53

5. Biodiversitatea, Biosecuritate, Starea Pădurilor

5.1.Biodiversitatea Ultimele patru decenii au fost marcate într-o măsură incomparabilă cu orice altă

perioadă din istoria civilizaţiei umane de către procesul de deteriorare a mediului care a avut o evoluţie exponenţială şi care s-a manifestat foarte evident, uşor perceptibil prin efectele toxice letale şi subletale ale produşilor secundari sau finali rezultaţi din procesele de transformare ce au însoţit fluxurile materiale şi energetice prin sistemele socio-economice, produşi ce s-au acumulat şi concentrat în compartimentele majore ale unităţilor hidrogeomorfologice (troposferă, sol, hidrosferă) şi de un proces cu o evoluţie similară dar mult mai greu perceptibil, reprezentat de extinţia componentelor biologice –specii de rang superior- şi de transformare, simplificare şi eroziune a unităţilor hidrogeomorfologice.

Multă vreme conceptul de biodiversitate a desemnat numai diversitatea speciilor (bogăţia de specii) şi a taxonilor de rang superior. În momentul de faţă sunt suficiente argumente de a extinde acest concept pentru a cuprinde , pe lingă diversitatea taxonomică si diversitatea unităţilor structurale şi funcţionale care fac parte din ierarhiile organizatorice ale mediului fizic , chimic şi biologic.

Sistemele socio-economice care includ o mare diversitate a capitalului social, cultural şi fizic (construit) trebuie de asemenea să fie luate în considerare atunci când se dezbate problema delimitării ariei acoperite de către conceptul de biodiversitate în sens larg. Deci sensul larg al conceptului de biodiversitate include deopotrivă totalitatea unităţilor organizate care constitue capitalul natural, specia umană şi totalitatea componentelor capitalului creat de către acesta.

Formularea diversitatea sistemelor ecologice si biologice ar fi cea mai potrivită pentru a acoperi sensul larg in care se acceptă că trebuie folosit termenul de biodiversitate.

Diversitatea trebuie să fie analizată pe patru planuri distincte: 1. al speciei şi ierarhiei taxonomice 2. al fiecărui nivel de organizare pe direcţia celor doua linii de organizare

ierarhică şi anume ierarhia sistemelor biologice şi ierarhia mediului fizico-chimic natural şi transformat

3. la nivelul fiecărui sistem biologic 4. la nivelul structurii genetice a populaţiilor şi a genotipului

Conservarea biodiversităţii respectiv a diversităţii sistemelor ecologice şi biologice trebuie proiectată şi realizată pe baza unei game largi de strategii, programe, metode şi tehnologii care urmăresc , pe de o parte utilizarea durabilă în limitele capacităţii productive şi de suport a componentelor capitalului natural iar pe de altă parte managementul dezvoltării sistemelor socio-economice, respectiv a capitalului creat în fiecare dintre acestea.

Din totalul de circa 70 milioane de specii care se estimează ca ar exista în prezent în structura biosferei mai mult de 90% ar fi reprezentate de specii de nevertebrate, fungi, bacterii, dintre care extrem de puţine sunt cunoscute.

Creşterea biodiversităţii – proces de impotanţă crucială in menţinerea vieţii pe pământ, nu a fost un proces uniform. In decursul celor 3,8 miliarde de ani ai evolutiei vietii, se pot remarca citeva evenimente care au determinat adevarate explozii ale biodiversităţii.

În tara noastră trăiesc peste 10.000 specii de animale, din care majoritate sunt insecte. Cresc aproximativ 3100 de specii de plante, dintre care 60 specii de arbori. Aproximativ 500 de specii de plante sint protejate de lege din cauza rarităţii lor sau a interesului terapeutic.S-au identificat 150 de tipuri de ecosisteme numai in pădurile noastre.

54

În privinţa diversităţii biogeografie a României sunt de făcut două comentarii principale:

România deţine cea mai mare diversitate biogeografică cu 5 regiuni biogeografice în comparaţie cu ţările UE: Franţa are patru regiuni biogeografie, Spania şi Italia câte trei iar celelalte state ale UE doar câte două. 5. România deţine de asemenea una dintre cele mai mari diversităţi biogeografie din UE. În concluzie, aderarea României va contribui semnificativ la îmbogăţirea şi conservarea capitalului natural al UE. Din păcate, biodiversitatea României nu a fost încă suficient studiată conform clasificării europene a regiunilor biogeografie Conservarea biodiversităţii în România se face prin aplicarea programului NATURA

2000, transpusa din legislatia Uniunii Europene. În acest sens în judetul Covasna au fost propuse: - 10 situri SCI cu o suprafaţă de 37773 ha - 5 situri SPA cu o suprafaţă de 118482 ha

Din acestea 3 situri se suprapun pe ariile protejate. Suprafaţa ocupată de SCI-uri şi SPA-uri este de 156255 ha, ceea ce înseamnă că din suprafaţa totală a judeţului de 370980 ha cca. 42% este acoperita de situri NATURA 2000.

5.1.1. Habitatele naturale. Flora şi fauna sălbatică din Romania

5.1.1.1. Habitatele naturale

Habitatul este o suprafaţă de teren ocupata de un individ sau de o populaţie pe care acesta îşi desfăşoară activitatea. In anul 2006 habitatele naturale din judeţul Covasna au avut o evoluţie relativ normala, regimul de precipitatii fiind echilibrat şi aceasta a dus la o evoluţie normală şi echilibrată a habitatelor. In zonele umede nivelul pânzei freatice a rămas la un nivel satisfăcător şi bălţile şi-au păstrat luciul de ape. Totodată presiunea păşunatului asupra rezervaţiilor a fost mai mică în anul 2006, şi în consecinţă şi impactul negativ al păşunatului a fost scăzut.

-număr de habitate de interes comunitar - 31 -suprafaţa habitatelor de interes national si de interes comunitar 26.440 ha In conformitate cu Legea 462/2001 referitor regimul ariilor protejate, anexa 2,

în cuprinsul judeţului Covasna s-au identificat următoarele habitate naturale :

Tabelul 5.1.1.1-11 Inventarul tipurilor de habitate din jud. Covasna

Nr. crt.

