1 Sistemul de taxe şi impozite prezent în Rusia 1.1. Aspecte generale privind economia Rusiei Dezvoltarea social-economică a Federaţiei Ruse a înregistrat în anul 2007 tendinţe pozitive, fiind o continuare a procesului de creştere economică a ultimilor ani, circa 6-7% anual. Produsul Intern Brut (PIB) a sporit în anul 2007 cu 7,3% comparativ cu 6,7% în anul 2006. Rezultatele creşterii economice au contribuit, la rândul lor, la creşterea unor indici importanţi ai dezvoltării sociale în Federaţia Rusă. Astfel, volumul veniturilor băneşti ale populaţiei s-a majorat cu 12,4%, pe lângă aceasta, considerabil s-a dezvoltat creditarea de consum. Inflaţia a fost de 11,9% faţă de 8% conform prognozei Ministerului Dezvoltării Economice. La 1 octombrie 2007 datoriile externe au însumat circa 47 mlrd. dolari SUA. Guvernul Rusiei duce o politică îndreptată spre micşorarea riscurilor macroeconomice, precum şi a datoriilor externe. Unul dintre cele mai importante instrumente pentru neadmiterea creşterii supraplanificate a cheltuielilor bugetare constituie mecanismul Fondului de Stabilizare, care constituie circa 3,5 trln. ruble ruseşti, sau 140 mlrd. dolari SUA. Rezervele aur-valută reprezintă circa 448 mlrd. dolari SUA. În condiţiile creşterii economice stabile fluxul de investiţii străine directe şi de portofoliu în economia
Transcript
1
Sistemul de taxe şi impozite prezent în Rusia
1.1. Aspecte generale privind economia Rusiei
Dezvoltarea social-economică a Federaţiei Ruse a înregistrat în anul 2007
tendinţe pozitive, fiind o continuare a procesului de creştere economică a ultimilor
ani, circa 6-7% anual. Produsul Intern Brut (PIB) a sporit în anul 2007 cu 7,3%
comparativ cu 6,7% în anul 2006.
Rezultatele creşterii economice au contribuit, la rândul lor, la creşterea unor
indici importanţi ai dezvoltării sociale în Federaţia Rusă. Astfel, volumul veniturilor
băneşti ale populaţiei s-a majorat cu 12,4%, pe lângă aceasta, considerabil s-a
dezvoltat creditarea de consum.
Inflaţia a fost de 11,9% faţă de 8% conform prognozei Ministerului Dezvoltării
Economice. La 1 octombrie 2007 datoriile externe au însumat circa 47 mlrd. dolari
SUA. Guvernul Rusiei duce o politică îndreptată spre micşorarea riscurilor
macroeconomice, precum şi a datoriilor externe. Unul dintre cele mai importante
instrumente pentru neadmiterea creşterii supraplanificate a cheltuielilor bugetare
constituie mecanismul Fondului de Stabilizare, care constituie circa 3,5 trln. ruble
ruseşti, sau 140 mlrd. dolari SUA. Rezervele aur-valută reprezintă circa 448 mlrd.
dolari SUA.
În condiţiile creşterii economice stabile fluxul de investiţii străine directe şi de
portofoliu în economia rusească au crescut considerabil. Creşterea anuală a
investiţiilor în perioada 2000 - 2006 a constituit 10-12%, în anul 2007 - 20%,
investiţiile străine directe au crescut de 1,5 ori. Capitalul străin investit în economia
rusească la sfîrşitul lunii iunie 2007 a constituit 180 mlrd. dolari SUA, fiind investit
capital străin în sumă de peste 60 mlrd. dolari SUA, ceea ce e de 2,6 ori mai mult,
decât în prima jumătate a anului 2006.
De asemenea, se dezvoltă şi piaţa de fonduri, care devine un instrument de
atragere a investiţiilor pe termen lung în sectorul real al economiei ruseşti. În perioada
anilor 2000 - 2006 capitalizarea pieţei de fonduri a Rusiei a crescut de mai mult de 12
ori. Conform acestui indicator Rusia deţine al 18 loc în lume şi al 8 loc în Europa.
2
Rolul finanţelor într-o economie planificată
Rolul finanţelor jucat în Federaţia Rusă a fost mult mai mare decât în alte ţări
capitaliste. Aceasta s-a întamplat deoarece cele mai multe dintre întreprinderi erau
deţinute de către stat şi aproape toţi muncitorii erau angajaţi ai guvernului central sau
local şi pentru că statul controla cea mai mare parte a activităţii productive a
întreprinderilor şi, de asemenea acesta deţinea singur responsabilitatea asupra
securităţii sociale. Cea mai mare parte a profiturilor realizate de întreprinderile
administrate de către stat erau transferate către trezoreria statului care, la rândul său,
direcţiona fondurile către proiecte de investiţii. Sistemul de educaţie, de îngrijiri
medicale şi pensiile sunt administrate de către stat şi finanţate de la trezoreria statului.
În aceste condiţii, rolul sistemului fiscal în Rusia a fost, în primul rând, să
promoveze dezvoltarea economică prin fondurile de investiţii obţinute de la o anumită
sursă, din anumite sectoare de activitate, şi în al doilea rând, să garanteze stabilitatea
vieţii naţionale. Aceasta înseamnă că, rolul său a fost să garanteze un sistem de
educaţie şi de îngrijiri medicale gratuit şi să ofere preţuri scăzute pentru bunurile de
larg consum. Pe scurt, mecanismele economiei naţionale de “reproducere extinsă” şi
redistribuire a venitului au fost bazate pe finanţele statului.
Schimbări datorate tranziţiei la economia de piaţă
După 1992 se poate observa că proporţia bugetului de stat în cadrul PIB-ului a
scăzut cu 30% (dacă fondurile non bugetare, ca fondurile de pensii, care reprezentau
aproape 8% din PIB sunt incluse atunci proporţia lor ajunge puţin sub 40%). Declinul
poate fi atribuit abolirii sistemului de management controlat asupra întreprinderilor
(eliminarea sistemului tradiţional de alimentare) şi liberalizarea (preţurilor,
comerţului, schimbului valutar etc.) şi privatizarea activităţilor economice. Pe fondul
schimbărilor rapide în modalitatea de conducere a întreprinderilor şi a unui model
comportamental în afaceri, asigurarea resurselor financiare la bugetul statului era o
mare problemă pentru guvern. Ca şi rezultat, a fost implementată o reformă drastică
în ceea ce privea sistemul de taxe şi un nou sistem de colectare a taxelor a fost stabilit.
În acelaşi timp, a fost necesar stabilirea unui nou mecanism de reproducţie extinsă şi a
unui nou sistem de redistribuţie a venitului.
