, care ºtim din capullocului cã nu e neutrã, are scopul ºiintenþiile ei, ºi una de recompunere –istorico-militarã, istorico-sociologicã,istorico-psihologicã etc. – a unui procescare s-a desfãºurat cândva. Iar recom-punerea aceasta e un proces carepoate sã dureze sute de ani, la urmaurmei, prin urmare, niciodatã nu vomavea finalizatã recompunerea, la nivelul

unui discurs, a ceea ce s-a întâmplat înrealitate.

• Întrebarea esenþialã pare a fiaceea cum ajungem la cunoaºtere ºiadevãr? Realitatea interacþionalã poatefi observatã, analizatã cu instrumentesociologice ºi atunci vom avea o anu-mitã realitate, o anumitã reprezentare aacelei realitãþi. Cu instrumentele istori-cului, cu metodele de care dispunecercetarea istoricã, fie clasicã fie maiapropiatã, vom obþine o cu totul altã

realitate. Este necesar sã precizãminstrumentele cu care facem analiza,

categoriile ºi conceptele cu care lu-crãm, ce semnificaþie acordãm cuvântu-lui, grupului de sunete „conflict”. Pe dealtã parte, atunci când vorbim dereprezentãri sociale, de percepþii este

foarte greu sã operãm cu noþiunile deadevãr ºi fals.Este foarte greu sã facem distincþie

între realitatea materialã, fizicã, palpa-bilã ºi produsul reprezentãrii pe care-lavem observând acel fenomen. Atuncicând operãm cu realitãþi din domeniulpolitic, social sau chiar artistic operãmcu acele realitãþi care sunt produsulutilizãrii unor categorii care definescsegmente din realitate. Atunci cândvorbim de conflictele contemporane trebuie sã le facem o despãrþire netã ºioperãm cu reprezentãri sociale sau cupercepþii. Mai mult, trebuie sã vedemdacã reprezentãrile pe care le creãm despre conflicte au ca þintã manipulareaconsumatorilor de informaþie saureprezentãrile pe care le avem despreconflicte ºi crizele politico-militare auca þintã informarea.

• Istoricul poate analiza evenimen- tele trecutului. În privinþa prezentului,este un cronicar care nu se poate im-plica, el poate doar transmite. Rãz-boaiele, de la începuturile istoriei pânã

la rãzboiul din Vietnam se supun unorlegitãþi, unor principii ºi pot fi analizatedintr-o asemenea perspectivã. Dar se întâmplã ºi altceva: rãzboiul din Vietnama fost câºtigat de cãtre americani post factum , mediatic, prin inventarea luiRambo. Nu mai conteazã ce s-a întâm-plat, de fapt, în teren.

Apoi, marea problemã este întot-deauna aceea cã nu existã o situaþieperfect albã sau perfect neagrã în con-

junctura internaþionalã. Sau cã aceastanu este interpretatã într-o manierã con-venþionalã. Iatã, faptul cã existãdiferenþe mari de nivel de dezvoltare între þãri. ONU a dat publicitãþii un

raport, acum câþiva ani, care spunea,aproximativ, cã nu existã þãri sãrace ºi þãri bogate în lume, existã þãri bineconduse ºi þãri prost conduse. Nucumva în mileniul al treilea tot ceea ceºtiam pânã acum, viziunea noastrã, toatã formaþia noastrã nu mai conteazã?Vorbim despre rolul factorului mediatic în înfãþiºarea evenimentelor, a trãirilormilitarilor, dar care este, de fapt,raportul, la ora actualã, între factorulmedia ºi factorul militar? Aceasta este o întrebare la care trebuie sã rãspundem

pentru viitor. Întrucât rãzboaiele secâºtigã mediatic, pare cã factorul militaraproape cã devine un… factor literar-artistic.

• Deºi rãzboiul este supus aceloraºilegi, el este altfel decât pânã acum. Sedesfãºoarã dupã o altã filozofie ºi dupão altã fizionomie. ªi asta, probabil, decând McNamara a trecut la conducereaDepartamentului Apãrãrii al S.U.A. ºi aadus filozofia eficienþei ºi a efectelor înarmata americanã dupã experienþaVietnamului. A apãrut, astfel, ºi con-ceptul de rãzboi bazat pe reþea. Acestaare, de fapt, trei mari grile, trei marireþele: o reþea cu rol de senzor de infor-maþii, dispusã peste tot în lume, înce-pând cu sateliþii geostaþionari, caresupravegheazã douãzeci ºi patru de oredin douãzeci ºi patru anumite zone aleplanetei – Afganistan, Irak º.a.m.d., înspecial zonele conflictuale –, conti-nuând cu grila sau reþeaua centralã deconducere, C4, unde sunt legate toatecomandamentele ºi toþi factorii dedecizie, în orice moment, precum ºi grila

platformelor de luptã (sau a execu- tanþilor sau a efectorilor). Fiind legate într-un sistem, existã ºi o filozofie defuncþionare a acestora, pentru cã fãrãaceastã filozofie poate avea loc ointoxicare informaþionalã, iar sistemulnu funcþioneazã. El nu funcþioneazãfoarte bine nici acum, este la început; afost experimentat în Afganistan ºi înIrak, a dat rezultate foarte bune atuncicând s-au confruntat o armatã cu altãarmatã, dar nu dã rezultate deloc atuncicând ar interveni gherilele, terorismul ºi

alte acþiuni asimetrice. De fapt, aceastãreþea creeazã un spaþiu virtual, un




LUMEA MILITARĂ

maºina timpului

spaþiu spiritual. Nodurile de reþea dauacest spaþiu, puterea reþelei este egalãcu numãrul nodurilor la pãtrat, de underezultã ceva foarte interesant, ceva cecu siguranþã va încãpea pe mâna

matematicienilor. Ca ºi teoria haosului.Experienþa de pânã acum aratã cãaceastã reþea capãtã o existenþã în sine.Devine, într-un fel, independentã ºi îºiexercitã anumite funcþii chiar în ceea cepriveºte rãzboiul. Rãzboiul însuºi devine,din ce în ce mai mult, dintr-o confruntarede tip entitate contra entitate, statcontra stat, o modalitate de „gestio-nare“ a crizelor ºi conflictelor. Pentruorice crizã, chiar ºi orice conflict micpoate avea consecinþe incalculabile. Caºi cum un fluture care bate din aripi pe þãrmurile Mãrii Negre poate sã producãun uragan la New York, peste o lunã.Deci, orice fel de conflict ar puteagenera o catastrofã imensã, pentru cãsistemele de arme pot sã declanºezeconsecinþe catastrofale.

Sunt de amintit aici câteva cuvintedespre sistemul „HARP”, un program decercetare asupra undelor de înaltãfrecvenþã. Sistemul respectiv esteinstalat undeva, în Alaska, undeatmosfera este limpede ºi ionosferapoate sã fie bine studiatã, e condus deforþele aeriene ºi forþele navale ale SUA

ºi are câteva obiective mari.Unul este acela de a studia com-portamentul ionosferei, þinând cont defaptul cã ea capteazã radiaþia solarã ºiradiaþia cosmicã ºi protejeazã Pãmântul împotriva efectelor acestora. Ionizareastratului superior al ionosferei degajã oenergie foarte mare. Programul cerce- teazã modul cum, acolo sus, unde poateajunge o undã de înaltã frecvenþã, secreeazã un efect de amplificare de 1,7milioane de ori. Oricine s-ar afla în acest„cuptor cu microunde“ ar fi pulverizat încâteva secunde. Programul acesta

poate crea o armã teribilã, a cãrei între-buinþare ar putea produce catastrofeuriaºe, inclusiv crearea unor nuclee deuragane. Dar unul dintre þelurile acestuiproiect este ºi acela de a protejapãmântul, atmosfera, de a sesiza la timpce se poate întâmpla ºi ce ne poateafecta; s-au publicat câteva materialelegate de aceste chestiuni, sunt ºicâteva cãrþi scrise, informaþia poatã figãsitã ºi pe Internet. Dar, practic, ima-ginea asupra acestor lucruri întot-deauna va fi fragmentatã, vor fi porþiuniasupra cãrora vom avea perspectiva;ansamblul nu-l stãpâneºte nimeni, nicimãcar cei care l-au creat, ºi atunci ne

aflãm la graniþa dintre o posibilãcatastrofã – dacã sistemul este scãpatde sub control – ºi gestionarea acestorconflicte, a acestor crize de un tipnemaiîntâlnit pânã acum, pentru cã, pemãsurã ce lumea progreseazã,ameninþãrile sunt din ce în ce mai mariºi vin din numeroase spectre.

Revenind la o problematicã de tipclasic, fragmentarea, imaginile care sevãd la televizor, au ºi n-au legãturã cuadevãrul din teren, din teatrele deoperaþii, de acolo de unde se deruleazãconflictele. Problema ar fi legatã deceea ce se aflã dincolo de ce se vede.Pentru cã tot ce este important, cum

spunea Saint-Exupéry, rãmâne invizibilpentru ochi.

• Conflictul este astãzi în cel mai înaltgrad motivat de interese, comparativ cu trecutul, când el era dominat despontaneitate, de rivalitãþi de tot felul,chiar la nivelul macro de grupuri, decomunitãþi întregi. Interesul acesta, încele mai multe situaþii, este ascuns. Sau,mai bine spus, este ascuns mareluipublic. Ar fi o greºealã sã credem cãputem descifra foarte rapid un meca-nism complex, raþional, pus la cale deoameni pregãtiþi special, cu mijloacespeciale, cu experienþã universalã ºibeneficiind de o monitorizare perma-nentã a dinamicii conflictului pe carel-au stimulat. Regula minimã într-unconflict este aceea cã niciodatã ceicare se aflã în disputã nu vor spuneadevãrul, sau îl vor spune atunci când elva pãrea incredibil, aºadar, va fi înpermanenþã o anumitã manipulare lanivel local ºi global.

Sã ne oprim doar la ce ar însemnacunoaºterea integralã a riscului pierde-rilor, de care însã nu vorbim niciodatã. Aface publice riscurile ºi mai ales

riscurile umane este o problemãdeosebitã astãzi..

S-ar putea pune o serie de întrebãri,mai mult ca un pretext pentru reflecþie.Oare ne gãsim, la nivel global, într-o

stare de rãzboi sau de pace? E pacerelativã sau o pace de perspectivã, maiales cã, probabil, în anumite cazuri,problemele se vor rezolva abia în sutede ani?

Ce facem când în unele state existão culturã în cadrul cãreia, cineva carecrede în divinitate, se jertfeºte pentru aomorî oameni? Sau: mijloacele de luptãactuale împotriva terorismului – custructuri militare performante, cu avi-oane, cu legãturi de toate felurile, cuarme nucleare ca mijloc de presiune –

sunt capabile sã facã odine ori, dimpo- trivã, sã producã mai multã dezordine?Iatã, aºadar, cã discuþia despre

adevãr ºi imaginar în percepþia publi-cului naºte mai multe întrebãri decâtrãspunsuri. Dar nu aceasta este o pro-vocare de care avem mereu nevoie tocmai pentru cercetarea adevãrului?

Poate cã, în contextul actual ºi la tipul de conflicte de astãzi, în care suntangrenaþi profesioniºti în utilizarea anu-mitor tehnici, nu putem vorbi de adevãr în sensul public ºi în sensul clasic.

• Astãzi nu se mai poate vorbi dezone de neutralitate. Conflictele contemporane impun fie opþiunea „pro“, fie„contra“. Iar aceasta în condiþiile încare nu existã o situaþie perfect albã sauperfect neagrã în relaþiile internaþionale.

Dacã ne gândim la globalizare, deexemplu, ea va distruge þãri, regiuni,pentru cã este un fenomen care nu maipoate fi limitat sau controlat, în cazcontrar putându-se ajunge la o crizã lanivel mondial care s-ar putea sã fie maidezastruoasã decât globalizarea,

Dar, în acelaºi timp, conform unor teorii ale analiºtilor de politicã mondialã,chiar ºi chestiunea identitãþii s-ar puteasã nu fie decât o ofensivã împotrivaglobalizãrii. Tipurile de conflicte pot îmbrãca forme extrem de diverse ºi potfi camuflate în modalitãþi subtile ºinebãnuite.

Globalizarea este însã ºi o problemãa actorilor statali, capacitatea de guver-nare a fiecãruia dintre ei fiind decisivã,mai importantã, în multe privinþe, decâtatât de mult invocatul ajutor al comu-

nitãþii internaþionale.„Lumea militarã“




LUMEA MILITARĂ

maºina timpului

În timp ce despre propagandã aauzit ºi vorbeºte toatã lumea, despreoperaþii informaþionale (information operations cu acronimele INFO OPS invariantã NATO ºi IO în accepþie ame-ricanã) doar câþiva iniþiaþi din anumitesfere militare, politice ºi academice potspune cã ºtiu despre ce este vorba.Asemãnãtor, reclama ºi publicitateaaparþinând cotidianului nostru comunsunt binecunoscute tuturor, dar la ce se

referã ºi cum se practicã operaþiilepsihologice sau PSYOPS (Psychological Operations ) doar câþiva militari specia-liºti din câteva armate moderne pot rãs-punde în deplinã cunoºtinþã de cauzã. Înfine, noþiunea de relaþii publice sau PR(Public Relations în terminologie euro-peanã) sau PA (Public Affairs în termi-nologia nord-americanã) tinde sã-ºicâºtige identitatea în conºtiinþa publicãcu din ce în ce mai multã acurateþe,datoritã aplicabilitãþii sale, deopotrivãcomerciale ºi instituþionale. Toþi aceºti

termeni sunt folosiþi în legãturã cu tendinþa dintotdeauna a oamenilor de a-ºi influenþa, de a-ºi convinge sau pur sisimplu de a-ºi impresiona semenii, cusau fãrã un scop bine definit, ºi într-unmod mai mult sau mai puþin onest.

Propaganda noastrãcea de toate zilele

Termenul de propagandã aparþinelimbajului comun al omului de pe stradã.Puþini sunt însã cei ce dovedesc o oare-

care reþinere în a folosi acest cuvânt ºiimplicit în a fi corecþi atunci când îl

atribuie. În discuþiile conviviale cuprietenii sau în declaraþiile politicienilor,cuvântul propagandã apare însã destulde frecvent ºi de fiecare datã el poartã oconotaþie peiorativ-negativã. Propagan-da este rãu famatã nu numai în þãrilefost comuniste, fost fasciste sau naziste,ci în toate democraþiile de tip occidental. Pentru majoritatea covârºitoare aoamenilor, propaganda este asociatãunei intenþii ascuns-malefice ºi drept

urmare este imoralã ºi reprobabilã sau, în cel mai bun caz, de neluat în seamã.Deºi nu au cunoscut niciodatã ante-

cedente propagandistice totalitare de tip nazist sau comunist, americanii auelaborat o definiþie oficialã destul de cu-prinzãtoare a propagandei. În doctrinapentru operaþii psihologice a forþelorarmate americane din 1994 ºi 2003 sepoate gãsi una din puþinele definiþii„oficiale” ale propagandei înscrisã într-un document doctrinar militar: „orice formã de comunicare în sprijinul unor

obiective naþionale în scopul influenþãrii opiniilor, emoþiilor, atitudinilor sau com- portamentelor oricãrui grup de oameni în beneficiul direct sau indirect al sponsorului acestei comunicãri ”. Tot înaceste documente poate fi gãsit drept termen de comparaþie ºi definiþia propa-gandei cuprinsã în documentele NATO,definiþie similarã cu cea americanã:orice informaþie, idee, doctrinã sau apel special diseminat în scopul influenþãrii opiniilor, emoþiilor, atitudinilor sau com- portamentului oricãrui grup specificat,

în beneficiul direct sau indirect al sponsorului acestei acþiuni. Pentru

americani orice formã de comunicare,(aºadar inclusiv relaþiile publice, ope-raþiile psihologice sau chiar ºi reclama)poate fi atinsã de virusul propagan-distic, rezultând astfel o influenþare cumijloace neprecizate a psihicului ºiraþionalului unei þinte alese, în beneficiulemitentului. Generozitatea acestor defi-niþii este cu atât mai surprinzãtoare cucât ele pot gãzdui nu numai conceptuloperaþiilor informaþionale, dar ºi majo-

ritatea categoriilor dispuse sub umbrelaacestora. Mai mult decât atât, aceeaºidoctrinã americanã pentru operaþiipsihologice întrunite din 2003 defineºtecontrapropaganda drept activitãþi de operaþii psihologice de identificare ºi avertizare asupra intenþiilor propagandistice ale adversarului. Prin urmarejocul delimitãrilor conceptuale doctri-nare pare sã ignore logica bunului simþ,care ar accepta cu greu un rãspuns la întrebarea de ce numai adversarului îieste atribuitã practica detestabilei pro-

pagande, în timp ce forþelor proprii lerevine doar onorabila ºi legitima misiunea contrapropagandei, materializabilãprin igienizatul instrumentar doctrinar aloperaþiilor psihologice. Semnificativãeste ºi precizarea nelipsitã din sus-numitele doctrine conform cãreia pro-paganda se face doar în interesul ºibeneficiul emitentului ºi sponsoruluiacesteia.

Fiind mult mai liberi ºi mai detaºaþide susceptibilitãþi politice, istoricii ºisociologii contemporani au excelat în

analize ºi definiþii ale propagandei, pecare au disecat-o din punct de vedere

Operaþiile informaþionale

sau noile haineale propagandei

Cãlin Hentea




LUMEA MILITARĂ

maºina timpului

politic, social, psihologic ºi chiarfilozofic. Spre exemplu, istoricul britanicOliver Thomson, dupã ce ºi-a dat acor-dul pentru sintagma despre propagandãlansatã de clasicii americani Walter

Lippmann ºi Naom Chomsky - înþeleasãca o „fabricã ce produce consensul” -,a propus la rândul sãu o definiþie foartesimplã: utilizarea capacitãþilor de comunicare de orice fel de cãtre un grup de oameni pentru obþinerea unor schimbãri atitudinale ºi comportamentale asupraaltui grup de oameni. Aceastã definiþieeste mai largã decât cea propusã îndoctrina militarã americanã, deoareceea nu face nici o referire la obligativi- tatea existenþei unor intenþii oneroaseale emitentului sau la identitatea dintre

sponsor ºi beneficiarul propagandei.Potrivit lui Thomson grupul de oamenice iniþiazã, beneficiazã sau suferã de peurma propagandei poate fi deopotrivãidentificat drept o instituþie a statuluisau o companie privatã, iar metodele ºimijloacele utilizate de acest sponsor potfi alese din întreg arsenalul comunica- þional disponibil.

