+ All Categories
Home > Documents > 51168541 Micul Business in Republica Moldova

51168541 Micul Business in Republica Moldova

Date post: 27-Oct-2015
Category:
Upload: anastasia-florea
View: 91 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
41
MICUL BUSINESS ÎN REPUBLICA MOLDOVA – PAŞI SPRE AFIRMARE iunie 30 2005 - 14:03 (Centrul de Monitorizare şi Analiză Strategică) Micul business în lume este supranumit „coloană vertebrală a economiei” graţie celei mai mari contribuţii la crearea noilor locuri de muncă, stimularea concurenţei, favorizarea inovaţiilor şi tehnologiilor. Cu toate acestea, nu putem vorbi despre o definiţie exhaustivă a micului business. Se poate spune că micul business întruneşte micro-întreprinderile şi întreprinderile mici. În practica mondială, cele mai răspîndite criterii de apreciere a mărimii întreprinderii sînt volumul anual al vînzărilor şi numărul de angajaţi. Astfel, întreprinderile cu un număr de angajaţi de 1 - 9 persoane şi un volum anual al vînzărilor de pînă la 3 mil. lei, sînt calificate, în legislaţia Republicii Moldova, drept micro-întreprinderi, iar întreprinderile cu 10-50 angajaţi şi un volum anual de vînzări de pînă la 10 mil. lei, se numesc întreprinderi mici. Limitele menţionate diferă de la o ţară la alta. Spre exemplu în SUA întreprinderi mici sînt considerate acelea care au pînă la 500 de angajaţi. Rolul social-economic al micului business În ţările dezvoltate din punct de vedere economic (unde micul business este considerat promotor al dezvoltării economice graţie avantajelor pe care le oferă), micul business cunoaşte o dezvoltare accelerată mai ales în domeniile serviciilor şi a producerii mărfurilor de larg consum. Întreprinderile mici sînt mai flexibile şi reacţionează mai rapid la schimbările mediului de afaceri şi la cerinţele pieţei. Din aceast considerent investiţiile în micul business aduc venituri mai mari decît investiţiile în întreprinderile mari. De altfel, acestea din urmă beneficiază din plin de serviciile întreprinderilor mici şi într-un fel sînt dependente de ele. Micul business este orientat spre satisfacerea necesităţilor pieţei locale şi utilizează resursele şi forţa de muncă locală, avînd o contribuie substanţială şi în soluţionarea problemei şomaului. Spre exemplu, 50 la sută dintre populaţia aptă de muncă a Germaniei şi 60 la sută a SUA sînt antrenate anume în micul business. Iar în Republica Moldova, potrivit unor surse din cadrul Proiectului BIZPRO Moldova, doar în doi ani de zile sectorul micului business a creat 40 de mii de locuri de muncă sau 70 la sută din cele 59 de mii în total pe economie. Totodată, micul business oferă posibilităţi reale de a pune în aplicare aptitudinile creative ale întreprinzătorului, dar şi inventivitatea şi capacitatea de lider – calităţi foarte necesare şi utile. Sursa: Direcţia Principală Dezvoltarea Businessului Mic şi Mijlociu a Ministerului Economiei şi Comerţului Micul business în Republica Moldova
Transcript
Page 1: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

MICUL BUSINESS ÎN REPUBLICA MOLDOVA – PAŞI SPRE AFIRMARE iunie 30 2005 - 14:03 (Centrul de Monitorizare şi Analiză Strategică)

Micul business în lume este supranumit „coloană vertebrală a economiei” graţie celei mai mari contribuţii la crearea noilor locuri de muncă, stimularea concurenţei, favorizarea inovaţiilor şi tehnologiilor. Cu toate acestea, nu putem vorbi despre o definiţie exhaustivă a micului business. Se poate spune că micul business întruneşte micro-întreprinderile şi întreprinderile mici. În practica mondială, cele mai răspîndite criterii de apreciere a mărimii întreprinderii sînt volumul anual al vînzărilor şi numărul de angajaţi. Astfel, întreprinderile cu un număr de angajaţi de 1 - 9 persoane şi un volum anual al vînzărilor de pînă la 3 mil. lei, sînt calificate, în legislaţia Republicii Moldova, drept micro-întreprinderi, iar întreprinderile cu 10-50 angajaţi şi un volum anual de vînzări de pînă la 10 mil. lei, se numesc întreprinderi mici. Limitele menţionate diferă de la o ţară la alta. Spre exemplu în SUA întreprinderi mici sînt considerate acelea care au pînă la 500 de angajaţi.

Rolul social-economic al micului business

În ţările dezvoltate din punct de vedere economic (unde micul business este considerat promotor al dezvoltării economice graţie avantajelor pe care le oferă), micul business cunoaşte o dezvoltare accelerată mai ales în domeniile serviciilor şi a producerii mărfurilor de larg consum. Întreprinderile mici sînt mai flexibile şi reacţionează mai rapid la schimbările mediului de afaceri şi la cerinţele pieţei. Din aceast considerent investiţiile în micul business aduc venituri mai mari decît investiţiile în întreprinderile mari. De altfel, acestea din urmă beneficiază din plin de serviciile întreprinderilor mici şi într-un fel sînt dependente de ele. Micul business este orientat spre satisfacerea necesităţilor pieţei locale şi utilizează resursele şi forţa de muncă locală, avînd o contribuie substanţială şi în soluţionarea problemei şomaului. Spre exemplu, 50 la sută dintre populaţia aptă de muncă a Germaniei şi 60 la sută a SUA sînt antrenate anume în micul business. Iar în Republica Moldova, potrivit unor surse din cadrul Proiectului BIZPRO Moldova, doar în doi ani de zile sectorul micului business a creat 40 de mii de locuri de muncă sau 70 la sută din cele 59 de mii în total pe economie.

Totodată, micul business oferă posibilităţi reale de a pune în aplicare aptitudinile creative ale întreprinzătorului, dar şi inventivitatea şi capacitatea de lider – calităţi foarte necesare şi utile.

Sursa: Direcţia Principală Dezvoltarea Businessului Mic şi Mijlociu a Ministerului Economiei şi Comerţului

Micul business în Republica Moldova

Page 2: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

Sectorul micului business în Republica Moldova, ca şi în majoritatea statelor în curs de dezvoltare, a apărut ca urmare a reformelor structurale efectuate în procesul trecerii de la economia centralizată la cea de piaţă. Potrivit datelor Proiectului BIZPRO Moldova astăzi cca. 90 la sută din totalul de agenţi economici ai ţării reprezintă întreprinderile micului business, dintre care 73 la sută sînt micro-întreprinderi, iar 19 la sută sînt întreprinderi mici.

Sursa: datele DSS al Republicii Moldova

Actualmente, structura micului business reflectă cu aproximaţie situaţia anului 2000: predomină activitatea comercială – 45 la sută; urmată de industria de prelucrare a materiei prime agricole şi extractivă – 13 la sută; tranzacţiile imobiliare – 11,8 la sută; transport şi telecomunicaţii – 6,5 la sută şi construcţii – 5,7 la sută.

Micul business în profil teritorial

Dezvoltarea micului business este sesizabilă, deocamdată, doar în mun. Chişinău, unde sînt concentrate 67 la sută din numărul total de întreprinderi mici şi micro-întreprinderi. Alte 3,7 la sută din întreprinderi ale micului business sînt înregistrate în mun. Bălţi, iar 2,7 la sută în UTA Găgăuz Yeri. De menţionat că întreprinderile micului business din Chişinău sînt mai mari decît celelalte, atît după cifra de afaceri şi numărul de salariaţi, cît şi după cheltuielile efectuate pentru întreţinerea personalului. Bunăoară, întreprinderile de acest tip din capitală realizează 72 la sută din întregul volum al vînzărilor nete realizate de micul business din întreaga ţară, aici fiind ocupaţi circa 57 la sută din toţi salariaţii întreprinderilor mici şi mijlocii.

Sursa: Direcţia Principală Dezvoltarea Businessului Mic şi Mijlociu a Ministerului Economiei şi Comerţului

Page 3: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

Situaţia financiară a întreprinderilor din sectorul micului business

Potrivit surselor oficiale, pe parcursul ultimilor doi ani se constată o ameliorare a situaţiei economico-financiare a întreprinderilor micului business. În acest sens, cele mai bune rezultate au fost înregistrate de întreprinderile comerciale, fiind urmate de cele ce practică tranzacţii imobiliare şi cele din industria de prelucrare a materiei prime agricole. Totuşi, statistica atestă un număr de numai 10 mii de întreprinderi care au obţinut profit (doar 36 la sută din totalul de întreprinderi a micului business), ceea ce ne face să tragem concluzia că „coloana vertebrală” a economiei noastre este deocamdată foarte şubredă. Din cîte se ştie, cele mai neprofitabile întreprinderi activează în agricultură, sector care necesită investiţii de lungă durată şi monitorizări frecvente de piaţă. Profituri mici au înregistrat şi antreprenorile mici din domeniul industriei. Această situaţie, într-o anumită măsură, este determinată de pregătirea profesională insuficientă a antreprenorilor, de multe ori fiind uimitoare uşurinţa cu care unele persoane, iniţiind o afacere, se desemnează în funcţia de director fără a avea cea mai elementară pregătire în domeniul managementului. Cercetătorii din domeniu susţin că doar 5 – 10 la sută din populaţia unei ţări posedă aptitudinile necesare de întreprinzător, dar mai există şi dificultăţile însuşirii relaţiilor de piaţă, absenţa culturii şi tradiţiilor întreprinderilor mici şi o serie de alte piedici, mult mai grave, în calea dezvoltării micului business în Republica Moldova.

Sursa: Direcţia Principală Dezvoltarea Businessului Mic şi Mijlociu a Ministerului Economiei şi Comerţului

Problemele micului business în Republica Moldova

Atunci cînd vine vorba despre problemele cu care se confruntă în activitatea de zi cu zi, businessmenii indică, în primul rînd, piedicile birocratice (vezi interviul cu dl Eugen Roşcovanu, Preşedintele Asociaţiei Micului Business din Republica Moldova):

- sutele de acte normative şi instrucţiuni, depăşite de timp, protejează traiul liniştit al funcţionarilor publici şi favorizează abuzurile şi corupţia organelor de control;

- politica fiscală nechibzuită cu multiplele impozite, taxe, penalităţi şi amenzi;

Altă piedică în calea dezvoltării micului business constă în insuficienţa mijloacelor financiare proprii ale întreprinderilor, atît pe termen scurt (capital circulant), cît şi pe termen lung (pentru investiţii) şi accesul limitat la sursele externe de finanţare.

Piaţa financiară a ţării este alcătuită din 15 bănci comerciale şi instituţii de finanţare nebancare: organizaţii de microfinanţare, companii de leasing, factoring etc.

Pe parcursul anului 2004 portofoliul de credite al băncilor comerciale a constituit peste 9 miliarde lei sau cu 13 la sută mai mult decît în anul 2003 şi de două ori mai mult decît în anul 2001. Scade continuu rata dobînzii la creditele solicitate de la băncile comerciale: 20,96 la sută

Page 4: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

(în anul 2004) faţă de 28,46 la sută (în anul 2001), pentru creditele acordate în lei şi, respectiv, 11,4 la sută faţă de 13,64 la sută, pentru creditele acordate în valută liber convertibilă.

Totuşi, deşi băncile sînt principalii deţinători de mijloace financiare, ele rămîn, deseori, reticente în acordarea creditelor subiecţilor micului business, din cauza solvabilităţii insuficiente a întreprinderilor micului business, insuficienţa garanţiilor, lipsa experienţei etc. În plus, rata dobînzii solicitată de bănci este considerată de micii antreprenori exagerată şi, deci, total neconvenabilă.

Drept urmare, întreprinderile micului business continuă să întîmpine dificultăţi în accesul la finanţe. O dovadă e şi faptul că ponderea creditelor direcţionate pentru sectorul micului business nu depăşeşte 15 la sută din totalul de credite, iar majoritatea creditelor sînt acordate agenţilor economici din raza mun. Chişinău. Trebuie de menţionat şi faptul că majoritatea creditelor acordate micului business provin de la instituţiile financiare internaţionale care au deschis linii de creditare la băncile comerciale, acestea din urmă împrumutînd resursele financiare întreprinderilor din sector. Vom aminti că în anul 2004 asemenea linii de credit anume pentru întreprinderile micului business, au fost acordate de către BERD şi Banca Mondială, debitori fiind Moldindconbank, Victoriabank, Mobiasbancă.

În Republica Moldova, în calitate de sursă alternativă de finanţare, au fost instituite Organizaţiile de Microfinanţare, inclusiv Asociaţiile de Economii şi Împrumut ale Cetăţenilor (AEIC), care se deosebesc prin dreptul de a accepta depozite. La moment, în ţară sînt înregistrate peste 535 de AEIC care activează în zonele rurale.

Alte organizaţii de microfinanţare sînt ProCredit, Microinvest şi Corporaţia de Finanţare Rurală care se orientează spre satisfacerea cererii de finanţare a agenţilor micului business, deţinătorilor de patentă, gospodăriilor ţărăneşti etc. Dar şi în aceste cazuri condiţiile de creditare nu sînt considerate convenabile de către reprezentanţii micului business, fiind vorba şi de o rată a dobînzii ridicată.

Printre partenerii finanţării business-ului rural se numără şi Proiectul Investiţii şi Servicii Rurale (RISP) şi Fondul Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD).

Pentru facilitatea accesului la finanţare a agenţilor economici a fost creat şi fondul pentru Susţinerea Antreprenoriatului şi Dezvoltarea Micului Business, destinat garantării în proporţie de 50 la sută a creditelor acordate de băncile comerciale agenţilor economici. Fondul însă are o contribuţie prea nesemnificativă la dezvoltarea micului business, beneficiind de mijloace financiare foarte limitate: în anul 2004, conform Legii bugetului, acestui fond i-au fost transferate 1 mil. de lei şi tot 1 mil. de lei urmează a fi transferat în anul 2005.

Soluţii

Înlăturarea diferitelor bariere, în mare parte, depinde de voinţa statului de a realiza reforme reale în direcţia optimizării cadrului regulatoriu al micului busines şi perfecţionării politicii fiscale – reforme implementate în baza Programului de Stat de susţinere a micului business pentru anii 2002 – 2005 şi principiilor Cartei europene pentru întreprinderile mici, la care Republica Moldova a aderat în anul 2004.

Reformarea cadrului regulatoriu:

- Perfecţionarea activităţii organelor de control, reorientarea funcţiilor de sancţionare spre acordarea ajutorului şi motivaţiei îndeplinirii corecte a prevederilor legislaţiei. În

Page 5: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

acest sens primii paşi au fost făcuţi prin adoptarea (la 18 februarie 2003) Hotărîrii Guvernului nr. 168 „Cu privire la activitate de supraveghere şi control” care prevede măsuri de perfecţionare a structurii şi funcţiilor organelor de control, crearea sistemului informaţional unic de supraveghere şi control, de trecere a organelor de control la activitate planificată. Prin Hotărîrea Guvernului nr. 395 (din 1 aprilie 2003), frecvenţa controalelor efectuate de organele abilitate a fost redusă la o singură dată, pe parcursul a doi ani la aceeaşi întreprindere; iar controalele asupra respectării normelor tehnice, tehnologice, sanitare, condiţiilor ecologice, de ocrotire a muncii etc., nu mai des decît o dată pe an. În anul 2004 (la 26 iulie), a fost adoptată şi Hotărîrea Guvernului nr.862 care prevede divizarea funcţiilor organelor de control de funcţiile instituţiilor de evaluare a conformităţii, comasarea mai multor organe de control, efectuarea anumitor controale numai în baza unor informaţii prealabile privind posibilele încălcări a cadrului legislativ şi normativ, limitarea accesului, către agentul economic, al instanţelor de evaluare a conformităţii. Aceeaşi hotărîre mai prevede achitarea controalelor din contul bugetului de stat, a tuturor cheltuielilor, legate de efectuarea controalelor, inclusiv a serviciilor de evaluare a conformităţii.

- Micşorarea cuantumului şi nomenclatorului serviciilor publice, acordate cu plată subiecţilor pieţei, cu anularea în perspectivă a acestei practici. În prezent, Guvernul revizuieşte nomenclatoarele şi tarifele la serviciile cu plată, prestate de către autorităţile publice, întru diminuarea acestora.

- Optimizarea sistemului de autorizaţii la etapa iniţierii activităţii antreprenoriale prin implementarea sistemului oficiilor unice. Este implementat sistemul „unui singur ghişeu”. Antreprenorul se prezintă la acest oficiu teritorial al Camerei Înregistrări de Stat numai de două ori – pentru depunerea cererii de înregistrare şi pentru ridicarea certificatului de înregistrare, actele de constituire şi ştampila întreprinderii. Pînă la crearea sistemului unui „singur ghişeu” procedura de înregistrare conţinea 13 etape. Acum au rămas doar două: Camera de Înregistrare de Stat, care a unit 12 etape, şi deschiderea unui cont în bancă. În prezent o firmă poate fi înregistrată în cca. 10 zile. Oficiile teritoriale şi regionale sînt conectate într-o reţea unică care funcţionează în regim on-line.

- Ca urmare a adoptării Legii cu privire la documentul electronic şi semnătura digitală, a devenit posibilă trecerea treptată la evidenţa electronică a înregistrării întreprinderilor.

- Taxa de înregistrare a întreprinderii este una dintre cele mai mici din lume: între 250 şi 550 lei, în funcţie de forma juridică de organizare a întreprinderii.

