1

Micuţii ascultătoriO resursă pentru sprijinirea copiilor mici, purtători de implant cohlear

Reabilitare

2

3

Mulţumiri *

* Toate capitolele sunt o adaptare a capitolelor 1, 2, 3, 4, și 5 din De Reave și al. (2008)

www.onici.be www.nsdsk.nlwww.kids.be

Am dori să mulțumim lui Leo De Raeve(2,3), Gerard Spaai(1), Elke Huysmans(1), Kim de Gooijer(1), Marleen Bammens(2), Edith Croux(2), și Liesbeth Tuyls(2) pentru că ne-au permis să elaborăm această broșură, pe baza lucrărilor lor.

1. Nederlandse Stichting voor het Dove en Slechthoren de Kind, Amsterdam (NL)

2. Koninklijk Instituut voor Doven en Spraakgestoorden, Hasselt (B)

3. Onafhankelijk Informatiecentrum over Cochleaire Implantatie (ONICI), Zonhoven (B)

Broşura „Micuţii ascultători” conține traducerea și adaptarea unor capitole selectate din publicația lor în limba olandeză pentru părinți şi personalul de îngrijire a copiilor cu IC, ,,Begeleiden van Jonge porumbel Kinderen met een cochleair implantaat: informatie en tips voor ouders en begeleiders“. Această publicaţie a fost

elaborată în cadrul proiectului „Un program de însoţire a copiilor mici cu implant cohlear (IC) în mediu bilingv”, finanţat de Revalidatiefonds, Stichting Kinderpostzegels şi Stichting Fonds voor het Dove en Slechthorende Kind, care s-a desfăşurat între 2003 şi 2007.

4

Bine aţi venitȚineți minte: cel mai

important lucru pe

care îl puteți face

după implantare este

să comunicați!

Dacă citiţi această broşură, probabil aveţi un copil mic care a fost implantat cohlear. Felicitări pentru alegerea ce-i oferă micuţului tehnologia care îl va ajuta să audă. Veţi realiza că aţi pornit într-o călătorie foarte incitantă. Va fi greu uneori dar şi răsplata va fi pe măsură. Informaţiile din „Micuții ascultători” sunt o combinaţie între cunoştinţele ce provin din cercetările ştiinţifice, din experienţa clinicienilor şi din rezultatele proiectului de cercetare menţionat la pagina 3. Această broşură este dedicată în special părinţilor şi celor care se ocupă de copii, dar este indicată şi educatorilor care se ocupă de copii mici, sub trei ani, care utilizează implantul cohlear.

Ţineţi minte: cel mai important lucru pe care îl puteţi face după implantare este să comunicaţi cu copilul într-un mod plăcut, relaxant, natural (fără prea multe pregătiri sau planificări). În fond, cea mai bună modalitate de a citi „Micuții ascultători” este de a vă gândi la broşură ca la un manual al lucrurilor suplimentare de ţinut minte în timp ce îi vorbiţi copilului dumneavoastră ca şi unui copil cu auz normal. „Micuții ascultători” descrie aceste lucruri suplimentare şi cum să le faceţi să devină o parte naturală a comunicării de zi cu zi cu copilul. După ce veţi deveni familiar cu aceste instrumente şi trucuri, încercaţi-le. Veţi vedea că vor deveni, în cel mai scurt timp, un „obicei sănătos” care sprijină dezvoltarea limbajului după implantarea cohleară.

Această broşură porneşte de la premiza că majoritatea copiilor care au o pierdere semnificativă de auz beneficiază de implant cohlear şi că aceştia au capacitatea de a învăţa să comunice în limbajul vorbit. Este bine cunoscut faptul că există o mulţime de factori care contribuie la dezvoltarea abilităţilor de comunicare, cum ar fi vârsta la care este diagnosticată şi tratată hipoacuzia, mediul familial şi educaţional, prezenţa sau absenţa altor provocări în procesul de învăţare, etc. Scopul acestui ghid este de a vă ajuta să pregătiţi terenul pentru obţinerea succesului în comunicarea de mai târziu şi, pentru început, este important să gândiţi pozitiv.

Dacă nu ne propunem cele mai bune rezultate, am putea fi tentaţi să ne mulţumim cu mai puţin. Lucraţi împreună cu logopedul dumneavoastră pentru a vă asigura că aşteptările dumneavoastră sunt realiste, în raport cu posibilităţile individuale ale copilului.

Sperăm că veţi considera informaţiile din „Micuţii ascultători” utile. Pentru mai multe idei, materiale şi ajutor puteţi contacta cel mai apropiat reprezentant MED-EL sau secţiunea BRIDGE to Better Communications de pe website-ul MED-EL, www.medel.com.

Capitolul 1:Noutăți legate de implantul cohlear

5

Implantul cohlear (IC) este un aparat electronic care se implantează în urechea internă (cohlee) şi este utilizatpentru a îmbunătăţi auzul la pacienţii cu hipoacuzie severă şi profundă. Au trecut abia 30 de ani de la prima operaţie de implant cohlear. În prezent implantarea cohleară este acceptată ca fiind cea mai bună metodă de tratament atât la copii cât şi la adulţii cu pierdere semnificativă de auz.

Implantul cohlear nu reface sau crează un auz normal. În schimb, în condiţii asemnănătoare, oferă unei persoane cu hipoacuzie posibilitatea de a auzi sunetele din mediul înconjurătar, de a înţelege vorbirea, de a vorbi la telefon şi de a se bucura de muzică. Copiii reprezintă un grup care beneficiază enorm de pe urma implantului cohlear, în special dacă sunt implantaţi timpuriu.

Copiii hipoacuzici, purtători de implant cohlear, au adesea nevoie de un sprijin suplimentar şi de opţiuni educaţionale. Această broşură îşi doreşte să furnizeze părinţilor informaţii utile şi profunde, aplicabile, în special, în munca cu copiii foarte mici care au primit implant cohlear.

Importanţa implantării timpuriiIntroducerea screeningului auditiv la nou-născuţi în multe ţări, a dus la diagnosticarea timpurie a hipoacuziei. Intervenţia chirurgicală se poate face la câteva luni de la stabilirea diagnosticului de hipoacuzie profundă. În ultima perioadă s-au înmulţit dovezile în favoarea implantării precoce şi cele legate de existenţa perioadei

„critice” sau cel puţin „sensibile” pentru dezvoltarea auditivă şi verbală optimă (Osberger, 1997; Sharma şi al. 2005).

Există dovezi privind diferenţele de dezvoltare auditiv-verbală între copiii implantaţi sub vârsta de 4 ani şi sub vârsta de 2 ani, după cum arată De Raeve (2010), May-Mederake și al. (2010) Sharma și al. (2004), Anderson şi

al. (2003), Kirk şi al. (2002), Osberger şi al. (2002), Sharma şi al. (2002), și Nikopoulos şi al. (1999). De asemenea, din ce în ce mai multe cercetări arată că dezvoltarea limbajului unui copil implantat înainte de vârsta de 2 ani poate ajunge până la nivelul unui copil cu auz normal, din anumite puncte de vedere (Geers şi al., 2009; Hayes şi al., 2009; Nicholas şi al., 2007; Svirsky şi al., 2004) mulţi având şansa de a urma şcoli de masă încă din clasele primare (Francis şi al., 1999; Geers şi al., 2003).

De aceea este extrem de importantă sprijinirea recuperării copilului implantat.

E mai bine cu două implanturi sau cu unul?E important să auzi cu ambele urechi. Nu doar auzim mai bine cu două urechi dar putem auzi mai uşor sunetele slabe, înţelegem mai bine în zgomot, localizăm sursa sunetului şi înţelegem vorbirea de la distanţă. Asta se poate realiza şi cu implantarea bilaterală timpurie. Nu toate ţările asigură implantarea bilaterală din fonduri publice, însă numărul lor este în creştere şi există suficiente dovezi că aşa ar trebuie să fie. Dacă încă nu aveţi posibilitatea sau nu v-aţi hotărât să implantaţi ambele urechi, atunci copilul ar trebui să continue să poarte proteza auditivă pe urechea neimplantată. Este un subiect important pe care ar trebui să-l discutaţi cu audiologul dumneavoastră.

Copii implantaţi constituie un grup aparte. Spre deosebire de adulţii care poate au auzit şi apoi şi-au pierdut auzul, copiii învaţă să audă direct prin implantul cohlear. Se ştie că diverse lucruri se învaţă mai greu după o anumită vârstă – cum ar fi a doua limbă – şi s-a inţeles că există o „fereastră critică” în perioada timpurie din copilărie în care copilul are cele mai mari şanse să îşi dezvolte limbajul. De exemplu, studiile au arătat că acei copii care au fost implantaţi bilateral până la vârsta de 3 ani şi jumătate au fost capabili să profite de capacitatea creierului de a învăţa (Sharma şi al., 2005).

Modul de comunicareExistă mulţi factori care contribuie la alegerea modului de comunicare dintre părinţi şi copii. Unele familii aleg să comunice strict verbal, altele aleg o combinaţie între limbajul vorbit şi semne. Alte familii folosesc limbajul vorbit multiplu. Cei mai mulţi părinţi aleg implantarea timpurie tocmai pentru a oferi copilului lor şansa de a comunica verbal şi se folosesc de perioada critică de învăţare timpurie din copilărie. Utilizarea limbajului vorbit poate fi foarte utilă pentru copilul implantat. Totuşi, există şi copii care au şi alte probleme de învăţare pe lângă hipoacuzie, unde utilizarea Comunicării Totale (cunoscută, în unele ţări, şi sub numele de comunicare „bilingvă”) este de preferat. Această decizie trebuie luată împreună cu specialiştii care lucrează îndeaproape cu copilul; ei înţeleg cel mai bine nevoile individuale ale copilului şi ale

familiei. Broşura „Communication Options and Educational Placements”, disponibilă de la MED-EL, discută despre modalităţile de comunicare şi cum se raportează la mediul educaţional cu care se va confrunta mai târziu copilul la şcoală. În această broşură instrucţiuni cum ar fi „spuneţi-i copilului...” se referă la o activitate care are ca scop dezvoltarea limbajului, indiferent de modul de comunicare utilizat.

