27159942 Abordari Economice in Protectia Mediului

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.com

11.1 Generalitati

Introducere

Mult timp, calitatea mediului nconjurator a fost perceputa ca o grija nefondata a unor indivizi bogati, dar acum, n anul 2003, aceasta constituie una din cele mai stringente probleme globale ale omenirii, deoarece nu mai este vorba numai de conservarea cadrului natural, ci este pusa sub semnul ntrebarii nsasi supravietuirea speciei umane. Daca ieri, manifestarile antinucleare apareau ca lupta unor pacifisti care erau confundati cu cei ce se alarmau de soarta unor balene sau rinoceri, astazi militantii ecologi au devenit o forta politica n peisajul politic mondial. Explozia unui reactor nuclear n mijlocul unei regiuni fertile si populate a determinat constientizarea pericolului tehnologic, iar numarul crescnd al catastrofelor naturale evidentiaza costul impactului uman asupra naturii. Dezechilibrarea tot mai accentuata a raportului dintre economie si mediu ndeamna la regndirea relatiilor dintre activitatea economica si mediul nconjurator, formarea constiintei ecologice, dezvoltarea stiintei economia mediului si modificarea atitudinii fata de natura. nainte de revolutia industriala, dezvoltarea economica se nscria ntr-o lume agrara, care traia ntr -o relativa armonie cu natura. Gndirea


ABORDARI ECONOMICE N PROTECTIA MEDIULUI

economica, constituita n stiinta la mijlocul secolului al XVIII-lea, considera ca activitatea economica este condusa de legile naturale, iar bogatia depinde de fertilitatea pamntului. nceputurile industrializarii, nsa, bulverseaza aceasta viziune a lucrurilor si se afirma atitudinea de dominare a naturii de catre om. Progresul tehnic, adica utilizarea pesticidelor, ngrasamintelor chimice, a fibrelor sintetice, a energiei nucleare permite eliberarea de constrngerile mediului natural. Cresterile spectaculoase de productie au permis o mai buna satisfacere a trebuintelor, iar surplusurile rezultate, la rndul lor au stimulat dezvoltarea tehnicilor si productivitatii, permitnd finantarea unor noi activitati. Teoria economica evolueaza, constituindu-se n modele abstracte , care elimina din cmpul lor tot ce nu tine de piata. Factorul natural, care nu poate avea un pret, este uitat. Stiinta economica se consacra exclusiv analizei reproducerii factorilor pietei: munca si capitalul. Raritatea capitalului este un obstacol pentru dezvoltare, el este deci obiectul unui amortisment destinat rennoirii sale. Acumularea sa devine un scop n sine. Analiza marxista, adesea redusa la critica capitalismului, nu va lua nici ea n seama legile naturii. Mai trziu, economia de piata considera ca apa, aerul, solul, sunt bunuri colective si ca un aer curat, o apa curata, un peisaj frumos nu au o alta valoare dect placerea pe care o provoaca. Ritmurile de crestere a productiei, de urbanizare, de preluare a resurselor din mediul nconjurator se accelereaza, iar natura are propriile sale ritmuri, care nu coincid n totalitate cu cele ale activitatii umane. n timp ce societatea umana face planificari pe termen scurt si cere o amortizare rapida a investitiilor, reproducerea organismelor vii, capacitatea mediului de a raspunde solicitarilor tot mai mari se nscriu ntr-un termen foarte lung. Consecintele negative au devenit asa de mari, nct ntreaga refacere a mediului este astazi aproape periclitata. Pragul critic a fost trecut si degradarile se repercuteaza de acum nainte la toate nivelurile , compromitnd continuarea activitatilor economice. Se cerea o noua paradigma. Timp de doua secole industrializarea a fost pe primul loc fara alte considerente; cresterea economica nu putea sa se faca daca nu se e liminau costurile impuse de protectia mediului. Ierarhia normelor care guverneaza activitatea umana trebuie sa fie schimbata. Amenintarile globale care apasa astazi asupra mediului amintesc faptul ca bunastarea sociala nu se reduce la o simpla acumulare de bunuri si servicii. Trebuie sa se realizeze o gndire pentru a se gasi mijloacele de a ntelege sistemul complex al relatiilor dintre mediu si economie. Notiunile de crestere, dezvoltare trebuie supuse revizuirii. Deja interesului economic

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.comimediat i se substituie notiunea de interes al pastrarii patrimoniului generatiilor viitoare dezvoltare durabila. n loc de a supune biosfera constrngerilor logicii capitalului si lucrurilor nensufletite, va trebui sa luam n considerare natura prin economie. n fata amplorii amenintarilor care vizeaza mediul nconjurator, omul a devenit constient de apartenenta sa la un ecosistem planetar, care l integreaza si l depaseste n complexitate si dimensiune. Notiunea de mediu, de protejare a acestuia s stabilit definitiv n -a viata cotidiana si a capatat o importanta de ordin international. Economia, la rndul sau, este chemata sa-si revizuiasca schemele de gndire si de actiune. Economiile noastre scrie Lester Brown de la Worldwatch Institute sunt angajate ntr-o forma deghizata a finantarii deficitului: procese ca despadurirea, supraexploatarea pnzelor de apa freatice impulsioneaza randamentele actuale n detrimentul productivitatii pe termen lung. Exploatnd padurile n mod irational, facem astazi sa creasca profitul fara a ne gndi la ziua de mine si fara a asigura rennoirea capitalului natural. Fiecare arbore taiat constituie o sursa de profit. Cu ct taietorii de lemne doboara mai multi arbori ntr-o zi, cu att randamentul privit din punct de vedere economic este mai ridicat. Dar daca nu are loc si rempadurirea, ntr-un orizont de timp limitat, taietorii de lemne vor fi nevoiti sa-si caute de lucru n alta parte. Aceasta este logica care prevaleaza astazi n economie. Factorul natural de productie conteaza mult prea putin din aceasta perspectiva. Notiunea de amortisment , pe care orice ntreprinzator o ia n consideratie n contabilitatea proprie, atunci cnd efectueaza o investitie, nu este luata n calcul n cazul capitalului natural. Dimpotriva, sistemul economic favorizeaza combaterea sa. Nici un indicator al activitatii economice nu masoara cu adevarat deprecierea acestui activ de productie. n produsul intern brut (PIB), utilizat oriunde pentru evaluarea cresterii economice a unei tari, nu sunt deloc cuprinse variatiile resurselor naturale. n timp ce deprecierile capitalului tehnic afecteaza n mod direct conturile de capital, nici o operatie contabila nu reflecta poluarea sau degradarea solului, disparitia padurilor. n mod asemanator, contabilitatea nu reflecta poluarea apei, a aerului; rurile nu sunt marfuri expuse spre vnzare, nu apartin nimanui n mod special, si deci nu au pret. Dar depoluarea, cheltuielile de refacere a sanatatii se constituie n costuri. Pentru contabilitate, aceste activitati vin sa complice situatia. Ce este de facut ? Teoria apocaliptica a stagnarii cresterii economice ca urmare a limitelor conditiilor naturale , lansata de Malthus cu aproape doua secole n urma, a atras dupa sine critici severe att din partea economistilor, ct si din

INTRODUCERE



partea ecologilor. Din aceasta cauza, orice cercetare serioasa si obiectiva a relatiei dintre cresterea economica si mediul ambiant a fost timp ndelungat evitata. S-a creat falsa parere ca omul, nzestrat cu forta inteligentei si a tehnologiei, trebuie sa subjuge, sa mblnzeasca si apoi sa transforme natura, punnd-o n ntregime n slujba sa. Acest punct de vedere a fost reflectat din plin si de catre economie. n felul acesta s-a realizat nstrainarea omului de natura si crearea unui mediu artificial tot mai confortabil pentru om, dar n opozitie cu cel natural.

1.2 Economia mediului n contextul stiintelor economice si de mediu Ansamblul actiunilor sociale ntreprinse de oameni, n strnsa legatura cu natura si cu mijloacele tehnice utilizate, prin intermediul carora acestia si fauresc propria lor viata si si perfectioneaza personalitatea este, generic, exprimata prin conceptul general sintetic de activitate umana (sociala). Activitatea umana se prezinta ca un sistem global, complex si unitar, constituit dintr-o multitudine de subsisteme dinamice, fiecare cu specificitatea si legile sale proprii de miscare, dar aflat n interdependenta cu celelalte subsisteme, inclusiv cu sistemul global. Fiecare subsistem al activitatii umane constituie o parte a ntregului care, la rndul ei, are o miscare specifica ce influenteaza celelalte parti ale sistemului global, inclusiv pe acesta. Stiinta, ca forma a constiintei sociale, sistematizeaza cunostintele veridice despre natura, societate si gndire, formuleaza principii si legi, care guverneaza faptele, fenomenele si procesele specifice fiecarui domeniu de activitate, pe baza carora elaboreaza previziuni stiintifice. Rezultatele diferitelor stiinte, obtinute prin generalizarea realitatii pe care o studiaza, se concretizeaza n formarea suportului teoretic al stiintei respective, exprimat printr-un sistem notional specific, dinamic precum si n formularea unor legi proprii de miscare, confirmate de practica sociala. n vederea reliefarii statutului fiecarei stiinte, a identificarii locului si rolului lor, precum si a interferentelor dintre ele, specialistii din diferite domenii de activitate umana au fost preocupati si de clasificarea acestora. n decursul evolutiei societatii si naturii, ca urmare a progresului social, diferitele stiinte s-au structurat si restructurat n anumite grupari.