3
Necesitatea reducerii cheltuielilor
O reducere drastică a cheltuielilor bugetului de stat a fost necesară din
următoarele 3 motive:
1. când a început tranziţia la economia de piaţă (1992) guvernul avea probleme
deja în ceea ce privea deficitul bugetar. Deficitul bugetar a început să crească
considerabil în a doua jumătate a anului 1980, datorită scăderii preţului la petrol în
întreaga lume, o scădere a plăţilor din profitul întreprinderilor la trezoreria statului
urmărind marja de apreciere crescută precum şi o creştere a cheltuielilor privind
subvenţiile şi investiţiile. Din momentul în care deficitele au fost finanţate (acoperite)
prin împrumuturi directe de la banca centrală (apoi banca de stat) s-a produs o creştere
excesivă a lichidităţilor. Acest lucru a dus la un surplus de fonduri pentru întreprinderi
şi gospodării, determinând un deficit sever de mărfuri şi al unui sistem de stabilire a
preţurilor fix. De aceea, guvernul rus a fost împovărat cu sarcina de a pune sistemul
fiscal în ordine, şi în plus de a rezolva problema privind tranziţia la economia de
piaţă.
2. din momentul în care guvernul a implementat “liberalizarea preţurilor” în
stagiul iniţial al tranziţiei la economia de piaţă, pe fondul unei lichidităţi excesive,
acesta nu a găsit altă soluţie decât stabilirea unei politici fiscale austere. Oricum a
rezultat o hiperinflatie între 1992-1993, din moment ce preţurile continuau să crească
la un nivel de peste 10% pe lună, între 1994 şi 1995 guvernul nu a avut altă alternativă
decât să continue adoptarea măsurilor de austeritate, ca şi cum politicile monetare şi
fiscale austere au fost gândite ca singurele măsuri eficiente de combatere a inflaţiei,
pentru a găsi măsuri specifice pentru recuperarea economică.
3. guvernul a fost nevoit să reducă drastic cheltuielile, deoarece veniturile de la
bugetul statului au început să descrească considerabil datorită tulburărilor ce au apărut
la scurt timp de la trecerea la economia de piaţă şi a confuziilor cauzate de dispariţia
Uniunii Sovietice şi dobândirea independenţei Federaţiei Rusiei. Sub presiunea
instituţiilor financiare internaţionale, de a stabili o ţintă precisă pentru reducerea
deficitului fiscal ca o problemă prioritară, guvernul a fost nevoit să ţină sub control
cheltuielile ridicate pe fondul scăderii veniturilor.
Având în vedere că veniturile au scăzut mai repede decât fusesse prevăzut
iniţial, cheltuielile au crescut în mod considerabil. În primul trimestru al anului 1992,
principiul de reducere a cheltuielilor corespunzător cu o scădere a taxelor din venituri
a fost aplicat foarte strict, deşi aplicarea principiului a fost uşoară înainte şi după cel
4
de-al doilea trimestru al anului 1992, guvernul a continuat să urmărească suspendarea
cheltuielilor asupra unor elemente în cazul unui deficit al veniturilor şi anularea în
prealabil a “elementelor protejate” care nu ar fi afectate de suspendare. Printre
cheltuielile care au fost reduse drastic se află: cheltuieli de apărare şi investiţii
agricole (proiecte mari de irigaţie) care nu au mai fost eficiente.
Cheltuielile pentru întreprinderile de stat
Cheltuielile pentru întreprinderile de stat au fost reduse în mod semnificativ.
Acestea includeau plăţi pentru a acoperi cheltuielile curente ale întreprinderii şi
fondurile de investiţii. În primul trimestru al anului 1992 toate cheltuielile pentru
întreprinderile de stat au fost suspendate, prin acţiunea guvernului care a aplicat în
mod strict principiul “cheltuielilor aspre” pe fondul scăderii impozitului pe venit într-
o perioadă de confuzie determinată de tranziţia la economia de piaţă, destrămarea
Uniunii Sovietice şi dobândirea independenţei de către Federaţia Rusă. Ca rezultat,
situaţiile financiare ale întreprinderilor de stat s-au deteriorat în mod semnificativ,
cauzând întârzieri ale plăţilor către furnizori şi bănci. La mijlocul anului 1992, când a
devenit din ce în ce mai greu să se menţină nivelul cheltuielilor, guvernul a început să
crească nivelul cheltuielilor şi banca centrală a început să mărească numărul
împrumuturilor acordate pentru a salva întreprinderile de stat.
Oricum, situaţiile financiare ale întreprinderilor de stat nu s-au îmbunătăţit,
având în vedere faptul că economia a continuat să rămână în recesiune în timpul
anilor 1990. Mai mult de cât atât, nu exista niciun mecanism care să lase companiile
aflate într-o situaţie critică să falimenteze. Aceasta s-a datorat în mare parte faptului
că nu exista o lege a falimentului. Dar un motiv mult mai bun era acela că guvernul nu
putea lăsa ca întreprinderile de stat să falimenteze, având în vedere rolul lor în
societate, acela de a menţine ocuparea forţei de muncă şi a infrastructurii sociale (spre
exemplu: locuinţe, drumuri, spitale, îngrijiri medicale şi facilităţi culturale).
În definitiv, fără sprijin de la bugetul de stat şi fără legea falimentului valabilă,
întreprinderile de stat au continuat să existe prin creşterea conturilor de plăţi.
Chiar şi acum, este o problemă destul de mare îmbunătăţirea situaţiei financiare a
întreprinderilor de stat (inclusiv societăţile pe acţiuni ale căror acţiuni sunt deţinute în
cea mai mare parte de către stat) şi reducerea dependenţei lor la bugetul statului.
5
1.2. Sistemul fiscal în Rusia
1.2.1. Codul fiscal
Codul fiscal reprezintă legislaţia cea mai importantă pentru Federaţia Rusă.
Codul a fost creat, adoptat şi pus în aplicare în trei etape. Prima parte, promulgată la
31 iulie 1998, cunoscută şi sub denumirea de Partea generală, reglementează relaţiile
dintre contribuabili, agenţii de impozitare, impozitul colectat de către autorităţi şi
legiuitori: procedurile de audit fiscal, soluţionarea litigiilor şi a aplicării legii. Partea a
doua, adoptată la 5 august 2000, defineşte taxele specifice, ratele, termenele de plată
şi procedurile detaliate de calcul a impozitelor. Acesta a fost modificat în mod
semnificativ în perioada 2001-2003, adăugând o nouă secţiune şi anume: impozitul pe
profit, precum şi noul sistem simplificat de impozitare pentru întreprinderile mici.