Tip de habitat Cod NATURA 2000

Categoria 2 Habitate de ape dulci

1 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie de tip Magnopotamion sau Hydrocharition

3150

2 Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane 3220

3 Tufărişuri dacice de cătină mică 3230

Categoria 3 Habitate de pajişti şi tufărişuri

4 Pajişti alpine şi boreale 4060

5 Tufărişuri sud-est carpatice de afin cu iarbă neagră 4030

6 Tufărişuri sud-est carpatice de jneapăn cu smirdar 4070

7 Tufărişuri ponto panonice de migdal pitic 40A0*

Pajişti naturale

8 Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios 6150

9 Pajişti calcifile alpine şi subalpine 6170

55

10 Pajisti uscate seminaturale si faciesuri de acoperire cu tufişuri pe substrat calcaros

6210

11 Pajişti montane de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicioase

6230

12 Asociaţii de lizieră cu ierburi înalte de la nivelul câmpiilor la cel montan şi alpin

6430

13 Pajişti aluviale de Chidion dubii 6440

14 Pajişti de altitudine joasă 6510

15 Fâneţe montane 6520

Categoria 4 Habitate din turbării şi mlaştini

16 Turbării active 7110

17 Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante 7140

Categoria 5 Habitate de stâncării şi peşteri

18 Grohotişuri silicioase din etajul montan până la cel alpin 8110

19 Grohotiţuri medioeuropene calcaroase ale etajelor colinar şi montan

8160

20 Versanţi stâncosi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase

8210

21 Peşteri închise accesului public 8310

Categoria 6. Habitate de pădure

22 Păduri de fag tip Luzulo-Fagetum 9110

23 Păduri de fag tip Asperulo-Fagetum 9130

24 Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum 9170

25 Păduri de Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi , grohotişuri şi ravene

9180

26 Păduri acidofile cu Picea din etajele alpine montane 9410

27 Turbării cu vegetaţie forestieră 91D0*

28 Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior 91E0

29 Păduri dacice de fag 91V0

30 Păduri relictare de Pinus sylvestris 91Q0

31 Păduri dacice de stejar şi carpen 91Y0

5.1.1.2. Flora şi fauna sălbatică

În judeţul Covasna se întâlneşte flora şi faună specifică zonei de deal şi de munte

din climat temperat, care se regăseşte în fişele programului NATURA 2000. Lista speciilor este mult mai bogată şi pentru completarea listei sunt necesare

numeroase investigaţii pe teren, în diferite perioade ale anului în special pentru cunoaşterea diversităţii florei şi a speciilor de păsări.

-numărul de specii de floră sălbatică de interes national identificate in judeţ în conformitate cu Lista Roşie editată în1994 este de 46.

-numar de specii de interes comunitar este de 6. În România sunt inventariate 33.792 specii de animale (33.085 nevertebrate şi 707 vertebrate). În lista mamiferelor mari sunt incluse specii ca ursul brun (5.400 indivizi, ceea ce reprezintă 60% din populaţia de urşi a Europei), lupul (3.600 indivizi care reprezintă 40% din populaţia de lupi din Europa) şi râs (2.000 indivizi, adică aproape 50% din populaţia de râşi din Europa).

-număr de specii de faună sălbatică de interes national identificate in judeţ 341 -numar de specii de interes comunitar 149 -număr specii sălbatice de faună valorificate economic 27

Migdal pitic Iris sp.

56

5.1.2. Specii din flora şi fauna sălbatică valorificate economic inclusiv ca

resurse genetice

-specii de plante sălbatice valorificate economic în judeţ: -plante medicinale (podbal, păpădie, tei, muguri de brad şi pin,

sunătoare, salcâm, salvie, afin,cruşân, cimbrişor) -fructe de pădure (frăguţe, afin, zmeură, mure, măceşe, mere şi pere

pădureţe, castan porcesc, ghindă) -ciuperci (hribi, gălbiori, ghebe, iuţari)

În anul 2006 s-au înregistrat cereri pentru recoltarea diferitelor specii din fauna sălbatică, care au fost aprobate prin autorizaţiile de mediu, aceste autorizaţii fiind emise pentru cei şase gestionari ai fondului de vânătoare din judeţ.

Situaţia vânatului recoltat se prezintă conform tabelului alăturat:

Tabel 5.1.2-1 Situaţia vânatului recoltat

Nr. Crt.

Specia Cotă Realizat

1 Urs (Ursus arctos) 37 36

2 Cerb (Cervus elaphus) 113 79

3 Căprior (Capreolus capreolus) 277 225

4 Mistreţ(Sus scrofa) 657 565

5 Iepure (Lepus europaeus) 1475 965

6 Lup (Canis lupus) 23 10

7 Rîs (Lynx lynx) 9 1

8 Pisică sălbatică (Felix silvestris) 15 2

9 Vulpe (Vulpes vulpes) 575 237

10 Bizam (Ondatra zibethica) 215 -

11 Viezure (Meles meles) 152 -

12 Jder de copac (Martes martes) 77 -

13 Jder de piatră (Martes foina) 8 -

14 Dihor (Putorius putorius) 435 16

15 Hermelină (Mustela erminea) 125 -

16 Nevăstuică (Mustela nivalis) 440 -

17 Cocoş de munte (Tetrao urogallus) 15 -

18 Ieruncă (Tetrastes bonasia) 110 -

19 Raţe sălbatice (Anas platyrhynchos) 1580 177

20 Potîrniche 299 -

21 Gâşte sălbatice (Anser anser) 90 -

22 Graur (Stumus vulgaris) 1400 -

23 Guguştiuc (Streptopelia decaocto) 2105 -

24 Porumbel sălbatic (Columba palumbus) 1130 -

25 Potârniche (Perdix perdix) 485 -

57

26 Sitari (Scolapax rusticola) 545 -

27 Stăncuţă (Corvus monedula) 5 -

28 Turturele (Streptopelia turtur) 1730 -

5.1.3. Starea ariilor naturale protejate -număr de arii declarate la nivel naţional -3 -număr de arii declarate la nivel judeţean -33 -categorii de arii protejate : număr de rezervaţii naturale 36, număr de

monumente ale naturii 13. -arii naturale atribuite în custodie -nu este in custodie nici o rezervaţie.

