Reabilitarea Reabilitarea Medicală şi Medicală şi Medicina FizicăMedicina Fizică

ORGANIZAŢIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII SĂNĂTATE- CALITATEA VIEŢII

OOMMSS

SĂNĂTATE

Medicina DE RECUPERARE

Medicina PROFILACTICĂ

CALITATEA VIEŢII

Medicina TERAPEUTICĂ

ANUL 2006.

CARTEA ALBĂ A SPECIALITĂŢII DE MEDICINĂ FIZICĂ ŞI REABILITARE ÎN EUROPA

/document legislativ al specialităţii/Delegaţi Naţionali – secţia RMF 28 ţări

Academicieni Academia Europeană de Medicină şi Reabilitare

Secţiunea de Medicină Fizică şi Reabilitare Preşedinte Anthony B WardComitetul pentru Practică Profesională Preşedinte Christoph GutenbrunnerAcademia Europeană de Reabilitare Medicală Preşedinte M Anne ChamberlainSocietatea Europeană de Reabilitare şi de Medicină Fizică

CarteaCartea stabileşte stabileşte: poziţia Medicinii Fizice şi de Reabilitare (RMF) în

Europa defineşte specialitatea RMF natura, domeniul de lucru şi parametrii de

activitate a RMF competenţile specialităţii şi medicilor specialişti în

RMF relaţiile interdisciplinare medicale conţinutul clinic al specialităţii standarde de pregatire şi instruire în RMF programa de studii pentru Diploma în RMF.

RMF - specialitate medicalăRMF - specialitate medicală individualăindividuală.. (Definiţie (Definiţie UEMSUEMS))

specialitate medicală independentă preocupată de promovarea funcţionării fizice şi cognitive, a activităţilor (inclusiv comportamentul), a participării (inclusiv calitatea vieţii) şi modificarea factorilor personali şi de mediu. Astfel este responsabilă de prevenirea, diagnosticarea, tratarea şi managementul reabilitării persoanelor cu afecţiuni dizabilitante şi comorbidităţi la toate vârstele.

Medicul specialist în RMFMedicul specialist în RMF (Definiţie (Definiţie UEMSUEMS))

Specialiştii MFR abordează holistic persoanele cu stări acute sau cronice, lucrează în diferite unităţii de la servicii de urgenţă la locaţii comunitare, folosesc instrumente specifice de evaluare a diagnosticului şi efectuează tratamente inclusiv farmacologice, fizicale, tehnice şi intervenţii educaţionale şi profesionale.

Datorită pregătirii complexe ei răspund de activităţile echipelor multi-profesionale în obţinerea rezultatelor optime

NOŢIUNI NOŢIUNI GENERALEGENERALE

RECUPERARE –RECUPERARE –KINETOTERAPIE – EVALUARE KINETOTERAPIE – EVALUARE – APRECIERE– APRECIERE

Defeiniţia recuperării dată de Defeiniţia recuperării dată de OMS (2005) OMS (2005)

“Folosirea tuturor mijloacelor cu scopul de a reduce imactul condiţiilor generătoare de dizabilităţi şi handicap şi de a permite persoanelor cu dizabilităţi să reuşească să se integreze optimal în societate”

Participare

Modelul reabilitării în cadrul Fucţionării, Modelul reabilitării în cadrul Fucţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii Dizabilităţii şi Sănătăţii ((OMS-CIF 2005OMS-CIF 2005))

Stare de sănătate(Tulburare sau Boală)

Funcţii şi structuriale organizmului

Activitati

Factoride Mediu

FactoriPersonali

Obiective generice ale RMF

Deteriorarea (Impairement, Повреждение) reprezintă orice dificit sau anormalitate de structură sau funcţie psihologică, fiziologică sau anatomică.

Invaliditatea (Disability, Нарушение жизнедеятельности) reprezintă orice reducere parţială sau totală – datorată deteriorării – a capacităţii de a desfăşura o activitate de o manieră sau între limitele considerate normale pentru o fiinţă umană.

Handicap (Handicap, Социальное ограничение) reprezintă prejudiciul adus destinului unei anumite persoane – rezultat al unei deteriorării sau invalidităţi – care limitează sau chiar împiedică îndeplinirea unui rol normal pentru individul respectiv.