Codul este supus unor modificări regulate care sunt efectuate prin legi federale.
Codul fiscal este conceput ca un sistem naţional de taxe federale, regionale şi
locale, dar care exclude tarifele vamale. Regulile şi ratele de impozitare regionale şi
locale trebuie să fie conforme cu cadrul stabilit de Cod. Taxele sau impozitele care nu
figurează în mod explicit în Cod sau adoptate de către acesta sunt considerate ilegale
şi trebuie să fie evitate. Sistemul de impozitare din Rusia tinde să utilizeze ratele
moderate, plate sau ratele fiscale regresive. Acest sistem este unul foarte centralizat
pentru un stat federal şi se bazează în mare măsură pe veniturile obţinute de către
corporaţiile care au drept obiect de activitate comercializarea petrolului şi a gazelor
naturale. În anul 2006, poverile fiscale pe care companiile de petrol trebuiau să le
onoreze au depăşit 45% din vânzările nete (în comparaţie cu 12% în construcţii şi
16,5% în telecomunicaţii). Ministerul rus al Finanţelor estimează că veniturile
reglementate prin Codul Fiscal vor reprezenta 68% din veniturile federale, în anul
fiscal 2008, acestea crescând până la 73% în anul 2010.
Modificările majore şi revizuirile Codului Fiscal
Al doilea şi poate cel mai important capitol din reformele fiscale realizate de
către Putin a fost Capitolul 25 din Cod care se referă la impozitul pe profit al
întreprinderilor, acesta fiind adoptat în august 2001 şi intrat în vigoare la 1 ianuarie
2002. Rata de impozitare a scăzut la 24% pentru toţi contribuabilii, taxarea
dividendelor a scăzut la 6% (15% pentru nerezidenţi), în acelaşi timp, Codul a
eliminat numeroase taxe emise în mod arbitrar, în anii anteriori. Capitolul 25 a
6
instituit, de asemenea, un set special de norme contabile în favoarea impozitului pe
profit, întreprinderile putând alege fie să armonizeze contabilitatea statutară şi
contabilitatea fiscală sau să menţină un sistem dual. În realitate, diferenţele dintre
contabilitatea legală şi fiscală au persistat până în august 2008, ceea ce exclude o
armonizare completă a sistemelor de contabilitate duală. În decembrie 2001,
legislatorii au creat sistemul fiscal simplificat pentru agricultură. O serie de
modificări, în iulie 2002, au dus la sistemul fiscal simplificat pentru întreprinderile
mici, taxa imputată cu privire la operaţiunile de vânzare cu amănuntul, şi impozitarea
corporatiilor private. La 1 ianuarie 2004, rata TVA a scăzut de la 20% la 18%, aceasta
rămânând la aceeaşi valoare până în august 2008.
În perioada 2007-2008 Putin, atât în calitate de Preşedinte şi mai târziu în
calitate de prim-ministru, a promovat o rată de scădere a TVA-ului la 12%, care se va
menţine până în 2010, această propunere este susţinută de aliaţii lui Putin ca Serghei
Cemezov şi ministru al Economiei Elvira Nabiullina. Ministrul de Finanţe Alexei
Kudrin se opune schimbării ca urmare a necesităţii de a finanţa Fondul de Pensii şi
reînarmarea trupelor ruse.
La 1 ianuarie 2005 Rusia a eliminat în cele din urmă impozitul pe publicitate,
ultimul impozit de acest fel rămas de la începutul anilor 1990. Guvernul încet, dar în
mod regulat creşte accizele la alcool, tutun, benzină şi ulei de motor, Codul fiscal
actual prevede un plan detaliat pentru creşterea acestor taxe până în anul fiscal 2010.
În urma crizei financiare din 2008 din Rusia, Ministerul rus de Finanţe a
declarat pe termen scurt, următoarea politică fiscală:
· rata TVA-ului pentru 2008 va rămâne fixată la 18%;
· până la sfârşitul anului 2008, impozitul unic social ar trebui să crească sau
să fie în totalitate reproiectat pentru a ajuta la echilibrarea cheltuielilor sociale. În
octombrie 2008, guvernul a convenit asupra schimbării mecanismului UST şi curba
ratei, desfiinţând în mod eficient impozitul unic în plăţi separate. Toate salariile de
până la 415.000 de ruble (16.210 de dolari SUA) pe an vor fi supuse unei impozitări
de 26%, aceasta reprezentând contribuţia la fondul de pensii, veniturile mai mari de
415.000 ruble pe an nu sunt supuse impozitării. Prin adăugarea altor contribuţii
sociale, rata marginală maximă se ridică la 34%.
7
1.2.2. Tipuri de impozite practicate în Rusia
1.2.2.1 Impozitul federal
Distincţia între impozitele federale, regionale şi locale depinde de cel mai
scăzut nivel al legiuitorului, care este abilitat să stabilească ratele de impozitare.
Impozitele federale, prin definiţie, sunt în mod explicit stabilite de Codul Fiscal, iar
impozitele regionale sunt limitate de către acesta, dar stabilite de legile regionale.
Clasificarea unei taxe specifice, ca şi impozit federal, nu înseamnă că acesta este
utilizat doar de către autoritatea federală. De exemplu, impozitul pe venitul personal
este un impozit federal, dar este atribuit, în mod tradiţional, în proporţie de 100%
guvernelor regionale, impozitul pe profit al corporaţiilor federale este împărţit în
acţiuni federale şi regionale, definite prin Codul Fiscal.
1.2.2.2. Taxa pe valoare adăugată
Taxa pe valoarea adăugată reprezintă cea mai importantă sursă de venituri
federale (32% în 2008 . TVA-ul la importuri (13% din veniturile federale) este de
18% (10% din produsele alimentare) achitat înainte de eliberarea încărcăturii de la
antrepozitele vamale. TVA-ul la veniturile obţinute pe piaţa internă este calculat ca
diferenţă între TVA-ul pe vânzări (cel mai devreme de la data primirii de numerar sau
de expediere a bunurilor pe credit), precum şi TVA-ul de intrare pe costurile
acumulate. TVA-ul plătit furnizorilor care nu s-a materializat încă în serviciile sau
bunurile primite nu poate fi imediat creditat fără existenţa unei răspunderi faţă de
impozitul curent. TVA-ul plătit furnizorilor, care se referă la vânzările la export poate
fi rambursat de către guvern în întregime în cazul în care vânzătorul primeşte plata
pentru exporturi în termen de 6 luni de la expediere. În practică, restituirea TVA-ului
la export a devenit o sursă majoră de fraudă, dimpotrivă, exportatorii care respectă
legea trebuie să recurgă la acţiuni în justiţie împotriva statului pentru a putea obţine
restituirea.
