ISSN 1841 – 298X
UNIVERSITEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE
CENTRUL DE CERCETARE ÎN E-ECONOMIE
FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE
CENTRUL DE CERCETĂRI FINANCIARE, BANCARE
ŞI CONTABILE
BRAŞOV
BULETINUL ŞTIINŢIFIC
NR. 15 - 2014
„ROMÂNIA ÎN PROCESUL DEZVOLTĂRII ECONOMICE DURABILE – ABORDĂRI
STRATEGICE ÎN PERIOADA 2014-2020”
Editori coordonatori:
Conf. univ. dr. Nicolae BÂRSAN-PIPU Conf. univ. dr. Adriana Elena DANIŞ
Editura INFOMARKET
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE BRAŞOV
Centrul de Cercetare în e-Economie Braşov
FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE BRAŞOV
Centrul de Cercetări Financiare, Bancare şi Contabile Braşov
Str. Bisericii Române nr. 107, Braşov, 500068
Tel. 0268 419077, Tel/Fax 0268 418788
COMITETUL ŞTIINŢIFIC DE REDACŢIE
Marian GEORGESCU, Preşedintele Consiliului de Administraţie
Conf. univ. dr. Nicolae BÂRSAN-PIPU, Decan, Facultatea de Finanţe, Bănci şi Contabilitate – Braşov, UCDC
Conf. univ. dr. Adriana Elena DANIŞ, Decan, Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale – Braşov, UCDC
Prof. univ. dr. Mihaela MUREŞAN, UCDC
Prof. univ. dr. Ileana TACHE, Facultatea de Ştiinţe Economice, Universitatea „Transilvania” Braşov
Conf. univ. dr. Emilia GOGU, UCDC
Conf. univ. dr. Ioan STATE, UCDC
Conf. univ. dr. Gheorghe SUCIU, UCDC
Conf. univ. dr. Mihaela FUNARU, UCDC
COMITETUL DE REDACŢIE
Redactor şef - Conf. univ. dr. Nicolae BÂRSAN-PIPU
Membri - Conf. univ. dr. Gheorghe SUCIU - Conf. univ. dr. Mihaela FUNARU
Secretari de redacţie - Asistent univ. dr. Bianca Georgeta SPÎRCHEZ - Lector univ. dr. Carmen Magda NICOLAE
Editura INFOMARKET O.P. 1 – C.P. 361 – BRAŞOV Tel./Fax (0268) 410 132 www.editura-infomarket.ro Editat la tipografia Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir” Braşov
ISSN 1841-298X
Cuvânt înainte i
CUVÂNT ÎNAINTE
Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” este o instituţie de
învăţământ superior particulară acreditată, înfiinţată la Bucureşti în anul 1990 din
iniţiativa domnului prof. univ. dr. Momcilo Luburici, ales din acelaşi an de Senatul
Universităţii în funcţia de Rector, fiind în prezent Preşedintele Universităţii, precum
şi a d-nei prof. univ. dr. Corina Adriana Dumitrescu, care este în prezent rectorul
universităţii.
În cei peste 24 ani de existenţă, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”
s-a impus în viaţa academică românească, datorită competenţei profesionale şi
probităţii morale a cadrelor didactice, pregătirii temeinice a studenţilor şi calităţii
managementului universitar, fiind astăzi una dintre cele mai prestigioase
universităţi particulare din România. În prezent, aceasta are peste 20.000 de studenţi
şi masteranzi, care studiază în cele 16 facultăţi cu 28 domenii pentru studii
universitare de licenţă şi 29 programe de studii de master, înfiinţate în Bucureşti,
Braşov, Constanţa, Cluj-Napoca, Sibiu şi Timişoara. Începând din anul universitar
1999-2000 facultăţile din Bucureşti îşi desfăşoară activitatea în cel mai mare şi mai
modern campus universitar particular din România, conform standardelor
învăţământului universitar occidental, construit şi dotat din fonduri proprii. Toate
disciplinele din planurile de învăţământ dispun de cursuri tipărite la editura
universităţii. Până în prezent, de pe băncile facultăţilor Universităţii Creştine
“Dimitrie Cantemir” au ieşit aproape 40.000 de licenţiaţi. Universitatea întreţine
relaţii academice de colaborare cu universităţi importante din Canada, Germania,
Olanda, S.U.A., Portugalia, Serbia etc.
Începând din anul universitar 1999-2000, la iniţiativa domnului Marian
Georgescu, s-au înfiinţat la Braşov două facultăţi ale Universităţii Creştină „Dimitrie
Cantemir”, respectiv:
Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale (cursuri de zi şi cu
frecvenţă redusă cu durata de 3 ani):
o Domeniul de licenţă Economie şi afaceri internaţionale, cu
specializarea Economie şi afaceri internaţionale;
Facultatea de Finanţe, Bănci şi Contabilitate (cursuri de zi şi cu frecvenţă
redusă cu durata de 3 ani):
o Domeniul de licenţă Finanţe, cu specializarea Finanţe – bănci;
o Domeniul de master Finanţe, cu specializarea Management
Financiar – bancar.
ii Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Personalul didactic este alcătuit exclusiv din cadre didactice titularizate în
învăţământul superior, cu înaltă competenţă profesională şi integritate morală
recunoscută. Toate cadrele didactice titulare de curs sunt doctori sau doctoranzi în
specializările respective.
Cele două facultăţi dispun de sediu nou construit din fonduri proprii, ce
cuprinde un spaţiu de învăţământ de peste 2.500 m.p. ,în care au fost amenajate şi
dotate corespunzător amfiteatre, săli de curs şi de seminar, laboratoare de
informatică, relaţii economice internaţionale şi limbi străine, bibliotecă cu sală de
lectură, club studenţesc etc. Toate disciplinele din planul de învăţământ sunt
acoperite prin cursuri tipărite, care pot fi cumpărate de studenţi de la standul de
carte sau studiate la sala de lectură a bibliotecii. Taxele de şcolarizare practicate sunt
moderate şi pot fi achitate în două rate.
După cei 14 ani de activitate, facultăţile din Braşov ale Universităţii
Creştine „Dimitrie Cantemir” pot concura din punct de vedere al calităţii activităţii
didactice, al bazei materiale de care dispun şi al managementului universitar cu orice
facultate de stat sau particulară din Braşov şi din ţară.
O componentă esenţială a procesului instructiv-formativ este activitatea de
cercetare ştiinţifică. Învăţământul superior modern presupune nu numai însuşirea
informaţiei acumulate în fiecare dintre domeniile ce fac obiectul disciplinelor din
planurile de învăţământ, ci şi iniţierea studenţilor în activitatea de cercetare
ştiinţifică, pentru a-i pune în legătură cu avanposturile cunoaşterii în domeniile
respective. Pentru corpul profesoral universitar cercetarea ştiinţifică reprezintă unul
dintre principalele criterii de apreciere a valorii şi profesionalismului lor. Din
aceste raţiuni, în fiecare an universitar în toate facultăţile Universităţii Creştine
„Dimitrie Cantemir” se organizează sesiuni de comunicări ştiinţifice în care sunt
prezentate rezultatele activităţii de cercetare ştiinţifică a studenţilor şi a cadrelor
didactice. De asemenea, anual este elaborat Programul de cercetare ştiinţifică, ce
cuprinde temele şi obiectivele de cercetare ale cadrelor didactice ale celor două
facultăţi.
Din anul 2009 funcţionează în cadrul celor două facultăţi din Braşov,
centre de cercetare ştiinţifică. Astfel, în cadrul Facultăţii de Relaţii Economice
Internaţionale Braşov s-a constituit Centrul de Cercetare în e-Economie Braşov.
Activitatea centrului se desfăşoară în sfera cercetărilor fundamentale şi aplicative
din domeniul e-economic, cu orientare spre creşterea capacităţii de generare de noi
cunoştinţe, în vederea asigurării suportului ştiinţific necesar progresului şi
consolidării unei poziţii competitive în domeniul ştiinţelor economice,
fundamentarea şi susţinerea politicilor şi strategiilor de dezvoltare durabilă, în
contextul integrării europene.
Cuvânt înainte iii
Principalele domenii de cercetare pe care vizate prin activitatea centrului
sunt: teoria şi practica serviciilor, managementul afacerilor, analiza economico-
financiară, sistemul şi relaţiile inter-bancare, piaţa asigurărilor şi reasigurărilor,
politici de dezvoltare regională, politici şi strategii, studii de concurenţă, economia
serviciilor, economia resurselor naturale şi economia protecţiei mediului
înconjurător, modelare şi prognoză economică, macroeconomie, microeconomie,
valorificarea potenţialului turistic, managementul relaţiilor cu clienţii, marketing,
cercetări de marketing.
În cadrul Facultăţii de Finanţe, Bănci şi Contabilitate Braşov s-a constituit
Centrul de Cercetări Financiare, Bancare şi Contabile Braşov. Activitatea
Centrului se desfăşoară în sfera cercetărilor fundamentale şi aplicative din domeniul
economic (finanţe, bănci şi contabilitate).
Principalele domenii de cercetare vizate prin activitatea centrului sunt:
managementul financiar-bancar, analiza economico-financiară, sistemul şi relaţiile
inter-bancare, piaţa asigurărilor şi reasigurărilor, modelare şi prognoză economică,
macroeconomie, microeconomie, aprofundarea doctrinelor economice
contemporane, implementarea standardelor internaţionale de contabilitate,
promovarea şi implementarea unor sisteme informatice financiar-contabile integrate
performante.
Încă din primul an de funcţionare, consiliile profesorale ale facultăţilor din
Braşov ale Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir” şi-au propus să facă din
cercetarea ştiinţifică o preocupare prioritară. Materializarea acestui obiectiv a fost
editarea Buletinelor ştiinţifice ale Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”
Braşov, începând cu nr. 1/2000 şi până la nr. 14/2013, în care au fost reunite
lucrările prezentate de cadrele didactice la sesiunile de comunicări ştiinţifice ale
celor două facultăţi din Braşov ale UCDC în perioada 2000-2013.
Prezentul volum conţine lucrările elaborate şi susţinute de cadrele didactice
ale Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale şi Facultăţii de Finanţe, Bănci şi
Contabilitate din Braşov, precum şi de către profesorii colaboratori din Bucureşti şi
Braşov, la sesiunea de comunicări ştiinţifice „ROMÂNIA ÎN PROCESUL
DEZVOLTĂRII ECONOMICE DURABILE – ABORDĂRI STRATEGICE ÎN
PERIOADA 2014-2020”, desfăşurată în Marele Amfiteatru al Universităţii Creştine
„Dimitrie Cantemir” - Braşov în data de 10 mai 2014.
Urăm bun venit şi succes tuturor invitaţilor noştri, precum şi tuturor
participanţilor care îşi prezintă în cadrul acestei importante manifestări ştiinţifice
cele mai recente rezultate ale activităţii lor de cercetare.
Marian GEORGESCU
Preşedintele Consiliului de Administraţie
Fondator al Facultăţilor din Braşov
ale Universităţii Creştine “Dimitrie Cantemir”
iv Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Cuprins v
CUPRINS
CUVÂNT ÎNAINTE ................................................................................................. i
Marian GEORGESCU
SECŢIUNEA ECONOMIE ŞI AFACERI INTERNAŢIONALE ....................... 1
EUROPEAN COHESION POLICY FOR 2014-2020 .......................................... 3
Constanţa Aurelia CHIŢIBA
Anca COSTEA-DUNĂRINȚU
IMPLEMENTING EUROPEAN POLICIES IN THE EUROPEAN TRADE
SECTOR ................................................................................................................... 7
Constanţa Aurelia CHIŢIBA
REASSESSING BUSINESS VALUES FROM THE PERSPECTIVE OF THE
RECENT GLOBAL ECONOMIC CHALLENGES .......................................... 12 Georgeta ILIE
INFLUENŢA CONDIŢIILOR MACROECONOMICE ASUPRA
STRUCTURII CAPITALURILOR .................................................................... 21
Adriana DANIȘ
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ – UN DREPT DIN CE ÎN CE MAI
FRECVENT ÎNCĂLCAT ..................................................................................... 25
Emilia PASCU
Oana Maria MILEA,
Petronela-Sonia NEDEA
ERORI CARE POT FI EVITATE ÎN ETAPA DESFĂŞURĂRII
NEGOCIERILOR COMERCIALE INTERNAŢIONALE .............................. 33 Ioan STATE
MEDIUL CULTURAL – ELEMENT DE CREŞTERE ECONOMICĂ ŞI
COEZIUNE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ...................................... 49
Mihaela FUNARU
Carmen Magda NICOLAE
STRUCTURA DE FINANŢARE ŞI STRATEGIA UNEI
ÎNTREPRINDERI ................................................................................................ 55
Adriana DANIȘ
vi Buletinul ştiinţific nr. 15 – 2014
SISTEMELE INFORMATICE KBS ȘI KMS ÎN MANAGEMENTUL
MODERN AL Salesforce.com .............................................................................. 59
Raul Sorin FÂNTÂNĂ
UN HUMANISME PAR LE METIER ANTOINE DE SAINT-EXUPERY .... 70
Anca NAN
CÂTEVA EXEMPLIFICĂRI PRIVIND APLICABILITATEA
ÎNȚELEGERILOR AMIABILE ÎN DREPTUL CIVIL ..........................….…..76
Georgeta-Bianca SPÎRCHEZ
PROTOCOL ȘI NEGOCIERE COMERCIALĂ ÎN UNELE ȚĂRI
MONARHICE ........................................................................................................ 83
Cristina Cătălina FOGOROŞ
Ioan STATE
SECŢIUNEA FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE ............................... 107
PROCESELE IMPLEMENTĂRII SPAȚIULUI EUROPEAN AL
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SUPERIOR ÎN ROMÂNIA ......................................... 109
Emilia GOGU
Mihaela MUREŞAN
POLITICA SOCIALĂ A UNIUNII EUROPENE ÎN ETAPA ACTUALĂ ... 122
Ileana TACHE
Aurelian DANU
ASPECTE PRIVIND MATURITATEA ŞI CAPABILITATEA SISTEMELOR
DE BUSINESS INTELLIGENCE....................................................................... 131
Nicolae BÂRSAN-PIPU
Gheorghe SUCIU
DIAGNOSTICUL CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII .......................... 141
Gheorghe SUCIU
PROVOCĂRI ACTUALE ALE POLITICII EUROPENE ÎN DOMENIUL
TRANSPORTURILOR ....................................................................................... 149
Ileana TACHE
Alexandru BUCOI
ASPECTE PRIVIND EVOLUŢIA INVESTIŢIILOR STRĂINE DIRECTE
DIN ROMÂNIA .................................................................................................. 156
Carmen Magda NICOLAE
Mihaela FUNARU
Adriana DANIŞ
Cuprins vii
SITUAȚIA ACTUALĂ ȘI DE PERSPECTIVĂ A ÎNTREPRINDERILOR
MICI ȘI MIJLOCII DIN SPATIUL RURAL ................................................... 164
Delia OPREA
ANALIZA COMPANIILOR DIN SECTORUL FARMACEUTIC CE
COTEAZA LA BURSA DE VALORI BUCURESTI ...................................... 173
Antoneta SIMEN
viii Buletinul ştiinţific nr. 15 – 2014
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 1
SECŢIUNEA
ECONOMIE ŞI AFACERI
INTERNAŢIONALE
2 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 3
EUROPEAN COHESION POLICY FOR 2014-2020
Professor Constanţa Aurelia CHIŢIBA, PhD
International Business and Economics Faculty,
Christian University „Dimitrie Cantemir”, Bucharest
Teaching assistant Anca COSTEA-DUNĂRINȚU, PhD
International Business and Economics Faculty,
Christian University „Dimitrie Cantemir”, Bucharest
Abstract: Since the establishment of the European Union, one of the most
important objectives of the programs and policies implemented in the Member
States was to strengthen economic and social cohesion. Reducing social and
economic disparities between EU countries is still high on the agenda of the
European Union in the context of the continuous expansion of its borders.
Key words: European policies, cohesion, economic development,
European Union, 2014-2020.
1. INTRODUCTION
Cohesion Policy is one of the most important policies in Europe, which
aims to allocate funds for the Community aiming to obtain a harmonious
development among regions, in order to reduce imbalances, gaps and vulnerabilities.
By providing an adequate environment can ensure a harmonious development of
Member States that can work together to achieve a comparable level of economic,
social and territorial expansion throughout the EU. Following adoption of the Lisbon
Treaty and the new development strategy Europe 2020, beside the objectives
relating to the implementation of economic and social cohesion, there was added
and a third one that highlights territorial cohesion.
Being considered the mainstay in the Community policy, the cohesion
policy has adopted a strategic implementation at national and regional levels.
Balanced development of the European Union is the premise of providing a
framework for growth, competitiveness, job creation, thus reaching the objectives
set out in the policies.
Cohesion policy is the EU's main instrument to further harmonious
development throughout the Union. In addition to development of less favored parts
4 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
of EU, the cohesion policy also supports vulnerable groups and gives greater
importance to the environmental dimension of sustainable development and
preservation of cultural and territorial values.
From a macroeconomic point of view one of the effects of cohesion policy
was to increase GDP by stimulating trade between Member States and also creating
jobs.
2. COHESION POLICY IN THE CONTEXT OF GROWTH
STRATEGY EUROPE 2020 – THE TERRITORIAL
DIMENSION
Cohesion policy has become reality in 1988, by adopting the first
regulation in which it is mentioned. Further, the treaties of Maastricht, Amsterdam
and Nice have made important additions reinforcing its importance, and after the
Lisbon Treaty a third concept was added named territorial dimension.
Acting as a reference framework, cohesion policy ensures compliance with
other Community policies based on support given to Member States in order to
increase their effectiveness.
From the start, cohesion policy was based on achieving certain important
objectives, the fulfillment of which depended on the entire development process and
elimination of major differences.
Thus between 1989 and 1993, the aims were:
development promotion and structural adjustment of underdeveloped
regions;
conversion of areas seriously affected by industrial decline;
combating long term unemployment;
facilitating the occupational integration of young people;
speeding up the adjustment of agricultural structures and promoting rural
development.
To achieve the objectives above there have been initiated national or
regional programs in order to help Member States through the entire process.
The period of 1994-1999 began with the creation of the Cohesion Fund and
the Region Committee and there were allocated 168 billion ECU for the
achievement of the following objectives.
The objectives sought to be achieved were:
promoting development and structural adjustment of underdeveloped
regions;
transformation of regions or parts of regions seriously affected by industrial
decline;
combating long-term unemployment and facilitating the employment of
young people and persons likely to be excluded from the labor market,
promoting equal opportunities in employment for men and women;
facilitate adaptation of workers to industrial changes and those involving
production systems;
promoting rural development by speeding up the adjustment of agricultural
structures in the context of CAP reform and promote the modernization and
structural adjustment of the fisheries sector to facilitate the development
and structural adjustment of rural areas;
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 5
development and structural adjustment of regions where population density
is extremely low (as of January 1, 1995).
In 1997, Agenda 2000 document was describing the policies how to
develop the European Union, establishing a financial framework for 2000-2006.
By merging the previous objectives 2 and 5 and objectives 3 and 4, the
1999 reform reduced the number of SF from six to three and the number of
community initiatives from thirteen to four. The remaining three objectives are:
promoting development and structural adjustment of underdeveloped
regions;
supporting economic and social conversion of areas facing structural
difficulties;
supporting, adapting and modernizing policies and systems of education,
training and employment of labor.
After the last wave of accession, the number increased to 27 Member States
emphasizing significant economic and social disparities. In this respect, the
measures included in the cohesion policy aim to focus resources on the poorest
areas, creating jobs, stimulating economic growth.
The main objectives are:
accelerating the convergence of the least developed Member States and
regions with a GDP per capita below 75% of the EU;
regional competitiveness and employment;
European territorial cooperation.
For 2020, Cohesion Policy integrated the territorial cohesion concept, in
addition to economic and social character. There are also allocated investments in
order to ensure sustainable, healthy and inclusive growth, these objectives being
achieved by cooperation between all EU regions.
Figure 1. Budget for cohesion policy 2014-2020
(Source:http://www.eukn.org/Dossiers/EU_presidencies/Polish_Presidency/The_Urban_Dime
nsion_of_Cohesion_Policy_the_past_present_and_future/Cohesion_Policy_in_the_future_20
14_2020/Cohesion_policy_2014_%E2%80%93_2020_Investing_in_Growth_and_Jobs)
6 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Territorial cohesion aims harmonious development of land, reducing
disparities between regions, equitable access to various opportunities.
It is well known that the economic activities and economic growth are
concentrated in major urban areas that differ significantly from the national average
regarding the GDP per capita. Also, cities have started to deal with increasingly
urban decay and social exclusion. These phenomena could be avoided by increasing
the intake and the contribution to the economic growth of intermediate and rural
areas, thereby ensuring economic competitiveness, balanced regional development
and support for disadvantaged territories that face specific difficulties.
3. CONCLUSIONS
Disparities in the European Union in terms of income and production are
more severe than in other regions of the world because of the new wave of
enlargement.
EU seeks to ensure that the application of Cohesion Policy in accordance
with the new vision of economic, social and territorial programs set in 2020 is going
to succeed in bringing to a comparable level of welfare all regions of the
Community. This can be achieved to the extent that differences between Member
States will further deepen amid current economic situation has affected to a greater
extent less developed and developing countries.
Involving local communities and improving regional political demonstrates
that active participation in projects of regional and local level is a key success factor.
BIBLIOGRAPHY
1. Commission Communication COM (97) 2000 of 16 July 1997, Agenda 2000:
For a stronger and wider Union, Commission staff working document, An
assessment of future challenges for EU regions.
2. Comunicatul Comisiei COM (2004) 101 din 10 februarie 2004, “Să construim
un viitor comun – Problemele de politică şi mijloacele bugetare ale Uniunii
extinse 2007-2013”.
3. Fifth report on economic,social and territorial cohesion, Raportul Comisiei
europene (http://europa.eu), Investing in Europe’s future.
4. Padoa-Schioppa, Tommaso. et al (1987) Efficiency, Stability and Equity: A
Strategy for the Evolution of the Economic System of the European Community,
Paris White Paper presented by the Commission to the European Council
(Milan, 28 to 29 June 1985), COM (85) 310, Completing the Internal Market.
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 7
IMPLEMENTING EUROPEAN POLICIES IN THE
EUROPEAN TRADE SECTOR
Professor Constanţa Aurelia CHIŢIBA, PhD
International Business and Economics Faculty,
Christian University „Dimitrie Cantemir”, Bucharest
Abstract: The European Union has focused on the principal areas and
created proper policies, that are in the interest of the whole Europe, rather than
being supportive for only some particular European regions. The laws for trade, the
laws for business and commercial policies have been formulated by experts from the
European Union official institutions.
Key words: trade, european policies, implementation, development.
1. INTRODUCTION
All members of the European Union strongly believe that trade is really
important for Europe, fact that made formulating and implementing the trade
policies in the best way possible.
The common commercial policy is an essential aspect of the external
relations of the European Union, based on a set of uniform rules governing
commercial relations of the Member States with outside countries. The objective of
the trade protection instruments is mainly to protect European companies against
trade, taking into consideration that the European Union has evolved in the context
of globalization aiming a harmonious development of world trade and the promote
of equitable and sustainable profile. (European Union Trade Policies, Business
Europe).
2. EUROPEAN POLICIES
All policies implemented in the European region take into account the
needs of all the ones involved in business or trade in the area, developing a
defensive mechanism for unethical business practices, having an open trade policy
with equal chances for all the factors involved.
8 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Also, the European Union does have certain reservations regarding the
policies of import and export, mainly to ensure action against imports that are
dumped and imports of subsidized products. (European Union Trade Policies,
Business Europe). European Union has a trade policy that is mainly focused on:
employment generation,
business productivity
growth and investment opportunities in Europe.
The European trade and commerce interests are represented and defended
by the European Commission and it expects all the other participats in the trade and
business to respect the policies and measures formulated by its official institutions
and allied partners. (European Union Trade Policies, Business Europe)
3. EUROPEAN TRADE AND COMMERCE
The European Union stands in front when talking about trade global
positions, because of its openness and because of all the policies adopted, being an
atracttive market for business because of these reasons:
500 million consumers looking for quality goods
It is the world's largest single market with transparent rules and regulations
it has a secure legal investment framework that is amongst the most open in
the world
it is the most open market to developing countries in the world (EU
position in world trade, (www. http://ec.europa.eu )
The EU has easily integrated on the market because of its modern transport
and communications ways and because of all the adopted pilicies that sustain and
increase the potential to trade outside Europe and give all these results:
Daily European Union exports hundred of millions of euros worth of
goods and imports of hundreds of millions more.
Europe is the world's largest exporter of manufactured goods and services,
and the biggest export market for 80 countries, as shown in Figure 1;
All the European Union's members measure 19% of world imports and
exports. (EU position in world trade, European Commission).
Figure 1: Trade in european goods and commercial services 2011
(Source : http://ec.europa.eu/trade/policy/eu-position-in-world-trade/)
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 9
The main facts on the EU’s position in global markets are the following:
The european economy is the largest economy in the world for its 500
million consumers;
The EU is the world's biggest actor of manufactured goods and services.
The EU is opened to developing countries, the main benefit being
committed to free trade;
The average applied tariff for goods imported into the EU is very lower
even at zero;
The EU’s markets have the most open investment system in the world.
(EU position in world trade, European Commission).
The main 10 benefits of trade in the European region are the following, as
shown in Table no. 1:
Table no. 1: The main 10 benefits of European Trade
Economic growth Once current plans are completed, trade
policy can add around €150bn to our
economy
Jobs More than 36 million jobs in Europe
depend on our ability to trade with the
rest of the world.
Variety of goods Gains for the average consumer are in
the range of €600 per year.
Reduced poverty All conditions being equal, for
countries with open economies growth
will be faster
Better products and services for its
citizens
less public money spent on purchaised
products and services
New ideas and innovation Leading to improvements in the
products and services
Economic connections between
countries
Contributes to political stability
Increased competition Allows EU businesses to access
inputs at the lowest prices, allowing
them to compete within Europe and
abroad
Better and easier conditions for
business
Reduces the costs of doing business
and promotes international trade.
Exchange of innovation and high
technologies
Allows the transfer of technology to
other countries.
(Source: Author’s adaption from „Trade – growth and jobs” ec.europa.eu/trade)
10 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Open economies tend to grow faster than closed economies. Trade raises
EU growth, it boosts foreign demand for our goods and services. Open trade also
gives EU consumers access to a wider variety of goods at lower prices.
The development of an open trade policy, such as the one of the European
Union, should contribute to the development of the following aspects:
Spread and development od innovation generating an intelligent growth
and stronger trade relations;
Social policies regarding jobs, combating poverty, defending human rights;
Green european development, providing an efficient and rational use of
natural resources and the protection of the environment by reducing
pollution and population awarreness.
Table 2 below shows the corresponding estimated changes in the EU’s total
external trade (extra-EU).
Table no. 2: Changes in EU trade by sector (in per cent), 2007
benchmark, limited agreement, 20 per cent directspill-overs
(Source: http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2013/march/tradoc_150737.pdf,
based on CGE calculation)
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 11
4. CONCLUSIONS
Europe must size the triple benefit from more open trade and investment:
more growth and jobs and lower consumer prices.( Trade, Growth and World
Affairs, ”Trade policy as a core component of the EU’s 2020 strategy”).
These facts can be met by improving trade relations between the EU
members and its strategic partners, especially by taking into account the protection
of innovation, public procurement, competition rules and consumer protection.
Also proper measures are adopted with regard to create a positive climate
for enterprises, facilitate business access to foreign markets, including public
procurement, and defend the EU’s rights to fair and secure trade. (Trade policy
serving the Europe 2020 strategy).
BIBLIOGRAPHY
1. European Union Trade Policies, Business Europe, http://ec.europa.eu/trade/
2. EU position in world trade, www. http://ec.europa.eu/
3. http://ec.europa.eu/trade/policy/eu-position-in-world-trade/
4. „Trade – growth and jobs” ec.europa.eu/trade/
5. Reducing Transatlantic Barriers to Trade and Investment An Economic
Assessment Final Project Report March 2013
6. Trade, Growth and World Affairs „Trade Policy as a Core Component of
the EU’s 2020 Strategy”
7. Trade policy serving the Europe 2020 strategy
12 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
REASSESSING BUSINESS VALUES FROM THE
PERSPECTIVE OF THE RECENT GLOBAL ECONOMIC
CHALLENGES
Professor Georgeta ILIE, PhD
International Business and Economics Faculty,
Christian University „Dimitrie Cantemir”, Bucharest
Abstract: This paper emphasizes some dimensions of essential adjustments
in the business values in the context of new economic environment. There are
presented some fundamental governance adjustments inside corporations, the new
priorities of CEO’s for investments, risks and customers, and new directions for
building a future of sustainable consumption.
The most evident actions have to be focusing on cost optimisation,
reprioritisation of the projects portfolio and investment budgets, optimisation the
human resources etc.
In this context the consulting companies have identified new business
opportunities for their affaires oriented towards companies to find the best business
solutions after the recent values crisis.
Key words: business value, governance adjustments, investment
reprioritization, cost optimisation
1. INTRODUCTION
The present economic environment has increased the pressure to do more
with less. Companies are working at becoming more efficient generally by cutting
costs.
However, simultaneously, they need to stay focused on two important
objectives: driving their competitive advantage and building their businesses.
Nowadays these objectives are more significant than ever, as companies work to
ensure they not only survive the economic downturn, but also can perform on market
opportunities and become strong and prosperous.
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 13
2. ACTION DIRECTIONS FOR DEALING WITH THE
CONSEQUENCES OF RECENT FINANCIAL CRISIS
In the context of progressively more disturbing prospects, the entire
business community considers some action directions in order to keep companies
floating and lines of business prospects unbroken.1 Therefore, all managers have to
review their own experiences, identify the positive and negative lessons, recognize
waste and eliminate it, and focus on projects that add value to customers.
The first direction consists of undertake emergency cost optimisation. Until
recently companies have done their best to run lean and mean, but when financing
gets severe, and cost reduction becomes a priority, they really need to ’squeeze’ the
best possible pricing and service arrangements. And this proves to be a real
challenge. Consequently the first step is that managers go outside their own domain
in order to understand what sort of deals other people are getting. More exactly they
have to try and make sure that they really do understand the market. It is necessary
the review of terms and conditions, and consider what levels of service they truly
need as well as alternative modes of supply. Leasing expensive equipment may cost
as much as buying in the long term, but it can also have a significant positive effect
on cash flow. Managers have to look to alternative sources of products and services.
They have to be willing to consider solutions otherwise thought risky due to lower
cost or unusual procurement process.
The second direction consists of reprioritisation of the projects portfolio in
order to focus on projects that provide long-term value to the business, and which
will generate a competitive advantage once the crisis goes away.
This is a time when people need to make sure that they really are getting
some value for money out of projects, and eliminating the 'nice to have'. The most
successful organisations are those which have a portfolio - type approach which
prevents them making the wrong short-term decisions.
Every field should be about reducing costs across business or improving
service levels - or in other words "better, faster, cheaper". In hard economic times
doing things faster should not be a priority, while cheaper is always good.
At this moment it is also the time to focus on process improvement, more
precisely on identifying the key processes that drive the business. CEOs then need to
look at how these processes can be improved. This way can help the business reduce
costs, improve productivity and become more competitive. A good starting point is
to get visibility over the core processes. There is seeing a lot of demands for
business activity monitoring tools which can point the process blockages and their
root causes, allowing problems to then be addressed with the most appropriate, cost
effective response. In this way CEOs can give business the control over core
processes while making a contributor to value creation as well as cost reduction.
CEOs also need to create a roadmap that rationalises and leverages the
investments already made. It is almost impossible to get approval for ‘big bang’
projects, especially as rip-and-replace projects can cause significant business
disruption and put crucial revenue streams at risk. CEOs should instead invest in
smaller projects that target specific business problems - providing the solutions are
proven, affordable and deliver measurable Return on Investment.
1 Sue Bushell (2009), Five Things You Can Do Right Now to Deal With The Financial Crisis, available on
http://www.cio.com.au
14 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
The third direction consists of optimisation the human resources. By now,
CEOs should have already rationalized their operations, eliminating any non-
performers. But they should also continue to take excellent care of employees even
during tight economic times, giving them the best possible training and career
development path, as insurance against you leaving the instant market conditions
improve.
That is unlikely to be easy. One of the difficulties many CEOs are likely to
face, if they have not already, is the fact that the easiest way to cut costs is to cut
staff.
That can force them to make some very difficult decisions. Should they cut
junior staff, or keep them on because they are cheap? Should they rigorously stick to
a policy of "last hired, first off," in the name of fairness, or consider which staff and
which service levels are impacted by that staff? The challenge is that oftentimes
redundancies mean they can lose their best, and may struggle to replace them in
better times.
The remarkable thing is that now CEOs are starting to say to people: ‘you
should also be doing a little bit of thinking about preparing for the upturn; so trying
to stay ahead of the game; making sure that you do not discard the key resources
that are likely to be needed in the next three-year plan’.1
Various lucky IT companies, which were struggling to recruit and train the
staff they needed just six months ago, now they have a chance to pick up skills. In
this context, there's an interesting trade off. If they can kill off some of the projects
that can be deferred, can they instead take on some top staff they would not have
been able to get in easier times? It is almost trying to think against the stream. The
trend is pushing in this direction.
The fourth direction consists of recommit to serving the business. The
number CEOs’ one priority is delivering business capability. Whether that's done
efficiently or not is not really important right now.
In hard times CEOs need to put their sole focus into driving business
benefit, and put notions of spending money on making the business more efficient
and effective aside. Now is the time to spend all of time focused on business benefit.
To do so, it is best to rely on a single methodology to explore the business benefit of
every project.
One thing that some organisations in particular tend to do is to overanalyse.
They tend to use multiple methodologies to work out the benefits of projects in the
business. When they have one project being measured on total cost of ownership,
another being measured on return on investment and another on another type of
methodology, then they cannot actually compare and say one project is better than
another one. The last goal should be to focus on that 20 per cent of projects that
make the 80 per cent of business benefit.
For a lot of organisations it is going to be pretty obvious what a lot of the
stuff is that it is either going to be slowed down or axed or put on the backburner or
rescheduled or whatever.
The fifth direction consists of think strategically. Now is the time to shift
the approach away from ‘business-as-usual’. Be willing to consider solutions which
1 A comment of John P. Roberts, a research vice president and distinguished analyst in Gartner CIO
Research, based in Asia/Pacific, in Sue Bushell (2009), Five Things You Can Do Right Now to Deal With
The Financial Crisis, available on http://www.cio.com.au.
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 15
might be considered risky in happier times because of their relatively low cost or
unusual procurement process.
In times of crisis, CEOs must continuously scrutinise existing enterprise-
wide capabilities for legacies, apply disciplined consolidations, and develop
different funding and sourcing strategies, moving from the traditional model of
buying and integrating resources into business capabilities to one of buying
managed and shared services.
One should remember that in times of crisis convincing the CFO that it is
alright to spend money to save money can be extremely difficult, but also that the
most successful CEOs are those that work closely with business leaders to identify
those ways can help to cut costs.
If IT budget is only three or five per cent of the total expenses of the
organisation, and IT are being used to try and cut costs to the rest of the
organisation, the leverage factor in IT is far greater. More than ever, in financially
dire times, CIOs should continue to communicate their contributions to business
success. Everyone can see how much IT costs; while very few people can see the
value.
3. INTENSIFYING THE GOVERNANCE ADJUSTMENTS WITHIN
CORPORATIONS
Lately, the competitive advantage has come increasingly from the effective
use of four essential and interrelated governance adjustments within corporations.1
First of all, boards of directors must redefine the role of the CEO. Under
this new role, the CEO's first mission is to achieve a core balance between taking
economic risk (promoting creativity and innovation) and managing economic risk
(within a systemic framework of financial discipline) over a sustained period of
time. In the same time, the CEO’s task is to merge this high performance with high
integrity. That means that in business operation there are set the followings:
accession to the formal rules, implementation of ethical standards that join the
company and its employees, and employee obligation for core values of honesty,
fairness, and reliability, which all are in the interest of the company.
Second, boards and business leaders must introduce new management
development processes for corporate Profit & Loss. The functional leaders, along
their careers, have to put strong emphasis not just on achieving commercial targets
but on developing the experience and skills to do this through balanced risk
management and honourable performance. This is crucial as individuals grow inside
the corporations and face greater various challenges.
Third, boards must completely redesign compensation systems to measure
and reward these redefined foundational CEO and top leadership behaviours.
Fourth, boards should focus on the highest priority topics along these three
dimensions of the redefined CEO role and redesigned compensation metrics -
economic performance, risk management and integrity in the near, middle and
longer term. These risks and opportunities should be core agenda items for the
boards of growing, sustainable companies.
1 Ben Heineman (2009), The Governance Crisis: First, Let’s Redefine the CEO Role, Belfer Center for
Science and International Affairs, Harvard Kennedy School, http://belfercenter.ksg.harvard.edu
16 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
In consequence, taking into account the above directions of modification,
the cruel reality is that business organizations must be redesigned by boards, at a
conceptual level, and by business leaders, at both a conceptual and operational
level, in order to bring their companies into the real and sustained value economic
system within a framework of financial discipline, and law and ethics values.
4. CEOS APPROACHES SO AS TO MANAGE INCREASED
COMPLEXITY OF THE ENVIRONMENTS AND FACE
SHRINKING BUDGET RESOURCES
CEOs need to deal with increased complexity of the environments and
manage growing demands, while at the same time facing shrinking budget
resources. Compromising the quality of products and services delivered to the
customers is not an option.
In other words, CEOs need to drive additional economic value from their
investments and projects. To do this, CEOs should consider four approaches.
First, CEOs have to prioritize their investments. CEOs need a portfolio
view of projects and services that is intensely focused on driving the business. This
way, they can ensure their investments will help improve revenue growth, efficiency
and bottom line results.
Secondly, CEOs have to run lean and reduce costs. CEOs can accelerate
best practices across all areas by standardizing functions, processes and shared-
service capabilities, as well as by automating formerly manual tasks. The CEO must
ensure that the time-to-value of a project is close to immediate.
Thirdly, CEOs have to manage enterprise risk. CEOs can minimize risk by
managing their assets, ensuring service continuity and compliance, and achieving
their operational goals.
Fourthly, CEOs have to become truly customer-centric. CEOs who manage
according to the needs of their clients — rather than those of the technology
function—will be prepared to deliver critical services where and when they're
needed.
CEOs that follow this approach will be in position to maximize the value
their companies. They also will be able to respond strategically to the requests for
cost-cutting that typically accompany times of economic turbulence.
For example, in a meeting with two technology executives, a CIO and a
CTO, their CFO had asked them to cut spending on several IT services. The CIO
and CTO were knowledgeable and prepared, and were able to show the CFO how
cutting those services would actually hurt the company's bottom line. They also
were able to suggest how the company could benefit by redirecting resources from
less critical areas. While the total savings would be the same, there would be no
overall negative effect. CIOs are faced with challenges like this every day. Some
will not rise to the challenge. Others will be able to advise the business on how to
best use IT in support of the short-term and long-term business strategy. IT may well
be the light at the end of this economic downturn tunnel.1
1 Brenton Smith (2009), Four Steps to Redefining the Economics of IT, available on
http://www.cio.com.au/
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 17
5. THE NEED OF BUILDING A FUTURE FOR SUSTAINABLE
CONSUMPTION
Taking into account the diminishing of the availability of natural resources,
the rising rate of populations, and that global economic health is based on
consumption, it is absolutely necessary fundamental changes.
A flourishing future depends on innovative new products and business
models that achieve transformative efficiency, and create new market opportunities.
This transformation will be significantly driven by companies, in part
through public-private cooperation and partnerships. Tomorrow’s businesses will
meet the future by channelling their creativity to form markets that capture the
emerging opportunities these shifts offer.
Every period of disruptive change brings winners and losers. The formula
for business success during our era of great change will place a premium on
innovation, collaboration and smart investments to shape a globally prosperous and
sustainable future.
To build a future of sustainable consumption, it is absolutely necessary to
take into account five new directions. They are:
values (to become relevant in shaping a better future for society, new
values-based frameworks are needed to align behaviour in more productive
and innovative ways),
investment (to catalyse a prosperous future, business needs to look beyond
short-term pressures and focus on investment for the long term, working to
build understanding among investors of the value at stake in long-term
planning),
collaboration (new forms of collaboration between business partners, along
entire value chains, and with key stakeholder groups will be needed),
innovation (sustainability is an enabler of innovation and should be at the
core of the design of products and services and the development of new
business models and platforms), and
leadership (as business leaders, we choose to lead from the front, because
we see that the cost of inaction to our businesses far outweighs the cost of
action).