În paralel cu simplificarea procesului de înregistrare a întreprinderilor, au fost făcuţi şi anumiţi paşi în direcţia optimizării procesului de acordare a licenţelor. Prin Legea nr. 214-XV din 24 iunie 2004 a fost anulată obligativitatea autentificării notariale a documentelor necesare obţinerii licenţei, agentul economic fiind scutit de plata serviciilor notariale.

De asemenea, în contextul reformei regulatorii, Ministerul Economiei şi Departamentul de Statistică şi Sociologie, asistaţi de consultanţi străini, examinează sistemul actual de dări de seamă financiare şi statistice în scopul optimizării acestuia.

Şi, nu în ultimul rînd, reforma regulatorie prevede şi optimizarea cadrului normativ de reglementare care va fi efectuată în conformitate cu legea nr. 424-XV (din 16 decembrie 2004), supranumită „Legea ghilotinei”.

Pînă în prezent, din cele peste 1000 de acte normative prezentate de instituţiile administraţiei de stat şi publice, Grupul de lucru naţional a acceptat 413 pentru a fi înscrise în registrul de stat al actelor normative. Alte 227 acte normative necesită unele modificări, iar 300 de regulamente şi

Page 6: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

instrucţiuni nu vor fi incluse în registrul menţionat, ca fiind învechite, însă ele urmează a fi înlocuite cu regulamente şi instrucţiuni noi care ar corespunde rigorilor economiei de piaţă.

Facilităţi fiscale:

1. În scopul ieşirii agenţilor micului business din economia tenebră, a fost modificat şi perfecţionat articolul 49 al Codului Fiscal privind scutirea agenţilor micului business de plata impozitului pe venit.

Agenţii micului business, cu un număr de angajaţi de pînă la 19 lucrători şi o cifră de afaceri de 3 mil. lei, beneficiază de scutirea integrală de la plata impozitului pe venit pe parcursul a 3 ani şi în mărime de 35 la sută pentru alţi 2 ani, cu condiţia că agentul economic nu are restanţe la plăţile pentru buget şi lucrează în profit. Scutirea se oferă doar în baza cererii depuse de solicitant la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

2. Investitorii autohtoni au fost egalaţi în drepturi şi stimulente financiare cu investitorii străini prin intrarea în vigoare a Legii cu privire la investiţiile din activitatea de întreprinzător nr. 81 – XV din 18 martie 2004.

3. Au fost micşorate tarifele vamale la importul mărfurilor în Moldova la circa 35 de poziţii tarifare prin adoptarea la 20.11.1997 a Legii nr. 1380 – XIII privind tariful vamal.

4. A fost redus impozitul pe venit al persoanelor juridice de la 28 la 20 la sută; a fost redus şi impozitul pe venit al persoanelor fizice. Cetăţenii cu un venit mai mic de 16,2 mii lei achită un impozit pe venit de 10 la sută; cei cu venituri între 16,2 mii lei şi 21 mii lei achită un impozit de 15 la sută, iar cei cu venituri mai mari de 21 mii lei achită un impozit pe venit de 22 la sută. Pentru anul 2006 Guvernul preconizează noi reduceri a impozitului pe venit ale persoanelor fizice.

Cu toate acestea, reprezentanţii micului business privesc cu mari rezerve reformele preconizate de stat, deoarece în ţară nu există, deoacamdată, o experienţă de combatere eficientă a birocraţiei şi corupţiei, iar susţinerea statului este aproape insesizabilă pe lîngă impactul negativ al cadrului regulatoriu şi politicii fiscale. Chiar în Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei este recunoscut faptul că "actualul cadru regulatoriu are un efect advers asupra dezvoltării economice, iar activitatea economică în ansamblu este sub potenţialul economiei, în special, în ceea ce priveşte activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii şi investiţiile". Actele normative care stabilesc împuternicirile organelor de control din Republica Moldova conîin mari deficienîe şi lacune. Actele juridice adoptate la nivelul ministerelor, inspectoratului fiscal, departamentelor, de multe ori, contravin Constituţiei, Codului Fiscal, Codului Civil etc.

Toate aceste flagele sînt încurajate de ineficienţa sistemului de drept, care a compromis ideea de justiţie în ţară. Cetăţenii nu apelează la organele de justiţie pentru a-şi apăra drepturile, deoarece procesele judiciare durează inadmisibil de mult, necesită cheltuieli însemnate şi, ceea ce e mai rău, deciziile lor sînt influienţabile, atît prin mituirea judecătorilor, cît şi prin indicaţiile unor persoane sus-puse.

Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem că micul business se afirmă tot mai convingător în calitate de factor determinant al renaşterii economiei ţării şi face ca autorităţile statului să-şi aplece urechea la necesităţile sale. Deci, lupta cu birocraţia şi corupţia încă nu este pierdută.

Page 7: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

Veaceslav Mîţu

http://mdn.md/index.php?view=viewarticle&articleid=1331

BUSINESS - PROBLEMELE BUSINESSULUI

Ministerul Educatiei si Stiintei al R. Moldova

Academia de Studii Economice din R. Moldova

Tema pentru Conferinta:

Problemele businessului mic si mijlociu in

R. Moldova

Coordonator: Cobzari L.

Student: Dicusar O.

Grupa: BBV – 995

Chisinau - 2002

Planul lucrarii:

1. Introducere2. Businessul mic in statele dezvoltate3. Realizarile si problemele businessului mic si mijlociu in R. Moldova4. Creditarea micului business ajuta bancile5. Cind nimeni nu-ti da, ia credite de la tine6. Franchising-ul si rolul lui in dezvoltarea micului business7. Incheiere8. Tabele

Introducere.

Businessul privat in R. Moldova a inceput sa apara si sa se dezvolte pe la sfirsitul anilor 80, dupa liberalizarea gorbaciovista. Primele semne de viata ale privatilor au aparut odata cu fondarea primelor cooperative. Acestea din urma au disparut cu timpul, in locul lor aparind SRL-uri, Societati pe Actiuni, Intreprinderi Individuale. Dupa demararea privatizarii paminturilor au aparut si Gospodariile de fermieri, Asociatii, etc.

Scopul tuturor celor care au initiat afaceri proprii a fost cistigarea unui ban propriu, intr-o afacere proprie. Si iata de aici au inceput problemele. Primele probleme au fost de mentalitate. Oamenii primeau foarte greu in sufletul lor noul fenomen economic – businessul privat. De obicei „particularii” erau priviti cu suspiciune ca pe niste afaceristi si demolatori ai sistemului.

Page 8: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

Dar aceasta stare de suspiciune a fost depasita destul de repede, odata cu prosperarea primelor si aparitia multora care doreau sa aiba afaceri proprii.

Aceste probleme aveau sa le para primelor businessmeni floare la ureche dupa ce au aparut altele, cu mult mai complicate, si care dureaza pina in ziua de astazi – relatiile cu statul, adica cu institutiile de stat.

Brusc statul a inceput sa se intereseze foarte mult de activitatea businessului privat. Si asta in conditiile in care destul de mult timp nici nu l-a observat. A aparut si o patologie noua la organele statale – frica cronica ca nu cumva cetatenii sa se imbogateasca prea tare. Si au inceput a pune piedici. Impozite mari, controale frecvente, cerinte igienice exagerate, standardizate, licentiere, autorizatii, etc.

Pentru niste intreprinderi mari aceste lucruri erau cunoscute, sau daca nu, macar foarte usor de realizat, data fiind puterea financiara de care dispuneau. Cu toate ca istoria cunoaste cazuri cind si asemenea intreprinderi dadeau faliment din cauza legislatiei anapoda.

Pentru cei cu pile, cu fini, nanasi si cumetri din Guvern sau Parlament, aceste probleme la fel erau si mai sunt foarte usor de rezolvat.

Si nimeni, pina nu demult, nu si-a pus intrebarea: dar ce facem cu micul business? Asta de unde sa ia bani pentru mita? De unde sa ia inca 10 ore (plus cele 24) ca sa treaca prin renumitul teasc al birocratiei sovietice din independenta R. Moldova?

Businessul mic in statele dezvoltate

O economie dezvoltata nu inseamna altceva decit intreprinderi sanatoase, business orientat spre o dezvoltare continua, implementarea noilor tehnologii, si cel mai important – un consumator cu putere mare de cumparare. Ori la noi nici unul din aceste elemente nu este prezent, ceea ce si face ca sa raminem intr-o economie falimentara. Consumatorul despre care vorbeam mai sus nu este altceva decit clasa medie, care in tarile dezvoltate nu-s altcineva decit intreprinzatorii privati, oameni care au afaceri proprii mici si mijlocii.

E bine acolo unde nu suntem noi?

In Italia de exemplu, 90 % din intreprinderi sunt mici si mijlocii, numarul mediu de angajati fiind de 3-4 persoane. Sunt foarte raspindite afacerile de familie, in care activeaza doar membrii familiei. Dezvoltarea pe aceasta cale a fost incurajata si stimulata nu numai de statul italian, dar si de companiile mari. Si asta pentru ca companiile mari sunt interesate sa plaseze unele comenzi de fabricare a materialelor de completare intreprinderilor mici, ele ocupindu-se doar cu asamblarea. Efectul este bine cunoscut – productivitate inalta a muncii, valoare adaugata a produsului mare, etc.

Un alt segment, altul decit producerea, il constituie serviciile. Oamenii singuri au inteles ca este mai convenabil sa te adresezi dupa un serviciu la o firma mica decit la una mare, pentru ca cea mica activeaza intr-un teritoriu restrins, astfel reactionind foarte repede la cererea clientului, pe cind birocratia din marile companii, cauzeaza totdeauna la intirzieri neconvenabile.

Page 9: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

La fel stau lucrurile si in Japonia, Taiwan si China. Mai ales atunci cind vorbim de uzinele de asamblare a tehnicii de calcul, aparatelor de uz casnic, etc. Astfel, pe linga intreprinderile mari, traiesc 2-3, iar uneori pina la 100 de intreprinderi mici. Una face piulite, alta face carcasuri, alta... si asa mai departe.

Irlanda, care cu 10 ani in urma era una din tarile slab dezvoltate din Europa, astazi este una dintre cele mai dezvoltate, tot datorita dezvoltarii businessului mic. Un caz povestit de un businessman care a vizitat aceasta tara ni s-a parut interesant. Doi irlandezi au hotarit sa produca ciuperci. Evident, la inceput aveau numai ideea. Avind in posesie doar tehnologia si informatia de unde pot procura utilaj necesar, ei au inceput a cauta oameni care sa produca ciupercile, iar ei doar sa le vinda. Astfel ei au gasit circa 300 de persoane care au instalat pe paminturile lor utilajul necesar pentru producerea ciupercilor. In scurt timp afacerea a inceput sa mearga destul de bine. Ei au cumparat citeva automobile cu care stringeau ciupercile de la crescatori (acestea erau dispersati practic pe tot teritoriul Irlandei). Au cumparat si citeva camioane cu care transportau la doua companii din Marea Britanie ciupercile adunate. Dispunind totusi de resurse financiare destul de modeste, in curind au inceput sa aiba probleme cu achizitionarea ciupercilor, dat fiind faptul ca nu le ajungeau automobile. Au mai intervenit probleme si la transportarea ciupercilor in Marea Britanie. Astfel, s-a ajuns la situatia in care, parteneri lor englezi erau cit pe ce sa renunte la ei. Iesirea din situatie a fost distribuirea activitatilor la diferite companii specializate deja existente. Bunaoara a fost angajata, o mica intreprindere de transport, care transporta ciupercile de la crescatorie la minifabrica de prelucrare a fructelor, unde se prelucrau si se ambalau ciupercile pentru furnizare ulterioara. Astfel, criza a fost depasita, iar cei doi irlandezi au ajuns sa se ocupe doar de gestiunea afacerii.

Acesta este un caz clasic care demonstreaza eficienta existentei unui sector dezvoltat al micului business.

O alta particularitate a businessului mic in statele dezvoltate este sustinerea de care beneficiaza din partea guvernelor. In aceeasi Italie sau Irlanda, statul stimuleaza crearea asociatiilor de intreprinderi mici care sa le reprezinte interesele, ba mai mult chiar, subventioneaza activitatea lor in proportie de 70%

Realizarile si problemele businessului mic si mijlociu in R. Moldova.

La noi ca totdeauna...

La 5 august 1999, guvernul a emis o Hotarire prin care a adoptat la nivel national Programul de sustinere a micului business pentru anii 1999-2000, prelungit ulterior pentru 2001. Acesta prevedea un sir de masuri destinate sa stimuleze crearea intreprinderilor mici si sa sustina intreprinderile deja existente. Desigur, majoritatea prevederilor nu au fost efectuate din lipsa resurselor financiare.

Totusi, unele lucruri s-au facut. Principalele reusite in ceea ce priveste micul business, au fost hotaririle de Guvern privind „Reglementarea controalelor activitatii agentilor economici” si adoptarea „Regulamentului cu privire la modul de incheiere, aplicare si reziliere a acordului privind creditul fiscal pentru subiectii micului business”, precum si a Standardului National de Contabilitate.

Page 10: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

Creditul fiscal constituie o forma de scutire temporara de plata la Buget a impozitului pe venit. Suma creditului fiscal este egala cu suma venitului impozabil, care este lasat agentului economic pentru dezvoltarea productiei proprii de marfuri si servicii.

Creditul fiscal se legalizeaza prin semnarea unui acord creditar, incheiat intre intreprindere si Inspectoratul Fiscal teritorial.

De creditul fiscal poate beneficia orice intreprindere care intruneste urmatoarele conditii:

• Are un numar de angajati de la 1 la 19;• Cifra de afaceri anuala nu depaseste suma de 3000000 lei;• Desfasoara activitate de producere sau presteaza servicii populatiei.

Creditul fiscal se acorda pe o perioada de trei ani, numai cu conditia ca cel putin 80% din valoarea creditului acordat va fi investit in dezvoltarea productiei proprii de marfuri si servicii.

Daca intreprinderea intruneste toate conditiile de mai sus, atunci ea depune o cerere la Inspectoratul Fiscal teritorial prin care solicita incheierea acordului creditar. Inspectoratul Fiscal este obligat sa examineze cererea in termen de 3 zile si sa-l perfecteze. In caz de refuz, Inspectoratul este obligat sa aduca la cunostinta intreprinderii refuzul in scris, in acelasi termen.

Daca pe parcursul creditului fiscal, numarul de angajati depaseste 19 persoane acesta nu este un motiv pentru a rezilia contractul.

Date ale Ministerului Economiei si Reformelor releva ca numarul intreprinderilor mici si mijlocii inregistrate s-a majorat in anul 2000 cu 5%. In total sunt inregistrate 106719 de intreprinderi mici si mijlocii, din care cu statut de persoana fizica – 58267 si persoana juridica – 43720.

De fapt, atunci cind vorbim despre businessul mic la noi, avem de a face cu citeva probleme importante.

Structurile publice care presteaza servicii catre sectorul privat sunt excesiv de birocratizate cu luarea de mita de catre oficiali responsabili pentru emiterea permiselor, colectarea platilor, pastrarea ordinii este un element frecvent si asta nici nu poate sa nu se intimple in situatia in care un oficial din Guvern are un salariu de 500 lei, cosul minim de consum fiind de 1000 lei.

Comportamentul persoanelor de drept atinge uneori limita anarhiei. Ei abuza de autoritate ca organ suprem de control pentru a persecuta agentii economici. Institutiile de supraveghere financiara, ca, de exemplu, cele de administrare fiscala si vamala dau dovada de lipsa de profesionalism. Interpretarea unilaterala a legislatiei fiscale sau atitudinea preconceputa a inspectorilor fiscali induc in eroare platitorii de taxe. Sunt cazuri cind agentul economic plateste mai multe taxe decit ar trebui si chiar daca acest lucru se stie. Organele fiscale nu-l instiinteaza, cu toate ca normal ar fi s-o faca. Recent, seful Inspectoratului Fiscal din Ucraina a iesit cu declaratia publica prin care multimea tuturor celor care au platit impozitele in anul 2000. Poate chiar si de „ochii lumii” la noi nici asta nu se face.

Nivelul jos de coordonare intre institutiile de stat genereaza probleme semnificative pentru sectorul privat. De exemplu, companiile ce importa materii prime si exporta produsele crediteaza permanent statul. TVA deductive acumulate la importul materiilor prime, in cazul

Page 11: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

cind depaseste TVA la livrarile locale, nu poate compensa TVA la importuri pentru lunile urmatoare, deoarece organele vamale si Inspectoratul Fiscal nu coordoneaza colectarea taxelor.

Trebuie sa acordam o atentie deosebita activitatii vamei, pentru ca coruptibilitatea vamesilor (desigur, nu toti), nu favorizeaza numai contrabanda, dar si dezvoltarea economiei tenebre. Marile cantitati de bunuri intrate ilegal in tara ii fac pe concurenti locali sa ascunda activitatea economica pentru a ramine competitive si astfel, contribuie la amplificarea evaziunii fiscale.

Uneori pentru deschiderea unei afaceri, pentru autorizarea unei activitati se cer mai multe acte decit sunt necesare.

De exemplu, o scoala de dans trebuie sa obtina permisiunea de la politie si toate astea pe bani intreprinzatorului. Uneori acest permis trebuie innoit anual si necesita taxe suplimentare. Astfel sistemul taxeaza direct intreprinderea si are ca scop sporirea veniturilor bugetare, ce nu suporta agentii economici.

Dupa cum mentionam mai sus, rolul statului in dezvoltarea businessului mic in statele cu economii avansate este enorm, dupa parametrii nostri. La noi insa, in cele mai multe cazuri statul nici nu stie cu ce-i poate ajuta pe micii intreprinzatori.