Scutirea de TVA se extinde la companiile orientate în domeniul medicinei,
industria farmaceutică, educaţie, locuinţe publice şi transport, vânzări de case
particulare şi apartamente, servicii de asigurare şi bancare tradiţionale, vânzări de
drepturi de autor pentru software, tipuri de circuite integrate şi alte asemenea produse
de înaltă tehnologie.
8
Lipsa calificării pentru TVA-ul de credit este o taxă foarte frecvent utilizată de
către autorităţile fiscale şi este supusă deseori unor litigii ulterioare. Una dintre cele
mai controversate hotărâri cu privire la acest impozit, pe această temă, care agrava în
mod serios impozitul pe profit al corporaţiilor, a fost emisă în aprilie 2004 de către
Curtea Constituţională din Rusia, dar aceasta a fost revocată în decembrie 2004 de
către Curtea Supremă de Justiţie. Serviciul Fiscal Federal a rezolvat o problemă
asemănătoare un an mai târziu.
1.2.2.3 Impozitul pe extracţia de resurse minerale
Impozitul pe extracţia de resurse minerale (MRET) este a doua sursă de venit
federală reglementată prin intermediul Codului Fiscal, cea mai mare parte a acestuia,
provine de la companiile petroliere. Determinarea cotei de impozitare a petrolului (per
tonă metrică) este delegată guvernului, formula sa se referă la preţurile pieţei
mondiale (aceleaşi pentru toţi producătorii de pe piaţa internă), precum şi un factor de
"epuizare", specific pentru fiecare domeniu de petrol în parte. Acesta din urmă a fost
criticat, în mod regulat, şi considerat drept o sursă de corupţie şi de avantaj competitiv
neloial. Unele câmpuri petroliere din Saha, regiunea Irkuţk, ţinutul Krasnoiarsk sunt
scutite total de la plata impozitului pentru extracţia de resurse minerale.
Tarifele pentru alte resurse minerale sunt stabilite în Codul Fiscal ca un
procent fix din valoarea lor de piaţă (de la 3,8% pentru săruri de potasiu la 17,5%
pentru gaz condensat), sau, în cazul gazelor naturale, la o sumă fixă, rublă pe unitatea
de volum. Impozitul se cumulează şi se plăteşte lunar pe baza tonajului extras, şi nu
pe baza vânzărilor realizate. O taxă înrudită dar separată de impozitul pe apă este
plătită de către organizaţii pentru extracţia subterană sau de suprafaţă de apă
proaspătă, precum şi pentru motorizări hidro-electrice şi pentru cei care furnizează
buşteni.
1.2.2.4 Impozitul pe profit al corporaţiilor
Impozitul pe profit al corporaţiilor constituie cea mai mare sursă de venituri
regionale. Rata de impozitare pentru anul 2009 este stabilită la 20% pe profit înainte
de impozitare, 2% vor fi alocaţi bugetului federal şi 18% bugetelor regionale. Rata
de impozitare a scăzut de la 24%, între anii 2001-2008, în urma crizei financiare din
Rusia din anul 2008. Numeroase limitări anterioare cu privire la deductibilitatea
cheltuielilor au fost eliminate treptat în următorii ani ce au urmat adoptării
9
Capitolului 25 din Codul Fiscal şi, din august 2008, practic, toate cheltuielile de
afaceri sunt integral deductibile. Cu toate acestea, Codul păstrează o declaraţie care se
referă la faptul că cheltuielile deductibile trebuie să fie "justificate din punct de vedere
economic şi dovedite în mod corespunzător cu documente", ceea ce este justificabil şi
ceea ce nu este, fiind decis de către autorităţile fiscale. Contribuabilii rezolvă
diferitele dispute prin intermediul instanţei de soluţionare a litigiilor, rezoluţii ale
instituţiilor superioare de Arbitraj, clarificând anumite probleme ce apar cu privire la
contabilitatea fiscală, formând un nivel separat al mediului fiscal care măreşte
atribuţiile Codului Fiscal.
Dubla impunere a dividendelor este complet eliminată atunci când un acţionar
de origine rusă deţine cel puţin 50% din filiala rusă sau străină, acesta plătind
dividende (cu excepţia entităţilor străine aflate în jurisdicţia paradisului fiscal), timp
de cel puţin 365 de zile şi realizează investiţii în valoare de peste 500 de milioane
ruble. Toate celelalte dividende primite de către acţionarii ruşi sunt supuse
impozitului pentru un procent de 9%.
1.2.2.5 Accizele
Accizele se percep pentru producătorii de alcool brut şi rafinat, băuturi
alcoolice, care au un grad de alcoolemie mai mare de 1,5%, inclusiv bere, benzină şi
motorină, uleiuri de motor, de la autoturisme şi motociclete cu motoare mai mare de
150 CP, produse din tutun. Codul fiscal, de asemenea, reglementează reguli stricte de
acordare a licenţelor pentru rafinării de petrol şi distilatori de alcool. Tarifele sunt
stabilite în mod progresiv, acestea urmând a creşte până în anul fiscal 2010, ponderea
accizelor în preţul de vânzare cu amănuntul a unui pachet de ţigări va atinge 15 -30%.
Din 2007, ţigările sunt impozitate pe baza unui procent din preţul de vânzare cu
amănuntul sugerat producătorilor de ţigări.
1.2.2.6 Impozitul Social Unic(UST)
Impozitul Social Unic uneşte contribuţiile separate anterior la Fondul de
pensii, Fondul de securitate socială şi Fondul de asigurare medicală. Asigurarea
obligatorie de accident la locul de muncă, promulgată mai tarziu, nu face parte din
UST sau Codul fiscal. Acest tip de asigurare prevede, că fiecare angajator trebuie să
contribuie la un fond de asigurare obligatoriu pentru accidente. Contribuţia la fondul
de asigurare plătită de angajator variază între 0,2% şi 8,5% şi depinde de tipul
10
afacerii. Spre exemplu, contribuţia în cazul societăţilor comerciale este de 0,2%, iar
pentru companiile de transport de 0,7%. Practic, UST este acumulat de la toţi
angajatorii care realizează plăţi pentru angajaţii proprii, acestea fiind deductibile la
impozitul pe profit, plăţile nondeductibile precum dividendele sau actele de caritate
nu fac obiectul UST. Pensiile, compensaţiile, reducerea cheltuielilor de călătorie nu
sunt impozabile. Contribuţia la acest fond este regresivă, după cum se poate observa:
venitul anual de până la 280.000 de ruble este impozitat la 26%, rata de contribuţie
pentru un venit mai mare de 600.000 de ruble este de numai 2%. Tarifele din
agricultură şi parcurile industriale cu o tehnologie bine dezvoltată sunt mai mici.