Dacă folosiţi o combinaţie de semne şi limbaj vorbit, încercaţi să utilizaţi, la început, limbajul vorbit, pentru a stimula perceperea vorbirii cu implant şi doar apoi vedeţi dacă este necesară adăugarea unui semn echivalent necesar sprijinirii învăţarii limbajului.

6

Există mai mulți

factori care contribuie

la alegerea modului

de comunicare dintre

părinți și copii.

7

Capitolul 2:Comunicarea preverbală

8

Poate vă întrebaţi ce este comunicarea preverbală şi de ce este relevantă pentru un copil cu IC. Comunicarea preverbală este stadiul prin care trec toţi copiii cu auz normal înainte de a începe să comunice folosind cuvinte. Este posibil să fi oferit o stimulare excelentă pentru copilul dumneavoastră înainte de implantare.

Copilul dumneavoastră poate să fi dezvoltat deja unele dintre competenţele despre care vom discuta, folosind auzul rezidual şi protezele auditive. Acum, când copilul dumneavoastră are un IC, este important să analizăm aceste abilități timpurii de comunicare care preced comunicarea verbală. Copilul dumneavoastră are acum acces deplin la sunete și el poate începe să scoată sunete și gângurească înainte de a utiliza un prim cuvânt adevărat. Aptitudinile pe care le vom discuta sunt importante pentru sprijinirea copilului cu un IC pentru a deveni mai târziu un comunicator verbal competent.

Dezvoltarea preverbală are loc în principal în primul an de viaţă. În primele săptămâni şi luni după naştere, copiii îşi exprimă nevoile de bază prin limbajul corpului, plângând sau scoțând sunete. Părinţii, de obicei, reacţionează foarte rapid la aceste semnale schimbându-i, consolându-i, hrănindu-i sau îmbrățișându-i. Expresiile faciale ale părintelui, limbajul corpului şi vocea atrag şi reţin atenţia copilului. Răspunsul rapid al părintelui îl învață pe copil că încercările sale de a comunica au fost eficiente. Copiii învață repede că pot obţine cu uşurinţă atenţia părinţilor sau a îngrijitorului. De-a lungul timpului, acest proces de consolidare încurajează copilul de a dezvolta metode mai sofisticate de comunicare. Aceste interacţiuni timpurii construiesc încrederea şi atașamentul.

În primele luni de viata, bebelușii sunt interesaţi, în special de oameni. Le place dacă îi ridici, îi ţii în brate şi vorbeşti cu ei. Ei reacționează fericit atunci când văd faţa unui părinte şi pot începe chiar să imite părintele.

Alte tipuri de comunicare preverbală sunt: privirea scurtă aruncată la cei din jur, urmărirea cu ochii, atenţia îndreptată asupra oamenilor, zâmbetul ca o reacţie la zâmbetul cuiva, modul de a arăta că sunt conştienţi de prezenţa străinilor şi a situaţiilor ciudate; plânsul diferit atunci când sunt obosiţi, flămânzi sau au dureri. Mai târziu, în primul an, comunicarea preverbală include activităţi mai complexe, cum ar fi bucuria jocului, întinderea braţelor atunci când doresc să fie ridicaţi, fluturarea mâinilor, scuturarea capului, împingerea la distanţă, ajungerea la un adult şi gângurirea pentru a atrage atenţia, întinderea mânii pentru a apuca un obiect, indicarea cu degetul pentru a obţine un obiect sau a solicita ajutorul.

Există deja o comunicare amplă între copil şi îngrijitor, fără ca formal copilul să vorbească. În timpul etapei preverbale, părinţii trebuie să vorbescă cât mai mult posibil despre tot ceea ce apare în mediul copilului, într-un mod adecvat vârstei şi prietenos. Părinţii copiilor care au auzul normal fac acest lucru instinctiv, de multe ori fără ca nici măcar să-l recunoască. Chiar dacă copilul dumneavoastră este surd, comportamentul cel mai avantajos în implantarea timpurie este folosirea aceloraşi strategii de comunicare pe care le-aţi folosi instinctiv cu un copil care nu este surd. Deşi copilul dumneavoastră încă nu „vorbește”, în etapa preverbală veţi pune bazele dezvoltarii limbajului.

9

Toți copiii, fie că

aud sau nu, trebuie

să se simtă în

siguranță, ca o parte

din mediul familial.

Sfaturi pentru stabilirea unuimediu de învăţare adecvatToţi copiii, fie că aud sau nu, trebuie să se simtă în siguranţă, ca o parte din mediul familial. Unele moduri de a promova aceasta sunt:

• Satisfacerea nevoilor de bază ale copilului (hrănirea, schimbarea, îmbrăcarea, liniştirea), în timp util şi cu dragoste, creează un sentiment de încredere şi de securitate.

• Joaca împreună şi îmbrăţişările sunt aproape la fel de de importante ca şi satisfacerea altor nevoi de bază.• Utilizaţi un program zilnic regulat (alimentaţie, baie și

adormire la oră fixă). Acest lucru oferă un sentiment de siguranţă şi promovează usurinţa şi liniştea.

• Imediat după implantare, discutaţi cu el ca şi cum ar înţelege.

• Daţi-i copilului atenţia dumneavoastră, dacă acesta scoate sunete sau încearcă să spună ceva. Spuneți,

„te aud”, dați din cap şi încurajați-l să meargă mai departe. Încercaţi să răspundeţi, chiar dacă nu înţelegeţi. Este bine să ghiciţi ce spune.

• Clarificaţi situaţiile în prealabil. Faptul că mergeţi afară este clar pentru copil foarte repede atunci

când îi puneţi haina şi scoateţi căruciorul afară. Copiii ceva mai mari ar putea dori să ştie unde mergeţi. O poză (cu bunicul, bunica sau magazinul) poate fi de folos pentru a-i arăta unde vreţi să mergeţi.

Înainte de a învăța să vorbească, copiii comunică într-o varietate de moduri non-verbale. Cele mai importante sunt:

contactul vizual, atenţia comună, imitaţia şi întoarcerea spre sursa de sunet. Părintele apoi trebuie să-şi adapteze nivelul limbajului pentru a corespunde nivelului copilului.

Contactul vizualDeşi la naştere un copil poate vedea doar figuri vagi, va începe urmărirea obiectelor cu ochii după doar câteva luni. În primele patru luni, acţiunile dumnevoastrăca părinte sunt în mod normal îndreptate către copil. De exemplu, vă plasați deasupra căruciorului sau patului şi începeți comunicarea într-un mod deosebit de expresiv şi melodic. În jurul vârstei de patru luni, vom vedea o schimbare în contactul vizual. Copilul începe încet să vă urmărească sau să urmărească un obiect cu ochii şi începe să arate spre el. De fapt, acesta este primul mod în care copilul se transformă.

De la vârsta de şase luni, vom vedea că este capabil să se uite la obiectul la care privește părintele. Această etapă este adesea menţionată ca atenţie „partajată” sau „comună”. Aceasta constituie baza pentru dezvoltarea limbii vorbite, deoarece ea poate face apoi legătura dintre obiect şi cuvintele pe care copilul le aude de la dumneavoastră.

Ca părinte, vă petreceţi, probabil, o mulţime de timp uitându-vă la faţa copilului dumneavoastră. Aceasta favorizează dezvoltarea contactului vizual şi, în acelaşi timp, creează o legătură între părinte şi copil. Bebeluşii sunt, de asemenea, extrem de interesaţi şi de chipuri expresive. Aţi putea descoperi că este foarte natural să încercaţi să păstraţi atenţia şi interesul copilului prin schimbarea continuă a expresiei feţei dumneavoastră. Aceasta este prima lecţie de comunicare: comunicarea cu celălalt implică faptul că priviți la el.

10

privește laCopil

Obiect

privește laaude

Părinte

Figura 1: triunghiul de comunicare

Tait (2001) a constatat că IC a influenţat pozitiv dezvoltarea contactului vizual ca o abilitate de comunicare. La început, copiilor le era mai uşor şi mai rapid să se uite la părinte sau obiectul despre care se vorbea. Pe măsură ce abilităţile lor auditive s-au îmbunătăţit, copiii au avut nevoie mai puţin de contactul vizual şi au participat mai mult la conversaţii.

Contactul vizual este un factor important în dezvoltarea preverbalăOri de câte ori este posibil, poziţionaţi-vă la nivelul ochilor copilului dumneavoastră. Atingeţi uşor copilul sau obiectul pe care îl deţine. În acest mod, puteţi obţine cu uşurinţă atenţia lui. Asiguraţi-vă că veţi comenta sau eticheta obiectul pe care îl deţine. Pentru copii, distanţa ideală pentru contactul vizual este de aproximativ 25-30 cm. Ocazia perfectă pentru acest lucru este atunci când îl ţineţi în braţe sau pe genunchi, precum şi la schimbare sau alimentare. La copii mai mari, această distanţă poate fi mărită până la 1,5 m. În acest mod ei văd întreaga expresie a corpului şi, de asemenea, o parte din împrejurimi. Încercaţi să citiţi o carte sau vă uitaţi la poze cu copilul pe genunchi sau aşezat pe podea, unde vă poate vedea pe dumneavoastră la fel de bine ca şi cartea. Copiii se bucură într-adevăr de jocuri tip cucu-bau sau suflarea baloanelor de săpun. Aceste jocuri sunt, de asemenea, bune pentru practicarea contactului vizual.