Specificul Moldovei il constituie lipsa mijloacelor banesti pentru investitii si o piata mica interna de desfacere.

• Intreprinderilor mici le este destul de greu sa-si dezvolte singure afacerile, de aceea in multe state se procedeaza la incadrarea lor in executarea comenzilor de stat: lucrari de constructie, livrarea unor produse etc. La noi au fost citeva propuneri din partea unor ateliere de incaltaminte sa incalte armata nationala. Raspunsul a fost negativ pe motiv ca este prea scump. De acord, dar cumpararile incaltamintei de la o intreprindere de a noastra si nu din Turcia, de exemplu, era un act de sustinere a economiei nationale. Refuzul, de fapt, nu este ilegal, dar este un mod de a intelege unilateral deciziile guvernamentale privind achizitiile publice, conform carora ele se fac prin tender, care este cistigat de cei care propun cele mai avantajoase conditii.

Se pare, insa, ca la acest capitol mai este o problema – comisioanele platite functionarilor. Ai nostri nu platesc (pentru ca n-au de unde), pe cind unii importatori pot plati din plin.

Fara a mai descrie si alte modalitati de sustinere a businessului mic, modalitati care nu trebuie cautate cu luminarea, de altfel, vreau sa spun ca in toate actiunile guvernamentale se simte o frica cronica de a nu-si imbogati cetatenii.

• Piata interna, infim de mica determina sa ne orientam spre pietele externe. Micii intreprinzatorii, desigur, nu pot singuri sa-si exporte productia. De aceea este necesar asociarea lor, care tot trebuie sa fie stimulata de catre stat. De exemplu, Irlanda, despre care am mai vorbit, au ajuns sa exporte 90% din productia de lapte si 80% din cascavaluri tocmai prin intermediul asociatiilor de fermieri si asociatiilor fabricilor de prelucrare a laptelui. Si trebuie de spus ca statul le creeaza toate conditiile ca ele sa activeze normal, pentru ca altfel, pierderile ar fi enorme.

Desi au fost facute multe promisiuni si a existat chiar un program de stat de sustinere a micului business, rezultatele sunt departe de a fi optimiste. Mai mult de o treime din

Page 12: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

intreprinderi au incheiat anul 2000 cu venit zero, peste treizeci la suta au iesit cu pierderi, iar ceilalti o duc de azi pe miine.

Aceasta se explica prin puterea mica de cumparare a populatiei, lucru care a fost confirmat de mai multe ori de experti independenti. Orice s-ar produce nu poate fi vindut sau este comercializat un volum ce nu acopera cheltuielile pentru materia prima, electricitate, arenda, etc.

S-a vorbit de creditul fiscal stipulat in legea bugetului pe anul 2000. Dar pina au fost elaborate instructiunile respective si modelul de contract cu inspectoratele fiscale a trecut anul si in fine au putut sa beneficieze de acest credit doar vreo treizeci de firme. Astfel o idee buna a fost in ultima instanta compromisa.

Ar fi de folos pentru intreprinderi mici simplificarea evidentei contabile, iar darile de seama la fisc si alte instante sa se faca o data pe an si nu trimestrial. Dupa parerea d-lui Roscovan E., presedintele Asociatiei Micului Business este nevoie ca numarul de formulare contabile sa fie redus cu 60-70%.

Declaratiile privind deschiderea unei linii de creditare a micului business este o poveste de adormit copii. Sunt banci care au sectii speciale „Creditarea micului business”, dar ele ramin doar cu denumirea. Nici o intreprindere mica nu are posibilitati de a lua credite in conditiile in care dobinda este de 33%. In R. Moldova nu exista o politica de creditare a micului business.

Cele mai grave probleme care influenteaza negativ activitatea antreprenorilor sunt:

imperfectiunea bazei legislative a activitatii de antreprenoriat;

neeficacitatea sistemului de impozitare;

dificultatea si costul ridicat al inregistrarii noilor intreprinderi;

imperfectiunea sistemului se licentiere a activitatii de antreprenoriat;

dificultatea si costul ridicat al certificarii si standardizarii productiei marfurilor si serviciilor;

controlul si supravegherea excesiva asupra activitatii de antreprenoriat. Cele mai des efectuate controale sunt executate de:

1. inspectoratul Fiscal de Stat – 96% din respondenti;2. Garda Financiara – 89%;3. Politia Economica – 81%;4. centrul de Medicina Preventiva – 56%;5. Directia Protectia Civila si Apararea impotriva incendiilor – 16%.

Fiecare al 10-lea control este efectuat de reprezentantii primariei si politiei.

Aceasta ultima problema a fost rezolvata partial prin introducerea registrului de evidenta a controalelor agentilor economici.

Page 13: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

Crearea in anul 1994 a Fondului pentru sustinerea antreprenoriatului si dezvoltarea businessului mic in Republica Moldova, fiind imputernicit de catre Guvern de a se ocupa cu diferite tipuri de activitati: creditarea businessului mic; garantarea creditelor; studierea, deservirea informationala si consultativa a antreprenorilor mici; realizarea si coordonarea politicii de stat de sustinere a businessului mic, nu si-a realizat pe deplin misiunea. Pe intreaga perioada de activitate Fondul a eliberat doar citeva zeci de credite, celelalte functii raminind nerealizate. In ultimii ani (1999-2000) finantarea de catre Fond a sustinerii si dezvoltarii micului business, practic s-a intrerupt, multe din intreprinderile inregistrate asa si nu si-au inceput activitatea antreprenoriala din lipsa de capital initial, altele falimenteaza sau din cauza impozitelor exagerate completeaza businessul «tenebru». Problemele principale cu care se confrunta IMM pot fi sistematizate astfel:

• decapitalizarea acestora ca urmare a inflatiei, fenomen care a condus la reducerea sustantiala a capacitatilor de productie;

• incapacitatea de plata, care duce la faliment. Catre 6 martie 2000 au fost rambursate doar 44% din suma totala de credite alocate IMM, 42 de agenti economici, detinatori de credite, fiind deferiti judecatoriei economice;

Au iesit in evidenta unele lacune privind:

• imperfectiunea actelor normative ce reglementeaza activitatile antreprenoriale;• concentrarea activitatii Fondului asupra executarii unei singure functii - asistenta

financiara, accentul fiind pus asupra unei singure surse de finantare - bugetul de stat;• lipsa controlului asupra acordarii, utilizarii rationale si rambursarii creditelor;• lipsa transparentei si controlului asupra activitatii Fondului care a condus la incalcarea

Regulamentului privind conditiile si ordinea acordarii creditelor si subsidiilor cu inlesniri;

• inexactitatea rolului central al Fondului: fie aceasta o institutie, care se ocupa exclusiv de acumularea si repartizarea resurselor financiare sau ca trebuie sa se ocupe si de coordonarea politicii de stat privind sustinerea micului business; fie ca efectueaza creditarea directa si garantarea creditelor sau activeaza prin intermediul bancilor, altor institutii financiare;

• lipsa unei strategii de dezvoltare a fondului si acordarea creditelor doar pe termen mediu si lung, fapt ce a condus la imobilizarea de resurse financiare si reducerea vitezei de rotatie a acestora, la reducerea capacitatii de creditare a unui numar sporit de intreprinderi.

Propunerile Asociatiei Micului Business, care ar impulsiona dezvoltarea intreprinderilor mici:

• Reducerea contributiei la Fondul social pina la cota de 10% plus 1%;• Elaborarea si adoptarea legii privind protectia proprietatii private;• Crearea bancilor populare pentru creditarea micului business, bancile sa fie sustinute de

guvern;• Reducerea de acte necesare pentru evidenta contabila.

Conditii necesare pentru dezvoltarea micului business in general:

1. elaborarea unui sistem informational ce ar digitaliza majoritatea tranzactiilor intre institutiile publice si intreprinderi; astfel relatiile vor deveni impersonale si vor

Page 14: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

exclude efectul negativ a implicarii factorului uman. Aceasta ar exclude circulatia inutila de documente si suprapunerea lor. Controlul si verificarea vor fi simplificate considerabil. Aceasta va ridica eficienta si va reduce costurile;

2. serviciile de emitere a permisiunilor la toate nivelurile trebuie revizuite pentru a putea fi simplificate si reduse;

3. transferarea, acolo unde e posibil a functiilor statului sectorului privat.

Creditarea micului business ajuta bancile.

In afaceri orice inceput este sortit esecului daca nu este propulsat de un aport material. Si daca la noi inceputul merge prost, mai bine zis nu merge deloc, putem trage concluzia ca sunt foarte putini acei care pot obtine aceasta temelie, adica creditul.

Bancile supravietuiesc si prospera din aceste credite, dar, din pacate, dobinzile mari, si conditiile impuse de banci (gajul trebuie sa depaseasca valoarea creditului, lipsa unei vacante de rambursare, foarte necesara pentru un incepator), fac creditarea imposibila pentru majoritatea „nou-nascutilor”.

La noi problema se amplifica prin faptul ca institutiile bancare sunt inca destul de slabe si nu isi pot permite sa acorde credite oricui. Banii sunt usor de obtinut pentru cei care au deja o afacere si au mai profitat de imprumuturi de la banca, adica au o istorie creditara.

Dar ce sa facem cu ceilalti? Pentru ei sunt necesare garantii. Acestea por veni atit din partea altor agenti economici, cit si din partea statului.

Moldova-Agroindbank este printre bancile care se remarca la capitolul creditarea afacerilor mici si mijlocii. Pina in prezent banca a beneficiat de un imprumut al BERD pentru creditarea businessului mic si mijlociu. Iar incepind cu acest an Moldova-Agroiondbank a inceput implimentarea unui produs propriu de creditare a intreprinderilor micii si mijlocii. In opinia presedintelui bancii, el este mai reusit decit cele propuse deoarece ia in consideratie specificul afacerilor de la noi.

Alta banca, care a fost printre pionierii creditarii micului business, este Victoriabank, care a obtinut in 1996 o linie de credit de la BERD. Suma maxima acordata unei firme este 20000$, iar in cazul unor proiecte atractive – 30000$

La inceputul anului 2001, Moldindconbank a semnat cu Corporatia Financiara Internationala un acord de creditare a businessului mic si mijlociu in suma de 1,5mln$. Acesta este primul proiect al CFI in sistemul financiar–bancar moldovenesc, iar imprumutul poate fi convertit in actiunile Moldindconbank. CFI negociaza proiecte similare cu FinComBank si Mobiasbanca.

Credite mici ofera si Corporatia Micro Entreprise Credit, care in perspectiva urmeaza sa se transforme intr-o institutie bancara. MEC are trei programe de creditare:

1. micro, de la 10000$;2. smail, de la 10000 pina la 50000$˘;3. express micro, pina la 2000$.

Page 15: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

Creditele sunt acordate pe o perioada de pina la 3 ani cu o dobinda anuala de 22-23%, cu conditia ca nu mai putin de 51% din capitalul solicitantului sa fie privat, iar in cazul intreprinderilor mixte capitalul majoritar trebuie sa fie autohton.

Cind nimeni nu-ti da, ia credite de la tine

Presupunem ca exista o intreprindere care are nevoie de un credit, atunci ea va recurge la plasarea obligatiunilor vor fi utilizati pentru retehnologizarea intreprinderii si largirea sortimentului productiei.

In total, vor fi emise 300 de obligatiuni in valoare de 10000 lei fiecare. Evidenta acestor obligatiuni va fi efectuata de un registrator independent. Dividendul lunar pentru o obligatiune va fi cu 1-2% mai mic decit la dobinda stabilita de bancile comerciale pentru credite (30%).

Principala cauza ca intreprinderile industriale nu-si pot mari volumul productiei este, in afara de piata mica de desfacere, lipsa mijloacelor circulante. Intreprinderea noastra are posibilitati de a produce mai mult, insa lipsa surselor financiare nu ne permite acest lucru. Indiferent de operatiunea pe care o faci , totul trebuie sa platesti in avans, iar pentru aceasta ai nevoie de mijloace circulante. Si astfel intram intr-un cerc vicios.

Daca intr-o economie normala platile le faci dupa ce ai obtinut venituri, apoi la noi totul este invers. Impozitele trebuie sa le achiti atunci cind procuri materia prima si nu dupa ce vinzi ceva si ai venituri. De la procurarea materiei prime si pina la comercializarea productiei trece o perioada destul de lunga. Ar fi ideal ca in luna in care produci sa si vinzi, insa starea financiara a cumparatorului nu-i permite sa faca prea des cumparaturi. Suntem o tara saraca.

Ce-i drept in ultimii trei ani, ei au reusit sa achite toate datoriile, sa mareasca numarul vinzarilor , dar acest succes poate usor sa se transforme in insucces, daca ei nu vor face investitii in dezvoltarea fabricii.

Pentru prima data in ultimii zece ani, intreprinderea va incheia anul cu profit. potrivit prognozelor preliminare, fabrica va obtine in acest an venituri in suma de 100-120 mii lei.

Pina la sfirsitul anului volumul productiei va ajunge la nivelul de 6 mln lei. Pentru ca intreprinderea sa nu lucreze in pierderi, volumul anul al productiei, si, respectiv, cel al vinzarilor nu trebuie sa fie mai mic de 5,6 mln lei.

Aschim produce marfuri de uz casnic din masa plastica prin topire, extruziune si suflare. Sortimentul include aproximativ 70 de produse.

In opt luni ale anului 2001, intreprinderea si-a majorat volumul productiei, in raport cu aceeasi perioada a anului curent, cu 13,5%, pina la 4,3 mln lei. In total, in anul trecut intreprinderea a produs marfuri in suma de 4,5 mln lei.

In prezent volumul vinzarilor il depaseste pe cel al productiei cu aproximativ 300 mii lei, din contul miscarii stocurilor din anii trecuti. La ora actuala fabrica are in stocuri productie in valoare de 600-700 mii lei. Cu patru ani in urma stocurile constituiau aproximativ 2 mln lei. 98% din vinzarile intreprinderii sunt realizate pe piata interna.

Page 16: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

Anual fabrica are nevoie, pentru producere, fara investitii in dezvoltare si retehnologizare, de surse de creditare in valoare de 1mln lei.

S-ar parea ca ei ar trebui sa dispuna de mijloace circulante, deoarece pe linga productia curenta au comercializat si din stocuri, insa fiecare leu pe care ei l-au cistigat au trebuit sa-l dea pentru achitarea datoriilor istorice, care erau destul de mari. In anul 1997, datoriile creditoare ale Aschim se cifrau la 4,1 mln lei, dintre care 3 mln fata de stat. Achitind aceste datorii ei nu au putut sa completeze mijloacele circulante, astfel incit in ultimii zece ani nu au fost efectuate lucrari de reparatie, cu exceptia celor cosmetice, pentru a mentine utilajul in stare de lucru.

In 1997, principalul scop al lor era sa supravietuiasca, sa faca tot posibilul pentru a nu disparea de pe harta economica a Moldovei. Daca acest lucru ei au reusit sa-l faca, apoi acum ei au intrat in alt impas – lipsa mijloacelor financiare, fapt care nu li-a permis sa dezvolte intreprinderea. In prezent ei produc lunar de 2,5-3 ori mai mult, comparativ cu trei ani in urma, si comercializeaza tot ce produc. Volumul vinzarilor chiar il depaseste pe cel al productiei, deoarece ei lichideaza stocurile. Ei produc doar atit cit pot vinde. Din acest punct de vedere, s-a facut ceva, dar ca sa mearga mai departe ei au nevoie de investitii.

Investitorul local nu introduce nici un ban in industrie si in producere, toti investesc banii in comert sau in businessul de o zi, unde riscurile sunt mult mai mici, iar venitul il obtii deodata dupa tranzactie. Dupa acest model lucreaza si bancile comerciale. Investitiile de lunga durata pot fi rascumparate doar in decursul a trei sau patru ani si bancile acorda foarte rar astfel de credite. In afara de aceasta, conditiile de creditare sunt foarte dure. Pentru a obtine un credit pe o perioada de trei ani de zile, termen minim pentru a cumpara o linie de producere noua si a obtine posibilitatea de rascumpara aceste investitii, banca vine cu conditia sa pui gaj de trei ori mai mult. Astfel, daca obtii un credit de 3 mln lei, trebuie sa pui in gaj de aproximativ 10 mln lei. In concluzie, ca sa cumperi o linie noua trebuie sa pui in gaj fabrica.

Daca investitorii locali nu ne dau bani, o solutie ar fi atragerea investitiilor straine, dar si in acest domeniu nu exista o politica clara de stimulare a investitiilor in producere. Am examinat posibilitatea de a atrage investitii straine. Cream o intreprindere mixta – 50% din capitalul statutar il transmitem investitorului strain, iar 50% actionarilor locali. Noi oferim cladirile, spatiile de producere, iar investitorul strain se obliga sa faca investitii in retehnologizarea fabricii. Chiar daca am gasit investitori carora le conveneau conditiile noastre, imediat fiscul ne-a atentionat ca in conformitate cu prevederile Codului fiscal, la crearea unei intreprinderi mixte, daca in fondul statutar au fost incluse cladirile, trebuie sa achiti TVA in valoare de 20% din valoarea lor.

Deoarece pretul de bilant al cladirilor al intreprinderii noastre este cu mult mai mare decit cel real (daca am efectua un audit independent, pretul real al unei cladiri care, va fi stabilit la 200-250 mii lei), nu avem posibilitati sa platim aceste impozite si, deci proiectul unei intreprinderi mixte a fost pentru moment exclus. Este un non-sens, statul parca ar trebui sa fie interesat in realizarea unui asemenea proiect, doar nu vom demola aceste cladiri, ci le vom utiliza pentru producere, pentru crearea unor noi locuri de munca.