Totuşi, o parte semnificativă a contribuţiilor obligatorii la Fondul de pensii nu este
inclusă în UST.
Deficitul în cadrul fondului de pensii a cauzat frecvente dispute, şi s-au
încercat diferite măsuri, cum ar fi: creşterea contribuţiei la fondul UST sau trecerea de
la sume regresive la sume forfetare.
1.2.2.7 Impozitul pe venitul personal
Impozitul pe venitul personal (PIT) este perceput strict individual (nu ca un
impozit comun), în mod normal la 13%. Impozitul pe salarii se reţine de către
angajator, astfel, contribuabilii al căror venit impozabil a fost plătit de către angajator
nu trebuie să depună declaraţie fiscală - cu excepţia cazului în care aceştia doresc o
cerere de rambursare pentru deduceri detaliate. Cele mai importante deduceri sunt
permise pentru achiziţii (o dată in viaţă), educaţie şi cheltuieli medicale, toate
deducerile sunt supuse unei birocraţii destul de mare şi, de asemenea, sunt supuse
unor limitări diferite. Depunerea cererii de rambursare a impozitului este obligatorie
pentru antreprenorii înregistraţi şi profesioniştii (avocaţi, notari, etc), vânzători de
orice bunuri personale şi beneficiarii altor venituri. La un număr de 10,4 milioane de
locuitori înregistraţi în Moscova, doar 94 de mii au depus declaraţii fiscale pentru anul
fiscal 2006, şi 105 de mii pentru anul fiscal 2007. Pensiile de stat, pensiile alimentare,
în mod normal, nu sunt impozabile, precum şi dobânzile bancare (cu excepţia cazului
în care este depăşită rata de refinanţare stabilită de către Banca Centrală a Rusiei).
Câştigurile din vânzarea de active nu sunt impozabile în cazul în care
vânzătorul deţine activele pentru o perioadă mai mare de 3 ani. În caz contrar, aceste
câştiguri de capital sunt incluse în venitul brut impozabil la 13%. Un tarif special de
impozitare de 35% se aplică loteriilor şi câştigurilor la jocurile de noroc şi pentru
11
excesul de dobânzi bancare primite peste pragul de interes calculat folosind rata de
refinanţare. Ratele reale ale dobânzilor se află, de obicei sub un anumit prag stabilit şi
sunt scutite de impozit. Impozitul pe venitul personal reţinut de angajator este încasat
în zona de înregistrare a angajatorului, şi nu în zona de rezidenţă a angajatului. Acest
lucru a fost supus unor critici constante din partea guvernelor din regiunile Moscova,
Tver şi Leningrad, acestea fiind cele mai mari exportatoare nete de forţă de muncă
suburbană din Moscova şi Sankt Petersburg. În martie 2008, Regiunea Moscova a
iniţiat un proiect de lege federal destinat a schimba sistemul în favoarea teritoriilor
suburbane.
Alte impozite federale prevăzute în cadrul Codului Fiscal sunt impozitul pe
animale şi apă, acestea fiind percepute vânătorilor şi pescarilor licenţiaţi, precum şi
taxa de timbru (cu plată), în special taxa conform valorii (ad valorem) necesare pentru
a începe contestaţiile civile în instanţele de judecată de stat.
În anul 2007, Ministerul Finanţelor a estimat că diferitele impozite prezente în
Rusia vor genera următoarele venituri federale, după cum urmează:
Fig nr. 1 Structura veniturilor federale ale Rusiei în perioada 2008-2010
Structura veniturilor federale ale Rusiei pentru perioada 2008-2010Tipul de venituri federale 2008 2009 2010 Reglementate de către
Total venituri, miliarde de ruble 6,673 7,421 8,035Venituri aferente petrolului şi
gazelor naturale37% 32% 30%
Impozitul pe resurse minerale 13% 11% 11% Codul FiscalTarife de export 24% 21% 19% Decrete guvernamentale
Alte venituri 63% 68% 70%TVA pentru vânzările de pe piaţa
internă19% 24% 25% Codul Fiscal
TVA la import 13% 13% 14% Codul FiscalImpozitul pe profit 8% 8% 8% Codul Fiscal
Tarifele de import şi export (altele decât cele pentru petrol şi gaz)
8% 8% 8% Decrete guvernamentale
Accize 2% 2% 2% Codul FiscalImpozitele pe resursele naturale (altele
decât cele de petrol şi gaz)1% 1% <1% Codul Fiscal
Alte impozite (inclusiv colectarea datoriilor neplatite)
7% 7% 7% Codul Fiscal
Dividende şi alte venituri fiscale 5% 5% 5%Codul Civilă şi de drept
internaţionalTotal Total 100% 100% 100%
12
Inclusiv veniturile reglementate de Codul fiscal
68% 71% 73%
1.2.2.8 Impozitele regionale şi locale
Toate taxele locale şi regionale în Rusia sunt active legate de: taxa pe
proprietate, impozit pe mijlocul de transport, impozitul funciar şi impozitul asupra
jocurilor de noroc. Aceste impozite sunt cumulate şi plătite, iar ratele de impozitare
fixe sunt stabilite de către legislatorii regionali (impozitul pe proprietate, mijloace de
transport, jocuri de noroc) sau municipali (terenuri) prin respectarea procedurii
Codului Fiscal.
1.2.2.8.1 Impozitul pe profit
Impozitul pe profit sau mai precis, impozitul pe activele fixe, este evaluat pe
an, în medie la valoarea contabilă a tuturor activelor fixe cu excepţia terenurilor
(acestea sunt supuse unui impozit separat, şi anume impozitul pe terenuri).
Activele referitoare la energia nucleară, sateliţii spaţiali, proprietăţile
bisericilor şi alte active sunt scutite, în mod special, de la impozitare. Rata maximă
este limitată la 2,2% anual, autorităţile regionale stabilesc tarifele, acestea variind în
funcţie de tipurile de contribuabili şi active. Acest lucru lasă o portiţă pentru stabilirea
unor taxe potrivit unor preferinţe individuale, aceste taxe nefiind incluse în Codul
fiscal.
1.2.2.8.2 Impozitul funciar
Este singura taxă locală din Rusia, contribuţiile sale sunt stabilite de către
autorităţile municipale (cu excepţia oraşelor federale precum Moscova şi Sankt
Petersburg, unde contribuţiile sunt stabilite de legislatorii oraşului). Rata maximă nu
poate depăşi 0,3% pentru terenurile destinate agriculturii, locuinţe şi vile, şi de 1,5%
pentru alte terenuri. Rezervele naturale de copaci şi de apă sunt exceptate de la
impozitare. Valoarea de impozitare a terenurilor este revizuită periodic de către
birourile oficiale de înregistrare a terenurilor, aceasta fiind de obicei mai mică decât
cea de pe piaţă. Spre deosebire de impozitul pe profit, impozitul pe teren este plătit de
către contribuabilii individuali.