It is believed that there is the potential to build new business models that
build lasting prosperity for the many; that make wise use of natural resources; that
internalize social and environmental capital; and that focus on innovation to thrive in
a low-carbon, dematerialized economy driving smarter consumption.
6. REDEFINING OF DEVELOPMENT BUSINESS STRATEGIES
The current economic climate gives the opportunity to reconsider business
strategy and the way of carefully resources management. There is a necessity to
evaluate and confirm business and growth strategies.
Understanding this major necessity, the consulting companies have
identified new business opportunities for their affaires. In this direction, the main
action directions are oriented towards:
understanding the specific value proposition for complex business holdings
and investments;
18 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
evaluating business portfolio and investment priorities considering the
current market conditions;
identifying non-core assets for divesting;
developing a short- and long-term program for protecting and growing
value and managing investor interests; and
understanding and address concerns with capital markets valuations.
In this context, the new services of consulting companies include: strategic
finance, evaluation, financial and business modelling, and sell-side services. From
the perspective of strategic finance, the consulting companies’ professionals can
help developing plans to grow and create shareholder value. Their fact- and value-
based analysis provides a perspective for deploying resources to optimize
shareholder value and manage risk. Financial modelling supports the business case
for proposed investments, enhancing the credibility with banks, creditors and equity
markets while giving insights on key cash-flow generation, risk and value drivers.
In terms of evaluation, the consulting companies can support senior
management in making decisions through the independent and objective advice on
mergers and acquisitions, divestitures, restructuring, strategy design and
implementation, financial reporting, litigation and risk management. They can also
help with tax planning and regulatory issues, identifying critical value and risk
drivers and determining linkages that affect performance. In addition, valuation can
help to better align the decision-making, resource allocation, executive
compensation and enterprise performance.
Regarding financial and business modelling, the consulting companies
provide an objective view of critical assumptions and uncertainties so the investors
understand the deal better — from revenue and tax structure strategies, to
investment drivers that create value.
From the sell-side services perception, the consulting companies provide a
set of solutions that can help maximizing value and efficiency, maintaining control
and minimizing disruption in any disposal process. The consulting companies can
work with you from portfolio review to exit readiness and separation to make a
difference in your divestitures. In their portfolio services there are included:
valuation and financial modelling; due diligence and financial statement preparation;
tax planning and structuring; cost and synergy analysis; and operational partition.
7. THE LATEST GLOBAL ECONOMIC CRISIS, AS A CRISIS OF
ETHICAL VALUES
The World Economic Forum from Davos 2010 summit has issued an
opinion poll showing two-thirds of those surveyed believe the current economic
crisis is also a crisis of values.
Almost as many singled out business as the sector that should stress values
more to foster a better world. In a statement from the Forum, it was said that “the
poll results point to a trust deficit regarding values in the business world”. Only
one-quarter of respondents believe that large multinational businesses apply a
values-driven approach to their sectors.
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 19
Two-thirds of people around the world think the global economic crisis is
also a crisis of ethical values that calls for more honesty, transparency and respect
for others, according to a World Economic Forum poll.1
A large majority of 67.8 percent said the current global economic crisis
was also a crisis of ethics and values. Only 19 percent of total responses thought
faulty ethics played no role in the current economic crisis. 60.9 percent said
businesses large and small should stress values more, compared to 23 percent for
politics and 16.1 percent for global institutions. Only 12.9 % of the 130,000 people
polled said businesses were primarily accountable to their shareholders. 18.2 % said
clients and customers, 22.9 % named employees and 46 % cited all of them equally.
Asked which values were most important in the global political and economic
system, 39.3 percent said honesty, integrity and transparency, 23.7 percent chose
respecting others, 19.9 percent said considering the impact of actions on others and
17 percent said preserving the environment. While two-thirds of respondents saw an
ethical crisis, only 54.2 percent believed that universal values - a possible basis for a
more moral approach to business - actually exist.
Lots of people believe the economic crisis reveals a crisis of values but they
are less clear about what to do about it. Clearly they are not strong on the
“shareholder value” school of business thinking. And only a bit more than half
believe that universal values - a possible basis for a more ethical approach to
business - actually exist. Such fundamental values as concern for the common good,
but none get into the nuts and bolts of suggesting policies that businesses can
implement to make up for their perceived ethical deficits.
In a ‘Global Public Opinion Poll on Values and Ethics’ conducted by
World Economic Forum, in collaboration with Facebook, The Nielsen Company and
Georgetown University, the majority of respondents (over two-thirds) believe the
global economic crisis is also a crisis of ethics and values. This number is
significantly higher among older participants - 79% of respondents over 30 hold this
opinion. At the country level, Israel (55%) and Turkey (53%) show the lowest level
of affirmative answers2.
8. CONCLUSIONS
In unstable times, a clear perspective of the challenges facing businesses is
more important than ever. Most financial tools and concepts and systems used
nowadays are manmade, and are not absolute, and hence can and must be changed.
This paper tries to emphasis that the business values depending on supply and
demand, marketing, fierce competition, branding, customer satisfaction etc, are all
manmade notions, and are only in the mind, and can be changed, even if not easily.
The current economic system has undergone many improvements to try and
shift the human and environmental interest into focus, e.g. social market economy,
employee motivation, empowerment, mission, public relation, community,
environmental protection etc, but such efforts have not yet transformed into a real
generally applicable tool and are still flexible issues.
1 Tom Heneghan (2010), Global economic crisis also values crisis: Davos poll, available on
http://www.reuters.com 2 Faith and the Global Agenda: Values for the Post-Crisis Economy (2010), World Economic Forum
Geneva, Switzerland
20 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
BIBLIOGRAPHY
1. Sue Bushell (2009), Five Things You Can Do Right Now to Deal With The
Financial Crisis, available on http://www.cio.com.au
2. Ben Heineman (2009), The Governance Crisis: First, Let’s Redefine the CEO
Role, Belfer Center for Science and International Affairs, Harvard Kennedy
School, http://belfercenter.ksg.harvard.edu
3. Tom Heneghan (2010), Global economic crisis also values crisis: Davos poll,
available on http://www.reuters.com
4. Brenton Smith (2009), Four Steps to Redefining the Economics of IT, available
on http://www.cio.com.au/
5. *** Faith and the Global Agenda: Values for the Post-Crisis Economy (2010),
World Economic Forum Geneva, Switzerland
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 21
INFLUENŢA CONDIŢIILOR MACROECONOMICE
ASUPRA STRUCTURII CAPITALURILOR
Conf. univ. dr. Adriana DANIȘ
Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov
Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”
Rezumat: Decizia de finanţare este influenţată în mod semnificativ de
modul în care mecanismele economice regionale, naţionale şi chiar globale
funcţionează. România este încă marcată de o situaţie economico-socială şi
politică instabilă care îşi pune amprenta asupra rezultatelor financiare ale
întreprinderilor. O analiză a particularităţilor mediului economico-financiar
trebuie să trateze aspecte precum inflaţia, evoluţia cursului de schimb sau
evoluţia ratei dobânzii pe piaţă.
Inflaţia a constituit o problemă pentru economia României de după
anul 1990. Pentru a se dezvolta, o întreprindere are nevoie, în general, de
condiţii economice favorabile, inclusiv de o inflaţie scăzută şi stabilă. Motivul
este cel al planificării activităţilor de finanţare şi de investiţii pe o perioadă mai
mare de timp.
Inflaţia ridicată sau anticiparea unei inflaţii duce la creşterea mai rapidă
a costurilor unei întreprinderi în raport cu câştigurile de productivitate,
determinând întreprinzătorii să fie mult mai reticienţi faţă de riscuri. O
prezentare a evoluţiei ratei inflaţiei în perioada 1990-2011 este prezentată în
tabelul nr.1:
Tabel nr.1 Evoluţia inflaţiei în perioada 1990-2011 Anul 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000
Inflaţia 5,1 170,2 210,4 256,1 136,7 32,3 38,8 154,8 59,1 45,8 45,7
Anul 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Inflaţia 34,5 22,5 15,3 11,9 9 6,56 4,84 7,85 5,59 6,09 5,79
Sursa: Institutul Naţional de Statistică http://www.insse.ro
Analizând cifrele din tabelul nr.1 putem constata faptul că România s-a
confruntat cu o inflaţie nu doar ridicată, ci şi extrem de volatilă, atingând 100 -
22 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
200% în primii ani de tranziţie, ca apoi între 1995 şi 1996 să revină la 35%,
după care să se situeze din nou pe un trend ascendent. Excesiva liberalizare a
preţurilor (din noiembrie 1990 până în luna mai 1997) nu a permis articularea
funcţională a sistemului de preţuri specifică unei economii de piaţă.
Anul 1997 a condus la o nouă explozie a inflaţiei, situându-se la 154,8%
şi menţinându-se destul de ridicată şi în 1998 (59,1%).
Punctul de cotitură în evoluţia României a fost reprezentat de anul 2000,
fiind începutul unei perioade de creştere economică ridicată. Începând din anul
2000 inflaţia a scăzut în fiecare an ajungând în anul 2006 la 6,56%. Procesul de
dezinflaţie a fost susţinut de un ansamblu de factori, în cadrul cărora, un impact
deosebit l-a avut:
relaxarea presiunilor exercitate de preţurile produselor alimentare;
politica monetară prudentă adoptată de BNR;
evoluţia cursului de schimb;
menţinerea la nivel scăzut a deficitului bugetar şi finanţarea neinflaţionistă
a acestuia din surse preponderent externe;
reducerea durabilă a anticipaţiilor inflaţioniste ale agenţilor economici;
Perioada 2007-2010 a fost una în care inflaţia a înregistrat creşteri pe
fondul accentuării crizei financiare şi economice globală. Rata anuală a inflaţiei
s-a înscris pe o traiectorie ascendentă în prima parte a anului 2009 ajungând la
sfârşitul anului 2010 la o valoare de 6,09%.
În aceste perioade de scăderi drastice ca urmare a crizei financiare,
numeroase companii au demonstrat că nu s-au putut adapta la noile condiţii
economice, înregistrând valori ale rentabilităţilor reale negative. În următorul
tabel sunt prezentate ratele de rentabilitate ale câtorva companii cotate la Bursa
de Valori Bucureşti în perioada 2003-2010.
Tabel nr.2 Evoluţia rentabilităţii financiare a companiilor listate la BVB în
perioada 2003-2010
Societatea 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
ALR 14.08632 13.75357 10.93561 26.16568 27.01992 15.97667 5.456808 10.94958
AMO 3.38564 1.230089 2.551816 -29.3524 9.720964 8.401479 8.583899 0.496186
APC 15.65473 5.684185 10.72447 5.015377 7.238681 3.95625 3.95625 8.400378
ARM 2.890442 1.406685 -13.8856 -69.8776 -23.3671 -6.39084 -37.269 -286.648
ARS 16.46123 15.29829 15.94085 20.12851 15.25108 13.8818 13.51131 14.29614
ART 1.57381 12.51375 4.165502 32.8138 9.784378 -38.9751 -10.7144 -3.69146
ATB 11.45379 10.58691 13.70567 13.46391 13.18012 4.282115 4.923808 4.774755
AZO 16.59749 11.36356 6.455241 -0.39122 16.32665 12.92018 2.364698 20.90132
CMF 10.12067 9.373876 10.82349 12.73795 16.16844 6.761028 1.088227 1.693179
ECT 10.65174 8.186258 13.58461 4.805193 1.275091 -1.74863 -17.8302 -3.16558
EFO 9.021052 5.286602 1.534512 2.639325 5.009053 3.451865 1.481356 0.619829
SRT 11.77564 4.733771 1.499617 0.109748 0.361755 1.43624 -21.6117 -43.5784
STZ 4.613131 2.618436 -13.3654 13.24111 0.293532 0.031086 0.285276 0.009072
VNC 8.144143 11.42844 7.69044 7.881365 7.847633 7.347462 5.895776 3.600249
Sursa: calcule proprii efectuate pe baza datelor oferite de Bursa de Valori
Bucuresti, secţiunea indici şi indicatori www.bvb.ro
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 23
După cum putem observa în tabelul de mai sus în perioada 2004-2007,
când inflaţia s-a aflat într-un trend descendent de la 11,9% la 4,84%, multe
companii au înregistrat o rentabilitate financiară satisfăcătoare. Începutul crizei
financiare s-a resimţit şi în performanţele societăţilor analizate, multe dintre
acestea înregistrând valori negative ale indicatorului (ART, care pe tot parcursul
perioadei 2003-2007 a înregistrat valori pozitive ale indicatorului, începând cu
anul 2008 valorile sunt negative -38% în 2008, -10% în 2009 şi -3,6% în 2010;
ECT, care la fel înregistrase o rentabilitate financiară pe toată perioada 2003-
2007, din anul 2008 valoarea indicatorului este negativă, -1,7% în 2008, -17% în
2009 şi -3,1% în 2010).
Inflaţia are un impact major şi asupra ratelor dobânzilor şi implicit
asupra rentabilităţii financiare a întreprinderilor. Este de dorit ca rata
rentabilităţii financiare să fie mai mare decât rata medie a dobânzii pe piaţă
pentru a face mai atractive acţiunile întreprinderii şi pentru creşterea cursului lor
bursier.
Tabel nr.3 Evoluţia ratei medii a dobânzii în perioada 2003-2010
Rata
medie a
dobânzilor
2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
11,03 11,69 6,29 4,43 4,17 5,78 6,11 6,59
Sursa: Rapoarte anuale BNR www.bnr.ro
Rata dobânzii pe piaţă este un indicator util, atât pentru companie în
estimarea costului datoriilor cât şi pentru investitorii acesteia care vor putea
compara rentabilitatea financiară cu rata dobânzii la depozite.
După cum se poate observa din tabelul 6 şi tabelul 7 puţine companii au
reuşit să depăşească prin rentabilitate financiară rata dobânzii medii pe piaţă.
Printre acestea se află companiile ALR, APC, ARS, ATB, AZO, CMF. Chiar şi
aceste companii au avut o rentabilitate suficientă în perioada 2003 -2007, urmând
ca aceasta să scadă în perioada de dupa începerea crizei financiare.
Un alt indicator macroeconomic cu influenţă directă asupra structurii
financiare a întreprinderii este cursul de schimb al monedei naţionale. În ultimii
ani cursul de schimb al principalelor valute a cunoscut următoarele valori:
Tabel nr.4 Evoluţia cursului de schimb RON/USD şi RON/EUR în perioada
2003-2010
Cursul de
schimb al
pieţei
valutare
2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
RON/USD 3,32 3,26 2,91 2,80 2,43 2,51 3,04 3,17
RON/EUR 3,75 4,05 3,62 3,52 3,33 3,68 4,23 4,20 Sursa: Rapoarte anuale BNR www.bnr.ro
În perioada analizată 2003-2010, cursul de schimb al pieţei valutare a
fost unul relativ stabil, fără modificări spectaculoase. Totuşi, moneda naţională a
cunoscut o depreciere mai mare începând cu anul 2008 când un euro ajunsese la
3,68 ron iar la sfârşitul anului 2009 la o valoare de 4,23.
24 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Perioada 2005-2007 a fost una de apreciere a leului faţă de cele două
valute menţionate, ceea ce a influenţat întreprinderile cu activitate preponde rent
orientată către export, deoarece încasările în euro sau în dolari nu au mai avut
aceeaşi putere de cumpărare pe piaţa românească, generând pentru acestea
pierderi financiare. În schimb perioadele 2003-2004 şi 2008-2010 au creat
deprecieri ale monedei naţionale, primele companii afectate fiind cele cu
activitate de import-export, acest lucru reflectându-se în politica de finanţare a
acestora şi dimensiunea costului mediu ponderat al capitalului firmei.
BIBLIOGRAFIE:
1. Balakrishnan, S., Fox, I., 1993. Asset Specificity, Firm Heterogeneity and Capital
Structure, Strategic Management Journal, 14, pp. 3-16;
2. Bancel, F., Mittoo, U., 2004. Cross-country determinants of capital structure
choice: A survey of European firms. Financial Management, vol. 33: 103-
132.
3. Barton, S., 1988. An empirical test of stakeholder theory predictions of capital
structure. Financial Management, 18, pp. 36-44;
4. Bradley, M., Jarrell, G., Kim, E., 1984. On the existence of an optimal capital
structure:Theory and evidence. Journal of Finance, 39, pp. 857-878;
5. De Angelo, H., Masulis, R., 1980. Optimal capital structure under corporate and
personal taxation. Journal of Financial Economics, 8, pp. 3-29;
6. Frank, M., Goyal, V., 2003. Testing the pecking order theory of capital structure,
Journal of Financial Economics, 67;
7. Raportul trimestrial asupra inflatiei, BNR, mai 2009;
Web-site-uri:
epp.eurostat.ec.europa.eu,
www.insse.ro
www.bvb.ro
www.cnvm.ro
www.bnr.ro
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 25
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ – UN DREPT DIN CE ÎN
CE MAI FRECVENT ÎNCĂLCAT
Conf. univ. dr. Emilia PASCU
Conf. univ. dr. Oana Maria MILEA,
Lector univ. dr. Petronela-Sonia NEDEA
Facultatea de Management Turistic și Comercial, București
Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”
Abstract: Materialul evidențiază consecinţele grave ale fenomenului de
contrafacere, ca principală formă de încălcare a dreptului de proprietate
intelectuală. Amploarea acestui fenomen se poate transforma în semnal de alarmă
deosebit de important într-o societate în care flagelul pirateriei este infiltrat în toate
straturile sociale. Încălcarea dreptului de proprietate intelectuală prin contrafacere
se dovedește a fi un flagel ce ne implică, ne influenţează şi cu siguranţă ne priveşte
pe toţi.
Key words: furt intelectual, proprietate intelectuală, contrafacere,
consumator.
1. INTRODUCERE
Dezvoltarea fără precedent a producţiei de bunuri de consum a condus la
orientarea unor grupuri cu scopuri infracționale spre activitatea de contrafacere a
produselor, cu tendinţa amplificării acestei practici datorită fenomenului de
globalizare.
Aceste acţiuni au fost favorizate ca urmare a creşterii cifrei de afaceri la
nivel mondial, pentru diferite grupe de produse.
Protecţia produselor, a proprietăţii intelectuale în general încurajează
investiţiile, stimulează creşterea economică a unei ţări prin faptul că implică atât
crearea de noi locuri de muncă şi noi ramuri de activitate, cât şi îmbunătăţirea
calităţii vieţii.
Proprietatea intelectuală se poate interpreta ca un produs al intelectului,
care constituie proprietatea unui individ sau al unei organizaţii. Ulterior aceştia care
apoi pot să împartă acest drept în mod liber, sau pot să controleze utilizarea acestui
drept în anumite moduri.
26 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Proprietatea intelectuală e o formă de titlu legal care permite posesorului să
controleze utilizarea anumitor intangibile, cum ar fi idei sau expresii. Formele
comune de proprietate intelectuală includ: brevetul de invenție; dreptul de autor;
mărcile înregistrate; secretul industrial. Dreptul de autor protejează forma unei
lucrări expresive originale (literare, artistice sau tehnice). Brevetul de invenție
protejează soluții sau idei originale, iar marca înregistrată protejează modul de
identificare a unui producător sau a altei surse de reputație.
Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (conform denumirii
originale, The World Intellectual Property Organization sau WIPO) este una din
agențiile specializate ale Națiunilor Unite și a fost înființată în 1967 su scopul
declarat de a încuraja activitatea creatoare și promovarea proprietății intelectuale
oriunde în lume. WIPO are în mod curent 183 de state membre, administrează 23 de
tratate internaționale, având sediul mondial în Geneva, Elveția.
În fiecare an, pe 26 aprilie, statele-membre ale Organizației Mondiale a
Proprietății Intelectuale (OMPI) sărbătoresc Ziua Mondială a Proprietății
Intelectuale, subliniind astfel rolul proprietății intelectuale în dezvoltarea economică,
culturală și socială a tuturor statelor lumii. La această dată, în anul 1970, a intrat în
vigoare Convenția Internațională asupra Proprietății Intelectuale.
Schimbările majore care au intervenit după anul 1989 în România, ca parte
a evoluţiei socio-politice şi economice din Europa Centrală şi de Sud-Est, au condus
la îndepărtarea barierelor comerciale, intensificarea schimburilor comerciale şi
liberalizarea traficului de mărfuri. Una dintre cele mai importante probleme cu care
se confruntă societatea din România după 1990 este contrafacerea oricăror produse
sau valori provenind din ţările Orientului Mijlociu sau Îndepărtat1.
2. REGLEMENTĂRI LEGALE PRIVIND CONTRAFACERILE
Pentru a situa mai bine problema contrafacerilor, se impun spre a fi
prezentate unele aspecte legate de acest flagel mondial.
Prejudiciile întegistrate de marile companii, atât la nivel global, cât şi la cel
european, sunt imense, contrafacerile aducând pierderi companiilor europene între
400 şi 800 milioane de euro pe piaţa internă şi două miliarde de euro în afara
graniţelor UE. Potrivit unor date recente, rata anuală de creştere a numărului de
produse contrafăcute confiscate la graniţele ţărilor membre ale UE a ajuns la 300%2.
Fenomenul nociv al contrafacerii este, din păcate, în creştere, afectând
aproape toate domeniile de produse, prejudiciindu-i material şi moral pe titularii
drepturilor de proprietate intelectuală.
În scopul reducerii substanţiale a comerţului internaţional cu mărfuri
contrafăcute şi pirat şi pentru combaterea reţelelor transnaţionale implicate în acest
comerţ sunt necesare măsuri de contracarare la nivel naţional şi internaţional3. Se
poate spune că nu există produs care să nu constituie ţintă a contrafacerilor, în
special dintre cele care se vând cu preţuri ridicate şi sub mărci de prestigiu, motiv
1 Enescu L., Frisch C., Managing Intellectual Property, Fighting against counterfeiting in
Romania, London, Sep 1999 2 www.mpublic.ro 3 Petrescu V, Sârbu R., Export-import commodity expertise, ed. ASE, Bucharest,2004
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 27
pentru care toate ţările lumii şi-au dezvoltat un cadrul instituţional cât şi legislativ
pentru a reduce la minim efectele acestui fenomen1.
Legislaţia din România, defineşte o contrafacere drept fabricarea, folosirea
sau punerea în circulaţie fără drept a obiectului unui brevet de invenţie sau orice
altă încălcare a drepturilor conferite de lege, dacă aceste încălcări au fost săvîrşite
după data publicării cererii de brevet de invenţie2. Pentru prejudiciile cauzate
titularul are dreptul la despăgubiri şi poate solicita instanţei să dispună confiscarea
sau distrugerii produselor contrafăcute, inclusiv a materialelor şi echipamentelor
care au servit nemijlocit la săvârşirea infracţiunii de contrafacere.
Efectele nocive ale produselor contrafăcute asupra unor mărci titulare sunt
nenumărate: parazitarea mărcilor notorii, o degradare a imaginii acestora (când
renumele lor este folosit pe produse de calitate inferioară sau în orice mod pentru
vânzarea propriilor produse). Exploatarea reputaţiei altcuiva este o practică neloială
care se manifestă prin acţiuni ce vizează transferarea imaginii favorabile create de
reputaţia unor mărci asupra propriilor produse sau servicii.
Produsele contrafăcute ajung la consumatori și pot fi: mărfurile, inclusiv
ambalajul acestora, pe care a fost aplicată, fără autorizaţie, o marcă comercială care
este identică cu marca comercială valabil înregistrată pentru acelaşi tip de mărfuri
sau care nu poate fi deosebită prin aspectele sale esenţiale de marca comercială
respectivă şi care, din acest motiv, aduce atingere drepturilor titularului mărcii în
cauză, în conformitate cu dreptul comunitar sau în temeiul dreptului naţional.
Un studiu desfăşurat, evidenţiază următoarele elemente de susţinere a
contrafacerilor3: legislația, nivelul de trai (scăzut), diferența mică dintre un produs
contrafăcut și unul original, ”originalul” din România diferă de cel European.
În ultimii ani, rezultate ale unor studii efectuate de organisme interesate în
studierea fenomenului contrafacerilor relevă o dezvoltare fără precedent a furtului de
proprietate intelectuală (PI) prin contrafacere şi piraterie.
Proprietatea intelectuală reprezintă principala sursă de dezvoltare economică,
socială şi culturală a unui stat şi se compune din proprietatea industrială, pe de o
parte, şi drepturile de autor şi cele conexe, pe de altă parte. în acest context se poate
aprecia că protecţia depturilor de proprietate intelectuală este de o mare importanţă,
esenţa, scopul şi finalitatea acesteia fiind protejarea produsului inteligenţei umane şi
în acelaşi timp garantarea beneficiului consumatorilor de a se folosi de acest
produs4.
La 14 iulie 1967 la Stockholm, prin încheierea convenţiei care instituia
Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (World Intellectual Property
Organization -WIPO), dreptul proprietăţii intelectuale a primit o consacrare
definitivă şi oficială, cuprinzând patru mari domenii (figura 1).
1 Răducanu I, Falsificarea mărfurilor industriale, ed. ASE, Bucharest, 2002 2 Legea nr. 64/11 oct. 1991 privind brevetele de invenţie 3 Pascu E., Armonizarea reglementărilor din România cu cele din U.E. privind produsele
contrafăcute în relație cu protecția consumatorilor, Ed. Universitară, București, 2011. Proprietatea intelectuală este rezultatul intelectului şi reprezintă proprietatea unui individ sau
al unei organizaţii. Ulterior acesta/aceasta pot opta să împartă acest drept în mod liber, sau
pot să controleze utilizarea acestui drept în anumite moduri. 4 Hotărârea nr. 1.424 din 4 decembrie 2003 pentru aprobarea Strategiei naţionale în domeniul
proprietăţii intelectuale (2003-2007)
28 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Din punct de vedere al Regulamentului CE 1383/2003 dreptul de
proprietate intelectuală este încălcat de1: mărfuri contrafăcute, mărfuri pirat sau
mărfuri care aduc atingere unui brevet prevăzut de legislaţia naţională a unui statului
membru UE;unui drept de protecţie naţională a soiurilor de plante, în conformitate
cu dreptul naţional sau de protecţie comunitară; denumirilor de origine sau
indicaţiilor geografice prevăzute de dreptul naţional sau unui certificat suplimentar
de protecţie.
Figura 1. Elemente componente ale DPI Sursa: Pascu E., Armonizarea reglementărilor din România cu cele din UE privind contrafacerea
mărfurilor în relație cu protecția consumatorilor, ed. Universitară, București, 2011
3. EFECTELE FENOMENULUI CONTRAFACERILOR
Din punct de vedere economic, contrafacerea produselor, sau „crima
secolului 21”, cum a fost denumit acest fenomen, are consecinţe grave pentru
titularii drepturilor de proprietate intelecutală cât şi pentru statele afectate, având în
vedere pierderile financiare pe care acestea le înregistrează, contrafacerile
reprezentând o conexiune cu criminalitatea transfrontalieră2. Din acest motiv
punerea pe piaţă a mărfurilor contrafăcute şi pirat, ca de alfel a tuturor bunurilor
*Drepturile conexe dreptului de autor sunt considerate interpretările sau execuţiile artiştilor
interpreţi sau executanţi, înregistrările sonore sau fonogramele producătorilor de astfel de
înregistrări sau fonograme, emisiunile organismelor de radio şi televiziune 1 Regulamentul (EU) nr.1383/ 2003, art 2 2 Viefhues, M., Linklaters Oppenhoff & Rädler, Counterfeiting and Organized Crime,
International Trademark Association, Special Report of Counterfeiting, September 2004
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 29
care încalcă un drept de proprietate intelectuală, provoacă daune considerabile
producătorilor, comercianţilor şi titularilor de drepturi care respectă legea1.
Cu toate aceste reglementări, numărul produselor contrafăcute care sunt
depistate este în continuă creştere.
Din punct de vedere social acestea afectează buna funcţionare a societăţii şi
în anumite cazuri pun în pericol sănătatea şi siguranţa consumatorilor, dacă amintim
faptul că medicamentele contrafăcute reprezintă 7% din cifra de afaceri a industriei
farmaceutice mondiale. Îngrijorătoare este creşterea contrafacerilor depistate în
domeniul produselor medicale şi de îngrijire personală care sunt un atentat la
sănătatea şi securitatea consumatorilor.
Un medicament contrafăcut, destinat tratării problemelor de sănătate a
pacienţilor conţine substanţe străine de reţeta originală, care înlocuiesc substanţele
active ale acestuia. În acest mod nu pune în pericol direct şi imediat siguranţa
pacientului însă pe durate lungi determină costuri suplimentare şi riscuri crescânde.
Respectând specificaţiile se obţin produse de calitate cu multiple efecte
benefice, pentru mai multe segmente (figura 2).
Efectele dăunătoare ale comerţului cu produse contrafăcute sunt foarte bine
cunoscute, iar cei care produc sau comercializează astfel de produse aduc atingere
unor drepturi protejate şi pun în pericol grav sănătatea şi siguranţa consumatorilor şi,
de asemenea înşeală şi în anumite cazuri pun în pericol sănătatea şi siguranţa
consumatorilor.
Figura 2. Efectele benefice ale produselor de calitate
Sursa: Pascu E., Armonizarea reglementărilor din România cu cele din UE privind contrafacerea
mărfurilor în relație cu protecția consumatorilor, ed. Universitară, București, 2011
1 Regulamentul Consiliului (CE) Nr.1383/2003-12-03, acţiunile de control vamal îndreptate
împotriva mărfurilor suspectate a aduce atingere unor drepturi de proprietate intelectuală şi
măsurile care trebuie luate împotriva mărfurilor care au încălcat aceste drepturi
30 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Datorită profiturilor ridicate obţinute pe seama unor cheltuieli infime,
produsele contrafăcute sunt o ameninţare serioasă la adresa industiilor naţionale şi a
siguranţei consumatorilor prin produsele de consum: aparate electrocasnice,
electronice, jucării, textile, încălţăminte, parfumerie/cosmetice, eradicarea acestui
fenomen fiind o preocupare internaţională.
Astfel de la an la an cantitatea de produse contrafăcute care sunt confiscate
este în creştere alarmantă. În Uniunea Europeană în 2006 erau confiscate 103
milioane de produse contrafăcute şi piratate, reprezentând o creştere de peste 12%
faţă de 2005 şi de 1000% în raport cu 1998, estimările privind comerţul cu produse
contrafăcute indicând o cifră a afacerilor anuale de 500 miliarde de euro. Estimările
arată că în 2007 comerţul cu produse contrafăcute reprezenta un procent de cca.10%
din volumul comerţului mondial, faţă de cca. 5% în 2000. În anul 2009 în vămile
comunitare au fost interceptate peste 250 milioane de produse contrafăcute,
implicând 35.935 de cazuri. Aceste cifre sunt absolut îngrijorătoare dacă le
comparăm cu cele care erau înregistrate în anul 2007 când au fost confiscate 75
milioane de articole, implicând 26.000 cazuri.
Conform datelor statistice emise de Parchetul de pe langa Inalta Curte de
Casatie si Justitie, in anul 2013 au fost inregistrate in total 9774 de infractiuni la
regimul drepturilor de proprietate intelectuala, dintre care 6289 sunt infractiuni
privind dreptul de autor, iar 3036 sunt infractiuni privind marcile si desenele
industriale.
4. PREMISELE CONTRAFACERILOR
Contrafacerea produselor continuă să fie favorizată de o serie de factori între
care:
dorinţa şi posibilitatea obţinerii de câştiguri ilicite;
dificultăţi tehnice în identificarea şi stabilirea rapidă a modalităţii şi
gradului de falsificare;
uşurinţa realizării falsurilor din punct de vedere tehnic, datorită evoluţiei
tehnologiei, diversificării resurselor materiale şi sistemelor moderne de
ambalare;
externalizarea producţiei unor mărfuri din ţările de origine ale unor mari
companii în alte ţări, unde forţa de muncă este mult mai ieftină;
producătorii din aceste ţări comercializând o parte din produsele realizate
sub propria lor marcă;
diferenţe foarte mari între cererea mare şi oferta scăzută pentru anumite
produse;
insuficienţă privind normativele tehnice şi tehnologice, în reglementările
privind calitatea produselor, care facilitează acoperirea falsurilor;
organizare defectuoasă, activitate ineficientă şi lipsă de control în diferite
compartimente de muncă, atât în sfera producţiei cât şi în sfera circulaţiei
mărfurilor.
Acţiunea acestor factori diferă în funcţie de specificul produselor
contrafăcute, de modalităţile şi de etapa circulaţiei lor tehnico-economice în care are
loc falsificarea.
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 31
Pentru înlăturarea acţiunii ultimilor doi factori se impune necesitatea
implementării sistemului calităţii, conform prevederilor din standardele ISO seria
9000/2000.
În urma diferitelor modalităţi de studiere a fenomenului contrafacerilor a
rezultat următoarea clasificare a consumatorilor care achiziţionează produse
contrafăcute, cu sau fără ştiinţă:
cumpărători care nu pot face distincţie între produsele contrafăcutete şi cele
originale;
cumpărători care achiziţionează cu bună ştiinţă produse contrafăcute, atraşi
de „chilipirul” preţurilor scăzute;
cumpărători care recunosc falsurile şi contrafacerile şi cu toate acestea le
achiziţionează datorită modului reuşit în care au fost realizate şi dorinţei de
a avea produse „de marcă”;
turişti care achiziţionează produse specifice zonelor geografice în care se
găsesc, datorită timpului redus de care dispun şi atraşi fiind de costurile
reduse, fără să realizeze că acestea sunt contrafăcute;
cumpărători care achiziţionează în grabă produsele necesare, fiind tentaţi de
anumite mărci cu care nu sunt obişnuiţi şi de ambalajele realizate prin
tehnici moderne, care îi determină să decidă rapid achiziţionarea,
constatând falsul cu întârziere.
Deoarece consumatorii sunt primii beneficiari ai produselor de calitate
inferioară şi uneori dăunătoare, produsele contrafăcute trebuie evitate atunci când
este posibil sau când se cunoaşte sursa lor.
5. CONCLUZII
Ţinând cont de cele enunţate este limpede că fenomenul contrafacerilor
căştigă teren cu repeziciune şi singura modalitate de a stopa evoluţia crescândă este
o puternică conştientizare atât a producătorilr cât şi a consumatorilor în egală
măsură.
Prejudiciile aduse de fenomenul contrafacerilor de mărfuri: firmelor care
produc mărfurile originale şi deţin drepturile asupra mărcilor, statului prin
evaziunile fiscale şi consumatorilor care le achiziţionează, cărora pe lângă faptul că
nu le satisfac necesităţile le pot pune în pericol sănătatea şi securitatea, au
determinat crearea unor organisme care să pună în funcţiune un sistem de combatere
a contrafacerilor.
De aceea, prima măsură de protecţie constă într-o nouă atitudine a
producătorilor faţă de ambalaje, luând în considerare, în afară de funcţia acestora de
protecţie a mărfurilor şi de promovare a vânzărilor şi pe aceea de protejare a
autenticităţii mărfurilor, în special a celor de marcă.
Producătorii de ambalaje încearcă să prevină contrafacerile şi să protejeze
produsele originale, folosind diferite soluţii:
cerneală specială (de răzuit însoţită de un cod invizibil, cerneală
termosensibilă care îşi schimbă culoarea când depăşeşte o anumită valoare
stabilită utilizată pentru respectarea lanţului frigorific, cerneală UV, etc)
tehnici noi de imprimare utilizând holograme;
biotehnologii (sistem bazat pe un biopolimer inserat în etichetă, un creion
mobil şi un cititor mobil pentru identificarea produselor);
32 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
sisteme de etichetare RFID.
Astfel în calitate de consumatori este bine să acordăm o mai mare atenţie
produselor pe care le achiziţionăm, locului de unde le achiziţionăm şi nu în ultimul
rând siguranţei personale ştiind că o marcă certifică calitatea produsului,
conformitatea faţă de anumite cerinţe reglementate, cât şi a reţelelor de distribuţie.
Prin urmare data viitoare cand ne aflăm la cumpărături este bine să analizăm
cu atenţie, când ne este oferit un ceas Rolex , o pereche de blue jeans Wrangler
sau un trening Adidas (posibil contrafăcute) pentru a nu contribui la încălcarea
legii, sporirea veniturilor ilegale ale falsificatorilor şi diminuarea veniturilor proprii
achiziţionând ceva ce nu ne dorim.
BIBLIOGRAFIE
1. Dima D., Pamfilie R., Merceologia şi expertiza mărfurilor alimentare de export-
import, ed. ASE, București, 2004.
2. Enescu L., Frisch C., Managing Intellectual Property, Fighting against
counterfeiting in Romania, London, 1999.
3. Pascu E., Armonizarea reglementărilor din România cu cele din U.E. privind
produsele contrafăcute în relație cu protecția consumatorilor, Ed.
Universitară, București, 2011.
4. Petrescu V, Sârbu R., Export-import commodity expertise, ed. ASE, București,
2004.
5. Răducanu I, Falsificarea mărfurilor industriale, ed. ASE, București, 2002.
6. Viefhues, M., Linklaters Oppenhoff & Rädler, Counterfeiting and Organized
Crime, International Trademark Association, Special Report of
Counterfeiting, 2004.
7. *** Legea nr. 64/11 (1991) privind brevetele de invenţie.
8. *** Regulamentul Consiliului (CE) Nr.1383, (2003), acţiunile de control vamal
îndreptate împotriva mărfurilor suspectate a aduce atingere unor drepturi
de proprietate intelectuală şi măsurile care trebuie luate împotriva
mărfurilor care au încălcat aceste drepturi.
9. *** Hotărârea nr. 1.424 din 4 decembrie 2003 pentru aprobarea Strategiei
naţionale în domeniul proprietăţii intelectuale (2003-2007).
10. *** www.mpublic.ro
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 33
ERORI CARE POT FI EVITATE ÎN ETAPA
DESFĂŞURĂRII NEGOCIERILOR COMERCIALE
INTERNAŢIONALE
Conf. univ. dr. Ioan STATE
Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov
Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”
Rezumat: Practica demonstrează faptul că, adesea, negocierile pot fi
tulburate; efectele rezultative se dovedesc de cele mai multe ori departe de cele
scontate, având consecinţe, dacă nu dezastruoase, cel puţin neproductive. Cauza se
regăseşte în lipsa de cultură practică şi teoretică din domeniul negocierilor
comerciale internaţionale. Autorul a identificat - din literatură precum şi din
propria practică a negocierilor - şi organizat structural în anterioare (49,50)
lucrări, 20 erori în etapa de prenegociere, respectiv 21 erori particulare etapei de
postnegociere, reproduse succint în anexe. Lucrarea prezentă se focalizează asupra
celei mai importante etape, cea a negocierii propriu-zise, relevându-se 39 de
posibile erori, sistematizate după comportamentul în negociere, elemente ale
mixului de marketing şi instrumente manageriale. Autorul apreciază că, uneori,
esenţa disciplinei poate fi însuşită prin aplecarea asupra evitării erorilor generate.
Cuvinte cheie: erori, comportament, negociere comercială, management
A. COMPORTAMENT ÎN NEGOCIERE
1 Încălcarea normelor de etică comercială
Atitudinea echipei de negociere în ansamblu şi a membrilor componenţi ai
acesteia depinde de modul de: instruire a echipei, pregătirea individuală, cultivarea
spiritului de echipă, experienţă, cunoaşterea temei şi raportul faţă de parteneri.
Trebuie subliniat faptul că interesele colective ale firmei trebuie să aibă
prioritate faţă de interesele personale ale membrilor echipei, ceea ce presupune
cinste şi devotament, ataşament. Totodată se cere respect faţă de partener, cu
menţinerea unei atitudini demne.
34 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
2 Adoptarea tacticii negocierii "deschise"
O astfel de tactică este, fără îndoială, dorită de ambele părţi, chiar dacă
motivele pot fi uneori antagoniste. În aparenţă, a asemenea tactică sugerează şi
facilitează încheierea tranzacţiilor cu sinceritate şi cooperare. Practic, părţile sunt
"dezarmate", ceea ce nu înlesneşte posibilitatea aducerii de noi argumente, adaptarea
la situaţiile specifice mediului sau la interesele actuale şi de perspectivă ale firmelor.
