+ All Categories
Home > Documents > 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

Date post: 01-Jun-2018
Category:
Upload: probation-junior
View: 224 times
Download: 0 times
Share this document with a friend

of 12

Transcript
  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    1/26

     

    Rehabilitation and reintegration programs for inmates 

    Programe de reabilitare şi reintegrare pentru deţinuţi

    Crina-Alexandra CURTESCU

    Master in Probation, Romania

    Abstract: This paper will demonstrate the usefulness and need for rehabilitation and

    reintegration programs of former prisoners. The effectiveness of these programs offer

    advantages to both the criminals and society as a whole. The following questions will

     be posed and discussed in this paper “Do prisoners want to participate in

    reintegration programs to help them when releases? And if so, what would be most

    useful programs for reintegration?”, “What purpose they actually achieve?”, “What

    are the obstacles to be overcome by inmates after release from prison?”, “What do

    other countries to help former inmates in the rehabilitation or preparation for

    release?”.

    Key words: reintegration, prison, inmate

    Abstract: Prin lucrarea de faţă doresc să demonstrez utilitatea şi necesitatea unor

     programe de reabilitare şi reintegrare a foştilor deţinuţi, prin multiplele avantaje

    oferite atât pentru infractori, cât mai ales pentru societate. Îşi doresc deţinuţii să

     participe la programe de reintegrare care să îi ajute în momentul liberării? Şi dacă da,

    care ar fi cele mai utile programe de reintegrare? Ce scop concret ating acestea? Care

    sunt obstacolele pe care trebuie să le depăşească deţinuţii după liberarea din

     penitenciar? Ce fac alte state pentru a îi ajuta pe foştii deţinuţi în procesul dereabilitare sau în pregătirea pentru liberare? Acestea sunt principalele întrebări la

    care îşi propune să răspundă lucrarea de faţă în vederea îmbunătăţirii vieţii

    deţinuţilor şi a societăţii libere.

    Cuvinte cheie: reintegrare, penitenciar, deţinut

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    2/26

     

    Introducere

    Consider că oamenii trebuie să înţeleagă faptul că infractorii sunt la fel ca noi

    toţi, persoane cu drepturi şi obligaţii, care au săvârşit fapte penale dintr-un motiv sau

    altul şi care acum, după ispăşirea pedepsei, au nevoie de ajutorul nostru pentru a se

    reabilita. Au nevoie de ajutorul nostru pentru a se reintegra în societate după liberare,

     pentru a nu mai comite infracţiuni, pentru a nu ne mai leza în vreun fel. Şi dacă nu

    vor să accepte acest punct de vedere, oamenii trebuie să înţeleagă că reabilitarea şi

    reintegrarea foştilor deţinuţi în societate este pentru binele tuturor şi că este mai

    înţelept să îi ajutăm şi să îi avem de partea noastră, decât să îi etichetăm, să îi

    marginalizăm, să îi discriminăm împingându-i astfel spre recidivă.Societatea noastră se confruntă cu această problemă: recidiva în urma

    liberării, pentru că lipsa unor astfel de programe eficiente afecteză reabilitarea

    foştilor deţinuţi şi reintegrarea lor în societate.

    Programele de acest gen funcţionează în ţări precum Germania, Suedia sau de

    exemplu, Marea Britanie unde în anul 2002 în Middlesbrough şi Gateshead o serie de

    deţinuţi locali au participat la reamenajarea a câteva parcuri. Prin acest program

    deţinuţii au contribuit la renovarea şi construcţia a noi facilităţi care au atras populaţia locală, au contribuit la îmbunătăţirea mediului înconjurător prin

    amenajarea de spaţii verzi, au ajutat la păstrarea fondurilor necesare în cazul

    angajării unei firme de amenajare, au beneficiat de timp petrecut în afara

     penitenciarului şi au fost răsplătiţi prin diplome de merit şi cel mai probabil

     beneficiază de avantaje pentru implicarea în activităţi şi bună-purtare.

    Prin lucrarea de faţă doresc să demonstrez utilitatea şi necesitatea unor astfel

    de programe de reabilitare a foştilor deţinuţi, prin multiplele avantaje oferite atât pentru infractori, cât mai ales pentru societate. Îşi doresc deţinuţii să participe la

     programe de reintegrare care să îi ajute în momentul liberării? Şi dacă da, care ar fi

    cele mai utile programe de reintegrare? Ce scop concret ating acestea? Care sunt

    obstacolele pe care trebuie să le depăşească deţinuţii în momentul liberării? Ce fac

    alte state pentru a îi ajuta pe foştii deţinuţi în procesul de reabilitare sau în pregătirea

     pentru liberare? Acestea sunt principalele întrebări la care îşi propune să răspundă

    lucrarea de faţă în vederea îmbunătăţirii vieţii deţinuţilor şi a societăţii libere.

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    3/26

     

     

    Tipuri de programe de reabilitare şi reintegrare socială a deţinuţilor

    Aplicarea programelor propriu-zise

    Conform informaţiilor oferite publicului larg pe site-ul oficial al

    Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP)15, activităţile de reintegrare socială

    desfăşurate în penitenciarele şi centrele de reeducare din România sunt împărţite în 6

    mari categorii: şcolarizarea persoanelor private de libertate, activităţi cultural-

    artistice, activităţi sportive şi recreative, programe de intervenţie socială, programe

    terapeutice şi programe de adaptare instituţională. Pe parcursul anului şcolar 2005-

    2006 procesul de învăţământ, prin şcolarizarea persoanelor private de libertate, s-a

    desfăşurat în 35 de unităţi de detenţie din totalul de 45 existente în sistemul penitenciar românesc. Dintre acestea, în 7 unităţi penitenciare funcţionează şcoli

    subordonate Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi Ministerului Justiţiei (Aiud,

    Bacău, Drobeta Turnu Severin, Galaţi, Gherla, Iaşi şi Mărgineni), iar în celelalte

    unităţi funcţionează clase afiliate la şcolile publice. Unităţile penitenciare în care nu

    se desfăşoară programe de şcolarizare sunt penitenciarele-spital Bucureşti, Colibaşi,

    Dej, Rahova, Târgu Ocna, Poarta Albă, penitenciarele de tranzit Bucureşti şi Ploieşti,

     penitenciarul Giurgiu, Pelendava şi SMAP Târgu Ocna. Cu ajutorul acestor programe deţinuţii beneficiază de oportunitatea de a fi alfabetizaţi sau de a îşi

    continua studiile liceale şi universitare. Calificarea şi formarea profesională a

    condamnaţilor aparţin, de asemenea, categoriei şcolarizării şi se adresează unui

    număr relativ restrâns de deţinuţi. Pentru eficientizarea acestor activităţi de formare

     profesională, cursurile de calificare se desfăşoară în paralel cu activităţile de

    informare, consiliere şi mediere profesională.

    Programele cultural-artistice desfăşurate în cadrul penitenciarelor cuprindurmătoarele activităţi:

    •  ateliere de pictură (grafică sau desen, activităţi ce susţin valorificarea

    aptitudinilor artistice);

    •  echipe de teatru (brigăzi artistice permanente pentru susţinerea de

    reprezentaţii realizate cu diverse ocazii, în fiecare unitate de detenţie);

    15 http://www.anp-just.ro/sinteze/reintegrare.htm, accesat la data de 3.04.2009.

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    4/26

     

    •  expoziţii cu lucrările artistice realizate de către deţinuţi, cu scopul de a

    sensibiliza opinia publică şi comunitatea pentru descoperirea valorii în mediul

    carceral;

    • 

    susţinerea spectacolelor şi programelor artistice, cu spectatori atât din rândul

    deţinuţilor, cât şi membrii ai comunităţii;

    •  conferinţe pe teme de interes general (Drepturile Omului, 1 Decembrie – Ziua

     Naţională, efectele integrării României în Uniunea Europeană etc.);

    •  concursuri tematice sau de cultură generală (primii trei clasaţi sunt

    recompensaţi prin suplimentarea drepturilor, fiind astfel stimulat studiul

     personal în scopul evidenţierii);

    • 

    educaţie muzicală şi dansuri, în special în centrele de reeducare;

    •  creaţie literară;

    •  redactarea unor reviste (articole elaborate de către persoanele aflate în

    detenţie, cu adresabilitate extinsă, reflectând preocuparea deţinuţilor pentru

    exprimarea propriilor opinii şi împărtăşirea unor experienţe de viaţă

    autentice, cu scop educativ);

    •  realizarea şi difuzarea unor emisiuni TV şi radio (prilej de difuzare a unor

    emisiuni care au caracter cultural-educativ).

