32 Rațe mari pe ape mici Îngheț și dezgheț · PDF fileAurel Neagu Layout/Design CREA...

Îngheț și dezgheț36

NR. 61•aNUL MMXVIII

Omul, natura și fauna cinegetică

3

Street fishingla Sulina

32

Rațe maripe ape mici

10 ww

w.a

gvps

.ro

IANUARIE

REDaCȚIaPreședinte

dr. ing. Neculai ȘelaruPreședinte executiv

ing. Mugurel DrăgănescuRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

ing. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICacad. dr. Atilla Kelemendr. ing. Nicolae Goiceadr. ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Tipărit la ARTPRINT SRLTel. 0723-130.502,

E-mail: [email protected] destinate tipăririi vor fi în format digital.

Publicate sau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolelepublicate nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor și

nu reflectă în mod necesar opinia redacției. Reproducereaoricărui material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 61/IANUARIEMMXVIII • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

6

8

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintăPreședinte: Neculai Șelaru; Președinte executiv: Mugurel Constantin Drăgănescu;Vicepreședinți: Florin Iordache, Atilla Kelemen, Teodor Bentu.Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Gorj), Iosif Benke (Harghita, Covasna, Mureș),Sorin Viorel Bronț (Bihor, Satu Mare), Virgil Cadăr (Vaslui, Iași, Botoșani), LiviuComan (Călărași, Giurgiu, Ilfov), Filip Georgescu (Argeș, Olt, Dolj), Ovidiu Ionescu(Brașov, Sibiu, Alba), Cornel Lera (Timiș, Arad, Hunedoara), Eusebiu Martiniuc(Vrancea, Galați), Dorin Mărescu (Caraș Severin, Mehedinți), Radu Iulian Micu(Constanța, Tulcea), Sorin Minea (București), Laurențiu Radu (Brăila, Buzău, Ia-lomița), Florică Stan (Dâmbovița, Prahova, Teleorman), Horia Vasile Scubli (Ma-ramureș, Sălaj, Bistrița, Cluj), Gheorghe Vrânceanu (Bacău, Neamț, Suceava).

VâNăTOaRE3 EDITORIALOmul, natura și fauna cunegetică5 PE }EAVA PU{TIINeatenția dăunează grav vânătorii6 STUDIUCinegetică (II)8 DE SEZONRațe mari pe ape mici9 GASTRONOMIERață la cuptor cu sos dulce-acrișor și rozmarin10 ACTUALITATEPlanuri noi pentru vânătorii franceziîn 201812 RESTITUIRIProbleme istorice14 OMAGIUÎn memoriam... Regele Mihai I al României14 CARTEGhidul păsărilor15 ARMECarabina cu repetiție Sauer 101 (I)16 DIN TERENCarol și rațele18 REPORTAJTrei arme și un ciochinar de speranțe20 CERCETAREStatistica populațiilor de mistreți în perioada 1940-1949

22 POVESTIRIUn „foc” neobișnuit25 PLANTE T~M~DUITOAREMesteacănul26 UMORBuline • Caricaturi

PESCUIT28 COMPETI}IICampionii A.G.V.P.S. de pescuitcompetițional 201729 ECHIPAMENTLansetele pentru pescuitul cu mușteartificiale30 SPINNINGCum să „le rupi fâșul” iarna32 DELTA DUN~RIIStreet fishing la Sulina33 GASTRONOMIEBudincă din pește34 DE SEZONCu gândul la „vremea copcii”36 PESCUIT LA R~PITORIÎngheț și dezgheț38 ECHIPAMENTNălucă mare, știucă mare (II)40 Solunar – Rebus – Mica publicitate

32

34

IANUARIE 2018 | 3

VÅN~TOAREEditorial 3

Pe țeava puștii 5Cinegetică (II) 6

Rațe mari pe ape mici 8Reportaj de sezon 18

Mistrețul în perioada 1940-1949 20

IANUARIE

EDITORIAL

Speciile de faună sălbatică au evoluat, de-a lungul a milioane de ani de istorie naturală,prin adaptarea treptată la schimbările survenite în mediul înconjurător. Pentru a seadapta la acest mediu, speciile la care ne referim au beneficiat de un anumit arsenalgenetic de arme defensive, care le-a permis să-și modifice neîncetat însușirile fizice șicomportamentale, așa încât să poată face față acestor schimbări, la început naturale.

Omul, natura și fauna cinegeticăNECULAI ȘELARU

Foto: NECULAI ȘELARU

Î n acest cadru se impune să înțe-legem echilibrul stabilit în modnatural, într-un mediu puțin an-

tropizat, între speciile cinegetice șidușmanii naturali ai fiecăreia dintreele, prin dușmani naturali înțelegândorice vietate, exclusiv omul, careucide o altă vietate, în oricare din sta-diile de dezvoltare a acestora. Inclusivîn stadiile de ou, în cazul păsărilor.

Omul a intervenit mai târziu darhotărâtor, relativ recent la scara isto-riei, în viața faunei sălbatice, inclusiva faunei cinegetice de care ne ocu-păm. Față de evoluția celorlalte vie-țuitoare, omul a evoluat însă mult mairapid, punându-le, direct și/sau indi-rect, în situații cărora unele dintreacestea nu le-a putut face față. Cumsă se mai opună viețuitoarele sălba-tice, prin adaptare rapidă, la profun-dele transformări care au avut și auloc, în prezent, în mediile agricol și fo-restier de viață? La despăduririle, des-țelenirile și desecările din trecut s-auputut adapta cumva din mers, cu ex-cepția unor specii, cum ar fi dropia șispârcaciul. La agricultura ultra mo-dernă actuală, bazată pe mecanizaredistructivă pentru unele vietăți, pechimizare otrăvitoare altele aparentnevizate și pe monoculturi întinse șipure, precum și la transformarea în-tinselor fânețe naturale în pășuni se-lenare și a bălților care au mai rămasîn bazine piscicole curate, pare să nuse mai poată adapta o mulțime de altespecii sălbatice, printre care foartemulte de interes cinegetic.

Dăm ca exemplu de mamifere șipăsări în real declin populațional înultima perioadă, devenite amenințateîn Europa și implicit interzise la vână-toare, următoarele specii: vidra,nurca, pisica sălbatică, hamsterul, bă-tăușul, becațina mare, cocorii, corco-deii, cârsteii, culicii, eiderul,ferestrașii, gâsca de semănătură,gâsca cu gât roșu, nagâțul, rața cu capalb, rața cu ciuf, rața roșie, sitarul demal, țigănușul și altele. Continuămexemplele cu alte specii cinegeticevulnerabile, în ușor sau mai accentuatdeclin populațional din aceeași cauzăa schimbărilor rapide din mediul în-conjurător, care se impun a fi vânatecu mare precauție: iepurele, capranea gră, marmota, potârnichea, prepe-lița, turturica, sitarul, ierunca, rața cucap castaniu, sturzul cântător etc.

În condițiile și din motivele ară-tate, anumite categorii de protecțio-niști ai naturii au intervenit, îndeosebi

în ultima perioadă, în interesul con-servării speciilor amenințate cu dispa-riția sau devenite vulnerabile. Iarprintre aceștia, primii au fost neîndo-ielnic vânătorii, conștienți de faptul căîmpuținarea speciilor și efectivelorcelor admise la vânătoare le va scă-dea, în mod evident, posibilitățile depracticare a activității tradiționalecare-i pasionează și pe care a desfășu-rat-o cu măsura de-a lungul timpului,actualmente cu precauție.

Efortul rațional, protecționistși/sau conservatorist al vânătorilormoderni, manifestat prin restricțio-nări benevole, legale și etice a posibi-lităților lor de exercitare a vânătorii,precum și prin ocrotirea și îngrijireareală a faunei cinegetice, a fost și estestânjenit însă, într-o mare măsură, delipsa de voință a autorităților statuluipentru o pregătire mai atentă a viito-rilor vânători și pentru conștientiza-rea celor contemporani în legătură cufragilitatea obiectului lor de activitate,în condițiile degradării tot mai accen-tuate a mediului înconjurător și almodernizării armelor și echipamen-tului auxiliar pentru o vânătoare prea

facilă. De aceea, foarte mulți vânători,mai ales tineri, se echipează, dacă ledă mâna, cu cele mai eficiente armeși muniții de vânătoare, precum și cuechipament auxiliar la fel de perfor-mant, chiar interzis la vânătoare înRomânia, pe care, cu certitudine, îl șifolosesc. Pentru că un astfel de echi-pament compensează, într-o oarecaremăsură, nepriceperea și neîndemâna-rea vânătorilor în cauză.

În contextul prezentat, era nor-mală apariția altor și altor protecțio-niști și conservaționiști ai naturiiînconjurătoare, pe lângă vânătorii cumai vechi preocupări în materie. Pro-tecționiști și conservaționiști care s-arimpune să colaboreze cu vânătorii șisă acționeze împreună, sinergic, pen-tru ocrotirea, îngrijirea și, până laurmă, salvgardarea speciilor amenin-țate. Acest lucru pare că încă nu s-aputut înțelege, nici dintr-o parte și nicidin cealaltă. În primul rând, din cauzaefortului celor din urmă de a minima-liza rezultatele celor dintâi, din inte-rese materiale de moment, precum șidin dorința și graba lor de afirmare însocietate, dar nu numai. Fiindcă nuputem să nu observăm și o anumită fi-nanțare internațională ocultă, aparentfără logică, a extremiștilor „verzi” îm-potriva vânătorii și vânătorilor.

În concluzie putem afirma că,după o istorie milenară a conviețuiriipașnice a omului cu natura și a vână-torului cu fauna cinegetică, ne apro-piem vertiginos de un moment crucial,când v-a trebui să decidem, tranșant șicu mult discernământ, restricțiile jus-tificate și măsurile eficiente pe care lemai putem lua, pentru protejarea șiconservarea reală a mediului nostruînconjurător, în componența căruiaintră și fauna cinegetică.

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Omul, natura și fauna cinegetică

Omul a intervenitmai târziu dar

hotărâtor, relativ recent lascara istoriei, în viațafaunei sălbatice, inclusiv afaunei cinegetice de care neocupăm. Față de evoluțiacelorlalte viețuitoare, omula evoluat însă mult mairapid, punându-le, directși/sau indirect, în situațiicărora unele dintre acesteanu le-a putut face față.

IANUARIE 2018 | 5

Invitație la reflecție…Pe țeava puștii OPINIE

Mă poate contrazice cineva dacă afirm că neatenția arătată în timpul partidelor devânătoare este una din cauzele incidentelor cu sfârșit tragic? Sau că lipsa de organizareși slaba pregătire vânătorească pot aduce uneori mari suferințe și durere unor familii,fiindcă unii dintre vânători iau în derâdere atitudinea de cumpătare șiresponsabilitatea vănătorească? Este greu să-ți imaginezi cât poate fi de acută lipsa deprecauție pentru unii care apasă la întâmplare pe trăgaciul armei de vânătoare fără săvadă bine animalul sălbatic, fără să gândească și să verifice atent locul unde vânează.

Neatenția dăunează grav vânătoriiELIADE BĂLAN

A m văzut multe în exercițiulgazetăresc derulat neîntre-rupt mai bine de trei decenii,

însă atâta deficit de prudență ca lapartida de vânătoare organizată pe uncâmp din Dâmbovița, unde fiul prima-rului din Ludești a fost împușcat mor-tal, în timp ce se afla la vânătoare demistreți, de paznicul fondului de vână-toare, nu am întâlnit nicăieri. Atenție,vorbim de un om cu atribuții profesio-nale, care a obținut această funcție depaznic al unui fond cinegetic în bazaunor școlarizări obligatorii și unei eva-luări tehnice, una dintre ele fiind aceeade vânător calificat. Prin urmare, erafiresc că acest păzitor să fie de două orimai atent la modul cum se desfășoarăpartida de vănătoare de mistreți șicum se poziționează în teren cei șapteparteneri de vânătoare dâmbovițeni.Ca și în alte cazuri asemănătoare, cuoameni răniți din neglijență, cândatenția scapă de sub control, iar con-centrarea devine apatică, inevitabilulnu mai poate fi oprit. Paznicul le-aspus anchetatorilor că l-ar fi confundatpe barbatul de 30 de ani cu un mistreț!La un moment dat, victima ar fi intratîntr-un tufiș, iar în momentul în care aieșit de acolo, paznicul a tras.

Știu, se pot găsi oameni care spun„se mai întâmplă!”. Ce să credem, că înacest caz a fost o simplă scăpare sau,mai degrabă, avem de-a face cu dezin-teres, neglijență, lipsă de concentrare,incompetență și, mai grav, cu prostiaomenească? Din păcate, la fel ca în ce-lelalte evenimente nedorite înregis-trate în ultima parte a anului trecut –vezi cazul bărbatului din Bihor împuș-cat mortal sau al vânătorului din Lă-pușul Românesc, răpus și el de glonț –normele și regulile vânătorești au fostdin nou încălcate în modul cel maigrav. Au fost nesocotite cele mai ele-mentare obligații care stau la baza or-ganizării unei partide de vânătoare pebază de autorizație colectivă. Mă refer

atât la cei care aveau obligația să-i in-struiască pe vânători, cât și la cel careavea misiunea să supravegheze vână-toarea în conformitate cu planul de or-ganizare. Se pare că toți participanțiiau trecut printr-o stare de neglijențăîndelungată și dezonorantă. O partedin ei au avut o atitudine de amatori,

atâta timp cât nu au respectat și nu ausolicitat respectarea regulile impusecu ocazia organizării unei astfel de vâ-nători.

Am dat acest exemplu deloc în-tâmplător. Suntem la început de AnNou și cred am ajuns într-o situație încare trebuie să analizăm mai profundastfel de situații, în care disciplina vâ-nătorească este nesocotită și tratatăinadecvat. Lucrurile nu trebuie lăsatesă coboare la un nivel amenințător, cupericole și lucruri care schimbă sensulnormalității. Ca și în alte profesii, lavânătoare nu trebuie să ieși „dinrând”, să faci fasoane, nesocotind dis-ciplina și regulamentul pe care te-aiangajat să le respecți ad litteram, cândai primit autorizația de vânătoare.

Pregătirea vânătorească, simțulvalorilor, conștiința datoriei, corecti-tudinea și disciplina nu sunt mărunți-șuri, cum din păcate apreciază unii, cifactori relevanți pentru un exercițiuvânătoresc cu adevărat sănătos.

Suntem la început deAn Nou și cred că am

ajuns într-o situație în caretrebuie să analizăm maiprofund astfel de situații,în care disciplinavânătorească estenesocotită și tratatăinadecvat. Lucrurile nutrebuie lăsate să coboare la un nivel amuțitor, cupericole și lucruri careschimbă sensulnormalității.

Formele vieții conjugale la păsări

Ne vom limita expunerea la mono-gamia și poligamia speciilor de păsăride interes cinegetic. Monogamia aces-tora este o formă de conviețuire întredoi soți, care rămân împreună celpuțin în perioada nupțială și la caremasculul participă sau nu la amenaja-rea cuibului, clocitul ouălor și crește-rea progeniturii, după caz. În situațiapoligamiei, rolul masculului se mărgi-nește la fecundarea mai multor femeleîn perioada nupțială, fără a participa,în vreun fel, la amenajarea cuibului, laclocit și la creșterea progeniturii.

Din cauza diferențelor deja antici-pate, monogamia la păsări prezintătrei grade distincte:

Monogamia de gradul A, încare soții conviețuiesc de la în-

ceputul perioadei nupțiale până la in-dependența progeniturii ori chiar maimulți ani. Ambii soți i-au parte laamenajarea cuibului, la clocirea ouă-lor și la hrănirea puilor. Aceastăformă de monogamie o întâlnim laspeciile nidicole, printre care porum-

beii, guguștiucul și turturica, precumși la păsările răpitoare de zi (acvile,ulii, vulturi, șoimi) și de noapte (buf-nița, huhurezul, ciuful, striga, cucu-veaua). Dintre speciile nidicole, dinaceastă categorie, mai amintim doarcocorul. Cei mai mulți cercetători atri-buie acestor specii monogame de gradA o conjugalitate pe viață, care ar luasfârșit doar ca urmare a morții unuiadin soți. Cu toată fidelitatea atribuităacestor specii, s-a dovedit însă, pebază de cercetări științifice și inelării,unele excepții de la regulă.

Monogamia de gradul B, în caresoții conviețuiesc pe durata

unuia sau mai multor sezoane de repro-ducere, în unele cazuri toată viața, darmasculul nu i-a parte la amenajarea cu-ibului și la clocitul ouălor. Totuși acestarămâne în apropierea femelei care clo-cește și se atașează grupului familiar deîndată ce puii au părăsit cui bul, colabo-rând cu femela la conducerea, creștereași ocrotirea acestora. O astfel de mono-gamie este specifică potârnichilor, gâș-telor și lebedelor. Masculul depotârniche poate chiar înlocui, după

eclozare, femela mamă, în caz de pier-dere a acesteia. Și în acest caz de mo-nogamie au fost observate excepții dela regulă, apreciate ca rare, de despăr-țire sau adulter.

Monogamia de gradul C, în caresoții rămân împreună numai pe

durata perioadei nupțiale, după caremasculul părăsește consoarta cloci-toare. În această categorie se înca-drează rațele, prepelița, ierunca, sitarul,becaținele și cârsteiul de câmp. Totuși,unii autori susțin că masculul de prepe-liță ar rămâne în apropierea femelei clo-citoare și s-ar alătura grupului familiardupă părăsirea cuibului de către pui.

Poligamia la păsări este caracteris-tică speciilor cu dimorfism sexual evi-dent, cum sunt cocoșul de munte,cocoșul de mesteacăn și fazanul.Această formă conjugală se caracteri-zează prin aceea că un mascul împe-rechează mai multe femele, pe care lepărăsește imediat ce acestea încep clo-citul. De asemenea, se caracterizeazăși prin faptul că masculii nu participă,în nici un fel, la amenajarea cuibului,clocitul ouălor și creșterea puilor.


STUDIU


În lumea faunei cinegetice, compusă din păsări și mamifere, întâlnim toate formelevieții conjugale: monogamie, poligamie, poliandrie și promiscuitate. O stabilire clara auneia dintre ultimele trei forme conjugale, pe specii, nu se poate face însă cu siguranță.Fiindcă poligamia este înlocuită uneori, în anumite condiții și la anumite specii, cupoliandria sau promiscuitatea. De aceea vom încerca să abordăm sistematic, mai întâipentru păsări, apoi pentru mamifere, primele două forme principale ale vieții conjugale.