1.2.2.8.3 Impozitul pe mijloacele de transport
13
Impozitul pe mijloacele de transport se percepe anual de la proprietarii de
autovehicule şi remorci, nave şi aeronave. Navele comerciale şi aeronavele deţinute
de companiile de transport, de companiile agricole, sau autovehicule aparţinând
armatei şi ambulanţele sunt scutite de la impozitare. Codul fiscal stabileşte nivelul
maxim de impozitare pe baza puterii motorului, autorităţile regionale având dreptul de
a fixa rate regionale ţinând cont de limite impuse de Codul fiscal. Spre exemplu, în
anul fiscal 2009, în oraşul Moscova se va percepe o taxă de 700 de ruble pentru o
maşină cu 100 CP, 2400 de ruble pentru 120 CP, 12.000 de ruble pentru 200 CP şi
45.000 de ruble pentru 300 CP. Nivelul ratelor de impozitare nu depind de nivelurile
de emisie ale autovehiculelor.
1.2.2.8.4 Impozitul pentru societăţile care au drept obiect de activitate jocurile de
noroc
Impozitul pentru jocurile de noroc este plătit de către societăţile înregistrate,
având o rată fixă pentru fiecare joc sau casă de pariuri. Codul fiscal prevede atât o
limită minimă cât şi una maximă pentru rata de impozitare (raport 1:5), prin urmare,
interzicerea stabilirii unei taxei locale pentru jocurile de noroc nu se aplică. De
exemplu, un automat pentru jocuri este impozitat la 1.500-7.500 ruble pe an, în timp
ce o masă pentru jocuri la 25.000-125.000 ruble pe an.
Începând cu 1 iulie 2009 jocurile de noroc au fost interzise în Rusia, cu
excepţia existenţei a patru zone special amenajate pentru desfăşurarea jocurilor de
noroc, aflate în zone mai îndepărtate.
1.2.3 Cadre de impozitare speciale
Grupul de impozite regionale şi federale descris mai sus (de exemplu:
impozitul pe venitul corporaţiilor, taxa pe valoare adăugată, impozitul pe proprietate),
care în mod implicit, este obligatoriu pentru toate corporaţiile şi întreprinzătorii
individuali, este cunoscut ca sistemul de impozitare general. Există, totuşi, trei
sisteme alternative de impozitare care înlocuiesc cea mai mare parte a taxelor de mai
sus folosind o procedură mult mai simplificată.
Sistemul de impozitare imputat se aplică, de obicei, întreprinderilor mici care
implică activităţi de comercializare pentru populaţie, în numerar: mici pieţe de
desfacere cu amănuntul şi servicii alimentare, hoteluri, ateliere de reparaţii, companii
de taxi etc. Imputările fiscale sunt stabilite de către autorităţile locale (pe metru pătrat
14
de magazine, spaţiu, per vehicul etc.) şi înlocuiesc taxa pe valoare adăugată, UST şi
impozitul pe proprietate. Toate companiile eligibile trebuie să folosească impozitarea
imputată. Legea este, de asemenea, obligatorie pentru toate componentele (părţile)
eligibile ale unor societăţi mai mari, chiar dacă acestea sunt, în mod individual,
nesemnificative. Spre exemplu, cantina unei mori este, în mod normal, considerată ca
un subiect al impozitării imputate, de aceea moara va trebui să plătească taxa ca şi
cum acea cantina ar fi o unitate separată (activitatea de bază a afacerii este avută în
vedere de către sistemul de impozitare general).
Sistemul de impozitare simplificat se aplică în cazul întreprinderilor mici, cu
vânzări anuale de mai puţin de 15.000.000 ruble. Băncile, societăţile de asigurări,
societăţile cu capital străin, precum şi alte domenii de activitate sau întreprinderi cu
active de peste 100.000.000 de ruble nu sunt eligibile. Impozitul unic pentru
întreprinderile mici înlocuieşte taxa pe valoare adăugată, UST şi taxa pe proprietate.
Impozitul unic se percepe fie pentru încasările brute, la 6%, sau pe marjele brute, la
15%, alegerea uneia dintre cele două opţiuni, aparţinând contribuabilului. Sistemul
simplificat prescrie un set specific de norme contabile, astfel încasările brute şi
marjele brute de afaceri eligibile sunt, de obicei, mai mari decât ar fi în general, dacă
s-ar avea în vedere anumite sisteme de contabilitate şi fiscalitate. O afacere eligibilă
poate alege fie pentru un sistem de impozitare simplificat fie pentru unul general, în
funcţie de preferinţe (având anumite restricţii de sincronizare, de obicei o dată pe an,
în luna decembrie). În cazul în care firma îşi pierde eligibilitatea în orice moment din
cursul anului, aceasta continuă să beneficieze de sistemul de impozitare simplificat,
până la sfârşitul anului, şi apoi trebuie să treacă la recalcularea obligaţiilor fiscale în
conformitate cu sistemul de impozitare general, din momentul în care aceasta a
devenit neeligibilă. Sistemul nu permite contribuabililor să transfere TVA-ul preplătit
pentru clienţii lor, astfel de clienţi, care sunt plătitori de TVA, nu sunt în măsură să
ramburseze orice TVA plătit în avans. Ca urmare, firmele angajate în tranzacţii de
tipul B2B (business to business) preferă să utilizeze sistemul general de impozitare.
Sistemul de fiscalitate pentru agricultură (inclusiv fermele de animale şi cele
de peşti) înlocuieşte, de asemenea, taxa pe valoare adăugată, UST şi impozitul pe
proprietate, cu o cotă unică de impozitare percepută la 6% pentru marjele brute,
aceasta având un set unic de reguli contabile aplicabile. Nu există limite în ceea ce
priveşte dimensiunea afacerii, atât timp cât cel puţin 70% din venitul său este generat
de vânzările produse în cadrul fermei.
15
Trebuie reţinut faptul că toate scutirile de TVA se aplică numai TVA-ului pe
vânzările de pe piaţa internă. TVA-ul la import este datorat de către toţi importatorii,
indiferent de cadru lor fiscal. De asemenea, primele de asigurare obligatorii care
trebuie plătite la fondul de pensii din Rusia nu sunt considerate parte a UST şi sunt
plătite de către toţi angajatorii.
