+ All Categories
Home > Documents > 2.UMANISMUL 2.4.Umanismul în 2.3.Domenii ale umanismului ... · 2.4.Umanismul în Țările Române...

2.UMANISMUL 2.4.Umanismul în 2.3.Domenii ale umanismului ... · 2.4.Umanismul în Țările Române...

Date post: 28-Dec-2019
Category:
Upload: others
View: 91 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
5
2.UMANISMUL Mișcare culturală și științifică din vremea Renașterii care situa în centrul preocupărilor omul (dezvoltarea omului ca ființă liberă, responsabilă, educată) 2.1. Un nou mod de gândire - lumea poate fi cunoscută prin cultură și știință (conflict cu Biserica) - reînvierea gândirii greco- romane (Platon, Aristotel) Răspândirea ideilor umaniste: -inventarea tiparului cu litere mobile (Johannes Guttenberg) -folosirea limbilor naționale -înființarea de biblioteci -dezvoltarea învățământului superior (universităților) Umaniști italieni: Francesco Petrarca -volum de sonete ”Canțonierul” (Claudio Monteverdi madrigaluri) -poema eroică ”Africa” -biografii ”Despre bărbați iluștri” 2.2. Educația umanistă -idealul umanist: omul educat și responsabil, având cunoștințe vaste din diferite domenii (cultură enciclopedică) -pedagogia se baza pe rațiune, spirit critic, curiozitate, dorința de a învăța -studiul autorilor antici Umaniști italieni: Pico della Mirandola A condus ”Academia platoniciană” la Florența -lucrarea ”Discurs asupra demnității omului”: omul se află în centru universului și are datoria să studieze lumea pentru a înțelege legile care o guvernează -condamnat de papă, eliberat la intervenția lui Lorenzo de Medici 2.3.Domenii ale umanismului -literatura (traducerea operelor antice, scrieri religioase, critica Bisericii Catolice) -știința (bazată pe observație, experiment și raționament) -astronomie Nicolaus Copernic Johannes Kepler Galileo Galilei Giordano Bruno -anatomie Ambroise Pare chirurgie William Harvey Miguel Serveto -fizica (mecanică, presiune) Galileo Galilei Evangelista Torricelli Erasmus de Rotterdam -lucrarea ”Elogiul nebuniei” -traduce în limba latină ”Noul Testament” 2.4.Umanismul în Țările Române -ideile umaniste s-au manifestat din secolul al XVI- lea prin scrieri istorice sau religioase (centrele umaniste de la Oradea, Alba Iulia, Brașov, Sibiu, Mediaș) -introducerea tiparului 1508 Țara Românească 1535 Transilvania Nicolaus Olahus originea romană a românilor în lucrarea ”Hungaria” Johannes Honterus primul liceu pe baze umaniste (Brașov); prima hartă Cronicari: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Constantin Cantacuzino Dimitrie Cantemir -domn al Moldovei (1710-1711) -lucrări: ”Descrierea Moldovei” premiul Academiei din Berlin; ”Hronicul vechimii romano- moldo-vlahilor”
Transcript

2.UMANISMUL Mișcare culturală și științifică din vremea Renașterii care situa în centrul preocupărilor omul

(dezvoltarea omului ca ființă liberă, responsabilă, educată) 2.1. Un nou mod de gândire - lumea poate fi cunoscută prin cultură și știință (conflict cu Biserica) - reînvierea gândirii greco-romane (Platon, Aristotel) Răspândirea ideilor umaniste: -inventarea tiparului cu litere mobile (Johannes Guttenberg) -folosirea limbilor naționale -înființarea de biblioteci -dezvoltarea învățământului superior (universităților) Umaniști italieni: Francesco Petrarca

-volum de sonete ”Canțonierul” (Claudio Monteverdi madrigaluri) -poema eroică ”Africa” -biografii ”Despre bărbați iluștri”

2.2. Educația umanistă -idealul umanist: omul educat și responsabil, având cunoștințe vaste din diferite domenii (cultură enciclopedică) -pedagogia se baza pe rațiune, spirit critic, curiozitate, dorința de a învăța -studiul autorilor antici Umaniști italieni: Pico della Mirandola

A condus ”Academia platoniciană” la Florența -lucrarea ”Discurs asupra demnității omului”: omul se află în centru universului și are datoria să studieze lumea pentru a înțelege legile care o guvernează -condamnat de papă, eliberat la intervenția lui Lorenzo de Medici

2.3.Domenii ale umanismului -literatura (traducerea operelor antice, scrieri religioase, critica Bisericii Catolice) -știința (bazată pe observație, experiment și raționament) -astronomie Nicolaus Copernic Johannes Kepler Galileo Galilei Giordano Bruno -anatomie Ambroise Pare – chirurgie William Harvey Miguel Serveto -fizica (mecanică, presiune) Galileo Galilei Evangelista Torricelli Erasmus de Rotterdam

-lucrarea ”Elogiul nebuniei” -traduce în limba latină ”Noul Testament”