1

2

Cinegetică (II)FORMELE VIEȚII CONJUGALE NECULAI ȘELARU

3

Formele vieții conjugale la mamifere

Acestea prezintă unele particulari-tăți față de formele vieții conjugale lapăsări, dar și similitudini. Oricum,conjugalitatea a fost și este mai greude urmărit la mamifere decât la pă-sări, în condițiile în care activitatealor, inclusiv nupțială și de creștere aprogeniturii, se desfășoară preponde-rent noaptea. Din această cauză dăi-nuiesc încă aprecieri confuze,generate și de situațiile de abatere dela regulă întâlnite frecvent în natură,care ne pot conduce la concluzii gre-șite. Atunci când o ursoaică în căldurieste urmărită de 2-3 urși masculi,când dintr-o vizuină se scot, în pe-rioada împerecherii, o vulpe și 3-4vulpoi sau când o lupoaică este urmă-rită, în luna februarie, de 2-3 lupi, sepoate trage concluzia greșită că speciaar fi poliandră. Spre deosebire de si-tuația unui urs matur dominant, ceîmperechează mai multe femele dinteritoriul ocupat, care ne duce cu gân-dul la poligamie. Toate aceste obser-vații și/sau constatări ne pot duce laconcluzia poligamiei sau poliandrieiunor specii monogame.

În realitate, speciile carnivore saupreponderent carnivore, cum suntlupul, râsul, pisica sălbatică, vidra, șa-calul, jderii, dihorul, nurca și herme-lina, precum și unele dintre celeomnivore, cum sunt ursul și viezurele,sunt specii monogame. Celelalte, adicăplantivorele, din categoria cărora facparte cerbii, căpriorii, capra neagră,muflonul și iepurii, precum și uneleomnivore, din categoria cărora amin-tim mistrețul, sunt specii poligame.

Analiza formei vieții conjugaleprin prisma participăriimasculului la creștereaprogeniturii.

Dacă cineva se mai îndoiește deforma vieții conjugale, este îndeajunssă analizeze modalitatea în care pă-rinții participă sau nu la creștereaprogeniturii. Analiza este valabilăatât în cazul păsărilor, cât și în cazulmamiferelor de interes cinegetic.

Această analiză ne conduce la oprimă concluzie, anume că puii car-nivorelor sunt mult mai tardivi îndezvoltare decât puii plantivorelorsau granivorele, care sunt mult maiprecoci din acest punct de vedere.

Carnivorele aparțin, fără excep-ție, faunei cinegetice cu pene nidi-colă, la care puii rămân în cuib 50-60zile, și faunei cinegetice cu păr tar-dive în dezvoltare, care își crește puiiîn vizuini sau culcușuri cam tot atâta

timp (60 zile). Cealaltă categorie defaună cinegetică plantivoră cuprindespeciile de păsări nidifuge și de ma-mifere precoce, a căror progeniturănu rămâne mult timp la locul ecloză-rii sau nașterii (cuib, culcuș, vi-zuină), ci pleacă cu părinți imediatdupă uscarea corpului (penelor saupărului).

Explicația constă în faptul că puiinidicoli și respectiv tardivi în dezvol-tare trebuie hrăniți de ambii părințipână la părăsirea cuibului, culcușuluisau vizuinii, după caz, și încă cevatimp după aceea. Păsările o fac prinaducerea prăzii la cuib, de cătreambii părinți, pe când mamiferele îșialăptează puii în prima etapă, ur-mând aducerea prăzii la culcuș sauvizuina în a doua etapă, tot de ambiipărinți. Soții continuă să hrăneascăîmpreună pui și să-i învețe să vâneze,până ce aceștia devin independenți.

Păsările nidifuge și mamifereleprecoce își reduc activitatea de pă-rinți, numai femela în cazul speciilorpoligame, doar la conducerea proge-niturii în căutarea și găsirea hranei,adăpostului și liniștii.

Excepție de la regulile prezentatefac urșii și viezurii, specii omnivoremonogame, la care femelele alăp-tează puii în bârlog sau vizuină înprimă fază, fără a le aduce hrană, caapoi să-i conducă în căutarea și găsi-rea hranei, comportându-se altfeldecât carnivorele, plantivorele șiunele omnivore (mistrețul).

ConcluzieFormele vieții conjugale sunt im-

portante de cunoscut, în primul rândde cinegeticieni și vânători, fiindcă eisunt cei dintâi și direct interesați denivelul și structura optimă a stocurilorreproductive, sănătoase și viguroasede faună cinegetică, urmărite prin ex-tragerea surplusurilor populaționale,din categoriile de vârstă și sex exce-dentare. Aceasta deoarece în cinege-tică, într-un fel sunt urmăritenivelurile și structurile populaționaleîn cazul speciilor monogame și în altfel în cazul celor poligame.

–Prelucrare concisă din „Biologia și Principiile culturii vânatului”, de A.M. Comșia.

IANUARIE 2018 | 7

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

R ațele sălbatice nu fac excepțiede la regulă și, în condițiiledate, temperaturi cu plus, ce

nu au mai înghețat apele, nici chiar pecele mai puțin adânci, caută zonele celemai favorabile, pentru a se deplasa câtmai puțin de la locurile de hrană la celecu apă și cele pentru înnoptat. Dacă deregulă, la acest timp din an, rațele seconcentrau pe apele lacurilor cu supra-fețe întinse, ce nu înghețau complet, numică ne va fi surprinderea dacă, pe ast-fel de vreme călduță, fără ger și fără pic

de zăpadă, le vom găsi în locuri în carenu ne-am fi așteptat să le întâlnim înaceastă perioadă.

Observarea atentă a terenuluiAșa cum procedam înaintea des-

chiderii sezonului la rațe, și acum ob-servarea atentă a terenului, cel puținla câteva zile dacă nu zi-de-zi, nepoate aduce informații prețioase des-pre mișcarea rațelor sălbatice, despretraseele lor zilnice și, mai ales, despreschimbarea acestor trasee și a noilor

locuri pe care rațele le preferă în con-dițiile de vreme caldă, fără zăpadă,fără ger și fără ape înghețate.

Dacă atunci când gerul prindea încleștii de argint apele bălților, rațeleerau dispuse sau mai bine zis forțatesă facă deplasări lungi peste zi, la șide la locurile de hrănire și cele cu apă,unde și înnoptau, acum vor alege celemai apropiate locuri cu apă, fie elechiar și foarte puțin adânci, aflateuneori chiar în vecinătatea celor încare se hrănesc peste zi. Așa se face,și asta nu trebuie să ne surprindă, căle putem găsi chiar și pe ochiurile deapă formate în adânciturile câmpului,mai ales dacă terenul dimprejur arehrană suficientă, rămasă în urma re-coltării culturilor agricole. Toate aces-tea în condițiile de vreme deosebit decaldă pentru acest început de an. Pro-fitând de apa liberă de gheață, vor ră-mâne chiar și pe ochiurile mici cu apăbăltită, în imediata apropiere a locu-rilor cu hrană, scutind efort și timpprețios, pe care îl vor dedica hrănirii,odihnei și acumulării de rezerve deenergie pentru timpuri mai asprecare, după tradiție, vor să vină…!

La locuri noi, strategii noiDacă am găsit noile locuri cu apă

mică unde rațele se adună, cel mai


DE SEZON

Rațe mari pe ape miciText și fotografie MAC

Spre deosebire de tradiția cu care ne-a obișnuit, luna lui Gerar a început cu vreme ce asemănat, pe alocuri, mai mult cu vremea de primavară decât cu gerul năprasnic cu carene întâmpina cu ani în urmă! Mersul vremii pare să continue să se schimbe și, odată cuacesta, și viețuitoarele sălbatice își schimbă obiceiurile. Vor încerca să se adapteze câtde repede posibil la modificările ce intervin în viața lor, determinate de schimbările,mai mult sau mai puțin drastice, ale vremii.

greu de îndeplinit rămâne probabil in-stalarea standului de vânătoare. Deregulă, câmpurile sunt deschise și cupuțină vegetație sau structuri deteren, așa că imaginația, ingeniozita-tea și îndemânarea fiecăruia va fipusă serios la încercare. Dacă vegeta-ția rămasă pe teren permite, o putemfolosi pentru a ne adăposti. La fel șiorice adâncitură, canal sau movilițăde teren. Cu cât mai apropae de mar-gine apei și de formația de atrape, cuatât mai bine. Și pentru că veni vorbade atrape, de data aceasta formațiapusă pe apă nu trebuie să fie prea nu-meroasă, 15-20 de exemplare sunt su-ficiente, câteva siluete pe conturulapei, câteva la 2-3 metri de mal, așe-zate cât mai firesc. Fie că folosim oschemă în formă de V – cu două laturiegale, sau de J – cu o latură mailungă, porțiunea din mijloc trebuie săfie liberă, pentru a oferi loc pe apăpentru rațele ce se apropie. Printre si-luetele de rață mare puteți pune și 3-4 rațe mici, grupate pe o latură, câtmai firesc posibil. De asemenea, pen-tru că de data acesta câmpul cu hranăeste în imediata apropiere a apei, câ-teva siluete plasate pe câmp, la câțivapași de malul apei, vor da un plus derealism formației.

Echipamentul camuflaj nu trebuiesă lipsescă, în culori cât mai apropiatede nuanațele terenului la momentulrespectiv, iar nemișcarea în stand tre-buie să fie „regula numărul 1”. Acui-tatea vizuală a suratelor din înalturieste bine cunoscută! Cât privește fo-losirea chemătorilor, rămâne ca mă-iestria și experiența fiecăruia să îșispună cuvântul, chemările mai do-moale sau mai agresive urmând a fifăcute în funcție de comportamentulrațelor ce se apropie.

Beneficiind de informațiile culesedin teren, ne vom putea bucura defrumusețea a cel puțin câtorva zile devânătoare, atât cât suratele vor ră-mâne să frecventeze locurile și pânăcând, eventual, vor fi deranjate de re-petatele focuri de armă și vor pleca încăutarea altor locuri. Dacă vremeacaldă va continua, va trebui să reluămobservațiile în teren și „jocul” se varelua de la capăt, în condiții noi, pânăcând vom găsi din nou rațele mari peape mici…!

Ingrediente: o rață sălbatică tă-iată în patru, 250 ml de sos dulce-acri-șor, două felii de unt, un pahar de vinalb sec, 3-4 căței de usturoi, o lingurăde miere și o lingură de oțet balsamic,cimbru, câteva fire de rozmarin, sareși piper.

Prepararea sosului: se pune sosuldulce-acrișor la foc mic într-o crăti-cioară. Când se încinge, adăugămvinul alb și lăsăm la fiert timp de 10minute. Adăugăm usturoiul tocat mă-runt și cimbrul, oțetul balsamic șimierea și lăsăm să fiarbă timp de 10minute.

Preparare: condimentăm rața cuamestecul de sare, piper și cimbru, oungem cu unt și o dăm la cuptor pânăse rumenește uniform pe toate păr-țile, timp în care o ungem cu sosuldulce-acrișor preparat anterior.

Servire: când este gata, servimcarnea pe farfurii încălzite și adăugămdin belșug sosul rămas. Putem garnisicu legume date la abur și ornăm cu câ-teva fire de rozmarin. Un pahar de vinroșu, demisec/sec, shiraz/pinot noir,va adăuga un plus de savoare bucate-lor.

Poftă bună!

IANUARIE 2018 | 9

RAȚĂ LA CUPTOR CU SOSDULCE-ACRIȘOR ȘI ROZMARINNANA NINA

GASTRONOMIE VÅN~TORESC~

Rața sălbatică a făcut dintotdeauna deliciul unui prânz cupreparate gătite din vânat. Pregătită cu sos dulce-acrișor,va aduce cu siguranță aprecierile oaspeților invitați.

Î ntr-o lume în care biotopurile seschimbă și, odată cu ele, și men-talitățile, ne întrebăm, firesc:

cum va arăta vânătoarea în 2040?Această întrebare va face obiectul pri-mului proiect-studiu ce va fi între-prins de o fundație franceză, iarpentru buna organizare a uriașuluiproiect au fost stabilite trei axe.

Prima o constituie ecosistemelenaturale: în ce măsură schimbările cli-matice, artificializarea solului și, maiales, transformarea practicilor agri-cole, riscă să afecteze, pe termenlung, biodiversitatea?

Cea de-a doua axă urmărește diver-sitatea practicilor de folosire a naturiide către turiști, vânători, cicliști, călă-reți etc. Ce consecințe ar putea aveaaceste activități asupra lumii sălbatice?

În fine, cea de-a treia axă vizeazămutațiile care răstoarnă raportulom/animal și eventualele repercusiuni,mai ales pe plan juridic (dezvoltareacurentelor animaliere, politizarea „cau-zei animale” etc).

Studiul menționat poartă numelede „Vânătoare, Natură și Societate2040” și se va desfășura pe o perioadăde doi ani. Trimestrial vor fi elaboraterapoarte și tot trimestrial vor avea locdezbateri care vor reuni oameni de ști-ință, experți și „actori” parteneri. Esteun proiect ambițios care merită atențiavânătorilor de pretutindeni, iar noivom încerca să urmărim evoluția sa șisă vă aducem informații suplimentare.

Cel de-al doilea proiect, mai vechidar mereu de actualitate, privește ges -tiunea lupului în Franța. În decembrie

anul trecut, guvernul francez expuneaplanul responsabil de management allupului pentru următorii 6 ani. Textul,care va intra în vigoare în 2018, pre-vede autorizarea împușcării a 10%din populația de lup. Este vorba des-pre un document „crucial”, care con-ține circa 100 de pagini și care vaghida toate acțiunile din teren pentruperioada 2018-2023, în sensul de „aasigura conservarea canidelor și de alua în considerație nemulțumirile cres-cătorilor de oi”.

Reprezentanții ministerelor tran-ziției solidare (echivalentul ministere-lor mediului și al apelor și pădurilorde la noi) și cei ai agriculturii și ali-mentației au dezvăluit cele două pro-iecte de ordine care stabilesccondițiile în care un lup poate fi vânat


ACTUALITATE F.A.C.E.

Planuri noi pentruvânătorii francezi în 2018BIANCA IORIATTI

Noul an marchează, în general, un nou început. Este un moment în care speranțele suntmai mari ca niciodată. Și în domeniul cinegetic, iubitorii acestei activități pășesc cu tolbaplină de optimism în 2018. Am ales pentru primul număr al revistei noastre prezentarea,pe scurt, a două proiecte în materie de biodiversitate din Franța, țara care are cel maimare număr de vânători din Europa (1,2 milioane), situată din acest punct de vedereînaintea Spaniei (980.000) și a Italiei (700.000), dar care se confruntă, în același timp, cuo puternică mișcare protecționistă, care nu visează altceva decât anihilarea vânătorii.


– specie a cărei vânare este strict in-terzisă pe teritoriul francez și euro-pean – precum și numărul maxim deexemplare care poate fi recoltat încursul anului viitor.

Tensiunile dintre crescătorii deovine și ecologiști continuă să fieaprinse, iar nemulțumirile pe măsură,având în vedere că textele nu satisfacniciuna dintre tabere. Din aceastăcauză, totalitatea sindicatelor agricoleau boicotat reuniunea interministe-rială, denunțând „pozițiile tehnocraticeși dogmatice care condamnă păstoritulmilenar”.

Revenind la reuniune, dezbateriles-au bazat în prima fază pe cota delupi care ar putea fi extrasă anual pen-tru „a preveni pagubele importante înrândul turmelor de oi”, cu titlu de de-rogări la statutul de protecție a spe-ciei. Aceasta fusese stabilită la 40 deexemplare pentru sezonul 2017-2018(dintre care 38 au fost deja recoltate).

Prima schimbare majoră în viito-rul plan este că acest prag va fi actua-lizat în primăvară pentru a fi aplicatla 10% din populația de lupi, odată ceultima evaluare a efectivelor va fi cu-noscută. În mai, Oficiul național al vâ-nătorii și faunei sălbatice (ONCFS)evaluase 360 de lupi în Hexagon (cu23% în plus într-un an), număr careavansează tot mai mult. Din 2019,acesta va fi principiul aplicabil anual,cu posibilitatea ca prefectul regiuniiAuvergne-Rhone-Alpes, responsabilde coordonarea planului, să poatăsemna noi autorizații de împușcare înlimita unei cote suplimentare de 2%,în cazul în care cota de 10% „esteatinsă înaintea anului calendaristic”.

Aceste noi dispoziții au ca punctde plecare expertiza colectivă științi-fică privind viitorul lupului, publicatăîn martie sub coordonarea Muzeuluinațional de istorie naturală și aONCFS, care recomandă a nu se îm-pușca mai mult de 10% din populațiepentru ca aceasta să rămână „cel puținstabilă”. Viitorul plan ia în conside-rare faptul că trebuie să se ajungă lao populație de 500 de lupi până în2023, pentru ca aceasta să poată ficonsiderată viabilă.

Și modalitățile de „intervenție asu-pra populației de lupi” vor evolua. Ast-fel, de acum înainte acestea vor fiaplicate de-a lungul anului calendaris-tic începând de la 1 ianuarie până la 31decembrie și nu de la 1 iulie la 30 iunie,pentru a se evita ca plafonul să nu fieprea repede atins, în momentul estival,de vârf, când turmele urcă la munte.

Împușcarea pentru apărare, adicăcea efectuată în apropierea turmelor

supuse prădării, va fi facilitată. Crescă-torii vor fi mai ușor autorizați să facăuz de armă, „din momentul în care tur-mele lor nu pot fi protejate”. Cât pri-vește împușcarea de extragerenedestinată protecției unei turme pre-cise, dar care autorizează împușcareaîntr-o zonă definită a unuia sau maimultor lupi, în cazul în care alte mă-suri de protecție au eșuat, aceasta nupoate fi practicată decât în perioada 1septembrie - 31 decembrie, după apro-barea prefectului coordonator.

Pentru a fi despăgubiți, fermieriitrebuie să fi pus în aplicare cel puțindouă dintre următoarele măsuri deprotecție: câini de pază, țarcuri sauregruparea nocturnă a animalelor.Acest dispozitiv va fi „instaurat pro-gresiv și adaptat situației crescătorilor”în zonele în care lupul este prezent înmod permanent și atacurile acestuiasunt recurente.

Din partea asociațiilor de protecțieexistă regrete pentru că, spun repre-zentanții acestora, „s-ar favoriza împuș-

carea pentru apărare în timp ce eficiențaei nu este dovedită și poate fi chiar con-traproductivă”. Din partea crescători-lor, aceștia cer, printr-un comunicatcomun, „acordarea unui drept legitimde a-și apăra în permanență turmele”.

Proiectul promis de ministrul Ni-colas Hulot ar fi trebuit publicat dejala 1 ianuarie 2018, dar din cauza în-târzierilor legate de multiple dezacor-duri și, mai ales, de manifestațiilecrescătorilor, probabil va fi publicat la1 februarie, după o altă serie de con-sultări publice.

Cât privește noua susținere poli-tică a vânătorilor francezi, putemspune că, pentru prima dată în ultimii40 de ani, un președinte al Republicii,dl. Emmanuel Macron, și-a afirmat in-teresul pentru vânători și reprezen-tanții lor la finalul unei partide devânătoare pe celebrul teren de vână-toare de la Chambord. Cu ocazia zileisale de naștere, sarbatorită în pădureaChambord, și în fața tabloului de vâ-nătoare, președintele francez a adre-sat un mesaj clar și asiguratorresponsabililor cinegetici prezenți, ga-rantându-le că începând din ianuarie,la palatul prezidențial Elysée, se vaorganiza o reuniune pentru a se nego-cia și angaja cât mai repede progra-mul de reforme ale vânătorii franceze.Emmanuel Macron consideră că vână-toarea este o activitate populară, caretrebuie conservată.