    O parte din cele mai eficiente modalităţi de petrecere a timpului liber (din

     punct de vedere al raportului resurse implicate-adresabilitate) este reprezentată de

    activităţile sportive şi recreative. Pentru desfăşurarea acestor activităţi, deţinuţii au la

    dispoziţie spaţii special amenajate şi curţile din incinta penitenciarului, prezente în

    toate unităţile de detenţie. Sportul promovează spiritul de echipă, onestitatea şi aduce

    cu sine un stil de viaţă sănătos şi echilibrat, iar pentru deţinuţi, mişcarea, competiţiile

    sportive, pot reprezenta o sursă extrem de eficientă de descărcare a tensiuniiacumulate în timpul detenţiei staţionare.

    În ultimul timp s-a dovedit a fi necesară construirea unei metodologii

    specifice de intervenţie socială. Acest fapt a dus la menţinerea contactului

     persoanelor care se află în executarea unei măsuri preventive sau a unei pedepse

     privative de libertate cu mediul de suport, în sens restrâns, şi cu societatea, în plan

    general, familia şi societatea fiind principalii factori de influenţare a procesului de

    reabilitare şi reintegrare a foştilor deţinuţi. Programele de intervenţie socială

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    5/26

     

    contribuie la efectuarea unui schimb eficient de informaţie între sistemul penitenciar

    şi comunitate, având un rol determinant în asigurarea echilibrului emoţional al

    deţinuţilor. Aceste programe din cadrul centrelor de detenţie vizează compensarea

    unor carenţe în planul igienei personale, urmărind în egală măsură şi achiziţionarea

    de deprinderi legate de comunicare, de relaţionare eficientă cu cei din jur, şi în

    special de interacţiunea cu cadrul instituţional. În cazul minorilor au fost desfăşurate

    activităţi ce au ţinut de planificarea unor întâlniri periodice cu părinţii, diversele

    activităţi demonstrând faptul că există potenţial uman şi material, necesar pentru

    dezvoltarea unui număr semnificativ de ieşiri în exteriorul mediului carceral al

     persoanelor private de libertate.

    Programele terapeutice se desfăşoară în majoritatea penitenciarelor şicentrelor de reeducare şi se adresează grupurilor constituite din deţinuţi aparţinând

    categoriilor cu vulnerabilitate psiho-comportamentală sporită. Astfel de programe

    sunt:

    •   programele antidrog, care luptă pentru prevenirea şi combaterea consumului

    şi traficului de substanţe psihoactive;

    •   programe de intervenţie specifică centrate pe diminuarea agresivităţii

    deţinuţilor din categoria celor cu grad sporit de periculozitate;•   programe de echilibrare şi dezvoltare personală a deţinuţilor, adresate

     persoanelor private de libertate, care au fost diagnosticate cu tulburări

     psihiatrice sau care prezintă tendinţe psihopatoide accentuate;

    •  activităţi de consiliere psihologică individuală, intervenţie adresată la cerere

    sau în cadrul programelor adresate categoriilor vulnerabile: minori, femei,

    deţinuţi cu risc crescut de autoagresiune, agresori sexuali, deţinuţi cu intenţii

    de suicid etc.Programele de adaptare instituţională se desfăşoară în toate unităţile

     penitenciare şi sunt centrate pe momentele esenţiale ale traseului individual al

     persoanei private de libertate:

    •   programul de observare şi evaluare iniţială (perioada de carantină), prin care

    se urmăreşte adaptarea deţinuţilor nou-depuşi în penitenciar, la condiţiile

    vieţii în detenţie. Primele 21 de zile de încarcerare deţinutul le pretrece în

    secţia de carantină. Aceasta are rolul de atenuare a şocului depunerii în

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    6/26

     

     penitenciar, în primul rând, dar permite şi evaluarea medicală a deţinutului

    (analize, consultaţii, vaccinuri etc.). tot în perioada de carantină deţinutului i

    se aduc la cunoştinţă normele şi regulile specifice penitenciarului respectiv şi

    se începe evaluarea acestuia prin deschiderea unui dosar de Intervenţie şi

    Asistenţă Psihosocială (acesta cuprinde mai multe fişe, printre care:

    educativă, psihologică, socială, plan de intervenţie, revizuirea regimului de

    detenţie etc.);

    •   programul de pregătire pentru liberare – în cele mai multe dintre unităţile

     penitenciare, această activitate s-a realizat în colaborare cu Serviciul de

    Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor şi a Serviciului

    Umanitar pentru Penitenciare.Este important de ştiut faptul că toate persoanele aflate în executarea măsurii

     preventive sau a pedepsei privative de libertate sunt incluse în programul de

    observare şi evaluare (perioada de carantină). Participarea deţinuţilor la acest

     program permite cunoaşterea individualizată a acestora, în vederea întocmirii

     planului individualizat de intervenţie ce poate asigura regimul progresiv de executare

    a pedepsei.16 

    Toate aceste programe reprezintă activităţi standardizate de cadrulmetodologic şi evaluativ existent în sistemul penitenciar românesc, în afară de

    acestea desfăşurându-se diferite alte programe de reabilitare şi reintegrare socială a

    deţinuţilor realizate de organizaţii, fundaţii sau voluntari.

    În ceea ce priveşte aprecierea şanselor de reintegrare în societate a

     persoanelor private de libertate, funcţionarii administraţiei centrale a penitenciarelor

    consideră, în proporţie de aproape 90% (89,60%) că şanse de reinserţie socială există

    doar în mică (71,10%) sau foarte mică (18,50%) măsură. Doar puţin peste 10%(10,40%) dintre angajaţi atribuie în mare măsură şanse de reintegrare persoanelor

     private de libertate. Argumentând predicţiile pesimiste cu privire la şansele de

    reintegrare a persoanelor private de libertate, respondenţii consideră, în general, că

    vina aparţine societăţii în ansamblul ei şi mai puţin activităţii desfăşurate de sistemul

     penitenciar românesc. Conform angajaţilor ANP, etichetarea şi stigmatizarea

    16 http://www.anp-just.ro/sinteze/reintegrare.htm, accesat la data de 3.04.2009.

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    7/26

     

     persoanelor private de libertate diminuează cel mai mult şansele acestor persoane

    (19,9%), în timp ce 18,5% din eşantion apreciază că lipsa instituţiilor şi a

     programelor postdetenţie sunt responsabile pentru şansele mici de reinserţie socială.

    Doar un procent de 5,7 atribuie vina pentru lipsa şanselor de reintegrare, activităţii

    sistemului penitenciar în general, şi serviciilor de intervenţie psiho-socială în

     particular.17 

    În Chişinău, Republica Moldova, a fost realizat un sondaj pentru a afla o

    imagine reală asupra opiniei populaţiei despre persoanele liberate din detenţie.

    Sondajul a fost realizat pe bază de chestionar, de către consilierii de reintegrare

    socială a persoanelor liberate din detenţie, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul

    Centrului de Justiţie Comunitară din municipiul Chişinău şi au fost chestionate 150de persoane. Aşa cum am menţionat, comunitatea joacă un rol esenţial în reintegrarea

    în societate a fostului deţinut, astfel că acest sondaj a avut drept scop aflarea opiniei

    comunităţii. Ceea ce mi-a atras atenţia în mod deosebit la acest sondaj a fost

    răspunsul oamenilor la întrebarea „Ce ar trebui să facă un fost deţinut pentru a-ţi

    câştiga respectul?”: mai mult de jumătate (51,64%) dintre respondenţi fiind de părere

    că fostul deţinut este cel care trebuie să îşi dorească schimbarea, 40,16 % consideră

    că totul depinde numai de fostul deţinut (dacă doreşte sau nu să fie respectat demembrii societăţii), iar 8,20% dintre persoanele chestionate nu cred că ar păstra

    legătura cu vreun individ care a fost încarcerat.18  Părerea mea este că această

    atitudine pozitivă ar putea îndrepta lucrurile, societatea tinzând să fie tolerantă şi

    receptivă la nevoile unui individ care îşi doreşte schimbarea, îşi doreşte respectul

    comunităţii din care face parte.