Foarte apropiat de fenomenele contemporane din sfera comunicãrii publice în mediile militare ºi politice, istoriculbritanic Philip Taylor se pãstreazã în

limite la fel de largi pentru definirea pro-pagandei, prin care înþelege o acþiune deliberatã de persuasiune a oamenilor pentru ca aceºtia sã gândeascã ºi sã se comporte într-un fel dorit anume. Taylorinsistã asupra caracterului deliberat,precis ºi oneros direcþionat al demer-sului persuasiv, punând ºi el semnulidentitãþii între sponsorul-emitent ºi be-neficiarul propagandei. Mai mult decâtatât, Taylor nu se sfieºte sã califice ono-rant-inocentele relaþii publice drept oramurã a propagandei cãreia i s-a ata-

ºat o etichetã simpaticã (nice label ), în timp ce publicitatea sau reclama suntidentificate doar ca forme economiceale propagandei. Deºi Taylor nu o afirmãexplicit, dar continuând potrivit logiciisale, se poate afirma despre operaþiilepsihologice ºi cele informaþionale cã nusunt nimic altceva decât aplicaþiimilitare moderne ale eternei propa-gande, opinie pe care o împãrtãºim ºi osusþinem în totalitate. Ceea ce dinpunctul de vedere al lui Taylor legiti-meazã operaþiile informaþionale militare

sau civile naþionale desfãºurate destatele democratice este faptul cã ele

sunt conduse de politicieni aleºi demo-cratic ºi care folosesc instrumentaruloperaþiilor informaþionale în implemen- tarea politicii lor. Taylor acceptã chiar ºiideea deosebit de actualã privind nece-sitatea unei propagande de integrare într-o societate democraticã, dar cudouã condiþii: un plus de educaþie ºiculturã pentru marea masã a catego-riilor mai de jos ale societãþii ºi totpentru aceleaºi categorii un ºi mai largacces la informaþie.

De altfel, aceasta este tronsonul de

raþionament pe care teoreticienii brita-nicii se întâlnesc cu francezii, în speþãcu cel ce este considerat drept unul din teoreticienii postbelici clasici ai propa-gandei, sociologul Jacques Ellul: propa-ganda este un proces de persuasiunece face parte în mod normal ºi firesc dindinamica vieþii politice democratice. Înclasica analizã a lui Ellul pot fi identi-ficate numeroase elemente comune între propagandã ºi operaþii le infor-maþionale. Propaganda, spune Ellul, trebuie sã fie totalã, adicã sã utilizeze

toate mijloacele disponibile în atingereaobiectivelor propuse; exact acelaºilucru se întâmplã ºi în cazul operaþiilorinformaþionale care sinergizeazã ºicoordoneazã toate resursele dome-niului. De asemenea în viziunea lui Ellul,propaganda trebuie sã fie continuã ºidurabilã; la fel sunt concepute ºi pro-gramele campaniilor de operaþii infor-maþionale cu eficienþã cuantificabilãdoar pe termen lung. Analiza þintei avutã în vedere de propagandist sau despecialistul în PSYOPS, la fel ca ºi cel în

INFO OPS, se face plecând de la ex-ploatarea aceloraºi vulnerabilitãþi de

ordin sentimental, material sau precon-ceptual al celor cãrora se doreºte a li seinfluenþa comportamentele ºi reacþiile. În fine, se poate spune cã Ellul aprefigurat încã din 1961 transfigurareapropagandei în operaþii informaþionale,atunci când afirmã cã putem vorbi despre propagandã dacã acest ansamblu de publicitate, de relaþii publice,de asistenþã socialã (viitoarea cola-borare civili-militari, cunoscutã sub nu-mele de CIMIC sau CA – Civil Affairs) provoacã o anumitã concepþie globalã a

societãþii, un anume mod de viaþã .Evidenta apartenenþã intrinsecã apropagandei la viaþa politicã în demo-craþiile de tip occidental a fost exploa- tatã copios în perioada postbelicã deideologii comuniºti pentru a legitimiza ºioficializa propaganda de stat, chiar ºidupã ce aceasta fusese compromisã deregimurile fasciste ºi naziste. MihaiMilca definea în 1981 propaganda po- liticã drept un conglomerat de fenomene sociale ºi politice, psiho-sociale,ideologice ºi culturale sau altfel spus,

un fenomen social global, total . Aºadardacã totul stã sub semnul propagandei,atunci de ce sã nu facem din ea oinstituþie oficialã, respectabilã, ubicuãprecum aerul, dar menþinutã sub controlul ºi în beneficiul strict al emitentuluiºi beneficiarului acestuia – partidulcomunist, unicul existent ºi aflat laputere în stat. Dupã doar câþiva ani deviolentã represiune dictatorialã, timp încare sunt clipã de clipã agresaþi cuobstinaþie de o propagandã deºãnþatã,oamenii încep sã perceapã propaganda

drept ceva firesc, un inevitabil ingre-dient al decorului cotidian. Au trãit acest




LUMEA MILITARĂ

maºina timpului

sentiment atât italienii ºi germanii subregimurile totalitare de dreapta, cât ºiruºii începând din 1917, iar dupã 1945 ºimulte alte popoare sub la fel de repre-sivele regimuri totalitare de stânga.

Legitimizarea propagandeiprin INFO OPS

Chiar ºi printre militarii români derang foarte înalt domneºte o dulceconfuzie referitor la acest concept nou,

de sorginte americanã ºi care a fostadoptat ºi de NATO în 1999. Multora leeste încã imposibil sã deosebeascãoperaþiile informaþionale (INFO OPS – în terminologia NATO sau IO – în termi-nologia militarã americanã) de cele psi-hologice (PSYOPS) sau sã desprindãsintagma operaþiilor informaþionale, decea total diferitã a informaþiilor militare,cunoscute sub genericul de intelligence . Cu toate acestea, în operaþiilesau conflictele militare multinaþionalemoderne în care sunt implicaþi ºi militari

români, aceste concepte - INFO OPS ºiPSYOPS - funcþioneazã cu mai mult saumai puþinã eficienþã, fiind abundentacoperite din punct de vedere doctrinar.

Americanii fiind consideraþi „pãrinþiilegitimi” ai operaþiilor informaþionale,credem cã analiza conceptului trebuiesã plece de la definiþia doctrinarãmilitarã. În 1995 Doctrina operaþiunilor militare întrunite a forþelor armate ale SUA identifica afacerile publice (PA)PSYOPS-ul ºi diplomaþia publicã dreptaspecte ale instrumentarului informa-

þional al strategiei de securitate naþio-nalã, fiecare dintre aceste aspecte

reprezentând funcþii distincte ale unuiobiectiv unic. Conform doctrinei ameri-cane întrunite a operaþiilor informaþio-nale (IO) acestea implicã acþiuni îndrep- tate împotriva informaþiilor ºi sistemelor informaþionale ale adversarului, simultan cu protejarea propriilor informaþii ºi sisteme informaþionale . Aceastã defini- þie este extrem de puþin lãmuritoare înprivinþa detaliilor definitorii ale elementelor componente. În ceea ce priveºteun sistem informaþional, el reprezintã înconcepþia americanilor întreaga infra- structurã, organizare, personal ºi acele componente care colecteazã, proce- seazã, înmagazineazã sau acþioneazã pe bazã de informaþii, precum ºi procesele bazate pe informaþii .

La fel de generale sunt ºi aspecteledefinitorii ale operaþiilor informaþionaleofensive ºi defensive. Astfel operaþiile informaþionale ofensive presupun utilizarea integratã a acelor capacitãþi de- semnate care – sprijinite fiind prin acþiuni de intelligence - pot susþine atât influenþarea liderilor ºi factorilor de decizie ai adversarului, cât ºi îndeplinirea unor obiective specifice.Lucrurile încep sã se limpezeascã înmomentul în care doctrina americanãenumerã, fãrã a limita, capacitãþileavute în vedere a fi utilizate de operaþiileinformaþionale ofensive la o serie deacþiuni tipic rãzboinice, precum opera- þiile de securitate operaþionalã, de înºe-lare militarã, PSYOPS, rãzboi electronic,atacuri ºi distrugeri fizice, operaþii infor-maþionale speciale ºi atacuri asuprareþelelor de calculatoare.

În ceea ce priveºte operaþiile infor- maþionale defensive americane, acestea presupun integrarea ºi coordonareapoliticilor, procedurilor, operaþiilor,personalului ºi tehnologiilor în scopul protejãrii ºi apãrãrii propriilor informaþii

ºi sisteme informaþionale . Aceastãdefensivã informaþionalã este realizatãde militarii americani prin operaþii desecuritate informaþionalã, de contra- înºelare militarã, de contra-propagandã,contra-informativã, rãzboi electronic ºispeciale. Lipsesc deci din panopliadefensivei informaþionale americanePSYOPS-ul, distrugerea fizicã ºi înºe-larea militarã.

Ceea ce este esenþial în concepþiaoperaþiilor informaþionale americane –idee ce se regãseºte ºi în viziunea NATO

– este acest principiu coordonator ºi integrator al mai multor activitãþi deose-

bite în sine, dar toate având scopuripersuasive, din perspectiva sinergizãriiefectelor acestora pentru îndeplinireaunui anumit obiectiv comun. Cu altecuvinte, pragmatismul american adeterminat creºterea eficienþei tuturoractivitãþilor din sfera comunicãrii înmasã prin coordonarea unitarã a acestora în cadrul integrator creat ºi susþinutde operaþiile informaþionale. Practic,INFO-OPS-ul nu duce la crearea niciunui produs specific, cu toate cã pro-dusele create în cadrul operaþiilor psi-hologice, relaþiilor publice, CIMIC-ului, înºelãrii militare sunt coordonate ºi inte-grate prin mecanismele operaþiilor infor-maþionale.

În comparaþie cu americanii, con-ceptul de operaþii informaþionale – INFOOPS – este mult mai precis delimitat îndoctrina NATO, probabil pentru a nu trezi suspiciuni sau resentimente niciunuia dintre membri. In primul rând,domeniul INFO OPS este definit de treipiloni: oamenii – adicã liderii de opinie ºifactorii de decizie; apoi sistemele dehard – respectiv reþelele de calculatoare ºi procesare date ºi în fine, pro-cesele ce-i leagã pe lideri de sisteme,de exemplu structurile organizaþionale tehnici, tactici, proceduri. În cadrulacestui spectru, operaþiile informa- þionale sunt acele procese coordonate,în continuã miºcare care reunesc activi- tãþile diplomatice, politice ºi militare ale NATO pentru influenþarea factorilor de decizie non-NATO în sprijinul obiectivelor Alianþei . Pe de altã parte, con-form Politicii NATO, operaþiile informa- þionale militare sunt acele acþiuni coordonate în scopul influenþãrii liderilor ºi factorilor de decizie adversari pentru sprijinirea totalitãþii obiectivelor Alianþei prin afectarea informaþiilor, sistemelor ºi proceselor bazate pe informaþie ale

acestora, simultan cu exploatarea ºi protejarea propriilor informaþii ºi sisteme bazate pe informaþie.

Nu lipsitã de interes este ºi evoluþiaconceptului în cadrul Alianþei. Iniþial, în1998, NATO priveau operaþiile informa- þionale doar drept o strategie integra- toare în cadrul politicii rãzboiului de co-mandã ºi control – C2W. Apoi în ianuarie1999 a fost individualizat ºi dezvoltatconceptul de INFO OPS de cãtreComitetul Militar al NATO prin docu-mentul MC 422 ca o armã de sine

stãtãtoare, cu aplicabilitate militarãdeplinã. În 19 septembrie 2002 a fost




LUMEA MILITARĂ

maºina timpului

promulgatã noua politicã militarã aNATO în domeniul de sine stãtãtor alINFO OPS (MC 422/1) care a statuat termenul de Military INFO OPS – operaþiiinformaþionale militare, distincte deStrategiile Informaþionale ale NATO,dominate de diplomaþie ºi politicã. Pe dealtã parte, dacã americanii îºi clasificãoperaþiile informaþionale în ofensive ºidefensive, Alianþa îºi defineºte acesteacþiuni în strategice, operative ºi tactice. La nivel strategic, operaþiile infor-maþionale urmãresc influenþarea lide-rilor de opinie ºi a proceselor de luare adeciziei din cadrul naþiunilor non-mem-bre NATO prin diseminarea anumitormesaje politice, prin iniþiative diplo-matice ºi acþiuni militare de ordinstrategic. La nivel operativ – adicãacoperind un teatru de operaþii anume,precum cel din Kosovo sau dinAfganistan, în jurul Kabulului - INFO-OPS-ul aliat se desfãºoarã conform uneistrategii informaþionale militare pentru îndeplinirea de cãtre comandantul mi-litar al teatrului a unor anumite obiectivepolitico-militare bine definite prin reali-zarea unor efecte informaþionale ºi psi-hologice asupra unor lideri ºi procese. În sfârºit, la nivel, tactic operaþii leinformaþionale se realizeazã prin planuride acþiune locale ºi prin derularea întregului proces de feed-back infor-maþional direct din teren. La toatenivelele se urmãreºte în primul rândcucerirea ºi apoi pãstrarea superioritãþiiºi iniþiativei informaþionale faþã de ad-versar, liderii sau grupurile þintã avute în vedere. Cu alte cuvinte, începând dela mijlocul anilor 90, Alianþa NordAtlanticã ºi-a dezvoltat în mod continuuºi la toate nivelurile mecanisme din ce înce mai sofisticate de planificare, coor-donare, desemnare a þintelor, evaluareºi integrare a tuturor capacitãþilor salecu potenþial de comunicare ºi influen- þare a acelor grupuri þintã sau lideri avuþi în vedere.

În ceea ce-i priveºte pe români ei nudispun încã nici de elemente doctrinare,nici de structuri de operaþii informa- þionale, deºi defunctul regim ceauºistreuºise sã atingã un înalt grad decentralizare ºi coordonare a industrieipropagandistice comuniste. Prima crizãa unor cetãþeni români luaþi ostateci înIrak a cuprins însã toate elementele ne-

cesar a fi coordonate sub spectrul ope-raþiilor informaþionale. Problema româ-

nilor în acea crizã a fost tocmai lipsa deexperienþã ºi a pre-existenþei unui me-canism eficient de coordonare a tuturordomeniilor ºi acþiunilor. Acest mecanisma fost materializat ad-hoc prin faimoasacelulã de crizã instalatã la Cotroceni subconducerea nemijlocitã a preºedinteluiTraian Bãsescu ºi care a coagulat toateeforturile de soluþionare a crizei. Privinddin exterior evoluþia evenimentelor sepoate totuºi identifica modul de reacþiea elementelor componente tipice alepanopliei informaþionale. Astfel, relaþiilepublice au avut un rol central atât prindeclaraþiile publice ale preºedintelui (28martie, 13 aprilie), ale primului ministrusau ale ministrului de externe, cât ºi princomunicatele de presã, care mai multdecât oricând în România post-decem-bristã, au fost apoi analizate ºi disecatecuvânt cu cuvânt ºi chiar printre acestea. Un rol major l-a avut ºi dialogulneoficial dintre celula de crizã ºi lideriiprincipalelor organe de presã dinBucureºti, dialog care a influenþat direct trendul mediatizãrii crizei ºi implicitcrearea climatului psihologic în rândulopiniei publice. Greu de afirmat dacã teroriºtii au avut iniþial vreun plan deagresiune psihologicã progresivã, daraceastã componentã majorã – specificãde altfel oricãrui act terorist - a fost maimult decât evidentã. Canalele de comu-nicare mediaticã folosite de cãtre teroriºti (televiziunile Al Jazeera, apoiPrima TV) efectele psihologice alemizanscenei fiecãrui mesaj video cuostaticii (la început festiv colorat ºianimat, de tip Hollywood, apoi într-un

alb-negru apocaliptic, cãmaºa porto-calie a morþii – replicã a þinutei deþinu- þilor de la Guantanamo) au fost subiectede discuþie ºi analize mai mult sau maipuþin competente ºi autorizate pe toatecanalele media române. Ceea ceevident cã a lipsit pãrþii române a fost unplan de contracarare a efectelor uneiastfel de agresiuni psihologice asuprapopulaþiei, dar ºi asupra clasei politice ºiliderilor de opinie. La fel de slabpregãtitã a fost ºi întreaga clasã politicã(s-a mers pânã la oferte aberant-ridicolede schimb de ostatici formulate emfaticºi populist de un lider de partid parla-mentar). Mulþi politicieni de „frunte” nuºtiau cât de cât clar care erau ampli- tudinea, poziþia ºi specificul prezenþelormilitare române în teatrele de operaþii

din Irak ºi Afganistan, nefiind capabili sãdistingã între o prezenþã sub steagulNATO ºi una în cadrul unei Coaliþii. Multmai puþine pretenþii au putut fi formulatela nivelul reacþiilor emoþionale aleomului de rând care habar nu aveadespre implicaþiile nu numai militare, ciºi efectele politice sau imagologice pe termen mediu ºi lung ale unei retrageri a trupelor române din Irak sub dictatulunui ºantaj terorist. Stupefacþia autori- tãþilor faþã de cvasi-totala necunoaºterede cãtre populaþie a raþiunilor (avantaje

ºi dezavantaje politice, economice pe termen scurt, mediu ºi lung pentru statulromân) ºi a cadrului în care trupeleromâne acþioneazã în teatre de operaþii în afara þãrii nu a fost egalatã decât dederuta în gãsirea unei soluþii rapide ºieficiente de contracarare a presiuniistrãzii la inacceptabila retragere a tru-pelor din Irak. Despre aportul serviciilorsecrete, a intelligence-ului, aºa cum eraºi firesc, prea puþine lucruri s-au spus înpublic, dar toatã lumea a recunoscutcontribuþia ºi rolul major al acestora, nudoar ca furnizoare de informaþii ºianalize, ci mai ales ca actori principali aicrizei. Diplomaþia publicã a intrat ºi eape o poziþie centralã în arena crizei prinintervenþiile ambasadorului român laBagdad pe lângã organizaþiile religioasesau autoritãþile irakiene, prin reacþiilediplomaþiei SUA, precum ºi dezbateriledin forurile europene. Foarte important afost ºi managementul evenimenteloriniþiate de autoritãþi sau de alte forþe înperioada crizei, precum arestareaafaceristului sirian Omar Hayssam saumanifestaþiile destul de firave de

solidaritate cu ostaticii ºi mai ales slo-ganurile antimilitariste aferente aces-




LUMEA MILITARĂ

maºina timpului

tora în Bucureºti sau în provincie. Aºa-dar, criza ostaticilor a marcat interacþiu-nea unei multitudini de domenii deacþiune a cãror coordonare a fost ges- tionatã empiric ºi cu evidente sincope,situaþie care nu ar fi fost posibilã dacãRomânia ar fi dispus de o structurãinformaþionalã cel puþin la nivelulConsiliului Suprem de Apãrare a Þãrii.