Pentru Willy Schraen, președinteleFederației Naționale a Vânătorilor, pre-zența președintelui Republicii alături devânători este „în același timp o imensăonoare și o responsabilitate puternică. Vâ-nătoarea are datoria de a se transformapentru a răspunde mizelor societății deastăzi și pentru a contribui la atractivita-tea durabilă a terenurilor”.

IANUARIE 2018 | 11

Pentru WillySchraen, președintele

Federației Naționale aVânătorilor, prezențapreședintelui Republiciialături de vânători este «în același timp o imensăonoare și oresponsabilitateputernică. Vânătoarea aredatoria de a se transformapentru a răspunde mizelorsocietății de astăzi șipentru a contribui laatractivitatea durabilă aterenurilor».

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

„Desenul atât de potrivit al pictoruluiN. Mantu, din nr. 52 al foii noastre, îmidă ocaziune a mă ocupa în următoarelerânduri cu o pacoste a vânatului nostru.

Eu sunt proprietarul unei turme de oimai mare, într’o regiune a României,care e căutată foarte des de lupi. Afarăde aceasta sunt de mai mult de 20 de anivânător, și cred că am pricepere destulăde a examina și analiza această întrebaredin două părți.

Nu e nici un dubiu, că dulăii cari segăsesc la turmele de oi în țara întreagăsunt cel mai stricăcios element pentruvânătoare. E foarte clar că prin ți nerea lortot afară, dar mai mult prin hrana lor in -suficientă, încolțește la acești câini lăco-mia pentru vânat. Afară de aceasta maivine faptul că ciobanii iubesc mai multcâinii cari sunt încrucișați cu copoii, pen-tru că astfel ei capătă mai multă iubirepentru vânătoare. Pentru că ciobaniisunt de părere, că un câine care vânează

și mănâncă iepuri, este mai aspru și fațăde lupi! Astfel anual cade pradă câinilorcio bănești o parte foarte mare de că-prioare și iepuri tineri cât și nenumăratecuiburi de fazani, potărnici, rațe, chiar șicuiburi de pasări cântătoare. Și aceastaeste o cauză, pentru care vânătorii noștricât și reu niunile de vânătoare nu se potînsufleți pentru în mulțirea vânatului fo-lositor, care le impune cheltueli grozave(importarea vânatului etc.). Se aude totmereu din partea lor plângeri că dulăiiprădează totul. Fiecare vânător care iu-bește înmulțirea vâna tului folositor se vaîmpotrivi la folosirea dulăilor în modulcum se face astăzi.

Dar dreptatea ne impune ca să avempuțin simț și cu obiecțiunile ciobanului,și trebue să ne stăruim a-i arăta o cale,prin care își va putea păzi turmele salefață de răpitoarele flămânde. Cu sigu-ranță putem spune că în regiunele mun-toase și deluroase ale patriei noastre 5%

al acestor turme sunt prada lupilor. Acestlucru însemnează pentru oieri o pa gubăatât de mare, de nu-i putem învinui cândîși asigură averea lor și pe cheltuiala vâ-nătorii. Ținerea câinilor la turme, la noin’are din nenorocire mare importanță. ÎnElveția și Germania păstorii sunt ajutațide câini speciali (Deutscher Schäferhundetc), cari sunt instruiți de a ajută păstoriila pază turme lor în mijlocul pământurilorcultivate și în regiuni nefavorabile. Cu du-lăul nostru proprietarul vrea să depărtezelupii de turme.

Conform însușirii sale fricoase, se ri-dică lupul deabia noaptea din culcușulsău, iar ziua numai atunci când pradă,când nu mai poate răbda de foame. Șe-zând atunci pe o culme de deal, el exa-minează cu stomacul său flămândturmele cari pasc îngrijite de câini, și sca-pără când aude din satul apropiat zbie-retul unui vițel sau grohăitul unui porc.Nu mai cătră seară începe el a înconjuraturmele dela bătătură, făcând in jurul lortot cercuri mai mici. Întru cât câinii staula pază, chiar dacă sunt numai unul saudoi, el nu se apropie. Și când aude stri -gătele ciobanului ,,Hi-ha-he”, cari răsunăîn noaptea întunecoasă, el părăsește în-dată fața locului, fără nici un folos. Darvai, dacă se îndepărtează câinii de turme,chiar numai pentru un moment, fie ziuafie noaptea! Atunci în câteva săriturilupul se află în mijlocul turmei și-și mânăprada, luată vie, sărind tot în jurul ei,până la marginea pădurii, unde o rupe, șiapoi o duce până la culcușul său, de omă nâncă nesupărat. Căci în timpulacesta, pe alte coaste, se aude lătratuldulăilor, cari vânează după iepuri sau că-prioare și n’au nici o bănuială de ceea ces’a pe trecut.

Întotdeauna, când am auzit de stri-căciuni făcute de lupi, am putut constatacă dulăii în acest moment nu se aflau înapropierea turmei. Așa dar, oieriul trebuesă se îngrijească ca și câinii lui să rămânăpe lângă turme. După priceperea mea,acest lucru se poate face astfel, ca dulăiisă fie noaptea legați în tr’o anumită de-părtare în jurul turmei, iar ziua să poarte


Din „păsările vânătorului”RESTITUIRI

Probleme istoriceFRANC PLĂIEȘU

Răsfoind revistele vremurilor trecute, de după înființarea Uniunii Generale aVânătorilor din România ulterior înfăptuirii Marii Uniri, găsim articole extrem deinteresante, în care sunt dezbătute, cu argumente pertinente și convingătoare,probleme de mare actualitate pentru vânătorii de atunci, dar și din zilele noastre. Unastfel de articol apreciem a fi:

DE CE NU AVEM IEPURI…DE I. RAMPELD, MEDIAȘ

IANUARIE 2018 | 13

un lemn, de o grosime de 4 cm, și de olun gime de 30 cm, care sa le fie legatde gât în așa fel, ca lemnul să ajungăaproape de pământ, până la labe).Trebue să se ajungă acest scop, ca sănu poată alerga câinii în trap sau îngalop, ci numai încet, fiind împiede-cați. Atunci ei rămân tot în apropiereaturmei, fac păstorii atenți când seapropie o fiară și nu fac nici o pagubăvânatului folositor.

Și așa e obligațiunea noastră a vâ-nătorilor, în mâna cărora stă înflorireasau ruinarea frumoasei noastre faune,de a lucra cu toate mijloacele, pen truca și oierii să ajungă la priceperea fo-losirii câi nilor pentru o pază bună aturmelor. Printr’o pro pagandă verbalăsau scrisă, după cum cunoaștem fireaciobanilor noștrii, cari nu văd în vână-tori decât numai dușmani de-ai lor, nuse poate face nimic. Trebue să stă-ruim, ca pe cale legislativă oierii să fiesiliți să prevadă câinii lor, atât pe câmpliber cât și în pădure cu lemnul descrismai sus, cu atât mai mult, cu cât esteși în interesul lor. Dacă vor fi siliți a-șiține câinii numai câțiva ani în modulacesta pe lângă turme, nu vor maiavea nici oierii pagubă și nu vor maiavea atunci nici nevoie de in terpelaread-lui Senator Todoran în Senat, carese plângea de chinuirea câinilor ciobă-nești prin purta rea acestui lemn. Nu seva mai repeta atunci nici un caz, ca înacest an în Județul Târnava Mare, caun vânător, care împușcase pe bazălegală un câine va gabond, să fie omo-rât de cătră ciobani, chiar în lo cuințasa. Atunci nici păzitorii publici de vâ-nătoare nu vor mai fi pedepsiți cu maimulte mii de lei, cari tot în oficiul lorlegal, au ucis dulăii vagabonzi, stri -cători pentru vânătoare. Aceasta în-semnează oarecum față de sărguințăguvernului nostru, care se trudește ada vânătoarei noastre o însemnătateîn economia națională, o adevăratăbătaie de joc!”.

(Din Revista Vânătorilor/ianuarie 1925)

Vremurile s-au schimbat, iar agricul-tura modernă a devenit, probabil, celmai distructiv factor pentru iepure. Darnici pășunatul, cu oi și capre însoțite dehaite de câini de toate „rasele”, nu tre-buie desconsiderat. Fiindcă pe pășunilenoastre cu aspect selenar, din cauza su-praîncărcării acestora și pășunatului înperioadele de îngheț-dezgheț, nu ră-mâne picior de iepure. Și nici de altăfaună cinegetică, care nu mai are ce maicăuta în astfel de locuri, considerate to-tuși productive cinegetic. Această situațiepersistă din cauza legilor necorelate șineechilibrate, în care doar se clameazăprotecția și conservarea faunei sălbatice.Răul actual pleacă, așadar, de la legi, dela cine le face, dar și de la cine le aplicăși verifică/controlează aplicarea lor.

Despre facerea legilor știm cu toțiicâte ceva. De exemplu, știm că ceeace susținea cu aproape 100 de ani înurmă senatorul Todoran, anume pre-tinsa „chinuire a câinilor ciobăneștiprin purtarea jujeului”, a reluat ad-lit-teram, în anul 2016, fostul deputatHarbuz – vânător din Neamț, care areușit, mai mult de dragul ciobanilordecât al câinilor, să-și convingă colegiiparlamentari să elimine jujeul dinlegea actuală.

La cele de mai sus, ce am maiputea adăuga? Doar faptul că istoriase repetă, iar ceea ce a scris, cu 93 deani în urmă, un anume vânător și pro-prietar conștient de turme de oi (I. Rampeled), rămâne perfect valabilși în zilele noastre.

Foto

: RĂ

ZV

AN

ZA

HA

RIA

(Oce

anic

Clu

b)


OMAGIU

A început vânătoarea de timpu-riu, în 1932, la vârsta de un-sprezece ani, sub

su pra ve ghe rea și îndrumarea tatăluisău, Regele Carol al II-lea, precum șia mentorilor Anton Mocsony, Augustvon Spiess, Nicolae Săulescu.

Vânătoarea, la toate speciile devânat, se desfășura pe domeniile coroa-nei Chișineu-Criș, Gurghiu, Săvârșin,Șarlota, Scroviștea-Snagov Gherghița,

Bicaz, Peleș, gospodărite exemplar, fi-nanțate în parte prin valorificarea vâ-natului împușcat.

Ca vânător a fost cumpătat, neplă-cându-i carnagiile, chiar dacă în aceledomenii vânatul era din abundență.Prefera, după cum declara într-un in-terviu, vânătoarea la păsări.

Ne amintim cu onoare de vizita Re-gelui împreună cu Regina Ana din apri-lie 2005 la A.G.V.P.S. din România și

de interesul manifestat față de trofeeleremarcabile, modul de organizare a vâ-nătorii în România, protecția vânatuluiși legislația de vânătoare.

Acum, la despărțire, aducem în-treaga noastră gratitudine celui carea constituit un model de moralitate șidemnitate și care ne-a reprezentat cudeosebită cinste în marea familie acelor închinați Sfântului Eustațiu.

În memoriam...Regele Mihai I al RomânieiALEXANDRU ALACI

Ani de zile, biologii români au folositediția în limba engleză a acestei cărți, iardenumirea editurii din Anglia, Collins, adevenit pentru ei cam ca Adidas-ul pen-tru pantofii sport, un substantiv comuncare desemna cel mai bun ghid pentrupăsări.

Din luna noiembrie a anului 2017,Collins-ul are o ediție în limba română,realizată de SOR și vândută prin site-ul www.sor.ro la prețul de 130 de lei.

Publicația este un ghid de teren com-plet al tuturor speciilor de păsări care potfi observate în România, Europa, Africade Nord și o mică parte a Orientului Mij-lociu. Este potrivit pentru biologi, ornito-

logi, vânători, iubitori de natură. Aproximativ 900 de specii sunt tra-

tate în ordine taxonomică, iar 800 dintreacestea sunt detaliate. Textele au fosttemeinic elaborate și cuprind pentru fie-care specie descrierea, dimensiunile, ca-racteristicile habitatului, varietățile șisunetul.

Peste 200 de planșe care cuprind maimult de 4.000 de ilustrații atent reali-zate, pun în evidență caracteristicile fie-cărei specii și accentuează diferențeledintre ele în funcție de sex, vârstă, sezonși răspândire. Pentru o parte din speciisunt incluse și ilustrații ce prezintă păsă-rile în mediul lor tipic.

Cel mai bun ghid de identificare a păsărilor, ghidul Bonnier, areși o versiune în limba română. Conform ziarului „The Times”,acesta este cel mai bogat și mai cuprinzător ghid de identificarea păsărilor.

GHIDUL PĂSĂRILORCARTE

Vânătorii din România aduc un pios omagiu celui ce a fost ocrotitorul și reprezentantulbreslei, Regele Mihai I.

A rma prezintă și unele inovații:safe opener – buton din spatelemânerului ce permite deschi-

derea armei chiar cu siguranța pusă,ERGO MAX, patul neutru, fără înclinarespecială pentru stângaci. Gura țevii esteprevăzută la unele variante cu ghiventpentru montarea unei frâne de gurăsau a unui compensator de sunet. Cumspațiul nu ne permite prezentarea tu-turor variantelor, am ales câteva mainoi și pe cea dedicată vânătorițelor, nu-mită Artemis.

S 101 Artemis are patul maiscurt, de numai 33,5 cm, numit ERGOCOMPACT, cu mânerul pistolet maidrept și mai subțire, pentru ca palmafeminină mai mică să ajungă sigur cudegetul pe trăgaci. Țeava de tip Me-dium este lungă de numai 510 mm,iar lungimea totală a armei este de980 mm și greutatea ei de 2,900 kg.Calibre Medium: .243Win., .270Win.,.308Win., 7x64, .30-06 Spring., 8x57IS, 9,3x62. Calibre Magnum: 7mmRem.Mag., .300Win.Mag.,.338Win.Mag. (Fig. 1)

S 101 Classic XTA este o variantănouă cu patul din polimer, de tip ERGOMAX, dar cu posibilitatea de reglareprin înălțare a liniei superioare a patu-lui, cum vedem în (Fig. 2). Ochirea me-canică, prin țel și cătare, este opțională,ca și ochirea prin contrast de tip Semi-Auto (Fig. 3). Lungimea țevii de tip Me-dium este de 560 mm, iar cea a țevii detip Magnum este de 620 mm, lungimeatotală a armei cu țeavă Medium fiind de1.065 mm și greutatea ei de 3,050 kg,pe când lungimea totală a celei cu țeavăMagnum este de 1.125 mm și greutateaei este de 3,150 kg. Calibrele trase prințeava Medium sunt: .22-250Rem.,.243Win., 6,5x55 SE, .270Win., 7x64,

.308Win., .30-06Sprng., 8x57 IS,9,3x62. Calibrele trase prin țeava Mag-num sunt următoarele: 7mmRem.Mag.,.300Win.Mag.

Tot nouă este și varianta S 101 Sil-ver XT, cu patul din polimer, exteriorulțevii și al cutiei sistemului de dare a fo-cului având un luciu argintiu, vizibil în(Fig. 4), grație stratului de Ilaflon carele protejează de coroziune.Trăgaciuldirect cedează la presiunea de 950grame. Gura țevii este prevăzută cughiventul M15x1. Lungimea țevii Me-dium este de 560 mm, iar cea a țeviiMagnum de 620 mm, lungimea totalăa armei cu țeavă Medium fiind de1.065 mm și greutatea ei este de 3,350kg, pe când lungimea totală a armei cuțeavă Magnum este de 1.125 mm, iargreutatea de 3,450 kg. Calibrele traseprin țeava Medium sunt: .243Win.,.270Win., 7x64, .308 Win., .30-06Sprng., 8x57 IS. Calibrele trase prințeava Magnum sunt: 7mmRem.Mag.,.300Win.Mag., .338Win.Mag.

– va urma –

IANUARIE 2018 | 15

ARME

Firma germană Sauer & Sohn, datând din 1751, produce arme de vânătoare reputate.Prezentăm carabina cu repetiție Sauer 101, produsă în mai multe variante, care au încomun unele caracteristici: țeava din oțel ciocănit la rece, care asigură precizia șidurabilitatea, trăgaciul direct, siguranța DURA SAFE acționând pe percutoare.

Carabina cu repetiție Sauer 101 (I)Text și fotografie MATEI TĂLPEANU

Carabine

1

2

4

3

Ș i totuși… cei norocoși suntemtot noi căci, odată intrat în fami-lie, câinele ne îmbogățește

viața, ne-o face mai frumoasă, cât des-pre lumea vânătorii, ea capătă maimultă culoare. Totul se însuflețește.Prezența câinelui alături te face să fiiatent la detalii pe care înainte poatenici nu le băgai în seamă: direcția dincare suflă vântul, desimea tufelor, gro-simea gheții de pe ochiurile de apă,prezența vânatului mare, mișcarea ve-getației stârnită de vânatul deranjat descotocirea sau aretul câinelui. În plus,din momentul în care ai început să

mergi la vânătoare însoțit de câine, nuîți mai poți imagina vânătoarea fără el.

Pentru mine, un profesor de la caream învățat eu și câinii mei începătoriîl reprezintă Carol, un English SpringerSpaniel ce a ajuns acum la 11 ani. Uncâine temperamental, care nu acceptăsă fie condus decât de un bun trăgătorși pentru care încrederea în vânător,pasiunea și bagajul genetic moștenitedin liniile mamei și tatălui l-au făcut demulte ori să vâneze până la epuizare:scotocind în tufele și vegetația încâl-cită, trecând prin nămolul greu al ca-nalelor și bălților secate, aducând

aportul din apele reci ale râurilor.Nimic nu poate ține acest câine de-parte de vânatul adulmecat. Nici flage-larea nuielelor ce se întorc răutăcioasepeste trup, nici urâcioșii ciulini sau mo-horul, nici apa înghețată sau vântultăios. Cu nasul și picioarele zgâriate,cu mohor sub pleoape, cu stropii deapă rece aruncați pe spate, cu ciuliniiagățați în pliurile pielii, el iese victorioscu aportul pe care îl aduce stăpânului.Un somn bun în casa primitoare, omasă bună, țesala și îngrijirea rănilorși, după o zi, este ca nou și vrea cu în-căpățânare să o ia de la început.

Și, în plus, este un „domn” și un„profesor” pentru „fetele” mele, Day șiAda, care au învățat amândouă de laCarol ce au de făcut în teren. Este ade-vărat că zestrea genetică le-a ajutat, darînvățarea prin imitație a dat cele maibune și rapide rezultate.

Day nu aporta fazanul. Îl apuca și,după ce îl ducea câțiva metri, îl lăsa jos.Două aporturi corecte făcute de Carol șiurmărite de Day au fost suficiente pen-tru a stârni orgoliul acesteia, care la atreia încercare a țâșnit ca un glonț și aluat aportul pe care l-a adus falnic, tre-cându-l pe la nasul lui Carol care, domnfin, nici nu a băgat-o în seamă.

Ada, la rândul ei, nu aducea aportul„de pană” din apă. Orice aporta dinapă, dar când ajungea la aportul „depană”, nu îl aducea. Aceeași abordare:aruncări repetate ale aportului în apăcu comanda dată lui Carol. Ada priveade pe mal intrigată până când, ca unarc, a sărit de pe mal peste Carol și aadus aportul în grabă. Nici atunci„domnul” nu s-a supărat. Doar era pro-fesor! Și încă unul foarte bun.