Lăsaţi copilul să preia conducerea(atenție comună)Când părinţii comunică cu copilul lor, ei se uită în direcţia în care priveşte copilul sau la obiectul de interes pentru copil. Ulterior, ei încep, de obicei, să vorbească despre toate lucrurile la care privesc împreună.Când vorbesc despre diverse lucruri, copilul se uită la profesor ca să înţeleagă cuvintele care se spun. Noi numim aceasta atenţie „partajată” sau „comună”,

deoarece în aceste momente, părintele şi copilul sunt amândoi concentraţi asupra aceluiaşi lucru. Mai târziu, copilul ar putea indica cu degetul chiar obiectul, fie să confirme că adultul se uită la obiect, fie să ceară ca adultul să se uite la obiect.

Copilul trebuie să vă dea de înţeles că aude clar. El poate să se uite la obiectul despre care vorbiţi în timp ce vă ascultă. Dacă nu răspunde la ce vorbiţi, vă poate aduce obiectul în câmpul vizual dintre voi sau să folosescă gesturile pentru a indica obiectul.

Copilul reacţionează nu numai la ceea ce spune părintele, dar poate lua, de asemenea, iniţiativa de a comunica. Capacitatea copilului de a indica un obiect într-un mod comunicativ este un aspect crucial în dezvoltarea comunicării. Părintele răspunde indicând obiectul pe care copilul îl arată, numindu-l sau acţionând („mişcându-l”).

Comunicarea şi atenţia comunăAsiguraţi-vă că, în timpul hrănirii, îmbrăcării sau jocului, copilul dumneavoastră poate vedea ce vorbiţi. Dacă spuneţi „acum poţi bea”, dați-i sticla sau paharul. Spuneți-i numele pentru a-i atrage atenţia. Dacă nu răspunde, încercaţi să utilizaţi o jucărie sau atingeţi-l ca să-l direcţionaţi spre dumneavoastră. După ce se uită la dumneavoastră, spuneţi-i atunci ceva. Puteţi spune, „ţi-am spus numele” sau „ţi-ai auzit numele!”. Acest lucru consolidează răspunsul la numele său şi participarea la ceea ce spuneţi. Când copilul dumneavoastră indică se joacă cu un obiect, consolidaţi-i interesul prin descrierea obiectului sau a evenimentului într-un limbaj adecvat vârstei. Joaca împreună sau răsfoirea unei carţi împreună, în timp ce vorbiţi despre ceea ce faceţi sau vedeţi, sprijină dezvoltarea limbajului său.

11

ImitaţiaDupă doar câteva luni, bebeluşii sunt capabili să imite o faţă expresivă. Este normal pentru părinţi ca în acest stadiu să imite frecvent expresiile faciale ale copiilor lor. Bebeluşii înţeleg cu uşurinţă acest joc. Atunci când încep să facă gălăgie, cum ar fi gânguritul, să emită consoane sau vocale sau să gesticuleze şi părinţii încep să imite acest lucru, aceasta inspiră chiar mai mult reacţia copilului. Aşa cum am menţionat mai înainte, copiilor le place să vadă că eforturile lor de a comunica funcţionează.

Ca şi copiii cu auz normal, copiii hipoacuzici vocalizează cu sunete pre-verbale până la vârsta de aproximativ cinci până la şase luni. Ei se joacă uneori cu limba și buzele, în timp ce scot sunete, cum ar fi p sau f. În perioada în care copiii cu auz normal încep să gângurească (sase-şapte luni), cei hipoacuzici adesea renunţă să gângurească sau gânguresc cu silabe mai puţin variate.

Copiii mai mari încep spontan să gângurească, cum ar fi „dada, mama, gaga”, de obicei, incluzând consoane și vocale împreună. Aceasta constituie baza primelor lor cuvinte. Este necesar pentru copil să audă înainte de a apare gânguritul - una dintre principalele avantaje ale utilizării timpurii a IC este abilitatea de a profita de etapele normale ale gânguritului copilului aproximativ la momentul adecvat. Este important pentru dumneavoastră să începeţi să imitaţi devreme sunetele pe care le scoate copilul dumneavoastră. Prin imitarea acestor gângureli, arătaţi copilului că sunetele pe care le face sunt foarte importante şi că doriţi să-l ascultaţi. De asemenea, acest lucru încurajează copilul dumneavoastră să gângurească şi mai mult.

Imitația arată că vă place cevaAcum, că aude cu implantul cohlear, încurajarea și jocurile imitative sunt primii pași importanți spre

dezvoltarea ,,primelor cuvinte” sau a limbajului. Imitaţi sunetele pe care copilul dumneavoastră le scoate. Acest lucru îl poate determina să scoată şi mai multe sunete. Furnizaţi o stimulare suplimentară pentru gângurit prin:

• Repetarea şi extinderea sunetelor pe care copilul dumneavoastră le scoate. Iniţial, el va repeta doar câteva sunete, dar în cele din urmă, gânguritul lui va

fi mai variat.• Imitaţi sunetele pe care le produce în faţa unei oglinzi

şi faceţi o figură amuzantă în timp ce o faceţi. Copilul dumneavoastră va imita, probabil, acest lucru.

• Imitaţi expresiile faciale ale copilului dumneavoastră şi aşteptaţi un pic pentru a vedea dacă el repetă acest lucru. Sugarii sau copiii mai mari imită, de asemenea, mişcările gurii (scot limba, deschid gura, etc.). Aceasta este ocazia ideală de a vă juca făcând feţe amuzante. Oglinda poate fi de ajutor. Vocalizaţi, astfel copilul va începe să asocieze mişcările gurii cu anumite sunete.

Încercaţi să introduceţi noi sunete şi încurajaţi copilul să imite sunetele noi. Utilizaţi asocierea obiectelor cu sunetele, de exemplu, „vaca spune, mu-u-u”. Scoateţi sunetul în timp ce manipulaţi jucăria şi apoi aşteptaţi un minut pentru a vedea dacă copilul va imita acest sunet. Animalele sale preferate şi jucăriile transportatoare sunt foarte bune pentru această activitate distractivă. După ce asociaţi un sunet cu un obiect încercaţi să fiţi consecvenţi cu acelaşi sunet. Copiii mici au nevoie de numeroase repetări pentru a imita sau scoate sunete, astfel încât aveţi grijă să faceţi această activitate des sau să repetaţi de mai multe ori. Sunetele, mai degrabă decât cuvintele, sunt mai uşor de imitat pentru copilul dumneavoastră. El va face acest lucru cel mai probabil înainte de a spune primul cuvânt.

12

Schimbați rolurile:

conduceți cu

rândul o mașină de

jucărie.

Schimbarea rolurilorO bună comunicare presupune nu ca aceeaşi persoană să vorbească întotdeauna, ci ambele părţi (părinte şi copil) să spună ceva cu rândul. Chiar şi copiii foarte mici care nu vorbesc încă pot la rândul lor să arăte ceva, zâmbind, sau plângând. Ar trebui să reacţionaţi la acest lucru ca şi cum copilul dumneavoastră ar fi vorbit. Când este ,,rândul lui“, ar putea fi necesar să aşteptaţi un pic, astfel să aibă suficient timp pentru a reacţiona.

Schimbarea rolurilor în acest mod îl învaţă pe copilul dumneavoastră cum funcţionează o conversaţie: o persoană care comunică, în timp ce alta aşteaptă şi apoi data viitoare, rolurile se inversează. Copiii sunt capabili să înceapă să schimbe rolurile chiar de la vârsta de trei luni, însă schimbarea rolurilor la această vârstă nu implică neaparat vocalizele. Schimbarea rolurilor la vorbit se va întâmpla iniţial prin pronunţarea vocalelor (a,e, i, o, u) și, mai târziu, a consoanelor (d, b, m).

Schimb după schimbÎn jurul vârstei de nouă luni bebelușii se bucură cu adevărat de jocuri care implică schimbul de roluri.Exemple:• Puteţi face un turn (rândul dvs.) pe care copilul să îl

dărâme (rândul său).• El aruncă un obiect pe jos şi îl luaţi înapoi.• Îi acoperiţi faţa şi apoi o descoperiţi (cucu-bau).• El imită, nu numai ceea ce faceţi, dar, de asemenea,

expresia dumneavoastră facială şi sunetele care însoţesc jocul.

Jucăriile pot stimula, de asemenea, schimbarea rolului.Exemple:• Mişcaţi o minge înainte şi înapoi• Conduceţi cu rândul o maşină de jucărie• Folosiți telefonul de jucărie pe rând• Stivuiți cuburi sau inele

Comunicaţi cu copilul despre tot ceea ce experimentează: tot ceea ce vede, aude, miroase și simte.

13

• Puneți cuburile într-o cutie• Puneţi formele într-o jucărie de introdus formeNumiți aceste jocuri de schimbare a rolurilor. Vorbiți despre împingerea mașinilor de jucărie, stivuirea cuburilor, numărarea cuburilor.

Folosiţi cuvinte, cum ar fi „în“ și „pe“. Cu alte cuvinte, descrieți ceea ce dumneavoastră și copilul dvs. faceți. Nu vă fie teamă să utilizați o varietate de cuvinte. Acesta este modul în care copilul dumneavoastră va învăța limba. Amintiți-vă că sunt necesare numeroase repetiții!

Introducerea conceptului de preluare a roluluiÎn momentul primei lor zi de naștere, copiii joacă deja jocuri simple cu roluri. Ei îşi asumă în mod activ roluri și se prefac, de exemplu, că hrănesc o păpușă. De asemenea, ei se bucură să privească la alți copii sau să îi imite. Din acest moment, puteți introduce oficial conceptul de roluri și să faceți din schimbul de roluri o parte importantă a jocului: „Acum e rândul mamei.“ Acesta este un pas deosebit de important, deoarece va pune mai târziu bazele pentru mai multe activități structurate. Arătându-i copilului o abilitate cu care doriți să lucreze (când e rândul dumneavoastră) îl puteți determina apoi să exercite această abilitate în timpul rândului său. Jocurile cu schimbarea rolurilor oferă un anumit control asupra situației și vă permit să determinați copilul să se concentreze pe o anumită sarcină în timp ce activitatea e mai distractivă.

