2.Caiet de sarcini romlux.doc

„EXTINDEREA RETELEI DE CANALIZARE MENAJERA CARTIER ROMLUX, MUNICIPIUL TARGOVISTE,

JUDETUL DAMBOVITA”

Caiet general de sarcini

1 SPECIFICAŢII TEHNICE PENTRU LUCRĂRI DE CONSTRUCŢII

1.1 LISTA DE STANDARDE

Se vor avea in vedere standardele romanesti mentionate mai jos; Lista nu este exhaustiva. Toate proiectele, materialele si lucrarile se vor baza pe standardele nationale aplicabile, in vigoare la data proiectarii.

SR EN 10243-2:2002 Piese de otel forjate prin matritare. Tolerante la dimensiuni. Partea 2: Piese executate la cald pe masini orizontale de forjat;

SR EN 10243-1:2003/AC:2005 Piese de otel forjate prin matritare. Tolerante la dimensiuni. Partea 1: Piese executate la cald pe ciocane matritoare sau prese verticale

SR EN 10243-2:2002/AC:2005 Piese de otel forjate prin matritare. Tolerante la dimensiuni. Partea 2: Piese executate la cald pe masini orizontale de forjat

SR EN 10250-4:2002 Piese forjate din otel pentru uz general. Partea 4: Oteluri inoxidabile

SR EN 10250-3:2002 Piese forjate din otel pentru uz general. Partea 3: Oteluri aliate speciale

SR EN 10250-2:2002 Piese forjate din otel pentru uz general. Partea 2: Oteluri nealiate de calitate si oteluri speciale

SR EN 10250-1:2002 Piese forjate din otel pentru uz general. Partea 1: Conditii generale

STAS 1097/2-91 Piese forjate din otel carbon de calitate si aliate pentru cazane si recipiente sub presiune. Conditii tehnice generale de calitate

STAS 2171/2-84 Piese de otel forjate liber. Adaosuri de prelucrare si abateri limita pentru piese forjate pe ciocane

STAS 1306-71 Fitinguri filetate din otel forjat Pn 100. Mufe. Dimensiuni

STAS 1305-71 Fitinguri filetate din otel forjat Pn 100. Mufe reduse. Dimensiuni

STAS 1304-71 Fitinguri filetate din otel forjat Pn 100. Teuri cu ramificatie redusa. Dimensiuni

STAS 1303-71 Fitinguri filetate din otel forjat Pn 100. Coturi, teuri, cruci. Dimensiuni

STAS 1302/2-71 Fitinguri filetate din otel forjat Pn 100. Conditii generale

STAS 1302/1-71 Fitinguri filetate din otel forjat Pn 100. Nomenclator

STAS 1802-71 Fitinguri filetate din otel forjat Pn 100. Reductii. Dimensiuni

STAS 1801-71 Fitinguri filetate din otel forjat Pn 100. Nipluri. Dimensiuni

STAS 11520-89 Bare forjate din otel. Conditii tehnice generale de calitate

STAS 11519-89 Blocuri forjate din otel. Conditii tehnice generale de calitate

STAS 6092/1-83 Piese forjate din otel. Clasificarea si terminologia defectelor

STAS 1804-71 Fitinguri filetate din otel forjat Pn 100. Dopuri. Dimensiuni

STAS 1803-71 Fitinguri filetate din otel forjat Pn 100. Racorduri olandeze. Dimensiuni

SR EN 29104:1997 - Masurarea debitelor fluidelor în conducte închise. Metode de evaluare a performantei debitmetrelor electromagnetice utilizate pentru lichide;

SR EN ISO 748:2002 Masurarea debitelor de fluide în canale închise. Metoda de explorare a câmpului de viteze

STAS 8589-70 Culori conventionale pentru identificarea conductelor care transporta fluide în instalatii terestre si navale

SR 13354:1996 Manometre, vacuummetre si monovacuummetre înregistratoare cu element elastic

SR 3589-8:1994 Manometre, vacuummetre si manovacuummetre indicatoare cu element elastic. Verificari de receptie

SR EN 62271-107:2006 Aparataj de înalta tensiune. Partea 107: Întreruptoare de current alternativ cu sigurante fuzibile pentru tensiuni nominale mai mari de 1 kV si mai mici de 52 kV inclusive

SR ISO 1431-2:2002 Cauciuc vulcanizat sau termoplastic. Rezistenta la fisurare datoritã actiunii ozonului. Partea 2: Incercare la deformare dinamicã

SR ISO 1431-1:2002 Cauciuc vulcanizat sau termoplastic. Rezistenta la fisurare datoritã actiunii ozonului. Partea 1: Incercare la deformare staticã

SR EN ISO 6603-2:2001 Materiale plastice. Determinarea comportãrii la soc prin perforare a materialelor plastice rigide. Partea 2: Incercarea la soc instrumental

SR EN ISO 6603-1:2001 Materiale plastice. Determinarea comportãrii la soc prin perforare a materialelor plastice rigide. Partea 1: Incercarea la soc neinstrumental

SR EN ISO 179-1:2001 Materiale plastice. Determinarea proprietãtilor de soc Charpy. Partea 1: Incercarea neinstrumentalã la soc

SR EN ISO 4589-3:2000 Materiale plastice. Determinarea comportãrii la foc cu ajutorul indicelui de oxigen. Partea 3: Incercarea la temperaturã ridicatã

SR EN 12680-3:2003 Turnatorie. Examinarea cu ultrasunete. Partea 3: Piese turnate din fonta cu grafit nodular

SR EN 1172:2001 Cupru si aliaje de cupru. Tabla si banda pentru constructii

SR EN 10293:2005 Oteluri turnate pentru utilizãri generale.

SR EN 13157:2004 Instalatii de ridicat. Securitate. Echipament de ridicat cu actionare manualã

SR EN 13245-1:2005 Materiale plastice. Profile de policlorurã de vinil neplastifiatã (PVCU) pentru utilizãri în constructii. Partea 1: Codificarea profilelor de culoare deschisã

SR EN ISO 15493:2004 Sisteme de canalizare de materiale plastice pentru aplicatii industriale. Acrilonitril-butadien-stiren (ABS), policlorurã de vinil neplastifiatã (PVC-U)ti policlorurã de vinil cloruratã (PVC-C). Specificatii pentru componenteti sistem. Serie metricã

SR EN 13598-1:2004 Sisteme de canalizare de materiale plastice pentru bransamente sisteme de evacuare îngropate, fãrã presiune. Policlorurã de vinil neplastifiatã (PVC-U), polipropilenã (PP)ti polietilenã (PE). Partea 1: Specificatii pentru fitinguri auxiliare, incluzând camere de inspectie de micã adâncime

SR EN 13566-3:2004 Sisteme de canalizare de materiale plastice pentru repararea retelelor de evacuare îngropate, fãrã presiune. Partea 3: Tubare fortatã, cu tevi continue

SR EN 580:2004 Sisteme de canalizare de materiale plastice. Tevi de policlorura de vinil neplastifiata (PVC-U). Metoda de încercare a rezistentei la diclormetan, la o temperatura data (DCMT

SR EN 1905:2003 Sisteme de canalizare din materiale plastice. Tevi, fitinguri materiale de policlorurã de vinil neplastifiatã (PVC-U). Metoda de evaluarea a continutului de PVC pe baza continutului total de clor

SR EN 1452-5:2003 Sisteme de canalizare din materiale plastice pentru alimentare cu apã. Policlorurã de vinil neplastifiatã (PVC-U). Partea 5

SR EN 1452-4:2003 Sisteme de canalizare din materiale plastice pentru alimentare cu apa. Policlorura de vinil neplastifiata (PVC-U). Partea 4: Robinete si echipamente auxiliare

SR EN 1452-3:2003 Sisteme de canalizare din materiale plastice pentru alimentare cu apa. Policlorura de vinil neplastifiata (PVC-U). Partea 3: Fitinguri

SR EN 1452-2:2003 Sisteme de canalizare din materiale plastice pentru alimentare cu apa. Policlorura de vinil neplastifiata (PVC-U). Partea 2: Tevi

SR EN 1452-1:2003 Sisteme de canalizare din materiale plastice pentru alimentare cu apa. Policlorura de vinil neplastifiata (PVC-U). Partea 1: Generalitati

SR EN 1401-1:2003 Sisteme de canalizare din materiale plastice îngropate pentru bransamente si sisteme de evacuare fara presiune. Policlorura de vinil neplastifiata (PVC-U). Partea 1: Specificatii pentru tevi, fitinguri si sistem

SR ENV 1401-3:2002 Sisteme îngropate de tevi de materiale plastice pentru scurgeri si canalizari, fara presiune. Policlorura de vinil neplastifiata (PVC-U). Partea 3: Ghid pentru instalare

SR ENV 1329-2:2002 Sisteme de tevi de materiale plastice pentru evacuarea apelor murdareti uzate (la temperaturã scãzutãti ridicatã) din interiorul structurii clãdirilor. Policlorurã de vinil neplastifiatã (PVC-U). Partea 2: Ghid pentru evaluarea conformitãtii

SR ENV 1452-6:2002 Sisteme de canalizare de materiale plastice pentru alimentare cu apã. Policlorurã de vinil neplastifiatã (PVC-U). Partea 6: Ghid de instalare

SR EN ISO 13783:2002 Sisteme de canalizare de materiale plastice. Mufe de legãturã duble de policlorurã de vinil neplastifiatã (PVC-U), rezistente la sarcinã axialã. Metodã de încercare a etanseitãtiiti a rezistentei la tractiune, cu solicitare la încovoiereti presiune internã

SR ENV 1401-2:2001 Sisteme de canalizare de materiale plastice îngropate pentru bransamente si sisteme de evacuare fãrã presiune. Policlorurã de vinil neplastifiatã (PVC-U). Partea 2: Ghid pentru evaluarea conformitãtii

SR ENV 1452-7:2001 Sisteme de canalizare de materiale plastice pentru policlorurã de vinil neplastifiatã (PVC-U). Partea 7: Ghid pentru evaluarea conformitãtii

SR EN 1453-1:2001 Sisteme de canalizare din materiale plastice de tevi cu pereti structurati pentru evacuarea apelor menajere si apelor uzate (la temperatura joasa si la temperatura ridicata) din interiorul cladirilor. Policlorura de vinil neplastifiata (PVC-U). Partea 1: Specificatii pentru tevi si sistem

SR EN 12200-1:2001 Sisteme de canalizare de materiale plastice neîngropate, pentru scurgerea apelor pluviale, destinate utilizãrii în exterior. Policlorurã de vinil neplastifiatã (PVC-U). Partea 1: Specificatii pentru tevi, fitinguri si sistem

SR ENV 1453-2:2001 Sisteme de canalizare din materiale plastice pentru tevi cu pereti structurati pentru evacuarea apelor menajere (la temperaturã joasãti la temperaturã ridicatã) în interiorul clãdirilor. Policlorurã de vinil neplastifiatã (PVC-U). Partea 2: Ghid pentru evaluarea conformitãtii

SR EN ISO 13844:2001 Sisteme de canalizare de materiale plastice. Imbinãri cu etansare de policlorurã de vinil neplastifiatã pentru utilizare cu tevi de PVC-U. Metoda de încercare a etanseitãtii la presiune negativã

SR EN 580:1997 Sisteme de canalizare de materiale plastice. Tevi de policlorurã de vinil neplastifiatã (PVC-U). Metodã de încercare a rezistentei la diclormetan la o temperaturã datã (DCMT)

SR EN 922:1996 Sisteme de canalizare de tuburi de protectie de materiale plastice. Tevi si fitinguri de policlorurã de vinil neplastifiatã (PVC-U).

Prepararea unei probe pentru determinarea indicelui de viscozitate si calculul valorii K

SR EN 1456-1:2002 Sisteme de canalizare din materiale plastice subterane si de suprafata, sub presiune. Policlorura de vinil neplastifiata (PVC-U). Partea 1: Specificatii pentru componente si sistem

SR EN 61058-1+A1:1998: Întreruptoare pentru aparate. Partea 1: Reguli generale

SR EN ISO 4375:2004 Masurarea debitului fluidelor în canale deschise. Sisteme de suspendare prin cabluri aeriene pentru masurarea pe cursuri de apa

SR ISO 9826:2001 Masurarea debitului de lichide în canale deschise. Canale de masurare Parshall si Saniiri

SR EN 1759-1:2005 Flanse si asamblarile lor. Flanse rotunde pentru tevi, robinete, racorduri si accesorii, desemnate Class. Partea 1: Flanse de otel, NPS 1/2 pâna la 24

SR EN 12639:2003/AC:2003 Pompe pentru lichide si agregate de pompare. Cod de încercare la zgomot. Clasele de exactitate 2 si 3

STAS 12476-86 Pompe centrifuge, diagonale si axiale. Nivele admisibile de vibratii

SR EN ISO 15493:2004: Sisteme de canalizare de materiale plastice pentru plicatii industriale. Acrilonitril-butadien-stiren (ABS), policlorurã de vinil neplastifiatã (PVC-U) si policlorurã de vinil cloruratã (PVC-C). Specificatii pentru componente si sistem. Serie metricã

SR ISO 1000:1995 Unitati SI si recomandari pentru utilizarea multiplilor si submultiplilor lor

SR EN 14525:2005 Racorduri intermediare pentru flanse si mansoane cu tolerante mari din fonta ductila destinate a fi utilizate la conducte din diferite materiale: fonta ductila, fonta cenusie, otel, PVC-U, PE, fibre-ciment

SR EN 877:2004 Tuburi si racorduri de fonta, asamblarile lor si accesorii destinate evacuarii apelor din cladiri. Conditii, metode de încercare si asigurarea calitatii

SR EN 598:2004 Tuburi, racorduri si accesorii de fonta ductila si asamblarile lor pentru lucrari de canalizare. Conditii si metode de încercare

SR EN 10029:1995 Table de otel laminate la cald, cu grosimi mai mari sau egale cu 3 mm. Tolerante la dimensiuni, de formã si la masã

SR EN 10025-1:2005: Produse laminate la cald din oteluri pentru constructii. Partea 1: Conditii tehnice generale de livrare

SR EN 10025-3:2004: Produse laminate la cald din oteluri de constructii. Partea 3: Conditii tehnice de livrare pentru oteluri de constructii sudabile cu granulatie fina în stare normalizata/laminare normalizata

SR EN 10025-5:2005: Produse laminate la cald din oteluri pentru constructii. Partea 5: Conditii tehnice de livrare pentru oteluri de constructii cu rezistenta îmbunatatita la coroziunea atmosferica

SR EN 10210-2:2006/AC:2007 Profile cave finisate la cald pentru constructii, din oteluri de constructie nealiate si cu granulatie finã. Partea 2: Dimensiuni, tolerante la dimensiuni si caracteristici ale profilului

SR EN 10210-1:2006 Profile cave finisate la cald pentru constructii, din oteluri de constructie nealiate si cu granulatie fina. Partea 1: Conditii tehnice de livrare

SR EN 10210-2:2006 Profile cave finisate la cald pentru constructii, din oteluri de constructie nealiate si cu granulatie finã. Partea 2: Dimensiuni, tolerante la dimensiuni si caracteristici ale profilului

SR EN ISO 898-6:2002 Caracteristici mecanice ale elementelor de asamblare. Partea 6: Piulite cu sarcini de probã indicate. Filete cu pas fin

SR EN ISO 898-5:2002 Caracteristici mecanice ale elementelor de asamblare executate din otel carbon si otel aliat. Partea 5: stifturi filetate si elemente de asamblare filetate similare care nu sunt supuse eforturilor la tractiune

SR EN ISO 898-1:2002 Caracteristici mecanice ale elementelor de asamblare executate din otel carbon si otel aliat. Partea 1: Suruburi partial si complet filetate si prezoane

SR EN ISO 1461:2002 Acoperiri termice de zinc pe piese fabricate din fonta si otel. Specificatii si metode de încercare

SR EN 10220:2003: Tevi de otel sudate si fara sudura. Dimensiuni si mase liniare

SR EN 1452-1:2003 Sisteme de canalizare din materiale plastice pentru alimentare cu apa. Policlorura de vinil neplastifiata (PVC-U). Partea 1: Generalitati

SR EN 1452-2:2003 Sisteme de canalizare din materiale plastice pentru alimentare cu apa. Policlorura de vinil neplastifiata (PVC-U). Partea 2: Tevi

SR EN 1452-3:2003 Sisteme de canalizare din materiale plastice pentru alimentare cu apa. Policlorura de vinil neplastifiata (PVC-U). Partea 3: Fitinguri

SR EN 1452-4:2003 Sisteme de canalizare din materiale plastice pentru alimentare cu apa. Policlorura de vinil neplastifiata (PVC-U). Partea 4: Robinete si echipamente auxiliare

STAS 7335/3-86 Protectia contra coroziunii a constructiilor metalice îngropate. Izolarea exterioara cu bitum a conductelor din otel

SR EN 10300:2006 Tevi si racorduri de otel pentru conducte subterane si imersate. Materiale de bitum pentru acoperiri exterioare aplicate la cald

SR EN 1011-3:2002 Sudare. Recomandari pentru sudarea materialelor metalice. Partea 3: Sudarea cu arc electric a otelurilor inoxidabile

SR 13259:1996 Tevi de otel inoxidabil austenitic, sudate longitudinal, pentru utilizari generale

SR ISO 1127:1996 Tevi de otel inoxidabil. Dimensiuni, tolerante si mase liniare conventionale

STAS 10321-88 Tevi rotunde fara sudura, extrudate la cald, din oteluri inoxidabile si refractare

STAS 10358-88 Tevi rotunde fara sudura, trase sau laminate la rece, din oteluri inoxidabile si refractare

SR EN 1124-2:2002 Tuburi si racorduri de tub pentru retele de canalizare sudate longitudinal, de otel inoxidabil cu mufa si capat drept. Partea 2: Sistem S. Dimensiuni

SR ISO 1127:1996/A99:2002 Tevi de otel inoxidabil. Dimensiuni, tolerante si mase liniare conventionale

SR EN 10020:2003 Definirea si clasificarea marcilor de otel

SR EN 10312:2003 Tevi de otel inoxidabil sudate pentru transportul lichidelor apoase, inclusiv apa potabila. Conditii tehnice de livrare

SR EN 10216-5:2005 Tevi de otel fara sudura utilizate la presiune. Conditii tehnice de livrare. Partea 5: Tevi de otel inoxidabil

SR EN 1124-1:2002/A1:2005 Tuburi si racorduri de tub pentru retele de canalizare de otel inoxidabil, sudate longitudinal, cu mufa si capat drept. Partea 1: Cerinte, încercari, control de calitate

SR EN 10217-7:2005 Tevi de otel sudate utilizate la presiune. Conditii tehnice de livrare. Partea 7: Tevi de otel inoxidabil

SR EN 10088-1:2005 Oteluri inoxidabile. Partea 1: Lista otelurilor inoxidabile

SR EN 10312:2003/A1:2005 Tevi sudate din otel inoxidabil pentru transportul apei si a altor lichide apoase. Conditii tehnice de livrare

Alte standarde sau reglementări se vor aplica echipamentelor specifice sau sistemelor dacă anumite utilaje nu sunt acoperite de nici unul dintre standardele listate mai sus.

Lucrările şi echipamentele similare vor fi întotdeauna executate potrivit doar unuia dintre standardele menţionate (coroborarea standardelor nu este permisă pentru lucrări şi echipamente similare, de ex. conducte din fontă/ conducte).

1.2 LUCRĂRI DE TERASAMENTE

1.2.1 EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE TERASAMENTE

1.2.1.1 PREVEDERI GENERALE

Toate lucrările de terasamente vor fi executate de Contractor astfel încât să poată fi

verificate în orice moment. Contractorul este singurul răspunzător pentru corectitudinea lucrării.

Inginerul are dreptul să inspecteze lucrarea Contractorului şi să dea instrucţiuni în orice moment.

Lucrările de terasamente ce urmează să fie executate vor trebui să fie în conformitate cu

Specificaţia (Specificaţiile), standardele RO şi EN.

Următoarele lucrări principale vor fi executate pentru lucrările de terasamente:

Drumuri provizorii

Peisagistică

Lucrări de excavare pentru structuri şi rezervoare

Excavarea şanţurilor şi umplerea spaţiilor excavate pentru montarea conductelor

Fundaţii pentru rezervoare din beton armat

Ameliorarea solului pentru fundaţie structuri

Lucrări de drenaj

Toate celelalte activităţi legate de lucrările de terasamente.

Contractorul este responsabil pentru furnizarea de măsuri adecvate de prevenirea inundaţiilor

în zona de construcţii şi în imediata apropiere a acesteia.

Lucrările de terasamente pentru platforma noilor staţii sau a altor locaţii vor fi extinse

corespunzător.

Toate pantele de rambleu / debleu pentru diferite locaţii de proiect vor fi protejate de eroziune

printr-un strat de beton torcretat sau pietriş.

1.2.1.2 STANDARDE

Se vor aplica cel putin cerintele standardelor româneşti; aplicarea standardelor EN sau DIN

este permisa in conditiile in care prevederile acestora sunt mai restrictive sau cel putin echivalente.

Lista de mai jos nu este exhaustiva:

STAS 9824/0-74 Măsurători terestre. Trasarea pe teren a construcţiilor.

Prescripţii generale.

STAS 9824/1-87 Măsurători terestre. Trasarea pe teren a construcţiilor civile,

industriale şi agrozootehnice.

STAS 9824/5-75 Măsurători terestre. Trasarea pe teren a reţelelor de

conducte, canale şi cabluri.

STAS 10493-76 Măsurători terestre. Marcarea şi semnalizarea punctelor

pentru supravegherea tasării şi deplasării construcţiilor şi

terenurilor.

STAS 1243-88 Teren de fundare. Clasificarea şi identificarea pământurilor.

STAS 6054-77 Teren de fundare. Adâncimi maxime de îngheţ. Zonare

teritoriului României.

STAS 2745-90 Teren de fundare. Urmărirea tasărilor construcţiilor prin

metode topografice.

STAS 3300/1-85 Teren de fundare. Principii generale de calcul.

STAS 1913/13-83 Teren de fundare. Determinarea caracteristicilor de

compactare. Încercarea Proctor.

STAS 1913/15-75 Teren de fundare. Determinarea greutăţii volumice pe teren.

STAS 9850-89 Lucrări de îmbunătăţiri funciare. Verificarea compactării

terasamentelor.

STAS 1848/1-86 Siguranţa circulaţiei. Indicatoare rutiere. Clasificare, simboluri

şi amplasare.

STAS 1848/7-85 Siguranţa circulaţiei. Marcaje rutiere.

STAS 297/1-88 Culori şi indicatoare de securitate. Condiţii tehnice generale.

STAS 297/2-80 Indicatoare de securitate. Reprezentări.

LEGEA 10-1995 Legea privind calitatea in construcţii

C 56-2002 Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de

instalaţii aferente construcţiilor.

C 16-1984 Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de

construcţii şi a instalaţiilor aferente.

C 169-88 Normativ privind executarea lucrărilor de terasamente pentru

realizarea fundaţiilor construcţiilor civile şi industriale.

C 159-89 Instrucţiuni tehnice pentru cercetarea terenului de fundare

prin metoda penetrării în con, penetrare statică, penetrare

dinamică, vibropenetrare.

ST 010-1997 Specificaţie tehnică privind calitatea de performanţă ale

echipamentelor pentru lucrări de fundaţii, pentru asigurarea

calităţii construcţiilor, a protecţiei vieţii şi sănătăţii, a

siguranţei în exploatare şi a protecţiei mediului.

ST 005-1995 Specificaţie tehnică privind criteriile şi nivelele de

performanţă ale echipamentelor pentru lucrări de

terasamente pentru asigurarea calităţii construcţiilor, a

protecţiei vieţii, a siguranţei în exploatare şi a protecţiei

mediului ambiant.

U 6-1978 Normativ privind lucrul utilajelor de construcţii pe timp

friguros

STAS 9824/5 Măsurători terestre. Trasarea pe teren a reţelelor de

conducte, canale si cabluri.

Contractorul poate executa lucrări sau furniza materiale în conformitate cu standardele

locale sau internaţionale, cu condiţia ca cerinţele acestora să fie superioare sau echivalente calităţii

descrise în standardele citate în Specificaţii.

1.2.1.3 EXPLORĂRI DE SANTIER

Se va considera că ofertantul este satisfăcut în totalitate în ceea ce priveşte apariţia

obstacolelor de suprafaţă şi subterane şi natura exactă a condiţiilor solului şi preţul lui va include

cheltuielile pentru lucrul în astfel de materiale sau orice alte materiale cu toate obstacolele artificiale

sau naturale, prevăzute sau nu. Orice modificare a lucrărilor din cauza unor condiţii neprevăzute ale

amplasamentului de construcţie nu vor afecta preţurile exprimate ca sumă globală prezentate

pentru lucrările de terasamente.

1.2.1.4 LOCAŢIA ŞI PROTEJAREA UTILITĂŢILOR ÎNGROPATE

Contractorul este responsabil pentru localizarea şi protejarea tuturor structurilor şi utilităţilor

îngropate. Va executa toate excavaţiile cu atenţie astfel încât locaţia structurilor şi utilităţilor

îngropate, cunoscută sau nu, să poată fi stabilită şi este responsabil şi va plăti reparaţia structurilor

în caz de spargere sau alte deteriorări.

În cazul necesităţii îndepărtării, relocării sau reconstrucţiei de cabluri, conducte sau alte

servicii pentru continuarea Contractului, Contractorul va înştiinţa Beneficiarul în scris.

Toate lucrările de îndepărtare sau re-instalare a acestora sau orice alte servicii vor fi făcute

de şi pe cheltuiala Contractorului şi sub supravegherea autorităţilor în cauză.

1.2.1.5 MENŢINEREA FUNCŢIONĂRII SERVICIILOR PUBLICE

Contractorul este responsabil pentru menţinerea funcţionării serviciilor publice şi va repara

fără întârzieri orice daune cauzate de operaţiunile sale şi va menţine serviciile existente pe durata

execuţiei lucrărilor pe cheltuiala proprie.

1.2.1.6 SIGURANŢA MUNCII

Contractorul va acorda o atenţie specială siguranţei persoanelor şi animalelor şi se va

asigura că toate excavaţiile deschise, rutele de acces şi pantele abrupte sau din sol afânat apărute

în urma lucrărilor Contractorului sunt împrejmuite şi protejate corespunzător.

Contractorul va fi responsabil pentru toate măsurile de siguranţă necesare pe durata

desfăşurării Contractului şi va respecta cu stricteţe reglementările privind siguranţa pentru a preveni

accidentele. Lucrările de consolidare, placare şi fixare, de protecţie a pantelor, metodele de

excavare de reducere a riscului alunecărilor etc. vor fi incluse în tarifele şi preţurile cuprinse în lista

de preţuri. În cazul în care apar alunecări de teren în timpul lucrărilor de terasamente, toate daunele

şi reparaţiile vor fi făcute pe cheltuiala Contractorului.

1.2.1.7 PREGĂTIREA LUCRĂRILOR DE TERASAMENTE

Contractorul va curăţa toate suprafeţele destinate structurilor şi elementelor structurale. Pe

şantier, unde nu există drumuri sau terasamente, vor fi construite drumuri temporare destinate

vehiculelor cu sarcină mare care să servească drept drumuri de acces în viitor. Aceste drumuri de

şantier, amplasate între instalaţii (ex. tabăra de cazare a muncitorilor, birouri, ateliere etc.) şi

structurile propuse vor avea 5m lăţime. Aceste drumuri vor fi menţinute fără praf pe întreaga durată

de existenţă a lor.

Suprafaţa drumurilor va fi menţinută netedă astfel încât vehiculele rutiere normale să le

poată folosi fără să se confrunte cu condiţii periculoase pentru condus. Orice material

necorespunzător întâlnit sub suprafaţa zonelor destinate fundaţiilor pentru structuri sau

terasamente va fi înlăturat la ordinul Beneficiarului şi depus în afara zonelor construite (inclusiv

zone propuse pentru viitoare extinderi) şi evacuat conform instrucţiunilor Beneficiarului .

Contractorul va suporta toate costurile datorate folosirii unor terenuri străine pentru

depozitarea materialelor necorespunzătoare, pentru traversare sau cariere pentru obţinerea

materialului de umplere.

1.2.1.8 LUCRĂRI DE EXCAVARE ÎN SOL AFÂNAT

1.2.1.8.1.1LUCRĂRI OBIŞNUITE DE EXCAVARE

Contractorul va înainta spre aprobare o propunere corespunzătoare Beneficiarului înainte

de a începe o lucrare de excavare particulară.

Materialul excavat destinat folosirii ca material de umplere va fi depozitat pe şantier.

Materialul excavat care nu este necesar sau este necorespunzător pentru a fi folosit ca material de

umplere va fi îndepărtat de pe şantier şi aruncat doar în zone agreate. Trebuie obţinute autorizările

necesare emise de autorităţi.

Nu se va îndepărta de pe şantier nici un material excavat utilizabil decât materialul de pe

şantier în plus care nu îndeplineşte condiţiile cuprinse în contract exceptând cazurile când există un

ordin sau o aprobare în acest sens. Dacă Contractorul primeşte aprobare pentru îndepărtarea

materialului utilizabil de pe şantier în scop propriu, va fi responsabil pentru lipsa materialului de

umplere şi va trebui să remedieze situaţia pe cheltuiala proprie.

1.2.1.8.1.2EXCAVAŢII DESCHISE

Orice excavaţie deschisă este o excavaţie fără sprijinirea marginilor săpăturii. Contractorul

este singurul responsabil pentru stabilitatea taluzurilor.

Pantele abrupte vor fi săpate treptat, iar în timpul lucrării nu se vor mai face săpături la baza

pantei / la un nivel inferior. Săpăturile în pante, în pericol de alunecare, sunt făcute în straturi

(segmente) şi trepte (terase). Stabilitatea taluzurilor trebuie verificată de personalul cu experienţă al

Contractorului în mod regular. Forma taluzurilor trebuie să fie în conformitate cu Standardele

româneşti sau europene şi să ia în considerare rezultatele analizei solului. Taluzurile vor fi

asigurate cât mai repede posibil după ce săpătura a fost deschisă. Măsurile trebuie să fie în

conformitate cu cerinţele menţionate în standarde (susţinere cu palplanşe, fixare etc.).

Pentru taluzuri în pericol de alunecare trebuie prevăzute canale de drenaj şi scurgere a apei

de-a lungul liniei de creastă a taluzului înainte de începerea fiecărei acţiuni de îndepărtare a

pământului.

În timpul lucrărilor de îndepărtare a pământului, apa prezentă este imediat canalizată spre

cel mai apropiat canal de drenaj astfel încât lucrările pot continua fără întrerupere. Apa va fi

colectată de pompe de epuizment şi evacuată prin pompare doar în cazul în care metodele

gravitaţionale de îndepărtare a apei nu pot fi folosite.

Vor fi executate rambleuri cu o toleranţă maximă de ± 10 cm pentru liniile şi gradele indicate

în desene.

1.2.1.8.1.3STABILIZAREA EXCAVAŢIILOR PRIN SPRIJINIRI

Acolo unde este necesar, laturile abrupte ale excavaţiilor vor fi stabilizate prin sprijiniri cum

ar fi susţinere cu lemn, palplanşe din oţel, sau beton armat (blocuri de ancoraj cimentate sub

presiune când se consideră necesar). Contractorul trebuie să respecte cerinţele menţionate în

Standardele SR EN/ISO şi să-şi calculeze tarifele unitare în consecinţă.

Mijloacele de sprijinire alese trebuie să corespundă cerinţelor Beneficiarului . Contractorul

este responsabil pentru orice măsură de susţinere provizorie aplicată pe durata lucrărilor de

excavare.

Lucrările de excavaţie sunt coordonate de Contractor astfel încât orice perturbare a solului

înconjurător să fie prevenită.

O atenţie specială se va acorda menţinerii stabilităţii în cazul lucrărilor de excavare în

imediata apropiere a unor lucrări deja existente. Contractorul se va conforma tuturor instrucţiunilor

Beneficiarului în ceea ce priveşte asigurarea stabilităţii taluzurilor excavaţiilor. În acest sens, el nu

este degrevat totuşi de nici una din responsabilităţile lui prevăzute în Contract. Nu sunt lăsate în

excavaţii lemn sau alt material de susţinere fără o aprobare specială.

1.2.1.8.1.4EXCAVAŢII CLASIFICATE

Excavaţiile clasificate se limitează la excavaţii pentru temelii sau fundaţii pentru structuri şi

pentru tranşee şi rigole. O excavaţie clasificată se limitează la secţiuni transversale între partea de

jos a fundaţiilor, şanţurilor sau rigolelor şi cota de nivel a solului.

Pentru fundaţii sau şanţuri abrupte, limita superioară este partea de jos a taluzului.

Orizontal, limitele sunt stabilite în conformitate cu planurile verticale ale fundaţiilor pentru a permite

instalarea cofrajului, dacă nu există alte instrucţiuni din partea Beneficiarului .

Dacă excavaţiile sunt săpate mai adânc decât este prevăzut în desene sau indicat de

Inginer, acestea trebuie să fie umplute cu beton slab până la nivelul adecvat în conformitate cu

instrucţiunile Beneficiarului . În cazul în care în acest scop se foloseşte nisip sau rocă, acesta

trebuie compactat pentru a satisface cerinţele Beneficiarului . Măsurile de compactare trebuie să fie

în conformitate cu cerinţele propunerii privind fundaţia şi standardele in vigoare.

Lucrările de excavare sub nivelul apei subterane trebuie menţinute fără apă. Contractorul

trebuie să includă toate măsurile de evacuare a apei în tariful unitar.

Când în lucrările de excavare pentru fundaţii se întâlnesc alte materiale decât piatra,

finisarea la acest nivel nu se va produce înaintea turnării betonului de căptuşire sau turnarea

betonului în fundaţia prevăzută.

Dacă Contractul stipulează folosirea betonului de căptuşire, finisarea pereţilor laterali nu

poate fi făcută mai devreme de 24 de ore de la turnarea betonului.

Beneficiarului trebuie să i se acorde posibilitatea de a testa calitatea solului înainte de

turnarea betonului de fundaţie sau temelie. Dacă calitatea solului nu îndeplineşte cerinţele

raportului de verificare a solului şi/sau propunerii privind fundaţia, Contractorul trebuie să ia măsuri

corespunzătoare propuse Beneficiarului spre aprobare.

Nu se va aplica beton pe taluzuri sau la baza excavaţiilor înainte ca acestea să fie finisate şi

nivelate pentru a satisface cerinţele Beneficiarului . Contractorul va aplica toate mijloacele necesare

şi aprobate de susţinere şi consolidare a taluzurilor excavaţiilor astfel încât orice mişcare a

pământului să fie prevenită. Acest lucru va fi făcut astfel încât să satisfacă cerinţele Beneficiarului .

Toate elementele de susţinere şi suporţi vor fi îndepărtaţi într-un mod şi într-un moment

aprobat de Inginer.

Acolo unde este necesar, vor fi instalaţi contraforţi înainte ca elementele de susţinere iniţiale

ale excavaţiilor să fie îndepărtate. Astfel de contraforţi necesită aprobarea specială din partea

Beneficiarului .

Elementele de susţinere din lemn, palplanşe din oţel sau alte materiale de susţinere vor fi

îndepărtate pe măsură ce lucrările înaintează cu excepţia cazurilor când există alte dispoziţii,

instrucţiuni sau aprobări din partea Beneficiarului .

Contractorul va fi singurul răspunzător atât pentru susţinerea şi consolidarea excavaţiilor cât

şi pentru operaţiile de pompare. Contractorul este obligat să furnizeze o prezentare a tehnicilor de

lucru stabilite pentru toate tipurile de lucrări de excavare înainte de începerea activităţilor propriu-

zise.

1.2.1.9 EXACAVAREA ÎN PIATRĂ

1.2.1.9.1.1EXPLOZIBILI

În general, excavarea rocilor cu explozibili nu este permisă. În cazul în care lucrările de

excavare sunt posibile doar prin explozie, Contractorul trebuie să pregătească o prezentare a

tehnicilor de lucru stabilite inclusiv toţi paşii importanţi în folosirea explozibililor (Autorizaţii,

manipulare, depozitare, pregătire, măsuri de protecţie pentru oameni şi mediul înconjurător etc.).

Prezentarea metodei de lucru trebuie înaintată spre aprobare Angajatorului/Beneficiarului .

Toţi explozibilii trebuie manipulaţi şi folosiţi în strictă conformitate cu reglementările statutare

locale existente referitoare la folosirea lor şi sub supravegherea unor profesionişti cu experienţă

care sunt familiarizaţi cu reglementările menţionate.

Contractorul trebuie să asigure clădiri şi magazii adecvate pentru depozitarea explozibililor

în poziţii corespunzătoare. Planul şi capacitatea fiecărei facilităţi de depozitare, care trebuie să fie

în conformitate cu reglementările statutare pertinente, vor fi înaintate spre aprobare Beneficiarului .

Aceste facilităţi de depozitare trebuie să fie marcate corespunzător cu semn de avertizare de

pericol, trebuie să fie prevăzute cu uşi sau căi de acces care să fie păstrate încuiate şi să fie

ventilate pentru a asigura o temperatură scăzută de depozitare. Facilităţile de depozitare trebuie să

fie accesibile doar personalului autorizat.

Imediat ce explozibilul este transportat la magazie, sosirea acestuia trebuie confirmată de

către Inginer. Cantităţile exacte sunt calculate pentru certificare de către autorităţile locale.

Când se folosesc explozibili, Contractorul trebuie să informeze autorităţile menţionate mai

sus de iniţiativa lui pentru a i se conforma consumul de către aceştia. Contractorul este responsabil

pentru prevenirea oricărei eliberări neautorizate sau utilizarea necorespunzătoare a explozibililor şi

va folosi pentru manipularea explozibililor doar experţi cu experienţă şi responsabili, pentru a

satisface cerinţele Beneficiarului şi în conformitate cu reglementările statutare.

În timpul operaţiunilor de excavare a rocilor cu explozibili, Contractorul trebuie să fie foarte

atent şi să asigure evitarea rănirii vreunei persoane, ori avarierea vreunei proprietăţi, lucrări

încheiate sau instalaţii existente. Înaintea fiecărei detonări, vor fi amplasate suficiente dispozitive de

protecţie şi indicatoare în jurul zonei pentru a preveni accidentele. Aceste măsuri de precauţie

trebuie menţinute ferm şi în totalitate până ce toate încărcăturile au explodat. Încărcăturile trebuie

să fie corect încărcate şi închise; se vor folosi încărcături moderate pentru fiecare gaură.

Contractorul va păstra o înregistrare a tuturor explozibililor folosiţi, indicând locaţia şi cantitatea în

scopul efectuării verificării de către Inginer.

La dispoziţiile Beneficiarului , Contractorul trebuie să asigure covoare de protecţie pentru

explozie cu capacitate mare pentru protecţia persoanelor, a proprietăţii şi a lucrărilor finisate. Dacă

se consideră necesar, pot fi solicitate explozii controlate, totuşi, detonarea explozibililor este

interzisă la anumite ore conform specificaţiilor Beneficiarului /Angajatorului sau altor Autorităţi.

1.2.1.9.1.2NIVELAREA RAMBLEURILOR DIN ROCĂ

Vor fi construite taluzuri în rocă în conformitate cu înclinaţia propusă. Dacă din cauza

caracteristicilor rocii este necesară reducerea înclinaţiei, un nou plan de înclinare va fi furnizat de

Contractor în conformitate cu caracteristicile curente ale rocii. Contractorul va respecta cerinţele

Standardelor şi rezultatele analizelor de sol.

În zona unui viitor rambleu, explozia va avea loc astfel încât roca rămasă să nu devină

instabilă. Toate rocile instabile sau în pericol de spargere vor fi curăţate şi stabilizate.

1.2.1.10 EXCAVAREA TRANŞEELOR PENTRU CONDUCTE

Înaintea lucrării de excavare, trebuie trasată axa traseului conductei.

Nu vor fi montate conducte în tranşee până ce secţiunea tranşeei unde conducta urmează

să fie instalată nu a fost aprobată de Beneficiar. Tranşeele pentru conducte vor fi săpate conform

liniilor şi nivelelor indicate în desene sau conform instrucţiunilor Beneficiarului , dar în mod normal,

vor asigura minim 100 cm distanţă între partea de sus a conductei şi nivelul solului.

Baza şanţului trebuie să asigure o fundaţie uniformă pentru conducte. Lăţimea minimă

absolută a tranşeei pentru conducte va fi diametrul nominal al conductei plus 400 mm pentru

conducte cu diametrul de până la DN 200mm.

Pentru conducte cu diametrul

DN>200 - <=350: DE + 500 mm

DN>350 - <=700: DE + 700 mm

DN>700 - <=1200: DE + 850 mm

DE se referă la diametrul exterior.

În cazul în care Contractorul consideră eficient să facă şanţul mai lat decât valorile minime

cerute, lucrările suplimentare de excavare şi de umplere vor fi făcute pe cheltuiala acestuia.

Şine de montaj solide vor fi fixate şi menţinute la fiecare schimbare de unghi de înclinare şi la câte

puncte intermediare este necesar. Pe şine vor fi marcate linia de centru şi nivelul la care conducta

va fi instalată, şinele fiind amplasate la o distanţă nu mai mare de 35 m una de alta. Alte

echipamente cum ar fi instrumentele laser pot fi folosite. Astfel de echipamente vor fi aprobate de

Inginer.

Baza şanţului trebuie să fie netedă şi uniformă fără pietre, rădăcini şi alte obiecte grele.

Unghiul de înclinare al pereţilor laterali ai şanţului trebuie ajustat în funcţie de condiţiile de

sol dacă taluzurile cu adâncime mai mare de 1,25 m nu sunt protejate prin placare în conformitate

cu standardele internaţionale acceptate.