Obiective specifice ale RMF

Dureri/Disconfort/Depresie (Distress) Dezavanaje/Inconveniente/Prejudicii – inlusiv efectele

secundare ale unor medicamente administrate timp îndelungat, spre exemplu: într-o suferinţă cronică (Disadvantages)

Deperformare/Disfuncţionalitate/Deficit/ Invaliditate/Dizabilitate (Dizability/disfuncion/impairment)

Deposturare/Distonie (inclusiv concractură/spasticitatea/rigiditate) /Distrofie/dis(in)estetic/Dismorfizm (inclusiv, spre exemplu, hipotrofii musculare) (Disharmony)

Dis(in)satisfacţie (Dissatisfaction) Dependenţa (Dependence) Deprecierea calitâţii (economice) a vieţii (Dollar cost)

ReabiliReabilitare/Recuperare. Concepte. tare/Recuperare. Concepte.

Reabilitarea/Recuperarea medicală şi medicina fizică modernă reprezintă una dintre specialităţile clinico-terapeutice relativ noi în spectrul specialităţilor medicale, fundamentată pe componente specifice, sugestiv încadrate în două categarii metodologice: active – kinetice şi pasive – metodele de termoterapie, electroterapie, masaj (medicină fizică).

ReabiliReabilitare/Recuperare. Concepte. tare/Recuperare. Concepte. DefiniţiDefiniţiee

Reabilitarea/Recuperarea medicală – cuprinde aspectele diagnostice şi terapeutice corelate cu disfunţionalul caracteristic traumatismului sever, bolilor cronice, rezultat al infirmităţii complexe al diferitelor aparate şi sisteme, avînd ca scop final reintegrarea complexă a individului

Medicina fizică - cuprinde aspectele diagnostice şi terapeutice fundamentate pe tehnici fizice şi metode kinetoterapeutice, masaj şi aplicaţii ale agenţilor fizici terapeutici – termoterapie, electroterapie, hidroterapie,balneoclimatoterapie etc..

ReabiliReabilitare/Recuperare. Concepte.tare/Recuperare. Concepte.

Bolile cronice constitue adevărate “ţinte” ale recuperării şi influenţează: starea de bine fizică, psihiogică starea socială a individului.

ReabiliReabilitare/Recuperare. Concepte. tare/Recuperare. Concepte.

Pacienţi cu afecţiuni cronice prezintă diverse grade de disfuncţii:

perturbarea derulării ADL-urilor (activities of

daily living – activităţile uzuale zilnice);

anxietate, datorită dispneei, cu pierderea

încrederii în sine;

apariţia senzaţiei de incompetenţă, cu impact

direct asupra vieţii sociale.

ReabiliReabilitare/Recuperare. Concepte. tare/Recuperare. Concepte. Reabilitarea medicală presupune un

program complex de asistenţa medicală care stimuliază potenţialul funcţional al pacientuli, astfel încât această să ajungă la un nivel de activitate socio-profesională satisfăcător pentru categoria sa de vîrstă, sex şi pregătire.

Complexitatea procsului de recuperare implică o echipă medicală care să alcătuiască şi să aplice programul de recuperare pentru pacientul cu diferite tipuri de patologii înclusiv cronice.

ReabiliReabilitare/Recuperare. Concepte. Definiţiatare/Recuperare. Concepte. DefiniţiaEchipa medicală realizează: selectarea pacienţilor care vor urma programul complex de

reabilitare; evaluarea iniţială completă include evaluarea prin care se obţine

tabloul clinico-funcţional complet al pacientului, care precizează aspectele semiologice, funcţionale, esenţiale pentru programul de recuperare – gestualitatea cotidiană, prehensiunea, mersul, adaptarea cardio-respiratorie la diferite categorii de eforturi;

stabilirea obiectivelor programului de reabilitare; asigurarea unui program recuperator progresiv, adaptat fiecărui

stadiu al bolii; evaluarea rezulatelor programului de recuperare performat, în

diferite etape de evaluare – intermadiar (fundamentată pe elementele formative) şi final (fundamentată pe elementele sumative);

derularea şi monitorizarea pe termen lung a programului de recuperare.

ReabiliReabilitare/Recuperare. Concepte. tare/Recuperare. Concepte.