Ajustarea modelului de limbajAdulții vorbesc diferit cu sugarii și cu copiii mici. Ei folosesc o voce mai stridentă, cu un ritm mai lent și cu multă intonație (chiar și o voce cântată). În limba engleză această utilizare a vorbirii e denumită „motherese” sau „parentese”. Toți părinții fac acest lucru în mod spontan cu copiii lor. Aceste ajustări de limbaj și ton fac copilul să fie mai interesat de ceea ce spuneţi. O altă caracteristică tipică a comunicării timpurii este repetarea frecventă. Părinții vorbesc continuu cu copiii

lor despre aceleași evenimente sau activitați de rutină (de exemplu, schimbarea scutecului, îmbrăcarea, luarea mesei, etc.). Acestea sunt toate lucrurile care implică copilul personal. Cuvintele și propozițiile utilizate sunt repetate frecvent. Toate aceste repetări creează o situație ideală pentru învățarea limbajului, permițând copilului să prindă mai ușor înțelesul limbajului adresat lui. Această repetiție timpurie ar trebui să fie sub forma unor propoziții scurte sau fraze simple. Memoria unui copil de obicei, nu se poate ocupa încă mai mult decât de aceasta. Cel mai bine este să limitați limbajul dumneavoastră la unul sau două niveluri mai sus decât ceea ce copilul stăpânește deja. Aceasta înseamnă că atunci când copilul vorbește în propoziții cu un singur cuvânt, ar trebui să vorbţi cu propoziții de două sau trei cuvinte.

În această fază de dezvoltare, copilul iubește cu adevărat poezioarele simple de grădiniță și cântecele de leagăn. Copiilor le plac ritmul, intonația, propozițiile simple, și repetările multe. Ei iubesc melodiile cu jocuri de degete sau activități de acompaniere. Aceste activități, de asemenea, determină imitația, încât copilul încearcă să-și răsucească mânuţele și să cânte împreună.

Adaptarea modelului de limbaj pentru a satisface nevoile copilului dumneavoastrăAceasta este o etapă deosebit de distractivă de dezvoltare, deoarece va începe să se vadă un progres real în abilitățile de comunicare ale copilului dumneavoastră. Iată câteva lucruri de ținut minte:• Comunicați cu copilul dumneavoastră despre tot ceea ce el experientează: ceea ce vede, aude, miroase și simte.• Vorbiți clar la un volum suficient, dar un pic mai lent

decât cu un adult. Acest lucru oferă copilului mai mult timp pentru a procesa limbajul vorbit.

14

• Cu un copil mic, ați putea vorbi cu o voce ușor cântată („parentese”). Studiile au aratat că bebeluşii și copiii mici acordă o atenție deosebită vorbirii cu intonație suplimentară și melodie. În timp ce ridicați copilul dumneavoastră, asociați acțiunea cu un sunet ca „ueeeee, sus,sus, sus de tot”. Repetați aceste jocuri în mod regulat, pentru a crește șansa ca el să asocieze cuvintele dvs. cu mișcarea. Așteptați un minut, iar în cazul în care copilul dumneavoastră nu inițiază o altă repetare, spuneți, „Vrei sus?” și repetați jocul. Încurajați-vă copilul să imite aceste sunete, acțiuni și cuvinte simple ca să mai solicite jocul.

• Asigurați-vă că urmează rândul adecvat. Așteptați puțin după ce copilul termină de gângurit și preluați rândul dumneavoastră. Pauzele scurte oferă copilului dvs. șansa de a-și prelua rândul.

• Utilizați o mulțime de sunete onomatopeice (acestea sunt cuvinte care imita sunetul unui obiect, cum ar fi ,,cotcodac,” „tic-tac”, ,,ham ham”). Aceasta atrag atenția copilului dumneavoastră și-l stimulează să asocieze sunetul cu obiectul. Folosiți uneori numele obiectului cu sunetul (,,Ascultă, câinele spune ,,ham ham!”)

• Încercați să atrageți atenția copilului dumneavoastră strigând numele lui. Dacă el se uită în sus, asigurați-vă că aveți un mesaj sau o altă recompensă. Jocurile de apelare sunt bune pentru o perioadă scurtă de timp, dar de multe ori copilul iși pierde interesul, dacă nu există un motiv interesant care să-l atragă.

• Versurile de grădiniță și cântecelele, cu o mulțime de expresii, sunt ideale pentru învățarea limbajului. Repetând frecvent melodia sau rima, copilul va învăța să răspundă cu cuvinte și gesturi care se potrivesc cu aceste rime și să facă primele sale încercări de a cânta și de a face muzică.

• Răsfoind cărți sau privind fotografii împreună apare oportunitatea de a repeta aceleași cuvinte și fraze. Copiii par să nu obosescă să asculte cărțile lor preferate iar și iar. Nu este niciodată prea devreme

pentru a introduce unui copil cărțile de povești. Asigurați-vă că alegeți cărțile adecvate nivelului de vârstă a copilului.

Cărțile simple de carton sau textile sunt cele mai bune la început, și, în timp, puteți trece la mai multe povești elaborate. Cu toate acestea, chiar și poveştile și personajele unei cărți simple pot fi făcute mult mai complexe (cu un pic de imaginație), pe măsură ce copilul se maturizează.

Tranziția de la stadiul preverbalAm menționat mai devreme că enunțurile preverbale ale unui copil au de obicei un scop și, ca părinte, trebuie să reacționați pozitiv la ele cât mai mult posibil. Dar cum să faceți asta? Un răspuns la această întrebare este descris într-un curs dezvoltat de Centrul Hanen (Toronto), în care părinții învață modul în care pot ajusta și regla fin limbajul lor pentru a satisface cel mai bine nevoile copilului lor. Menționăm aceste strategii la nivel preverbal, dar ele pot fi aplicate, de asemenea, la etapele ulterioare de vorbire și dezvoltare a limbajului. Pentru a facilita comunicarea părinților cu copilul lor, Hanen recomandă utilizarea ,,Abordării 3A”. Cei trei ,,A” sunt: asigurați copilului conducerea, adaptați-vă pentru a împărtăși momentul, și adăugați experiențe și cuvinte noi (Manolson și al., 1996). Ceea ce urmează este un rezumat al principiilor Programulul Hanen:

15

Permiteți copilului

să preia conducerea

pe tema de

comunicare.

Permiteți copilului să conducăAceasta înseamnă că vă lăsați copilul să preia conducerea pe tema de comunicare și îl urmăriți vorbind despre ceea ce face și lucrurile care îl interesează. Un copil are mai multe şanse de a învăța limbajul când este vorba despre lucruri care sunt de interes pentru el. Urmărind acest scop, aveți posibilitatea de a-i consolida și mai mult dezvoltarea limbajului, deoarece el a arătat că este interesat de subiect. S-ar putea să doriți să citiți o poveste despre animalele din grădina zoologică, dar în cazul în care copilul este mai interesat să se joace de-a casa atunci să vă adaptați planul de joc la jocul de-a casa și să vorbiți despre acea activitate.

Adaptați-vă pentru a împărtăși momentulCopilul are felul lui de a fi şi, uneori, poate fi dificil să vă conectați cu adevărat cu el sau să vă concentrați pe un anumit scop. Pentru a avea interacțiuni semnificative cu copilul dumneavoastră, trebuie să vă adaptați interesele dvs. la ale lui. Acest lucru înseamnă că trebuie să încearcați să vă adaptați la nivelul de joc și la obiectul jocului copilului dumneavoastră. Să vă jucați împreună cu el și să vorbiți despre ocupaţia lui într-un mod care să îi placă. Vă veți atinge în continuare scopul, dar în acest fel vă puteți conecta cu copilul dumneavoastră mai ușor și într-un mod semnificativ.

Adaugați experiențe și cuvinte noiOdată ce o interacțiune se întâmplă, aveți posibilitatea de a adăuga ceva nou sau să îl învăţăţi ceva.

Dacă repetați aceleași cuvinte iar și iar într-o situație binecunoscută, vă încurajați copilul să înceapă să folosească limbajul. Cu toate acestea, la un moment dat, limbajul trebuie să se extindă și să crească, astfel încât să adăugați cuvinte și experiențe noi la jocurile pe care le știe deja. Noi numim aceasta „expansiunea limbajului”.De exemplu, dacă copilul dumneavoastră spune deja ceva, puteți adăuga un cuvânt sau două în plus sau un detaliu suplimentar. Prin adăugarea de ceva în plus la ceea ce spune copilul dvs., îi oferiți instrumentele necesare pentru a extinde mesajul său. (a se vedea exemplul de la pagina următoare).

Deoarece extinderea limbajului este atât de importantă pentru dezvoltarea unui vocabular larg și a unui repertoriu de limbaj mai bine rotunjit, vrem să vorbim despre asta mai în detaliu.

Extinderea limbajuluiÎn funcție de competențele lingvistice ale copilului dumneavoastră și de nivelul de dezvoltare, puteți extinde ceea ce spune copilul într-o varietate de moduri. Asigurați-vă că nivelul limbajului dvs. este doar puțin peste nivelul copilului dumneavoastră. Nu vorbiți în fraze lungi, dacă copilul dumneavoastră comunică folosind enunțuri de un cuvânt. Acest lucru poate descuraja copilul. Dacă copilul dumneavoastră folosește enunțuri cu un cuvânt, atunci răspundeți cu propoziții de două sau trei cuvinte.

În cazul în care copilul se joaca cu o mașină și scoate sunete, cum ar fi „bbrrr“ sau chiar o propoziție întreagă ca în al doilea exemplu de mai jos, există mai multe moduri în care puteți răspunde în mod corespunzător și să adăugați informații la ceea ce copilul dumneavoastră spune:

16

Copilul spune: Adultul poate... “„Bbrrr. Uh, oh” Acceptaţi: „Uh, Oh, brrrr“ Adaptați: „Oh, nu. Ce s-a întâmplat? Maşina ta este stricată?” Adăugați: „Da, una dintre roți s-a rupt.“ „S-o reparăm”.