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.comCea mai sintetica clasificare a stiintelor este cea care le structureaza n urmatoarele grupe: Stiinte ale naturii, al caror obiect de studiu l reprezinta fenomenele, procesele si legile miscarii biosferei. n cadrul acestor grupari se includ printre altele: fizica, chimia, biologia, matematica; Stiinte tehnice , care cerceteaza aspecte esentiale privind tehnica si tehnologia n diferite ramuri economice. n aceasta grupa se includ printre altele: metalurgia, automatica, electronica, energetica, robotica; Stiinte social-umane, care studiaza fenomenele si procesele din societate, legile care stau la baza evolutiei lor. n acest subsistem al stiintei se ncadreaza: filozofia, economia, statistica, psihologia, sociologia, antropologia, lingvistica, istoria, dreptul, religia etc; Stiinte de granita (interdisciplinare, de interferenta), care cerceteaza interrelatiile dintre stiintele naturii, tehnice si sociale, cum sunt, de pilda, matematica economica, geografia economica, ecobiologia, biofizica, biochimia, cibernetica economica, epistemologia. n cadrul sistemului unitar al stiintelor, un loc important l detin stiintele social umane, care cerceteaza multitudinea relatiilor ce se manifesta n societate. Progresul factorilor de productie, dezvoltarea si adncirea diviziunii sociale a muncii, impulsionate de satisfacerea la un grad ct mai nalt posibil a nevoilor umane, au determinat un proces istoric relativ ndelungat de constituire a economiei ca stiinta, care continua si n zilele noastre printr-un proces de diversificare, integrare si restructurare a stiintelor economice. Stiinta economica consta dintr-un ansamblu coerent de notiuni, idei, teorii si doctrine prin care sunt reflectate pe planul gndirii actele, faptele si comportamentele economice, din judecatile de valoare asupra acestora, precum si din tehnicile, metodele si procedeele de masurare, evaluare, gestionare si stimulare a activitatii economice. Pentru prima oara termenul de economie politica a fost utilizat de francezul Antoine Montchrestien n Tratatul sau de Economie Politica (1615), care n traducere libera semnifica initial regulile de gospodarire a cetatii. Acest termen de economie politica desemna stiinta care studia economia n ansamblul ei, fiind utilizat de cei mai multi din marii economisti ai secolului al XIX-lea (D. Ricardo, K. Marx, J.B. Say, A. Marshall, C. Menger, S. Jevons, L. Walras) ca titlu pentru operele lor fundamentale. Acestia considerau domeniul economie politica ca un aspect particular al tuturor activitatilor umane. Mai trziu, economistii de sorginte liberala au utilizat termenul de economie politica ca o legatura ntre stiinta economica si optiunile si deciziile politice, considernd ca economicul este

INTRODUCERE



subordonat politicului. n ultima jumatate a secolului al XIX-lea se manifesta o tendinta de reconstructie a economiei ca stiinta teoretica fundamentala, considernd economia despovarata de aspecte le ideologice si constituire a ei ntr-o tehnica sociala. Dar, indiferent de denumirea ce i s-a dat, economia a ramas suportul teoretic si metodologic al sistemului stiintelor economice. ncepnd cu deceniul al VIII-lea al secolului XX, gndirea si stiinta economica au intrat ntr-o noua perioada a evolutiei sale aflata n plin proces de desfasurare. Aceasta perioada se caracterizeaza prin dezvoltarea si actualizarea teoriilor economice elaborate anterior, prin abandonarea sau marginalizarea anumitor teorii, dar mai ales prin intensificarea preocuparilor conjugate ale diferitelor categorii de specialisti n rezolvarea problemelor globale ale omenirii, a dezechilibrelor economice si ecologice. O directie prioritara a oamenilor de stiinta, autoritatilor publice si societatii civile o constituie prevenirea si nlaturarea consecintelor poluarii mediului, fundamentarea solutiilor tehnice si tehnologice, economice si ecologice care sa asigure manifestarea unor noi relatii ntre om si natura, un nou comportament ec onomic si ecologic al oamenilor, al societatii n general. Aspectele esentiale ale problemelor globale cu care se confrunta omenirea sunt analizate si dezbatute, ntr-o bogata literatura cu caracter interdisciplinar, n Rapoartele Clubului de la Roma, n documentele ONU si n alte organisme ale societatii civile. O contributie deosebita la ntelegerea interdependentelor dintre economic, politic, social si natural si la eludarea multiplelor aspecte globale care ngrijoreaza omenirea, la fundamentarea solutiilor tehnice, economice, politice, sociale si ecologice, o au discutiile organizate sub egida Clubului de la Roma, nfiintat n 1960, la initiativa economistului si omului de afaceri italian dr. Aurelio Peccei. De o importanta deosebita sunt si lucrarile Conferintei Natiunilor Unite asupra Mediului de la Stockholm din 1972, pe baza carora s-a elaborat Programul Natiunilor Unite pentru Mediu (P.N.U.E.), precum si cele ale Conferinte i Mondiale Mediul si dezvoltarea de la Rio de Janeiro n anul 1992. Expunerea succinta a evolutiei gndirii si stiintei economice scoate n evidenta nu numai intensitatea tot mai accentuata a preocuparilor specialistilor din domenii privind formarea, dezvoltarea si reconsiderarea stiintei economice ca un sistem deschis ci, mai ales, rolul crescnd fecund al teoriei economice n explorarea, investigarea realitatilor economico-sociale n permanenta miscare.

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.comPe baza procesului de reconsiderare a teoriei economice s-au fundamentat noi idei, concepte si legi ale evolutiei economiei reale. Stiinta economica devine astfel nu numai un suport teoretic al eficientizarii vietii economico-sociale, ct mai ales un instrument practic al perfectionarii diferitelor laturi ale activitatii economice. Ca si realitatea economica, care se interfereaza cu alte segmente ale activitatii umane, sistemul conceptual al stiintelor economice este un sistem deschis, aflat n interconditionare cu cel al altor stiinte ce apartin naturii, tehnicii si umanului. Tocmai o astfel de viziune globala a realitatii si a sistemelor de stiinta, explica sporirea valentelor practice att ale teoriei economice, ct si ale celorlalte stiinte. ncepnd cu anii '80 ai secolului al XX-lea, economiei, ca stiinta teoretica, i s-au extirpat aspectele sale ideologice, fiind considerata tot mai mult o tehnica sociala. Economia contemporana se automatizeaza mai ales prin modul de abordare a activitatilor economice; prin premisele si concluziile pe care le formuleaza , prin abordarea pozitiva a realitatii, teoria economica realizeaza un diagnostic al starii economiei si prognozeaza dezvoltarea ei viitoare. n acelasi timp, prin abordarea sa normativa, teoria economica arata cum ar fi mai bine sa se desfasoare activitatile economice, ce ar trebui facut ca procesele economico-sociale sa se ncadreze n normalitate. n consecinta, teoria economica analizeaza economia integratoare, benefica armonizarii raportului om-mediu natural, relatiei eficienta economica - echitate sociala, intereselor oamenilor pe termen scurt, mediu si lung. Sub acest aspect, n structura sistemului stiintelor economice contemporane, pe lnga elementele considerate strict economice economia, microeconomia, macroeconomia, economia mondiala, finantele , contabilitatea , managementul, marketingul, statistica, istoria economica, istoria gndirii economice si altele, se cuprind si stiinte economice de granita, de interferenta, cum sunt: matematica economica, cibernetica economica, econometria, ergonomia, sociologia economica, psihosociologia economica, antropologia economica, bioeconomia etc. Stiintele de granita sunt rezultatul procesului de integrare a diferitelor stiinte, desfasurat concomitent cu cel de diferentiere a stiintelor economice si a celorlalte stiinte, care apartin altor domenii de activitate umana. Aceste stiinte de granita sunt o reflectie teoretica a relatiilor de interferenta dintre domenii distincte ale realitati si constituie baza teoretica a aparitiei si dezvoltarii gndirii integratoare, interdisciplinare. Fiecare stiinta de granita are un statut special, un anumit suport teoretic, legi si metode specifice de investigare. De aceea, problema paternitatii unor concepte, care deseori este pusa n discutia specialistilor, este lipsita de sens, ea trebuie privita, nainte de toate, sub

INTRODUCERE



aspectul benefic pentru societate, pentru viitorul naturii si al societatii umane. n aceste conditii, un anumit concept, prin specificitatea sa , este component al unui anumit sistem notional. Dar, n masura n care unele stiinte studiaza mpreuna anumite laturi si privesc raporturile om -natura tehnica-societate, ele sunt constrnse sa se supuna interferentelor ce se manifesta ntre mediul natural, tehnic, economic, social, sa dea o interpretare globala starii si evolutiei realitatilor contemporane. Cercetarea realitatii obiective nu se mai poate realiza izolat, n sens strict economic, tehnic, ecologic sau social, ci prin utilizarea unor concepte interactive , integratoare , care sa cuprinda toate aceste caracteristici, folosind att fondul comun al conceptelor, ct si specificul acestora. De fapt, n conditiile n care orice activitate umana se manifesta n interactiune cu diferite activitati sociale, aceasta caracteristica trebuie sa fie reflectata pe planul gndirii, fiind urmarea unui sistem notional integrativ. Aceasta cer inta esentiala este rezolvata prin elaborarea unor concepte integratoare , plurivalente, ce tin de stiintele de granita. Astfel de concepte integratoare, utilizate deopotriva de specialisti care cerceteaza natura, tehnica sau societatea umana, au o substanta comuna tuturor sistemelor de stiinte, dar si una specifica , care le delimiteaza de alte stiinte, ele avnd un caracter pluridimensional. Pe de alta parte, folosirea n scopuri economice a unui sistem natural este posibila numai prin destabilizarea sa si aducerea ntr-un echilibru artificial, mentinut stabil prin introducerea continua de energie. Evaluarea globala a unor asemenea sisteme trebuie sa se faca pe baza cuantificarii cstigului economic si pierderii ecologice si prin compararea acestora. Principala dificultate a evaluarilor consta n cuantificarea unor elemente care nu pot fi exprimate n unitati de masura fizice sau valorice. Mediul nconjurator este un bun public pur , pentru ca el raspunde celor trei caracteristici care-l deosebesc de orice alt bun public privat: chiar daca este consumat de catre unul, el ramne disponibil si pentru altii; nimeni nu poate exclude pe cineva de la consumarea unui bun public pur, pe cnd, n cazul unui bun public privat, producatorul i exclude pe toti cei care nu pot plati pretul lui; consumatorul nu se poate exclude pe el nsusi de la utilizarea unui bun public pur. Analiznd aceste trei caracteristici, putem concluziona ca cel care consuma bunul public pur trebuie sa o faca de o asa maniera nct ceilalti sa poata dispune la rndul lor de acest bun. n plus, consumatorul trebuie sa ia

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.commasuri de protectie a mediului astfel, nct la rndul lui sa poata beneficia n continuare de bunul public pur. Experienta de pna acum a demonstrat ca , pentru a proteja mediul, cel mai economic este sa previi poluarea, sa adopti o pozitie preventiva nca din faza de proiectare. n conformitate cu legislatia n vigoare, investitorul are obligatia sa cerceteze n ce masura proiectul propus este compatibil cu cerintele protectiei mediului natural si a cadrului uman de viata. El trebuie sa puna n practica pachetul de masuri tehnico-economice care sa permita reducerea consecintelor negative ale lucrarilor propuse asupra mediului. Cnd masurile tehnice de reducere a impactelor nu sunt suficiente, respectiv impactul nu poate fi suprimat sau redus, investitorul trebuie sa adopte masuri compensatoare, asumndu-si si costul integral al realizarii acestora. Toate aceste consideratii au facut ca, n ultima perioada , sa se acorde o atentie sporita relatiei dintre economie si ecologie, incluznd protectia mediului. Astfel se dezvolta domeniul economiei ecologice sau eco-economia. Prezenta lucrare se nscrie pe aceasta directie.