    17  Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Sondaj de Opinie la Nivelul

    Angajaţilor ANP, Raport de Cercetare.18 www.irp.md/files/1234269522_ro.doc, accesat la data de 5.04.2009.

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    8/26

     

    Grafic 1

    Credeti ca un fost detinut v-ar putea castiga respectul?

    51.64%

    40.16%

    8.20%

    Totul depinde de el Trebuie sa vrea sa se schimbe Nu cred ca as pastra legatura

     

    Organizaţii şi instituţii implicate în program

    În anul 1997, prin ordin al Ministrului Justiţiei, Penitenciarul Arad înfiinţează

     printr-un program pilot în colaborare cu Fondul Know How al Guvernului Marii

    Britanii, primul centru experimental de probaţiune prin a cărui activitate de pionerat,derulată cu minorii, a contribuit esenţial la implementarea modelului teoretic şi a

     practicii din domeniul reintegrării sociale şi a executării pedepselor neprivative de

    libertate în România.19 

    Pentru deţinuţii din Penitenciarul Codlea, Organizaţia Naţională a

    Cercetaşilor din România a lansat un proiect care îi va ajuta pe aceştia în procesul de

    reintegrare în societate după ispăşirea pedepselor. Scopul acestei organizaţii şi al

    acestui proiect pentru minori şi pentru tinerii din reginul semideschis al penitenciarului, este de a îi ajuta să îşi găsească un nou drum în viaţă, fără să se mai

    simtă marginalizaţi. Proiectul de dezvoltare personală a deţinuţilor, finanţat de

    International Award for Young People este în valoare de 9.000 lire sterline şi la

    Braşov, este condus de reprezentanţii filialei.

    19 http://www.penitenciararad.ro/2.html, accesat la data de 5.04.2009.

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    9/26

     

      În Penitenciarul Jilava, în colaborare cu GRADO şi UNITER s-au desfăşurat

    numeroase programe în scopul consilierii şi reabilitării deţinuţilor. Astfel s-au

    realizat proiecte de asistenţă pentru liberare şi post-liberare, de asistenţă juridică,

    educaţie prin artă şi propuneri de modificare a cadrului legislativ. În atelierele

     penitenciarului au fost organizate diferite cursuri de pregătire pentru 12 persoane, din

     partea GRADO. Au participat la pregătire numeroşi specialişti: 22 de educatori, 15

    ofiţeri şi subofiţeri, 7 asistenţi sociali şi psihologi, 1 medic, 4 jurişti, 6 regizori şi

    actori care au lucrat în proiecte direct cu deţinuţii.20 

    Alianţa T.A.T.A. este o organizaţie neguvernamentală care a fost înfiinţată de

    către taţii care îşi doresc să fie egali cu mamele copiilor lor, în societate, în faţa

    autorităţilor de orice tip şi în faţa legii. Aceştia doresc să se implice activ în procesulde educaţie şi creştere a copiilor lor şi înţeleg cât de important este rolul tatălui în

    viaţa copiilor în general. Această alianţă, împreună cu Penitenciarul de Maximă

    Siguranţă Bucureşti-Rahova, a pus bazele unui plan de realizare a unor condiţii

    adecvate menţinerii legăturii dintre deţinuţi şi copiii acestora. Conform acestui plan,

    organizaţia taţilor a recomandat ANPului să amenajeze în fiecare penitenciar spaţii

    speciale „Tata şi Copilul”.21 Acest proiect este unul îndrăzneţ, dar probabil destul de

    greu de realizat, în condiţiile în care fondurile nu sunt tocmai generoase, iar priorităţile sunt nenumărate în ceea ce priveşte sistemul penitenciar. Proiectul, însă,

    nu este de neglijat, o astfel de abordare fiind foarte utilă, sub forma unui proiect

    similar şi pentru penitenciarul şi secţiile de femei.

    Agenţia judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Constanţa a întocmit o

     bursă dedicată persoanelor private de liberate. În colaborare cu instituţia judeţeană a

    lucrat conducerea Penitenciarului de Maximă Siguranţă Poarta Albă, care s-a arătat

    interesată de proiect şi a acceptat parteneriatul. Bursa locurilor de muncă pentru persoanele private de libertate a fost dedicată deţinuţilor care mai au de ispăşit 6 luni

    sau maxim un an din pedeapsa la care au fost condamnaţi şi care se află în regimul de

    detenţie deschis sau semideshis.22 

    20 http://www.irp.md/files/1235126414_ro.pdf , accesat la data de 5.04.2009.21  http://www.stiriong.ro/pagini/actiune-pentru-relationarea-dintre-detin.php, accesat la data de3.04.2009.22

      http://www.infoong.ro/index.php/Stiri/Locuri-de-munca-pentru-detinuti.html, accesat la data de3.04.2009.

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    10/26

     

      În România există aproximativ 41 de servicii de reintegrare socială care sunt

    organizate şi funcţionează în colaborare cu tribunalul aferent. Sarcina acestora ar fi

    să acorde servicii de asistenţă şi consiliere deţinuţilor, îndeosebi tinerilor până în 25

    ani, care se pregătesc pentru liberare sau eliberare condiţionată. Pentru ca

     parteneriatul dintre organizaţiile pentru drepturile omului şi penitenciarele din

    România să fie unul cât mai fructuos, este necesar ca sistemul să definească public o

    legislaţie care să se refere atât la regimul de pază, cât şi la cel de reeducare, legislaţie

    eficientă din toate punctele de vedere (pentru deţinuţi, pentru societate, din

     perspectiva costurilor implicate etc.).

    La elaborarea unor soluţii pentru problema reabilitării şi reintegrării sociale a

    minorilor sau a persoanelor eliberate din penitenciar participă diverse alte organizaţiineguvernamentale. Una dintre cele mai cunoscute este Prison Fellowship România

    (PFR) din Cluj-Napoca. Centrul oferă servicii educaţionale şi de consultanţă,

    organizează cursuri profesionale sau asistă în găsirea unui loc de muncă.

    Aproximativ două treimi dintre cei care au participat la astfel de programe au reuşit

    să reînceapă o viaţă normală, ceea ce în termeni reali înseamnă dublu faţă de media

    reuşitei programelor similare organizate de instituţiile statului. În prezent, circa 5.000

    de voluntari lucrează în mai multe închisori din ţară.23

     În ultimii ani, în România, s-au demarat proiecte pentru a se încerca

    optimizarea legislaţiei, astfel încât aceasta să schimbe sistemul judiciar bazat pe

     pedeapsă şi răzbunare, cu cel concentrat pe reeducare, reformare a infractorului. Au

    apărut astfel schimbările din Codul Penal şi legile care permit un sistem de detenţie

    mai uşor pentru condamnaţii cu pedepse mici şi a fost introdus mecanismul

     probaţiunii (reintegrare socială şi supraveghere). Astfel, în cazul condamnării, pentru

    minori a fost introdusă măsura de supraveghere, ca alternativă la detenţie. În Craiova,majoritatea celor închişi la penitenciarul pentru Minori şi Tineri, iau parte la diferite

     programe sau proiecte educative, care se derulează în mare parte cu sprijinul unor

    organizaţii neguvernamentale (ex. Fundaţia „Cuvântul care zideşte”, UNICEF,

    World Vision). De altfel, în acest oraş se află singurul penitenciar pentru minori şi

    tineri din ţară care are în incinta sa o şcoală în care se derulează cursuri de

    alfabetizare, de dezvoltare a aptitudinilor artistice etc. Tinerii condamnaţi au avut

    23 http://www.irp.md/files/1235126414_ro.pdf , accesat la data de 5.04.2009.