Misterele PSYOPS

În ianuarie 1962 militarii americaniau renunþat doctrinar la termenul de„rãzboi” psihologic ºi l-au înlocuit cu celde „operaþii” psihologice - PSYOPS,deoarece aceste acþiuni vizau nu doarforþele armate ale inamicului, ci ºi popu-laþia civilã a acestuia, iar pe fundalul

rãzboaielor comuniste de eliberarenaþionalã, foarte populare în acea pe-rioadã, asumarea desfãºurãrii unuirãzboi psihologic împotriva civililordevenea extrem de „incorectã politic”.Cu toate acestea, mass-media continuãsã prefere adesea mult mai belicosul ºimai spectaculosul termen de „rãzboipsihologic” chiar ºi atunci când sevorbeºte în decorul unor teatre deoperaþii unde nimeni nu se bate, ci semenþine pacea, sau despre zone în carenici mãcar nu se desfãºoarã operaþii

militare. La fel ca ºi în cazul operaþiilorinformaþionale (de fapt înaintea acestora) NATO a preluat tot de la americaniconceptul de PSYOPS, cãruia i-a ataºatcâteva necesare ºi inevitabile limite ºiprecauþii politice.

În manualul din 2000 al PSYOPS-uluiamerican este specificat scopul acestoracþiuni drept acela de a influenþa comportamentele audienþei þintã în sprijinul obiectivelor naþionale ale politicii Statelor Unite, precum ºi intenþiile comandantului militar la nivelul strategic,

operativ ºi tactic de ducere a rãzboiului .Practic, comandanþii planificã operaþiilepsihologice pentru a dirija informaþii ºi indicatori selectaþi spre audienþe þintã strãine în scopul de a le influenþaemoþiile, motivele, raþionamentele ºi în ultimã instanþã comportamentele guvernelor, organizaþiilor, grupurilor ºi indivi- zilor strãini . Manualul american deoperaþii psihologice din 1994, în glosarulde termeni ºi acronime, defineºte ºirepudiatul concept de rãzboi psihologicdrept o combinaþie între propagandã ºi

acþiuni psihologice planificate, având acelaºi scop de influenþare a opiniilor,

emoþiilor, atitudinilor ºi comportamen- telor grupurilor ostile strãine pentru sus- þinerea îndeplinirii obiectivelor naþio- nale . Cu alte cuvinte, în caz de rãzboi,detestabila propagandã devine accep- tabilã atunci când este îndreptatã împotriva unui grup ostil strãin.

Conform politicii NATO pentru ope-raþii psihologice din 2002 acestea suntdesfãºurate pentru a transmite direct anumite informaþii ºi indicatori selectaþi spre guverne, grupuri ºi indivizi aparþinând unei tabere duºmane, aliate sau neutre ( în 2004 a fost eliminatãprecizarea naturii duºmane, aliate sauneutre a grupurilor þintã avute în vedere,preferându-se mult mai generosdiplomatica formulã a þintelor aprobate) în scopul influenþãrii emoþiilor, atitudinilor, motivelor, percepþiilor, raþiona- mentelor ºi în final a deciziilor ºi com- portamentelor acestora, pentru îndepli- nirea unor obiective politice ºi militare.Din aceastã definiþie pot fi detectatecâteva constante prezente atât în doctrina NATO, cât ºi în cea a SUA, conformcãrora PSYOPS-ul lucreazã a) cuinformaþii selectate, b) îndreptate doar împotriva unor audienþe care iniþial eraudoar strãine, ulterior fiind acceptatãorice þintã aprobatã, c) în scopul influen- þãrii respectivelor þinte, d) în beneficiulsponsorului PSYOPS. Natura acestorconstante meritã câteva precizãri.Informaþiile selectate în cauzã pentru afi diseminate pe canalele PSYOPS nusunt exclus a fi intenþionat false ºi cu ofalsã identitate a emitentului (caz în caream avea de-a face cu un PSYOPS negru,aºa cum a practicat adesea CIA înrãzboiul din Vietnam, dar ºi în primulrãzboi din Golful Persic), tot aºa cum înPSYOPS-ul numit gri, emitentul are oidentitate neprecizatã, iar acurateþeainformaþiilor este departe de a fi

garantatã. O identitate clar asumatã aemitentului împreunã cu o perfectãacurateþe ºi credibilitate a informaþiilorselectate spre diseminare întâlnim doar în cazul PSYOPS-ului alb, practicat cudeosebire de forþele multinaþionale înoperaþii de menþinere a pãcii. În privinþaaudienþei strãine avute în vedere dePSYOPS-ul american sau NATO, ceeace pare a fi limpede este doar faptul cãaceasta nu se referã la propriile trupe ºicetãþeni, în timp ce þinte civile saumilitare aliate sau neutre se pot afla

oricând în vizorul operaþiilor psiholo-gice; formularea de „þinte aprobate”

lasã loc unei plaje practic nelimitate deaudienþe vizate de PSYOPS, inclusiv trupe ºi cetãþeni proprii (eventual cei înpericol a fi virusaþi de germeni extre-mist-teroriºti) ºi în acelaºi timp scoatePSYOPS-ul de sub incidenþa strictmilitarã a deciziei comandantului ºi-lsubordoneazã factorului politic.

Draftul din ianuarie 2005 a doctrineiNATO privind operaþiile psihologice(AJP 3.7) identificã trei categorii deastfel de operaþii, identificarea acestorafiind fãcutã pentru a facilita delimitarearesponsabilitãþilor autoritãþilor naþiona-le, ale naþiunii gazdã ºi ale Alianþei.Astfel, operaþiile psihologice strategice sunt rezervate responsabilitãþilor naþio-nale ale statului care le desfãºoarã ºi audrept obiectiv fie câºtigarea sprijinului ºia cooperãrii unor grupuri de audienþãprietene sau neutre, fie reducerea voin- þei ºi capacitãþii de luptã a audienþelor þintã ostile sau potenþial ostile. AºadarNATO nu va desfãºura operaþii psiho-logice strategice, chiar dacã ConsiliulNord Atlantic se poate constitui ca unforum de coordonare a PSYOPS-uluistrategic desfãºurat de naþiunile mem-bre cu acþiunile militare ale Alianþei.Care însã dintre naþiunile membre NATOau capacitatea de a desfãºura PSYOPSnaþional la nivel strategic? Statele Unite,Marea Britanie, Franþa, mai nou ºiGermania au astfel de capacitãþi ºi re-surse PSYOPS ºi cam atât; adicã apro-ximativ tot aceleaºi state capabile sã-ºiproiecteze independent forþele lor ar-mate oriunde în lume ºi implicit sãpoarte operaþii militare ofensive saudefensive. Rezultã cã operaþiile psiho-logice strategice chiar dacã sunt desfã-ºurate cu un instrumentar ºi un regu-lament strict militar se aflã sub o la felde strictã subordonare politicã, cu toatelimitele ofensive ºi defensive pe care

aceastã subordonare le implicã.Avem apoi operaþiile psihologice de

rãspuns la crizã pe care NATO ºi leasumã la nivel operativ ºi tactic asupragrupurilor þintã aprobate din interiorul teatrelor de operaþii. Scopul declarat alacestora este crearea unei atmosferede susþinere a obiectivelor misiuniicomandantului NATO ºi de cooperare între pãrþile aflate în conflict, precum ºisprijinul protecþiei forþelor. Este vorbadespre ceea ce face în prezentPSYOPS-ul din NATO în teatrele de

operaþii ale SFOR ºi KFOR din Bosnia,respectiv din Kosovo, precum ºi în cel al




LUMEA MILITARĂ

maºina timpului

ISAF din jurul Kabul-ului, în Afganistan.Toate aceste misiuni aparþin spectruluioperaþiilor de menþinere sau impunere apãcii astfel încât ºi obiectivele unorastfel de campanii PSYOPS sunt relativmodeste ºi rezervate exclusiv PSYOPS-ului alb, spre deosebire de cel strategic,pe care o naþiune îºi poate asumarãspunderea de a-l practica în forma saneagrã sau gri. Având în vedere „ino-cenþa” acestor obiective ale PSYOPS-ului aliat în operaþiile de tip peace-keeping, se pune problema distincþieiacestora de cele ale relaþiilor publicepracticate de acelaºi comandamentasupra unor audienþe care în maremãsurã sunt aceleaºi. Întâlnim astfelcampanii de tip „Imaginea KFOR” atât înplanurile PSYOPS, cât ºi cele ale PR-ului, ambele fiind coordonate subumbrela INFO-OPS mesajele diseminatefiind în esenþã aceleaºi.

În sfârºit, tot la nivel tactic ºioperativ, NATO îºi declarã operaþiile psihologice de luptã . Acestea pot fi îndreptate împotriva unor audienþe þintãaprobate pentru înfrângerea adversa-rului prin reducerea sau anihilarea voin- þei de luptã a acestuia, simultan cu spri-jinirea libertãþii operaþionale a coman-dantului forþei. Acest tip de operaþiipsihologice, la fel ca ºi cele de rãspuns

la crizã sunt conduse sub ordinele co-mandamentelor strategice ale NATOsau subordonate acestora. Existã ºiunele limite impuse acestor operaþii: elenu vor fi îndreptate împotriva mass-media internaþionale, a naþiunilor mem-bre NATO, a forþelor aliate ºi a civililordin exteriorul teatrului de operaþii.

În ceea ce-i priveºte pe români,aceºtia s-au grãbit sã adopte în ma-nualul lor de operaþii psihologice ultimavariantã a definiþiei NATO, cea cu „ þintele aprobate”, fãrã a-ºi pune preamult problema redeºteptãrii unor sus-ceptibilitãþi propagandistice comunistede foarte curând apuse: activitãþi planificate care utilizeazã metode ºi mijloace de comunicare direcþionate spre grupuri þintã aprobate cu scopul de a influenþa percepþii, atitudini ºi com- portamente care afecteazã îndeplinireaobiectivelor politico-militare.

ªeful Statului Major al SHAPE/ACO,amiralul sir Jan Garnett aprecia, în apri-lie 2004, PSYOPS ºi relaþiile publicedrept cei doi piloni complementari aicampaniilor de operaþii informaþionale

desfãºurate de NATO în teatrele sale deoperaþii din Balcani sau Afganistan. Pe

de altã parte, dr. Jamie Shea – locþiitorul

asistentului secretarului general alNATO pentru relaþii externe din cadruldepartamentului de diplomaþie publicã –sublinia faptul cã dacã pânã în 1990succesul Alianþei a constat în preve-nirea ºi evitarea unei acþiuni militaredirecte, în 2004 credibilitatea ºi eficienþaNATO trebuie dovedite zilnic prin fapteconcrete, iar aceste fapte pot fi afir-mate, tocmai prin PSYOPS ºi relaþiipublice. Cu alte cuvinte, NATO nu poatepãrãsi un teatru de operaþii ºi sã declaremisiunea îndeplinitã pânã nu a reuºit sã

„cucereascã mintea ºi sufletul” atât alepopulaþiei locale pentru a nu mai fi an- trenatã într-un alt conflict, cât ºi cele aleopiniei publice din spaþiul metropolitanal Alianþei care trebuie convinsã asupranecesitãþii ºi eficienþei respectiveioperaþiuni. Din aceastã perspectivã,PSYOPS a devenit „o industrie în plinãdezvoltare”, constituind miezul oricãreioperaþii de sprijin al pãcii, al cãreisucces final depinde în mare mãsurã demodul de planificare ºi executare arespectivelor operaþii psihologice.

Aºa cum americanii au fãcut dinchinezul Sun Tzi un superstar al gândiriiºi teoriei lor PSYOPS ºi INFO OPS, asosit timpul ca europenii din NATO sãredescopere principiile italianului re-nascentist Machiavelli ºi sã le punã înpracticã, sub logo-ul noilor arme carenu ucid.

Relaþiile publicesau propaganda cumsecade

Din întreaga panoplie a operaþiilorinformaþionale, relaþiile publice repre-

zintã unul din cele mai cunoscute dome-nii care, în egalã mãsurã, au atât o

aplicabilitate militarã, cât ºi una civilã,

deoarece apelativele de Public Rela- tions, Public Information, Public Affairs acoperã în fond aceleaºi principii ºireguli de desfãºurare, indiferent delocul ºi cadrul lor de acþiune. Un cazsimilar, dar mult mai sensibil, este ºi celal diplomaþiei publice. Revenind la ceeace vom numi în continuare doar relaþiipublice – PR – trebuie încã o datãsubliniat faptul cã domeniul a fost definitla început în spaþiul civil-comercial ºiabia apoi – odatã cu noua relaþiepostbelicã dintre armatã ºi societatea

civilã - a fost aplicat cu deosebit succesºi în spaþiul militar. În acelaºi timp, la felde semnificativ este ºi faptul cã PR-uleste practicat pe scarã largã atât înspaþiul instituþional, public, cât ºi în celprivat: nici o instituþie cât de câtimportantã a statului ºi nici o companiesau întreprindere privatã nu mai potface abstracþie de imaginea lor publicãºi în consecinþã ºi-au constituit ostructurã – fie ea ºi doar dintr-o singurãpersoanã – responsabilã de relaþiilepublice.

Deºi conceptul de relaþii publice afost consacrat definitiv de teoreticianulEdward L. Bernays prin clasica salucrare Crystallizing Public Relations apãrutã în 1923 în Statele Unite, practicarelaþiilor publice a apãrut înainte deprimul rãzboi mondial tot în SUA, dinnevoia unor companii de cãi ferate dea-ºi îmbunãtãþi imaginea publicã. Iatã,aºadar, o pragmaticã ºi oneroasã sor-ginte a relaþiilor publice, care, deºiprovine din cerinþe economice ºicomerciale, corespunde perfect coor-

donatelor propagandei ºi ulterior ope-raþiilor psihologice, care ambele presu-




LUMEA MILITARĂ

maºina timpului

pun acþiuni de influenþare a unei þinte înbeneficiul sponsorului.

Istoricul britanic Philip Taylor a cali-ficat fãrã echivoc relaþiile publice drepto propagandã ambalatã sub o etichetãceva mai simpaticã, în timp ce nici unpractician al PR din ziua de astãzi (maiales unul provenind dintr-o þarã fostcomunistã) nu acceptã nici cea maimicã asociere cu propaganda. Cu toateacestea, în debutul unei consistente

monografii, germanul Michael Kunczik îºi afirmã la fel de categoric opinia cã între propagandã ºi relaþii publice nuexistã nici o diferenþã. Kunczik la fel caºi alþi analiºti considerã cã fobia deeufemisme de tip „informarea opinieipublice”, „modelarea opiniei publice”,„dirijarea opiniei publice” nu reprezintãdecât sinonime pentru propagandã atâ- ta timp cât masele sunt influenþate într-oanumitã direcþie printr-o informare ºiargumentare conºtient unilateralã saumonovalentã. „Dacã am vrea sã respectãm diferenþierea cerutã dintre

propagandã ºi PR în cercetarea ºtiin- þificã, scrie acelaºi Kunczik, atunci am fi nevoiþi ca în fiecare caz sã analizãm si- tuaþia motivaþionalã (integritatea etnicã) ºi mai ales sinceritatea ºi cinstea celor care se ocupã de PR. Am fi deci nevoiþi ca de fiecare datã sã cercetãm dacã o anumitã mãsurã de PR a fost indu- bitabilã din punct de vedere etic” .

Pentru ca sã se producã influen- þarea într-un anumit sens al maselor nueste imperativ necesar ca informaþiadiseminatã printr-o declaraþie sau con-

ferinþã de presã de exemplu, sã fiedeparte de adevãr sau grav trunchiatã

sau scoasã din context; este suficientca respectiva informaþie sã fie „selec- tatã” (atribut folosit mai ales în cazuloperaþiilor psihologice) ºi contextua-lizatã într-un mod corespunzãtor obiec- tivului final. Orice responsabil de PRlucrând în spaþiul privat civil sau militarva afirma sus ºi tare cã nu va ascundeniciodatã o informaþie negativã realãreferitoare la instituþia pe care o repre-zintã doar pentru a nu afecta imaginea

acesteia. Spre exemplu, în România,unde susceptibilitatea post decembristãla propagandã ºi scenaritã este deose-bit de ridicatã, douã dintre principiileMinisterului Apãrãrii Naþionale îndomeniul informãrii publice formulate lasfârºitul anilor 90 statueazã cã: „Infor- maþiile nu vor fi declarate ca secrete sau împiedicate în vreun mod de aajunge la cunoºtinþa opiniei publice numai pentru a proteja organismul militar de critici sau alte situaþii neplãcute” ºi în plus cã „Difuzarea informaþiilor poate fi refuzatã numai în cazurile când acest fapt ar afecta negativ securitateaºi apãrarea naþionalã, siguranþa sau intimitatea unor militari sau civili din cadrul armatei”. Ultimul dintre princi-piile PR-ului militar românesc afirmã cuo sentenþiozitate ce ar fi putut fi cevamai reþinutã, date fiind antecedentele,cã: „Politica de informare publicã a Mi- nisterului Apãrãrii Naþionale exclude categoric propaganda de orice fel”.Credem cã acest angajament esteextrem de lãudabil ºi benefic; poate cã în ciuda unor contraexemple sau obiec- þii pe care societatea civilã le-ar putearidica, el a fost în esenþã respectat, datã

fiind proverbiala rigoare ºi corectitudinemeticuloasã tipicã militarilor. Problemarãmâne în cazul celorlalte instituþii debazã ale statului român, supuse într-omult mai mare mãsurã presiunii politice,

cu toate amendamentele morale aleacesteia. Pe de altã parte, doctrinele despecialitate ale multor state precizeazã în mod explicit, tocmai pentru pãstrareacredibilitãþii ºi eficienþei ambelor dome-nii, cã operaþiile psihologice trebuie sãacþioneze perfect distinct de relaþiilepublice, aceastã cerinþã devenind impe-rativã mai ales într-un teatru de operaþii. În acest sens este relevantã precizareadin manualul de specialitate al armateiamericane de relaþii publice din 1997:Dacã Civil Affairs (CIMIC sau relaþii civil-

militari în terminologia româneascã) sau PSYOP se adreseazã populaþiei locale ºi forþelor adverse, afacerile publice (Public Affairs) sunt îndreptate spre forþele SUA ºi mass-media din SUA ºi internaþionale. Chiar dacã audienþele þintã sunt diferite, consistenþa mesajelor este importantã pentru credibilitate .Altfel spus, indiferent dacã este vorbadespre audienþe autohtone sau strãine,acestea nu trebuie minþite pentru a fipãstratã credibilitatea relaþiilor publiceºi chiar a PSYOPS-ului alb specific

operaþiilor de menþinere a pãcii.Aparenta inocenþã a relaþiilor pu-

blice este valabilã doar în textele doctrinare, pentru cã în realitate principalulfactor de presiune a relaþiilor publiceeste necesitatea imperativã a susþineriiºi promovãrii unei cât mai favorabileimagini publice a instituþiei sau lideruluiorganizaþiei. În sfârºit, comunã este ºidimensiunea managerialã, în sensulintegrãrii relaþiilor publice în procesulgeneral de conducere al instituþiei, la felca ºi propaganda în cadrul demersului

politic sau operaþiile informaþionale înplaja mult mai largã a operaþiunilormilitare.