INTRODUCERE


2

Componenta economica n politica globala de mediu

S-a mentionat ca a existat o evolutie n relatiile dintre economie si problematica protectiei mediului. Aceasta evolutie a plecat de la conceptul ca poluarea si degradarea mediului constituie un rau necesar al dezvoltarii economiei, ca astazi sa fie deja acceptat principiul dezvoltarii durabile n care economia si mediul se interconditioneaza.

2.1 Degradarea mediului nconjurator si dezvoltarea economica Simon Kugnets a emis o teorie potrivit careia exista o relatie invers proportionala ntre degradarea mediului nconjurator si dezvoltarea economica. n timp ce o curb EK pentru mediu este doar o realitate empirica si a o inevitabila rezultanta a schimbarilor structurale, cresterea economica nu este n mod necesar optima din cauza intrarilor n grafic , care pot fi reversibil ncrucisate. n p arte exagerata, relatia invers proportionala dintre degradarea mediului si crestere este datorata distorsiunilor politice cum ar fi subventiile de energie si produse agrochimice si subevaluarii resurselor naturale care sunt distructive si din punct de vedere economic dar si al mediului. Alta distorsiune este datorata esecului pietei, cum ar fi definirea gresita a dreptului de proprietate asupra resurselor naturale si



necontabilizarea si neplatirea externalitatilor mediului, care rezulta ntr-un nivel foarte ridicat al poluarii, raportata la unitatea de externabilitate. Tarile n curs de dezvoltare pot avea o curba EK mai dreapta prin: eliminarea distorsiunilor politice; internalizarea costurilor degradarii mediului celor care o produc; definirea drepturilor de proprietate asupra resurselor naturale. Agentiile de asistenta n privinta dezvoltarii economice pot ajuta n continuare la ndreptarea curbei, abordarea problemei mediului. Finantarea de catre tarile dezvoltate prin mecanisme financiare creative a tarilor n curs de dezvoltare poate asigura conservarea resurselor (biodiversitatea care genereaza beneficii globale care ar putea altfel sa fie pierdute inevitabil n fazele inferioare ale procesului de dezvoltare economica). Simon Kugnets (1965-1966) a avansat ipoteza potrivit careia , n cursul dezvoltarii economice, diferentele cresc la nceput pentru ca apoi sa scada. Aceasta relatie invers proportionala ntre inegalitatea venitului si nivelurile venitului pe cap de locuitor , care este dovedita de date statistice considerabile , a nceput sa fie cunoscuta sub denumirea de curba Kugnets (curba EK). Ideea potrivit careia lucrurile trebuiau sa se nrautateasca ca apoi sa fie mai bune se pare ca are o aplicabilitate mult mai generala. Observatiile arata ca degradarea mediului creste la nceput pentru ca apoi sa scada spre finalul ciclului dezvoltarii economice. De exemplu, orasele tarilor a caror industrie s-a dezvoltat recent, precum Seul, Mexico City, sunt mult mai poluate n prezent dect acum 20 - 30 de ani, nivelul poluarii crescnd la fel sau chiar mai mult dect nivelul cresterii economice; pe cnd orasele din zonele industrializate anterior , precum cele din: Japonia, SUA sau Europa de Vest , sunt mai curate astazi dect erau acum 20 - 30 de ani. Starea n care se afla resursele naturale si mediul ntr-o tara depinde de cinci mari factori: nivelul activitatii economice sau marimea economiei; structura sectoriala a economiei; efectele obtinute tehnologic; cererea de reglementari n privinta mediului; deconservarea cheltuielilor pentru mediu dar si de efectivitatea lor. Cu ct este mai dezvoltata economia unei tari, atunci cnd ceilalti factori ramn constanti, cu att mai rapida este epuizarea resurselor naturale si nivelul de poluare este mai ridicat. Tipul si nivelul epuizarii resurselor si a le poluarii depind de asemenea de structura sectoriala a economiei; economiile care depind foarte mult de agricultura si alte industrii ale sectorului primar tind sa sufere mai mult de o rapida epuizare a resurselor,

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.comprecum defrisarile si eroziunea terenurilor si mai putin de poluare industriala. n timp, n tarile dezindustrializate, epuizarea resurselor rurale este gradual transformata n poluare urbana. Aceasta transformare tinde sa fie influentata de doi factori: schimbarea structurala neegala a angajarii populatiei, fapt ce impune ca o mare parte a poluarii sa fie dependenta de sectoare ce nu pot fi evaluate; umbra facuta de sectorul industrial urban asupra sectorului rural n doua directii: cererea de materii prime; poluanti (exemplu: ploi acide care distrug recoltele si padurile). Exista o relatie relativ strnsa ntre nivelul de dezvoltare, cresterea sectorului industrial si structura industriei. q n tarile cu venit mic , rata sectorului industrial este mica si acest sector este dominat de industria alimentara si cea usoara. q n tarile cu un venit total pe cap de locuitor mijlociu, sectorul industrial este dominat de industria grea a cimentului si cea chimica. q n tarile cu un venit mare pe cap de locuitor procentul industriei este dominat de industria electrica si electrocasnica. Produsele fabricate variaza n functie de marimea industriei grele si a celei chimice. n urmatoarele faze ale dezvoltarii industriale , rata sectorului industrial mpreuna cu industria grea si cea chimica ncepe sa descreasca gradual, n timp ce tehnologiile informationale si serviciile continua sa se dezvolte. Aceste schimbari structurale pot explica relatia invers proportionala ntre emisii si dezvoltarea economica. Tari cu aceeasi structura industriala pot genera diferite grade (niveluri) de emisii de deseuri daca tehnologia de productie si capitalul fix sunt de diferite forme sau productivitati. nvechita fizic si/sau moral, tehnologia fabricilor vechi tinde sa fie mai putin eficienta n consumul material sau al energiei si produce, drept rezultat, niveluri mai mari de deseuri dect tehnologia din fabricile noi si bine ngrijite. Alegerea tehnologiei este influentata de procese relative si de politica de ncadrare n stipulatiile guvernamentale. O tara care da voie sa se importe fara taxe vamale (duty free) tehnologie nepoluanta se asteapta sa aiba niveluri mai scazute de poluare dect o tara care impune taxe vamale mari asupra tehnologiei de productie. Tarile care subventioneaza plata energiei, a

COMPONENTA ECONOMICA N POLITICA GLOBALA DE MEDIU



electricitatii, a apei si a materiilor prime ar trebui sa se astepte la o rata mai mare a poluarii dect tarile care implementeaza sistemul platii integrale. Fortele care actioneaza sunt urmatoarele: substituirea n favoarea materiilor prime neplatite integral; folosirea ineficienta si n pierdere a materiilor prime subventionate; promovarea stimulentelor pentru utilizarea tehnologiei care utilizarea putine resurse, n defavoarea dezvoltarii. Poluarea per unitate de produs este influentata si intensitatea si fermitatea reglementarilor privind mediul sau de pretul la care mediul poate fi utilizat de catre industrie ca loc de depozitare a deseurilor. Atunci cnd ceilalti factori ramn cons tanti, n tarile cu reglementari elastice n domeniul poluarii ar trebui sa avem mai multe emisii poluante dect n tarile care au un control efectiv asupra mediului sau cer preturi mai mari pentru folosirea mediului drept depozitar al deseurilor. Nivelul emisiilor poluante variaza nu numai n functie de tara, dar si n timp, din cauza cresterii economice, transformarilor structurale sau schimbarilor politice. Cresterea economica din tarile superdezvoltate duce la scaderea impactului emisiilor poluante. Pe de-o parte, cresterea economica nseamna mai multe produse, dar si mai multe materii prime si energie, deci si deseuri. Pe de alta parte, cresterea economica duce la introducerea unui capital cu o mai mare productivitate, tehnologii mai eficiente, valoare adaugata mai mare, care toate conduc la reducerea emisiilor poluante per unitate de produs, astfel nct nvechitul capital si tehnologiile ineficiente sunt nlocuite de altele noi si nivelul poluarii absolute este micsorat. n Japonia, de exemplu, cresterea economica din ultimii 15 ani a fost acompaniata de o mare reducere de energie si, de asemenea , de poluarea aferenta. Situatia din Germania permite sistemului sa sustina cresterea economica si sa reduca emisiile poluante, prin nlocuirea vechilor fabrici cu altele noi, de acelasi fel, dar cu emisii substantial mai putine. Impactul cresterii economice asupra nivelului poluarii depinde de etapa de dezvoltare, fiind mai mare n fazele de nceput si mai mica ulterior. Structura economica este dinamica, ea se schimba o data cu nivelul cresterii economice. Schimbarile n structura economica, ntr-o singura economie, de -a lungul timpului sunt reflectate n variatiile de structura n diferite etape de dezvoltare. Cu ct cresterea economica este mai rapida, cu att schimbarile structurale care duc la transformarea industriei dintr-un sector minor n unul dominant sunt si ele mai rapide si de asemenea cele de la industria usoara la cea grea, apoi la cea sofisticata (electrica si electronica).

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.comPoliticile macroeconomice si industriale se pot schimba, de asemenea, n timp. Liberalizarea economiei si a schimburilor poate elimina industriile ineficiente si duce la reforme n administratiile publice care ofera surse ma jore de poluare, de asemenea poate deschide portile importurilor de industrii poluante din tari cu reglementari ale mediului mai stricte. Depinznd de etapa de dezvoltare, politicile de liberalizare, cum ar fi reducerea nivelului protectiei sau devalorizarea supravalorizatelor cursuri de schimb, pot duce sau nu la o reducere a emisiilor industriale ntr -o perioada scurta sau medie. nsa, ntr-o perioada lunga, politicile care adopta competitivitatea si eficienta economica ajuta si la dezvoltarea economica si la reducerea poluarii industriale , prin reducerea deseurilor, prin reciclarea produselor secundare si cresterea calitatii capitalului fix. Cu toate acestea, poluarea industriala tinde sa creasca o data cu industrializarea si abia apoi sa scada; politicile guvernamentale pot ncetini sau mari rata de crestere a procesului de transformare structurala si progres tehnologic, modificnd astfel relatia dintre poluarea industriala si dezvoltarea economica. n timp, o data cu cresterea veniturilor, poluantii se acumuleaza si oamenii si pot permite sa fie mai constienti de starea mediului, astfel nct reglementarile asupra mediului sunt mai strict impuse. Un alt set de forte care actioneaza n aceasta etapa pot fi mentionate: nivelul cheltuielilor guvernamentale pentru protectia mediului si pentru industrie n diferite etape ale dezvoltarii economice; cererea din partea populatie i, la diferite nivel ri ale venitului, u pentru reglementari n privinta mediului. n etapele de nceput ale dezvoltarii economice, cnd saracia era nca predominanta, strngerea taxelor neproductiva si constiinta asupra problemelor mediului mica, nu erau alocate fonduri sau foarte putini bani erau alocati pentru protectia mediului. Acesta era raspunsul la o cerere foarte mica de reglementari antipoluare, la nivelurile mici ale venitului, factor care arata nivelul mic al cheltuielilor private mpotriva poluarii. n ciuda nivelurilor scazute ale cheltuielilor publice facute pentru protectia mediului si a aproape inexistentelor cheltuieli facute de catre sectorul privat (cu exceptia elitelor), degradarea mediului ramne la niveluri joase din cauza nivelului mic de deseuri nonbiodegradabile si a puterii (capacitatii) asimilative mari a mediului. Paralel cu procesul de dezvoltare, epuizarea rezervelor se accelereaza si poluarea ncepe sa se asimileze cu o rata crescatoare, o data ce capacitatile asimilative ale mediului devin suprasolicitate de poluanti. n contrast, cheltuielile cu protectia mediului cresc ncet, deoarece nu exista nca