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    11/26

     

    şansa de a lua parte la un proiect de realizare a unui post de radio în incinta

     penitenciarului, proiect care, din păcate, a fost abandonat din cauza lipsei de resurse

    materiale.24 

    Alţi parteneri din comunitate care se implică în programe de intervenţie

    socială desfăşurate în cadrul penitenciarelor sunt: Palatul Copiilor, primăriile locale,

    instituţiile de învăţământ, Serviciul Umanitar pentru Penitenciare, Serviciul de

    Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor, Asociaţia „Familia în

    acţiune”, Fundaţia „Stânca Veacurilor” etc. La rândul său, departamentul Instituţii

    Penitenciare a colaborat intens cu nenumărate organizaţii internaţionale precum:

    Consiliul Europei, Reforma Penitenciară Internaţională, Misiunea Creştină pentru

    Închisori, Caritas – Luxemburg, Comitetul Helsinki din Moldova, Farmaciştii fărăFrontiere etc.

    Modele de reintegrare a foştilor deţinuţi în România şi Europa

    În ultimii ani, în ţara noastră, la fel ca şi în străinătate, conceptul de implicare

    a societăţii în procesul prevenirii infracţionalităţii şi cel al reabilitării infractorilor au

    fost dezbătute şi elaborate intens. Astfel de concepte au apărut ca răspuns la

    necesitatea de a încuraja infractorii deţinuţi să revină în societate şi să convieţuiascăîntr-un mediu normativ.

    Justiţia şi societatea sunt conştiente de responsabilitatea lor în problema

    siguranţei şi a prejudiciilor infracţionalităţii în comunitate. Sistemul judecătoresc,

    autorităţile publice, asociaţiile şi organizaţiile cooperează intens pentru crearea unui

    model de îmbunătăţire a problemelor sociale, cum ar fi reintegrarea în societate a

     persoanelor discriminate din grupuri considerate de risc, ca persoanele liberate din

    detenţie. Astfel, sistemul judiciar comunitar şi penal îşi redefineşte scopul şi extinderesponsabilitatea asupra problemei liberării deţinuţilor. Acest scop s-a transformat

    din ideea de a izola şi pedepsi fizic şi psihic persoanele condamnate prin izolare în

    închisori, total rupte de societatea înconjurătoare, în asigurarea autorităţilor că

    deţinutul eliberat din închisoare este un cetăţean reabilitat şi pregătit pentru viaţa

     post-detenţie. Această sarcină, de o mare responsabilitate, are la bază asistarea

    24

      http://www.euractiv.ro/content/section|readStory/stID_1/pT_dosare/pID_199/Raport-Starea- penitenciarelor-tine-Romania-departe-de-UE.html, accesat la data de 3.04.2009.

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    12/26

     

     beneficiarilor prin intermediul ajutorului psiho-social, pregătirea întoarcerii lor în

    familie, găsirea unui loc de muncă potrivit, continuarea studiilor sau cursurilor

     practice, precum şi rezolvarea altor probleme de reintegrare în societate. Un aspect

    deosebit al detenţiei este dreptul la muncă, bazat pe ideea dezvoltării unui factor de

    valoare personală pentru individ şi stabilirea disciplinei într-un context constructiv.

    În România munca prestată de persoanele condamnate la pedepse privative de

    libertate este stipulată în Legea 275/2006 şi modificată de legea 83/2010.

    Activitatea de şcolarizare a persoanelor condamnate la detenţie se desfăşoară

    în baza Legii învăţământului 84/1995, actualizată cu modificările ulterioare şi în

    conformitate cu prevederile Protocolului 2410/C din 2001, încheiată între Ministerul

    Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Justiţiei. În sistemul românesc de detenţie seregăsesc toate treptele de şcolarizare obligatorii: ciclul primar, ciclul gimnazial şi

    calificarea în meserie. Toate aceste trepte de învăţământ se pot absolvi cu diplome şi

    certificate avizate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, fără a se preciza că studiile s-

    au desfăşurat în regim penitenciar. În urma şcolarizării majoritatea deţinuţilor sunt

    repartizaţi la cursuri de iniţiere în operarea calculatorului, în domeniul confecţionării

    de îmbrăcăminte, al tâmplăriei, instalaţiilor etc. Alte meserii calificate pentru care

    mai pot opta sunt: instalator, parchetar, dulgher, zidar, lucrător şi confecţioner dearticole de piele şi înlocuitori, legumicultor sau frizer. Pentru a se optimiza formarea

     profesională a deţinuţilor, se desfăşoară o întreagă serie de activităţi şi campanii de

    informare, consiliere şi mediere. Acestea sunt realizate în mare parte de Agenţiile

    Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă, dar şi de către specialiştii serviciilor de

    reintegrare socială.25 

    Astfel, penitenciarele nu mai sunt văzute ca instituţii de izolare faţă de

    societate a delincvenţilor, ci au scopul de a servi, la rândul lor, în folosuluicomunităţii.

    În anul 1999 Comitetul de Miniştrii al Consiliului Europei a redactat

    Recomandarea (99) 22 referitoare la supraaglomerarea închisorilor şi inflaţia

     populaţiei penitenciare. Aceasta recomanda adoptarea unor măsuri cum ar fi:

    minimizarea perioadei de detenţie, limitarea resurselor pentru detenţia în arest

     preventiv, modificarea (pe cât posibil) a sentinţei pe termen lung şi înlocuirea

    25  http://www.anp-just.ro/sinteze/reintegrare.htm, accesat la data de 3.04.2009.

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    13/26

     

     pedepselor pe termen scurt cu sentinţe şi măsuri aplicate în sistem deschis, cum ar fi:

     probaţiunea, supravegherea intensă, arestul la domiciliu sau controlul eletronic;

    recurgerea la eliberare condiţionată pentru a reduce perioada sentinţei efective şi

    recomandarea de a combina pedepsele şi măsurile de privare sau neprivare de

    libertate.

    În Marea Britanie, Lordul Harry Woolf, în urma studiului efectuat asupra

    unei revolte din penitenciarul Strangeways în anul 1990, a conceput un sistem de

    reformă penală care a avut un impact puternic, fiind recunoscut internaţional până

    astăzi. Principala sa recomandare a fost pregătirea reîntoarcerii deţinuţilor într-o

    comunitate ce respectă legea. Metoda de realizare a acestei propuneri presupune

    crearea de legături în ambele sensuri între penitenciar şi societate. Acest principiu afost denumit de H. Woolf ca modelul „închisorii comunitare” şi susţinea o plasare a

    condamnaţilor în penitenciare cât mai apropiate de locurile natale ale acestora, pentru

    a asigura o cât mai bună comunicare cu familia şi comunitatea din care provin.

    Această legătură cu societatea nu poate fi creată într-un singur sens, ci este necesar

    ca închisoarea să facă parte din comunitate, oferind ajutor pe cât posibil. Tot în

    Anglia, aceste concepte pot fi exemplificate prin numeroase programe din închisori.

    Cercetătorii din acest domeniu atrag atenţia asupra necesităţii ca persoanelecondamnate să poată practica altruismul ca factor constructiv. Acolo, deţinuţii ajută

    şi contribuie la sprijinul celor mai puţin favorizaţi decât ei: transcriu şi redactează

    cărţi în Braille, realizează coperţi pentru manualele şcolare din Zimbabwe sau

    recondiţionează cărucioare pentru copiii din Kenya. În anumite ateliere din

     penitenciarele englezeşti se confecţionează jucării pentru copiii cu dizabilităţi

    mintale şi se desfăşoară campanii şi proiecte în beneficiul comunităţilor afectate

    (cum ar fi deţinuţii din Garthree care au susţinut copiii din zonele afectate deexplozia de la Cernobîl). Toate aceste activităţi au menirea de a îi sensibiliza pe

    deţinuţi, de a le dezvolta sentimentele de altruism, puterea de a face ceva util în mod

    dezinteresat şi şansa de a deprinde calităţi personale, cum ar fi grija faţă de ceilalţi.