Stabilirea tuturor acestor identitãþisau similitudini nu urmãreºte sã punãsemnul identitãþii între relaþiile publice,operaþii informaþionale, psihologice ºipropagandã, date fiind evidentele dife-renþe de nuanþã ºi amplitudine, ci do-reºte doar sã evidenþieze o sorginte co-munã ºi liniile de confluenþã pentru alimpezi raporturile reale dintre acestesfere ale comunicãrii în masã, distinctepentru cei care le profeseazã, dar ade-sea identice pentru cei care le recep- teazã.




LUMEA MILITARĂ

maºina timpului

Rivalitate în spatele marelui ecran

„Crucea roºie” este o organizaþieinternaþionalã înfiinþatã în anul 1863,care se ocupã în special de protejarea ºiocrotirea victimelor de rãzboi. Conformprotocoalelor ºi uzanþelor în domeniu,ºefia filialelor naþionale este asiguratãde soþiile celor mai înalþi demnitari, aleconducãtorilor þãrilor respective. Aºa afost ºi în România. În rãzboiul de la 1877ºi în cel balcanic din 1913, „CruceaRoºie Românã” a fost patronatã de Re-

gina Elisabeta. În primul rãzboi mondial,Regina Maria a fost de drept ºi de fapt„mama rãniþilor”.

În cel de-al doilea rãzboi mondial, înfruntea „Crucii Roºii Române” a fost sãfie Regina mamã Elena. Dar conducãtoral statului era Mareºalul Antonescu ºinu tânãrul Rege Mihai.

Ca atare, soþia Mareºalului, aflatã într-o permanentã rivalitate de orgolii cuRegina-mamã Elena, într-o competiþiedeloc ortodoxã pentru titlul de „primãdoamnã a þãrii”, aspira inclusiv la titlul

de „mamã a rãniþilor”. Confiscareaacestui titlu, deþinut de Reginã, nu se

putea realiza decât prin abile manevrede culise.Aºa se face cã la începutul rãz-

boiului antisovietic, sfidând-o pe Reginã,Maria Antonescu – sprijinitã desigur desoþul sãu care avea relaþii ... speciale cuRegele Mihai – ºi-a creat propria orga-nizaþie umanitarã: „Consiliul de Patro-naj”, având ca simbol „Crucea Al-bastrã”.

Centrala de la Geneva a „Crucii RoºiiInternaþionale” solicitase filialei sale dinBucureºti un film privind activitatea în

domeniu. Realizat de Oficiul NaþionalCinematografic, filmul a fost trimis laGeneva în noiembrie 1941, fiind apreciatla superlativ printr-o scrisoare de mulþu-mire adresatã autoritãþilor române.

Cu toate cã fusese anunþat în pre-miera de galã pentru decembrie 1941,filmul – intitulat „Sub semnul bunuluisamaritean”, – n-a putut vedea luminaecranului decât în anul urmãtor. El a fostoprit de la difuzare, întrucât evidenþi-erea realizãrilor „Crucii Roºii” punea îninferioritate activitatea „Consiliului de

Patronaj” ºi, implicit, a MarieiAntonescu. „Cu acest prilej, mi-am putut

da seama de acuitatea unor conflicte, laun anumit nivel”, aprecia directorulONC, dr. Ion Cantacuzino.

Pentru a ieºi din aceastã „încurcã- turã”, O.N.C.-ul a fost nevoit sã realizezeo altã producþie „dupã îndrumãriledomnului prim-ministru Mihai Antonescuºi ale domnului Alex. Marcu, sub-secretar de stat la Ministerul Propa-gandei Naþionale”. Abia dupã ceaceastã nouã peliculã – intitulatã „Înslujba eroilor ºi aproapelui” a vãzutlumina ecranului ºi a fost difuzatã în

cinematografele din întreaga þarã, dar ºipe front, filmul „Sub semnul bunuluisamaritean” a fost prezentat publiculuiromân, la 24 iunie 1942, printr-opremierã de galã, la cinematograful„ARO” din Capitalã.

Nimeni nu bãnuia însã ce se afladincolo de ecran!

Ambiþiile „cinematografice” aleMariei Antonescu nu s-au oprit aici. Încontinuare, ONC-ul a mai realizat douãfilme documentare dedicate activitãþiiumanitare a organizaþiei patronate de

dna Mareºal: „Ajutor de iarnã: familiileluptãtorilor ºi invalizilor” ºi „Darul

Un rãzboi în trei secvenþeViorel Domenico

Cinematografia are surse ºi resurse imprevizibile. Din punct de vedere istoric, de pildã, poþi ajunge la cea de-a ºaptea artã nu doar urmãrind cu predilecþie tematica, scotocind arhivele pe temeiul cuvântului magic, definitoriu (cinema!), ci ºi întâmplãtor: interesat de un anume subiect, adunând materialul de arhivã, realizând fiºe, te pomeneºti la un moment dat în faþa unor fapte care o iau la vale, torenþial. În asemenea momente se produc decuplãri ºi alunecãri dintr-un subiect în altul ...

Aºa s-a întâmplat cu .... Maria Antonescu. Trei subiecte aflate în preajma cinematografiei naþionale au derivat ºi au deviat unele din/în altele ºi s-au coagulat de la sine.

S-a produs astfel o construcþie în trepte, bazatã pe contacte. Urcând sau coborând treptele, þi se înfãþiºeazã noi perspective – pe fiecare treaptã existând un alt unghi ºi un alt nivel de privire.

Am apelat, aºadar, la o formulã telescopicã: scoaterea unui subiect din altul, a unei secvenþe din alta, culisând pe axul documentãrii. Depinde ce uºã deschizi pe culoarul istoriei sau ce chei þi se potrivesc pentru lacãtele Arhivei.

Aºa se face cã pleci, bine merci, de la concurenþa mondenã dintre o Reginã ºi soþia unui Mareºal, þi se deschide uºa unei întruniri de tainã ºi te trezeºti, apoi, în plin rãzboi ...

În mod normal, ar fi trebuit sã parcurg traseul relaþiilor de adversitate sau complicitate dintre cele douã „prime doamne”, dar cheia cinema-ului a deschis cu totul alte uºi...




LUMEA MILITARĂ

maºina timpului

ostaºului”, iar în Jurnalul de rãzboi,realizat sãptãmânal de ONC, o secvenþãsubstanþialã era destinatã manifestã-rilor Consiliului de Patronaj.

Totodatã, Maria Antonescu reuºeºte

sã impunã o hotãrâre a Consiliului deMiniºtri prin care o parte dintre venitu-rile obþinute în reþeaua cinematograficãnaþionalã de proprietarii de sãli sã fievãrsatã în conturile Consiliului dePatronaj. În rãspunsurile date lui AvramBunaciu, în timpul anchetei pregãtitoarea procesului intentat soþului sãu, aceasta recunoaºte cã „veniturile Consiliuluiproveneau ºi din activitatea cinemato-graficã”.

Întâlnire de tainã cu ... tâlc

Nemulþumitã, probabil, de frecvenþaºi conþinutul apariþiilor publicitare (deºipresa cotidianã avea rubrici perma-nente în acest sens), dar ºi pentru pre-gãtirea aniversãrii a trei ani de la înfiin- þarea „Crucii Albastre”, soþia Mareºa-lului Conducãtor convoacã, la 2 noiem-brie 1943, o ºedinþã specialã a Consi-liului de Patronaj dedicatã „organizãriipropagandei prin cinematograf”.

Prin luãrile de cuvânt ale participan-

þilor – implicaþi direct ºi nemijlocit îndestinele cinematografiei naþionale, ste-nograma acestei ºedinþe se constituie într-un document de netãgãduit al stãriifilmului românesc în acel moment, într-o

fiºã de temperaturã, la zi, a stadiului lacare ajunsese cea de-a ºaptea artã înRomânia.

Conform stenogramei, directorulPresei, Nicolae Grecu, a deschis ºe-

dinþa, afirmând de la început: „Consiliul de Patronaj s-a folosit de cinema- tografie pentru acþiuni de propagandã,încã de la începutul activitãþii sale. Prin reportaje cinematografice ºi filme lungi documentare a urmãrit cu perseverenþã scopul de a arãta opiniei publice strãduinþa ºi realizãrile sale.

Activitatea Consiliului de Patronaj luând o dezvoltare cu totul excepþionalã,contribuþia cinematografiei trebuie revi- zuitã ºi adaptatã noii situaþii. Mijloacele cinematografiei moderne ºi metodele

actuale de propagandã ne dau posibilitatea înfãptuirii unui nou program, de mare amploare”.

Dupã enumerarea ºi detaliereaobiectivelor ºi misiunilor cinemato-grafiei naþionale în favoarea Consiliuluide Patronaj, cu referiri la sociologiapropagandei (ritmul de apariþie alprodusului, nivelul de aºteptare al pu-blicului, gradul lui de suportabilitate înlegãturã cu lungimea filmului ºicantitatea de slogane pe unitatea de

timp, specificitatea vizionãrii în mediulurban/rural ºi în cazãrmi), la capcaneleorganizãrii birocratice a cinemato-grafiei, la tehnici ºi metode de preluatdin arsenalul propagandei germane,

directorul Presei solicitã concursulmembrilor Guvernului, domnului prof.I.Petrovici, ministrul Culturii Naþionale,dlui prof. dr. Tomescu, ministrul Muncii,Sãnãtãþii ºi Ocrotirii Sociale pentru a

sprijini „aceastã operã”. În continuare, intervine prof. univ.dr. Alex. Marcu, girant al MinistruluiPropagandei Naþionale.

De bunã credinþã, participând la întrunirea consiliului naþional al uneiorganizaþii umanitare, patronate de soþiaMareºalului-Conducãtor, marele italie-nist român realizeazã o radiografie „lasânge” a stadiului în care se aflacinematografia românã în anul 1943, cureferiri ºi abdicãri, desigur, protocolareºi ... protectoare la adresa Consiliului dePatronaj:

„Doamnã preºedintã, producþia de filme trebuie sã fie bazatã mai întâi de toate pe ceea ce se numeºte industriafilmului, iar industria filmului trebuie sã fie bazatã spre o politicã de Stat acinematografiei.

Trebuie sã facem o dureroasã mãrturisire – de altfel, nu numai în acest sector este aceastã situaþiune – cã în privinþa cinematografiei suntem în urmã cu 20 ani. În aceastã privinþã, este fatal

sã ne comparãm cu cei cari ne stau împotrivã, cu ungurii, cari au o producþie de cel puþin 20 filme pe an, care sunt programate într-un circuit internaþional ºi alãturi de aceste filme vine producþiaminorã, cu anumite filme documentare,dintre care unele sunt rezervate problemelor sociale.

Noi însã nu trebuie sã ne mulþumim numai cu constatarea rãului, ci trebuie sã luãm mãsuri pentru îndreptarea lui.Industria cinematografiei este o industrie foarte costisitoare ºi ea se cifreazã la miliarde, dar odatã instalate cele necesare, poþi sã ai venituri impresionante pentru economianaþionalã.

Cinematografia la sate este inexistentã la noi. La Vlaºca, într-un sat,s-a rulat un film de propagandã ºi au fost þãrãnci care au ieºit plângând din salã, care vãzuserã pentru prima datã cinematograf. Noi nu am putut, cu mijloacele noastre bugetare, pe care le avem, sã instalãm cinematograf ºi la

sate. Noi n-am putut sã organizãm o industrie de cinematograf.Mareºalul Ion Antonescu




LUMEA MILITARĂ

maºina timpului

Astãzi lucrãm aproape exclusiv pentru front ºi lucrãm cu 6 operatori. În afarã de aceasta, noi nu am creat actori de cinematograf ºi regizori, ºi nu avem decât foarte puþini operatori. Avem ºase

operatori pe care îi împãrþim între noi ºi Statul Major. Este drept, opinia publicã româneascã a fost mai mult decât mulþumitã de cinematograful românescprin crearea Jurnalelor de rãzboi, care se dau sãptãmânal. În orice caz,aceastã realizare este mult prea micã pentru ceea ce se aºteaptã astãzi de lacinematograf.

Din partea Ministerului Propagandei aveþi tot concursul, vã punem ladispoziþie toate mijloacele, studioul

nostru ºi cei ºase operatori pe cari îi avem. Va trebui sã vedem ce este necesar sã filmãm mai întâi de toate.Pentru aceasta va trebui sã se formeze o comisie de specialiºti, ºi va trebui sã se facã a anchetã pe Þarã în care sã se vadã care sunt cele 10-15 aspecte ale Consiliului de Patronaj.

De asemenea, avem nevoie de artiºti, de regizori, de personal tehnic – din punct de vedere al peliculei.Problema importantã care trebuie rezolvatã pentru filme este aceea ascenariilor. Noi nu avem literaþi care sã se fi devotat unor astfel de lucrãri ...

Noi vã promitem cã vom intensificapropaganda prin Jurnale de la o sãptãmânã la alta ºi cã vom ajunge sã acoperim toate sferele de activitate ale Consiliului de Patronaj. Va fi un folos ºi pentru noi, vom fi fericiþi dacã vom aveamaterial documentar suficient dat de cãtre Consiliul de Patronaj”.

Dupã intervenþia celui mai înaltdemnitar din Ministerul Propagandei

Naþionale (de drept ºi de fapt, ministruera Mihai Antonescu, dar acesta, girândpreºedinþia Consiliului de Miniºtri, îldelegase pe Alex. Marcu sã reprezinteministeriatul propagandei), a luat cuvân- tul Mihai V. Puºcariu, directorul execu- tiv al Oficiului Naþional Cinematografic:

Consiliul de Patronaj are nevoie de 2 feluri de filme: filme de pregãtireacadrelor ºi filme de popularizare aproblemelor sociale. Noi avem un minimum de mijloace de producþie cu

care trebuie sã încercãm sã mulþumim toate necesitãþile.

În ceea ce priveºte necesitãþile deproducþie, de propagare a ideilor ceanimã Consiliul de Patronaj în marelepublic, trebuie sã facem apel laproducþia naþionalã. Aci avem douãmijloace: jurnalul ºi filmele documentare. Vom cãuta sã formãm ºi sã pre-

zentãm subiecte de jurnal, cãci acesteasunt filme pe care le putem rula obligatoriu în toate sãlile de cinematograf,ceea ce nu s-ar putea întâmpla cu filme-le didactice. Pentru captarea populaþieila ideile Consiliului de Patronaj, cel maibun mijloc este aceastã prezentare asubiectelor de Jurnal.

Mijloacele noastre stau la dispoziþiaConsiliului de Patronaj, urmând sã întocmim un program de activitate.N-am scãpat nici un prilej ca sã întocmim subiecte din viaþa Consiliului

de Patronaj, iar pentru o mai bunã reuºitã a acestei propagande prin filme,este bine ca Consiliul de Patronaj, din vreme sã ne anunþe care sunt manifes- tãrile care urmeazã sã fie filmate ºi noi ne executãm întocmai.

Surprinzãtoare sunt concluziiledoamnei Mareºal Maria Antonescu –adecvate momentului ºi subiectuluidiscutat, dovedind o impecabilãstãpânire a domeniului.

Referindu-se la angajarea Ministe-

rului Propagandei Naþionale ºi a Ofi-ciului Naþional Cinematografic în pro-

ducþia de filme documentare în contulConsiliului de Patronaj, dna Mareºalatrage atenþia ca ele „sã nu fie lungi ºi sã nu se repete scenele. Sã se cinema- tografieze acþiunea ºi nu persoanele cãci apariþia pe ecran a unor persoane nu face plãcere întotdeauna publicului .

(Se referea mai mult ca sigur la Reginamamã Elena! ...).Chiar în cadrul Jurnalului este bine

ca secvenþa cu Patronajul sã fie mai scurtã, pentru ca astfel publicul s-o accepte cu simpatie. De exemplu, s-ar putea arãta activitatea de la Casa Mareºalului , acolo unde copiii facgimnasticã, educaþie fizicã. Copiii sunt totdeauna priviþi cu simpatie de cãtre public, atunci când se prezintã în Jurnal o activitate pentru ºi despre ei ...

Sunt informatã cã lucrãtorii sunt contra Consiliului de Patronaj. Ar fi foarte nimerit sã se arate activitateanoastrã lucrãtorilor din fabrici, din industrii, cum este la „Malaxa”,„Mociorniþa”, „Grigore Alexandrescu”,la CFR, la STB etc. De asemenea, sã se prezinte aceste filme la Ateneele Culturale pentru ca sã vadã lucrãtorii cã noi ne ocupãm de copiii lor. Sã ºtie cu toþii ce face Consiliul de Patronaj pentru clasele de jos, sã vadã cum la Ajutorul

de Iarnã se confecþioneazã haine etc.Evident, propaganda trebuie fãcutã

Maria Antonescu




LUMEA MILITARĂ

maºina timpului

astfel încât cei ce vizioneazã ºi ascultã sã nu-ºi dea seama cã se face propa- gandã cu un anumit scop. Propagandatrebuie sã se insinueze ... Aceste filme documentare trebuie sã ruleze ºi la þarã,

în anumite târguri unde vãduvele de rãzboi, orfanii de rãzboi, copiii sã intre gratuit, iar lumea cealaltã sã dea o micã contribuþie, aceasta numai pentru a se selecþiona publicul ºi a da impresia unei afaceri comerciale, iar nu a unei propagande organizate, cãci mai uºor se poate face astfel propaganda decât în mod gratuit. De exemplu, pe broºurile de propagandã se pune un preþ mic, dar se pune un preþ ...”