Acolo unde este necesar solul va fi placat şi consolidat corespunzător. Acolo unde se aplică

placarea şi consolidarea, lăţimea netă a şanţului după placare nu va fi mai mică decât valorile

specificate mai sus. Când se foloseşte material de umplere şi placarea este îndepărtată, va fi

retrasă în părţi nu mai mari de 300 mm, şi spaţiul gol rămas în urma retragerii plăcilor va fi umplut şi

compactat. Dacă, în ciuda acestor precauţiuni, sau din cauza neglijenţei, secţiunile din partea de

jos, taluzurile sau marginile vor ceda sau vor fi excavate fără dispoziţii din partea Beneficiarului ,

Contractorul va efectua excavarea pe cheltuiala lui şi va îndepărta tot pământul deranjat astfel şi va

repara cu material de umplere bine bătătorit sau o clasă de beton conform dispoziţiilor

Beneficiarului .

Dacă este în conformitate cu procedura montării conductelor, şanţurile vor avea laturi

verticale dar acolo unde există o aprobare scrisă din partea Beneficiarului , Contractorul poate săpa

şanţurile cu laturi verticale în partea de jos şi înclinate în partea de sus a conductei. Costul

excavării laturilor înclinate va fi suportat de Contractor. Nu se acordă aprobare pentru excavarea cu

laturi înclinate pentru străzi, zone pavate şi drumuri.

Acolo unde baza şanţului poate, în opinia Beneficiarului , provoca deteriorarea conductei

sau învelişul acesteia, sau este întâlnit un material necorespunzător care nu poate susţine

conducta, Contractorul va efectua lucrări suplimentare de excavare a şanţului la o adâncime mai

mare decât adâncimea cerută şi va umple până la nivelul cerut cu material corespunzător conform

dispoziţiilor Beneficiarului . Costurile pentru excavarea sub nivelul rambleului şi pentru umplerea cu

material corespunzător vor fi acoperite de articole relevante din Devizul de cantităţi.

Acolo unde sunt instalate conducte în curbe cu rază mare, şanţul va fi lărgit, fără costuri

suplimentare, pentru a se asigura că nici o parte a conductei nu va fi mai aproape de marginile

şanţului decât intervalul cerut pentru manipulare. De asemenea, această operaţie va fi acoperită de

articole din Devizul de cantităţi.

Contractorul va asigura poduri peste tranşeele pentru conducte acolo unde este necesar

sau există dispoziţii din partea Beneficiarului .

Acolo unde este necesar (intersectări/traversări cabluri, conducte etc.) excavarea trebuie

executată manual.

Inginerul poate da dispoziţii ca materialul excavat să fie depozitat separat dacă acesta va fi

folosit pentru umplere. Totuşi, stratul superior al solului trebuie întotdeauna depozitat separat.

Pentru secţiuni de conductă îmbinate prin sudură, excavarea trebuie lărgită pentru a permite

executarea, verificarea şi izolarea sudurii fără nici un pericol pentru muncitori. Distanţa minimă de la

conductă la baza şanţului şi pereţi va fi de 600 mm.

Bolovanii mari vor fi înlăturaţi sau distruşi de Contractor.

Contractorul trebuie să menţină partea de jos a şanţului uscată. Acest lucru poate fi făcut

prin pomparea apei din şanţ, de exemplu. Contractorul trebuie să conducă apa spre următoarea

gură de vărsare. Nu se va permite ca apa pompată să curgă necontrolat pe câmpuri, străzi etc.

Aceste costuri vor fi suportate de Contractor.

1.2.1.11 PAT DE POZARE ŞI FIXARE PENTRU CONDUCTE

Contractorul va aşeza pe fundul şanţului un strat dintr-un material selectat, cu o grosime de

10cm + DN/10.

Materialul trebuie ajustat în funcţie de tipul conductei. Materialul de pozare va fi nisip grosier

/pietriş, >0,6 mm, fără particule fine (< 0,06 mm), dimensiune maximă:

Pentru conducte din fontă ductilă şi din beton : <= 16 mm.

Pentru conducte din PEID (în funcţie de diametrul conductei):

<= 4 mm pentru <= DN 100,

<= 8 mm pentru > DN 100

Pentru secţiuni abrupte sau secţiuni mari înclinate, materialul de pozare trebuie protejat cu

barieră din saci de nisip pentru a evita eroziunea materialului de pozare.

Suprafaţa patului de pozare trebuie finisată cu o înclinaţie conform Desenelor pentru a

asigura o susţinere uniformă şi solidă pentru conductele ce vor fi montate.

Vor fi săpate găuri pe fundul şanţului pentru a cuprinde îmbinările astfel încât să se asigure

un contact continuu între fundul şanţului şi conductă între găurile de îmbinare.

Conductele vor fi instalate astfel încât să nu existe linie sau punct de susţinere.

Materialul de pozare pentru partea laterală a conductei („pozare superioară”) trebuie să fie

compactat manual cu atenţie şi bătătorit sub şi în jurul conductei („umplere laterală”) pentru a

acoperi conducta în totalitate înainte de instalarea stratului de acoperire de pozare la 300 mm

deasupra capătului conductei („umplere iniţială”).

1.2.1.12 LIMITAREA ÎN LUNGIME A ŞANŢURIOR DESCHISE

Dacă nu există alte instrucţiuni din partea Beneficiarului , nici un şanţ nu va fi deschis

înainte de montarea conductei, pe o lungime mai mare de 100 m în oraşe şi mai mare de 300 m în

alte locaţii. Aceste limite nu sunt valabile dacă procedura de pozare a conductei necesită un şanţ

deschis cu o lungime mai mare.

Dacă sunt depăşite aceste valori de lungime a şanţului deschis sau dacă, în opinia

Beneficiarului , se constată întârzieri nejustificate în:

a) Testarea conductelor;

b) Îndepărtarea materialului excedentar;

c) Curăţarea generală a zonelor unde au fost montate conducte;

d) Reparaţiile parţiale sau întreţinerea suprafeţelor;

Beneficiarul poate da dispoziţii pentru ca nici un alt şanţ să nu mai fie deschis până ce

lucrările ce trebuie desfăşurate nu satisfac cerinţele lui, iar Contractorul nu va fi îndreptăţit să emită

vreo pretenţie din partea Angajatorului în această privinţă.

1.2.1.13 LUCRĂRI DE EXCAVARE PENTRU CAMARE, PILONI DIN BETON ŞI MASIVE DE ANCORAJ

Excavarea camerelor, în măsura în care se extinde în afara profilului normal al şanţului, va fi

inclusă în tariful unitar conform detalierii din devizul de cantităţi.

Excavarea pilonilor din beton şi blocurilor de reazem, în măsura în care se extinde în afara

profilului normal al şanţului, va fi inclusă în preţul contractului.

În ambele cazuri, tarifele stabilite includ lucrări de excavare, îndepărtare şi depozitare a

materialului, îndepărtare taluzuri, umplere cu material excavat şi cu material compactat sau beton şi

umplerea cu material selectat importat.

1.2.1.14 TARIFE PENTRU LUCRĂRI DE EXCAVARE

Preţul din contract va include excavări în toate clasele de sol şi piatră, excavare în linie

curbă, drenaj şi pompare, susţinere cu elemente din lemn, nivelarea laturilor şi fundului şanţului,

umplerea cu materiale aprobate, compactare, separarea materialelor selectate pentru a fi refolosite,

re-manipularea şi depozitarea materialului de umplere, îndepărtarea materialului excedentar sau

respins inclusiv a sterilului şi formarea zonelor de depozitare a sterilului sau împrăştierea şi

nivelarea conform instrucţiunilor Beneficiarului , excavaţii suplimentare pentru blocuri de reazem şi

piloni de beton, aprovizionarea şi transportul materialelor selectate importate şi montarea

elementelor de nivelare şi repararea lucrărilor perturbate.

1.2.1.15 UMPLUTURI – PREVEDERI GENERALE

Toate materialele în plus, resturile etc., vor fi îndepărtate din zonele de excavare unde

urmează să fie executată umplerea, înainte ca operaţiunile de umplere şi compactare să înceapă.

Înainte ca orice nivel redus sau şanţ să fie umplut la nivelul indicat în desene, suprafaţa expusă va

fi compactată la o adâncime minimă de 25 cm şi până la cel puţin 95% densitate de compactare

Proctor. Contractorul va constata că lucrările de terasamente pentru fundaţia astfel pregătită sunt

satisfăcătoare în ceea ce priveşte calitatea solului în raport cu proiectarea fundaţiei. Materialul de

umplere nu trebuie să fie expandabil şi de tip şi consistenţă compatibile. Testele pe materialul de

umplere (curbă granulometrică etc.) vor fi desfăşurate de către Contractor, iar rezultatele vor fi

înaintate spre aprobare Beneficiarului . Materialele excavate pot fi folosite ca materiale de umplere

cu aprobarea Beneficiarului .

Materialul de umplere nu trebuie să conţină substanţe organice şi alte materii

necorespunzătoare, de exemplu pietre ce depăşesc 75 mm. O mostră reprezentativă va fi înaintată

Beneficiarului pentru referinţă şi verificare a calităţii.

Materialele de umplere vor fi aşezate şi distribuite în straturi uniforme ce nu depăşesc 25 cm

grosime. Se va adăuga apă pentru a obţine conţinutul corespunzător de umezeală determinat

pentru materialul de umplere prin curba Proctor.

Compactarea se va face cu echipament aprobat, adaptat corespunzător tipului de excavare

ce va fi compactată şi materialului de umplere ce va fi folosit.

După aşezare, distribuire uniformă şi ajustarea corectă a conţinutului de umezeală a

materialului de umplere, se va face compactarea până la minim 95 % densitate Proctor. Înainte de

aşezarea unui nou strat de umplere vor fi efectuate teste de compactare; rezultatele trebuie

aprobate de Inginer sau Reprezentantul acestuia.

Toate suprafeţele finale vor fi finisate cu o toleranţă de ± 3 cm dacă nu există alte dispoziţii

din partea Beneficiarului . Toate lucrările sunt supuse inspecţiilor şi verificărilor conform

instrucţiunilor Beneficiarului .

Contractorul va repara orice deteriorare sau defecţiune la lucrări apărute din cauza tasării,

alunecărilor sau prăbuşirilor cauzate de lucrările de excavare sau rambleurilor şi va lua toate

măsurile necesare pentru a preveni sau remedia astfel de deteriorări sau defecţiuni. Contractorul

este considerat responsabil în caz de deplasare a conductei sau a altei structuri, pentru orice

deteriorare a suprafeţei acestora, sau instabilitate a conductelor şi structurilor cauzate de

depozitarea necorespunzătoare a materialelor de umplere.

Înainte de umplere, trebuie efectuate ridicări topografice pentru conducte, iar traseul acestora

trebuie documentat cu atenţie pentru a fi inclus în desenele cu situaţia construită.

Trebuie verificată protecţia anticoroziune. Toate impurităţile, cum ar pietrele, rădăcinile etc.

trebuie îndepărtate din şanţ şi trebuie obţinută aprobarea Beneficiarului înainte de începerea

umplerii cu material. Orice susţinere instalată pentru sprijinirea laturilor şanţului va fi retrasă exact

înaintea efectuării umplerii.

1.2.1.16 UMPLUTURA ŞANŢURILOR DUPĂ TESTARE

După încheierea testelor de presiune şi de scurgere la aducţiuni, îmbinările expuse, rosturile

şi camerele vor fi acoperite şi umplute cu material selectat aşezat în partea superioară a conductei

şi a îmbinărilor, în conformitate cu cerinţele Specificaţiilor.

Materialul de umplere nu va conţine pietre mai mari de 150 mm, dimensiunea cea mai mare,

şi amestecul de material de umplere nu va conţine mai mult de 25 % pietre. Contractorul nu va

permite ca excavarea să fie folosită pentru eliminarea deşeurilor.

Tranşeele de pe căi rutiere vor fi umplute cu material selectat aşezat în straturi ce nu

depăşesc 20 cm grosime după compactare şi compactat la o grosime minimă de 97 % din

densitatea maximă în stare uscată la un conţinut optim de umezeală determinat în conformitate cu

Testul Proctor Standard (SPD) .

Şanţurile care nu sunt situate la limita amprizei drumului pot fi umplute fără compactare.

Orice lipsă la materialul de umplere a şanţurilor va fi acoperită de Contractor pe cheltuiala acestuia.

Contractorul va remedia pe cheltuiala lui orice tasare a pământului din şanţ apărută după

umplere şi până la expirarea perioadei de Întreţinere.

Materialul excavat nu va fi manipulat cu buldozerul din nou la umplerea şanţurilor în drumuri

şi nu se va efectua o astfel de umplere decât dacă, în opinia Beneficiarului , există suficiente

compactoare mecanice în funcţiune pe acea porţiune de drum.

Nu se va folosi în nici un caz material moale pentru umplerea unor părţi din şanţuri în cadrul

unui drum cu restricţii.

Compactarea primelor straturi de umplere trebuie făcută pe laturile şanţului. Trebuie evitată

compactarea deasupra coroanei conductei.

1.2.1.17 UMPLUTURA ÎMBINĂRILOR ŞI CĂMINELOR ÎNAINTEA EFECTUĂRII DE TESTE

În mod normal, îmbinările vor fi lăsate expuse pe durata testării conductei. Totuşi,

Beneficiarul poate da dispoziţii Contractorului să efectueze umplerea completă a şanţului înaintea

testării, acolo unde conducta este instalată la limita amprizei drumului, în zone construite şi acolo

unde din orice alt motiv şanţul pentru conductă nu poate fi lăsat deschis până la testare. În astfel de

cazuri, poziţiile îmbinărilor vor fi clar marcate de Contractor în afara şanţului astfel încât să poate fi

uşor localizate în scopul reparării dacă şi când este necesar. Costul acestei lucrări va fi inclus în

tariful pentru pozarea conductelor.

1.2.1.18 UMPLEREA TRANŞEELOR PENTRU CONDUCTE

Pentru umplerea restului şanţului nu se vor folosi bolovani.

Întregul material de umplere trebuie aşezat în straturi. Echipamentul de compactare şi

grosimea straturilor vor fi înaintate spre aprobare Beneficiarului .

În zonele cu înclinaţie mare, acolo unde materialul de umplere poate fi erodat, trebuie

aplicate măsuri speciale, de exemplu bariere de saci cu nisip acolo unde există dispoziţii din partea

Beneficiarului în acest sens. Aceste bariere vor fi construite din saci dintr-un material care nu va

putrezi.

Excedentul de material excavat va fi aşezat într-o zonă indicată de Inginer.

1.2.1.19 UMPLEREA ÎN JURUL CĂMINELOR ŞI CAMERELOR

După testarea cu succes a căminului, acolo unde este cerut de Inginer, spaţiul dintre pereţi

şi excavaţie va fi umplut cu material compactat. Materialul de compactare va fi aşezat în straturi de

150 mm măsurat înaintea compactării, udat până la obţinerea gradului de umezeală optim dacă

este necesar şi compactat la densitatea naturală a terenului înconjurător.

Zona din jurul conductei şi structurile din beton vor fi umplute imediat ce, în opinia Beneficiarului ,

betonul s-a întărit suficient pentru a susţine solicitările prevăzute.

1.2.1.20 PĂMÂNT DE UMPLUTURĂ IMPORTAT

În cazul în care Contractorul excavează în rocă sau în alt material necorespunzător pentru umplere

şi dacă nu există suficient material adecvat umplerii, Contractorul va transporta material adecvat de

pe alte şantiere, pe cheltuiala lui, indiferent de distanţa de la care trebuie transportat. Contractorul

va suporta toate costurile, plăţile, daunele şi cheltuielile ce pot apărea în urma excavării de la

groapa de împrumut.

1.2.1.21 LUCRĂRI PE TERENURI ACOPERITE DE TUFĂRIŞ

Acolo unde conductele traversează un teren cu tufăriş, Contractorul va curăţa un drum de-a

lungul traseului conductei de 3 m lăţime de fiecare parte a conductei.

Lucrările de acest fel vor fi incluse în preţul contractului şi vor include curăţarea şi

îndepărtarea materialului perisabil şi nedorit cum ar fi copacii, tufişurile, arbuştii, buturugile,

buştenii, rădăcinile, buruienele, gunoiul şi alte materii organice de la suprafaţa solului.

Toţi copacii, buştenii şi rădăcinile vor fi îndepărtate la minim 300 mm sub nivelul finisat al

conductei sau distruse la interval de 2 m de conductă pe ambele laturi. Acolo unde conductele vor fi

montate deasupra solului, Inginerul poate da dispoziţii ca arborii care ar putea dăuna în caz de

prăbuşire să fie scoşi din rădăcină.

Contractorul trebuie să dovedească o mare grijă în îndepărtarea copacilor de pepinieră şi a

plantelor alimentare de-a lungul drumului. Înainte de îndepărtarea unor astfel de elemente, trebuie

să numere şi să raporteze în scris numărul Beneficiarului .

1.2.1.22 ELIMINAREA MATERIALULUI EXCEDENTAR

Imediat după încheierea umplerii, Contractorul va încărca şi va transporta materialul excavat

excedentar la depozite temporare dacă este necesar pentru folosiri ulterioare sau halde de steril

permanente. Contractorul va lua măsuri proprii pe şantier pentru a transporta sterilul şi va include în

tariful excavaţiei costul de transport şi depozitare a sterilului şi toate cheltuielile legate de obţinerea

zonei de depozitare şi plata despăgubirilor.

1.2.1.23 APLICARE HUMUS

Humus reprezintă sol care conţine apă, aer şi microorganisme la nivele garantate pentru

susţinerea agriculturii. Conţinutul de piatră va fi minim, cu pietre ce nu depăşesc 40 mm în

diametru.

Înainte de aplicarea humusului, suprafaţa rambleurilor va fi curăţată şi nivelată astfel încât

să poată fi aplicat un strat uniform de humus.

Grosimea stratului de humus poate fi observată din profiluri tipice şi în general se ridică la

20 cm. Humusul va fi aplicat cu o toleranţă de ± 5 cm. Grosimea stratului de humus va fi măsurată

după nivelare.

Suprafeţele acoperite cu humus vor fi păstrate fără buruieni până la re-cultivare sau

buruienele vor fi distruse şi solul arat înainte de re-cultivare.

1.2.1.24 PROPUNEREA PRIVIND FUNDAŢIA

Contractorul trebuie să înainteze o propunere privind fundaţia fiecărei structuri. Raportul

trebuie să conţină următoarele:

Estimarea nivelului apei subterane

Evaluarea particularităţilor fiecărui tip de sol

Evaluarea parametrilor pentru investigaţii numerice

Propunerile pentru fundaţii

Determinarea presiunii admisibile a terenului

Recomandări pentru îmbunătăţirea solului (dacă este necesar)

Determinarea stabilităţii şi tasării taluzurilor

Recomandări pentru excavarea şi evacuarea apei pentru săpături

Recomandări pentru modelarea terenului (dacă este cazul)

Analiza preliminară a subsolului serveşte drept bază pentru propunere. Calculele pentru

propunerea privind fundaţia trebuie făcute într-un mod uşor de examinat. În efectuarea calculelor, o

atenţie specială trebuie acordată următoarelor elemente:

Toate structurile precum şi fundaţiile individuale trebuie să obţină o siguranţă minimă

împotriva riscului de distrugere prin forfecare de = 2

Tasările structurilor vor fi menţinute la o mărime mică astfel încât să nu apară daune la

îmbinările structurale sau la conexiunile cu alte construcţii (căi de acces, îmbinări de

conducte etc.)

Diferenţele de tasare în cadrul unei structuri nu pot în nici un caz depăşi valorile

admisibile în ceea ce priveşte construirea structurii; fundaţia trebuie să fie construită

astfel încât diferenţele de tasare să rămână în limitele admise.

În cazul în care se dovedeşte a fi imposibilă asigurarea unui sol suficient de ferm prin

tehnici de compactare de suprafaţă, o îmbunătăţire radicală a fundaţiei solului trebuie

efectuată. În caz contrar, se pot aştepta tasări sau poate chiar tasări diferenţiate,

condiţii ce ar putea afecta structura construită pe terenul de fundare special.

Următoarele metode pot fi folosite pentru îmbunătăţirea solului de fundare:

a) Compactare în profunzime a zonei de fundare

b) Înlocuirea solului de fundare cu echipament vibrator

c) Injectări (cimentare)

Propunerea privind fundaţia pentru fiecare structură va fi aranjată într-un stil ordonat şi

predată Beneficiarului .

Planurile pentru construcţie vor fi eliberate cu aprobarea Beneficiarului .

1.2.2 EPUISMENTE

Contractorul va construi şi menţine canale, jgheaburi, canale de drenaj şi toate lucrările

necesare pentru a controla şi evacua apele de la locul construcţie. De asemenea, va furniza,

instala, opera şi întreţine echipamentul şi sistemele cu comandă pneumatică sau orice alt sistem de

pompare necesar pentru menţinerea frontului de lucru fără apă pe durata construirii. Acest lucru

include toată forţa de muncă, materialele, echipamentul şi lucrările auxiliare necesare în funcţie de

necesităţi.

În plus, Contractorul va avea la dispoziţie suficiente pompe de rezervă cu o capacitate cel

puţin egală cu cea a pompelor instalate. Unităţile de rezervă vor fi pregătite de funcţionare atunci

când la oricare dintre unităţile instalate apare o defecţiune. Este clar înţeles că evacuarea oricărei

cantităţi de apă prezentă în orice moment precum şi controlul permanent al apei şi al infiltraţiilor

este întregime responsabilitatea Contractorului.

Contractorul va furniza un proiect detaliat pentru sistemul de evacuare a apei şi va înainta

spre aprobare Beneficiarului o prezentare a tehnicilor de lucru vizate, calculele şi desenele. Totuşi,

aprobarea Beneficiarului pentru capacitatea pompei şi unităţile de rezervă planificate de Contractor

nu îl degrevează pe Contractor de oricare dintre obligaţiile şi responsabilităţile lui.

Contractorul va fi responsabil pentru accidentele de muncă ale personalului şi pentru

deteriorările şi/sau inconvenientele suferite de echipamente, materiale sau lucrări operaţionale.

Până la încheierea lucrărilor Contractorul va îndepărta toate instalaţiile temporare ale

sistemului de evacuare a apei. Vor fi efectuate lucrări de re-cultivare a zonelor folosite temporar

conform specificaţiilor.

Toate lucrările şi serviciile temporare în cadrul evacuării apei vor fi incluse în preţul contractului şi

în tarifele unitare.

1.3 DRUMURI ŞI ZONE DESTINATE TRAFICULUI

1.3.1 PREVEDERI GENERALE

Toate lucrările de inginerie pentru construirea de drumuri şi poduri vor fi în conformitate cu

reglementările emise de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, cu normele pertinente SR şi EN

precum şi cu această specificaţie.

Materialele folosite vor fi în conformitate cu specificaţiile şi normele şi trebuie să aibă

proprietăţile cerute. Provenienţa materialelor individuale trebuie adusă la cunoştinţă Beneficiarului

înainte de începerea lucrării şi în eventualitatea unor modificări.

Vor fi efectuate testele necesare de control al calităţii suficient de devreme, astfel încât

rezultatele testului cu privire la caracterul adecvat al materialelor şi compoziţia lor să fie disponibile

înainte de începerea lucrării.

Contractorul va suporta toate cheltuielile pentru teste, mostre şi asigurarea tuturor

echipamentelor necesare.

Beneficiarul îşi rezervă dreptul de a efectua oricând teste suplimentare de calitate şi

performanţă pe cheltuiala Contractorului.

Cea mai recentă ediţie a următoarelor norme este în esenţă valabilă pentru toate lucrările de

drumuri. Următoarea listă nu este neapărat completă:

Standarde româneşti Specificaţii generale pentru construcţia drumurilor şi podurilor emise de autorităţile române pentru construcţia de drumuri

Legea nr. 10/1995 Calitatea în construcţii

HG 925/1995 şi ord MLPAT nr. 77/N/96 Regulament de atestare tehnico – profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii

HGR nr. 728 Regulament privind certificarea calităţii produselor folosite în construcţii

NE-012-99 Normativ privind executarea lucrărilor de beton şi beton armat

STAS 10107 Construcţii civile şi industriale: calcului şi alcătuirea elementelor de beton armat şi precomprimat

Ghid pentru programarea controlului calităţii lucrărilor pe şantier, emis de COOCC - SA şi avizat de MLPAT

C 56 – 2002 Normativ privind verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de instalaţii aferente construcţiilor

Ord. MLPAT nr. 9/N/93 Regulament privind protecţia şi igiena muncii în construcţii.

PE 006/81 Instrucţiuni generale de protecţia muncii pentru unităţile MEE.

Ord. MI nr. 381/93 şi ord MLPAT nr. 7/N/93 – Norme generale de prevenire şi stingere a incendiilor.

HG 273/94 Regulament de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii

STAS 4163-88 Alimentari cu apă. Reţele exterioare de distribuţie. Prescripţii fundamentale de proiectare.

SR 4163-1: 1995 Alimentari cu apa. Reţele de distribuţie. Prescripţii fundamentale de proiectare.

SR 4163-3: 1995 Alimentari cu apa. Reţele de distribuţie. Prescripţii de execuţie şi exploatare.

STAS 8591/1-91 Amplasarea în localităţi a reţelelor edilitare subterane, executate în săpătura.

STAS 2308-81 Alimentari cu apă şi canalizări. Capace şi rame pentru cămine de vizitare.

STAS 1478-90 Instalaţii sanitare. Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale. Prescripţii fundamentale de proiectare.

STAS 7335/3,6,7,8,9 Protecţia contra coroziunii a construcţiilor metalice îngropate

STAS 297/2-92 Culori şi indicatoare de securitate.

STAS 8012-84 Flanşe rotunde plate pentru sudare Pn 6.

STAS 4791/85 Flanşe din oţel. Flanşe rotunde, libere pe ţeavă Pn 6.

STAS 8804/3 – 92 Fitinguri din oţel nealiat şi aliat pentru sudare cap la cap. Coturi cu rază 30o, 45o, 60o, 90o. Dimensiuni.

STAS 2550/90 Armături industriale din fontă. Robinete de închidere cu sertar.

STAS 10617-2/84 Ţevi din PE de înaltă densitate.

SR ISO 4427/01 Ţevi de polietilena (PE) pentru distribuţia apei.

STAS 1882/74 Tuburi şi piese de legătură din fontă pentru conducte de presiune.

STAS 1875/76 Piese de legătură pentru conducte sub presiune. Cot cu picior, cu flanşă şi mufă pentru hidranţi Pn 10.

STAS 695/80 Utilaj de stins incendii. Hidranţi subterani Pn 10.

STAS 3226/80 Utilaj de stins incendii. Cutie de protecţie pentru hidranţi subterani.

STAS 3932/88 Brăţări pentru ţevi de instalaţii.

STAS 1180 – 90 Armături industriale din fontă şi oţel. Robinete de închidere cu sertar şi robinete de închidere cu ventil.

ISO 4064-1/96 Măsurarea debitului de apă în conducte închise. Contoare de apă rece potabilă.

ISO 9001, EN 29001, Sistemele calităţii. Modul pentru asigurarea calităţii în proiectare, dezvoltare.

ISO 9002, EN 29002 Model pentru asigurarea calităţii în producţie şi montaj.

ISO 9003, EN 29003 Model pentru asigurarea calităţii în inspecţia şi încercarea finală.

ISO 5966, Vane de închidere din fontă.

ISO 2531 – 91, EN 545 Conductă din fontă ductilă, fitinguri, accesorii

EN 545 Tuburi, piese de legătură şi accesorii de fontă ductilă şi îmbinarea lor la reţelele de apă.

I 9-94 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare.20. I 27-82. Instrucţiuni tehnice privind stabilirea şi verificarea clasei de calitate a îmbinărilor sudate la conducte tehnologice.

C 56-85 Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente.

STAS 10933/1 Armaturi industriali din fonta si otel. Robinete cu clapa fluture. Condiţii tehnice speciale de calitate.

STAS 10933/2 Armaturi industrial din fonta si otel. Robinete cu clapet fluture.

STAS 1180 Armaturi industriale din fonta si otel. Robinete de inchidere cu sertar si robinete de inchidere. Conditii tehnice speciale de calitate.

STAS 2250 Armaturi industriale din fonta. Robinete de inchidere cu sertar Pn 2,5, Pn 4, Pn 6, Pn 10, Pn 16. Dimensiuni principale.

I 14/1976 Normativ pentru protectia contra coroziunii constructiilor metalice ingropate.

I 22/1999 Normativ pentru proiectarea si execcutare conductelor de aductiune si a retelelor de alimentare cu apa si canalizare.

C 56/1985 Normativ pentru verificarea calitatii si receptia lucrarilor de constructii si instalatii aferente.

NP 001/1996 Instructiuni tehnice pentru proiectarea si executarea constructiilor fundate pe pamanturi cu umflaturi si contractii mari.

GP-043-1999 Ghid privind proiectarea, execuţia şi. exploatarea sistemelor de alimentare cu. apă şi canalizare utilizând conducte din. PVC şi polietilenă;

SR 4163-3:1996 Alimentări cu apă. Reţele de distribuţie. Partea a 3-a. Prescripţii de execuţie şi exploatare.

SR 1343:1989 Alimentări cu apă;

SR 10898:1985 Alimentări cu apă şi canalizări;

SR 8591/1:1991 Amplasarea în localităţi a reţelelor edilitare subterane executate în săpătură;

SR 6819:1997 Alimentări cu apă. Aducţiuni. Studii, prescripţii de proiectare şi de execuţie.

STAS 3479-80 Echipamente de stingerea a incendiilor. Hidranţi supraterani.

1.3.1.1 SUPRASTRUCTURI PENTRU DRUMURI ŞI PARCĂRI

1.3.1.1.1 RAMBLEU

Va fi folosit cel mai bun material disponibil pentru construcţia rambleului în terasamente.

Toate materialele inutile, resturile etc. vor fi îndepărtate. Rambleul va fi compactat pentru a asigura

o suprafaţă uniformă fără urme de roţi şi în conformitate cu pantele şi pantele transversale indicate

în desene (modul de deformaţie mediu = 40 N/mm2 cu 700 cm2 rezistenţă de solicitare; maxim 2

mm tasare la o solicitare a roţilor de 5 tone; verificările vor fi realizate cu „Deflectometrul

BENKELMAN”). Suprafaţa finisată nu se poate abate mai mult de ± 3 cm de la nivelele indicate în

desene. Abaterea de la planeitate trebuie să fie mai mică de 2 cm pentru o distanţă de 4 m.

Stratul de bază poate fi aplicat numai după ce rambleul a fost acceptat de Inginer.

1.3.1.1.2 STRAT DE FUNDAŢIE

În ceea ce priveşte compatibilitatea, vor fi prezentate cerinţe speciale pentru pietrişul ce va fi

folosit ca strat de fundaţie. De aceea, caracterul adecvat al materialului trebuie dovedit prin

intermediul unui certificat de verificare înainte de începerea lucrării. Se poate folosi ca strat de

fundaţie doar un amestec nisip – pietriş bine proporţionat sau un alt material concasat ce

îndeplineşte următoarele condiţii:

Conţinut nisip 0 - 2 mm: minim 20 %

Conţinut pietriş peste 2 mm: 35 - 80 %

Conţinut sedimente sub 0,063 mm: maxim 0,8 %

Conţinut sedimente sub 0,02 mm: maxim 0,3 %

Mărimea maximă a granulelor: 70 mm

Coeficient de uniformitate: minim 7

Mărimea granulelor nu se va reduce prin compactare. Valorile indicate pentru conţinutul

maxim de sedimente trebuie înţelese pentru materiale testate după compactare. Conţinutul de apă

al materialului va fi reglat pentru a atinge o compactare optimă. Toate componentele stratului de

fundaţie, până la 0,50 m de marginea acostamentului, trebuie să aibă cel puţin 102 % densitate

Proctor. Suprafaţa stratului de fundaţie va fi compactată special. Când se foloseşte material de

fundare cu granule rotunjite, suprafaţa stratului de fundare va fi construită din material aditiv cu

granule ascuţite (concasate) pentru ca suprafaţa să nu fie deteriorată nici chiar la instalarea

echipamentului şi maşinilor pentru amestecarea materialelor. Suprafaţa nivelată nu trebuie să se

abată de la nivelele indicate în desenele detaliate furnizate de Ofertant cu mai mult de ± 2 cm.

Abaterea de la uniformitate măsurată cu un dreptar nu trebuie să depăşească 2 cm. Modulul de

deformaţie (Ev2) al suprafeţei nivelate nu trebuie să fie mai mic de 120 MN/m².

Straturile ulterioare ale suprastructurii pot fi aşezate doar după ce stratul de fundaţie a fost

aprobat de Inginer. După acceptare, nici un vehicul pentru construcţii cu excepţia vehiculelor

transportând material bituminos, nu pot fi conduse pe suprafaţa stratului de fundaţie.

Vor fi luate în considerare condiţiile atmosferice când se testează capacitatea portantă a

stratului de fundaţie. Valorile necesare trebuie obţinute în 1-2 zile de la uscare, în funcţie de

temperatura aerului.

1.3.1.1.3 ACOSTAMENTE

Acostamentele vor fi construite doar după ce betonul bituminos şi straturile superioare au

fost instalate.

Acostamentele vor fi construite din material de fundare până la 10 cm sub nivelul înălţimii

finale şi compactate cu echipament de compactare mai mic. Înclinaţia stabilită a acostamentului

este de 4%.

Un strat de 10 cm grosime din material liant corespunzător va fi aplicat peste acostamentul

din pietriş compactat şi apoi compactat. Ca alternativă, acostamentul drumului poate fi pavat.

1.3.1.2 BETON BITUMINOS

1.3.1.2.1 AGREGATE MINERALE

Agregatele minerale pentru betonul bituminos cuprind pietre curate, dure, solide, durabile şi

intacte şi granule de calitate uniformă, fără pietre, materii organice care se pot descompune, argilă,

şisturi şi alte substanţe degradabile.

Amestecul de agregate pentru stratul de bază bituminos este format din maxim 60 %

amestec natural pietriş – nisip şi cel puţin 40 % material concasat şi va fi testat pentru aderenţa

bitumului precum şi pentru proprietăţile de umflare prin îmbibarea de eşantioane potrivit „testului

Marshall”.

Materialul de umplere mineral va fi praf inert produs din piatră tare şi solidă.

Conţinutul de minerale susceptibile de umflare nu trebuie să depăşească 3%.

Agregatele fine pentru stratul de bază pot fi nisip natural, dar pentru stratul de uzură este

permis doar nisip concasat, bine nivelat.

Pentru stratul de uzură, se utilizează pietre concasate în mai multe etape sau fragmente de

rocă ce pot prezenta un grad de uzură de maxim 25 % când sunt supuse la încercarea la abraziune

tip Los Angeles.

1.3.1.2.2 STAŢIE DE AMESTEC

Amestecul va fi produs într-o staţie de amestec staţionară sau mobilă. Staţia trebuie

echipată cu grătare active capabile să separe agregatele pe cel puţin trei dimensiuni.

Va fi asigurată depozitarea în mediu uscat pentru materialul de umplere mineral; vor fi date

instrucţiuni pentru proporţionarea materialului de umplere în funcţie de greutate.

Vor fi prevăzute mijloace pentru stabilirea procentului de bitum necesar pentru a alimenta

staţia de amestec, fie prin cântărire sau măsurare volumetrică. Temperatura de amestecare trebuie

să fie 150-180°C.

Capacitatea staţiei de amestec trebuie să corespundă cu cantitatea de beton bituminos

necesară pentru a menţine activitatea finisorului mobil neîntreruptă la o viteză constantă normală.

Capacitatea minimă pentru fiecare finisor trebuie să fie de 40 t amestec/oră.

Pot fi folosite containere de depozitare a amestecului finisat cu observaţia că trebuie să fie

bine izolate împotriva pierderilor de căldură.

1.3.1.2.3 TURNARE BETON BITUMINOS

Amestecul va fi împrăştiat de către echipamente aprobate, auto-propulsate. Acestea vor fi

capabile să toarne amestecul în grosimea stabilită şi vor fi echipate cu un sistem operaţional de

împrăştiere şi reglare capabil să producă o suprafaţă cu textură netedă şi uniformă pe întreaga

întindere de operare a betonierei.

Înainte de turnarea amestecului, la suprafaţa stratului de fundaţie va fi pulverizată mecanic o

emulsie bituminoasă până la 0,30 kg/m2.

În zonele mai mici, unde folosirea echipamentului mecanic de nivelare nu este practicabilă,

amestecul poate fi răspândit manual.

Temperatura la răspândire va fi de 150 - 160° C, în funcţie de materialul liant.

Îmbinările vor fi în unghi ascuţit sau în linie dreaptă şi acoperite uşor cu bitum înainte ca

benzile ulterioare să fie aşezate.

Aşezarea straturilor următoare nu poate începe înainte ca stratul inferior să fie aprobat şi

acceptat de Inginer.

Imediat după punere în operă, amestecul trebuie compactat atent în urma fiecărui finisor cu

compresoare ce operează simultan. Este necesar ca unul dintre aceste compresoare să fie cu

auto-propulsie, pneumatic şi să cântărească cel puţin 12 tone.

Bordurile pot fi compactate atent şi executate în aliniament exact cu marginile drumului.

Extinderile neregulate trebuie tăiate cu precizie.

Stratul deja aşezat trebuie curăţat cu atenţie înainte de aşezarea unui alt strat.

Pentru o îmbinare satisfăcătoare între straturi, un strat de aderenţă din bitum va fi aplicat,

într-o cantitate de aproximativ 0,2 kg/m2. Cantităţile de amestec turnat vor fi probate prin

documente de cântărire sau note de expediere.

1.3.1.2.4 STRAT DE BAZĂ BITUMINOUS

Stratul de bază bituminos este format dintr-un strat cu o grosime totală de 10 cm,

corespunzătoare unei greutăţi de 260 kg/m2.

Condiţiile privind selectarea agregatelor şi a materialului liant precum şi gradul de uzură şi

stabilitatea vor respecta prevederile relevante ale Specificaţiilor naţionale pentru construcţii de

drumuri.

Suprafaţa finisată nu va depăşi cu mai mult de 5 mm nivelele indicate în desenele detaliate.

Abaterea maximă permisă de la uniformitatea măsurată cu un dreptar pe o distanţă de 4 m este de

6 mm.

1.3.1.2.5 STRAT DE UZURĂ

Stratul superior de acoperire din asfalt este un strat de 5 cm grosime. Agregatele combinate

trebuie să fie concasate în proporţie de 100 %, materialul bine selectat care să conţină cel puţin

55 % agregate suspuse mai multor concasări de dimensiuni cuprinse între 2 - 12 mm. Materialele

vor fi în strictă conformitate cu prevederile Specificaţiilor naţionale pentru construcţii de drumuri

emise de Autorităţile Rutiere Române.

Stratul de bază bituminos va fi curăţat atent imediat înaintea aplicării stratului superior de

acoperire. Un strat de aderenţă din bitum de cupaj va fi aplicat, în cantitate de aproximativ

0,3 kg/m2. Aplicarea stratului de aderenţă şi aşezarea stratului superior de acoperire pot fi

executate doar pe o suprafaţă complet uscată.

Suprafaţa finisată nu se va abate de la nivelele şi calitatea indicată în desene. Abaterea

maximă permisă de la uniformitate măsurată cu un dreptar pe o distanţă de 4 m nu va depăşi 4 mm

când este aşezat peste sau paralel cu centrul linei, sau 3 mm când este plasat perpendicular pe

linia de centru a drumului.

1.3.1.3 DRUMURI DIN PIETRIŞ ŞI ALEI PENTRU ÎNTREŢINERE

Grosimea rambleului pentru drumurile din pietriş şi zone de depozitare exterioare va fi de

40 - 60 cm, în funcţie de condiţiile locale. Acest material va fi compactat până la 100 % densitate

Proctor. Abaterile de la uniformitate trebuie să nu depăşească 2 cm pe o distanţă de 4 m.

1.3.1.4 MARGINI ŞI BORDURI

Bordurile, pietrele de bordură şi canalele de scurgere vor fi construite având aceeaşi

structură ca şi drumul şi folosind aceleaşi materiale.

Pietrele de bordură 15/25 din elemente din beton prefabricat (C25/30) vor fi furnizate şi

instalate pe substratul din beton C15 în funcţie de profilul tipic înainte de aplicarea pavajului

bituminos. Lungimea minimă a pietrelor de bordură va fi de 60 cm. Îmbinările nu pot avea mai mult

de 1 cm lăţime şi vor fi umplute cu mortar de ciment. Substratul de beton va avea 35 cm lăţime şi

15 cm grosime. Substratul de beton va fi continuat 2/3 din distanţa până la partea din spate a

pietrelor de bordură.

Pe marginea trotuarului la distanţă de drum, pietrele de bordură 10/25 din elemente din

beton prefabricat (C25/30) vor fi furnizate şi instalate în acelaşi mod ca bordurile menţionate mai

sus în funcţie de profilul tipic.

Un pat din mortar de 2 cm grosime va fi aşezat pe stratul de fundaţie compactat între aceste

două borduri; dalele de trotuar 45/45/5 din elemente din beton prefabricat vor fi instalate deasupra.

Îmbinările vor fi făcute în zig-zag la jumătatea dalei şi vor fi umplute cu mortar.

1.3.1.5 LUCRĂRI DE EPUISMENTE

1.3.1.5.1 PREVEDERI GENERALE

Acolo unde este posibil, apa de la suprafaţa drumului va fi drenată prin taluz şi se va scurge.

Dacă nu este posibilă o suprafaţă mai mare de scurgere a apei, apa de suprafaţă va fi colectată în

adâncituri, şanţuri şi puţuri de drenaj şi transportată în sistemul de drenare a apelor pluviale.

Apa de infiltraţie va fi colectată prin stratul de protecţie împotriva îngheţului şi transportată în

sistemul pentru apă pluvială.

Pentru lucrările specifice de terasamente vezi capitolul „terasamente”.

1.3.1.5.2 RIGOLE ŞI GURI DE SCURGERE PENTRU DRUMURI

Rigolele şi gurile de scurgere pentru drumuri (părţi din beton prefabricat) precum şi capacele

şi accesoriile căminelor vor fi construite în conformitate cu prevederile pertinente ale standardelor

româneşti, EN sau ISO.

1.3.1.5.3 RIGOLE

Abaterile pe înălţime de la nivelul proiectat nu pot fi mai mari de ± 3 cm, iar înclinaţiile opuse

direcţiei de curgere nu sunt admise.