    Totodată, aceştia uită de grijile şi problemele de zi cu zi sunt cizelate pentru a lăsa în

    urmă identitatea de infractor.26 

    26 http://www.irp.md/item.php?text_id=403, accesat la data de 5.04.2009.

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    14/26

     

      În Franţa munca în folosul comunităţii este metoda de reintegrare a

    deţinuţilor condamnaţi pentru infracţiuni mai puţin grave: furturi minore, daune sau

    vătămări provocate voit dar fără repercursiuni grave. Acolo, majoritatea locurilor de

    muncă sunt în primării sau în instituţiile publice, deoarece în asociaţii nu există

     personal calificat de supraveghere. Pedeapsa muncii în folosul comunităţii a fost

    votată în unanimitate parlamentară. Aceasta introducea în soluţia sa un amendament

     prin care persoana condamnată îşi „câştiga” reabilitarea socială oferind munca

     prestată în mod gratuit în beneficiul comunităţii. Această pedeapsă inovatoare

    introducea o nouă politică penală liberală şi umanistă. Ea era în concordanţă cu un

     principiu apreciat în dreptul francez apărut după războiul dintre anii 1939-1945:

    individualizarea pedepselor. După aprobarea acestui proiect de lege, instituţiile publice ale statului s-au orientat pentru crearea locurilor de muncă şi activităţilor în

    folosul comunităţii. Majoritatea acestor activităţi au fost direcţionate pentru

    amenajarea spaţiilor verzi, colectarea gunoaielor, serviciile tehnice, chiar şi

     bibliotecile municipale. Două proiecte se remarcă în mod special: sistemul de

     publicare (SPIP) din Val d’Oise a creat un şantier ecologic prin care condamnaţii au

    reuşit să replanteze şi să ecologizeze o suprafaţă împădurită. Totodată s-a desfăşurat

    un şantier anti-graffiti.În Germania, faţă de restul Europei rata infracţionalităţii şi numărul

    deţinuţilor sunt mult mai ridicate. La fel ca peste tot în lume, părerea cetăţenilor

    despre vinovăţie, despre sistemul juridic şi pedepsele ce ar trebui aplicate în cazul

    unei infracţiuni, are un impact asupra modului de supunere faţă de lege în domeniul

    de drept, cât şi asupra impresiei legate de reintegrarea foştilor infractori. În

    Germania, modificarea legii penale a avut loc în anul 1976, având ca scop general o

    mai bună reabilitare a celor cu antecedente. Amenda devine astfel sentinţa aplicatăcel mai des. Această metodă de sancţionare este folosită în cazul infracţiunilor

    rutiere, pentru infracţiuni minore şi mai puţin grave în domeniile tradiţionale.

    Pedeapsa privativă de libertate pe termen scurt a fost înlocuită cu amenda, întrucât

    este considerată nepotrivită şi incompatibilă cu procesul de reabilitare. Conform

    acestei noi politici a legii penale se acordă întâietate suspendării sentinţei

    condiţionate, această practică favorizând procesul de reabilitare. Astfel, suspendarea

    nu mai reprezintă o excepţie în Germania, ci mai degrabă o regulă. Se susţine ideea

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    15/26

     

    de bază că tratamentul deţinuţilor trebuie să favorizeze şi să permită acestora

    reintegrarea în societate. Pe parcursul perioadei de detenţie, condamnatul trebuie să

    revină pe calea cea bună, să înveţe să îşi dezvolte viaţa fără a comite infracţiuni, după

    liberare. Toată perioada de detenţie trebuie să fie organizată şi structurată în mod

    constructiv, ţinându-se cont de viitoarea eliberare a deţinutului în societate. În

    sistemul penal german, principalul accent se pune pe tratament şi reabilitare şi nu pe

     pedeapsa răzbunătoare. Înscrierea deţinuţilor la consiliere educaţională, profesională,

    socială trebuie să contribuie la dezvoltarea cunoştinţelor şi abilităţilor necesare

     procesului de reintegrare în comunitate. În realitate însă, obiectivele reabilitării şi

    sarcinile de protejare ajung deseori să intre în contradicţie, rezultând astfel un

    conflict între scopuri.Problema reabilitării şi facilitarea trecerii de la viaţa infracţională la viaţa

     penitenciară şi apoi la un mod de viaţă non-infracţional, este importantă în fiecare

    societate modernă şi este strâns legată de diferite roluri şi aspecte:

    a)  rolul comunităţii în susţinerea activă a ideii reintegrării foştilor infractori;

     b)  rolul decisiv al mediului în care este eliberat deţinutul (casă, familie, anturaj,

    comunitate etc.);

    c) 

    aspecte ale vieţii personale (vârstă, etnie, sex, perioadă de detenţie, niveluleducaţional, starea materială, calificarea profesională, starea de sănătate etc.);

    d)   problema angajării şi găsirii unui loc de muncă potrivit (există posibilitatea ca

    fostul deţinut să nu reuşească să se angajeze, fapt ce poate duce la recidivă).

    Este mare nevoie de o abordare mult mai vastă a problemei de reintegrare în

    general, care să ţină cont de toţi factorii expuşi şi care să creeze facilităţi în

    comunitate în vederea intervenţiei în procesul de trecere de la viaţa din detenţie la

    cea socială, liberă.

    Cercetare

    Justificarea temei alese

    Am ales această temă pentru a arăta importanţa reintegrării foştilor deţinuţi în

    societate şi implicit a programelor cu acest scop. Odată cu instituţionalizarea

    condamnatului în penitenciar, societatea îl etichetează ca fiind anormal prin acţiunile

     pe care le-a întreprins.

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    16/26

     

      Programele de reintegrare a foştilor deţinuţi au tocmai scopul de a îl ajuta pe

    fostul infractor să ajungă la o normalitate care să îi permită un trai non-infracţional.

    Astfel, reintegrarea foştilor deţinuţi este un proces benefic de pe urma căruia au de

    câştigat ambele părţi, atât deţinuţii reabilitaţi, cât şi societatea liberă care se poate

    confrunta în acest mod cu o rată mult mai scăzută a criminalităţii, a infracţionalităţii

    în general.

    Scopul cercetării

    Prin această cercetare doresc să demonstrez dorinţa deţinuţilor de a participa

    la programe de reabilitare, de a fi consideraţi normali atunci când se reîntorc în

    societate, de a nu fi stigmatizaţi şi de a duce o viaţă non-infracţională fărădiscriminări legate de trecutul carceral.

    Culegerea de date

    Culegerea datelor pentru această cercetare am realizat-o prin intervievarea a 5

    deţinuţi din Penitenciarul Rahova.

    Obiectivele cercetării4)  Cercetarea îşi propune să arate importanţa realizării unor programe

    educative, profesionale, culturale, de informare etc. în folosul deţinuţilor.

    5)  Cercetarea îşi propune să demonstreze dorinţa deţinuţilor de a se reintegra

    în societate după liberare.

    6)  Cercetarea îşi propune să arate necesitatea foştilor deţinuţi de a fi trataţi

    ca persoane cu drepturi egale.

    Ipoteze

    4.  Cu cât vor fi reintegraţi mai mulţi deţinuţi în societate, cu atât rata

    criminalităţii va fi mai mică.

    5.  Cu cât deţinuţii vor fi mai bine pregătiţi pentru viaţa de afară, cu atât

    recidiva va fi mai mică.

    6.  Dacă deţinuţii îşi doresc reabilitarea, atunci societatea îi va stigmatiza mai

     puţin.

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    17/26

     

    7.  Dacă relaţia deţinutului cu familia este bună, atunci şansele de reintegrare

    cresc.

    Metoda de lucru aleasă

    Am realizat obţinerea informaţiilor prin metoda interviului, folosind ca

    instrument interviul semi-structurat. Interviul este tehnica de obţinere a informaţiilor

    care se bazează pe comunicarea verbală dintre indivizi prin întrebări (închise sau

    deschise) şi răspunsuri.