Anume aceasta situatie i-a facut sa caute noi modalitati pentru a investi in dezvoltarea fabricii – de a emite obligatiuni.

Potrivit calculelor, emisiunea de obligatiuni va fi efectuata in prima jumatate a anului viitor si numai dupa ce fabrica va avea garantia ca exista si un cumparator pentru ele. Un actionar majoritar al intreprinderii, fond de investitii, deja si-a anuntat intentia de a procura 90%

Page 17: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

de obligatiunile intreprinderii, cu conditia ca acestea vor fi rascumparate in 3 ani. 10% din obligatiuni vor fi scoase pe piata.

Am studiat piata, am vazut cit costa o linie de producere si in baza acestui studiu am constatat ca ei au nevoie de 3 mln lei. Aceasta investitie, daca ies pe piata cu produse noi si de o calitate superioara, o intorc in 2-3 ani. Nu exclud, se asigura si unele riscuri, dar mai departe nu pot activa cu tehnologii sovietice de prin anii 70. Altfel, au un viitor destul de sumbru, cu banii obtinuti de la comercializarea obligatiunilor vor procura o linie noua de producere a foliei de polietelena. In prezent, practic, toata folia de pe piata este de import. Cu astfel de linie vor concura pe piata si vor putea face investitii in dezvoltarea intreprinderii. Daca nu investesc macar ceva intr-un an ei devin necompetitivi.

Doresc sa produca mai multe tipuri de folie, fiindca deja au spus: exista cerere pe piata. Aduc un singur exemplu: daca produsele lactate sunt ambalate in pelicula ordinara, termenul de pastrare a lor este cel mult 24 ore, iar daca pelicula este in 2 straturi, acest termen este pina la 7-8 zile.

De asemenea, in prezent fabrica nu poate produce vase din masa plastica care sa cintareasca mai mult de un kg. Aceasta nu le da posibilitatea sa mareasca volumul productiei, sa faca vase mari de 100-300 kg. Pentru viitor au cimp de lucru foarte mare, dar au nevoie de bani.

Pentru a retehnologiza fabrica au nevoie de investitii enorme, dar spera ca treptat prin investitii proprii sa reuseasca si acest lucru. Numai o masina de turnat masa plastica costa cel putin 200 mii $, iar la fabrica au nevoie de cel putin 20-30 masini de acest fel.

Franchising-ul si rolul lui in dezvoltarea micului business.

Practica mondiala a demonstrat ca franchising-ul este unul din cele mai eficiente metode de dezvoltare a businessului. Franchising-ul este o forma deosebita de organizare a businessului, cind o companie (franchiser sau fransizor) trimite dreptul de vinzare a produsului propriu sau serviciului la o alta companie sau unei persoane particulare, numita fransiza sau operator. Fransiza are unele particularitati care o deosebesc de alte forme de parteneriat de afaceri:

• relatiile de antreprenoriat sunt bazate pe contract, in care sunt indicate toate conditiile la care au ajuns partenerii;

• franisorul este proprietarul sistemului de afaceri, care se identifica cu imaginea, brandul, reprezentata de marca comerciala, servicii de firma sau denumirea de firma. Operatorul nu dispune de dreptul intelectual al fransizorului, ci dispune doar de dreptul de a-l utiliza pentru o anumita perioada de timp;

• firma de baza va efectua instruirea operatorului privind toate aspectele sistemului pina la deschiderea businessului, in asa fel ca operatorul sa fie pregatit efectiv de afacere si de dezvoltarea ei;

• dupa initierea afacerii, firma de baza va tine contacte permanente cu operatorul in scopul de a-l sustine pe toate directiile de activitate;

• intreprinderea-operator are dreptul sa faca operatiuni utilizind imaginea, marca comerciala, serviciile de firma sau denumirea firmei, dezvoltate de firma de baza, sub controlul proprietarului, folosind efectul reputatiei firmei de baza. Real, cumparatorul

Page 18: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

fransizei se identifica cu fransizorul, ceea ce nu se intimpla in relatiile simple dintre partenerii de distributie, de exemplu, unde producatorul si distribuitorul sunt companii diferite cu sisteme diferite de business;

• operatorul trebuie sa investeasca o parte simtitoare de capital din sursele proprii. Franchising-ul clasic presupunea o finantare totala a afacerii din sursele operatorului, dar astazi sunt si alte forme de finantare;

• operatorul efectueaza plati unice si curente in scopul compensarii drepturilor de utilizare si servicii permanente din partea firmei de baza.

Pentru antreprenorul-operator relatiile de fransiza sunt atragatoare prin faptul ca apare oportunitatea de a deveni proprietarul unui business bine aranjat, al unei idei deja aprobate, sa utilizeze o marca comerciala, un nume deja recunoscut in lume (McDonalds, Arthur Andersen, Subway, Pizza Hut etc.).Devizul relatiilor de franchising este: a fi in business de sinestatator, dar nu singur. Franchising-ul da posibilitatea de a conduce o afacere de sinestatator, dar de o incepe cu un suport foarte util.

Sunt o multime de domenii in care functioneaza franchising-ul: produse alimentare, restaurante, fast-food, pizzerii, servicii auto, spalatorii, servicii de inchiriere, servicii hoteliere, servicii de selectare a personalului, servicii postale, servicii imobiliare. Lideri sunt restaurantele fast-food.

Punctele forte ale franchising-ului sunt:

• un segment de piata pregatit;• cheltuieli minime de dezvoltare;• un pachet de acte bine elaborate (instructiuni, cerinte, materie

prima, produse finite, utilaj, sistem de distributie, sisteme de activitate);

• viabilitatea si competitivitatea afacerii garantate de imaginea firmei de baza;

• publicitate la nivel international;• posibilitatea de a procura utilaj si materiale cu rabaturi esentiale;• instruire in domeniul managementului eficient.

Puncte slabe ale franchising-ului:

1. limitarea initiativei de antreprenoriat;2. firma de baza poate lui decizii fara a tine cont de parerea operatorului.

Pentru economia Moldovei factorii atragatori ai franchising-ului constau in urmatoarele:

• o oportunitate de intensificare a businessului mic si mijlociu;• sursa de noi locuri de munca;• cresterea nivelului de cultura antreprenoriala. Afacerile se organizeaza si se dirijeaza in

conformitate cu cerintele internationale de management;• se consolideaza pozitia antreprenoriatului national si independenta economiei nationale.

In Moldova franchising-ul e la inceput de cale. Cercetari speciale, date despre situatia curenta in cauza lipsesc. Sursele oficiale dau numai 2 exemple de franchising. Pentru initierea si dezvoltarea cu succes a sistemelor de franchising in Moldova e necesar de a spori informarea antreprenoriatului despre avantajele franchising-ului, de a creste fluxul de informatii despre

Page 19: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

franchising si noi variante de franchiza, formarea fransizelor notionali si nu in ultimul rind, comentarii legislative despre franchising.

INCHEIERE

O conditie indispensabila a renasterii economiei Republicii Moldova in relatiile de piata devine dezvoltarea activitatii antreprenoriale - acel stil deosebit, inovator, antibirocratic, orientat spre noi cautari in dezvoltarea afacerii, spre inovatie, cu scopul accelerarii dezvoltarii economice si obtinerii profitului maximal.

In rezultatul cercetarilor efectuate de catre noi s-a constatat urmatoarele momente:

1. Tranzitia la economia de piata in Republica Moldova este insotita de constienta faptului ca dezvoltarea antreprenoriatului in fiece tara isi are particularitatile sale, conditionate de o serie de factori economici si sociali specifici ei. Utilizarea experientei mondiale este posibila doar prin abordarea unei conceptii specifice, generale pentru activitatea de antreprenoriat. Este foarte dificil de a adapta o experienta straina la realitatea republicii noastre in virtutea caracterului ei specific. anume din aceste motive creste actualitatea cercetarilor stiintifice la nivel economic si social privitor la activitatea de antreprenoriat.

2. In opinia noastra, activitatea antreprenoriala se atribuie nu numai agentilor economici privati, dar si celor ce initial au activat in sectorul de stat. Concomitent, o activitate antreprenoriala poate fi considerata legala, daca a fost inregistrata in corespundere cu legislatia in vigoare. Dupa parerea noastra, ar fi rational ca legislatia cu privire la activitatea antreprenoriala sa tina cont de urmatoarele momente:

- sustinerea economica directa a antreprenorilor incepatori cu preponderenta in sferele prioritare, prin acordare de subsidii, credite convenabile, etc.

- sustinerea economica indirecta prin intermediul garantiilor de stat in obtinerea creditului, facilitatilor fiscale, vamale, legate de export-import;

- protectia pietei autohtone, a materiei prime;

- incurajarea activitatii inovatoare, rationalizatoare prin diverse metode: reducerea impozitului, asigurarii obligatorii, etc.

3. Cercetarile noastre au demonstrat ca unul din mijloacele de baza in stabilizarea economiei, dezvoltarea ei efectiva devine integrarea reala a producerii bunurilor agricole cu industria prelucratoare. Anume acest fapt va contribui la repartizarea echitabila a materiei prime, precum si a profitului, intrucit in realitate profitul revine industriasilor, dar se creeaza si de catre fermieri.

4. Riscul in activitatea antreprenoriala devine inevitabil. Manifestarea interesului fata de risc in noile conditii de gospodarire poarta un caracter firesc, intrucit responsabilitatea asupra activitatii desfasurate si-o asuma antreprenorul. Cu tranzitia la economia de piata sporeste nivelul incertitudinii in economie, iar ca urmare se agraveaza si riscul antreprenorial.

Page 20: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

5. Sursa venitului in activitatea unitatilor antreprenoriale deseori il reprezinta incertitudinea prezentului si viitorului. Anume in scopul obtinerii unui venit, antreprenorul isi asuma un risc. incertitudinea din activitatea agentilor economici este impusa intrucit constituie atributul realitatii obiective.

6. Paralel cu faptul, ca riscul antreprenorial reprezinta rodul incertitudinii obiective a realitatii economice, este si subiectiv in baza faptului, ca decizia este luata de catre antreprenor.

7. Dat fiind, ca clasificarile existente ale riscului antreprenorial nu oglindesc pe deplin multitudinea lui, consideram rational de a clasifica riscul antreprenorial in dependenta de genurile lui.

8. Intrucit riscul este, atit obiectiv, cit si subiectiv, succesul si nereusita unitatilor antreprenoriale pot fi precautate ca interdependenta a unui grup de factori externi si interni. In conditiile concrete ale republicii agraveaza riscul factorii externi, intrucit acestea nu depind de actiunile antreprenorului.

9. In scopul optimizarii riscului antreprenorial sunt utilizate diverse metode cu scopul de a atenua consecintele lui. Metoda utilizata este in dependenta de experienta antreprenorului, insistenta in atingerea scopului vis-a-vis de activitatea desfasurata, precum si de posibilitatile financiare de care dispune. Un rol deosebit in optimizarea riscului antreprenorial ii revine statului: cu cit este mai inalta insistenta antreprenorului in accelerarea dezvoltarii productiei, in sporirea capacitatilor de productie, in crearea locurilor de munca, introducerea inovatiilor, cu atit mai mica trebuie sa fie impunerea fiscala si mai inalta protectia sociala a productiei autohtone, precum si crearea posibilitatilor in realizarea bunurilor produse.

10. Reiesind din faptul ca antreprenorii resimt o insuficienta considerabila de informatie, este rationala crearea unui sistem informational ce ar oferi antreprenorului prin intermediul computerului informatia necesara privitor la:

- legislatia in vigoare, ordinea inregistrarii, reorganizarii, lichidarii intreprinderilor, reglementarii statale, facilitatile prevazute de legislatie, etc.

- starea macroeconomica a republicii, nivelul inflatiei, cursul valutar al leului moldovenesc, balanta de plati si comertul exterior;

- studiul pietei, grupele de consumatori, preferintele lor;

- disponibilitatea materiei prime, materialelor, resurselor energetice in republica.

11. Conform investigatiei sociologice efectuate de catre noi, am constatat ca scopul primordial in activitatea antreprenorilor devine - maximizarea profitului, ce e natural, intrucit dorinta fiecarui individ, antreprenor in ultima instanta este de a spori avutia. Investitiile in activitatea antreprenorilor s-au plasat pe ultimul loc fapt ce ne ingrijoreaza intrucit investitiile au rolul de multiplicator:

mai multe investitii mai mare venit mai multe locuri de munca

dezvoltarea societatii mai inalta cresterea nivelului de trai

12. Trecerea la noul sistem economic a schimbat radical orientarile valorice, economice, politice, interesele si cerintele antreprenorilor. Antreprenorii si-au orientat activitatea spre inovatii. Producerea bunurilor si serviciilor de o inalta calitate, cu noi performante, cu cheltuieli minime devine problema cheie a antreprenorilor. Cu regret valorile antreprenorilor nu sunt

Page 21: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

echilibrate, cele sociale si morale s-au plasat pe ultimul loc. Este necesar de a stimula motivarea conditionata de realizarea unor succese deosebite in munca.

13. Actualmente este necesara o reorientare a antreprenorilor spre protectia sociala a consumatorilor, spre ridicare nivelului de pregatire a cadrelor. Este rational de a mari cerintele fata de societatile pe actiuni si sectorul privat pentru pregatirea specialistilor si majorarea salariilor in scopul sporirii cointeresarii acestora.

14. Prognozele expertilor in problema antreprenoriatului denota faptul ca printre masurile ce s-ar putea intreprinde in scopul de a imbunatati starea antreprenoriatului si a economiei in ansamblu se pot enumera:

- stimularea interesului producatorului;

- reducerea cotei impozabile;

- stimularea intreprinderilor ce utilizeaza inovatii;

- dezvoltarea zonelor de materie prima.

http://www.referatele.com/referate/economie/online5/BUSINESS---PROBLEMELE-BUSINESSULUI-referatele-com.php

„Problemele Micului Business în Republica Moldova.”

În majoritatea ţărilor cu economia de tranziţie, procesele de reformare au fost efectuate în

condiţiile de criză ,care au dus la reducerea volumelor de productie şi la falimentul multor

întreprinderi,fapt care a determinat creşterea şomajului şi scăderea bruscă a nivelului de trai al

populaţiei inclusiv şi în Republica Moldova.

În condiţiile trecerii la economia de piaţă ,rolul Micului bussines a crescut esenţial,deoarece

acesta realizează un spectru larg de funcţii şi obiective.

• Crearea locurilor de muncă şi dezvoltarea autoangajării;

• Căutarea şi acumularea experienţei în activitatea de antreprenoriat,

• Participarea la dezvoltarea inovaţiilor,

• Diversificarea structurii economice ş.a.

Problema susţinerii antreprenoriatului şi educaţiei antreprenoriale în Republica Moldova este

importntă,deoarece practic economia ţării noastre se află într-o criză profundă,

îndelungată.Soluţionarea acestei probleme ar fi o ieşire din criza economică şi ar contribui la

creşterea economică.

Sondajele efectuate de Centrul Moldo American ,Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova au

demonstrat că mediul în Republica Moldova este nefavorabil.

Page 22: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

Micile întreprinderi reprezintă veriga de bază a economiei ce contribue esenţial la realizarea

obiectivelor de bază ce stau în faţa oricărei societăţi.

În cadrul economiei Naţionale Întreprinderile Mici exportatoare oferă întreprinderilor locale

posibilităţi de a stabili relaţii comerciale directe cu partenerii străini şi de a atrage noi investiţii şi

ceea ce nu este mai puţin important oferă noi locuri de muncă.

Trecerea Republicii Moldova la economia de piaţă este caracterizată prin scăderi drastice ale

producţiei ,prin inflaţie galopantă,prin ruperea relaţiilor economice tradiţionale. Nivelul de trai al

populaţiei este foarte redus, la momentul actual economia ţării noastre n-a atins stabilitatea

macroeconomică, majoritatea întreprinderilor lucrează sub 30% din capacitatea de producţie.

În pezent o parte considerabilă a veniturilor populaţiei se formează în sectorul privat al

economiei.

Structura Întreprinderilor mici în R.M. după forma organizatorico juridică se observă o

diminuare a Întreprinderilor individuale pînă la 18.9%, descreşterea ponderii SRL la 11,1% din

totalul Întreprinderilor pe republică. Însă ritmurile descreşterii Întreprinderior Individuale sunt

mai mari decît ale SRL urilor,fiind mai competitive pe piaţa internă. 40% din nr total de

întreprinderi falimentează în primul an de activitate din cauza absenţei pregătirii profesionale în

domeniul antreprenorial.

Majoritatea Întreprinderilor mici existente în RM activează în comerţ,reparaţii(50%) şi industria

prelucrătoare (30%). În celelalte sectoare ponderea întreprinderilor mici este nesemnificativă. În

RM cele mai solicitate domenii de activitate sunt ramurile şi sferele ce presupun un risc minim, o

viteză înaltă de rotaţie a activelor ,un nivel ridicat al rentabilităţii ,termen scurt de recuperare a

investiţiilor .

Există mai multe cauze, factori pozitivi şi negativi ce influenţează dezvoltarea micului bussines

în RM.

Dezvoltarea micului bussines în ţara noastră este lentă,factorii pozitivi ce influenţează aceasta

sunt:

• Resursele naturale ;

• Populaţia multilingvă a RM;

• Gradul de studii înalt pe ţară;

• Aşezarea geografică favorabilă;

• Condiţile climaterice etc.