Abaterile laterale ale rigolelor de la nivelul proiectat nu pot fi mai mari de 10 cm.

1.3.1.5.4 INDICATOARE DE CIRCULAŢIE RUTIERĂ ŞI MARCAJE

Toate drumurile pavate şi zonele destinate parcării vor fi marcate şi vor fi instalate indicatoare în

conformitate cu standardele române relevante.

1.4 CONDUCTE DE PRESIUNE


Această Specificaţie acoperă condiţiile de construire conductelor de refulare inclusiv toate

lucrările, cum ar fi aprovizionarea şi montarea conductelor, lucrări de pământ etc.

Instalarea conductelor trebuie să se desfăşoare conform standardelor acceptate pe plan

internaţional şi în conformitate cu legile valabile în ţara gazdă.

Cea mai recentă ediţie a următoarelor norme este în esenţă valabilă pentru toate lucrările

de montare de conducte sub presiune. Următoarea listă nu este neapărat completă.

STAS 4163-88 Alimentari cu apă. Reţele exterioare de distribuţie. Prescripţii fundamentale de proiectare.

SR 4163-1: 1995 Alimentari cu apa. Reţele de distribuţie. Prescripţii fundamentale de proiectare.

STAS 8591/1-91 Amplasarea în localităţi a reţelelor edilitare subterane, executate în săpătura.

STAS 2308-81 Alimentari cu apă şi canalizări. Capace şi rame pentru cămine de vizitare.

STAS 1478-90 Instalaţii sanitare. Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale. Prescripţii fundamentale de proiectare.

STAS 7335/3,6,7,8,9 Protecţia contra coroziunii a construcţiilor metalice îngropate

STAS 297/2-92 Culori şi indicatoare de securitate.

STAS 8012-84 Flanşe rotunde plate pentru sudare Pn 6.

STAS 4791/85 Flanşe din oţel. Flanşe rotunde, libere pe ţeavă Pn 6.

STAS 2550/90 Armături industriale din fontă. Robinete de închidere cu sertar.

STAS 10617-2/84 Ţevi din PE de înaltă densitate.

SR ISO 4427/01 Ţevi de polietilena (PE) pentru distribuţia apei.

STAS 1882/74 Tuburi şi piese de legătură din fontă pentru conducte de presiune.

STAS 1875/76 Piese de legătură pentru conducte sub presiune. Cot cu picior, cu flanşă şi mufă pentru hidranţi Pn 10.

STAS 695/80 Utilaj de stins incendii. Hidranţi subterani Pn 10.

STAS 3226/80 Utilaj de stins incendii. Cutie de protecţie pentru hidranţi subterani.

STAS 3932/88 Brăţări pentru ţevi de instalaţii.

STAS 1180 – 90 Armături industriale din fontă şi oţel. Robinete de închidere cu sertar şi robinete de închidere cu ventil.

ISO 4064-1/96 Măsurarea debitului de apă în conducte închise. Contoare de apă rece potabilă.

ISO 5966, Vane de închidere din fontă.

ISO 2531 – 91, EN 545 Conductă din fontă ductilă, fitinguri, accesorii

EN 545 Tuburi, piese de legătură şi accesorii de fontă ductilă şi îmbinarea lor la reţelele de apă.

GP-043-1999 Ghid privind proiectarea, execuţia şi. exploatarea sistemelor de alimentare cu. apă şi canalizare utilizând conducte din. PVC şi polietilenă;

SR 4163-3:1996 Alimentări cu apă. Reţele de distribuţie. Partea a 3-a. Prescripţii de execuţie şi exploatare.

SR 1343:1989 Alimentări cu apă;

SR 10898:1985 Alimentări cu apă şi canalizări;

SR 8591/1:1991 Amplasarea în localităţi a reţelelor edilitare subterane executate în săpătură;

SR 6819:1997 Alimentări cu apă. Aducţiuni. Studii, prescripţii de proiectare. şi de execuţie.

EN 805 Alimentări cu apă. Condiţii pentru sistemele şi componentele exterioare clădirilor.

EN 1295 Proiectare de rezistenţă pentru conducte îngropate în condiţii diferite de solicitare

EN 545 Conducte din fontă ductilă şi accesorii

În plus faţă de cele menţionate mai sus, trebuie respectate cerinţele Specificaţiilor Generale

ale Proiectului şi Specificaţiile mecanice pertinente.

Dacă sunt necesari experţi independenţi din partea Beneficiarului Final pentru punerea în

funcţiune a conductei, expertul independent trebuie informat în avans.

Toate măsurile necesare ce vor fi efectuate de experţii independenţi din partea

Beneficiarului Final trebuie aprobate de Inginer.

1.4.1.1 TRANSPORTUL ŞI MANIPULAREA CONDUCTELOR

Manipularea, transportul şi instalarea conductelor şi accesoriilor trebuie făcute cu mare

atenţie pentru a preveni apariţia crăpăturilor şi a altor deteriorări ale conductei şi în cazul

conductelor din oţel să se păstreze forma circulară, mai ales la capete. O atenţie specială va fi

acordată menţinerii în stare intactă a stratului de acoperire şi a stratului interior.

Conductele vor fi manipulate astfel încât să se evite deteriorarea capetelor prelucrate.

Conductele avariate care nu pot fi reparate astfel încât să satisfacă cerinţele Beneficiarului vor fi

înlocuite pe cheltuiala Contractorului.

Vehiculele folosite pentru transportarea conductelor vor fi echipate corespunzător pentru a

preveni mişcarea conductelor şi/sau deteriorarea lor sau a stratului de acoperire. Conductele vor fi

bine fixate în vehicul pentru a asigura stabilitatea încărcăturii. Toate elementele vehiculului, cabluri

şi frânghii ce intră în contact cu conductele vor fi bine căptuşite. Descărcarea se va face cu

macarale sau alt echipament corespunzător folosind chingi sau alte echipamente de descărcare

aprobate pentru a asigura coborârea lentă şi atentă a fiecărei conducte. Conductele nu vor fi prinse

cu cârlige sau alt echipament care poate să deterioreze sau să deformeze capetele conductei.

Conductele nu trebuie lăsate jos pe pământ sau peste alte conducte. Când se ridică sau se

coboară conducte cu ajutorul unei macarale sau echipament de ridicare cu chingi, fiecare conductă

trebuie controlată când este suspendată pentru a preveni ciocnirea cu echipamentul sau cu alte

obiecte care pot deteriora conducta sau stratul de acoperire.

Conductele nu vor fi deplasate prin tragere sau rostogolire pe pământ, vor fi ridicate şi

aşezate cu atenţie în noua locaţie. Fiecare conductă de pe teren va fi blocată pentru a preveni

rostogolirea ei. Capetele interioare şi prelucrate ale fiecărei conducte vor fi tot timpul menţinute

curate şi fără materii străine.

La depozitare, conductele vor fi aranjate astfel încât presiunea conductelor aşezate una

peste alta să nu cauzeze crăpături sau deformări ori deteriorări ale conductei şi/sau stratului de

acoperire.

Conductele vor fi înşirate pe latura şanţului opusă grămezilor de material excavat şi aşezate

pe sol de-a lungul şanţului astfel încât să nu intervină în progresul normal al lucrării.

Contractorul se va asigura că aceste conducte nu blochează sau încurcă traficul normal şi

activităţile obişnuite ale ocupanţilor învecinaţi şi va obţine de asemenea consimţământul autorităţilor

rutiere în privinţa modului în care conductele vor fi înşirate de-a lungul aliniamentului drumului în

apropierea benzilor de circulaţie.

1.4.1.2 ADÂNCIMEA NECESARĂ PENTRU ACOPERIRE

Dacă nu există alte specificaţii din partea Beneficiarului , conductele vor fi montate cu o

acoperire de minim 1,2 m. Adâncimea acoperirii va fi măsurată de la nivelul solului până la partea

superioară a conductei.

1.4.1.3 BANDĂ AVERTIZOARE

O bandă de avertizare din plastic va fi aşezată în şanţul pentru conducte la minim 50 cm

deasupra conductei. Aceasta trebuie să indice clar că o conductă este montată acolo.

1.4.1.4 MARCAJE CONDUCTE

Marcajele pentru conducte vor fi furnizate şi instalate de Contractor în locaţiile indicate de

Inginer pentru a marca locaţia vanelor. Acestea vor indica distanţa octogonală şi distanţa în plan de

la marcaj la camera de vane.

1.4.1.5 COBORÂREA CONDUCTELOR ŞI ACCESORIILOR ÎN ŞANŢ

Conductele şi accesoriile vor fi verificate dacă prezintă defecte înainte de a fi coborâte în

şanţ şi orice conductă sau strat de acoperire defect, deteriorat sau imperfect va fi înlocuită sau

reparată pentru a satisface cerinţele Beneficiarului . Toate materiile străine sau murdăria vor fi

îndepărtate din interiorul conductelor şi accesoriilor înainte ca acestea să fie coborâte în şanţ.

Conductele ce prezintă deteriorări nu trebuie folosite.

Conductele căptuşite nu vor intra în contact cu uneltele din metal sau cu echipament greu şi

muncitorii purtând cizme cu talpă din piele sau metalică sau toc nu vor călca peste ele.

Vor fi prevăzute echipamente, unelte şi facilităţi care să satisfacă cerinţele Beneficiarului şi

acestea vor fi folosite de Contractor pentru executarea în condiţii de siguranţă şi în mod eficient a

lucrării. Toate conductele, fitingurile şi accesoriile vor fi vor fi coborâte atent în şanţ într-un mod

care să prevină deteriorarea lor. Orice deteriorare a stratului interior şi/sau a statului de acoperire

din orice cauză va fi reparată de Contractor pe cheltuiala proprie.

În nici o situaţie conductele sau accesoriile nu vor fi scăpate sau răsturnate în şanţ sau

peste alte conducte aşezate deja în şanţ şi nu vor fi coborâte în şanţ prin rostogolire decât dacă

rostogolirea este făcută pe o căptuşeală din lemn şi este controlată cu ajutorul frânghiilor sau altor

echipamente aprobate.

1.4.1.6 POZAREA CONDUCTELOR – CONDIŢII GENERALE

Înainte de îmbinare, conductele vor fi curăţate atent de bulgări de pământ, pietre sau alte

obiecte care ar fi putut să intre în interiorul conductelor.

La sfârşitul fiecărei zile de lucru, sau ori de câte ori munca este întreruptă pe o perioadă de

timp, capetele libere ale conductelor instalate vor fi protejate prin capace corespunzătoare pentru a

împiedica pătrunderea murdăriei sau a corpurilor străine în interior, folosindu-se în acest sens

dispozitive aprobate

Dacă pozarea conductei nu este în curs de efectuare, capetele deschise ale conductei

montate vor fi închise prin mijloace aprobate pentru a preveni intrarea apei din şanţ în interiorul

conductei. Ori de câte ori apa este eliminată din interiorul conductei, o cantitate suficientă de

material de umplutură va fi aşezată pe conductă pentru a preveni plutirea. Orice conductă care a

plutit va fi îndepărtată din şanţ şi re-instalată conform instrucţiunilor Beneficiarului .

Nici o conductă nu va fi instalată în şanţ în condiţii de umezeală care împiedică pozarea

corectă sau când, în opinia Beneficiarului , condiţiile din şanţ sau cele meteorologice nu sunt

potrivite pentru o pozare corespunzătoare.

Pentru pozarea conductelor, trebuie analizată forţa ascensională a conductelor goale în apa

de adâncime. Dacă există pericolul ridicării conductei, trebuie instalat un dispozitiv măsurat special

pentru a preveni ridicarea. Acestea sunt, de exemplu, blocuri din beton aşezate la o anumită

distanţă de-a lungul conductei. Aceste măsuri trebuie aprobate de Inginer şi trebuie incluse în tariful

unitar.

1.4.1.7 POZAREA CONDUCTELOR DE REFULARE

Conductele vor fi instalate pe liniile şi la nivelele indicate în desene, cu abateri conform

cerinţelor Beneficiarului . Fiecare conductă va fi pozată separat pe o fundaţie netedă şi solidă,

pregătită conform specificaţiilor sau desenelor, care să nu conţină pietre sau alte proeminenţe şi va

fi lăsată acolo la o distanţă nu mai mică de 2/3 din lungimea ei totală la intervale nu mai mari de

150 mm.

Contractorul va furniza şi fixa corespunzător şine de montaj pe aliniamentul conductelor. Nu

se vor instala mai puţin de 3 şine de montaj pe lungimea conductelor ce urmează să fie montate la

un nivel comun. Distanţa între şinele de montaj adiacente nu va depăşi 60 m. Ţăruşi din lemn sau

fier tăiaţi corespunzător vor fi montaţi în partea de jos a şanţului la intervale mai mici cu 600 mm

decât lungimea conductelor ce vor fi montate. Un teu de nivelare va fi amplasat în partea de sus a

fiecărui ţăruş şi menţinut vertical şi ţăruşul va fi împins în jos până ce capătul teului de nivelare este

perfect aliniat cu partea de sus a şinelor de montaj.

Vârful fiecărui ţăruş astfel nivelat va fi nivelul inferior interior al conductei în acel punct şi

finisarea şanţului în partea de jos va fi făcută la o adâncime egală cu grosimea conductei de sub

vârful ţăruşului şi pe toată lungimea dintre doi ţăruşi consecutivi. Lopeţi cu margini egale vor fi

folosite pentru finisarea nivelului inferior al şanţului. Ţăruşii vor fi îndepărtaţi pe măsură ce sunt

montate conductele.

1.4.1.8 CURBE, COTURI, ETC

În cazul în care sunt necesare curbe cu rază lungă, acestea vor fi obţinute prin îndoirea

conductelor sau deviaţie dacă îmbinările sunt de tip mufă şi capăt drept pentru conductele din fontă.

Raza de îndoire a conductelor nu va depăşi raza de îndoire admisibilă. Astfel de deviaţii sau îndoiri

nu vor depăşi, totuşi, nici pe verticală nici pe orizontală, limitele recomandate de către producătorii

de conducte.

Acolo unde o schimbare de direcţie nu poate fi făcută prin deviaţie la îmbinări sau prin

îndoirea conductei, vor fi folosite coturi prefabricate furnizate odată cu conductele. Locaţiile acestor

coturi sau a altor elemente încorporate vor fi indicate în desene, dar, pentru a corespunde

condiţiilor de pe teren, pot fi necesare coturi suplimentare, poziţia lor exactă urmând să fie stabilită

de Inginerul de şantier.

Pentru aliniamente curbate ce necesită o deviaţie unghiulară mai mare la îmbinările

mecanice sau un diametru de îndoire mai mare decât cel permis de producător astfel încât o

schimbare de direcţie nu poate fi făcută prin deviaţie la îmbinările conductelor drepte de lungime

standard, şi acolo unde condiţiile de pe teren nu permit ajustarea unghiului şi/sau razei de curbură

necesare pentru coturi prefabricate furnizate odată cu conductele, Contractorul va realiza curba

printr-un cot fabricat de Contractor prin tăierea coturilor furnizate.

Montarea curbelor, coturilor, închiderilor şi secţiunile scurte ale conductei va fi plătită ca şi

conductă lineară standard cu aceeaşi lungime măsurată de-a lungul axei. Nu vor fi efectuate plăţi

suplimentare către Contractor pentru modificări ale deviaţiei unghiulare sau pentru coturi în plus

faţă de cele indicate în Desene, dacă există dispoziţii din partea Beneficiarului în acest sens, cu

excepţia costului coturilor fabricate în plus şi al blocurilor de reazem astfel necesare. Vor fi

asigurate îmbinări cu limitare corespunzătoare, sau dacă există instrucţiuni din partea Beneficiarului

, blocuri de reazem din beton acolo unde conducta îşi schimbă direcţia sau diametrul, pentru a

împiedica eficient conducta să se mişte la trecerea apei.

1.4.1.9 TĂIEREA CONDUCTELOR

Nu se vor executa tăieri pe nici un fel de conductă cu dalta sau ciocanul. Acolo unde tăierea

este necesară, ea va fi executată cu un strung sau o maşină de tăiat aprobate sau un cuţit conform

cerinţelor Beneficiarului .

1.4.1.10 ÎMBINĂRI LA CONDUCTE DIN PEID

Conductele din PEID de până la 6/4” (egal cu DE 50) vor fi îmbinate folosind garnituri ISO.

Conductele din PEID DN 50 (egal cu DE 63) până la DN 100 (egal cu DE 110) vor fi

îmbinate prin sudură prin electrofuziune.

Capetele conductelor vor fi pregătite prin înlăturarea stratului superior cu un echipament

adecvat pentru a asigura contactul suprafeţei cu garniturile electrosudabile. Sudura prin

electrofuziune va fi făcută cu ajutorul unui dispozitiv de sudură prin electrofuziune acţionat

electronic. Sudura prin electrofuziune va fi executată doar de personal specializat.

Conductele din PEID ce depăşesc DE 110 vor fi îmbinate în general prin sudare cap la cap,

iar pentru fitinguri speciale va fi necesară sudarea în locaş. Conductele ce urmează să fie îmbinate

vor fi fixate cu cleme de prindere tip cleşte şi răsucite în jurul conductei. Clemele sunt acţionate

hidraulic de pompe electrice. Mişcarea clamelor este limitată de sistemul de sudare automată.

Suprafaţa conductei la interior şi exterior, capetele conductei şi clamele trebuie să fie

curăţate (cu un agent de curăţare adecvat sau un material moale) înainte de introducerea în utilaj.

Capetele conductei vor fi egalizate cu un trimmer electric. Trebuie verificat întotdeauna vizual dacă

ambele capete sunt complet egalizate şi trebuie verificată alinierea conductelor şi intervalele din

jurul întregii circumferinţe a conductelor îmbinate cap la cap. Conductele sunt apoi încălzite folosind

un încălzitor electric cu plăci antiaderente. Când sunt topite, capetele conductelor sunt apropiate şi

ţinute în contact sub presiune până la răcire.

Aparatul de sudare cap la cap trebuie aşezat pe o scândură uscată şi curată sau pe o

membrană, în interiorul unui cort/adăpost pentru a reduce contaminarea. Aparatul de sudare cap la

cap va fi întreţinut în mod regulat şi menţinut în bune condiţii de funcţionare. Doar muncitorii

specializaţi cu un certificat în domeniul respectiv, care au fost instruiţi în mânuirea acestui aparat,

trebuie să fie folosiţi pentru astfel de lucrări.

1.4.1.11 POZAREA CONDUCTELOR DE REFULARE DIN PEID

În plus faţă de condiţiile menţionate mai sus, următoarele cerinţe adiţionale se vor aplica în

cazul pozării conductelor de refulare din PEID.

Înainte de pozarea conductei, este necesară pregătirea patului de pozare dintr-un material

nisipos aşezat pe fundul şanţului. Patul de nisip nu poate fi mai mic de 15 cm +DN/10.

După instalarea conductei în şanţ, spaţiul lateral al conductei trebuie umplut şi compactat

corespunzător şi ulterior acoperit de materialul de pozare. Grosimea stratului materialului de pozare

trebuie măsurată din vârful conductei şi nu poate fi mai mică de 30 cm. Restului şanţului poate fi

umplut cu material excavat compactat corespunzător.

1.4.1.12 BLOCURI DE REAZEM ŞI BLOCURI DE ANCORARE

În toate punctele unde se schimbă direcţia traseului conductei (coturi, racorduri de reducţie,

teuri, vane etc., cu excepţia îmbinărilor cu limitare) şi în alte puncte indicate de Inginer vor fi

instalate blocuri de ancorare corespunzătoare din beton. Blocurile de reazem din beton vor fi atent

amplasate pentru a se asigura contactul cu terenul şi la dimensiunile indicate în Desene sau

stabilite de Inginer. Betonul va fi turnat în conformitate cu Secţiunea 3 a Specificaţiei.

Inginerul poate modifica dimensiunile blocurilor de reazem în scopul de a asigura o

distribuţie corespunzătoare a presiunii laterale pe solul de susţinere.

Pentru a se asigura că blocurile îşi îndeplinesc rolul, ele trebuie să aibă contact deplin cu

terenul şi de aceea, acolo unde în excavaţie s-a folosit lemn, acesta trebuie îndepărtat la turnarea

betonului.

1.4.1.13 TESTAREA CONDUCTELOR DE REFULARE

Prevederi generale

Încercarea la presiune a conductelor refulare va fi efectuată în conformitate cu EN805.

Verificarea va fi făcută pe secţiuni cu lungimea specificată mai jos. Fiecare secţiune ce va fi

verificată va fi acoperită în prealabil excluzând îmbinările care vor fi lăsate deschise pentru

inspectare, doar dacă Inginerul nu a dat dispoziţii de încheiere a operaţiunii de umplere înainte de

testare. Toate blocurile de ancoraj de pe fiecare conductă ce va fi verificată vor fi turnate cu cel

puţin 7 zile înaintea efectuării verificării.

Va fi efectuată o verificare pentru conductele din oţel sudate după testarea sudurilor.

Toate vanele vor fi acţionate şi examinate, urmând să se realizeze o verificare specială

pentru ventilele de eliberare a aerului şi a clapeţilor de închidere pentru a verifica buna funcţionare.

Dacă sunt finalizate, camerele de vane vor fi verificate în termeni ai finisajului adecvat şi al

accesului facil. Capetele secţiunii ce urmează a fi verificate, cu excepţia cazului când nu au fost

închise definitiv, vor fi dotate cu pereţi etanşi suficient de rezistenţi împotriva tuturor forţelor axiale.

O atenţie specială va fi acordată închiderii corespunzătoare a vanelor de la fiecare secţiune

ce urmează să fie testată. Lungimea secţiunilor ce vor fi supuse unei verificări nu va depăşi 300 m,

în oraş sau zone construite sau 600 m în alte zone, cu excepţia cazului când există alte instrucţiuni

din partea Beneficiarului .

Secţiunea conductei ce urmează să fie verificată, după ce a fost verificată de Inginer şi s-a

constat că este în bună stare de funcţionare, va fi curăţată. Conductele vor fi umplute cu apă lent şi

treptat pentru a preveni loviturile de berbec sau vibraţia conductelor şi vanelor şi pentru a permite

eliberarea aerului din conductă. La începerea umplerii, toate vanele vor fi complet deschise şi de

îndată ce apa introdusă a curăţat toată murdăria şi materiile străine rămase pe conductă, toate

vanele de evacuare a apei vor fi închise. Contractorul va lua toate măsurile necesare pentru a

preveni deteriorările provocate de apa de spălare utilităţilor publice sau private şi îl va scuti pe

Angajator de orice pretenţie rezultând din acestea.

După ce conducta a fost curăţată şi complet umplută, toate vanele şi fitingurile vor fi

verificate din nou pentru etanşeitate şi vor fi făcute toate reparaţiile necesare. Toate îmbinările cu

flanşe şi presgarniturile vor fi etanşate. Vor fi reparate toate scurgerile dar acolo unde acestea nu

pot fi reparate când conducta este plină, apa va fi evacuată şi reparaţiile necesare efectuate.

Verificarea descrisă mai sus va fi repetată până ce toate scurgerile au fost reparate.

Contractorul va asigura pompele şi manometrele (pentru înregistrarea valorilor de presiune)

necesare pentru desfăşurarea verificărilor şi va face conexiunile temporare necesare pentru

verificarea conductei în modul specificat aici. Verificarea va avea loc în prezenţa Beneficiarului .

Angajatorul va fi de asemenea informat. Tot echipamentul de verificare (manometrul) va fi nou.

Contractorul va înainta spre aprobare Reprezentantului Beneficiarului procedurile detaliate

de efectuare a încercării la presiunea hidrostatică la conductele, fitingurile şi vanele montate.

Procedurile de efectuare a încercării la presiune hidrostatică trebuie să indice locaţia şi capacitatea

pompelor de testare pentru fiecare secţiune verificată, proba de presiune la pompă, procedura de

ventilare a aerului din conductă, procedura de umplere a conductei cu apă şi lungimea secţiunii

conductei etc.

Anunţarea verificării

Verificarea trebuie anunţată într-un jurnal de teren sau de asamblare, sau printr-o înştiinţare

trimisă tuturor participanţilor prin fax pentru a asigura procesarea rapidă.

Procedura

Testul de încercare la presiune va fi aplicat cu o pompă adecvată echipată cu vane de

conectare şi dispozitive de măsurare etc. care să corespundă cerinţelor Reprezentantului

Beneficiarului . Dispozitivele şi aparatele de măsurare vor fi noi şi însoţite de un certificat de

verificare şi calibrare.

Rezultatele verificărilor, precizând planurile secţiunile sistemului, conductelor şi fitingurilor

testate inclusiv toate datele relevante pentru verificare, cum ar fi condiţiile meteorologice, ora,

durata, ora de umplere, presiunea etc., se prezintă sub forma unui raport (foaie Excel) realizat de

Contractor şi semnat de Contractor şi Reprezentantul Beneficiarului . Foaia Excel va indica imediat

dacă testul de încercare la presiune a fost trecut sau nu.

Acest raport nu va elibera Contractorul de responsabilitatea sa pentru îngrijirea şi

întreţinerea sistemului până la data de acceptare finală a lucrării finalizate.

Flanşe de închidere

O flanşă de închidere simplă e formată dintr-o flanşă liberă sau o secţiune a conductei de

aproximativ 0, 5 -1 m lungime pe care a fost sudată o placă de închidere ce conţine deschiderile

necesare pentru a permite intrarea apei şi evacuarea aerului. Flanşa de închidere poate include de

asemenea o deschizătură prin care apa de testare să poată fi pompată din conductă, dacă este

necesar. Flanşa de închidere poate fi legată de conducta ce va fi testată printr-o mufă standard sau

prin altă metodă aprobată de Reprezentantul Beneficiarului . Trebuie prevăzute blocuri de reazem

sau ancoraje temporare pentru a asigura flanşa de închidere împotriva presiunii de încercare.

Eliminarea aerului înaintea verificării

Înainte de aplicarea testului de încercare la presiune, tot aerul va fi evacuat din conductă.

După evacuarea aerului, toate supapele vor fi închise şi testul de încercare la presiune, aplicat

conform specificaţiilor de mai sus. Conducta va fi umplută lent pentru a evita eventualele lovituri de

berbec.

Examinarea în timpul verificării

Toate conductele, fitingurile, vanele şi îmbinările expuse vor fi atent examinate în timpul

testului de încercare la presiune. Toate îmbinările care prezintă scurgeri vor fi re-îmbinate până la

etanşare sau materialul conductei va fi înlocuit.

Toate conductele sau îmbinările, fitingurile sau vanele deteriorate descoperite în urma

testului de încercare la presiune vor fi reparate sau îndepărtate şi înlocuite de către Contractor pe

proprie cheltuiala cu material fără defecte şi testele vor fi repetate până când rezultatul testului este

considerat satisfăcător de Reprezentantul Beneficiarului .

Cheltuieli de testare

Contractorul va asigura dispozitive de măsurare, pompe, flanşe de închidere în cantitate

suficientă, conducte şi îmbinări şi toate accesoriile necesare şi adecvate pentru verificarea tuturor

conductelor conform descrierii din acest document. Contractorul va asigura de asemenea toate

lucrările temporare necesare pentru efectuarea verificării şi le va îndepărta la finalizarea cu succes

a testului.

Toate testele vor fi efectuate în prezenţa Reprezentantului Beneficiarului şi rezultatele

acestor teste vor fi semnate de Contractor şi predate Reprezentantului Beneficiarului care va

pregăti rapoartele de testare necesare.

Toate echipamentele, forţa de muncă, materialele şi apa necesare pentru efectuarea

acestor teste în conformitate cu cerinţele Reprezentantului Beneficiarului vor fi asigurate de

Contractor pe cheltuiala proprie. Dacă oricare dintre teste nu are un rezultat satisfăcător,

Contractorul, după ce va repara eventualele scurgeri, va efectua teste suplimentare conform

descrierii de mai sus până ce se obţin rezultatele cerute cuprinse în acest document. Toate aceste

verificări şi reluări ale verificărilor vor fi făcute pe cheltuiala Contractorului.

1.4.2 CĂMINE

Căminele de vizitare vor fi construite din elemente prefabricate din beton, fie separat ca

parte inferioară, inele pentru cămine de acces şi elemente turnante monolit (partea de jos + puţ).

Placă de acoperire (inclusiv inel ) din fontă.

1.4.2.1 GROSIMEA ZIDULUI

Grosimea zidului pentru partea inferioară a căminului şi a inelelor puţului va fi (vezi desenele):

Diametrul conductei min s1 min s2 D

Până la 600 130 120 1000

>600 - <=800 150 120 1000

>800 - <=1000 150 120 1200

1.4.2.2 CALITATEA BETONULUI PENTRU CĂMINELE PREFABRICATE

Minim C 30/37 în conformitate cu condiţiile din EC2 / ENV 206. Ciment tip HS.

Rezistenţă chimică: atac chimic puternic în conformitate cu DIN 4030.

1.4.2.3 RADIERE

Radierele vor fi prefabricate cu jgheaburi integrate (în formă de U până la coroana

conductei) şi trepte şi mufe integrate pentru punctele de intrare şi ieşire ale conductei. Jgheaburile

vor fi drepte sau curbate în funcţie de schimbarea de direcţie proiectată.

1.4.2.4 GARNITURI

Etanşarea îmbinărilor căminelor este realizată cu ajutorul unor garnituri inelare din cauciuc

glisante cu pene. Nu se vor folosi „garnituri cu rostogolire”.

1.4.2.5 PROIECTARE STRUCTURALĂ

Căminele vor fi proiectate pentru:

Rezistenţă la forţa ascensională pentru un nivel al apei de până la 0,5 m sub nivelul

solului

Dale rezistente la solicitări de trafic cauzate de roţile din spate ale unui camion

standard 250 kN

Presiunea pământului

Presiunea apei interioare precum şi a apei de umplere a căminului înainte de

umplerea exteriorului căminului.

1.4.2.6 PLĂCI DE ACOPERIRE / CAPACE

Plăci de acoperire din fontă, inclusiv inele.

Turnarea fontei se va face în modele şi forme de turnare pregătite corespunzător. Toate

acţiunile de turnare pentru capete, rame şi capace pentru căminele de vizitare vor fi din fontă

cenuşie dură, fără deformări, crăpături, găuri, umflături şi urme de sudură şi o finisare de calitate.

Înainte de a pleca din turnătorie, toate obiectele turnate trebuie verificate atent şi supuse unei

verificări cu ciocanul după care vor fi scufundate de două ori într-un preparat din asfalt fierbinte sau

gudron de cărbune astfel încât să se formeze un strat de acoperire lipit ferm.

Plăcile de acoperire pentru căminele de vizitare şi camerele de acces pentru drumuri vor fi

proiectate pentru rezistenţă la o solicitare minimă de 400 kN.

1.4.2.7 TREPTE DIN FIER

Treptele din fier vor fi formate din bare solide din oţel moale cu diametrul de 25 mm, cu o

formă îndoită şi galvanizate conform specificaţiilor. Treptele vor avea 200 mm lăţime şi vor fi

proiectate la 200 mm de zid. Vor fi construite în zid la o adâncime minimă de 100 mm şi vor avea

capetele îndoite la 90 grade pentru a fi paralele cu zidul la 150 mm pentru a forma ancorarea. Dacă

nu există alte instrucţiuni din partea Beneficiarului , treptele din fier vor fi distanţate la 300 mm pe

verticală şi în linie.

1.4.3 ÎNLOCUIREA ŞI MONTAREA VANELOR ŞI A VANELOR DE AERISIRE

1.4.3.1 VANE

Această secţiune tratează cerinţele speciale pentru montarea vanelor şi a accesoriilor

pentru toate elementele descrise, cuprinse în aducţiunile existente, blocurile de reazem, camerele

pentru vane. etc. Cerinţele acestei secţiuni vor fi suplimentare şi nu vor diminua în nici un fel sau

anula cerinţele aplicabile din celelalte secţiuni ale Specificaţiei, nici nu vor elibera Contractorul de

obligaţiile lui prevăzute în acest Contract.

Montarea vanelor

Toate vanele şi accesoriile vor fi montate în poziţiile exacte indicate în Desene sau conform

instrucţiunilor Beneficiarului şi vor fi montate cu precizie verificabilă la boloboc şi fir de plumb. Tijele

de acţionare, capul de antrenare etc. vor fi poziţionate corect. Toate vanele şi accesoriile vor fi atent

curăţate înainte de montare. Montarea vanelor şi accesoriilor pe conductă va fi făcută cu precizie şi

în aliniere exactă dar fără a acţiona cu o forţă necorespunzătoare.

Nu se va face nici o încercare de a alinia vanele sau accesoriile prin strângerea puternică a

şuruburilor, prin lovituri de ciocan sau prin orice altă metodă ce poate cauza deteriorări sau poate

provoca tensiune internă în corpul sau flanşa vanei. Pentru a asigura buna funcţionare, fiecare

clapetă va fi acţionată la capacitatea maximă înainte şi după instalare. Vanele de reţinere, de

aerisire etc. vor fi de asemenea verificate pentru operare uşoară înainte şi după instalare.

Elemente de susţinere a vanelor etc.

Vanele şi accesoriile vor fi susţinute de blocuri de reazem din beton. Tijele de acţionare vor

fi protejate. Cutia de suprafaţă este de obicei fixată prin blocuri de beton conform Desenelor, cu

excepţia drumurilor din asfalt.

Vanele de aerisire sunt amplasate în camere de vane. Conductele de ventilaţie şi de

evacuare vor traversa pereţii camerei.

Părţile metalice ce vor fi instalate în camerele vanelor, cum ar fi cutii de suprafaţă, platforme

operare vane, scări, trepte din fier, capace din oţel, bare de susţinere etc. vor fi în conformitate cu

Specificaţiile.

1.5 REŢEA DE CANALIZARE


Această Specificaţie se referă la construcţia de sisteme de canalizare pentru apa uzată menajeră,

inclusiv toate lucrările cum ar fi aprovizionarea cu conducte şi montarea lor, lucrări de pământ,

lucrări de acoperire etc.

Normele pertinente normele române şi normele europene precum şi următoarele

specificaţii vor fi valabile pentru toate materialele şi lucrările la sistemele de evacuare

a apelor reziduale. Specificaţiile au prioritate faţă de normele române.

Contractorul este singurul răspunzător pentru obţinerea proprietăţilor cerute pentru

structuri în limitele permise.

Provenienţa materialelor prevăzute pentru montare (conducte, pompe etc.) va fi adusă

la cunoştinţa Beneficiarului înainte de instalare împreună cu o descriere detaliată a

materialului.

Inginerul îşi rezervă dreptul de a efectua teste de calitate suplimentare sau verificări

ale structurilor realizate de Contractor în orice moment şi pe cheltuiala Contractorului.

Contractorul va înainta spre aprobare Beneficiarului toate desenele finale înainte de

începerea lucrărilor speciale. Inginerul îşi rezervă dreptul de a da dispoziţii în vederea

efectuării de modificări în desene şi în execuţia lucrărilor de construcţii.

Se vor aplica prevederile standardelor româneşti relevante; In cazul in care se aplica

alte standarde (EN sau DIN)acestea vor trebuie sa fie cel putin tot atat de restrictive

Lista de mai jos are caracter indicativ si nu este exhaustiva. SR EN 12620/2003 Agregate pentru beton.

SR 662-2002 Lucrari de drumuri. Agregate naturale de balastiera. Conditii tehnice de calitate.

SR 667-2000 Agregate naturale si piatra procesata pentru lucrari de drumuri. Conditii tehnice de calitate.

DIN 1179 Mărimea granulelor pentru nisip, pietriş şi material concasat

DIN 1187 Conducte de drenaj din PVC neplastifiat

DIN 1211 Trepte de fier, scurte

DIN 1212 Trepte de fier, lungi

DIN 1213 Rame cu grilaj pentru rigole stradale şi de curte

DIN 1229 Capace cămine pentru sisteme de drenaj

DIN 1236 Rigole pentru curte din beton

DIN EN 1916 Conducte şi fitinguri din beton

DIN 1986 Sistem de canalizare pentru clădiri

DIN 1997 Dispozitive de închidere în sistemul de drenaj pentru clădiri

DIN 1999 Separatoare lichide uşoare, separatoare produse petroliere, separatoare combustibil

DIN 4030 Evaluarea lichidelor, solurilor şi gazelor agresive pentru beton

DIN 4032 Conducte şi fitinguri din beton; dimensiuni, specificaţii tehnice pentru livrare

DIN 4033 Canale şi conducte pentru ape uzate, Cod de practică pentru construcţii

DIN 4034 Inele cămine de vizitare, inele foraje, inele de puţ, con şi plăci de acoperire

DIN 4035 Conducte din beton armat; condiţii de livrare şi testare

DIN 4038 Compuşi pentru închiderea rosturilor pentru canale şi conducte pentru ape uzate formate din tuburi de gresie şi conducte din beton cu mufă

DIN 4043 Separatori combustibil

DIN 4045 Glosar cu termeni ape uzate

DIN 4050 Planuri finale pentru sisteme publice de canalizare

DIN 4052 Componente şi găleţi din beton pentru rigole pentru drumuri

DIN EN 681-1 Garnituri de etanşare din cauciuc

DIN 4060 Inele de etanşare din elastomer pentru rosturi la sisteme de canalizare şi drenaj

DIN 4284 Guri de scurgere cu sifon detaşabil

DIN 8061

Fişa 1 Conducte din PVC rigid (policlorură de vinil rigidă); Condiţii

generale de calitate, metode de testare

Fişa 2 Conducte din PVC cu rezistenţă la impact (policlorură de vinil

rigidă); Condiţii generale de calitate, metode de testare DIN 8062 Conducte din PVC rigid; dimensiuni

DIN 8072 Conducte din polietilenă de joasă densitate (LDPE)

DIN 8073 Conducte din polietilenă de joasă densitate; Condiţii generale de calitate, metode de testare

DIN 8074 Conducte din polietilenă de înaltă densitate (PEID)

DIN 8075 Tuburi din polietilenă de înaltă densitate; Condiţii generale de calitate, metode de testare

DIN 19525 Îndepărtarea apei uzate; Îndrumări de proiectare

DIN 19534 Conducte şi fitinguri din PVC neplastifiat (policlorură de vinil rigidă) cu mufe pentru garniturile de etanşare din cauciuc pentru sisteme de canalizare

DIN 19540 Conducte de canalizare; secţiuni transversale

DIN 19543 Condiţii generale pentru rosturi la conductele de canalizare şi drenaj

DIN 19583 Cadru cu grilaj 500 x 500, pentru rigole pentru drumuri, Clasa C şi Clasa D

DIN 19584 Capace cămin, Clasa D

EN 545 Conducte şi piese componente din fontă ductilă

1.5.1.1 SPECIFICAŢII PENTRU MATERIALE ŞI EXECUŢIA LUCRĂRILOR

1.5.1.1.1 MATERIALE

Materialele pentru toate conductele de canalizare vor fi din PVC. Peretele interior trebuie să reziste

la o presiune maximă de 120 bari (ajutaj). Proprietăţile materialelor pentru conducte şi fitinguri

trebuie să îndeplinească cerinţele ISO 10467/ ISO 10639/ EN 1796.

1.5.1.1.2 RACORDURI LA CASE

Material: PVC

Îmbinări: Racordări conducte cu material de etanşare inclus sau inel de rulare

Diametru: Valoarea diametrelor variază între DN 160 până la DN 200

Conductele alese trebuie să se conformeze Standardelor pertinente, iar materialul conductei

va îndeplini cerinţele referitoare la:

Compoziţia apei uzate

Temperatura apei uzate

Condiţii de echilibru static

Clima

Terenul înconjurător

Durata medie de viaţă în condiţii de operare: 50 ani

Trebuie prevăzută protejarea adecvată a conductei împotriva coroziunii la interior şi/sau

exterior. Toate îmbinările şi racordările de conducte vor fi etanşate în conformitate cu instrucţiunile

producătorului. Materialele de etanşare vor trebui de asemenea să îndeplinească cerinţele de mai

sus.

1.5.1.1.3 EXECUŢIA LUCRĂRII

Livrarea şi construirea sistemelor de canalizare pentru ape uzate vor fi executate în

conformitate cu standardele normativele in vigoare. Reglementările privind montarea conductelor

emise de producătorul pertinent trebuie respectate, de asemenea.

Toate activităţile de transport necesare Contractorului în cadrul lucrărilor de pozare a

conductelor vor fi executate cu cea mai mare grijă. Metodele şi instrumentele folosite pentru a

încărca conductele trebuie să garanteze că acestea nu vor fi deteriorate. Conductele şi fitingurile

vor fi depozitate astfel încât să se evite urmele, zgârieturile, crăpăturile şi alte deteriorări.

Contractorul va garanta pozarea adecvată a conductelor ţinând cont de solicitările

corespunzătoare, de exemplu, încărcarea materialului de umplutură, a suprafeţei, traficului etc.

Dacă este necesar, conductele vor fi protejate de perturbaţii prin măsuri corespunzătoare, cum ar fi

tubulatură pentru protecţie sau înveliş de beton. Dacă nu se specifică altfel în desene, canalul va

avea o acoperire de minim 1 m grosime.

În cazul în care acest lucru este imposibil din motive hidraulice, vor fi luate măsuri adecvate

de protejare a conductei.

Ori de câte ori este posibil, conductele vor fi acoperite pe durata lucrărilor de pozare.

Pozarea trebuie în general să înceapă din punctul cel mai adânc, cu mufa poziţionată în sus astfel

încât capetele conductei să poată fi introduse în mufă.

Patul de pozare al conductei va fi construit din (de sus în jos):

1 strat de pozare nisip

2 straturi de pozare din nisip şi pietriş

După ce conducta a fost aşezată pe patul de pozare, şanţul va fi umplut cu nisip având

aceleaşi caracteristici ca cel din stratul de pozare până la 30 cm şi compactat. Ulterior, şanţul va fi

umplut fie cu material excavat din şanţ sau cu material nou dacă cel excavat nu este adecvat. Va fi

folosită membrană geotextilă pentru şanţ dacă este necesar.