    „Convorbirea reprezintă elementul fundamental în tehnica interviului, în timp

    ce întrevederea nu constituie decât o condiţie care facilitează transmiterea

    informaţiilor unidirecţionale: de la persoana intervievată spre operatorul deinterviu”.27 Operatorul nu trebuie să intervină, să indice vreo direcţie, răspunsuri sau

    idei, el trebuie să faciliteze un mediu prietenos, relaxat, pentru ca respondentul să se

     poată exprima în largul său, fără reţineri. Astfel, răspunsurile vor fi mai sincere, mai

    elocvente pentru cercetarea efectuată.

    Caracteristica principală a informaţiilor obţinute prin tehnica interviului este

    sinceritatea, de aceea este foarte important ca operatorul să urmărească concordanţa

    dintre răspunsurile verbale şi limbajul corpului. Prin comportamentul şi atitudinileafişate de respondent, operatorul îşi poate da foarte uşor seama de sinceritatea

    răspunsurilor.

    Interviul realizat pentru această cercetare este un interviu directiv, structurat,

    care cuprinde întrebări deschise şi închise cu caracter de documentare.

    Interviul

    Penitenciarul de Maximă Siguranţă Rahova este un penitenciar pentruarestaţii preventiv în prezent. La data derulării cercetării însă, Peniteciarul Rahova

    era un penitenciar de maximă siguranţă.

    În luna februarie a anului 2009, Penitenciarul Rahova avea un total de 1.543

    deţinuţi, dintre care 21 minori şi 93 – tineri cu vârsta cuprinsă între 18 şi 21 ani.

    27

      Chelcea, S., 2001,  Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative, EdituraEconomică, Bucureşti, p. 267.

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    18/26

     

      Pentru această cercetare am reuşit să stau de vorbă cu cinci deţinuţi din

     penitenciarul Rahova. Aceştia, cu vârsta cuprinsă între 21 şi 28 de ani, au fost

    încarceraţi pentru trei tipuri diferite de infracţiuni: doi dintre cei intervievaţi au

     primit condamnare la executarea pesepsei cu închisoarea pentru furt calificat, un

    deţinut – pentru trafic de droguri, iar ceilalţi doi deţinuţi – pentru tâlhărie. Toţi cei

    cinci deţinuţi intervievaţi au ispăşit, mai puţin din jumătatea pedepsei primite, iar

    B.T. este singurul dintre ei, fără antecedente penale.

     Nivelul de şcolarizare al deţinuţilor intervievaţi variază între 3 şi 12 clase (în

    ordine crescătoare: 3, 8, 10, 12 şi respectiv, 12 clase absolvite), însă nici unul dintre

    condamnaţi nu are diplomă de bacalaureat. Singurul dintre aceştia, care participă la

     programul de şcolarizare (aceasta şi din cauza faptului că programul de şcolarizare în penitenciarul Rahova se realizează doar pentru clasele I-IV), este A.G. (26 de ani,

    recidivist - tâlhărie) care a absolvit doar 3 clase. La întrebarea „Aţi vrea să vă

    continuaţi studiile, după liberare?” acesta a răspuns „Da, dar nu ştiu unde şi cum!”.

    De altfel, patru din cei cinci deţinuţi au declarat că îşi doresc continuarea studiilor

    după liberare, însă nu şi F.S. (27 de ani) condamnat, recidivist, pentru furt calificat

    care a declarat că a absolvit 12 clase şi nu crede că va fi interesat de continuarea

    studiilor. Constatăm, deci, că deţinuţii cu o educaţie deficitară sunt conştienţi deacest aspect şi sunt interesaţi de nivelul educaţiei lor, dorind chiar să îl

    îmbunătăţească. Dorinţa lor de a studia este, însă, limitată din cauza diferitelor

    obstacole pe care ei le întâmpină, cum ar fi: lipsa de informare (unde trebuie să

    meargă, cui trebuie să se adreseze, cum trebuie să procedeze etc.), lipsa resurselor

    materiale, dificultatea de a munci şi a frecventa cursuri şcolare simultan etc.

    Toţi cei cinci deţinuţi au declarat că au unde să locuiască, după liberare.

    Pentru majoritatea deţinuţilor relaţia cu familia este singurul şi cel maiimportant sprijin. Însă cei mai mulţi (dintre deţinuţii care au păstrat legătura cu

    familiile lor) provin din familii cu probleme. La întrebarea „Aveţi o familie (rude

    apropiate) care să vă susţină?” A.G. a răspuns: „Da, pe mama. Ai mei s-au despărţit

    mai demult şi mama mă vizitează rar, cam la 2-3 luni şi mai vorbim la telefon.” A.G.

     provine dintr-o familie monoparentală şi singurul sprijin primit este din partea mamei

    sale. Pe de altă parte, V.O., care trăia în concubinaj cu mama copilului său minor şi

    cu acesta, a declarat: „Mă vizitează nevastă-mea cu ăla micu’, cam o dată pe lună.”.

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    19/26

     

    Toţi cei cinci deţinuţi sunt vizitaţi pe cât posibil de către familie, mometul cel mai

    important pentru ei pe parcursul întregii perioade de detenţie.

    Ajungând la partea cea mai interesantă a cercetării şi cea mai relevantă pentru

    întreaga lucrare, aflăm că fiecare dintre cei cinci deţinuţi participă la cel puţin un

     program desfăşurat în cadrul penitenciarului Rahova: consiliere psihologică, educaţie

     pentru sănătate, calificare profesională, prevenirea consumului de droguri,

    frecventarea bibliotecii. De asemenea, întrebaţi „Ce alte programe ştiţi că se mai

    desfăşoară aici?”, în general, au ştiut toate programele desfăşurate în penitenciar.

    Faptul că deţinuţii sunt informaţi despre programele la care au acces este benefic

     pentru menţinerea moralului ridicat al acestora: se arată interesul instituţiei, al

    statului pentru starea de bine a deţinuţilor, pentru posibilitatea lor de a fi cât maiinformaţi şi ajutaţi în demersurile pozitive pe care doresc să le întreprindă.

    În continuare, i-am întrebat: „Aţi fi de acord să participaţi la amenajarea unui

     parc, de exemplu, împreună cu alţi deţinuţi de aici (de la plantarea florilor şi

    copacilor până la amenajarea spaţiilor de joacă pentru copii şi montarea băncilor)?”,

     prezentându-le de asemenea, o serie de posibile beneficii pe care le-ar avea în urma

    desfăşurării acestor activităţi. Deţinuţii au răspuns în unanimitate la această întrebare,

    că ar face orice să petreacă timp în afară celulei şi să li se scadă din pedeapsă.Răspunsuri similare am primit şi la întrebarea „Ce alte programe aţi dori să se

    desfăşoare?”, ei declarând că îşi doresc să petreacă timp în afara celulei, să înveţe, să

    fie informaţi.

    Principala prioritate după liberare a reieşit din întrebarea „Ce aveţi de gând să

    faceţi după liberare?”, la care patru din cei cinci au răspuns că vor să muncească, cât

    despre A.G.: „Vreau să plec din ţară, am auzit eu că aşa e cel mai bine!”. Dorinţa lor

    de a munci nu poate fi decât îmbucurătoare, însă mi-au declarat, de asemenea, că o săle fie foarte greu să se angajeze, în schimb menţinerea relaţiei cu familia şi apropiaţii

    nu va reprezenta o problemă. Totodată, patru dintre ei se simt ameninţaţi de

    stigmatizare, în timp ce A.G. s-a obişnuit cu acest aspect al vieţii post-liberare.

    Întrebaţi: „Credeţi că veţi mai comite vreo infracţiune din diverse motive (de

    exemplu, lipsa venitului)?” singurul răspuns negativ a venit din partea lui B.T.,

    condamnat la 6 ani de închisoare pentru trafic de droguri, fără antecedente penale. Se

     pare că şocul încarcerării a avut un impact puternic asupra acestui deţinut.

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    20/26

     

      Pe cei cinci condamnaţi i-am întrebat cum consideră că ar putea contribui în

    folosul societăţii pentru a li se micşora pedeapsa şi am primit un alt răspuns unanim:

     prin muncă. În mod paradoxal, au declarat că este posibil să mai comită infracţiuni,

    cu toate că mi-au dat de înţeles că au fost „vindecaţi” de pedeapsa primită,

    răspunzând afirmativ la întrebarea: „Va vindecat această pedeapsă?”.