La nivel de judeţ, Consiliul Judeţean Covasna a pus sub protecţie provizorie prin Hotărârea 75/2006 un număr de 33 rezervaţii cu o suprafaţă de 33.273 ha, şi 13 monumente ale naturii, conform legii 462/2001 art. 8 al. (1) lit. C. De menţionat este faptul că, prin Hotărârea Guvernului României nr. 2.151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone, în anexele acesteia sunt menţionate rezervaţia Mestecănişul Reci bălţile de la Ozun-Sintionlunca cu 2020 ha cât şi rezervaţia de la Ariuşd cu 977 ha. Pentru rezervaţia turbărie Ruginosul s-a obţinut avizul Academiei Academiei Române.

Anul 2006 a debutat cu o primăvară ploioasă. Datorita regimului de precipitaţii moderat rezerva de apă din sol s-a menţinut continuu si bălţile şi zonele umede nu au avut mult de suferit. În special s-a urmărit starea rezervaţiei din mestecănişul Reci unde apa din bălti s-a menţinut tot timpul anului.

Rezervaţia Mestecănişul de la Reci a fost propusă ca sit Natura 2000. De menţionat că în urma deplasării pe teren cu reprezentantul Facultăţii de

Silvicultură Braşov dl. Danciu Marius s-a constatat că de interes ştiinţific sunt aninişurile ( As. Carici elongatae –Alnetum Koch 1926) atât prin raritate –ceea ce a determinat insuficienta lor cunoaştere sub raportul răspândirii si al particularităţilor structurale si ecologice in cuprinsul României-cit si prin dinamica accentuata, înaintarea lor in defavoarea rogozurilor si respectiv retragerea fiind condiţionate de evoluţia climei si influenţată antropic (săparea de canale de drenare spre extremitatea rezervaţiei).

După datele de care dispunem, la Reci se întâlnesc cele mai întinse fitocenoze ale acestei asociaţii din cuprinsul tarii.

Importante ştiinţific si deci de interes sub raportul conservări prin scoatere din circuitul productiv sunt de asemenea asociaţiile de rogozuri ( as. Caricetum lasiocarpae Osvald 1923, as. Caricetum elatae koch 1921, as. Caricetum riparie Knapp ex Stoffer 1962), nu numai prin raritate ci si prin aceea că reprezintă medii cenotice pentru unele specii cuprinse in “ Lista roşie a plantelor din România”: Carex bux-baumi (C. hartmanii), Carex diandra, Isoleptis setacea, şi Lysimachia thyrsiflora. Acestora li se adauga citeva specii considerate relicte glaciare ( Pop, E., 1960 1965, 1976) şi întâlnite in mlaştinile şi fâneţele de la Reci: Dryopters cristata, Cnidium dubium, si Carex elongata.

In perimetrul acestei rezervaţii naturale a fost cuprinsa si vegetaţia colonizatoare a dunelor fixate (in primul rând fitocenoze dominate de Festuca rupicola, aflate in curs de consolidare si stabilizare a proceselor de singeneza care cuprinde multe specii xerofite rare, intre care si Pulsatilla patens, inclusa de asemenea in “Lista roşie a plantelor din România”.

Rezervaţia de la Ariuşd ocupă un loc deosebit intr-un judeţ cu vegetaţie specifica dealurilor înalte si montana, întrucât aici se găsesc specii numeroase caracteristice vegetaţiei de stepa la o altitudine cuprinsa intre 500 – 660 m.

58

Rezervaţia a fost propusă ca sit Natura 2000. În această rezervaţie se găseşte frăsinelul (Dictamus albus), specie rară cuprinsa in Lista Roşie a plantelor din România, ediţia 1994; Flora rezervaţiei este bogata si din cele mai importante plante amintim ruscuţa de primăvara (Adonis vernalis), dediţeiul (Pulsatila montana), stânjenelul (Iris hungarica), colilia (Stipa joannis) etc.

Rezervaţia Cheile Vîrghişului cu zona tampon in judeţul Covasna prezintă numeroase fenomene carstice. Cheile Vîrghişului cu acces din localitatea Vîrghiş sunt deosebite si din punct de vedere carstic prin cele 122 de peşteri cit si datorita peisajului creat de cursul Vîrghişului in aceste calcare. Rezervaţia a fost propusă sit Natura 2000.

In turbăriile de la Apa Roşie si Apa Lina precum si de la Comandau se întâlneşte roua cerului (Drosera rotundifolia) planta carnivora care atrage insectele si apoi le digera iar o specie deosebit de rară este Trientalis europaea – un adevărat relict glaciar, a cărei existenţă în această rezervaţie s-ar putea sa fie unică pe cuprinsul ţării. Tot aici mai întâlnim bulbucii de munte (Trollius europaeus), si cununiţa (Spiraea salicifolia) De asemenea aceste rezervaţii au fost propuse ca situri Natura 2000.

Fâneţele umede de la Borosneul Mare adăpostesc laleaua pestriţă, o specie rară care vegetează bine in această zonă.

Zona Ciomad- Balvanyos Turia este importanta datorita peisajului, fenomenelor postvulcanice care se manifestă, apelor minerale si a grotei sulfuroase unice in Europa datorita cantităţii de emanaţii sulfuroase . In apropiere se găseşte o turbărie care deşi este mică , adăposteşte numeroase specii specifice turbăriilor înalte. Şi această rezervaţie a fost propusă ca sit Natura 2000.