Printre factorii negativi se pot menţiona:

• Costurile mari în înfiinţarea afacerii,

• Pregătirea slabă antreprenorială;

• Psihologia trivială a populaţiei şi existenţa neîncrederii în deschiderea afacerii proprii;

• Gradul de impozitarea a micului bussines ;

• Absenţa capitalului primar;

Page 23: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

• Sistemul de creditare imperfect a micului bussines;

• Piaţa de dsfacere mică;

• Politica monetară a RM.

Cu regret mediul antreprenorial în RM este dezavantajos.

Reglementările juridice nu trebuie să creeze obstacole iniţiativei de întreprinzător,în mod normal

ele tebuie să faciliteze iniţiativele şi manifestările sănătoase conform legislaţiei economice de

piaţă şi să anihileze fenomenele negative ce dereglează mersul firesc al activităţii de

întreprinzător şi al altor activităţi cu caracter economic.

Este necesar de perfecţionat sistemul de creditare ,reducerea gradului de impozitare ,crearea unei

tendinţe pentru perfecţionarea capacităţii în domeniul antreprenorial.

Dezvoltarea Micului bussines în RM ar duce la crearea locurilor noi de muncă ,diversificarea

structurii economice ,dezvoltarea inovaţiilor,dezvoltarea economiei în general şi ieşirea RM din

criza economică.

Ce putem face pentru a elimina divergentelel între actele legislative şi politica de investiţii

Din pacate la moment o problema grava ramine a fi divergenta dintre actele regulatorii si politica de investitii.

Dupa o cercetare minutioasa a acestei probleme Viorel Chivriga, Expert IDIS „Viitorul a constatat divergente in:

-politica de Creşterea investiţiilor în scopul asigurării noilor locuri de muncă,- Codul Vamal al Republici Moldova,- creşterea investiţiilor in regiunile care necesită susţinere in dezvoltarea lor social–economic,- politica de orientare a factorilor de producere din Republica Moldova in directia atragerii in tara a potenţialului productiv din exterior si producerea in Republica Moldova a bunurilor destinate pieţelor externe.

Documentele principale, care în mod expres stabilesc politica de stat în domeniul investiţional sunt „Strategia Investiţională a Republicii Moldova”, prevederile din SCERS şi Legea Republicii Moldova „Cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător”. De asemenea, principii generale foarte importante sunt stipulate în Constituţie, Codul Fiscal şi Codul Civil. În plus, prevederi importante sunt în strategiile şi politicile sectoriale, cum ar fi Politica naţională în telecomunicaţii.

Strategia Investiţională a Republicii Moldova a fost elaborată in conformitate cu prevederile Programului de activitate a Guvernului pe anii 2001-2005 “Renaşterea Economiei – Renaşterea

Page 24: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

Ţării" si ale Strategiei de dezvoltare social–economică a Republicii Moldova pe termen mediu (până in anul 2005).

Obiectivul fundamental al strategiei respective este accelerarea dezvoltării economice a Republicii Moldova prin asigurarea unor ritmuri înalte de creştere a investiţiilor, inclusiv a influxului de investiţii străine directe, urmărind scopul de a obţine pe aceasta cale o îmbunătăţire cardinala a calităţii vieţii populaţiei si de a atinge un grad înalt de ocupare in câmpul muncii 1

În prezent, la doi ani de la adoptarea strategiei, constatăm că obiectivele trasate, deşi au fost destul de realiste, au rămas în mare măsură nerealizate. Mai mult ca atât, situaţia în domeniul investiţional a devenit critică, în pofida unor realizări răzleţe obţinute în perfecţionarea mediului de afaceri, care sunt cu prisosinţă mediatizate în interior şi exterior, dar nerezultative în atragerea investiţiilor, datorită impactului minimal al acestora asupra evoluţiei influxurilor investiţionale.

De fapt, alte rezultate nici nu puteau fi aşteptate, dacă analizăm situaţia creată prin retrospectiva evenimentelor, care au anticipat procesul de elaborare a strategiei investiţionale a Republicii Moldova, obiectivele principale propuse în strategie şi impactul deficienţelor legislative asupra realizării acestora.

- „Creşterea investiţiilor în scopul asigurării noilor locuri de muncă.”

În primul rând, merge vorba de campania, declanşată după alegerile parlamentare şi transpusă în viaţă în conformitate cu lista de tristă faimă, în care au fost incluse întreprinderile cu capital străin, activitatea cărora devenise obiect de investigaţie pentru autorităţi. 2 Intervenţia statului pe piaţa internă de capital sa soldat cu renaţionalizarea unor întreprinderi cu capital străin şi cu intimidarea investitorilor majori.

Distorsiunea activităţii investiţionale a prejudiciat grav imaginea R. Moldova în exterior, fapt care a condus spre eliminarea ei din cursa cu statele vecine pentru atragerea investiţiilor în economia ţării şi la diminuarea drastică a întrărilor de capital. Situaţia creată a scos la iveală o mulţime de fisuri în legislaţia ce reglementează activitatea investiţională.

Garanţiile acordate investitorilor au fost şi sunt insuficiente pentru a reda o doză de credibilitate în bunele intenţii ale guvernului şi pe lângă aceasta sunt inferioare calitativ şi cantitativ celor acordate în statele vecine. Ca standard internaţional în domeniul reglementării juridice a investiţiilor străine este concepută clauza de stabilizare ( Gross Father Clause ). Această clauză prevede păstrarea pentru toată durata de activitate a investitorului străin a tuturor condiţiilor (garanţii din partea statului, facilităţi şi stimulente) pe care le-a avut în faza iniţială.

În Legea cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător 3 această prevedere lipseşte şi este substituită cu dispoziţia din aliniatul (2), art. 25 cu următorul conţinut: „Investitorii străini care au efectuat investiţii şi au beneficiat de garanţii şi facilităţi în condiţiile Legii nr. 998-XII din 1 aprilie 1992 privind investiţiile străine au dreptul să beneficieze în continuare de garanţiile şi facilităţile acordate de aceasta”. Prin această clauză, investitorii care au activat în condiţiile Legii privind investiţiile străine sunt plasaţi într-o situaţie mai favorabilă, comparativ cu noii investitori datorită faptului, că beneficiază de un număr mai mare de facilităţi şi stimulente fiscale.

În afară de aceasta în conformitate cu art. 1598 al Codului Civil, 4 cităm: „persoana juridică străină desfăşoară in Republica Moldova activitate comercială si altă activitate reglementată de legislaţia civilă in conformitate cu dispoziţiile stabilite de aceasta legislaţie pentru o activitate

Page 25: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

similară a persoanelor juridice ale Republicii Moldova dacă legea Republicii Moldova nu prevede altfel pentru persoanele juridice străine”.

În multe state, investitorii dispun de dreptul de a alege între regimul naţional, care prevede aceleaşi drepturi pentru investitorii străini şi cei autohtoni şi clauza naţiunii celei mai favorizate, care oferă drepturi egale cu a investitorilor din terţe state. Dreptul de a face o alegere între aceste două regimuri este o opţiune extrem de convenabilă pentru investitor şi în mod sigur că acesta va alege varianta optimală pentru el şi va investi în economia statului care-i va oferi acest drept.

Este important de a nu confunda persoana juridică străină cu întreprinderea cu investiţii străine, care este reglementată prin Legea cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător. Întreprinderea cu investiţii străine se constituie în Republica Moldova în una din formele societăţilor comerciale stabilite la art.106, alin.(2) al Codului Civil, se înregistrează în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţilor şi este considerată persoană juridică naţională.

Legislaţia pune anumite limite persoanelor juridice străine. De exemplu persoanele juridice străine sunt limitate în dreptul de a cumpăra terenuri cu destinaţie agricolă conform art. 6 alin.(2) din Legea privind preţul normativ şi modul de vânzare – cumpărare a pământului. 5 Societăţile pe acţiuni din statele străine pot plasa acţiuni în R. Moldova numai cu respectarea dispoziţiilor art. 29 din Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare. 6 Instituţiile financiare străine pot desfăşura activităţi pe teritoriul Republicii Moldova numai prin filiale şi sucursale şi numai dacă au fost autorizate de Banca Naţională a Moldovei, în conformitate cu art. 6 şi 7 din Legea instituţiilor financiare. 7

O altă problemă destul de dificilă pentru investitorii străini, dar care este tipică pentru tot mediul de afaceri din Republica Moldova este cadrul regulatoriu. Conform raportul pregătit de ProEra Grup S.R.L. şi finanţat de către DAI-Bizpro/Moldova 8 cităm: „În ultimii trei ani (2001-2003), procedura de înregistrare a unui agent economic a durat în mediu 27.6 zile, adică cu 1.7 mai mult ca în perioada 2000-2002. În mediu, costul înregistrării a rămas la nivelul anilor precedenţi şi este de $151, din care plăţi şi taxe oficiale $130. Timpul de modificare a documentelor de înregistrare s-a diminuat de la 25.2 zile (perioada 2000-2002) la 24.4 zile (perioada 2001-2003). Costurile legate de această procedură constituie $136, din care plăţi şi taxe oficiale $125.

Lichidarea afacerii este o problemă destul de serioasă care, în opinia întreprinderilor chestionate poate dura mai mult de un an. Bariera de ieşire: limitează posibilitatea agentului economic de a lichida întreprinderea care nu generează profit; creează bariere în iniţierea unei afaceri noi, deoarece, dacă pe numele unei persoane au fost înregistrate anterior întreprinderi care nu funcţionează şi care nu au fost lichidate în modul stabilit de lege sau care au datorii la bugetul public naţional, persoanei în cauză i se refuză înregistrarea unei noi întreprinderi, până la înlăturarea circumstanţelor menţionate.”

Codul Vamal al Republici Moldova 9 conţine prevederi, care determină plafonul de timp pentru verificarea declaraţiei vamale, a documentelor, controlul mărfurilor si a mijloacelor de transport. Astfel de prevedere există numai în legislaţia R. Moldova şi a Federaţiei Ruse, iar conţinutul ei a fost identic în ambele cazuri până la aprobarea Codului Vamal al Rusiei din 2003 10 în care termenul de timp pentru procedurile vamale a fost diminuat esenţial.

Conform raportului „Costul reglementării afacerii în Republica Moldova”, în medie, în ultimii trei ani întreprinderile au alocat 3.5 zile pentru obţinerea autorizaţiilor la export, sau de 2 ori mai mult ca în anii 2000-2002. Costurile acestei proceduri au fost în medie de $223, sau de 2 ori mai mult ca în perioada 2000-2002. Costurile includ plăţile oficiale, amenzile, toate tipurile de plăţi şi pierderi din cauza staţionării şi nu includ taxele vamale. Întreprinderile cu capital străin au

Page 26: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

cheltuit în mediu 1.4 zile şi $113 pentru o procedură vamală. Întreprinderile ce exportă spre ţările OCDE au folosit 4 zile şi $237 la o operaţie de export. Compararea procedurilor de import-export arată că durata lor în Moldova în perioada 2001-2003 a fost mai mare ca în perioada 2000-2002.

- „creşterea investiţiilor in regiunile care necesită susţinere in dezvoltarea lor social–economica”.

În Republica Moldova există un decalaj enorm între nivelul social-economic al dezvoltării municipiului Chişinău în comparaţie cu restul ţării. Conform Strategiei de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei pentru anii 2004-2006, diferenţierea considerabilă a potenţialului economic al capitalei şi al regiunilor a fost determinată de degradarea accelerată a industriei şi a infrastructurii micilor oraşe în perioada crizei din anii 90, de poziţia dominantă în structura economiilor regionale a sectorului agrar cu o eficienţă scăzută şi de lipsa condiţiilor şi a resurselor necesare pentru dezvoltare. În regiuni locuieşte circa 80% din populaţia ţării, căreia îi revine mai puţin de 20% din volumul total de investiţii străine, mai puţin de 40% din export, nivelul salariului în periferie fiind de aproximativ două ori mai mic decât în capitală.

Însă în prezent, nici nu poate fi vorba de o creştere a investiţiilor în regiuni, luând în consideraţie situaţia în domeniul investiţional în general pe ţară. În unele sectoare nici nu există premise pentru o evoluţie spre bine. De exemplu în agricultură, ramură cu condiţii dintre cele mai favorabile pentru o activitate profitabilă, investiţiile sunt nesemnificative. Sunt o serie de avantaje, care la prima vedere ar putea să fie determinative pentru investitori în luarea deciziei de a investi într-un stat sau într-o ramură economică : „...poziţie geografică reuşită, tradiţii în agricultură, cernoziomurile ocupă 80% din suprafaţa ţării, clima e prielnică pentru creşterea unei largi varietăţi de culturi agricole, dispunem de resurse umane calificate şi braţe de muncă necostisitoare..." 11 Însă constatăm, că avantajele enumerate sunt mai mult decât insuficiente pentru a determina investitorii să-şi focuseze atenţia asupra sectorului agricol. În agricultură, după părerea noastră principalele impedimente în atragerea investiţiilor sunt legislaţia, care prin prevederile sale limitează drepturile investitorilor asupra proprietăţilor funciare şi lipsa unor proiecte investiţionale atractive în ramura vinicolă şi a tutunului.

În Republica Moldova drepturile investitorilor asupra bunurilor imobile sunt stipulate în Legea cu privire la investiţiile in activitatea de întreprinzător şi în Legea privind preţul normativ şi modul de vânzare – cumpărare a pământului. Astfel, investitorii dispun de dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile în conformitate cu următoarele prevederi legislative:

Art. 22. a Legii cu privire la investiţiile in activitatea de întreprinzător, cităm: investitorii străini pot dobândi, în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile de pe teritoriul Republicii Moldova, cu excepţia terenurilor cu destinaţie agricolă şi a celor din fondul silvic, pentru a desfăşura activitate de întreprinzător.

Art.4 (3) a Legii privind preţul normativ şi modul de vânzare – cumpărare a pământului cu următorul conţinut: „ Terenurile proprietate publică pot fi vândute atât persoanelor fizice şi persoanelor juridice ale Republicii Moldova, cît şi investitorilor străini, cu excepţia terenurilor cu destinaţie agricolă şi ale fondului silvic care se vând numai persoanelor fizice şi persoanelor juridice ale Republicii Moldova”.

Dreptul de vânzare-cumpărare a terenurilor cu destinaţie agricolă aflate în proprietate privată este stipulat în prevederile alin (2) şi (3) din art. 6 ale Legii nr.1308- XIII din 25. 07.1997, care printre altele se contrazic:

Page 27: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

alin (2) Dreptul de vânzare-cumpărare a terenurilor cu destinaţie agricolă aparţine statului, precum şi persoanelor fizice şi persoanelor juridice autohtone.

alin (3) - În cazul în care cetăţenii străini sau apatrizii devin proprietari de terenuri cu destinaţie agricolă sau ale fondului silvic prin moştenire legală sau testamentară, ei au dreptul de a le înstrăina prin acte juridice între vii numai cetăţenilor Republicii Moldova.

Conform acestor prevederi legislative, investitorii străini nu dispun de dreptul de a procura bunuri funciare pentru a activa în agricultură şi în mod sigur, numai din aceste considerente nu vor investi în această ramură.

Statul vecin, România care a avut probleme similare în agricultură a recurs la operarea unor amendamente în Constituţia ţării, oferind investitorilor drepturi asupra proprietăţilor funciare, condiţionând o serie de beneficii pentru investitorii români. În conformitate cu alin. (2) din articolul 44 a Constituţiei României, cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.

De altfel, aplicarea unui astfel de tratament investitorilor străini, care presupune un maximum de beneficii pentru toate părţile este utilizat de majoritatea statelor, care au aderat sau care sunt în curs de aderare la Uniunea Europeană.

- „orientarea factorilor de producere din Republica Moldova spre atragerea in tara a potenţialului productiv din exterior si producerea in Republica Moldova a bunurilor destinate pieţelor externe”

Legea nr.998-XII din 1 aprilie 1992 privind investiţiile străine oferea unele facilităţi la importul bunurilor introduse în ţară ca aport la capitalul social. În conformitate cu prevederile alin (2) a art.36, întreprinderea cu investiţii străine era scutită de plata taxelor vamale pentru acele bunuri (materie primă, semifabricate etc.), importate pentru a fi folosite la fabricarea articolelor pentru export. Pentru a nu admite folosirea bunurilor importate în alte scopuri, actul legislativ respectiv prevedea achitarea taxelor vamale in întregime, inclusiv şi dobânda bancara aferenta in decursul primilor trei ani.

După abrogarea legii privind investiţiile străine de aceste facilităţi pot beneficia în continuare numai agenţii economici care au activat în condiţiile, prevăzute de prevederile acestui act legislativ. Întreprinderile care au întrat pe piaţă, în condiţiile prevăzute de legea cu privire la investiţiile in activitatea de întreprinzător sunt lipsiţi de această facilitate. Astfel prin omiterea în legea în vigoare a dispoziţiilor ce prevăd facilităţi în atragerea in tară a potenţialului productiv din exterior sau creat condiţii inegale pentru investitorii străini la crearea şi majorarea capitalului social a întreprinderilor.

Cadrul actelor regulatorii este extins şi complicat. Multe dintre actele regulatorii ale organelor de control nu sunt publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi nu au forţă juridică, dar oricum sunt impuse spre executare agenţilor economici de către organele de stat. O bună parte din ele sunt adoptate în grabă, fără o analiză preliminară judicioasă a impactului pe care poate să-l aibă respectivul act regulatoriu. în cazul cel mai bun aceste documente dublează prevederile unor acte legislative, în cazul cel mai rău – le contrazic. În boxa 3 este analizat un act regulatoriu adoptat recent – Regulamentul tip de funcţionare a pieţelor.