Atunci când se realizează racordări între conducte, trebuie asigurată poziţia centrală a

capătului conductei în mufă. Distanţa indicată de producător între capătul conductei şi mufă va fi

menţinută. Secţiunile descoperite ale colectorului de canalizare vor fi protejate împotriva ridicărilor

involuntare provocate de ruperi de nori, nisip mişcător etc.

Mai jos găsiţi cerinţele pentru rectiliniaritatea conductelor.

DN/DIDeviaţia orizontală a liniei de centru reale a conductei în raportat cu linia de centru a conductei planificate

Deviaţia în plan vertical a liniei înclinate reale (radier) în raport cu linia înclinată planificată

Diferenţa admisibilă în altitudine a radierului la nivelul rostului

Deplasarea admisibilă la nivelul conductei la jumătate între intrados şi radier (nivel de curbură)

< 5 ‰ 5 - 20 ‰ > 20 ‰

[mm]

< 200

40

10 15 20 5 10

200 -

40010 15 20 7 10

400 -

90012 17 25 9 15

> 900 15 20 30 10 20

Tabel 1-1: Cerinţe privind rectiliniaritatea conductelor

Toate lucrările de pozare a conductelor vor fi executate folosind o nivelă cu LASER pentru

CONDUCTE.

Pe durata întreruperilor activităţii, capătul conductei va fi astupat pentru a preveni pătrunderea

materiilor străine.

Inelele de etanşare de la racordările între conducte vor fi depozitate într-un loc răcoros, uscat şi

vor fi protejate de lumina directă a soarelui.

Deteriorările provocate stratului de protecţie interior sau exterior vor fi reparate înainte de

coborârea conductelor în şanţ.

Contractorul va urma cu stricteţe instrucţiunile producătorului pentru construirea de îmbinări

corespunzătoare.

După montare şi înainte de pozarea şi umplerea şanţului, colectorul de canalizare va fi testat în

ceea ce priveşte poziţia corectă.

Conducta va fi verificată pentru etanşeitate înainte de acoperirea completă, dar trebuie totuşi

acoperită într-o anumită măsură pentru a preveni modificarea poziţiei în timpul testului.

Umplerea finală a şanţului poate începe doar după ce întreaga conductă a fost verificată, testele

de etanşeitate au fost efectuate, toate măsurătorile pentru lucrările de terasamente şi pozarea

conductelor au fost făcute, conducta a fost fixată corespunzător şi toate punctele importante ale

conductei au fost trasate ca puncte fixe. Punctele trasate sunt înregistrate în desene finale

separate.

Canalele colectoare de canalizare sunt – în scopuri de întreţinere – echipate cu cămine de

vizitare la intervale specificate în documentele de licitaţie.

1.5.1.2 CĂMINE DE POLIPROPILENĂ

Acest capitol se referă la specificaţiile pentru livrarea şi construirea căminelor de vizitare din

polipropilenă prefabricate care vor fi instalate pentru toate căminele de vizitare sau cămine simple

din sistemul de canalizare, dacă situaţia permite acest lucru.

Materiale

Conul, scara, cota şi baza căminului sunt făcute din polipropilenă, 100% material virgin fără

material reciclat, format din elemente finisate încastrate în zid cu inele de consolidare, rigiditatea

inelului >= 2kN/m².

Baza căminului are orificiul de intrare strâns fixat cu inele de etanşare (închidere de

siguranţă) şi orificiul de ieşire cu mufă la capăt.

Căminul va avea un con parţial excentric şi inele pentru puţ cu trepte integrate, rezistente la

coroziune, din material plastic armat cu sticlă, în conformitate cu cerinţele asociaţiei comerciale.

Conul este format din profiluri orizontale şi verticale pentru o repartizare optimă a încărcărilor.

Racordarea căminului se va face prin multiple garnituri pe margine (închidere de siguranţă).

Capacitate de încărcare până la SLW 30 va fi dovedită folosind calcule MEF. Rezistenţa la

forţa ascensională va fi asigurată prin nervurile de consolidare orizontale.

Căminul va avea o bază plată (rezistentă la distorsiuni, netedă, finisată, etanşată) şi o

suprafaţă exterioară ridată care nu permite alunecarea, înălţimea de drenaj până în vârf.

Cămin de rupere de pantă pentru sisteme de canalizare cu înclinare mare

În scopul realizării sistemelor de evacuare în unghi înclinat, vor fi instalate cămine de rupere

de pantă.

Pe lângă toate caracteristicile menţionate mai sus pentru cămine obişnuite, căminele de

rupere de pantă vor avea o bază conică cu gură de evacuare centrală, radială cu o lungime de

250 mm în exteriorul camerei precum şi un orificiu de intrare cu o lungime de 250 în interiorul

camerei. Îmbinarea elementelor căminului va fi realizată prin garnituri de etanşare.

Execuţia lucrării

Pentru instalare şi asamblare, trebuie respectate instrucţiunile furnizate de producător.

Zona unde va fi montată baza căminului va fi pregătită. Subsolul trebuie să fie solid şi

capabil să reziste la solicitări. În plus, trebuie asigurat un strat de fundaţie granular cu o grosime

minimă de cel puţin 10 cm.

Materialul de umplutură ce va fi folosit pentru montare va fi în conformitate cu cerinţele

specificate de producător sau menţionate de Inginer.

1.5.1.3 ADAPTOR PENTRU RACORDAREA CONDUCTELOR CORUGATE PEID CU PUŢ DE VIZITARE DIN POLIPROPILENĂ (PP)

Racordarea conductelor corugate din PEID şi a căminelor din polipropilenă (PP) va fi

realizată cu ajutorul unui adaptor PEID, care va avea o rigiditate a inelului de SN 8 (referinţă ISO

9969) şi un radier plat. Grosimea peretelui conductei va fi proiectat să reziste la o presiune de

curăţare ridicată (120 bari presiunea jetului din duză).

Livrarea şi montarea adaptorului se conformează cerinţelor respective specificate în DIN EN

1852, DIN EN 1401 sau DIN EN 12666 şi vor fi, de asemenea, în conformitate cu specificaţiile

producătorului.

1.5.1.4 CĂMINE TURNATE MONOLIT

În situaţii speciale, când nu este permisă instalarea unui cămin din material plastic, pot fi

instalate cămine turnate monolit.

Această Specificaţie acoperă construirea completă a căminelor din beton turnat la faţa

locului în conformitate cu desenul standard.

1.5.1.4.1 MATERIALE

Beton: Beton în conformitate cu standardele romanesti SR EN 206-1/2002 si STAS 6102-

86, clasă de rezistenţă minimă C35/45. Betonul trebuie să fie impermeabil. În cazul

în care se folosesc aditivi, trebuie respectate cu atenţie instrucţiunile

producătorului. Betonul de căptuşire va fi clasa C12/15. Toate materialele vor fi

rezistente la sulfaţi (beton şi şapă).

Armare: În conformitate cu cerinţele de rezistenţă în general 100 kg fier beton / m3 beton.

Fier beton STAS 438/1-89, SR 438/3-98 şi STAS 438/2-91

Trepte din fie: Scări fixe în conformitate cu cerinţele DIN EN 14396.

Pentru Cămine ≥ DN600 sunt necesare trepte în zona secţiunii conductei, inclusiv cârlige metalice

de susţinere.

1.5.1.4.2 EXECUŢIA LUCRĂRII

Grosimea minimă a plăcii de pardoseală, a pereţilor laterali şi a plăcii de acoperire este de

25 cm.

Toate îmbinările executate la cămin vor fi impermeabile.

Suprafaţa minimă a spaţiului de lucru este de aproximativ 1 m2, de exemplu 0,80 m cu

1,20 m, şi înălţimea minimă de lucru de la nivelul finisat al terenului este de 1,60 m.

Rampa trebuie să aibă o înclinaţie de 3 - 5 % şi trebuie să fie la acelaşi nivel cu coroana

conductei de ieşire. La deschiderea căminului, rampa trebuie să aibă minim 40 cm lăţime.

În cazul în care canalul este format din elemente semirotunde prefabricate, nu mai este

necesară tencuirea; în cazul în care canalul este doar din beton, suprafaţa canalului va fi tencuită

cu mortar de ciment în proporţie de 1:1. Racordările conductelor la pereţii căminului trebuie să fie

flexibile pentru a preveni spargerea din cauza forţei de forfecare.

Căminul va fi amplasat astfel încât colectorul de canalizare să poată fi curăţat corespunzător

din interiorul puţului.

Distanţa în plan vertical între treptele de fier nu poate depăşi 333 mm. Capacul puţului va fi

format dintr-o ramă pătrată din fontă şi beton cu capac rotund din fontă. Capacul trebuie să fie bine

fixat în ramă. Suprafeţele de contact dintre ramă şi capac trebuie să fie tratate mecanic. Lăţimea

netă a capacului trebuie să fie de 610 mm. În general, pentru capac sunt prevăzute deschideri de

ventilaţie, cu excepţia căminelor din interiorul clădirilor, unde vor fi folosite capace etanşe din

cauciuc sintetic.

Capacul caminului trebuie să fie la acelaşi nivel cu zona înconjurătoare.

Pentru a evita obstrucţionarea cu beton, mortar etc., capacul trebuie curăţat atent înainte de

efectuarea Verificării de Acceptare.

1.5.1.4.3 CĂMINE STANDARD DIN ELEMENTE PREFABRICATE DIN BETON

Această Specificaţie se referă la construirea completă a căminelor din elemente prefabricate din

beton.

Căminul este format din:

Placă podea: C35/45 DIN EN 206, DIN 1045

Căptuşire: C12/15 DIN EN 206, DIN 1045

Canal: Element prefabricat semirotund sau din beton turnat la faţa locului tencuit cu

mortar de ciment

Rampă: Beton turnat la faţa locului

Inel puţ din beton: DIN V 4034/DIN EN 1917

Con puţ din beton: DIN V 4034/DIN EN 1917

Inel de susţinere: DIN V 4034/DIN EN 1917

Strat de nivelare: Beton turnat la faţa locului C 25/30 DIN EN 206, DIN 1045

Capac cămin cu

deschideri de ventilaţie: DIN 1229 şi DIN EN 124, Clasa D

Trepte din fier: Din fontă conform DIN 1211, DIN 1212 şi DIN EN 13101 sau oţel plastifiat

Armătură: DIN EN 206, DIN 1045, BSt 500M

Armătură pentru manipulare: DIN 488/ DIN EN 10080, fier beton BSt 220/340 RU

Mortar de ciment: DIN EN 206, DIN 1045

“Specificaţia pentru cămine standard turnate la faţa locului” va fi aplicabilă în consecinţă.

Execuţia lucrării:

Radierul căminului de vizitare va fi din beton turnat la faţa locului. Grosimea minimă a plăcii

este de 25 cm.

Diametrul de lucru minim pentru elementele prefabricate din beton este de 100 cm. Aceste

elemente prefabricate trebuie să fie îmbinate complet cu un pat de mortar pentru a putea rezista la

solicitările verticale.

O atenţie specială trebuie acordată la îmbinarea conductelor de canalizare pentru a se

obţine o îmbinare etanşă şi flexibilă. Toate elementele de construcţie trebuie să aibă aceeaşi

compoziţie uniformă şi margini ascuţite. Elementele nu trebuie să aibă defecte care ar putea afecta

rezistenţa, etanşeitatea sau durabilitatea.

Capetele inelelor, deschiderilor şi inelului conic al puţului trebuie să fie în unghi drept faţă de

axa puţului. Atunci când se testează inelul de 1000 mm al puţului, rezistenţa minimă la strivire F

este de 35 kN/m pentru fiecare metru înălţime de construcţie.

Verificările efectuate pe secţiuni sunt numai orientative. Pentru testul de rezistenţă la

încovoiere, trebuie atinsă o valoare minimă de 4,5 N/mm2.

Toate rosturile vor fi etanşate cu membrane speciale din cauciuc sau mortar de ciment

impermeabil, dintr-un amestec de ciment, agregate pentru beton de maxim 4 mm, şi apă în

cantitate corespunzătoare. Proporţia amestecului: ciment : agregate = 1:3

Un inel de susţinere va fi instalat între inelul conic al puţului şi capacul acestuia. Dacă se

foloseşte mai mult de un inel de susţinere, grosimea totală a inelelor nu trebuie să depăşească

28 cm. În principiu, totuşi, nu ar trebui folosite mai mult de două inele de susţinere.

Având în vedere faptul că inele de susţinere nu permit singure adaptarea exactă la înălţimea

terenului, este de asemenea prevăzut un strat de egalizare din beton turnat la faţa locului, cu o

grosime maximă de 5 cm. Înălţimea maximă a inelelor de susţinere (ca regulă, două inele) şi a

stratului de egalizare este de 28 cm.

Treptele din fier trebuie fixate de către producătorul elementelor din beton.

1.6 MATERIALE PENTRU BETON ŞI LUCRĂRI DE BETONARE

1.6.1 MATERIALE PENTRU BETOANE

1.6.1.1 PREVEDERI GENERALE

1.6.1.1.1 APROBĂRI GENERALE

Specificaţia pentru Lucrările de betonare are drept scop producerea de beton durabil cu

permeabilitate scăzută de o calitate consecventă conformă nivelului specificat pe durata lucrărilor.

Contractorul va înainta Beneficiarului spre aprobare mostre din materialele propuse pentru

a fi folosite la lucrări. Contractorul va ţine cont de specificaţii, verificări precum şi de provenienţa şi

furnizorul de materiale. Inginerul va avea acces la toate sursele de aprovizionare în scopul

verificării şi prelevării de mostre.

Contractorul va obţine aprobarea scrisă a Beneficiarului pentru toate materialele incluse în

lucrările de betonare înainte de începerea lucrărilor. Orice modificare de material sau furnizor va

necesita aprobarea scrisă a Beneficiarului . Inginerul va avea dreptul să respingă orice material

care, în opinia lui, nu corespunde obiectivului lucrărilor.

1.6.1.1.2 SPECIFICAŢII DE BAZĂ

Pentru realizarea în condiţi corespunzătoare de calitate alucrărilor, cumulativ cu prevederile

Normativului NE – 012-99, trebuiesc îndeplinite condiţi le tehnice înscrise în prezentul caiet de

sarcini.

1.6.1.1.3 MATERIALE CONSTITUTIVE

1.6.1.1.3.1PREVEDERI GENERALE

Toate materialele pentru lucrări vor fi noi şi vor avea proprietăţi în conformitate cu

specificaţiile şi aprobările.

Toate mostrele aprobate vor fi reprezentative pentru materialele furnizate. Toate materialele

vor fi livrate la LOCAŢIA DE PUNERE ÎN OPERĂ cu mult înainte de folosirea lor pentru a permite

verificarea la faţa locului.

Materialele vor fi supuse verificării în mod regulat şi cu o frecvenţă adecvată pentru a

asigura conformarea la Specificaţie şi la un nivel nu mai mic decât nivelul minim specificat.

Materialele noi livrate vor fi supuse verificării înainte de folosire.

Materialele vor fi transportate, manipulate şi depozitate astfel încât să se prevină

deteriorarea sau contaminarea lor.

Betoanele utilizate se vor produce şi se vor livra de către staţiile de betoane care

funcţionează pe baza certificatelor de atestare.

Reţetele se vor stabili, corecta şi definitiva în funcţie de rezultatul încercărilor preliminare de

laborator privind:

umiditatea agregatelor;

granulozitatea sorturilor;

densitatea aparentă a betonului proaspăt;

Compoziţia de beton adoptată va fi permanent corectată în privinţa calntităţi de apă, în

funcţie de umiditatea agregatelor, astfel încât să se respecte raportul A/C prescris de normativul NE

012-99. Lucrabilitatea betonului proaspăt va fi verificată atât la staţia de betoane cât şi la locul de

punere în operă.

1.6.1.1.3.2CIMENT

Tot cimentul folosit va fi „Ciment Portland obişnuit” furnizat de o sursă agrementată.

Cimentul folosit pentru structurile sistemului de canalizare va avea o rezistenţă ridicată la

sulfaţi.

Cimentul I32,5 destinat betoanelor obişnuite este ales ţinând seama de condiţi le de

exploatare, condiţi le de execuţie, tehnologia adoptată şi clasa betonului.

Se va efectua verificarea calităţi cimenturilor, atât la aprovizionare cât şi înainte de utilizare,

prin metodele reglementate de standardele în vigoare la data execuţiei şi de NE 012-99

Controlul calităţii

Contractorul va înregistra ca cerinţă minimă verificarea următoarelor elemente:

Verificări ale materialelor inclusiv ale tuturor elementelor menţionate în Specificaţie.

Termenul de valabilitate pentru materiale va fi de doar o lună. Materialele care nu au

fost folosite în această perioadă vor fi îndepărtate sau re-verificate.

Verificarea notei de livrare şi a certificatului de conformitate pentru ciment pentru

toate transporturile, la sosirea la locaţia de punere în operă.

Verificarea regulată a temperaturii şi umidităţii în cadrul locaţiei de depozitare a

cimentului – cel puţin o dată pe zi în zile lucrătoare.

1.6.1.1.4 AGREGATE

1.6.1.1.4.1PREVEDERI GENERALE

Toate materialele folosite ca agregate vor fi obţinute de la o sursă agrementată cunoscută

pentru producerea de agregate pentru beton la calitatea cerută.

Agregatele nu vor deteriora sau slăbi betonul.

Materialele vor fi inerte din punct de vedere chimic, rezistente, durabile, cu porozitate

redusă şi fără straturi de acoperire aderente, bulgări de pământ, cărbune, reziduuri de cărbune şi

impurităţi organice sau de altă natură care pot provoca coroziunea armăturii sau pot afecta

rezistenţa sau durabilitatea betonului.

Toate agregatele vor fi depozitate şi manipulate într-un mod care să prevină segregarea sau

contaminarea lor. Agregatele vor fi depozitate pe o placă din beton curată cu o înclinaţie care să

permită scurgerea apei. Agregatele vor fi complet separate în funcţie de tip şi compoziţie

granulometrică prin pereţi etanşi şi durabili din beton sau din alt material echivalent. Agregatele

depozitate vor fi acoperite prin învelire şi va fi asigurată umbrirea. Temperatura agregatelor va fi

menţinută cât mai scăzută posibil în condiţii de vreme caldă.

La prepararea betonului se vor utiliza agregate naturale, provenite din balastiere omologate.

Agregatele folosite trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice indicate în normativul NE 012-99 şi

SR EN 12620/2003 cu următoarele cerinţe:

- agregatele să provină din roci stabile, nealterate la aer sau apă şi negelive, nu se admite

utilizarea de agregate provenite din roc feldspatice sau şistoase;

- nisipul va fi de natură silicoasă şi va proveni din balastiere, nu se admite utilizarea nisipului de

concasaj;

- conţinutul în părţi levigabile a nisipului va fi de max. 2% şi a pietrişului se limitează la max. 5%;

- curba granulometrică a agregatelor va fi stabilită în laboratorul staţiei de betoane, pentru

obţinerea mărcii prescrise. Dimensiunea maximă a granulelor va fi de 16mm sau 31mm, în

funcţie de dimensiunea minimă a elementului.

- se interzice folosirea balastului sau pietrişului cu granule mai mari decât cele indicate pe mărci

de betoane.

Agregatele trebuie depozitate pe platforme betonate, având pante şi rigole de evacuare a

apelor. Pentru depozitarea separată a diferitelor sorturi se vor crea compartimente cu înălţimi

corespunzătoare evitări amestecări sorturilor.

Nu se admite depozitarea directă pe pământ sau pe platforme balastate.

Pentru depozitarea agregatelor se va respecta prevederile normativului NE 012-99.

1.6.1.1.5 APA PENTRU BETON

Apa destinată folosirii pentru beton şi mortar şi pentru protejare împotriva uscării rapide va fi

obţinută de la o sursă aprobată. Apa nu va afecta rezistenţa şi durabilitatea betonului sau a

mortarului şi nu va provoca decolorarea betonului întărit şi nici nu va afecta armătura.

Apa utilizată la prepararea betoanelor, precum şi la umezirea acestora după punerea în

operă, trebuie să corespundă prevederilor standardelor în vigoare la data execuţiei – SR EN

1008/2003.

Raportul apă/ciment în reţeta betonului va fi stabilit în laborator, ţinând seama de marca

prescrisă, de lucrabilitatea necesară şi de caracteristicile fizico – mecanice ale betonului.

La stabilirea raportului apă/cioment se va ţine seama şi de umiditatea agregatelor în

momentul preparări betonului.

Apa va fi depozitată în containere acoperite curate şi protejate de orice contaminare.

Apa va fi menţinută rece şi temperatura apei adăugată la beton va fi cât se poate de

scăzută.

În perioadele calde poate fi folosită gheaţă sfărâmată provenind de la o sursă de apă

agrementată dacă există o aprobare în acest sens din partea Beneficiarului .

Trebuie luate în considerare condiţiile de vreme rece precum şi protejarea apei de îngheţ.



Testarea apei în laborator

Temperatura apei în timpul amestecării betonului.

1.6.1.1.5.1ADITIVI

Aditivii vor fi produse fabricate pentru producerea de beton. Toate efectele aditivilor asupra

betonului proaspăt şi asupra betonului întărit vor fi certificate de către producător, aditivii urmând să

fie însoţiţi de o înregistrare a rezultatelor folosirii lor în condiţii similare.

Aditivii care conţin cloruri sau nitraţi nu vor fi aprobaţi.

Contractorul va prezenta o descriere tehnică cuprinzătoare şi recomandările producătorului

privind manipularea şi utilizarea. Atunci când trebuie folosit mai mult de un aditiv, compatibilitatea

materialelor va fi stabilită prin verificări şi aprobată în scris de către producător/producători.

Aditivii vor fi manipulaţi şi depozitaţi conform recomandărilor producătorului. Materialele vor

fi protejate de orice contaminare.

Controlul calităţii:


Verificarea notei de livrare pentru toate livrările la sosirea la locaţia de punere în

operă.

Data de fabricare va fi confirmată.

1.6.1.2 ARMARE


Toate materialele folosite pentru lucrări vor fi noi şi vor avea proprietăţi conform

specificaţiilor şi aprobărilor.

Materialele vor fi verificate sau prevăzute cu un certificat de verificare satisfăcător eliberat

de producător pentru a fi aprobat de Inginer.

Toate materialele vor fi livrate la locul de construcţie cu mult timp înainte de folosirea lor

pentru a permite verificarea pe teren a materialelor livrate – dacă este necesar.

Materialele vor fi transportate, manipulate şi depozitate pe şantier astfel încât să se prevină

deteriorarea sau contaminarea lor.

Orice material care nu a fost aprobat va fi imediat îndepărtat de pe şantier pe cheltuiala

Contractorului.

1.6.1.2.2 ARMAREA BETONULUI

Fasonarea barelor, confecţionarea şi montarea carcaselor de armătură se va face în strictă

conformitate cu proiectul.

Armăturile care se fasonează trebuie să fie curate şi drepte. Eventualele impurităţi de pe

suprafaţa barelor se vor îndepărta.

Pentru a se evita corodarea oţelului, se recomandă montarea şi betonarea armăturilor în

max. 15 zile de la fasonare.

La montarea armăturilor se vor lua măsuri pentru asigurarea menţineri poziţiei prevăzute în

proiect prin:

- montarea distanţierilor;

- crearea spaţi lor necesare pătrunderi libere a betonului sau a furtunelor prin care se

descarcă betonul;

- crearea spaţi lor necesare pătrunderi vibratorului pentru compactare;

Contractorul va înainta Beneficiarului spre aprobare o copie a certificatului de calitate

pentru fiecare lot de bare de armare din oţel propuse pentru a fi folosite la lucrări.

Barele din fiecare lot vor fi etichetate lizibil de către producător. Eticheta va indica numărul

verificării efectuată de producător şi numărul lotului şi alte date aplicabile care să identifice

materialul prin certificatul emis pentru lotul de oţel.

Contractorul va prezenta certificate pentru fiecare tip şi dimensiune de bare indicând

numărul şarjei din care au fost realizate barele.

Contractorul va prezenta certificate pentru fiecare tip şi dimensiune de bare confirmând că

mostrele prelevate de la barele livrate pe şantier respectă cerinţele încercării la îndoire.

Toate armăturile vor fi curate şi fără materiale care pot provoca coroziunea armăturii sau

dezintegrarea betonului. Barele din oţel vor fi fără pete de coroziune, particule de rugină, tunder de

laminare, vopsea, ulei, grăsime sau alte materiale care pot dăuna îmbinării dintre beton şi armătură.

Plasele vor fi plate doar dacă nu există alte specificaţii, de exemplu îndoire, şi orice tendinţă

de curbare sau răsucire va fi corectată de Contractor înainte de fixare; plasele nu vor fi livrate în

role.

1.6.1.3 MATERIALE SPECIALE

1.6.1.3.1 MATERIAL PENTRU INJECŢII PENTRU ÎMBINĂRI ÎN CONSTRUCŢII ŞI CRĂPĂTURI

Răşina de injecţie pentru îmbinările şi golurile din structurile din beton vor fi însoţite de o

înregistrare a rezultatelor folosirii ei în condiţii similare.

Contractorul va înainta spre aprobare Beneficiarului documentaţia privind materialele şi rapoartele

de verificare privind folosirea lor. Documentaţia va cuprinde informaţii despre constituenţii

materialului, vâscozitate, rezistenţă, modul de elasticitate, temperatură de deformare, modificarea

performanţei la temperaturi ridicate, rezistenţa la apă, solvenţi organici, agresivitatea apei

subterane, acizi şi alcalii şi o estimare a duratei de viaţă în cazul folosirii în condiţiile date.

Vâscozitatea şi elasticitatea răşinii de injecţie vor fi determinate în funcţie de tipul de

injectare.

Răşina de injecţie pentru îmbinări în construcţii va fi o răşină epoxidică sintetică aderentă

bicomponentă cu aderenţă şi rezistenţă la întindere nu mai mică decât rezistenţa betonului la

întindere.

Răşina de injecţie pentru crăpături pe unde se infiltrează apă va fi o răşină sintetică

bicomponentă pe bază de poliuretan modificat care odată injectată în golurile din beton

polimerizează formând o masă ductilă densă.

Răşina de injecţie pentru crăpături în mediu uscat care poate da deplasări va fi o răşină

acrilică modificată bicomponentă care polimerizează formând o masă elastică şi umple crăpăturile.

Injectarea răşinii direct în structura din beton va fi posibilă la o presiune minimă ajustabilă de

până la 300 bari la temperaturi de până la 50° C.

Răşina de injecţie va fi manipulată şi depozitată în conformitate cu recomandările

producătorului.

Contractorul se va asigura că materialele sunt gata de utilizare. Data de fabricaţie va fi

indicată.

Inginerul poate respinge orice material care în opinia lui nu este acceptabil indiferent de

motiv.

Controlul calităţii:


Verificarea notelor de livrare

Verificarea datei de fabricare

1.6.1.3.2 MATERIAL PENTRU FIXAREA DIBLURILOR ŞI ELEMENTELOR DE ANCORARE

Diblurile şi elementele de ancorare prezentate mai sus vor fi fixate cu răşină adezivă ce

îndeplineşte cerinţele generale pentru această aplicaţie

Răşina şi orice alt sistem asociat de fixare va fi o răşină epoxidică sintetică aderentă

bicomponentă, certificată de producător ca fiind adecvată scopului respectiv. Îmbinarea dintre oţel

şi beton va fi mai mare decât rezistenţa la smulgere a betonului la temperaturi de până la 100° C.

1.6.2 EXECUŢIA LUCRĂRILOR DE BETONARE

1.6.2.1 INTRODUCERE

1.6.2.1.1 OBIECTIVE, PLANIFICARE ŞI APROBĂRI

Obiectivul Specificaţiei pentru execuţia lucrărilor de betonare este producerea unui beton

durabil cu permeabilitate scăzută şi consistenţă de înaltă calitate.

Contractorul va alege materiale de bună calitate care să corespundă cerinţelor şi va proiecta

şi va produce un amestec de beton cu o compoziţie optimă folosind exact aceste materiale.

Contractorul va executa lucrările astfel încât să obţină un beton omogen, bine compactat, fără

goluri de aer şi cu o distribuţie uniformă a materialelor constituente. Betonul va fi susţinut, protejat şi

maturat în perioada necesară astfel încât să se întărească fără să formeze crăpături din cauza

contracţiei, forţelor termice, suprasolicitării sau altor evenimente care pot deteriora betonul după

turnare.

Contractorul va înainta spre aprobare Beneficiarului descrieri detaliate ale metodelor de

lucru, echipamentului şi instalaţiilor ce vor fi utilizate. Contractorul va executa toate încercările şi

verificările conform specificaţiilor şi va preda rapoarte detaliate pentru toate încercările şi verificările

executate.

Contractorul va obţine aprobarea scrisă a Beneficiarului pentru formula adoptată pentru

amestecul de beton. Orice modificări ale formulei vor fi aprobate de Inginer în scris. Inginerul are

dreptul să respingă orice formulă de amestec care, în opinia lui, nu este acceptabilă.

Pentru betonul gata amestecat, Contractorul va înainta o descriere a instalaţiei de realizare

a betonului şi va descrie metoda de transportare a betonului.

Aprobările date de Inginer nu îl degrevează pe Contractor de niciuna din responsabilităţile

lui. Inginerul poate respinge încercări sau verificări care în opinia lui nu sunt satisfăcătoare sau nu

sunt certificate corespunzător.

1.6.2.1.2 SPECIFICAŢII DE BAZĂ

Specificaţiile pentru lucrările de betonare se bazează pe cea mai recentă ediţie a

următoarelor standarde deja menţionate mai sus.

1.6.2.1.3 BETON

1.6.2.1.3.1CALITATE ŞI EXPUNERE

Betonul va fi proiectat, amestecat, turnat, compactat, protejat şi maturat astfel încât

rezultatul final să fie un beton durabil, impermeabil şi cu rezistenţă ridicată la sulfaţi. Ultima cerinţă

se aplică doar în cazul structurilor din sistemele de canalizare.

1.6.2.1.3.2CLASE DE BETON

Betoanele utilizate se vor produce şi se vor livra de către staţiile de betoane care

funcţionează pe baza certificatelor de atestare.

Reţetele se vor stabili, corecta şi definitiva în funcţie de rezultatul încercărilor preliminare de

laborator privind:

umiditatea agregatelor;

granulozitatea sorturilor;

densitatea aparentă a betonului proaspăt;

Compoziţia de beton adoptată va fi permanent corectată în privinţa cantităţi de apă, în

funcţie de umiditatea agregatelor, astfel încât să se respecte raportul A/C prescris de normativul NE

012-99. Lucrabilitatea betonului proaspăt va fi verificată atât la staţia de betoane cât şi la locul de

punere în operă.

1.6.2.1.3.3BETON IMPERMEABIL ŞI REZISTENT LA ÎNGHEŢ

Betonul impermeabil pentru elemente de construcţie cu o grosime de până la 40 cm şi

pentru plăci de fundaţie şi pereţi trebuie să aibă o impermeabilitate ridicată astfel încât adâncimea

cea mai mare de pătrundere a apei să nu depăşească 30 mm la verificare (media a trei verificări).

În cazul în care pentru producerea betonului impermeabil se folosesc aditivi, Contractorul va dovedi

că aceşti aditivi nu vor afecta întărirea cimentului, rezistenţa şi durabilitatea betonului şi nu vor

cauza coroziunea armăturii.

Prelucrabilitatea betonului se va menţine satisfăcătoare până la încheierea turnării şi

compactării. Acest lucru se va efectua în medie în 3 ore la o temperatură de 25° C de la sosirea pe

şantier.

1.6.2.1.4 STABILIREA COMPOZIŢIEI BETONULUI

Contractorul va fi responsabil pentru formula de amestec pentru fiecare tip de beton.

Contractorul va înainta Beneficiarului spre aprobare, cu mult timp înainte de începerea

lucrărilor de betonare pe şantier, o formulă de amestec pentru fiecare tip de beton ce va fi folosit.

Contractorul va obţine aprobarea pentru toate materialele folosite la amestecul de beton

înaintând Beneficiarului o propunere de formulă de amestec.

Formula propusă de amestec va include dar nu se va limita la următoarele:

Greutatea şi densitatea pentru toate materialele

Compoziţia granulometrică pentru toate tipurile de agregate

Compoziţia granulometrică pentru agregatele combinate

Determinarea materialelor fine

Determinarea raportului apă / ciment

Determinarea conţinutului de alcali

Determinarea conţinutului de cloruri

Determinarea conţinutului de sulfaţi

Estimarea conţinutului de aer şi a densităţii betonului proaspăt

Estimarea rezistenţei specifice

Estimarea prelucrabilităţii

Contractorul va proiecta amestecuri de beton cu cel mai scăzut posibil conţinut de ciment

pentru a se conforma cerinţelor tipului specificat de amestec.

Amestecurile de beton vor fi proiectate cu o compoziţie granulometrică a agregatelor

combinate care necesită o cantitate minimă de apă pentru a crea o prelucrabilitate mărită şi care să

asigure un beton omogen de înaltă densitate.

1.6.2.1.5 AMESTECURI DE PROBĂ

Contractorul va executa teste de laborator şi încercări ale amestecurilor de probă pentru a

demonstra că formula de amestec propusă va îndeplini cerinţele pentru toate tipurile de amestecuri

de beton.

Vor fi efectuate teste de laborator pe mostre de beton prelevate din amestecuri de probă.

Testele vor include determinarea următoarelor proprietăţi în conformitate cu standardele

corespunzătoare:

Contracţia la uscare

Conţinutul de aer

Prelucrabilitatea

Densitatea betonului întărit

Densitatea betonului proaspăt

Rezistenţa la compresiune

Examinare petrografică

Diagrama de temperatură

Creşterea rezistenţei

Modulul de elasticitate

Dilatarea termică

Absorbţia de apă.

Examinarea petrografică va fi o analiză a microstructurii betonului întărit. Examinarea va

cuprinde o analiză vizuală calitativă şi semi-cantitativă a betonului în secţiuni plane şi subţiri.

Analiza va include două secţiuni subţiri obţinute fiecare din trei sondaje extrase din betonul

întărit.

Rezultatele analizei vor fi prezentate într-un raport ce cuprinde următoarele analize:

Gradul de inomogenităţi din pastă din cauza dozării şi amestecării eronate

Determinarea gradului de omogenitate / neomogenitate a pietrişului şi nisipului

Gradul de decolorare în jurul agregatelor

Extinderea crăpăturilor majore

Extinderea crăpăturilor în pastă

Extinderea crăpăturilor sau defectelor la aderenţă

Gradul de acumulare a golurilor de aer

Stabilirea eventualelor discrepanţe între cerinţele pentru materialele constituente şi

compoziţia reală

Stabilirea eventualelor semne care să indice erori în turnarea sau finisarea betonului

Contractorul va face trei amestecuri de probă pe şantier pentru fiecare tip de amestec de

beton folosind instalaţiile, echipamentul, metodele de dozare şi transport destinate utilizării pentru

lucrări.

Cerinţa de rezistenţă la compresiune va fi probată prin prelevarea a şase cuburi din fiecare

din cele trei amestecuri. Cuburile de testare vor fi pregătite şi maturate.

Nici un amestec de beton nu va fi turnat în lucrări permanente până ce amestecul nu a fost

aprobat în scris de Inginer. Aprobarea Beneficiarului nu îl degrevează pe Contractor de

responsabilitatea de a menţine calitatea cerută.

Orice modificare în formula de amestec sau de materiale, tip, provenienţă sau compoziţie

granulometrică necesită o aprobare din partea Beneficiarului şi executarea unui nou amestec de

probă.

Contractorul va efectua verificări practice pe şantier prin umplerea tiparelor cu amestec de

probă pentru a confirma compatibilitatea amestecului cu lucrările. În aceste verificări, tipul de

instalaţie folosit, metoda de compactare şi cofrajul pentru tipar vor fi similare în toate privinţele cu

cele destinate folosirii pentru lucrări. Mărimea amestecului de probă va fi similară cu cea a

secţiunilor specifice din lucrări.

Toate costurile pentru testele de laborator, amestecurile de probă, formulele de amestec şi

verificările practice vor fi incluse în preţul Contractorului pentru lucrări.

1.6.2.1.6 AMESTECAREA BETONULUI

Tot betonul va fi beton gata amestecat sau amestecat într-o betonieră pe şantier în

conformitate cu standardele tehnice echivalente.

Producerea betonului

Întreaga cantitate de beton gata amestecat va respecta cerinţele Specificaţiilor.

Contractorul va înainta Beneficiarului spre aprobare numele şi adresa companiei

producătoare de beton gata amestecat împreună cu detaliile complete privind procedura de lucru şi

instalaţia. Detaliile despre compania producătoare de beton vor include informaţii despre instalaţie,

echipament, magazii pentru depozitare, modalitatea de transport şi sistemele de calitate. Inginerul

va avea oricând acces la locaţia de realizare a betonul. Inginerul poate respinge compania

producătoare de beton gata amestecat şi poate anula în orice moment o aprobare, în cazul în care

calitatea betonului sau documentaţia privind controlul calităţii nu sunt satisfăcătoare în opinia sa.

Toate verificările asupra betonului amestecat vor fi efectuate pe şantier.

Contractorul se va asigura că Furnizorul păstrează înregistrări ale tuturor verificărilor

necesare şi ale controlului calităţii privind amestecarea şi transportul betonului.

Betonul va fi livrat pe şantier în betoniere sau agitatoare cu operare continuă şi va fi însoţit

de o notă de livrare conţinând următoarele informaţii:

Numele furnizorului

Tipul şi clasa de beton

Numărul de cod al amestecului

Ora şi data amestecării

Temperatura amestecului

Aditivi

Tipul de ciment

Conţinutul de ciment

Raportul apă / ciment sau cantitatea de apă adăugată

Ora sosirii camionului pe şantier

Ora când descărcarea s-a încheiat

Numărul de înmatriculare al camionului

Numărul certificatului de livrare

O copie a notei de livrare va fi predată Beneficiarului imediat după sosirea betonierei pe

şantier.

Nu vor fi acceptate amestecarea în betonieră şi adăugarea de apă şi aditivi după ce betonul

a fost descărcat din instalaţia de producere. La cerere, Contractorul poate obţine o aprobare pentru

adăugarea de plastifianţi pe şantier.



Temperatura tuturor materialelor înainte şi în timpul amestecării betonului în condiţii

de vreme caldă. Condiţiile de vreme caldă se referă la o temperatură zilnică la umbră

de peste 30°C.

Temperatura tuturor materialelor înainte şi în timpul amestecării betonului în condiţii

de vreme rece.

Temperatura betonului proaspăt la descărcarea din betonieră.

Teste de laborator pe amestecuri de probă conform specificaţiilor.

Efectuarea de amestecuri şi turnări de probă.

Verificarea regulată a instalaţiei de realizare a betonului. Dispozitivele de cântărire

vor fi reglate zilnic şi verificate pentru precizie şi calibrate cel puţin o dată pe lună.

Înregistrarea greutăţii tuturor materialelor din beton pentru fiecare lot.

Înregistrarea orei de amestecare şi a orei când betonul este descărcat din betonieră.

Inspectarea vizuală a fiecărui lot înainte de descărcare.

Tasarea conului sau verificarea lucrabilităţii betonului.

Verificarea rezistenţei la compresiune. Mostra va fi prelevată dintr-un lot de beton

selectat la întâmplare. Mostrele vor fi prelevate în punctul de descărcare din

betonieră.

Cuburile de testare vor fi verificate de un laborator agrementat şi copii autorizate ale

rezultatelor testelor de certificare vor fi predate Beneficiarului .

Conformarea la cerinţele de rezistenţă specifică va fi recunoscută dacă toate condiţiile

prezentate mai jos sunt îndeplinite:

Rezistenţa medie la compresiune a cuburilor prelevate ca mostră după 28 zile va

depăşi rezistenţa caracteristică specificată conform SR.

Rezistenţa la compresiune a oricărui cub individual de testare prelevat ca mostră nu

se va abate mai mult decât permis în SR.

Contractorul va specifica secţiunile de control înainte de începerea lucrării. O singură

secţiune de control va fi de maxim 50 m3 beton şi va include cel puţin trei mostre. Dacă nici o

mostră formată din patru cuburi de testare prelevate dintr-o singură secţiune de control nu

îndeplineşte cerinţele de rezistenţă pe 28 zile, întreaga secţiune de control va fi respinsă, iar

betonul va fi îndepărtat şi înlocuit fără costuri suplimentare pentru Angajator. În cazul în care

Contractorul poate dovedi, prin verificări suplimentare în conformitate cu programul de verificare

aprobat de Inginer, că betonul folosit pentru lucrări este în conformitate cu cerinţele de rezistenţă,

secţiunea de control va fi aprobată de Inginer.

Toate cuburile de testare vor fi marcate clar înainte de a fi luate de pe şantier şi următoarea

documentaţie va fi înregistrată pentru fiecare cub de testare:

Tipul de amestec

Tasare cu conul

Temperatura betonului

Ora de amestecare şi betonare

Locaţia betonului în structură

Marcaj pe cub

Semnătura persoanei responsabile pentru verificare

1.6.2.1.7 TRANSPORTAREA ŞI TURNAREA BETONULUI

Contractorul va informa Inginerul în scris cu 48 ore înainte de începerea lucrărilor de

betonare oferind detalii complete ale lucrărilor. Contractorul nu va începe lucrările de săpături,

cofrare, armare, aranjamente pentru instalaţiile şi materialul de pe şantier, montarea accesoriilor

etc. fără aprobarea scrisă din partea Beneficiarului . Betonul turnat înainte de obţinerea unei astfel

de aprobări va fi respins.

Cofrajul sau zona de turnare vor fi curăţate conform specificaţiilor. Instalaţiile şi materialul de

construcţie necesar sau care poate fi cerut în timpul lucrării de betonare şi pentru maturare vor fi pe

şantier şi complet pregătite înainte de începerea betonării. Toate accesoriile vor fi montate, şi

cofrajul pentru găuri, şanţuri etc. va fi furnizat conform specificaţiilor.

Betonul va fi transportat de la betonieră în punctul de turnare cât mai repede posibil prin

metode care vor menţine lucrabilitatea cerută şi vor preveni segregarea, pierderea constituenţilor,

sau pătrunderea de materii străine sau apă. Betonul va fi depozitat cât mai aproape posibil de

poziţia lui finală pentru a evita re-manipularea. Transportarea betonului pe orizontală prin vibrare nu

este permisă.