1.2.4 Sistemul de impozitare al cetăţenilor străini şi al investiţiilor străine
Persoanele fizice străine care locuiesc în Rusia, pentru 183 de zile într-un an
sau mai mult sunt tratate ca fiind rezidenţi, acestea contribuind la buget cu o cotă
comună de13% (9% fiind pentru dividende). În cazul în care acestea sunt prezente în
Rusia pentru mai puţin de 183 de zile, acestea sunt supuse unei cote de impozitare de
30% pentru impozitul pe venit (15% fiind pentru dividende). Salariile şi
indemnizaţiile plătite străinilor aflaţi în Rusia sunt supuse impozitului standard UST
(impozitul social unic).
Turiştii străini nu pot recupera TVA-ul pentru achiziţiile efectuate în Rusia.
Sucursalele persoanelor juridice străine sunt supuse regulilor sistemelor
generale de impozitare. Companiile străine pot alege să utilizeze propriile sisteme de
contabilitate sau cele practicate în Rusia. Transferurile de numerar, dintr-o ţară în alta
nu sunt supuse reţinerii la sursă şi nu sunt considerate venituri impozabile sau
cheltuieli deductibile.
Plăţile către companiile străine care nu au sediul permanent în Rusia sunt
supuse reţinerii cu un procent de 10% pentru plăţile de leasing, 15% pentru dividende
şi 20% la toate celelalte plăţi, altele decât plăţile pentru mărfurile importate. Aceste
cote de impozitare pot fi reduse prin tratate bilaterale privind dubla impozitare.
Filialele ruseşti aparţinând persoanelor juridice străine beneficiază de acelaşi
sistem de impozitare ca şi contribuabilii interni, spre deosebire de sucursalele
societăţilor străine, transferurile de numerar între filială şi societatea-mamă pot fi
supuse reţinerii la sursă, transferurile de numerar de la societatea-mamă la filiale sunt
supuse impozitului pe venit. Transferurile şi rambursările de credite nu declanşează
efecte fiscale imediate. Cu toate acestea, o regulă specială de capitalizare penalizează
filialele aparţinând acţionarilor străini în cazul în care, în loc de scutirea taxei pentru
dividendele fiscale, ei aleg să plătească dobânzi pentru împrumuturile de la acţionari.
16
1.3 Restricţii impuse de organele vamale cetăţenilor la intrarea şi ieşirea din
ţară (prevederi ale codului vamal pentru persoanele fizice).
Conform Codului Vamal al Federaţiei Ruse, persoanele fizice sunt scutite de
la plata impozitelor vamale la intrarea pe teritoriul Rusiei în cazul în care mărfurile
intrate în ţară sunt utilizate pentru uz propriu, dar costul acestora nu trebuie să
depăşească suma de 65 mii ruble ruseşti, iar greutatea lor să nu fie mai mare de 50 kg.
În cazul în care costul acestor mărfuri este mai mare, dar nu depăşeşte 650 mii ruble,
şi greutatea lor nu depăşeşte 200 kg, se aplică taxa vamală unică pentru costul mărfii
declarate.
Există şi unele restricţii la introducerea şi scoaterea în şi din Rusia a valutei
străine. Astfel, persoanele fizice, începând cu 15 martie 2004, au dreptul de a scoate
din Federaţia Rusă valută străină în valoare de până la 10 mii USD.
În situaţia în care persoana fizică scoate din Rusia valută străină în valoare de
până la 3 mii USD, nu este necesar să prezinte declaraţie vamală, iar pentru suma în
valoare de la 3001 până la 10000 USD este necesar să fie completată o declaraţie
vamală pentru toată suma care se scoate din ţară.
În cazul în care se scoate din Federaţia Rusă o sumă ce depăşeşte 10 mii USD,
este necesar să fie prezentat documentul care certifică procurarea acestei sume de la
bancă sau prezentarea declaraţiei vamale pentru introducerea în Rusia a acestei valute.
1.4 Măsuri întreprinse de Federaţia Rusă pentru minimalizarea efectelor
actualei crize economico-financiare.
Nr. Măsura luată Nr. act normativ
Observaţii
1
a) Măsuri care vizează domeniul economic
Majorarea, de la 12.01.2009, a taxelor vamale de import pentru auoturisme şi autospeciale cu 20-80%, funcţie de vechime.
HG 943/15.12.2008
Măsura este destinată protecţiei industriei auto autohtone.Nu se aplica şi componentelor auto.
2 Vor primi sprijin de la stat 295 de unităţi economice. Lista cuprinde: 36 de întreprinderi din energia electrică, 30 de companii de transport, 30 de unităţi cu profil agricol şi industrie alimentară, 32 întreprinderi metalurgice, 7 reţele comerciale, 10 reprezentanţi ai sectorului petrol şi gaze, 17 unităţi ale industriei petrochimice şi chimice,
Hotărârea Comisiei Guvernamentale pentru Ridicarea Stabilităţii Dezvoltării Economiei ruse din 11.01.2009
Sprijinul va consta în garanţii, reducerea dobânzilor, reeşalonarea şi modificarea sistemului îndatorărilor, comenzi de stat, ameliorarea tarifelor vamale.Vor fi minimalizate consecinţele social-economice negative
17
18 firme de comunicaţii şi din industria transporturilor. Valoarea totală a ajutorului statului pentru acestea se cifrează la 3,5 tril. Ruble.
generate de încetarea activităţii întreprinderilor.
3Majorarea taxelor vamale la carnea din import cu până la 80%.
HG 918/05.12.2008
Protejarea producţiei interne de carne.
4Reducerea importurilor la carnea de pui de la 1,252 milioane la 952 mii tone.
Protejarea producţiei interne de carne.
Majorarea taxelor vamale la ulei, lapte praf şi orez:- taxa vamală pentru orez începând 15 februarie până în 15 mai 2009 se va majora de la 0,07 euro la 0,23 euro/ kg- taxele de import pentru unt, în 2009, vor creşte de la 0,22 la 0,35 euro/kg- taxa vamală pentru lapte praf s-a majorat temporar cu 5% şi pe parcursul a nouă luni, va fi de 20% (cu excepţia ţărilor CSI, pentru care acţionează regimul scutirii de taxe vamale).
HG 1072/29.12.2008
Majorarea tarifelor la orez - este o încercare de a bloca importul acestui produs din străinătate la preţuri reduse, deoarece există rezerve necesare proprii.
Guvernul poate reduce la zero taxa la exportul de materii prime minerale . Această propunere s-a făcut de prim-ministrul Vladimir Putin, ca posibilă măsură de reducere a taxelor la exportul de materii prime minerale şi la îngrăşăminte. Măsura trebuie să fie însoţită de garanţii de livrare pe piaţa internă în conformitate cu acordurile şi contractele existente.