Ca aspecte al deteriorării îngrijorătoare a rezervaţiilor sunt depozitarea de deşeuri in urma turismului cit de deşeuri menajere, articole diverse deteriorate sau deşeuri si ambalaje provenite de la magazine care desfac diverse produse comerciale, deteriorări ale împrejmuirilor de rezervaţii cit si distrugerea sau furtul de panouri indicatoare din rezervaţii.

Se mai constata tendinţa de aruncare de deşeuri in cursul râurilor si in braţele moarte ale râurilor, cu un impact negativ deosebit de grav asupra florei si faunei acvatice. In anul 2006 s-au întreprins acţiuni de igienizare prin activităţi comune ale APM Sf.

Gheorghe, Direcţia Silvica Covasna, ONG-uri, elevi si cadre didactice. Tabel 5.1.3-1 LISTA SPECIILOR CARE PREZINTĂ INTERES PE PLA N JUDEŢEAN ÎN FUNCŢIE DE GRADUL LOR DE PERICLITATE

Nr.crt. Denumirea ştiinţifică Denumirea populară Grad peric

1 Adonis vernalis Rusculiţa primăvaratică v

2 Aconitum moldavicum Omag v

3 Aldrovanda vesiculosa - p

4 Amygdalus nana Migdal pitic p

5 Andromeda polifolia Ruginare r

6 Asparagus officinalis Asparag p

7 Bruckenthalia spiculifolia Coacăză v

8 Caldesia parnassifoliaa Caldesia p

9 Calla palustris Coada zmeului p

10 Calluna vulgaris Iarbă neagră p

11 Castanea sativa Castan comestibil r

12 Comarum palustre Şapta degete p

13 Crocus vernus Brinduşa de primăvară r

59

14 Cypripedium calceolus Papucul doamnei p

15 Daphne cneorum Tulichină p

16 Daphne mezereum Tulichină p

17 Dianthus spiculifolius Garofiţă r

18 Dictamnus albus Frăsinel v

19 Drosera rotundifolia Roua cerului p

20 Erythronium dens-canis Măseaua ciutei r

21 Fritillaria meleagris Laleaua pestriţă p

22 Gladiolus palustris Sabiuţă r

23 Gynko biloba Gynko v

24 Hepatica transsilvanica Crucea voinicului r

25 Hepatica nobilis Crucea voinicului r

26 Iris germanica Stânjenel v

27 Lilium martagon Crin de pădure v

28 Lysimachia thyrsiflora Găbăjoară p

29 Narcissus angustifolius Narcisă v

30 Nuphar luteum Nufăr galben p

31 Nymphea alba Nufăr alb p

32 Pedicularis palustris Darie p

33 Pedicularis sceptrum carolinum

Darie p

34 Pulsatilla Montana Dediţei p

35 Pulsatilla patens Dediţei p

36 Salvia nutans Salvie r

37 Spiraea salicifolia Cununiţă v

38 Stellaria longifolia Rocoţea r

39 Stipa joannis Colilie v

40 Taxus baccata Tisă p

41 Trientalis europaea Trientalis v

42 Trollius europaeus Bulbuci de munte r

43 Utricularia bremii Orăţel p

44 Utricularia vulgaris Orăţel p

45 Vaccinium oxycocos Răchiţele r

LEGENDA:

p =specie periclitată v=specie vulnerabilă

r=specie rară e=specie endemică

5.1.4. Rezervaţiile Biosferei -nu avem în judeţ

5.1.5. Situri Ramsar -nu avem în judeţ

5.1.6. Presiuni antropice exercitate asupra biodiversităţii a. Presiuni directe:

• Pierderi de habitate şi fragmentarea lor din cauza urbanizării, dezvoltării infrastructurii, exploatării necontrolate a resurselor naturale.

• Pădurile din Carpaţi sunt ameninţate de extragerile intensive de masă lemnoasă;

• Ca urmare a executării de lucrări hidrotehnice sub pretextul diverselor amenajări de albii se extrag mari cantităţi de balast ceea ce duce la adâncirea

60

talvegului cursului râurilor, cu urmări negative in special prin accentuarea eroziunii în amonte de aceste lucrări.

• Supraexploatarea ecosistemelor şi speciilor. Agricultura de tip industrial si suprapăşunatul micşorează resursele solului şi duc la eroziune severă şi la degradarea ecosistemelor.

• Un alt aspect negativ este depozitarea de deseuri menajere pe suprafaţa rezervaţiilor naturale, în apropierea braţelor moarte şi în gradini ale proprietarilor care merg cu gardurile pîna la taluzul malului si acolo se arunca deşeurile din gospodărie. Astfel o mare cantitate de deşeuri ajung in apele bratelor moarte şi aceste ape fiind închise, calitatea acestora se degradeaza incontinuu.

b. Presiuni indirecte:

• Poluarea. Ploile acide afectează pădurile, iar eutrofizarea exercită o presiune negativă asupra siturilor Ramsar; utilizarea în exces a pesticidelor are influenţă negativă asupra speciilor de păsări şi mamifere.

• Turismul. Turismul necontrolat şi camparea în locuri nepermise, arderea arborilor şi arbuştilor (trebuie menţionat cazul jneapaănului) şi lipsa controlului asupra accesului vehiculelor ameninţă ecosistemele montane.

• Comerţul. Pe piaţă sunt vândute specii protejate de plante. • Existenţa unor conflicte între diverşi utilizatori de terenuri. Retrocedarea

pădurilor, slaba implementare şi întărire a legislaţiei privind protecţia naturii, lipsa resurselor financiare şi organizatorice ale instituţiilor implicate în conservarea biodiversităţii.