Cu excepţia cazurilor când s-a convenit altfel de către Inginer, betonul va fi aşezat în straturi

orizontale la o adâncime de compactare ce nu depăşeşte 400 mm în cazul în care se folosesc

vibratoare sau 300 mm în restul cazurilor.

Cu excepţia cazurilor când s-a convenit altfel de către Inginer, betonul nu va fi turnat de la

înălţime mai mare de 1 metru. În cazul în care se folosesc conducte sau jgheaburi de turnare

acestea vor fi menţinute curate şi folosite astfel încât să se evite segregarea.

Betonul va fi turnat continuu. Nu se va turna beton peste beton mai vechi de 1½ oră sau

peste beton care s-a întărit suficient astfel încât să ducă la apariţia de urme de îmbinări, aplatizării,

lipsă de rezistenţă sau îmbinări la rece.

Betonul va fi turnat în poziţia finală într-un interval de o oră de la descărcarea din betonieră

şi până la începerea turnării iniţiale.

Tăierea şi şănţuirea betonului întărit nu va fi permisă fără aprobarea Beneficiarului .

Contractorul va asigura deschideri, crestături, şanţuri, manşoane etc., şi şuruburi şi elemente de

fixare etc. în beton pe măsură ce lucrarea avansează şi susţine elementele încastrate pentru a

preveni deplasarea lor. Elementele turnate vor fi umplute cu materiale uşor de îndepărtat pentru a

preveni pătrunderea betonului.

Toate recipientele folosite pentru transportul şi depozitarea betonului vor fi păstrate curate.

Betonarea va fi evitată în perioadele calde.

Contractorul va obţine aprobarea Beneficiarului înainte de turnarea betonului în perioadele

când temperatura maximă a aerului la umbră zilnică depăşeşte 30° C, mai ales în perioadele cu

umiditate relativ scăzută şi va lua măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că temperatura

betonului la turnare nu va depăşi 30° C.

Aceste măsuri corespunzătoare vor include aplicarea uneia sau a ambelor măsuri indicate mai jos:

Răcirea ingredientelor

Răcirea amestecului de beton.

Răcirea cofrajului, a armăturii şi a structurilor adiacente va fi efectuată înainte de betonare

pentru a se asigura că temperaturile de la suprafaţă nu depăşesc temperatura aerului la umbră

atunci când betonul nou este turnat peste sau în jurul acestor elemente. Această răcire se poate

face prin umbrire, stropire cu apă rece şi/sau alte proceduri aprobate care să îndeplinească această

cerinţă.

Controlul temperaturii pentru betonul întărit conform specificaţiilor.

Va fi evitată betonarea în perioadele reci.

În conformitate cu cele prezentate mai sus, vor fi aplicate următoarele:

Temperatura betonului turnat la temperaturi ale aerului situate între +5 °C şi –3 °C nu va fi

mai mică de +5 °C. În cazul în care conţinutul de ciment este mai mic de 240 kg/m³ sau dacă se

foloseşte ciment cu căldură de hidratare scăzută, temperatura betonului nu va fi mai mică de +10

°C. Temperatura betonului turnat la temperaturi ale aerului sub –3 °C nu va fi mai mică de +10 °C

trei zile consecutive.

Betonarea nu se va face în condiţii de ploaie. Reamestecarea betonului întărit nu este

permisă.

Inginerul va respinge orice beton care în opinia lui nu a fost bine amestecat sau în care

ingredientele s-au segregat sau care nu mai poate fi turnat sau compactat eficient.



Finalizarea lucrărilor de excavare, cofrare, armare şi aranjamente pentru staţie.

Ora de descărcare a betonului din betonieră şi ora de turnare în poziţia finală pentru

fiecare lot.

Temperatura aerului la umbră şi temperatura betonului la turnare în poziţia finală la

temperaturi ale aerului la umbră de peste 30° C.

Proceduri speciale de răcire, dacă este necesar.

Temperatura aerului şi a betonului în condiţii de vreme rece.

Proceduri speciale de încălzire dacă este necesar.

1.6.2.1.8 COMPACTAREA

Tot betonul va fi compactat folosind vibratoare. Mărimea şi tipul de vibrator va fi selectat în

funcţie de mărimea structurii şi de spaţiul gol din cofraj şi dintre barele de armare. Lucrările de

compactare trebuie să fie în conformitate cu cerinţele Standardelor SR EN/ISO/DIN şi cu

procedurile obişnuite.

Echipamentul de vibrare va fi aprobat de Inginer.

Vibratoarele interne vor fi de tip vibrator cu imersiune cu o frecvenţă minimă de 6000 vibraţii

pe minut şi o amplitudine de vibrare suficientă pentru consolidarea eficientă a betonului.

Contractorul va asigura dublarea de rezervă cu minim 50 % a întregului echipament de vibrare care

va fi disponibil pe perioada betonării.

Vibrarea va dura atât cât este necesar pentru a asigura compactarea atentă a tuturor

părţilor de beton. Contractorul va superviza atent lucrările de compactare şi se va asigura că sunt

evitate vibraţiile excesive, vibraţia oţelului şi a cofrajului şi mişcarea betonului ce ar putea duce la

apariţia defectelor în beton.



Supervizarea compactării betonului prin vibrare

Cantitatea şi calitatea personalului şi a echipamentului

Tipul echipamentului

Ora aplicării vibrării

1.6.2.1.9 MATURAREA

Turnarea betonului va fi planificată şi executată astfel încât betonul să fie protejat de

efectele dăunătoare ale mediului şi împotriva căldurii de hidratare pe durata întăririi.

Betonul va fi protejat contra evaporării la suprafaţă. Contractorul va calcula evaporarea

preconizată pentru betonul proaspăt înainte de a fi acoperit complet la temperatura, viteza vântului

şi umiditatea anticipate, precum şi rata de evaporare după acoperire. Contractorul va planifica

metoda de protejare şi va dovedi prin turnări de probă că evaporarea nu va cauza defecte

betonului.

Toate metodele şi echipamentele pentru maturare vor fi aprobate de Inginer înainte de

începerea lucrărilor. Toate suprafeţele vor fi protejate inclusiv suprafeţele în contact cu cofrajul care

nu protejează complet suprafaţa împotriva evaporării.

Metoda de protejare va include următoarele cerinţe minime:

Protejarea suprafeţelor din beton şi a cofrajului de lumina directă a soarelui prin

umbrire.

Protejarea cu o membrană din polietilenă etanşă imediat după finalizarea lucrărilor

de turnare, compactare şi finisare.

Protejarea după încheierea operaţiilor de finisare cu strat de izolaţie absorbant din

material textil aplicat direct pe beton în foi întregi îmbinate solid prin suprapunere.

Stratul de izolaţie va fi menţinut umed şi va fi acoperit cu o membrană albă din

polietilenă. Foliile de polietilenă vor fi întregi îmbinate solid prin suprapunere. Foliile

vor fi fixate şi menţinute pe toată durata maturării.

Apa pentru maturare va avea aceeaşi calitate ca şi apa folosită pentru beton.

Perioada de maturare pentru protejarea împotriva evaporării va fi determinată în funcţie de tipul de

beton şi temperatura aerului.



Ora când membrana din polietilenă este aplicată şi îndepărtată.

Ora când stratul de izolare absorbant şi membrana din polietilenă sunt aplicate şi

îndepărtate.

Udarea şi verificarea eficacităţii stratului de acoperire din polietilenă pe durata

maturării.

1.6.2.1.10 CONTROLUL TEMPERATURII

Temperatura betonului proaspăt şi a betonului întărit va fi monitorizată şi controlată pentru a

preveni defectele apărute în timpul hidratării din cauza temperaturii ridicate şi din cauza forţelor şi

mişcărilor cauzate de diferenţele de temperatură.

Temperatura maximă a betonului în curs de întărire, măsurată în centrul volumului de

întărire, nu trebuie să depăşească 50°C doar dacă nu s-a certificat că pentru amestecul respectiv

rezistenţa nu va fi redusă şi că nu vor apărea alte defecte din cauza temperaturii ridicate.

Contractorul va planifica lucrările astfel încât să evite apariţia de crăpături termice în betonul

întărit asigurându-se că diferenţele de temperatură în volumul betonului întărit nu creează tensiuni

de întindere mai mari decât tensiunea de întindere curentă a betonului în curs de întărire.

Contractorul va monitoriza şi controla:

Diferenţele maxime de temperatură între suprafaţa şi centrul betonului; această

diferenţă nu trebuie să depăşească 20°C cu excepţia cazului când există o aprobare

specială pe baza proiectului de execuţie al Contractorului;

Diferenţa medie de temperatură între betonul în curs de întărire şi betonul întărit

adiacent; această diferenţă nu trebuie să depăşească 12°C cu excepţia cazului când

există o aprobare specială pe baza proiectării de detaliu.

Mijloacele de control pot include dar nu se vor limita la următoarele:

Folosirea betonului proaspăt cu temperaturi scăzute pentru a încetini degajarea de

căldură

Folosirea straturilor izolatoare pentru a controla pierderea căldurii.

Planificarea şi metodele Contractorului pentru monitorizarea şi controlul temperaturii pentru

operaţiunea de betonare va fi înaintată Beneficiarului spre aprobare cu cel puţin 4 săptămâni

înainte de începerea lucrării; această procedură va fi revizuită dacă experienţa pe şantier

demonstrează că metodele adoptate sunt necorespunzătoare pentru prevenirea apariţiei cracării

termice.


Contractorul va măsura şi verifica cel puţin următoarele:

Temperatura maximă a betonului întărit.

Diferenţa de temperatură între centrul structurii turnate şi suprafaţa betonului.

Diferenţa de temperatură între betonul turnat anterior şi temperatura medie a

betonului în curs de întărire.

Contractorul va face aceste măsurători frecvent pe durata procesului de întărire şi va compara

rezultatele cu limitele stabilite; Contractorul va fi pregătit să pună imediat în aplicare măsurile

necesare în cazul în care limitele stabilite sunt pe cale să fie depăşite.

1.6.2.1.11 FINISAJUL SUPRAFEŢELOR (CU EXCEPŢIA SUPRAFEŢELOR FINISATE)

Finisajul din beton pentru suprafeţele încă neformate va fi fără neregularităţi proeminente

sau imperfecţiuni vizibile ale suprafeţei.

Finisajul va fi efectuat prin netezire cu o mistrie din oţel sau finisaj metalic pentru pardoseli,

capete de grinzi şi pereţi şi va fi o finisare fermă fără urme. Finisarea suprafeţei va începe doar

după ce stratul de umezeală a dispărut şi betonul s-a întărit suficient pentru a preveni apariţia

excesului de lapte de ciment format în urma finisării. Laptele de ciment în exces va fi îndepărtat.

Toate suprafeţele neformate ale lucrărilor de betonare vor fi finisate respectând următoarele

toleranţe:

a. Nivelul suprafeţei plăcilor şi pardoselilor b. +/- 5 mm

c. Nivelul suprafeţei părţilor superioare a pereţilor şi grinzilor

d. +/- 3 mm

e. Planeitatea suprafeţelor măsurată ca abatere faţă de dreptar:

f.

g. 3 m lungime 6 m lungime

max.1,5 mmmax. 3 mm

Tabel 1-2: Toleranţele se aplică pentru toate suprafeţele din beton încă neformate

1.6.2.2 ARMARE


Contractorul va pregăti propria listă de bare de armătură şi diagrame de încovoiere pe baza

informaţiilor din desene şi din Specificaţie şi în conformitate cu proiectarea detaliată. Contractorul

va fi responsabil pentru furnizarea de informaţii corecte la comandarea armăturii. Vor fi predate

Beneficiarului copii pentru informare dar acest lucru nu îl degrevează pe Contractor de nici o

responsabilitate.

Contractorul va furniza şi va înainta spre aprobare Beneficiarului desene adiţionale faţă de

desenele contractului, care sunt considerate ca fiind necesare pentru producerea listelor de bare

sau pentru terminarea lucrărilor. Aprobarea desenelor de lucru nu îl degrevează pe Contractor de

responsabilitatea lui privind corectitudinea acestor desene.

persoană competentă. Contractorul va înştiinţa Inginerul cu mult timp înainte în legătură cu

secţiuni ale lucrării de armare pregătite pentru inspectare şi va păstra o înregistrare detaliată a

planificării şi controlului lucrării de armare.

Contractorul nu va turna beton în jurul armăturii până ce Inginerul nu a inspectat şi aprobat

armătura.

În ceea ce priveşte pre-comprimarea, doar experţi agrementaţi de producătorul sistemului

de pre-comprimare pot executa lucrările specifice. Trebuie pregătite grafice de pre-tensionare în

timpul pre-comprimării şi prezentate Beneficiarului , în plus, vor fi respectate toate cerinţele

cuprinse în documentele de aprobare pentru metoda de pre-comprimare aplicată.

1.6.2.2.2 TĂIEREA ŞI ÎNDOIREA

Murdăria, rugina, betonul, cojile, vopseaua, uleiul, grăsimea, sărurile etc. vor fi îndepărtate

de pe armătură prin sablare cu pietriş. Doar sablarea cu pietriş va fi aprobată.

Armătura va fi atent tăiată şi îndoită respectând toleranţele dimensionale indicate în SR.

Barele vor fi îndoite la rece manual sau cu o maşină de îndoit acţionată electric. Când este îndoită,

armătura trebuie suspusă unei solicitări constante uniforme şi nu unei solicitări de impact.

Sudarea armăturii va fi permisă doar cu permisiunea în scris a Beneficiarului .

Tipul, mărimea şi amplasarea barelor vor fi indicate în desene.

Barele îndoite incorect nu vor fi folosite. Barele din oţel cu randament ridicat laminate la cald

nu vor fi îndreptate sau re-îndoite după ce au fost îndoite o dată. Nici o armătură nu va fi îndoită

când se află pusă pe poziţie în lucrare fără aprobare, indiferent dacă este parţial sau total încastrată

în beton întărit.



Inspectarea vizuală a oţelului îndoit şi sistemului de pre-comprimare

Grafice de pre-comprimare

Depozitarea diferitelor forme, dimensiuni în conformitate cu desenele şi listele de

bare aprobate

1.6.2.2.3 FIXAREA ARMĂTURII

Barele în contact vor fi fixate ferm una de alta cu sârmă de legat sau clame patentate

aprobate de Inginer. Sârma de legat va fi sârmă neagră din oţel moale recoaptă, cu diametrul de

1,6 mm, fără rugină sau alţi agenţi de contaminare. Armătura va fi fixată cu precizie astfel încât să

se afle în poziţia corectă în raport cu cofrajul pentru a permite acoperirea specificată a betonului.

Armătura va fi fixată ferm astfel încât să nu fie deplasată din diferite cauze, cum ar fi turnarea şi

compactarea betonului sau altă operaţie aferentă.

Armătura pentru extinderea fundaţiilor şi/sau îmbinărilor la structurile existente (extinderi ale

clădirilor) va fi fixată ferm în betonul existent cu dibluri forate şi fixată cu răşină aderentă. Diametrul

găurii de forare va fi în conformitate cu recomandările producătorului.

Gaura va fi curăţată atent înainte de umplerea cu răşină aderentă şi poziţionarea diblurilor;

metoda de fixare va preveni pierderile de răşină astfel încât diblul să poată fi încastrat complet;

curăţarea şi umplerea incompletă a găurilor pentru dibluri pot duce la rezistenţe la smulgere

neconforme şi la respingerea lucrării.

Barele de armare vor fi fixate cu un strat de acoperire decis de Contractor respectând

toleranţele de fixare şi cerinţele minime de acoperire.

Următoarele valori minime ale stratului de acoperire şi toleranţe maxime se vor aplica pentru tot

oţelul încastrat în beton, inclusiv pentru şuruburi şi dibluri pentru rezervoare şi structuri de reţinere a

apei:

Acoperire pe o suprafaţă nouă: 40 mm (rezervoare şi structuri de reţinere a apei )

Acoperire pe o suprafaţă nouă: 50 mm (structuri pentru apa uzată)

Acoperire pe o suprafaţă nouă: 75 mm (structuri pentru apa de mare)

Acoperire peste beton mai vechi: min. 35 mm

Elemente prefabricate: 30 mm

Clădiri şi alte structuri din beton: 35 mm

Stratul de acoperire corect va fi menţinut prin folosirea de distanţiere impermeabile de

calitate pentru beton sau mortar. Blocurile vor fi bine compactate şi maturate la umed timp de minim

7 zile de la turnare şi vor avea capacitate de absorbţie în 30 minute de mai puţin de 3,5 % raportat

la greutate. Distanţierele din beton vor avea o rezistenţă, durabilitate şi aspect similare cu cele ale

betonului înconjurător.

Orice sârmă încastrată în blocurile distanţiere va fi poziţionate la distanţă de suprafaţa

expusă şi va fi din oţel inoxidabil. Distanţierele fixate cu barele de armare paralele nu vor fi

poziţionate în linie într-o secţiune. Distanţierele din lemn, piatră sau metal nu vor fi acceptate.

Armătura de suprafaţă pentru dale va fi susţinută ferm de cuzineţii din oţel moale din

armătura din partea inferioară. Distanţa între cuzineţi va fi de 1 m în ambele direcţii sau mai mică în

cazul unor solicitări de lucru de dimensiuni mici sau mai mare pentru dimensiuni mai mari.

Barele de extensie trebuie fixate de armătură în betonul aparent şi amplasate cu precizie

pentru a menţine stratul de acoperire specificat. Armătura încastrată în betonul întărit nu va fi

îndoită.

Carcasa de armătură montată înainte de fixare va fi protejată de intemperii şi va fi

depozitată şi transportată atent pentru a preveni distorsionarea sau contaminarea.

Betonul va fi turnat imediat după fixarea armăturii, iar armătura va fi protejată prin acoperire

cu material plastic sau prelate în perioadele intermediare.



Inspectarea vizuală a armăturii fixate, diblurilor şi şuruburilor

Amplasarea corectă a armăturii – desene aprobate

Dimensiunile corecte ale armăturii – liste de bare de armătură

Stabilizarea armăturii

Inspectarea vizuală a distanţierelor

Măsurarea statului de acoperire din beton

Verificarea rezistenţei la smulgere a diblurilor

1.6.2.2.4 ÎMBINĂRI ŞI SUPRAPUNERI

Îmbinările şi suprapunerile care nu sunt indicate în desene vor fi aprobate de Inginer. Acolo

unde este posibil, suprapunerile vor fi decalate astfel încât maxim o treime din bare să fie

suprapuse în aceeaşi secţiune. În cazul în care această decalare nu poate fi realizată, ex. bare de

extensie, lungimea suprapunerii va fi mărită cu 50 %.


Contractorul va înregistra cel puţin următoarea verificare:

Inspectarea vizuală a suprapunerilor

1.6.2.3 COFRAJE


Cofrajul folosit pentru beton va fi construit rigid din materiale aprobate şi va fi egal ca formă

şi dimensiuni cu cel descris în desenele cu detalii de execuţie.

Proiectarea cofrajului este în întregime responsabilitatea Contractorului care va înainta spre

aprobare Beneficiarului proiectul lui înainte de începerea construcţiei. Cofrajul care nu va fi aprobat

va fi îndepărtat imediat de pe şantier pe cheltuiala Contractorului.

Toate materialele vor fi noi sau de o calitate similară celor noi. Materialele vor fi netede şi

curate şi fără deformări, răsuciri sau alte defecte. Pot fi folosite cofrajele din oţel sau placaj sau din

alte materiale cu aprobarea Beneficiarului .

Toate materialele vor fi livrate pe şantier cu mult timp înainte de folosirea lor pentru a

permite efectuarea inspectării lor şi a aprobării de către Inginer.

Materialele vor fi transportate, manipulate şi depozitate pe şantier sau în altă locaţie de o

asemenea manieră încât să se prevină deteriorarea lor.

Cofrajul folosit pentru beton va fi construit din materiale sau căptuşit cu materialele

necesare obţinerii unui finisaj în conformitate cu specificaţiile.

1.6.2.3.2 PROIECTARE ŞI CONSTRUIRE

Suprafeţele în contact cu betonul vor fi fără tencuieli aderente, cuie de fixare, spărturi sau

alte defecte. Îmbinările vor fi etanşe pentru a preveni scurgerea tencuielii de ciment şi pentru a evita

formarea bavurilor şi a altor pete. Îmbinările defectuoase vor fi ştemuite. Vor fi formate muchii,

15 mm cu 15 mm, la colţurile exterioare ale elementelor din beton dacă nu există alte specificaţii.

Deschiderile pentru inspectarea interiorului cofrajului şi pentru evacuarea apei folosite la

spălare vor fi formate astfel încât să poată fi închise corespunzător înainte de turnarea betonului.

Îmbinările vor fi construite astfel încât să permită îndepărtarea cu uşurinţă a cofrajului şi vor

fi suficient de rezistente pentru a menţine o formă corectă pe durata procesului de întărire a

betonului.

Cofrajul va fi fixat liniar, cu înclinaţii şi dimensiuni perfecte, fără fisuri la îmbinări. Cofrajul va

fi sprijinit, susţinut şi fixat pentru a-şi menţine poziţia fără deplasare sau deviaţie în timpul turnării şi

compactării betonului. Toate îmbinările vor fi fie orizontale fie verticale, cu excepţia cazurilor când

există alte specificaţii.

În cazul deschiderilor mari, deviaţia anticipată din cauza efectului săgeată datorat greutăţii

proprii va fi calculată de Contractor şi va fi luată în calcul în proiectarea cofrajului pentru ca

elementele din beton finisate să aibă suprafaţa corectă conform liniilor, planurilor şi cotelor indicate

în desene. Dacă nu sunt asigurate fundaţii corespunzătoare pentru suporţi, Contractorul trebuie să

asigure elemente de susţinere consolidate.

Toleranţele maxime aplicate pentru lucrările de beton sunt următoarele:

Toate dimensiunile de trasare: +/- 5 mm per 30 m

Secţiuni ale elementului din beton: +/- 3 mm

Nivelul de suprafaţă al dalelor: -/+ 5 mm

Orice rectificare a lucrării ce a fost executată fără să respecte aceste toleranţe va fi în

întregime responsabilitatea Contractorului şi va fi făcută pe cheltuiala acestuia.

Legăturile metalice încastrate şi elementele de ancorare vor fi evitate dacă este posibil.

Acolo unde legăturile metalice şi elementele de ancorare nu pot fi evitate, ele vor fi din oţel

inoxidabil sau şuruburi detaşabile poziţionate în afara armăturii la o distanţă egală cu grosimea

stratului de acoperire din beton aplicat pe element. Procedura va fi supusă aprobării Beneficiarului .

În cazul structurilor supuse presiuni apei pe o latură, legăturile prin beton nu sunt permise.

Pentru a preveni aderenţa betonului, va fi aplicat un ulei de cofraj aprobat sau alt material

pe laturile cofrajului Astfel de straturi de acoperire vor fi insolubile în apă, nu pătează şi nu

afectează betonul. Lichidele pentru întârzierea prizei betonului vor fi folosite doar cu aprobare.

Uleiul de cofraj, lichidul de întârziere a prizei betonului şi alte straturi de acoperire similare vor fi

ţinute departe de armătură sau de betonul turnat anterior. Aceste straturi de acoperire nu vor afecta

calitatea apei depozitate în rezervor.

Înainte de turnarea betonului, cofrajele vor fi curăţate atent cu apă şi/sau aer sub presiune

pentru a îndepărta rumeguşul, aşchiile, metalul şi alte materii străine. Toată apa va fi apoi scursă şi

ştearsă de pe cofraj. Este exclus să se toarne beton în cofraje până ce acestea nu au fost aprobare

de Inginer. O astfel de aprobare nu îl va degreva pe Contractor de responsabilitatea lui privind

cofrajul.

Detaliile dispozitivelor de fixare ce urmează să fie încastrate în beton vor fi supuse aprobării

de către Inginer. Nici un dispozitiv de fixare nu va fi ataşat de beton prin împuşcare fără

permisiunea prealabilă a Beneficiarului . Dacă va neglija această permisiune, Contractorul va fi pe

deplin responsabil în cazul afectării structurii şi va face reparaţiile necesare astfel încât să satisfacă

cerinţele Beneficiarului .

Detaliile privind deschiderile, găurile, şanţurile etc. necesare formate sau tăiate în structuri

vor fi aprobate de Inginer înainte de executarea lucrării pe şantier.

Imediat după decofrare, toate urmele de îmbinare sau alte proeminenţe în plus vor fi

îndepărtate şi găurile proiectate special pentru legăturile interioare vor fi reparate cu mortar de

ciment special pregătit având aceeaşi calitate ca cea a betonului.



Inspectarea vizuală a proiectului pentru cofraj

Stabilitatea cofrajului

Măsuri de siguranţă – acces, trepte etc.

Inspectarea curăţării înainte de betonare

Inspectarea vizuală a udării cofrajului – dacă este necesară

1.6.2.3.3 SISTEM DE COFRAJ NIVEL 1

Sistemul de cofraj nivel 1 va fi construit din placaj pregătit corespunzător, panouri din oţel sau alt

material adecvat.

Sistemul de cofraj nivel 1 va fi folosit pentru suprafeţe ce nu sunt vizibile cum ar fi interiorul

canalelor, fundaţiilor, camerelor de vane etc.



Inspectarea vizuală a cofrajului la livrarea acestuia pe şantier.

1.6.2.3.4 SISTEM DE COFRAJ NIVEL 2

Sistemul de cofraj nivel 2 va produce un finisaj uniform, neted de calitate superioară, cu

suprafeţe egale, plane şi curate pentru betonul expus. Suprafaţa din beton finisată este acceptată

doar cu pete minore şi nu vor exista pete sau decolorare din cauza agentilor de decofrare ai

betonului, a materialelor pentru cofraj sau din alte cauze.

Cofrajele vor fi proiectate să aibă cât mai puţine îmbinări posibil. Îmbinările şi barele de

legătură vor fi dispuse uniform într-un aranjament aprobat de inginer. Îmbinările între plăci vor fi

dispuse pentru a coincide cu caracteristicile arhitecturale cum ar fi deschiderile sau schimbările de

plan.

Sistemul de cofraj nivel 2 va fi folosit pentru toate suprafeţele vizibile.



Inspectarea vizuală a cofrajului la livrarea acestuia pe şantier.

1.6.2.3.5 REFOLOSIREA COFRAJULUI

În cazul în care cofrajul este refolosit, o atenţie specială trebuie acordată suprafeţei, care

trebuie să fie netedă şi curată şi fără deformări, răsuciri sau alte defecte. Orice cofraj care, în opinia

Beneficiarului , s-a deteriorat într-o măsură care îl face să nu mai corespundă lucrărilor va fi respins

şi trebuie îndepărtat de pe şantier imediat sau rupt şi un nou cofraj va fi furnizat de Contractor pe

propria cheltuială.



Inspectarea vizuală a cofrajului înainte de refolosire.

1.6.2.3.6 DECOFRAREA

Cofrajul va fi îndepărtat astfel încât să nu cauzeze nici o deteriorare sau suprasolicitare a betonului.

Cofrajul nu va fi îndepărtat înainte de priza şi întărirea betonului. Perioadele minime dintre turnarea

betonului şi îndepărtarea cofrajului pentru diferite părţi ale structurii vor fi precizate mai jos. Aceste

cerinţe minime nu îl vor degreva pe Contractor de obligaţia de a întârzia îndepărtarea cofrajului

dacă betonul nu a atins rezistenţa specificată. Inginerul poate, în mod discreţionar, să varieze

aceste perioade minime.

Următoarele termene, indicate în zile, (24 ore) reprezintă perioadele minime absolute permise:

Laturi grinzi: 3 zile

Laturi pereţi, coloane şi fundaţii: 3 zile

Intradosul dalelor şi grinzilor: 10 zile

Stâlpi de susţinere plăci şi grinzi: 14 zile

Contractorul se va asigura că betonul are o rezistenţă suficientă atunci când cofrajul este îndepărtat

şi că îndepărtarea rapidă a cofrajului nu va cauza defecte.

Elementele structurale importante, cum ar fi grinzile cu console, grinzile cu durată lungă de viaţă

etc. pot necesita timp suplimentar pentru întărirea betonului înainte de decofrare.

Nu vor fi aplicate solicitări asupra noilor structuri din beton sau structurilor refăcute ca finisaj şi

reparate înainte ca următoarele perioadele să se fi scurs de la turnare (sau conform altor specificaţii

aprobate de Inginer în scris):

Coloane, grinzi, plăci: 14 zile

Pereţi: 10 zile



Decofrarea tuturor tipurilor de cofraj

1.6.2.4 LUCRĂRI DE REPARAŢII ELEMENTE DIN BETON

Lucrările de reparare a betonului vor fi executate de muncitori calificaţi în prezenţa

Beneficiarului sau a Reprezentantului acestuia.

Contractorul va corecta toate imperfecţiunile localizate la suprafaţa betonului în 24 ore de la

îndepărtarea cofrajului, pe cheltuiala proprie. Betonul care a fost deteriorat din orice cauză şi

betonul care prezintă segregări, rupturi sau alte defecte trebuie îndepărtat şi înlocuit prin metode

adecvate şi aprobate. Îndepărtarea betonului trebuie executată astfel încât armătura să nu fie

afectată, ex. tăiere cu jet de apă la presiune înaltă.

Fisurile trebuie umplute cu răşină epoxi-poliuretanică, ciment cu priză lentă sau suspensie

de ciment, în funcţie de scopul umplerii, de exemplu protecţie împotriva substanţelor corozive,

realizarea unei îmbinări elastice, corectarea unei îmbinări incorecte. În plus, trebuie să se facă

distincţie între aplicarea sub presiune (injectare) şi cea fără presiune (impregnare).

Nu va fi permisă tencuirea suprafeţelor netede din beton.

Toate materialele, procedura şi operaţiile folosite pentru repararea betonului vor fi conform

instrucţiunilor Beneficiarului .

1.6.2.4.1 ÎMBINĂRI ÎN CONSTRUCŢII

Îmbinările de construcţii vor fi formate în plan orizontal sau vertical şi localizate în

construcţie pentru a suporta tensiunile de lucru. Îmbinările vor fi localizate şi cantitatea de beton

turnată o singură dată va fi limitată în funcţie de mărime şi formă astfel încât să se reducă efectele

contracţiei şi ale temperaturii.

Fierul beton şi plasa din sârma sudată vor fi continue pentru îmbinările în construcţii

exceptând cazurile când este altfel indicat în desene.

Suprafaţa betonului la toate îmbinările trebuie să fie dreaptă şi curăţată atent cu apă cu

presiune înaltă pentru a expune agregatele la o adâncime nu mai mică de 3 mm. Suprafeţele

curăţate vor fi bine umezite înainte de turnare.



Inspectarea vizuală a îmbinărilor de construcţii înainte de betonare.

1.6.2.5 BETON PREFABRICAT

1.6.2.5.1 PRODUCEREA BETONULUI PENTRU PREFABRICATE

Elementele din beton prefabricat vor fi realizate din beton clasa C35/45 (Normativ NE-

012/99) dar agregatul grosier va avea între 7 mm şi 16 mm. Elementele prefabricate vor fi:

(i) Turnate în matriţe vibrocomprimate

(ii) Formate în matriţe cu comprimare hidraulică

(iii) Turnare centrifugă

(iv) Turnare în matriţe deschise cu tehnici aprobate de compactare

În fiecare caz, cofrajul va avea calitatea necesară pentru a produce o suprafaţă complet

netedă.

Metodele de maturare vor fi în conformitate cu Standardele SR EN/DIN, Contractorul va

înainta spre aprobare o Prezentare a tehnologiei ce va fi folosite.

Elementele nu vor fi transportate până ce betonul nu a atins un grad de maturare în condiţii

adecvate într-o perioadă de minim 14 zile.

Elementele vor fi manipulate, stivuite, depozitate sau transportate astfel încât să se evite

tensiunile necorespunzătoare sau deteriorările de orice fel şi elementele mari vor avea găuri de

ridicare adecvate sau cârlige încorporate din proiectare. Nici un element nu va fi folosit la lucrări

decât după cele 28 de zile necesare maturării.

Elementele pot fi respinse dacă prezintă unul din următoarele defecte:

a) Margini rupte

b) Crăpături (altele decât cele fine)

c) Reparaţii

d) Armături poziţionate greşit

e) Segregări sau goluri de aer

f) Dimensiuni finale diferite de cele specificate sau indicate în desene

1.6.2.5.2 POZAREA ŞI MONTAREA ELEMENTELOR DIN BETON PREFABRICATE

Elementele din beton prefabricate, cu excepţia cazurilor când există alte specificaţii, vor fi

pozate şi îmbinate cu mortar de ciment raport de 1:3 la aceeaşi linie şi nivel cu cele indicate în

desene, fiecare unitate fiind presată ferm în poziţie şi îmbinările realizate odată cu execuţia lucrării.

În cazul în care elementele sunt supuse presiunii interioare sau exterioare a apei, îmbinările

vor fi etanşe la presiune.

1.6.2.6 ÎMBINĂRI LA STRUCTURI DIN BETON – VEZI ŞI SECŢIUNEA “ÎMBINĂRI ÎN CONSTRUCŢII”

Există două clasificări ale îmbinărilor la structurile din beton:

Rosturi de dilatare

Rosturi de lucru

Specificaţia este după cum urmează:

1.6.2.7 ROSTURI DE DILATARE

Rosturile de dilatare sunt prevăzute pentru dilatare, contracţie sau flexibilitate. Au fost

detaliate în această Specificaţie şi în desene. Toate rosturile de dilatare trebuie să fie etanşe.

Contractorul se va asigura că nu există aderenţă între cele două laturi din beton ale rostului

şi că nu pătrund resturi în rosturi.

O bandă de izolaţie va fi încorporată în toate rosturile de expansiune şi de contracţie pentru

a preveni aderenţa între materialul de etanşare a rostului şi materialul de umplutură în cazul

rosturilor de expansiune şi stratul din beton de bază în cazul rosturilor de contracţie.

Toţi adezivii folosiţi la un anumit rost vor fi compatibili chimic unul cu celălalt şi cu mediul

înconjurător de contact.

1.6.2.7.1 ROSTURI DE LUCRU

Rosturile de lucru sunt prevăzute pentru confortul construcţie şi, în anumite cazuri, pentru a

ajuta la controlul fisurilor de contracţie. În cazul în care poziţia rosturilor de lucru nu este indicată în

desene, ea poate fi propusă de Contractor astfel încât să corespundă metodelor de lucru.

Rosturile de lucru trebuie să fie monolite şi ermetice.

Prezentarea tehnologiilor de lucru pentru proiectarea detaliată a rosturilor de lucru va fi în

conformitate cu următoarele referinţe.

Oriunde este practicabil, vor fi introduse şipci din lemn de formă trapezoidală în suprafaţa

frontală a betonului nefinisat la rosturile de lucru şi retrase mai târziu, pentru a forma o îmbinare

continuă în coadă-de-rândunică. Suprafaţa betonului turnat anterior la rosturile de lucru trebuie să

fie curată şi uscată şi laptele de ciment şi crusta trebuie complet îndepărtate până la capetele

agregatului grosier înainte ca betonul adiacent să fie turnat; oriunde este practicabil, agregatul

expus va fi finisat cu o perie de sârmă sau cu un jet de apă când betonul este încă proaspăt.

Betonul deteriorat va fi îndepărtat înainte de turnarea betonului alăturat. La rosturile de lucru

orizontale, primul strat de beton nou nu va depăşi 150 mm adâncime şi o atenţie specială va fi

acordată prevenirii pierderii pastei fine din partea inferioară a noului strat.

Contractorul va include în prezentarea procedurilor de lucru pentru fiecare structură

propunerile detaliate pentru etapele de turnare a betonului şi poziţiile pentru rosturile de lucru

orizontale şi verticale ce nu sunt indicate în desene.

Piesele de direcţionare a apei

Piesele de direcţionare a apelor vor fi fabricate din PVC extrudat sau cauciuc butadien-

nitrilic. Vor fi obţinute de la producători cu experienţă şi vor avea cele mai noi forme şi cel mai nou

aspect adoptat în general în domeniu. Vor fi în conformitate cu tabelul de mai jos.

Proprietate Cauciuc PVCDensitate 1100 kg/m3 (+5 %) 1300 kg/m3 (+5 %)Duritate 60-65 IRHD 70-75 IRHDIndice fluiditate - 42-52Rezistenţa la întindere minim 20 N/mm2 minim 15 N/mm2

Alungire în punctul de rupere

minim 450 % minim 285 %

Absorbţia apei(48 ore imersiune)

maxim 5 % maxim 0,7 %

Grosimea inimii 6 mm 6 mmDimensiune centrală 18 mm 18 mm

Tabel 1-3: Caracteristicile pieselor de direcţionare a apelor la 25° C

Piesele de direcţionare a apelor din cauciuc şi PVC sunt adecvate pentru depozitare,

manipulare, montare şi întreţinere pentru un interval de temperatură cuprins între 0°C şi 50°C.

O atenţie specială va fi acordată prevenirii deteriorării pieselor de direcţionare a apelor. Piesele de

direcţionare a apelor vor fi prevăzute cu găuri pentru fixare. Dacă nu sunt prevăzute găuri de fixare,

piesele de direcţionare a apelor nu vor fi fixate cu cuie doar dacă sunt prevăzute cu flanşă

exterioară de prindere.

Piesele de direcţionare a apelor nu vor fi deplasate în timpul turnării betonului care va fi

compactat în jurul lor.

Îmbinarea pieselor de direcţionare a apelor va fi executată în general prin încastrare sau sudare

sau aderenţă şi vor fi respectate recomandările producătorului.

Piesele de direcţionare a apelor vor fi dispuse astfel încât să existe o distanţă minimă de 25 mm

între piesă şi armătură.

a. Benzi de izolaţie

Benzile de izolaţie vor fi din polietilenă, spumă din polietilenă expandată cu structură celulară

închisă în bandă plată sau secţiune centrală solidă, sau alt material aprobat adecvat prevenirii

aderenţei pe termen lung sau scurt între etanşant şi materialul de bază al canelurii de etanşare.

b. Materiale de umplere pentru rosturi de expansiune

Dacă nu există alte indicaţii în desen, materialul de umplere pentru rosturi va fi dop cimentat cu

răşină cu următoarele caracteristici minime:

Densitate 200 kg/m3

Solicitare maximă pentru compresiune 50% din grosimea originală 0,55 N/mm2

Revenire după comprimare 95 %

c. Etanşarea rosturilor

Şanţurile rosturilor de dilatare, contracţie şi de lucru, unde sunt prevăzute, vor fi atent construite

la dimensiunile detaliate sau, în urma aprobării Beneficiarului , conform instrucţiunilor

producătorului.

Contractorul va acorda o atenţie specială ruperii betonului pe marginile şanţului. Şanţurile

pentru rosturile de expansiune pot fi formate prin montarea materialului de umplere pe suprafaţa din

beton şi folosirea unui dispozitiv de tăiere pentru a aduce materialul de umplere la adâncimea

necesară. Şanţurile pentru rosturile de dilataţie pot fi formate cu şabloane prefabricate din PVC sau

lemn cu laturi înclinate pentru a ajuta la îndepărtare.

Înainte de montarea materialelor de etanşare, şanţurile trebuie curăţate atent şi laptele de

ciment şi uleiul trebuie îndepărtate complet printr-o metodă abrazivă. Imediat înainte de etanşarea

şanţurilor, toate resturile libere de la suprafaţă, nisipul şi praful trebuie îndepărtate folosind aer

comprimat şi şanţurile trebuie să fie uscate şi fără apă pluvială colectată etc. pentru a asigura

aderenţă maximă.

Materialele de etanşare trebuie să fie selecţionate în toate cazurile cu atenţie în funcţie de

expunerea la condiţiile de climă şi mediu înconjurător şi, acolo unde este necesar, trebuie să fie

rezistente la biodegradare. Contractorul va furniza Beneficiarului copii ale recomandării

(recomandărilor) şi garanţiei (garanţiilor) scrise de producător cu privire la compatibilitatea

produsului (produselor) pentru fiecare structură şi pentru metodele de montare.

Acolo unde este necesar, pe durata amorsării şi etanşării vor fi aplicate benzi adezive de

mascare pentru protejarea suprafeţei din beton pe fiecare latură a îmbinării. Banda adezivă trebuie

desprinsă apoi cu atenţie după etanşarea îmbinării pentru a lăsa marginile etanşării netede.

d. Bandă de izolaţie pentru rosturi de dilatare şi îmbinări culisante

Rosturile de dilatare etanşate cu materiale de etanşare pe bază de polisulfuri nu vor avea feţele din

beton vopsite cu vopsea bituminoasă din cauza reactivităţii. În asemenea cazuri, banda de

etanşare va fi obţinută prin folosirea unei benzi din polietilenă sau a unei membrane din plastic.

Îmbinările culisante vor fi formate prin aplicarea în două straturi a unei membrane din plastic

aprobate, grosime 1 mm.

1.6.2.8 LUCRĂRI DE REPARAŢIE PENTRU STRUCTURI DIN BETON

Dacă sunt necesare lucrări de reparaţie a betonului (suprafeţe, găuri, crăpături minore, margini

etc.), Contractorul va informa Inginerul în scris. Lucrările de reparaţie vor fi în conformitate cu

Standardele; o Prezentare a tehnologiei de lucru va fi înaintată Beneficiarului spre aprobare.

1.7 STRUCTURI DIN OŢEL


Normele pertinente STAS 438/1-89 şi specificaţiile indicate în următoarea secţiune

vor fi valabile pentru toate structurile din oţel. Specificaţiile vor avea prioritate faţă de

normele STAS 438/1-89.

Contractorului îi revine întreaga responsabilitate de a se asigura că rezistenţa

materialelor folosite se încadrează în limitele admise.

Provenienţa fiecărui material va fi făcută cunoscută Beneficiarului înainte de

începerea lucrării şi în eventualitatea unor modificări.

Contractorul va pune la dispoziţia Beneficiarului certificări ale rezultatelor verificărilor

materialelor efectuate în conformitate cu DIN EN 10204.