    Ultima întrebare pe care le-am adresat-o, „Consideraţi că v-a schimbat în

    vreun fel timpul petrecut aici?” este cea la care am primit răspunsurile cele mai

    interpretabile, ei nedorind să răspundă direct, concret la întrebare:

    •  A.G. (26 de ani, recidivist – tâlhărie) a declarat cu un zâmbet maliţios: „Da,

    acum sunt mai rezistent, nu-mi mai e frică şi am învăţat multe de la colegii

    mei...”;

    •  V.O. (28 de ani, recidivist – furt calificat): „Da, acum o să fiu mai prudent, o

    să ştiu să mă descurc altfel când ies de aici!”;

    •  B.T. (23 de ani, trafic de droguri) afirmă cu o urmă de regret: „M-a maturizat

    închisoarea!”;

    •  F.S. (27 de ani, recidivist – furt calificat): „Da, am altă perspectivă asupra

    vieţii şi a alegerilor pe care trebuie să le fac.”;

    • 

    M.B. (21 de ani, recidivist – tâlhărie): „Da, am mai învăţat câte ceva!”.Cei cinci deţinuţi au fost destul de cooperanţi şi am observat o corelaţie între

    răspunsurile verbale şi limbajul trupului. Consider că sinceritatea răspunsurilor s-a

    datorat caracterului anonim al cercetării, interesului acordat vieţii lor carcerale şi

     personale prin întrebările adresate, precum şi prin avantajul reprezentat de

     posibilitatea lor de a socializa cu o persoană din afara mediului carceral.

    Concluziile cercetării

    Deşi interviurile au fost realizate pe un eşantion mic de persoane intervievate,

    consider că răspunsurile primite sunt consistente şi relevante şi mă ajută să formulez

    o impresie generală referitoare la tema lucrării de faţă.

    Răspunsurile au validat ipotezele formate pentru cercetare şi au atins

    obiectivele propuse: patru dintre cei cinci deţinuţi intervievaţi sunt recidivişti, însă

    dacă s-ar urmări cu atenţie şi s-ar satisface nevoile acestora pentru reintegrarea

    socială, educaţională, profesională, familială, ei nu ar mai recidiva. Sunt conştientă,

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    21/26

     

    însă, de faptul că intervievarea fiecărui deţinut în parte necesită resurse umane şi

    materiale imense, având în vedere numărul ridicat al deţinuţilor din fiecare unitate

     penitenciară şi bugetul insuficient alocat sistemului penitenciar. Aşa cum au declarat,

    deţinuţii se tem de stigmatizarea din partea societăţii considerând că este una din

    cauzele imposibilităţii lor de a se angaja şi unul din motivele care, în timp, i-ar putea

    împinge spre recidivă. De asemenea, un mediu familial adecvat este un factor decisiv

    în reintegrarea deţinuţilor, aceştia considerând că momentul revederii cu familia şi

    suportul acordat sunt esenţiale pentru moralul lor ridicat. Dacă deţinutul a eşuat în

    viaţa de familie, educaţie sau profesie, este firesc ca acesta să dezvolte un

    comportament deviant, recidiva, mai ales în cazul furtului sau al tâlhăriei, fiind o

    consecinţă previzibilă a eşuării şi în cazul procesului de reabilitare şi reintegraresocială a deţinutului, după prima faptă penală comisă. Totodată, pentru cei care în

     perioada detenţiei au stat departe de o familie care îi acceptă şi îi susţine, timpul

     petrecut departe de cei dragi a fost suficient pentru a îi împiedica să recidiveze.

    Datorită dorinţei exprimate în mod unanim de a munci şi de a îşi continua

    studiile, consider că implementarea programelor şi a proiectelor cu acest scop ar fi

    extrem de benefică într-un mod mai elaborat: dezvoltarea şcolarizării de la I-IV

    clase, la cel puţin I-IX clase, pregătirea şi îndrumarea profesională intensivă urmatăde ajutorul acordat în găsirea unui loc de muncă prin programele post-liberatorii.

    Acesta din urmă ar avea un rol vital în reintegrarea foştilor deţinuţi datorită

    dificultăţii exprimate de aceştia în a îşi găsi un loc de muncă.

    Prin corelarea vârstei, nivelului educaţional şi răspunsurilor la întrebările

    adresate, mai constatăm că tinerii deţinuţi sunt dornici să muncească, sunt dispuşi să

     participe la orice tip de program (cu activităţi desfăşurate prin muncă) pentru a

     petrece mai mult timp în afara celulei şi a mediului penitenciar, pentru a li se reducedin pedeapsă, pentru a impresiona opinia publică şi a reduce stigmatizarea, pentru a

    se reîntoarce mai uşor la viaţa non-infracţională.

    Însă, pe cât de îmbucurătoare este dorinţa deţinuţilor de a munci, pe atât de

    îngrijorătoare sunt răspunsurile acestora referitoare la comiterea unei noi infracţiuni

    după liberare. Aceştia au recunoscut că este posibil să recidiveze, din diverse motive,

    cum ar fi lipsa veniturilor, ceea ce mă face să mă gândesc la faptul că recidiva este pe

     jumătate săvârşită. Aceasta se poate datora şi obişnuirii deţinuţilor cu mediul

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    22/26

     

    carceral, considerarea acestui mod de viaţă drept cel normal, firesc, „înrăirea”

    acestora prin neacceptarea izolării, a pedepsei primite, lipsa vinovăţiei în conştiinţa

    infractorului etc.

    Aşa cum reiese din răspunsurile date la ultima întrebare a interviului

    contactul cu mediul penitenciar, însuşi, este un obstacol în calea reabilitării şi

    reintegrării sociale, în condiţiile în care detenţia oferă un mediu propice pentru

    învăţarea a noi comportamente infracţionale sau perfecţionarea acestora.

    În concluzie, deţinuţii din penitenciarul Rahova participă la şcolarizare, dacă

    au sub 4 clase absolvite, sunt informaţi cu privire la activităţile ce pot fi desfăşurate

    în mediul de detenţie, beneficiază de dreptul la muncă şi sunt vizitaţi de către familie.

    Ei participă la consiliere psihologică şi profesională şi la programele desfăşurate încadrul penitenciarului, însă se pare că toate acestea nu au fost suficiente pentru a îi

    împiedica să recidiveze. Se observă astfel, necesitatea implementării unor programe

    de reabilitare şi reintegrare socială mai capabile, mai eficiente, mai dezvoltate, care

    totodată să lucreze şi în sensul prevenirii infracţionalităţii, în rândul societăţii libere.

    Realizarea acestor programe de către personal calificat, specializat în domeniile

    respective este un aspect imperios necesar.

    Concluzii generale

    Lucrarea de faţă a fost intocmită cu scopul de a analiza programele de

    reabilitare şi reintegrare socială a foştilor deţinuţi din România în principal şi de a

    demonstra utilitatea acestora.

    Sistemul penitenciar românesc a fost adaptat la condiţiile moderne, adecvate

    de deţinere şi tratare a condamnaţilor, urmărind modele ale ţărilor europene maidezvoltate. România beneficiază de un regim progresiv de executare a pedepsei încă

    din anul 1929. Prin aceasta se demonstrează interesul acordat sistemului penitenciar

    şi deţinuţilor, dar mai ales progresul semnificativ prin care acest sistem trece.

    Consider că ţara noastră este destul de bine pregătită din punct de vedere

    legislativ, adoptând măsurile impuse de Uniunea Europeană şi modificând legislaţia

    într-un mod pozitiv şi constructiv, de-a lungul timpului. În sistem există tipuri

    speciale de penitenciare: pentru femei, centre de reeducare pentru minori şi tineri,

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    23/26

     

     penitenciare-spital, care sunt bineînţeles împărţite pe tipuri de regim de executare.

    Însă piedicile întâmpinate sunt de ordin practic: lipsa fondurilor pentru angajarea

     personalului specializat, programele şi activităţile desfăşurate încă la un nivel

    incipient, lipsa dotărilor moderne.