Și, fiindcă am adus vorba de rațe,îmi amintesc de câteva întâmplări ceevidențiază dârzenia, dar și încăpățâ-narea și mândria acestui câine care, cuușurință, poate duce conducătorul dela extaz la agonie, de la bucurie la dis-perare!

O zi de vânătoare la rațe, în care vâ-nătorul nici nu gândea cum va fi purtatde câine prin toate stările emoționaleposibil a fi trăite. O zi de iarnă, ce adu-cea mai curând cu o zi de toamnă. Fărăprecipitații, dar cu un vânt tăios. ApaTimișului era rece, dar destul de scă-zută, drept pentru care o apropiere deea părea o idee bună. De pe drumul ceurma malul înalt se putea vedea cursulsinuos al apei pe sub ramurile mari șigreoaie ale bătrânelor sălcii. Malurile șicopacii crescuți peste ele ofereau pro-tecție stolurilor mari de rațe. Râul eraplin, nu cred că exagerez când spun căsute de rațe pluteau pe luciul apei dusede curentul șiret.


DE SEZON

Îmi doresc ca prin acest articol să întrerupbinecunoscutul obicei de a aduce laude și de a povestidespre abilitățile deosebite ale unui drag patruped doardupă ce acesta nu mai este printre noi. Binecunoscutesunt articolele scrise în amintirea unor dragi camarazi devânătoare. Cu siguranță o vom face și în clipa despărțirii,dar să ne bucurăm de ei și mai mult atât timp cât îi avemalături de noi. De multe ori mă gândesc cu tristețe cădurata vieții prietenilor patrupezi este în jur de 10 ani.

Carol și rațeleText și fotografie MARIA SĂVULESCU

Dintr-un loc de observație, vânăto-rul își alesese cel mai potrivit punct deapropiere, unde malul era mai puținabrupt și nu foarte înalt și unde nu searătau a fi vârtejuri periculoase. Pesterâu, malul era destul de abrupt, dar eracelălalt mal… Cu câinele legat la curea,vânătorul se apropie de marginea ma-lului. Se strădui să își facă simțită pre-zența cât mai târziu. Rațele l-au simțitși s-au ridicat grăbite. Două focuri dearmă: o rață căzu în apele râului, iarcealaltă pe malul opus.

Carol, care urmărise fiecare mișcarea stăpânului, localizase deja rața ce eradusă de curent în aval. Strânsoarea leseifu eliberată și comanda de aport dată.Asemeni unui arc eliberat, Carol alergăpe mal până a ajuns din urmă rața, bachiar a depășit-o un pic, apoi s-a arun-cat în apă, unde s-a întâlnit cu rațaadusă de ape. Stăpânul nu plecase dinlocul de unde trăsese pentru a nupierde localizarea raței de peste apă.Carol aduse în grabă aportul, îl predăimediat și se scutură nervos de stropiice fugeau grăbiți de pe blană. Se uita is-coditor către vânător. Avea încredere înel și aștepta să execute noua comandă.

Vânătorul aruncă un bulgăre de pă-

mânt, indicându-i direcția în care să seîndrepte. Fără șovăială, Carol traversăînot râul, el știa că nu este trimis de-geaba. Când ajunse pe mal se uită în-apoi și, la îndemnul stăpânului „Sus,Carol, aport!”, urcă malul. Ajuns sus, în-cepe să adulmece și să scotocească ve-getația. Vântul i-a adus mirosul rățoiuluipe care, mândru nevoie mare, îl aduce.Și apoi… pe principiul „era prea fru-mos”, stârnit fiind de cele două aporturi,pleacă să scotocească malurile râului.Rațele se ridicau cu sutele. Se auzeauzbaterea aripilor și fluierul nervos al vâ-nătorului care își chema câinele. Dupăvreo zece minute a apărut și Carol, mer-gând mai mult târâș către stăpân.

Carol, certat și prins strâns în lesă,fu urcat în mașină. Nu mai avea sens săstăruiască în acele locuri, căci Carol re-zolvase totul! Drumul pe câmp ducea laniște canale unde mai puteau fi rațe.Carol fusese prins de lesă la curea și, cuvorbe aspre șoptite, se îndreptară cătrecanalul de unde zburară doi rățoi șidouă rațe. Trase doar într-una, carecăzu peste canal. Dezlegă cățelul și îidădu comanda: „Aport!”. Carol traversăapa, intră în arătură unde, la adăpostulvalului de pământ, odihnea rața. O luă,

veni cu ea până lângă apă și, după ce seasigură că este văzut, lăsă rața jos cu unaer ostentativ. Parcă ar fi spus: „Te-ailuat de mine că am vânătorit singur,foarte bine! Iați-o singur”. Totuși nu avuîndrăzneala să traverseze înapoi. Vână-torul trăia sentimente contradictorii, erasupărat că nu îi era adus aportul, frus-trat că trebuia să se ducă să îl ia, dar îivenea să și râdă văzându-l pe Carol pri-vind superior de pe malul celălalt.

Se hotărî să adopte soluția tăcerii.Nu îl mai băgă în seamă pe câine,merse câteva sute de metri bune pânăgăsi un loc de trecere și recuperă rața.Apoi făcu drum întors la mașină. Carolîl urmărea de la distanță. Nu risca săvină până aproape, dar în același timpera contrariat de reacția stăpânului.Când ajunse la mașină, vânătorul des-chise ușa. Carol veni tiptil și se urcă. Pestăpân îl pufni râsul. Carol începu sădea ghiduș din coadă!

Se încheia o zi grozavă. Urma tolă-neala la căldurică. Carol își puse epui-zat capul rotund pe lăbuțele murdareși ude și se lăsă dus de un somn dulcepe drumul spre casă. După o astfel dezi, ai mai putea merge fără câine? Ceai avea de povestit?

IANUARIE 2018 | 17

Î n compania a doi camarazi, toțiuniți prin aceeași pasiune, cău-tăm senzații mai mult sau mai

puțin plăcute, toate aflate la originea„poveștilor vânătorești” alimentate deimaginile amintirilor care vor faceparte din actualul sezon. Numărul deore și zile petrecute în imensitatea na-turii, pentru a mai adăuga încă un ta-blou la multe altele, indiferent că eradimineața sau seara, nu are sfârșit.

Însăși vânătoarea nu are sfârșit!Ea se petrece permanent, precum cur-gătoarea apă a râului, fără de odihnă,și face parte din spectacolul simțurilor

ascuțite, ale minții și ale inimii vână-torului. Înțelepciunea naturii estecarte de învățătură pentru toți ortacii.Într-un total echilibru!

Rațele colibășenilorO după-amiază tipică de iarnă a lui

Gerar. Zăpada rezistă încă razelor desoare care joacă feste termometrului,coborându-i și ridicându-i lichidul de la-7 grade C dimineața, la +7-8 grade Cpână după prânz. Un soare cu dințiface jocul unui „traistă-goală”, care reu-șește să ne îmbujoreze fețele și să sim-țim fierul armei mai rece ca oricând.

Pe la orele 16,00 am descins pemalurile unei limbi de pământ, ascu-țite precum o săgeată, peninsulă care,de mulțime de ani, separă deoparteSabarul și de alta Argeșul, dând caleliberă primului de a se spăla, după unlung și șerpuitor drum, mereu în ace-leași ape ale tovarășului de nedespăr-țită drumeție, spre finalul revărsăriisale în imensitatea Danubiului.

Grupuri-grupuri, o mulțime derațe profită de căldura razelor desoare și de ocrotitoarele pâlcuri detrestie crescute aiurea, în locuri delocaccesibile vânătorului nedotat. Ca un


De sezonREPORTAJ

Trei arme și un ciochinarde speranțeText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

Vânătoarea la „pasaj”, la rațe, nu face parte din categoria pândelor lungi. De aceea, ede preferat să alegi zona pentru seară undeva, nu prea departe de locația de unde daistartul plecării spre o nouă întâlnire cu natura și lumea anatidelor. Cu două zile înainteam zis că nu strică să ieșim în teren și să simțim freamătul stufului și al trestiilor,mireasma de seară a aerului parfumat cu briza apelor vecine și, poate… vâjâitul grăbital stolurilor de rațe.

semn protector, un fel de „nimic nu-ipasă”, câte un rățoi își rezonează gla-sul din desișul stufului.

„Trei Doamne și toți trei!”Florică, Cristi și cu mine, „trei

arme”, suntem numai ochi și urechi.Nu avem patruped și barcă, tocmaiaceste prețuite dotări ne lipseau laacea vânătoare. Locurile ocupate defiecare, printre lănciile și bețele tres -tiilor, la 8-10 pași de luciul apelor cur-gătoare, ne asigurau o bunăcamuflare naturală în teren, feriți deochiul vigilent al zburătoarelor.

Până la pasaj mai trebuie să aștep-tăm ceva mai mult de o jumătate deoră. Ca un bâzâit de bondar prins decăldurile verii, de undeva din stângamea, ortacul Cristi înțelege să-și con-sume timpul în scurgere rapidă, îngâ-nând un calambur adaptat locului,înainte de sfârșitul lunii ianuarie și detotal eșec la iepure: „Colibași, Colibași,ce făcuși la iepurași?...” Sper să nuaibă ceva de bâzâit și după acestpasaj.

Stolurile de rațe au început săzboare, în felul specific, spre direcțiinumai de ele știute, însă de aceastădată la înălțimea care sfidează bătaiapuștilor noastre, oricât de perfor-mante le-am considera. Din loculunde mă aflu, la circa 40 de metri,văd niște ghemotoace negre. Sunt li-șițele care, la ceas de înserare și con-fuze închipuiri, se leagănă pe valuriletremurânde ale Argeșului. Mă întă-râtă faptul că staționează prea „li-pite”de luciul apei, sub o salciebătrână care își udă cu nesaț ramurile.Slobozesc un foc de armă pentru a lestârni, apoi al doilea în plin. Punctochit, punct lovit!

Două piese… dintr-un focÎn amuzamentul benefic al colegi-

lor, gata de bârfă, care mă întreabaucâte rațe am doborât, le-am spus că…două piese. Le-am agățat deja la ciochi-

nar înainte de venirea lor și, în luminaconfuză a înserării, împodobite cu ciu-furi de trestie, seamănau destul debine cu suratele.

Au rămas muți! La vederea puținmascată a „negrețelor”, le-am promiscă le dau și lor din vânat, pentru că așaeste etica vânătorească. Ce a urmat, afost hazul, însoțit de râsul cu lacrimi.

Momente de taifas și amintiriAjunși acasă la Florică, vânător de-

al locului, nările ne aduc miros decuptor încins cu aromă de ceva bun.Într-o încăpătoare tavă, trei rațe săl-batice, arămiu de rumenite și înfășu-rate în ceva grăsime, provenitedintr-un alt tablou de vânătoare, neașteaptă să le stropim cu vin de butu-rugă. Frumos moment de taifas șiamintiri de la multele seri la pasaj.

Deeh! Așa știm noi, vânătorii „băl-tăreți”, să aprecim un sezon de plă-cute aventuri în natură!

IANUARIE 2018 | 19

Din locul unde măaflu, la circa 40 de

metri , văd nișteghemotoace negre. Suntlișițele care, la ceas deînserare și confuzeînchipuiri, se leagănă pevalurile tremurânde aleArgeșului. Mă întărâtăfaptul că staționează prea„lipite”de luciul apei, sub osalcie bătrână care își udăcu nesaț ramurile.

L a Expoziția Națională de Vână-toare de la București din 9iunie 1940, cele mai bune tro-

fee de mistreț proveneau din județeleMureș, Ciuc, Sibiu, Bihor, TreiScaune, Storojineț, Timiș-Torontal,Odorhei, Cernăuți, Neamț, Hune-doara, Năsăud, fiind menționat șicazul unui vier împușcat în Dobrogea,în jud. Caliacra, ce cântărise 386 kg.

În țară, în sezonul 1939-1940, sevânaseră 865 exemplare.

Conform aprecierilor lui Nedici(1940), mistreții erau răspândiți înaproape toată țara, mai mulți fiind înjudețele Severin, Caraș, Mureș, SatuMare, Năsăud, Târnava Mare, Hune-doara, Alba, Gorj, Argeș, Muscel,Dâmbovița, Ilfov, Prahova, Bacău,Vas lui, Covurlui, Lăpușna. Mai puținierau în județele Maramureș, Vâlcea,Tulcea, Durostor, Caliacra.

În parcul împrejmuit Valea Lungă-Brad (jud. Hunedoara) existau 120mistreți în 1940 (Cotta, 1949) și, totatunci, mistreți puțini și degenerațierau la Samașcani, Olișcani și Do-brușa (jud. Soroca). În județul Baia,în iarna 1940-1941, s-au observatgrupuri de mistreți pe câmpuri.

În anul 1941, cârduri numeroasede mistreți erau la Putna (jud. Ră-dăuți), Bazoș (jud. Timiș-Torontal),județul Storojineț, Buhalnița și Făr-cașa (jud. Neamț), Valea Iadului (jud.Bihor), Bârnova (jud. Iași), Moșna(jud. Târnava Mare), Călinești-Sărăci-nești (jud. Vâlcea), Agăș (jud. Bacău),Țebea (jud. Hunedoara), Negrești(jud. Vaslui), Chisindia (jud. Arad),Cislău (jud. Buzău), Gherdeal (jud.Făgăraș).

În 1942, specia era larg răspândităîn Munții Apuseni (Cotta, 1942), înschimb în Munții Ciucului dispăruse înperioada ocupației maghiare (Carpații,nr. 12/1942). Pe teritoriul județuluiCaraș existau 180 de mistreți pe Dome-niul UDR Reșița, în zonele Dognecea,Berzasca, Cârnecea, Călina. În pădurea

Letea din Delta Dunării, mistreții intraunumai iarna în pădure, restul timpuluifiind în regiunea băților. În zona Fe-tești, în Balta Ialomiței, mistreții se cor-ceau deseori cu porcii domesticisălbăticiți rezultând „un mistrteț maimărunt și mai puțin primejdios”.

În anii 1942-1943, populații im-portante de mistreți existau în: Lăză-reni, Urviș de Beliu, Budeasa-Sudrigiu(jud. Bihor), Pușcași (jud. Vaslui),Săcel, Sălciua de Jos (jud. Turda),Lainici, Polovragi, Novaci (jud. Gorj),Berislăvești, Șuici, Tutana, Boișoara,Câineni (jud. Argeș), Întorsura Buzău-lui (jud. Brașov), Răcăciuni, Fântâ-nele, Valea Seacă, Oituz,Cașin-Berzunț, Solonț (jud. Bacău),Găvanele-Pârscov (jud. Buzău),Băgău, Aiud, Cugir, Gârbova de Jos(jud. Alba), Dezna, Laz, Rănușa,Odvoș, Șeitin, Milova, Vășoaia, Nea -gra (jud. Arad), Mărul, Svinița, Plavi-șevița (jud. Severin), Bălcești (jud.Vâlcea), Vălenii de Munte (jud. Pra-hova), Ciocănești (jud. Ilfov), Tulgheș(jud. Ciuc), Tarcău, Vânători, Calu-Iapa, Gârcina, Nechit (jud. Neamț),Tisa, Rengheț, Cerișor, Vărmoaga, Bă-nița, Grădiștea, Lunca Cernii, Silvașude Sus, Meri (jud. Hunedoara), Frasin(jud. Dâmbovița), Moardăș, Saroș(jud. Târnava Mare), Bozovici (jud.Caraș), Rucăr (jud. Muscel), Buziaș,Silagiu, Lugoj, Topolovățu Mare (jud.Timiș-Torontal), Bogdana (jud. Tu-tova), Soroștin, Blăjel (jud. TârnavaMică), Ucea de Sus (jud. Făgăraș), Ol-tenești (jud. Fălciu), Drăgușeni (jud.Putna), Heci (jud. Baia), Șieuți (jud.Năsăud), Mihuceni (jud. Storojineț),Brețcu (jud. Trei Scaune).

Erau și zone cu foarte puține exem-plare, de exemplu județul Constanța șisudul județului Dâmbovița. În județulVlașca, numai în pădurea CrevediaMare mai exista o familie. Un exemplarajunsese în vara anului 1944 la Scutel-nici (jud. Buzău), în Câmpia Bărăganu-lui.

În 1943, în județul Prahova, mistre-ții erau numeroși în toată zona făgete-lor, împușcându-se și exemplare de400 kg (Oprișiu, 1943). În bazinul su-perior al Prahovei, în martie 1944, erau40 de exemplare, cei mai mulți (20) laAzuga, apoi la Sorica (10), ClăbucetulTaurului (3), Ritivoiu, Susaiu, Zamora,cei vânați având greutăți cuprinse între150 și 300 kg (Dumitrescu, 1944). În1943, în pădurile Bucovinei (peste200.000 ha) existau circa 300 de exem-plare (Volosciuc, 1943), specia fiindprezentă și în județul Tighina.

În județul Brașov, în 1939-1940 sevânaseră 39 mistreți, în 1942-1943, 68,în 1943-1944, 23, iar în 1948-1949,19. În 1946, în piața din Brașov se vin-dea chiar carne de mistreț (Navrea,1944, 1945, 1946). În 1941-1942, înjudețul Târnava Mare, se împușcaseră230 de exemplare (Monografia județu-lui Târnava Mare, 1943).

Recolta din județul Buzău, în inter-valul 1941-1947, s-a ridicat la 77 exem-plare, din care: 15 în intervalul 1 aprilie1941 - 31 martie 1942, 23 în intervalul1 aprilie 1942 - 31 martie 1943, 37 înintervalul 1 aprilie 1943 - 31 martie1944, unu în intervalul 1 aprilie 1945 -31 martie 1946 și tot unu în perioada 1aprilie 1946 - 31 martie 1947.

Pe teritoriul județul Severin, numă-rul de mistreți împușcați a fost următo-rul: 56 în intervalul 1aprilie 1940 - 31martie 1941, 62 în intervalul 1aprilie1941 - 31 martie 1942, 89 în intervalul1 aprilie 1942 - 31 martie 1943, 34 înintervalul 1 aprilie 1943 - 31 martie1944, 92 în intervalul 1 aprilie 1945 -31 martie 1946, 48 în intervalul 1 apri-lie 1946 - 31 martie 1947, 48 în inter-valul 1 aprilie 1947 - 31 martie 1948.

În județul Prahova s-au vânat 34exemplare în intervalul 1 aprilie 1939- 31 martie 1940 și numai 3 în interva-lul 1 aprilie 1947 - 31 martie 1948.

În perioada 1947-1948 sporise nu-mărul mistreților în județul Bacău și întoamna anului 1947 produseseră pa-

Statistica populaților de mistreți în perioada 1940-1949SORIN GEACU

Mistrețul este una din speciile importante din punct de vedere cinegetic de pe teritoriulțării noastre. În materialul de mai jos, am inclus o serie de date pe care le-amidentificat în cadrul numeroaselor campanii de documentare realizate în diferite locuridin România, și care se referă la intervalul 1940-1949, o perioadă dificilă din multepuncte de vedere pentru țara noastră. Considerăm că aceste date acoperă un „gol”informațional pe care l-am surprins în multe lucrări referitoare la fauna României.