Regulamentul analizat în boxa 3 sus este o mostră de act normativ, prevederile căruia contravin principiilor fundamentale stipulate în Codul Fiscal, Codul Civil şi alte acte legislative.

Page 28: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

Nu este clar cum şi de ce administraţia sau proprietarul pieţei ar trebuie să asigure „sporirea afluxului pe piaţă produselor agricole prin antrenarea în activitatea comercială a producătorilor acestora” (punctul 9, partea II).

Boxa 3. Regulamentul tip de funcţionare a pieţelor – mostră a inflaţiei juridice

Regulamentul tip de funcţionare a pieţelor a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 955 din 21/08/2004, „în scopul eficientizării funcţionării pieţelor”. Controlul asupra executării prevederilor hotărârii se pune în sarcina Departamentului Comerţului, structură a Ministerului Economiei al Republicii Moldova. De fapt, anume Departamentul Comerţului şi a elaborat conceptul regulamentului. Acest regulament are foarte multe laturi slabe şi este criticabil.

În primul rând, denumirea documentului este nereuşită. În teoria economică contemporană prin noţiunea „piaţă” se înţelege nu locul geografic unde are loc vânzarea legumelor, ci totalitatea de relaţii şi instituţii specifice dintre vânzător ca exponent al cererii de piaţă şi cumpărător ca exponent al ofertei de piaţă în urma cărora are loc stabilirea unui preţ liber de piaţă la obiectul tranzacţiei. Astfel, Codul Fiscal în articolul 5 defineşte piaţa ca „sistem de relaţii economice ce se formează în procesul producţiei, circulaţiei şi distribuirii mărfurilor, prestării serviciilor, precum şi circulaţiei mijloacelor băneşti, care se caracterizează prin libertatea subiecţilor la alegerea cumpărătorilor şi vânzătorilor, determinarea preţurilor, formarea şi folosirea resurselor. Credem, că Departamentul pentru Comerţ al Ministerului Economiei nu poate pretinde la promovarea unui „regulament-tip” de reglementare a unor asemenea relaţii şi instituţii.

În al doilea rând, documentul este imprecis şi permite interpretări ambigue. Sintagma din punctul 2 partea I „pieţe - subiecţi ai antreprenoriatului” este incorectă deoarece pieţele ca atare, în sensul spaţial-geografic utilizat de autorii regulamentului, nu pot fi subiecţi ai antreprenoriatului. De asemenea, punctul 4 este extrem de ambiguu, acesta stipulând că „lucrările de proiectare şi construcţie, condiţiile de funcţionare a pieţelor, coordonate în prealabil cu serviciul sanitaro-epidemiologic de stat teritorial şi, după caz, cu serviciul veterinar de stat teritorial, se aprobă prin decizia autorităţilor administraţiei publice locale”. Nu este clar de ce este necesară aprobarea autorităţilor publice locale după ce autorităţile de specialitate şi-au dat acordul. De asemenea, nu este clar dacă această stipulare se extinde şi la pieţele construite pe terenuri aflate în proprietate privată. O altă remarcă care se impune este faptul că autorii documentului confundă administraţia pieţei cu proprietarul pieţei. Aceştia sunt obligaţi să acorde ajutor (nu este clar ce fel de ajutor, spaţii pentru lucru, urmărirea bănuiţilor, depozite sigilate?).

În al treilea rând, regulamentul conţine în mod alogic stipulări ce ţin de regimul străinilor (dreptul persoanelor străine la muncă), de parcă în R. Moldova nu ar exista legislaţie specială, care ar reglementa ansamblul normelor de bază privitoare la dreptul la muncă.

Dacă este vorba de îngrădirea accesului pe piaţă a intermediarilor, atunci această prevedere contravine prevederilor constituţionale fundamentale, care garantează drepturile la practicarea liberă a activităţilor economice, intermedierea fiind una dintre acestea. Nu este clar de asemenea de ce administraţia pieţei trebuie să accepte reclamaţii asupra calităţii, odată ce conform legislaţiei de protecţia consumatorilor sunt responsabile organe specializate. Regulamentul prevede introducerea unor rapoarte fiscale noi (decizia administraţiei asupra costului locului de desfacere a mărfurilor), deşi Codul Fiscal nu prevede existenţa unor asemenea tipuri de rapoarte fiscale. De asemenea, documentul prevede că „la stabilirea costului locului de desfacere se va ţine cont de necesitatea asigurării accesului pe piaţă al diverselor categorii de consumatori, în mod prioritar al persoanelor care comercializează produse agricole cultivate pe terenul propriu”. Acest lucru obligă administraţia pieţei fie să stabilească o taxă minimă care ar putea să nu

Page 29: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

asigure un nivel optimal de rentabilitate, fie să practice discriminarea prin preţ faţă de vânzătorii de pe piaţă.

Autor articol Josanu Victoria

[1] Strategia Investiţională a Republicii Moldova aprobată prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 234 din 27 februarie 2002.

[2] Vezi: Raportul privind respectarea drepturilor şi libertăţilor omului în Republica Moldova în anul 2002. Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului din Moldova.

[3] Legea R. Moldova nr. Nr.81-XV din 18.03.2004 (M. O. nr. 64-66/344 din 23.04.2004)

[4] Codul Civil nr. 1107-XV din 6.06.2002 (M. Of. R. M. nr. 82-86 din 22.06.2002)

[5] Legea nr.1308- XIII din 25. 07.1997 (M.O. R. M. nr. 57-58/515 din 04.09.1997)

[6] Legea nr.199 – XIV din 18.11.1998 (M.O. R. M. nr. 27-28/123 din 23. 08. 1999)

[7] Legea nr.550- XIII din 21. 07. 1995 (M.O. R. M. nr. 1/2 din 01.01.1996)

[8] Raportul costul reglementării afacerii în Republica Moldova, anul 2004.

[9] Codul vamal al Republicii Moldova nr. 1149-XIV din 20.07.2000 (MO al RM nr. 160- 162/1201 din 23. 12. 2000)

[10] Таможенный кодекс РФ от 28.05. 2003 года, N 61-Ф3.

[11] Vezi SCERS şi Strategia sectorială de reducere a sărăciei şi de dezvoltare a agriculturii.

Cum stam la capitolul “Leasing” in Republica Moldova?

Obiectivul primar de a contribui la o dezvoltare economică a Moldsovei este susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii. Aceasta poate avea loc prin accesul întreprinderilor mici şi mijlocii la metode moderne de afaceri şi promovarea tehnicilor noi în implimentarea unei politici investiţionale coerente. Una din modalităţile eficiente de finanţare a procesului de renovare şi modernizare a potenţialului de producere a bussinesului mic şi mijlociu este leasingul.

Leasingul ca afacere ar putea fi considerat cel mai pătimit domeniu din Moldova. Intervievarea selectivă a managerilor companiilor de leasig din Moldova a permis, printre altele, determinarea spectrului celor mai grave probleme cum sunt:- necesitatea unor surse de finanţare mai ieftine şi mai durabile;- incertitudinea regulilor şi normelor impozitării,evidenţei contabile ale tranzacţiilor de leasing;- mediul investiţional nefavorabil, instabilitatea financiară şi blocajul financiar din economia Moldovei.Principalele impedimente juridice în dezvoltarea leasingului în RM sunt neconcordanţa între actele normative în vigoare,instabilitatea legislativă şi insuficienţa aplicării legilor, neaderarea la Convenţia de la Ottava,care generează anumite rezerve din partea companiilor străine de a

Page 30: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

încheia operaţiuni de leasing internaţional.Din punct de vedere juridic relaţiile de leasing sunt reglementate de cîteva acte normatve.Dar diferitele regimuri juridice, determinate de aceste acte normative, conduc la o interpretare neunitară a operaţiunilor de leasing. Astfel,legislaţia nu determină clar deosebire între noţiunile de leasing financiar şi cel operaţional,ceea ce conduce la diverse interpretări ale acestora. Este necesar a concretiza şi denumirea însăşi a legii,deoarece ea trebuie să reflecte raporturile de natură financiară între părţi şi,în consecinţă, natura raporturilor lor juridice,de aceea ar fi fost corect ca în titlul legii să se specifice”cu privire la leasingul financiar”.Ar fi oportun a se prezenta noţiunea de leasing ca formă de activitate investiţională privind achiziţionarea bunurilor şi transmiterea lor în temeiul contractului de leasing financiar persoanelor fizice şi juridice contra plată, pe un termen limitat şi în anumite condiţii stipulate în contract, cu drept de răscumpărare a bunului de către utilizator.Principalele divirgenţe între locator şi utilizator apar în cazul neefectuării plăţilor contractuale. În asemenea situaţii locatorului trebuie să i se asigure prin lege dreptul de a prelua (ridica) bunul de la partea care se face vinovată.Legislaţia din RM prevede două modalităţi de asemenea preluare:- restituirea voluntară de către utilizator a obiectului leasingului în temeiul prevederilor contractuale;- executarea silită conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă .Practica judiciară privind executarea silită a obligaţiilor debitorului dovedeşte că se apelează la sechestrarea şi vînzarea bunurilor debitorului.Este necesară clarificarea în legislaţie şi a situaţiei în care bunurile utilizatorului sunt sechestrate la cererea organelor de stat ca urmare a executării silite a creanţelor bugetare sau la cererea altor creditori în contul datoriilor utilizatorului. Adeseori, organele fiscale alături de bunurile proprii ale utilizatorului sechestrează şi bunurile deţinute în leasing.Legislaţia Germaniei şi Elveţiei prevede opţiunea care transformă leasigul în contract de cumpărare- vînzare în rate de tip special: în cazul leasingului proprietar al bunurilor rămîne locatorul, iar în cazul vînzării-cumpărării în rate, dreptul de proprietate trece la utilizator odată cu încheierea contractului. Tranzacţia de leasing diferă de tranzacţia de încheiere-vînzare, de tranzacţia de cumpărare-vînzuare în rate, de tranzacţia prin garanţie în general prin mărimea plăţilor, argumentate economic. Contractul de leasing se bazează în esenţă nu pe criterii economice, ci pe forma care corespunde normelor juridice.În Germania băncile controlează doar tranzacţiile de leasing, care sunt efectuate de structurile afiliate sau subordonate Parlamentului. La fel, activitatea de leasing, nu se reglementează şi nu se limitează.Acţiunile primordiale ce pot fi aplicate în domeniul legislativ ar fi:- definirea leasingului ca o componentă a activităţii investiţionale;- înlăturarea dimensiunilor dintre Legea cu privire la leasing şi actele normative din domeniul vamal şi valutar, dat fiind faptul că prevederile Legii cu privire la leasing(art.17 puntul (2) şi punctul (3)), nu sunt aplicabile deoarece contravin altor acte normative.Premiza instituţională de formare şi promovare a afacerilor de leasing ca o componentă a activităţii investiţională este fondarea unei asociaţii naţionale de non-profit.Una din soluţiile actuale o constituie amortizarea Legii cu privire la leasing cu toate dispoziţiile Codului civil,Codului fiscal, codului vamal ale RM. Toate modificările şi completările legislative privind activitatea de leasing trebuie efectuate în strictă concordanţă cu prevederile Convenţiei de la Ottava cu privire la leasingul financiar internaţional.

Avantajele si dezavantajele dezvoltarii unei afaceri in Franchisa in Republica Moldova.

Page 31: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

Franchisingul este larg răspândit în sectorul serviciilor şi este în creştere, pentru că îmbină resursele proprietarului cu măiestria managerială şi succesul produsului franchiserului.Pentru antreprenori şi alţi oameni de afaceri mai experimentaţi, franciza constituie o afacere care în esenţă deja şi-a dezvoltat pe piaţă produsul de succes, fiind considerată o afacere prosperă.Franchisingul oferă astfel, posibilitatea „copierii” unei afaceri de succes de la o firmă care are o reputaţie înaltă şi posedă o experienţă bogată.Atât în plan mondial, cât şi în cel european, cadrul juridic al francizei a constituit mult timp o zonă neexplorată şi nereglementată. Până în prezent, numai în SUA, România şi Republica Moldova au fost adoptate legi speciale pentru activitatea de franchising. În alte ţări (Franţa,Germania, Rusia) cadrul legal se conţine în alte legi (cod civil, activitatea de antreprenoriat etc.) sau este reglementat prin acte normative adoptate de guvern sau organizaţii neguvernamentale specializate.

Legea Republicii Moldova cu privire la franchising conţine în sine dispoziţii care, în cazul iniţierii unei afaceri de franciză, permite reglarea optimă a raporturilor de franchising.Spre deosebire de ţările occidentale, unde franchisingul a căpătat o evoluare stabilă şi ascendentă şi se manifestă printr-un succes considerabil, în Republica Moldova, deşi există „de jure” şi „de facto” o lege specială şi posibilitatăţi reale de implementare a ei, chestiunea dată deocamdată nu a avut efectul scontat.Dat fiind faptul că sistemul de franchising este complex, raporturile de franchising sunt supuse şi prevederilor altor acte normative care reglementează raporturi similare franchisingului.Contractul de franchising este documentul principal care necesită prevederea tuturor clauzelor ce vor reglementa întreg spectrul raporturilor dintre părţile unei francize. Cu cât conţinutul contractului va fi mai temeinic elaborat, cu atât riscul de apariţie a litigiilor şi de ne-îndeplinire a lui se diminuează în mod corespunzător.Indiferent de domeniul francizei, contractele de franchising includ un şir de compartimente standard care trebuie determinate astfel încât să reflecte interesele părţilor în contract şi/sau a membrilor reţelei de franciză, să protejeze drepturile de proprietate industrială sau intelectuală ale franchiserului, să contribuie la menţinerea identităţii comune şi a reputaţiei francizei sau reţelei de franciză.Beneficiile pentru operare în Republica Moldova includ forţa de muncă ieftină şi costurile scăzute pentru publicitate. Totodată există şi un nivel scăzut al puterii de cumpărare, precum şi calitatea joasă a serviciilor pe piaţă. Deoarece o bună parte a bunurilor şi serviciilor oferite de întreprinderile ce reprezintă companii străine sunt destinate clienţilor cu venituri medii şi mari, volumul de vânzări al acestora vor depinde în mare parte de situaţia economică din ţară şi creşterea puterii de cumpărare a populaţiei.Barierele şi problemele întâlnite în activitatea unei întreprinderi ce activează în sistem de franchising sunt similare problemelor celorlalte tipuri de întreprinderi şi, în mare măsură, depind de condiţiile macroeconomice dintr-o anumită ţară şi de atmosfera generală a businessului. Această atmosferă este influenţată de cadrul legal, accesul la sursele de finanţare, accesul la tehnologie, presiunea fiscală, criminalitatea, etc. Un loc aparte îl ocupă barierele legate de accesul la tehnologii noi, ţinând cont de importanţa primordială a tehnologiilor în franchising.Cu toate acestea, franchisingul are şanse reale de aplicare la scară largă în viitor, deoarece există un număr impunător de agenţi economici care activează în bază de contracte ce conţin elemente de franchising. Aceştia ar putea, eventual, să sporească nivelul de colaborare cu partenerii, utilizând in acest scop franchisingul. De asemenea, schimbările recente înregistrate în mediul de afaceri din ţară inspiră optimism în ce priveşte dezvoltarea businessului în general şi a franchisingului în particular.Dezvoltarea franchisingului pe piaţa acestor ţări este împiedicată de următoarele bariere:- cadrul legal inadecvat, insuficienţa capitalului autohton,- accesul limitat la credite,- riscul relativ mare de ţară şi alte impedimente.

Page 32: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

Extinderea franchisingului pe piaţa s-a realizat preponderent în domeniul comerţului cu amănuntul şi alimentar. Totodată există potenţial de dezvoltare şi în alte domenii de activitate, cum ar fi serviciile de curăţire, industria hotelieră, închirierea autoturismelor,educaţie, în special, pentru copii etc.Lideri în implementarea sistemelor de franchising în ţările europene ex-socialiste sunt Cehia şi Ungaria. Mai modest ca dimensiune, dar mai intensiv în ritmuri, franchiza a început să se extindă şi pe piaţa Poloniei, Bulgariei şi României.Astfel, Republica Cehă, cu circa 79 sisteme de franchising şi 260 parteneri afiliaţi, se află la începutul unei dezvoltări promiţătoare a acestui domeniu de activitate. Cele mai solicitate sunt sectoarele alimentar şi vestimentar. Din cauza profitabilităţii semnificative şi a recuperării rapide a investiţiilor se preferă amplasarea francizei în zonele cu o putere de cumpărare relativ mai mare a populaţiei. În scurt timp, pe piaţa cehă au reuşit să pătrundă companiile cu renume din cele mai dezvoltate ţări din lumeÎn Ungaria, deşi acest domeniu de activitate este considerat relativ nou, există deja circa 250 sisteme de franchising cu peste 5,000 de franchisee. În acestor sector sunt angajaţi circa 45 mii de persoane şi se realizează peste 2.6 mlrd euro, ceea ce constituie 5% din totalul vânzărilor cu amănuntul. Majoritatea afacerilor sunt stabilite în sectorul fast-food, celelalte fiind în sectoarele vestimentaţie, servicii foto, copiere, staţii PECO, servicii hoteliere,serviciile poştale, produsele şi serviciile automate, managementul imobiliar, articole de fierărie şi menaj, aparatură, servicii de întreţinere casnică, facilităţi de parcare, servicii legate de transportarea pasagerilor şi a încărcăturilor, servicii de turism, de închiriere şi distribuţie.Franchiserii prosperi şi-au modificat strategia de abordare a pieţei ungare, utilizând subfranchiseri în cadrul sistemului de master franchising, prin care se oferă finanţare şi taxe de franciză mai joase şi contribuie la succesul afacerii.Principalele domenii de activitate economică cu un potenţial înalt de aplicare a sistemului de franchising în Moldova sunt: comerţul cu amănuntul, alimentaţia publică, serviciile auto,serviciile medicale, serviciile menajere, sfera construcţiilor, educaţia şi cursurile de perfecţionare, sfera turism – sport - agrement, serviciile sociale ş i unele ramuri din sfera producţiei.Forma cea mai adecvată de fondare a întreprinderilor franchisee este cea bazată pe capitalul firmelor locale independente. De asemenea, pot fi create francize pe bază de întreprinderi mixte. În calitate de forme mai simple de colaborare cu elemente de franchising pot servi agenţia comercială, distribuţia prin dealeri, producerea în bază de licenţă, reprezentanţele franchiserilor.Implementarea unui sistem de franchising necesită parcurgerea de către viitorul antreprenor a şapte etape de bază: autoevaluarea, documentarea, analiza francizelor, elaborarea business planului, evaluarea franchiserului, negocierea contractului, implementarea bus iness planului.Reieşind din necesităţile actuale şi oportunităţile identificate, se propun următoarele direcţii de sprijinire a dezvoltării franchisingului în Republica Moldova:- impulsionarea ofertei şi stimularea cererii de franciză pe piaţă;- consolidarea şi crearea cadrului legal şi instituţional specific franchisingului;- dezvoltarea spaţiului informaţional al franchisingului

“De ce se investeste atit de putin in Republica Moldova?”De ce se investeste atit de putin in Republica Moldova?”Daca stiti raspunsul la aceasta intrebare, atunci cititi acest articol si scrieti-ne ce ar trebui de completat, daca nu atunci pur si simplu cititi cu atentie!