5Reducerea cotei impozitului pe profit de la 24 la 20%.
HG 957/15.12.2008
Se urmăresc încurajarea businessului şi reinvestirea profitului.
6Reducerea impozitelor in domeniul petrolier, de la 01 dec. 2008, de la 287,3 USD/t, la 192,1 USD/t;
HG 876/26.11.2008
Rentabilizarea exporturilor ca urmare a ‘’prăbuşirii’’ preţului petrolului (scădere a preţului de export de la 157 la 43 USD/baril)
7
Reducerea impozitelor in domeniul petrolier, de la 01 ian. 2009, de la 192,1 USD/t, la 119,1 USD/t.Începând cu 1 februarie 2009 taxa vamală pentru exporturile de petrol din Rusia se va reduce din nou, la 100,9 USD/to.
HG 1023/25.12.2008
8
Expansiunea economică a Federaţiei Ruse către ţări cu o economie ‘’mai sigură’’ din China, Japonia, India.
Rezoluţia şedinţei deguvern din 25.11.2008
Creşterea exporturilor ruseşti.
9Creşterea cotei deductibile pentru achiziţionarea de locuinţe.
Legea nr 224/26.11.2008
Încurajarea investiţiilor
10 Creşterea ajutorului de şomaj. Hotărârea Dumei de Stat în şedinţa din
De la 1 ianuarie 2009, ajutorul maxim de şomaj va fi 4,9 mii de ruble, în loc de 3,4 mii de ruble
18
19.12.2008privind modificarea legii de ocupare a forţei de muncă în Federaţia Rusă
cât se programase anterior.
11Reducerea impozitului pentru micul business, de la 15% la 5%
Legea nr 224/26.11.2008
Protecţia IMM-urilor.
Pentru metalurgie, consecinţele crizei mondiale vor fi diminuate prin înlocuirea parţială a cererii externe, în scădere, cu demararea de obiective interne şi creşterea, în consecinţă, a cererii:
• construcţia de drumuri,• căi ferate,
infuzii de capital în industria aeronautică şi auto, gazoducte oleoducte etc., care vor fi beneficiari ai producţiei metalurgice.
Rezoluţia şedinţei deguvern din 25.11.2008
Protecţia industriei metalurgice a Federaţiei Ruse.
Majorarea taxelor vamale de import, provizorie pentru anumite tipuri de metal şi ţevi laminate din fier sau oţel şi ţevi. Creşterea taxei se aplică în special la burlane de tubaj, tubing, prajini de foraj, folosite la forajul de petrol si gaze.Taxele vamale pentru cele mai multe tipuri de ţevi creşte, de la 5% la 15%, şi pe anumite poziţii - de la 15% la 20%. De asemenea, taxele de import se vor aplica şi la alte tipuri de produse laminate. De exemplu, pentru armătură şi laminate plate, taxa vamală creşte de la 5% la 15%. Modificările de taxe vor afecta importul de laminate şi oţel din 11 pozitii iar pe cele de teavă - din 46 poziţii.
Hotărârea Guvernului nr 9/9 ianuarie 2009pentru operioadă de 9 luniintră în vigoare la o lună de la publicarea oficială.
Adoptarea tarifelor pentru taxe vamale la export pentru nichel şi catozi din cupru. Anularea taxei vamale la export pentru nichel Noile tarife vor fi aplicate pentru: cupru rafinat, aliaje brute din cupru - 10%, catozi şi secţiuni de catozi - 0%, nichel - 0%.
Hotărâre de guvern (serviciul de presă al guvernului F.Ruse) Modificările vor intra în vigoare după 7 zile de la data publicării oficiale ahotărârii de guvern.
12 b) Măsuri de susţinere şi consolidare a sistemului financiar
Majorarea de către Banca centrală a Rusiei a principalelor dobânzi, în încercarea de a Hotărârea Băncii Se va susţine cotaţia rublei;
19
susţine cotaţia rublei, recent devalorizată controlat, concomitent cu limitarea ieşirilor de capital şi temperarea tendinţelor inflaţioniste. De la 1 decembrie, rata de refinanţare va creşte de la 12% la 13%. Dobânda la creditele pentru o zi şi pe şapte zile, din licitaţiile de răscumpărare, va urca de la 9% la 10%.
Centrale a Federaţiei Ruse din 28.11. 2008
Se vor limita ieşirile de capital (in 2008 exodul de capital s-a ridicat la 129,9 miliarde $, fata de 83,1 miliarde $ in 2007);Se va incerca temperarea tendinţelor inflaţioniste.
13
Garantarea depunerilor populaţiei până la suma de 700 mii ruble ( cca 25.000 USD)(S-a reactivat Agenţia pentru protejarea depunerilor şi i-au fost lărgite atribuţiile )
Rezoluţia şedinţei deguvern din 25.11.2008
Protecţia populaţiei.
S-au alocat 220 miliarde ruble pentru asanarea sistemului bancar. În plus, Banca Centrală efectuează tot mai multe infuzii de lichiditate prin operaţiile zilnice de pe piaţa REPO, iar Ministerul de finanţe a trecut de la încasarea trimestrială a TVA la cea lunară.
Analiştii consideră că aceste acţiuni stabilizează exodul de capital din sistemul financiar al Rusiei.
14Guvernul a alocat, în 2008, 175 miliarde ruble pentru cumpărarea titlurilor de valoare.
Sprijinul întreprinderilor ale căror acţiuni au scăzut.
15Politica viitoare de creditare va urmări evitarea devalorizării rublei şi reducerea presiunii asupra preţurilor.
Se urmăreşte reducerea inflaţiei şi ridicarea standardului de viaţă al populaţiei
16
Adoptarea de măsuri populare la nivel de guvern, care să sporească competitivitatea pieţei de capital ruse. Se are în vedere, printre altele, posibilitatea modificării legislaţiei, conjugată cu activitatea investitorilor. Sunt în dezbatere, Proiectul strategiei de dezvoltare a pieţei financiare a Rusiei până în anul 2020 Este în dezbatere, Proiectul de lege pentru contracararea afacerilor pe baza manipulării informaţiilor.
Noua legislaţie va favoriza în continuare activitatea investitorilor străini în Rusia, dar va susţine consolidarea unei mase de investitori locali, care să deţină propriile instituţii financiare puternice. Este necesară apărarea mai fermă a drepturilor investitorilor, statul trebuie să instituie un sistem compensatoriu, care să garanteze acoperireapierderilor cetăţenilor generate de acţiunile neloiale ale partenerilor de pe piaţă. Proiectele de lege care sunt în curs de adoptare se referă la răspunderea penală în cazul manipulărilor financiare pe piaţă.