Reabilitarea este eficientă pentru diminuarea dizabilități şi pentru sporirea oportunităţilor pentru persoanele cu dizabilităti. Prevenirea complicaţiilor imobilizării, traumatizmelor, bolilor cronice şi durerii, reabilitarea aduce multe avantaje atăt din punct de vedere calitativ căt şi cantitativ (financiar).

ReabiliReabilitare/Recuperare. Concepte. tare/Recuperare. Concepte.

Deci, reabilitarea este un proces complex orientat spre o asistenţa multilaterală a bolnavilor şi invalizilor pentru realizarea maximal posibilă (conform bolii) a statusului fizic, psihologic, profesional, social şi economic – parametri cacteristici calităţii vieţii.

ReabiliReabilitare/Recuperare. Concepte. tare/Recuperare. Concepte. DefiniţiaDefiniţia

Calitatea vieţii este un concept care include un set vast de caracteristici fizice şi psihice, apreciate în contextul vieţii sociale şi este dependentă de factori multipli, inclusiv sitauţia financiară, habitatul, profesia, mediul social.

Scopurile şi rezultatele reabilităriiScopurile şi rezultatele reabilitării

Scopul general al reabilitării este de a permite persoanelor cu dizabilităţi să -şi poată trăi viaţa pe care şi-o doresc, cu toate restricţiile impuse activităţilor lor de deteriorările rezultate în urma bolilor sau accidentilor, precum şi din contextul lor personal.

Scopurile și rezultatele reabilităriiScopurile și rezultatele reabilitării Acest scop în practică este bine realizat pintr-o

combinaţie de măsuri pentru a depăşi sau reduce deteorările acestora şi pentru a elimina sau minimaliza barierile în participarea persoanei în mediile alese de această. Procesul respectiv optimizează atăt activitatea căt şi participarea (rezultat).

Aceste două rezultate fundamentale ale recuperării care trebuie demonstrate prin reabilitare sunt: bună starea persoanei participarea socială şi profesională a acesteia.

Aspectele reabilităriiAspectele reabilitării

Medicală (reailitare fizică) Psihologică Profesională Social-economică Juridică Etică,estetică

Etapele reabilităriiEtapele reabilitării

staţionar ambulator sanatorial

Principiile reabilităriiPrincipiile reabilitării precocităţii tratamentului recuperator conştiintizării şi participării active pacient/specialist

(compleanţă) individualizării programului de recuperare complexităţii tratamentului recuperator respectării etapelor de recuperare continuităţii, succesivităţii şi progresivităţii

tratamentului complex pînă la recuperare integrală sau optimală posibilă

cooperării inerdisciplinare evaluarea eficacităţii programului de recupere la

diverse etape şi rezultatele reabilitării finale (activităţii, participării)

EvalureEvalureaa. Definiţie.. Definiţie.

Evaluarea este modalitatea de apreciere cît mai corectă a unei situaţii atăt din punct de vedere calitativ cît şi cantitativ.

Tratamentul recuperator funcţional începe cu evaluarea , se continuă cu evaluarea și închee cu evaluarea programului recuperator fiziofucțonal- kinetoterapeutic et al..

EvalureaEvalurea

În medicină, evluarea precizează:starea de sănătate sau de boalăgradul în care un organ sau o funcţie se abate

de la normal, cuantificînd prin teste specifice această abatere

modul în care evoluiază în timp o stare patologică

modul la care răspunde la un tratament o disfuncţie

capacitatea de muncă sau de autoîngrijirwecapacităţile vocaţionale

Evaluarea în reabilitareEvaluarea în reabilitare

stabileşte:obiectivele programuluitehnicile şi metodele ce vor fi utilizatepriorităţile de lucrudurata programeloreficienţa programului aplicatnecesitatea modificărilor în programul

kinetic

Kinetologia medicală în sistema de reabilitare

Kinetologiei/Kinesiologie. DefiniţiiKinetologiei/Kinesiologie. Definiţii

M.Dally, 1857, Paris –kinetologie „ştiinţa sau studiul mişcării” („kinein”-mişcare,” logos”-a studia , a vorbi despre)

„Ştiinţa mişcării organismelor vii şi a structurilor care participă la aceste mişcări.”

Kinetologiei/Kinesiologie. DefiniţiiKinetologiei/Kinesiologie. Definiţii

Kinetologia medicală - studiul structurilor şi mecanismelor neuromusculare şi articulare care asigură omului activităţi motrice normale,înregistrînd, analizînd şi corectînd mecanismele deficitare.