Solicitând Ministerului Propagandei

sã punã la Dispoziþia Consiliului dePatronaj câteva caravane cinemato-grafice, cu care sã se meargã la þarã, înmediile sãteºti unde nu existã curentelectric, Maria Antonescu justificãaceastã achiziþie prin faptul cã în acelecamioane pe care s-ar instala aparaturade proiecþie „s-ar putea face ºi expoziþii de cãrþi, de material de propagandã. Ar fi un fel de expoziþie volantã urmatã de filme... S-ar face în felul acesta producþii complexe de ºezãtori literare,organizate de comun acord cu învãþã-

torii, urmate de un film instructiv cu care ocazie s-ar putea face o propa- gandã naþionalã ºi socialã ºi s-ar prezenta cele mai variate aspecte ale activitãþii Consiliului de Patronaj . Ar trebui sã organizãm 2-3 cinematografe ambulante ...”

Aceastã exprimare a nevoii decaravane cinematografice a constituitprobabil o parolã, o ridicare a mingii laplasã, cum se spune, întrucât imediat,intempestiv, intervine dna Veturia Goga

– vãduva poetului Octavian Goga,prietena intimã ºi confidenta doamneiMareºal, – care, sesizând probabilalunecarea spre generalitãþi impropriiscopului ºedinþei ºi neproductive înplanul înþelegerilor anterioare, detur-neazã discuþia în gama interesuluiimediat, mercantil:

- Problema este de unde luãm fondurile. Consiliul de Patronaj nu poate sã facã o casã editorialã de filme ...Dumneavoastrã, scumpã doamnã Mare- ºal, ºtiþi mai bine decât oricare alta ce

înseamnã un cinematograf ambulant,cât costã ...

Iar dna Mareºal, revenindu-ºi dinreveria, din impasul teoretic în care o împinseserã pledoariile celor doi dem-nitari, se adreseazã dlui prof. Marcu tranºant, conclusiv:

- Da, nu avem bani ºi, dacã v-aþi angajat sã ne sprijiniþi, sã ne daþi din aparatele pe care le aveþi dv. de laOdessa.

Trezit la rândul sãu la realitate, prof.Alex. Marcu recunoaºte cu greu:

- Da, este adevãrat ... În apropiereaOdessei a fost o fabricã de aparate de proiecþie ºi o parte din materialul gãsit acolo a fost adus în þarã ºi formeazã singura sursã de aparate de la noi. Noi vom pune toate aceste materiale lapunct ...

Intervine, apoi, directorul Cinema- tografiei, Mihai V. Puºcariu, care sesi-zând rãspunsul evaziv al ºefului sãu,cautã sã salveze situaþia delicatã a

ultimatum-ului impus de doamnele dinConsiliul de Patronaj:

- Este nevoie pentru aparatele pe care le avem din capturi, sã facem oarecare reparaþii, unele completãri pentru a putea fi puse în funcþiune ...Pentru un singur aparat este nevoie de circa 700.000 de lei ...

Capturile de la Odessa

Marele Stat Major fusese informat încã înainte de ocuparea Odessei, cã

aici exista un mare studio, precum ºi ofabricã de aparaturã cinematograficã. În acest sens „s-a luat mãsura ca laocuparea oraºului sã se capturezeimediat aceastã avere. Aºa s-a pututsalva întregul material gãsit care, altfel,era sã fie ridicat de trupele germane”.

În perioada 7-13 februarie 1942,cãpitanul Constantin Panþu ºilocotenentul Corneliu Florin Gãluºcã,ambii din Biroul cinema al M.St.M. „auinventariat ºi clasat materialul capturatla Odessa”, dupã care a fost transportatcu douã garnituri feroviare la Bucureºti.

La 20 februarie 1942, Biroul Cinemaraporta descãrcarea materialului cinematografic din cele cinci vagoane sosite de la Odessa ºi depozitarea lui într-una din magaziile fortului Mogo- ºoaia , iar patru zile mai târziu, MareleCartier General trimitea o telegramãComisiei de Capturi Odessa prin care

solicita sã punã la Dispoziþia delegatuluiSecþiei Propagandã a M.St.M., locote-nent Victor Cantuniari, „zece vagoane pentru încãrcarea urgentã a aparatelor cinematografice ºi a pieselor detaºate ce trebuiesc sã fie aduse urgent laBucureºti” .

Din documentele pãstrate, rezultã cãde la Odessa s-au adus în þarã:

Aparaturã de producþie film: insta-laþii necesare ºi suficiente pentru asigu-rarea unui laborator de developat film

de 35 mm; aparaturã de proiecþiespecialã ºi tehnicã pentru lucrãrile de

Regele Mihai I ºi mareºalul Ion Antonescu




LUMEA MILITARĂ

maºina timpului

studio; instalaþii pentru prelucrareapeliculei ºi montaj; aparaturã desincronizare, de control, sonorizare ºiderulatoare; proiectoare ºi alte instalaþiide iluminare.

Aparaturã de proiecþie film: aparatesonore pe 35 mm, cu picior pentru fixare în cabinã; aparate sonore pe 35 mm,montate în valize pentru transport;aparate de proiecþie mutã pe 16 mm.

Filme cinematografice: câteva mi-lioane metri peliculã în imagini negativeºi pozitive ambalate în lãzi cu o greutate totalã de circa 15-20 de tone; filme depropagandã sovieticã („TanchiºtiiURSS”, „Viaþa mongolilor”, „Potemkin”,„Viaþa lui Puºkin” etc.).

În ziua de 20 mai 1942 avea loc

întrunirea delegaþilor Ministerului Pro-pagandei Naþionale (în frunte cusubsecretarul de stat Alex.Marcu) ºi ceiai Secþiei Propagandã din M.St.M.(colonel N. Popescu-Poianã, ºeful sec- þiei ºi locotenentul Corneliu Fl. Gãluºcã)unde s-au stabilit „numãrul aparatelor ºicategoria materialelor cinematograficece urmeazã sã fie împãrþite în proporþiede 75 la sutã M.P.N. ºi 25 la sutã M.St.M.

S-a procedat astfel: din aparatura destudio, montaj ºi laborator, armata îºi iastrictul necesar organizãrii serviciului

cinematografic propriu, iar restul sepredã Oficiului Naþional Cinematografic;aparatura de proiecþie mutã de 16 mm trece asupra armatei pentru a servidifuzãrii filmului de instrucþie încorpurile de trupã; aparatura sonorãportabilã urmeazã a fi împãrþitã întrearmatã (circa 15 aparate) ºi M.P.N.(restul) pentru a-ºi mãri numãrul camio-netelor existente; aparatura cinema- tograficã fixã rãmâne la M.P.N., maipuþin circa 10 aparate care vor reveniarmatei”.

Pânã la 30 iunie 1942, SecþiaPropagandã a M.St.M. a verificat, repa-rat ºi repartizat la trupe: „100 aparateproiecþie de 16 mm mute, 6 aparateproiecþie 16 mm sonore ºi 6 aparatesonore film normal 35 mm „Fono-Vox”; între 1 septembrie – 31 octombrie 1942s-au predat Centrelor de instrucþie,ºcolilor de ofiþeri activi ºi de rezervã,precum ºi diviziilor „65 aparatecinematografice din capturi”, iar încursul lunii noiembrie „s-a dotat Centrulde Instrucþie al Infanteriei cu un aparat

de proiecþie de 35 mm marca Tompfprovenit din capturi”.

Într-o a doua etapã, în 23 februarie1944, Mareºalul Antonescu ordonãM.St.M. sã ia legãtura cu Serviciul Cap- turi Odessa ºi cu Guvernãmântul Trans-nistriei pentru „a se identifica materia-lele ºi aparatele cinematografice pro-venite din capturi spre a fi folosite deM.St.M.”

S-au procurat cu aceastã ocazie încã „16 aparate cinema de proiecþie de

35 mm fixe care urmeazã a fi folosite laºcoli militare ºi unitãþi dupã ce li se vorface anumite completãri ºi adaptãri”.

Numai cã, odatã aduse în þarã,aceste aparate vor constitui sursa unuiconflict între M.St.M. ºi Consiliul dePatronaj în fruntea cãruia se afla dnaMaria Mareºal Antonescu. Astfel, în 27mai 1944, Cabinetul militar al Condu-cãtorului Statului informa M.St.M. cã„dl. Mareºal a hotãrât ca din aparatelece se vor afecta unitãþilor militare sã sedea o parte ºi Patronajului”.

Odatã ajunºi la Buzãu pentru a pre-lua partea ce le fusese destinatã dupã trei zile de aºteptare, delegaþii M.St.M.au primit la 15 iunie 1944 o comunicare telefonicã prin care erau înºtiinþaþi cã toate aparatele cinematografice aflate în magaziile Ministerului EconomieiNaþionale din gara Buzãu erau „afectateConsiliului de Patronaj”.

Aºadar, frontul era în coasta þãrii,situaþia politico-militarã a României înpragul dezastrului, dar intrigi se mai

þeseau încã. Inclusiv pe motive ...cinematografice.

P.S.

1. Filmul capturilor de la Odessa nuare ... happy-end. Dupã 23 august 1944, întreaga aparaturã cinematograficã din

înzestrarea armatei (nu numai ceaprovenitã din capturi!) a fost predatã, laordin, ruºilor care au centralizat-o pentru a o ... redistribui, în perioada imediaturmãtoare, ca ajutoare tovãrãºeºti –plãtite, desigur (ºi încã substanþial!) încontul ... despãgubirilor de rãzboi.

2. Despre capturile de la Odessa,douã opinii înregistrate în anul 1985 de ladoi martori, implicaþi într-un fel sau altul în aceastã ... afacere.

Inginer Constantin Crãciunescu,subdirector tehnic al ONC: „Românii au

dovedit la Odessa o lãcomie prosteascã:au luat totul, toate ciurucurile, toate ve-chiturile, numai sã nu se înfrupte ºinemþii din aceastã pradã. Dar sfântarivalitate ne-a jucat ... Aduse în þarã, tehnica ºi aparatura cinematograficã dela Odessa n-a apucat sã ajungã în sãlilede cinema din unitãþi, sã funcþioneze ...Erau niºte gioarse, care trebuiau repa-rate, dar n-avea cine ºi unde sã lerepare; nu aveam piese de schimb ºi nuaveam scheme tehnice sau instrucþiuni

de întrebuinþare ... Au rãmas în magazii,nefolosite. Când au venit ruºii, dupã 23August, nici ei n-au vrut sã le mai ia înapoi, zicând cã le-am deval izat ºidesperecheat...”

George Mãrãi, operator de sunet laO.N.C.: „Dupã ce a adus din Germaniaautomobilul pe care era montatãinstalaþia de sonorizare „Klang-Film” –bijuterie tehnicã ºi performantã din toate punctele de vedere, inginerulVictor Cantuniari a plecat pe front,pentru cã la Odessa era un studio ºiarmata a fãcut prostia sã-l considerepradã de rãzboi. Cantuniari a fost obligatsã ia în primire aceste capturi. Demon- tarea ºi transportul capturilor a durat doiani ºi mare parte dintre fierãraieleaduse în þarã au fost depozitate înlaboratoarele „Mogoºoaia” ºi în maga-ziile societãþii petroliere „Distribuþia”din Capitalã. Erau niºte lucruri greoaie,depãºite tehnic, ruginituri ºi tinichele,iar dupã 23 August, când au venit ruºii,ne-au luat în compensaþie tot ceea ce

aveam mai bun, inclusiv instalaþia„Klang-Film” ...

Carte poºtalã de propagandã




LUMEA MILITARĂ

maºina timpului

Organizarea Centrului

de Informaþii „H”

La declanºarea rãzboiului contraUniunii Sovietice, pentru informareaasupra situaþiei inamicului ºi depistareaspionilor ºi grupãrilor diversioniste, peFrontul din Rãsãrit s-a aflat EºalonulMobil al Serviciului Special de Informaþii(S.S.I.), precum ºi douã organe aleM.St.Major – Centrul de Informaþii „A” ,condus de maiorul Dionisie Bãdãrãu ºiCentrul de Informaþii „B” , în frunte cu lt.- colonelul Alexandru Ionescu (serviciu

cunoscut ºi sub denumirea de „Biroul Lt.Colonel Alion” , de la primele litere alenumelui ºi prenumelui ºefului).

Pe frontul bucovinean activitateainformativã ºi contrainformativã aM.St.Major era desfãºuratã de Centrulde Informaþii „A” (ataºat Armatei a III-aromâne), iar pe cel basarabean deCentrul de Informaþii „B”, care ulterior s-a deplasat pe Frontul din Rãsãrit, alãturide trupele române (Armata a IV-a), pânã în peninsula Taman. De remarcat cã,aceste douã centre informative ºi-au

desfãºurat activitatea de profil în acestedouã provincii, încã din perioada

interbelicã, iar acum trebuiau sã

acþioneze potrivit cerinþelor de rãzboi.La deplasarea frontului spre Est,Centrul „A” a rãmas sã activeze înBucovina, iar în Basarabia Centrul „B” afost înlocuit de Biroul Statistic MilitarChiºinãu.

Continuarea operaþiunilor militare laEst de Nistru, impunea ºi un mai mareefort informativ asupra situaþieiinamicului din faþa liniei frontului.Acþiunea Centrului de Informaþii „B” laEst de Nistru, în condiþiile creºteriispaþiului geografic ocupat de trupele

româno-germane, ar fi fost insuficientãºi în aceste condiþii s-a impus creareaunui centru mobil de informaþii – organmilitar, care sã însoþeascã armata deoperaþiuni.

Astfel, în ziua de 18 iulie 1941, a fostconstituit la Botoºani un nou centru deinformaþii, sub conducerea maiorului Dionisie Bãdãrãu , denumit Centrul de Informaþii „H” . În fruntea Centrului „A” (de la care a plecat maiorul D. Bãdãrãu),a fost numit maiorul Xenofon Tarnawski .

Centrul „H” mai era cunoscut ºi sub

denumirea de „Biroul Lt. Colonel D.Bãdãrãu” sau – în faza finalã a rãz-

boiului – ca „Detaºamentul Lt. Colonel D.

Bãdãrãu” .Misiunea Centrului „H” consta în arealiza, în limita posibilitãþilor de lucru,cererile informative ale Comanda-mentului Armatei a III-a române (cu indi-cativul M.U. „Flamura”), pe timpuloperaþiunilor de la Est de Nistru ºi adocumenta Secþia a II-a a MareluiCartier General (M.C.G.), prin rapoarte ºinote informative periodice, privind:unitãþile Armatei sovietice din faþaArmatei a III-a române; tipul unitãþilor ºiforþa lor combativã; procedeele de luptã

folosite de adversar; evoluþia stãrii despirit din Armata sovieticã; dispoziþiilespeciale date de autoritãþile sovieticepentru armatã ºi pentru locuitorii dinzonã pe timpul operaþiunilor militare;evoluþia teatrului de operaþiuni de la Estde Nistru; starea de spirit a populaþiei ºimanifestãrile ei faþã de Armata românãºi germanã; efectele propagandei comu-niste în armatã ºi în rândurile populaþieicivile; influenþa pe care o are înrândurile armatei române starea delucruri gãsitã la Est de Nistru.

Iniþial, Centrul „H” era organulinformativ al M.C.G., Secþia a II-a, apoi al

Informaþii militare

pe frontul de estPavel Moraru

Pavel Moraru este tânãr (n. 1975), ambiþios ºi foarte talentat. Destinul sãu intelectual este sã cerceteze istoriaromânilor, împrejurãrile l-au plasat la Chiºinãu, conferind demersurilor sale ºtiinþifice un plus de dramatism. A scris ocarte interesantã ºi foarte documentatã despre situaþia Bucovinei în cel de-al rãzboi mondial (Bucovina sub regimul

Antonescu. 1941-1944 , Ed. Prut Internaþional, Chiºinãu, 2004), rezultat al studiilor finalizate prin titlul de doctor obþinut laFacultatea de Istorie a Universitãþii Bucureºti.A propus Editurii Militare o carte despre un subiect inedit: organizarea ºi funcþionarea Centrului de Exploatare

(Informaþii) „H”, principala structurã de informaþii a armatei române pe timpul campaniei din Est (1941-1944). Cercetareasa este cu atât mai valoroasã cu cât presupune recuperarea, fie ºi parþialã, a arhivei Centrului, capturatã de trupelesovietice ºi transferatã în depozitele fãrã sfârºit ale Uniunii Sovietice. Este, prin urmare, arheologia unei istorii destul derecente care, deºi mai trezeºte încã numeroase ºi, uneori, inutile precauþii, îndrãznesc sã prognozez cã se va dovedi foartecurând de mare actualitate. Aºtept de aceea ca instituþiile româneºti interesate – pentru unele, este chiar un crâmpei dinpropria istorie – sã susþinã proiectul nostru editorial mãcar cu simpatia ºi interesul lor.

Adrian Pandea




LUMEA MILITARĂ

maºina timpului

M.St.Major, Secþia a II-a. Din punct devedere operativ, Centrul era exclusiv ladispoziþia Comandamentului Armatei aIII-a române, singurul în drept a-i ceremisiuni informative, iar toate informaþiileobþinute, erau raportate numai acestuicomandament. Datele mai importante ºide interes general se înaintau ºi M.C.G.,Secþia a II-a (apoi M.St.Major, Secþia aII-a). Deplasarea lui se fãcea conformordinelor Armatei a III-a. Din punct devedere administrativ (alimentarea ºijustificarea fondurilor), depindea deSecþia a II-a a M.C.G., iar Comanda-mentul Armatei a III-a trebuia sã-i punãla dispoziþie carburanþii necesari ºi sã-iacorde toate înlesnirile pentru înde-plinirea misiunilor stabilite (mijloace de

transport suplimentare, foi de drum,local, pazã, hãrþi, etc.).Informaþiile pentru M.C.G., Secþia a

II-a trebuiau raportate sãptãmânal (sauatunci când situaþia impunea), princurier ºi numai sub formã de sinteze ºinote, iar informaþiile pentru Armata aIII-a, prin toate mijloacele disponibile ºinumai în conformitate cu dispoziþiileacestui comandament.