• Slaba conştientizare a publicului. În unele zone există o presiune antropică mare pentru supraexploatarea resurselor naturale. 5.2. Biosecuritatea

5.2.1. Reglementări în domeniul biosecurităţii Principalele acte normative care fac obiectul reglementărilor în domeniul

biosecurităţii sunt: -Legea nr. 214/2002 privind regimul de obţinere , testare, utilizare şi

comercializare a OMG. -Legea 59/2003 privind ratificarea Protocolului de la Cartagena privind

biosecuritatea -Ord. MAPAM nr. 462/15.07.2003 privind evidenţa agenţilor economici care

cultivă plante modificate genetic 5.2.2. Sistemul de autorizare în domeniul biosecurităţii Autorizarea agenţilor economici care cultivă OMG se face prin procedură

specifică de către MMGA Bucureşti 5.2.2.3.Evaluarea riscurilor

Dat fiind faptul că, biotehnologia este un domeniu nou, se cunosc puţine aspecte legate de interacţiunea organismelor modificate genetic cu diferite ecosisteme. Anumite îngrijorări, legate de noua tehnologie, includ efecte negative potenţiale asupra biodiversităţii şi riscurile potenţiale privind sănătatea umană. Astfel putem enumera:

modificarea neintenţionată a gradelor de competitivitate şi virulenţă sau a altor trasături care caracterizează speciile în cauză (posibil impact negativ asupra speciilor nevizate-insecte benefice, spre exemplu;

potenţialul plantelor de cultură modificate genetic de a deveni buruieni (când o plantă de cultură devine mai invazivă decât specia parentală, probabil prin transferul genelor proprii la rude sălbatice );

61

stabilitatea insertului genetic, deci posibilitatea ca o gena să îşi piardă eficienţa sau să fie retransferată la o altă specie gazdă.

5.2.3. Măsuri de monitorizarea riscurilor şi de intervenţie în caz de

accidente Teoretic riscul este produsul dintre efectul potenţial dăunător asupra

sănătaţii şi nivelul de expunere la acest efect. Prin urmare, riscul poate să apară doar la un anumit nivel de expunere a consumatorului la un efect potenţial dăunător al alimentului.

Evaluarea riscului asociat consumului unor alimente care conţin aditivi sau contaminanţi (reziduuri de erbicide, medicamente de uz veterinar) presupune parcurgerea a trei etape :

- identificarea şi caracterizarea pericolului; evaluarea expunerii; caracterizarea riscului sau probabilitatea cu care se va manifesta un efect dăunător ca urmare a expunerii. Monitorizarea riscurilor provocate de organismele modificate genetic trebuie să se desfăşoare pe o durată de timp mai mare, încât să permită detectarea atât a efectelor potenţiale imediate cât şi a efectelor întârziate, identificate în evaluarea asupra riscului de mediu. Planurile de monitorizare trebuie mereu revizuite şi modificate adaptate la specificul si caracteristicile fiecărui OMG în cauză. Monitorizarea poate privi efectele pe care modificarea genetică urmăreşte să le producă la organismele ţintă, dar şi alte elemente nespecifice care pot fi luate în considerare, cum ar fi:

efecte asupra organismelor nevizate, provenite din modificarea genetică incluzând dezvoltarea unei rezistenţe de către speciile sălbatice înrudite sau de către dăunători;

răspândirea, stabilirea şi persistenţa în medii sau ecosisteme nevizate; încrucişarea alogamă cu specii sălbatice înrudite, compatibile din punct

de vedere sexual, făcând parte din populaţii naturale; schimbări neprevăzute în comportamentul de bază al organismului; modificări ale biodiversităţii.

Planul de monitorizare trebuie să cuprindă detalii cu privire la zona de monitorizat, parcela ocupată cu cultura modificată genetic, precum şi zonele adiacente sau apropiate, cultivate sau necultivate, iar evaluarea rezultatelor monitorizării poate indica ce alţi parametri ar fi necesar să fie monitorizaţi în cadrul programului. Astfel rezultatele monitorizării şi supravegherii organismelor modificate genetic, pe un timp şi spaţiu suficient de mare, corelate cu cercetări suplimentare ne pot oferi informaţii certe care pot fi utilizate în procesul decizional.

5.2.4. Etichetare şi trasabilitatea OMG

Produsele OMG vor fi etichetate de către producător, pentru aducerea la cunoştinţă şi atenţionare a calităţii produsului pentru consumator.

5.2.5. Controlul implementării legislaţiei

La data actuală nu există organisme care să se ocupe de controlul implementării legislaţiei în domeniu.

5.2.6. Suprafeţe cultivate pe plan mondial cu plante modificate genetic

62

Datorită exploziei demografice şi necesităţii de a asigura cantităţi cât mai mari de hrană s-au căutat noi procedee de obţinerea de producţii sporite. În timp s-a încercat introducerea unor modificări ale informaţiei genetice în vederea sporirii variabilităţii şi implicit a şanselor de a selecţiona plante cu caractere utile, prin iradierea s-au prin tratarea seminţelor cu diferite substanţe chimice. Din informaţiile publicate în literatura de specialitate, la nivel mondial în anul 2001 a fost înregistrată o suprafaţă de 52.6 milioane ha cultivate cu plante modificate genetic (PMG). Principalii producători de PMG sunt: SUA cu 72%, Argentina cu 18%, Canada cu 6%, China cu 3% şi alţi producători cu 1%.

5.2.7. Plante modificate genetic cultivate în România Din datele ce le deţinem în România se cultivă soia, porumb şi cartofi

modificaţi genetic. Din datele ce le deţinem în România se cultivă cu precădere SOIA RUNDUP READY 2004, în special în judeţele Călăraşi, Dolj, Brăila, Giurgiu şi Ialomiţa.

Pe teritoriul judeţului Covasna nu sunt înregistrate suprafeţe cultivate cu plante modificate genetic, fapt confirmat de Direcţia Agricolă Covasna.