Un copil mai mare Adultul poate...poate spune:„Bum! Acceptați: „Îmi pare rău, mașina s-a Mașină stricată” stricat“. Adaptați: „Farurile și pneurile sunt sparte”. Adăugați: „Lasă-mă să încerc să repar mașina“. „Hai să găsim o altă mașină”. „Ar trebui să punem o roată nouă?”

Prin adaptarea limbajului dvs. pentru a se potrivi sau a se apropia de nivelul copilului, adăugând apoi mai multe cuvinte, îi dați posibilitatea de a înțelege ceea ce ați spus şi de a învăța mai multe cuvinte. Când exemplul (modelul) dvs. de limbaj este simplu, dar puțin peste nivelul copilului, este mult mai accesibil și mai ușor pentru copil să facă tranziția la un limbaj mai complex. Și, pentru că îi urmați exemplul, este de asemenea un subiect despre care copilul vrea să vorbească și să învețe. Nu vă faceți griji să faceți o frază perfectă gramatical. Veți perfecționa limbajul cu timpul, pe măsură ce copilul dvs. progresează. Acest lucru este valabil mai ales la copii mai mici sau la cei care au probleme de învățare.

„Oh, nu. Ce s-a întâmplat? Maşina ta este stricată?”

„Brrr. Uu, oo”

Capitolul 3:Dezvoltarea auzului

18

Deși vorbim adesea despre „dezvoltarea auzului”, „dezvoltarea vorbirii”, și „dezvoltarea limbajului” ca subiecte distincte, toate sunt strâns legate între ele. Fiecare depinde de cealaltă. Toți copiii dezvoltă abilitățile de ascultare într-o secvență cunoscută. Ţineţi minte că lucrăm la dezvoltarea abilităților de ascultare, pentru a facilita dezvoltarea vorbirii și a competențelor lingvistice. Prin urmare, când citiți următoarele sugestii pentru dezvoltarea abilităților de a asculta, țineți cont de faptul că dezvoltarea auditivă în izolare nu este într-adevăr obiectivul - scopul este dezvoltarea limbajului.

După câteva luni, copiii cu auz normal vor dezvolta următoarele abilități: 1) încep să perceapă anumite sunete (detectare), 2) încep să perceapă diferențele dintre sunete (discriminare), 3) încep să recunoască sunete (identificare), și, în cele din urmă, acordă un înțeles la sunete (interpretare sau înțelegere). Un copil care aude are nevoie de un minim de 12 la 24 de luni de practică a ascultării pentru a dobândi aceste abilități (Erber și al., 1976).

În funcție de vârsta la care copilul a primit IC, el poate fi încă la vârsta și etapa preverbală cronologică normală.În acest caz, de multe ori este foarte ușor să se profite de stadiul la care deja se află și să continuăm cu dezvoltarea auzului și a vorbirii foarte natural. Veți descoperi că sfaturile noastre pentru stimulare în stadiile preverbale se potrivesc bine cu sfaturile de dezvoltare precoce a auzului și a vorbirii descrise mai jos. În cazul în care copilul a primit implantul în timpul sau după etapa preverbală (bazat pe vârsta cronologică), ați putea descoperi că trebuie să re-creați în mod deliberat acele situații cu scopul de a trece copilul dumneavoastră prin etapele timpurii de dezvoltare care sunt importante pentru stabilirea bazelor de dezvoltare de mai târziu a limbajului. Procesul ar trebui să se desfășoare repede dacă obiectivul dvs. este ca el să îi ajungă din urmă pe colegii săi care aud normal. Sfaturile de mai jos ar trebui să vă ajute să vă gândiți la activități

distractive, păstrând în același timp interesul copilului dumneavoastră. Acestea urmăresc „Lista de verificare a abilităților auditive”, o evaluare a comunicării disponibilă la MED-EL.

Deși vorbim despre diferite etape de dezvoltare auditivă așa cum apar într-o anumită ordine, copiii nu petrec în mod necesar mult timp la un nivel înainte de a trece la următorul. De multe ori se pare că ei dezvoltă detectarea, discriminarea și identificarea, toate în același timp. Încercaţi cât mai multe activități și jocuri diferite și urmăriți-le.

Jocuri pentru stimularea dezvoltării auditiveLimitarea zgomotului de fond este importantă, în special în timpul activităților concentrate de ascultare. Ați putea descoperi că el este mult mai concentrat pe sunet atunci când zgomotul concurent, cum ar fi radioul sau televizorul, este oprit și mediului este relativ liniștit. Atunci când pentru copil obiectivul este de a crește sau de a dezvolta abilitățile auditive, utilizarea reperelor vizuale ar trebui redusă la minimum. Mulți părinți găsesc că statul lângă copilul lor în timpul acestor activități de învățare minimizează reperele vizuale și cresc la maxim dependența copilului de „a asculta singur” pentru aceste activități concentrate de ascultare .

Conștientizarea sunetuluiÎncurajați-vă copilul să observe sunetele. Puteți face acest lucru reacționând cu entuziasm la fiecare reacție pe care copilul dumneavoastră o are la sunet. Indicați copilului dumneavoastră să asculte, apoi aratați-i sunetul pe care îl auziți amândoi. Amintiți-vă să etichetați sau să spuneți copilului ce reprezintă sunetul. De exemplu, „Ascultă, am auzit telefonul”. Observați dacă copilul dumneavoastră indică faptul că aude vocea dvs. Își deschide larg ochii sau se uita la dumneavoastră?

19

Experimentați cu sunete

din interiorul și exteriorul

casei, așa încât copilul

să intre în contact pe cât

posibil cu cât mai multe

sunete diferite.

Atrageţi-i atenția sau indicaţi-i că aude vocea dvs.De exemplu, „Ai auzit-o pe mami, da, mami este aici”.Asigurați-vă că faceți același lucru cu ceilelți membri ai familiei. Atenționați-l când își aude tatăl sau frații.

Oferiți copilului dumneavoastră oportunități ample pentru de a produce el sunete (folosind propria voce sau alte lucruri zgomoase și jucării care fac sunet). Celor mai mulți copii mici le place să se joace cu oale, tigăi, capace și linguri de lemn găsite în bucătăria dumneavoastră. Pregătiți un mic sector unde copilului îi este permis să se joace cu aceste obiecte când sunteți în bucătărie. Vorbiți despre sunetele pe care le fac. Este tare, slab? În acest fel copilul poate învăța despre sursele de sunet.

Experimentați cu sunete din interiorul și exteriorul casei,așa încât copilul dumneavoastră să intre în contact pe cât posibil cu cât mai multe sunete diferite. Asigurați-vă că poate vedea și/sau simți că ceva se întâmplă în momentul când aude un sunet. Căutați câteva jucării care luminează, vibrează, sau se mișcă în timp ce scot sunete. Atunci când există anumite sunete în mediu (cineva sună la ușă sau telefonul sună) prima dată atrageți atenția copilului la acest sunet și apoi luați-l cu dvs. la sursa de sunet (ușa de la intrare, telefonul). Repetând aceasta frecvent, copilul dvs. va începe să înțeleagă legătura dintre sunet, sursa sunetului și semnificația acelui sunet.

20

Ascultarea sunetului cu atențieAcum, copilul dumneavoastră fiind conștient de mai multe sunete, acordă atenţie la ceea ce aude o perioadă mai lungă de timp? Jocurile de ascultare reprezintă un mod distractiv de a crește atenția la sunet.

• Prefaceți-vă că dormiți și treziți-vă când copilul strigă. Schimbați rolurile și asigurați-vă să spuneți:

„Trezește-te!” „Ssst!”• Mergeți și stați împreună în spatele unei uși și

așteptați până când cineva bate la ușă, şi puteți deschide numai atunci când ați auzit bătaia la ușă.

• Introduceți jocuri cu degetele și cântece simple, cum ar fi: „Itsy Bitsy Spider.” Copii mici iubesc aceste jocuri care le vor reține atenția mai mult timp.

• Participaţi la jocurile copilului când scoate sunete cu diferite obiecte prin casă. Joaca împreună va crește atenția sa la sunete.

• Mergeţi pe loc sau în ritm, modificați ritmul cu bătaia în timp ce copilul dumneavoastră bate toba. Puneți copilul dumneavoastră să facă același lucru în timp ce bateți toba.

Căutarea sursei de sunetOdată ce copilul dumneavoastră este conștient de sunete, el poate căuta sunetul, dar nu este capabil să localizeze sursa. Copiii cu implanturi bilaterale pot localiza sunetul mai ușor decât copiii cu auz unilateral.

• Indicați sunetul, etichetați sunetul, sau duceți copilul la sursa de sunet.

• Jucați jocuri pentru a încuraja copilul să găsească sursa de sunet. Jucați-vă de-a v-aţi-ascunselea. Puneți un frate sau un alt adult să se ascundă și faceți zgomot de apel sau strigați numele copilului. La început, ar putea fi necesar să ajutați copilul dumneavoastră să găsească sursa de sunet. Acesta poate deveni un joc distractiv cu schimbarea rolurilor, de asemenea.

• Aranjați ca cineva să „bată la ușă” sau să „sune la ușă”.Sfătuiți copilul să asculte. Spuneți, „Ce aud?” sau

„Ascultă, cineva este la ușă. Cine e?” Mergeți la ușă.

Atenționați când sunetul se oprește și începe• Balansați-vă sau legănați-vă în ritmul muzicii pe care

o cântați copilului dumneavoastră. Opriți-vă când muzica se oprește. Acest lucru va stimula copilul să constate începutul și sfârșitul muzicii.