constientizarea de catre oameni a problemei poluarii, n ciuda cresterii veniturilor si a cresterii miscarii antipoluare. Atunci cnd o tara ajunge la statutul de economie nou-industrializata (NIE), calitatea mediului se afla n cel mai jos punct din cauza efectelor cumulative ale rapidei cresteri economice si diferentei ntre acumularea poluantilor si aparitia efectelor lor, n vreme ce cheltuielile cu protectia mediului sunt nca limitate si impactul lor nu este simtit. Cnd un nivel mai nalt al venitului si al bogatiei este consolidat economic (dar amenintat ecologic de impactul epuizarii resurselor si al poluarii asupra produc tivitatii, sanatatii, calitatilor vietii), cererea de masuri antipoluare creste, crend un dezechilibru perceptibil n raport cu scaderea acestor masuri. Ca rezultat, presiunile economice, socia le si politice doresc sa instituie unele reglementari antipoluare, sa oblige la respectarea acestora si sa creasca alocatiile bugetare pentru protectia si curatarea mediului. Acestea nu duc doar la reducerea emisiilor poluante ci si la o schimbare structur ala , schimbare mpotriva marilor poluatori precum industria otelului, a cimentului, chimica, dar n favoarea industriilor mai sofisticate, mai putin poluante, deci ducnd la alte schimbari structurale. Aceste presiuni sunt exercitate printr-o multitudine d canale , precum alaturarea la o miscare e antipoluare, vot ul pentru partide ecologiste, boicotarea industriilor poluante , exprimnd o clara preferinta pentru produsele verzi. Astfel, n etapele mai naintate ale dezvoltarii, calitatea mediului creste. De vreme ce marimea economiei, schimbarile n structura economiei si industriei, productivitatea tehnologiei, cererea de masuri antipoluare si nivelul cheltuielilor sunt n functie de nivelul de dezvoltare, este rezonabil sa avansam ipoteza unei relatii ntre degradarea mediului (defrisari, eroziune, poluare) si elementele mentionate. Mai mult, stiind dinamica schimbarilor structurale, dezvoltarii tehnologice si cheltuielilor pentru consum explicate anterior, este posibil sa formulam ipoteza ca amintita relatie nu este lineara si are forma unui U inversat. Experienta avuta de SUA, Europa de Vest si, mai recent, de tarile nou-industrializate (Coreea, Taiwan, Hong-Kong, Singapore) pare sa confirme o astfel de relatie ntre calitatea mediului si cresterea economica. Noul val de tari nou-industrializate, precum Thailanda, Indonezia, Malaezia, Brazilia si Mexic , se pare ca a atins cel mai scazut punct pe aceasta curba si spera la o schimbare. n tarile cu densitate mica a populatiei si niveluri scazute de activitate economica, padurea este dominanta (cu exceptia deserturilor, savanelor). O data cu cresterea populatiei si activitatea economica se extinde, padurile ncep sa fie taiate pentru obtinerea de materiale de constructie, teren pentru cultivat si combustibil. Cu toate acestea, nivelul exploatarii padurilor este

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.comnca suficient de mic pentru a permite regenerarea naturala, neaparnd o pierdere permanenta si nedorita. De exemplu, taierea si arderea, apoi cultivarea terenului cu lungi perioade de regenerare, nu are efectele negative ale unei defrisari permanente. Cu toate acestea, n vreme ce populatia rurala creste si economia se deschide comertului international, defrisarea poate rezulta din suprataierea pentru combustibil sau cherestea si curatarea terenului pentru agricultura , daca nu apar variante mai atractive, cum ar fi cresterea productivitatii agriculturii, combustibili alternativi si locuri de munca n alte domenii dect n agricultura. Padurile sunt deosebit de vulnerabile , ndeosebi n procesul de declansare a industrializarii, cnd sectorul rural este exploatat din greu pentru a realiza un surplus de crestere economica n vreme ce industria genereaza foarte putine locuri de munca pentru generatul surplus de munca , venit din mediul rural. Aceasta are ca rezultat defrisarea masiva ca n cazul Thailandei si Filipinelor. Politicile guvernamentale pot exacerba aceasta tendinta , asa cum o demonstreaza colonizarea Amazonului. O data ce ncepe industrializarea, creste productivitatea agriculturii, numarul locurilor de munca din alte domenii dect agricultura creste, cresc veniturile, se micsoreaza inegalitatile, dependenta de pamnt si padure scade si rata defrisarilor se micsoreaza. Thailanda a ajuns n acest stadiu la sfrsitul anilor 1980 (la un nivel al venitului de 1000$ per cap de locuitor). Pamntul cultivat anterior este abandonat si progresiv este reocupat de padure (presupunnd ca pamntul nu a suferit pagube ireversibile). n acelasi timp, programe platite de stat si sponsorizari duc la rempadurire, iar crearea de plantatii private sau parcuri nationale inverseaza tendinta, ducnd la mpadurire neta, asa cum s-a ntmplat n Europa de Vest si n unele parti din America de Nord. Nivelul poluantilor mediului variaza n timp si de-a lungul mapamondului o data cu calitatea tipului/sursei de energie consumata, care ea nsasi variaza n functie de: nivelul si felul activitatii economice; numarul si productivitatea (calitatea) vehiculelor; consumul domestic de energie. Tipurile de activitate industriala, numarul vehiculelor si cantitatea consumata de electricitate sunt direct legate de nivelul dezvoltarii economice si de nivelul venitului. De aceea, consumul de energie si generarea emisiilor vor creste o data cu nivelul de dezvoltare (reprezentat aici de venit per cap de locuitor). Pe de alta parte, tipul de activitate industriala, productivitatea capitalului, vechimea si calitatea vehiculelor si calitatea carburantilor si a altor surse de energie au tendinta de a se mbunatati o data cu nivelul dezvoltarii economice. Cnd exista mai multe




surse de poluare la niveluri mai nalte ale dezvoltarii, fiecare sursa genereaza mai putina poluare pe unitate de produs. Aceasta se datoreaza n parte introducerii de noi tehnologii n vreme ce capitalul fix depasit este nlocuit si n parte mbunatatirii eficientei economice. n timp ce o tara urca pe o scara a industrializarii, cresc si oportunitatile de import , dar preturile protective o mping catre o economie bazata preponderent pe export. Aceasta cere reducerea protectiei si realinierea preturilor interne cu cele externe, factor care sporeste eficienta materiilor prime folosite si, deci, reducerea deseurilor per unitate de produs. Pe de alta parte, expansiunea unei economii orientate spre export presupune o productie mai mare si posibilitatea unei mai mari cantitati de emisii si deseuri dect ntr -o industrie orientata spre import. ntr-un moment ulterior al dezvoltarii economice, are loc o combinare a activitatilor care fac , ca nu numai emisiile poluante pe unitate de produs sa fie mai mici, dar si cantitatea totala de emisii sa fie mai mica. Acesti factori sunt: cresterea reglementarilor cu privire la emisiile poluante ca raspuns la cererea de venit; schimbari structurale avansate , de la industrie la servicii, trecnd prin industriile energofage. Cum tarile merg pe calea rapidei industrializari, energia folosita per cap de locuitor creste si tinde sa si modifice structura, de la combustibili murdari (carbune, lignit) la forme mai ecologice. La un nivel mult mai nalt pe scara dezvoltarii, tarile si stabilizeaza consumul catre combustibili mai curati (precum gazul natural). Analiza teoretica sugereaza o curba a relatiei ntre cel putin doua forme: degradarea mediului si dezvoltarea economica, n timp ce trebuie gasite si analiza te date mai relevante . Studiile facute simultan dar independent au avut aceleasi rezultate, ceea ce duce la concluzia existentei curbei EK. Negarea sau acceptarea existente i acestei curbe are implicatii politice importante. n primul rnd, implica o anumita inevitabilitate n degradarea mediului o data cu dezvoltarea economica a unei tari, n special n perioada de nceput a procesului de industrializare. n al doilea rnd, sugereaza ca , n timp ce are loc un proces de dezvoltare, atunci cnd un anumit nivel al venitului per cap de locuitor este atins, cresterea economica se transforma dintr-un dusman al mediului ntr-un prieten al acestuia, ea ajutnd la repararea relelor din anii anteriori. Cresterea economica este un mod important prin care se m bunatateste calitatea mediului n tarile n curs de dezvoltare. Daca cresterea economica este favorabila pentru mediu, atunci