Raspunsul la aceasta intrebare nu este unul simplu. De multe ori ti se pare ca investitorii straini doresc niste lucruri contradictorii. S-ar parea ca avem o mie si una de avantaje pentru care ar trebuie sa investeasca si totusi nu investesc, de ce? Noi doar le oferim atitea avantaje:

Page 33: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

• Localizare strategica – poziţia geografica avantajoasa intre est şi vest,• Vecinatate cu UE – din 1 ianuarie2007, odata cu aderarea Romaniei la UE,• Forţa de munca ieftina cu un grad inalt de calificare şi cunoştinţe extinse in domeniul limbilor (in particular Romana şi Rusa).• Libertatea efectuarii investiţiilor - investitorii işi pot plasa investiţiile in orice domeniu al activitaţii de intreprinzator,• Condiţii climaterice favorabile pentru producerea unei varietaţi de produse agricole,• Preferinţe comerciale oferite de UE,• O mulţime de acorduri comerciale cu toate statele CSI si acorduri bilaterale de protecţie a investiţiilor.

Si totusi se investeste putin, de ce?Companiile doresc ceva ca le-ar fi cunoscut deja, de exemplu niste standarde sau cai de conducere a biznesului pe care deja le cunosc si le-au practicat anterior. Dar intr-acelasi timp ei cauta ceva neasteptat, conditii specifice, care diferentiaza o natiune de alta si prin aceasta are avantaj in fata altor companii si tari. Aceasta este combinatia dintre obisnuit si neobisnuit, care ii face ca companiile sa investeasca intr – o tara noua.Intr-adevar Moldova este atractiva pentru investitorii straini din punct de vedere al pozitiei geografice, solurilor fertile si prin urmare a recoltelor ce pot fi prelucrate si exportate si al fortei de munca relativ ieftina si calificata, aceastea reprezentind acel neobisnuit si specific avantaj fata de alte tari. Dar care este partea obisnuita la care se asteapta investorii straini? Este vorba de un cadru legal bine pus la punct. Investorii in primul rind asteapta sa fie tratati corect, legile sa fie aplicate la fel pentru companiile straine si cele autohtone. Ei doresc un cadru legal eficient, adica unul care sa ofere in primul rind stabilitate pe termen lung –este un lucru normal si necesar ca fiecare investor sa-si planifice activitatea pentru citiva ani inainte, acest lucru fiind greu de obtinut cind normele legislative se schimba in cel mai bun caz in fiecare an.In al doilea rind toate companiile doresc o dezvoltare durabila desfasurata legal, si aici apare cea mai importanta problema pentru institutiile imputernicite /legislative sa creeze astfel de legi si norme care ar contribui la dezvoltarea si mentinerea biznesului si nu la falimentarea acestuia sau intarirea economiei tenebre si a dublei contabilitati. Si totusi cit de bune nu ar fi legile ele nu au valoare pina nu sunt aplicate. Din pacate in Moldova s-au inregistrat mai multe cazuri in care necatind la legislatia in vigoare, multor companii straine li s-au expropriat activele fara vre-o compensare. Exemplul companiei americane “Europharm” si celei Germane “Unistar” in cazul cu “ Air Moldova” vorbesc de la sine.

Inca un factor important care respinge investorii sraini este birocratia. Daca citam DEX-l: “Atitudinea caracterizată printr-o respectare exagerată a formalităţilor sau a regulilor scrise”. Intr-un cuvint de ce un investor de success sa piarda citeva saptamini pentru a fonda o companie in Moldova, daca el poate face acelasi lucru in alta tara, care poate are mai putine avantaje ca Republica noastra, dar in care aceasta procedura dureaza maximum 2-3 zile, si atunci el cistiga timpul, iar pentru un investor adevarat timpul intr-adevar sunt bani, si bani grei.

Ca concluzie la toate cele mentionate pina acum as spune ca da, intr-adevar Moldova are multe de oferit investorilor straini, dar toate aceste avantaje se vor transforma in stimulenţi investiţionali numai intr-un cadru legal adecvat, competent si democratic. Aceasta este raspunsul meu la intrebarea de ce se investeste putin in RM, dar pentru a privi obiectiv lucrurile, cred ca ar fi bine sa aflam chiar parerea personala a acestor oameni de afaceri care ar dori sa investeasca in RM dar nu o fac. Vom fi bucurosi sa aflam raspunsurile Dvs.

VINDEM sau NU VINDEM Teren agricol investitorilor straini?

Page 34: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

Această problemă controversată a aparut ca rezultat la o recentă iniţiativă legislativă de a lipsi întreprinderile cu capital străin de posibilitatea de a procura terenuri agricole, existînd riscurile pierderii controlului asupra principalei resurse economice a statului – pămîntul, iar dezmoştenirea ţăranilor va avea drept consecinţă migrarea masivă a acestora în oraşe sau peste hotarele ţării.În Moldova pămînturile sînt fertile şi foarte ieftine, situarea geografică a ţării este avantajoasă, iar

populaţia, de o cam dată, se descurcă cu greu în condiţiile economiei de piaţă. În această situaţie, sîntem în drept să credem că pe undeva ar putea fi elaborată şi vre-o politică „sanitară”, adică de curăţare a acestor pămînturi (în genere a întregii republici) de populaţia „incapabilă”. Viitorii proprietari nu vor avea nevoie nici măcar de argaţi, căci tehnologiile agricole intensive nu necesită prea multe braţe de muncă. În plus, cea mai mare parte dintre agricultorii noştri experimentaţi, din anumite cauze obiective/subiective, deja au abandonat domeniul; deci, va fi nevoie de braţe de muncă calificate de peste hotare - muncitori care cunosc tehnologiile înaintate şi sînt mai exigenţi faţă de sine şi muncile exercitate.

Pierderea controlului statului asupra terenurilor agricole nu poate fi vorba, deoarece astăzi statul nici nu are dreptul să controleze utilizarea resurselor funciare, care se află în proprietate privată, iar prevederile speciale faţă de aceste terenuri se vor răspîndi şi asupra terenurilor agricole procurate de întreprinderile cu capital străin. Vînzarea terenurilor agricole către investitorii străini va ridica valoarea lor şi ţăranii vor putea să-şi dea terenurile în arendă în condiţii mult mai convenabile decît în prezent. Totodată, dacă pămîntul va creşte în valoare, el va fi acceptat de bănci în calitate de gaj şi ţăranii vor putea lua credite, inclusiv pentru lărgirea suprafeţelor. Numai dreptul de proprietate asupra terenului îl va atrage pe investitor. În cazul arendei terenurilor agricole, investitorul străin nu poate să-şi vîndă afacerea altcuiva, iar astfel de afaceri precum crearea plantaţiilor de vii şi livezi necesită cheltuieli mari şi investitorul nu va accepta să arendeze în acest scop terenuri agricole chiar şi pe un termen îndelungat.

Riscuri

Să ne întrebăm: a cîta parte din populaţia republicii cunoaşte măcar ceva despre aceste riscuri? Şi de unde să cunoască dacă cetăţenii noştri nu prea citesc ziare, dar dacă o şi fac - nu prea cred în cele scrise/citite, iar radioul şi televiziunea de stat, singurele care acoperă întreg teritoriul republicii, ne pun la dispoziţie doar informaţii „filtrate”, ce evită problemele incomode puterii.

Întîi de toate vom constata faptul că un investitor străin din start este în afara concurenţei în raport cu un potenţial investitor autohton. Spre exemplu, un occidental cu un venit lunar, să zicem, de cca. 3000 de euro (cca. 36 mii lei pe lună), poate cumpăra de la 4 la 10 hectare de pămînt, preţul căruia oscilează între 3 – 8 mii de lei. Cu asemenea venituri putem face un calcul cît se poate de exact privitor la potenţialul occidentalilor de a cumpăra pămînturile noastre?

În Moldova pămînturile sînt fertile şi foarte ieftine, situarea geografică a ţării este avantajoasă, iar populaţia, de o cam dată, se descurcă cu greu în condiţiile economiei de piaţă. În această situaţie, sîntem în drept să credem că pe undeva ar putea fi elaborată şi vre-o politică „sanitară”, adică de curăţare a acestor pămînturi (în genere a întregii republici) de populaţia „incapabilă”. Viitorii proprietari nu vor avea nevoie nici măcar de argaţi, căci tehnologiile agricole intensive nu necesită prea multe braţe de muncă. În plus, cea mai mare parte dintre agricultorii noştri experimentaţi, din anumite cauze obiective/subiective, deja au abandonat domeniul; deci, va fi nevoie de braţe de muncă calificate de peste hotare - muncitori care cunosc tehnologiile înaintate şi sînt mai exigenţi faţă de sine şi muncile exercitate. În ţările dezvoltate din punct de vedere economic agricultura este practicată de cca. 2 – 4 la sută din populaţie, la noi, însă, de peste 40 la

Page 35: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

sută. Venirea necontrolată a investitorilor străini cred că, în primul rînd, va accelera degradarea satelor noastre, care, din cîte se ştie, au fost leagănul naţiunii noastre. Astăzi deja putem vorbi despre înjumătăţirea numărului populaţiei din unele sate, altcîndva cu tradiţii şi oameni harnici şi mari gospodari.

Civilizaţia cunoaşte multe cazuri de eliminare a populaţiilor aborigene, utilizîndu-se pîrghii economice. În Statele Unite au fost cumpărate pămînturile indienilor locali, de către migranţii veniţi de pe aiurea. Un alt exemplu ar fi colonizarea Palestinei de către evreii sosiţi din toată lumea, care au cumpărat pămînturile palestinienilor analfabeţi. Acest proces continuă şi în prezent. Bunăoară, deja de cîteva săptămîni, canalele mediatice arabe informează despre încercarea de a „fura Ierusalimul”. Se zice că două echipe de investitori străini-evrei, au cumpărat în mod clandestin pămînturile, hotelurile şi restaurantele din jurul porţilor Iaffa din cartierul vechi al oraşului. Toate acestea erau proprietatea Bisericii ortodoxe greceşti. După cum scria ziarul evreiesc „Maariv”, investitorii au avut scopul să păstreze aceste proprietăţi ale oraşului Ierusalim pentru poporul evreu. Porţile Iaffa sînt principala intrare dinspre Asfinţit în Oraşul Sfînt, unde se află şi unul dintre cele mai cunoscute locuri istorice din Ierusalim – Turnul lui David.

De menţionat, că în Israel este interzisă vînzarea pămîntului către cetăţeni neevrei, iar dacă deţinătorul terenului este, spre exemplu, un arab, acesta are dreptul să-şi vîndă pămîntul doar unui evreu. Din cîte se ştie, pămîntul este declarat patrimoniu al poporului evreu dat lui de către Dumnezeu. Ar mai fi si alte exemple de mentionat dar am dori sa aflam si parerea Dumneavoastra :

Dumneavoastră, ca cetăţean al acestei ţări, ce părere aveţi despre posibilitatea comercializării terenurilor arabile investitorilor străini?

Ce putem face pentru a elimina divergentelel între actele legislative şi politica de investiţii

Din pacate la moment o problema grava ramine a fi divergenta dintre actele regulatorii si politica de investitii.

Dupa o cercetare minutioasa a acestei probleme Viorel Chivriga, Expert IDIS „Viitorul a constatat divergente in:

- politica de Creşterea investiţiilor în scopul asigurării noilor locuri de muncă,- Codul Vamal al Republici Moldova,- creşterea investiţiilor in regiunile care necesită susţinere in dezvoltarea lor social–economic,- politica de orientare a factorilor de producere din Republica Moldova in directia atragerii in tara a potenţialului productiv din exterior si producerea in Republica Moldova a bunurilor destinate pieţelor externe.

Documentele principale, care în mod expres stabilesc politica de stat în domeniul investiţional sunt „Strategia Investiţională a Republicii Moldova”, prevederile din SCERS şi Legea Republicii Moldova „Cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător”. De asemenea, principii generale foarte importante sunt stipulate în Constituţie, Codul Fiscal şi Codul Civil. În plus, prevederi importante sunt în strategiile şi politicile sectoriale, cum ar fi Politica naţională în telecomunicaţii.

Strategia Investiţională a Republicii Moldova a fost elaborată in conformitate cu prevederile Programului de activitate a Guvernului pe anii 2001-2005 “Renaşterea Economiei – Renaşterea

Page 36: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

Ţării" si ale Strategiei de dezvoltare social–economică a Republicii Moldova pe termen mediu (până in anul 2005).

Obiectivul fundamental al strategiei respective este accelerarea dezvoltării economice a Republicii Moldova prin asigurarea unor ritmuri înalte de creştere a investiţiilor, inclusiv a influxului de investiţii străine directe, urmărind scopul de a obţine pe aceasta cale o îmbunătăţire cardinala a calităţii vieţii populaţiei si de a atinge un grad înalt de ocupare in câmpul muncii 1

În prezent, la doi ani de la adoptarea strategiei, constatăm că obiectivele trasate, deşi au fost destul de realiste, au rămas în mare măsură nerealizate. Mai mult ca atât, situaţia în domeniul investiţional a devenit critică, în pofida unor realizări răzleţe obţinute în perfecţionarea mediului de afaceri, care sunt cu prisosinţă mediatizate în interior şi exterior, dar nerezultative în atragerea investiţiilor, datorită impactului minimal al acestora asupra evoluţiei influxurilor investiţionale.

De fapt, alte rezultate nici nu puteau fi aşteptate, dacă analizăm situaţia creată prin retrospectiva evenimentelor, care au anticipat procesul de elaborare a strategiei investiţionale a Republicii Moldova, obiectivele principale propuse în strategie şi impactul deficienţelor legislative asupra realizării acestora.

„Creşterea investiţiilor în scopul asigurării noilor locuri de muncă.”

În primul rând, merge vorba de campania, declanşată după alegerile parlamentare şi transpusă în viaţă în conformitate cu lista de tristă faimă, în care au fost incluse întreprinderile cu capital străin, activitatea cărora devenise obiect de investigaţie pentru autorităţi. 2 Intervenţia statului pe piaţa internă de capital sa soldat cu renaţionalizarea unor întreprinderi cu capital străin şi cu intimidarea investitorilor majori.

Distorsiunea activităţii investiţionale a prejudiciat grav imaginea R. Moldova în exterior, fapt care a condus spre eliminarea ei din cursa cu statele vecine pentru atragerea investiţiilor în economia ţării şi la diminuarea drastică a întrărilor de capital. Situaţia creată a scos la iveală o mulţime de fisuri în legislaţia ce reglementează activitatea investiţională.

Garanţiile acordate investitorilor au fost şi sunt insuficiente pentru a reda o doză de credibilitate în bunele intenţii ale guvernului şi pe lângă aceasta sunt inferioare calitativ şi cantitativ celor acordate în statele vecine. Ca standard internaţional în domeniul reglementării juridice a investiţiilor străine este concepută clauza de stabilizare ( Gross Father Clause ). Această clauză prevede păstrarea pentru toată durata de activitate a investitorului străin a tuturor condiţiilor (garanţii din partea statului, facilităţi şi stimulente) pe care le-a avut în faza iniţială.

În Legea cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător 3 această prevedere lipseşte şi este substituită cu dispoziţia din aliniatul (2), art. 25 cu următorul conţinut: „Investitorii străini care au efectuat investiţii şi au beneficiat de garanţii şi facilităţi în condiţiile Legii nr. 998-XII din 1 aprilie 1992 privind investiţiile străine au dreptul să beneficieze în continuare de garanţiile şi facilităţile acordate de aceasta”. Prin această clauză, investitorii care au activat în condiţiile Legii privind investiţiile străine sunt plasaţi într-o situaţie mai favorabilă, comparativ cu noii investitori datorită faptului, că beneficiază de un număr mai mare de facilităţi şi stimulente fiscale.