Centrul a fost dotat cu douã auto- turisme de la Centrul „A”, un autoturismºi o camionetã de la Armatã ºi un

autoturism de la S.S.I. Cu toate acestea,greutãþile cu care s-a confruntat Centrul„H”, erau legate, în special, deinsuficienþa mijloacelor de transport.

Pe parcursul lunii iulie 1941, Centrul„H” a mai primit de la Centrul „B” unautoturism ºi un autocamion, însã am-bele defecte. Unul din autoturismeleprimite de la Centrul „A” (Subcentrul deInformaþii Iaºi), fiind prea jos ºi deciimpracticabil pe drumurile basarabene,a fost restituit Centrului „A”, care ºi elera lipsit de mijloace de transport.

Maºina trimisã de S.S.I. nu avea cauciu-curi, iar Armata nu putea oferi mijloacede transport suficiente.

La 21 iulie 1941, imediat dupãconstituirea Centrului „H”, maiorul D.Bãdãrãu informa Secþia a II-a a M.C.G.,despre aceastã problemã: „Pentrudeplasare în zonã, serviciul nu dispunedecât de un singur autoturism, cel alMarelui St. Major de la Centrul «A». (…).Cu toate acestea – încheia maiorul –vom depune întreaga stãruinþã pentru aputea face faþã misiunii primite”.

Dupã cum am spus deja, în frunteaCentrului a fost numit maiorul Dionisie

Bãdãrãu , fiind ajutat de cãpitanul Onisifor Prodan . Echipa de cercetareera formatã din locotenentul în rezervã Sigismund Krjijewski în calitate de ºef ºiajutat de sublocotenentul în rezervã Eugen Popovici . Echipa de recrutare aagenturii era alcãtuitã din funcþionarulcivil Frantz Slijewski ºeful echipei,agentul Anton Pavlicovschi ajutor ºiagenþii Cernei ºi Pancenco , la care s-aalãturat apoi ºi agentul Daniil Cuºnir .Majoritatea lor au venit de la Centrul deInformaþii „A”, cu excepþia lui Frantz Slijewski , Mihai Niþescu , Daniil Cuºnir ºiAnton Pavlicovschi , luaþi de la S.S.I.

Registratura era formatã dintr-osingurã persoanã – plutonierul înrezervã Mihai Niþescu , funcþionar civil,

dactilograf, de la Centrul de Informaþii„B” (aflat iniþial în cadrul S.S.I.). Echipafotograficã avea doi specialiºti fotooferiþi de S.S.I. Personalul inferior eracompus din patru grade inferioare încalitate de ordonanþe ale ofiþerilor, doiºoferi, cu toþii de la Centrul de Informaþii„A”, alþi doi ºoferi de la Centrul deInformaþii „B” ºi un ºofer de la S.S.I.

Ulterior, dupã mãrirea reþelei infor-mative ºi contrainformative a Centrului„H”, prin constituirea subcentrelorinformative, numãrul colaboratorilor a

crescut.La 20 iulie 1941, maiorul D. Bãdãrãuºi cãpitanul O. Prodan se aflau la Lipnic,jud. Soroca, iar cãpitanul Th. Botezatu(din Centru „A”, viitor ºef de subcentrual Centrului „B” ºi „H”) la Botoºani. Sedesfãºurau ultimele preparative pentruorganizarea Centrului „H”.

La 17 iulie 1941, Armata a III-aromânã a declanºat acþiunile de forþarea Nistrului în sectorul Moghilev-Lipceni.Dupã ce a constituit un cap de pod,

adânc de 30 km, a trecut la urmãrireaforþelor sovietice spre Bug. Acþiunea s-a încadrat în concepþia generalã a Înaltului Comandament german, care avizat, iniþial, înfrângerea forþelorsovietice din compunerea Frontului deSud-Vest, comandat de generalul S.M.Budionîi, printr-o manevrã dublu învãlui- toare executatã cu Armata 17 germanã,dinspre Nord-Vest, cu efortul la flanculstâng, spre Nemirov, ºi cu Armatele 11germanã ºi 3-a românã dinspre Sud-Vest, pe direcþia Moghilev-Gubnik, peBug. Retragerea forþelor sovietice spreUman a determinat schimbarea misiu-nilor ºi direcþiilor de înaintare pentrucele douã armate, Comandamentulgerman hotãrând efectuarea unei

manevre rapide spre Sud-Est în flanculdrept al trupelor sovietice care rezistaula Odesa, în faþa Armatei a IV-a române.

Începutã la 21 iulie, ofensiva Armateia III-a s-a caracterizat prin lupte frec-vente cu ariergãrzile inamicului, celemai grele desfãºurându-se la Verhovka,Konceba, Krivoe Ozero, Vradievka, etc. Înfrânte ºi în zona Ananiev de Armata 11germanã, forþele sovietice au fostobligate sã se retragã spre Sud-Estcãtre Nikolaev (oraº din regiuneaNikolaev, Ucraina; amplasat pe limanul

Bugului, la confluenþa râurilor Iujnîi Bugºi Ingul) ºi Voznesensk (regiuneaNikolaev, pe râul Iujnîi Bug, Ucraina),unde Armata a III-a românã a ajuns la 10august 1941.

Pe tot acest parcurs, Centrul deInformaþii „H” a obþinut informaþiiimportante despre inamic, fiind înmãsurã sã þinã în permanenþã la curentComandamentul Armatei a III-a cumersul operaþiunilor militare.



noul


LUMEA MILITARĂ

portret de instituþie

Se ºtiu puþine lucruri despre „CasaOºtirii”, deºi clãdirea care poartã pefrontispiciu acest nume reprezintã, caatare, un reper important pentru toþi ceicare încearcã sã se orienteze în zona

Ciºmigiului, rãtãciþi fiind cu treburi prinCapitalã. Tulburatã când ºi când de trecerea tramvaiului sau de gânguritulporumbeilor ascunºi prin platani, ostrãduþã cu arbori ºi clãdiri vechirespirã încã aerul Bucureºtiului dealtãdatã. Un colþ de pe Cobãlcescu,numele ºi vechi ºi nou al strãzii, estedominat de aceastã clãdire impozantã,construitã în anul 1928 ºi completatã,ºapte ani mai târziu, cu un pavilion maimare. Liniile arhitectonice intrã cu

eleganþã ºi grandoare în armonia edifi-ciilor ridicate în perioada interbelicãdupã ambiþiile ºi pe mãsura visului deMic Paris. Este o clãdire emblematicãpentru armatã. De-a lungul timpului afost utilizatã în beneficiul militarilor cudiverse scopuri. Timp de peste un de-ceniu, a adãpostit, la sfârºitul secolului trecut, sediul Editurii Militare ºi redac-

þiile publicaþiilor editate de MinisterulApãrãrii Naþionale.

Astãzi, Complexul Militar Cobãl-cescu este serios racordat la ritmulmodernizãrilor menite sã atingã stan-dardul de calitate prin care DirecþiaAdministrativã ºi Servicii ºi-a câºtigatfaima. Spaþiile sunt valorificate eficient,sãlile au fost amenajate pentru a ofericele mai bune condiþii pentru activitãþide protocol sau în serviciul cadrelor.Zilnic, la sala restaurant iau masaveterani ºi pensionari militari, încondiþii de realã protecþie socialã. Salade conferinþe ºi cãminul sunt binedotate cu mobilier nou, pretutindeni sesimte un aer de prospeþime ºi curã- þenie, de optimism ºi bunã dispoziþie.

Doamna plutonier-major Maria Platon ,administratorul complexului, reuºeºtesã fie mereu o gazdã bunã ºiprimitoare, întotdeauna atentã la celemai mici amãnunte ale activitãþiicurente, astfel încât totul sã fie binepus la punct. O face cu discreþie ºi cu oeleganþã care îi definescpersonalitatea.

O casã vecheprimeºte în gazdã noul

Liviu Viºan




LUMEA MILITARĂ


Succesul parteneriatului cultural dintre asociaþiile literare„Telese Terme Poesia” ºi „Societatea Scriitorilor Militari”,concretizat anul trecut în editarea unei antologii bilingve depoezie, urmatã de un schimb de vizite de cunoaºtere ºidocumentare nu a rãmas fãrã urmãri.

Poeþii italieni au avut iniþiativa continuãrii acestor legãturi,motiv pentru care anul acesta, în luna septembrie, au revenitla noi în þarã pentru pregãtirea editãrii în comun a unui nouvolum de creaþii literare. Gestul lor a fãcut ca aceastãcolaborare sã nu rãmânã doar pe tãrâmul poeziei. Afinitãþileculturale ºi trecutul istoric comun au evidenþiat multipleposibilitãþi de colaborare în câmpul artelor, dar ºi în altedomenii.

Momentul cel mai important al acestei vizite l-a constituitlansarea monografiei despre Arcul lui Traian de la Benevento,realizat de profesorul Gianno dell'Aquila, care predã istoria ºiarheologia la Universitatea din Benevento. Din pãcate autorulnu a putut veni la Bucureºti, din motive de sãnãtate. Celebrul

monument de piatrã ridicat pentru glorificarea victoriilormilitare ale Împãratului Traian cuprinde numeroase

basoreliefuri ce ilustreazã, între altele ºi cucerirea Daciei,secvenþe mai puþin cunoscute publicului larg. Ediþia a treia aacestui ghid publicat în mai multe limbi cuprinde, iatã, caurmare a colaborãrii noastre, ºi o secþiune în limba românã. Afost ideea preºedintelui societãþii literare telesine, poetul Luigi

Di Mezza, transformatã dintr-un proiect cultural într-unmoment cu semnificaþii speciale, de sãrbãtoare a latinitãþii.Importanþa acestui eveniment s-a reflectat ºi la niveluloficialitãþilor italiene, prin prezenþa la Bucureºti a asesoruluipentru culturã al primãriei din Telese, domniºoara PatriziaTanzzilo.

Lansarea a avut loc la Sala Bizantinã a Palatului CerculuiMilitar Naþional, în prezenþa unui numeros public, prilej cucare oaspeþii i-au oferit placheta cu Arcul lui Traian ºiMedalia de aur a societãþii din Telese domnului general debrigadã Cãtãlin Zisu, ºeful Direcþiei Administrative ºi Servicii,pentru înaltul patronaj acordat acestei manifestãri.

Despre carte au vorbit Patrizia Tanzzilo ºi scriitoarea

Yvonne Carbonaro care a dat citire unei scrisori din parteaprofesorului Dell'Aquila cãtre cititorii români.

La pioggia non esiste...




LUMEA MILITARĂ


Întorcându-ne pe tãrâmul artelor, la Bi-blioteca Militarã Naþionalã, în Rotonda Scrii- torilor, a fost vernisatã expoziþia de graficã„Ritualul înstrãinãrii” a tânãrului artist plasticDino Valdelli.

Ploaia torenþialã nu a încetat sã cadã pe toatã durata vizitei, restrângând drastic posibi-litãþile avute în vedere în privinþa obiectivelor turistice din Capitalã. Cu toate acestea, vizita laPalatul Parlamentului, organizatã de consilierulConstantin Monac ºi generalul de brigadã (r) dr.Liviu Mãrunþelu, a produs o vie impresie. Ca dealtfel ºi cina oferitã de familia generalului debrigadã (r) Grigore Buciu, unde oaspeþii italieniau simþit cãldura ospitalitãþii româneºti ºi rafi-namentul artei culinare tradiþionale, pe fondulunor captivante discuþii prelungite pânã târziu în

noapte, într-o atmosferã de cenaclu, despreliteraturã ºi arte plastice, despre istorie ºiobiceiuri. Au fost evidenþiate astfel similitudini ºirãdãcini comune, uitate sau mai puþin ºtiute, în tot atâtea motive de colaborare ºi prietenie.

Oferta noastrã, în calitate de gazde, a foststrãlucit completatã de reluarea peripluluibuzoian, pe un itinerar de-acum îndrãgit deitalieni. Emoþionanta primire organizatã dePrimãria Comunei Florica a dobândit dimensiunide-a dreptul fabuloase. Întregul sat s-a aflat însãrbãtoare, de la copiii de grãdiniþã care au

cântat pentru oaspeþi pânã la bãtrânii ieºiþi înpoartã. Strãdaniile fruntaºilor comunei, de a figazde bune, începând cu primarul Ion Zaharia ºipreotul Constantin Cãþoi, amplificate de entu-ziasmul poetului Marius C. Nica au transformat întâlnirea într-o sãrbãtoare de suflet.

La Buzãu, delegaþia scriitorilor italienialcãtuitã din Luigi di Mezza, Patrizia Tanzzilo,Yvonne Carbonaro, Macolino Lucio, DinoValdelli, Vitoria De Ioanni, Lelia Ionescu ºiFranco Mauro a fost primitã de reprezentanþiiPrefecturii ºi ai Consiliului Judeþean care au

uitat pentru o clipã de neajunsurile pricinuite deinundaþii ºi de prãbuºirea podului de laMãrãcineni.

Punctul culminant (fulminant) al întâlnirii dela Buzãu l-a constituit, fãrã îndoialã, spectacolulfolcloric „Plaiurile Mioriþei”, organizat dedirectorul Centrului de conservare ºi promovarea culturii tradiþionale, Raul Gâlmeanu. Nivelulartistic al spectacolului reprezintã, fãrã nici oexagerare, o carte de vizitã de mare þinutã, fiindapreciat de oaspeþi – puternic impresionaþi deuriaºul potenþial cultural descoperit aici – ca un

veritabil paºaport de intrare în marea familie apopoarelor europene.




LUMEA MILITARĂ


Constituitã în anul 2000 din

absolvenþi ai Centrului European pentruStudii de Securitate „George C.Marshall” un parteneriat de succesamericano-german din GarmischPartenkirchen, Germania, AsociaþiaGeorge C. Marshall-România s-a în-fiinþat, dupã cum sublinia preºedinteleacesteia, dr. Doru Frunzulicã, „pentru apromova candidatura României la NATOºi UE, pentru dezvoltarea relaþiilorRomâniei cu SUA ºi Germania, cu þãrileoccidentale, în general”.

Anul 2005 marcheazã pentru aso-

ciaþie un an de bilanþ. Bilanþul a cinci anide prestigioasã activitate pentru caredr. John P. Rose, directorul Centrului„George C. Marshall”, i-a atribuit cali-ficativul onorant de „cea mai bunãorganizaþie dintre toate asociaþiilenoastre” de absolvenþi. O aprecierebine meritatã þinând cont cã de la con-stituire ºi pânã acum asociaþia românãa organizat peste 60 de conferinþe in- ternaþionale, mese rotunde, seminarii,cursuri de pregãtire, la care au partici-

pat din strãinãtate mai mult de 300 deimportante personalitãþi politice, diplo-matice ºi militare, în special din þãrilemembre NATO ºi ale Uniunii Europene.

În prezent, asociaþia din Românianumãrã peste 200 de membri, peste 70%dintre aceºtia fiind angajaþi ai Ministe-rului Apãrãrii Naþionale ºi susþinãtoriactivi ai acþiunilor întreprinse.

Printre conferinþele importante or-ganizate de asociaþie, în colaborare cuCentrul „George C. Marshall” ºi cuinstituþii din România, putem aminti:

„Securitate prin cooperare în sud-estulEuropei”, „Bisericile ºi Valorile euro-

atlantice” (organizatã împreunã cu

Patriarhia Ortodoxã Românã ºi cu cele16 culte recunoscute oficial înRomânia), „Solidaritate împotriva tero-rismului”, „Femeia ºi cariera militarã într-o societate democraticã. Realitãþi ºiperspective”, „Dimensiunea economi-co-socialã în procesul integrãrii euro-pene a României”, „Zona Mãrii Negre ºiSecuritatea Euro-Atlanticã: oportunitãþistrategice” etc. Multe din aceste con-ferinþe au avut un caracter de noutatepentru România ºi chiar pentru spaþiuleuroatlantic.

Ca o recunoaºtere a activitãþii des-fãºurate, Ministerul Afacerilor Externe aacordat asociaþiei diploma „PartenerulDiplomaþiei Române”.

Asemenea celorlalte 31 de asociaþii,fundaþii ºi cluburi „George C. Marshall”din þãrile NATO ºi þãrile partenere, aso-ciaþia din România acordã anual medalii

ºi diplome unor personalitãþi ºi instituþii

din þarã ºi strãinãtate ca o recunoaºterea „contribuþiei deosebite la procesulintegrãrii României în structurile euro-atlantice ºi europene”.

Tot la iniþiativa Asociaþiei „George C.Marshall-România” au fost înfiinþate„Comitetul pentru NATO” ºi „Comitetulpentru UE” al partenerilor sociali dinRomânia.

ªi ca toate aceste lucruri sã fie maibine cunoscute publicului larg, asocia- þia editeazã revista „Securitate ºi Coo-perare”, tipãritã în limbile românã ºienglezã ºi realizatã în condiþii graficedeosebite.

Pentru perioada dupã accedereaRomâniei în NATO, Asociaþia „George C.Marshall-România” ºi-a stabilit caprioritãþi pentru acþiunile sale, pe carele urmeazã consecvent ºi dinamic, pro-movarea a 4 direcþii strategice: consoli-darea ºi dezvoltarea rolului României înNATO, accederea în UE la 1 ianuarie2007 – mai buna explicare a rolului ºilocului României în cadrul acesteia, pro-

movarea securitãþii ºi integrarea euro-peanã ºi euro-atlanticã în sud-estulEuropei, mai ales în Balcanii de Vest, ºi în zona lãrgitã, extrem de importantã dinpunct de vedere geostrategic, a MãriiNegre.

Desigur, subsumat acestor direcþiistrategice, Asociaþia continuã acþiuni,complementare cu cele ale Admini-straþiei, de dezvoltare a relaþiilorRomâniei cu SUA ºi Germania, prin-cipalii „stake holders” ai Centrului

Marshall cât ºi cu þãrile membre aleNATO ºi UE.

Asociaþia

George C. MarshallRomâniaNarcisa Grãdinaru

Dr. Doru Frunzulicã, preºedintele Asociaþiei „George C. Marshall - România”




LUMEA MILITARĂ

luma militarã literarã

Unicitatea lui Brâncuºi stã în univer-salitatea sa. Sculptorul îmbinã credinþeºi filosofii diferite pentru a crea o sintezã

esteticã ºi moralã a condiþiei umane. Elciopleºte materialul în forme cu înþele-suri simbolice, ceea ce demoleazãbarajele lingvistice. Motivele geometrice sunt create de Brâncuºi, dar origi-nea lor se aflã în matricea poporului dincare se trage. Rombul în repetabilitateeste prezent, în mod tradiþional, înstâlpul casei din Gorj.