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.compoliticile care stimuleaza cresterea , precum liberalizarea comertului, restructurarea economica si reforma preturilor, ar trebui sa fie de asemenea favorabile pentru mediu. Aceasta sugereaza mai degraba ca mediul are nevoie de o atentie deosebita, fie prin termeni ai politicii interne ,fie prin ajutor sau impunere internationala. Resursele trebuie ndreptate astfel nct sa se ajunga la o crestere economica ct mai rapida , pentru a putea depasi stadiul neprietenos cu mediul. Cu toate acestea, sunt cteva motive pentru care aceasta politica s-ar putea sa nu fie optima. n primul rnd, partea curbei n care cresterea mai mult dauneaza d ect face bine mediului ar putea fi traversata n zeci de ani (decade), caz n care nivelul viitoarei cresteri si cel al viitorului mediu curat pot fi mai mult dect depasite de stricaciunile actuale. De aceea, eforturile de a micsora emisiile nocive si epuizarea resurselor n stadii timpurii ale dezvoltarii economice pot fi justificate prin principii economice. n al doilea rnd, poate fi mai ieftin sa previi sau sa eviti anumite forme de degradare a mediului astazi dect n viitor. De exemplu: poate fi mai ieftin sa tratezi si sa depozitezi n siguranta deseurile concomitent cu producerea lor dect sa le lasi sa se acumuleze, fiind mai greu de adunat si de tratat, o data ce ar fi crescut bogatia economica dar si cererea pentru un mediu mai curat. n al treilea rnd, dar probabil cel mai important, anumite tipuri de degradare a mediului, permise n stagii timpurii ale dezvoltarii economice, ar putea fi fizic ireversibile n viitor. Despaduririle n zonele tropicale, o mai mica diversitate biologica, extinctia unor specii, distrugerea unor zone naturale sunt fie fizic ireversibile fie foarte scump de refacut. Din punct de vedere al poluarii, emisiile de plumb din arderea combustibililor ce l contin si contaminarea radioactiva , din cauza accidentelor nucleare sau functionarii unor reactoare nesigure, ar putea avea efecte ireversibile. De exemplu, un studiu facut de USAID/EPA (1990) a demonstrat ca emisiile de plumb din arderea benzinei sunt responsabile pentru nivelurile nalte ale plumbului din sngele unui copil de vrsta scolara si, n consecinta, pentru ncetinirea ritmului sau mental de dezvoltare si al performantelor scolare, echivalenta cu o pierdere de 5 puncte n cadrul Coeficientului de Inteligenta; pierderea rezultata astfel, privind capacitatea adultului de munca si potentialul de dezvoltare al tarii respective, nu este usor de contrabalansat prin nlocuirea benzinei cu benzina fara plumb, n urmatoarele etape de dezvoltare. Aceste consideratii ne sugereaza al patrulea motiv pentru care angajarea spre politici si investitii care aduc crestere economica s-ar putea sa nu fie suficienta. Unele forme de degradare a mediului precum eroziunea solului, distrugerea stratului de apa subterana, sedimentarea canalelor de irigatii si a rezervoarelor hidroelectrice, probleme la nivel uman care duc la pierderea productivitatii acestor activitati, pierderea din timpul acordat




muncii prin trafic aglomerat si probleme respiratorii, toate privesc cresterea economica. De aceea, degradarea mediului s-ar putea sa fie ataca ta direct prin politici ecologiste si investitii, pentru a nlatura obstacole aflate chiar n calea dezvoltarii economice, de la care se asteapta o noua generatie de beneficii pentru mediu. Poate ca sursa si modelul cresterii economice sunt la fel de impor tante, daca nu chiar mai importante dect rata cresterii economice. Cresterea economica care rezulta prin folosirea energiei si a materiilor prime subventionate are un cost ecologic mai mare dect cresterea economica care deriva din folosirea eficienta a resurselor, prin industrie care foloseste intensiv munca si serviciile precum si tehnologiile informationale. Cresterea ce are loc ntr-o economie , n care drepturile de proprietate asupra resurselor nu sunt bine definite si asigurate si n care costurile ecologice nu sunt contabilizate, impune un cost excesiv asupra societatii, care , n ultima faza , duce la descresterea progresului economic. Pericolul opus este de asemenea posibil (atunci cnd tarile n curs de dezvoltare adopta prematur standarde stricte cu privire la mediu imitnd tarile dezvoltate si ncercnd sa le ajunga din urma n privinta standardelor emisiilor si obligativitatii instalarii unor facilitati de tratare a deseurilor). Aceasta ambitie poate duce la ncetinirea ritmului de crestere economica , fara a duce n mod necesar la mbunatatirea calitatii mediului. O alternativa care ar putea ndrepta curba fara a scadea rata dezvoltarii economice este adoptarea unor standarde ecologice potrivite cu nivelul de dezvoltare al tarii respective sau o trecere gradata la standardele internationale. Instrumentele (prghiile) economice, precum taxele ecologice, amenzile pentru poluare, ar duce economia de la cea preponderent energofaga (foarte poluanta) catre industrii nepoluante si servicii. Unele forme de degradare a mediului precum distrugerea padurilor, cultivarea pna la erodarea solului, deteriorari ale mediului n zonele urbane sunt legate de marimea fenomenelor, de somaj, analfabetism si lipsa de pamnt pentru cultivat. Ideal ar trebui sa existe forta de munca ieftina , pentru a fi absorbita de sectoarele industriale si de servicii n plina ascensiune. Aceasta nu se ntmpla n general, deoarece exista o combinatie de factori precum: salarii minimale, lipsa cunostintelor esentiale. Principalul factor care mpiedica aceasta este folosirea unei tehnologii care nu corespunde cu stadiul general de dezvoltare al tarii sau cu factorul relativ al preturilor; de exemplu, promovarea investitiilor prin relaxare fiscala si credite ieftine are ca rezultat formarea unor industrii energo-intensive . O tara cu resurse de munca abundente , la un cost mic , are avantaj n activitatile care presupun consum mare de munca, ajutnd la evitarea saraciei si limitnd distrugerile asupra mediului. Schimbarile structurale n cererea de

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.communca duc si la schimbari structurale la nivelul produselor finite. Aceste situatii duc la lungirea partii ascendente a curbei etc. si la marirea probabilitatii c valorile ecologice sa fie distruse. O solutie eficienta din a punct de vedere al costului cere anularea subventiilor directe sau indirecte, reducerea protectivitatii asupra industriilor energofage care angajeaza putina forta de munca si promovarea activitatilor care necesita cantitati mari de munca, aceste masuri fiind asociate cu cresterea investitiilor n domeniul nvatamntului si pregatirii profesionale. Vnzarea pamntului pentru agricultura si alocarea dreptului de a folosi apa pentru fermieri le -ar da acestora posibilitatea de a avea acces la pietele de capital, deci cresterea investitiilor n fermele lor ar duce la mbunatatirea productivitatii agricole si ar ajuta la oprirea eroziunii solurilor. Multe au fost spuse despre nevoia de transfer, de tehnologie, pentru a putea ca si tarile n curs de dezvoltare sa se bucure de o sustinuta dezvoltare economica. Ideea deriva din observatia potrivit careia tehnologiile de productie n tarile dezvoltate sunt mai ecologice dect cele din tarile n curs de dezvoltare si o gama larga de tehnologii antipoluare sunt de asemenea disponibile n tarile dezvoltate. De vreme ce majoritatea tarilor n curs de dezvoltare nu au resurse financiare de a importa aceste tehnologii la preturi comerciale, s-a argumentat ca tarile dezvoltate ar trebui sa transfere aceste tehnologii n termeni obisnuiti. Chiar si la preturi mici, transferul unor astfel de tehnologii catre tarile n curs de dezvoltare s-ar putea sa aiba doua taisuri. Pe de o parte, tehnologii mai putin poluante pot reduce emisiile masive per unitate de rezultat. Pe de alta parte, astfel de tehnologii, proiectate a fi profitabile n conditiile unei forte de munca platite putin si unui capital mic, pot fi foarte putin potrivite tarilor n curs de dezvoltare , cu reversibilitatea preturilor relative. Daca aceasta nepotrivire este ignorata, transferul unei tehnologii neadecvate, chiar si la un pret mic, poate duce la scaderea cererii de munca si intensificarea epuizarii resurselor precum si la degradarea mediului. Impactul net al transferului de tehnologie poate depinde de industria careia i este atasat. n sectoarele energetice si de transport, tehnologiile mai eficiente sigur duc la beneficii nete asupra mediului. Ar putea sa nu fie astfel n sectoare cum sunt constructiile, textilele, agricultura si serviciile. Din aceasta cauza, nu de tehnologii au nevoie tarile n curs de dezvoltare, ci de transferul de informatie, know -haw si ndemnarea care sa le permita sa-si proiecteze propriile tehnologii sau sa le modifice pe cele existente. Tarile n curs de dezvoltare nu au numai o lipsa tehnologica , ci si una financiara. Un numar de tari industrializate experimenteaza o scurgere de resurse financiare pentru a-si micsora datoria externa. Astfel, se vorbeste




de reesalonarea platii datoriilor externe si, n unele cazuri, de anularea acestora fapt ce a fost implementat n multe tari. Motivul pentru care se doreste finantarea dezvoltarii este accelerarea cresterii economice, care ofera calea unui cerc vicios nedorit de saracie si degradare a mediului. Sursele traditionale de obtinere a fondurilor externe sunt reprezentate de asociatii donatoare. Desi acestea au un succes recunoscut, finantarea dezvoltarii nu a fost total adecvata din punct de vedere al mediului. De exemplu, un studiu privind impactul asupra mediului al programului Bancii Mondiale de ajustare structur ala pentru Thailanda (1991) a descoperit ca programul ajuta la reducerea poluarii pe unitatea de rezultat prin mbunatatirea eficientei economice, dar efectul sau expansiv ducea la cresterea poluarii agregate, deoarece nu tinea seama de costurile economice. n mod similar, mprumutarea unor proiecte externe precum proiectele de irigatii si stabilirea preturilor resurselor naturale, cum ar fi apa, la ntreaga lor valoare, stabilirea de asemenea a preturilor pentru folosirea mediului, care includ costurile minimalizarii impactului negativ dar si costul reasezarii populatiei afectate trebuie facuta doar dupa internalizarea impacturilor asupra mediului din tara respectiva. De exemplu, sistemul surselor de apa din Nam Pong (Thailanda), la care nu s-a implementat un sistem de protectie a sursei de apa, un sistem al reasezarii populatiei afectate, dar si pentru forarea pna la apa, toate acestea ducnd la o curba E t mai nalta fata de cea a sistemului de irigatii Dumonga Bone din Parcul National Sulawesi (Indonesia) la care curba E t este mai turtita pentru ca s-au avut n vedere cele mentionate mai sus. Cresterea finantarii costurilor pentru proiecte ecologice care nu pot fi justificate prin date economice conventionale sau care nu genereaza beneficii interne suficie nte pentru a acoperi costurile are doua justificari: ocolirea pierderilor ecologice ireversibile; posibilitatea realizarii beneficiilor globale ale masurilor ecologiste care nu ar pute a fi realizate altfel (conservarea biodiversitatii, protejarea stratului de ozon, reducerea efectului de sera). De vreme ce problemele mediului sunt n primul rnd constientizate de catre tarile dezvoltate, care au venituri mari, se asigura o cerere mare de protectie a mediului. n concluzie , se poate retine ca degradarea mediului tinde sa se accentueze nainte de a se diminua de-a lungul dezvoltarii economice a unei tari. Unele forme ale deteriorarii sunt inevitabile , ca parte a schimbarilor structurale ce acompaniaza cresterea economica. Anumite distorsiuni politice, precum subventionarea energiei si a produselor agrochimice,

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.comprotejarea industriei si subevaluarea resurselor naturale, au efecte distructive att pe plan economic ct si ecologic. Guvernele tarilor n curs de dezvoltare pot preveni astfel de situatii prin: eliminarea distorsiunilor politice; internalizarea costurilor ecologice; definirea si respectarea drepturilor de proprietate asupra resurselor naturale. Societatile (agentiile) de ajutor n probleme de dezvoltare pot contribui la ndreptarea situatiei prin finantarea politicilor de protectie a mediului nconjurator. n final, tarile dezvoltate pot ajuta tarile n curs de dezvoltare prin mecanisme financiare creative, cum ar fi facilitatile pentru Mediul Global, prin conservarea resurselor naturale (biodiversit atea care genereaza beneficii globale) care ar putea fi pierdute ireversibil n fazele de nceput ale dezvoltarii economice.