Negocierea comercială presupune dezbateri, argumentări pe fondul unor informaţii
confidenţiale sau necuprinse în mandatul iniţial şi pentru a căror accesare se impun
demersuri de durată mai mică sau mai mare. Nu este recomandabilă o astfel de
poziţie care, dincolo de prelungirea timpului de negociere, poate bloca negocierile.
SINTEZA
B1 PRODUS
B2 PREŢ
B3 PROMOVARE
B4 PLASAMENT
B ELEMENTE
ALE MIXULUI DE MARKETING
C INSTRUMENTE MANAGERIALE
A COMPORTAMENT ÎN NEGOCIERE
Fig. 1 Structura erorilor posibile pe parcursul negocierilor popriu-zise
3 Subevaluarea partenerului
În jocul negocierilor se pot utiliza tactici şi tehnici din cele mai diverse, de
cele mai multe ori personalizate. Din aceste motive personajele aflate în scena
negocierilor se mai numesc şi actori. În instrumentarul lor întâlnim deghizări,
simulări, acţiuni teatrale, care vor să ascundă poziţia dorită dar şi informaţiile pe
care le deţin.
4 Inflexibilităţi în acordarea concesiilor
O atitudine rigidă, inflexibilă, conduce în mod cert la încordarea
negocierilor, la încărcarea atmosferei de lucru, la adâncirea asperităţilor. Lipsa
spiritului de cooperare poate fi vizibilă chiar de începutul. negocierilor şi poate
genera antipatii ireversibile. Concesia dovedeşte spirit de colaborare şi respect
reciproc.
Flexibilitatea presupune concesii reciproce.
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 35
5 Graba mare, precipitarea în negociere
Graba mare, precipitarea, pripeala în negocieri aduce dezavantaje legate de
slaba cunoaştere a partenerului şi comportamentului său, de lipsa de documentare,
de prelucrarea slabă a informaţiilor obţinute şi lipsa de comunicare. Graba constituie
o greşeală care adesea poate fi dezastruoasă.
6 Amânarea continuă, tergiversarea negocierilor
Greşeala aceasta poate duce la rezultate similare celei enunţate anterior, deşi
noţiunile sunt diferite, chiar opuse. Motivele amânării luării deciziilor, a
tergiversărilor răspunsurilor şi comentariilor pe tema dată sunt diverse: de la
structura psihică, la atitudine comportamentală sau din sincera dorinţă de a examina
cu rigurozitate documentaţia. Examinarea situaţiilor, concrete şi nou apărute, este
necesară şi utilă în evitarea greşelilor şi obţinerea de avantaje; exagerarea
tergiversărilor poate aduce importante prejudicii.
7 Încetarea subită a tratativelor
În timpul tratativelor pot apare necesităţi care cer întreruperea acestora în
condiţii de înţelegere reciprocă. Problemele se reiau prin încercări de soluţionare a
celor rămase deschise, prin reiterarea argumentelor, în spirit de înţelegere, cooperare
şi respect reciproc. Pot apare situaţii imprevizibile care presupun suspendarea
precipitată, subită. Reluarea tratativelor trebuie făcută cu diplomaţie şi în cel mai
scurt timp.
A COMPORTAMENT ÎN NEGOCIERE
1 Încălcarea normelor de etică comercială
2 Adoptarea tacticii negocierii "deschise"
3 Subevaluarea partenerului
4 Inflexibilităţi în acordarea concesiilor
5 Graba mare, precipitarea în negociere
6 Amânarea continuă, tergiversarea negocierilor
7 Încetarea subită a tratativelor
8 Subaprecierea fazei de după licitaţie
9 Atitudinea de supraapreciere a parametrilor
tehnici şi a preţului
10 Includerea de condiţionări la intrarea în vigoare
a contractului, respectiv condiţionări suspensive
Fig. 2 Erori ale negocierilor propriu-zise generate de comportamentul în
negociere
8 Subaprecierea fazei de după licitaţie
După desfacerea plicurilor, câştigătorul riscă să nu i se adjudece licitaţia în
faza negocierilor deschise dacă nu duce o activitate intensă în etapa postlicitaţie. Cu
acest prilej se rafinează parametrii (performanţele şi caracteristicile) produselor şi se
explicitează preţul negociat, condiţionându-se. Asistăm la o competiţie deschisă,
prin care se fac eforturi pentru câştigarea pieţei chiar prin mijloace (ex. dumping)
neonorante, oneroase.
36 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
9 Atitudinea de supraapreciere a parametrilor tehnici şi a preţului
De regulă, o negociere începe în baza unei oferte. La o primă lectură,
primitorul va face remarci calitative în raport cu produse sau servicii similare de pe
piaţă. O abatere mare faţă de nivelul tehnic mondial creează, de la bun început, a
atitudine de respingere, de suspiciune faţă de credibilitatea, onestitatea partenerului,
dar şi de posibilităţile tehnice şi tehnologice.
Este recomandabil a se înscrie în documentele negocierii parametri tehnici
(performanţe şi caracteristici) reali, consemnându-se, spre convingere, inclusiv
rapoarte de expertiză sau buletine de laborator; emitentul acestora este de regulă un
institut de cercetare. Practica europeană ilustrează cum că, faţă de ofertă, preţurile
pot fi negociate cu până la 10-15 % sub ofertă, în condiţii negociabile determinate,
funcţie de cantitate, plasament, publicitate etc. O solicitare de reducere mai mare de
20 % faţă de catalog sau ofertă, poate duce la plecarea de la masa negocierilor a
partenerului, la întreruperea definitivă a raporturilor comerciale. Această limită
poate fi mai mare pe măsură ce ne depărtăm de ţările europene, uneori în apropierea
a 50% în ţările orientale.
10 Includerea de condiţionări la intrarea în vigoare a contractului,
respectiv condiţionări suspensive
Lansarea în fabricaţie, în procesul de producţie, cum este şi firesc, numai
după ce contractul are valabilitate deplină. De regulă, puterea juridică, respectiv
intrarea în vigoare a contractului are loc odată cu semnarea acestuia sau la un termen
precizat (ex. 30 zile) de la data semnării.
Contractul poate conţine clauze legate de comportamentul furnizorilor, de
achiziţia unor materii prime, subansambluri, dispozitive, aparate de măsură şi
control (AMC) sau utilaje specifice. De asemenea, pot exista situaţii care presupun
aşteptarea rezultatelor legate de produsele sau proiecte noi, în vederea omologărilor
în special, ceea ce înseamnă emiterea de buletine de analiză de laborator. Întârzierea
este explicabilă dacă avem în vedere miza noilor produse, inovative, dar şi riscurile
posibile. Asemenea atitudini suspensive pot descărca de putere juridică contractul,
care, astfel, devine inoperaţional. Trebuie evitate excesele unor asemenea
condiţionări; ele pot motiva atitudinea partenerului de a se retrage din afaceri.
B ELEMENTE ALE MIXULUI DE MARKETING
B1 PRODUS
1 Supraestimarea propriilor resurse în realizarea de produse
performante
Înainte de a se angaja la contractarea de produse având performanţe
superioare celor înscrise în mandatul de negociere se este imperios necesară
consultarea cu departamentul de cercetare-dezvoltare sau producţie, după caz. Astfel
se poate cunoaşte, cu grad ridicat de încredere, măsura în care există experienţă,
condiţii tehnologice corespunzătoare realizării produselor noi, măsura în care se
poate realiza la termen şi la calitatea convenită.
Un risc mare survine din încrederea exagerată în furnizori, în capacitatea
acestora de a răspunde cerinţelor şi exigenţelor viitorului produs.
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 37
O supraevaluare a propriilor posibilităţi de realizare a unor produse înalt
performante de către echipa de negociere poate compromite nu numai contractul în
cauză ci şi imaginea firmei, cu efecte materiale şi morale din cele mai defavorabile,
pe termen mediu şi lung.
2 Nevalorificarea utilajelor indigene la finalizarea investiţiilor
În contractele aferente investițiilor unor ample obiective, pentru finalizarea
acestora se apelează la utilaje de construcții (buldozere, automobile etc.) sau de
producție (mașini unelte și utilaje tehnologice de diverse clase şi în cantităţi
importante). În special, în situația în care investiția se face prin creditare, este
recomandabil ca acestea să fie de sorginte indigenă, în măsura în care satisfac
utilităților. Pe parcursul negocierilor urmează a se insista asupra performanțelor
(parametri tehnici și calitativi) și accesibilității utilajelor în cauză.
Asistăm la o convergenţă a in tereselorfirmelor indigene.
Opțiunea partenerului de a se utiliza utilaje străine în locul celor indigene nu
se justifică. Desigur, este îndreptățită achiziționarea unor utilaje de pe alte piețe
atunci când acestea nu se fabrică în țară.
3 Acceptarea utilajelor străine în cadrul lucrărilorde antrepriză din
străinătate
Cel mai adesea, există unele prejudecăți ale partenerului asupra imaginii
performanțelor utilajelor indigene. Beneficiarul poate impune antreprenorului
sursele de dotare a şantierului cu maşinile şi utilajele necesare. Se recomandă
limitarea interesului acestuia la mașini și utilaje (din terțe țări) de strictă specializare
și randamente ridicate.
Misiunea propriului negociator constă în a demonstra fezabilitatea utilajelor
indigene.
4 Discrepanțe în nivelul de prelucrare a produselor
Economia de astăzi poate fi greu imaginată fară specializare şi mai ales cooperare.
Contracte echitabile pot fi rodul unor organizaţii care dispun de forţă de muncă şi de tehnologii
similare sau apropiate; se asigură o similitudine a tipodimensiunilor, subansamblurilor,
sortimentelor şi pieselor pe care să le producă fiecare parte, în condiții de eficiență
economică.
Din aceste considerente este recomandabil a se evita contracte în care
obiectivul specializării să fie produsele având grade extreme de prelucrare
(superior/inferior). Desigur, pe termen scurt se pot admite condiții pentru antrenarea
industriei mai slab dezvoltate prin diverse formule: realizarea de fabrici de montaj
cu grad diferit de integrarea(CKD, SKD), programe de instruire a personalului etc.
5 Neacceptarea unui termen alternativ de garanţie asupra instalaţiilor
sau la utilajelor livrate
În cazul lucrărilor de construcţii civile sau industriale de mare amploare
(precum centrale nucleare, instalaţii de irigaţii etc.), a produselor complexe, este
recomandabil a se garanta condiţionat două termene: pe de o parte un termen de
livrare a utilajelor şi, pe de altî parte, un al doilea termen de garanţie, pentru
depozitarea utilajelor şi instalaţiilor livrate care să curgă de la data terminării
38 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
livrărilor. În felul acesta se evită consecinţele măsurilor de conservare asupra
calităţii instalaţiilor. Un autoturism Toyota Auris poate fi în garanţie 160000 km
parcurşi, dar nu mai mult de cinci ani. Depăşirea celui de-al doilea termen îl
exonerează de răspundere pe furnizor de îndatoririle ce îi revin în perioada pentru
care s-a angajat drept garanţie.
6 Cedarea necondiționată a activității de service importatorului
Funcție de complexitatea și valoarea produselor, activitatea de service poate
fi făcută de furnizor sau încredințată importatorului, situație convenabilă acestuia din
urmă.
Admițând că importatorul are acces la piesele de schimb și diversele
materiale de întreținere sau consumabile, că dispune de personal calificat, există
situații în care se atribuie produselor defecțiuni inexistente, pentru care sunt
solicitate piese de schimb suplimentare. Acestea pot fi valorificate ca atare sau pe
alte produse, aparținând altui producător.
S-a acuzat în repetate rânduri defectarea demaroarelor la tractoare. Un
producător străin de tractoare și-a trimis specialiștii pentru expertiză și depanare; a
constatat defecțiuni generate de condițiile de neîncadrare în clauzele de garanție sau
produse în funcțiune. S-a făcut devizul cheltuielilor cu depanarea; procedura de
intervenție și valoarea facturii transmisă spre onorare a descurajat importatorul în
repetarea acțiunii sale. Producătorul român a identificat abuzuri asupra produselor
sale și a luat măsuri în consecință.
Dincolo de cheltuieli nejustificate, imaginea furnizorului este afectată ceea
ce poate aduce prejudicii exportului.
Din aceeste motive este recomandabil a se analiza cu atenție cedarea
activității de service, chiar dacă aceasta se face gradual.
B2 PREŢ
1 Acceptarea provizoratului preţurilor
În situaţia în care într-un contract preţul este convenit sub titlu provizoriu
este puţin probabil că producătorul lansează în producţie comanda. Riscurile
condiţionărilor suspensive sunt vădite.
Provizoratele sunt utile exclusiv drept referinţe pentru tratative viitoare
2 Neracordarea preţurilor de export la dimensiunile temporale ale
pieţei
La contractele de lungă durată, cum sunt cele legate de investiţii în
domeniul autostrăzilor, centralelor electrice, autostrăzi etc., nivelul preţurilor se
acordează mutaţiilor de pe piaţă prin formule de rectificare.
Există relaţii care protejează variaţiile cursurilor valutare, dar şi relaţii care
actualizează la piaţă modificarea nivelul salariilor, preţul materiilor prime, energiei,
combustibililor.
3 Amânarea sau neplata avansului contractual
Există situații în care plata avansului se face imediat de la semnarea
contractului. În contractele standard ca și în cele subvenționete prin fonduri
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 39
europene, drept garanție în implementarea contractelor și instrument în ameliorarea
presiunilor financiare în etapa de început, 10-20% se plătește prin eforturi proprii,
restul fiind achitat ulterior de creditor, conform contractelor.
4 Neconvenirea decontării cahs a unor activitaţi
Se strecoară adesea în contracte condiţia decontării unor activităţi, relativ
operative, cum sunt cele ale transportatorilor şi asistenţa tehnică sau economică prin
credite. Plata cu bani gheaţă de către beneficiar, pe măsura efectuării cheltuielilor
similare celor menţionate, a devenit o uzanţă internaţională.
5 Apelarea excesivă la credite externe
Utilitatea creditelor financiare străine este definitorie pentru dezvoltarea
economică. Investițiile industriale și agrare, în suprastructură și tehnologia
informației sunt definitorii pentru progresul economico-social. Valoarea creditelor
trebuie limitată la dimensiuni care nu îngreunează rambursarea acestora, nu
afectează grav nivelul de trai. Practica ilustrează că ratele anuale, inclusiv dobânzile
aferente, trebuie să fie sub 15-20% din valoarea exporturilor estimate.
6 Creditarea de către furnizor a unor importuri destinate proiectelor
externe
La construirea obiectivelor complexe în străinatate sunt necesare utilaje și
agregate (pentru realizarea și utilarea construcției). Este preferabil ca furnizorul să
ofere sub formă de credite echipamentele necesare, în măsura în care dispune de
acestea.
În situația în care echipamentele nu se află în nomenclatorul de produse
indigen, este recomandabil ca achiziționarea acestora de pe terțe țări să se facă de
către beneficiar, prin proprii contracte și aport financiar direct.
7 Lipsa armonizării clauzelor contractului de comision cu cel de
vânzare-cumpărare la export
Pentru început, părţile trebuie să semneze Contractul de comision. Acesta
prevede executarea operaţiunilor de către comisionar pe contul comitentului, care în
fapt impune condiţiile de vânzare. Comisionarul nu poate vinde o altă marfă şi nici
în alte condiţii decât cele convenite.
Aşadar, contractul de export trebuie semnat numai după convenirea şi
angajarea celui intern, de comision, situţie ce semnifică armonizarea clauzelor
contractuale.
8 Convenirea plăţii prin incaso documentar
Plata mărfurilor exportate nu este garantată suficient prin incaso
documentar. Se recomandă garantarea prin scrisori bancare. Se poate expedia marfa
le adresa unei bănci care o cedeaza importatorului (vinculaţie) după plata acesteia.
Această formulă de plată este practicată între partenerii tradiţionali, care au stabilite
relaţii de durată şi de încredere.
40 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
B ELEMENTE ALE MIXULUI DE MARKETING
B1 PRODUS
1 Supraestimarea propriilor resurse în realizarea
de produse performante
2 Nevalorificarea utilajelor indigene la finalizarea investiţiilor
3 Acceptarea utilajelor străine în cadrul lucrărilor
de antrepriză din străinătate
4 Discrepanțe în nivelul de prelucrare a produselor
5 Neacceptarea unui termen alternativ de garanţie asupra
instalaţiilor sau la utilajelor complexe livrate
6 Cedarea necondiționată a activității de service către importator
B2 PREŢ
1 Acceptarea provizoratului preţurilor
2 Neracordarea preţurilor de export la dimensiunile
temporale ale pieţei
3 Amânarea sau neplata avansului contractual
4 Neconvenirea decontării cahs a unor activitaţi
5 Apelarea excesivă la credite externe
6 Creditarea de către furnizor a unor importuri destinate
proiectelor externe
7 Lipsa armonizării clauzelor contractului de comision
cu cel de vânzare-cumpărare la export
8 Convenirea plăţii prin incaso documentar
9 Neconsemnarea contractuală a formulelor de plată
10 Acceeptarea de acreditive discutabile
a) la o bancă de slabă reputaţie
b) deschideri întârziate
c) revocabile
d) acreditiv irevocabil însă neconfirmat
B3 PROMOVARE
1 Neglijarea valorii prezentării produselor (ambalaj, marcă)
B4 PLASAMENT
1 Lipsa delegatului exportatorului la recepţia mărfii
2 Eschivarea asigurării mărfii
3 Constrângerea termenului de livrare
Fig.3 Erori ale negocierilor propriu-zise generate de componente ale mixului de
marketing
9 Neconsemnarea contractuală a formulelor de plată
a) renunţarea la scrisorile de garanţie bancară pentru stingerea unor
importante obligaţiuni: participarea la licitaţii, garantarea rambursării creditului,
restituirea avansurilor, plata pe calea incaso-ului documentar etc.
b) propunerea partenerului de a nu se avaliza cambia trebuie tratată cu
suspiciune, ea sugerând insovabilitatea acestuia. Trebuie cunoscut şi analizat mediul
de piaţă internaţional. Garantarea plăţii trebuie făcută de de o bancă, terţă parte, care
se angajază a plăti la scadenţă în situaţia în care trasul va refuza sau va fi în
imposibilitate de plată.
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 41
10 Acceptarea de acreditive discutabile
a) la o bancă de slabă reputaţie
Este recomandabil a se negocia convenirea domicilierii acreditivului la o
bancă cu prestigiu internaţional. Este cunoscută aspiraţia oricăreia dintre părţi de a
apela la o bancă indigenă.
b) deschideri întârziate
Este imperios necesar a se acorda penalizări aspre. Se recomandă, totodată,
inclusiv sancţiuni progresive pentru fiecare zi de întârziere, până la deschiderea
acreditivului, întrucât altfel asistăm la blocarea livrării mărfii. Această din urmă
sancţiune este determinantă pentru asigurarea de produse de înaltă tehnicitate, ce
presupune aprovizionări de materii prime şi materiale, punerea la punct a
tehnologiilor, cooperări etc.
c) revocabile
Un asemenea acreditiv este încă uzual atunci când există tradiţie comercială
şi încredere reciprocă, deşi unele state (SUA) au renunţat la această procedură nu
este altceva decât o promisiune de plată care poate fi oricând retractată.
d) acreditiv irevocabil însă neconfirmat
Numai confirmarea de către banca emitentă conferă putere acreditivului
irevocabil.
B3 PROMOVARE
1 Neglijarea valorii prezentării produselor (ambalaj, marcă)
Ambalajul este destinat a proteja marfa şi, implicit, a evita cheltuielile de
transport şi manipulare. Ambalajul exterior trebuie să fie suficient de rezistent,
pentru a asigura transportul şi manipulări fără deteriorări; ambalajul cel interior,
atunci când este cazul, trebuie să fie estetic şi atrăgător. Marcarea are importanţa ei,
uneori asigurând în mod determinant interesul şi desfacerea produsului, dar şi
atenţionarea manipulatorului privind preocedurile de transport şi manipulare. se
evită totodată rărăcirea mărfii. Dorinţei de a se reduce preţul, prin costuri mai mici,
trebuie să i se opună interesul ca marfa să ajungă în condiţii bune la destinatar.
Compromisurile sunt riscante.
B4 PLASAMENT
1 Lipsa delegatului exportatorului la recepţia mărfii
Se recomandă ca recepţia mărfii să se facă la locul de expediere. Desigur, în
fapt, contractul trebuie să ţină cont şi de alte elemente, precum, valoarea,
perisabilitatea, natura mărfii etc.
Recepţia mărfii se face, de regulă, de către importator, la primirea acesteia,
respectiv la destinaţie. Este recomandabil ca acesta să fie asistat de un organism
neutru specializat (care se poate constitui drept recepţioner independent al unei a
doua recepţii), de un delegat al exportatorului dar, la valori mari, inclusiv de
reprezentantul asigurătorului.
42 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
2 Eschivarea asigurării mărfii
Există tradiţia asigurării mărfurilor, în special a celor transportate pe mări şi
oceane, de la care s-au extins pe domenii largi. Riscurile generate de transport au
fost substanţial reduse datorită creşterii fiabilităţii mijloacelor de transport (nave,
auto, cai ferate), a tehnologiilor ce le includ, a suprastructurilor aferente (portuare,
autostrazi etc.). Chiar dacă se economisesc nişte rate (prime de asigurări),
eventualitatea unui accident poate aduce pierderi importante. Din acest motiv se
recomandă a se practica asigurarea mărfurilor.
3 Constrângerea termenului de livrare
Respectarea termenului de livrare este obligatorie. Din aceste motive,
definirea termenului urmează să țină cont de timpii reali de cercetare-dezvoltare, de
omologare, de producție sau construcție, de existența calitativă și cantitativă a forței
de muncă, după caz, ambalare, expediere, de timpii tehnologici, în general.
O economie modernă, ce se vrea eficientă, nu lucrează pe stoc. Depășirea
termenului stabilit provoacă dereglări în aprovizionare, depozitarea sau în procesul
de investiţie; cealaltă parte plăteşte penalizări.
Se recomandă a avea un anume ecart al termenului de livrare, ceea ce ar
asigura o oarecare elasticitate și evitarea unor prejudicii imprevizibile.
C INSTRUMENTE MANAGERIALE
1 Acceptarea contractului de exclusivitate fără clauze acoperitoare
Pentru a lărgi rețeaua de distribuție, adesea se apelează la mandatari; cu
aceștia se încheie contracte de exclusivitate.
Există situații în care mandatarul reprezintă mai multe firme având cu
același obiect de activitate. A existat situația când s-a acordat unei firme dintr-o țară
exclusivitate pentru vinderea tractoarelor românești. Semnalul moralității
distribuitorului străin a fost destul de târziu relevat: timp de mai mult de un an nu s-a
vandut nici un produs. Distribuitorul în cauză vindea produse similare, mai scumpe,
aparținînd altor producători indigeni şi străini. Practic, el bloca vânzările produselor
românești neexpunându-le.
Acordarea exclusivității trebuie însoțită de clauze care să condiționeze
menținerea acesteia pe un timp determinat sau pentru o cantitate minimală;
nedesfacerea în această perioada a unui număr de produse poate să anuleze
contractul.
2 Neprecizarea completă şi motivată a situaţiilor de forţă majoră
Sunt cunoscute elementele care definesc clauzele de forţă majoră sau
evenimente fortuite. Chiar cu riscul de a se repeta, se poate accentua conţinutul
capitolului din dorinţa de a se reduce riscul unor eventuale confuzii în interpretare.
Este recomandabil a se preciza inclusiv modalităţile de demonstrare a acestor
situaţii.
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 43
C INSTRUMENTE MANAGERIALE
1 Acceptarea contractului de exclusivitate fără clauze acoperitoare 2 Neprecizarea completă şi motivată a situaţiilor de forţă majoră3 Neimplicarea partenerului în angajarea personalului indigen 4 Nevalorificarea personalului mediu calificat din țara beneficiară prin impunerea personalului din propria țară 5 Lipsa menţionării termenul de dare în judecată 6 Neconvenirea judecării litigiilor într-o terţă ţară7 Restricționarea valorificării licenţei la export 8 Neconsemnarea dreptului de proprietate în contractul de consignaţie 9 Încălcarea prevederilor caietului de sarcini
Fig. 4 Erori ale negocierilor propriu-zise generate de instrumentele
manageriale
3 Neimplicarea partenerului în angajarea personalului indigen
Este recomandabil ca, atunci când este vorba de investiţii externe,
antrepenorul împreună cu beneficiarul să asigure forţa de muncă. Acesta din urmă
poate exercita controlul personalulul contractat, conform clauzelor: constrângerile
pot fi materiale sau morale, conform culturii din zona beneficiarului.
Prin convenirea reciprocă a angajărilor se pot identificata mai uşor cauzele
neîncadrării în programul convenit şi pot fi precizate persoanele în vederea
penalizării acestora.
4 Nevalorificarea personalului mediu calificat din țara beneficiară prin
impunerea personalului din propria țară
Realizarea marilor obiective, elaborarea de proiecte, elaborarea de studii de
fezabilitate, efectuarea de expertize tehnico-economice, acordarea de asistenţă
tehnică, coordonarea lucrărilor de construcţii-montaj etc. pot constitui obiecte
contractuale, de parteneriat, între diverse țări.
Este firesc, dat fiind faptul că există cadre de specialiști bine pregătiți în
România, ca prin negocierile antreprenorului român cu partenerul să se acorde
întâietate acestora la angajare, în special pentru coordonarea proiectelor și
îndeplinirii condițiilor contractuale.
Pe de altă parte, partenerul, cel mai adesea din țările în curs de dezvoltare,
beneficiarul investițiilor, dispune de excedent de forță de muncă, inclusiv de cadre
medii în măsură să satisfacă necesităţile şi interesele.
5 Lipsa menţionării termenul de dare în judecată
De regulă, legea care guvernează contractul este cea din ţara în care s-a
semnat contractul (locus regit contractus). Pentru situaţiile în care litigiile nu pot fi
soluţionate pe cale amiabilă se impune a se prevedea în contract termenul de
prescriere a dreptului de acţionare în judecată al părţilor, ceea ce permite evitarea
conflictelor dintre normele juridice din diferitele ţări, pe de o parte, dar şi ţinerea în
actualitate a acestui termen.
44 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
6 Neconvenirea judecării litigiilor într-o terţă ţară
De regulă, litigiile comerciale se judecă în ţara pârâtului, practică este
reglementată între ţările membre ale UE. Prin clauze specifice se pot adopta şi alte
formule, mai ales pentru marile contracte. Judecarea pe un teren neutru este
preferabilă.
O comisie de arbitraj dintr-o ţară terţă poate rezolva conflictele cu mai
multă credibilitate şi obiectivitate. Reputaţie internaţională are comisia de arbitraj a
Camera Internaţională de Comerţ de la Paris, comisie de arbitraj, tribunal economic
internaţional.
7 Restricționarea valorificării licenţei la export
Actualmente asistăm la un progres accelerat al cercetării-dezvoltării, a
progresului tehnic și ştiinţific, a tehnologiilor. Această dinamică creează noi cerințe,
în special prin realizarea de produse inovative, consecință a uzurii morale rapide
pentru produsele aflate de piață.
Opțiunea importatorului de licență este de a obține dreptul nelimitat de
folosinţă şi de export a produselor aflate sub licență; proprietarul licenței este
îndreptățit a limita utilizarea acesteia în țara cumpârâtorului sau în câteva piețe mai
puțin importante, pe care nu ar putea fi concurat cu propria licență. Negocierea se
face în câmpul importanței licenței, a gradului de complexitate, de creativitate și de
posibilă valorificare și interes.
8 Neconsemnarea dreptului de proprietate în contractul de consignaţie
Pe plan internaţional există o varietate de reglementări privind dreptul de
proprietate şi control privind mărfurile aflate la consignatar. Pentru a se evita
interpretări, care ar considera pe posesorul mărfii drept proprietar, este recomandabil
a se preciza, în contract, la modul explicit, posesia consignantului.
9 Încălcarea prevederilor caietului de sarcini
Organizatorul unei licitaţii emite Caietul de sarcini. Acesta cuprinde
parametrii (performanţe şi caracteristici) produselor (serviciilor), condiţiile de
îndeplinire, activitatea de service şi garanţii; are anexate o serie de documente
tipizate, machete. Este posibilă o abatere de la parametrii înscrişi în Caiet, în sensul
admiterii acestora drept valori minimale. Furnizorii pot livra, aşadar, produse de
calitate superioară fără o convenire formală cu partenerul. În situaţia în care oferta
este sub cea convenită, abaterile îl descalifică le furnizor, cu implicaţii nu numai
asupra afacerii în derulare dar şi asupra propriei imagini.
BIBLIOGRAFIE
1 Ancheș, D-I., Medierea în viața social-politică, Editura Universitară, Bucureşti,
2010
2 Bate, Nicholas, Cum să combați recesiunea, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2008
3 Botezat, El. Dobrescu, M. Em., Tomescu, M., Dicţionar de comunicare, negociere
şi mediere, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2007
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 45
4 Cabana, M., Coffman, C., Cele 10 secrete ale negociatorului eficient, Editura
Niculescu, Bucureşti, 2006
5 Chiriacescu, Adr., Comunicarea în procesul de negociere și formarea
negociatorului de afaceri, Editura ASE, Bucureşti, 1999
6 Coher, Herb, Orice se poate negocia, Editura Colloseum, Bucureşti, 1995
7 Coher, Herb, Arta de a negocia, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006
8 Curry Jeffrey Edmund), Negocieri internaționale de afaceri, Editura Teora,
Bucureşti, 2000
9 Deac, I., Introducere în teoria negocierii, Editura Paideea, Bucureşti, (2002)
10 Fisher R., W. Ury și B. Patton), Succesul în negocieri, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1995
11 Fred J.L. și Fraser S.C., Succesul în negociere, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996
12 Fisher, R., Ury, W., Patton, B., Succesul în negocieri, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1995
13 Georgescu, T., Negocierea afacerilor, Editura Porto Franco, Galați, 1992
14 Georgescu, T., Tehnici de comerţ exterior. Negocierea afacerilor şi uzanţelor de
protocol, Editura Sylvi, Bucureşti, 1997
15 Gherman, L., Negocierea în afacerile economice internaţionale, Editura
Independenţa Economică, Brăila, 1999
16 Gorghiu, Al. ş.a., Medierea, oxigen pentru afaceri, Editura Universul Juridic,
Bucureşti, 2011
17 Gulea, M., Strategii, tehnici, tactici de negociere, ASE Bucureşti, 1995
18 Hindle, Tim, Cum să negociem, Editura RAO, București, 2000
19 Ignat, Cl., Şuștac, Z., Danileț, Cr., Ghid de mediere, Editura Universitară,
Bucureşti;
20 Kennedy, Gavin, Negocieri. Ghid propus de „the Economist Book”, Editura
Nemira, București, 1988
20 Kennedy, Gavin, Negocierea perfectă, Editura Național, București, 1998
21 King, Larry, Secretele comunicării, Editura Amaltea, București, Boston, 1999
22 Malița, M., Teoria și practica negocierilor, Editura Politica, București, 1972
23 Navarro, Joe, Secretele comunicării nonverbale, Editura Meteor Press, Bucureşti,
2012
24 Pease, Allan, Limbajul trupului, Editura Polimark, București, 1995)
25 Pistol, Gh., și L., Negocieri Comerciale – uzanțe și protocol, Editura Tribuna
economică, București, 2000
26 Popescu, D., Arta de a comunica, Editura Economică, București, 1999
27 Popescu, D., Dolle, M., P., Chivu, I., Comunicare și negociere în afaceri, Editura
Economică, București, 2001
28 Porumb, El., Comunicare și negociere, Editura EFES, Cluj-Napoca-București,
2003
29 Pistol, Gh., Pistol, L., Negocieri comerciale - uzanţe şi protocol, Editura Tribuna
Economică, Bucureşti, 2000
30 Popa, I., Tranzacţii comerciale internaţionale, Editura Economica, Bucureşti,
1997
31 Popa, I., Negociere comercială internaţională, Editura Economică, 2008
32 Pruteanu, Șt., Manual de comunicare şi negociere în afaceri, vol I, II, Editura
Polirom, Iaşi 2000
33 Pruteanu, Șt., Negocierea şi analiza tranzacţională, Editura Sagittarius, Iaşi,1996
46 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
34 Puiu, Al., Tehnici de negociere, contractare şi derulare, Editura Tribuna
Economică, Bucureşti, 1997
35 Puiu, Al., Management internaţional. Tratat, Editura Independenţa Economică,
Brăila, 1999
36 Roșu, A., Medierea – mijloc alternativ de soluționare a litigiilor comerciale
internaționale, Medierea în România, Editura Universul Juridic, 2010
37 Rentrop & Straton, Arta de a negocia, Bucureşti, 1998
38 Scott, B., Arta negocierilor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1996
39 Schaffzin, N. R., Negociază inteligent, Editura All, 2007
40 Shell, G. Richard, Negocierea în avantaj. Strategii de negociere pentru oameni
rezonabili, Editura Codecs, București, 2006
41 Shelling, Thomas C. (2000), Strategia conflictului, Editura Integral, București;
42 Souni, H., Manipularea în negocieri, Editura Antet, Oradea, 1998
43 Stanton, N., Comunicarea, Editura Societatea Ştiinţă şi Tehnică S.A., Bucureşti,
1997
44 Stark, Peter B. & Flaherty, Jane, Ghid practic de negociere, Editura Almatea,
Bucureşti, 2010
45 Stoian, I., Fota C., Ilinca Gh., Negociere şi diplomaţie comercială, Bucureşti,
1998
46 State, I., Negocierea afacerilor, Fundamente, Editura Universitatea Transilvania
din Brasov, 2002
47 State, I., Marketing internațional, vol. 1 și vol.2, Editura Universitatea
Transilvania din Brașov, 2003
48 State, I., Marketing internațional. Compendiu, Editura Universitatea Transilvania
din Brașov, 2003
49 State, I., Broju, A., Erori în pregătirea negocierilor comerciale internaţionale, În
Buletinul ştiinţific nr. 12 al Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”,
Editura INFOMARKET, Braşov, 2011
50 State, I., Funar, M., Broju, A., Erori care pot fi evitate în perioada
postnegocierii, În Buletinul ştiinţific nr. 13 al Universităţii Creştine
„Dimitrie Cantemir”, Editura INFOMARKET, Braşov, 2012
51 Strasser Freddie, Randolph Paul Medierea, O perspectivă psihologică asupra
soluționării conflictelor, Editura OFMMM.RO, Bucureşti, 2012
52 Şuștac, Z., Danileț, Cr., Ignat, Cl. Medierea – Standarde și proceduri, Editura
Universitară, Bucureşti, 2009
33 Tănase, P. Uzanţe diplomatice şi de protocol, Universitatea Constantin
Brâncoveanu, 1993
54 Vasiliu C. Tehnici de negociere şi comunicare în afaceri, Bucureşti, Editura
ASE, 2003
55 Thompson, Leigh, Mintea și inima negociatorului: manual complet de negociare,
Editura Meteor Press, București, 2006
55 Vasile, Dr., Tehnici de negociere și comunicare, Editura Expert, Bucureşti, 2000
56 Victorian, Armen, Manipularea creierelor, Editura ALLFA, 2004
57 Voiculescu, D., Negocierea, formă de comunicare în relațiile interumane,
Editura Științifică, București, 1991
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 47
ANEXA 1
ERORI CARE POT FI EVITATE ÎN ETAPA PREGĂTIRII
NEGOCIERILOR
B ELEMENTE ALE MIXULUI DE MARKETING
1 Negociere de produse neomologate
2 Oferte exclusiv în baza costurilor
3 Calculul rentabilităţii exclusiv pe baza
cursului de revenire şi aportului valutar
4 Decizii pe baza costurilor comparative
5 Publicitate nepotrivită sau necalificata
6 Structură insuficientă a reţelei externe
A INSTRUMENTE ALE NEGOCIERII
1 Structura echipei
2 Neimplicarea echipei în documentare
3 Subestimarea concurenţei
4 Percepţia nesatisfăcătoare privind partenerul
5 Nesocotirea renumelui partenerului
6 Minimalizarea rolului modelului negocierii
7 Încărcarea exagerată a mandatului
C COMPONENTE MANAGERIALE
1 Incoerenţa sistemului de comunicaţii
2 Prospectare nesatisfăcătoare pietei mondiale
3 Documentare insuficientă la investiţii
4 Documentar într-o limbă puţin uzitată
5 Neglijarea capacităţii de angajare la producator
6 Întârzierea transmiterii documentarului
7 Răspuns tardiv la cererea de ofertăERORI
Tipologia erorilor etapei de prenegociere comercială
48 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
ANEXA 2
ERORI CARE POT FI EVITATE ÎN ETAPA POSTNEGOCIERILOR
A DECIZII PRIVIND GESTIUNEA CONTRACTELOR
1 Superficialitatea tratării comerciale
2 Şantier fără garantare rambursării creditului
3 Exporturi în zone interzise
4 Raportarea produselor angajate drept exportate
5 Încasarea preţului în avansul expedierii mărfii
6 Expirarea dreptului de dare în judecată
7 Neplata penalizărilor
B AMBALARE ŞI TRANSPORT
1 Livrarea produs fără cartea tehnică
2 Modificarea calităţii ambalajului
3 Neutralizarea incompletă a produsului
4 Marcaj incomplet sau infidel
5 Neexpedierea corelată a instalaţiilor
6 Expedierea mărfii fără confirmare
7 Acceptarea condiţiilor de transport
ERORI
C ACTIVITATEA DE SERVICE
1 Lipsa de solicitudine la reclamaţii
2 Service-ul deficitar şi lipsa pieselor de schimb
3 Expedierea utilajelor fără piesele de schimb
4 Management defectuos al asistenţei tehnice
5 Scăderea exigenţei controlului de calitate
6 Neîncadrarea produselor în normele
7 Neconcordanţa parametrilor produsului
Sistematizarea erorilor în etapa postnegociere sistematizate după sursa care le
generează
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 49
MEDIUL CULTURAL – ELEMENT DE CREŞTERE
ECONOMICĂ ŞI COEZIUNE SOCIALĂ ÎN UNIUNEA
EUROPEANĂ
Conf. univ. dr. Mihaela FUNARU
Lector univ. dr. Carmen Magda NICOLAE
Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov
Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir” din Braşov
Abstract: Culture is a sector of the economy which has an additional
dimension compared with other sectors. This additional dimension helps to improve
well-being, but also to achieve social inclusion, access to better education, etc.
Culture contributes directly to the economic development because it provides
consumer products, such as cultural goods and services incorporated în books,
movies, music, audio, concerts, etc. Benefits brought by culture to the European
economy are higher than mere consumption of cultural products.
Key words: cultural enivorment, cultural and creative industries, cuturale
goods, economic value of culture, glocality
1. INTRODUCERE
Cultura reprezintă un sector care are o pozitie ideală, situindu-se între sfera
economică şi sfera politică. În comparaţie cu alte sectoare ale economiei, cultura are
o dimensiune suplimentară contribuind la creşterea bunastării, dar şi la obţinerea
incluziunii sociale, accesul la o educaţie mai bună, încrederea în sine şi apartenenţa
la o cumunitate istorică. Cultura este, de asemenea, un instrument puternic pentru a
comunica valorile şi de a promova obiectivele de interes public.
Cultura îndeplineşte mai multe funcţii sociale şi politice care servesc ca
justificare pentru politicile culturale la nivel naţional. Acestea au dobândit o
relevanță crescută într-o lume globalizată şi multiculturală. Cultura poate fi privită
ca un ambasador şi ca un vehicul pentru valorile europene, precum toleranţă,
democraţie, diversitatea şi pluralismul, etc.
Cultura poate oferi competenţe specifice, metode de lucru şi coduri-cheie
care pot fi transferate altor sectoare ale economiei şi combinate cu alte aptitudini.
Cultura oferă active corporale şi necorporale constând din patrimoniul
artistic, procese, referinţe şi abilităţi care interacţionează cu alte abilităţi şi resurse
50 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
pentru a promova inovaţia. Unele state membre au căutat diferite moduri de a
analiza valoarea comercială a industriei creative fără a încerca să surprindă valorile
ei culturale şi sociale. Aceste țări au dezvoltat programe pentru a transforma
creativitatea în adevărate industrii de succes. Alte ţări şi-au concentrat atenţia asupra
economiei creative pe care o consideră un catalizator pentru bunăstarea economică şi
socială, la fel ca şi competitivitatea.