Cocoºul stilizat este opera repeta-bilã a aceloraºi cioplitori de bârne careconstruiau locuinþa þãrãneascã în ve-chime. Ei au luat bucata de lemn ºi au

tãiat-o, preocupaþi nu de ideea de per-fecþiune plasticã, ci de simbol, ºi au transformat-o în cocoº de pus pe creas-

ta acoperiºului de ºindrilã, pentru a vestirãsãritul, trezirea la viaþã, învierea,venirea luminii. Cocoºul este ceasor-nicul biologic care îi aminteºte inexo-rabil celui mai credincios dintre credin-cioºi, cã se poate îndoi ºi lepãda deDumnezeu. Sfântul Petru trece prinaceastã experienþã tristã, ce þine denatura umanã ºi care se produce înmomentele de mare durere, oricât deputernic ar fi caracterul omului.

“Oul lumii”, minunata formã de mar-murã albã, nu mã face sã mã gândesc laoul de pasãre gãsit dimineaþa în cuibar,ci la oul de jad verzuliu care se vinde peaeroportul din Karaci. Oul lui Brâncuºivine din spaþiul exotic al Indiei, înþele-gând prin India ºi brahmanism ºiactualul stat al Pakistanului. Din el senaºte lumea, în mitologia orientalã. Rig- veda vorbeºte despre embrionul de aurcare a crescut dintru începuturi, caprodus primar al lui Brahma, ºi estecauza tuturor lucrurilor ºi fiinþelor.Universul se naºte spontan din oulprimordial ca voinþã de materializare alogosului brahmanic.

Cercurile concentrice tãiate pe dindouã, ce orneazã “Poarta Sãrutului” ,sunt simbol al oului primordial ce sedivide ºi se transformã în lucruridiferenþiate. Ele reprezintã perfecþiunearotundã a oului în interiorul cãruia semiºcã, în unitatea lor dinamicã,principiile contrariilor.

Tãietura e verticalã ºi se continuã pepiciorul porþii, pânã în pãmânt. Este axaimaginarã a universului care face legã- tura între pãmântul nostru, al muritorilor,ºi cerurile de deasupra, ca loc aldivinitãþii ºi începutului. Sufletul este ofãrâmã din marele spirit universal datãomului pentru a o purta. Prin moartea

trupului sufletul se întoarce în marele ouprimordial, pentru a se divide ºi a se transforma în altã fiinþã.

Poarta lui Brâncuºi este un simbol þãrãnesc primordial ce a jucat în culturapopularã româneascã un rol profund.Modelul ei actual ca relicvã a unui trecut cu înþelesuri simbolice, este înMaramureº. Dar a fost cândva în totspaþiul românesc a cãrui culturãmaterialã s-a bazat pe lemn.

Poarta este locul strâmt, similardeschiderilor solstiþiare prin care intrãmºi ieºim din lumea noastrã cunoscutã ºifamiliarã. În satul românesc îndepli-neºte rolul de intrare ºi ieºire din spaþiulsacru în care e situatã casa de locuit, un

spaþiu ce simbolizeazã lumea cunoscu- tã, în opoziþie cu spaþiul strãin de dincolode poartã.

Gardul, ca mijloc de protecþie aproprietãþii are o funcþie secundarã, elfiind important ca hotar al universuluicasei. Din acest motiv, ornamentelesunt: sfoara, soarele, pomul vieþii –simboluri ce transcend creºtinismul, ºicare se referã la intrãrile strâmte în ºidin viaþã. Împrejmuirea, uneori abiamarcatã, ºi poarta, mai totdeaunamonumentalã, formeazã hotarul cu trecere strâmtã ce desparte douã lumi.

La Târgu Jiu, “Coloana fãrã sfârºit” este o funie a vieþii pe verticalã, o înºiruire, rãmasã deschisã, a intrãrilor ºiieºirilor din existenþa pãmânteanã. Nuºtim dacã ne încarnãm în orice, dar trãim consecutiv de mai multe ori ºialcãtuim acele coloane înflorate cesusþin acoperiºul casei strãmoºeºti.

Coloana ar fi putut fi o înºiruire desfere, dar în acest caz s-ar fi referit doarla dimensiunea cerului. Ea este un lanþde piramide puse bazã pe bazã, formulã în care jumãtatea de deasupra a rom-bului semnificã viaþa, iar cea inferioarã,moartea. Nu întâmplãtor sunt montateaºa.

Înþelesurilede la Târgu Jiu

Grigore Buciu




LUMEA MILITARĂ


Viaþa omului nu este altceva decât onesfârºitã trecere din viaþã în moarte ºidin moarte în viaþã. Când e vorba delanþuri genealogice, persoane – coloa-nã, ea poate avea sfârºit, cãci sunt ra-

muri ale omenirii care dispar definitiv,dintr-un motiv sau altul. Când sunt în dis-cuþie naþiuni, creºterea rãmâne deschi-sã. Nu suntem siguri niciodatã cã unpopor poate dispãrea definitiv din isto-rie, deºi ni se spune, uneori, acest lucru.El se poate ascunde în anonimat, în ig-noranþã sau în interiorul altor popoaresau culturi, dar e puþin probabil sãdisparã.

Coloana de la Târgu Jiu are ca bazãde proiecþie, pe orizontalã, pãtratul.Aceastã figurã geometricã este simbolul

pãmântului, un pãmânt legat de cifrapatru, adicã de punctele cardinale. Spredeosebire de romb, sfera aparþinecerului, unde punctele cardinale îºipierd valabilitatea.

Cu alte cuvinte, eroul aparþine na- þiunii ºi reprezintã naþiunea, iar naþiuneae legatã de pãmântul de locuit. Coloanafãrã sfârºit este stâlpul de cãpãtâi de lamormântul eroului cãzut pentru patrie,sau, mai exact o formulã de troiþã pe uncenotaf.

Prin anii ´70, în cimitirul fostului satPetroºani, înghiþit, mai apoi, de munici-piul Petroºani, se mai întâlneau astfel destâlpi crestaþi în figuri geometrice. Oasemenea colecþie are ºi Muzeul deIstorie din Cluj-Napoca. Este un stâlpcare vine de dincolo de creºtinism ºi afost prezent în cultura popularã pânã târziu, când a fost înlocuit de cruce.

Masa ºi scaunele de piatrã din faþa“Porþii Sãrutului” îºi au prototipul înmãsuþa rotundã þãrãneascã peste care te apleci sã mãnânci, într-un fel de gestde smerenie, ºi în scãunelul rotund cu trei picioare. Fundul acestuia e, de obi-cei, bombat, formã care îi asigurãrezistenþa. Brâncuºi a luat obiectele þãrãneºti, le-a transpus în piatrã ºi le-a încãrcat simbolic. Masa e formatã dindouã roþi de moarã, legatã astfel deideea de mãcinat, de grâu, de hranãfundamentalã. Scaunele, douã jumãtãþide sferã suprapuse sunt clepsidrele princare se mãsoarã timpul nostru. Pâineanoastrã cea de toate zilele hrãneºte timpul care ne þine! Ideea de timp este întãritã de numãrul scaunelor, identic cual lunilor anului. În acest mod, timpulnostru este încheiat ca ciclu existenþial.Cei ce stau pe ele au ieºit din ciclu,

sufletul eliberat de trup stã pe timpul încremenit în piatrã. Hrana de pe masãce le stã dinainte este ofrandã, hranãsimbolicã.

Ansamblul de la Târgu Jiu e orga-nizat pe axa vest-est, care dã ºi sensulde citire întregului ansamblu, artistulgândindu-se la moarte ca la o fazã a re-naºterii. Existã aici ºi un înþeles evan-ghelic, dar ºi unul ce trimite la clasi-cismul helenic despre statutul special aleroilor. Prin muncile lor victorioase eroiidevin nemuritori.

Aceastã axã este a limitelor extrememoarte/naºtere. În Egiptul antic, universul era figurat

pe aceastã axã: jos pãmântul întins pespate, sus cerul, curbat peste el.Soarele murea în fiecare zi la asfinþit, trecea prin lumea subpãmânteanã amorþilor ºi se regenera în fiecaredimineaþã printr-o nouã naºtere.

Ce ne-a lãsat Brâncuºi ca simbolprofund al eroilor, al morþii ºi vieþii este o înºiruire de elemente care nu suntintegral opera sa ca execuþie. Astfel

râul, biserica, bulevardul sunt incluse deel în înþelesul general. Prin includerealor opera intrã în armonie cu universul.

În filozofia vedicã, existenþa umanãeste o îmbinare dinamicã între bine ºirãu, ce conþine în sine viaþa ºi moartea, într-o curgere continuã. Înþelesul acesta îl poartã în sine râul ce curge pe lângãmasã, pe axa nord-sud. El vine de sus casursã de manifestare a vieþii, izvorânddin munþii sacri, legaþi ºi ei de necu-noscuta civilizaþie geto-dacicã, din douãizvoare: Jiul de Est ºi Jiul de Vest. Arputea fi citit ca un arbore al vieþii. Râul

este viaþa izvorând din bine ºi rãu ºiconþine moartea-vestul ºi viaþa-estul.

Urmeazã “Masa Tãcerii” , “Scau- nele” de pe alee care sunt altfel decâtcele de la masã, “Poarta Sãrutului”,“Calea Eroilor”, “Catedrala Ortodoxã”,“Coloana fãrã sfârºit”.

Acum am putea citi mesajul lãsatnouã de Brâncuºi: cei înnobilaþi de ocauzã fericitã ies din curgerea vieþii,sufletele lor stau la masa tãcerii pentrua gusta simbolic pâinea frântã ºi vinul,se odihnesc ritualic înainte de mareledrum, trec prin poarta strâmtã a eroilor,unde primesc sãrutul recunoºtinþeicelor pentru care au acceptat sacrifi-ciul, poposesc în bisericã pentru jude-carea ºi iertarea pãcatelor ºi sfinþire ºi îºi continuã calea pânã la stâlpul de înmormântare prin care, precum Isus pelemnul crucii, se ridicã în nesfârºit, îneternitate. Caracteristica fundamentalãa Cãii Eroilor, pe care o considerãm a începe din malul râului, este tãcerea.Singurul omagiu posibil adus eroiloreste reculegerea în tãcere. Refãcânddrumul marcat de marile monumente cealcãtuiesc ansamblul, însoþim sufletul

lor pe calea sa inversã, dinspre limitamaterialitãþii spre absolut. Sacrificiuleroic este similar celui cristic. Eroiiridicã pãcatul naþiunii ºi o fac sã seregenereze. Crist ridicã pãcatul lumiipermiþând învierea.

Urmaºii eroilor puºi în situaþia de areface acest drum trebuie sã citeascãsemnele ºi vor simþi miracolul purificãriiºi al regenerãrii sentimentului ceexprimã ataºamentul faþã de neam ºi þarã, în sacralitatea sa profundã.

Încheiem, amintind fraza enigmaticã

a lui Brâncuºi: “Voi nici nu ºtiþi ce vã las eu vouã aici la Târgu Jiu”.




LUMEA MILITARĂ


[Iaºi, 11 mai 1938]Strada Lascãr Catargi, nr. 5

Dragã d[omnu]le Spiridonicã,

Am citit ºi eu mai de multiºor despreintenþia d[umi]tale. Nu ºtiu dacã-þi daiseama la ce greutãþi te supui, aproape

insurmontabile.Ideea este mai veche. Ne-aaparþinut pe vremuri. Îmi pare foartebine cã, spirit organizator mai bun, maiperseverent, d[umnea]ta te însãrcinezis-o pui în aplicare.

Însã trebuie sã þii cont deurmãtoarele ~ cã toþi acei care vorcontribui la apariþia revistei cu bani voravea pretenþia sã publice. ªi nu toþimeritã aceasta. Aºadar, un mare pericolpândeºte revista ~ mediocritatea.

În al doilea rând ~ nu cred cã vei

putea strânge, de la cei ce-ºi iauobligaþia, cota lunarã de 100 lei. De

altundeva va trebui sã gãseºti fondurilenecesare. ªi-n cazul acesta revista îºigãseºte o independenþã care-i este ab-solut necesarã ca sã poatã însemnaceva.

Eu voi fi alãturi de d[umnea]ta, te rogsã crezi. Dar neapãrat trebuie sã fereºtirevista de numeroase pericole care-o

pândesc.Vaida1 locuieºte pânã la 15 tot laadresa veche. Sunt de pãrere, însã, sã-iscrii mai curând la R[e]g[imen]t[ul] 69 Infanterie. Cartea lui Baciu2 se gãseºtesub tipar.

În privinþa redacþiei Moldovei te rogsã mã crezi cã n-am absolut nici olegãturã cu scriitorii moldoveni, concen- traþi mai cu seamã în Iaºi ~ nu-þi pot fi denici un folos în Moldova, însãrcinându-mã cu redacþia pentru Moldova.

Îþi recomand, în schimb, pe Victor

Mãgurã3

, care ar putea sã te ajute multmai mult decât aº face-o eu.

Aºtept, cu dragoste, apariþiaFr[ontului] lit[erar] 4 . Pânã atunci, te salutcu prietenie.

Mih[ail] Chirnoagã

[Domnului Vasile Spiridonicã,Revista Front literar , Braºov].

•

Iaºi, 9 septembrie [1]938Gen[eral] Berthelot, nr. 5

Iubite domnule Spiridonicã,

Am primit „Fr[ont] lit[erar]“, precumºi c[artea] p[oºtalã]. Am rãmas cât sepoate de neplãcut surprins când amvãzut nota despre M[ircea] Str[einul]5

nesemnatã. Mai curând sã nu se fipublicat, decât sã fi apãrut în acest chip.

ªi-ascultã la mine, care-l cunosc maibine pe M[ircea] Str[einul] ~ totdeauna

Noi contribuþii la biografia lui

Mihail ChirnoagãNicolae Scurtu

Biografia poetului, prozatorului ºi criticului literar Mihail Chirnoagã (n. 1913 – m. 1948) suscitã, în ultimul timp, tot maimult interesul cercetãrilor literari, precum ºi a celor care investigheazã viaþa ºi civilizaþia militarã naþionalã.

Autor al câtorva cãrþi, ce se cuvin reþinute prin problematica lor ºi prin densitatea de idei, Carte de dragoste (1935),Alexandru Cãlinescu, poet al tristeþii (1937), Logodna (1940) ºi Basoreliefuri (1977), Mihail Chirnoagã a desfãºurat ºi o foarteintensã ºi susþinutã activitate publicisticã în presa literarã interbelicã, impunându-se ca un spirit lucid, onest ºi capabil dea recunoaºte ºi impune valori literare româneºti ºi universale.

Biografii sãi, de pânã acum, Gheorghe Perian ºi Constanþa Buzatu, omit, îmi place sã cred cã din ignoranþã, sãmenþioneze ºi colaborãrile cu prozã, eseuri ºi însemnãri de criticã literarã, pe care le-a publicat în paginile revistei Front literar (1936-1939), ce apãrea la Braºov, condusã de poetul ºi prozatorul Vasile Spiridonicã (1909-1988), unul dintre cei maiapropiaþi prieteni din sfera literaturii.

Revelatoare prin informaþiile ce le conþin, cât ºi prin stilul direct, mãrturiile epistolare, care se publicã acum, întâia oarã,vin sã întregeascã imaginea unui scriitor insuficient cunoscut ºi restituit cu parcimonie ieri ca ºi azi.

Literatura epistolarã sau de frontierã , cum i se mai spune, are menirea de a ridica vãlul, de a risipi unele legende ºi,finalmente, de a clarifica anumite momente biografice, deloc de neglijat în relevarea unui portret autentic ºi, evident,convingãtor al scriitorului Mihail Chirnoagã.

Restituim, aºadar, în cele ce urmeazã, câteva epistole ale lui Mihail Chirnoagã trimise delicatului poet ºi publicist VasileSpiridonicã, spre a constata, încã o datã, urbanitatea relaþiilor dintre scriitorii de altãdatã.




LUMEA MILITARĂ


se va zice cã am cãutat a o strecura fãrãsemnãturã, ceea ce ar fi o infamie!

De aceea te rog dã nota astfel:„Dintr-o regretabilã greºealã deredacþie nota despre d[omnul] Mircea

Streinul din n[umã]r[ul] 2-3 al revisteinoastre, n-a putut apare sub iscãlituraM.C. Domnul Mihail Chirnoagã, autorulacestei note, ne roagã stãruitor sãfacem menþiunea cuvenitã, ceea ce îndeplinim chiar în acest numãr.“6

Sã sperãm cã-n felul acesta amiciipersonali ai poetului ºi cei care s-ausesizat de „înjurãturã“, sã capete olãmurire, iar eu o satisfacþie cãasemenea lucruri, ce-mi aparþin, nu se trec sub anonimat.

Îþi trimit pentru n[umã]r[ul] acesta

cronica litera[rã] 7, care, extinzându-seprea mult, m-a fãcut sã renunþ la note.

Te rog din inimã sã ai grijã lacorecturi. Acolo unde nu descifrezi textul du-te la Baciu, care-mi cunoaºtebine scrisul.

Revista a apãrut mult mai frumos. Osingurã observaþie am a face ~ cronicaliterarã trebuie sã înceapã din susulunei pagini. Indiferent cã-i pagina [a] 8-a sau a 9-a; ea trebuie sã înceapãcapitol aparte în revistã ºi sã nu treacã în continuarea celorlalte.

Îþi doresc sã-l duci la bun sfârºit.Scrie-mi dacã ai primit aceastãscrisoare.

A! Vroiam sã te întreb ce cautãPaulescu8 printre cei din grup? Nu neface nici o cinste! Parole!

Al d[umi]tale, cu toatã dragostea,Mihail Chirnoagã

[P.S]Pe V[ictor] Mãgurã, l-am vãzut zilele

astea. Am sã-i spun sã-þi trimitã

colaborarea.•

[Iaºi, 24 octombrie 1938]

Dragã d[omnu]le Spiridonicã,

Mulþumesc pentru veºti. Adevãratcã am aºteptat ºi eu apariþia Frontului .Credeam cã s-a întâmplat ceva maigrav. E bine ºi-aºa.