Definiţia pune în evidenţa trei componente: aspectul ştiinţific, evaluarea, aspectul practic.

Componentele kinetoterapieiComponentele kinetoterapiei

Aspectul ştiinţific(teoretic) - studiul structurilor şi mecanismelor neuromusculo-articulareale mişcării

Evalurea - înregistrarea şi analizarea mecanismelor deficitare ale mişcării pentru crearea programelor practice kinetice.

Aspectul practic(terapeutic)- „corectarea mecanismelor deficitare ale mişcării

Kinetologia ca ştiinţăKinetologia ca ştiinţă

înclude trei mari componente (subdisciplini):

1.Biomecanica2.Exerciţiul fizic3.Componentul psihomotor

Kinetologia ca profesieKinetologia ca profesie Componenta practică –kinetoterapia care

face parte din marele capitol al medicinii fizice de recuperare, specialitate terapeutică care se află alături de alte tipuri terapeutice ale medicinei (farmacologice, chirurgicale, homeopatice, ş.a.)

Medicina fizică de recuperare medicală în afară de kinetoterapie utlizează şi alţi factori fizici: termoterapia, hidroterapia, electroterapia, mesoterapia, climatoterapia, presoterapia.

Kinesiologia ca disciplină medicalăKinesiologia ca disciplină medicală

Pentru toate patologiile există două tipuri de tratamente de bază:

1. medicaţia (tratament conservator) kinetoterapie

2.chirurgia, urmată obligatoriu de kinetoterapie.

Criterii de clasificare a Criterii de clasificare a kinetoterapieikinetoterapiei

1. după domeniul de recuperare funcţională kinetoterapia în bolile reumatice kinetoterapia în bolile neurologice kinetoterapia în bolile respiratorii kinetoterapia în bolile cardiovasculare kinetoterapia în bolile psihice kinetoterapia în sechele posttraumatice etc.

Criterii de clasificare a kinetoterapieiCriterii de clasificare a kinetoterapiei

2. după obiectivele fiziopatologice kinetoterapia de mobilitate articulară kinetoterapia de tonifiere musculară kinetoterapia de creşterea anduranţei

musculare kinetoterapia de coordonare şi echilibru kinetoterapia de antrenare la efort kinetoterapia de relaxare kinetoterapia posturală

Criterii de clasificare a kinetoterapieiCriterii de clasificare a kinetoterapiei

3. după vîrstă kinetoterapia la vîrstnici kinetoterapia în pediatrie kinetoterapia la gravide kinetoterapia la copilul şcolar

Criterii de clasificare a kinetoterapieiCriterii de clasificare a kinetoterapiei

4. după locul de activitate kinetoterapia la sala de kineto kinetoterapia la domiciliul pacientului kinetoterapia la patul bolnavului kinetoterapia în aer liber kinetoterapia în bazine (hidrokinetoterapie)

Kinetoterapia/Kinetologia medicalăKinetoterapia/Kinetologia medicală

Poate fi aplicată în trei scopuri:

profilactic – kinetoprofolaxie (primară, secundară)

terapeutic – kinetoterapiede recuperare – kinetoterapie de

recuperare

KinetoprofilaxieKinetoprofilaxie Kinetologie profilactică (primară/de gradul I)

cuprinde totalitatea metodilor şi mijloacelor kinetologice care se adresează menţineri şi întăririi stării de sănătate, deci prevenirii stării de boală.

Kinetologia profilactică (profilaxia secundară/de gradul II) înseamnă aplicarea tuturor mijloacelor necesare pentru a preveni agravarea sau apariţia complicaţiilor patomorfofuncţionale ale unei boli cronice.

KinetoterapiaKinetoterapia

Kinetoterapia sau kinetologia terpeutică cuprinde cele trei capitole şi tipuri de asistenţă medicală, care formează complexul mijloacelor de asistenţă medicală profilactică, terapeutică sau de recuperare.

Aceste capitole se asociază cu mijloace farmacologice sau nefarmacologice.

Kinetologie de recuperareKinetologie de recuperare

Kinetologia de recuperare reprezintă principalul mijloc al asistenţei de recuperare funcţională şi cuprinde întreg domeniul deficitului funcţional din bolile cronice (în special ale aparatelor locomotor şi cardiorespirator) dominat de metodologie specifică de asistenţă prin kinetologie de recuperare.