Creativitatea este un proces complex de inovare, combină unele sau toate
dintre următoarele dimensiuni: idei, competenţe, tehnologie, management, procese
de producţie, şi de asemenea, cultura. De creativitate pot beneficia aproape toate
sectoarele economiei. Aceasta acţionează ca un catalizator pentru dialogul
intercultural în Europa, precum şi cu restul lumii. Într-o lume multiculturală cultura
are rol în exemplificarea dimensiunii paşnice şi schimbul de valori între populații. Cultura este, de asemenea, o pârghie pentru integrarea teritorială şi socială.
Cultura contribuie direct la economie, fapt ce a fost recunoscut treptat, în
special odată cu dezvoltarea industriilor culturale. Cultura contribuie direct la
dezvoltarea economiei deoarece oferă produse pentru consum, şi anume bunurile și
serviciile culturale încorporate în cărţi, filme, muzică, înregistrări sonore, concerte,
etc.
De asemenea, este recunoscut din ce în ce mai mult faptul că beneficiile
aduse de cultură economiei europene sunt mai mari decât simplul consum al
bunurilor culturale. În aceeaşi măsura cultura este folosită indirect de către multe
sectoare non culturale ca sursă de inovare. Creativitatea reprezintă un proces
complex de inovare combinând mai multe dimensiuni precum tehnologia, ştiinţa,
managementul şi bineînţeles, cultura.
2. INDUSTRIILE CULTURALE ŞI CREATIVE
Industriile creative sunt acele industrii care îşi au originea în creativitatea,
talentul şi măiestria indivizilor şi care au potențialul creării de locuri de muncă şi de
a genera prosperitate prin producerea şi exploatarea creativității, muncii intelectuale
şi a ideilor, adică a proprietății intelectuale. Ele includ unsprezece mari domenii
economice: publicitate, arhitectură, arte și antichități, meșteșuguri, design, modă,
film, video și fotografie, software, jocuri și editare electronică, muzică și artele
spectacolului, editare, televiziune și radio.
Industriile creative au avut impact puternic atât pe plan intern, cât şi
internațional, prin ideea de a conceptualiza zona aflată la intersecția creativității, culturii, afacerilor şi tehnologiei într-o singură grupare, pentru a putea descătușa
creșterea şi dezvoltarea acesteia.
Studiile realizate în ţările europene arată impactul industriei culturii şi
creativităţii asupra întregii economii, aceasta înregistrând cifre importante în ceea ce
priveste cifra de afaceri realizată, valoarea adăugată la Produsul Naţional Brut,
precum şi în ceea ce priveşte numărul locurilor de muncă create.
De exemplu, în Danemarca, în anii 2001-2002 s-a înregistrat o cifră de
afaceri a industriei culturii reprezentând 7.3% din totalul cifrei de afaceri a
sectorului privat şi o valoare adăugată de 5.3% din PIB şi 12% din totalul forţei de
muncă angajate în sectorul privat.
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 51
Un alt exemplu este Marea Britanie care în anul 2001 a înregistrat o cifră
de afaceri de 165.43 milioane euro, o valoare adăugată de 6.8% din PIB, 4,3% din
totalul forţei de muncă şi 4.7% din totalul exporturilor.
Un alt exemplu semnificativ este cel al Franţei. Cifra de afaceri directă
generată de industriile culturale şi creative (ICC) din Franţa - muzică, teatru, cinema,
cărţi, televiziune, radio, presă, arte şi jocuri video - este de 61,4 miliarde de euro,
depăşind astfel industria automobilului, care generează 60,4 miliarde de euro şi de
industria luxului, care generează 52,5 miliarde de euro, potrivit unui studiu realizat
de cabinetul Ernst & Young, pe baza datelor din anul 2011. Sectorul ICC are 1,2
milioane de angajaţi, care reprezintă 5% din forţa de muncă internă. El a generat o
cifră de afaceri totală de 74,6 miliarde de euro. Rata de angajare în domeniul
industriilor culturale şi creative la nivelul Europei a crescut cu 3,5% în medie pe an,
între 2000 şi 2007. ICC-urile franceze s-au aliat cu companii lider pe plan mondial,
precum Universal Music Group (filială a grupului Vivendi), Deezer, Hachette, iar
cinematografia franceză este al doilea exportator mondial după Statele Unite, în timp
ce jocurile video franceze realizează 80% din cifra de afaceri din vânzări la export.1
Cultura este unul dintre puţinele sectoare care au o balanţă comercială pozitivă.
Sectoarele de artă tradiționale (artele vizuale, dans, teatru, operă, muzee,
etc.) au avut tendința să se limiteze la o abordare non-economică. Produsele
realizate în aceste sectoare sunt, în general, numite "opere de artă", mai degrabă
decât "bunuri culturale și servicii", funcția lor principală fiind plăcerea de a te
bucura de frumusețea unei opere de artă, valoarea istorică și educațională a acesteia,
dimensiunea filosofică și politică pe care acestea le cuprind. Valoarea economică pe
care o implică nu este considerată la fel de importantă. Aceste sectoare sunt văzute
ca sectoare subvenționate, subvenţiile publice justificându-se prin natura non -
economică și non - profit a operelor de artă. Cu toate acestea valoarea lor economică
este tot mai recunoscută. Domeniul artelor este un instrument puternic pentru
dezvoltarea locală. Este un sector de creștere și un catalizator pentru dinamismul
orașelor creative. Acesta acționează ca un element local de sensibilitate într-o
politică economică locală care are ca scop înființarea de noi companii în domeniu și
trezirea oamenilor talentați. Sectorul cultural ajută în consolidarea integrării sociale
și asigură coeziunea teritorială. De asemenea, acesta este un factor de succes pentru
a atrage turiștii.
Un rol deosebit îl are şi noua tehnologie, care este un factor puternic şi care
conduce la creșterea potențialului economic al sectoarelor culturale și creative. De
exemplu, designul este o activitate ce presupune folosirea atributelor culturale şi a
educaţiei în realizarea produselor non culturale. Designul adaugă valuare estetică şi
ergonomică produselor funcţionale. Designul poate fi un factor determinant în
obţinerea succesului unui produs non cultural.
Un alt exemplu ce demonstrează valuarea economică a culturii şi
creativităţii o reprezintă drepturile de autor. Astfel, cultura europeană a fost utilizată
pentru a realiza produse derivate care au generat venituri secundare considerabile -
de exemplu, parcurile tematice şi de distracţie realizate în Asia şi în întreaga lume,
având la bază elementul cultural – copyright.
Într-o lume globalizată este important de subliniat şi conştientizat
importanţa elementului cultural şi a creativităţii, ca surse esenţiale de
1http://adevarul.ro/cultura/arte/In-franta-cultura-e-mai-profitabila-decat-industria-
automobilului-cea-luxului-1_527b97b7c7b855ff56ca695f/index.html#
52 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
competitivitate. Ceea ce contează astăzi este dimensiunea imaterială generată de
oamenii de creație, competențe, idei și procese, altfel spus, creativitate. Artiştii,
angajaţii şi antreprenorii, întreg sectorul cultural trebuie reconsideraţi şi necesită mai
multa atenţie din partea guvernanţilor şi a politicilor lor.
3. INDUSTRIA CULTURII ŞI CREATIVITĂŢII ÎN ROMÂNIA
Concluzia generală, extrasă din prezentările reprezentanţilor Ministerului
Economiei şi experţilor europeni în ceea ce priveşte potenţialul cultural şi creativ al
României, scoate în evidenţă nevoia unei strategii naţionale cu privire la exploatarea
creativităţii autohtone, dar şi a construirii unei instituţii care să reprezinte interesele
sectoarelor creative în faţa autorităţilor publice. România poate deveni hubul est-
european al creativităţii.
Creativitatea trebuie să devină parte din strategia competitivităţii
economice naţionale. În acest sens, o primă măsură pentru susţinerea industriilor
creative este includerea acestora în strategia naţională a competitivităţii economice1.
O altă formă importantă pentru creşterea impactului creativităţii la nivel
naţional este dezvoltarea clusterelor creative şi a polilor de competitivitate
regională. Consolidarea unor concentrări geografice de instituţii şi companii
interconectate în domenii creative (clustere) şi necesitatea afilierii acestora la
organizaţii similare europene reprezintă un element deosebit de important. De
exemplu, CLUJ IT este cel mai important cluster creativ din România cuprinzând 28
de companii din domeniul software, peste 3500 de angajaţi şi un profit de peste 100
de milioane de euro generat din export.
Bucurestiul - hub al creativităţii. Experţii în economie creativă de la
UNESCO declară că Bucureştiul are potenţial să devină un hub regional al
creativităţii în zona est-europeană dacă este sprijinit de infrastructura culturală
potrivită: reţele, echipamente şi spaţii de lucru care să permită valorificarea forţelor
creative din zonă. Aceştia vorbesc despre revoluţia globală produsă de industriile
culturale şi creative – o revoluţie care are la bază tehnologia şi infrastructura
comunicaţională, bazată pe puterea reţelelor, dar, totuşi, înrădăcinată în tradiţii şi
manifestări culturale.
Marile hub-uri globale ale creativităţii, cum sunt New York şi Londra, sunt
caracterizate de reglementări clare în privinţa legilor de copyright, sisteme
educaţionale impecabile, noduri de transport puternice şi susţinere din partea
administraţiei locale.
În vederea susţinerii industriilor creative româneşti este nevoie de
realizarea unui cadru general propice, a unui cadru legislativ adecvat, implementarea
de programe de sprijin pentru cei implicaţi în cultură, şi nu în ultimul rând, este
nevoie de fonduri băneşti publice.
Printre sursele publice de susţinere a industriilor culturale şi creative din
România se numără şi CNC (fond dedicat cinematografiei), AFCN (fond de sprijin
pentru proiecte culturale şi editoriale), dar şi programul cadrul al Uniunii Europene
dedicat industriilor culturale şi creative. Proiectul Europa Creativă va avea un buget
de 1.8 de miliarde de euro şi va intra în vigoare începând cu 2014.
1http://oricum.ro/cum-poate-deveni-romania-hubul-est-european-al-creativitatii/1783/
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 53
În aceeaşi măsură, un factor deosebit de important în susţinerea industriilor
creative este prin sistemul educaţional.
Este deja cunoscut avantajul oferit de clusterele creative (în cadrul cărora
micile firme se dezvoltă prin colaborare şi competiţie între ele - mici concentrări
geografice de companii interconectate, de furnizori şi specialişti), respectiv inovaţia,
punerea împreună a deprinderilor diferite creative, tehnologice sau de afaceri,
conexiunea dintre consumatori şi antreprenori.
Industriile creative se pot dezvolta numai prin încurajarea investiţiilor în
infrastructură - internet, elaborarea unor regulilor corecte - sistem legislativ, taxe,
copyright - angajabilitate, crearea de IMM-uri. Pentru ca o afacere creativa să
crească, aceasta trebuie să fie vizibilă, în contact permanent cu consumatorii care
devin pretenţioşi, să cunoască permanent nevoile consumatorilor.
Sunt industrii în care sunt implicaţi foarte mulţi oameni, iar valoarea de
piaţă şi preţul de vânzare ale produsului sunt mult mai mari datorită ideilor adaugate.
Potrivit acestei situaţii, regiunea Bucureşti-Ilfov se află pe locul 18 din 253 de
regiuni europene în topul ponderii salariaţilor din industriile creative faţă de celelalte
sectoare economice.
Se pot face bani mulţi din creativitate, iar meseriile care o compun -
produsele personalizate de modă, design interior, industrie muzicală, film, IT etc. -
trebuie ajutate în această direcţie. Această industrie este pe cale de dispariţie în
România, deoarece creativitatea este una din resursele insuficient cunoscute şi
utilizate. În 2012, agricultura a contribuit cu 5,5% din PIB, în timp ce toată
activitatea creativă din România a contribuit cu numai 2,5%. Deci, creativitatea face
jumatate din cât realizează agricultura. Acest fapt reprezintă un semnal ce ar trebui
luat în considerare de toată lumea şi reconsidarată viziunea asupra acestui sector,
aducător de venituri importante.
3. CONCLUZII
Cultura şi creativitatea reprezintă în momentul prezent surse şi resurse
importante care pot şi contribuie deja în foarte mare măsurp (aşa cum studiile au
arătat) la dezvoltarea economiilor naţionale adăugând valoare Produsului Intern Brut
şi înregistrând venituri considerabile raportate la alte sectoare de activitate.
În aceelaşi timp, cultura şi creativitatea reprezintă factori care conduc la
inovare şi dezvoltare de noi produse în sectoare non culturale, iar prin asocierea cu
noile tehnologii conduc la creşterea competitivităţii întregii economii naţionale,
participând la creşterea şi dezvoltarea economică la nivel global.
Cultura şi creativitatea au două dimensiuni importante, şi anume,
dimensiune locală şi dimensiunea globală.
Este important de reţinut importanţa la nivelul economiei globale a
activităţii culturale şi creative dezvoltate la nivel local, însă. Dimensiunea locală a
culturii şi creativităţii reprezintă baza dimensiunii globale. Astfel, dezvoltarea
culturii şi susţinerea talentelor locale este principalul aspect ce trebuie avut în vedere
în dezvoltarea şi promovarea industriilor creative.
Industriile creative trebuie susţinute şi promovate la nivel local de către
autorităţile responsabile, dar şi la nivel regional, aşa cum se întâmplă la nivelul
Uniunii Europene.
54 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
În acest context, cultura devine o determinantă majoră în cadrul cooperării
şi dezvoltării economice a pieţei unice europene.
BIBLIOGRAFIE
1. Kotler P., Managementul Marketingului, Ediţia a IV-a, Ed. Teora, Bucureşti,
2005
2. Adăscăliţei V., Euromarketing, Ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, Ed.Uranus,
Bucureşti, 2005
3. Pop Al. Nicolae, Dumitru Ionel, Marketing internaţional, Ed. Uranus,
Bucureşti, 2001
4. State Ioan, Marketing internaţional.Compendiu, Editura Universităţii
Transilvania din Braşov, 2003
5. Boşcor Dana, Brătucu Gabriel, Curs de marketing internaţional, Reprografia
Universităţii Transilvania din Braşov, 2002
6. Stolojan Theodor, Tatarcan Raluca, Integrarea şi politica fiscală europeană,
Ed. Infomarket, Braşov, 2002
7. Migration and education. Eramus. http://ec.europa.eu/education
8. http://europa.eu/languages/en/home
9. Policy Handbook - http://ec.europa.eu/culture/our-policy-
development/documents/policy-handbook.pdf
10. The economy of culture în Europe - Background and Context -
http://ec.europa.eu/culture/documents/chapter-1_en.pdf
11. Cultural Cooperation în Europe. Study on cultural cooperation în Europe în the
various cultural and artistic fields: http://ec.europa.eu/culture/documents/study-
on-cult-coop_en.pdf
12. Higher education în Europe http://ec.europa.eu/education/higher-
education/doc/com499_en.pdf
13. Culture and Regional Development http://ec.europa.eu/culture/our-policy-
development/culture-and-regional-development_en.htm
14. Europenii au nevoie de mai multe competențe
http://ec.europa.eu/news/culture/131010_ro.htm
15. http://www.crestetalente.ro/industrii-creative/
16. http://adevarul.ro/cultura/arte/În-franta-cultura-e-mai-profitabila-decat-
industria-automobilului-cea-luxului-1_527b97b7c7b855ff56ca695f/index.html#
17. http://www.culturadata.ro/PDF-uri/PREZENTARE%20BOOKFEST.pdf
18. http://oricum.ro/cum-poate-deveni-România-hubul-est-european-al-
creativităţii/1783/
19. http://oricum.ro/cum-poate-deveni-România-hubul-est-european-al-
creativităţii/1783/
20. http://www.finantistii.ro/imm/industriile-creative-trebuie-să-ajunga-în-atentia-
guvernului-78961?action=print
21. http://www.lumea-tiparului.ro/Conferinta_Pro-Edit_Industria_Editoriala_-
Industrie_Culturala_şi_Creativa.html
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 55
STRUCTURA DE FINANŢARE ŞI STRATEGIA UNEI
ÎNTREPRINDERI
Conf. univ. dr. Adriana DANIȘ
Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov
Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”
Rezumat: Finanţarea întreprinderilor reprezintă o problemă de inters
pentru orice întreprindere. La nivel microeconomic se află condiţiile de
finanţare ale întreprinderilor şi întrebarea dacă acestea dispun de o cantitate
suficientă de fonduri proprii pentru a înfrunta concurenţa.
Proporţia diferitelor surse de capital în totalul pasivului influenţează
costul mediu al capitalului, modificând în acest fel şi setul de proiecte
acceptabile de investiţii.
Începând cu anii ’80, studiile realizate au conturat o nouă opinie
referitoare la structura capitalului, la factorii ce ţin de strategie şi control şi mai
puţin de cei de natură pur financiară. În diverse situaţii, o companie investeşte în
active cu o utilizare specifică pentru a-şi asigura unicitatea şi pentru a-şi crea
avantajul competitiv. De multe ori aceste active afectează capacitatea
întreprinderii de a se împrumuta datorită faptului că acestea nu-şi pot schimba
uşor destinaţia, fără costuri, neputând fi folosite ca şi garanţii colate rale pentru
un credit. Unele active sunt intangibile (cheltuieli de cercetare-dezvoltare,
mărci, brevete, etc.) ceea ce le face dificil de măsurat, evaluat şi înstrăinat, mai
ales în situaţia unui faliment, atunci când valoarea acestora ar scădea foarte
mult. Astfel devine important rolul managerului pentru gestionarea relaţiilor
companiei cu creditorii, reprezentând o sursă a avantajului competitiv.
De-a lungul timpului au existat multe controverse legate de factorii care ar
trebui folosiţi pentru a controla structura capitalului unei întreprinderi. Cele mai
multe studii au plecat de la realităţile companiilor americane, având drept bază de
plecare eşantioanele din societăţile americane.
Astfel Harris şi Raviv [3, Harris, M., Raviv, A., 1991] şi studiile lui Titman şi
Wessels [6, Titman, S., Wessels, R., 1988, 1-19] au fost cel mai des citate surse
privind decizia legată de structura financiară. Aceştia susţin că, în cele mai multe
cazuri, îndatorarea creşte direct proporţional cu volumul activelor fixe, veniturile
neimpozabile, oportunităţile de creştere şi mărimea firmei, şi descreşte odată cu
56 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
volatilitatea, cheltuielile de publicitate, cercetare şi dezvoltare, probabilitatea de
faliment, profitabilitatea şi gradul de unicitate al producţiei.
Myers [4, Myers, S.C., 2002] afirmă că fiecare element poate fi important
pentru anumite firme, în anumite circumstanţe, dar ar putea părea nesemnificativ în
alte conjuncturi.
Alţi autori afirmă faptul că dacă autofinanţarea este insuficientă se poate
apela la îndatorare şi doar în cazuri extreme la o majorare de capital. Această teorie
a fost susţinută de Shyam-Sunder şi Myers [5, Shyam-Sunder, L., Myers, S., 1991],
Fama şi French [1, Fama, E., French, K., 2002] şi Frank şi Goyal [2, Frank, M.,
Goyal, V., 2003]..
Structura financiară a întreprinderii reprezintă un anasamblu complex şi
coordonat al diverselor surse de finanţare folosite de întreprindere pentru
asigurarea necesarului de finanţat.
Finanţarea întreprinderilor reprezintă o problemă de inters pentru orice
întreprindere. La nivel microeconomic se află condiţiile de finanţare ale
întreprinderilor şi întrebarea dacă acestea dispun de o cantitate suficientă de
fonduri proprii pentru a înfrunta concurenţa. Dat fiind riscul de insolvabilitate,
instituţiile de credit cer condiţii de finanţare cum ar fi deţinerea de fonduri
suficiente pentru a constitui o marjă de securitate.
Politica structurii capitalului implică un echilibru între gradul de risc şi
rata de rentabilitate. Utilizarea capitalului împrumutat într-o proporţie mai mare
determină creşterea gradului de risc al câştigurilor, la fel, o rată mai mare a
îndatorării înseamnă şi o rată de rentabilitate superioară.
Proporţia diferitelor surse de capital în totalul pasivului influenţează
costul mediu al capitalului, modificând în acest fel şi setul de proiecte
acceptabile de investiţii.
Întreprinderea analizează o serie de factori, stabilind o structură obiectiv
privind capitalul împrumutat şi cel propriu, structură folosită în finanţarea
bugetelor de investiţii.
Pentru determinarea unei structuri optime a capitalului pot apărea o serie
de probleme, precum:
o neconcordanţă între manager şi acţionar, primul având ca obiectiv
stabilirea unei structuri a capitalului diferită de cea care ar determina
maximizarea preţului acţiunilor pe piaţă;
existenţa unor firme care nu sunt tranzacţionate public, fiind astfel
lipsite de aflarea unei valori de piaţă;
viabilitatea pe termen lung a unei întreprinderi poate să vină în
contradicţie cu maximizarea pe termen scurt a preţului acţiunilor pe
piaţă.
Structura financiară a unei întreprinderi depinde de anumiţi factori
determinanţi:
ponderea activelor tangibile în totalul activelor firmei. În cadrul
activelor fixe, imobilizările corporale sunt, de regulă, cele mai
consistente valoric, fiind considerate drept o garanţie a recuperării
împrumuturilor de către creditori. Astfel, o întreprindere care majorează
ponderea activelor fixe în totalul activelor va fi percepută de către
investitori „de încredere”, astfel încât creşterea valorii levierului va fi
apreciată ca o situaţie normală;
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 57
dimensiunea firmei. Accesul firmelor la sursele împrumutate este
corelat şi cu dimensiunea acestora. Investitorii apreciază favorabil o
societate mare care dispune de o bază solidă pentru dezvoltarea
proiectelor de investiţii dorite şi pentru menţinerea controlului asupra
riscului fluctuaţiilor ciclice ale activităţii desfăşurate. În general riscul
de faliment este considerat mult mai redus pentru firmele mari, în
comparaţie cu cele mici;
profitabilitatea. Statisticile arată că firmele care înregistrează rate mari
de rentabilitate a investiţiei, utilizează puţin capital împrumutat. O
explicaţie ar fi ca aceste firme profitabile nu au nevoie să apeleze la
surse externe de capital datorită ratelor de rentabilitate care fac posibilă
utilizarea profitului acumulat în scopul finanţării;
instabilitatea vânzărilor. Întreprinderile care manifestă o variabilitate
mare a vânzărilor ar trebui să folosească ca şi surse de finanţare
capitalul propriu într-o proporţie mult mai mare decât capitalul
împrumutat. Aceste întreprinderi nu pot suporta cheltuieli fixe foarte
ridicate. În schimb companiile cu vânzări stabile (cum ar fi companiile
de utilităţi) îşi pot permite recurgerea la sume mari ale capitalului
împrumutat şi la emisiuni de acţiuni preferenţiale;
stabilitatea marjelor de profit este la fel de importantă ca şi invariaţia
vânzărilor în aprecierea capacităţilor de rambursare a datoriilor. O
ramură aflată în avânt economic este promiţătoare din punctul de vedere
al marjelor;
levierul operaţional. Ponderea ridicată a costurilor fixe în total costuri
determină un grad ridicat al levierului operaţional. Legătura între cele
două leviere, cel operaţional şi cel financiar, este invers proporţională.
Astfel, creşterea levierului operaţional duce la o accentuare a riscului
companiei, fiind nevoie să fie micşorat levierul financiar;
fiscalitatea. În cazul existenţei unei presiuni fiscale mari, întreprinderea
va fi încurajată să utilizeze capital împrumutat, având în vedere că
dobânzile aferente sunt deductibile;
amortizarea. Întreprinderile capitalizate intens şi care înregistrează o
rată ridicată de creştere a activelor, pot obţine datorită amortizărilor,
importante economii la impozite. Deci, impactul deductibil al dobânzii
este foarte mic. Aceste întreprinderi pot decide asupra unei rate scăzute
de îndatorare;
controlul asupra întreprinderii. Decizia referitoare la structura
capitalului poate fi influenţată şi de efectul finanţării prin capital
împrumutat sau prin capital propriu. Astfel, dacă managerul deţine
controlul asupra companiei, acesta poate să aleagă finanţarea noilor
proiecte din capital împrumutat. Pe de altă parte, o echipă managerială
neimplicată în controlul prin voturi poate să decidă să se finanţeze prin
emisiune şi vânzare de noi acţiuni, în cazul în care recurgerea la
îndatorare ar pune întreprinderea într-o situaţie de insolvabilitate;
condiţiile pieţei. Condiţiile existente pe pieţele de acţiuni şi obligaţiuni
suferă modificări pe termen lung şi scurt, acestea având o influenţă
importantă asupra structurii optime a capitalului.
58 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
În concluzie, stabilirea modalităţilor de finanţare are un impact
deosebit pentru activitatea întreprinderilor. În general, întreprindeile nu se
finanţează în totalitate din fonduri proprii, fiind nevoite să apeleze concomitent
şi la resurse externe. Selectarea mijloacelor de finanţare externă reprezintă o
decizie majoră a politicii financiare a întreprinderii. Astfel va fi posibilă
asigurarea caracterului optim al structurii financiare.
BIBLIOGRAFIE:
1. Fama, E., French, K., 2002. Testing trade off and pecking order predictions about
dividends and debt, Review of Financial Studies, 15;
2. Frank, M., Goyal, V., 2003. Testing the pecking order theory of capital structure,
Journal of Financial Economics, 67;
3. Harris, M., Raviv, A., 1991. The theory of capital structure, Journal of Finance,
46;
4. Myers, S.C., 2002. Financing of corporations, în Handbook of the Economics of
Finance;
5. Shyam-Sunder, L., Myers, S., 1991. Testing static tradeoff against pecking order
models of capital structure, Journal of Financial Economics, 51;
6.Titman, S., Wessels, R., 1988. The determinants of capital structure choice.
Journal of Finance, 43, pp. 1-19;
7. Raportul anual de analiza si prognoza “România 2009: criza economica si statul
de drept”, Societatea Academica din România, 2009;
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 59
SISTEMELE INFORMATICE KBS ȘI KMS ÎN
MANAGEMENTUL MODERN AL Salesforce.com
Lector univ. dr. Raul Sorin FÂNTÂNĂ
Facultatea de Relații Economice Internaționale, Brașov
Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”
Abstract: Dezvoltarea tehnologiei informației – IT, a competiției și
necesitatea adaptării la cerințele pieței au dus la schimbări majore în mediul de
afaceri. Ca urmare, au apărut o multitudine de sisteme suport pentru activitatea
managerială și de marketing, așa-numitele ”aplicații de afaceri”. Acestea au dus,
încă din anii ’60, la crearea și dezvoltarea unei ”societăți informaționale”. Un
leader în cadrul acestei societăți super-specializate este salesforce.com.
Key words: Transaction Processing System, Customer Relationship
Management, Business Intelligence, Knowledge Management System, Knowledge
Base System
1. INTRODUCERE
Sistemul informaţional cuprinde ansamblul informaţiilor, fluxurilor şi
circuitelor informaţionale, precum şi totalitatea mijloacelor, metodelor şi tehnicilor
folosite pentru prelucrarea informaţiilor necesare sistemului de conducere şi decizie
[1][2].
În procesul managerial, costul activităților de feed-back trebuie redus,
deoarece el consumă întotdeauna resurse cuantificabile. Este, de altfel, recunoscut
faptul că între valoarea ideală X a intrărilor/resurselor și valoarea reală x a acestora
este o diferență dx dată de calitatea resurselor, lipsa lor, procurarea la timp etc. Chiar
și dacă această diferență δx este acceptabilă, ea există și are repercusiuni în etapa de
procesare în sistem.
Procesarea în sistem a intrărilor/resurselor suferă, la rândul ei, de lacune
influențate atât de diferența δx=X-x, dar și de calitatea elementelor specifice
sistemului de procesare, așa încât între valoarea ideală S a ceea ce trebuia să rezulte
din procesare și valoarea s a ceea ce rezultă de fapt este o diferență δs. Ea este
subiectul feed-back-ului de procesare. După reprocesare, chiar dacă această diferență
δs devine acceptabilă, ea există și are repercusiuni în etapa de
60 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
vânzare/distribuție/marketing: produsul rezultat y=Y nu este produsul ideal, iar piața
poate avea reacții specifice, char dacă ea a fost studiată anterior de specialiști. Astfel
încât, un δy=Y-y este de așteptat.
Ne vom îndrepta atenția asupra fazei inițiale a întregului proces, la resursele
informaţionale disponibile intern și la fluxul de informații specifice din exterior
alcătuit din informații neorganizate, din baze de date neverificate și din baze de date
organizate verificate.
Credem că este extrem de important ca, în tendința modernă, justificată, de
externalizare a activităților speciale, utilizarea informațiilor organizate verificate să
fie garantată de colaborarea cu firme specializate.
Dacă până în urmă cu puțini ani, structurile software erau subiect de secret
industrial, în prezent ele sunt la vedere. Societățile specializate în proiectarea
sistemelor de management al relațiilor cu clienții - CRM – Customer Relationshp
Management, a sistemelor de management al lanțului de distribuție – SCM – Supply
Chain Management Systems, a sistemelor de prelucrare a tranzacțiilor – TPS –
Transaction Processing System, a sistemelor de inteligență în afaceri – BI –
Business Intelligence Systems etc. își oferă programele la vedere, întrecându-se în a
oferi sisteme user-friendly, pentru a capta atenția [3].
Clientul, deși este atras de lejeritatea accesului la informațiile de bază, în
mod esențial va fi atras de calitatea informațiilor special/specific solicitate
contractual. Ofertantul de asemenea servicii va pune accentul pe găsirea
informațiilor relevante. Evident, clientul va trebui să își permită să plătească în
schimbul calității.
Din punctul de vedere al ofertantului de asemenea servicii, performanța în
obtinerea de date pentru client necesită timp, angajați extrem de pregătiți, o
fluctuație mică a angajărilor în/plecărilor din firmă. Este, totuși de remarcat faptul că
stocul de informații specifice obținut pentru un client poate fi utilizat parțial,
inteligent, pentru un viitor client. De aceea, avantajul primului intrat în acest nou
sistem de ofertă de date este major, în măsura în care preocuparea pentru
contractarea de noi clienți, din diferite domenii, rămâne constantă.
Aceste servicii speciale de management nu ar fi fost de conceput, fără
dezvoltarea unui concept modern: conceptul de ”cloud computing” care este o
expresie folosită pentru a descrie o varietate de concepte de calcul ce implică un
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cloud_computing
Fig.1. Modul de funcționare a cloud computing
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 61
număr mare de calculatoare conectate printr-o rețea de comunicare în timp real, cum
ar fi Internetul. În știință, cloud computing este un sinonim pentru informatică
distribuită pe o rețea și înseamnă capacitatea de a rula un program sau o aplicație pe
mai multe calculatoare conectate în același timp.
Mai frecvent, expresia se referă la servicii bazate pe rețea, care par a fi
furnizate de către servere hardware reale, dar sunt, de fapt, deservite de către
hardware virtuale, simulate de software, servicii care se execută pe unul sau mai
multe mașini reale. Astfel de servere virtuale nu există fizic și, prin urmare, pot fi
mutate ”ca un nor în zbor”, fără a afecta utilizatorul final [4].
Conexiunea permanentă a utilizatorului la Internet a devenit foarte
răspândită, astfel încât acum aproape toate resursele disponibile se pot plasa în
Internet și partaja, uneori chiar între utilizatori complet independenți unii de alții:
software (programele) și datele/informațiile sunt aduse din Internet pe calculatorul
utilizatorului la cerere (on demand), ca și cum ar fi vorba de servicii publice banale
precum apa sau energia electrică.
Avantaje:
Sincronizarea datelor utilizatorului care folosește mai multe dispozitive
legate la cloud (de ex. un smartphone, o tabletă, un notebook, dar și un PC) este
simplificată
Documentele online din cloud se pot prelucra cu ajutorul unor aplicații web
Viteză de calcul și capacitate de stocare sporite, dar fără investiții în propria
configurație
Datele nu pot fi furate, purtătorul de date nu se poate defecta etc.
Dezavantaje:
E necesară o legătură la Internet rapidă și stabilă
Securitatea necesară a datelor din cloud poate prezenta probleme și poate
produce neîncrederea utilizatorilor
Situația legală este de obicei complexă, deoarece utilizatorul nu află nici
măcar în ce țară sau în ce țări (!) se află serverele care îi găzduiesc datele sale.
2. SERVICIILE INFORMATICE KBS ȘI KMS ALE Salesforce.com.
Salesforce.com este leader-ul firmelor care aplică conceptul cloud
computing.
Sursa: http://www.salesforce.com/
Fig.2 – Pe motorul ”Sales (Vânzări)”, platforma întâmpină cu fraza cheie: Să
vinzi mai mult. Crești mai repede. Oriunde aproape
62 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Folosind metode moderne, tehnologiile sale cloud aplicate în domeniul
social și în telefonia mobilă – incluzând vânzările pilot (”flagship sales”) și
aplicațiile CRM - ajută la apropierea companiilor de clienți, parteneri și angajați [5].
Datorită aplicării conceptului cloud, prețul este relativ scăzut, riscul -
minim și rezultatele - rapide.
Salesforce.com are peste 100,000 de clienți de succes.
Din tabloul cu cele patru motoare de căutare, clientul sau utilizatorul poate
alege informații legate de vînzări (Sales) (Fig.2), servicii (Service) (Fig.3), piață
(Marketing) (Fig.4), sau să intre în platformă pentru detalii (Platform) (Fig.5).
Frazele de întâmpinare și imaginile sunt sugestive, pentru fiecare motor în
parte.
Sursa: http://www.salesforce.com/
Sursa: http://www.salesforce.com/
Fig.3 – Pe motorul ”Service”, platforma întâmpină cu fraza: ”Serviciu
pentru client pentru o lume conectată”.
Fig.4 – Fraza cheie no.3: ”Conexiune 1:1, și întoarce clientul cu fața la
client.”
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 63
În figura 4, Salesforce.com își oferă ”partitura”: se așează la același
nivel cu orice client, așează apoi clienții într-o relație de egalitate. De fapt, nevoia de
informație este aceeași, indiferent de dimensiunea clientului.
Fig.5 – Fraza cheie no.4: ”Creează aplicații interesante. Conectează totul.” Sursa: http://www.salesforce.com/
2. KBS – KNOWLEDGE BASE SYSTEM ÎN CADRUL
Salesforce.com
Din studierea cu atenție a datelor din site-ul platformei salesforce.com se
poate observa lipsa cu desăvărșire a datelor autolaudative. Prezentarea poziției pe
piață este dată de lunga listă reală a clienților.
Prezentarea exhaustivă și detaliată a clienților lasă să se înțeleagă faptul că
firmei nu îi este teamă că vreunul va pleca la un alt ofertant de servicii:
Realizări in 2012 [5].
Salesforce.com joins U.K. Government G-Cloud framework
Gartner Magic Quadrant for Social CRM "Leader"
90,000 people register to attend Dreamforce 2012
Forbes: Salesforce.com Named Most Innovative Company in the World for
the second consecutive year
Salesforce.com launches the Salesforce Marketing Cloud
Salesforce.com launches Work.com
Salesforce.com announces next-generation Sales Cloud, with Salesforce
Touch, Chatter Communities for Partners and Data.com Social Key
Salesforce.com announces Chatterbox, the Dropbox for the enterprise
Salesforce.com announces new Chatter Communities for Service
Salesforce Platform announces new Salesforce Identify and Salesforce
Touch Platform
Salesforce.com wins CRM Magazine award for Enterprise Suite and
Midmarket Suite for fourth straight year
64 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Salesforce Sales Cloud wins CRM Magazine award for Sales Force
Automation for an unprecedented seventh straight year
Forrester Wave for CRM Suites Customer Service Solution "Leader"
Gartner Magic Quadrant for Sales Force Automation "Leader"
Acquired Buddy Media, the world's leading social media marketing
platform
Gartner Magic Quadrant for Customer Service and Contact Centers
"Leader"
Salesforce.com launches the Government Cloud
Salesforce Service Cloud won four CRM Magazine Service Awards
including the prestigious Service Leader & Customer Case Mgmt.
Data.com named Best New Marketing solution by the Stevie Awards
Salesforce.com launches Desk.com for customer service
Fortune: Ranked #27 on the “100 Best Companies to Work For” list
Acquired Rypple.com, a leader in social performance management
Realizari in 2011 [5].
Winter'11 is the 37th major product release in 12 years
Acquired Dimdim, a leader in real-time communication technologies
Acquired Manymoon, a leading developer of social productivity apps
Dreamforce draws 45,000 registrants and 300 exhibitors from 60+
countries
Launched Chatter.com
Launched Service Cloud 3, the next generation of social contact centers
Launched Jigsaw 2
Launched the Social Enterprise
Launched the Radian6 Social Marketing Cloud
Acquired Radian6, the industry’s leader in social media monitoring and
engagement
Acquired Assistly, the customer support app for small business
Acquired Model Metrics, a mobile and social cloud consulting services
company
Ethisphere Institute: Named one of the World’s Most Ethical Companies
(5th consecutive year)
Computerworld: Ranked in the top 10 of the “100 Best Places to Work in
IT”
Stevie Awards: Sales & Customer Service Solutions Technology Partner of
the Year, for Jigsaw; Contact Center Solution (New Version)
CRN: Top 20 Cloud Platform Vendor; Top 20 Cloud Software & Apps
Vendor; Partner Programs Guide – 5 stars
CRM Market Awards: Sales Force Automation; Enterprise Suite CRM,
Midmarket Suite CRM, Small Business Suite CRM
Gartner Magic Quadrant for CRM Customer Service Contact Centers –
“Leader”
Gartner Magic Quadrant for Sales Force Automation – “Leader” etc.
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 65
Lista continuă cu realizări până prin 2008.
Salesforce.com lasă clienții să comenteze în legătură cu performanțele și
calitatea serviciilor.
Un alt motor de căutare aflat pe prima pagină prezintă, pas cu pas, prețurile
serviciilor (Fig.6). Aceste date sunt extrem de importante, deoarece, de obicei,
prețurile acestor servicii au un cost ridicat. Prețul este motivul esențial pentru care,
de obicei, doar firmele profitabile pot accesa aceste baze de date complexe.
Sursa: http://www.salesforce.com/
Dacă pentru informațiile din ”sales cloud” și ”service cloud” cei mai
importanți clienți provin din sfera intreprinderilor, interesate unde își pot vinde
produsele și serviciile proprii, în schimb, pentru găsirea de date în timp real despre
piață, pe care să le speculeze sunt interesate corporațiile.
Platforma oferă posibilitatea de a încerca gratis cum funcționează (”try for
free”). KBS oferă pentru utilizatorii clienți performanți, platforme ierarhice
superioare Data.com și Work.com. De fapt, serviciul ”KBS – Knowledge Base
System” pregătește utilizatorul pentru utilizarea serviciilor sistemului informatic
”Knowledge Management Software”.
În schimb, software-ul de gestionare a cunoștințelor Salesforce.com – KMS
- permite construirea unui depozit central de expertiză și de soluții verificate. Cu
Fig.6 – Un alt motor de căutare este cel referitor la prețuri.
66 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
acest instrument superior de gestionare a cunoștințelor, aflat la îndemâna oricui,
rezultatul este de serviciu în mod constant de mare calitate, oferind satisfacție
clienților.
Relevanță în timp real. Nevoile de afaceri ale clienților se schimbă mereu,
dar software-ul convențional de management al cunoașterii nu poate rămâne
neactualizat, necorectat în mod constant și ajustat de către experți. Cu
”salesforce.com's software de management al cunoștințelor” se poate face cu
ușurință împrospatarea cu resurse proprii, cum ar fi instrumentele de analiză a
cunoștințelor și widget-uri [trad. 5].
O enciclopedie de soluții. Salesforce.com’s KMS te lasă să construiești
singur o bază de date cu informații pentru a ajuta la obiect, rapid și exact agenții
economici. Ca urmare, clienții vor lua decizii mai bune, iar aceștia își vor mări
eficiența concomitent cu reducerea costurilor [trad. 5].
Evaluări de soluții. Software-ul de management al cunoștințelor conține
analize puternice care permit monitorizarea eficacității diverselor instrumente de
gestionare a cunoștințelor și solicită feedback de la clienți după cum aceștia
accesează și utilizează soluții [trad.5].