Inginerul îşi rezervă dreptul de a da dispoziţii Contractorului în vederea efectuării de

verificări suplimentare ale materialelor pe cheltuiala Contractorului în orice moment.

Contractorul va asigura muncitori, dispozitive, echipament şi toate elementele

necesare pentru efectuarea verificărilor precum şi verificările deja efectuate şi va da

Beneficiarului posibilitatea să participe la verificări.

Contractorul va pregăti toate desenele de execuţie necesare, desenele de

asamblare, desenele tehnice de montaj etc. şi calculele pentru lucrări şi va înainta

toate aceste documente Beneficiarului spre aprobare. Această aprobare nu îl

degrevează pe Contractor de responsabilitatea lui privind lucrările de construcţie.

Înainte de începerea lucrării, Contractorul va înainta un document care să certifice

că este în posesia unui „certificat de calificare în sudură” pentru structurile din oţel.

1.7.2 MATERIALE

1.7.2.1 MATERIALE PENTRU LUCRĂRI DE CONSTRUCŢII DIN OŢEL

Proprietăţile oţelului pentru elemente individuale de construcţie vor fi alese în conformitate cu

standardul – „Oţel beton, Specificaţii privind calitatea”. Calitatea oţelului va fi verificată prin

certificatul producătorului.

În general, pentru lucrările pentru construcţii din oţel se vor respecta prevederile STAS 908-90,

STAS 1946-80, STAS 2028-80, STAS 2029-80, STAS 3480-80, STAS 6482/2-80, STAS 6482/3-80

si STAS 438/1-89. Alte tipuri de oţel pot fi folosite doar după verificări atente ale proprietăţilor

tehnologice şi acceptarea lor de către Inginer.

1.7.2.2 MATERIALE PENTRU PLACARE

Toate materialele vor fi în conformitate cu SR. Certificarea calităţii va fi înaintată Beneficiarului prin

prezentarea certificatelor de calitate.

Toate elementele din oţel vor fi galvanizate fie prin galvanizare la cald sau prin acoperire metalică

cu un strat de zinc aplicat prin pulverizare (greutatea minimă a stratului de zinc 275 g/m2). Toate

elementele din oţel vor fi galvanizate în starea finală, ex. fără sudare suplimentară, perforare sau

tăiere.

Pot fi folosite doar profiluri din tablă metalică de înaltă calitate cu margini netede. Calitatea minimă

pentru placarea cu tablă din oţel aprobată este OB 37 în conformitate cu STAS 438/1-89. Grosimea

peretelui depinde de solicitare, dar trebuie să fie minim 0,75 mm. Toate placările cu tablă din oţel

trebuie să aibă protecţie anticorozivă.

Exteriorul placării cu tablă din oţel va fi acoperit cu un strat din material plastic PVC colorat.

Interiorul placării cu tablă de oţel va fi vopsit cu vopsea emailată colorată. Culorile vor fi alese de

Inginer după prezentarea mostrelor. Placările cu tablă din oţel vor fi folosite doar cu permisiunea

expresă a Beneficiarului deoarece vor fi preferate materialele neferoase.

Profilurile din aluminiu extrudat trebuie să se conformeze SR, tabla şi banda din aluminiu trebuie să

fie în conformitate cu SR.

În cazul în care elementele din aluminiu sunt construite într-o carcasă înainte ca lucrarea la carcasă

să se fi încheiat, suprafaţa elementelor trebuie protejată pentru a nu fi deteriorată. Va fi folosită o

folie PVC pentru protejarea suprafeţei.

Dacă diferite materiale intră în contact, trebuie să se asigure că nu apare coroziunea de contact

sau alte efecte nefavorabile.

Elementele de îmbinare cum ar fi şuruburile trebuie să fie anticorozive. În combinaţie cu aluminiul

trebuie să fie din oţel crom-nichel.

Toate materialele de acoperire trebuie să fie capabile să reziste condiţiilor climatice ale zonei. Vor fi

furnizate certificate relevante de performanţă.

1.7.2.3 EXECUŢIA LUCRĂRII

1.7.2.3.1 LUCRĂRI PENTRU STRUCTURI DIN OŢEL

Contractorul va fi singurul responsabil pentru exactitatea tuturor dimensiunilor relevante ale

structurii.

Toate îmbinările şi racordările vor fi făcute prin sudare sau cu şuruburi.

Toleranţele pentru structura din oţel trebuie să fie în conformitate cu cele pentru celelalte părţi ale

construcţiei. O atenţie deosebită trebuie acordată condiţiilor de îmbinare pentru elementele faţadei.

Lungimea şi deviaţiile unghiulare permise vor fi conforme standardului STAS 2300-88.

O atenţie deosebită trebuie acordată efectelor fluctuaţiei de temperatură asupra structurii din oţel.

Contractorul va realiza toate rosturile de expansiune necesare. Vor fi prevăzute coloane duble

pentru a permite mişcarea.

Vor fi folosite elemente de reazem (contravântuiri şi pereţi de fronton) care să reziste sarcinilor

mobile şi să asigure stabilitatea construcţiei

O atenţie specială va fi acordată limitării deviaţiilor pentru structura din oţel.

Deviaţia maximă a grinzilor cu ferme, grinzilor de planşeu şi a grinzilor de armătură nu va depăşi

1/300 din întindere. Pentru grinzile cu ferme, deviaţia apărută din cauza sarcinii permanente trebuie

compensată prin supraînălţare. Deviaţia maximă a căpriorilor şi grinzilor nu trebuie să fie mai mică

de 1/400 din întindere.

Vor fi aplicate solicitările proiectate pentru clădiri şi cele specificate în Specificaţiile Generale ale

Proiectului.

1.7.2.3.2 PLACARE

Placarea va fi executată acordând o mare atenţie tuturor părţilor care nu mai sunt accesibile după

construire. Materialele folosite vor fi neferoase.

Elementele pereţilor vor fi panouri de tip sandwich cu o grosime minimă de 6 cm, din tablă

trapezoidală izolată sau panouri cu falţ, izolate.

Acoperişul structurilor va fi din tablă trapezoidală în partea inferioară a grinzii şi plăci de izolaţie

formate în partea de jos a grinzii.

Toate materialele de izolare vor fi clasa A neinflamabile. În măsura în care este posibil, ruperile de

puncte termică vor fi evitate.

Valoarea K a panourilor izolate va fi de 0,5 W/m2,°C.

Toate elementele de fixare vor fi şuruburi din oţel inoxidabil rezistente la coroziune.

Căptuşirea suprafeţei exterioare precum şi a tuturor marginilor exterioare va fi rezistentă la

abraziune şi la radiaţii UV.

Placarea exterioară va avea un sistem de protecţie multistrat constând dintr-un strat de aderenţă ce

va fi aplicat pe suprafaţa din oţel galvanizat sau suprafaţa de aluminiu. Un prim strat epoxi-

poliamidic de 150 microni va fi aplicat pe ambele feţe ale placării, un strat de finisare rezistent la

coroziune şi un alt strat de răşină polimerică de minim 125 microni pe suprafaţa exterioară expusă

condiţiilor meteorologice. Ultimul strat, care va fi special modificat şi pigmentat pentru a obţine una

dintre culorile din gama standard, va fi aplicat după tratamentul cu răşină epoxidică pentru aderenţă

al stratului anterior.

Rosturile de expansiune între elementele individuale trebuie să fie dimensionate corespunzător şi

să se facă cu profiluri de etanşare elastice.

Apa din acoperiş şi umezeala de condens vor fi prevenite prin mijloace structurale.

Deviaţia maximă a placărilor nu trebuie să depăşească 1/300 din întindere.

1.8 LUCRĂRI DE CONSTRUIRE ŞI DE FINISARE


Standardele româneşti relevante, standardele pertinente internaţionale şi

următoarele specificaţii sunt valabile pentru lucrările de construcţie şi finisare.

Specificaţiile au prioritate în faţa standardelor.

Contractorul este singurul răspunzător pentru obţinerea proprietăţilor cerute pentru

structuri în limitele admise.

Provenienţa materialelor şi a părţilor individuale precum şi descrierile detaliate vor fi

aduse la cunoştinţa Beneficiarului înainte de montare pentru a fi aprobate de

acesta.

Desenele finale de proiectare vor fi predate Beneficiarului înainte de instalare pentru

a fi aprobate de acesta.

Inginerul îşi rezervă dreptul de a cere Contractorului efectuarea de verificări ale

calităţii în orice moment şi pe cheltuiala Contractorului.

1.8.2 ZIDĂRIE DIN CĂRĂMIDĂ ŞI BLOCURI UŞOARE

1.8.2.1 MATERIALE

Cărămizile şi blocurile din argilă, cărămizile din silicat de calciu şi cărămizile şi blocurile din beton

vor fi în conformitate cu cerinţele relevante ale standardelor.

Toate cărămizile de la exterior expuse privirii vor fi în mod obişnuit cărămizi aparente cu excepţia

cazurilor când există alte specificaţii. Toate cărămizile şi blocurile cu aspect uniform vor fi de

acelaşi tip şi calitate, obţinute de la un singur producător şi vor fi comandate şi livrate într-un singur

lot sau în cât mai puţine loturi posibil.

Mostre din fiecare tip de cărămidă şi bloc ce vor fi folosite la lucrări vor fi înaintate Beneficiarului

spre aprobare.

Cărămizile şi blocurile, acolo unde este posibil, vor fi zimţate sau crenelate acolo unde urmează să

se aplice tencuială.


Dacă nu există alte specificaţii, pereţii din cărămidă şi blocurile uşoare vor fi proiectate şi construite

în conformitate cu recomandările SR.

Mortar pentru lucrări de zidărie din cărămidă şi blocuri uşoare:

Cimentul va fi ciment obişnuit de tip Portland. Varul va fi var gras stins sau var semi-stins. Nisipul

va fi nisip natural curat fără argilă sau peliculă de argilă peste granule sau va fi din piatră naturală

spartă de o calitate aprobată.

Apa folosită pentru amestecul de mortar va avea aceeaşi provenienţă ca şi apa folosită pentru

beton.

Pentru lucrările de zidărie cu cărămidă şi blocuri uşoare se va folosi mortar în conformitate cu

cerinţele de statică. Deasupra nivelului solului va fi prevăzut un strat impermeabil cu excepţia

cazurilor când există alte specificaţii sau dispoziţii din partea Beneficiarului .

Cimentul şi varul vor fi depozitate pe şantier într-o structură perfect uscată şi vor fi folosite în

ordinea livrării. Cimentul şi varul afectate de umezeală nu vor fi folosite la lucrări.

Acolo unde este aprobat de Inginer, pot fi folosiţi plastifianţi sau ciment de zidărie patentat ca

alternativă la varul din mortar. În acest caz, proporţiile amestecului se vor baza pe instrucţiunile

producătorului, însă numai cu aprobarea Beneficiarului .

Toate lucrările de construcţie de zidărie din cărămidă şi blocuri uşoare de sub nivelul stratului

impermeabil vor fi executate folosind mortar de ciment.

Îmbinări în lucrările de zidărie cu cărămidă şi blocuri uşoare:

Îmbinările vor fi efectuate cu precizie şi spaţiile orizontale dintre cărămizi nu vor fi mai mari de 12

mm sau mai mici de 9 mm.

Faţa exterioară a zidăriei din cărămidă va fi finisată cu îmbinări verticale adânci de 3 mm formate

înainte ca mortarul să fie aşezat.

Lucrările de zidărie din cărămidă şi blocuri pentru suprafeţele interne care nu sunt tencuite vor fi

finisate cu un rost umplut odată cu execuţia lucrării.

Îmbinările pentru lucrările de zidărie sau blocuri uşoare care vor fi tencuite vor fi curăţate prin

răzuire până la o adâncime de 5 - 10 mm.

Rosturile de separaţie vor fi formate prin inserarea unui material de umplere aprobat, de 10 mm

grosime. După 4 săptămâni de la montarea cărămizilor, materialul de umplere va fi curăţat prin

răzuire până la o adâncime de 20 mm şi îmbinările vor fi realizate cu mortar.

1.8.3 TENCUIREA PEREŢILOR ŞI A TAVANULUI

1.8.3.1 MATERIALE

Materialele pentru tencuirea la interior, inclusiv cimentul, varul, agregatele, apa, aditivii, gips-

cartonul şi plasa metalică vor fi în conformitate cu SR, exceptând cazurile când există alte

specificaţii.

În funcţie de utilizarea lor, tencuielile vor fi selectate corespunzător, de exemplu:

Tencuieli pereţi exteriori

Tencuieli pereţi interiori

Tencuieli hidroizolante

Tencuieli pentru camere cu umiditate etc.


Tencuieli interioare:

Lucrările de tencuire vor fi executate în conformitate cu recomandările SR şi cerinţele inerente

folosirii camerei ce va fi tencuită.

Compuşii patentaţi ai tencuielii, acolo unde este permis, vor fi folosiţi în strictă conformitate cu

instrucţiunile producătorului, aprobaţi de Inginer înainte de tencuire.

Tencuieli exterioare:

Cu excepţia cazurilor când există alte specificaţii, lucrările de tencuire vor fi executate în

conformitate cu recomandările NE 001-96. O atenţie specială va fi acordată în selectarea tipurilor

de tencuieli în funcţie de condiţiile de mediu.

Pentru tencuieli exterioare de izolaţie termică, va fi folosit un sistem de tencuire aprobat (STO sau

similar), constând din 6 cm Styrofoam (spumă albastră de polistiren extrudat) lipită de zidăria din

cărămidă exterioară; plasă de armare din material plastic în pat de mortar, strat de tencuială de

finisare colorat de 3 mm (culoarea la cererea Clientului).

1.8.4 CĂPTUŞIREA SUPRAFEŢELOR DIN BETON

1.8.4.1 MATERIALE

Dacă sunt necesare straturi de acoperire pentru suprafeţele din beton, aceste straturi vor fi potrivite

scopului şi vor avea certificată capacitatea de a rezista expunerii la condiţiile ambientale. Straturile

de acoperire va fi aprobate de Inginer. Contractorul va obţine o garanţie din partea producătorului

pentru durata minimă de viaţă presupusă pentru fiecare tip de strat de acoperire.

Contractorul va prezenta mostrele şi specificaţiile complete împreună cu o listă cu referinţe pentru

toate materialele. Documentaţia de testare va proveni de la un laborator independent agrementat şi

de dată recentă.

Depozitarea şi manipularea se vor face în strictă conformitate cu instrucţiunile producătorului. Data

fabricării şi data de expirare vor fi înregistrate pentru fiecare lot cumpărat.

Stratul de acoperire va etanşa betonul împotriva pătrunderii clorurilor, acizilor, uleiului etc. conform

cerinţelor din Cartea Construcţiei.

Stratul de acoperire de protecţie va fi uşor de reparat şi re-aplicat.

Sistemul de protecţie va fi epoxi-poliuretanic aplicat în 3 straturi cu o grosime totală a stratului uscat

de minim 300 microni.

Stratul de acoperire va avea o rezistenţă la smulgere între straturi şi faţă de suprafaţa din beton de

minim 1,5 N/mm2 şi nu va depăşi rezistenţa stratului de beton inferior.


După ce materialele au fost aprobate de Inginer, Contractorul va prezenta recomandările detaliate

şi specifice ale producătorului privind procedurile şi metodele de lucru aplicabile, inclusiv cerinţele

de pregătire a stratului suport, limitele privind condiţiile ambientale pe durata lucrărilor, unelte

recomandate şi perioada specificată de maturare înainte de expunerea la acţiunea apei sau a altor

agenţi.

Straturile de acoperire vor fi aplicate în strictă conformitate cu aceste recomandări. Lucrările de

acoperire nu vor fi executate până ce un panou de probă nu a fost executat în conformitate cu

recomandările şi aprobat de Inginer. Panoul de probă va fi folosit ca standard în funcţie de care vor

fi evaluate lucrările.

Următoarele cerinţe minime se vor aplica acolo unde nu există nici o altă dispoziţie:

Toate suprafeţele vor fi curate înainte şi în timpul aplicării tratamentului de protecţie

dacă nu există alte specificaţii.

Lucrările nu vor fi executate la o temperatură a suprafeţei mai mică de 5 °C peste

temperatura punctului de rouă, dacă nu există alte specificaţii.

Suprafaţa va fi pregătită prin curăţare prin sablare, cu jet de abur, jet de apă sau

pistol de curăţare pentru a îndepărta toată murdăria, grăsimea, vopseaua sau alte

substanţe contaminante şi orice cojire a suprafeţei, straturi slabe de suprafaţă sau

laptele de ciment şi pentru a deschide suflurile.

Materialul de umplere pentru suprafaţă, adecvat tipului de strat de acoperire folosit,

va fi aplicat peste porii de suprafaţă, sufluri sau alte pete izolate sau defecte ale

suprafeţei pentru a obţine o suprafaţă corespunzătoare tratamentului ulterior.

Structurile existente, instalaţiile mecanice, electrice şi alte elemente aflate în apropierea zonei de

lucru vor fi protejate corespunzător pe durata lucrărilor de acoperire.



Inspectarea vizuală a operaţiunilor de curăţare şi pregătire a suprafeţei.

Inspectarea vizuală a fiecărui strat de căptuşire.

Înregistrarea numărului lotului de material şi a consumului per m2, pentru fiecare

secţiune de control.

Verificarea grosimii specificate de strat uscat, prin prelevarea de mostre prin tăiere în

cinci locuri pentru fiecare tip de strat de acoperire şi verificarea lor în laborator.

Locaţia mostrelor va fi decisă de Inginer. Grosimea de strat uscat a întregului sistem

de acoperire va fi cuprinsă între +20 % şi -10 % din grosimea specificată.

Verificarea rezistenţei la smulgere specificată prin teste de smulgere. Rezistenţa la

smulgere va fi măsurată la un element cu diametrul 50 mm supus testului de

smulgere sub o tensiune mărită uniform în conformitate cu standardul relevant. Vor fi

efectuate cinci teste de verificare a rezistenţei la smulgere pentru fiecare secţiune de

control de maxim 100 m2. Dacă unul din rezultatele testului este sub nivelul minim

cerut, secţiunea de control nu va fi aprobată şi va fi re-căptuşită în acord cu

Inginerul.

Înregistrarea temperaturilor ambientale şi ale suprafeţei, a umidităţii relative a

mediului şi a umidităţii suprafeţei în fiecare zi înainte de începerea acoperirii, din

două în două ore pe durata acoperirii şi până când suprafaţa este rezistentă la

umiditate conform specificaţiilor producătorului.

1.8.5 ÎMPREJMUIRE ŞI PORŢI

Obiectul acestei specificaţii îl constituie livrarea şi montarea elementelor de împrejmuire şi a porţilor

de intrare în locaţiile indicate în Specificaţiile Generale ale Proiectului.

1.8.5.1 ÎMPREJMUIREA

Gardurile au 2 m înălţime. În plus, sunt ataşate etriere dreptunghiulare, cu 3 rânduri de sârmă

ghimpată legată de aceştia. În principiu, gardurile vor înconjura toată zona ce urmează să fie

protejată. Stâlpii şi elementele de sprijinire vor fi din oţel galvanizat la cald şi acoperite cu un strat

PVC pentru a asigura protecţia împotriva coroziunii.

Stâlpii vor fi aşezaţi la o distanţă maximă de 3 m, elementele de susţinere vor fi amplasate

corespunzător dar la o distanţă minimă de punctele de plecare, de terminare şi colţuri. Sârma

pretensionată pentru planul orizontal va fi rezistentă la coroziune (galvanizată la cald şi căptuşire

PVC) şi va fi montată orizontal la o distanţă maximă de 50 cm.

Plasa pentru gard va fi din sârmă galvanizată la cald şi căptuşită PVC, culoare: verde. Lărgimea

ochiului de plasă va fi de 50 mm, sârmă din oţel cu diametrul minim 3,8 mm. Stâlpii vor fi îngropaţi

în beton clasa B15, adâncimea fundaţiei 1 m, diametrul minim al fundaţiei 0,4 m.

1.8.5.2 PORŢI

Toate porţile vor fi cu două canaturi, distanţa între stâlpii porţii va fi de 5 m. Porţile sunt din oţel

galvanizat la cald. Ca şi în cazul gardului, porţile vor fi prevăzute în partea superioară cu etriere

dreptunghiulare, între acestea fiind legate 3 rânduri de sârmă ghimpată. Porţile vor fi acoperite cu

plasă de sârmă de acelaşi tip ca cea folosită pentru garduri.

Porţile vor fi prinse cu balamale ajustabile galvanizate, în plus, canaturile vor fi prevăzute cu

încuietori care se pot încuia în blocul de ancoraj din beton pentru a menţine poziţia canatului.

Toate canaturile vor fi prevăzute cu lacăt destinat pentru regim de lucru greu, sistemul de cheie

folosit va fi aprobat de Angajator. Mecanismul de închidere va fi de tip cilindric.

Vor fi respectate standardele SR.

2 SPECIFICAŢII TEHNICE PENTRU LUCRĂRI MECANICE

2.1 SPECIFICAŢII MECANICE GENERALE

2.1.1 PREAMBUL

Prezentele specificatii nu trebuiesc interpretate ca restrictive. Ele reprezintă cerintele minime care trebuie îndeplinite .Orice similar sau superior calitativ va putea fi acceptat cu conditia respectării functionalitătilor cerute sistemului.

2.1.2 STANDARDE

Lucrările mecanice trebuie construite şi testate potrivit următoarelor, standarde, reguli şi reglementări (“=standarde”):

ISO Organizaţia Internaţională pentru Standardizare

AISI Institutul american pentru fier şi oţel

ANSI Institutul naţional american pentru standardizare

ASTM Societatea americană pentru testarea materialelor

AWWAAsociaţia americană a uzinelor de apă

EN Standarde europene

DIN Organizaţia germană de standardizare

DWA Asociaţia germană pentru apă uzată şi deşeuri ( anterior ATV)

DVWG Asociaţia germană pentru gaz şi apă

BS Standarde britanice

ASRO Asociaţia pentru standardizare română.

Standardele naţionale echivalente standardelor menţionate mai sus pot fi folosite dacă Contractorul poate demonstra echivalenţa completă sau superioritatea standardului aplicat la nivel naţional. Beneficiarul are dreptul să respingă standardele propuse în caz de incertitudine.

2.1.2.1 LISTA REGLEMENTĂRILOR, NORMATIVELOR ŞI STANDARDELOR APLICABILE

In sensul celor mentionate anterior se vor avea în vedere standardele romanesti mentionate mai jos. Lista nu este exhaustiva. Toate materialele şi lucrările se vor baza pe standardele nationale aplicabile, în vigoare la data contractului. Daca nu exista standarde nationale relevante aplicabile, Antreprenorul va utiliza standarde străine aplicabile (EU-DIN, BS etc.) caz în care va ataşa documentaţiei lucrării norma respectivă, împreuna cu traducerea autorizata în limba română.

Lucrările mecanice trebuie construite şi testate potrivit următoarelor, standarde, reguli şi reglementări (“=standarde”):

ISO Organizaţia Internaţională pentru Standardizare

AISI Institutul american pentru fier şi oţel

ANSI Institutul naţional american pentru standardizare

ASTM Societatea americană pentru testarea materialelor

AWWAAsociaţia americană a uzinelor de apă

EN Standarde europene

DIN Organizaţia germană de standardizare

DWA Asociaţia germană pentru apă uzată şi deşeuri ( anterior ATV)

DVWG Asociaţia germană pentru gaz şi apă

BS Standarde britanice

ASRO Asociaţia pentru standardizare română.

Standardele naţionale echivalente standardelor menţionate mai sus pot fi folosite dacă Contractorul poate demonstra echivalenţa completă sau superioritatea standardului aplicat la nivel naţional. Beneficiarul are dreptul să respingă standardele propuse în caz de incertitudine.

2.1.2.2 LISTA STANDARDELOR LEGISLAŢIEI, NORMELOR ŞI STANDARDELOR APLICABILE

In sensul celor mentionate anterior se vor avea în vedere standardele romanesti mentionate mai jos. Lista nu este exhaustiva. Toate materialele şi lucrările se vor baza pe standardele nationale aplicabile, în vigoare la data contractului. Daca nu exista standarde nationale relevante aplicabile,

Antreprenorul va utiliza standarde străine aplicabile (EU-DIN, BS etc.) caz în care va ataşa documentaţiei lucrării norma respectivă, împreuna cu traducerea autorizata în limba română.

Legi,Hotărâri de Guvern, Ordine

Legea 10-1995Legea privind calitatea în construcţii, cu modificările şi completările ulterioare.

Legea 50/1991Autorizarea lucrărilor de constructii, cu modificările şi completările ulterioare

Legea 319/2006 Legea privind protectia şi sănătatea muncii

HG766/1997, republicata în 2008

Aprobarea unor regulamente privind calitatea în constructii

HG 273/1994Regulamentul de receptie a lucrărilor de constructii şi instalatii aferente acestora

HG 728/1994Regulamentul privind certificarea calitătii produselor folosite în constructii

HG 925/1995Regulamentul de verificare şi expertizare tehnica de calitate a proiectelor, a executiei şi a constructiilor pentru investitii din fonduri publice.

HG 300/2006Cerintele minime de securitate şi sănătate pentru santierele temporare sau mobile

Ordin MLPAT 9/N/1993 Regulamentul privind protectia şi igiena muncii în constructii

Ordin MI 381/1993 şi Ordin MLPAT 7/N/1993

Norme generale de prevenire şi stingere a incendiilor

Ordin 1485/2008 al ISCProcedura pentru evaluarea laboratoarelor de analiza şi încercări în constructii în vederea autorizării

Ordin 777/2003 al ISCÎndrumător pentru atestarea tehnico profesionala a specialistilor cu activitate în constructii

Normative

P 118 -1999 Normativ de siguranta la foc a constructiilor

C 16-1984Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de constructii şi a instalatiilor aferente

I22-1999Normativ pentru proiectarea şi executarea conductelor de aductiune şi de alimentare cu apa şi canalizare ale localitătilor

I 9-1994 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalatiilor sanitare

I 14-1976Normativ pentru protectia contra coroziunii a construcţiilor metalice îngropate.

NP 036-1999Normativ de reabilitare a lucrărilor hidro-edilitare din localitătile urbane

GP 043-1999Ghid privind proiectarea, executia şi exploatarea sistemelor de apa şi canalizare utilizând conducte din PVC şi polietilena.

C 56-2002Normativ pentru verificarea calitătii şi receptia lucrărilor de instalatii aferente constructiilor

C 149-1987Instructiuni tehnice privind procedeele de remediere a defectelor pentru elementele de beton şi beton armat.

U 6-1978 Normativ privind lucrul utilajelor de construcţii pe timp friguros

ST 010-1997

Specificaţie tehnică privind calitatea de performanţă ale echipamentelor pentru lucrări de fundaţii, pentru asigurarea calităţii construcţiilor, a protecţiei vieţii şi sănătăţii, sigurantei în exploatare şi a protecţiei mediului.

Standarde Romania

SR 10898:2005 Alimentări cu apă şi canalizări. Terminologie.

STAS 3061-74 Hidraulica. Terminologie, simboluri şi unităti de măsura

SR GHID ISO/CEI 99: 2010

Vocabular international de metrologie. Concepte fundamentale şi generale în termeni asociati(VIM)

SR 6819:1997;

SR 6819:1997/C1:1997

Alimentari cu apa. Aductiuni. Studii, prescriptii de proiectare şi de executie.

STAS 6054-77Teren de fundare. Adâncimea maxima de înghet. Zonarea teritoriului RSR.

SR 8591:1997 Reţele edilitare subterane. Condiţii de amplasare.

SR 4163-1:1995Alimentari cu apa. Retele de distributie. Prescriptii fundamentale de proiectare.

STAS 4273-83 Constructii hidrotehnice. Încadrarea în clase de importanta.

SR 4163-2:1996 Alimentari cu apa. Retele de distributie. Prescriptii de calcul.

SR 4163-3:1996Alimentari cu apa. Retele de distributie. Prescriptii de executie şi exploatare.

SR 1343-1:2006Alimentari cu apa . Determinarea cantitătilor de apa potabila pentru localităti.

STAS 3051-1991Sisteme de canalizare. Canale ale retelelor exterioare de canalizare. Prescriptii fundamentale de proiectare.

SR 1846-1:2006Canalizări exterioare. Prescriptii de proiectare. Partea 1: Determinarea debitelor de ape uzate de canalizare.

SR 1846-2:2007Canalizări exterioare. Prescriptii de proiectare. Partea 2: Determinarea debitelor de ape meteorice.

SR EN 805: 2000Alimentări cu apă. Condiţii pentru sistemele şi componentele exterioare clădirilor.

STAS 2250-73Elemente pentru conducte. Presiuni nominale, presiuni de încercare şi presiuni de lucru maxime admisibile.

SR EN 752-4:2008 Retele de canalizare din exteriorul clădirilor. Partea 4: Dimensionare hidraulica şi consideratii referitoare la mediu.

SR EN 1295-1: 2002Calculul de rezistenta mecanica a retelelor îngropate sub diverse conditii de încărcare. Partea 1: Conditii generale.

SR ENV 1401-3:2002Sisteme îngropate de tevi de materiale plastice pentru scurgeri şi canalizări, fără presiune. Policlorura de vinil neplastifiată (PVC-U). Partea a 3-a: Ghid pentru instalare.

SR EN 12889: 2000Executia fără transee şi încercarea racordurilor şi retelelor de canalizare.

STAS 12594-87 Canalizări. Statii de pompare. Prescriptii de proiectare.

STAS 2308-81Alimentari cu apă şi canalizări. Capace şi rame pentru cămine de vizitare.

STAS 9570/1-89 Marcarea şi reperarea retelelor de conducte şi cabluri în localităti.

STAS 7335-3/86Protecţia contra coroziunii a construcţiilor metalice îngropate. Izolarea exterioara cu bitum a conductelor din otel

STAS 7335-7/87,8/85,9/88

Protecţia contra coroziunii a construcţiilor metalice îngropate

SR 7335-6:1998Protejarea conductelor la subtraversări de râuri şi la treceri prin cămine.

SR ISO 3864-1:2009Simboluri grafice. Culori şi semne de securitate.Partea1: Principii de proiectare pentru semnele de securitate în locurile de munca şi zonele publice.

SR ISO 3864-3:2009Simboluri grafice. Culori şi semne de securitate.Partea3: Principii de proiectare simboluri grafice utilizate în semnele de securitate.

SR 1848-1: 2008Siguranţa circulaţiei. Indicatoare şi mijloace de semnalizare rutiere. Clasificare, simboluri şi amplasare.

SR EN 22768-1:1995Tolerante generale. Partea 1:Tolerante pentru dimensiuni liniare şi unghiulare fără indicarea tolerantelor individuale

SR EN 22768-2:1995Tolerante generale. Partea 2:Tolerante geometrice pentru elemente fără indicarea tolerantelor individuale.

SR EN 10020:2003 Definirea şi clasificarea mărcilor de otel.

SR EN 10293:2005 Oteluri turnate pentru utilizări generale.

SR EN 10088-1:2005 Oteluri inoxidabile. Partea 1: Lista otelurilor inoxidabile.

SR EN 10025-1:2005Produse laminate la cald din oteluri pentru constructii.

Partea 1: Conditii tehnice generale de livrare.

SR EN 10029 :2005Table de otel laminate la cald, cu grosimi mai mari sau egale cu 3 mm. Tolerante la dimensiuni, de forma şi masa.

SR EN 10025-3:2004Produse laminate la cald din oteluri de constructii. Partea a 3-a: Conditii tehnice de livrare pentru oteluri de constructii sudabile cu granulatie fina în stare normalizata/laminare normalizata.

SR EN 10025-5:2005 Produse laminate la cald din oteluri pentru constructii. Partea 5: Conditii tehnice de livrare pentru oteluri de constructii cu

rezistenta îmbunătătita la coroziunea atmosferica.

SR EN 10210-1:2006Profile cave finisate la cald pentru constructii, din oteluri de constructie nealiate şi cu granulatie fina. Partea 1: Conditii tehnice de livrare.

SR EN 10210-2:2006Profile cave finisate la cald pentru constructii, din oteluri de constructie nealiate şi cu granulatie fina. Partea a 2-a: Dimensiuni, tolerante la dimensiuni şi caracteristici ale profilului.

SR EN 10210-2:2006/AC:2007

Profile cave finisate la cald pentru constructii, din oteluri de constructie nealiate şi cu granulatie fina. Partea a 2-a: Dimensiuni, tolerante la dimensiuni şi caracteristici ale profilului.

SR EN ISO 898-1:2009

Caracteristici mecanice ale elementelor de asamblare executate din otel carbon şi otel aliat. Partea 1: Suruburi partial şi complet filetate şi prezoane de calasa de calitate specificata. Filete cu pas normal şi filete cu pas fin.

SR EN ISO 898-5:2002

Caracteristici mecanice ale elementelor de asamblare executate din otel carbon şi otel aliat. Partea 5: Stifturi filetate şi elemente de asamblare filetate similare care nu sunt supuse eforturilor de tractiune.

SR EN ISO 898-6:2002Caracteristici mecanice ale elementelor de asamblare executate din otel carbon şi otel aliat. Partea 6 Piulite cu sarcini de proba indicate. Filete cu pas fin.:

SR ISO 5996:2000Armaturi industriale din fonta. Robinete de închidere cu sertar Pn

2.5,Pn 4, Pn 6, Pn 10, Pn 16. Dimensiuni principale.

SR EN 1074-6: 2009Robinetărie pentru alimentare cu apa. Conditii de functionare şi verificări specifice. Partea 6:Hidranti.

STAS 10933/1-94Armaturi industriale din fonta şi otel. Robinete cu clapa fluture. Conditii speciale de calitate.

STAS 8589-70 Culori conventionale pentru identificarea conductelor care transporta fluide în instalatii terestre şi navale.

SR 13354: 1996Manometre, vacuummetre şi mono-vacuummetre înregistratoare cu element elastic.

SR 3589-8: 1994Manometre, vacuummetre şi mono-vacuummetre înregistratoare cu element elastic. Verificări de receptie.

SR EN ISO 6603-1:2001Materiale plastice. Determinarea comportării la soc prin perforare a materialelor plastice rigide. Partea 1: Încercarea la soc instrumental.

SR EN ISO 6603-2: 2001Materiale plastice . Determinarea comportării la soc prin perforare a materialelor plastice rigide. Partea 1: Încercarea la soc neinstrumental.

SR EN ISO 179-1: 2001Materiale plastice . Determinarea proprietătilor la soc Charpy. Partea 1: Încercarea neinstrumentala la soc.

SR EN ISO 179-2: 2002 Materiale plastice . Determinarea proprietătilor la soc Charpy.

Partea 2: Încercarea instrumentala la soc.

SR EN ISO 4589-3: 2000Materiale plastice. Determinarea comportării la foc cu ajutorul indice lui de oxigen. Partea 3 :Încercarea la temperatura ridicata.

SR EN 12842: 2004Racorduri de fonta ductila pentru sisteme de canalizare de PVC sau PE. Conditii şi metode de încercare.

SR EN 1759-1: 2005Flanse şi asamblările lor. Flanse rotunde pentru tevi, robinete, racorduri şi accesorii, desemnate Class. Partea 1: Flanse de otel NPS ½ până la 24.

SR EN 14525: 2005

Racorduri intermediare pentru flanse şi mansoane cu tolerante mari din fonta ductila destinate a fi utilizare la conducte din diferite materiale :fonta ductila, fonta cenusie, otel, PVC, PE,fibre de ciment.

SR EN ISO 1461:2002Acoperiri termice de zinc pe piese fabricate din fonta şi otel. Specificatii şi metode de încercare

SR EN 10220:2003: Tevi de otel sudate şi fără sudura. Dimensiuni şi mase liniare

SR EN 10300:2006Tevi şi racorduri de otel pentru conducte subterane şi imersate. Materiale de bitum pentru acoperiri exterioare aplicate la cald

SR EN 13157:2004Instalatii de ridicat. Securitate. Echipament de ridicat cu actionare manuala.

SR EN ISO 9001:2008 Sisteme de management al calitătii. Cerinte.

SR EN ISO 9001:2008/AC:2009

Sisteme de management al calitătii. Cerinte.

Standarde DIN

DIN 4045 Glosar cu termeni ape uzate.

DIN 19525 Îndepărtarea apei uzate; Ghid de proiectare.

DIN 4050 Planuri finale pentru sisteme publice de canalizare.

DIN 19543Condiţii generale pentru rosturi la conductele de canalizare şi drenaj.

DIN 4033Canale şi conducte pentru ape uzate, Cod de practică pentru construcţii.

DIN 1997 Dispozitive de închidere în sistemul de drenaj pentru clădiri.

DIN 4284 Guri de scurgere cu sifon detaşabil.

Standarde ISO

ISO 4227-1:2007Sisteme de conducte din plastic pentru alimentari cu apa - Conducte din polietilena (PE) şi fitinguri. Partea 1:Generalităti.

ISO 4227-2:2007Sisteme de conducte din plastic pentru alimentari cu apa - Conducte din polietilena (PE) şi fitinguri. Partea 2:Conducte.

ISO 1431-1:2004/Amd 1:2009

Cauciuc vulcanizat sau termoplastic. Rezistenta la fisurare datorita actiunii ozonului. Partea 1 :Încercare de deformare statica.

ISO 12162 Rezistenta la variaţie pe termen lung a presiunii interioare

Lucrările similare vor fi întotdeauna executate potrivit doar unuia dintre standardele menţionate (coroborarea standardelor nu este permisă pentru lucrări şi echipamente similare). Contractorul va menţiona pentru fiecare lucrare şi echipament standardul exact (de ex. EN 805) pe care îl va aplica.

Toate echipamentele aferente lucrărilor vor fi livrate şi marcate conform CE potrivit Directivei UE 98/37/AT.

2.2 LUCRĂRI LA REŢEAUA DE CANALIZARE

2.2.1 CERINŢE GENERALE

Această secţiune a Specificaţiilor acoperă toate lucrările cu privire la furnizarea şi livrarea tuturor conductelor.

Materialele conductelor pentru canalizare vor fi PVC sau PEID, în funcţie de diametru si de sistemul de canalizare folosit (gravitational sau sub presiune), după cum sunt definite in cele ce urmeaza.

Materialele folosite (tevi, armături, flanse) vor avea caracteristicile prevăzute în standarde si se vor verifica dacă corespund tehnic si calitativ prevederilor proiectului . Se va verifica starea sudurilor, a flanselor, functionarea pompelor , armăturilor si aparatelor.

Antreprenorul va asigura toate conductele, fitingurile, vanele şi alte materiale necesare, după cum este indicat în desene şi după cum este cerut pentru executarea corespunzătoare a Lucrărilor.

Dacă este necesară furnizarea de către Contractant a unor conducte, vane, fitinguri sau alte materiale suplimentare, acestea vor respecta aceste Specificaţii.

2.2.2 CONDUCTE DIN PVC (POLICLORURĂ DE VINIL)

2.2.2.1 MATERIALE

Toate conductele şi fitingurile vor fi furnizate de către producători aprobaţi. Clasele conductelor vor fi conform cu precizările din desene sau din Specificaţii. Lungimea nominală a conductelor va fi de minim 4,0 m şi maxim 6,0 m.

Dacă sunt necesare coturi, se vor utiliza coturi pre-formate, cu razele dorite. Nu este permisă realizarea la cald a coturilor pe şantier.

Fitingurile şi tronsoanele de conductă vor fi furnizate cu cap drept şi mufa. Dacă conductele trebuie tăiate la o lungime anumită, acestea vor fi tăiate perpendicular pe axul conductei. Bavurile de la tăiere vor fi înlăturate cu un cuţit. Cepul şi mufa vor fi curate fără noroi sau nisip şi inelul va fi amplasat corect în canal. Pe capătul drept al conductei, înainte de inserarea acestuia în mufă, se va aplica un lubrifiant recomandat de producătorul tuburilor

Conductele din PVC cu diametrul DN 400 mm sau mai mare vor avea o rigiditate minimă de 8000 N/m2 (clasa CR8).

Toate îmbinările vor fi de tip uscat cu mufă şi inel de cauciuc EPDM.

Pentru conductele din PVC piesele de racord vor fi teuri din PVC. In cazul când acestea nu se pot folosi piesele de racord vor fi de tip sa la curbura necesara a colectorului, cu decuparea acestuia, prinderea făcându-se cu răsini speciale recomandate de producător.

2.2.2.2 POZAREA ŞI ÎMBINAREA CONDUCTELOR

Imediat înainte de pozare, fiecare conductă şi fiting vor fi examinate în interior şi exterior pentru depistarea eventualelor defecte şi se vor curăţa praful şi impurităţile. Se vor păstra curate pe durata pozării.

Este necesară realizarea unui pat perfect neted pentru conducte. Zonele lărgite ale santului, în zona îmbinărilor tuburilor, după cum sunt descrise anterior, vor fi excavate în baza şi pereţii tranşeei.

Toate tuburile vor fi pozate cu atenţie, câte o bucată, pe aliniamentul şi la înclinaţia date prin proiect. Conductele nu vor fi, în nici un caz, aruncate în tranşee. Coborârea lor se va realiza manual sau cu ajutorul frânghiilor.

Conductele de dimensiuni mici şi medii pot fi manipulate manual cu sau fără ajutorul unor dispozitive ajutătoare. Conductele mari care sunt manevrate cu ajutorul macaralelor sau scripeţilor permit deplasarea în plan orizontal în timp ce sunt suspendate, eliminând astfel atingerea ori frecarea cu solul.

Conductele de dimensiuni mari necesită utilizarea unui dispozitiv special de tragere. Dacă este posibil, conductele vor fi pozate în linii drepte, dar pot fi necesare curburi cu raze mari şi acestea vor fi obţinute prin devieri la îmbinări. Dacă nu se specifică altfel, aceste devieri nu vor depăşi 3º (trei grade) pentru conductele cu diametre de până la 250 mm şi 2º (două grade) pentru conductele cu diametre mai mari.

Dacă nu se poate realiza o schimbare de direcţie prin devierea la îmbinări a conductelor drepte obişnuite, se pot utiliza coturi prefabricate. Amplasările aproximative ale acestor coturi sunt indicate în desenele contractului şi poziţiile lor exacte vor fi determinate pe şantier.