Argumentarea clinico-fiziologică a Argumentarea clinico-fiziologică a kinetoterapiei/ terapiaei prin mişcarekinetoterapiei/ terapiaei prin mişcare

Acţiunea curativă a mişcării activităţii fizice asupră organizmului uman se explică prin importanţa socială şi rolul biologic al mişcării – în viaţa umană.

Exemplu:hipodinamia, sedentarizmul ca rezultat are degradarea

sănătăţii fizice, psihice, calităteii vieţii (sociale, profesionale, economice)

activitatea fizică/mişcarea menţine sănătatea, facilitează toate procesele fiziologice metabolice şi vitale ale organizmului, creşte imunorezistenţa, ameliorează starea psihică, psihimotorie, abilitatea, asigură statusul social, profesional, economic (activitatea şi participarea) – calitatea vieţii.

Mecanizmele fiziologice ale mişcării – Mecanizmele fiziologice ale mişcării – exerciţiului fizicexerciţiului fizic

neuroreflector neuroumoral umoral sistemul funcţional

Efectul terapeutic al mişcării – Efectul terapeutic al mişcării – exerciţiului fizicexerciţiului fizic

acţiune de tonizareMişcare/EF – contracţie musculară – activarea SNC– SNV şi glandele cu

secreţie internă –activarea sistemelor CV şi respirator – metabolizmul (organele inerne) – reacţiile imunobiologice

Rezultat: ameliorează starea de bine fizică, psihică, abilitatea.

acţiune troficăMişcare/EF – stimulează procesele metabolice tisulare/muşchi – creşte

temperatura intratisulară şi eliberarea substanţilor biologice active care produc stimularea activităţii circulatorie prin dilatarea arteriolelor – ca rezultat se obţine avtivizarea proceselor de regenerare şi recuperare

reglează mecanizmele de formare a compensaţiilor (temporare şi definitive)

normalizează mecanizmele de inreţinere a funcţiilor globale ale organismului

Reabilitarea fizicăReabilitarea fizică reprezintă o sistemă de măsuri pentru recuperare

sau compensare a deficienţelor fizice, calităţilor intelectuale, stării funcţionale generale, ameliorarea calităţilor fizice, echilibrului psiho-emoşional, rezervelor de adaptare a organizmului cu mijloace terapeutice active (kinetoterapie, ergoterapie, terapie ocupaţională, elemente de sport, etc) şi pasive (masaj, factori fizici naturali şi artificiali)

Kinetoterapia în cadrul reabilitării Kinetoterapia în cadrul reabilitării fizice fizice

în cadrul reabilitării ca proces bio-psiho-social complex kinetoterapia reprezintă un mijloc terapeutic de bază care întră în acţiune concomitent cu celelalte mijloace incluse în planul terapeutic general unitar.

Kinetoterapia în cadrul reabilitării Kinetoterapia în cadrul reabilitării fizicefizice

Kinetoterapia se indică:pe toată perioada de evoluţie a bolii/leziunii; în leziuni minore, afecţiuni necomplicate se

aplică pînă la vindecarea completă; în boli cronice/leziuni majore soldate cu

infirmităţi definitive se aplică pe toată durata vieţii.

ReabiliReabilitarea medicală.Kinetoterapiatarea medicală.Kinetoterapia

Scopurile kinetoterapiei:

1. Ameliorarea capacităţii generale de mişcare şi a marelor funcţii

2. Ameliorarea funcţiei segmentului / segmentelor /organelor interesate direct în afecţiune

3. Prevenirea instalării deprinderilor compensatorii defectuoase

4. Stimularea stării psihice5. Dezvotarea funcţiilor compensatorii ale

sistemului neuro-mio-osteo-artrokinetic şi organelor interne

Obiectivele kinetoterapieiObiectivele kinetoterapiei Obiective generale (de rangul I)

Menţinerea unei stări optime de sănătate; Favorizarea proceselor de creştere şi realizarea unei dezvoltări

fizice armonioase; Formarea capacităţii (şi mai ales a obişnuinţei) de practicare

sistematică a exerciţiilor fizice; Dezvoltarea calităţilor motrice de bază şi celor specifice; Formarea corectă a unui sistem de deprinderi şi priceperi

motrice; Contribuţii la dezvoltarea unor calităţi intelectuale, morale şi de

voinţă, a simţului estetic, a responsabilităţilor sociale. Educarea/reeducarea/recuperarea/dezvoltarea şi menţinerea

funcţiilor reduse, abolite sau incorect realizate, ca urmare a unor tulburări sau sechele existente care împiedică sau îngreuiază procesul de adaptare/readaptarte şi integrare socio-profesionistă.