Rezoluții rapide. Chiar și cu software-ul complet de management al
cunoștințelor, un client ar putea avea nevoie, uneori, de asistență suplimentară. De
aceea, sistemul de management al cunoștințelor Salesforce CRM este completat de o
gamă completă de instrumente pentru managementul de caz. Software-ul
Salesforce.com de management al cunoștințelor pune laolaltă cunoștințe expert din
întreaga companie, căutând prin capacitățile suportului multinivel traseul
corespunzător pentru a răspunde solicitărilor clienților din fiecare canal [trad.5].
Escaladare. Software-ul de management al cunoștințelor este legat de
funcționalități avansate de evitare a acțiunilor conflictuale în căutări. În acest fel,
solicitarile nu cad prin fisurile perioadelor de vârf, iar firma continuă să răspundă
solicitărilor pentru care s-a angajat. Atunci când clienții sunt în imposibilitatea de a
rezolva singuri întrebările lor folosind serviciile de management al cunoștințelor, se
poate solicita la un click distanță asistență de la un agent de sprijin [trad.5].
3. Analiza SWOT a Salesforce.com
Puncte tari. Calitati. Încercând să lucreze cu platforma Salesforce.com
clientul are senzația unei ușurințe căutate. Limbajul, deși de specialitate, este relativ
ușor, încercând să atragă utilizatori/ clienți din toate mediile. Motoarele de căutare
utilizează cuvinte și fraze cheie atent căutate, așa cum se poate observa în cele
câteva imagini de la începutul prezentării. Se evidențiază calitatea informațiilor –
obținută prin acumularea progresivă de informații filtrate. Aceasta a dus în timp și la
micșorarea prețurilor serviciilor.
Puncte slabe. Defecte. Nu am găsit. Ar trebui să utilizez îndeaproape o
bază de date uriașă și să am, în comparație, experiența a încă cel puțin 4 – 5 alte
baze de date, pentru a judeca acest ”uriaș”.
Oportunități. Deschiderea și pe alte piețe, adică oferind și în alte limbi
informația. Dar, câtă vreme limba engleză este o limbă internațională, și câtă vreme
alte baze de date au fost ridicate și în România, această oportunitate nu mi se mai
pare una atât de importantă.
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 67
Amenințări. Nu are. Piața este mare și în creștere. Platforma își permite să
ofere cu larghețe lista clienților – peste 100.000 – fără teamă. Calitatea este mare,
prețurile accesibile, unele chiar mici. Cine și-ar permite, pe o piață unde, cât de cât,
funcționează loialitatea, să intre peste clienții vechi, câtă vreme Salesforce.com este
atât de tare? Cine și-ar permite avocați scumpi la procese pentru ”unfair
competition”?
4. OPINII ALE CLIENȚILOR Salesforce.com
Clienți puternici și importanți. Câteva opinii, demonstrând versatilitatea
platformei și calitatea serviciilor [6].
”Belkin connects
employees to help
customers: As a
company that lets you
start your coffee maker from your cell phone, Belkin has high expectations for
keeping its own employees connected. The company has experienced nearly 25
consecutive years of double-digit growth, and such rapid expansion can make it
challenging to keep everyone aligned. For Belkin—a leading manufacturer of easy-
to-use home and business networking solutions—the answer is going social. With
help from Salesforce, Belkin brings global employees together—faster than it takes
to brew a cup of juice. (…)
”A neighborhood
bakery grows
1,000% with
Salesforce: What
happens when a small, family-owned bake shop in suburban New Jersey becomes
the subject of a hit reality television show? After “Cake Boss” debuted on TLC,
orders at Carlo’s Bakery grew more than 1,000%. Rapid growth is every small
business owner’s dream, but the 100+ year-old company’s antiquated pencil-and-
paper ordering system couldn’t keep up with the sudden flood of orders. With help
from Salesforce, Carlo’s Bakery moved from paper to the cloud and became a social
business. Now, it easily serves up more than 50 specialty wedding cakes, 20,000
cannolis, and 1,500 pounds of fudge each week, while maintaining the excellent
customer experience it’s known for”
”America runs on
Dunkin’. Dunkin’
runs on 7+ million
fans.
68 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
With a Facebook fan base that is roughly the size of Hong Kong, Dunkin’
Brands is a leader in using social technologies to connect to customers. The
company’s goal is not just to sell product, but to become an integral part of its
customers’ daily lives—even after they’ve finished their morning coffee.
Dunkin’s people-first philosophy is evidenced by its Twitter bio, which
reads, “America Runs on Dunkin’. @DunkinDonuts Runs on You.” By taking care
of its customers, Dunkin’ believes its customers will take care of its brand. This
philosophy has fueled phenomenal growth on Facebook—to 7 million fans and
counting.
John Costello, President, Global Marketing & Innovation, explains, “Being
social is not just about winning fans and influencing followers. It’s about sharing
content that inspires our customers (and their friends), and giving them the
opportunity to engage with us.”
”Facebook makes
work more social
with Salesforce: It’s
no surprise that the
company that helps more than a billion people keep in touch is a socially connected
business. Facebook is—of course—on Facebook, using its own site as a workplace
tool so employees can get what they need to work productively. The company also
uses Salesforce to manage its people and processes in a transparent, collaborative
way that aligns with its corporate mission.
“Companies are becoming more social in the way they work and operate—
spurring collaboration, relationship building, and cross-functional partnership,”
says Tim Campos, CIO. “Being social gives us more transparency and openness,
and helps us more efficiently communicate and work across teams.”
5. CONCLUZII
Comisia Europeană a oferit o clasificare a sistemelor informatice destinate
afacerilor în funcție de ariile de desfășurare ale afacerilor. Alături de produsul
informatic CRM - Managementul relațiilor cu clienții, de Managementul
transporturilor, de Sistemul de planificare a resurselor întreprinderii – ERP etc., un
loc aparte îl au și Sistemele de baze de date și Sistemele de administrare a bazelor
de date din care fac parte atât KBS – Sistemul cunoștințelor de bază, cât și KMS -
Knowledge Management System, cu al său Knowledge Management Software.
”Strategiile eBusiness pe care le stabilesc organizațiile se referă, ca atare,
atât la strategia de afaceri, cât și la strategia privind tehnologia informatică
utilizată pentru rezolvarea problemelor specifice acestora și menținerea avantajului
competitiv” [6, pp.79-83].
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 69
BIBLIOGRAFIE
1. Oprean C., Kifor C.V., Suciu O., Managementul integrat al calității, Editura
Universității Lucian Blaga din Sibiu, 2005
2. Secară Gh. Fântână R.S., Management general, Editura Pro Universitaria,
București, 2010.
3. Isăilă N., Sisteme informatice în mediul de afaceri, Editura Pro Universitaria,
2012
4. http://ro.wikipedia.org/wiki/Cloud_computing
5. http://www.salesforce.com/crm/customer-service-support/knowledge-base-system
6. *** Comisia Europeană, eBusiness Guide for SMEs: eBusiness Software and
Services in the European Market
70 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
UN HUMANISME PAR LE METIER
ANTOINE DE SAINT-EXUPERY
Asistent univ. Anca NAN
Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov
Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir“
Résumé: Cet article se veut être plutôt un portrait qu’une recherche
strictement scientifique.
Le portrait est celui d'un représentant unique de la littérature française du
XXème siècle, le pilote - écrivain qui a porte l'homme et la machine aux cieux de la
planète du Petit Prince et les a rendus a La terre des hommes pour montrer que
„seul l'Esprit, s'il souffle sur la glaise, peut créer l Homme"..
Appartenant à la même génération „morale" que Malraux, Antoine de
Saint-Exupéry a crée une littérature engagée dans le sens d'une adhésion totale à
l'acte, au métier, à la machine qui lui avait été confiée. Le métier exige le sens du
devoir envers soi-même et envers ses semblables; il fut jusqu'aux derniers instants,
quand il se perdit dans les airs, un fougueux et passionné pilote de ligne.
Et pourtant ce pilote ne parle pas seulement un langage de technicien, car il
se donne pour tâche à donner un sens à son existence et justement par le risque du
métier. La même signification il l'exige de la part des autres. N'a-t-il pas déclare
dans une lettre au général X:
,,Ah! General, il n'y a qu'un problème, un seul de par le monde. Rendre aux
hommes une signification spirituelle, des inquiétudes spirituelles . . . on ne peut plus
vivre de frigidaires, de politique, de bilans et de mots-croises, voyez-vous. On ne
peut plus".
Or, l'époque se caractérisait par l'essor de la technique et de la science; si
Saint-Exupéry en veut „aux frigidaires", ce n'est pas parce qu'il considérerait cette
machine comme inutile, mais parce qu'il en veut à cet homme dont les
préoccupations le réduisent à être l'esclave des frigidaires. On se rappelle que
Georges Duhamel a alerté le monde devant le péril de l'automatisme. Saint-Exupéry,
par contre, fera l'éloge de sa machine, parce qu'elle l'aide à donner un sens à sa vie.
Pareil au Pégase de la mythologie, l'avion emportera son pilote vers les espaces
sidéraux, sans lui faire oublier toutefois „la terre des hommes."
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 71
„Nous habitons, a-t-il écrit, une planète errante. De temps à autre, grâce à
l'avion, elle nous montre son origine .., . . . L'avion, ce n'est pas une fin, c'est un
moyen. Ce n'est pas pour l'avion que l'on risque sa vie. Ce n'est pas non plus pour sa
charrue que le paysan laboure. Mais, par l'avion, on quitte les villes et leurs
comptables, et l'on retrouve une vérité paysanne."
On fait un travail d'homme et l'on étonnait des soucis d'homme. On est en
contact avec le vent, avec Les étoiles, avec la nuit, avec le sable, avec la mer. On
ruse avec les forces naturelles. On attend l'aube comme le jardinier attend le
printemps. On attend l'escale comme une terre promise, et l'on cherche sa vérité dans
Les étoiles".
On a parle de Saint-Exupéry comme d'un Joseph Conrad de l'air. Or, il y a
dans le Typhon des scènes grandioses ou Les hommes sont aux prises avec Les
éléments déchaînes; un peu comme Fabien dans Vol de nuit se trouvant à bout
d'essence, s'offrira, malgré lui, la grandeur de la mort dans Les étoiles. On a compare
encore l'œuvre de Saint-Exupéry à celle de Mie vile; mais l'auteur de Moby Dick
aime Les récits allégoriques ou l'homme s'acharne contre l'implacabilité du destin.
Rien de tout cela chez Saint-Exupéry. Le point de départ de son œuvre est justement
la vocation du métier et l'acceptation du devoir, donc du destin.
Antoine de Saint-Exupéry est ne à Lyon d'une famille noble. II fit des
études au collège jésuite, mais il ne montra jamais une grande assiduité. Pendant la
première guerre mondiale, il continua ses études en Suisse, ou sa famille s'était
refugiée. Il écrivait déjà des vers, étant encore très jeune. Il a reçu de bonne heure le
baptême de l'air, car, regardant les aéroplanes décoller sur un aérodrome tout pré du
château paterne, il eut l'envie de monter sur une de ces machines volantes.
De retour en France, le jeune Tonio se prépare pour entrer à l'Ecole Navale
entre 1917—1919, mais décidément sa vocation n'était pas là, car il échoua. En
1921, il fait son service militaire au 2e régiment d'aviation à Strass-bourg. II y
rencontra pour la première fois son destin, car, s'envolant un jour, malgré les ordres
sévères des supérieurs, il eut un premier accident d'aviation, d'ailleurs sans gravité.
Dans 1'atelier de réparation du régiment il trouva du plaisir à „inventer", car il fut
aussi un inventeur, tellement la machine l'intéressait dans ses ressorts les plus
intimes.
En 1923, il veut entrer dans l'armée française de l'air, mais sa fiancée s'y
oppose. Suivent trois années de tâtonnements et de métiers divers, mais l'aviation
fera finalement son compte. Il a déjà le brevet de pilote de ligne; en 1926 il entre à la
Compagnie française de l'air et l'année suivante il est pilote de ligne sur le trajet
Casablanca-Dakar. II connut les dangers du désert, surtout vu l'état de l'aviation à
cette époque-là. II devient ainsi le subalterne de Didier Daurat, en qualité de chef
d'aéroplane à Cap Juby, au sud-ouest du Maroc. De cette période sortir son premier
livre, qui ne paraîtra d'ailleurs qu'en 1930, sous le titre Courrier-sud. Ecrivain
encore contesté, par ses camarades „Les techniciens", qui le tenaient pour un
„dilettante" et dans leur dédain professionnel, „pour un écrivain."
Cependant, sa renommée comme pilote s'accroît. En 1929, on le trouve en
Argentine à Buenos-Aires, comme directeur de l'Aéropostale. II y mit son
expérience, son amour du métier et des hommes, mais une affaire véreuse où étaient
impliques plusieurs fonctionnaires supérieurs de la compagnie aérienne l'obligea à
donner sa démission en 1931 et à rentrer en France, ou il emmenait une belle
argentiniènne, sa femme. La publication de Vol de nuit en 1931, livre préfacé par
72 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
André Gide et couronné du prix „Femina", le consacra définitivement comme
écrivain.
II était à ce moment l'admirable „Saint-Ex", également aimé par Les
aviateurs les plus audacieux et par les écrivains de prestige. Le portrait moral que lui
fit le poète Léon-Paul-Fargue doit lui ressembler par plus d'une trait:
„. .. Héroïsme discret et fantaisie spontanée, beauté de l'œil et souplesse du
corps; compétence en technique, en sport, en poésie, en morale, en camaraderie, en
élégance d'âme."
II se fit engager par „Air France" et durant 8 ans il exerça son métier de
pilote d'essai. II entreprend des raids autant audacieux que dangereux. Aussi, en
1935, essaie-t-il le raid Paris - Saigon et il fait un atterrissage forcé dans le désert de
Lybie. Cette aventure aurait pu être fatale à l'équipage, qui fut sauve comme par
miracle par une caravane âpres plusieurs jours d'attente.
En 1939, un raid plus dangereux encore, New York—Terre-de-feu faillit
être tragique: un accident de décollage au Guatemala finit par 'la fracture du crane
du pilote Saint-Exupéry. Interné à l'hôpital pour une opération, il y écrit Terre des
hommes, livre de grand reportage et de haut humanisme qu'on se plait à considérer
comme le chef-d’œuvre de Saint-Exupéry. Le Grand Prix du Roman lui fut décerné.
Depuis quelques années il passait comme un maître en matière de grand reportage et
sa renommée de „témoin supérieur" lui valut d'être envoyé par les grands journaux
en Espagne, Allemagne et Union Soviétique. II fut particulièrement ébranlé par les
spectacles cruels que les nazis lui avaient offert en Allemagne et par l'atrocité de la
guerre civile en Espagne. Car nazisme ou franquisme ce n'étaient que les signes
avant-coureurs de la guerre. En 1939, Saint-Exupéry fut mobilisé comme capitaine
d'aviation; mais son âge ne lui permettait plus, selon les lois de l'aviation, de
pratiquer les vols de combat. II obtint pourtant la faveur d'entreprendre plusieurs
vols de combat (dont celui au-dessus de la région d'Arras qu'il a rendu célèbre par le
livre Pilote de guerre). Démobilisé après la débâcle de 1940, il ne pouvait plus
supporter l'humiliation de sa patrie, l'arrogance et le brutalité des occupants qu'il
avait pu observer dans leur propre pays. Il partit pour l'Amérique ou il écrivit son
Pilote de guerre, encouragement aux français pour tirer leur leçon du désastre et
message en même temps au monde civilisé de croire toujours dans la mission
civilisatrice de la France, en dépit de la défaite. Ce séjour en Amérique entre 1941—
1943 fut particulièrement fécond pour Saint-Exupéry: Lettre à un otage s'adressait
par excellence au peuple français qui continuait la lutte contre l'ennemi dans les
conditions très dures de la Resistance.
Le Petit prince, publie en 1943, inaugure une manière nouvelle de Saint-
Exupéry. Jusque là c'était la littérature héroïque, le grand reportage, l'aviateur. Avec
le Petit prince et la Citadelle ce sont des poèmes en prose, poèmes allégoriques et
paraboliques, ou l'on trouve, outre les pages poétiques proprement dites, les
inquiétudes de l'auteur concernant le destin de l'humanité et de sa civilisation.
Cependant, la nostalgie du pays ou se mêlait aussi l'impatience du combat
— tout le fit quitter l'Amérique, la première occasion venue. II rejoignit sa propre
escadrille 2/33, qui avait repris le combat en Afrique du Nord. Son âge était toujours
un obstacle à son désir de combattre. II attendait impatiemment et en se morfondant
dans sa chambre, la décision du commandement américain qui, finalement, lui
accorda la permission d'un nombre limité de vols.
Le 31 juillet 1944 il accomplit sa dernière mission de reconnaissance; on ne
trouva plus trace ni de 1'avion, ni du pilote.
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 73
 la veille il avait écrit des lettres significatives dont quelques lignes ont
été reproduites dans le livre de Jules Roy1:
Dans l'une il dit: „Si je suis descendu, je ne regretterai absolument rien . . ."
Absolument rien? Même pas une mère et la bonté des camarades? Même pas
l'amour des femmes? Même pas Les plaisirs de l'été sur les plages? Dans l'autre:
„J'ai déjà failli quatre fois y rester. Cela m'est vertigineusement indifférent..."
Limitée par une vie brève, l'œuvre de Saint-Exupéry n'en est pas moins
variée; la mort l'emporta juste au moment ou il travaillait encore à sa Citadelle, qui
représente sa seconde manière. Aussi distinguerons-nous la période du grand
reportage, dont les illustres exemples restent Vol de nuit et Terre des hommes et la
période du poème parabolique avec le Petit prince et la Citadelle, œuvre inachevée.
Vol de nuit contient un drame, dont l'action se déroule tantôt dans le ciel,
tantôt sur la terre. C'était l'époque des avions rudimentaires, dépourvus d'appareils
modernes comme le radar par exemple, et que les pilotes devaient conduire dans les
pires conditions atmosphériques, l'orage, la nuit, les cyclones. On devait prendre de
l'avance sur les autres moyens de transport connus à l'époque, l'automobile, le
chemin de fer. C'était le courage des pilotes qui devaient, dans de telles
circonstances, sauver l'équipage et le courrier dont ils étaient charges de le
transporter quelques heures plus tôt. André Gide, qui avait préfacé le livre, fut
frappé par la nouveauté du thème comme par l'héroïsme pur qui l'animait. Zola avait
chanté la locomotive, mais l'avion c'était l'avenir.
A huit années de distance, Terre des hommes évoque encore les temps
héroïques ou tant d'actes de dévouement et de sacrifice ont été possibles. Mais la
machine s'était vite perfectionnée; il s'agit pour Saint-Exupéry de la questionner sur
son avenir, autrement dit en rapport avec celui qui la manie, avec l'homme.
Mermoz, Guillaumet, quels héros prestigieux de l'air défilent dans ce livre!
Mermoz, perdu en mer depuis 1936, Guillaumet qui devra précéder de pré la propre
mort de Saint-Exupéry! Le courage de Guillaumet qui, perdu dans les Andes, n'a fait
cinq jours que monter, monter toujours pousse par la force de la volonté, lui inspire
une très belle page sur la valeur de l'acte et le sens de la mort.
„On veut confondre de tels hommes avec les toréadors et les joueurs. On
vante leur mépris de la mort. Mais je me moque bien du mépris de la mort. S'il ne
tire pas ses racines d'une responsabilité acceptée, il n'est que signe de pauvreté ou
d'excès de jeunesse. J'ai connu un suicidé jeune. Je ne sais plus quel chagrin d'amour
l'avait pousse â se tirer soigneusement une balle dans le cœur . . . Ainsi, derrière ce
visage aimable, sous ce crane d'homme, il n'y avait rien, rien, rien. Sinon l'image de
quelque sotte petite fille semblable à d'autres.
Face à cette destinée maigre, je me rappelais une vraie mort d'homme.
Celle d'un jardinier, qui me disait: „Vous savez . . . parfois je suais quand je bêchais.
Mon rhumatisme me tirait la jambe et je pestais contre cet esclavage. Eh bien, je
voudrais bêcher, bêcher dans la terre. Bêcher ça me paraît tellement beau! On est
tellement libre quand on bèche! Et puis qui va tailler aussi mes arbres?"
Le second thème préfère du livre est celui de l'outil et de l'homme qui le
manie. L'avion n'étant pas un but en lui-même, il devient un instrument de
connaissance; grâce à lui, nous prenons plus pleinement possession de notre planète.
„L'avion est une machine sans doute, mais quel instrument d'analyse?! Cet
instrument nous a fait découvrir le vrai visage de la terre. Les routes, en effet, durant
des siècles, nous ont trompés."
74 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Terre des hommes est à la fois le livre d'un grand reporter, d'un moraliste et
d'un poète. Or, dans le Petit prince et la Citadelle c'est le poète et le moraliste qui
ont l'avantage. La Citadelle surtout, œuvre posthume montre que c'est vers ce genre
que Saint-Exupéry s'acheminait.
Le Petit prince est surtout un poème en prose, mais le moraliste perce
derrière les symboles; la Citadelle est comme l'évangile d'un nouvel humanisme que
Saint-Exupéry bâtissait lentement, à travers ses expériences de vie et ses réflexions.
Mais on ne doit pas s'imaginer que nous nous trouvons dans la Citadelle devant un
livre didactique, où chaque parabole traduit son image par une leçon de morale. Ou
encore voulons-nous traduire les symboles du Petit prince en significations morales
nous le pouvons, mais nous réduisons ce beau poème à une froide allégorie
didactique.
II est évident que le Petit prince qui a quitte sa planète pour aborder la
notre, la terre des hommes, c'est un symbole qui peut être interprété dans plusieurs
sens à la fois. De même les personnages qu'il rencontre dans son chemin, chacun a
une signification: le roi vaniteux, l'affairiste propriétaire des étoiles, le géographe
moraliste et l'humble allumeur de réverbères, contraint à un travail absurde, mais le
seul qui s'occupe d'autre chose que de soi-même (qu'on se rappelle le jardinier de
Terre des hommes ou .celui de la Citadelle). Le petit Prince a quitte sa planète, déçu
par la rose qu'il aimait; sur Terre il a trouve des roses, toutes pareilles. II vaut mieux
repartir pour son étoile, car il est responsable pour la rose qu'il a apprivoisée, voilà
ce que lui dit renard, en compensation de ce que le Petit Prince l'a apprivoise lui
aussi. Et le renard d'ajouter:
„— Les hommes ont oublie cette vérité, dit le renard. Mais tu ne dois pas
oublier. Tu deviens responsable pour toujours de ce que tu as apprivoisé. Tu es
responsable de ta rose . . ."
La rose, ca pourrait être la femme aimée, le devoir de sa vie, le propre
destin du poète etc. Quelle que soit l'explication que nous tâcherions de donner, nous
ne ferions que briser le charme de cet inégalable poème.
La Citadelle a suscité des discussions contradictoires. Inachevée, cette
œuvre exigeait encore beaucoup de modifications de la part de l'auteur, mort
prématurément. Telle qu'elle est néanmoins, La Citadelle fut le livre préfère de
l'auteur, la somme de son humanisme, son testament littéraire et en même temps la
gigantesque ébauche de sa nouvelle orientation. II travaillait à ce livre depuis 1936.
La lecture des premières pages déconcerta ses deux amis, B. Crémieux et Drieu La
Rochelle réunis dans ce but. Saint-Exupéry en fut vexé, mais il ne renonça pas à ce
livre qu'il portait dans sa mallette. II l'avait confiée à son ami Gravoir, peu de temps
avant sa mort, et chaque jour il y introduisait une page corrigée ou nouvellement
écrite. Après sa mort on trouva dans la mallette les 985 pages dactylographiées de la
Citadelle. La première édition de la Citadelle, à cause du travail difficile de
confrontation, ne parut qu'en 1948.
Comme cadre de sa gigantesque parabole, il choisit le désert qui exerça une
grande fascination sur son esprit (Dans presque tous ses écrits, y compris Le Petit
prince, le désert revient toujours.) C’est un grand seigneur berbère qui bâtit une
„citadelle", autrement dit une civilisation au milieu du désert. C’est l'Architecte qui
apprend le difficile métier de gouverner les hommes et de diriger leurs destins, petit-
à -petit, par les leçons quotidiennes de son père, leçons qui ne manquent de sévérité
ni de sagesse. Les lecteurs habitués à sa prose de reportage alerte et rapide, rythmée
par l'action elle-même, ont trouvé une prose cadencée et musicale, ayant la gravité et
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 75
l'ampleur des cantiques. Quant aux thèmes, il y a ici comme le florilège humaniste
de Saint-Exupéry: amitié virile, amour du métier, le sens de la responsabilité et du
devoir envers la communauté, solidarité humaine dans la paix et la création,
collaboration universelle, sens de l'existence et de la mort. Cette abstraite
énumération ne peut donner qu'une vague idée du livre: car tout cela est exprimé en
poésie, en images, en rythme.
Et voici un hymen a la paix:
„La paix est arbre long à grandir. Il nous faut, de même que le cèdre,
aspirer encore beaucoup de rocaille pour lui sonder son unité . . .
Bâtir la paix c'est bâtir l'étable assez grande pour que le troupeau entier s'y endorme.
C’est bâtir le palais assez vaste pour que tous les hommes s'y puissent rejoindre sans
rien abandonner de leurs bagages. Il ne s'agit point de les amputer pour les y faire
tenir. Bâtir la paix c'est obtenir de Dieu qu'il prête son manteau de berger pour
recevoir les hommes dans toute l'étendue de leurs désirs. Ainsi de la mère qui aime
ses fils. Et celui-là timide et tendre. Et l'autre ardent à vivre. Et l'autre peut-être
bossu, chétif et malvenu. Mais tous, dans leur diversité, émeuvent son cœur. Et tous,
dans la diversité de leur amour, servent sa gloire."
Enfin voilà le poème jaillissant tout pur comme une divine musique:
„J'écrirai un hymne au silence. Toi, musicien des fruits. Toi, habitant des
caves, des celliers et des granges. Toi, vase de miel de la diligence des abeilles. Toi,
repos de la mer sur sa plénitude."
II y a eu, dans la critique littéraire, qui ont regretté le style direct et
spontané du premier Saint-Exupéry. Gaétan Picon, par exemple, estime que la
Citadelle pèche par l'artifice parce que „Saint-Exupéry a joué là une partie bien
audacieuse." Nous croyons, au contraire, que la Citadelle est œuvre complexe, celle
à la fois d'un moraliste et d'un poète. Quant à l'artifice, il y en a eu toujours, même
dans le style le plus direct, car le plus grand reporter sera toujours un homme de
lettres. La large audience dont jouit Saint-Exupéry, même à l'heure actuelle, d'un
bout à l'autre du globe, prouve que son œuvre est bâtie d'éléments durables, telle une
citadelle, et que c'est justement son moralisme et son humanisme qui donneront les
meilleures raisons de sa survie.
BIBLIOGRAPHIE
1. P. de Boisdeffre - O istorie vie a literaturii franceze de azi, Editura Univers,
Bucureşti, 1989,
2. A. Ion - Scriitori francezi, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1988
3. A.D. Păuşeşti - Istoria Literaturii Franceze, Editura Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1996
76 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
CÂTEVA EXEMPLIFICĂRI PRIVIND APLICABILITATEA
ÎNȚELEGERILOR AMIABILE ÎN DREPTUL CIVIL
Asistent univ. dr. Georgeta-Bianca SPÎRCHEZ
Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov
Universitatea Creştinǎ “Dimitrie Cantemir”
Abstract: In the framework of promoting the friendly settlements closure,
as part of the European policy of improving the access to justice, the following
article aims to describe some situations, according to civil law, in which friendly
settlements can be made.
Key words: friendly settlement, consent order, mediation, civil law
1. APLICABILITATEA ÎNȚELEGERILOR AMIABILE ÎN
MATERIA DREPTURILOR REALE
În privința tranzacțiilor ce se încheie asupra drepturilor imobiliare, este
necesarǎ înscrierea în cartea funciarǎ, aceasta şi pentru opozabilitatea faţǎ de terţi.
În acest sens, legea medierii nr.192/2006 prevede la art.58 alin.4 că “în
cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind
bunurile imobile, precum și al altor drepturi reale, partaje și cauze succsesorale,
sub sancțiunea nulității absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va
fi prezentat notarului public sau instanței de judecată, pentru ca acestea, având la
bază acordul de mediere, să verifice condițiile de fond și de formă prin procedurile
prevăzute de lege și să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească, după
caz, cu respectarea procedurilor legale. Acordurile de mediere vor fi verificate cu
privire la îndeplinirea condițiilor de fond și de formă, notarul public sau instanța de
judecată, după caz, putându-le aduce modificările și completările corespunzătoare
cu acordul părților“, iar alin.6 dispune că “în cazul în care legea impune
îndeplinirea condițiilor de publicitate, notarul public sau instanța de judecată va
solicita înscrierea contractului autentificat, respectiv a hotărârii judecătorești în
Cartea Funciară.”
Tot ca o aplicație a contractului de tranzacție în materia drepturilor reale,
potrivit art. 4 din Legea nr. 33/1994, cei interesaţi pot conveni atât asupra modalităţii
de transfer al dreptului de proprietate, cât şi asupra cuantumului şi naturii
despăgubirii, fără a se declanşa procedura exproprierii.
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 77
Dacă a şi fost declanşată procedura exproprierii, înţelegerea părţilor poate
interveni în orice etapă, fie atât cu privire la expropriere, cât şi la cuantumul
despăgubirilor, fie numai cu privire la expropriere, urmând ca, în acest al doilea caz,
despăgubirile să fie stabilite de instanţa de judecată. Această soluţie este valabilă şi
în etapa administrativă a procedurii exproprierii (art. 18 alin. 2 din Legea nr.
33/1994), cât şi în etapa judiciară a exproprierii (art. 24 alin. 1 şi 2). În toate
cazurile, convenţia are natura juridică a unui contract de tranzacţie, cu caracter
extrajudiciar sau judiciar, în funcţie de etapa în care se încheie1.
Vom reda mai jos cazuri în care nu se poate lua act de tranzacţia pǎrţilor şi
astfel nu se poate pronunţa o hotǎrâre de expedient.
Astfel, s-a observat cǎ este inadmisibilǎ cererea de a se lua act de un acord
de mediere în materie de rectificǎri de carte funciarǎ. Opinia consemnatǎ2, pentru
acest caz, este aceea cǎ partea este obligatǎ sǎ solicite Oficiului de Cadastru şi
Publicitate Imobiliarǎ competent înscrierea/modificarea cǎrţii funciare, respingerea
cererii adresatǎ urmȃnd a fi atacatǎ în instanţǎ.
Tot astfel, se opineazǎ3 în sensul inadmisibilitǎţii acordului de mediere
încheiat în materie de acţiune în constatarea dobȃndirii dreptului de proprietate prin
uzucapiune.
Se noteazǎ cǎ, în mod greşit, instanţa a apreciat ca incidentǎ procedura
hotărârii de expedient, omiţȃnd sǎ ia în considerare aspectul cǎ tranzacţia nu poate
interveni decȃt asupra unor drepturi de care pǎrţile pot dispune. Argumentul4 pentru
a susţine un astfel de punct de vedere, la care achiesǎm, este cǎ „în materia
uzucapiunii nu se pune în discuţie un drept de care vreuna din pǎrţi sǎ poatǎ
dispune”. Trebuie avut în vedere faptul cǎ „reclamantul invocǎ un mod originar de
dobȃndire a dreptului de proprietate, asupra cǎruia doar instanţa dispune, în sensul
cǎ îl constatǎ, în urma verificǎrii obligatorii a condiţiilor uzucapiunii. De asemenea,
pȃrȃtul nu are drept de a dispune asupra proprietǎţii invocate, uzucapiunea fiind o
sancţiune pentru proprietarul nediligent”.
De asemenea, în jurisprudența românească s-a înregistrat refuzul instanței
judecătorești5 de a lua act de o tranzacție prin care în căile de atac una dintre părți
declara că este de acord ca pentru o suprafaţă de teren, pentru care prima instanţă a
dispus restituirea în natură, să primească despăgubiri, şi că înţelege să nu mai
solicite restituirea în natură a acestei suprafeţe şi nu mai susţine împrejurările
învederate prin întâmpinare.
În motivarea acestei decizii, instanța a reținut că art. 1 alin. 1 din Legea nr.
10/2001 republicată instituie principiul prevalenţei restituirii în natură, potrivit
căruia restituirea imobilelor preluate abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau
de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22decembrie 1989, precum şi
cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite, are
loc în natură. În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili
măsuri reparatorii prin echivalent. Sintagma „restituirea nu este posibilă” are un
1 V. Stoica, Exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în “Dreptul” nr.5/2004, p.35-36 2 Comentariu la sentinţa nr.2007/24 martie 2011 a Judecǎtoriei Satu-Mare, în „Culegere de hotǎrâri
judecǎtoreşti pronunţate în materia medierii”, Editura Universitarǎ, 2011, p.360 3 Comentariu la sentinţa civilǎ nr.4332/3 iunie 2011 a Judecǎtoriei sectorului 6 Bucureşti, în „Culegere de
hotǎrâri judecǎtoreşti pronunţate în materia medierii. Note şi comentarii. Ediţia a 2-a”, Editura
Universitarǎ, 2012, p.162 4 idem 5 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Decizia nr.132/28
februarie 2011, în Buletinul Curților de Apel, Supliment nr.1/2012
78 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
caracter complex, incluzând atât situaţiile în care bunul nu mai există fizic, cât şi
situaţiile în care deşi bunul există fizic, a fost însă înstrăinat. Prin urmare, părţile
implicate în procedura de restituire, notificatorul şi respectiv unitatea deţinătoare sau
entitatea învestită sau soluţionarea notificării, nu pot conveni asupra formei
măsurilor reparatorii, restituirea în natură a bunului imobil fiind obligatorie în
situaţia în care nu există impedimente fizice sau legale sub acest aspect.
2. STABILIREA CONVENȚIONALĂ A DESPĂGUBIRILOR ÎN
DOMENIUL ASIGURĂRILOR
În conformitate cu dispozițiile art. 2225 Cod civil, “dacă nu se prevede
altfel prin lege, despăgubirea se stabilește prin convenție încheiată între asigurat,
terța persoană prejudiciată și asigurator sau, în caz de neînțelegere, prin hotărâre
judecătorească”.
Acest articol modifică parțial prevederile art.43 din Legea nr.136/19951
care prevedea că pentru stabilirea despăgubirii nu mai era necesar acordul
asiguratului din cauza căruia s-a produs paguba.
Prin convenția astfel încheiată părțile pot determina “cauzele care au produs
paguba, întinderea pagubei, răspunderea asiguratului pentru pagubă, dacă fapta
asiguratului este conformă cu riscul și mărimea despăgubirii”2.
În doctrină3 impunerea acestui acord tripartit este explicată prin prisma
scopului, acela al evitării unei înțelegeri care să nu corespundă adevărului – “este
necesar să existe acordul întrucât pot exista situații în care cuantumul despăgubirilor
poate excede limitele stabilite prin contractul de asigurare și astfel asiguratorul să fie
obligat doar la o parte din prejudiciu, restul rămânând în sarcina asiguratului”.
Observaţia potrivit cǎreia tranzacţia nu poate avea un obiect ilicit îşi gǎseşte
aplicare şi în aceastǎ materie. Astfel, atunci când pǎrţile urmǎresc obţinerea unei
despǎgubiri de la asigurarea peste valoare a bunului asigurat, realizând o
„supraasigurare”, tranzacţia este lovitǎ de nulitate4.
Ne vom referi, în continuare, la câteva exemplificări concrete, raportându-
ne la legislația specială și la cazuistica instanțelor în materie.
Astfel, de pildă, modalitǎţile de stabilire şi acordare a despǎgubirilor
specifice asigurǎrii de rǎspundere civilǎ medicalǎ (pe cale convențională, respectiv
judecătorească) sunt reglementate în cuprinsul art.662 din Legea nr.95/2006. Potrivit
textului de lege citat, alin.1: „despǎgubirile se pot stabili pe cale amiabilǎ, în cazul
în care rezultǎ cu certitudine rǎspunderea civilǎ a asiguratului”, respectiv alin.2:
„în cazul în care pǎrţile – asigurat, asigurator şi persoana prejudiciatǎ-cad de
acord sau nu, este certǎ culpa asiguratului, despǎgubirile se vor plǎti numai în baza
hotǎrârii definitive a instanţei judecǎtoreşti competente.”
1 Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial nr.303
din 30 decembrie 1995 2 Ghe. Gheorghiu, (Comentariu la art.2225 Cod civil), în Noul Cod civil. Comentariu pe articole. Art.1-
2664 F. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Editura C.H. Beck, p.2183 3 E. Mădulărescu, (Comentarii la art.2225 Cod civil), în Noul Cod civil. Comentarii, doctrină și
jurisprudență. Vol. III. Art.1650-2664, Editura Hamangiu, p.610 4 M. Afrăsinie, (Comentariu la art.2268) în „Noul Cod civil. Comentarii, doctrinǎ şi jurisprudenţǎ. Vol.
III. Art.1650-2664”, Editura Hamangiu, 2012, p.663
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 79
Pe marginea redactării defectuoase a alin.2, interpretarea care s-a impus1
este următoarea: în cazul în care pǎrţile-asigurat, asigurator şi persoana prejudiciatǎ-
nu cad de acord sau nu este certǎ culpa asiguratului, despǎgubirile se vor plǎti numai
în baza hotǎrârii definitive a instanţei judecǎtoreşti competente.
Plata despǎgubirilor pe cale amiabilǎ este totuşi condiţionatǎ de caracterul
cert al rǎspunderii civile a asiguratului. Certitudinea rǎspunderii asiguratului poate
rezulta dintr-o hotǎrâre judecǎtoreascǎ sau poate fi stabilitǎ de Comisia de
monitorizare şi competenţǎ profesionalǎ pentru cazurile de malpraxis2.
O altă exemplificare prilejuită de această analiză este aceea a stabilirii
amiabile a despăgubirilor cuvenite persoanelor păgubite prin accidente produse de
autovehicule.
Legislaţia din domeniul asigurǎrilor cuprinde o serie de reguli, unele destul
de detaliate, cu privire la stabilirea şi acordarea despǎgubirilor persoanelor
prejudiciate prin accidente de vehicule. Toate aceste reguli alcǎtuiesc, în ansamblul
lor, o adevǎratǎ procedurǎ de constatare a prejudiciilor şi de stabilire şi acordare a
despǎgubirilor subsumatǎ interesului prioritar de protecţie a persoanei pǎgubite3.
Sediul materiei procedurii de constatare, stabilire şi de acordare a
despǎgubirilor îl constituie, în principal, Capitolul al-III-lea din Legea nr.136/1995,
începând cu art.48 şi următoarele şi Normele adoptate prin Ordinul nr.14/2011
privind asigurarea obligatorie de rǎspundere civilǎ pentru prejudicii produse prin
accidente de vehicule, începând cu Partea a-II-a Titlului I, art.38 şi următoarele.
Prin aceste reglementări, este recunoscută atât acordarea despǎgubirilor pe
cale amiabilǎ pe baza înţelegerii dintre asiguratorul de rǎspundere civilǎ şi terţul
pǎgubit cât şi acordarea despǎgubirilor pe cale judecǎtoreascǎ efect al litigiului
purtat între terţul pǎgubit, asigurat şi societatea de asigurare.
Potrivit art.49 şi 54 alin.1 din Legea nr.136/1995, asigurătorul acordă
despăgubiri, în baza contractului de asigurare de răspundere civilă obligatorie
(asigurare RCA), pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane
păgubite prin accidente de vehicule, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre
judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule
aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva
asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, cu citarea
obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în
calitate de intervenienţi fortaţi.
3. PARTICULARITĂȚI PRIVIND ÎNCHEIEREA TRANZACȚIEI ÎN
MATERIE SUCCESORALĂ
Numeroasele reguli care guvernează succesiunile şi liberalităţile sunt
imperative, încǎlcarea acestora fiind sancţionatǎ cu nulitatea absolută.
Astfel în materie succesoralǎ devin incidente dispoziţiile legale imperative
din Codul civil şi alte legi. Spre exemplu: renunţarea la succesiune este un act
juridic solemn care se poate realiza doar în condiţiile prevǎzute de Legea
nr.36/1995; stabilirea cotelor succesorale legale se realizeazǎ doar de cǎtre notarul
1 V. Nemeș, Dreptul asigurărilor. Ediția a 4-a. Conform noului Cod civil, Editura Hamangiu, p.323 2 V. Nemeș, Op. Cit., p.323 3 idem, p.357
80 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
public în cadrul procedurii succesorale, prin certificat de moştenitor sau certificat de
calitate de moştenitor, ori de cǎtre instanţǎ prin hotǎrȃre judecǎtoreascǎ.