2.4.Umanismul în Țările Române -ideile umaniste s-au manifestat din secolul al XVI-lea prin scrieri istorice sau religioase (centrele umaniste de la Oradea, Alba Iulia, Brașov, Sibiu, Mediaș) -introducerea tiparului 1508 – Țara Românească 1535 – Transilvania Nicolaus Olahus – originea romană a românilor în lucrarea ”Hungaria” Johannes Honterus – primul liceu pe baze umaniste (Brașov); prima hartă Cronicari: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Constantin Cantacuzino Dimitrie Cantemir

-domn al Moldovei (1710-1711) -lucrări: ”Descrierea Moldovei” – premiul Academiei din Berlin; ”Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor”

THOMAS MORUS (1478- 1535)

”Sfântul Thomas Morus, protectorul politicienilor”

Gânditor umanist și om politic englez care a deținut funcții importante în parlamentul englez, a fost secretar și consilier personal al regelui Henric al VIII-lea. S-a opus reformelor religioase ale regelui Henric al VIII-lea, fiind închis în Turnul Londrei, apoi executat pentru înaltă trădare. Lucrări de istorie: ”Istoria regelui Richard al II-lea” – a inspirat drama lui Shakespeare ”Richard al III-lea”. Despre rege a scris: ”A fot un personaj bun, nobil, cu inimă curajoasă, diplomat în consiliu, nimic nu l-a abătut de la victorie, mai degrabă plin de bucurie decât de mândrie, cu spirit de dreptate și milostiv, neînfricat în război, curajos pe câmpul de luptă, și fără îndoială, mai mult aventuros decât înțelept.” Romane: ”Utopia” (1515) - în care un călător imaginar, Raphael Hythloday (aluzie la arhanghelul Rafael purtătorul adevărului, și al cărui nume în limba greacă înseamnă „cel care vorbește fără sens”), descrie organizarea politică a unei națiuni insulare imaginare, Utopia: Statul utopian este alcătuit din orașe foarte dezvoltate, cu drumuri pietruite, cu apeducte, băi publice și grădini pentru plimbări și recreație. Pe insulă nu există proprietate privată, ci doar proprietate publică asupra tuturor resurselor naturale, dar și asupra mijloacelor de producție. Regele Utopiei nu deține puterea prin drept ereditar, precum principii europeni, ci este ales pe viață de către consiliul. Alegerea suveranului se face prin vot secret, din cei patru cetățeni propuși de către popor să candideze pentru funcția supremă în stat. Munca fiecărui cetățean ține cont de înclinațiile și formarea lui școlară, dar este limitată la șase ore pe zi. Sistemul de învățământ este opus celui orientat pe formare teoretică și umanistă – fiind orientat pe activități practice. Fiecare utopian trebuie să practice o meserie sau măcar să cunoască una pe lângă arta pe care o practică. Justiția utopiană este mult mai puțin aspră comparativ cu cea din Europa. Majoritatea condamnărilor sunt la muncă în folosul comunității.

ERASMUS DIN ROTTERDAM (1469-1536)

”Prințul umaniștilor”

Cel mai cunoscut dintre umaniști, născut la Amsterdam a studiat și a călătorit în Franța, Anglia (unde l-a cunoscut pe Thomas Morus și a predat la Universitatea din Cambridge), statele italiene, Elveția. A avut o bogată corespondență cu alți umaniști (Thomas Morus, Nicolaus Olahus) și conducători de state (Francisc I, Henric al VIII-lea) Lucrări: ”Elogiul nebuniei” (1509), carte dedicată lui Thomas Morus, în care critică moravurile Bisericii Catolice. Iată cum este prezentată satiric ”Prostia”: ”Nu setea de glorie le-a dat glas oamenilor să născocească şi să lase urmaşilor toate aceste ştiinţe şi arte care sunt ţinute la mare preţ? Mai nerozi decât toţi nerozii la un loc, plăsmuitorii ştiinţelor şi artelor şi-au închipuit că faima pe care ar putea s-o dobândească îi va răsplăti pentru trudă şi nesomn. Dar nu se află pe lume lucru mai îndoielnic decât faima, pe când cele mai de soi desfătări ale vieţii sunt lucrarea prostiei, inclusiv dulcea plăcere de a trage foloase pe seama prostiei altora. Căci sunt cu osebire două piedicile care se ridică în calea omului ce vrea să cunoască bine lucrurile: ruşinea, care îi întunecă sufletul, şi teama, care îi arată primejdia şi îl face să ocolească faptele mari. Iar prostia ne scuteşte de amândouă.” ”Educația principilor creștini” (1516) – dedicată prințului Carol, viitorul împărat german Carol V: ”Scopul principal al unui tiran este să-și urmeze propriile capricii, dar un rege urmează calea dreptății și onoarei. Răsplata unui tiran este bogăția; la un rege, onoarea, urmată de virtute. Domnia tiranilor este marcată de frică, înșelăciune și lucrături ale răului. Regele guvernează prin înțelepciune, integritate și bunătate. Tiranul folosește puterea sa imperială pentru sine; regele, pentru stat. Tiranul își garantează siguranța prin intermediul unor asistenți străini și agenți angajați. Regele se consideră sigur prin bunătatea față de supușii săi și prețuirea pe care o primește de la ei în schimb. Acei cetățeni, care se disting prin caracterul moral, judecata și prestigiul lor, sunt priviți cu suspiciune și neîncredere de tiran.”