• Alergați pe loc sau dansați, atâta timp cât cântă muzica și stați nemişcat sau mergeți și stați pe podea când muzica se oprește. Adăugați limbaj la activitate:

„Uu oo, muzica s-a oprit!” „Ce sa întâmplat?” „S-a terminat”.

• Luați două recipiente goale identice cum ar fi cutiuțele pentru filme foto sau alimente. Lăsați una goală și puneți câteva monede în cealaltă. Agitați-le pe fiecare separat. Vedeți dacă copilul dumneavoastră observă că una face zgomot iar cealaltă nu. Apoi, deschideți recipientele și arătaţi-le copilului ca să poată face legătura dintre sunet/absența sunetului și conținut. Adăugați limbaj la această activitate.

• Imitaţi diverse sunete de animale și de vehicule cu vocea dvs. Puneți copilul să miște jucăria după vocea dvs. Puneți copilul să nu mai miște jucăria când vocea dvs. se oprește. Asigurați-vă că folosiți cuvinte reale, de asemenea. De exemplu, „Bună treabă, maşina s-a oprit”.

Identificarea sursei de sunetCopilul dvs. poate fi acum capabil să se întoarcă la sursa de sunet sau găsească sunetul pe care îl aude.

• Consolidați aceasta abilitate comentând despre sursa de sunet pe care copilul o identifică. De exemplu, copilul se poate întoarce după vocea dvs. și puteți spune, „Bună treabă, ai auzit-o pe mami”.

• Încurajați-vă copilul să vă spună ce a auzit, arătând sau spunând “Am auzit.” sau, “Am auzit că.”

• Jucați un joc de apelare în care frații răspund pe rând în mod corespunzător atunci când li se rostește numele. Puneți copilul dumneavoastră să găsească fratele care îi strigă numele.

22

Oink, oink

Imitarea sunetelor sau a vorbiriiAți lucrat la imitarea sunetului și la schimbarea rolurilor cu copilului dumneavoastră. Acum, doriți ca el să fie capabil să imite gânguritul sau sunete asemănătoare cu vorbirea, cum ar fi șiruri lungi sau scurte de silabe.

• Stați în fața unei oglinzi și pronunțați șiruri de silabe lungi comparativ cu scurte; poate fi un mod distractiv de a încuraja copilului să imite silabele dvs. Alegeți sunete pe care copilul este deja capabil să le pronunțe: cum ar fi „babababa” versus „ba” sau „mamama” versus „ma”. Amestecarea câtorva fețe amuzante ajută întotdeauna la menținerea interesului copilului.

• Puneți pe masă o bucată de hârtie și markerul, creioane sau vopsea de degete. Asociați activitatea de desenare cu şiruri lungi versus scurte de silabe. Scoateți sunete apoi încurajați copilul să le imite.

• Schimbați rolurile. Puneți copilul să pronunțe silabe lungi versus scurte și imitați sunetul. Aceasta încurajează înțelegerea acestei sarcini.

• Folosiți jucării care fac zgomot, iar copilul dumneavoastră să le imite. De exemplu, împingeți o mașină, împreună cu imitatarea „bip-bip-bip” versus „bip”.

Imitarea înălţimii unui sunet sau a vorbiriiCopilul dumneavoastră va trebui să fie capabil să imitesau să utilizeze inflexiuni vocale pentru enunțuri comune, cum ar fi scăderea intensității în „uu oo”, sau la imitarea creșterii inflexiunii pentru o întrebare, cum ar fi „mai mult?”.

• Utilizați o strategie numită ,,evidențierea acustică” de a supra-accentua modelarea acestor modificări de intensitate. De asemenea, puteți folosi un pic de ,,melodie” în vocea dvs.

• Uneori, legănându-vă ușor sau folosind gesturi ajutați copilul dumneavoastră să simtă acestea. Mulți copii mici care folosesc un IC sunt capabili să utilizeze destul de ușor o inflexiune vocală adecvată. Copiilor le place să se joace cu diferite schimbări de intensitate ale expresiilor comune cum ar fi ,,uu-oo, oo, nu, mai mult vă rog” într-un mod distractiv.

Imitarea volumului sunetului sau a vorbiriiCopiii care dezvoltă aceasta capacitate sunt mai capabili de a modifica intensitatea vocii lor pentru situații adecvate. Cei mai mulți copii, indiferent dacă au auz normal sau sunt surzi și folosesc un IC tind să fie „prea zgomotoși” în unele situații. Mulți părinți doresc să-i învețe să folosească o voce slabă sau ,,de interior”când situația cere moderație.

• Jucați un joc de trezire. Utilizați o voce tare ca să treziți o păpușă sau un animal de pluș versus o voce liniștită când păpușa doarme. Acesta este un joc important atunci când copilul se joacă cu animale de pluș, păpuși sau de-a casa. Amintiți-vă să folosiți limbajul ca să descrieți ceea ce faceți și ceea ce se întâmplă.

• Repetați unele dintre jocurile preferate ale copilului dumneavoastră din activitățile anterioare folosind imitarea unei voci liniștite versus puternică.

• Schimbați rolurile jucându-vă cu toba sau lovind un vas, cu sunete tari versus slabe. Acest lucru poate fi de ajutor pentru a învăța conceptul de puternic versus slab.

• Utilizați păpuși pe degete. Desemnați ,,leul” să fie păpușa cu voce puternică și ,,șarpele” să fie păpușa cu voce slabă. Leul are un răget puternic, în timp ce sunetul șarpelui este slab poate doar „sssss”. Stabiliți ce va face fiecare păpușă. Schimbați rolurile și fiți diferite păpuși și scoateți sunete puternice versus slabe.

23

Găsiți imaginile

din carte atunci

când citiți

o poveste.

Modificarea exprimării într-o mai strânsă concordanță cu modelul adultului, numai cu ajutorul auzuluiOdată ce copilul începe să utilizeze cuvinte, fraze și propoziții, veți dori ca el să fie capabil să-și îmbunătățescă acuratețea producției vorbirii pentru a se potrivi cu modelul adultului. Părinții copiilor care au auzul normal corectează frecvent producția vorbirii sau gramatica ,,reflectând” înapoi copilului pronunția corectă sau structura.

• Copilul dvs. poate spune, „Uită-te la pisică!” Atunci spuneți, „Da, văd pisica”. Încercați să subliniați cuvântul

„pisică”. În timp, copilul va începe să se corecteze.• Încercați să folosiți o tehnica numită „alternativă

forțată” în timpul gustării, mesei și jocului. În loc să îi oferiți o alegere globală, cum ar fi „Ce dorești?” îi dați copilului una din două alegeri. Întrebați copilul, „Vrei mere sau brânză la gustare?” Această strategie permite copilului nu doar să se concentreze pe modelul adultului, dar să pronunțe cuvântul imediat după ascultarea modelului. În cazul în care copilul dumneavoastră repetă ,,rânză” pentru brânză, atunci spuneți, „Bine, aici este brânza ta”. Folosiți

„evidențierea acustică” (accentul suplimentar pe cuvântul brânză). Apoi vă puteți savura gustarea.

Lucrul cu fraze simple sau indicațiiAcum doriți să oferiți copilului dumneavoastră posibilitatea să răspundă la fraze simple sau indicații previzibile. Există multe jocuri și activități cotidiene care pot facilita capacitatea copilului de a urma instrucțiunile. Amintiți-vă să urmați exemplul copilului dumneavoastră atunci când alegeți activitățile dvs.

• La copiii mai mici, cărora le place descărcarea și turnarea, puteți pune blocuri într-o cutie, jucării în basculantă sau jucării în caseta de nisip. Le dați indicațiile în timpul jocului. Schimbați rolurile și uneori puneți-l pe copil ,,să spună” ce să faceți.

• Puneți animalele de la fermă într-un grajd sau vagon.• Puneți animalele din grădina zoologică într-o cușcă,

cutie sau țarc.• Puneți copilul să găsească diferite camioane, mașini,

sau avioane, să le împingă sau le pună sub o cutie sau masă.

• Găsiți imaginile din carte atunci când citiți o poveste.• Includeți atât acțiuni cât și obiecte. De exemplu, „arată-

mi-o pe cea care merge pe jos” (aleargă, sare, etc.).• Puneți copilul să ajute la împăturirea hainelor sau să

pună hainele deoparte sau să scoată hainele din uscător. Poate fi distractiv să faceți aceste sarcini împreună.

• Puneți copilul să găsească mere, biscuiți sau alte lucruri familiare atunci când sunteți la magazinul alimentar.

• Puneți copilul să urmeze indicațiile când ajută la aranjarea masei pentru cină.

• Jucați jocuri, cum ar fi: „Simion spune”, caz în care copilul va trebui să urmeze indicațiile. Schimbați rolurile și lăsați-l pe copil să fie Simion.

• Ascundeți unele obiecte în containere și apoi descoperiţi obiectele în timp ce numiți fiecare dintre jucăriile ascunse. Apoi acoperiți jucăriile din nou și cereţi copilului să găsească anumite obiecte.

24

Amintirea și repetarea exprimărilor mai elaboratePe măsură ce copilul dvs devine un ascultător mai sofisticat, el va fi capabil să stăpânească înțelegerea unor enunțuri mai lungi. Capacitatea de a urma aceste tipuri de enunțuri îi ajută pe copii să aibă mai mult succes când aceștia intră în instruirea preșcolară. Oricare dintre activitățile de mai sus pot fi folosite împreună cu modificările aduse complexitații indicațiilor dvs. De exemplu: în cazul în care copil dvs. vrea să ajute la sortarea rufelor, puteți folosi această situație pentru a introduce o mulțime de cuvinte de zi cu zi. De exemplu,puteți spune, „Vom sorta hainele. Să punem toate șosetele împreună. Te rog dă-mi șosetele mari albe ale lui tati“.Puteți pune copilul să găsească „avionul mare albastru“ versus ,,avionul mic roșu”.

Rime de grădiniță sau melodiiEste important să continuați să utilizați cântece, rime și jocuri cu degetele cu copilul dvs. Cel mai probabil, copilul dvs. va urma o secvență de aptitudini în timpul acestor activități.