Nu se poate face tranzacţie asupra unei succesiuni nedeschise, art.956 Cod
civil dispunând: „dacă prin lege nu se prevede altfel, sunt lovite de nulitate absolută
actele juridice având ca obiect drepturi eventuale asupra unei moșteniri nedeschise
încă, precum actele prin care se acceptă moștenirea sau se renunță la aceasta,
înainte de deschiderea ei, ori actele prin care se înstrăinează sau se promite
înstrăinarea unor drepturi care s-ar putea dobândi la deschiderea moștenirii.”
Medierea este incidentă şi în materia partajului judiciar, aşa cum se
prevede în Titlul V, Procedura partajului judiciar, Rolul activ al instanţei.Înţelegerile
dintre părţi, art.982 din Codul de procedură civilă: “În tot cursul procesului, instanţa
va stărui că părţile să împartă bunurile prin bună învoială”. Potrivit art. 982 alin.2-
“dacă părțile ajung la o înțelegere cu privire la împărțirea bunurilor, instanța va
hotărî potrivit înțelegerii lor. Împărțeala se poate face prin bună învoială și dacă
printre cei interesați se află minori, persoane puse sub interdicție judecătorească
ori dispăruți, însă numai cu încuviințarea prealabilă a instanței de tutelă precum și
dacă este cazul, a reprezentantului sau a ocrotitorului legal”.
Alin.3-“în cazul în care înțelegerea privește numai partajul anumitor
bunuri, instanța va lua act de această învoială și va pronunța o hotărâre partial,
continuând procesul pentru celelalte bunuri”.
Învoiala pǎrţilor poate fi constatată doar cu privire la modalitatea de partaj,
dupǎ ce instanţa verificǎ şi reţine calitatea de moştenitori a pǎrţilor şi cotele
succesorale legale ce le revin acestora1.
S-a decis2 cǎ „în procedura succesoralǎ notarialǎ, cât şi în procedura
succesoralǎ contencioasǎ, în faţa instanţei de judecatǎ, pǎrţile cu vocaţie succesoralǎ
efectivǎ sau acestea împreunǎ cu terţii pot conveni asupra compunerii masei
succesorale” cu respectarea prevederilor relativ la ordinea publicǎ.
În schimb, s-a refuzat a se lua act de tranzacţia intervenitǎ între pǎrţile unui
litigiu prin care acestea s-au înţeles sǎ declare nul un certificat de moştenitor
testamentar emis de notarul public, instanţa reţinȃnd cǎ pǎrţile nu pot tranzacţiona
convenţional, prin simpla lor voinţǎ asupra anulǎrii unui act autentic3.
Partajul prin bună învoială se poate realiza atât în cadrul procedurii
succesorale necontencioase, desfăşurată în faţa notarului public, caz în care actul de
împărţeală realizat de acesta din urmă constituie un act autentic, precum şi în faţa
instanţei de judecată, caz în care aceasta consemnează convenţia părţilor într-o
hotărâre de expedient4.
Învoiala părţilor cu privire la partajul moştenirii poate privi toate bunurile
succesorale sau numai o parte a acestora, urmând ca pentru cealaltă parte să
intervină o nouă convenţie sau să fie împărţite pe cale judecătorească5.
1 Comentariu la sentinţa civilǎ nr.1565/22 martie 2011, în „Culegere de hotǎrâri judecǎtoreşti pronunţate
în materia medierii. Note şi comentarii. Ediţia a 2-a”, Editura Universitarǎ, 2012, p.360 2 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilǎ, decizia nr.754/15 octombrie 2004, apud L.C. Stoica,
„Ineficacitatea actului juridic civil. Practicǎ judiciarǎ. I Nulitatea”, Editura Hamangiu, 2009, p.334 3 sentinţa civilǎ nr.7749/3 iunie 2011 a Judecǎtoriei sectorului 2 Bucureşti, în „Culegere de hotǎrâri
judecǎtoreşti pronunţate în materia medierii. Note şi comentarii. Ediţia a 2-a”, Editura Universitarǎ,
2012, p.405 4 I. Genoiu, Partajul succesoral în reglementarea Noului Cod civil, în Revista română de drept privat
nr.1/2012, p.130 5 idem
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 81
Libertatea părţilor în cadrul partajului convenţional se manifestă şi sub
aspectul alegerii modului de efectuare a acestuia1: în natură; prin atribuirea tuturor
bunurilor unuia sau unora dintre coindivizari şi despăgubirea celorlalţi; prin tragere
la sorţi; prin vânzare la licitaţie publică şi împărţirea preţului obţinut; prin atribuirea
nudei proprietăţi unora dintre coindivizari şi a uzufructului celorlalţi.
4. SPECIFICUL ÎNȚELEGERILOR AMIABILE ÎN MATERIA
RAPORTURILOR DE FAMILIE
Statutul persoanelor nu poate fi stabilit, modificat, suprimat decȃt prin
efectul hotǎrȃrilor instanţei, titularilor drepturilor fiindu-le interzis sǎ facǎ acte de
dispoziţie asupra acestor elemente, datoritǎ caracterului lor de ordine publicǎ. Este
ceea ce a fost statuat și juridicește cu mult timp în urmă2, după cum urmează: “dacǎ
este îngǎduit a se transige asupra raporturilor şi consecinţelor patrimoniale ce decurg
ori depind de o stare civilǎ existentǎ, nu se poate însǎ ca prin o transacţiune care
reguleazǎ şi raporturi patrimoniale sǎ se tindǎ la schimbarea stǎrii civile a
persoanelor influenţându-se în acest scop direct ori indirect voinţa lor prin clauze
menite a determina schimbarea stǎrii civile ori accelerarea formelor şi cǎilor legale
procedurale cu care legiuitorul a înţeles sǎ înconjoare asemenea schimbǎri”.
Aparent, despre o atare convenţie ar fi vorba în caz de divorţ prin acordul
soţilor. În realitate, divorţul este pronunţat de judecǎtor iar convenţia soţilor, validatǎ
de judecǎtor, reglementeazǎ, consecinţele divorţului3. Astfel, “în cazul divorțului
prin consimțământ mutual, intervenția judecătorului este indispensabilă, căci fără
validarea manifestărilor de voință respective de către instanță efectele urmărite de
părți nu se pot produce”4. Se observă astfel că “legiuitorul român a adoptat o soluție
menită să păstreze înțelegerile părților din medierea conflictelor de familie sub
autoritatea statală”5.
Potrivit art.64 alin.1 din Legea medierii nr.192/2006, “pot fi rezolvate prin
mediere neînțelegerile dintre soți privitoare la:
a) continuarea căsătoriei;
b) partajul bunurilor comune;
c) exercițiul drepturilor părintești;
d) stabilirea domiciliului copilului
e) contribuția părinților la întreținerea copiilor;
f) orice alte neînțelegeri care apar în raporturile dintre soți cu privire la
drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.”
Alin.11 dispune în sensul că “acordurile de mediere încheiate de părți, în
cauzele/conflictele ce au ca obiect exercițiul drepturilor părintești, contribuția
părinților la întreținerea copiilor și stabilirea domiciliului copiilor, îmbracă forma
unei hotărâri de expedient.”
1 ibidem 2 Cas. I, dec. nr.648/4 martie 1938, în „Jurisprudenţǎ generalǎ”, anul XVI, nr.27/15 septembrie 1938,
p.857 3 Ph. Malaurie, ş.a., Contractele speciale, coordonator al ediţiei în limba românǎ M. Șcheaua, traducere
de D. Dǎnişor, Editura Wolters Kluwer, 2007 p. 565 4 I. Leș, Tratat de drept procesual civil. Ediția 5 cu referiri la Proiectul Codului de procedură civilă,
Editura C.H. Beck, 2010, p.5 5 F. G. Pancescu, , F. G. Pancescu, Legea medierii. Comentarii și explicații. Ediția a II-a, Editura C.H.
Beck, 2010, p.200
82 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
BIBLIOGRAFIE:
1. M. Afrăsinie, (Comentariu la art.2268) în Noul Cod civil. Comentarii, doctrinǎ şi
jurisprudenţǎ. Vol. III. Art.1650-2664, Editura Hamangiu, 2012, p.663
2. I. Genoiu, Partajul succesoral în reglementarea Noului Cod civil, în Revista
română de drept privat nr.1/2012, p.130
3. Ghe. Gheorghiu, (Comentariu la art.2225 Cod civil), în Noul Cod civil.
Comentariu pe articole. Art.1-2664 F. Baias, E. Chelaru, R.
Constantinovici, I. Macovei (coord.), Editura C.H. Beck, p.2183
4. I. Leș, Tratat de drept procesual civil. Ediția 5 cu referiri la Proiectul Codului de
procedură civilă, Editura C.H. Beck, 2010, p.5
5. Ph. Malaurie, ş.a., Contractele speciale, coordonator al ediţiei în limba românǎ M.
Șcheaua, traducere de D. Dǎnişor, Editura Wolters Kluwer, 2007 p. 565
6.E. Mădulărescu, (Comentarii la art.2225 Cod civil), în Noul Cod civil. Comentarii,
doctrină și jurisprudență. Vol. III. Art.1650-2664, Editura Hamangiu, p.610
7. V. Nemeș, Dreptul asigurărilor. Ediția a 4-a. Conform noului Cod civil, Editura
Hamangiu, p.323
8. F. G. Pancescu, Legea medierii. Comentarii și explicații. Ediția a II-a, Editura
C.H. Beck, 2010, p.200
9. V. Stoica, Exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în “Dreptul” nr.5/2004,
p.35-36
10. Comentariu la sentinţa nr.2007/24 martie 2011 a Judecǎtoriei Satu-Mare, în
„Culegere de hotǎrâri judecǎtoreşti pronunţate în materia medierii”,
Editura Universitarǎ, 2011, p.360
11. Comentariu la sentinţa civilǎ nr.4332/3 iunie 2011 a Judecǎtoriei sectorului 6
Bucureşti, în „Culegere de hotǎrâri judecǎtoreşti pronunţate în materia
medierii. Note şi comentarii. Ediţia a 2-a”, Editura Universitarǎ, 2012,
p.162
12. Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
Decizia nr.132/28 februarie 2011, în Buletinul Curților de Apel, Supliment
nr.1/2012
13. Comentariu la sentinţa civilǎ nr.1565/22 martie 2011, în „Culegere de hotǎrâri
judecǎtoreşti pronunţate în materia medierii. Note şi comentarii. Ediţia a
2-a”, Editura Universitarǎ, 2012, p.360
14. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilǎ, decizia nr.754/15 octombrie 2004,
apud L.C. Stoica, „Ineficacitatea actului juridic civil. Practicǎ judiciarǎ. I
Nulitatea”, Editura Hamangiu, 2009, p.334
15. Sentinţa civilǎ nr.7749/3 iunie 2011 a Judecǎtoriei sectorului 2 Bucureşti, în
„Culegere de hotǎrâri judecǎtoreşti pronunţate în materia medierii. Note şi
comentarii. Ediţia a 2-a”, Editura Universitarǎ, 2012, p.405
16.Cas. I, dec. nr.648/4 martie 1938, în „Jurisprudenţǎ generalǎ”, anul XVI, nr.27/15
septembrie 1938, p.857
17. Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, publicată în
Monitorul Oficial nr.303 din 30 decembrie 1995
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 83
PROTOCOL ȘI NEGOCIERE COMERCIALĂ
ÎN UNELE ȚĂRI MONARHICE
Cristina Cătălina FOGOROŞ
Conf. univ. dr. Ioan Gh. STATE
Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov
Universitatea Creştinǎ “Dimitrie Cantemir”
Abstract: The present study approaches the protocol and negotiation issues
within the modern international monarchies. Just after a short history regarding the
emerge and development of concepts associated with protocol I shall bring forward
often encountered terms during the international commerce negotiation act.
Beginning with the historical and cultural features of the analyzed countries I shall
describe each nation’s distinctive behavior concerning affair conducting, attitudes
throughout the negotiations, traditions, but also, in brief, elements describing the
economic, social environment in a specific case. The study focused upon the world’s
monarchies: they hold a top position among the least corrupt nations worldwide.
The analysis pattern embeddes a quarter of the total number of countries whose
political systems is represented by the monarchy.
Key words: monarchy, protocol, concept, traditions, behavior
1 INTRODUCERE
Protocolul este o ştiinţă (diplomaţie, estetică, sociologie, istorie, heraldică)
şi o artă (stil, frumuseţe, culoare, armonie), reprezintă chintesenţa comportării
adecvate, pusă în serviciul idealului statului şi spiritului unui popor.
Felio A. Vilarrubias
Opt din primele 11 cele mai puțin corupte state ale lumii sunt monarhii.
Transparency International, Top corupție 2013
1.1 Originile şi evoluţia protocolului
Pe parcursul fiecărei epoci s-a remarcat o stilistică specifică în exprimarea
protocolului care se practica la acel moment, tocmai pentru a răspunde menirii
sociale a acestuia. Mai mult, fiecare cultură şi-a pus propria amprenta asupra acestor
reguli sau a dezvoltat propriile reguli.
84 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Protocolul a apărut odată cu societatea umană, fiind un mijloc de
evidenţiere a puterii atât politice cât şi a ierarhiei sociale, în interiorul unei societăţi,
în vederea dezvoltării relaţiilor armonioase între puteri.
Protocol este un cuvânt cu etimologie greacă, provenind din două cuvinte
din greaca veche “protos”, care înseamnă primul, şi “kolffio”, care înseamnă a lipi,
iniţial, se referea la prima foaie lipită pe un sul de papirus, pe care erau scrise datele
originii sale.
Conform istoricilor, cele mai vechi mărturii scrise, cuprinzând norme de
comportament în diferite împrejurări protocolare, aparţin egiptenilor şi se regăsesc
în cel mai lung text sapienţial care s-a păstrat din Imperiul Vechi şi care este
“Învăţătura lui Ptah-hotep”. Ptah-hotep, vizir al faraonului Isesi din a cincia
dinastie, care a domnit în jurul anului 2450 î.Hr. prezintă diferite situaţii din viaţă,
apoi pentru fiecare situaţie descrisă, comportamentul adecvat. Prezintă situaţii de
comportament faţă de superiori, apoi comportamentul la masă, atitudinea faţă de
femeie etc.
Protocolul antic devine structurat şi atinge apogeul în Egiptul faraonic,
imperiile Asirian, Babilonian, Persan - adevăruri confirmate de mărturiile lăsate de
aceste mari culturi ale antichităţii care, în expansiunea lor “au exportat, împreună cu
cultura şi organizarea lor politică şi socială, propriul protocol şi ceremonial în
ţările dominate de ele sau care au căzut sub influenţa lor”.
Din Evul Mediu şi până în perioada Renaşterii (secolele IV-XIV),
protocolul continuă să rămână notoriu în ţările Orientului, spre deosebire de Europa,
unde protocolul era simplu şi puţin structurat din pricina izolării statelor şi a
contactelor rare între ele.
Instituţionalizarea normelor de protocol din Europe Occidentală este făcută
începând cu secolul XXI, iar toate mărturiile existente din acea perioadă atestă faptul
că normele protocolare ale curţilor regale, dar şi princiare din Europa, acordau o
atenţie deosebită modului de organizare şi servire a meselor cât şi participarea la
vânători.
O altă ţară europeană care a acordat o atenţie deosebită normelor de
protocol şi ceremonial a fost Franţa. Aici, începuturile codificării acestor reguli au
fost făcute de regele Francisc I. Urmaşul său, Henric al II-lea (547-1559), printr-un
edict din aprilie 1557, stabileşte reguli precise de ceremonial, fiind considerat cel
mai vechi document în materie de pe continent, care s-a păstrat până în zilele
noastre.
Secolele XVII-XVIII sunt dominate de absolutismul monarhic, exemple
remarcabile fiind Franţa şi Spania; normele de protocol şi de ceremonial erau
centrate pe evidenţierea importanţei şi prestigiului monarhului, care negocia direct
prin intermediul reprezentanţilor săi. Prin urmare, perioada de maximă dezvoltare
pentru protocolul European l-a reprezentat perioada absolutismului monarhic, în
care normele de protocol aveau ca principal obiectiv evidenţierea puterii politice
absolute.
O resuscitare a atenţiei faţă de aceste activităţi are loc în timpul împăratului
Napoleon I (1808-1814) considerat cel mai mare legiuitor al Franţei şi în materie de
protocol. Regulile detaliate de protocol şi ceremonial civil şi militar, precum şi
ordinea de precădere, enunţate de Napoleon într-un decret emis la 13 iulie 1804, au
rămas în vigoare până în secolului XX.
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 85
În secolul XIX şi secolul XX se remarcă o apropiere considerabilă a
regulilor de protocol în toată Europa, lucru care determină tendinţa de a vorbi despre
un protocol european.
Tendinţele de unificare şi omologare crescândă a protocolului se manifestă
începând cu Secolul XX. Astfel, se poate spune că pe la mijlocul secolului trecut
avem un protocol european structurat, cu norme unanim acceptate, în baza căruia s-a
constituit protocolul internaţional ce are drept sursă de inspiraţie, în proporţie de
90%, protocolul european.
Protocolul ţărilor din America de Nord, America de Sud, Australia, precum
şi al ţărilor foste colonii din Africa a avut ca sursă de inspiraţie acelaşi protocol
European.
1.2 Concepte din sfera diplomaţiei internaţionale
Protocolul se referă la relaţiile dintre puteri suverane, având ca formă de
reprezentare statul, indiferent dacă această suveranitate este externă, internă, sau
limitată doar la o serie de obiective pe care statul respectiv le urmăreşte. Protocolul
poate constitui şi începutul unor afaceri de lungă durată între diversele organizaţii
economice.
Politeţea transcede domeniul relaţiilor şi activează inclusiv în afacerile
internaţionale, în pe tot cuprinsul actului de negociere.
Precizările de mai jos au o sferă largă şi pot dezvolta nuanţe şi armonice
diferite în diversele domenii ale activităţii economice-sociale.
Precăderea este prioritatea acordată unei persoane participante la o
activitate cu mai mulţi participanţi, faţă de un altul, ţinând seama de importanţa
fiecăruia în cadrul societăţii, respectiv de rangul în ierarhia de stat, de gradul şi
vechimea în funcţia pe care o îndeplineşte, de vârstă, etc.
Eticheta reuneşte regulile convenţionale de comportare politicoasă în viaţa
de zi cu zi în societate şi în contextul vieţii publice.
Ceremonialul este cel care indică succesiunea actelor unei solemnităţi
civile, militare sau religioase şi creează cadrul şi atmosfera care urmează.
Ceremonialul este definit ca un sistem de reguli şi proceduri pentru ceremonii sau
ocazii formale, un set de reguli formale şi ceremonii stipulate de lege, protocol sau
obicei pentru respectarea lor în alaiurile religioase, afacerile sociale sau ceremoniile
de la curte, o totalitate de reguli care guvernează ceremoniile solemne, militare şi
religioase, reguli de curtoazie care se folosesc în relaţiile dintre state (1, 3, 5), serie
de formalităţi prin care se realizează un act pub1ic.
Curtoazia se defineşte ca fiind totalitatea comportamentelor şi atitudinilor
care duc la o „atitudine de politeţe rafinată, amestecată cu eleganţă şi
generozitate”. Curtoazia internaţională presupune un ansamblu de reguli care, fără a
fi obligatorii din punct de vedere juridic, concură la menţinerea de bune relaţii între
state.
Politeţea se referă la ansamblul gesturilor, atenţiilor, atitudinilor care tind
să arate respectul faţă de celălalt, fiind în acelaşi timp şi mijloace care garantează o
luare de contact favorabilă.
Buna cuviinţă se exprimă conformitatea faţă de normele considerate a fi
corespunzătoare, bunele maniere fiind considerate numai cele corecte, adică
susceptibile să determine rezultatul aşteptat.
86 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
2 UZANŢE SPECIFICE ÎN UNELE ȚĂRI MONARHICE
Negociatorul internaţional are ca trăsătură specifică contactul cu alte culturi
în cadrul procesului de negociere. Pentru a fi eficient în negocierile internaţionale,
acesta trebuie să fie conştient, atât de înclinaţiile culturale proprii, cât şi de cele ale
partenerului. Conştientizarea diferenţelor culturale nu înseamnă neapărat că efectele
acestora pot fi învinse uşor, totuşi, cunoaşterea acestora oferă posibilitatea evitării
unor probleme rezultate din aceste diferenţe.
Negociatorul, intrat pe un teritoriu nerezident, va fi privit ca un străin şi
tratat ca atare. Învingerea acestei bariere se poate face printr-o cunoaştere a culturii
respective, mai ales în ceea ce priveşte obiceiurile şi limba. Dacă negociatorul nu
vorbeşte limba ţării gazdă, atunci cunoaşterea unor fraze simple întâlnite în vorbirea
curentă, poate acoperi într-o măsură acest handicap.
O negociere internaţională presupune nu numai discuţii oficiale, ci şi relaţii
personale prin care partenerii se cunosc mai bine. Acestea pot fi ocazii pentru a arăta
respectul negociatorului faţă de cultura ţării gazdă. Respectul poate fi materializat
prin informaţii simple, dar care au un impact puternic asupra partenerului precum:
denumirea corectă a ţării în care se află negociatorul, cine este în fruntea statului,
partidele politice, ce fel de cadou este potrivit şi când, nume de scriitori, artişti,
muzee, mari universităţi, sistemul unităţilor de măsură ş.a.m.d.
Respectul faţă de o altă cultură nu trebuie însă, tradus prin imitarea culturii
respective: acest lucru poate duce la confuzii şi neîncredere din partea partenerului.
Păstrarea unei atitudini în conformitate cu valorile proprii, oferă siguranţă şi o
probabilitate de reuşită mai mare decât dacă s-ar încerca adoptarea stilului şi
valorilor partenerului. Pe de altă parte, nu trebuie să se cadă în cealaltă extremă, şi
anume tendinţa de a considera comportamentul propriu ca fiind cel mai bun şi de a
aştepta ca şi ceilalţi să se comporte la fel. Această tendinţă este deseori încurajată de
stereotipurile unor culturi şi naţionalităţi. De exemplu, în interacţiunea dintre
germani şi americani, anumite stereotipuri revin într-o foarte mare măsură. Hofstede
(1991) nota: „Americanii îi privesc pe germani ca fiind nişte persoane logice,
complete, bine educate, dar, de asemenea, distante, reci şi capricioase, iar germanii
îi privesc pe americani, ca fiind prietenoşi, deschişi, flexibili, dar nesinceri şi
superficiali”.
A cunoaşte şi a respecta regulile specifice fiecărui stat denotă preocupare,
respect pentru obiceiurile fiecărui popor în parte şi, nu în ultimul rând, cultură.
Transparency International (13) a publicat topul 2013 al celor mai puțin
corupte țări din lume, clasament realizat în baza Indicelui de Percepție a Corupției
(IPC). România a căzut cinci poziții față de anul trecut, clasându-se pe locul 69
dintre cele 177 de state analizate. Aceasta, în timp ce opt din primele 11 cele mai
puțin corupte state ale lumii sunt monarhii. Cele opt sunt: Noua Zeelandă,
Danemarca, Suedia, Norvegia, Olanda, Australia, Canada, Luxemburg.
Poziţiile remarcabile ale ţărilor monarhice ne-au îndreptăţit să ne orientăm
în focalizarea analizei noastre către acestea. În fond, monarhia este un sistem politic
în care puterea este simbolizată de o singură persoană numită monarh. Ea a fost o
formă de guvernământ obișnuită în întreaga lume în perioadele antică și medievală.
Monarhia poate fi de mai multe tipuri: constituțională, absolută, electivă.
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 87
În zilele noastre, 44 de țări din întreaga lume au ca șef de stat un monarh iar
16 din Commonwealth o recunosc pe regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit drept
șef al statului lor.
În Europa mai supravieţuiesc, în acest moment, zece monarhii, în: Belgia,
Marea Britanie, Danemarca (Insulele Faroe), Olanda, Norvegia, Spania şi Suedia,
principatele Liechtenstein, Monaco, Andora precum și Marele Ducat al
Luxembourg-ului (tehnic vorbind, Vaticanul este monarhie).
Probabil, atracţia regalităţii nu se va stinge, nici nu va mai străluci vreodată
cu intensitatea din secolele trecute.
În cele ce urmează sunt prezentate particularităţile unor state monarhice
privind: limbajul corpului, moştenirea culturală, reguli specifice de etichetă la masă
şi la evenimentele sociale, ţinutele adoptate pentru diferite
ocazii şi nu numai.
2.1 Belgia – Regatul Belgiei Belgia este formată din două culturi distincte.
Olandezii, care vorbesc flamanda, locuiesc în Flandra şi
alcătuiesc 55% din populaţia Belgiei respectiv francezii
care vorbesc valona, locuiesc în Wallonia, sudul Belgiei şi constituie 33% din
populaţie. În Belgia romano-catolicii alcătuiesc 75% din populaţie. Munca şi
aprecierea pentru cultură sunt valorile cele mai apreciate de belgieni iar sistemul
puternic de familie este vital în societatea belgiană.
Întâlniri şi saluturi
Daţi mâna cu toate persoanele prezente, atât bărbaţi cât şi femei şi copii, la
venire şi plecare în cadrul întâlnirilor de business cât şi cele sociale. Repetaţi-vă
numele când sunteţi prezentat.
Limbă Olandeza, valona şi franceza sunt în aceeaşi măsură vorbite în Belgia.
Vorbiţi în engleză dacă aveţi dubii referitoare la limba preferată. În nici o altă ţară
din Europa nu aveţi probleme mai mari decât în Belgia în momentul în care nu
vorbiţi corect gramatical. Limba aleasă pentru negocieri în Bruxelles este engleza.
Populaţie: 11 099 554
Climat: temperat (maritim)
Suprafaţă: 30 528 km²
Capitala: Bruxelles
Alfabetizare: 99%
P.I.B: 421,7 miliarde $
Nivelul de trai: 37 800$/ cap
loc.
Rata şomajului: 8,8%
Rata inflaţiei: 1,3%
Moneda naţională: EURO
(EUR)
Prefix naţional: +32
Aeroporturi: 41
Autostrăzi: 154 012 km
Limbaj al corpului Este considerată o impoliteţe să pocniţi din degete.
De asemenea nu băgaţi mâinile în buzunar, nu
căscaţi, nu vă scărpinaţi şi nu folosiţi niciodată
scobitori în public.
A da un pas în spate este considerat un gest
ofensator.
Nume şi titluri
Titlurile profesionale nu sunt importante
pentru belgieni. Flamanzii au un mare apetit pentru
folosirea prenumelui decât valonii. Adresaţi-vă
corect atât valonilor cât şi flamanzilor, în limba
respectivă, sau folosiţi-vă de apelativele englezeşti
“Mr.”, “Ms.”, “Miss”.
88 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Particularităţi ale culturii corporatiste
Belgienii sunt foarte punctuali la întâlnirile de business. Prezentaţi-vă
cartea de vizită la începutul unei astfel de întâlniri. Belgienii obişnuiesc să
socializeze puţin înainte de a începe discuţiile de afaceri. La întâlniri, regula
generală este formalitatea. Belgienii au înţelegere pentru compromis, negociere şi
cedări mutuale. Ei apreciază lucrurile şi persoanele clare. Nu sunaţi niciodată un
belgian acasă, decât în cazul unei urgenţe.
Reguli de etichetă la masă şi evenimente sociale
În Belgia prânzurile de afaceri sunt frecvente iar micul dejun de business
este foarte rar. Pentru a chema chelnerul se ridică mână şi se stabileşte contactul
vizual. Mâinile vor fi ţinute în permanenţă pe masă, nu în poală. Un bărbat invitat de
onoare va sta în dreapta femeii gazdă şi viceversa. Soţii stau unul lângă celalalt
numai dacă sunt proaspăt căsătoriţi. Începeţi să beţi după ce gazda ţine toastul.
Belgienii sunt în general chivernisiţi şi nu apreciază risipa. Mâncaţi tot din farfurie.
Când terminaţi, puneţi cuţitul şi furculiţa paralele, pe farfurie, în poziţia 5:25. Nu fiţi
strident sau gălăgios în public şi nu vă etalaţi bogăţia. Belgienii apreciază modestia.
Cadouri
Nu se schimbă de obicei cadouri în relaţiile de business. Când sunteţi
invitat la cineva acasă dăruiţi mereu flori femeii gazdă (niciodată 13). Nu dăruiţi
niciodată crizanteme care simbolizează moartea şi nici cadouri extravagante sau
scumpe. Cărţi, discuri de muzică, ciocolată sau lichiorul sunt cadouri apreciate. În
general belgienii deschid cadourile atunci când le primesc.
Îmbrăcăminte
Belgienii se îmbracă conservator. Pentru întâlnirile de business trebuie să se
îmbrace în costume închise şi cravată. Femeile pot îmbrăca costume, rochii sau fusta
cu bluză.
Sfaturi utile
Nu ignoraţi tensiunile locale. Valonii şi flamanzii coexistă, dar rivalităţile
lor domină politica belgiană. În Belgia se aşteaptă ca un bărbat să se ridice în
picioare atunci când o femeie intră în încăpere. De asemenea, în mijloacele de
transport în comun bărbaţii stau în picioare iar femeile jos. Încercaţi să strănutaţi sau
să va suflaţi nasul în mediu intim, nu în public.
Sfaturi pentru femei
Femeile străine pot avea dificultăţi dacă vor să dezvolte o afacere în Belgia
din pricina conservatorismului. O femeie străină poate invita fără probleme un
belgian la cină şi să achite integral nota de plată.
2.2 Regatul Unit
Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de
Nord este format din patru ţări şi anume Anglia, Scoţia,
Ţara Galilor şi Irlanda de Nord. Rezidenţii oricăreia dintre
aceste ţări numesc britanici. în Anglia, politeţea, rezervarea
şi reţinerea sunt admirate. Englezii sunt curtenitori, modeşti
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 89
şi sunt foarte mândri de istoria lor lungă, bogată. Scoţienii sunt pasionali faţă de ţara
lor, apărându-şi unicitatea şi refuzând punctele de vedere ale englezilor. În timp ce
sunt reci şi distanţi cu străinii, ei sunt foarte sentimentali cu familia şi ţara lor. Cei
din Ţara Galilor fac parte din Regatul Unit de 400 de ani, dar şi-au păstrat propria
limbă, literatură şi tradiţie. Lor le place să cânte, să vorbească şi să petreacă foarte
mult din timpul liber cu familiile lor. Irlandezii aprecierea prietenia, sinceritatea şi
natura. Le displac obiceiurile pretenţioase; au o etică puternică. Familiile sunt foarte
importante în Irlanda de Nord.
Întâlniri şi saluturi
Britanicii sunt rezervaţi, ceea ce îi face să pară reci, indiferenţi sau foarte
formali. De fapt, ei sunt foarte prietenoşi şi deschişi cu străinii. Strângerea de mână
este delicată, nu fermă. Femeile trebuie să întindă mâna primele. Numele de familie
şi cel mai important titlu trebuie folosit cu gazda britanică, până când sunteţi invitat
să folosiţi prenumele. Se va da mâna cu toţi cei prezenţi la întâlnire, atât la venire cât
şi la plecare.
Limbaj al corpului
Britanicii nu agreează să fie atinşi pe spate şi, în general, nu îşi arată
afecţiunea în public. Îmbrăţişările, săruturile şi atingerile sunt rezervate pentru
membrii familiei şi prietenii foarte apropiaţi. Britanicii vor să aibă propriul spaţiu.
Nu staţi prea aproape şi nu le puneţi mâna după umeri. A privi fix un englez este
considerată o grosolănie.
Reguli de etichetă la masă şi evenimente sociale
Chemaţi chelnerul ridicând o mână. Nu daţi din mână şi nu strigaţi.
Majoritatea evenimentelor de business au loc în restaurante sau puburi în timpul
prânzului. Gazda, cel care adresează invitaţia, va plăti. Partenerul britanic de
business vă poate invita la un meci de cricket sau la o regată. Amândouă sunt
evenimente prestigioase. Îmbrăcaţi-vă cu haină sport din tweed sau cu un blaizer
albastru. Invitaţia acasă este mult mai comună în Anglia decât în restul Europei. În
Anglia, când sunteţi invitat la cineva acasă trebuie să ajungeţi cu 10-20 minute mai
Populaţie: 63742 977
Climat: temperat şi oceanic
Suprafaţă: 243 610 km²
Capitala: Londra
Alfabetizare: 99%
P.I.B: 2,378 trilioane $
Nivelul de trai: 37 300 $/cap loc.
Rata şomajului: 7,7%
Rata inflaţiei: 2,7%
Moneda naţională: LIRA
STERLINĂ (GBP)
Prefix naţional: + 44
Aeroporturi: 460
Autostrăzi: 394 428 km
Particularităţi ale culturii corporatiste
În Marea Britanie, punctualitatea este
foarte importantă în business. Britanicii
preferă o relaţie de business simpatică dar
trec direct la afaceri după câteva momente
de conversaţie. Aşteptaţi-vă ca formalităţile
şi protocolul să fie respectate, mai ales în
Londra. Întâlnirile trebuie bine planificate
dinainte. Prezentările trebuie să fie
detaliate şi discrete. Scoţienii sunt
recunoscuţi ca fiind foarte calificaţi „în
business”, pretinzând despre ei înşişi că
sunt internaţionalişti (nu au exclusivismul
englezesc). Sunt suspicioşi faţă de noii
intraţi şi respectă doar succesul obţinut şi
probat în timp
90 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
târziu decât ora anunţată. Nu ajungeţi niciodată mai devreme. În Scoţia şi Wales,
ajungeţi la timp. Invitatul de onoare bărbat este aşezat în capul mesei sau în dreapta
gazdei femeie. O femeie invitat de onoare este aşezată în dreapta bărbatului gazdă.
Gazda este singura care are primul toast, gest obişnuit doar la dineurile formale. La
un dineu formal nu începeţi să fumaţi înainte de toastul dedicat Reginei, dacă gazda
nu vă invită explicit. Coatele nu vor fi ţinute niciodată pe masă şi nici mâinile în
poală. Puteţi lăsa puţină mâncare în farfurie când terminaţi masa. Atunci când gazda
îşi pliază şerveţelul este semn că masa s-a terminat. Scrieţi o scrisoare de mulţumire
gazdei femei. Nu organizaţi petreceri extravagante pentru a-i impresiona pe
britanici: ei preferă lucrurile decente şi simple.
Cadouri
De obicei nu se schimbă cadouri la întâlnirile de business. Cadourile
profesionale constau în cravate, stilouri, cărţi sau agende. Atunci când sunteţi invitat
la cineva acasă aduceţi întotdeauna un cadou pentru gazda femeie cum ar fi flori,
ciocolată, vin, şampanie sau cărţi. Nu oferiţi crini albi, care sunt pentru
înmormântări. Britanicii deschid cadourile atunci când le primesc.
Îmbrăcăminte
Persoanele din oraşele mari se îmbracă formal, mai ales în Londra. Bărbaţii
şi femeile se îmbracă în lână şi tweed în ocaziile casual. Pantalonii, puloverele şi
jachetele sunt potrivite pentru ambele sexe. Evitaţi cravatele în dungi care seamănă
cu cele ale regimentelor britanice. La întâlnirile de business se vor adopta ţinute
formale constând în costume închise. Nu îmbrăcaţi blaizere la birou, acestea fiind
pentru la ţară şi weekenduri. Pentru evenimente formale bărbaţii se îmbracă de
obicei în ţinute Black Tie, White Tie sau costum business iar femeile în costume sau
rochii de cocktail.
Sfaturi utile
Bărbaţii trebuie să deschidă uşa femeilor şi să se ridice în picioare când
aceasta intră în încăpere. Cel mai înalt rang va intra întotdeauna primul într-o
încăpere. Nu insultaţi familia regală şi nu vorbiţi despre viaţa lor privată. Nu vorbiţi
despre bani. Nu faceţi gălăgie şi nu gesticulaţi ostentativ când vorbiţi. Nu fiţi prea
casual, în special în folosirea limbii engleze. Nu încercaţi niciodată să le imitaţi
accentul. Nu vă împingeţi la coadă, britanicii detestă acest gest grosolan. Umorul
englezesc este deseori autoironic, sarcastic, sexist sau rasist. Încercaţi să nu va
simţiţi ofensat. Nu faceţi glume referitoare la ce se poartă pe sub kilt în Scoţia.
Sfaturi pentru femei
Femeile străine vor avea oarecare dificultăţi în a derula afaceri în Regatul
Unit. Nu vă simţiţi insultată dacă cineva vi se adresează cu love, dearie sau darling.
Acestea sunt des utilizate şi nu sunt considerate grosolănii. Este acceptabil, dar ar fi
bine să fie evitat ca o femeie străină să invite un englez la cină preferabil la prânz.
Dacă o femeie doreşte să achite nota ar trebui să anunţe de la început. Încrucişaţi-vă
picioarele de la glezne, nu de la genunchi.
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 91
2.3 Spania
Spaniolii valorizează mândria personală şi
individualismul foarte mult, fiind o chestiune de caracter şi
de potenţial. Modestia este apreciată după ce ajungi să te
afirmi. Afişarea superiorităţii, a inteligenţei sau a abilităţilor nu sunt apreciate.
Spaniolii se străduiesc să îşi afişeze bunăstarea poziţia socială. Aparenţele, imaginea
şi relaţiile interumane sunt foarte importante.
Limbaj al corpului
De obicei, spaniolii stau foarte aproape când vorbesc. Spaniolii gesticulează
mult când vorbesc. Nu îi imitaţi niciodată. Ei îşi afişează afecţiunea în public.
Spaniolii interpretează privirea unui bărbat aţintită asupra unei femei ca o expresie a
interesului, dar, pe de altă parte se holbează la străini aparent fără motiv. Nu deveniţi
iritat.
Particularităţi ale culturii corporatiste
Spaniolii nu ajung la timp la întâlnirile de business dar se aşteaptă ca
dumneavoastră să o faceţi. Spaniolii se aşteaptă să dedicaţi timp pentru a vă
cunoaşte şi a ajunge să aveţi o bună chimie înainte de a trece la afaceri. Calităţile
personale sunt mai apreciate decât abilităţile tehnice, profesionalismul sau
competenţa. Nu vă aşteptaţi ca la o întâlnire de afaceri să se vorbească engleza.
Luaţi-vă un interpret. Lipsa de încredere a spaniolilor în instituţii creează o
atmosferă constantă de criză şi urgenţă.
Reguli de etichetă la masă şi evenimente sociale
Este acceptabil să ajungeţi cu 30 minute mai târziu în sudul Spaniei şi cu 15
minute mai târziu în nordul Spaniei la întâlnirile sociale. Nu întârziaţi niciodată la
coridă. Se aşteaptă de la dumneavoastră să spuneţi un toast în spaniolă. Fiţi scurt
când toastaţi. Este acceptabil şi pentru o femeie să toasteze. Trebuie să daţi tipsuri
oricui pentru orice. Nu folosiţi farfuria pentru pâine şi unt. Pâinea se pune pe masă.
Spaniolii nu aruncă mâncare. Este preferabil să refuzaţi o mâncare decât să o lăsaţi
în farfurie.
Populaţie: 47 737 941
Climat: oceanic, temperat şi
mediteranean
Suprafaţă: 505 370 km²
Capitala: Madrid
Alfabetizare: 97,7%
P.I.B: 1,389 trilioane $
Nivelul de trai: 30 100 $/ cap loc.
Rata şomajului: 26,3%
Rata inflaţiei: 1,8%
Moneda naţională: EURO (EUR)
Prefix naţional: + 34
Aeroporturi: 150
Autostrăzi: 683 175 km
Întâlniri şi saluturi
Daţi mâna cu toată lumea prezentă
bărbaţi, femei, copii la evenimentele de
business sau sociale, atât când sosiţi, cât
şi când plecaţi.
Bărbaţii se pot îmbrăţişa de fiecare dată
când se întâlnesc (prietenii şi familiile
doar). Femeile se pot îmbrăţişa şi săruta
pe obraji. Nu iniţiaţi niciodată
dumneavoastră o sărutare, îmbrăţişare
sau palmă prietenească pe spate.