NICOLAUS OLAHUS (1493-1568)

Cel mai renumit umanist român din Transilvania

Umanist, istoric și om politic de origine română din Transilvania, născut la Sibiu într-o familie înrudită cu Iancu de Hunedoara. A fost secretar al reginei Ungariei, Maria de Habsburg (pe care a însoțit-o la Bruxelles), regent și guvernator al Ungariei, arhiepiscop al Bisericii Catolice în regatul Ungariei. Lucrări: ”Hungaria” (1536) - Despre Transilvania 1. Transilvania este înconjurată pretutindeni de munţi foarte înalţi, mai cu seamă în partea în care se delimitează de Muntenia; pe o latură, prin care se orientează spre Miazănoapte şi spre moldoveni, are o trecătoare mai largă. Din Ungaria se deschid către ea trei căi, şi acelea greu de umblat şi noroioase. Una se numeşte Calea Meseşului, în partea unde curge Someşul; alta se cheamă [Calea] Crişului, pe unde curge Crişul; celei de a treia i se spune Poarta de Fier, pe unde alunecă râul Mureş. Intrarea dinspre Muntenia este strâmtă şi abruptă. Din această cauză, turcii, care au invadat pe aici Transilvania, s-au ales în dese rânduri cu o mare înfrângere, din partea unei mici oştiri. Din Transilvania, care are lungimea de vreo treizeci de mile maghiare şi aproape aceeaşi lăţime, sau ceva mai mică, poţi supune Ungaria întreagă, mai uşor decât din Ungaria Transilvania. Căci drumurile sale pot fi uşor închise prin tăierea stejarilor. 2. În afară de aceasta, populaţia este strâns unită în privinţa membrilor săi, războinică, dispunând de arme, precum şi de cai puternici şi buni. Ţinutul întreg este format, în alternanţă, când din şesuri, când din păduri, brăzdat de cursuri şi meandre de apă, cum vom spune puţin mai târziu, pământul fiindu-i roditor, bun pentru viţă-de-vie, bogat în aur, argint, fier şi în alte metale şi – dincolo de acestea – şi în sare, abundând în vite, sălbăticiuni, urşi şi peşti, încât nu poţi condamna natura că nu ar fi dăruit acest meleag cu toate cele prielnice traiului. Aici trăiesc patru neamuri de obârşie diferită: maghiarii, secuii, saşii, valahii; dintre ele, saşii sunt consideraţi mai nepotriviţi pentru luptă. Maghiarii şi secuii vorbesc aceeaşi limbă, numai că secuii au unele cuvinte specifice neamului lor .”

DIMITRIE CANTEMIR

(1673-1723) Cel mai mare cărturar umanist de origine română

Domn al Moldovei (1693, 1710-1711), a avut preocupări în diferite domenii (etnografie, geografie, istorie, lingvistică – cunoștea 11 limbi străine, muzică, filozofie), membru al Academiei de Științe din Berlin. În urma înfrângerii în fața otomanilor (1711) a fost exilat în Rusia, a

devenit consilier secret al țarului Rusiei Petru cel Mare pentru problemele Orientului și membru al senatului. Lucrări: ”Descrierea Moldovei” (1714) – despre puterea domnilor ”Domnilor Moldovei nu li s-a mai lăsat puterea să înceapă un război şi să facă pace, să încheie tractate, să trimită soli cu treburi ale ţării la voievozii vecini. Dimpotrivă, li s-a lăsat toata libertatea şi aproape toată puterea de odinioară de a face legi, de a-i pedepsi pe supuşi, de a da sau a lua boieria, de a pune biruri, de a pune episcopi, alături de alte drepturi asemănătoare. Puterea lor se întinde nu numai asupra boierilor şi poporului din Moldova, ci şi asupra neguţătorilor turci sau a altora, de orice rang ar fi, cât timp se află pe pământul ţării. Viaţa şi moartea lor stau în mâna domnului. Când acesta condamnă pe cineva la moarte, la bătaie, la surghiun (=exil), la pierderea averii, chiar dacă o face pe nedrept şi tiranic, aceia care vor să se roage pentru condamnat pot să facă asta prin viu grai sau prin scrisoare, dar nimeni nu se poate împotrivi judecăţii domneşti; dimpotrivă, când domnul vrea să elibereze pe cineva condamnat la moarte de toată obştea, nimeni nu-i poate sta împotrivă şi nici condamnatul nu poate fi omorât cu sila, dacă el l-a luat sub ocrotirea sa.”


Recommended