Acum iatã ce vreau sã te rog ~ sã

introduci neapãrat nota pe care o daumai jos despre Însemnãri ieºene .

Unul din bãieþii de pe aici vrea sãfacã o revistã bunã din acest sicriu lite-rar, însã nu poate din cauza vechiturilor.

Pentru aceasta are nevoie de opublicitate proastã fãcutã câtorva

personagii colaboratoare ale revistei.Am scris ºi lui ªtefan sã mã ajute pe laSf[armã]-Piatrã , fac ºi eu nota asta caacele personagii sã vadã ºi ele cã nueste agreat deloc grupul vechi ºirãblãgit al revistei. Nota apare nesem- natã . Asta nu poate fi socotitã decât totfolositoare lit[eraturii]: „Însemnãri ie- ºene. n[umã]r[ul] 10, octomb[rie]. Publi-caþia aceasta de la Iaºi cu o apariþie atâtde regulatã suferã de niºte mari pãcateliterare. Am citit acest n[umã]r cu o viecuriozitate. În afarã de cronica literarãsemnatã Gh. Agavriloaei9, de niºterecenzii de la sfârºit, de poeziile OtilieiCazimir ºi ale lui Victor Mãgurã ºi deproza pe ici pe colo frumoasã ad[omnului] Ionel Teodoreanu, n-am gãsitnimic, dar absolut nimic care sã meriteatenþia noastrã. Din contrã, opereleliterare ale d[omniilor lor] d[omnii] PaulGore10, Neculai Coban11 ºi AdrianPascu12 rãmân ca modele de monstruo-zitate, care meritã totala noastrã repro-

bare. Rãmâne mereu curioasã atitu-dinea acestei reviste care nu cautã sã-ºi schimbe deloc înfãþiºarea, printr-ocolaborare mai vioaie ºi mai fericitã.“

Aceastã notã transcri-o d[umnea]ta

ºi vâr-o neapãrat. Constituie ºi acestaun mijloc de luptã tot atât de elegant laurma urmelor cât ºi prostia refractarã acelor de pe aici.

Îþi mulþumesc ºi-þi strâng mâna,aºteptând nerãbdãtor revista.

[Mihail] Chirnoagã[P.S.]P[en]t[ru] n[umã]r[ul] viitor sper sã

scriu o cronicã mare despre Rãdãcini .13

[Domnului Vasile Spiridonicã, str. Dr.Amos Frâncu, nr. 1, Braºov].

•

[Iaºi, 10 noiembrie 1938]

Iubite domnule Spiridonicã,

Mai întâi sã-þi spun cã n-am crezutsã ai nevoie chiar atât de iute de m[a-nu]s[cri]s[e]. Dar dacã poþi s-o tipãreºti

mã voi conforma, deºi pe jumãtate. Dece spun aºa? Cei de la Meºterul Manole 14 mi-au oferit cronica lor literarãlunarã. Din cauza aceasta mã vãdsupraaglomerat ~ de un roman, o cartede nuvele ce-o transcriu, facultate,militãrie, cronica literarã la Meºterul Manole , colaborãri la alte reviste, afarãde lecturile mele strict personale,care-mi mai iau ºi ele din timp.

Pentru n[umã]r[ul] acesta deoarecen-am terminat lectura Rãdãcinilor am sã

pregãtesc pentru cronica literarã niºteconsideraþiuni critice 15.Totodatã îþi voi trimite un scurt eseu

al unui bãiat de-aici, Al. Piru16, care vaintra tot la cronicã. Peste 3-4 zile, celmai târziu, ai m[anu]s[cri]sele.

Cu frãþie,Mih[ail] Chirnoagã

[P.S.]Nu tipãri nici nota despre Îns[em-

nãri] ieº[ene] , nici pe cea a lui Vaida,deocamdatã.

[Domnului Vasile Spiridonicã, Str. Dr.Amos Frâncu, nr. 1, Braºov].




LUMEA MILITARĂ


•

[Iaºi], 10 noiembrie 1938Iubite domnule Spiridonicã,

Nici nu s-a isprãvit ziua când îþi ºiscriu trimiþându-þi colaborarea. Þin ºi euca revista sã aparã la timp. Prestigiul eicreºte nemãsurat dacã are o apariþieregulatã.

ªi totodatã þin sã te asigur, ceea cen-am putut face în c[artea] p[oºtalã], cãorice s-ar întâmpla voi fi cu d[umnea]taalãturi totdeauna.

Cronicã literarã, evident, nu voi maiputea face, decât de-a cãrþilor depoeme, dar îþi voi trimite scurte eseuri

sau fragmente din romanul meu, care-igata.Pentru n[umã]r[ul] care urmeazã, mi

se pare cã va fi de Crãciun, îþi dau unfragment de roman17.

Azi îþi trimit acest eseu, care conþinecâteva idei, deºi prezentate pe fugã, cevor fi utilizate altãdatã.

Lângã el un altul mai mic a lui Al.Piru, care va merge imediat dupã al meula cronica literarã amândouã. Nu credsã ia mai mult ca rândul trecut.

Te mai rog ceva. Dacã Vaida a datvreo notiþã despre Însemnãri ieºene n-o trece ~ cu siguranþã aduce laude laadresa mea ºi-aºa mai departe, ceea cenu-i elegant.

Iar nota trecutã se modificã astfel,deoarece între timp a mai apãrut unnumãr: „Ne-au cãzut în mânã douãnumere ale revistei din Iaºi ~ Însemnãri ieºene . Cel de pe luna octombrie avea ocronicã literarã bunã ºi câteva poezii.Restul numãrului nu fãcea cinste nici

celei mai slabe publicaþii de provincieretrogradã. Niºte nume total necu-noscute ºi pretenþioase umpleau celepeste 200 de pagini. (200 de paginiproaste aproape toate!).

N[umã]r[ul] de pe noiembrie aduce osurprizã înviorãtoare ~ trei scriitori tineri, întâlniþi în revistele noastre tine-reºti foarte des, îºi dau colaborarea larahitica ºi debila publicaþie: ªt[efan]Baciu, Mih[ail] Chirnoagã ºi Ion SofiaManolescu18. Ce pãcat de ei!

Alãturi de vreo 12 articole de istorie,economie ºi altele fãrã nici o valabi-

litate, într-o publicaþie cât Fundaþiile Regale , lipsitã de cronica literarã (!?) ºide recenzii, degeaba au adus aerulcurat al spiritualitãþii noi. Ba mai mult,undeva, în corpul revistei se anunþãpentru toamna asta literarã trei cãrþi de

Otilia Cazimir, Mih[ail] Sadoveanu ºiGeorge Lesnea. În toamna asta literarãapar numai trei cãrþi ºi-acelea scrise deieºeni!!! Ptiu, revistã de literaturã 19!“

Nota apare fãrã semnãturã sausemnatã E.R. sau M.C. sau oricum, cuniºte iniþiale.

Mãgurã nu mi-a scris nimic. Totuºi îiºtiu adresa: Profesor Ioan Purice, Car- tierul „Steaua“, Str. C., nr. 24, Bucureºti .

Scrie-i lui.Rãspunde-mi dacã ai primit m[a-

nu]s[cri]sele ºi când apare revista.Anunþã cã am terminat ~ Umbrele iubirii , volum de nuvele ºi Logodna,roman20.

Cu frãþeascã amiciþie,Mih[ail] Chirnoagã

Lectura atentã a epistolelor luiMihail Chirnoagã procurã satisfacþiiintelectuale ºi demonstreazã, peste

timp, pasiunea nestinsã a unorgeneraþii de scriitori pentru tot ce

înseamnã creaþie durabilã sub aspectestetic.

Se ºtie, ºi încã destul de bine, cãpublicistul Mihail Chirnoagã a finalizatcursurile Liceului Militar din Iaºi, adevenit ofiþer activ, a participat la celde-al doilea rãzboi mondial, iar în anul1942 absolvã Facultatea de Litere dinacelaºi oraº, în care ºi-a desfãºurat omare parte din activitatea sa scriitori-ceascã.

Epistolele acestea, deloc conven-þionale, reflectã starea de spirit a unuiscriitor, perfect conºtient de valoareasa, care izbuteºte, într-un timp extremde limitat, sã se impunã ºi sã fiereceptat, cu severitate, de cei mai im-portanþi critici literare ai momentului.

Intervenþiile sale în destinul revistei

Front literar au fost, permanent, clare,obiective ºi bogate în sugestii din celemai realiste cu putinþã.

Recitind aceste epistole, scrise cuaproape ºapte decenii în urmã, putemsã facem o radiografie completã a uneiepoci în care fiecare îºi avea locul sãu,distinct ºi consolidat numai prineforturi creatoare.

Note

1. George Vaida (n. 1914 – 1941) poet ºi

publicist. Colaborator al revistei Front literar , undea semnat ºi cu pseudonimul Alexandru Bottos.




LUMEA MILITARĂ


2. ªtefan Baciu (n. 1918 –

m. 1993), poet, publicist,

traducãtor ºi memorialist. Se

referã la placheta de traduceri

25 de poeme de Georg Trakl.

Prefaþã de Octav Suluþiu . Iaºi,Editura Frize, 1938. Directorul ºi

proprietarul editurii era Mihail

Chirnoagã.

3. Victor Mãgurã, poet ºi

publicist. A colaborat cu poezii

la revista Front literar . În arhiva

lui Vasile Spiridonicã se

pãstreazã o singurã epistolã

trimisã de Victor Mãgurã ~ Iaºi,

14 iunie 1938, Iubite domnule

Spiridonicã, Te rog foarte mult sã mã scuzi cã nu

þi-am scris mai curând, cum poate aºteptai. Am

fost însã extrem de ocupat. Abia acum am terminat cu examenul de licenþã, aºa cã sunt ceva

mai liber. Nu ºtiu ce vei fi fãcut cu revista, dar

dacã ai reuºit sã faci ceva, te asigur pe viitor de tot

concursul meu material (pe cât voi avea

posibilitatea) ºi moral. Pot face cu toatã dragostea

oficiul de corespondent pentru Iaºi ºi restul

oraºelor moldoveneºti pe care le cunosc ºi cu

care am legãturi. Am primit atât cartea dumitale

de poeme (ºi îþi mulþumesc pentru ea) cât ºi

scrisorile trimise. Pe aici nu se întâmplã nimic

interesant în ce priveºte literatura. Eu am ceva

legãturi atât cu scriitori mai cunoscuþi

(Teodoreanu, Lesnea) cât ºi cu cei tineri. Cu

Chirnoagã nu m-am întâlnit în ultimul timp. E

ocupat ºi el cu examenele de Francezã. Aºtept sã-

mi comunici exact situaþia revistei, precum ºi alte

noutãþi. Îmi poþi scrie la Botoºani. Salutãri

d[omnu]lui D[imitrie] Danciu. Cu prietenie, Victor

Mãgurã. [Domnului Vasile Spiridonicã – publicist –

Str. Magaziei, nr. 1, Braºov] ~ A acceptat sã fie

corespondent al revistei Front literar pentru

Moldova.

4. Revista Front literar . Cronic ºi critic. Revista

scriitorilor tineri (1936–1939) apare la Braºov sub

conducerea poetului Vasile Spiridonicã.5. Nota lui Mihail Chirnoagã conþine aprecieri

critice, severe, la cartea de prozã a lui Mircea

Streinul ~ Aventurile domniºoarei Zenobia

Magheru ~ ºi a apãrut, nesemnatã, în revista Front

literar , seria a 2-a, 3, nr. 2-3, iulie-august 1938, p.

12, col. 2, jos.

6. Se publicã, integral, în revista Front literar ,

seria a 2-a, 3, nr. 4, septembrie 1938, p. 12, col. 2,

sus.

7. Mihail Chirnoagã recenzeazã cãrþile lui

Aurel Marin ~ Poezii (1938) ºi Emil Botta ~

Trântorul. Nuvele (1938) în revista Front literar ,

seria a 2-a, 3, nr. 4, septembrie 1938, p. 10-12(Cronicã literarã).

8. Petre Paulescu, poet ºi

publicist. Apare menþinut ca

fãcând parte din Grupul revistei

scriitorilor tineri în lunile iunie ºi

iulie-august 1938. Deºi era

militar, intervenþia lui Mihail

Chirnoagã e categoricã, iar

Vasile Spiridonicã îl eliminã din

caseta redacþionalã.

9. Gheorghe Agavriloaei (n.

1906 – m. 1981), istorie literar ºi

publicist, cadru didactic

universitar, ginerele lui G.

Ibrãileanu. Este autorul unei teze

de doctorat despre Alice

Cãlugãru. A colaborat la cele maiimportante reviste ºi publicaþii

din Iaºi. A fost secretar de

redacþie al revistei Însemnãri

Ieºene în perioada 1938–1941. L-a evocat, de

curând, Titus Raveica în cartea sa de evocãri ºi

amintiri ~ Memoria amfiteatrelor. Bucureºti, Ed.

Tinerama, 1994, p. 201-205 (Gheorghe Agavriloaei

~ Pofta de turniruri ).

10. Paul Gore, 11. Neculai Coban ºi 12. Adrian

Pascu, publiciºti, poeþi ºi prozatori cu o oarecare

notorietate localã. Aprecierile lui Mihail Chirnoagã

sunt nepermis de dure.

13. Romanul Rãdãcini de Hortensia PapadatBengescu a fost comentat, cu inteligenþã criticã în

revista Front literar , seria a 2-a, 3, nr. 9-10,

februarie-martie 1939, p. 8-9 (Cronicã literarã ).

14. Meºterul Manole . Revistã lunarã de

literaturã (1939-1942). Apare la Bucureºti ºi este

supervizatã de Vintilã Horia. Mihail Chirnoagã a

susþinut, câtva timp, cronica literarã.

15. Mihail Chirnoagã publicã articolul Schiþã

de criticã în Front literar , seria a 2-a, 3, nr. 5-6,

octombrie-noiembrie 1938, p. 10-11.

16. Al. Piru (n. 1917 – m. 1993), istoric ºi critic

literar, prozator ºi publicist. A colaborat cu eseul

Estetica sinceritãþii în poezie (Front literar , seria a2-a, 3, nr. 5-6, octombrie-noiembrie 1938, p. 11. E

singura prezenþã a lui Al. Piru în paginile acestei

reviste.

17. I se publicã un fragment din romanul ~

Logodna ~ în Front literar , seria a 2-a, 3, nr. 7-8,

decembrie 1938 – ianuarie 1939, p. 2-4.

18. Ion Sofia Manolescu (n. 1909 – m. 1993),

poet ºi memorialist. A colaborat ºi la revista Front

literar .

19. Apare, la capitolul note, în Front literar ,

seria a 2-a, 3, nr. 5-6, octombrie-noiembrie 1938, p.

11-12. E semnatã L.R. Corect ar fi fost E.R., iniþialele

pseudonimului Emanoil Radian, aºa cum

precizeazã, în misivã, Mihail Chirnoagã.

20. Nota despre cele douã cãrþi ale lui Mihail

Chirnoagã se publicã în revista Front literar , seria

a 2-a, nr. 5-6, octombrie-noiembrie 1938, p. 12,

col. 1, mijloc ºi este redactatã de Vasile

Spiridonicã, care semneazã cu iniþialele V.S.

Notã specialã

Acolo unde apare localitatea, ziua, luna ºi

anul menþionate între paranteze drepte, e necesar

sã se ºtie cã au fost identificate dupã sigiliul poºteidin oraºul din care s-a expediat epistola.




LUMEA MILITARĂ

steaua ºi stelele sportului

Sfârºitul de an este cât se poate debun pentru hocheiºtii militari. Prin cuce-rirea Cupei României ºi excelentele re-zultate din turul II al Cupei Continentale(o premierã pentru o echipã româ-neascã de club), echipa de hocheiSTEAUA SUKI ºi-a îndeplinit deja douãdintre cele trei obiective propuse pentrusezonul 2005/2006.

Lucrurile bune nu se opresc însãaici. Spre satisfacþia noastrã, a tuturor,performanþele sportive au fost com-pletate de o imagine deosebitã care,prin elementele ei, ne pune de fapt înfaþa unui nou fenomen. Ideea de a pre-zenta echpa într-o luminã occidentalã ºide a completa spectacolul sportiv a pus

practic în miºcare un angrenaj menit sãdeschidã la maxim canalele de vizi-bilitate ºi sã câºtige opinia publicã dinRomânia.

O þinutã oficialã elegantã pentru toþicomponenþii, o prezentare a lotului în stilamerican – la Kristal Club, susþinutã deprezenþa trupelor Laguna ºi Impact,constituirea unei trupe de majorete carea început deja sã polarizeze un numãrdin ce în ce mai mare de fani ai echipei,o sãrbãtoare a cuceririi Cupei Romaniei împreunã cu suporterii – la clubul

MAXX, cu participarea trupei Blondy –sunt doar câteva dintre evenimentelecare au creionat o nouã imagine a acestei ambiþioase echipe. Proiectul presu-pune însã ºi mai mult decât atât, iardacã lucrurile vor putea fi duse la capãt– e inutil sã mai spunem cât de greu potfi atraºi sponsori într-un sport atât desãrac în infrastructurã ºi campionat –cu siguranþã vom asista la un fenomencu totul nou în România, cu iz ameri-cano-canadian, pe care opinia publicã îlva îmbrãþiºa ca pe o alternativã mo-

dernã la actuala ofertã existentã însport.

Este cât se poate de îmbucurãtor, cuatât mai mult cu cât Clubul Sportiv alArmatei “Steaua” a constituit dintot-deauna un important vector de imagineal Armatei Române, contribuind la oatitudine pozitivã a populaþiei faþã deinstituþia militarã ºi la eliminarea vechiipercepþii despre aceasta ca o instituþierigidã. Un ultim argument în acest sens îladuce prezenþa echipei de hochei

Steaua Suki în cadrul ediþiei speciale aemisiunii Duminica în familie , dedicatãexclusiv armatei. Între camarazii lor de toate armele, hocheiºtii militari ºi majo-retele lor au constituit nu doar o patã deculoare (roº-albastrã) în decorul militaral emisiunii, ci ºi o prezenþã plãcutã,elegantã, tinereascã, o imagine pe carene-am dorit-o ºi ne-o dorim în conti-nuare.

Steaua Suki:

Performanþã ºi imagineMarius Cutezan





Date post:	05-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	napoleonus
View:	221 times
Download:	0 times

56...LUMEA_MILITARA_4_net1.pdf

Documents