CERCETARE

gube unor culturi de porumb. Pe teri-toriul acestui județ se vânaseră 8 exem-plare în intervalul 1 aprilie 1946 - 31martie 1947.

În alte părți, recoltele au fost mici. Deexemplu, în 1939-1940, în județul Baiase împușcase numai un mistreț, în 1942,în regiunea Orăștie, unu și în județulCaraș, șapte. În 1941-1942, pe dome-niile UDR din Banat, se împușcaseră 12mistreți, iar în sud-vestul județului Bihor(zona Salonta-Tinca) s-au vânat în 1946-1947 doar 2 mistreți (la Sititelec).

În județul Severin, în 1941, acestmamifer produsese pagube însem-nate. Astfel, la 22 iulie, la Topleț pevalea Cernei, mistreții distrugeau car-tofii, la 30 iulie la Luncani, Tomești,Băloșești și Jupânești distrugeau cul-turile și grădinile de zarzavat, iar la28 octombrie distrugeau recoltele deporumb și cartof la Mehadia, Peci-nișca, Topleț, Bârza, Eșelnița, Ogra-dena, Dubova, Plavișevița, Svinița șiEibenthal. La Bulza se înregistraserăatacuri de mistreți la 8 septembrie, iarla 30 octombrie ei creaseră pagube înlocalitatea Căprioara. La 19 octom-brie au produs pagube și la Ohaba Ro-mână, Ohaba Lungă, Dubești șiZăbalț, iar la 21 septembrie alte pa-gube în localitatea Măru (nu departede Oțelu Roșu). În februarie 1942, ceimai mulți mistreți (63) erau pe terito-riul comunei Rusca Montană.

În 1943-1944 mistreții se înmulți-seră foarte mult în județul Severin,fiind favorizați de iarna blândă și bogă-ția de ghindă și jir din păduri. În unelelocuri, aceștia produseseră pagube se-rioase culturilor agricole. În 1944-1945, în plasa Balinț, s-au reclamat decătre localnici și cazuri de atac al mis-treților asupra oilor și vitelor. La Do-brești, în anul 1945 distruseseră înîntregime recoltele și, tot atunci, laLuncani, mistreții, în număr mare, dis-trugeau culturile de cartofi, iar în 1946au produs pagube la porumb în co-muna Căprioara.

În 1945-1946, efectivul mistrețilorfusese redus simțitor de braconieri înjudețul Severin.

În anul 1942, în județul Brașov,mistreții produseseră pagube culturilorde porumb și cartof, iar în 1945-1946,pagube la Crizbav. Alte pagube au fostînregistrate în luna octombrie 1949 laBușteni-Sinaia (jud. Prahova). În 1942,mistreții stricaseră recolta unor locui-tori din satul Dealul Lung (jud. Râm-nicu Sărat), iar la sfârșitul verii anului1948, în regiunea Sighișoara au produspagube terenurilor agricole.

În județul Dâmbovița (de exemplula Bezdead, Urseiu-Vișinești, Vulcana-

Pandele) mistreții coborau de lamunte toamna pentru a se hrăni cuprune și porumb.

La 4 august 1944, locuitorii dinGăbud (jud. Alba) semnalau faptul că„mistreții năvălesc până în comună pro-ducând pagube la cereale”.

În perioada 1942-1946 s-au înregis-trat și alte cazuri când specia produsesepagube:

• la Birchiș (jud. Severin) era „pă-gubitor pentru porumburi”;

• la Săliște de Beiuș (jud. Bihor) fac„mari stricăciuni semănăturilor”;

• la Sabasa (jud. Neamț) mistreții„sunt foarte mulți și produc mari strică-ciuni livezilor”;

• la Bran (jud. Brașov) „strică hol-dele de cartofi”;

• la Șușca-Pojejena (jud. Caraș)mistreții intrau toamna în porumburi;

• la Scorțeni (jud. Orhei) „producepagube foarte mari semănăturilor dinjurul pădurilor”;

• la Ropcea (jud. Sorojineț) mistre-ții erau „în număr mare făcând toamnapagube în porumb”;

• la Frătăuții Noi (jud. Rădăuți),mistreții „foarte numeroși aduc pagubemari distrugând ogoarele de porumb șicartofi”;

• la Baciu (jud. Brașov) „stricaudese ori semănăturile”;

• la Vânători (jud. Târnava Mare)mistreții „strică într-un mod scandalosculturile de porumb”;

• la Luncavița (jud. Tulcea) mistre-ții mulți „aduceau în timpul toamnei pa-gube însemnate lanurilor de porumb dinpreajma pădurilor”;

• la Rachelu (jud. Tulcea) mistreții„fac stricăciuni toamna tarlalelor de po-rumb”;

• la Cașin (jud. Bacău) toamna„mistreții fac stricăciuni semănăturilordin apropierea pădurilor”;

• la Porcești (azi Turnu Roșu)(jud. Sibiu) „tomana mulțime de mis-treți prăpădind o bună parte din po-rumb și cartofi”;

• la Cetățuia (jud. Ciuc) mistreții„toamna se abate asupra culturilor agri-cole făcând mari pagube”;

• la Dragoslavele (jud. Muscel)mistreții „toamna fac pagube enorme laporumb și cartofi”;

• la Moroeni (jud. Dâmbovița) mis-treții „coboară-n ciurde pînă-n sat și facstricăciuni în grădini”.

Printre principalele nuclee ale po-pulației speciei existente în 1944-1946le amintim pe cele de la: Gilău (jud.Cluj), Lăpușna (jud. Mureș), Cladova,Bârzava, Radna, Gurahonț (jud. Arad),Sudrigiu (jud. Bihor), Bistra (jud.Alba), Adâncata (jud. Suceava), Tg.

Ocna, Căiuți-Pralea (jud. Bacău),Talva, Băile Herculane (jud. Severin),Groși-Strâmbu (jud. Someș), Băița, Ci-cârlău-Ilba (jud. Satu Mare), Domnești(jud. Muscel), Baia de Criș (jud. Hune-doara), valea Sadului (jud. Sibiu), Ti-nosu (jud. Putna), bazinul Teleajenului(jud. Prahova), Poienile de sub Munte(jud. Maramureș).

Spre deosebire de alte specii demamifere mari, populațiile de mistrețn-au fost foarte afectate de cel de-alDoilea Război Mondial (Philipovici,1947). De exemplu, în județul Bihorerau „în număr considerabil, chiar fru-mos”. Totuși, în 1944-1945 în jud.Brașov armata braconase mistreți(Navrea, 1945). În regiunea Balc (jud.Bihor) mistreții fuseseră distruși înperioada ocupației maghiare (1940-1944).

În județul Someș, între 1936 și1946, se vânaseră 212 mistreți.

În 1946, în județul Bacău, mistrețiierau „numeroși” atât în regiunile delu-roase cât și montane, dar pricinuiserăpagube mici localnicilor. În 1946-1947au fost distruși zeci de mistreți în zonaTg. Ocna.

Rapoartele Inspectoratului de Vâ-nătoare Buzău din intervalul 1 aprilie1944 și 31 martie 1946, adresate Mi-nisterului, menționau faptul că popula-țiile de mistreț se micșoraseră dincauza lipsei de hrană (fructificațieslabă la ghindă și jir), dar și a bracona-jului intens din zona deluroasă. Pe te-ritoriul plasei Pătârlagele, conformraportului din 28 ianuarie 1947 al In-spectoratului de Vânătoare, turmele demistreți numărau 10-20 de exemplare,acestea „emigrând dintr-o regiune înalta după hrană”.

În Munții Apuseni, în 1947, mistre-țul era în turme rare. În vara anului1946 se constataseră „puțini” mistrețiși în județul Râmnicu Sărat. În plasaFăget (jud. Severin) numărul mistreți-lor sporise, constatându-se că „peste totse văd urmele lăsate de ei”.

În 1948, arealul prahovean al mis-trețului cuprindea: Talea, Valea Seciu-lui, Valea Azuga, Valea Zănoagei,Șotrile, Comarnic, Buștenari, Doftăneț,Plopeni, Trăisteni, Obârșia Doftanei,Cerașu, Râncezi, Posești, Calvini.

Tot în 1948, în județul Bacău, acestmamifer era semnalat la: Dărmănești,Asău, Lăloaia-Comănești, Agăș, Brustu-roasa, Palanca, Goioasa, Dofteana, Slă-nic Moldova, Mânăstirea Cașin.

Numai în județul Sibiu, în 1948-1949, s-au împușcat 180 de mistreți. În1949, în arealul Coșula-Cristești-Tu-dora (jud. Botoșani) erau circa 50 deexemplare.

IANUARIE 2018 | 21

D rept urmare, însoțindu-mă cade obicei cu bunii și nedes-părțiții mei prieteni, Nelu îm-

preună cu tăicuțul lui, nenea AuricăBodnăraș, precum și cu nea FanePavel, poreclit Vlad Țepeș datoritămustății în furculiță pe care și-o zbur-lea de câte ori îl deranja câte ceva orinumai așa, pentru spectacol, ca sămai bage spaima în vreun neofit. Însă,când ea cazul, își mai și împreunasprâncenele stufoase, încruntându-lepentru a da greutatea cuvenită pro-blemei aflată în dezbatere.

Cu noaptea-n cap am ajuns la Că-lărași, unde am parcat mașina într-unloc mai liber din zona portului și, nupeste mult timp, au apărut și localniciiîn frunte cu fostul procuror șef Geană,nu numai mare, dar și foarte bun vâ-nător. După ce ne-am bucurat din plinde revedere n-am mai irosit timpul și,conduși de Geană, am coborât malulpână în dreptul unei șalupe în carene-am și instalat, așa că procurorulcare s-a îmbarcat ultimul a dat ime-diat semnalul de plecare respectat deîndată de marinar.

- Trecem de Cernavodă? l-a între-bat nea Fane pe tonul hâtru pe care i-lcunoșteam, și mi-a făcut foarte discretcu ochiul.

Datorită curentului de aer și auruitului motorului nu prea ne au-

zeam cu ușurință așa că, pentru a-i re-cepționa răspunsul procurorului, ne-am aplecat ușor spre el:

- Nici vorbă. Mergem la Roseți, iardupă ce vom termina cu mistreții, cănu facem decât cel mult trei goane,dacă vom vedea ceva mișcare pe de-asupra Dunării și, bine înțeles, numaidacă aveți chef, poate ne vom mișcapuțin cu șalupa ca să tragem și la ogâscă.

Acum ne cunoșteam programul șiaproape instantaneu, ca la comandă,ne-au fulgerat privirile spre înaltul ce-rului nu prea înnorat în căutarea zbu-rătoarelor. N-am descoperit cine știece, decât niște lișițe care se zburătă-ceau pe lângă malul opus de la bul-gari.

- Așa după cum mi-a spus Țițică,după cum mă alinta nenea Aurică, amînțeles că vă cam fac probleme mistre-ții care au năpădit cultura de porumba oamenilor.

- Ei, o fi ceva, dar nu chiar așa, i-arăspuns procurorul zâmbind, mai ciu-gulesc și ei câte ceva, că este porumbdestul, așa că oricum le rămâne sufi-cient pe câmp după recoltare, adicăștiuleții care scapă pe jos inevitabil.

- Păi, nu-i culeg oamenii?- Îi mai culeg ei, dar tot rămân su-

ficient și pentru mistreți. N-ați citit înrevistă că anul trecut am livrat la plan

cei mai mari și mai frumoși mistreți?Deci, asta-i explicația. Avem aici înzonă terenurile celor de la Roseți,unde ne vom duce noi, apoi urmeazăPietroiu, Borcea și Feteștiul. Toate auculturi de medalie de aur, așa că esteloc suficient și pentru mistreți.

Foarte satisfăcuți de răspunsul luiGeană am zâmbit mulțumiți, iar el i-afăcut un semn marinarului care țineapârghia motorului, arătându-i spremal acolo de unde un tip ne făceasemne cu mâna. Când șalupa a înce-tinit, acesta a prins parâma pe caremarinarul i-a aruncat-o și, cu mișcăridibace, a înnodat-o iute de un stâlpbine înfipt în mal.

- Bine ați venit! ne-a întâmpinatcălărășeanul, întinzându-ne mânapentru a ne ajuta la coborâre pe țărm.

Fără să mai pierdem timpul, amurcat malul și am pornit spre pădureadin apropiere la marginea căreia seaflau deja grupul de vânători și câțivatineri gonitori dotați cu ciomege și sti-cle goale din plastic în care se aflaucam o mână de pietricele.

Ne-am așezat într-un fel de front,pentru a asculta instructajul obligato-riu pe care urma să-l facă organizato-rul. Totul a mers strună, am semnatpe rând tabelul după care, încolonațide paznicul de vânătoare, gonacii aupornit în liniște și destul de repede audispărut printre copaci.

- Avem cel puțin două ciurde, darși trei sau patru solitari de care m-așbucura să scap cu ajutorul dumnea-voastră, pentru că sunt puși pe petre-cere permanentă, iar femelelor nu learde, deoarece au grija ciurdei. Vărog, merg eu în față și vă așez pe fie-care, iar cu tot respectul, vă rog să nuvă părăsiți locul în care vă așez decâtla terminarea vânătorii și vă mai rogsă nu fumați în stand.

Deoarece speram să tragem și la ogâscă, nici unul dintre noi nu și-a luatși carabina așa că aveam numai armecu țevi lise. Cu o zi înainte, mi-am în-cărcat câteva cartușe cu bile crestatecumpărate de la magazinul răposatu-lui Conțescu, aflat lângă Podul Grant,făcându-mi și câteva cartușe pe carele-am încărcat cu alice de 5 mm pen-tru a le folosi la gâște.

Din locul în care am fost instalatde organizator aveam în față, printrepomi, vreo trei culoare cu vizibilitateexcelentă, iar în dreapta mea, la circapatruzeci de metri, era Nelu, care m-a fixat lung, pufăind de zor dintr-o ți-gară neaprinsă. Văzându-mi locul încare mi-am instalat scăunelul, s-a așe-zat și el calm pe o buturugă, spriji-nindu-și arma de genunchi.


POVESTIRI

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

Un „foc” neobișnuitȚIȚI

Am dat curs amabilei invitații primită din partea unorprieteni din Călărași pentru a-i însoți la o vânătoare demistreți. Se anunța a fi cu folos pentru că, pe terenularabil imens dintre Borcea și Dunăre, majoritatearecoltelor de porumb încă nu fuseseră culese.

Liniștea s-a lăsat deodată și numaidinspre Dunăre și dinspre canalul na-vigabil Borcea se mai făceau auzitezgomotele molcome ale șalupelor oriale remorcherelor care bântuiau întoate direcțiile. După ce ne-am fami-liarizat destul de iute cu această ru-moare specifică, ne-a fost ușor sădistingem și alte zgomote care să pro-vină dinspre adâncul pădurii.

Am fost puțin surprinși de strigă-tele și uruitul sticlelor cu pietricele agi-tate de gonaci, dar acest semnal cert alînceperii vânătorii, ca de fiecare dată,mă înfiora de plăcere și nerăbdare.

Dintre tufele din față s-a strecuratfurișându-se un vulpoi frumos, recentîmbrăcat cu blana nouă. S-a oprit decâteva ori, ascultând atent gălăgia pro-vocată de gonaci, iar eu nici nu cli-peam pentru a nu-l goni, nu i-am atrasdeloc atenția. Am avut surpriza să dis-ting o ciurdă de mistreți care traversapădurea prin fața noastră, circulândprintr-un fel de canal, astfel că nu ză-ream decât coamele celor mai răsăriți,dar le auzeam clar grohăiturile și, dincând în când, mai distingeam câte unguițat. La un moment dat l-am văzutcât se poate de clar pe vier.

Am aruncat imediat o privire spreNelu și acesta, cu mustața înfoiată deîncordare, ținea arma aproape epolatăpentru a fi gata de tras. Distanța carene despărțea de protagoniștii specta-colului nu ne permitea să utilizăm ar-mele pe care le aveam, așa că i-amlăsat să dispară prin spatele pomilor.

Din stânga noastră s-a auzit un focde armă și amândoura ni s-au ridicatsprâncenele, bănuind că cineva dinstânga noastră ori poate vreunul dintremoșii noștri ori poate procurorul or fitras la vierul pe care l-am urmărit și noi.

Cu tot efortul, nu reușeam delocsă-mi șterg imaginea ciurdei de mis-treți și, mai ales, a vierului. Pentru câ-teva clipe, atenția mi-a fost atrasă degâgâitul familiar al unui mic stol degâște care, apropiindu-se din spreChiciu, zburau în lungul malului șiculmea, la o înălțime foarte potrivităla care aproape sigur culcam cel puținuna dintre ele.

Tocmai când îmi pipăiam din reflexlocul din cartușieră, unde știam că se aflăcartușele cu alică de 5 mm, m-a surprinsun zgomot ușor dinspre Nelu și, răsu-cindu-mă, l-am zărit cu arma fixată înumăr, ochind spre un vier care galopa în-dreptându-se exact în direcția lui.

Instinctiv, am epolat și eu, fixândcătarea cam pe la jumătatea râtuluideoarece, dacă nu-l punea Nelu jos, înmod precis își va păstra direcția încare se îndrepta și, în aceste condiții,

ar fi trecut pe la jumătatea distanțeidintre mine și Nelu. Fiind foarteaproape de mine, la viteza cu care sedeplasa, nu mai puteam să modificcorecția și, de fapt, nici nu mai avearost. Singurul lucru pe care îl mai pu-team face dacă aș mai fi avut timp, arfi fost să trag direct în blat, mărindu-mi șansele de reușită a focului.

Rapiditatea cu care se desfășuraevenimentul nu mi-a mai permis să-mi schimb hotărârea inițială, momentîn care am observat cu claritate incon-testabilă cum breneke-ul tras de Nelua spulberat pământul de sub picioa-rele animalului, secundă în care și celde al doilea proiectil a fost de aseme-nea ratat. După ce am așteptat o clipă,să depășească silueta lui Nelu, i-amfixat cătarea la colțul râtului, subochi, și am declanșat.

Instantaneu, am auzit cum vierula icnit și, datorită vitezei cu carealerga, s-a dat peste cap asemeneaunui iepure. Bușitura am simțind-o cape un ușor tremur al pământului subpicioarele noastre.

Ne-am întâlnit privirile, ușor nedu-merite parcă de viteza cu care s-a pe-trecut totul, dar și de deznodământ,după care Nelu a ridicat degetul mareîn semn de felicitare, șoptindu-mi su-ficient de tare ca să aud:

-Pricopsită lovitură! Bravo, să daiun șpriț. Apoi a mai aruncat o privirespre vier și mi-a strigat îngrozit.

-Băi, ce faci?! Tu n-ai văzut că aplecat? Uite-l cum fuge…

Răsucindu-mă surprins, l-am zărit,uluit, la mai bine de patruzeci demetri, galopând la fel de iute cum s-ași apropiat de noi. Nu-mi venea să-micred ochilor deoarece, așa cum a mar-cat focul, răsturnându-se peste cap,este cert că proiectilul l-a nimerit înzona capului, zonă mortală.