Obiectivele kinetoterapieiObiectivele kinetoterapiei Obiective specifice (de rangul II)

Obiective specifice fiecărui subsistem al kinetoterapiei

Kinetoprofilaxie Kinetoterapia de recuperare

Kinetoterapia terapeutică

- Prevenirea stării de boală (kinetoprofilaxie primară, de gradul I);- Prevenirea agravării sau apariţiei complicaţiilor patomorfofuncţionale ale unei boli cronice (kinetoprofilaxie secundară, de gradul II);- Consolidarea şi menţinerea rezultatelor urmărite şi obţinute (kinetoprofilaxia terţiară, de gradul III).

- Recuperarea funcţională valabilă pentru întreg domeniul al refacerii deficitului funcţional în toate bolile cronice.

- Tratarea diferitelor boli şi afecţiuni ale organismului uman, cu mijloace specifice.

Obiectivele kinetoterapiei Obiectivele kinetoterapiei Obiective specifice (de rangul III)

Obiective care se referă la şedinţele curente de kinetoterapie sau la o anumită etapă de reabilitare: Relaxarea; Corectarea posturii şi aliniamentului corpului; Recuperarea şi creşterea mobilităţii articulare; Recuperarea şi creşterea forţei musculare; Recuperarea şi creşterea rezistenţei musculare; Recuperarea şi creşterea coordonării, controlului şi echilibrului; Reantrenarea şi antrenarea la efort; Reeducarea respiratorie; Reeducarea sensibilităţii; Reeducarea aparatului cardio-vascular; Reeducarea abilităţii manuale; Reeducarea neuromotorie; Reeducarea psihomotricităţii.

Mijloacele kinetoterapieiMijloacele kinetoterapiei în reabilitarea în reabilitarea fizicăfizică

1. Mijloace fundamentale ale kinetoterapiei Exerciţiul fizic (mişcarea sub diverse forme) Masajul

2. Mijloace ajutătoare kinetoterapiei Termoterapia Electroterapia Hidroterapia Terapia ocupaţională,ergoterapia Activităţi fizice adaptate

3. .Mijloace asociate kinetoterapiei Factorii naturali: apa, aerul ,soarele Factorii igienici si alimentaţia

Noţiuni kinetologice/defeniţiiNoţiuni kinetologice/defeniţii (exerciţiu, procedeu, tehnici, metodă, (exerciţiu, procedeu, tehnici, metodă,

metodologie, obiectiv)metodologie, obiectiv)

Tehnici kinetologiceTehnica de lucru (alfabetul terapiei prin

mişcare) prezintă elementul de bază al kinetoterapiei. Baza fiziologică a tehnicei este tipul de contracţie musculară (izometrică, izotonică, izokinetică) prin care se realizează mişcarea activă, pasivă ş.a.

Noţiuni kinetologice/defeniţiiNoţiuni kinetologice/defeniţii (exerciţiu, procedeu, tehnici, metodă, (exerciţiu, procedeu, tehnici, metodă,

metodologie, obiectiv)metodologie, obiectiv)

MetodăUn complex de exerciţii sau procedee fizice

formează o metoda. Metoda are întodeauna un scop precis.

(mobilizarea articulară, creşterea amplitudei de mişcare et.a.).

Tehnici în kinetoterapieTehnici în kinetoterapie

Clasificarea tehnicilor kinetologici

Baza clasificării o constitue cele trei proprietăţi fundamentale ale aparatului locomtor (A.L.):

activitatea motrică a A.L.;capacitatea de a putea fi mişcat pasiv;starea de repaus

(Legrand-Lambling)