Conductele care functionează gravitational vor fi pozate consecutiv în linie dreapta între 2 cămine de vizitare . Trecerea prin peretii căminelor se va asigura cu ajutorul pieselor de trecere speciale furnizate de producătorul tubului.

Toate conductele şi căminele vor fi pozate şi construite conform desenelor, cu următoarele toleranţe,daca nu se stabileste altfel:

deviaţia maximă permisă la cota radierului nu va depăşi 2,0 cm intre doua cămine;

aliniamentul şi amplasarea în plan nu vor devia cu mai mult de 20 cm. Deplasarea axială a conductelor la intrarea şi la ieşirea din cămin nu va depăşi 2 cm.

La sfârşitul fiecărei zi de lucru şi după ce este finalizat un tronson, capetele deschise ale conductelor vor fi etanşate pentru a preveni pătrunderea impurităţilor în interior .

Costurile tuturor îmbinărilor şi fitingurilor vor fi incluse în costurile unitare pentru furnizarea şi pozarea conductelor.

Înainte de îmbinarea unei conducte noi la una pozată deja în tranşee, se va instala a doua garnitură pe capătul liber al cuplajului montat pe conductă, în maniera descrisă mai sus. Noua conductă, cu cuplajul de îmbinare montat, va fi coborâtă în tranşee, iar capătul liber al acesteia, curăţat şi lubrifiat este introdus în capătul liber al cuplajului de pe conducta deja amplasată. Apoi, conducta este deplasată până când capătul atinge inelul distanţier central.

În momentul în care fiecare conductă este amplasată în poziţia sa finală şi este îmbinată, tranşeea va fi umplută, lăsând doar îmbinările neacoperite. Materialele utilizate pentru umplere şi compactarea lor vor fi în conformitate cu desenele şi cu cerinţele Specificaţiilor. Îmbinările vor rămâne neacoperite până după efectuarea testelor de presiune.

La subtraversări de râuri cu conducte de canalizare, în jurul conductelor va fi turnat beton de Clasa C16/20 armat cu oţel beton OB 37 şi PC 52. Grosimea stratului de beton va fi de 25 cm deoparte şi de alta a conductei de canalizare.

Amplasamentele precise ale racordurilor pentru case vor fi stabilite pe şantier. Locurile de amplasare a racordurilor vor fi indicate în desenele contractului orientativ. Fiecare casă va fi prevăzută cu un racord la colectorul de canalizare. Contractantul este responsabil pentru indicarea amplasamentelor precise ale acestor racorduri pentru case în Cartea construcţiei (desene “as-built”).

Racordurile la consumatori vor avea o adâncime minimă a radierului de 1,30 m la limita de proprietate. Acestea vor avea o pantă minimă de 2%.

Racordurile la consumatori vor fi realizate fie în căminele amplasate pe colectorul stradal, fie direct în colectorul de canalizare.

În cazul racordărilor în cămine, căminul va fi realizat astfel incit sa permită accesul pentru întretinere, dacă diferenţa dintre radierul căminului şi radierul racordurilor este mai mare de 1 m.

În cazul racordării directe la colector, racordurile vor fi realizate utilizând fitinguri T din acelasi material cu conducta (PVC). Îmbinările pieselor de legătura vor fi de tip uscat cu mufă şi inel de cauciuc EPDM.

Toate schimbările de direcţie se vor realiza cu fitinguri corespunzătoare (coturi). Fitingurile vor fi cu garnituri din cauciuc, aşa cum s-a menţionat mai sus pentru tipul de conducte utilizate. Nu vor fi permise racordurile cu adeziv.

Racordurile se vor executa până la limita de proprietate. Capătul racordului de pe proprietate va fi etanşat cu un dop.

2.2.2.3 MANIPULAREA, TRANSPORTUL ŞI DEPOZITAREA CONDUCTELOR

Datorită proprietătilor fizice suprafata tevilor se poate deteriora cu usurintă . Pentru evitarea acestui fenomen, este necesar ca tevile să fie manipulate, transportate şi depozitate cu precautie .

Transportul, manipularea şi depozitarea conductelor şi a accesoriilor pentru îmbinare se va face cu vehicule adecvate, încărcate şi descărcate sub supravegherea atentă. Pe durata transportului, conductele nu vor depăşi lungimea vehiculului şi vor fi legate între ele pentru a elimina balansarea lor.

Tuburile vor fi transportate numai cu mijloace de transport prevăzute cu platforme . Tevile transportate trebuie fixate de platforma mijlocului de transport, în asa fel ca acestea să nu lunece şi să nu fie deteriorate .

Când conductele sunt transportate una în interiorul celeilalte, se va acorda atenţie ca:

conductele să fie curate;

să fie asigurată acoperirea capetelor libere;

conductele din stratul inferior să nu fie încărcate cu sarcini care ar putea să le deterioreze sau deformeze;

Conductele vor fi manipulate cu mare atenţie la încărcare şi descărcare. Se va evita manipularea brutală a conductelor. Târârea conductelor pe sol nu este permisă.

Pe durata transportului, conductele nu se vor sprijini pe îmbinări, pe elementele metalice ale vehiculelor sau pe alte părţi unde ar putea apărea o sarcină concentrată datorată greutăţii conductei sau şocurilor produse de vehicul.

Manipularea tevilor se poate face manual când dimensiunile tevilor şi greutatea lor o permit, sau cu ajutorul utilajelor de ridicat, motostivuitor, macara, etc.

Pentru evitarea deteriorării tevilor în cazul manipulării cu ajutorul utilajelor, se vor utiliza sufe de ridicare din material textil.

Se va evita manipularea brutală a conductelor, în special la temperaturi scăzute.

Contractantul va avea grijă pentru a preveni deteriorarea conductelor pe durata coborârii în tranşee, a pozării şi îmbinării.

La stivuire stiva de tuburi nu va depăşi înălţimea de depozitare de 2 m. Nu se permite depozitarea peste tuburi a altor materiale.

Conductele vor fi depozitate în zone ferite de lumina directă a soarelui şi în conformitate cu recomandările producătorului. La depozitarea pe şantier, terenul va fi neted, fără pietre. Depozitarea se face pe sortimente, în locuri special amenajate, avându-se grija sa nu fie puse în contact cu substante chimice agresive pentru materialul conductei sau cu materiale abrazive.

Pentru depozitarea pe termen lung la temperatura ambientală medie, se va lua în considerare înălţimea stivelor pentru a evita deformarea posibilă a diametrelor conductei. Se recomandă o înălţime maximă a stivelor de 1 m. Pe timpul stocării se vor lua măsuri astfel încât conductele să nu fie deteriorate. Toate conductele trebuie protejate împotriva contactelor cu materiale deteriorate: combustibil de motor, solvenţi sau alte lichide similare. Nu sunt admise zgârieturi sau striatiuni cu o adâncime mai mare de 10% din grosimea peretelui conductei.

2.2.3 ARMĂTURI, POMPE ŞI ACCESORII

2.2.3.1 VANE CU SERTAR PANĂ

Vanele sertar vor fi destinate reţelelor de apă şi vor fi fabricate conform ISO 7259. Vor avea corp cu circulaţie directă şi pana acoperită cu elastomer.

Vor avea două flanşe, în conformitate cu ISO 7005 partea 2. Contractantul va prezenta un certificat de calitate prin care să dovedească faptul că vanele au fost încercate conform ISO 9003, EN 29003 şi din care să rezulte presiunile şi mediul în care a fost făcută încercarea. De asemenea, Contractantul va asigura accesul Angajatorului în fabrica producătoare de vane pentru ca acesta să poată verifica vanele montate şi să participe la teste.

Furnizorul va pune la dispoziţie un certificat de probe care să confirme faptul ca vanele au fost testate şi au rezistat la presiunea de încercare conform ISO 5208.

Pentru dimensiunile DN50 - DN300, vanele cu sertar vor avea corpul şi pana din fontă ductilă şi şurub din oţel inoxidabil cu piuliţă din bronz.

Corpul vanei va avea o acoperire interioară şi exterioară epoxidică rezistentă,ingrosime de minim 250 microni. Pentru robinetii de bransament, vanele vor fi din fontă cu filet interior-exterior.

Toate vanele cu sertar vor fi destinate unei presiuni PN10, dacă nu este altfel specificat. Dimensiunile vanelor vor fi aceleaşi cu dimensiunile conductelor în care sunt montate, dacă nu este altfel specificat în desene .

Axul vanei va fi de tip neascendent şi filetat astfel încât să închidă vana la rotirea în sensul acelor de ceas. Direcţia de închidere va fi marcată clar pe pe roata de manevră, după caz. Toate vanele cu sertar vor putea fi închise şi deschise manual la o presiune maximă de 16 bar. Toate vanele vor putea fi acţionate manual în condiţiile de exploatare, de un singur om, şi vor avea montate reductoare, dacă este necesar.

Pentru fiecare vană se vor asigura o roată sau o cheie de manevră, şi tija de manevra extensibila, unde este cazul.

2.2.3.2 VANE CU SERTAR CUTIT

Vanele sertar vor fi destinate reţelelor de canalizare şi vor fi dotate cu flanse conform ISO 7005-2. Vor avea corpul din fonta cenusie GG-25 conform DIN 1691.

Toate vanele vor fi livrate împreună cu contraflanşe, garnituri, şuruburi şi piuliţe.

Tija va fi ascendenta şi împreuna cu sertarul cutit,suruburile şi piulitele vor fi fabricate din otel inox clasa AISI 316. Furnizorul va pune la dispoziţie un certificat de probe care să confirme faptul ca vanele au fost testate şi au rezistat la presiunea de încercare conform ISO 5208.

Corpul vanei va avea o acoperire interioară şi exterioară poliesterica / epoxidică rezistentă la radiatiile UV, min 150 microni.

Toate vanele cu sertar vor fi destinate unei presiuni ISO PN10, dacă nu este altfel specificat. Dimensiunile vanelor vor fi aceleaşi cu dimensiunile conductelor în care sunt montate, dacă nu este altfel specificat în desene.

Axul vanei va fi de tip ascendent şi filetat astfel încât să închidă vana la rotirea în sensul acelor de ceas. Direcţia de închidere va fi marcată clar pe capacul vanei sau pe roata de manevră, după caz.

Pentru fiecare vană se vor asigura o roată sau o cheie de manevră, şi tija de manevra extensibila, unde este cazul.

2.2.3.3 VANE DE REŢINERE CU CLAPET

Vanele de retinere cu clapet cu suport elastic vor fi destinate utilizării în reţelele de canalizare, vor respecta DIN 3202, vor fi în constructie cu doua flanse conform ISO 7005-2. Vor avea corpul din fonta ductila GGG-50 conform DIN 1693.

Toate vanele vor fi livrate împreună cu contraflanşe, garnituri, şuruburi şi piuliţe.

Articulatia împreuna cu tija,suruburile şi piulitele vor fi fabricate din otel inox clasa AISI 316. Furnizorul va pune la dispoziţie un certificat de probe care să confirme faptul ca vanele au fost testate şi au rezistat la presiunea de încercare conform ISO 5208.

Corpul vanei va avea o acoperire interioară şi exterioară poliesterica / epoxidică .

Discul cu scaun elastic va fi confectionat din EPDM cu insertie metalica conform EN 10113 sau echivalent.

Toate vanele de retinere vor fi destinate unei presiuni ISO PN10, dacă nu este altfel specificat. Dimensiunile vanelor vor fi aceleaşi cu dimensiunile conductelor în care sunt montate, dacă nu este altfel specificat în desene.

2.2.3.4 VANE DE AERISIRE CINETICĂ

Ventilele de aerisire pentru retelele de canalizare vor fi automate, cu dublu sens, cu orificiu de dimensiuni mari, dispozitiv de golire pentru îndepărtarea apei uzate în exces .

Vanele vor avea presiunea de lucru 0.2- 16 bar, corp din otel DIN st.37, flansa conform ISO 7005-2, mecanismul interior inclusiv flotorul va fi confectionat din otel inox clasa AISI 316

Corpul vanei va avea o acoperire interioară şi exterioară poliesterica. Garniturile vor fi din EPDM.

2.2.3.5 POMPE DE APĂ UZATĂ CU TOCĂTOR

Staţiile de pompare vor fi executate in una din variantele prezentate in desenele din vol. 5 si vor indeplini recomandarile din capitolul 3, secţiunea 1 din prezenta documentatie.

Statiile vor fi echipate cu instalaţii mecanice, hidraulice, electrice, şi de automatizare care sa permită funcţionarea automatizata în condiţii de eficienta şi siguranţa maxime. Vor fi prevăzute toate facilităţile necesare pentru montarea şi demontarea facila şi în deplina siguranţa a echipamentelor.

Electropompele de apa uzata ce se vor folosi în statiile de pompare cu cameră umedă din reteaua de canalizare vor fi dotate cu sistem tocător pentru a asigura pomparea apei uzate brute.

Pompele vor fi instalate imersat pe auto-cuplaj cu bare de ghidare (se va furniza sistemul complet de ghidare şi fixare pe radierul statiei de pompe).

Pompele vor avea carcasa din fonta conform EN -JL-1030, inelul tocător din otel inox clasa DIN W. 1.4301, iar protectia va fi asigurata prin vopsea epoxy în doua straturi.

2.2.3.6 ECHIPAMENT DE TOCARE A MATERIILOR GROSIERE

Tocătoarele vor fi montate în reteaua de canalizare în statiile de pompe ape uzate sau înaintea acestora, după caz. Acestea vor fi capabile să fărâmiţeze pietre, beţe,haine, plastice, cauciucuri,si alte materiale care pot ajunge accidental în retea, fără a se bloca. Vor avea un sistem automat de detectare a încărcării si, în pericol de a se bloca vor inversa automat fluxul pentru a nu bloca motorul.

Ele vor trebui sa se poată monta direct pe conducta (in-line) sau pe ghidaje la intrarea conductei în statia de pompare. Vor fi echipate cu dublu tambur (partea activa) tamburii fiind confectionati din otel înalt aliat montati pe doi arbori hexagonali ce se rotesc în sens invers.

Înăltimea tocătorului, exclusiv motorul de actionare, nu trebuie sa depăsească 1500 mm.

2.2.3.7 SUPORŢI CONDUCTE ŞI VANE

Se vor aplica specificatiile din cap. 2.3.2.

2.2.3.8 STATII DE POMPARE CU SEPARARE DE SOLIDE

Staţiile de pompare pot fi structuri din PEID cu perete dublu de tip „fagure” compatibile pentru instalarea în soluri cu pânză freatica aproape de suprafata si care, în cazul deteriorarii unuia dintre pereti, sa rămână in continuare etanse, pentru evitarea infiltratiilor. Acestea vor fi sub forma de bazin circular îngropat. Staţiile de pompare se vor realiza sub forma de staţie cu camera uscată

echipata cu sistemul de pompare cu separare de solide, sistem ce are marele avantaj al unui consum de energie semnificativ mai redus.

Întreaga staţia de pompe va fi realizata conform proiectului detaliat întocmit de către Antreprenor.

Fundaţia structurii va fi realizata conform proiectului de fundaţii al Antreprenorului.

Fundarea si montarea pompelor se va face ţinând cont de detaliile puse la dispoziţie de către furnizorul pompelor selecţionat de către Antreprenor.

Lucrările de construcţie vor începe cu lucrările de epuizment pentru scăderea nivelului apei subterane la minim 0,50 m sub nivelul fundaţiei, daca este cazul.

Pentru accesul in bazin se prevăd chepenguri din confecţii metalice, securizate împotriva intruziunii. Finisajele interioare cuprind tencuieli impermeabile speciale iar cele exterioare constau in tencuieli simple pe porţiunea supraterană. Pentru asigurarea ventilării naturale se vor prevedea grile de ventilaţie metalice si tubulaturi conform planselor desenate. Accesul la instalaţiile hidraulice, mecanice sau electrice precum si la utilajele de pompare se va face prin intermediul unei platforme intermediare si a scărilor metalice incorporate.

2.2.3.9 CAPACE ŞI CONFECŢII METALICE PENTRU CĂMINE DE VIZITARE

Se vor aplica specificatiile din cap. 2.3.8.

2.2.4 TESTAREA CONDUCTELOR

După ce pozarea şi îmbinarea unei secţiuni de conductă (definită ca lungimea conductei între două cămine adiacente) s-au finalizat, această secţiune va fi inspectată şi testată în conformitate cu STAS 3051-91 şi STAS 816-80, sau conform unor versiuni îmbunătăţite ale acestor STAS-uri.

Înainte de testarea oricărui tronson, Contractantul se va asigura că aceasta este ancorată adecvat şi că şocurile din coturi, ramificaţii sau din capetele conductelor sunt transmise solului sau unei ancorări temporare corespunzătoare. Capetele deschise vor fi închise cu dopuri sau capace.

Racordurile vor fi închise la capete cu dopuri.

Canalizările gravitaţionale vor fi testate de Contractant înainte de demararea turnării betonului sau a umpluturii, altele decât cele necesare pentru stabilitatea pe durata testului.

Cotele, aliniamentele, înclinaţiile şi dimensiunile canalizărilor vor fi examinate conform proiectului.

Îmbinările vor rămâne expuse, iar umplutura nu se va realiza la un nivel mai mare decât cel al radierul conductei până când toate inspecţiile şi testele nu au fost finalizate .

Se vor efectua următoarele inspectări şi testări:

inspectarea vizuală în care Inginerul va verifica panta, direcţia, linia, aspectul suprafeţei interioare, adâncimea şi îmbinarea corectă;

proba de etanseitate

test de infiltrare – pentru conducte gravitaţionale, cu excepţia conductelor cu racorduri pentru case;

test de presiune hidraulică – numai pentru conductele sub presiune.

2.2.5 VERIFICAREA LUCRĂRILOR

La canalele nevizitabile se vor verifica aliniamentele.

Se admit următoarele abateri limită faţă de proiect:

- pentru pante 10%- pentru cote 5 cm, fără a se depăşi abaterile admise pentru pante

Este obligatorie efectuarea a cel puţin două verificări de nivelment pe 100 m de traseu.

Conductele cu curgere cu nivel liber se vor proba la etanseitate, conform STAS 3051.

Apa necesară pentru probele de presiune se va prelua din reţeaua publică de apă existentă în apropierea punctului de lucru.

Efectuarea probelor şi umplerea canalului cu apă nu se va începe mai curând de 14 zile după montajul tuburilor. În cazul folosirii cimenturilor cu întărire rapidă, la executarea căminelor, timpul se va reduce corespunzător.

Prima probă de etanşeitate a unui tronson de canal se va face după verificarea planimetrică, de nivelment, de calitate, şi de dimensiuni a lucrărilor executate şi înainte de astuparea tranşeei.

Această probă se va face pe tronsoanele dintre amplasamentele a două cămine succesive, în cazul în care acestea nu sunt încă executate.

Capetele tronsonului de canal supus la proba se vor închide etanş (cu obturatoare pneumatice ).

In capătul amonte al tronsonului de proba va fi prevăzut obturator pneumatic prevăzut cu doua conducte longitudinale pentru efectuarea testului de etanseitate. Printr-un dispozitiv oarecare, tronsonul probat se va umple cu apă la înălţimea de 1,00 m deasupra generatoarei superioare a tubului de la capătul amonte.

Daca se depistează puncte unde se produc pierderi de apă se vor remedia defectele constatate. Tronsonul se va supune apoi unei noi probe.

A două probă de etanşeitate se va face după astuparea tranşeei şi terminarea execuţiei căminelor. Aceasta probă se va face de asemenea pe tronsonul dintre două cămine, dar se va include în probă şi etanşeitatea căminelor.

În acest scop, ieşirile din cămine opuse tronsonului supus la probă, se vor astupa cu obturatoare pneumatice, tronsonul şi căminele de la capete se vor umple cu apă, până la înălţimea indicată mai sus.

Tronsoanele de canal supuse la probă se vor ţine sub presiunea apei timp de 15minute. Pe măsură ce nivelul apei va scădea, apa se va completa cu ajutorul unui vas etalon până la nivelul stabilit. Cantitatea de apă adăugată va indica pierderea de apă din tronsonul respectiv al canalului, pentru tuburi din PVC şi PAFSIN nu se admit pierderi. (conform STAS 3051/90).

In cazul când proba nu reuseste se iau masuri de remediere şi se reface proba.

Apa necesară pentru probele de presiune se va prelua din reţeaua publică de apă existentă în apropierea punctului de lucru.

2.3 RECEPŢIA LUCRĂRILOR

Receptia reprezintă actiunea prin care Beneficiarul accepta şi preia lucrarea, acesta putând fi darea în functiune, certificându-se faptul ca executantul si-a îndeplinit obligatiile conform prevederilor contractuale şi ale documentatiei de executie .

Receptia se face conform Legii nr.10/1995 privind calitatea în constructii, „Regulamentul de receptie a lucrărilor de constructii şi instalatii aferente acestora „ (HG nr. 273/94) şi altor reglementari specifice.

Etapele de realizare a receptiei sunt:

Receptia la terminarea lucrărilor prevăzute în contract;

Receptia finala – după terminarea perioadei de garantie prevăzuta în proiect.

Recepţia lucrărilor de instalaţii sanitare se efectuează în conformitate cu prevederile normativului I9 - 1994 şi a reglementărilor privind calitatea şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente şi anume:

Legea calităţii construcţiilor

Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente, indicativ C 56

Instrucţiuni tehnice pentru efectuarea încercărilor hidraulice şi pneumatice la recipiente, indicativ I 25

Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, indicativ 273/1994

În vederea recepţiei se va urmări dacă executarea lucrărilor s-a făcut în conformitate cu prevederile din proiect, a reglementărilor tehnice privind execuţia lucrărilor aferente, precum şi a instrucţiunilor de montaj ale producătorului de echipamente.

Verificarea se referă atât la elementele de construcţii, cât şi la instalaţiile hidraulice, mecanice, electrice, etc., efectuând–se cu respectarea standardelor în vigoare şi a actelor cu caracter normativ.

La recepţie se verifică şi executarea tuturor lucrărilor accesorii ale conductei.

Se vor avea în vedere în special condiţiile tehnice privind:

Folosirea echipamentelor prevăzute în proiect;

Respectarea traseelor conductelor;

Montarea şi funcţionarea corespunzătoare a armăturilor aferente reţelei şi a accesoriilor;

Rigiditatea fixării elementelor de instalaţii de elementele de construcţii;

Asigurarea dilatării libere a conductelor;

Modul de amplasare a armăturilor şi aparatelor de reglare, măsură şi control şi accesabilitatea acestora;

Echiparea şi funcţionarea corespunzătoare a instalaţiilor pentru stingerea cu apă a incendiilor, conform prevederilor din proiect şi a indicaţiilor producătorului echipamentelor;

Calitatea izolatiilor şi vopsitoriilor;

Aspectul estetic general al instalaţiilor.

Comisia de receptie poate recomanda amânarea receptiei când:

se constata lipsa sau neterminarea unor lucrări ce afectează siguranta în exploatare a lucrărilor din punct de vedere al exigentelor esentiale;

lucrarea prezintă vicii a căror remediere este de durata şi care, daca nu ar fi făcuta, ar diminua considerabil utilitatea ei;

exista în mod justificat dubii cu privire la calitatea lucrărilor şi este nevoie de încercări de orice fel pentru a le clarifica;

se constata lipsa sau neterminarea unor lucrări ce afectează siguranta în exploatare a utilajului, echipamentului şi a instalatiei tehnologice sau capacitatea de productie prevăzuta;

nu au fost respectate conditiile cerute de către organele de avizare abilitate în acest scop.

Comisia de receptie recomanda respingerea receptiei, daca constata vicii care nu pot fi înlăturate şi care, prin natura lor, împiedica realizarea uneia sau a mai multor exigente esentiale, caz în care se impun expertize, reproiectări, refaceri de lucrări etc.

In cazul în care admiterea receptiei se face cu obiectii, în procesul-verbal de receptie se vor indica în mod expres acele lipsuri care trebuie sa fie remediate şi termenul de remediere.

3 SPECIFICAŢII INSTALATII ELECTRICE

3.1 GENERALITĂŢI

Prezenta lucrare descrie lucrările de instalaţii electrice necesare pentru construirea staţiilor de

pompare pentru apă uzată menajeră.

Proiectul a fost elaborat pe baza planurilor de arhitectura precum şi pe baza normativelor şi

standardelor în vigoare.

3.1.1 CONDIŢII TEHNICE Tensiunea de alimentare de la reţeaua de energie electrică este de 3x380/220 5%, 50 Hz.

Forţă: 3x380 V, 50 Hz.

Iluminat general şi prize: 220 V, 50 Hz.

Temperatura de funcţionare 0 - 35 C

Umiditate: 65% 15%.

Execuţia lucrărilor electrice se va face conform planurilor din proiect. Tablourile vor fi închise, cu grad minim de protecţie IP 54.

3.1.2 MATERIALE UTILIZATE

Conductoare FY pentru tensiunea nominală de 500 V şi tensiunea de încercare de 2.000 V, STAS

6865, în tuburi din PVC sau PEL în cazul pozării pe suport combustibil;

În cazul utilizării de materiale şi echipamente din import, acestea vor fi agrementate în conformitate

cu “Regulamentul privind agrementul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente noi în

construcţii”, aprobat prin HG nr.766/1997;

Conductoare Ol - Zn 25 x 4 mm sau FY 10 - IPEY 16 pentru centura interioară de pământare;

Conductoare Ol - Zn 40 x 4 mm şi electrozi Ol - Zn 2”, l = 1,5 m, grosime min. 6 mm pentru priza

de pământ.

3.1.3 EXECUŢIA

Nişele pentru tablourile electrice se vor executa numai după stabilirea exactă a dimensiunilor

tablourilor.

Instalaţiile de racord a consumatorilor din staţiilor de pompare pentru apă uzată menajeră şi

automatizarea şi protecţia lor se vor executa de către furnizorul de echipament conform

instrucţiunilor de montare a utilajelor, cu respectarea normelor în vigoare şi STAS 7132-86.

Instalaţiile electrice pozate pe suporţi combustibili se vor executa cu respectarea prevederilor

prezentului caiet de sarcini şi a prevederilor normativului I 7-02. Intervenţiile la instalaţia electrică

existentă se vor face numai în prezenţa personalului autorizat din partea angajatorului şi cu

anunţarea din timp a eventualelor întreruperi în alimentarea cu energie electrica.

3.1.3.1 DISPOZIŢII GENERALE COMUNE

Pentru realizarea în bune condiţii a tuturor lucrărilor care fac obiectul investiţiei, Contractantul

(antreprenorul sau/şi subantreprenorul) va desfăşura următoarele activităţi:

studierea proiectului pe baza pieselor scrise şi desenate din documentaţie precum şi a

legislaţiei, standardelor şi instrucţiunilor tehnice de execuţie la care se face trimitere,

astfel că până la începerea execuţiei să poată fi clarificate toate lucrările ce urmează a

fi executate;

va sesiza proiectantul în termen legal eventualele neconcordanţe între elementele

grafice şi cifrice sau va prezenta obiecţiuni în vederea rezolvării şi concilierii celor

prezentate.

În timpul execuţiei:

va asigura aprovizionarea ritmică cu materialele şi produsele cuprinse în proiect în

cantităţile şi sortimentele necesare;

va asigura forţa de muncă şi mijloacele de mecanizare ritmic, în concordanţă cu graficul

de execuţie şi termenele parţiale sau finale stabilite;

va respecta cu stricteţe tehnologia de lucru.

Contractantul este obligat să păstreze pe şantier, la punctul de lucru, pe toată perioada de execuţie

şi probelor, întreaga documentaţie pe baza căreia se execută lucrările respective, inclusiv

dispoziţiile de şantier date pe parcurs.

Această documentaţie împreună cu procesele verbale de lucrări ascunse şi documentele CTC care

să ateste calitatea materialelor instalaţiilor, celelalte documente care atestă buna execuţie sau

modificările stipulate de proiectant în urma deplasărilor din teren, vor fi puse la dispoziţia organelor

de îndrumare - control.

Modificările consemnate în caietul de procese verbale vor fi stipulate şi în partea desenată a

documentaţiei, în scopul cunoaşterii de către beneficiar a elementelor reale din teren la punerea în

funcţiune. În caz contrar, Contractantul devine direct răspunzător de eventualele consecinţe

negative cauzate de nerespectarea documentaţiei.

3.1.3.2 CONDIŢII DE RACORD ŞI CONDIŢII DE ALIMENTARE CU ENERGIE ELECTRICĂ

Modul de racordare la reţeaua de distribuţie se stabileşte de către furnizorul de energie electrică.

Repartizarea pe faze şi respectiv pe circuitele de alimentare a receptoarelor electrice trebuie să se

facă astfel încât să se asigure în exploatare o încărcare cât mai echilibrată a acestora.

3.1.3.3 CONDIŢII GENERALE COMUNE PENTRU MATERIALE ŞI ECHIPAMENTE

Caracteristicile generale ale materialelor şi echipamentelor electrice şi modul lor de instalare trebuie

alese astfel încât să fie asigurată funcţionarea în bune condiţii a instalaţiei electrice şi protecţia

utilizatorilor şi bunurilor în condiţiile de utilizare date şi ţinându-se seama de influenţele externe

previzibile.

Toate materialele şi echipamentele utilizate în instalaţiile electrice trebuie să fie agrementate tehnic,

conform Legii 10/1995 privind calitatea în construcţii şi certificate conform Legii protecţiei muncii

90/1996.

Toate materialele şi echipamentele electrice trebuie să corespundă standardelor şi reglementărilor

în vigoare şi să fie instalate şi utilizate în condiţiile prevăzute de acestea. Încadrarea în clase de

combustibilitate a materialelor se va face în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice.

Toate materialele folosite pentru protecţie (tuburi, plinte, canale, etc.), izolare (ecrane), mascare

(plăci, capace, dale, etc.), suporturi (console, poduri, bride, cleme) vor fi incombustibile C0 (CA1)

sau greu combustibile C1 (CA2a) şi (CA2b).

Materialele şi echipamentele electrice se aleg ţinându-se seama de tensiune, curent şi frecvenţă.

Puterea, curentul de scurtcircuit, factorul de putere, regimul de lucru (continuu, intermitent) precum

şi alte caracteristici particulare, vor fi luate de asemenea în consideraţie la alegerea materialelor şi

echipamentelor, conform indicaţiilor producătorilor.

Aparatele şi echipamentele electrice se vor alege cu anumite clase de protecţie împotriva şocurilor

electrice, în funcţie de mijloacele de protecţie aplicate.

Caracteristicile materialelor şi echipamentelor electrice alese în funcţie de influenţele externe,

trebuie să asigure funcţionarea lor corectă cu menţinerea integrităţii lor şi să garanteze prin aceasta

fiabilitatea măsurilor de protecţie împotriva şocurilor electrice în care ele sunt incluse.

Caracteristicile echipamentelor alese trebuie să nu provoace efecte dăunătoare asupra altor

echipamente electrice sau să dăuneze funcţionării sursei de alimentare.

3.1.3.4 CONDIŢII DE AMPLASARE ŞI DE MONTARE A INSTALAŢIILOR ELECTRICE. DISTANŢE MINIME

Nu se admite amplasarea instalaţiilor electrice sub conducte sau utilaje pe care poate să apară

condens. Fac excepţie instalaţiile electrice (tuburi, echipamente electrice, etc.) în execuţie închisă

cu grad de protecţie min. IP 33, realizate din materiale rezistente la astfel de condiţii (de ex. :cabluri

sau cordoane în execuţie grea pentru instalaţii electrice mobile, aparate cu grad de protecţie min. IP

33, în carcasă din material plastic).Trebuie evitată amplasarea instalaţiilor electrice pe trasee

comune cu acelea ale altor instalaţii sau utilaje care ar putea să le pericliteze în funcţionare

normală sau în caz de avarie.

Se interzice amplasarea instalaţiilor electrice în interiorul canalelor de ventilare.

Amplasarea instalaţiilor electrice în structura de rezistenţă a construcţiilor se admite numai în

condiţiile prevăzute în Normativul P 100.

Se interzice montarea directă pe elemente de construcţie din materiale combustibile clasa C3

(CA2c) şi C4 (CA2) a următoarelor: cabluri armate sau nearmate cu sau fără întârziere la

propagarea flăcării (conform PE 107), conductoare electrice neizolate sau cu izolaţie din materiale

combustibile, aparate şi echipamente electrice cu grad de protecţie inferior IP 54.

Aparatele şi echipamentele electrice protejate în carcase metalice cu grad de protecţie min. IP 54

pot fi montate în contact direct cu elemente de construcţie din materiale combustibile.

Montarea pe elemente combustibile a conductelor electrice cu izolaţie normală, a cablurilor fără

întârziere la propagarea flăcării, a tuburilor din materiale plastice şi a aparatelor şi echipamentelor

electrice cu grad de protecţie inferior IP 54, se face interpunând materiale incombustibile între

acestea şi materialul combustibil.

Se pot folosi de exemplu:

straturi de tencuială de min. 1 cm. grosime sau plăci din materiale electroizolante

incombustibile cu grosimea de minimum 0,5 cm, cu o lăţime care depăşeşte cu cel

puţin 3 cm. pe toate laturile, elementul de instalaţie electrică;

elemente de susţinere din materiale incombustibile (de ex. console metalice) care

distanţează elementele de instalaţie electrică la cel puţin 3 cm. faţă de materialul

combustibil. Măsurile pentru evitarea contactului direct cu materialul combustibil se

aplică atât la montarea aparentă cât şi la montarea îngropată, sub tencuială, a

elementelor de instalaţii electrice.

La montare, în cazuri justificate, a elementelor instalaţiilor electrice în elementele de construcţii

executate din materiale combustibile (în pardoseală sau în pereţi), trebuiesc luate măsuri pentru

protejarea acestora prin materiale incombustibile pe toate suprafeţele, faţă de materialul

combustibil (de ex.: conductele electrice se protejează în tuburi metalice). Aceste materiale trebuie

să asigure protecţia împotriva pericolului de propagare a incendiului datorat unei avarii la elementul

de instalaţie electrică.

Conductele electrice, tuburile de protecţie şi barele se amplasează faţă de conductele altor instalaţii

şi faţă de elementele de construcţie, respectându-se distanţele minime din tabelul de mai jos:

DISTANŢE MINIME (1,2) (cm)

Elementul de la care se măsoară distanţa

Conducte bare, tuburi,

(ale aceluiaşi circuit sau din circuite diferite)

Cond. sau inst. cu fluide incombustibile

Cond. sau inst. cu fluide combustibile

Elemente de construcţie

reci

T+40C

calde

T+40C

tra

see

para

lele

inte

rsec

ţii

tra

see

para

lele

inte

rsec

ţii

tra

see

para

lele

inte

rsec

ţii

tra

see

para

lele

inte

rsec

ţii

inco

mbu

st.

com

bust

ibile

Tuburi şi ţevi de protecţie montate:

- aparent în ghene

0 0 5 3 100 50 10 5 0

tub met. 0

PVC3

- sub tencuială, în-globate, etc. 0 0 5 3 20 5 10 5 0

Conducte cu izolaţie şi manta montate:

- aparent

- sub tencuială

0

0

0

0

5

5

3

3

100

20

50

5

10

10

5

5

0

0

3

3

(1) Distanţele minime se măsoară de la suprafeţele exterioare ale conductelor, tuburilor, dozelor.

(2) Distanţele faţă de conducte şi alte elemente ale protecţiei la trăsnet se stabilesc conform norm. I

20.

Conductele, tuburile, etc., se pot dispune pe trasee comune cu traseele altor instalaţii cu condiţia ca

instalaţia electrică să fie dispusă:

deasupra conductelor de apă, canalizare şi de gaze lichefiate (de ex.: butan, propan)

sub conductele de gaze naturale şi sub conductele calde (cu temp. peste +40C).

Conductele electrice şi cablurile care aparţin alimentării de rezervă cu energie electrică (de ex.:

coloane şi circuite electrice pentru alimentarea de rezervă a instalaţiilor electrice pentru iluminatul

de siguranţă), se amplasează pe trasee distincte sau separate antifoc de traseele altor conducte,

cabluri sau bare şi ferite de pericol de incendiu.

Circuitele iluminatului de siguranţă se dispun pe trasee diferite de cele ale iluminatului normal sau

distanţate la cel puţin 10 cm. faţă de traseele acestora. Se admit trasee comune şi nu se normează

distanţa în cazurile în care circuitele iluminatului normal şi ale iluminatului de siguranţă sunt

executate îngropat sub tencuială sau înglobate în beton, dacă pentru protecţia conductelor electrice

se folosesc tuburi metalice sau când circuitele se execută în cabluri armate.

Pe toate porţiunile de traseu pe care nu pot fi respectate prevederile privind ordinea de dispunere a

traseelor sau distanţele minime menţionate mai sus, se iau măsuri constructive de protecţie (de ex.:

prevăzând ecrane sau ţevi pentru a împiedica scurgerea apei, izolaţii termice faţă de conductele

calde, ţevi metalice pentru protecţia faţă de conductele de gaze inflamabile, etc.). Elementele de

protecţie se realizează astfel încât să depăşească cu min. 0,5 m. de o parte şi de alta porţiunea de

traseu pe care are loc dispunerea sau apropierea neregulamentară, în cazul conductelor cu fluide

combustibile şi cu câte 1 m. în cazul conductelor calde.

Se va evita instalarea circuitelor şi cablurilor Tc. în lungul conductelor calde, interzicându-se

instalarea acestora pe suprafeţe calde. De asemenea, se vor evita trasee expuse la umezeală.

Pentru porţiuni reduse ale traseelor apropiate de suprafeţe calde sau la încrucişări cu acestea,

distanţa minimă între circuitele Tc. şi elementele calde trebuie să fie de 12 cm. sau se vor lua

măsuri de izolare termică.

Distanţa între instalaţiile de telecomunicaţii şi cele electrice cu frecvenţa de 50 Hz şi tensiuni până

la 1.000 V, atât în montaj îngropat cât şi în montaj aparent, trebuie să fie de min. 25 cm. cu condiţia

ca izolaţia să fie corespunzătoare şi să nu existe înnădiri la conductoarele electrice pe porţiunea de

paralelism.

Pe trasee comune, circuitele pentru instalaţii Tc. se vor monta sub cele ale instalaţiilor electrice. În

cazul clădirilor de locuit această distanţă se poate reduce până la 15 cm., dacă lungimile de

paralelism nu depăşesc 30 m.

În cazurile în care distanţele menţionate la articolele de mai sus nu pot fi realizate din punct de

vedere tehnic sau duc la soluţii neeconomice, circuitele Tc. se vor executa cu conductoare răsucite

TY bifilare sau trifilare, reducând distanţa la minimum necesar instalării dozelor separate pentru

fiecare instalaţie.

3.1.3.5 CONDIŢII DE TRECERE A CONDUCTELOR, CABLURILOR ŞI TUBURILOR PRIN ELEMENTELE DE CONSTRUCŢIE

Trecerea conductelor electrice prin elemente de construcţie din materiale incombustibile clasa C0

(CA1) se execută în următoarele condiţii: în cazul conductelor electrice instalate în tuburi, nu este

necesară o altă protecţie; fac excepţie traversările prin rosturi de dilataţie, caz în care conductele se

protejează în tub pe porţiunea de trecere (tub în tub); dacă trecerea se face între încăperi cu medii

diferite, tuburile de protecţie se instalează înclinat spre încăperea cu condiţiile cele mai grele;

golurile dintre tub şi elementele de construcţie şi dintre tub şi conductele electrice se umplu cu

masă izolantă.

Trecerea conductelor electrice prin elementele de construcţie din materiale combustibile C1 - C4

(CA2a - CA2d) se face în următoarele condiţii: în cazul conductoarelor izolate libere sau instalate în

tuburi, prin protejarea lor pe porţiunea de trecere prin tuburi (tub în tub) din materiale incombustibile

(metal, etc.) şi etanşând golurile cu materiale incombustibile din clasa C0 (CA1) şi electroizolante

faţă de elementul de construcţie (de ex.: cu vată de sticlă şi ipsos, etc.) şi între tub şi conductele

electrice (de ex.: cu vată de sticlă, azbest, etc.)

Trebuie evitată trecerea cu conducte electrice, tuburi, etc., prin elemente de construcţie care au şi

rol de protecţie la foc sau la explozie. În cazuri de strictă necesitate se admit treceri prin elemente

de construcţie rezistente la foc sau rezistente la explozie, numai cu respectarea simultană a

următoarelor condiţii:

pe porţiunea de trecere, conductele, etc. să nu aibă materiale combustibile C1 - C4

(CA2a - CA2d), cu excepţia izolaţiei conductoarelor.

spaţiile libere din jurul conductelor, tuburilor, etc., inclusiv din jurul celor pozate în

canale, galerii, estacade etc., să fie închise pe porţiunea de trecere, pe toată grosimea

elementului de construcţie, cu materiale incombustibile C0 (CA1), (de ex.: beton,

zidărie) asigurându-se limita de rezistenţă la foc egală cu aceea a elementelor de

construcţie respective.

trecerea cu conducte, tuburi să se facă astfel încât să nu fie posibilă dislocarea unor

porţiuni din elementul de construcţie ca urmare a dilatării elementelor de instalaţie

electrică.

Golurile pentru trecerea cablurilor Tc. prin planşee sau pereţi, vor fi astupate după montarea

cablurilor, cu materiale având structura iniţială, asigurându-se o etanşeitate corespunzătoare pentru

evitarea propagării flăcărilor, trecerii fumului şi a gazelor.

3.1.3.6 CONDIŢII PENTRU LEGĂTURILE ELECTRICE

Legăturile electrice ale conductoarelor sau barelor între ele, la aparate sau la elemente metalice, se

execută prin metode şi mijloace prin care să se asigure realizarea unor contacte electrice cu

rezistenţă de trecere comparabilă cu rezistenţa ohmică a conductoarelor îmbinate, sigure în timp şi

uşor de verificat.

Alegerea metodelor şi mijloacelor de executare a legăturilor electrice se face în funcţie de

materialul şi secţiunea conductoarelor sau barelor şi de caracteristicile mediului.

Legăturile electrice între conductoare izolate pentru îmbinări sau derivaţii se fac numai în

accesoriile special prevăzute în acest scop (doze, cutii de legătură, etc.)