Înfuriat la culme, am făcut câțivapași pentru a mă instala pe direcția încare fugea el și am ochit cu atenție,iar în lipsa unui alt loc cu urmări mor-tale pe care să-l văd, am ochit și i-amtrimis focul exact sub coada pe careși-o flutura spre mine în batjocură.

- Ce-ai făcut mă, unde l-ai ochit? astrigat Nelu, apropiindu-se încet și râ-zând în hohote.

Între timp, s-au apropiat și ceilalțivânători împreună cu gonacii. Pentrucă momentul era potrivit glumelor,Nelu nu a pierdut prilejul să le poves-tească greșeala pe care a făcut-o cândpatul armei i s-a agățat de gulerulscurtei de blană și, în aceste condiții,i-a coborât focul.

În acel moment mi-a venit o ideeși, după ce am verificat atent locul în

care s-a prăbușit și unde n-am reușit sădescopăr nici măcar vreo picătură desânge, i-am spus unuia dintre gonacicare venise cu mine și cerceta iarba:

- Mergi pe urma lui. Fii atent, căpoteca pe care a fugit are frunzele us-cate proaspăt deranjate. Mergi camvreo șaptezeci de metri și vezi dacă daide vreo urmă de sânge. S-ar putea săfie, deoarece precis a fost lovit înpulpa din spate de cea de a doua bilă.

Îl urmăream cu nedeclarată spe-ranță pe puștiul care a plecat dupăvier și pe care, deodată, îl zăresc fă-cându-ne disperat semne cu mâiniledeasupra capului.

- L-am găsit. E aici. E mort.După surpriza de câteva clipe care

ne-a înțepenit pe toți, aproape că amzbughit-o spre locul unde se afla tânărul.

Într-adevăr, după urma de târâreimprimată pe pământ și prin răscoli-rea frunzelor uscate de pe jos, am des-coperit vierul care, cu ultimele luiputeri, se vedea clar cum s-a târât subo tufă de măceș unde și-a dat sfârșitul.Era superb și avea niște colți de ex-cepție. Adevărate seceri, nu altceva.

- Pentru a vă mulțumi așa cum secuvine și cum meritați din plin pentruziua asta frumoasă de vânătoare, vărugăm să ne permiteți și să nu ne re-fuzați, deoarece avem marea plăceresă vă oferim trofeul acesta superb,care nu intră în vederile celor de la fri-gider și, practic, aparține vânătorilor.

- Adică… vânătorului! a replicatGeană foarte plăcut impresionat. Estemare păcat să nu îl păstrați.

- Domnule procuror șef, vă rog sănu-mi stricați plăcerea pe care o am șidoresc să o savurez în continuare îm-preună cu prietenii mei. Nu ne refuzați.

Nelu, care nu avea liniște, și-a făcut delucru prin jurul vierului, a meșterit ceva șiîn cele din urmă s-a apropiat de noi:

- Hai să vă dau o veste. Ști de ce s-a dat vierul peste cap? Prima bilă alui Țiți i-a lovit bucata de os dintreurechi. De aceea nici nu a murit.

Între timp, gonacii au înconjuratvierul și l-au târât cu mare grijă spreo mașină care s-a apropiat traversândpădurea, iar noi am coborât la șalupă,care ne-a transportat la locul din portunde parcase Nelu mașina.

Peste câteva zile am primit un te-lefon de la procurorul șef Geană care,uimit, mi-a spus că, așa cum am pre-supus, bila crestată i-a traversat tru-pul vierului afectându-i aproape toateorganele interne, oprindu-se în stern.

Și așa am descoperit încă un alt„loc”, în afara blatului sau a urechii,în care animalul ar putea fi lovit cuefecte mortale imediate.

IANUARIE 2018 | 23


O dată trecut de șapte ani, potapare primele semne: aleargămai încet și obosește mai re-

pede, este mai lent în mișcări și în exe-cutarea comenzilor, și așa maideparte… Având în vedere cele de maisus, grija noastră trebuie concentratăpentru a-l menține în formă fizică și a-ioferi un „stil de viață”, dacă ne este per-mis să îl numim așa, activ și sănătos.Toate acestea intră în responsabilitateanoastră și va trebui să nu facem rabatde la nici un efort pentru a institui șimenține constant acest program.

Primul pas în acest sens este vizitaperiodică la medicul veterinar, pentrucontrol general dar și de detaliu, anali-

zele de sânge putând evidenția oriceschimbare anormală ce poate anunțaapriția unor boli precum diabetul, pro-bleme la rinichi sau de altă natură. De-pistate din timp, aceste afecțiuni aușanse mult sporite de a fi tratate cores-punzător.

Următorul pas este, așa cum spu-neam anterior, un „stil de viață” sănă-tos, iar aici includem hrana șiexercițuil fizic. În ceea ce priveștehrana, este nevoie de un regim ali-mentar bine echilibrat, în prezent fiinddisponibile pe piața de specialitate ogamă largă de variante de hrană pen-tru câinii „seniori”, îmbogățită în pro-teine, cu mai puțini carbohidrați și mai

puține grăsimi. Unele formule dehrană conțin un nivel sporit de Omega3 și antioxidanți pentru prevenirea in-flamațiilor, plus glucosamin pentrumenținerea sănătății articulațiilor.

Exercițiul fizic este un aspect ex-trem de important. Vom continua săieșim la vânătoare, dar va trebui sădăm atenție semnelor de oboseală,poate va trebui să luăm o pauză înplus sau să scădem ritmul de lucru înteren. La fel ca și noi, și câinii noștride vânătoare dau semnele lor, cum căpoate a venit timpul să încetinim unpic pasul, să fim mai atenți și să acor-dăm atenția și respectul cuvenit „vâr-stei de argint”…!

Câinele de vânătoareCHINOLOGIE

Vârsta de argintALECSANDRU CODRIN

Odată ajunși la „vârsta de argint”, câinii de vânătoare au nevoie de o îngrijire suplimentarăchiar dacă, aparent, sunt încă în formă fizică excepțională. Un pic de „sare și piper” – griargintiu, pe la mustăți și câteva fire albe în blană, sunt toate semne că partenerul nostrupatruped de vânătoare se apropie, încet, dar sigur, de „vârsta de argint”…!

IANUARIE 2018 | 25

E ste considerat specie pionieră,mestecenii fiind printre primiice se instalează în locuri greu

accesibile, după tăieri rase sau dupăincendii. Frunzele sunt triunghiulare,zimțate pe margini, iar scoarța esteușor de recunoscut, albă-argintie, cucrăpături accentuate și ușor de exfoliatîn fâșii subțiri, pergamentoase. Denu-mirea mesteacănului vine din latinulmastichinus, la noi în țară fiind cunos-cut și sub denumirile populare de mes-tecănaș, mastacan sau mesteacăn alb.

Cunoscut încă din antichiate subdenumirea de „arborele vieții”, mes-teacănul a fost apreciat pentru varie-tatea de remedii naturiste ce pot fipreparate din seva, scoarța, frunzeleși mugurii acestuia.

Seva conține glucoză și fructoză, vi-tamina C și elemente precum calciu,cupru, fosfor, magneziu, potasiu, fier,sodiu și zinc, alături de taninuri, uleiuriesențiale, saponine și acizi organici.

Coaja este bogată în betulină șiacid betulinic, compuși folosiți în in-dustria farmaceutică. Frunzele con-țin, la rândul lor, rezine, flavonoizi șifenoli, betulină, mucilagii și ulei ete-ric, saponine, derivați triterpenici șizaharoză.

Grație acestor compuși, prepara-tele din mesteacăn au o serie de pro-prietăți terapeutice, detoxifiante,

antiinflamatoare, antiseptice și anti-biotice, cicatrizante și dezinfectante,coleretice și antihelmintice, antife-brile și astringente, ajută la elimina-rea acidului uric și menținereaechilibrului colesterolului și a tensiu-nii arteriale.

Având în vedere aceste proprietățiterapeutice, preparatele din mestea-can pot ajuta în afecțiunile de diabetși hipercolesterolemie, afecțiuni ale fi-catului, bilei și ale rinichilor și apara-

tului respirator, în afecțiuni reumaticeși cutanate ușoare, precum și în cazulgutei și pentru dezintoxicarea și revi-talizarea organismului în general.

Preparatele din mesteacăn pot fisub formă de ceai/infuzie și suc dinfrunze, decoct și tinctură din muguri,macerat din frunze sau scoarță, pre-cum și capsule cu substanță uscată. In-fuzia din frunze și loțiunea din sevăpot ajuta la creșterea și regenerareapărului, iar compresele cu infuzie dinfrunze ameliorează edemele cutanateușoare. Atenție deosebită trebuie însăavută în cazul persoanelor cu sensibi-litate la aspirină și cu alergie la fân, dincauza conținutului de metil salicilat,respectiv al polenului de mesteacăncare poate produce alergii similare.

Informațiile prezentate au carac-ter orientativ și nu trebuie folosite înscopul diagnosticării sau tratării pro-blemelor de sănătate sau pentru înlo-cuirea medicamentelor prescrise depersoanalul medical autorizat. Înaintede a utiliza plantele medicinale, în ge-neral, sub orice formă, este recoman-dată vizita la medic, iar administrareapreparatelor naturiste din mesteacănsă se facă numai la recomandareaacestuia. Opinia medicului este ne-apărat necesară și se impune ca o mă-sură de prevedere, precauție șisiguranță.

FLORAPlante tămăduitoare

MesteacănulDOCTOR PLANT

Mesteacănul (Betula pendula), este un arbore de talie medie-mică, ce face parte dinfamilia Betulaceae, fiind înrudit cu fagul și alți arbori din familia Fagaceae. Mesteacănuleste larg răspândit în jumătatea nordică a Europei și Asiei, din zona de câmpie, deal șipână la munte, suportând o gamă variată de condiții climatice, de la arșița și secetaverii la gerul aspru și umezeala iernii.

scoarța

frunze

- Inculpat, se răstește președin-tele completului de judecată spreBulă, știi ce te așteaptă pentru măr-turie mincinoasă?

- Da, domnule președinte, îi răs-punde Bulă sigur pe el, un Mercedesdecapotabil.

* * *Aflat la cumpărături, Bulă se tot pe-

rindă prin dreptul rafturilor cu produsevegetale și, în cele din urmă, vânzătoa-rea se oferă cu amabilitate să-l ajute:

- Am văzut că cercetați mai atentciupercile, vă pot ajuta să vă ambalezcâteva?

- Nu domnișoară, în nici un caz, îirăspunde Bulă, nu prea mulțumit că i-a fost ghicită intenția, într-adevăr,doresc niște ciuperci, însă neambalate,deoarece i-am promis soției că le voiculege personal când mă voi întoarce dela vânătoare.

- Aha… se edifică vânzătoarea, eule arunc pe jos, iar dumneavoastră leculegeți de acolo!

* * *Ultima probă a examenului de vâ-

nător este aceea de fidelitate față deasociație.

- Candidat Bulă, dacă ai avea douămilioane de euro, ai accepta să doneziun milion asociației din care faci parte?

- Da! răspunde Bulă fără ezitare.- Bravo, îl aprobă președintele co-

misiei. - Dar dacă ai avea zece milioane de

euro, ai accepta să donezi cinci mi-lioane?

- Da… domnule președinte, răs-punde Bulă la fel de hotărât.

- Bravo, felicitări tinere vânător, și,în timp ce președintele îi strânge mânaȚiți, aflat și el în comisia de examinare,îl chestionează și el:

- Dar dacă ai avea două găini, aidona una din ele asociației?

- O găină?! Nici să nu vă gândiți!Mă belește Bulina dacă mă ating degăinile ei.

- Păi bine mă, se încruntă președin-tele, mai adineauri dădeai fără nici oezitare milioane de euro, iar acum nudonezi nici măcar o prăpădită degăină?!

- Păi..., pe astea două găini chiar leam!

* * *Bulă și Țiți stau la o bere pe terasă,

iar la un moment dat Bulă ține să pre-cizeze:

- Cât am fost salariat, niciodată nuam condus mașina având asupra meafluturașul de salariu.

Țiți îl măsoară lung și îi punepalma pe frunte, ca și cum i-ar verificafebra:

- Te simți nasol? Ce legătură poateavea fluturașul de salariu cu șofatul?

- Păi, dacă pățeam vreun accidentși doctorii găseau la mine fluturașul desalariu, precis ar fi crezut că din cauzabanilor m-am sinucis!


UMOR

BULINEȚIȚI

CaricaturiGHEORGHE ȘTEFĂNESCU

IANUARIE 2018 | 27

PESCUITCampionii A.G.V.P.S. 2017 28

Echipamentul muscarului 29Pescuit la răpitori 30

Street fishing la Sulina 32Pescuit de sezon 34

Îngheț și dezgheț 36

IANUARIE

O lună ieșită total din tiparele ierniicalendaristice ne-a întâmpinat la în-ceput de an nou 2018. Apele neîn-ghețate, cu debitele în ușoară

creștere, ne îndeamnă să le invadăm malurile, cu toată suita de scule și ac-cesorii potrivite tuturor stilurilor de pescuit. De asemenea, peștii pașnici șirăpitori, chiar dacă se hrănesc mai precaut și mai selectiv, continuă să ne asi-gure o companie plăcută. Cu prognoza meteo la curent pentru 2-3 zile, echi-pați corespunzător, dar nu exagerat, cel mai bine însoțiți de un tovarăș denădejde, vom putea revedea locurile de succes din timpul anului. Nu avemnicio veste proaspătă despre instituirea prohibiției pentru anul 2018.

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

CE PESCUIM

PESCUIT STAȚIONAR1.1. CATEGORIILE FEMININE

• 11-13 august – Vârșolț - organiza-tor A.J.V.P.S. Sălaj + C.S.P.S.COPII – U 151. Maria Florescu2. Daria Iacob3. Denisa IspasTINERET – U 201. Armina Balaș2. Amalia MureșanSPERANȚE – U 251. Melania Lorincz2. Miruna ChendeSENIOARE1. Lavinia Cupa2. Andreea Oltean3. Marcela Mureșan1.2. CATEGORIILE MASCULINE CATEGORII TINERE • 28-30 iulie –Săcălășeni – organizator A.J.V.P.S.Maramureș + C.S.P.S.COPII – U 151. Pal Zaln2. Ujvari Zsolt3. Codruț MărieșTINERET – U 201. Vlad Morozan2. Tudor Nicoară3. Norbert MolnarSPERANȚE – U 251. Jacab Alfred2. Paul Pop3. Marius Oșan

SENIORI • Etapa I – Vârșolț - 8-11iunie – organizator A.J.V.P.S. Sălaj +C.S.P.S. • Etapa II – Racovița – râuOlt – 17-20 august – organizatorA.J.V.P.S. Sibiu + C.S.P.S.1. Adrian Farcaș2. Octavian Tudor3. Andrei GhioghiuECHIPE • 22-24 septembrie – Raco-vița – râu Olt – organizator –A.J.V.P.S. Sibiu + C.S.P.S. + A.V.P.Silva Marpod 1. WalterLand Maroș Mix – A.V.P. SilvaMarpod – Lucian Petruța, Adrian Far-kaș, Doru Poiană, Botond Koszurus,Andrei Bucur, Săvinel Sabău, MihaiMărginean.2. Corvin Hunedoara II Trabuco – RaduPrisăcariu, Ervin Orosz, Cristian Malița,Costel Lucescu, Tudor Bodocan, MarcelNecreală, Atilla Orosz. 3. Energofish – Târnava Mare – Odor-heiu Secuiesc – Zsolt Benzar, BogdanVuculescu, Zsolt Szilagyi, OctavianTudor, Alexandru Găvan, AndreiGhioghiu.

PESCUIT CU MUSCA ARTIFICIALĂ • 25-27 august –

râul Bistrița Aurie – organizator – FlyFishing Bucovina Suceava1. Adrian Trâmbițaș2. Adrian Pop3. Darius Buciu

PESCUIT LA CRAP• 22-25 iunie – Cobu – Con-

stanța – organizator A.G.V.P.S. +S.C. RIG SERVICE S.A.1. Club Crap Corbu CCC – JohannKraus, Felix Roman, Ștefan Fășie, LiviuStanciu, Nicu Dinescu, Claudiu Lukacs. 2. AVPS Vulturul – The One Team –Gabi Tomulescu, Ciprian Dochița,Ionuț Voicu, Radu Lixandru, AlexMatea, Alex Chivu, Gabi Subțirică.3. CS Senior Crap – Senzor – Shimano– George Slave, Cristi Alexandrescu,Nicolae Marin, Cristian Jugaru, AdrianGrăjdan, Dan Mitrănescu, Toni Comșa.

PESCUIT CU NĂLUCI – SPINNING

4.1. DIVIZIA BARCĂ1. Cristian Dragotă – Imreh Csaba2. Luigi Ionescu – Ion Dumitru3. Rareș Boeriu – Florin Ciortan4. Răzvan Mocanu – Adrian Culea5. Onelian Grigore – Ciprian Lazăr4.2. DIVIZIA MAL1. Paul Maluțan2. Raul Groza3. Marius Mirescu4. Iulian Târnăcop5. Cristian Trombițaș

PESCUIT LA FEEDER5.1. INDIVIDUAL

• Etapa I – 7-9 iulie – Sărulești – or-ganizator C.S.P.S. • Etapa II – 15-16 septembrie – Ra-covița – râu Olt – organizatorA.J.V.P.S. Sibiu + C.S.P.S. + A.V.P.Silva Marpod1. Zsolt Benzar 2. Tudor Bodocan 3. Adrian Petrișor 5.2. ECHIPE – 29 septembrie – 1 oc-tombrie – Vârșolț - organizatorA.J.V.P.S. Sălaj + C.S.P.S.1. Shimano Pescuit Arad – CosminBrola, Adrian Petrișor, Sorin Iovescu,Cătălin Hornoi, Francisc Szilagy,Adrian Farkaș.2. Corvin Hunedoara II Trabuco – Mar-cel Necreală, Tudor Bodocan, DoruBilan, Cristian Malița, Tiberiu Trip Dot,Bogdan Vuculescu, Atilla Orosz.3. Pescuit Arad – Robert Bercea, MariusSergiu Tand, Gabriel Pașcalău, FlaviusKarman, Gabriel Sima, Sandor Kakas.


COMPETI}II

A mai trecut un an… Campionatul de pescuit organizat de A.G.V.P.S. din România a mai depășit o etapă, cu noiprovocări în domeniul tehniciilor competiționale, a strategiilor tactice, a dotărilor cu echipamenteperformante, la standarde internaționale. Eforturile șiimplicarea concurenților s-au materializat în rezultateexcepționale pe plan mondial, echipele reprezentative aleA.G.V.P.S. ocupând podiumurile mondiale la disciplinelePescuit la Feeder, Pescuit la Spinning și Pescuit la Crap.