2.2 Componentele politicii de mediu Recente aprecieri asupra dezvoltarii durabile scot n evidenta faptul ca, fara o componenta economica, protectia mediului ramne doar o declaratie de bune intentii si o inserare de actiuni fara posibilitate de concretizare. Eco - Economia , concept recent promovat, indica pozitia importanta pe care o ocupa latura economica ntr-o strategie de ansamblu de protectia mediului. Acest fapt rezulta si din prezentarea sintetica a politicii de mediu din tabelul 2.1. Prezentarea sintetica a politicii de mediu pe componente Componenta Legislativa Tabelul 2.1 Competenta Parlament Guvern Ministere Institute de specialitate Administrativ - nfiintarea unei autoritati centrale de Parlament mediu cu structuri administrative si institutionala n teritoriu Actiunea Legi cadru si legi specifice Hotarri de guvern si ordonante Ordine, decizii, normative Instructiuni si standarde

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.comComponenta Actiunea nfiintarea unei inspectii de mediu la nivel central si local Organizarea de directii sau servicii de mediu la fiecare minister Organizarea de institute de specialitate Organizarea Retelei Nationale de Monitoring nfiintarea si organizarea zonelor si ariilor protejate nfiintarea de scoli de specialitate (operatori de mediu) si sectii sau facultati de specialitate Introducerea n programa scolara si universitara, la toate specialitatile, a unor discipline referitoare la ecologie si protectia mediului Organizarea de muzee, expozitii, gradini botanice, parcuri zoologice, comunicari cu tematica orientata pe protectia mediului Organizarea de sesiuni stiintifice, simpozioane, conferinte, congrese cu tematica specifica de protectia mediului Derularea unui program de informare, sensibilizare, si antrenare a populatiei la actiuni de protectia mediului prin mass-media Promovarea unor mecanisme pentru asigurarea de fonduri pentru mediu Elaborarea si introducerea de tehnologii curate cele mai bune ale momentului Forme de ncurajare pentru dezvoltarea unor activitati de tip industrial de protectia mediului Promovarea actiunilor de reconstruc tie ecologica a zonelor deteriorate Competenta Guvern Guvern Minister Ministerul Mediului Guvern Minister


Educativ informativa

Minister

Administratia locala

Institute de specialitate

Presa Radioul Televiziunea Parlament Guvern Agenti economici

Economico tehnologica

Agenti economici

Minister

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.comComponenta Actiunea Competenta Promovarea de domenii intersectori- Ministere ale, cum ar fi: energia si mediul, transporturile si mediul Anchete sociale Asociatii neguvernamentale Initiative locale de genul: luna Administratia padurii, saptamna curateniei, ziua locala mondiala fara tutun, ziua mondiala a mediului etc Antrenarea populatiei la analiza unor Minister proiecte cu impact important asupra mediului Semnare si ratificare de tratate, Parlament conventii, ntelegeri si protocoale, Guvern organizarea si participarea la activitati comune si comisii mixte de monitoring-cercetare Participare la congrese, sesiuni, Experti specialisti simpozioane internationale pentru a avea acces la informatia de ultima ora


Sociala

Cooperarea internationala

2.3 Politica de mediu Concepte si instrumente Politica de mediu, din punct de vedere al instrumentelor utilizate, are urmatoarele componente: a. Politica reglementarilor globale Aceasta se refera la ansamblul agentilor economici, la toate categoriile de cetateni. Ca instrumente, pot fi citate printre altele: - legi cadru, generale , ale mediului si componentelor sale; - standarde, norme, limite; - studii si analize de impact asupra mediului. b. Politica reglementarilor specifice n acest gen de politica se apeleaza la instrumente de tipul: - responsabilitati pentru produse periculoase; - responsabilitatea riscului; - dreptul la informare corecta si n timp real.



c. Politica prin convingere Este categoria cea mai eficienta, deci este posibil ca efectele ei sa aiba ponderea cea mai mare. Dintre instrumentele specifice, se mentioneaza: - promovarea tehnologiei ecologice si a cercetarii; - utilizarea mecanismelor de piata; - promovarea constientizarii si educatiei. d. Politica transferului de informatie Se utilizeaza instrumente de comunicare sociala precum: - educatie; - mass-media si relatii cu publicul; - sisteme informationale cu acces la public. e. Politica de stimulare economico-financiara Instrumentele folosite pentru aplicarea acestei politici constau n: - taxe si penalitati; - subsidii si impozite; - scutiri de impozite pentru investitii si activitati de protectia mediului; - drepturi negociabile de poluare. Drept criterii de apreciere a alegerii corecte a instrumentelor se pot cita: siguranta atingerii scopului propus; corespunde specificului poluarii si situatiei asupra carora urmeaza sa se actioneze; permite o ntelegere si explicatie usoara; permite o implementare usoara n situatiile n care se actioneaza; permite evaluarea corecta si suficient de exacta a costurilor si decelarea responsabilitatilor; permite prognoza destul de exacta a rezultatelor; ajuta la finantarea politicii de protectia mediului; stimuleaza initiativa grupurilor tinta si asumarea de catre acestea a unor responsabilitati; obtine sprijinul societatii civile; coincide cu interesele individ uale pe termen scurt; este flexibil; stimuleaza dezvoltarea si integrarea unor tehnologii de proces curate.

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.comPolitica de mediu poate fi reprezentata n raport cu nivelul de atentie publica n patru faze: Nivelul de atentie publica


I

II

III

IV

Timp

Fig. 2.1 Ciclul unei politici de mediu Faza I : recunoasterea Faza II : formularea politicii Faza III : implementarea Faza IV : managementul politicii

Acest tip de evolutie apreciem ca se aplica n cazul unei actiuni specifice n cadrul politicii de mediu. Avnd n vedere ca politica de mediu nu are un caracter limitat n timp, ca ea trebuie sa fie o componenta permanenta a unei societati ce evolueaza n conceptul dezvoltarii durabile , se impune ca programarea actiunilor pe termen scurt, mediu sau lung sa fie astfel conceputa nct nivelul de atentie publica sa ramna relativ constant, conform schemei unui ciclu multiplicat prezentat n figura 2.2. O astfel de abordare presupune o combinatie optima ntre actiunile pe termen scurt, mediu si lung sau acelasi obiectiv sa fie programat sa se realizeze prin actiuni imediate, actiuni pe termen mediu si actiuni pe termen lung.



De la nceput trebuie precizat ca strategia de protectie a mediului adoptata, conceptele si instrumentele nsusite si dovedesc eficienta n masura n care se reuseste: - mentinerea calitatii sanatatii umane; - mentinerea calitatii tuturor valorilor specifice naturii.Nivelul de atentie publica

I

II Ac1

III

IV

V

VI Ac2

VII VIII

IX

X

XI

XIITimp

Ac3 Ac4Fig. 2.2. Ciclul politicii integrate de mediu

Sunt mai multe considerente care au impus elaborarea unor strategii de protectia mediului. Amintim cteva dintre acestea: nlocuirea sistemului de actiuni ntmplatoare, ocazionale cu actiuni programatice si coerente de protectia mediului; eliminarea unor contradictii interne care indicau necesitatea luarii unor masuri de protejare a mediului sau reducerea eficienta a acestor masuri; elaborarea, implementarea si evaluarea politicii de mediu pe etape, astfel nct sa fie posibila reevaluarea acesteia; adaptarea planurilor de actiune si de implementare la scara de timp (pe termene scurte, medii si lungi); alegerea si formarea unui personal adecvat n functie de etapa si actiune;

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.com controlul aplicarii riguroase a masurilor stabilite conform acordurilor, autorizatiilor, normelor sau altor cerinte legale. La elaborarea strategiei de mediu, avnd n vedere dinamismul elementelor n discutie, precum si caracterul relativ nou al problemelor, trebuie aplicat principiul activitatii interactive. Strategia trebuie supusa unui proces periodic de reconsiderare de tipul: adaptare continua; recurgere la propuneri flexibile. Aceasta reconsiderare presupune doua elemente de baza: q adaptare la ideile n schimbare sau la circumstantele vietii socioeconomice; q adaptare pe baza evaluarii rezultatelor etapei anterioare. Este de semnalat ca esential n elaborarea unei strategii eficiente de protectia mediului este factorul uman. Adoptarea problemelor complexe ale mediului cere o cooperare ntre persoane cu grade variate de pregatire si ntelegere, de profesii diferite, din diferite structuri si segmente ale societatii. n aceste conditii un stil de lucru interactiv este esential. n stabilirea strategiei, a planurilor de actiune si a planurilor de implementare, abordarea integrata este unul din conceptele larg promovate. Putem mentiona cteva argumente pentru abordarea integrata: evitarea transferului problemei poluarii: de exemplu de la aer la apa, de la un bazin la altul sau de la un nivel la altul de decizie; stabilirea prioritatilor pentru a selecta cele mai importante aspecte si a evita deciziile punctiforme sau elaborate instantaneu; obtinerea unei nalte eficiente prin combinarea masurilor pentru a avea cele mai bune rezultate cu cele mai mici cheltuieli si eforturi. n elaborarea strategiei trebuie sa se aiba n vedere, legat de metoda abordarii integrate a procesului, urmatoarele: concentrarea atentiei numai asupra celor mai importante puncte si obiective; stabilirea punctelor si obiectivelor trebuie nsotita de planuri de actiune si planuri de implementare; manifestarea abordarii integrate trebuie sa se reflecte att din punct de vedere geografic (integrare locala sau zonala) ct si din punct de vedere al atitudinilor societatii implicate (baza juridica, infrastructura administrativa, diverse domenii economice etc.).




n etapele de elaborare si finalizare a strategiei de protectia mediului, trebuie apelat si la discutii sau dialog cu grupurile-tinta. Grupurile tinta reprezinta un colectiv restrns de persoane cu puncte comune din punct de vedere al domeniului n care si desfasoara activitatea, din punct de vedere al preocuparilor sau al pozitiei pe care o pot avea fata de problematica de mediu. Sunt doua categorii de mare interes de grupuri-tinta. q Unul dintre aceste grupuri-tinta este format din reprezentanti ai poluantilor directi. Relatia administratiei cu acesti reprezentanti se face pe cale tehnica, urmarindu-se ncadrarea activitatilor respective n limitele tehnice ale unor norme si reglementari ce asigura protectia mediului. Exemple de poluatori directi pot fi gasite n sectoare ca: agricultura, transport, industrie, energetica, materiale de constructii etc. q Un al doilea grup tinta deosebit de important este cel de interpreti n sensul ca servesc ca produc atori si distribuitori de informatii. Mesajele acestui grup se vor concentra spre informarea societatii fie ntr-o directie fie n alta. Acest grup este format din cercetatori si educatori, reprezentanti ai organizatiilor guvernamentale si neguvernamentale , mass media etc.