Clasificarea tehnicilor kinetologiciClasificarea tehnicilor kinetologici

Tehniciîn

kineto-logie

Anakinetice

Kinetice

imobilizarea

posturarea

statice

dinamice

Contractarea izometrică

Relaxarea musculară

active

pasive

reflexă

voluntară

liberă

activo-pasivă

activă cu rezistenţătractiuni

sub anestezie

pură asistată

autopasivă

mecanică

pasivo-actovă

prin manipulare

Tehnici în kinetoterapieTehnici în kinetoterapie

1. Stretchingul2. Tehnici de transfer (ADL – terapia

ocupaţională)3. Tehnici de facilitare neuroproprioceptivă

(FNP)1. Tehnici FNP generale2. Tehnici FNP specifice

Tehnici pentru promovarea mobilităţii Tehnici pentru promovarea stabilităţii Tehnici pentru promovarea mobilităţii controlate Tehnici pentru promovarea abilităţii

Metode în kinetoterapieMetode în kinetoterapie

1. Metode de relaxare1. Metoda Jacobson2. Metoda Schultz

2. Metode de educare/reeducare neuromotorie

1. Conceptul Bobath2. Metoda Brünngstrom3. Conceptul Vojta4. Conceptul Castillo Morales5. Metoda Frenkel

Metode în kinetoterapieMetode în kinetoterapie

3. Metode de facilitare neuro-proprioceptivă1. Metoda Margaret Rood2. Metoda Kabat

4. Metode de reeducare posturală1. Metoda Klapp2. Metoda von Niederhoeffer3. Metoda Schroth

5. Metode de recuperare a afecţiunilor lombare1. Metoda Williams2. Metoda McKenzie

Obiective în kinetoterapieObiective în kinetoterapie

reprezintă:

finalităţi ale programelor kinetice

obiective generale în kinetoterapie

operaţionalizarea obiectivelor din

programele si activităţile kinetice

Principiile de aplicare kinetoterapieiPrincipiile de aplicare kinetoterapiei primum “non nocere”

Princpiul individualizării tratamentuluiPrincipiul precocităţii tratamentuluiPrincipiul gradării efortuluiPrincipiul continuării tratamentului pînă la

recuperare optimă sau integralăPrincipiul succesivității și progresivităţiiPrincipiul de aplicare sistematică Evaluarea eficacităţii kinetoterapiei şi recuperării

funcţionale

Evaluare în kinetoterapieEvaluare în kinetoterapie - - mijloc de bază mijloc de bază în stabilirea diagnosticului funcîn stabilirea diagnosticului funcţţionalional

Testarea clinică musculoarticulară bilanţul articular bilanţul muscular evaluarea globală

echilibru, coordonare şi controlulADL

evaluarea alinierii şi posturii corecte a corpului

evaluarea mersului

Formele kinetoterapieiFormele kinetoterapiei1. Imitaţii şi jocuri2. Gimnastică generală şi respiratorie3. Gimnastică medicală selectivă4. Reeducarea mersului5. Reeducarea prehensiunii6. Hidro-kinetoterapia7. Sportul curativ8. Dansul curaiv9. Terapia ocupaţională10. Ergoterapia11. Meloterapia, artterapia et altele

Organizarea programei de Organizarea programei de reabilitare şi kinetoterapiereabilitare şi kinetoterapie

reabilitarefuncţionare şi dizabilitate

evaluarea clinică funcţională

evaluarea activităţii (ADL) şi participării

factorii contextuali evaluarea factorilor de

mediu evaluarea factorilor

personaliEvaluarea eficacităţii reabilitării

kinetoterapieparametri generali

tipul şi specificul bolii/deficienţei

durata bolii şi recuperării vîrsta, sexul, profesia capacitatea fizică generală

parametri locali evaluarea analitică: bilanţul

articular, muscular a funcţiilor specifice sistemilor şi aparatelor CV, respirator etc.

evaluarea funcţiilor globale: mersul, ADL, teste funcţionale, psihomotorii etc.

Efectele terapeutice ale Efectele terapeutice ale kinetoterapieikinetoterapiei

Generale: creşterea nivelului de fitnessscăderea stresuluiapariţia senzaţiei de „bine” resimţită numai

după kinetoterapieameliorarea cogniţieioprirea apariţiei şi evoluţiei sindromului de

decondiţionare a bolnavuluiarmonizarea creşterii şi dezvoltării copiluluiscăderea sindromului algic

Efectele terapeutice ale Efectele terapeutice ale kinetoterapieikinetoterapiei

Specifice:

creşterea forţei şi anduranţei musculareameliorarea mobilităţii articulare reeducarea coordonării şi echilibruluiameliorarea respiraţiei creşterea toleranţei la efortş.a