La început, copilul dumneavoastră poate scoate sunete care mimează intonarea melodiei sau rimei, dar cuvintele pot să nu fie identificate. Mai târziu, copilul poate imita activitățile și apoi unele dintre cuvintele cheie. În cele din urmă, copil dvs. va fi capabil să cânte împreună cu melodia sau rima. Repetarea este bună. Să adăugați melodii noi, poezii și jocuri cu degetele pe măsură ce abilitățile copilului dumneavoastră se îmbunătățesc și începe să cânte sau spună cuvinte. Aceste activități contribuie la creșterea memoriei auditive pentru șiruri din ce în ce mai lungi de informații.

Lucrul în mod deliberat în zgomot de fondDeși zgomotul de fond creează o situație dificilă de ascultare, uneori este important să se practice ascultarea într-un mediu zgomotos. Lumea este un loc zgomotos și pentru a face față într-un mediu acustic nefavorabil, aveți nevoie să exersați ocazional în astfel de situații. Deşi de cele mai multe ori este important să „lucraţi” într-un mediu liniştit, ocazional trebuie să desfăşuraţi activităţi şi în mediu zgomotos sau să porniţi radioul.

25

26

Capitolul 4:Achiziția vorbirii și a limbajului

Pentru a stimula vorbirea și dezvoltarea limbajului, utilizați jocuri de dezvoltare corespunzătoare vârstei, cărți, jucării și activități și vorbiți despre tot ceea ce faceți. Vorbiţi ceva mai mult și chiar mai mult. În întelegerea și producția limbajului său copilul arată că a descoperit reguli pentru: ordinea cuvintelor, formarea propozițiilor negative, construcția întrebărilor și construirea propozițiilor complexe (folosind cuvinte cum ar fi „și”, „dar”, „pentru că”, etc.). Astfel frazele ajung nu numai mai lungi, dar și mai complexe în structura lor. Copiii învață să utilizeze activ regulile gramaticale ale limbii lor și să crească vocabularul lor de lucru. Pentru a stimula acest lucru, este important să creșteți continuu complexitatea limbajului dvs. după cum progresează copilul. Nu limitați alegerea cuvintelor din vocabular - folosiți o varietate de cuvinte care descriu același lucru, dar nu sacrificați atenția sau interesul lui.

Abilitățile de producere a vorbirii copilului (de asemenea, numite articulare) se dezvoltă pe măsură ce el se maturizează. Unele erori de articulare sunt tipice pentru o anumită vârstă, dar este de așteptat să dispară pe măsură ce copilul crește. Inițial el va imita un cuvânt, dar s-ar putea să nu fie ușor de înțeles. Pe măsură ce limbajul său progresează, el va fi mai inteligibil pentru părinți și alți membrii ai familiei, dar nu neapărat și pentru străini. În timp, inteligibilitatea vorbirii copilului devine din ce în ce mai bună, până în cele din urmă cei mai mulți copii cu auz normal sunt inteligibili pentru toată lumea, în jurul vârstei de trei ani. Copiii cu IC dezvoltă o vorbire care sună cel mai natural dacă învață să compare vorbirea lor cu a dumneavoastră suficient de bine pentru a fi capabili să corecteze și să revizuiască articularea sau pronunția cuvântului lor ca să se potrivească cu al dvs.

Sfaturi pentru stimularea vorbirii și dezvoltarea limbajuluiDescrieți ceea ce copilul dumneavoastră face sau simte. În acest mod el învață să facă o legătură între limbaj și eveniment. Aceasta susține înțelegerea limbajului. Ajustați-vă nivelul limbajului la nivelul limbajului copilului dumneavoastră. Amintiți-vă principiile 3A ale lui Hanen, așa cum sunt descrise într-o secțiune anterioară.

Implicați copilul dvs. în selectarea cărților de care el este interesat. În timp ce îi vorbiți sau citiți, subliniați cuvintele și conceptele importante. Întreruperea după ce ați spus ceva important oferă copilului dumneavoastră șansa de se gândi într-adevăr la ceea ce tocmai ați spus. Uneori, copiii învață lucruri doar prin auzirea lor în mod repetat, iar și iar. Uneori, ei învață „întâmplător” - doar fiind expuși la limbajul din mediul înconjurător.

• În timpul unui joc ca „Simion spune”, este o idee bună să subliniați cuvinte ca „pe, sub, alături de”, sau „în”. De exemplu, ați putea spune, „Simion spune să pui mingea ÎN cutie”, „PE dulap” „SUB masă“, etc.

27

• Utilizați lucruri obișnuite de uz casnic pentru a stimula limbajul. De exemplu, o persoană poate descrie un obiect din camera, iar alta trebuie să îl găsească punând întrebări suplimentare. Îi puteți spune „cald!”, atunci când se apropie de obiect, sau „rece!”, dacă se depărtează de el.

• Oferiți o varietate de îmbogățire a experiențelor din copilărie. Excursiile la grădina zoologică, magazinul alimentar și locul de joacă oferă oportunitatea de a îmbogăți vocabularul și de a stimula o varietate de forme de limbaj care s-ar putea să nu fie ușor accesibile la domiciliu. Vorbiți despre tot ceea ce faceți.

• Odată ce el folosește primul lui cuvânt, oferiți-i posibilitatea de a continua să utilizeze mai multe cuvinte și combinații de cuvinte. Rapid acestea devin propoziții. Atunci intră în joc abilitățile de schimbare a rolului construite în etapa pre-verbală. După ce comentați despre o acțiune, întrerupeți pentru a-i da timp să răspundă verbal. Pe măsură ce continuați să vorbiți despre acest subiect, puneți întrebări pentru a îl încuraja să își extindă în continuare limbajul.

• Nu vă fie teamă să utilizaţi „întrebări cu C” (cine, ce, când, de ce, care). Dacă la început, el nu răspunde corect sau deloc, atunci modelați răspunsul corect pentru el. Dacă este posibil, încercați să evitați întrebările care promovează doar un răspuns de tip da/nu.

După cum puteți vedea, multe dintre activitățile propuse în cadrul secțiunii de Jocuri de stimulare a dezvoltării auditive sunt într-adevăr jocuri sau activități care stimulează dezvoltarea limbajului. Această abordare integrată este modul în care copiii cu IC învăță limbajul și devin comunicatori competenți.

Aptitudini social-pragmaticeLimbajul este folosit ca un instrument în interacțiunea dintre partenerii dintr-o conversație. Dar care sunt abilitatile necesare pentru o interacţiune cu succes? Abilitățile de limbaj reprezintă mai mult decât cunoașterea unor cuvinte și capacitatea de a le pune împreună pentru a forma propoziții corecte. De asemenea, este mai mult decât formarea sunetelor corecte. Copiii trebuie să învețe de asemenea cum să folosească un limbaj adecvat. Un bun comunicator are un repertoriu de lucruri de spus care să se potrivescă situațiilor particulare, în funcție de scopul cuvintelor (funcție comunicativă): salut, protest, oferirea de informații, cererea de atenție, cererea de informații, etc. Un bun comunicator învață să folosească cuvintele și funcțiile de comunicare care sunt adecvate în propria sa cultură sau comunitate. De exemplu, în multe culturi, nu este adecvat a te adresa profesorului cu „Hei, Jim”, ci cu

„Bună ziua, domnule Jones.”

28

Capitolul 5:Gata cu grădinița! Acum ce?

În această secțiune dorim să oferim părinților câteva idei pentru a-i ajuta în alegerea școlii. Înainte de vârsta școlară, unii părinți au găsit deja o gradiniță specializată, pre-școală, grup de joacă pentru copii sau un centru de îngrijire zilnică. Cu toate acestea, alegerea structurii academice, sociale sau de sprijin, cea mai potrivită pentru un anumit copil, este adesea dificilă.

Alegerea unei grădiniţePentru că am discutat deja opțiunile de comunicare disponibile în capitolele privind limbajul preverbal și dezvoltarea limbajului, acest capitol se va concentra asupra luării deciziei legate de grădinița cea mai potrivită pentru copilul dumneavoastră.

În funcție de domiciliu, părinții pot avea posibilitatea de a alege între învățământul obișnuit și cel special pentru copilul lor hipoacuzic. Grupurile speciale sau serviciile oferite în cadrul școlilor obișnuite, care sunt destul de obişnuite în Marea Britanie și SUA, s-ar putea să nu fie disponibile în alte zone ale lumii. O altă opțiune ar fi plasarea lui într-o școală specială pentru copiii cu deficienţa auditive.

Programul „Picture Perfect Preschool” (Imaginează-ţi grădinița perfectă), disponibil pe site-ul MED-EL, poate ajuta părinții în alegerea unei variante educaţionale care sa fie stimulativă pentru copilul lor, în special dacă aceștia sunt în căutarea unei locații preșcolare de masă. Acesta include o listă de întrebări pentru profesorii și administratorii de la grădinița care ar putea fi luată în calcul. În plus, acesta oferă îndrumare părinților în observarea sălii de clasă și oferă consiliere cu privire la situații specifice care ar putea sprijini mai bine copilul lor. În cele din urmă, acesta oferă câteva sfaturi pentru educatorii obișnuiți care ar putea să nu aibă experiență anterioară cu integrarea în clasa lor a unui copil care este surd.

Pentru a face o alegere bună a plasamentului preșcolar, este important ca părinții să se uite la imaginea de ansamblu și să ia în considerare toate posibilitățile pentru copilul lor și pentru familie.

Este foarte important de știut că alegerea unei școli nu este ceva ce se face doar o dată, ci o alegere care ar trebui să fie reevaluată după necesităţi de-a lungul anilor.