2.4 Politici de mediu la nivelul UE Din prezentarile anterioare s-a retinut necesitatea elaborarii unei Strategii de Protectia Mediului, ca o componenta a Dezvoltarii Durabile. Initial, notiunea de strategie a fost utilizata n domeniul militar. Prin strategie se ntelegea arta de a coordona actiunile fortelor militare, politice, economice, morale implicate n conducerea unui razboi sau n pregatirea de aparare a unei natiuni. n timp notiunea s-a extins, fiind utilizata n prezent si n alte domenii: economie, sport, finante si, mai recent , n protectia mediului. Este deja acceptat faptul ca prin protectia mediului se ntelege totalitatea actiunilor menite sa asigure conservarea resurselor naturale si protejarea calitatii componentelor mediului nconjurator. Corelnd cele doua notiuni, rezulta ca prin strategii de protectia mediului putem ntelege arta de a coordona ansamblul actiunilor, la nivel national si la nivel local, menite sa asigure conservarea resurselor naturale si protejarea calitatii tuturor componentelor mediului nconjurator, precum si a mediului, n ansamblu.

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.comServiciul Comisiei Uniunii Europene responsabil de mediu, de securitate nucleara si de protectie civila se numeste DG 11 si si are sediul n Belgia, cu principala sucursala la Luxembourg. Modul de abordare a problematicii strategiilor de mediu poate fi bine perceput prin prezentarea experientei Comunitatii Europene pe aceasta directie. Cu ocazia primei Conferinte a Natiunilor Unite privind mediul nconjurator, de la Stockholm, din iunie 1972, Comunitatea Europeana a adoptat primul sau Program de Actiuni pentru Protectia Mediului pe o perioada de 5 ani (1973 -1977). Att primul ct si al doilea Program de Actiune (1978-1982) au stabilit liste detaliate de masuri ce trebuie ntreprinse pentru controlul poluarii. S-au stabilit cteva principii generale care au ramas valabile si n programele ulterioare si care se regasesc n legislatia adoptata: 1. A preveni este mai eficient dect a vindeca (remedia). Acest principiu a devenit dominant n cadrul celui de-al patrulea Program de protectia mediului. 2. Impactul asupra mediului trebuie luat n considerare n cea dinti faza de conceptie a unui obiectiv sau a unei actiuni. 3. Exploatarea naturii care produce dezechilibre ecologice trebuie abandonata. 4. Adoptarea de masuri trebuie sa se faca pe baza unei bune cunoasteri stiintifice. 5. Principiul poluator-platitor se traduce prin suportarea costurilor de catre poluator pentru prevenirea poluarii si remedierea pagubelor produse. 6. Activitatile dintr-un stat membru nu trebuie sa produca daune mediului din alt stat. 7. Politica de protectie a mediului din statele membre trebuie sa ia n considerare si interesele tarilor n curs de dezvoltare. 8. CEE si statele membre trebuie sa promoveze o politica de protectie a mediului prin organizatii internationale. 9. Protectia mediului constituie o responsabilitate a tuturor, fiind necesare, n acest scop, actiuni educationale. 10. Masurile de protectie a mediului trebuie luate la nivel adecvat tinnd seama de tipul de poluare, actiunile necesare si zona geografica ce trebuie protejata. Acest principiu este cunoscut sub denumirea de Al treilea Program de Actiune (adoptat n 1983) a ncercat sa principiu de subsidiaritate. realizeze o strategie mai ampla pentru mediului trebuie sa si abazeze pe o 11. Programele nationale de protectia protectia mediului se resurselor naturale n cadrul Comunitatii. conceptie unitara pe termen lung, iar politicile nationale trebuie sa se armonizeze n cadrul Comunitatii.




Accentul a trecut de la control la prevenire a poluarii si a largit conceptul de protectie si asupra modului de folosire a pamntului si de integrare a problemelor de mediu n celelalte politici ale CEE. S-au alocat fonduri pentru activitati agricole, dezvoltare regionala si sprijinire a statelor din Africa, Caraibe si Pacific, conform Conventiei de la Lom. Cel de-al patrulea Program de actiune (1987-1992) a cautat sa raspunda obligatiilor de integrare a problemelor de mediu n alte politici ale Comunitatii, axndu-se pe patru domenii de activitate:

implementarea legislatiei existente a Comunitatii; reglementarea problemelor de impac t asupra mediului cu referire la substante si surse de poluare; accesul nengradit al publicului la informatii; crearea de noi locuri de munca.

Din punct de vedere legislativ, Actul European Unic care amendeaza Tratatul CEE, intrat n vigoare la 1 iulie 1987, confirma competenta comunitatii n elaborarea legislatiei pentru protectia mediului si stabileste scopul si procedurile necesare prin adaugarea Fascicolului VII care contine articolele 130 r, 130 s si 130 t la Partea a III-a a Tratatului referitoa re la Bazele si Politica Comunitatii. n plus , se clarifica n art. 100 a, relatia dintre realizarea pietei unice si protectia mediului si a sanatatii umane. Conform celor trei articole (130 r, 130 s, 130 t), scopurile si actiunile principale ale Comunitatii n domeniul protectiei mediului sunt: conservarea, protejarea si ameliorarea mediului; sanatatea umana; utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale. Actiunile CEE de protectie a mediului se integreaza n alte politici ale Consiliului, viznd, n mod special, agricultura, dezvoltarea regionala si energia pe baza a trei principii generale: masuri de prevenire; remedieri la sursa ale pagubelor produse mediului; poluatorul plateste pagubele.

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.comCea mai importanta prevedere a Actului European Unic este principiul integrarii. Protectia mediului este singurul domeniu al politicii care necesita o astfel de cerinta, iar Comunitatea trebuie sa adopte procedurile de aplicare. Actul European Unic recunoaste relatia complexa dintre mediul ambiant si comert si n Articolul 100a se stabileste ca o propunere legislativa a Comisiei privind sanatatea, securitatea, protectia mediului si a consumatorului care afecteaza Piata Comuna trebuie sa se bazeze pe un nivel ridicat de protectie. n plus, se ofera prilejul, pentru statele membre, de a adopta standarde si reglementari mai severe daca acestea le sunt necesare. Ca o sinteza, este de mentionat ca: n ultimii 30 de ani n Comunitatea Europeana s-au elaborat pentru mediu cca. 300 acte de regle mentari (directive, decizii, recomandari). Cel de-al cincilea program de actiune pentru mediu, este document al lui DG11 si a constituit Agenda de mediu pentru deceniul trecut, avnd urmatoarele principii de baza: integrarea politicilor de mediu ca dome niu prioritar n politica economico-sociala; mpartirea responsabilitatilor ntre administratie, industrie si consumatori pentru a se ajunge la un consens n ceea ce priveste masurile convenite. Aprobarea generala si strategia acestui program de actiune pe ntru mediu au fost date de Consiliu si de reprezentantii guvernelor statelor membre la 1 februarie 1993 si difera de programele anterioare. Dupa cum spune si numele sau, program catre sustinere, programul a definit obiective pe termen lung si s-a concentrat pe o abordare globala a problemelor de mediu. Punctele sustinute de catre acest program au fost: mentinerea calitatii vietii; mentinerea continua a accesului la resursele naturale; evitarea pagubelor de mediu cu efect pe termen lung; considerarea dezvoltarii durabile care armonizeaza nevoile prezente cu cele viitoare fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare, de a-si satisface nevoile. Succesul pe termen lung al politicii Uniunii Europene depinde de sustinerea politicilor n industrie, transporturi, agricultura si dezvoltare regionala.




Al cincilea Program a alcatuit o agenda de lucru pentru mediu, pentru deceniul trecut, agenda care a avut la baza doua principii majore: Integrarea dimensiunii privitoare la mediu, ca un factor cheie, n toate politicile majore, protectia vizata a mediului putnd fi atinsa prin nglobarea acelor arii politice ce cauzeaza deteriorarea mediului. nlocuirea activitatilor de comanda si control cu responsabilitati mpartite ntre diferiti factori (guverne, industrie si public), situatie ce poate conduce, cu usurinta, la unanimitate n aplicarea masurilor propuse. Strategia acestui program a impus o larga arie de instrumente: legislatie pentru stabilirea standardelor de mediu; instrumente economice pentru ncurajarea productiei si a proceselor desfasurate n concordanta cu nevoile de mediu; masuri orizontale de suport: informatie, educatie, cercetare; masuri de suport financiar. Strategia a acoperit n esenta urmatoarele arii: 4 cinci sectoare principale: industrie, energie, transporturi, agricultura, turism; 4 sapte teme luate n vizor: schimbarea climatului; acidifierea si calitatea aerului; mediul urban; zonele de coasta; managementul deseurilor; managementul resurselor de apa; protectia naturii si a biodiversitatii. Din punct de vedere al managementului de risc, trei arii prezinta o atentie deosebita: riscuri legate de industrie; securitatea nucleara si protectia mpotriva radiatiilor; protectia civila si urgentele de mediu. Instrumentele politice promovate au fost urmatoarele: mbunatatirea datelor despre mediu; cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica; planificarea sectoriala si spatiala; stabilirea corecta a preturilor din punct de vedere economic; informarea publica si educatia; educatia profesionala si pregatirea persoanelor implicate n acest domeniu; mecanismele de sprijin financiar.