5.2.8. Perspective Fiind o activitate nouă culturile de OMG-uri sunt controversate. Pe de o parte

Comunitatea Europeană se opune introducerii acestora în cultură, in timp ce pe plan mondial şi în special în SUA, Argentina, Canada, China aceste culturi câştigă teren. Aceasta bazat pe avantajele economice ale acestor culturi şi pe faptul că nu sunt dovezi că introducerea acestora in alimentaţie ar provoca daune sănătăţii consumatorilor. În consecinţă viitorul va cofirma extinderea acestor culturi. 5.3 . Starea pădurii 5.3.1. Fondul forestier Fondul forestier reprezintă pădurile, terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultura, producţie ori administraţie silvica, iazurile, albiile pâraielor, precum si terenurile neproductive, incluse in amenajamentele silvice, în

condiţiile legii. Sunt considerate păduri, în sensul Codului silvic si sunt cuprinse in fondul forestier naţional, terenurile acoperite cu vegetaţie forestiera cu o suprafaţă mai mare de 0,25 hectare Pădurea este o adevărată comunitate de viaţă în cadrul căreia coexistă, în baza unor reguli formate în timp îndelungat, o serie de plante şi animale adaptate condiţiilor staţionare ale locului în care se află. Principala componentă a acestei comunităţi de viaţă se consideră a fi totalitatea plantelor lemnoase ce se găsesc

în ea, deoarece de la acestea, omul obţine cele mai mari foloase, atât de ordin material-lemnul şi alte produse, cât şi principalele elemente care determină calitatea vieţii. Este recunoscut faptul ca pădurea contribuie cu maximă eficienţă la conservarea şi refacerea mediului înconjurător. În anul 2006 ca urmare a transformărilor din fondul forestier şi a retrocedărilor către foştii proprietari, structura acestuia pe proprietari se prezintă după cum urmează:

63

Tabelul 5.3.1-1 Structura fondului forestier

Nr. Crt.

Proprietate Total

1. Păduri proprietate publică a statului 53.227

2. Păduri proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale

23.491

3. Păduri proprietate privată 85.294

Total Fond Forestier 162.012

4. Vegetaţie forestieră în afara FFN 11.545

TOTAL 173.557 Sursa: Direcţia Silvică Sf. Gheorghe şi ITRSV Braşov Tabel 5.3.1-1 Evoluţia fondului forestier (ha) în perioada 2004-2006 este următoarea:

2003 2004 2005 2006

162.050 162.036 162.035 162.012

Din totalul fondului forestier, 72.095 ha (44%) este administrat de către

Direcţia Silvică Sf. Gheorghe prin cele 4 Ocoale Silvice, restul de 89,917 ha (56%) este administrat de către cele 7 Ocoale Silvice Private constituite pe teritoriul judeţului Covasna. Fondul forestier proprietate publică a statului este în întregime administrat de către Direcţia Silvică.

5.3.2. Funcţia economică a pădurilor: Pădurea îndeplineşte în principal funcţia de protecţie şi multiple funcţii economice. În raport cu funcţiile prioritare, potrivit prevederilor Codului Silvic, pădurile se împart în două grupe:

grupa I-a: păduri cu funcţii speciale de protecţie; grupa II-a: păduri cu funcţii de producţie (economice) şi protecţie;

În judeţul Covasna, din totalul de 162.012 ha, cca. 30% sunt păduri cu funcţii de protecţie, încadrate în grupa I funcţională. Majoritatea pădurilor cu funcţii de protecţie sunt localizate în zona montană, şi au ca rol, protecţia solului şi a apelor.

A. Funcţia de protecţie: Prin funcţia sa de protecţie pădurea îndeplineşte următoarele roluri:

participă la procesul de formare, de evoluţie şi conservare a solului, prin concentrarea în fitomasa arborilor a atomilor veniţi din atmosferă, din apă, din roca dezagregată şi alterată. Din această fitomasă, ulterior s-a format solul. Astfel cu excepţia zonei de stepă, solul s-a format sub pădure;

favorizează înmagazinarea apei, împiedicând formarea scurgerilor de suprafaţă şi a viiturilor de apă în urma ploilor torenţiale şi a topirii zăpezilor, împiedicând producerea inundaţiilor;

apără solul împotriva eroziunii, contribuind la evitarea colmatării lacurilor şi a terenurilor din lunci;

este un generator de gaze şi regulator al compoziţiei aerului atmosferic; sub acest aspect, pădurea prin procesul de fotosinteză are o contribuţie deosebit de importantă în reglarea rezervei de oxigen la nivel local şi global, eliberând oxigen şi consumând bioxid de carbon.

are un important rol de protecţie în cazul poluării fonice şi chimice.

64

În raport de natura funcţiei atribuite, pădurile din grupa I se împart în următoarele subgrupe funcţionale:

păduri cu funcţii de protecţie a apelor; păduri cu funcţii de protecţie a solului şi terenului; păduri cu funcţii de protecţie contra factorilor climatici şi industriali

dăunători; păduri cu funcţii de recreere; păduri cu funcţii de interes ştiinţific şi de ocrotire a genofondului

forestier;

B. Funcţia economică:

Produsele pădurii se împart în două categorii şi anume produse principale şi produse accesorii. Produsele principale sunt reprezentate de :

lemn pentru construcţii, industrie şi combustibil ( lemn de foc); răchită, puieţi forestieri şi ornamentali, seminţe forestiere

Produsele accesorii sunt reprezentate de : fauna pădurii contribuie la păstrarea echilibrelor biocenotice, iar unele

specii au şi o valoare economică, fiind valorificate pentru blană şi carne; fructele de pădure şi ciupercile sunt apreciate pentru valoarea lor nutritivă

şi unele principii active; plante medicinale cu rol deosebit în prepararea unor ceaiuri, tincturi sau

la sinteza unor medicamente. Produsele principale (lemnoase) reprezintă cca. 98% din cifra de afaceri a

administratorilor fondului forestier. Se poate considera că ramura valorificării produselor accesorii ale pădurii este foarte slab dezvoltată, fiind necesară o ameliorare a activităţilor de colectare şi prelucrare a diferitelor produse.

65

În judeţul Covasna, valorificarea masei lemnoase este o sursă importantă de

venituri, tot odată reprezintă o necesitate pentru asigurarea energiei termice în zonele rurale. Valoarea masei lemnoase pusă în circuitul economic pentru aprovizionarea populaţiei este de aproximativ 4 mil. RON

O evoluţie pozitivă semnificativă s-a observat în sectorul comercializării cherestelei în detrimentul comercializării lemnului brut. În anul 2006, preţul mediu al unui metru cub de lemn pe picior s-a situat în jurul cifrei de 60 RON, în funcţie de specie şi calitatea masei lemnoase preţurile variind de la 100 la 40 RON.