Campionii A.G.V.P.S. depescuit competițional 2017MUGUREL IONESCU

1

2

3

4

5

L ungimea lansetelor pentru pes-cuitul cu muște artificiale va-riază de regulă între 1,80 și

2,70 metri, alegerea lungimii fiind fă-cută în funcție de specia pe care o ur-mărim și caracteristicile apei pe carepescuim. Aceleași două elemente suntluate în considerare și pentru alegereaclasei lansetei pe care o vom folosi.

La fel ca și firele pentru pescuitul cumuște artificiale, lansetele sunt con-struite pe clase standardizate la nivelinternațional. Această clasificare estedată de sistemul AFTMA - AmericanFishing Tackle Association, care înca-drează firele pe o scară de la 1 la 14, înfuncție de greutatea primilor 9,1 m dinlungimea firului. Astfel, lansetele tre-buie alese și folosite în concordanță cufirele de pescuit, special conceputepentru pescuitul cu artificiale. Pe apelenoastre, pentru pescuitul salmonidelor

sau pentru clean, se folosesc de regulălansete și fire din clasele 3-4 pentrurâurile mici și mijlocii, și din clasele 6-7, pentru lacuri și râurile mari sau încazul în care vom pescui cu muște arti-ficiale la specii precum știuca sau ava-tul. Lungimea și clasa acesteia suntmarcate pe blancul lansetei.

Echiparea lansetelor cu fire dinaceeași clasă este necesară pentru echi-librarea acestora și pentru ca ambelecomponente, firul și lanseta, să poată fi„exploatate” la capacitate maximă. Deexemplu, pe o lansetă din clasa 4 tre-buie folosit un fir tot din clasa 4.Uneori, ca o mică excepție de la regulă,se apreciază că se poate folosi un firmai greu cu o clasă decât clasa lansetei,de exemplu pe o lanseta din clasa 3poate fi folosit un fir clasa 4. Folosireaunui fir de clasă inferioară clasei lanse-tei nu este recomandată, lanseta fiind

prea „puternică” pentru a conduce șicontrola corect firul, iar un fir dintr-oclasă mult superioară clasei lansetei vaforța/suprasolicita lanseta și, nu numaică nu va putea fi lansat corespunzător,există și riscul de a rupe lanseta.

Inelele lansetelor au un design di-ferit, pentru a permite alunecarea fire-lor de construcție specială, conceputepentru pescuitul la muscă. În funcție deblancul folosit, lansetele pot avea ac-țiuni mai rapide sau mai lente, de vârfsau parabolice. Important de reținuteste faptul că, pentru a putea folosi lacapacitate maximă lansetele pentrumuscărit, acestea trebuie echilibrate cufirele folosite, iar alegerea lungimii, cla-sei și a acțiunii lansetei trebuie făcutăîn funcție de condițiile concrete aleapei și locurilor în care pescuim și, bi-neînțeles, în funcție de speciile de peștipe care le avem în vedere.

IANUARIE 2018 | 29

ECHIPAMENT

Lansetele pentru pescuitulcu muște artificialeALEX CODRESCU

Lansetele pentru muscărit au o construcție diferită față de lansetele pentru pescuitul laspinning, având mandrina poziționată la capătul mânerului. De regulă sunt compusedin două tronsoane, iar pentru cazurile când urmează să pescuim în zone greuaccesibile avem posibilitatea de a alege lansete cu o construcție din 3 sau 4 tronsoane.În acest caz, fiecare tronson are o lungime redusă, fapt ce permite împachetarea și maiales transportul mai ușor, fiind astfel mai avantajoase dacă avem de parcurs pe josdistanțe mari și locuri mai greu accesibile.

C u toate acestea, iarna se simtemai acut în apă decât în aer.Când temperatura apei este

de 1, 2 sau 3 grade, fiindcă suprafațaaproape că a încremenit noaptea tre-cută, a doua zi soarele strălucește, laamiază sunt chiar și 12 grade, asta nuînseamnă că răpitorii dansează lam-bada cu peștișorii fiindcă nu mai potde cald și de bine. Aflați cum îi prindiarna din rândurile următoare.

„Iarna nu-i ca vara”, mai ales în mediul acvatic

Deci, pescuitul de iarnă la răpitor,fie șalău, știucă sau biban, este cu atâtmai dificil, cu cât apa este maiaproape de îngheț. Dacă avem și epi-soade în care se face „sticlă” pestenoapte, ăsta e semn că răpitorii au de-venit extrem de inactivi. Peștii sunt fi-ințe cu sânge rece, dependenți detemperatura mediului, deci dacă tra-

gem iarna plastice, lingurițe și alte nă-luci ca vara, cu viteză, fără oprire, maibine ne ocupăm timpul cu altceva, fi-indcă nu vom prinde mare lucru, saucel mult câte un pește, accidental.

Răpitorii dictează ritmulprezentării

În primele zile de după Anul Nouam fost la pescuit și am avut ocazia săobserv mai multe lucruri. Odată, înpescuitul meu, am văzut că peștii dautot mai slab și mai rar, iar eficiențanălucilor de toamnă târzie, a swimbai-turilor soft, scădea de la partidă lapartidă. Singurele năluci care reușeausă miște câte un șalău mai frumos saucâte o știucă erau swimbait-urile hard,de mari dimensiuni - Gan Craft Join-ted Claw 230 Magnum, de 230 mm și115 grame. Răpitorii răspundeau maibine pe voblere slow floating, modelulREST 128SL de la Gan Craft aju-tându-mă să prind pește când cele-lalte năluci nu mai funcționau. La unmoment dat, „s-a tăiat” și pe REST128SL. Răpitorii erau prea înghețațica să-l mai urmărească, chiar dacă seridica nu foarte rapid spre suprafață,în repaus.

Am așteptat iarna toată luna decembrie, însă temperaturile la limita înghețului au ținutapele libere. Chiar dacă, ocazional, lacurile pe care le frecventez înghețau parțial sautotal în unele nopți, vântul reușea să macine pojghița subțire peste zi, ajutat și degradele cu plus din atmosferă. Asftel că am putut pescui toată vacanța de iarnă, dar șila începutul lui ianuarie, aproape ca în toamnă.

Cum să „le rupi fâșul” iarnaText și fotografie ANDREI ZABET


Pescuit la răpitoriSPINNING

De ce nu prind unii iarnaApoi, am observat la ceilalți pes-

cari ce ajungeau să pescuiască înapropierea mea: aceleași năluci dintoamnă și, ce-i mai rău, același ritmde prezentare. Mulinau într-un ritmrapid, iar pauze scurte făceau doaratunci când cădea plasticul pe sub -strat. În condițiile date, în care răpi-torul se urnește cu greu, dacă pescuimrepede, cu năluci care cad sau careurcă, nu vom avea cine știe ce rezul-tate. În weekendul 6-7 ianuarie, ampescuit ambele zile. Sâmbătă, deși amprezentat nălucile extrem de lent, nicieu n-am avut cine știe ce capturi: o„mârlă” congelată pe voblerul Gan

Craft REST 128SL și un șalău peswimbait-ul Jointed Claw 230.

Soluția: voblerele suspendingDupă ce am ajuns acasă, seara, am

modificat flotabilitatea câtorva vo-blere din cutie, inclusiv pe a celui dela Gan Craft, REST128 SL. Acestmodel este dat ca slow floating, dar seridica prea rapid pentru cele 2-3grade Celsius din apă. Așa că i-amaplicat puțină folie de plumb pe burtăși l-am testat în chiuvetă, astfel încâtsă se ridice spre suprafață cât mai lent,aproape imperceptibil. Tuning-ul de fi-nețe a urmat a doua zi, în apa din lac,mult mai rece și mai densă. Am mai

îndepărtat puțină folie, până când vo-blerul a început să se ridice lent spresuprafață, în momentele de pauză. Iarapoi am plecat la pescuit. Nu cred căapucasem să fac trei lanseuri când pri-mul șalău a dat în timp ce țineam vo-blerul pe loc. La al doilea lanseu, aurmat un alt șalău frumos. Răspunsulrăpitorilor m-a luat prin surprindere,nici action cam-ul nu apucasem să-lpornesc, pentru a filma acțiunea. Eraclar, găsisem tiparul câștigător!

Tehnica de prezentareCum pescuim în această apă rece

ca gheața, de iarnă? Recuperăm lent,iar în acest caz, o mulinetă cu raportde recuperare între 5 și 6,6:1 ajutămai mult decât una prea rapidă. In-troducem pauze de 5, 10, 20 sau chiarmai multe secunde între 2-3 tururi demanivelă. Ne înarmăm cu răbdare șipescuim cu încredere, încercăm maimulte voblere care să coboare în zonade atac a răpitorilor. Dacă apa are1,5-2 metri adâncime, de exemplu,pescuim cu vobler suspending careajunge la măcar 1 metru adâncime șicare rămâne pe loc când oprim recu-perarea. După ce sâmbătă am prins cugreu doi pești, rezultatele de dumi-nică mi-au confirmat încă o dată efi-ciența voblerelor suspending, iarna:am prins șase șalăi și trei știuci și, celmai important, m-am distrat excelent,la un prim pescuit reușit în 2018.

IANUARIE 2018 | 31

După ce am ajunsacasă, seara, am

modificat flotabilitateacâtorva voblere din cutie,inclusiv pe a celui de la GanCraft, REST128 SL. Acestmodel este dat ca slowfloating, dar se ridica prearapid pentru cele 2-3 gradeCelsius din apă. Așa că i-am aplicat puțină folie deplumb pe burtă și l-amtestat în chiuvetă, astfelîncât să se ridice spresuprafață cât mai lent,aproape imperceptibil.

Ș i am descoperit pescuitulurban, street fishing-ul din Su-lina. Fenomen normal pentru

un oraș așezat de-a lungul canaluluinavigabil, care, pe lângă pescarii pro-fesioniști, deține și un segment al po-pulației implicat în altfel de activități:comerț, turism, ceva industrie și ser-vicii. Aceștia formează un grup destulde numeros de pescari de agrement,după cum v-am mai spus, de ambelesexe, care beneficiază de prezența fa-lezei și a docurilor de acostare pentru

a practica pescuitul cu undița.

Pești mici, prăjala asiguratăDimineață de sâmbătă. Majorita-

tea celor întâlniți practicau pescuitulstaționar, cu linie lestată și plută,monturi mai robuste, pentru a plutilent în curentul canalului. Nu senădea, probabil că adâncimea apei șicurentul ar fi anihilat efectul nadei,dar peștișorii erau în zona malurilor,mai adăpostite, cu structuri care creaucontracurenți și rețineau eventualele

particule de hrană.Batca, babușca, cosacul, obleții

mari, uneori câte un caras, răspun-deau la îndemnul viermușilor albi,roșii sau combinați. Cei mai hotărâțiaveau și lansete cu linie de substratpentru șalău sau somn, și minciogu-rile pregătite dovedeau că au avut în-cercări de acest gen. Totul se petreceaîntr-o liniște aproape totală, cu micicomentarii făcute în șoaptă și concen-trare la scule.

Noi aveam însă altă țintă. Exista


Delta DunăriiC~L~TORII

După escapadele anterioare, am decis să cunoaștem mai bine orașul și locuitorii lui, cuproblemele lor cotidiene. Un oraș mai puțin obișnuit, dar cu oameni normali, localnicicare s-au adaptat vieții de la porțile Dunării, dar și câțiva turiști întârziați la sfârșit deseptembrie. Cu echipamentul de spinning pregătit și aparatul de fotografiat, am pornitpe faleza cam pustie la început de weekend.

Street fishing la SulinaText și fotografie MUGUREL IONESCU

un bazin de parcare a ambarcațiunilorușoare care navigau pe Dunăre, destulde întins, evident cu legătură la canal,mărginit de pontoane și locuri deacostat.

Atacuri în seriePărăsim orașul și, pe drumul spre

plajă, ne întâlnim cu doi dintre orga-nizatorii Crosului tradițional al orașu-lui Sulina. Tată și fiică, ne cerpermisiunea de a ne fotografia, com-parându-ne cu personaje desprinsedin vechiul Europolis. Ne abatem spredreapta, într-un fel de incintă împrej-muită cu un gard știrb din loc în loc.Un drum perimetral carosabil, pentruperidocuri și alte mijloace de trans-port, înconjura bazinul rectangular.Maluri bordate cu stuf, câteva covoarede nuferi și multe atacuri care stâr-neau bancurile de mărunțiș creau oimagine promițătoare.

Primul lanseu, prima mârliță, sub-dimensionată și eliberată. Atmosferase încinge. Atacuri, ratări, eliberări,dar și „piese” decente, bune de păs-trat. Schimbăm locurile, ne orientămdupă sărituri, ponton după ponton,bărci ancorate, podețe. Apa este des-tul de limpede, plumburie din cauzanorilor compacți, iar bancuri imensede baboi păreau frunze de salcie carepluteau în derivă. Știuculițele suntagresive, atacă în forță, se zbat, fac„lumânări” și se eliberează. Distracțieîn toată regula, la marginea orșuluicare își trăia viața cotidiană.

Încă o zi reușităPlecăm pe la ora prânzului și prin-

dem finalul crosului. Concurenți detoate vârstele, la mai multe categorii,depuneau ultimele eforturi pentrutrecerea liniei de sosire. După traseulprin oraș și, în special, al celui de peplajă, se susțineau reciproc, psihic,verbal, chiar fizic, pentru un momentde glorie, un tricou, o diplomă, și pen-tru cei merituoși, cupe neprețuite.Orașul ne impresiona din nou, cuarome de storceag din sturion cuardei iute și țuică de Pitești, oferită deorganizatorii crosului care tocmai seîncheiase.

Ingrediente: 1 kg de fileuri depește dezosate, 3 cepe de roșii, 4 ouă,150 g smântână 150 g muștar, 100 gulei de floarea-soarelui, o legătură demărar și una de pătrunjel, sare, pipermăcinat, boia de ardei dulce.

Preparare: se pasează carnea înblender sau în mașina de tocat, seamestecă cu smântâna, muștarul,ouăle bătute spumă și verdeața to-cată și se condimentează. Într-o tavă

de copt se așează rondelele de ceapăpe un strat de ulei, după care se aco-peră cu compoziția preparată și sebagă la cuptor până se rumeneșteușor.

Servire: se servește rece, tăiatăfelii, cu garnitură de cartofi prăjiți paiși ornată cu frunze de rucola. Unpahar de vin alb demisec/sec, dinpodgoriile dobrogene, o vor potențagustativ. Poftă bună!

Așa numitul „pescuit urban” sau„pescuit stradal” s-a dezvoltat în ul-timul timp în tot mai multe metro-pole situate pe malurile marilor fluvii,râuri, mări sau oceane. Presupunânddistanțe de parcurs relativ scurte,eforturi financiare reduse și timp alo-cat efectiv suficient, acest gen de pes-cuit a cucerit destui adepți. Dacă maipunem și atracția mediului natural în-conjurător, cu apă, păsări, pești și ve-getație spontană sau cultivată,recunoaștem valențele pozitive aleacestei activități.

În aprilie 2016, în Franța, s-a des-chis pescuitul pentru amatorii destreet fishing, autorizându-se pescui-tul în toate apele din orașele țării, in-clusiv în Paris, pentru știucă și alțipești răpitori. O autorizație de pescuit

zilnică obligatorie costă 10 euro. Pen-tru inițierea în tainele pescuitului, Pa-risul pune la dispoziția doritorilor douășcoli, French Touch Fishing, situatăaproape de canalul Saint-Martin, șiNaturalish Academy, de lângă canalull’Ourcq.

IANUARIE 2018 | 33

Acest preparat specific alcomunităților de pescari, undepeștele constituie unul dintre alimentele principale, dă frâuliber imaginației gospodinelor, cu diferite combinații șiingrediente simple, gătite pentru oaspeții care poposesc înserile lungi de iarnă.

PESCUIT URBAN

BUDINCĂ DIN PEȘTEMAMA PAȘA

GASTRONOMIE PESC~REASC~

Î ncet, dar se pare că sigur, climase schimbă, iar noi, la rândulnostru, trebuie să ne supunem

noilor condiții și, în consecință, săadaptăm pasiunea pescuitului situații-lor concrete cu care ne confruntăm,cu speranța că nu vom rămâne doarcu gândul la… „vremea copcii”!

Nu e gheață, nu-i problemăPentru că mersul vremii din această

iarnă numai a iarnă nu a arătat a fi,apele au rămas, în cea mai mare parte,complet dezghețate, iar peștii continuăsă fie activi, nu tocmai ca în sezonulcald, dar cu suficientă energie pentrua-și oferi o „mică tratație”, răspunzând

la tentația unei năluci bine jucate…!Zilele de-a dreptul primăvăratice

ale începutului lui ianuarie au oferitsuficiente motive pentru a ne trata, larândul nostru, cu o ieșire pe malulapei, la un pescuit ce arată mai de-grabă a fi de martie/Mărțișor decât demijloc de Gerar.

Răpitorii, bibanul și șalăul cu pre-cădere, nu vor refuza un jig echipat cuun twister jucat ademenitor în imediatalor apropiere. Tehnica prezentării tre-buie însă adaptată totuși condițiilor deapă rece. Astfel, putem încerca twisterenu mai lungi de 3-5 cm, pe capete dejig de 3-4 grame, cu cârlig adecvat.Poate că cel mai dificil lucru în acestecondiții este găsirea locurilor în carepeștii se ațin. Pe apele cunoscuteputem începe cu locurile deja știute dintimpul verii și, dacă nu avem la dispo-ziție un sonar, vom aplica tradiționalatehnică a lansărilor în evantai, prospec-tâd astfel, cât mai în detaliu posibil, zo-nele pe care le avem în vedere.

Structurile substratului - gropane,zonele de schimbare bruscă a adâncimii,praguri, precum și structurile vizibile lasuprafața apei, arbori parțial scufundați,cioate - sunt toate locuri în care vom in-sista, acestea oferind un bun adăpostpeștilor, mai ales la acest moment, cândsunt ușor moleșiți de răceala apei.


Pescuit la răpitori

Cu gândul la„vremea copcii”Text și fotografie MAC

DE SEZON

Imaginea din deschidere nu reprezintă nici pe departestarea actuală a apelor în care, cu ani în urmă, la acestînceput de ianuarie, obișnuiam să ieșim la un pescuit pe gheață.

După lansare, vom recupera mailent decât o făceam în sezonul cald, cupauze prelungite, domolind „dinții deferăstrău” pe care năluca îi parcurge petraseu. Dacă pescuim din barcă, pe lo-curile cu structuri submerse, putemtesta și jocul pe verticală al nălucilor,ca și când am pescui la copcă. Și dacătot suntem în această postură, putemîncerca, tot ca la copcă, și câteva ji-guri/mormâște viu colorate, pe care leputem garnisi cu câteva libelule, unbonus /tentație ce poate face diferențași stârni atenția solzoșilor ce pândesc laadăpostul structurilor scufundate.