    Drepturile şi obligaţiile deţinuţilor sunt la fel de importante: drepturile au

    rolul de a îi scoate pe deţinuţi dintr-o rutină care oricum se formează după primele

    săptămâni de încarcerare şi are un caracter apăsător, tensionant, iar obligaţiile impun

    responsabilizarea deţinuţilor, pregătindu-i pe aceştia pentru viaţa de afară. Drepturile

    implică educaţie, relaxare, socializare şi multe alte beneficii pentru deţinuţi. Dar

    viaţa în mediul carceral nu implică numai drepturi şi obligaţii, ci are un impact

     puternic asupra personalităţii şi comportamentului deţinuţilor, putând să îiinfluenţeze fie pozitiv, fie negativ, în funcţie de alegerile pe care ei le fac. Odată

    încarceraţi infractorii adoptă o nouă identitate socială în mediul în care nu cunosc pe

    nimeni şi se pot comporta după cum doresc în faţa celorlalţi deţinuţi, încercând să

    adopte noi atitudini, să reînceapă totul de la zero. Participând la programele de

    şcolarizare, de consiliere profesională, de educaţie pentru sănătate, de prevenire şi

    combatere a diverselor boli sau adicţii, programele cu caracter educativ în general,

    deţinuţii pot trece printr-o serie de schimbări pozitive pe parcursul perioadei dedetenţie, adoptând un comportament exemplar şi demonstrând dorinţa de a se

    schimba în bine. La polul opus, însă, ei pot adopta comportamente negative, fiind

     puternic influenţaţi de mediul şi anturajul neprielnic cu care intră în contact, nedorind

    şi necrezând în posibilitatea schimbării. Schimbările care apar în comportamentul şi

     personalitatea deţinuţilor sunt explicate de o serie de teorii cum ar fi: teoria

    etichetării, teoria învăţării sociale, teoria asociaţiilor diferenţiate.

    Însă interacţiunea dintre foştii deţinuţi şi societate, după liberarea acestora,este o experienţă nu tocmai plăcută pentru foştii condamnaţi. Acum aceştia se

    confruntă cu probleme precum stigmatizarea, prejudecăţile comunităţii cu privire la

     persoanele delincvente, atitudini negative, ostile care crează dificultăţi în procesul de

    angajare, de relaţionare cu cei din jur. Statisticile au arătat, totuşi, intenţiile în general

     bune ale cetăţenilor, acompaniate, însă, de sentimente de teamă, precauţie şi reţinere.

    De aceea pregătirea preliberatorie este esenţială pentru o reintegrare eficientă a

    foştilor deţinuţi, fără urmări precum recidiva. Când vine vorba despre astfel de

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    24/26

     

     programe, am constatat că ele ar putea fi îmbunătăţite prin informare intensivă cu

     privire la aşteptările pe care deţinuţii ar trebui să le aibă de la societate, atunci când

    ies din arest. Astfel, ei nu vor mai fi dezamăgiţi în cazul în care vor fi trataţi cu

    dispreţ sau ignoraţi. În procesul de reabilitare trebuie să se ţină cont de factori

     precum sănătatea fizică şi mentală a deţinutului, relaţia sa cu familia şi tipul de

    comportament însuşit, acestea fiind caracteristicile principale din planul de reformare

     personală. În acest sens lucrează o adevărată echipă de specialişti (în număr restrâns,

    din păcate, din cauza lipsei fondurilor disponibile pentru angajarea personalului),

    care au creat şi implementat, în parteneriat cu diverse organizaţii şi instituţii, diverse

    tipuri de proiecte.

    Modele pentru programele de reabilitare şi reintegrare a foştilor deţinuţiexistă în număr foarte mare în ţările europene, mult mai bine dezvoltate pe toate

     planurile: Marea Britanie, Franţa, Germania şi nu numai.

    Pe parcursul lucrării am arătat, în special cu ajutorul părţii de cercetare, faptul

    că deţinuţii au nevoie şi îşi doresc să participe la programe şi activităţi de reabilitare

    şi pregătire pentru contactul cu societatea. Deţinuţii au manifestat o dorinţă clară de a

    munci şi de a lăsa în urmă modul de viaţă infracţional, însă, ei se tem de stigmatizare,

    dificultatea pe care o presupune găsirea unui loc de muncă, lipsa de înţelegere din partea comunităţii. Toate acestea pot duce cu uşurinţă la recidivarea acestor deţinuţi

    care se vor elibera peste nu foarte mulţi ani. Pentru a împiedica acest proces de

    recidivă şi a îl preveni, deţinuţii vor trebui să fie asistaţi şi prin programe post-

    liberare, respectiv programe de informare cu privire la semnificaţia infracţionalităţii

    şi prevenirea dezvoltării acestui fenomen dăunător.

    Astfel, scopul concret al programelor de reabilitare şi reintegrare a foştilor

    deţinuţi este acela de a le oferi o educaţie corespunzătoare, calificare în domeniul profesional, atenţia sporită acordată stării de sănătate fizică şi mentală, posibilitatea

    de a dobândi noi abilităţi care să îi ajute în adoptarea unui stil de viaţă non-

    infracţional. Datoria sistemului penitenciar din România este aceea de a se asigura de

    faptul că foştii deţinuţi, proaspăt eliberaţi din penitenciar, se vor reintegra cu succes

    în societate. Consider că o astfel de abordare va ajuta foarte mult rezolvarea

     problemei recidivei, care persistă de foarte mult timp, îmbunătăţind într-un final

    calitatea vieţii în societatea românească.

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    25/26

     

     

    Bibliografie

    Banciu, D., 1999, Control social şi sancţiuni sociale, Editura Victor, Bucureşti.

    Chelcea, S. coord., 2006,  Psihosociologie. Teorie şi aplicaţii, Editura Economică,

    Bucureşi.

    Chelcea, S., 2001,  Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi

    calitative, Editura Economică, Bucureşti.

    Durnescu, I., 2009, Asistenţa socială în penitenciar, Editura Polirom, Iaşi.

    Mathew, C., Casas, F., Drakeford, M., Roberts, S., Scholte, E., Williams, M., 1997,

    Stigma and Social Welfare: An International Comparative Studies, Avebury.Pinker, R., 1973, Social Theory and Social Policy, Heinemann Educational Books,

    London.

    Spiker, P., 1988,  Principles of Social Welfare – An Introduction to Thinking About

    the Welfare State, Routlidge, London.

    *** http://www.anp-just.ro/sinteze/reintegrare.htm, accesat la data de 3.04.2009.

    ***

    http://www.euractiv.ro/content/section|readStory/stID_1/pT_dosare/pID_199/Raport-Starea-penitenciarelor-tine-Romania-departe-de-UE.html, accesat la

    data de 3.04.2009.

    *** http://www.infoong.ro/index.php/Stiri/Locuri-de-munca-pentru-detinuti.html,

    accesat la data de 3.04.2009.

    *** http://www.irp.md/files/1234269522_ro.doc, accesat la data de 5.04.2009.

    *** http://www.irp.md/files/1235126414_ro.pdf , accesat la data de 5.04.2009.

    *** http://www.irp.md/item.php?text_id=403, accesat la data de 5.04.2009.*** http://www.penitenciararad.ro/2.html, accesat la data de 5.04.2009.

    *** http://www.stiriong.ro/pagini/actiune-pentru-relationarea-dintre-detin.php,

    accesat la data de 3.04.2009.

    *** Legea 275/2006 privind executarea pedepselor şi măsurilor dispuse de organele

     judiciare în cursul procesului penal.

  • 8/9/2019 5. Crina Alexandra Curtescu. Programe de Reabilitare Si Reintegrare Pentru Detinuti. Vol II No 4

    26/26

     

    *** Legea 83/2010 pentru modificarea şi completarea legii 275/2006 privind

    executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul

     procesului penal.

    *** Legea 84/1995 privind legea învăţământului.

    *** Raport de Cercetare – Sondaj de Opinie la Nivelul Angajaţilor ANP, MinisterulJustiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor. 


Recommended