5.3.3. Masa lemnoasă pusă în circuitul economic în anul 2005

Exploatarea masei lemnoase s-a realizat la nivelul judeţului Covasna de către agenţi economici şi de către Ocoalele Silvice (în special pentru aprovizionarea populaţiei). Volumul maxim aprobat pentru exploatare a fost aprobat prin Ordin al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi dezvoltării Rurale, în baza prevederilor amenajamentelor silvice. Nu s-au sesizat depăşiri ale cotei de tăiere aprobate, deşi volumul de masă lemnoasă din tăieri accidentale este mai mare decât cel realizat în anii anteriori, reprezentând cca. 15 % din volumul total de masă lemnoasă exploatat în anul 2006. Tabelul 5.3.3-1 Repartizarea volumului de masă lemnoasă pe categorii de proprietari se prezintă după cum urmează:

Nr. Crt.

Proprietate Masa

lemnoasă

1. Păduri proprietate publică a statului 157.100

2. Păduri proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale

59.400

3. Păduri proprietate privată 235.700

Total Fond Forestier 452.200

4. Vegetaţie forestieră în afara FFN 26.400

TOTAL 478,600 Sursa: Direcţia Silvică Sf. Gheorghe şi ITRSV Braşov

5.3.4. Distribuţia arboretelor după principalele forme de relief Din totalul suprafeţei fondului forestier al judeţului Covasna de 162.012 ha, distribuţia arboretelor după principalele forme de relief se prezintă după cum urmează:

- arborete din zona de deal: 37.399 ha - arborete din zona de munte: 124.613 ha

5.3.5 Starea de sănătate a pădurilor

Pe teritoriul judeţului Covasna fondul forestier naţional este gospodărit de cadre tehnice ale Ocoalelor Silvice Private şi ale Direcţiei Silvice Sfântu Gheorghe. Din analiza datelor existente pe anul 2006 s-a constatat o îmbunătăţire semnificativă a stării de sănătate a arboretelor. La acest fapt au contribuit intervenţiile cu lucrări de protecţie, caracterul acestora fiind atît

66

preventiv cât şi de combatere, acţionând în special în arboretele de molid afectate de doborâtura de vânt din noiembrie 1995. În cadrul sistemului de monitoring se efectuează, prin cadrele silvice, culegerea informaţiilor referitoare la starea de sănătate, datele fiind obţinute din suprafeţele de probă permanent amplasate în cadrul fiecărui ocol silvic. Pentru estimarea stării de sănătate a arborilor, în toate suprafeţele de probă se înregistrează vătămările fiziologice (defoliere, decolorarea frunzişului) şi vătămările fizice cauzate de diferiţi factori.

Referitor la acţiunile întreprinse pentru protecţia pădurilor se pot deosebi actiuni preventive şi de combatere, diferenţiate după locaţia în care s-a intevenit:

a. În pepiniere : s-a efectuat combaterea larvelor de Melolontha melolontha pe suprafeţe

cultivate şi necultivate , tratarea cu aerosoli a vegetaţiei din jurul pepinierelor în vederea prevenirii depunerii de ouă de Melolontha m.

tratamente pentru prevenirea făinării stejarului (Microsphaera abreviata)

tratarea culturilor de răşinoase din solarii, culturi în câmp şi paturi nutritive împotriva fuzariozei

combaterea rozătoarelor

şanţ minim sanitar în jurul solariilor şi pepinierelor.

b. În plantaţii şi arborete: s-au folosit 33,83 mii bucăţi scoarţe toxice şi 0,279 tone insecticid pe

307,30 ha pentru prevenirea atacului de Hylobius abietis

s-au instalat un număr de 680 de puncte de capturare a fluturilor de Lymantria monacha cu ajutorul feromonilor de tip AtraLYMON

sub directa îndrumare a ICAS Braşov, s-a urmărit pe 717 ha evoluţia defoliatorului Semasia rufimitrana, acesta fiin în prezent în stare latentă.

s-au amplasat peste 1800 arbori cursă echivalenţi pentru depistarea scolitidelor

protejarea puieţilor de răşinoase împotriva vătămărilor produse de vânat.

lucrări de depistare al dăunătorilor Ips t. Lymantria m. Tortrix viridana, Geometridae – Operopthera br., Erranis def., Semasia r.

În privinţa gradului de infestare al răşinoaselor cu Ipidae s-a constatat că suprafeţele infestate, sunt în continuă scădere şi în anul 2006, această stare fiind observată începând cu anul 2001. Nu s-au semnalat atacuri semnificative ale diferiţilor agenţi patogeni care să depăşească pragul critic, pentru care să fie necesare intervenţii urgente.

Se poate concluziona că starea de sănătate a pădurilor este una normală.

5.3.6. Suprafeţe din fondul forestier parcurse cu tăieri

În planul decenal de lucrări prevăzute în amenajamentele silvice se regăsesc diferite operaţiuni cum ar fi: tăierile de regenerare (tăieri progresive şi tăieri succesive cu regenerare naturală; tăieri rase, cu regenerare artificială), tăieri de igienă, extragerea produselor accidentale, precum şi tăieri de îngrijire.

Lucrările pentru tăierile de igienă, taierile accidentale şi de îngrijire presupun parcurgerea unei suprafeţe mari şi extragerea unei cantităţi de masă lemnoasă mică şi calitativ inferioară.

67

Tăieri rase în parchete mici

După tipul lucrării aplicate, suprafeţele parcurse cu tăieri în fond forestier variază după cum urmează: Tabelul 5.3.6.-1 Suprafeţele parcurse cu tăieri în fond forestier

Nr. crt.