Și totuși…Să nu uităm, suntem totuși în luna

lui Gerar, iar vremea se poate schimbadrastic chiar și de la o zi la alta. Gerulpoate prinde în cleștii de argint apele,iar gheața se poate așeza peste întin-derea bălților. Tot mai des auzim des-pre ideea de a fi pro-activi și, chiar șiîn pescuit, îi putem găsi o aplicație câtse poate de practică, tradusă prin sim-plul fapt de a avea echipamnetul depescuit la copcă gata pregătit, chiar șiînainte ca apele să înghețe. Aceastapresupune o simplă trecere în revistăa tot ceea ce ne trebuie atunci cândieșim la pescuit pe gheață, începândcu îmbrăcămintea adecvată, lansetele,

mulinetele, firele și nălucile și, nu înultimul rând, echipamentul de sigu-ranță pe gheață și cel auxiliar precumsăniuța pentru transportul echipamen-tului. Magazinele de specialitate oferăo gamă variată de produse în domeniuși este mai simplu să ne dotăm cu celenecesare înainte ca rafturile să se go-lească, așa cum se întâmplă de obicei

atunci când, peste noapte, gerul aducegheața pe ape.

Deocamdată gheața se lasă aștep-tată. Pasiunea pentru pescuitul pe lu-ciul cristalin ne dă însă tăria necesarăși, oricum va fi să fie mersul vremii, nuvom renunța să sperăm și să așteptămrăbdători, cu gândul la „vremea cop-cii”…!

IANUARIE 2018 | 35

A pele s-au limpezit și, deaceea, am folosit ca fir delinie monofilament florocar-

bon, iar în capătul firului de linie oagrafă cu vârtej nr. 22, adică cea maimică din gamă. Peștii sunt, în acestecondiții, mult mai sperioși, iar utiliza-rea unui fir textil, multifilament, le-arfi trezit suspiciuni. Marele avantaj pecare l-am avut, a fost că bălțile în caream pescuit la spinning după bibani șișalăi nu adăpostesc și știuci, ca să fiunevoit să folosesc strună specială, carenu prea trece neobservată.

Pentru șalăi am avut rezultatebune la voblere lipless vibration silentde 6,5-7 cm lungime, cicade de 4-5cm lungime și la shad-uri de 5-6 cmlungime pe jiguri de 3 și 5 grame. Labibani, cele mai bune rezultate au fostla jigwobblere slow sinking de 5 cmlungime și 6 grame greutate. În tim-pul zilei, am folosi acele năluci în cu-lori naturale, dar pe înserat am folositși pe cele în culori mai agresive, fire

tiger, green tiger, power perch sauchartreuse. În anumite zile, rezultatelecele mai bune au fost pe înserat, întreorele 16 și 17, când deja umbrele în-tunericului începeau să pună stăpâ-nire cuprinsului.

Pentru șalăi, dar și pentru bibani,cele mai bune rezultate au fost la teh-nica de recuperare stop&go. Am măritunele pauze între recuperări până lao durată de 15-20 de secunde. Recu-perările le realizam pe o viteză mică


Pescuit la răpitoriSPINNING

Îngheț și dezghețText și fotografie DORU DINEA

De ceva vreme, majoritatea nopților prind în menghină suprafețele bălților și leînstăpânesc cu nemișcări tăcute. Făurite cu migală în întunericul rece, oglinzi metaliceprind hoțește luciri de lună și stele îndepărtate și le prezintă cu fală pe suprafațasubțire de gheață. În zilele când ferestrele cerului sunt deschise, soarele vlăguit picurăraze timide și temătoare și, abia spre orele prânzului, bălțile sunt eliberate dinstrânsoarea de gheață. În zilele mohorâte, bălțile rămân prinse în nemișcarea rece șidoar câteva petice rătăcite mai văluresc liber în adierea vreunui vânt hoinar.

și foarte mică, pe distanțe de aproxi-mativ o jumătate de metru sau celmult un metru lungime. Uneori exe-cutam din vârful lansetei și schimbăride direcție ale nălucii, dar tot pe vi-teze mici de recuperare. Mi s-a întâm-plat de multe ori ca, după ce lansamnăluca, iar aceasta atingea substratulși efectuam pauza de 15 sau 20 de se-cunde, când executam prima recupe-rare lentă să se producă și ataculpeștelui. De aceea, întotdeauna, dupălansare și după ce năluca atingeasubstratul, nu începeam imediat recu-

perarea, ci făceam și o pauză destulde mare.

O altă metodă care a dat rezultatea fost ca în pauzele de recuperare săexecut și un fel de „joc pe loc” al nălu-cii. Cu firul de linie cât mai întins, exe-cutam câteva smuciri mărunte dinvârful lansetei ce imprimau nălucii micimișcări, ca niște tresăriri. După ce exe-cutam, în unele pauze, câteva astfel de„jocuri pe loc”, efectuam următoarearecuperare pentru respectiva nălucă.

În aproape toate cazurile, atacu-rile au fost discrete, ca o lăsare pe fir.

Cu toate că învățasem cum proce-dează peștii, de cele mai multe oricredeam că năluca s-a agățat în vreunobstacol. Abia când încercam să deza-găț, peștele își făcea simțită prezențași bătea albia sau înota în diferite di-recții. Au fost și câteva cazuri când ampescuit cu voblere, când efectiv sim-țeam în talonul lansetei dinții șalăuluicum înșfăca năluca.

După ce apele bălților se dezghe-țau peste zi, încercam cu nălucile încât mai multe zone. Cu toate că amîncercat și în zonele cu adâncimi mici,nu am avut nici un atac, iar toate ata-curile și capturile de șalăi sau bibaniau fost din zonele cu apă adâncă, lapraguri și structuri mari de piatră.

În condițiile de îngheț și dezghețîn care am pescuit am folosit numainăluci de calitate și care să acționezeîn evoluție și la cele mai mici mișcăride recuperare. Deoarece regula debază a fost răbdarea, din punctulacesta de vedere chiar a fost un incon-venient.

Din cauza temperaturilor scăzute,îmi venea, de multe ori, să recupereznăluca în cea mai mare viteză, ca sămă mai încălzesc. Dar cum șalăii și bi-banii erau pretențioși, am fost nevoitsă le respect condițiile, ca să mai șiprind câte ceva.

IANUARIE 2018 | 37

O altă metodă care adat rezultate a fost ca

în pauzele de recuperare săexecut și un fel de «joc peloc» al nălucii. Cu firul delinie cât mai întins,executam câteva smucirimărunte din vârfullansetei ce imprimaunălucii mici mișcări, caniște tresăriri. După ceexecutam, în unele pauze,câteva astfel de «jocuri peloc», efectuam următoarearecuperare pentrurespectiva nălucă.

D intre brandurile care au făcutistorie în swimbaiting, com-pania japoneză Gan Craft

este printre cele mai renumite:aceasta a lansat, acum 14 ani, primeleswimbait-uri din lume S-motion sau„cu evoluție în S prin apă”. Este vorbade seria Jointed Claw, alcătuită dindimensiunile 148, 178, 230 și, mainou, 303 (cifrele înseamnă lungimeaîn milimetri). Apoi, mulți alții au pre-luat ideea evoluției „șerpuite” și auvenit cu propriile creații - DEPS Sli-deswimmer 175 și 250, ImakatsuAyuroid 180 și Bigroid 210, iar bran-durile americane sunt prea multe pen-tru a le mai aminti.

Gan Craft, etalonul mondial în swimbait-uri

După ce, în ultimii doi ani amprins știuci pe DEPS Slideswimmer250 și cele mai mari din toamna lui2017 au venit exlcusiv pe swimbait-uri soft de 15 cm lungime, montate pecârlige offset, recent am început sătestez noi năluci de la producătoruljaponez Gan Craft. Este vorba de ce-lebra serie Jointed Claw, disponibilă

în mai multe dimensiuni, de la 15 șipână la 30 cm lungime. Mezinul fami-liei, JC 148, are cea mai restrânsăevoluție în S, fiind special conceput

pentru situațiile în care răpitorii suntmai mofturoși și nu urmăresc nălucicare evoluează cu S-uri ample în apă.Modelul JC 178 are doar 2 uncii greu-tate, 56 de grame, și a devenit rapidfavoritul meu, fiindcă mi-a adus cap-turi chiar de la primele lanseuri, însăfeblețea mea din serie este modelulJC 230 Magnum, de 230 mm lungimeși aproximativ 4 uncii greutate. Mode-lele floating cântăresc 114 grame, întimp ce variantele sinking au cu 7 grame mai mult.

Cât de lacomi sunt, de fapt,șalăii?

La începutul lui decembrie am în-ceput să pescuiesc cu noile swimbait-uri de la Gan Craft și nu mică mi-afost surprinderea când am descoperitcum pot să „dea” șalăii în ele. Deși nuar fi trebuit să mă mire apetitul nesă-țios al șalăilor pentru prăzi de mari di-mensiuni. La final de noiembrie, întimpul unei partide, am prins pe Var-laam un șalău care nu știu dacă avea1,5 kg. Nimic deosebit la prima ve-dere. Atacase swimbait-ul soft de 15cm. Nicio surpriză, prinsesem și mai


NăluciECHIPAMENT

În pescuitul bassului, swimbait-urile au demonstrat de ani buni că dețin recordulcapturilor capitale, fapt pentru care acest stil a devenit un fenomen la nivel mondial.Creatorii de năluci propun swimbait-uri cu evoluții tot mai naturale și interesante,dimensiuni tot mai mari și finisări superbe, iar producătorii de echipamente au începutsă scoată lansete și mulinete dedicate acestui stil unic.

După ce, în ultimii doiani am prins știuci pe

DEPS Slideswimmer 250 șicele mai mari din toamnalui 2017 au venit exlcusivpe swimbait-uri soft de 15 cm lungime, montate pecârlige offset, recent amînceput să testez noi nălucide la producătorul japonezGan Craft.

Nălucă mare, știucă mare (II)Text și fotografie ANDREI ZABET

IANUARIE 2018 | 39

mari pe așa ceva. Șocul a venit cândi-am scos tripla din gură: în gâtlejavea un caras încă viu, care dădea dincoadă! Am pus mâna pe un clește șiam extras carasul cât palma. Prinse-sem un pește și am ajuns să eliberezdoi! Această istorie ar fi trebuit să măpregătească pentru ce urma să se în-tâmple în decembrie, dar cumva a tre-cut nebăgată în seamă…

Șalăi de 60 de cm la năluci de 23 de cm

Când am început să testez noileswimbait-uri Gan Craft Jointed Claw

pe Varlaam, chiar de la primele lan-seuri, răpitorii au răspuns mai pozitiv,adică mai violent decât mă așteptam.Numai că, în cârligele Owner extremde ascuțite erau șalăi. Șalăi mari, fru-moși, grași, de minim 56 cm lungime,cu vârfuri de aproape 60 cm! Amrămas mască… mai ales că unele ata-curi erau incomparabil mai violentedecât ale știucilor. Bine, vremea eratârzie, apa tot mai rece, știucile parcăintraseră în apatia iernii mai repededecât ceilalți răpitori… dar chiar șiașa, să prinzi șalăi de 60 cm pe nălucide 23 cm, parcă era prea de tot. Am

reușit să filmez multe capturi cap-coadă, de la atac și până la peștelescos pe mal, fotografiat și eliberat, iarîn curând voi pune un articol amplu,cu tot cu filmări, pe siteul meu,http://andreizabet.ro.

Năluca mare înseamnă pește mare

Dacă pe voblere slow floating pre-cum Gan Craft REST 128 SL am prinsșalăi, știuci și bibani de diferite di-mensiuni, pe swimbat-urile JointedClaw 178 și 230, dimensiunea captu-rilor a fost vizibil mai mare, cu unplus clar pentru modelele 230, caremi-au adus mai mulți șalăi de minim56 de cm lungime. Abia aștept primă-vara, care sunt sigur că va fi cel puțininteresantă. Voi continua să caut șa-lăii la swimbait-uri mari, fiindcă esteun pescuit fantastic, atacurile sunt deo rară violență, fapt pentru care la ul-timele partide am ignorat aproapetotal căutarea știucilor. De asemenea,urmează să testez și alte năluci mari,inclusiv de suprafață, pe apele mici,care se încălzesc mai repede.

În scurtul timp în care am avutșansa să pescuiesc cu cele mai cunos-cute swimbait-uri S-motion din lume,acestea mi-au confirmat că nu prinddoar bass, și că stăpânesc la perfecțielimbajul universal al capturării pești-lor răpitori din apele noastre.


VÂNZ~RI

mica publicitate

VÂNĂTOARE CU ARCULRezolvarea din numărul trecut

REBUS

Vând armă juxtapusă belgiană cu co-coașe exterioare cal. 16/76 la prețul de250 euro și armă juxtapusăSAUER&SOHN SUHL, cal. 16/70, laprețul de 250 euro. Tel. 0746-361.821.

Vând carabină WINCHESTER cu lunetă,cal. .308, stare nouă, și armă cu alice, cal.2/12, marca IJ Bock. Tel. 0744-287.554.

Vând carabină BLASER R93-300WMcu lunetă SWAROVSKI Z6i 2,5-15, patde lemn clasa 2, montaj rapid, la pre-țul de 5.800 euro. Tel. 0723-112.533.

noutăți de prin magazineABREVIS

Aceste fire reprezintă noua generație PE dezvoltată de Sunline pentrupescarii din întreaga lume. Firele sunt produse din multifilamente extremde rezistente, împletite fie în 4, fie în 8, foarte strâns, pentru a reduce laminimum absorbția apei chiar și după 8 sau 10 ore de pescuit încontinuu.Avantajele noii serii Siglon PE, sunt secțiunea rotundă, coeficientul redusde frecare și capacitatea de a face lanseuri lungi de fiecare dată. Siglon PEoferă fire foarte suple, de asemenea, care asigură un pescuit fără problemeși cât se poate de eficient chiar și pe vreme rece.

Siglon PE X4 și Siglon PE X8

Fișa de livrare se completează la oficiul poștal (localitatea, codpoștal, adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

IANUARIE 2018 | 41

FEBRUARIE 2018

1 J 5.34 10.37 17.24 -2 V 1.35 6.53 13.26 19.283 S 2.27 7.48 14.15 20.194 D 3.16 8.39 15.08 21.075 L 4.08 9.26 15.47 21.566 M 4.49 10.17 16.35 22.447 M 5.36 11.08 17.21 23.35 U.P. 7.26 17.328 J 6.23 11.51 18.12 -9 V 0.40 5.22 11.57 17.1110 S 1.24 6.09 12.49 18.3511 D 2.12 7.57 13.37 19.2212 L 2.56 8.45 14.29 20.1113 M 3.48 9.33 15.16 21.0214 M 4.31 10.29 16.08 21.5615 J 5.29 11.15 16.49 22.51 L.N. 7.15 17.4416 V 6.17 12.09 17.43 -17 S 0.31 5.48 12.34 18.0418 D 1.20 6.36 13.05 19.0119 L 2.03 7.27 13.56 19.4920 M 2.59 8.21 14.44 20.3721 M 3.45 9.16 15.34 21.3622 J 4.31 10.11 16.21 22.2423 V 5.25 10.56 17.16 23.12 P.P. 7.03 17.5524 S 6.13 11.47 18.04 -25 D 0.10 5.42 12.17 17.5626 L 1.01 6.34 13.03 18.4927 M 1.57 7.21 13.51 19.3628 M 2.46 8.08 14.42 20.27

PESCUITUL… LA COPCĂ!ION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

ORIZONTAL: 1) Precum stuful în bătaia vântului.2) Verificarea rapidă a cunoștințelor (…dar nu pebaltă). 3) Capăt de undiță! – Caras fără coadă! 4) A da năvală la pește – Rău de urechi. 5) Oasemari (...nu ca la pește) – Capăt din ebonită! 6) Unfel de undiță ...pentru câini (fig., pl.). 7) Ultimelede la meteo! – Felul în care se prezintă pescarul.8) Iarba peștelui (sg.) – Încălzește sângele ...lacopcă. 9) Servit la un ceai – A nu păstra toateamintirile. 10) Decupaje circulare (nu în gheață...)– Acoperite cu omăt curat.VERTICAL: 1) Lăudați pentru capturi. 2) Erori!! –Aripi laterale ! – Pescarul grec de odinioară. 3) Studiază pescuitul din perspectivă semantică.4) Fiare (...dar nu din pădure). 5) Trei sferturi dinrâmă! – Astfel – Ude la extremități! 6) 13 țipari! –Pescari care dau drumul capturilor în baltă (fig.).7) Arteră principală (pl.) – Culoare pe gheață. 8) Viață de pescar – Pescuitul după apusul soa-relui. 9) Un banc de piranha (fig.) – Primii ciortani!10) Rol ...fără copcă! – Deviere de la traseu.

MAMIFERE: bizam, câine enot,dihor comun, hermelină, jder,mistreț (mascul), nevăstuică,șacal, viezure, vulpe; până la 15februarie: căprior (femelă),cerb comun (femelă și vițel),cerb lopătar (femelă și vițel).

PĂSĂRI: becațină comună, be-cațină mică, cioară grivă, cioarăgrivă sudică, cocoșar, coțofană,fazan, gaiță, găinușă-de-baltă,graur, guguștiuc, sitar-de-pă-dure, stăncuță, sturz-de-vâsc,sturz cântător, sturzul viilor;până la 10 februarie: lișiță, po-rumbel gulerat, porumbel-de-scorbură, rață mică, rațămoțată, rață cârâitoare; pânăla 15 februarie: gâscă-de-vară,gârliță mare, rață mare, rațăfluierătoare, rață-cu-cap-cas-taniu, rață pestriță, rață sună-toare, rață lingurar, rață-cu-cap-negru.

CE VÅN~M ÎN FEBRUARIE


PUBLICITATE

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Doritori se pot adresa d-lui Mihai Neagu la tel. 0727-985.219.

AGVPS anunță valorificarea unui mascul de copoiardelenesc, în vârstă de cca. 5 luni, și a 4 căței de tekelsârmos, 3 masculi și o femelă, în vârstă de 12 săptămâni.După 1 februarie 2018, AGVPS va pune în vânzare ocățelușă de brac german cu păr scurt în vârstă de 8săptămâni.

Din Canisa Cernica se mai pot vinde următorii câiniadulți de vânătoare:• o femelă de copoi ardelenesc, folosită pentru

reproducție, în vârstă de 3 ani;• un tekel sârmos, mascul la vizuină, pe urmă de sânge

și la mistreț, în vârstă de 4 ani;

Câinii se livrează prețul de 600 lei, iar cățeii la prețul de 300 lei, cu TVA inclus, având carnete de sănătate și atestate de proveniență aduse la zi.

Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: A.G.V.P.S.din România, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23 RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank - Agenția Moșilor. A.G.V.P.S. din România, C.I.F. nr. 24251140.

Doresc să mă abonez la revista VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni (2018).PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 60 LEINUME ............................................................................................

PRENUME .....................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista:Strada ..........................................................................................Număr ........... Bloc ........... Scara ............ Apartament .............Localitate .......................................... Județ/Sector .......................Telefon ..................... Data ........................Semnătura ...............Am achitat suma de .......................................................... în datade .................................... cu .........................................................

Ordin de plată nr. ......................................................................Mandat poștal nr. ....................................................................

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se primesc până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!

Adresa redacției: A.G.V.P.S. dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

Date post:	07-Mar-2018
Category:	Documents
Upload:	phungdang
View:	221 times
Download:	1 times

32 Rațe mari pe ape mici Îngheț și dezgheț · PDF fileAurel Neagu Layout/Design CREA...

Documents