Se interzice executarea legăturilor electrice între conductoare în interiorul tuburilor sau ţevilor de

protecţie, plintelor, golurilor din elementele de construcţie şi trecerilor prin elementele de

construcţie.

Se interzice supunerea legăturilor electrice la eforturi de tracţiune.

Legăturile conductoarelor izolate se acoperă cu material electroizolant (de ex.: tub varniş, bandă

izolantă, capsule izolante) care trebuie să asigure legăturilor acelaşi nivel de izolaţie ca şi izolaţia

conductoarelor.

Legăturile pentru îmbinări sau derivaţii între conductoarele de cupru se fac prin răsucire şi matisare,

prin cleme speciale sau prin presare cu scule şi accesorii corespunzătoare.

Legarea conductoarelor la aparate, echipamente, maşini, elemente metalice se face prin

strângerea mecanică cu şuruburi la secţiuni mai mici de 10 mmp şi direct sau prin intermediul

papucilor sau clemelor speciale, la secţiuni egale cu 10 mmp sau mai mari. La conductoarele care

se leagă la elementele mobile, legăturile se prevăd cu elemente elastice cu suprafeţe striate.

Legăturile electrice realizate prin strângere mecanică, suprafeţele de contact ale conductoarelor şi

barelor se pregătesc înainte de execuţie prin curăţare până la luciu metalic; la conductoarele de

aluminiu curăţirea se face sub vaselină neutră. Suprafeţele curăţate se protejează prin cositorire la

conductoarele multifilare din cupru sau oţel. În încăperile din categoriile de mediu U3, suprafeţele

curăţate la conductoare multifilare şi bare de cupru sau oţel trebuie protejate împotriva coroziunii

prin mijloace adecvate (de ex. prin cositorire).

Legăturile conductoarelor de protecţie se execută în condiţiile prevăzute în STAS 12604/4,5, prin

sudare sau prin înşurubări, cu contrapiuliţe, inele de siguranţă (şaibă elastică) pentru asigurarea

împotriva deşurubării.

3.1.3.7 CONDIŢII DE MARCARE PRIN CULORI A CONDUCTELOR ŞI BARELOR ELECTRICE

Conductele şi barele electrice se marchează prin culori pentru identificarea funcţiunii pe care o

îndeplinesc în circuitul respectiv. Marcarea se face prin culoarea izolaţiei, prin tub izolant colorat

sau prin vopsire.

Se folosesc următoarele culori de marcare:

a) pentru conducte izolate şi cabluri

verde/galben, pentru conducte de protecţie (PE şi PEN);

albastru deschis, pentru conducte neutre (N);

alb sau cenuşiu deschis pentru conducte mediane (M) sau neutre (N);

alte culori decât cele de mai sus (de ex.: roşu, albastru, maro) pentru conducte de fază

sau pol (L1, L2, L3);

se interzice folosirea conductelor cu izolaţie de culoare verde sau galbenă în circuite cu

conducte PE sau PEN.

b) pentru conductoare active neizolate şi bare, în curent alternativ:

roşu, pentru faza L1;

galben, pentru faza L2;

albastru, pentru faza L3;

negru cu dungi albe, cu lăţimea de 10mm la intervale de 10 mm, pentru bare neutre;

alb, cenuşiu sau negru, pentru barele de legare la pământ PE.

La conductoarele neizolate, marcarea se face la capetele conductelor prin culorile specificate mai

sus, aplicate pe lungimea de min.15 cm. pe conductor, după instalarea acestuia.

În întreaga instalaţie electrică dintr-o clădire trebuie menţinută aceeaşi culoare de marcare pentru

conductele ce aparţin aceleaşi faze.

3.1.3.8 CONDIŢII PENTRU MONTAREA TUBURILOR ŞI A ŢEVILOR

Tuburile şi ţevile se pot instala aparent, îngropat, înglobat în elementele de construcţie

incombustibile C0 (CA1) sau în golurile acestora.

Instalarea tuburilor sau ţevilor pe sau în structura de rezistenţă a construcţiilor se admite numai în

condiţiile prevăzute în Normativul P 100.

Tuburile din PVC se pot instala aparent la înălţimi de peste 2 m. de la pardoseală. Pe porţiunile de

traseu expuse la şocuri mecanice şi la înălţimi sub 2m. de la pardoseală, coborârile spre

echipamentele electrice în tuburi din PVC se montează îngropat.

Tuburile metalice instalate aparent şi ţevile metalice instalate aparent sau îngropat în încăperi din

categoria U2 (AD3) sau U3 (AD4) de mediu, se protejează prin vopsire cu vopsea care să le

asigure protecţia în mediul respectiv.

În încăperi în care în tuburi şi ţevi poate pătrunde sau se colecta apă de condensaţie (de ex.

încăperi din categoria U2 (AD3), U3 (AD4) de mediu), tuburile şi ţevile orizontale se montează cu

pantă de 0,5 ... 1% între două doze.

Tuburile şi ţevile se instalează pe trasee verticale sau orizontale. Excepţii se admit numai în

cazurile în care justificat astfel de trasee nu pot fi realizate (de ex.: în casa scării). Se admit trasee

oblice (pe drumul cel mai scurt) şi în cazul tuburilor montate peste planşee sau îngropate în beton

precum şi la traseele golurilor din planşee şi ale golurilor formate în panouri din beton la turnare. Se

admit trasee oblice şi în cazul planşeelor din lemn, dar cu utilizarea obligatorie a tuburilor metalice

pozate aparent.

Se recomandă ca traseele tuburilor orizontale se distanţează la circa 0,3 m de la plafon.

Se evită montarea tuburilor pe pardoseala combustibilă a podurilor. Dacă tuburile se montează

totuşi pe pardoseala combustibilă a podurilor, ele trebuie să fie metalice.

Se evită montarea tuburilor şi ţevilor în exteriorul clădirilor (de ex.: pe suprafeţele exterioare ale

pereţilor). Se admite montarea îngropată a tuburilor în izolaţia teraselor sau a acoperişurilor, cu

condiţia ca dozele să fie instalate în interiorul clădirilor.

Tuburile din PVC montate peste planşee sub pardoseală se protejează contra pericolului de

deteriorare mecanică prin acoperire cu un strat de mortar de ciment cu grosimea min. de 1 cm.

Tuburile şi ţevile montate îngropat într-un şliţ în elementul de construcţie sau sub tencuială se

acoperă cu un strat de tencuială de min.1 cm.

În încăperile din categoriile U2 şi U3 de mediu, îmbinările între tuburi sau ţevi şi racordările cu

accesoriile, la doze, la aparate, la echipamente etc., se execută astfel încât acestea să corespundă

gradului de protecţie impus de categoria de mediu din încăperea respectivă.

În încăperile din categoriile U2 şi U3 de mediu, tuburile şi ţevile metalice montate aparent se

instalează distanţat la min.3 cm. faţă de elementul de construcţie.

Tuburile şi ţevile se fixează pe elementele de construcţie cu accesorii de montare prin care să se

realizeze o prindere sigură în timp (ochiuri de sârmă, copci de ipsos, brăţări, console).

Se prevăd elemente de fixare şi la 10 cm de la capetele tuburilor şi curbelor faţă de doze de aparat,

echipamente şi derivaţii.

Tuburile instalate în cofraje în vederea înglobării în beton se fixează astfel încât în timpul turnării şi

vibrării betonului, să nu îşi modifice poziţia (de ex. se leagă cu sârmă de armătură).

Manipularea şi transportul materialelor cu înveliş de protecţie PVC se face cu grijă, pentru a le feri

de lovituri, zgârieturi, etc. Nu vor fi aruncate, iar deasupra lor nu se vor depozita alte materiale.

Tuburile vor fi aşezate pe dimensiuni şi sortimente şi se vor proteja în timpul verii împotriva razelor

solare sau căldurii artificiale iar în timpul iernii se vor proteja împotriva temperaturilor scăzute,

deoarece izolaţia devine casantă.

Distanţa între punctele de fixare pe porţiunile drepte ale traseului tuburilor şi ţevilor, se stabileşte pe

baza datelor din tabelul de mai jos:

Tipul tubului, ţevii

Distanţa între punctele de fixare, (m)

Montaj aparent Montaj îngropatpe orizontală pe verticală

Tub din material plastic 0,6 ...... 0,8 0,7 ...... 0,9 0,9 ...... 1,1

Tub metalic 1,0 ...... 1,3 1,2 ...... 1,6 1,4 ...... 2,0

Ţeavă din mat. plastic sau metalică 1,5 ...... 3,0 1,5 ...... 3,0 2,0 ...... 4,0

Observaţie: Limitele inferioare ale distanţelor corespund diametrului cel mai mic iar cele superioare,

diametrului cel mai mare, ale tubului sau ţevii.

3.1.3.9 CONDIŢII PENTRU MONTAREA ACCESORIILOR PENTRU TUBURI

Îmbinarea şi curbarea tuburilor şi ţevilor precum şi racordarea lor la doze, aparate, echipamente

sau utilaje electrice, se face cu accesorii corespunzătoare tipului respectiv de tub sau ţeavă,

folosindu-se cu prioritate accesorii prefabricate (mufe, curbe). Acestea se realizează şi se

instalează împreună cu tubul sau ţeava astfel încât să asigure cel puţin rezistenţa mecanică,

izolarea electrică, etanşeitatea, rezistenţa mecanică, izolarea electrică, etanşeitatea, rezistenţa la

coroziune, la căldură, etc., ca şi tuburile şi ţevile respective.

Accesoriile tuburilor şi ţevilor se montează respectându-se condiţiile impuse pentru tuburile şi ţevile

pentru care se folosesc.

În încăperile din clasele U2 (AD3) şi U3 (AD4) îmbinările între tuburi sau ţevi şi racordurile cu

accesoriile la doze, la aparate, la echipamente, se execută astfel încât acestea să corespundă

gradului de protecţie impus de clasele de influenţe externe din încăperea respectivă.

Se evită executarea de îmbinări la tuburile montate îngropat.

Se interzice îmbinarea tuburilor la trecerile prin elementele de construcţie. Excepţie fac trecerile prin

rosturile de dilataţie unde tuburile şi ţevile rigide se întrerup pe lungimea de min. 5 cm. şi se îmbină

prin mufe.

Curbarea tuburilor se execută cu raza inferioară egală cu min. de 5 ... 6 ori diametrul exterior al

tubului la montaj aparent şi egală cu min. de 10 ori diametrul exterior al tubului, la montaj îngropat.

Legături sau derivaţii la conductele electrice montate în tuburi se fac în doze sau cutii de derivaţie.

Dozele şi cutiile de derivaţie se instalează cu prioritate pe suprafeţele verticale ale elementelor de

construcţie.

Se interzice montarea dozelor şi cutiilor de derivaţie pe pardoseala podurilor. Ele se instalează în

încăperile de la ultimul etaj al clădirii sau dacă aceasta nu este posibil, pe pereţii podurilor sau pe

părţile laterale ale grinzilor.

Se interzice instalarea dozelor în încăperi pentru băi, duşuri şi grupuri sanitare în volumele 0,1 şi 2.

Se admite folosirea ca doze de derivaţie a părţilor fixe special prevăzute la corpurile de iluminat,

dacă în ele se pot executa legături electrice în condiţii corespunzătoare (de ex.: socluri fixe pe

tavan prevăzute cu cleme de legătură, etc.)

Ramificarea din traseul principal al unui tub se face prevăzându-se o doză în punctul de ramificaţie.

Doze de tragerea conductelor electrice în tuburi, se prevăd pe trasee drepte, la distanţa de maxim

25 m. şi cu trasee cu cel mult 3 curbe, la distanţa de cel mult 15 m. În cazurile în care distanţele

între doze sunt mai mari, trebuie să se utilizeze tuburi cu diametre mai mari cu o treaptă faţă de

cele necesare conform anexei din Normativul I 7.

Dozele de derivaţie instalate îngropat sub tencuială sau îngropate în beton, se montează în aşa fel

încât capacul lor să se găsească la nivelul suprafeţei elementului de construcţie respectiv.

Dozele şi accesoriile metalice de montaj se protejează contra coroziunii în încăperi din categoria U2

(AD3) şi U3 (AD4) de mediu în aceleaşi condiţii ca şi tuburile şi ţevile pentru care sunt folosite.

La capetele libere ale tuburilor şi ţevilor metalice care intră în corpuri de iluminat sau în

echipamentele electrice, se montează tile pentru protejarea izolaţiei conductelor electrice.

3.1.3.10 CONDIŢII SPECIFICE PENTRU APARATE DE COMUTAŢIE, DE PORNIRE ŞI DE REGLAJ, PENTRU INSTALAŢII ELECTRICE DE FORŢĂ

Aparatele de comandă a conectării şi deconectării instalaţiilor de forţă se aleg şi se montează astfel

încât să întrerupă simultan toate conductele de fază ale circuitului. Se admite şi întreruperea

conductei de nul de lucru numai dacă ea nu este utilizată şi pentru protecţie şi numai dacă

întreruperea ei se realizează simultan cu cea a conductorilor de fază.

Întrerupătoarele se montează astfel încât contactele lor mobile să nu se poată închidă sau deschidă

sub efectul unor vibraţii sau datorită greutăţii proprii a părţilor mobile sau lovirii aparatelor. Montarea

întrerupătorului se va face astfel încât contactele mobile să nu fie sub tensiune atunci când

întrerupătorul este deschis.

3.1.3.11 CONDIŢII SPECIFICE PENTRU SIGURANŢE FUZIBILE ŞI ÎNTRERUPĂTOARE AUTOMATE

Siguranţele fuzibile se folosesc numai cu fuzibile calibrate şi în execuţie închisă. Se interzice

folosirea siguranţelor fuzibile ca aparate de conectare şi deconectare.

Întrerupătoarele automate şi siguranţele automate cu filet se pot utiliza atât pentru separare cât şi

pentru conectare şi deconectare sub sarcină.

La montarea siguranţelor fuzibile cu filet, conductorul de fază se leagă la contactul central al

soclului.

Legătura electrică între mai multe socluri de siguranţe se dimensionează pentru cel mai mare

curent de regim posibil în circuitele electrice racordate.

3.1.3.12 CONDIŢII SPECIFICE PENTRU TABLOURI ELECTRICE

Tablourile de distribuţie se amplasează la cel puţin 3 cm de elementele din materiale combustibile

sau în condiţiile prevăzute la articolele anterioare. Fac excepţie tablourile metalice în execuţie IP 54

care pot fi montate direct pe elementele din materiale combustibile.

La confecţionarea tablourilor de distribuţie se folosesc materiale incombustibile clasa C0 (CA1) sau

greu combustibile clasa C1 (CA2a) şi nehigroscopice. Materialele electroizolante utilizate se aleg cu

caracteristici corespunzătoare care să asigure stabilitatea în timp în condiţii de lucru normale şi de

avarie în interiorul tablourilor de distribuţie. Pentru realizarea unor elemente de protecţie împotriva

atingerilor directe se admite folosirea de materiale greu combustibile din clasele C1 (CA2a) şi C2

(CA2b) ( de ex.: măşti din textolit, pertinax, PVC).

La tablourile de distribuţie ale receptoarelor prevăzute cu alimentare de bază şi cu alimentare de

rezervă din sursă de intervenţie (TE şi TS),conform PE 124, se prevăd măsuri constructive de

separare între panourile celor două alimentări astfel încât un incendiu la unul dintre panouri să nu-l

poată afecta pe cel de al doilea. Separarea panourilor se poate realiza de exemplu prin instalarea

între ele a unui ecran cu rezistenţă la foc de minimum 1 oră, limitat în spate până la pereţii

încăperii, în jos până la fundul canalelor de cabluri şi depăşind cu minimum 150 mm în faţă, linia

frontală şi în sus, partea superioară a panourilor. Ecranul antifoc se realizează din zidărie, beton

sau cu panouri antifoc, constructiv similare cu uşile antifoc executate în condiţiile din normele P118.

În tablourile capsulate, separaţia între cutiile alimentării de bază şi cele ale alimentării de rezervă se

consideră realizată prin pereţii cutiilor respective iar golurile de trecere necesare se etanşează

conform prevederilor de mai sus.

Se interzice instalarea în tablourile de distribuţie a aparatelor cu dielectrici combustibili. Se admite

montarea în tablouri a aparatelor cu dielectrici a căror incombustibilitate este garantată de către

producător.

Se interzice utilizarea în tablouri a elementelor de racord sau a conectorilor din materiale

combustibile clasa C1 - C4 (CA2a - CA2d).

Legăturile electrice între elementele componente din tablourilor de distribuţie, pentru curenţi mai

mari de 100 A, se execută în mod obişnuit prin bare.

Între părţile fixe sub tensiune ale diferitelor faze dintr-un tablou precum şi între acestea şi elemente

şi părţi metalice legate la pământ, se prevede o distanţă de izolare în aer de cel puţin 15 mm. şi o

distanţă de conturnare de min.30 mm.

Distanţa liberă între bare în tablouri se stabileşte conf. STAS 7944.

Distanţa de izolare în aer între părţile sub tensiune neizolate ale tabloului trebuie să fie de cel puţin

50 mm. până la elementele de construcţie (uşi pline, pereţi).

Distanţele de izolare în aer, de conturnare şi de protecţie împotriva electrocutărilor în cazul

tablourilor de distribuţie prefabricate, se stabilesc conform prevederilor din STAS R 9321.

Aparatele de măsură cu înregistrare sau cu citire directă ale tablourilor se amplasează pe uşa

acestora cu recomandările din Normativul PE 111/7.

Coridorul de deservire din faţa unui tablou, se prevede cu o lăţime de cel puţin 0,8 m. măsurată

între punctele cele mai proeminente ale tabloului şi elementele neelectrice de pe traseul coridorului.

Coridorul de acces între două tablouri de distribuţie şi coridorul dintre un tablou şi părţi metalice

proeminente care nu sunt sub tensiune ale unui alt echipament sau receptor electric, trebuie să

aibă o lăţime de cel puţin 1m.

Aparatele de protecţie, comandă, de separare, elementele de conectare, circuitele de intrare şi

plecările din tablourile de distribuţie se etichetează clar şi vizibil astfel încât să fie uşor de identificat

pentru manevre, reparaţii şi verificări. La siguranţe se notează pe etichete şi curenţii nominali ai

fuzibilelor.

Manetele de pe tablouri care trebuie manevrate în caz de incendiu, calamitate naturală se

marchează distinct, vizibil şi clar, astfel încât să poată fi identificate rapid la necesitate.

Tablourile de distribuţie se montează vertical şi se fixează sigur pentru a se evita vibraţiile.

Tablourile şi stelajele lor se protejează împotriva coroziunii.

3.1.3.13 PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ELECTROCUTĂRILOR

Instalaţiile electrice se execută astfel încât protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă şi

indirectă să fie asigurată prin măsuri, mijloace sau sisteme de protecţie, respectându-se condiţiile

din STAS 2612, STAS 8275, STAS 12604 şi STAS 12604/4,5, din “Normele republicane pentru

protecţia muncii” (NRPM), din Normativul PE 119, precum şi din precizările din Normativul I 7.

3.1.4 VERIFICAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE DE JOASĂ TENSIUNE

În timpul execuţiei se va face de către Contractant o verificare preliminară a instalaţiei electrice.

După executarea instalaţiei se va face verificarea definitivă, înainte de punerea în funcţiune, pe

baza dosarului de instalaţii de utilizare prezentat la furnizor şi cu solicitarea scrisă a verificării

instalaţiei de către acesta.

Verificarea preliminară presupune:

verificarea înainte de montaj a continuităţii electrice a conductoarelor;

verificarea după montaj a continuităţii electrice a instalaţiei, înaintea acoperirii cu

tencuială sau a turnării betonului de egalizare sau de rezistenţă;

verificarea calităţii tuburilor ce se montează în cofraje;

verificarea aparatelor electrice.

Verificarea definitivă cuprinde:

verificări prin examinare vizuală;

verificări prin încercări.

Verificările prin examinări vizuale se vor executa pentru a stabili dacă:

au fost aplicate măsurile pentru protecţia împotriva şocurilor electrice prin atingere

directă (de ex. distanţele prescrise, bariere, învelişuri, etc.) prevăzute în proiect;

au fost instalate barierele contra focului sau alte elemente care trebuie să împiedice

propagarea focului;

alegerea şi reglajul dispozitivelor de protecţie s-a executat corect, conform proiectului;

dispozitivele de separare şi comandă au fost prevăzute şi amplasate în locurile

corespunzătoare;

materialele, aparatele şi echipamentele au fost alese şi distribuţiile au fost executate în

conformitate cu condiţiile impuse de influenţele externe;

culorile de identificare a conductoarelor electrice au fost folosite conform condiţiilor din

Normativul I 7.

conexiunile conductoarelor au fost realizate corect;

materialele, echipamentele şi utilajele au fost amplasate astfel încât sunt accesibile

pentru verificări şi reparaţii, asigură funcţionarea fără pericole pentru persoane şi

instalaţii.

Verificările prin încercări, în măsura în care sunt aplicabile, se vor efectua de preferinţă în

următoarea ordine:

continuitatea conductoarelor de protecţie şi a legăturilor echipotenţiale principale şi

secundare;

rezistenţa de izolaţie a conductoarelor;

protecţia prin deconectarea automată a alimentării;

încercări funcţionale pentru echipamente neasamblate în fabrică.

Verificarea lucrărilor ascunse se realizează pe parcursul executării acestora şi se întocmesc

procese verbale care se ataşează la procesele verbale de recepţie.

Încercarea continuităţii conductoarelor de protecţie şi a legăturilor de egalizare a potenţialelor, se va

executa cu o sursă de tensiune de 4 - 24 V (în gol) în c.c. sau c.a. şi un curent de minimum 0,2 A.

Rezistenţa de izolaţie a instalaţiei electrice se va măsura:

între conductoarele active luate două câte două;

între fiecare conductor activ şi pământ.

Rezistenţa de izolaţie se va măsura în c.c. cu tensiunile de încercare având valorile din tabelul de

mai jos şi un curent de 1 mA.

Valorile rezistenţei de izolaţie măsurate vor fi cel puţin egale cu acelea date în coloana a treia din

tabelul de mai jos:

Tensiune normală a circuitului, [V] Tensiune de încercare, [V] Rezistenţa de izolaţie, [M]

Tensiune mai mică sau egală cu 500 V

500 0,50

Dacă instalaţia are în componenţă dispozitive electronice, se va măsura rezistenţa de izolaţie între

conductoarele de fază şi conductorul neutru, legate împreună la pământ.

Toate măsurătorile se vor face cu instalaţia deconectată de la alimentare.

Punerea sub tensiune a unei instalaţii electrice la consumator se poate face numai după verificarea

ei de către furnizorul de energie electrică conform prevederilor din regulamentul PE 932.

La verificarea sistemelor de protecţie împotriva electrocutărilor trebuie respectate şi prevederile din

STAS 12604/4 şi 5 din normativul PE 116.

În vederea recepţiei şi dării în exploatare a instalaţiilor de legare la pământ, Contractantul trebuie să

întocmească şi să predea unităţii de exploatare documentaţia tehnică respectivă, procesul verbal

de lucrări ascunse pentru elementele îngropate, buletinele de verificare şi procesul verbal de

recepţie.

La recepţia şi darea în exploatare a instalaţiilor de legare la pământ, se efectuează verificarea

existenţei unei legături eficiente între priza de pământ şi elementele legate la pământ.

Procesul verbal de verificare se întocmeşte la recepţie, respectiv la darea în exploatare a instalaţiei

şi ori de câte ori se fac modificări la instalaţie sau se constată defecţiuni.

Încercările cablurilor la recepţie sau în etape intermediare înainte de montaj, se fac conform

indicaţiilor furnizorului de cabluri (standarde, norme interne, caiete de sarcini, etc.); încercările după

montaj şi în timpul exploatării se fac conform “Normativului de încercări şi măsurători la

echipamente şi instalaţii electrice” - PE 116.

Instalaţiile de iluminat se vor verifica pentru conformitate cu prevederile Normativului NP061-02.

Verificarea se va face prin măsurarea parametrilor luminoşi ai sistemului de iluminat la punerea în

funcţiune şi periodic pe parcursul exploatării.

Pentru instalaţiile de Tc, la nişe, se va verifica continuitatea electrică şi rezistenţa izolaţiei fiecărui

circuit. Circuitele trebuie să prezinte continuitate electrică. Rezistenţa de izolaţie a circuitelor

interioare, măsurată între conductoare şi pământ, trebuie să fie de min.25 Mohmi pentru instalaţiile

de radioamplificare şi 500 Mohmi pentru celelalte instalaţii de telecomunicaţii (se va măsura fiecare

circuit faţă de pământ). Rezistenţa de trecere a prizelor de pământ în cazul instalaţiilor de

telecomunicaţii, trebuie să corespundă valorilor prevăzute în STAS 6271.

3.1.5 MĂSURI INDIVIDUALE ŞI COLECTIVE DE SECURITATE A MUNCII LA EXECUŢIA LUCRĂRII

Contractantul răspunde de realizarea lucrărilor de instalaţii electrice în condiţii care să asigure

evitarea accidentelor de muncă. În acest scop este obligat:

să analizeze documentaţia tehnică din punct de vedere al securităţii muncii;

să aplice prevederile cuprinse în legislaţia de securitatea muncii specifice lucrării;

să execute toate lucrările, în scopul exploatării ulterioare a instalaţiilor în condiţii depline

de securitate a muncii, respectând normele, instrucţiunile, prescripţiile şi standardele în

vigoare;

să remedieze toate deficienţele constatate cu ocazia probelor şi recepţiei, astfel ca

lucrarea executată să poată fi utilizată în condiţii de securitate maximă posibilă;

să utilizeze pe şantier măsurile individuale şi colective de securitatea muncii, astfel ca

să evite sau să se diminueze pericolele de accident sau îmbolnăvire profesională;

să utilizeze pentru manevre şi intervenţii în instalaţiile electrice numai electricieni

autorizaţi conform NS 65/97;

să aplice în totalitate cerinţele art. 208 / NGPM/1996.

Neluarea vreuneia din măsurile prevăzute de dispoziţiile legale referitoare la protecţia muncii sau

nerespectarea de către orice persoană a măsurilor stabilite cu privire la protecţia muncii, constituie

infracţiune şi se pedepseşte ca atare.

Factorii de risc de care se va ţine seama la elaborarea lucrării vor fi:

contactul cu corpurile ascuţite;

lucrul la înălţime;

electrocutare prin atingere directă şi indirectă.

Angajatorul împreună cu Contractantul vor analiza lucrarea conform NGPM/1996 art.8-11 şi 16, vor

identifica complet toate riscurile şi vor lua măsuri pentru diminuarea sau evitarea lor.

Faţă de factorii de risc estimaţi pentru execuţia lucrării se impun următoarele mijloace individuale

de protecţie a muncii, în concordanţă cu Ord. 225 / 21.07.1995 şi MMPS:

casca de protecţie;

măsuri de protecţie de joasă tensiune;

încălţăminte de protecţie de joasă tensiune;

ochelari de protecţie la praf;

masca / filtru de protecţie la praf;

salopeta de protecţie.

Personalul de execuţie va utiliza numai utilaje sigure din punct de vedere al securităţii muncii, care

au certificate de conformitate.

Sculele vor avea mâner electroizolant. Se vor folosi numai scări electroizolante, iar personalul

trebuie să fie dotat şi să utilizeze echipamentul individual de protecţie, respectând principiul “cel

puţin două mijloace electroizolante înseriate pe calea de curent”. Echipamentele portabile şi

uneltele manuale utilizate vor respecta cap. 4.8 din NGPM/ 96.

Contractantul va utiliza pentru manevre în instalaţii electrice numai personal autorizat, conform NS

65 / 97.

Ca mijloace colective de protecţie se recomandă:

semnalizarea locurilor periculoase şi atenţionarea vizibilă a lor cu plăcuţe de

semnalizare;

instructajul specific şi periodic de protecţie a muncii, efectuat la locul de muncă;

elaborarea unor instrucţiuni proprii de securitatea muncii;

elaborarea şi respectarea unui program de securitate şi sănătate în muncă;

dotarea locurilor de muncă cu trusă sanitară de prim ajutor;

controlul permanent în vederea verificării că au fost luate măsurile privind respectarea

regulilor de securitate a muncii, etc.

Pentru lucrul la înălţime, conform NS 12/95, Contractantul va folosi numai personal atestat medical

pentru aceasta şi va utiliza utilaje (platforme) pentru lucrul la înălţime, după caz.

În magaziile de pe şantier, Contractantul va aplica normele de protecţia muncii pentru transportul

prin purtarea cu mijloace nemecanizate şi depozitarea materialelor, NF 57/97.

La manevrele în instalaţiile electrice scoase de sub tensiune se vor aplica prevederile art. 369 şi

370 din NGPM/96. Nu se vor face manevre cu instalaţii electrice aflate sub tensiune.

Toate echipamentele electrice cu tensiuni periculoase trebuiesc legate la instalaţia de legare la nul

conform STAS 12604.

Montarea echipamentelor electrice şi realizarea instalaţiilor electrice trebuie să se desfăşoare în

aşa fel încât să nu se modifice concepţia de proiectare. În cazuri speciale, modificările trebuie să se

facă numai cu acordul scris al proiectantului.

3.1.6 MĂSURI PSI PRIVIND EXECUŢIA INSTALAŢIILOR ELECTRICE DE JOASĂ TENSIUNE

Montarea instalaţiilor electrice pe suporţi combustibili se va face cu respectarea prevederilor

cuprinse în capitolele de mai sus.

Nu se vor înlocui disjunctoarele proiectate cu altele de valoare mai mare decât cele prevăzute în

proiect. Este interzisă improvizarea de siguranţe fuzibile din diferite liţe sau sârme.

În tablourile de distribuţie se interzice:

utilizarea clemelor sau conectorilor cu corpul din materiale combustibile la executarea

legăturilor electrice din tablouri;

legarea directă la bornele tablourilor a lămpilor de iluminat, a motoarelor electrice şi a

altor receptori de energie electrică.

La tablourile capsulate garniturile vor fi în stare bună pentru a asigura etanşeitatea.

Se va păstra reglajul releelor termice din proiect, eventualele modificări în reglajul acestora

făcându-se de personal calificat, în limitele prescrise, funcţie de caracteristicile echipamentelor de

protejat şi a circuitelor respective.

Corpurile de iluminat incandescent se vor amplasa faţă de elemente combustibile la distanţa

indicată în capitolele de mai sus.

Legăturile la motoare trebuie să fie bine executate şi să nu lipsească capacul cutiei de borne.

Este obligatorie asigurarea motorului prin legarea carcasei la pământ.

Răcirea motorului trebuie să fie asigurată, iar lagărele să fie unse şi să nu prezinte scurgeri de ulei,

de asemeni se va evita murdărirea lagărelor.

Starea normală a unei maşini electrice în timpul funcţionării se caracterizează prin următoarele

aspecte:

maşina propriu-zisă şi părţile componente, în special lagărele, nu se încălzesc peste

limita admisă (80C);

nu se produce zgomot anormal (uruit);

cureaua de transmisie sau mufa nu produc bătăi;

la perii nu se produc scântei.

În cazul observării unuia din aspectele arătate maşina se opreşte, se stabileşte cauza defectării şi

se procedează la înlăturarea ei.

Motoarele electrice montate în mediile cu pericol de explozie, vor fi protejate contra scurtcircuitelor

şi suprasarcinilor în conformitate cu prevederile Norm. ID 17.

Se vor respecta “Normele de prevenire şi stingere a incendiilor” în vigoare.

3.1.7 MODUL DE URMĂRIRE A COMPORTĂRII ÎN TIMP A INVESTIŢIEI

Conform Legii nr. 10/1995 pentru asigurarea durabilităţii siguranţei în exploatare, funcţionalităţii şi

calităţii instalaţiilor electrice este necesara urmărirea comportării în timp a investiţiei. Scopul

urmăririi comportării în timp a instalaţiilor electrice este asigurarea aptitudinii lor pentru exploatarea

pe toata durata de serviciu. Supravegherea curenta a stării tehnice, are ca obiect depistarea şi

semnalizarea în faza incipienta a situaţiilor care periclitează durabilitatea şi siguranţa în exploatare

în vederea luării din timp a masurilor de intervenţie necesara

Supravegherea curenta a stării tehnice, are caracter permanent .

Organizarea supravegherii curente a stării tehnice, a instalaţiilor electrice din dotare este în sarcina

Angajatorului sau unităţii de exploatare care va investiga prin examinare directa sau cu mijloace de

măsurare specifice .

Supravegherea curenta a stării tehnice a instalaţiilor electrice se face în baza proiectului şi

instrucţiunilor scrise ale proiectantului şi anume:

se verifica integritatea prizei de pământ astfel încât rezistenta de dispersie să nu

depăşească 4 ohm.

se vor verifica periodic tablourile electrice, aparatele (prize, întrerupătoare,

comutatoare, etc.), corpuri de iluminat, circuite şi coloane, cabluri, echipamente;

se vor verifica periodic continuitatea centurii interioare de legare la pământ şi

racordarea părţilor metalice ale instalaţiei electrice care în mod normal nu sunt sub

tensiune dar accidental pot avea o schimbare de potential;

se va verifica periodic priza de pământ conform PE 116.

Beneficiarii au obligaţia:

să întocmească anual o situaţie asupra stării instalaţiilor electrice conform anexei 3 din

Legea 130/1988, care va cuprinde şi principalele deficiente constatate;

efectuării la timp a lucrărilor de întreţinere şi reparaţii care le revin, rezultate din

activitatea de urmărire în timp a instalaţiilor electrice;

să urmărească întocmirea şi păstrarea cărţii tehnice a construcţiilor , deci implicit a

instalaţiilor electrice.

Proiectantul are obligaţia să urmărească execuţia conform prevederilor din proiect şi să introducă în

proiect toate modificările ce survin până la recepţie, la terminarea lucrărilor.

3.2 INSTRUCŢIUNI TEHNICE GENERALE PRIVIND EXPLOATAREA, ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAŢIILE

3.2.1 DISPOZIŢII GENERALE COMUNE

Angajatorului, prin dirigintele de şantier, îi revin următoarele sarcini:

recepţionează documentaţia primită de la proiectant, verificând piesele scrise şi

desenate, coroborarea între ele, exactitatea elementelor (lungimi, trasee);

să sesizeze proiectantul de orice neconcordanţe sau situaţii specifice apărute în

execuţie, în scopul analizei comune şi găsirii rezolvării urgente;

să anunţe proiectantul în vederea prezentării în fazele determinante;

să nu accepte modificări faţă de documentaţia de execuţie, decât cu avizul

proiectantului;

să urmărească ritmic execuţia lucrărilor în scopul respectării documentaţiei,

participând conform sarcinilor la controlul calităţii lucrărilor, la confirmarea

lucrărilor ascunse şi a cantităţilor de lucrări, efectuate de Contractant la nivelul

fiecărei faze determinante;

să nu accepte sub nici un motiv trecerea la o altă fază sau recepţia lucrărilor

executate fără atestarea tuturor elementelor care concură la o bună calitate a

materialelor şi execuţiei;

Recepţionarea instalaţiilor electrice se va face numai după executarea tuturor probelor şi

verificărilor şi prezentarea dosarului cu buletine de probă. Nu se admite recepţionarea instalaţiilor

pentru care nu s-au întocmit toate buletinele de probă sau care conţin provizorate.

Pentru orice nerespectare a prevederilor documentaţiei, Angajatorul, prin dirigintele de şantier, va

solicita proiectantul în scopul clarificării probelor.

3.2.2 PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ELECTROCUTĂRILOR

Orice defecţiune constatată la instalaţiile electrice va fi anunţată imediat serviciilor de specialitate

ale furnizorilor şi Angajatorului şi se vor lua măsuri de interzicere a accesului personalului şi

utilizatorilor în zonele cu defecţiuni.

Accesul la tabloul şi echipamentele electrice pentru revizii şi înlocuirea elementelor defecte va fi

permis numai persoanelor instruite cu normele specifice de protecţia muncii, după scoaterea

instalaţiei de sub tensiune şi verificarea lipsei de tensiune.

În timpul exploatării se verifică starea conductoarelor de legare la pământ, a legăturilor dintre priza

de pământ şi elementele care trebuiesc legate la pământ, conform prevederilor din STAS

12604/4,5-89, precum şi a legăturilor aparente de îmbinare între elementele instalaţiei de legare la

pământ. Periodicitatea şi modul de verificare se stabilesc prin documente normative

departamentale.

În exploatare, măsurarea rezistenţei de dispersie şi a tensiunilor de atingere şi de pas trebuie

făcută periodic, conform prevederilor din documentele normative departamentale sau la cererea

organelor de control însărcinate cu protecţia muncii, precum şi ori de câte ori se aduc modificări

instalaţiei de legare la pământ sau se constată defecţiuni ale acesteia.

Măsurarea rezistenţei de dispersie a instalaţiei de legare la pământ se face cel puţin o dată la doi

ani pentru instalaţiile de joasă tensiune şi cel puţin o dată la cinci ani pentru instalaţiile de înaltă

tensiune.

În timpul exploatării, se verifică periodic, conform prevederilor din documentele normative, starea

de corodare a electrozilor, prin dezgroparea unor părţi a acestora. În cazul în care se constată

reducerea grosimii, respectiv a diametrului, cu mai mult decât o treime din valoarea iniţială, se

înlocuiesc electrozii prizelor de pământ.

3.2.3 MĂSURI DE SECURITATE A MUNCII LA EXPLOATAREA LUCRĂRII

Angajatorul clădirii răspunde de preluarea şi apoi de exploatarea lucrărilor de instalaţii în condiţii

care să asigure securitatea muncii. În acest scop este obligat:

să analizeze proiectul din punct de vedere al securităţii muncii;

să respecte şi să aplice toate normele şi normativele de securitate a muncii;

să aplice cerinţele art. 209 / GPM / 1996;

în exploatare să existe obligatoriu documentele specificate în art. 356 din NGPM / 96;

să prevadă mijloace de prim ajutor eficace;

să prevadă şi să aplice măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor;

să întocmească proceduri de intervenţie pentru caz de criză sau dezastre şi să aibă

pregătite echipe de intervenţie antrenate şi dotate corespunzător;

să nu permită accesul persoanelor neautorizate în instalaţiile electrice;

să respecte în funcţionare prevederile din NGPM / 96.

3.2.4 MĂSURI PSI PRIVIND EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE DE JOASĂ TENSIUNE

Nu se vor înlocui disjunctoarele proiectate cu altele de valoare mai mare, utilizându-se întotdeauna

fuzibile calibrate, marcate şi în execuţie închisă, de aceeaşi valoare şi caracteristici cu cele

prevăzute în proiect. Este interzisă improvizarea de siguranţe fuzibile din diferite liţe sau sârme.

Se interzice:

folosirea în stare defectă a instalaţiilor şi aparatelor (receptoarelor) consumatoare de

energie de orice fel;

suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de alimentare;

agăţarea sau introducerea în interiorul panourilor, nişelor, tablourilor electrice, etc., a

obiectelor şi materialelor de orice fel;

încărcarea peste sarcina indicată a întrerupătoarelor, comutatoarelor şi prizelor;

utilizarea lămpilor mobile de control alimentate la o tensiune mai mare de 24 V;

folosirea la corpurile de iluminat a abajururilor de hârtie sau alte materiale combustibile;

întrebuinţarea radiatoarelor, reşourilor, etc., în încăperi unde sunt depozitate sau se

păstrează materiale şi lichide combustibile;

folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductoarelor direct în priză;

utilizarea receptoarelor de energie electrică (reşouri, radiatoare, fieruri de călcat,

grătare, etc.) fără luarea măsurilor de izolaţie faţă de elementele combustibile din

încăpere;

lăsarea neizolată a capetelor de conductoare electrice, în cazul demontării sau

reparaţiilor parţiale a unei instalaţii;

aşezarea pe motoarele electrice a unor materiale combustibile (cârpe, hârtii, lemne)

sau a vaselor cu lichide combustibile;

folosirea comutatoarelor, întrerupătoarelor, prizelor, dozelor, etc. în stare defectă (fără

capace, incomplete, sparte, etc.).

Racordarea de noi receptoare electrice la reţelele existente se va face pe baza unei documentaţii

de specialitate, interzicându-se supraîncărcarea circuitelor.

Pentru stingerea incendiilor la instalaţii electrice se procedează la scoaterea instalaţiei de sub

tensiune după care se refulează agentul stingător. Se poate folosi apă sub formă de jet pulverizat

sau spumă. La instalaţiile sub tensiune se poate folosi bioxid de carbon sau mase pulverulente.

Se vor respecta “Normele de prevenire şi stingere a incendiilor” în vigoare.

3.3 STANDARDE ŞI NORMATIVE

I 7-02 Proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1.000 V, incluzând

prescripţiile tehnice departamentale şi STAS-urile indicate în anexa acestuia.

PE 107-95 Proiectarea şi execuţia reţelelor de cabluri electrice.

I 20-00 Instalaţii de paratrăsnet

I 18-96 Proiectarea şi executarea instalaţiilor interioare de telecomunicaţii

în clădirile civile şi industriale.

C56 Verificarea calităţii lucrărilor de construcţii şi instalaţiilor aferente.

Norme republicane specifice de protecţia muncii cap. VIII, “Tehnica securităţii muncii privind

instalaţiile şi echipamentele electrice”.

GP 052-2000 Ghid pentru instalaţii electrice cu tensiuni până la1000V ca şi 1500Vcc,

NP-061-02 Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de iluminat artificial din

clădiri,

NP 057-02 Normativ privind proiectarea cladirilor de locuinte),

P 118-99 Normativ de siguranta la foc a constructiilor),

PE 107 Normativ pentru proiectarea si executarea retelelor de cabluri electrice),

PE 116 Normativ de incercari si masurari la echipamente si instalatii electrce),

PE 155 Normativ pentru proiectarea si executarea bransamentelor electrice in cladiri

civile,

STAS 6119

STAS 10110-85

STAS 12604.

Nota

Se vor lua in considerare ultimele editii ale reglementarilor din Capitolul 3

Date post:	01-Jan-2016
Category:	Documents
Upload:	coral1808
View:	197 times
Download:	2 times

2.Caiet de sarcini romlux.doc

Documents