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.comSesiznd ca Protectia Mediului devine o problema, s-a facut propunerea (ianuarie 2001) privind al VI-lea Program de Actiune de Mediu pentru Comunitatea Europeana, propus de comisia de specialitate spre dezbatere si aprobare catre: Consiliul European; Parlamentul European; Comitetul Economic si Social; Comitetul Regiunilor. Conceput ca un document programatic pe probleme de mediu pentru perioada 1 ianuarie 2001 31 decembrie 2010, avnd chemarea simbol Viitorul nostru, sansa noastra, programul, n cele 11 articole, dupa adoptarea lui a devenit un document politic, care sa orienteze si sa armonizeze, din punct de vedere strategic , tarile europene n actiunile de conservare si protectie a mediului n urmatorul deceniu. Cteva din directiile de actiune, precum si obiectivele ce sunt propuse n acest al VI lea Program de Actiune de Mediu se apreciaza ca este util a fi mentionate pentru a sesiza amploarea, ambitiile, necesitatile, complexitatea problemelor puse n discutie. Astfel se propun: mbunatatirea implementarii legislatiei de mediu existente; integrarea preocuparilor de mediu n ansamblul celorlalte politici; implicarea mecanismelor de piata pentru a atrage interesul pentru mediu al agentilor economici si al consumatorilor; implicarea directa sau indirecta a cetatenilor individuali n problematica protectiei mediului; planificarea teritoriului, precum si deciziile manageriale trebuie sa tina cont de impactul asupra mediului al acestora, pentru promovarea celor mai bune practici de mediu. Este interesant de semnalat ca , n mod suplimentar, programul propune abordarea si a patru domenii prioritare de actiune, acestea fiind: studierea schimbarilor climatice, n vederea stabilizarii concentratiei gazelor de sera la un nivel care sa nu cauzeze variatii anormale ale climei pamntului; protejarea acestei unice resurse: natura si biodiversitatea, cu directionare spre protejarea si restaurarea functiilor sistemelor naturale si stoparea pierderilor n biodiversitate n Uniunea Europeana si, desigur , la nivel global; se include aici si protejarea solului mpotriva eroziunii si poluarii;




mediu si sanatate pentru a atinge o calitate a mediului, astfel ca acei poluanti, incluznd s i diferitele tipuri de radiatii, generati de activitatea umana sa nu induca un impact semnificativ cu risc asupra sanatatii umane; utilizarea durabila a resurselor naturale si managementul deseurilor, pentru a avea siguranta ca prin consum al resurselor regenerabile sau neregenerabile nu se va depasi capacitatea de suport a mediului. Se doreste atingerea unui nivel de decuplare a utilizarii resurselor de dezvoltare economica printr-o mbunatatire semnificativa a eficientei utilizarii resurselor, precum si prin evitarea orientarii stricte a economiei spre partea materiala, inclusiv evitarea generarii de deseuri. Obiectivele mentionate, se precizeaza, vor deveni repere de orientare si pentru tarile candidate (Romnia fiind una dintre ele). Pentru a realiza aceste obiective ambitioase, au fost realizate si structuri specializate dintre care amintim: q Agentia Europeana pentru Mediu (AEE) si reteaua din care face parte (EIONET) au fost create n 1994, pentru a furniza date de nalta calitate asupra mediului statelor membre ale Comunitatii si consumatorilor. Principalele functii pe care le ndeplineste acest program sunt: descrierea starii actuale si previziunile pentru mediu si furnizarea de informatii care contribuie la punerea n practica a politicii de mediu a UE. q Forumul European Consultativ asupra Mediului si Dezvoltarii Durabile a luat fiinta n 1993 si este unul dintre cele trei organisme neoficiale de consultanta n cadrul celui de-al V-lea proiect de actiune n favoarea mediului. n 1997, Forumul a fost extins pentru a include tarile din spatiul economic european si tarile asociate din Europa Centrala si Orientala. Comisia i a acordat o autonomie maxima, Forumul a publicat n curnd concluziile sale asupra urmatoarelor subiecte: agricultura si dezvoltarea durabila; mediul, piata de munca si largirea Uniunii Europene. Este interesant a prezenta detalii privind acest ultim aspect: mediul si piata muncii. De remarcat e faptul ca, n cadrul Uniunii Europene , aproximativ 3,5 milioane persoane ocupa un loc de munca legat de mediu. Astfel, 1,5 milioane din 3,5 milioane de muncitori ecologi sunt angajati n industriile ecologice si produc tehnologii, produse si servicii care masoara, mpiedica, limiteaza sau corecteaza incidente si dezastre ecologice. Doua milioane de muncitori lucreaza n sectoare care se ocupa cu tehnologii

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.comnepoluante, energie refolosibila, reciclarea deseurilor si protectia peisajelor si a mediului. Se cunosc 2100 de ntreprinderi de acest tip. O lista a verificatorilor de mediu alipiti la sistemul comunitar de management si audit de mediu este destinata ameliorarii rezultatelor n materie de mediu a activitatii industriilor. Pentru a fi nregistrate n acest sistem, ntreprinderile trebuie sa faca proba unor politici valide, program si sistem de gestionare, procedura de analiza sau audit si declaratii de protectie a mediului unanim acceptate. Verificarea si validarea acestor criterii se face de un verificator de mediu, independent , dar aprobat de Comisia Europeana. Cu un volum de afaceri de 50 miliarde EURO n 1994, industriile de baza, ecologice , ale UE reprezentau jumatate din piata mondiala, care ar fi trebuit sa atinga , n anul 2000, 300 miliarde EURO si 570 n 2010. Economiile comunitare sunt toate caracterizate de o "subexploatare" a fortei de munca si de o "supraexploatare" a resurselor de mediu. Pentru a rezolva aceasta dubla problema, Comisia Europeana propune actiuni cheie cum ar fi dezvoltarea tehnologiilor nepoluante. Printre altele , o restructurare progresiva a sistemelor fiscale se poate realiza reducnd costurile salariale indirecte si ncorpornd costurile de mediu si de resurse n pretul pietei de bunuri si servicii. Prin masurile energice ce se ntreprind, UE doreste sa tina sub control si la un nivel problematica poluarii. Un exemplu n acest sens l constituie Acordul UE cu industria de automobile. Datorita unui nou sistem de masuri adoptate de Comunitatea Europeana , va trebui ca pna n anul 2005 emisia de poluanti sa se diminueze cu 70%/vehicul. Una dintre masurile comunitare pentru a ndeplini acest obiectiv este acordul Comisiei Europene cu Asociatia de Constructori Europeni de Automobile. Acestia din urma se angajeaza la o emisie de 140g/Km de CO2 n mediu pentru noile vehicule vndute n cadrul Uniunii Europene , esalonat pna n 2008, o reducere de aproximativ 25% n raport cu 1995. Angajamentele asociatiei constructorilor se bazeaza pe ipoteze n materie de disponibilitate de carburanti de calitate suficienta pentru a permite punerea la punct a anumitor tehnologii . n 2003 Asociatia Constructorilor Europeni de Automobile va reevalua posibilitatea de reducere suplimentara pentru a tinde catre obiectivul general comunitar de 120g/Km CO2 pentru noile vehicule , esalonat pna n 2010. Comisia spera, n egala masura, sa ajunga la acorduri asupra emisiei de CO2 a masinilor construite de japonezi si coreeni, care vor fi vndute prin piata UE. n afara de aceasta, Comisia propune fiecarui stat membru al UE punerea la punct a unui sistem de monitorizare si supraveghere a emisiei de




CO 2 a vehiculelor particulare noi. Acest sistem ar trebui sa permita evaluarea corecta a eficacitatii strategiei comunitare n ceea ce priveste o noua piata de automobile, sa furnizeze informatii asupra schimbarilor n parcul de masini particulare, susceptibile de a afecta alte obiective ale politicii comunitare cum ar fi: calitatea aerului; ozonul troposferic; urmarirea aciditatii si implicit a frecventei ploilor acide; securitatea rutiera. O alta masura care vizeaza limitarea la maxim a CO2 este ntarirea limitelor de emisie a vehiculelor cu motoare noi si a vehiculelor utilitare usoare n cadrul UE. Vehiculele cu tonaj mai mic de 3,5 t ar trebui sa produca cantitati mai mici de monoxid de carbon (40%), hidrocarburi (40%), oxid de azot (20%) si particule (50%). O ntarire a acestor reguli este prevazuta pentru 2005. Concentratia n benzen si hidrocarburi aromatice a benzinei si motorinei va suferi de asemenea o diminuare serioasa. n urma a diferite ntruniri, care au avut loc n perioada 1995-1998, s-au stabilit mai multe pozitii comune asupra unor probleme cum ar fi: o noua directiva asupra limitei maxime de poluare a combustibililor grei (1% esalonat pna n 2003) si asupra motorinei (0,2% esalonat pna n 2008 ); ntarirea valorilor limitei pentru anhidrida sulfuroasa, oxizii de azot si particule de plumb; propunerea de reducere a poluarii de catre tractoarele folosite n exploatarea forestiera; aducerea la zi a dosarului anual asupra calitatii aerului; date de baza asupra calitatii aerului n orasele europene importante; pozitia Comisiei n vederea reducerii emisiei de componenti organici volatili datorita utilizarii solventilor organici n anumite activitati si instalatii; crearea Nomenclatorului de surse de emisie n cadrul EUROSTAT. Un alt exemplu poate sa l constituie politica deseurilor. S-au mplinit 20 de ani de cnd U.E. si-a propus pentru prima data crearea depozitelor de deseuri si ameliorarea gestiunii lor. Politica de mediu europeana consta n ncurajarea gestiunii durabile prin minimizarea, reciclarea si refolosirea deseurilor, prin ameliorarea conditiilor de eliminare si prin reglementarea transportului acestora.

Simpo PDF Merge and Split Unregistered Version - http://www.simpopdf.comn 1989, U.E. a aderat la Conventia de la Bale, care se ocupa cu gestionarea deseurilor toxice. Directiva CE nr. 235 din 1993 a stabilit definitiile si Nomenclatorul Comunitatii asupra transferului de deseuri si le a mpartit pe acestea n trei categorii, n scopul supravegherii transferului la intrarea n si la iesirea din UE. Comisia si propune sa analizeze aplicarea acestui regulament pe baza datelor furnizate de catre tarile membre ntr-un chestionar redactat de catre Secretariatul Conventiei de la Bale . n primul raport, care acopera perioada 1994 - 1996, informatiile referitoare la masurile luate conform regulamentului au fost de ficitare, tarile membre furniznd date incomplete sau deloc (Austria). n 1996, numai rapoartele din Luxembourg si Portugalia au ajuns la secretariat. Astfel, Comisia a concluzionat ca nu este posibil sa ia vreo masura corecta asupra posibilitatii de gestionare a deseurilor n UE si a decis sa ceara informatii complementare. Noile liste de control al deseurilor contin anumite coduri (OCDE) care permit identificarea deseurilor. Aceste coduri sunt formate din doua litere: prima litera, pentru lista din care face parte (G-lista verde, A-lista galbena, R-lista rosie; aceasta din urma reprezentnd deseurile cele mai periculoase) a doua litera, pentru categoria deseurilor, urmata de un numar. n urma acestor constatari, Comisia adopta anumite masuri pentru gestionarea deseurilor, cum ar fi: q ntarirea industriilor de reciclare Reciclarea este un element principal n gestionarea deseurilor n cadrul UE. n plus, aceasta s-a dezvoltat si pentru a deveni un sector industrial important, care sa contribuie la crearea de locuri de munca. Imperfectiunile pietelor si ale structurilor stabile au drept consecinta dezvoltarea industriei de reciclare prin impunerea de constrngeri carora trebuie sa le faca fata printr -o multim

Date post:	07-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	krysssbebedulce
View:	121 times
Download:	1 times

27159942 Abordari Economice in Protectia Mediului

Documents