Grădinițele obișnuite s-ar putea să nu fie disponibile sau benefice pentru fiecare copil. Acest lucru este valabil mai ales pentru copiii care sunt surzi și au probleme asociate. Pentru ei, în funcție de ce servicii și programe speciale sunt disponibile, acesta poate fi un plasament supra-stimulator sau excesiv de provocator. Scopul este ca ei să se simtă confortabil, să învețe informațiile de care au nevoie (aceleași informații pe care copiii cu auz normal trebuie să le învețe) și să fie fericiți social. Prin urmare, este extrem de important ca orice dificultăți de învățare suplimentare să fie identificate cât mai repede posibil, mai ales atunci când copiii hipoacuzici planifică să frecventeze o școală de masă. Acestea sunt decizii care ar trebui luate în colaborare cu profesioniștii care lucrează cu copilul dumneavoastră.

Zgomotul de fond din sala de clasăChiar și persoanele cu auz normal înțeleg mult mai greu vorbirea în zgomot de fundal (de exemplu, la o petrecere), când vorbitorul este departe (atunci când sunteți în partea din spate a unui grup, încercând să înțelegeți ghidul turistic) sau într-un mediu acustic defavorabil (într-o catedrală). Dacă aveți deficiențe de auz, acest lucru va interfera și mai mult și aparatele auditive sau IC nu rezolvă complet această problemă. Aceste dispozitive au de obicei un microfon care captează toate sunetele, inclusiv zgomotul de fond și orice reverberație din cameră.

29

Aceste sunete sunt apoi procesate de către aparatul auditiv sau IC, iar elementele perturbatoare sunt, de asemenea, integral sau parțial prelucrate și transmise.

În stabilirea școlii, aceste dificultăți de mediu sau situaţionale pot fi rezolvate parțial prin modificările la clasă pentru a ajuta la absorbția sunetului, cum ar fi covoare, perdele sau jaluzele peste suprafața reflectorizantă a ferestrelor. Draperiile de perete de pe pereții mari reflectorizanți de sunet reduc de asemeneainterferența de zgomot. Un alt sprijin este utilizarea sistemelor de amplificare suplimentare care pot fi montate în întreaga clasă (prin difuzoare) sau individual (prin intermediul echipamentului FM, sistemelor cu infraroșu sau bobina de telefon). Pentru a utiliza aceste sisteme, cadrele didactice trebuie să poarte un microfon și un transmițător.

Dacă aveți probleme legate de mediul auditiv al clasei, discutați cu audiologul copilului dvs. pentru sugestii.

Sperăm că aţi găsit această broşură „Micuţii ascultători” ca fiind o resursă utilă de opțiuni de asistență și educație disponibilă pentru copiii mici cu IC. Există multe resurse disponibile pentru dumneavoastră ca părinte a unui copil cu IC sau ca profesionist care lucrează cu copii mici cu IC. Această broșură a fost menită să vă ofere o imagine de ansamblu a unor informații și sugestii de bază pentru a stimula dezvoltarea copilului dumneavoastră. Vă rugăm să vizitați BRIDGE MED-EL, Programul de comunicare mai bună online de pe www.medel.com sau contactați cel mai apropiat birou MED-EL pentru asistență suplimentară sau pentru a accesa alte materiale BRIDGE.

Vizitați online,

pe website-ul

www.medel.com,

programul “BRIDGE to

better Communication”.

30

ReferințeAnderson, I., Weichbold, V., D’Haese, P., Szuchnik, J., Quevedo, M. S., Martin, J., et al. (2003). Cochlear implantation in children under the age of two – What do the outcomes show us? Int J Pediatr Otorhinolaryngol, 68, 425-431.

De Raeve, L. (2010).A longitudinal study on auditory perception and speech intelligibility in deaf children implanted younger than 18 months as compared to children implanted at later ages. Otol Neurotol, 31 (8), 1261-1267.

De Raeve, L., Spaai, G., Huysmans, E., de Gooijer, K., Bammens, M., Croux, E., & Tuyls, L. (2008). Begeleiden van jonge dove kinderen met een cochleair implantaat: informatie en tips voor ouders en begeleiders. Koninklijk Instituut voor Doven en Spraakgestoorden (KIDS), Hasselt (B) – Nederlandse Stichting voor het Dove en Slechthorende Kind (NSDSK), Amsterdam (NL) – Onafhankelijk Informatiecentrum over Cochleaire Implantatie (ONICI), Zonhoven (B).

Erber, N. P., & Alencewicz, C. N. (1976). Audiologic evaluation of deaf children. J Speech Hear Dis, 41, 256-267.

Francis, H., Koch, M., Wyatt, J., & Niparko, J. (1999). Trends in educational placement and cost-benefit considerations in children with cochlear implants. Arch Otolaryngol Head Neck Surg, 125, 499-505.

Geers, A., & Brenner, C. (2003). Background and educational characteristics of prelingually deaf children implanted by five years of age. EarHear, 24, 2S-14S.

Geers, A., Moog, J., Biedenstein, J., Brenner, C., & Hayes, H. (2009). Spoken language scores of children using cochlear implants compared to normal hearing age-mates at school entry. J Deaf Stud Deaf Educ, 1, 1-15.

Geers, A., Nichols, J. G., & Sedey, A. L. (2003). Language skills of children with early cochlear implantation. Ear Hear, 24, 46S-58S.

Hayes, H., Geers, A., Treiman, R., & Moog, J. (2009). Receptive vocabulary development in deaf children with cochlear implants: achievement in an intensive auditory-oral educational setting. Ear Hear, 26, 132-164.

Kirk, K. I., Miyamoto, R. T., Lento, C. L., Ying, E., O’Neill, T., Fears, B. (2002). Effects of age at implantation in young children. Ann Otol Rhinol Laryngol, 111, 69-73.

Manolson, Ward, and Dodington, (1995). You Make The Difference. Parent Guidebook. Retrieved from: http://www.hanen.org/web/Portals/0/YMTDBROCHURE.pdf.

May-Mederake B. Kuehn H. Vogel A. Keilmann A. Bohnert A. Mueller S. Witt G. Neumann K. Hey C. Stroele A. Streitberger C. Carnio S. Zorowka P. Nekahm-Heis D. Esser-Leyding B. Brachmaier J. Coninx F. (2010) Evaluation of auditory development in infants and toddlers who received cochlear implants under the age of 24 months with the LittlEARS® Auditory Questionnaire. In J Pediatr Otorhinolaryngol.

Nicholas, J., & Geers, A. (2007). Will they catch up? The role of age at cochlear implantation in the spoken language development of children with severe-profound hearing loss. J Speech Lang Hear Res, 50, 1048-1062.

31

Nikopoulos, T., O´Donoghue, G., Archbold, S. (1999). Age at implantation: its importance in pediatric cochlear implantation. Laryngoscope, 109(4), 595-599.

Osberger, M. (1997). Cochlear implantation in children under the age of two years: candidacy considerations. Otolaryngol Head Neck Surg, 117, 145-149.

Osberger, M., Zimmerman-Phillips, S., & Koch, D. B. (2002). Cochlear implant candidacy and performance trends in children. Ann Otol Rhinol Laryngol, 111, 62-65.

Sharma, A., Dorman, M., Spahr, A., & Todd, N. W. (2002). Early cochlear implantation in children allows normal development of central auditory pathways. Ann Otol Rhinol Larnygol, 111, 38-41.

Sharma, A., Dorman, M. & Kral, A. (2005). The influence of a sensitive period on central auditory development in children with unilateral and bilateral cochlear implants. Hear Res, 203, 134-143.

Sharma, A., Dorman, M. F., Kral, A. (2005). The influence of a sensitivity period on central auditory development in children with unilateral and bilateral cochlear implants. Hear Res, 203, 134-143.

Svirsky, M., Su-Wooi, T., & Neuburger, H. (2004). Development of language and speech perception in congenitally, profoundly deaf children as a function of age at cochlear implantation. Audiol Neurootol, 9, 224-233.

Tait M., Nikolopoulos T., Archbold, S., & O’Donoghue, G. (2001). Video analysis of preverbal communication behaviours: use and reliability. Deafness & Education In, 3(1), 38-43.

32

MED-EL GmbH Niederlassung Wienoffice@at.medel.com

MED-EL Deutschland GmbHoffice@medel.de

MED-EL Deutschland GmbH Büro Berlinoffice-berlin@medel.de

MED-EL Deutschland GmbH Office Helsinkioffice@fi.medel.com

MED-EL Unità Locale Italianaufficio.italia@medel.com

VIBRANT MED-ELHearing Technology Franceoffice@fr.medel.com

MED-EL BEoffice@be.medel.com

MED-EL GmbH Sucursal Españaoffice@es.medel.com

MED-EL GmbH Sucursal em Portugaloffice@pt.medel.comMED-EL UK Ltd

MED-EL UK Head Officeoffice@medel.co.uk

MED-EL UK London Officeoffice@medel.co.uk

MED-EL Corporation, USAimplants@medelus.com

MED-EL Latino America S.R.L.medel@ar.medel.com

MED-EL Colombia S.A.S.Office-Colombia@medel.com

MED-EL Mexico Office-Mexico@medel.com

MED-EL Middle East FZEoffice@ae.medel.com

MED-EL India Private Ltdimplants@medel.in

MED-EL Hong Kong Asia Pacific Headquartersoffice@hk.medel.com

MED-EL Philippines HQoffice@ph.medel.com

MED-EL China Officeoffice@medel.net.cn

MED-EL Thailandoffice@th.medel.com

MED-EL Malaysiaoffice@my.medel.com

MED-EL Singaporeoffice@sg.medel.com

MED-EL Indonesiaoffice@id.medel.com

MED-EL Koreaoffice@kr.medel.com

MED-EL Vietnamoffice@vn.medel.com

MED-EL Japan Co., Ltdinfo@medel.co.jp

MED-EL Liaison Office Australasiaoffice@au.medel.com

MED-EL Medical ElectronicsFürstenweg 77a┃6020 Innsbruck, Austria┃office@medel.com medel.com

2416

3 2.

0