92 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Cadouri
Când sunteţi invitat la cineva acasă, totdeauna duceţi un mic cadou, frumos
ambalat, pentru femeia gazdă. Se pot dărui produse de patiserie, ciocolată, flori
(trandafirii roşii semnifică iubire, cei galbeni gelozie). Nu se vor dărui crizanteme
sau 13 flori (ghinion). De obicei la întâlnirile de afaceri nu se oferă cadouri, mai ales
la prima întâlnire. Dăruiţi cărţi, obiecte de artă, de birou, muzică numai atunci când
întrevederea de afaceri s-a încheiat.
Îmbrăcăminte
Aparenţele sunt foarte importante pentru spanioli. Se îmbracă elegant, chiar
şi în ocaziile casual. Îmbrăcaţi-vă conservator, evitând culorile ţipătoare. În afaceri
bărbaţii poarte sacou şi cravată chiar dacă este foarte cald. Femeile poartă rochii sau
fuste cu bluze.
Sfaturi utile
Aşteptaţi-vă să fiţi întrerupt când vorbiţi. Aveţi răbdare. Nimic nu se face în
grabă. Comercianţii spanioli amână şi au întârzieri.
Sfaturi pentru femei
Femeile străine sunt acceptate în comunitatea de business. Construiţi-vă
încrederea şi arătaţi-vă abilităţile de la început. Tradiţional, obiceiurile macho şi cele
şovine faţă de femei persistă, dar s-au produs modificări semnificative în ultimii ani.
Fiţi atentă cu contactul vizual. Privirea în ochi a unui bărbat semnifică flirt sau
interesul faţă de el. Nu luaţi singură cina într-un restaurant. Pe de altă parte, la prânz
este perfect acceptabil. Este acceptabil ca o femeie de afaceri străină să invite un
spaniol la cină. Pe de altă parte, va fi foarte dificil să plătească masa. Bărbaţii
spanioli plătesc. Dacă vreţi să plătiţi, vorbiţi înainte cu şeful de sală.
2.4 Norvegia
Norvegienii pun cel mai mare preţ pe simplitatea
şi natură, fiind cele mai importante aspecte ale stilului de
viaţă norvegian. Toleranţa, bunătatea faţă de ceilalţi şi
independenţa sunt cele mai importante valori. Criticile faţă
de celelalte sisteme sau persoane nu sunt acceptate. “Peace
and Progress” este motto-ul ţării care sponsorizează Premiul Nobel. Norvegienii
apreciază peisajele lor, activităţile în aer liber, navigatul, skiul.
Populaţie: 5 147 792
Climat: oceanic
Suprafaţă: 323 802 km²
Capitala: Oslo
Alfabetizare: 100 %
P.I.B: 282,2 miliarde $
Nivelul de trai: 55 400/cap loc.
Rata şomajului: 3,6%
Rata inflaţiei: 1,9%
Moneda naţională: COROANĂ
Întâlniri şi saluturi
Atât la venire cât şi la plecare se va
da mâna cu toţi cei prezenţi, femei,
bărbaţi, copii. Norvegienii nu
folosesc formulele “pleased to meet
you” întrucât le consideră formalităţi
fără nici un sens.
Limbaj al corpului
Atingerea între persoane este
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 93
NORVEGIANĂ (NOK)
Prefix naţional: + 47
Aeroporturi: 95
Autostrăzi: 93 870 km
considerat un gest personal, doar
pentru prietenii apropiaţi. Nu staţi
aproape de un norvegian şi nu vă
puneţi braţul în jurul lui.
Particularităţi ale culturii corporatiste
Norvegienii sunt foarte punctuali la întâlnirile de business şi se aşteaptă să
procedaţi similar. Sunaţi pentru a vă scuza în cazul in care întârziaţi. Stilul de
management este asemănător cu cel american, adică participativ sunt cerute opiniile
angajaţilor. Consensul este foarte important, dar şeful ia decizia finală.
Reguli de etichetă la masă şi evenimente sociale
Norvegienii insistă pe punctualitate la evenimentele sociale; 19:00
înseamnă 19:00. Prânzurile de business sunt pentru a discuta business, cinele sunt
mai degrabă pentru socializare. Se poate discuta business la cină, dar numai dacă
gazda deschide o asemenea discuţie. La toastul formal priviţi în ochi persoana căreia
îi este adresat şi înclinaţi capul. După ce puneţi paharul jos priviţi şi alte persoane şi
înclinaţi din cap. O mică povestire sau glumă însoţesc aceste toasturi. Trebuie să
terminaţi toată mâncarea din farfurie. Norvegienilor nu le place să arunce mâncarea
dar nici nu se aşteaptă să mai cereţi.
Cadouri
Când sunteţi invitat la cineva acasă totdeauna duceţi un mic cadou gazdei
femeie. Dăruiţi flori, ciocolată, vin, patiserie, liquor (este foarte scump în Norvegia).
Nu dăruiţi garoafe, buchete cu toate florile albe, cum ar fi crinii, sau coroniţe.
Cadourile nu sunt schimbate la întâlnirile de business, dar mici cadouri pot fi
schimbate la sfârşitul negocierilor. Un cadou scump poate fi perceput ca mită.
Dăruiţi brandy sau whiskey de bună calitate, dar nu foarte scumpe.
Îmbrăcăminte
Hainele sunt conservatoare. Pentru business bărbaţii îmbracă jachete sport,
cravată sau costum. Femeile îmbracă costume, rochii sau pantaloni.
Sfaturi utile
Nu beţi când conduceţi. Legislaţia norvegiană este foarte strictă în privinţa
consumului de alcool. Limita de alcool acceptată este 0,05. O bere duce la depăşirea
acestei limite. Norvegienii sunt foarte mândri de peisajele lor. Faceţi-vă timp pentru
a le remarca, a le lăuda şi a le comenta. Niciodată nu confundaţi norvegienii cu
suedezii sau danezii.
Sfaturi pentru femei
În ceea ce priveşte egalitatea pentru femei, Norvegia este o ţară foarte
avansată. Femeile norvegiene deţin poziţii la toate nivelurile publice şi private.
Femeile străine nu au nici o problemă în a face business în Norvegia. Este acceptabil
pentru o femeie străină să-l invite un norvegian la cină. Nu va avea nici o problemă
să plătească nota.
94 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
2.5 Japonia
Japonia este o societate bine structurată şi
tradiţională. Mare importanţă este acordată loialităţii,
politeţii, responsabilităţii personale şi muncii fiecăruia
pentru binele unui grup mai mare. Educaţia, ambiţia,
munca susţinută, răbdarea şi determinarea sunt cele mai
importante. Rata criminalităţii este una dintre cele mai
scăzute din lume.
Populaţie: 127 103 388
Climat: tropical şi temperat
Suprafaţă: 377 915 km²
Capitala: Tokio
Alfabetizare: 100 %
P.I.B: 4,729 trilioane $
Nivelul de trai: 37100$/cap
loc.
Rata şomajului: 4,1%
Rata inflaţiei: 0,2%
Moneda naţională: YENUL
JAPONEZ (JPY)
Prefix naţional: + 81
Aeroporturi: 175
Autostrăzi: 1 210 251 km
Întâlniri şi saluturi
Strângerea de mână are loc înaintea întâlnirii.
Strângerea de mână japoneză este moale şi cu
un uşor sau fără contact vizual. Unii japonezi
se apleacă şi strâng mâna. Aplecarea este
exprimarea cea mai înaltă a respectului şi este
apreciată de japonezi. O uşoară aplecare
pentru a arăta curtoazia este acceptată.
Limbaj al corpului
A da din cap este foarte important. Când
ascultaţi un japonez vorbind, în special în
engleză, trebuie să daţi din cap, ceea ce
înseamnă că îl ascultaţi şi înţelegeţi ce spune.
Nu staţi aproape de un japonez. Evitaţi să îl
atingeţi. Contactul vizual prelungit este
grosolan. Nu vă arătaţi afecţiunea prin
îmbrăţişări sau apucându-i de umeri în public. Nu chemaţi niciodată pe cineva cu
degetul arătător. Japonezii îşi întind mâna dreaptă în faţă, cu palma în jos, mişcând
din degete. Nu chemaţi niciodată o persoană mai în vârstă. Staţi cu picioarele mereu
pe podea şi niciodată cu glezna pe genunchi. Niciodată nu arătaţi către cineva cu
degetul întins şi cu degetul mare în palmă.
Particularităţi ale culturii corporatiste
Punctualitatea este importantă la toate întâlnirile de business dar şi sociale.
Orice cunoştinţe despre cultura japoneză sunt foarte apreciată. Japonezii schimbă
cărţi de vizită după ce strâng mâna sau se apleacă. Fiţi sigur că aveţi scris corect
rangul pe propriile cărţi de vizită. Acesta determină cu ce persoană veţi purta
negocierile. Relaţiile de business şi cele personale sunt strict ierarhizate. Persoanele
în vârstă au un statut superior celor tineri. Lucraţi tot timpul în echipă. Grupurile
sunt foarte unite, fără competiţie. Toţi reuşesc sau toţi eşuează. Deciziile sunt luate
prin consens. Întâlnirile de business sunt conduse formal, fără a face glume.
Totdeauna dedicaţi minute pentru a face conversaţie înainte de a începe întâlnirea de
business. Eticheta şi armonia sunt foarte importante. Japonezii nu îşi exprimă
sentimentele şi evită să îşi exteriorizeze neplăcerea sau confruntarea. Evitaţi să
spuneţi “nu”. Nu angajaţi un avocat. Este important să construiţi relaţia de afaceri
bazată pe încredere. Japonezilor nu la plac documentele complicate. Contractele
scrise acoperă doar punctele esenţiale.
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 95
Reguli de etichetă la masă şi evenimente sociale
A bea este o activitate de grup. Nu spuneţi nu când vi se oferă băutură. Un
pahar lăsat gol înseamnă că vreţi să fie reumplut. Ţineţi paharul plin pe jumătate
dacă nu mai vreţi băutură. O farfurie rămasă goală înseamnă că mai vreţi mâncare.
Lăsaţi puţină mâncare în farfurie dacă aţi terminat de mâncat. Când beţi cu un
japonez, umpleţi-i paharul după ce el vi l-a umplut dumneavoastră. Dacă are paharul
plin, aşteptaţi să îl golească. Nu vă turnaţi niciodată singur şi turnaţi totdeauna
celorlalţi. Aşteptaţi toasturile înainte de a începe să beţi. Răspundeţi cu acelaşi toast
la un toast. Aşteptaţi ca cea mai importantă persoană de la masă să înceapă să
mănânce înainte să începeţi şi dumneavoastră. Când vi se oferă este politicos să
ezitaţi la început. Nu trebuie să mâncaţi mult, dar este grosolan să nu gustaţi din
toate felurile de mâncare. Este acceptabil să amestecaţi tăiţeii. Nu este nepoliticos
când, în special, bărbaţii sorb zgomotos la servitul mâncărurilor sau băuturilor
fierbinţi. Nu vă terminaţi supa înainte de a mânca alte feluri. Trebuie să completeze
fiecare fel de mâncare. Puneţi capacul pe vasul de supă când aţi terminat.
Cadouri
Ritualul prin care este oferit un cadou este mai important decât cadoul în
sine. Prezentaţi cadoul ambalat modest. Dăruiţi cadourile şi primiţi-le cu ambele
mâini şi cu o uşoară înclinare. Japonezii pot refuza un cadou o dată sau de două ori
înainte de a-l accepta. Nu dăruiţi cadouri dacă nu aveţi câte unul pentru fiecare
membru prezent la întâlnire. Fiţi pregătiţi să daţi şi să primiţi cadouri chiar de la
prima întrevedere, la sfârşitul acesteia. A nu dărui cadoul corespunzător poate duce
la ruinarea relaţiei de business. În general japonezii nu deschid cadourile în prezenţa
celui care le-au făcut. Nepotrivite sunt: patru obiecte (cifra „patru“ este omofonă cu
cuvântul „moarte“), batiste albe (care amintesc doliu, flori albe se dau numai la
înmormântare), cuţite sau foarfeci (amintesc de tăiatul legăturilor între oameni),
obiecte care conţin stema imperială, ilustraţii cu vulpi (care implică şiretenia),
batiste galbene (care amintesc de trădare).
Îmbrăcăminte
Îmbrăcămintea este modernă şi conservatoare. Japonezii se îmbracă bine tot
timpul. Pentru business bărbaţii se îmbracă cu costume închise la culoare şi cravate
în culori subtile. Femeile se îmbracă în rochii, costume şi pantof cu toc. Culorile
subtile şi stilul conservator este recomandabil şi pentru ele. Evitaţi culoarea albă care
sugerează doliu.
Sfaturi utile
Japonezii vă pot întreba chestiuni personale. Nu intenţionează să fie
grosolani, ci doar să arate interes. Puteţi da răspunsuri vagi sau generale dacă
întrebarea vi se pare prea personală. Japonezii nu îşi exprimă opiniile şi dorinţele
deschis. Există diferenţe mari între ceea ce spun şi ceea ce gândesc. Nu vă aşteptaţi
ca un japonez să spună nu. "Maybe" în generai înseamnă nu.
Sfaturi pentru femei
Femeile ne-japoneze sunt tratate foarte politicos în business şi ei înţeleg că
femeile occidentale ocupă poziţii importante în business. Ele trebuie să stabilească
credibilitatea şi o poziţie de autoritate de la început. O femeie ne-japoneză nu este
privită ca o femeie ci ca un străin şi va fi tratată ca atare. O femeie de afaceri străină
96 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
poate invita un om de afaceri japonez la cină. Lăsaţi colegul japonez să aleagă
restaurantul.
2.6 Thailanda
Thailandezii sunt toleranţi faţă de individualism dar se
simt mai bine atunci când fac parte dintr-un grup. Expresia „Mai
Pen Rai” caracterizează cel mai bine principalul obiectiv în viaţă:
„it is to enjoy”. Thailandezii sunt productivi şi muncesc susţinut,
sunt zâmbitori, plăcuţi, umili şi răbdători, râd uşor, vorbesc încet,
se enervează greu şi niciodată nu încearcă să dezonoreze pe
cineva. Thailandezii sunt foarte mândri de moştenirea lor culturală
şi de faptul că ţara lor nu a fost niciodată sub stăpânire
occidentală.
Populaţie: 67 741 401
Climat: tropical
Suprafaţă: 513 120 km²
Capitala: Bangkok
Alfabetizare: 93,5%
P.I.B: 674,3 miliarde $
Nivelul de trai: 9 900$/cap
loc.
Rata şomajului: 0,8%
Rata inflaţiei: 2,2%
Moneda naţională: BAHT
(THB)
Prefix naţional: + 66
Aeroporturi: 101
Autostrăzi: 180 053 km
Întâlniri şi saluturi
Thailandezii salută pe oricine cu “wai”. Străinii
nu sunt aşteptaţi să iniţieze gesturile salutului
wai, dar este o insultă să nu le răspunzi. Dacă nu
vi se adresează salutul wai daţi mâna cu bărbaţii
şi zâmbiţi şi aplecaţi-vă faţă de femei. Spuneţi
wai numai persoanelor egale sau superioare
dumneavoastră.
WAI- se ţin palmele lipite şi se face o aplecare
uşoară. Cu cât mâinile sunt plasate mai sus cu
atât se arată mai mult respect. Subordonaţii
trebuie să ţină mâinile la nivelul nasului, oricum
nu mai sus de nivelul ochilor. Acest salut nu
este folosit pentru a saluta copiii, servitorii,
vânzătorii de stradă sau muncitorii. Niciodată nu
întoarceţi un wai unui copil, chelner sau funcţionar. Răspunsul este un zâmbet şi o
uşoară aplecare. Călugării nu răspund cu wai. Prezentările sunt obişnuite doar în
situaţiile formale. Prezentaţi-vă singur cu prenumele. Simţiţi-vă liber să îi întrebaţi şi
pe alţii cum se numesc. Persoana cu statut mai jos este prezentată întotdeauna prima.
Prin urmare, un copil va fi prezentat înaintea părinţilor săi iar o secretară înaintea
şefului.
Thailandezii se adresează cu prenumele şi titlul, păstrând numele de familie
pentru ocazii foarte formale şi în comunicările scrise. Numele de familie este folosit
în Thailanda doar pentru persoanele peste 50 de ani. Străinii nu trebuie să fie
deranjaţi dacă vor fi apelaţi după prenume, spre exemplu Mr. Joe. Titlurile şi
rangurile sunt foarte importante. Prezentările se fac folosind prenumele şi titlul.
Poreclele sunt comune în Thailanda.
Limbaj al corpului
Atingerile dintre persoane de sex diferit sunt mult mai comune decât în
orice altă ţară asiatică. Oricum, atingerea unei persoane de sex opus este tabu. Nu vă
arătaţi afecţiunea în public. Niciodată nu atingeţi sau nu treceţi un obiect deasupra
capului cuiva. Capul este considerat sacru în Thailanda şi trebuie respectat. Nu
mângâiaţi copii pe cap. Nu arătaţi niciodată cu piciorul către cineva sau nu folosiţi
piciorul pentru a muta ceva sau a atinge pe cineva. Piciorul este privit ca fiind
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 97
murdar şi cea mai neînsemnată parte din corp. Nu ţineţi mâinile în buzunar când
vorbiţi cu cineva. Nu puneţi niciodată mâna pe spatele scaunului unde de stă cineva.
Zâmbetul este folosit pentru a exprima mai multe atitudini. Nu daţi din mâini când
vorbiţi cu un thailandez, daţi impresia că sunteţi nervos. Nu daţi niciodată cuiva un
obiect cu mâna stângă. Nu arătaţi către cineva cu mâna şi mai ales cu degetul
arătător. Pentru a chema pe cineva întindeţi mâna cu palma în jos şi daţi din degete
în sus şi în jos.
Particularităţi ale culturii corporatiste
Thailanda are o atitudine pro-business. Deciziile de afaceri sunt lente.
Planificarea este pe termen scurt. Top managementul este format de cele mai multe
ori din membrii aceleiaşi familii. Primele întâlniri în general produc umor, multe
zâmbete, conversaţii politicoase şi foarte puţine rezultate. A doua întâlnire poate
include şi o invitaţie la masă. Thailandezii obişnuiesc să îşi noteze diplomele
universitare pe cărţile de vizită pentru a le ridica statutul. Thailandezii preferă să
lucreze seara până târziu decât dimineaţa devreme. Afacerile sunt ţinute separat de
muncă. Familia are prioritate în faţa afacerilor. Exprimarea directă nu este apreciată.
Fiţi subtil când daţi răspunsuri negative.
Reguli de etichetă la masă şi evenimente sociale
Pentru a chema un chelner, daţi din palmă în jos şi spuneţi Nong (frate sau
soră). Nu pocniţi din degete şi nici nu ridicaţi vocea. Mâncarea thailandeză este
mâncată cu o furculiţă şi o lingură, mai degrabă decât cu beţişoare. Lingura se ţine în
dreapta, iar cu furculiţa se împinge mâncarea în lingură. Niciodată nu beţi apă de la
robinet, decât dacă este fiartă în prealabil. Totdeauna decojiţi fructele înainte de a le
mânca. Mâncarea poate fi dulce, acră, iute, sărată sau aromată. Fiecare regiune are
propriile specialităţi. Mâncarea poate fi pusă în bolul de orez şi amestecată cu acesta.
Orezul este mâncat cu orice mâncare. Lăsaţi mâncare în farfurie când terminaţi de
mâncat pentru a arăta că v-aţi săturat. Puneţi lingura şi furculiţa paralele în poziţia
5:25. Cine face invitaţia plăteşte. Nu vă oferiţi să achitaţi consumaţia.
Cadouri
Reguli referitoare la a dărui cadouri în Thailanda este un obicei occidental
cu un ritual mult mai redus decât în celelalte ţări asiatice. Dăruiţi un mic cadou
fiecăruia cu care lucraţi în mod curent. Sunt potrivite cărţile, mâncărurile, stilourile.
Înmânaţi cadoul cu mâna dreaptă şi primiţi-l pe al dumneavoastră tot cu mâna
dreaptă. Puteţi face şi un wai. Nu deschideţi cadoul când îl primiţi decât dacă sunteţi
invitat să o faceţi. Thailandezii, în general, nu deschid cadourile când le primesc.
Pentru femeia gazdă dăruiţi fructe, flori, prăjituri, brandy/liqour, bomboane. În
business, dăruiţi brandy, liqour, cărţi, accesorii de birou.
Îmbrăcăminte
Societatea thailandeză este împărţită în clasele de jos şi cele de sus. La
ocazii formale hainele trebuie să reflecte statutul social. Aparenţele sunt foarte
importante. Înălţimea este foarte apreciată. Hainele occidentale sunt foarte comune.
Hainele modeste sunt recomandate. Hainele trebuie să fie la modă. Pentru oameni de
afaceri: pantaloni şi cămaşă (albă sau colorată) cu sau fără cravată. Un costum
deschis la culoare sau o haină ajută statusul. Seara, costume business închise la
98 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
culoare sau cămăşi formale tradiţionale thailandeze. Pentru femeile de afaceri: rochii
clasice sau fuste şi bluze (cu mâneci).
Sfaturi utile
Arătaţi un respect deosebit familiei regale. Este extrem de respectată de cei
mai mulţi dintre thailandezi. Arătaţi respect când se cântă imnul naţional thailandez.
Călcaţi peste prag, nu pe el, când intraţi pe o uşă. Thailandezii cred că în prag sunt
spirite. Descălţaţi-vă când intraţi într-o casă în care vedeţi statuia lui Budha. Daţi,
luaţi obiecte, atingeţi pe cineva numai cu mâna dreaptă. Niciodată nu atingeţi capul
unui thailandez. Nu vorbiţi tare, nu vă arătaţi nervozitatea. Nu criticaţi pe nimeni în
public.
Sfaturi pentru femei
Bărbaţii conduc cele mai multe dintre businessuri. Oricum, multe dintre
barierele sexiste au dispărut. Tot mai multe femei ajung în poziţii executive. Femeile
nu pot intra în altar, zona restricţionată din templu. Nu atingeţi nici-odată un călugăr,
nu îi puteţi în mâna ceva, nu puteţi sta alături sau mai sus decât el. Când vizitaţi o
moschee, acoperiţi-vă. Îmbrăcaţi pantaloni lungi sau fuste lungi, bluze cu mâneci
lungi şi închise la gât şi o eşarfă pe cap. Thailandezii cred tradiţional că o femeie îşi
pierde faţa dacă un bărbat o atinge în public.
2.7 AUSTRALIA
Australia are o diversitate culturală foarte bogată
fiind populată de aproximativ 5 milioane de imigranţi din
aproximativ 160 de ţări. Australienii sunt în general
prietenoşi şi relaxaţi. Sunt apreciate modestia şi tratamentul
egal.
Populaţie: 22 507 617
Climat: temperat, arid şi tropical
Suprafaţă: 7 741 220 km²
Capitala: Canberra
Alfabetizare: 99%
P.I.B: 998,3 miliarde $
Nivelul de trai: 43 000 $/cap loc.
Rata şomajului: 5,7%
Rata inflaţiei:2,4%
Moneda naţională: DOLARUL
AUSTRALIAN (AUD)
Prefix naţional: + 61
Aeroporturi: 480
Autostrăzi: 823 217 km
Întâlniri şi saluturi
Strângeţi mâna fiecărei persoane
prezente atât la sosire, cât şi la plecare.
Aşteptaţi ca femeile să vă întindă mâna
întâi. Femeile, în general, nu îşi strâng
mâna cu alte femei. Folosiţi adresările
Mr., Mrs., şi Miss la prima prezentare.
Australienii ajung să vă tutuiască foarte
repede. Totuşi, aşteptaţi să fiţi invitat
înainte să vă adresaţi aşa. Titlurile
academice sau funcţiile deţinute sunt
minimizate.
Limbaj al corpului
Pentru a chema un chelner, ridicaţi uşor mâna. Când căscaţi, acoperiţi-vă
gura şi cereţi-vă scuze. Clipirea repetată la femei este considerată nepoliticoasă.
Gestul V făcut cu degetul arătător şi cel mijlociu, cu palma spre interior este
considerat un gest foarte vulgar. Gestul “thumbs up” este considerat, de asemenea,
obscen.
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 99
Particularităţi ale culturii corporatiste
Relaţiile personale sunt importante în lumea de business australiană.
Conexiunile sunt foarte valorizate. Prezentarea făcută de un reprezentant poate fi de
ajutor în stabilirea unei relaţii cu o firmă australiană. Australienii sunt foarte
punctuali. Dacă este posibil, ajungeţi cu 15 minute mai devreme la o întâlnire de
business. Australienii încheie repede o afacere. Comunicarea este directă, bine
argumentată şi la obiect. Oameni de afaceri australieni tind să fie pragmatici,
eficienţi şi orientaţi către profit. Ei apreciază explicaţiile pe faţă şi deschise.
Australienilor le displace să vă etalaţi titlurile, onorurile, funcţiile. Nu vi le
prezentaţi. Negocierile decurg repede. Tocmelile nu sunt uzitate. Propunerea trebuie
prezentată de la început în termeni acceptabili. Australienii negociază problemele
importante fără o mare aplecare la detalii. Oricum, contractele sunt, în general,
detaliate şi ferme.
Reguli de etichetă la masă şi evenimente sociale
Totdeauna ajungeţi la timp sau cu câteva minute mai devreme la dineu.
Persoana care face invitaţiile plăteşte nota la restaurant. Oricum, nu este nefiresc
între prieteni să îşi împartă nota între ei. Australienii urmează stilul continental de
etichetă la dineu (furculiţa stânga, cuţitul în dreapta). Evenimentele tip barbecue sunt
foarte populare în Australia. Uneori, vin cu propria carne de grătar sau alte lucruri.
Invitatul de onoare este aşezat, de regulă în dreapta gazdei. Supa se mănâncă
umplând lingura depărtând-o de tine, nu apropiind-o. Ţineţi mâinile deasupra mesei
şi coatele pe masă. Oferiţi-vă să ajutaţi la prepararea şi strângerea mesei când sunteţi
invitat acasă. Nu spuneţi “I’m stuffed”, ceea ce înseamnă că sunteţi însărcinat.
Cadouri
Nu este obişnuit să schimbaţi cadouri de afaceri la primele întâlniri. Când
sunteţi invitat acasă la un australian duceţi un mic cadou (flori, ciocolată sau cărţi
despre ţara sau regiunea ta) pentru gazdă. Australia produce vinuri excelente. Luând
vin este ca şi cum aţi lua nisip în desert.
Îmbrăcăminte
Stilul de a se îmbrăca al australienilor este asemănător cu cel al europenilor
sau al nord-americanilor. Pentru business, bărbaţii poartă sacouri clasice şi cravată.
În timpul lunilor de vară se poate renunţa la sacou. Femeile poartă fustă şi bluză sau
rochii.
Sfaturi utile
Folosiţi engleza standard, nu dialectul Aussie. Australienii dispreţuiesc
clasele sociale, au o istorie de “cutting down the tall poppy” (de a tăia avântul celor
care se cred superiori). Această atitudine s-a dezvoltat de la prizonierii australieni
care erau supravegheaţi de britanici. Mulţi politicieni au renunţat la titlul de cavaleri
tocmai pentru a nu fi dispreţuiţi de alegători. Australienii se aşează în faţă în
taxi/limuzină. Un singur pasager aşezat în spate li se pare căzut din cer. Evitaţi
discuţiile despre tratamentul popoarelor aborigene. Nu comentaţi accentul nimănui.
Accentul face să distingă clasa socială din care provine. Dacă sunteţi tachinat se
aşteaptă să răspundeţi delicat, cu foarte mult umor. Multa încredere în sine face ca
un australian să crească respectul pentru tine. Ei nu admiră atitudinea umilă. Nu vă
ştergeţi şi nu vă suflaţi nasul în public.
100 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Sfaturi pentru femei
Guvernul australian susţine femeile în dezvoltarea afacerilor. În Australia
tot mai multe femei ocupă poziţii de top în cadrul companiilor. Nu veţi întâmpina
dificultăţi de natura sexistă dacă doriţi să deschideţi o afacere în Australia.
2.8 Canada
Canadienii, în marea majoritate îşi proclamă
origini europene. Patru din nouă canadieni îşi proclamă
origini britanice şi mai puţin de unul din trei origini franceze.
8% dintre rezidenţii din Quebec au origine franceză. 8% dintre vorbitorii nativi de
franceză locuiesc în Quebec. Alte grupuri europene sunt italienii, germanii şi
ucrainienii. În general, Canada este împărţită în două societăţi distincte - una
vorbitoare de franceză şi una vorbitoare de engleză. Pentru că vorbitorii de franceză
nu formează un grup compact, vom vorbi în special despre vorbitorii de engleză. Ei
sunt, în general, mai rezervaţi, mai puţin agresivi şi mai puţin iritabili decât vecinii
lor din sud. Canadienii se luptă în continuare cu întrebarea ce înseamnă să fii
canadian şi fac eforturi pentru a se diferenţia de cetăţenii SUA. Engleza şi franceza
sunt ambele limbi oficiale de afaceri în Canada.
unei femei canadiene, va fi surprinsă. Folosiţi numele de familie şi titlul potrivit
până sunteţi invitat de gazda canadiană să o apelaţi după nume. Canadienii din vest
folosesc mai des prenumele decât ceilalţi. Titlurile academice şi şcolile absolvite
sunt importante pentru canadienii francofoni.
Limbaj al corpului
În general, canadienii sunt mai rezervaţi decât americanii, ei te ating mai
puţin în momentul în care conversezi. Menţinerea unei anumite distanţe este
importantă. Canadienii francofoni sunt în general mai dinamici şi mai expresivi
decât ceilalţi canadieni. Daţi-vă jos pălăria sau ochelarii de soare când vorbiţi. În
Quebec, staţi picior peste picior sau cu genunchii apropiaţi, nu staţi cu picioarele
depărtate sau cu picioarele pe masă sau pe scaun. În Quebec, nu vorbiţi cu mâinile în
buzunar. Suflaţi-vă sau trageţi-vă nasul cât de silenţios puteţi, folosind o batistă sau
Populaţie: 3 483 4 841
Climat: Temperat, subarctic,
arctic
Suprafaţă: 9 984 670 km²
Capitala: Ottawa
Alfabetizare: 99%
P.I.B: 1,518 trilioane $
Nivelul de trai: 43 100$/cap
loc.
Rata şomajului: 7,1%
Rata inflaţiei: 1%
Moneda naţională: DOLARUL
CANADIAN (CAD)
Prefix naţional: +1
Aeroporturi: 1467
Autostrăzi:1 042 300 km
Întâlniri şi saluturi
În general, canadienii sunt mai rezervaţi şi
mai politicoşi decât americanii şi abordează
eticheta mai serios. Daţi mâna şi prezentaţi-
vă singur când întâlniţi canadieni pentru
prima oară. Totdeauna strângeţi mâna ferm
când sosiţi sau când plecaţi. Contactul vizual
este important. Când o femeie intră sau iese
dintr-o încăpere, bărbaţii se ridică. În Quebec,
săruturile pe obraz, în stil franţuzesc, sunt
comune. Când prietenii apropiaţi sau familiile
se întâlnesc, se apelează după prenume şi se
sărută pe ambii obraji. Un canadian mai în
vârstă poate săruta mâna unei doamne.
Acceptaţi acest gest cu graţie. Un bărbat
străin nu trebuie să sărute niciodată mâna
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 101
un şerveţel. Dacă este posibil, părăsiţi încăperea. Nu vă întindeţi în public.
Scobitorile nu se vor folosi niciodată în public.
Particularităţi ale culturii corporatiste
Punctualitatea este foarte importantă în Canada. Dacă nu reuşiţi să ajungeţi
la o întâlnire anunţaţi-vă omologul canadian. Cei din Canada nu sunt la fel de
obsedaţi de timp ca americanii. Canadienii trec la discuţiile de business repede.
Întâlnirile sunt bine organizate, discuţiile adiacente şi reduse. Comunicarea de
business este directă în Canada, dar mai rezervată decât în SUA. Scrisorile sau
telefoanele trebuie să fie directe şi succinte. Se trece peste politeţuri foarte repede. În
principiu, toate businessurile internaţionale sunt derulate în engleză.
Reguli de etichetă la masă şi evenimente sociale
Pentru a chema un chelner în Quebec, spuneţi încet Monsieur sau S’il vous
plaît. Adresaţi-vă cu Madernoiselle dacă doriţi să chemaţi o chelneriţă. Niciodată nu
chemaţi un chelner pocnind din degete sau strigând. Gazda, în mod normal spune
primul toast. Aşteptaţi până când toată lumea este servită cu vin şi este spus toastul
pentru a începe să beţi. Este acceptabil pentru o femeie să propună un toast. În
Quebec, la masă este servit vin şi este deplasat să întrebaţi de un martini sau un
scotch înaintea cinei. În mod normal, înainte de cină se bea Pernod, kir, şampanie
sau vermouth. Cinele de business sunt comune. Cel ce face invitaţia plăteşte. În
Quebec sunt urmate manierele europene, iar în restul Canadei cele americane. A
mânca în timp ce mergeţi sau a sta pe stradă în Quebec este considerat urât.
Niciodată să nu ajungeţi mai devreme la evenimentele sociale. Optaţi pentru a
întârzia un pic.
Cadouri
Dăruiţi flori, vin bun sau ciocolată femeii gazdă când sunteţi invitat la un
canadian acasă. Evitaţi trandafirii roşii (dragoste) şi crinii albi (înmormântare).
Îmbrăcăminte
În general, canadienii se îmbracă mult mai conservator (şi mult mai formal
când părăsesc ţara) decât vecinii lor americani, deşi obiceiul diferă de la regiune la
regiune. Îmbrăcămintea în Vancouver, de exemplu, este mai casual; în Toronto mai
british. Canadienii francofoni se îmbracă într-un stil european, mai relaxat, spre
deosebire de ceilalţi canadieni. Pentru business, bărbaţii se îmbracă în costum cu
cravată, femeile se îmbracă în costume clasice sau rochii.
Sfaturi utile
Faceţi-vă temele referitor la Canada. Vor fi impresionaţi pentru că sunt
obişnuiţi cu americanii care sunt ignoranţi referitor la istoria, cultura şi geografia lor.
Dacă sunteţi în Quebec învăţaţi franceza. Veţi fi foarte apreciat pentru faptul că
faceţi eforturi de a le vorbi în limba nativă. Nu comparaţi SUA cu Canada. Nu
folosiţi termenul de “Native Americans” când vă referiţi la populaţia indigenă
întrucât este considerat un termen ofensator. Folosiţi „People of the First Nation”.
102 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
2.9 Arabia Saudită
Arabia Saudită găzduieşte 25 milioane
de musulmani, sau 97 % din populaţia totală. A
doua religie majoră în Arabia Saudită este
Creştinismul, cu aproximativ 1,500,000 de
credincioşi. Arabii au reguli de comportament destul de diferite faţă de restul
popoarelor fiind extrem de conservatori şi dat fiind faptul că majoritatea sunt
musulmani; rolul special pe care religia îl are în viaţa fiecărui musulman îi dictează
acestuia un comportament în concordanţă cu textul Coranului care, de cele mai
multe ori, este interpretat într-o manieră exagerată. În acelaşi timp sunt generoşi,
sinceri şi foarte ospitalieri. Pentru ei este foarte important ca oaspetele să se bucure
de toată atenţia. În acest sens, există şi o vorbă la arabi “să fii mai generos decât
Hatim Tayy”, cel care şi-ar fi sacrificat singura lui cămilă, un mare sacrificiu pentru
beduini, pentru a-şi servi cum se cuvine un musafir neaşteptat.
În Arabia Saudita, cea mai tradiţionalista dintre ţările arabe, femeile n-au
încă drept de vot (abia din 2015). Nu au voie nu numai să conducă o maşină, dar nici
măcar să meargă pe bicicletă. În autobuze, au locuri rezervate în spate, separat de
ceilalţi călători. Interacţiunea cu bărbaţii e considerată generatoare de promiscuitate
şi trebuie evitată cu orice preţ. Casele au două intrări, una pentru femei, alta pentru
bărbaţi. Segregarea sexelor e asemănătoare celei din perioada Apartheidului din
Africa de Sud, dintre albi şi negri. Până în 2006, femeile saudite n-aveau nici măcar
acte de identitate: existenta lor era pur şi simplu o notiţă în buletinul tatălui.
Populaţie: 27 345 986
Climat: Uscat şi cald
Suprafaţă: 2 149 690 km²
Capitala: Riad
Alfabetizare: 87,2 %
P.I.B: 927,8 miliarde $
Nivelul de trai: 31 300$/cap loc.
Rata şomajului: 10,5 %
Rata inflaţiei: 3,7 %
Moneda naţională: RIAL SAUDIT
(SR)
Prefix naţional: + 966
Aeroporturi: 214
Autostrăzi: 221 372 km
Întâlniri şi saluturi
Salutul cel mai cunoscut este „Salaam
alayakum” (pacea să fie cu tine), fiind
însoţit de o strângere de mână.
Câteodată, bărbaţii se salută şi atingându-
şi vârful nasului. O altă formă de a arăta
respect pentru interlocutorul arab este
atingerea inimii cu mâna dreaptă.
Sărutatul pe obraji sau îmbrăţişările între
bărbaţi sunt de asemenea comune în
rândul arabilor; un străin ar trebui să se
rezume la o strângere de mână. Femeile
arabe nu vor fi atinse şi se va evita
familiaritatea exagerată faţă de acestea.
Limbaj al corpului
Limbajul corpului la arabi este complet diferit faţă de populaţia din vest. Se
va evita holbarea asupra unei femei saudite sau atingerea acesteia. Mâna pe inimă
urmată de o uşoară aplecare reprezintă un gest de mulţumire. Sărutatul pe obraz între
prieteni de acelaşi sex este considerat normal, este un simbol al prieteniei şi este
obişnuit între bărbaţi. Sărutul pe umăr este un alt fel de salut şi este considerat un
gest de respect. Este foarte folosit atunci când un musulman se duce la Hajj
(pelerinajul la Makkah în Arabia Saudita). Îmbrăţişarea este foarte răspândită
printre arabi. Daca un arab îşi muşcă degetul drept, este un concept de a nu te place
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 103
ca persoană. Dacă gestul de "foame" care este la noi cu mâna pe stomac este făcut de
un saudit, înseamnă că eşti considerat un mincinos. Când degetele sunt aşezate unul
în faţa celuilalt împreună, formând un fel de "cupă" înseamnă "Aşteaptă puţin !" sau
"Mai încet" – de obicei indică nerăbdarea persoanei la viteză. Pocnitura din degete,
acest gest făcut cu mâna dreaptă, înseamnă a face semn cuiva pentru a se apropia
sau a intra într-o cameră.
Particularităţi ale culturii corporatiste
Conducerea marilor corporaţii, şi a afacerilor în general, aparţine în
exclusivitate bărbaţilor. Lucrul cel mai important este ca partenerul să câştige
încrederea negociatorului saudit. Arabii îi apreciază în mod deosebit pe cei care le
cunosc cultura şi le înţeleg modul de viaţă, acordându-le mai mare importanţă.
Negocierile decurg destul de haotic. Există posibilitatea ca în mijlocul unei discuţii
să apară în încăpere o a treia persoană, care va beneficia de toată atenţia partenerului
arab, în cu totul altă conversaţie decât cea purtată iniţial. Negociatorul saudit nu
admite nici un fel de compromis oficializat, iar un răspuns de “da” sau “nu”
echivalează deseori cu opusul sau chiar cu “poate”. Negocierile şi propunerile pot
dura foarte mult, uşa negocierilor fiind mereu deschisă. Trebuie să vă arătaţi mereu
puternic implicat personal în afacere, într-o discuţie cu un saudit. Vocea puternică şi
chiar ridicarea tonului denotă sinceritate în discursul arabilor, iar ei, la rândul lor,
apreciază aceste lucruri. Contactul vizual este foarte important. O privire directă
înseamnă că interlocutorul se bucură de toată atenţia celuilalt. Saudiţilor nu le place
să vorbească despre lucruri neplăcute, cum ar fi bolile, nenorocirile, accidentele sau
moartea. Le vine greu şi să dea veşti proaste despre afacere, aşa că o situaţie mereu
“roz” de multe ori poate da de gândit.
Reguli de etichetă la masă şi evenimente sociale
Dacă eşti invitat la masă în lumea arabă, mai mult ca sigur că vei fi primit
cu o cafea însoţită eventual de ceva curmale. A refuza este o ofensă adusă gazdei.