Administrator Natura lucrării

Tăieri de regenerare

(ha)

Tăieri de produse accidentale+igienă

(ha)

Tăieri de îngrjire în

păduri tinere (ha)

1 Direcţia Silvică 810 5.258 870

2 Ocoale Silvice Private 1.540 9.802 2.514

Total 2.350 15.060 3.384

Total suprafeţe parcurse: 20.794 ha Sursa: Direcţia Silvică Sf. Gheorghe şi ITRSV Braşov

0

2000

4000

6000

8000

10000

Taieri de

regenerare

Taieri accidentale si

igiena

Taieri de ingrijire

ha

Suprafete parcurse cu taieri

Directia silvica

Ocoale Silvice

Private

În terenurile cu vegetaţie forestieră din afara fondului forestier suprafeţele parcurse cu taieri sunt următoarele: Tabelul 5.3.6.2 suprafeţele parcurse cu tăieri din afara fondului forestier

Tăieri de regenerare

Tăieri de produse

accidentale

Tăieri de igienă

Tăieri de îngrijire

Tăieri de transformare a

păşunilor împădurite

75 1.073 839 421 521

Total suprafeţe parcurse: 2.929 ha

68

5.3.7. Zone cu deficit de vegetaţie forestieră şi disponibilităţi de

împădurire În anul 2006 structura şi repartizarea fondului forestier în cadrul judeţului Covasna nu prezintă zone cu deficit de fond forestier, fiind în general destul de echilibrat repartizat în cadrul suprafeţei judeţului. Unele diferenţe existente în repartizarea vegetaţiei forestiere sunt legate de formele de relief şi de repartizarea terenurilor cultivate în cadrul judeţului. Pe total judeţ procentul acoperirii cu vegetaţie forestieră se ridică la cca. 47%.

5.3.8. Suprafeţe de teren scoase din fondul forestier pentru alte utilizări

Faţă de anul 2005 când au fost scoase din fondul forestier 1,0 ha, în anul 2006 s-a scos din circuitul forestier o suprafaţă de 23 ha. Din această suprafaţă, 9 ha au fost scoase temporar din fondul forestier şi nereprimite.

5.3.9. Suprafeţe de păduri regenerate în anul 2005 O atenţie deosebita în cadrul lucrărilor prevăzute în amenajamentele silvice se acordă lucrărilor de împădurire şi regenerare naturală a arboretelor. Asigurarea permanenţei vegetaţiei lemnoase în fond forestier se realizează prin două metode şi anume regenerarea naturală prin aplicarea tratamentelor de lungă durată sau prin împădurirea artificială a terenurilor în care s-au aplicat tăieri rase sau în terenurile fără vegetaţie forestieră. Situaţia acestor lucrări este prezentată sintetic în tabelul de mai jos: Tabelul 5.3.9 Situaţia regenerărilor din fondul forestier al judeţului Covasna

Administrator Proprietate Regenerari

naturale Regenerari artificiale

Nr. Puieti Reconstructie

ecologica Nr.

Puieti

RNP

FF proprietate publică a statului

85.00 107.00 644,000

20.5 34,000

FF proprietate privată

9.00 24.00 123,000

Ocoale silvice private

Păduri proprietate publică a unităţilor

administrativ-teritoriale

117.00 97.00 730,000 2.0 25,000

Păduri proprietate

privată

Total 211.00 228.00 1,497,000 22.5 59,000

Total regenerat: 461,5 ha

5.3.10. Presiuni antropice exercitate asupra pădurilor. Sensibilizarea

publicului Pădurea constituie şi în zilele noastre o sursă importantă de venit dar şi un element important în societatea din mediul rural.

Punctual s-a constatat sustragerea de material lemnos din fondul forestier atât de stat cât şi particular. Datorită sistemului de pază şi protecţie a pădurilor aceste cantităţi de masă lemnoasă sunt nesemnificative iar situaţia este ţinută sub control.

69

Pentru contracararea agresiunilor împotriva fondului forestier s-au intensificat acţiunile la controlul circulaţiei materialului lemnos prin organizarea de acţiuni comune cu IJP Covasna, Jandarmerie şi Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare. Intervenţiile se desfăşoară pe baza unui plan comun de acţiune. Totodată se fac instructaje periodice cu personalul din subordine care are atribuţii de pază a pădurilor, în vederea aprofundării cunoştinţelor legislaţiei silvice în vigoare. De asemenea s-au intensificat acţiunile de conştientizare a populaţiei asupra importanţei fondului forestier, atât ca sursă de materie primă cât şi ca vector de îmbunătăţire a factorilor de mediu.

5.3.11. Impactul silviculturii asupra naturii şi mediului Silvicultura prin complexitatea activităţilor are rolul de a conduce lucrările de înfiinţare şi dirijare a vegetaţiei forestiere din fondul forestier naţional precum şi de pe

alte diverse terenuri. În terenurile descoperite periclitate de eroziuni în diferite faze de evoluţie, prin lucrări silvice se aleg soluţii optime pentru înfiinţarea de arborete şi eliminarea acţiunilor negative de eroziune. Aplicarea diverselor soluţii tehnice asigură funcţia economică prin crearea unor arborete de calitate superioară. Instalarea pădurii are un rol deosebit de important, pe lângă funcţia de producţie masă lemnoasă, şi un rol de protecţie

concretizat prin asigurarea funcţiilor hidrologice în bazine, prevenirea spălării versaţilor, consolidarea cursurilor de apă, fixarea prundişurilor şi grohotişurilor, fixarea haldelor de steril. Funcţiile de protecţie a pădurii sunt din ce în ce mai importante şi ele sunt sprijinite tot prin activităţi silviculturale. Funcţiile de protecţie a solului şi apei au o importanţă deosebită chiar dacă ele nu pot şi cuantificate finaciar, la fel de important este şi rolul pădurilor în circuitul carbonului. De asemenea, pădurea creează un microclimat specific care duce la diminuarea şi modelarea extremelor climatice şi creează o ambianţă favorabilă pentru muncă şi recreerea oamenilor.