În afară de aceasta în conformitate cu art. 1598 al Codului Civil, 4 cităm: „persoana juridică străină desfăşoară in Republica Moldova activitate comercială si altă activitate reglementată de legislaţia civilă in conformitate cu dispoziţiile stabilite de aceasta legislaţie pentru o activitate

Page 37: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

similară a persoanelor juridice ale Republicii Moldova dacă legea Republicii Moldova nu prevede altfel pentru persoanele juridice străine”.

În multe state, investitorii dispun de dreptul de a alege între regimul naţional, care prevede aceleaşi drepturi pentru investitorii străini şi cei autohtoni şi clauza naţiunii celei mai favorizate, care oferă drepturi egale cu a investitorilor din terţe state. Dreptul de a face o alegere între aceste două regimuri este o opţiune extrem de convenabilă pentru investitor şi în mod sigur că acesta va alege varianta optimală pentru el şi va investi în economia statului care-i va oferi acest drept.

Este important de a nu confunda persoana juridică străină cu întreprinderea cu investiţii străine, care este reglementată prin Legea cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător. Întreprinderea cu investiţii străine se constituie în Republica Moldova în una din formele societăţilor comerciale stabilite la art.106, alin.(2) al Codului Civil, se înregistrează în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţilor şi este considerată persoană juridică naţională.

Legislaţia pune anumite limite persoanelor juridice străine. De exemplu persoanele juridice străine sunt limitate în dreptul de a cumpăra terenuri cu destinaţie agricolă conform art. 6 alin.(2) din Legea privind preţul normativ şi modul de vânzare – cumpărare a pământului. 5 Societăţile pe acţiuni din statele străine pot plasa acţiuni în R. Moldova numai cu respectarea dispoziţiilor art. 29 din Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare. 6 Instituţiile financiare străine pot desfăşura activităţi pe teritoriul Republicii Moldova numai prin filiale şi sucursale şi numai dacă au fost autorizate de Banca Naţională a Moldovei, în conformitate cu art. 6 şi 7 din Legea instituţiilor financiare. 7

O altă problemă destul de dificilă pentru investitorii străini, dar care este tipică pentru tot mediul de afaceri din Republica Moldova este cadrul regulatoriu. Conform raportul pregătit de ProEra Grup S.R.L. şi finanţat de către DAI-Bizpro/Moldova 8 cităm: „În ultimii trei ani (2001-2003), procedura de înregistrare a unui agent economic a durat în mediu 27.6 zile, adică cu 1.7 mai mult ca în perioada 2000-2002. În mediu, costul înregistrării a rămas la nivelul anilor precedenţi şi este de $151, din care plăţi şi taxe oficiale $130. Timpul de modificare a documentelor de înregistrare s-a diminuat de la 25.2 zile (perioada 2000-2002) la 24.4 zile (perioada 2001-2003). Costurile legate de această procedură constituie $136, din care plăţi şi taxe oficiale $125.

Lichidarea afacerii este o problemă destul de serioasă care, în opinia întreprinderilor chestionate poate dura mai mult de un an. Bariera de ieşire: limitează posibilitatea agentului economic de a lichida întreprinderea care nu generează profit; creează bariere în iniţierea unei afaceri noi, deoarece, dacă pe numele unei persoane au fost înregistrate anterior întreprinderi care nu funcţionează şi care nu au fost lichidate în modul stabilit de lege sau care au datorii la bugetul public naţional, persoanei în cauză i se refuză înregistrarea unei noi întreprinderi, până la înlăturarea circumstanţelor menţionate.”

Codul Vamal al Republici Moldova 9 conţine prevederi, care determină plafonul de timp pentru verificarea declaraţiei vamale, a documentelor, controlul mărfurilor si a mijloacelor de transport. Astfel de prevedere există numai în legislaţia R. Moldova şi a Federaţiei Ruse, iar conţinutul ei a fost identic în ambele cazuri până la aprobarea Codului Vamal al Rusiei din 2003 10 în care termenul de timp pentru procedurile vamale a fost diminuat esenţial.

Conform raportului „Costul reglementării afacerii în Republica Moldova”, în medie, în ultimii trei ani întreprinderile au alocat 3.5 zile pentru obţinerea autorizaţiilor la export, sau de 2 ori mai mult ca în anii 2000-2002. Costurile acestei proceduri au fost în medie de $223, sau de 2 ori mai mult ca în perioada 2000-2002. Costurile includ plăţile oficiale, amenzile, toate tipurile de plăţi şi pierderi din cauza staţionării şi nu includ taxele vamale. Întreprinderile cu capital străin au

Page 38: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

cheltuit în mediu 1.4 zile şi $113 pentru o procedură vamală. Întreprinderile ce exportă spre ţările OCDE au folosit 4 zile şi $237 la o operaţie de export. Compararea procedurilor de import-export arată că durata lor în Moldova în perioada 2001-2003 a fost mai mare ca în perioada 2000-2002.

„creşterea investiţiilor in regiunile care necesită susţinere in dezvoltarea lor social–economica”.

În Republica Moldova există un decalaj enorm între nivelul social-economic al dezvoltării municipiului Chişinău în comparaţie cu restul ţării. Conform Strategiei de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei pentru anii 2004-2006, diferenţierea considerabilă a potenţialului economic al capitalei şi al regiunilor a fost determinată de degradarea accelerată a industriei şi a infrastructurii micilor oraşe în perioada crizei din anii 90, de poziţia dominantă în structura economiilor regionale a sectorului agrar cu o eficienţă scăzută şi de lipsa condiţiilor şi a resurselor necesare pentru dezvoltare. În regiuni locuieşte circa 80% din populaţia ţării, căreia îi revine mai puţin de 20% din volumul total de investiţii străine, mai puţin de 40% din export, nivelul salariului în periferie fiind de aproximativ două ori mai mic decât în capitală.

Însă în prezent, nici nu poate fi vorba de o creştere a investiţiilor în regiuni, luând în consideraţie situaţia în domeniul investiţional în general pe ţară. În unele sectoare nici nu există premise pentru o evoluţie spre bine. De exemplu în agricultură, ramură cu condiţii dintre cele mai favorabile pentru o activitate profitabilă, investiţiile sunt nesemnificative. Sunt o serie de avantaje, care la prima vedere ar putea să fie determinative pentru investitori în luarea deciziei de a investi într-un stat sau într-o ramură economică : „...poziţie geografică reuşită, tradiţii în agricultură, cernoziomurile ocupă 80% din suprafaţa ţării, clima e prielnică pentru creşterea unei largi varietăţi de culturi agricole, dispunem de resurse umane calificate şi braţe de muncă necostisitoare..." 11 Însă constatăm, că avantajele enumerate sunt mai mult decât insuficiente pentru a determina investitorii să-şi focuseze atenţia asupra sectorului agricol. În agricultură, după părerea noastră principalele impedimente în atragerea investiţiilor sunt legislaţia, care prin prevederile sale limitează drepturile investitorilor asupra proprietăţilor funciare şi lipsa unor proiecte investiţionale atractive în ramura vinicolă şi a tutunului.

În Republica Moldova drepturile investitorilor asupra bunurilor imobile sunt stipulate în Legea cu privire la investiţiile in activitatea de întreprinzător şi în Legea privind preţul normativ şi modul de vânzare – cumpărare a pământului. Astfel, investitorii dispun de dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile în conformitate cu următoarele prevederi legislative:

Art. 22. a Legii cu privire la investiţiile in activitatea de întreprinzător, cităm: investitorii străini pot dobândi, în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile de pe teritoriul Republicii Moldova, cu excepţia terenurilor cu destinaţie agricolă şi a celor din fondul silvic, pentru a desfăşura activitate de întreprinzător.

Art.4 (3) a Legii privind preţul normativ şi modul de vânzare – cumpărare a pământului cu următorul conţinut: „ Terenurile proprietate publică pot fi vândute atât persoanelor fizice şi persoanelor juridice ale Republicii Moldova, cît şi investitorilor străini, cu excepţia terenurilor cu destinaţie agricolă şi ale fondului silvic care se vând numai persoanelor fizice şi persoanelor juridice ale Republicii Moldova”.

Dreptul de vânzare-cumpărare a terenurilor cu destinaţie agricolă aflate în proprietate privată este stipulat în prevederile alin (2) şi (3) din art. 6 ale Legii nr.1308- XIII din 25. 07.1997, care printre altele se contrazic:

Page 39: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

alin (2) Dreptul de vânzare-cumpărare a terenurilor cu destinaţie agricolă aparţine statului, precum şi persoanelor fizice şi persoanelor juridice autohtone.

alin (3) - În cazul în care cetăţenii străini sau apatrizii devin proprietari de terenuri cu destinaţie agricolă sau ale fondului silvic prin moştenire legală sau testamentară, ei au dreptul de a le înstrăina prin acte juridice între vii numai cetăţenilor Republicii Moldova.

Conform acestor prevederi legislative, investitorii străini nu dispun de dreptul de a procura bunuri funciare pentru a activa în agricultură şi în mod sigur, numai din aceste considerente nu vor investi în această ramură.

Statul vecin, România care a avut probleme similare în agricultură a recurs la operarea unor amendamente în Constituţia ţării, oferind investitorilor drepturi asupra proprietăţilor funciare, condiţionând o serie de beneficii pentru investitorii români. În conformitate cu alin. (2) din articolul 44 a Constituţiei României, cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.

De altfel, aplicarea unui astfel de tratament investitorilor străini, care presupune un maximum de beneficii pentru toate părţile este utilizat de majoritatea statelor, care au aderat sau care sunt în curs de aderare la Uniunea Europeană.

„orientarea factorilor de producere din Republica Moldova spre atragerea in tara a potenţialului productiv din exterior si producerea in Republica Moldova a bunurilor destinate pieţelor externe”

Legea nr.998-XII din 1 aprilie 1992 privind investiţiile străine oferea unele facilităţi la importul bunurilor introduse în ţară ca aport la capitalul social. În conformitate cu prevederile alin (2) a art.36, întreprinderea cu investiţii străine era scutită de plata taxelor vamale pentru acele bunuri (materie primă, semifabricate etc.), importate pentru a fi folosite la fabricarea articolelor pentru export. Pentru a nu admite folosirea bunurilor importate în alte scopuri, actul legislativ respectiv prevedea achitarea taxelor vamale in întregime, inclusiv şi dobânda bancara aferenta in decursul primilor trei ani.

După abrogarea legii privind investiţiile străine de aceste facilităţi pot beneficia în continuare numai agenţii economici care au activat în condiţiile, prevăzute de prevederile acestui act legislativ. Întreprinderile care au întrat pe piaţă, în condiţiile prevăzute de legea cu privire la investiţiile in activitatea de întreprinzător sunt lipsiţi de această facilitate. Astfel prin omiterea în legea în vigoare a dispoziţiilor ce prevăd facilităţi în atragerea in tară a potenţialului productiv din exterior sau creat condiţii inegale pentru investitorii străini la crearea şi majorarea capitalului social a întreprinderilor.

Cadrul actelor regulatorii este extins şi complicat. Multe dintre actele regulatorii ale organelor de control nu sunt publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi nu au forţă juridică, dar oricum sunt impuse spre executare agenţilor economici de către organele de stat. O bună parte din ele sunt adoptate în grabă, fără o analiză preliminară judicioasă a impactului pe care poate să-l aibă respectivul act regulatoriu. în cazul cel mai bun aceste documente dublează prevederile unor acte legislative, în cazul cel mai rău – le contrazic. În boxa 3 este analizat un act regulatoriu adoptat recent – Regulamentul tip de funcţionare a pieţelor.

Regulamentul analizat în boxa 3 sus este o mostră de act normativ, prevederile căruia contravin principiilor fundamentale stipulate în Codul Fiscal, Codul Civil şi alte acte legislative.

Page 40: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

Nu este clar cum şi de ce administraţia sau proprietarul pieţei ar trebuie să asigure „sporirea afluxului pe piaţă produselor agricole prin antrenarea în activitatea comercială a producătorilor acestora” (punctul 9, partea II).

Boxa 3. Regulamentul tip de funcţionare a pieţelor – mostră a inflaţiei juridice

Regulamentul tip de funcţionare a pieţelor a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 955 din 21/08/2004, „în scopul eficientizării funcţionării pieţelor”. Controlul asupra executării prevederilor hotărârii se pune în sarcina Departamentului Comerţului, structură a Ministerului Economiei al Republicii Moldova. De fapt, anume Departamentul Comerţului şi a elaborat conceptul regulamentului. Acest regulament are foarte multe laturi slabe şi este criticabil.

În primul rând, denumirea documentului este nereuşită. În teoria economică contemporană prin noţiunea „piaţă” se înţelege nu locul geografic unde are loc vânzarea legumelor, ci totalitatea de relaţii şi instituţii specifice dintre vânzător ca exponent al cererii de piaţă şi cumpărător ca exponent al ofertei de piaţă în urma cărora are loc stabilirea unui preţ liber de piaţă la obiectul tranzacţiei. Astfel, Codul Fiscal în articolul 5 defineşte piaţa ca „sistem de relaţii economice ce se formează în procesul producţiei, circulaţiei şi distribuirii mărfurilor, prestării serviciilor, precum şi circulaţiei mijloacelor băneşti, care se caracterizează prin libertatea subiecţilor la alegerea cumpărătorilor şi vânzătorilor, determinarea preţurilor, formarea şi folosirea resurselor. Credem, că Departamentul pentru Comerţ al Ministerului Economiei nu poate pretinde la promovarea unui „regulament-tip” de reglementare a unor asemenea relaţii şi instituţii.

În al doilea rând, documentul este imprecis şi permite interpretări ambigue. Sintagma din punctul 2 partea I „pieţe - subiecţi ai antreprenoriatului” este incorectă deoarece pieţele ca atare, în sensul spaţial-geografic utilizat de autorii regulamentului, nu pot fi subiecţi ai antreprenoriatului. De asemenea, punctul 4 este extrem de ambiguu, acesta stipulând că „lucrările de proiectare şi construcţie, condiţiile de funcţionare a pieţelor, coordonate în prealabil cu serviciul sanitaro-epidemiologic de stat teritorial şi, după caz, cu serviciul veterinar de stat teritorial, se aprobă prin decizia autorităţilor administraţiei publice locale”. Nu este clar de ce este necesară aprobarea autorităţilor publice locale după ce autorităţile de specialitate şi-au dat acordul. De asemenea, nu este clar dacă această stipulare se extinde şi la pieţele construite pe terenuri aflate în proprietate privată. O altă remarcă care se impune este faptul că autorii documentului confundă administraţia pieţei cu proprietarul pieţei. Aceştia sunt obligaţi să acorde ajutor (nu este clar ce fel de ajutor, spaţii pentru lucru, urmărirea bănuiţilor, depozite sigilate?).

În al treilea rând, regulamentul conţine în mod alogic stipulări ce ţin de regimul străinilor (dreptul persoanelor străine la muncă), de parcă în R. Moldova nu ar exista legislaţie specială, care ar reglementa ansamblul normelor de bază privitoare la dreptul la muncă.

Dacă este vorba de îngrădirea accesului pe piaţă a intermediarilor, atunci această prevedere contravine prevederilor constituţionale fundamentale, care garantează drepturile la practicarea liberă a activităţilor economice, intermedierea fiind una dintre acestea. Nu este clar de asemenea de ce administraţia pieţei trebuie să accepte reclamaţii asupra calităţii, odată ce conform legislaţiei de protecţia consumatorilor sunt responsabile organe specializate. Regulamentul prevede introducerea unor rapoarte fiscale noi (decizia administraţiei asupra costului locului de desfacere a mărfurilor), deşi Codul Fiscal nu prevede existenţa unor asemenea tipuri de rapoarte fiscale. De asemenea, documentul prevede că „la stabilirea costului locului de desfacere se va ţine cont de necesitatea asigurării accesului pe piaţă al diverselor categorii de consumatori, în mod prioritar al persoanelor care comercializează produse agricole cultivate pe terenul propriu”. Acest lucru obligă administraţia pieţei fie să stabilească o taxă minimă care ar putea să nu

Page 41: 51168541 Micul Business in Republica Moldova

asigure un nivel optimal de rentabilitate, fie să practice discriminarea prin preţ faţă de vânzătorii de pe piaţă.

Autor articol Josanu Victoria

[1] Strategia Investiţională a Republicii Moldova aprobată prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 234 din 27 februarie 2002.

[2] Vezi: Raportul privind respectarea drepturilor şi libertăţilor omului în Republica Moldova în anul 2002. Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului din Moldova.

[3] Legea R. Moldova nr. Nr.81-XV din 18.03.2004 (M. O. nr. 64-66/344 din 23.04.2004)

[4] Codul Civil nr. 1107-XV din 6.06.2002 (M. Of. R. M. nr. 82-86 din 22.06.2002)

[5] Legea nr.1308- XIII din 25. 07.1997 (M.O. R. M. nr. 57-58/515 din 04.09.1997)

[6] Legea nr.199 – XIV din 18.11.1998 (M.O. R. M. nr. 27-28/123 din 23. 08. 1999)

[7] Legea nr.550- XIII din 21. 07. 1995 (M.O. R. M. nr. 1/2 din 01.01.1996)

[8] Raportul costul reglementării afacerii în Republica Moldova, anul 2004.

[9] Codul vamal al Republicii Moldova nr. 1149-XIV din 20.07.2000 (MO al RM nr. 160- 162/1201 din 23. 12. 2000)

[10] Таможенный кодекс РФ от 28.05. 2003 года, N 61-Ф3.

[11] Vezi SCERS şi Strategia sectorială de reducere a sărăciei şi de dezvoltare a agriculturii.

http://www.amn.md/analize-0-10-0.html


Recommended