Cafeaua este importantă la arabi. Este în general tare şi pe parcursul unei vizite poţi
bea câte cafele doreşti dar, bunele maniere spun că trebuie să te opreşti la a treia sau
a patra. Pentru a arata că nu mai vrei cafea, roteşti ceaşca rapid, din încheietura
mâinii, de câteva ori.
Se va mânca doar cu mâna dreaptă, mâna stângă fiind considerată impură,
deoarece se foloseşte pentru igiena corporală. Nu e o problemă dacă se mănâncă fără
tacâmuri; este ceva normal. Mâncarea va fi lăudată dar, sub nici o formă nu se va
exprima dorinţa de a le cunoaşte pe bucătărese. În restaurante evitaţi să comandaţi
carne de porc când sunteţi în compania unui saudit. Dacă masa are loc pe jos, se stă
cu picioarele încrucişate sau pe un genunchi. De obicei e foarte multă mâncare şi se
recomandă să le încercaţi pe fiecare. Abundenţa e semn de ospitalitate. Se vorbeşte
puţin în timpul mesei.
Cadouri
Oaspetele va aduce un cadou familiei gazdă, de obicei dulciuri, flori sau
lucruri mai valoroase din argint, cristal, aur, în funcţie de relaţia avută cu cel care a
lansat invitaţia. Sub nici o forma nu se va face cadou alcool în Arabia Saudită.
Cadoul se va da întotdeauna cu mâna dreaptă.
104 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Îmbrăcăminte
Îmbrăcămintea adecvată pentru o întâlnire de afaceri cu un arab este
costumul negru şi cămaşa albă la bărbaţi, iar la femei îmbrăcămintea care va acoperi
braţele şi care nu va arăta formele corpului. Sunt extrem de rare cazurile când
femeile saudite sunt admise să participe la o întâlnire de afaceri.
Sfaturi utile
Nu se vor fotografia femeile arabe fără acordul acestora. Nu se va mânca în
public în perioada Ramadanului. La vizitarea unei moschei, se vor scoate pantofii iar
femeile îşi vor acoperi corpul. Ţinuta de stradă trebuie să fie decentă, în cazul
femeilor, nu se lasă la vedere formele corpului. Se vor evita gesturile tandre în
public. Atenţie la mijloacele de transport în comun pentru că în Arabia Saudită
există compartimente speciale pentru femei. Saudiţii adoră să le fie lăudată ţara,
tradiţiile, mâncarea, îmbrăcămintea sau chiar casa. A se evita, însă, să se aducă laude
unor obiecte anume, pentru că sauditul se va simţi obligat să dăruiască bunul
respectiv, fapt ce îl obligă pe partener să-i dăruiască apoi un lucru la fel de valoros.
Sfaturi pentru femei
Nu este recomandabil pentru o femeie străină să îşi deschidă o afacere în
Arabia Saudită din pricina numeroaselor probleme pe care le va întâmpina. Poziţia
femeii în societatea arabă a fost şi este în continuare inferioară bărbatului, societatea
arabă având numeroase prejudecăţi referitoare la competenţele şi rolul femeilor.
3 COROLAR
Un bun negociator se identifică şi prin comportamentul lui înafara
negocierilor. Dacă el întreprinde acţiuni ce pot fi ofensatoare pentru valorile
culturale ale partenerului din ţara gazdă, negocierile pot eşua, iar relaţiile de afaceri
se pot termina fără şansa de a putea fi reînnoite. De fapt, integritatea negociatorului
se traduce nu numai prin responsabilitatea pe care el o are faţă de firmă la masa
negocierilor, ci şi prin integritatea caracterului său. Un comportament adecvat
obiceiurilor şi tradiţiilor din ţara gazdă se impune ca o condiţie necesară pentru
succesul negocierilor, iar integritatea ar trebui să fie un criteriu decisiv în alegerea
negociatorului, în general, şi a celui internaţional, în special.
BIBLIOGRAFIE
1. Vârsta, I., Protocol şi etichetă diplomatice, Ed. C.H Beck, Bucureşti, 2011
2. Bosrock, M.,M., Maniere şi obiceiuri europene de business, Ed. Meteor Press,
Bucureşti, 2009
3. Gătejeanu, Gh., S., Vlad, I., L., Monarhiile Secolului XXI, Ed. Curtea Veche,
Bucureşti, 2013
4. Hofstede G., Culturi şi organizaţii: Software-ul minţii, Ed. Mc.Graw-Hill,
Londra, 1991
5. State, Gh., I., Negociere afacerilor. Fundamente, Editura Universitatea
Transilvania din Braşov, 2002
Secţiunea Economie şi Afaceri Internaţionale 105
6. State, Gh., I., Negociere comercială internaţională, Note de curs, Universitatea
Creştină „Dimitrie Cantemir”, Braşov2013
7. State, Gh., I., Cultură naţională şi comportament în afaceri, Manuscris, 2013
8. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/
9. http://www.islamswomen.com/
10. http://www.slideshare.net
11. http://www.scientia.ro
12. http://www.mediafax.ro
13. http://www.dcnews.ro
106 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 107
SECŢIUNEA
FINANŢE, BĂNCI ŞI
CONTABILITATE
108 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 109
PROCESELE IMPLEMENTĂRII SPAȚIULUI EUROPEAN AL
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SUPERIOR ÎN ROMÂNIA
Conf. univ. dr. Emilia GOGU
Prof. univ. dr. Mihaela MUREŞAN
Facultatea de Management Turistic şi Comercial Bucureşti
Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”
Rezumat: Sistemul de învăţământ în general și cel superior în special,
reprezintă un subsistem al sistemului social, acesta fiind subordonat şi integrat în
cadrul şi structura generală a societăţii. Iar odată cu aderarea, respectiv cu
integrarea României în UE sistemul de învăţământ superior nu mai reprezintă doar
o structură internă, ci se “supune” impulsurilor și politicilor sociale externe.
Sistemul de învăţământ, privit ca un întreg, se referă, în mod fundamental,
la organizarea sub formă instituţională a învăţământului, în acest sens sistemul de
învăţământ cuprinzând totalitatea instituţiilor ce urmăresc îndeplinirea unor
obiective educaţionale. Este necesar să afirmăm că sistemul de învăţământ are un
caracter naţional, istoric, politic și cu precădere strategic. Prin urmare, evoluează
şi se dezvoltă în raport cu dezvoltarea economică şi specificul cultural al fiecărei
ţări. În acest sens, există caracteristici comune între sistemele de învăţământ dintre
diferitele ţări, caracteristici şi deosebiri ce sunt legate de condiţiile social-
economice şi culturale din respectiva ţară.
Cuvinte cheie: Procesul Bologna; Spațiul European al Învățământului
Superior (SEIS); mobilități; implementări legislative, realizări, statistică.
1. INTRODUCERE
În prezent, procesul Bologna uneşte 47 de țări - toate fiind părți
la Convenția Culturală Europeană și angajate la obiectivele Spațiului European al
Învățământului Superior. O caracteristica importantă a Procesului Bologna este că
aceasta implica, de asemenea, Comisia Europeana, Consiliul Europei şi UNESCO-
CEPES, precum și reprezentanti ai institutiilor de Învățământ superior, studenţi,
personal, angajatori și agentii de asigurare a calitatii.
Noul obiectiv central al Procesului Bologna este de a imbunatati Spațiul
European al Învățământului Superior (SEIS), bazat pe cooperare internationala și
110 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
schimb academic, care este atractiv pentru studentii și personalul European, precum
și studentilor și personalului din alte parti ale lumii1.
Esenta Procesului Bologna consta în constientizarea faptului ca Europa
Cunoașterii este un factor indispensabil al cresterii social-umane, precum și o
componenta esentiala a procesului de consolidare și imbogatire a cetateniei
europene.
2. IMPLEMENTAREA SEIS ÎN ROMÂNIA
România este participantă la Procesul Bologna încă de la momentul lansării
sale în 1999. De atunci și până în prezent a fost adoptat un cadru legislativ complex
pentru ca sistemul de educație sa se alinieze la obiective Sistemului European al
Învățământului Superior.
Această lucrare dorește a prezenta într-o succesiune logică implementarea
și realizarea acestor obiective propuse în Procesul spațiului european al
învățământului superior în România.
Pentru acest scop vor fi abordate și urmărite două emisfere: legislativ și
statistic. Prin abordarea legilastivă urmărim alinierea cadrul juridic/legal al
implementării SEIS în România, iar realizările obiectivelor propuse vor fi tratate
din punct de vedere cantitativ - statistic. Abordarea celor două aspecte (legislativ
versus implementarea SEIS și statistic versus realizări) a ținut cont de istoricul
implementării sistemului.
2.1 Declaraţia de la Bologna din 19 iunie 1999 - a iniţiat procesul de la
Bologna
Procesul Bologna incepe un an inainte de semnare a Declaratiei de la
Bologna. La 25 mai 1998, ministrii responsabili pentru Învățământul superior din
Franta, Italia, Marea Britanie și Germania au semnat Declarația de la Sorbona.
Scopul acestui act consta în armonizarea arhitecturii sistemului European al
Învățământului Superior. Declarația s-a axat pe necesitatea convergentei cadrului
general al calificarilor și treptelor de studii intr-un spatiu european al invatamintului
superior. Scopul declarat poate fi atins prin stabilirea unui sistem comun de studii
superioare bazat pe anumite trepte de invatamnt (Bachelor, Master, Doctorat),
precum și prin intensificarea și facilitarea mobilitatii studentilor, profesorilor,
recunoasterea titlurilor și a calificarilor academice.
La 19 iunie 1999, ministrii responsabili pentru Învățământul Superior din
29 de state, au afirmat intentia de a sustine și promova ideea crearii Spațiului
European al Învățământului Superior pana în anul 2010, prin semnarea la Bologna, a
Declaratiei cu acelasi nume.
1 În linii mari Spatiu European al Invatamantului Superior:
faciliteaza mobilitatea studentilor, absolventilor și a personalului din invatamantul superior;
pregateste studentii pentru carierele lor viitoare și pentru o viata ca cetateni activi în
societatile democratice, și va sprijini dezvoltarea personala a acestora;
ofera acces larg la educatie superioara de inalta calitate, bazata pe principii democratice și
pe libertatea academica.
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 111
Obiective prevazute Scop/implementări legislative/realizări în sistemul
universitar românesc
A. Un sistem de
titluri academice
care să poată fi
uşor recunoscute
şi comparate
Acest obiectiv avea drept scop introducerea unei anexe
comune la diplomă, în vederea îmbunătăţirii
transparenţei.
Cadru legislativ:
M.Ed.C. 3235/2005 privind organizarea ciclului de studii
universitare de licenta garanteaza ca reforma din curricula
programelor primului ciclu în acelasi domeniu de studii
include definirea limpede a cunostintelor și abilitatilor
dobandite de absolvent, diferite de cele dobandite prin
ciclurile masterale și doctorale.
O.M.Ed.C. 4868/2006 privind introducerea
Suplimentului la diploma pentru a certifica absolvirea
unui ciclu de studii, stipuleaza ca, incepand din anul
universitar 2005-2006, toate institutiile de Învățământ
superior trebuie sa elibereze, gratuit, Suplimentul la
diploma.
B. un sistem bazat,
în esenţă, pe
două cicluri
Scop - un prim ciclu orientat spre piaţa muncii şi cu
durata de cel puţin trei ani şi un al doilea ciclu (masterat)
condiţionat de finalizarea primului ciclu.
Cadru legislativ:
In anul 2004 s-a adoptat Legea nr. 288 cu privire la
organizarea Învățământului superior pe 3 cicluri (licente,
master, doctorat). Incepand cu anul universitar 2005-2006
a demarat efectiv organizarea Învățământului superior pe
cele 3 cicluri de studii. La acest moment sunt adoptate
prin hotarari ale guvernului elementele de cadru
metodologic și principial privind organizarea studiilor
universitare de masterat și de doctorat.
Realizări:
In anul 2008 a absolvit prima promotie de studenti ai
ciclului de studii de licenta în conformitate cu principiile
Procesului Bologna, iar incepand cu anul universitar
2008-2009 au dat admitere primii candidati la ciclul de
studii de masterat ca studii universitare.
112 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
C. un sistem de
credite
acumulabile şi
transferabile
Obiectiv similar sistemului ECTS utilizat în cadrul
schimburilor Erasmus.
Cadru legislativ:
O.M.Ed.C. 3617/16.03.2005 generalizeaza aplicarea
Sistemului European de Credite Transferabile (European
Credit Transfer and Accumulation System – ECTS) în
universitatile românesti. ECTS a fost introdus în 1998,
dar era folosit mai ales pentru schemele de mobilitate cu
partenerii straini. Acest nou Ordin stipuleaza folosirea
generala a ECTS, care stimuleaza studentii în mobilitatea
lor în cadrul aceleiasi institutii de Învățământ superior
și/au intre programele oferite de diferite universitati
românesti, în mod similar cu libertatea de miscare
promovata de ECTS dincolo de hotare.
Realizări:
În cele mai multe ţări, există o anumită valoare a
numărului de ore de studiu per student aferente unui
credit: în general aceasta se înscrie într-un interval
cuprins între 25 şi 30 de ore. Patru ţări (Croaţia,
Republica Cehă, Norvegia şi România) nu au un număr
recomandat de ore per credit, dar instituţiile de
învăţământ superior sunt încurajate să utilizeze sistemul
ECTS.
D. mobilitatea
studenţilor, a
profesorilor şi a
cercetătorilor
Scopul - eliminarea tuturor obstacolelor din calea liberei
circulaţii.
Realizări:
Pe parcursul celor 5 ani academici de implementare a
LLP au beneficiat de mobilități Erasmus:
Mobilităţi studenţeşti pentru studii (SMS): 16029
persoane
Mobilităţi studenţeşti pentru plasament (SMP); 4270
persoane
Mobilităţi de personal- Misiuni de predare (STA);
5561 persoane
Mobilităţi de personal – Formarea personalului
(STT). 2213 persoane
Total 28073 persoane
În cazul programului Erasmus, numărul universităților
care au solicitat și primit finanțare a crescut de la an la an
în perioada 2007-2012:
Anul 2007- 55 universitati
Anul 2008-57 univ.
Anul 2009- 61 univ.
Anul 2010 – 66 univ.
Anul 2011- 66 univ.
Anul 2012- 69 univ.
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 113
Mobilitățile studențești de studiu (SMS) efectuate în anul
universitar 2011-2012 total 3380 din care:
Ciclul I Licență – 2410 studenți
Ciclul II – Master – 936 cursanți
Ciclul III – Doctorat – 34 doctoranzi
E. cooperarea în
asigurarea
calităţii
Cadru legislativ:
Una dintre principalele realizari ale Învățământului
superior din România, a fost adoptarea Legii 87/2006
pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
75/2005 privind asigurarea calitatii educației. Aceasta
lege abordeaza asigurarea calitatii în mod trans-sectorial,
vizand toate organizatiile furnizoare de educație care
opereaza pe teritoriul României.
Legea prevede și crearea Agenției Române de Asigurare
a Calitatii în Învățământul Superior, o institutie de stat
independenta cu competente de acreditare, evaluare
academica și asigurare a calitatii -ARACIS.
Realizări:
ARACIS este cuprins în Registrulul european pentru
Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior (EQAR)1
Misiunea ARACIS este de a efectua evaluarea externă a
calității educației oferite de instituțiile de învățământ
superior și de alte organizații furnizoare de programe de
studii specifice învățământului superior, care operează în
România.
F. dimensiunea
europeană în
învăţământul
superior.
Obiectiv - creşterea numărului de module, de materii şi de
domenii de studiu cu un conţinut, o orientare şi o
organizare care să integreze dimensiunea europeană.
2.2 Comunicatul de la Praga din 19 mai 2001 – Spre Spaţiul european
al învăţământului superior
La 19 mai 2001, 33 de ministri europeni responsabili pentru Învățământul
Superior se intalnesc la Praga și, în vederea realizarii demersului formulat la
Bologna, au determinat obiective noi.
1 Eurydice, 2010
114 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Obiective prevazute Scop/implementări/realizări în sistemul universitar
românesc
A. învăţarea pe tot
parcursul vieţii
Scop- creşterea competitivităţii economice;
Programul de Învăţare pe tot Parcursul Vieţii (Lifelong
Learning Programme – LLP) fost lansat de Comisia
Europeană (CE) în anul 2007 (Agenţia Naţională
pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi
Formării Profesionale (ANPCDEFP), agenţie care
gestionează programul LLP în România.
Realizări:
Numărul organizațiilor care au candidat în anul 2012
pentru prima dată, fie în cadrul unui program sectorial,
fie la nivelul întregului program LLP: 1571, ceea ce
reprezintă 44,73% din numărul total de organizații
(3512) care au candidat în anul 2012.
Existența programelor sectoriale și ratele de absorbție
a fondurilor LLP aferente anului 2012:
Comenius – 97,86%
Erasmus – 97,21%
Leonardo da Vinci – 96,02%
Grundtvig – 98,3%
Vizite de studiu – 49,18%
România şi respectiv Bosnia şi Herţegovina declară că
finanţarea publică a activităţilor de învăţare pe tot
parcursul vieţii în învăţământul superior lipseşte cu
desăvârşire sau este foarte modestă.
B. implicarea
instituţiilor de
învăţământ
superior şi a
studenţilor
Scopul: Importanța implicării universităţilor, a
dferitelor instituţii de învăţământ superior şi a
studenţilor pentru a crea un SEIS constructive.
Realizări:
Numărul de candidaturi depuse pentru proiecte,
mobilități și activități în anul 2012: 6858, cu 505
mai multe decât în anul 2011 (o creștere cu 7,7%).
Numărul total de proiecte, mobilități și activități în
cadrul celor 4 programe sectoriale și al Vizitelor de
studiu aprobate în anul 2012: 1703
Număr de proiecte/ activități/mobilități încheiate în
anul 2012: 1526
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 115
Numărul persoanelor care au beneficiat de
mobilități în cadrul exercițiilor încheiate în anul
2012: 16981
Echilibrare geografica: au candidat pentru finanțare
și au primit finanțare, pentru cel puțin un tip de
proiect/activitate, organizații/persoane din toate
județele țării.
C. promovarea
atractivităţii SEIS
Cadru legislativ:
Prin HG 1175/2006 s-a adoptat o noua structura a
primului ciclu (de licenta) pe domenii de studiu, în
concordanta cu principiile Procesului Bologna. Decizia
cuprinde 15 domenii generale de studiu și specializarile
corespunzatoare și se aplica tuturor institutiilor de
Învățământ superior de stat și particulare. Reducerea
numarului domeniilor de studiu permite o mai buna
coordonare intre oferta de programe de studii a
institutiilor de Învățământ superior românesti și cea
specifica sistemelor de Învățământ superior din viitorul
SEIS.
În România, modificările care au avut loc în totalul
populaţiei şcolare din învăţământul superior între
2003/04 şi 2008/09 a înregistrat o creştere de 60,2%
2.3 Comunicatul de la Berlin din 19 septembrie 2003 - Realizarea
Spaţiului european al învăţământului superior
Conferinta de la Berlin din 19 septembrie 2003, unde ministrii educației din
33 de țări europene au considerat necesara introducerea celui de-al treilea ciclu –
doctorat, în vederea asigurarii unei corelari strinse dintre Spațiul European al
Invatamintului Superior și Spațiul European al Cercetarii intr-o Europa a
Cunoasterii.
In cadrul Conferintei de la Berlin, au aderat la Procesul de la Bologna Rusia
și ex-țările Iugoslave. Astfel la acel moment SEIS se regăsea în 40 de țări membre
ai Procesului de la Bologna.
116 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Obiective prevazute Scop/implementări/realizări în sistemul universitar
românesc
A. integrarea studiilor
doctorale şi
sinergiile
Scop: integrarea studiilor între SEIS şi Spaţiul
european de cercetare (SEC) în procesul de la
Bologna.
Cadru legislativ:
HG 404/2006, privind organizarea masteratelor, și HG
567/2005, care defineste obiectivul principal al
programelor doctorale, constituie cadrul legislativ care
defineste structurile ciclului doi și trei.
B. importanţa
cercetării, formării
în domeniul
cercetării şi
promovării
cercetării
interdisciplinare
Scop: pentru a menţine şi a îmbunătăţi calitatea
învăţământului superior şi pentru a consolida
competitivitatea acestuia
2.4 Comunicatul de la Bergen din 19-20 mai 2005 - Spaţiul european al
învăţământului superior – atingerea obiectivelor
La Bergen, la Procesul Bologna au aderat și Republica Moldova, Armenia,
Azerbaidjan, Georgia și Ucraina.
Obiective prevazute Scop/implementări/realizări în sistemul
universitar românesc
A. implementarea
referinţelor şi a
orientărilor pentru
asigurarea calităţii
Scop prevăzut și propus în raportul ENQA
(Asociaţia europeană pentru asigurarea calităţii
în învăţământul superior).
B. introducerea unor
cadre naţionale de
calificări
Comunitatea flamandă din Belgia, Danemarca,
Germania, Irlanda, Malta, Olanda, Portugalia,
România şi Marea Britanie (atât Anglia, Ţara
Galilor, Irlanda de Nord cât şi Scoţia) au parcurs
toate cele 10 etape în implementarea cadrului
naţional al calificărilor1.
1 Etapa a 10-a: Cadrul Naţional al Calificărilor şi-a auto-certificat compatibilitatea cu Cadrul global al
calificărilor pentru Spaţiul European al Învăţământului Superior.
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 117
C. acordarea şi
recunoaşterea
diplomelor comune
Obiectiv inclusiv la nivel doctoral.
Dupa intrunirea de la Bergen, în Învățământul
superior românesc s-a acordat o atenție speciala
dezvoltarii programelor post-doctorale. Aceste
programe de cercetare avansata cu o durata de
doi ani au fost introduse prin O.M.Ed.C.
3861/2005. Activitatile specifice acestor
programe sunt cercetarea fundamentala și
avansata, mobilitatea, dezvoltarea infrastructurii
programelor de cercetare și de management.
D. crearea de oportunităţi
pentru trasee flexibile
de formare în
învăţământul superior
Scop: pentru validarea experienţei dobândite.
2.5 Comunicatul de la Londra 18 mai 2007 - Spre Spaţiul european al
învăţământului superior: răspunsul la provocările unei lumi
globalizate
La conferinta ministeriala de la Londra, 2007, s-au luat masuri pentru
infiintarea unui Registru al Agentiilor Europene de Asigurare a Calitatii în
Învățământul superior cu scopul de a creste increderea în sistemul educațional
european și s-a adoptat o strategie cu privire la dimensiunea globala a Spațiului
European pentru Învățământ superior.1
Pentru conferinta ministeriala de la Londra, România a elaborat raportul de
tara privind progresele inregistrate în perioada 2005-2007, al treilea din cadrul
Procesului Bologna. Pe baza acestui raport, Grupul de urmarire al implementarii
obiectivelor Procesului Bologna (BFUG) a realizat un set de scoruri nationale, în
functie de criterii specifice pentru fiecare din cele 10 obiective Bologna. România a
obtinut la acest exercitiu de inventariere a progresului un scor de 52 de puncte din
60 posibile, ceea ce ne plaseaza printre țările avansate în acest proces.
Obiective prevazute Scop/implementări/realizări în sistemul
universitar românesc
A. promovarea
mobilităţii studenţilor
şi a personalului
Scop: elaborarea de măsuri destinate evaluării
mobilităţilor studenților și a personalului didactic.
Realizări:
România urmărește o creștere cu 5 % pe an a
mobilităților de trimitere a personalului prin
programul Erasmus şi Spania și-a stabilit ca obiectiv
să aibă cu 50 % mai mult personal mobil decât în
2008, până în 2015.
1 Declaraţia de la Londra: Spre Spaţiul european al învăţământului superior: răspunsul la provocările unei
lumi globalizate, 18 mai 2007.
118 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
B. evaluarea eficacităţii
strategiilor naţionale
Obiectiv care vizează dimensiunea socială a
învăţământului;
C. elaborarea de
indicatori şi date
Scop: în vederea măsurării progreselor în ceea ce
priveşte mobilitatea şi dimensiunea socială
D. examinarea modului
în care se poate
îmbunătăţi inserţia
profesională
Obiectiv :cu raportare la sistemul de titluri
academice bazat pe trei cicluri şi la învăţarea pe tot
parcursul vieţii
E. îmbunătăţirea
diseminării
informaţiilor privind
SEIS
Scop: recunoaşterea sa în întreaga lume
F. continuarea evaluării
progreselor privind
SEIS
Scop: elaborarea unei metode de analiză calitativă în
acest sens.
2.6 Comunicatul de la Leuven/ Louvain-la-Neuve din 28 -
29 aprilie 2009 – Procesul de la Bologna 2020 – Spaţiul european al
învăţământului superior în noul deceniu
In aprilie 2009, la Leuven, Ministerele responsabile cu educația superioara
din 46 de țări semnatare ale Procesului Bologna s-au intalnit la Leuven și Louvain-
la-Neuve pentru a stabili prioritatile pentru Spațiul European al Învățământului
Superior pana în 20201. Acestia au subliniat în special importanta invatarii pe tot
parcursul vietii, largirea accesului la educația superioara și mobilitatea. Pana în
2020, cel putin 20% din absolventii Spațiului European al Învățământului Superior
vor fi trebuit sa fi studiat sau sa fi participat la un program de formare în afara tarii.
Obiective prevazute Scop/implementări/realizări în sistemul
universitar românesc
A. garantarea egalităţii
de şanse pentru
accesul la un
învăţământ de
calitate
Scop: extinderea participării la învăţământul superior;
în special, studenţilor care provin din grupuri slab
reprezentate ar trebui să li se ofere condiţiile necesare
pentru a putea participa la acesta;
B. creşterea participării
la învăţarea pe tot
parcursul vieţii
Obiectiv care să se asigure accesibilitatea, calitatea şi
transparenţa informaţiilor referitoare la învăţarea pe
tot parcursul vieţii. Politicile conexe ar trebui să fie
implementate în paralel cu cadrele naţionale de
calificări şi prin parteneriate solide între toate părţile
1 Procesul Bologna 2020 – Spaţiul European al Învăţământului Superior într-un nou deceniu. Declaraţia
Conferinţei Europene a miniştrilor responsabili pentru învăţământul superior, Leuven şi Louvain-la-
Neuve, 28-29 aprilie 2009.
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 119
implicate;
C. promovarea
capacităţii de
inserţie profesională
Scop: părţile implicate ar trebui să coopereze pentru a
îmbunătăţi calificările iniţiale şi pentru a reînnoi o
forţă de muncă calificată, precum şi pentru a
îmbunătăţi oferta, accesibilitatea şi calitatea
consilierii cu privire la cariere şi ocuparea forţei de
muncă. În plus, ar trebui să se încurajeze în
continuare stagiile practice incluse în programele de
studiu şi formarea la locul de muncă.
România se află printre țările cu cele mai mari
decalaje între ponderea şomajului în rândurile celor
care au absolvit recent o instituţie de educaţie
Terţiară și cu ponderea şomajului în rândul tinerilor
cu mai multă experienţă: Cipru (13,2 % şi 3,1 %),
România (13,8 % şi 2,6 %) şi Slovenia (12,4 % şi 3
%).
D. definirea unor
rezultate ale
învăţării şi a unor
misiuni de predare
centrate pe studenţi
Scop: aceasta ar trebui să includă elaborarea unor
puncte de referinţă internaţionale pentru diversele
materii şi îmbunătăţirea calităţii didactice a
programelor de studiu;
E. asocierea
învăţământului cu
cercetarea şi
inovarea
Scop: ar trebui să se îmbunătăţească dobândirea de
competenţe de cercetare, cercetarea ar trebui să fie
mai bine integrată în cadrul programelor doctorale şi
ar trebui să se promoveze atractivitatea perspectivelor
profesionale ale cercetătorilor aflaţi la început de
carieră;
F. deschiderea
instituţiilor de
învăţământ superior
spre scena
internaţională
Instituţiile de învăţământ europene ar trebui să îşi
internaţionalizeze mai mult activităţile şi să
colaboreze la scară mondială;
G. creşterea
oportunităţilor de
mobilitate şi a
calităţii mobilităţii
Obiectiv:
Numărul celor care studiază sau beneficiază de o
perioadă de formare în străinătate să fie de cel puţin
20 % din totalul absolvenţilor de pe teritoriul
Spaţiului European al Învăţământului Superior (SEIS)
H. îmbunătăţirea
colectării datelor
Ar trebui să se colecteze date pentru a monitoriza şi
evalua progresele în vederea realizării obiectivelor
procesului de la Bologna;
120 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
I. crearea unor
instrumente
multidimensionale de
asigurare a
transparenţei
Pentru a obţine informaţii detaliate cu privire la
instituţiile de învăţământ superior şi programele
acestora, ar trebui să se creeze instrumente de
asigurare a transparenţei, cu contribuţia părţilor
implicate. Aceste instrumente ar trebui să se bazeze
pe date comparabile şi indicatori specifici şi să
integreze asigurarea calităţii şi recunoaşterea
principiilor procesului de la Bologna;
J. garantarea
finanţării
Scop: identifice soluţii noi şi diverse de finanţare, în
completarea finanţării publice.
2.7 Declaraţia de la Budapesta-Viena din 12 martie 2010 - privind
Spaţiul european al învăţământului superior
La Viena a fost lansat Spațiul European al Învățământului Superior de catre
ministri de resort ai țărilor participante în Procesul Bologna. In cadrul conferintei
ministri au realizat ca unele obiective ale procesului Bologna nu au fost bine
implementate și explicate și au decis sa colaboreze strans cu toti studentii și alți
actori implicati pentru a imbunatati mobilitatea, angajabilitatea și sa isi mareasca
eforturile de dezvoltare a dimensiuni sociale pentru a permite accesul tuturor la un
Învățământ superior de calitate.
Obiective prevazute Scop/implementări/realizări în sistemul
universitar românesc
A. libertatea academică,
autonomia şi
responsabilitatea
instituţiilor de
învăţământ superior
Universitatile și-au elaborat propunerile privind
programele de studii universitare de masterat de tip
nou, și-au creat institutii organizatoare de doctorat și
le-au inaintat catre Agentia Româna de Asigurare a
Calitatii în Învățământul Superior spre evaluare și
autorizare. Totodata, a fost demarat și se afla în
studiu avansat procesul de adoptare a cadrului
national al calificarilor obtinute în Învățământul
universitar.
B. rolul-cheie al
comunităţii
academice – directori
ai instituţiilor,
profesori,
cercetători,
personalul
administrativ şi
studenţi
Scop: Spaţiul european al învăţământului superior să
devină o realitate;
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 121
C. învăţământul
superior ca
responsabilitate
publică
Scop: instituţiile de învăţământ superior ar trebui să
beneficieze de resursele necesare într-un cadru
stabilit şi supervizat de autorităţile publice;
D. necesitatea
intensificării
eforturilor care
vizează dimensiunea
socială
Obiectiv: pentru a garanta egalitatea de şanse în
privinţa accesului la un învăţământ de calitate,
acordând o atenţie deosebită grupurilor slab
reprezentate.
3. CONCLUZII
Reformele în curs vor avea un impact puternic asupra modului în care
Învățământul superior European se raporteaza la Învățământul superior din alte parti
ale lumii, motiv pentru care Ministrii au adoptat o Strategie pentru Spațiul
European al Învățământului Superior în context mondial. Putem constata ca Procesul de la Bologna definește 11 actiuni sau masuri
specifice în drumul spre atingerea unui obiectiv mai general – crearea Spațiului
European al Invatamintului Superior, care la rindul lui va contribui la realizarea
scopului ambitios, ce prevede crearea, în arealul Europei, a celei mai competitive și
mai dinamice economii din lume.
Concluzionând, vom spune că învăţământul, înţeles sub forma de organism
instituţional, nu poate fi considerat ca având doar o structură internă, ca rezultat al
interacţiunilor dintre componentele sale, ci el este supus unor presiuni sociale ce
funcţionează independent şi în interacţiune, urmărind realizarea unor obiective
educațive.
BIBLIOGRAFIE
1. Adam, S. 2006. An introduction to learning outcomes. In: E. Froment, J.
Kohler, L. Purser & L. Wilson, eds. EUA Bologna Handbook: Making Bologna
Work. Berlin: Raabe Verlag.
2. CHEPS & INCHER-Kassel & ECOTEC (Center for Higher Educațion Policy
Studies & International Centre for Higher Educațion Research Kassel &
ECOTEC Research and Consulting), 2010. The Bologna Process Independent
Assessment. The first decade of working on the European Higher Educațion
Area. [pdf] Disponibil la: http://ec.europa.eu/educațion/higher-
educațion/doc1290_en.htm [Accesat: 20 octombrie 2013]
3. Spaţiul European al Învăţământului Superior în 2012: Procesul Bologna Raport
de implementare
4. Eurostat, UOE şi colecţii suplimentare de date pentru alte ţări din SEIS.
122 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
POLITICA SOCIALĂ A UNIUNII EUROPENE ÎN ETAPA
ACTUALĂ
Prof. univ. dr. Ileana TACHE
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrarea Afacerilor
Universitatea “Transilvania” Braşov
Drd. Aurelian DANU
Facultatea de Ştiinţe Economice
Universitatea “ Lucian Blaga” Sibiu
1. INTRODUCERE
UE are o implicare redusă în politica socială, aceasta revenind în principiu
statelor naţionale ale bunăstării (national welfare states). Statele bunăstării au, în
esenţă, un caracter naţional. Nu există taxe sau contribuţii sociale la nivel european
sau vreo finanţare a unui „buget social” şi nici aparat birocratic la Bruxelles pentru
sectorul bunăstării. Suveranitatea teritorială a politicii sociale pare neatinsă. Cu toate
acestea, o viziune alternativă a devenit evidentă: integrarea europeană a erodat atât
suveranitatea (autoritatea legală), cât şi autonomia (capacitatea de reglementare)
statelor membre în a-şi conduce propriile politici sociale (Becker, 2004). Statele
naţionale ale bunăstării rămân instituţiile primare ale politicii sociale europene, dar
ele devin din ce în ce mai mult supuse unor constrângeri politice.
Cu toate că au existat bariere puternice în calea unei politici sociale
colective la nivel european, dinamica pieţei unice a făcut tot mai dificilă excluderea
problemelor sociale de pe agenda UE. Aceasta se datorează mai puţin ambiţiilor
eurocraţilor de a construi un stat al bunăstării, cât efectelor antrenate de piaţa unică
europeană, care au invadat domeniul politicii sociale. În anii 1980 iniţiativa pieţei
unice de a realiza libera circulaţie a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului
s-a bazat pe ideea că piaţa unică putea fi separată de problemele politicii sociale,
care rămâneau la latitudinea statelor membre. Această idee se dovedeşte însă
contrară ipotezelor centrale ale economiei politice, care arată că acţiunea economică
este încorporată în dense reţele de instituţii sociale şi politice (North, 1990). O
separare netă între piaţa supranaţională şi chestiunile sociale naţionale devine
nesustenabilă. Tocmai mişcarea către integrarea pieţelor este cea care, treptat,
erodează autonomia şi suveranitatea statelor naţionale ale bunăstării, situându-le tot
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 123
mai mult într-o reţea complexă de politică publică europenizată. Această
transformare se produce prin intermediul a trei procese, aşa cum arată tabelul 11.
Tabelul 1
Integrarea europeană transformă statele naţionale ale bunăstării:
procese, actori-cheie şi exemple
Presiuni şi procese Actori-cheie Exemple
Presiuni directe de
politică ale integrării →
iniţiative pozitive pentru
dezvoltarea unor
standarde sociale
uniforme la nivelul UE
Comisia Europeană,
comitete de experţi, CEJ;
din 1992 actori abilitaţi
instituţional (UNICE,
CEEP, ETUC), actori de
susţinere (PE, ESC).
Vechi politici: egalitatea
naţională şi de sex; sănătate şi
siguranţă; „corporatismul
Protocolului Social din 1992”;
Carta Socială a CE din 1998
încorporată în Tratatul de la
Amsterdam; noţiunea extinsă de
cetăţenie europeană.
Noi politici: extinderea legii
anti-discriminare dincolo de
naţiune şi sex la toate aspectele,
cum ar fi rasă, culoare, origine
etnică sau socială, trăsături
genetice, limbă, religie sau
credinţă, opinie politică sau de
orice altă natură, apartenenţă la
o minoritate naţională,
proprietate, naştere,
invaliditate, vârstă sau
orientare sexuală (articolele cu
italice se află deja în Art. 13 din
TEC; celelalte în Art. 21 din
Carta UE a Drepturilor
Fundamentale)
Presiuni directe de
politică → reforma
negativă a politicii
impunând cerinţe de
compatibilitate de piaţă la
nivelul UE
CEJ, Comisia Europeană,
Consiliul UE (guvernele
naţionale), instituţii
juridice naţionale
Mobilitatea forţei de muncă, de
la sfârşitul anilor 1980 –
libertatea de furnizare şi
consum al serviciilor combinată
cu impactul regimului
concurenţial al Tratatului
European.
Presiuni indirecte ale
integrării → adaptarea
statelor naţionale ale
bunăstării
Actori de piaţă
(angajatori, sindicate;
sectoare sensibile:
asigurări private, grupuri
de furnizori), Consiliul
UE, guvernele naţionale
în domenii din afara
politicii sociale.
„Dumpingul social” determinat
de extinderea către est, UEM şi
criteriile de la Maastricht,
armonizarea sistemelor de
impozitare; piaţă unică pentru
asigurările private.
Integrarea pozitivă derivă din iniţiativele de politică luate la „centru” de
către Comisia Europeană şi Consiliul UE, impulsionate tot mai mult de PE, alături
1 Adaptare după Leibfried, S., “Social Policy – Left the to the Judges and the Markets?” in Wallace et al.
(2010), p. 255.
124 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
de interpretările CEJ. În anii 1990 mandatul tratatului a fost întărit, oferind o ancoră
euro-corporatistă, îndreptând sindicatele europene şi organizaţiile angajatorilor către
„centru”. De atunci a evoluat o versiune mai fină a procesului de elaborare a
politicilor prin intermediul metodei deschise de coordonare (OMC – open method of
coordination), care ar putea amplifica integrarea pozitivă – de exemplu în
modernizarea sistemelor de protecţie socială – sau ar intra în teritorii în care UE ar
avea puţine competenţe.
Integrarea negativă se produce pe măsură ce CEJ impune cerinţe de
compatibilitate de piaţă prin intermediul celor patru libertăţi (îndeosebi libera
circulaţie a forţei de muncă şi a serviciilor), care restricţionează politicile sociale ale
statelor membre. Atât iniţiativele pozitive cât şi cele negative creează presiuni
directe asupra statelor naţionale ale bunăstării prin noi instrumente ale politicii
sociale europene.
Integrarea europeană creează şi o arie tot mai largă de presiuni indirecte ce
încurajează adaptările şi convergenţa statelor naţionale ale bunăstării. Aceste
presiuni influenţează puternic statele naţionale ale bunăstării, deşi nu sunt în mod
direct derivate din instrumentele politicii sociale la nivelul UE.
2. SUCCESUL LIMITAT AL POLITICII SOCIALE EUROPENE
Traiectoria istorică1 a politicii sociale trebuie privită în contextul
schimbărilor politice din statele europene. În prezent, forţele social-democrate mai
interesate într-o dimensiune socială puternică sunt relativ slabe şi adesea euro-
sceptice. În multe state ale UE, sindicatele şi partidele social-democrate şi-au pierdut
din putere din anii 1980. În cea de a doua jumătate a anilor 1990 social-democraţia
s-a întărit din nou, deşi sindicatele nu s-au revigorat. Între timp, forţa sectorului
afacerilor a crescut considerabil, alimentată în parte de pieţele de capital europene şi
OECD. Modificarea acestor echilibre de putere a făcut dificilă abordarea blocajelor
instituţionale, a resurselor fiscale limitate şi a politicilor sociale naţionale foarte
divergente (statele naţionale ale bunăstării rămânând una din ariile majore în care
guvernele naţionale s-au opus pierderii autorităţii politice, în special datorită
semnificaţiei electorale a multor programe sociale).
Evoluţia istorică a politicii sociale europene a străbătut drumul de la
zgomotoasele lupte de politică publică din anii 1980, cu un punct de consolidare prin
Tratatul de la Amsterdam din 1997 şi până la un lent declin în secolul XXI.
Până la Protocolul Social din 1993, anexat la Tratatul de la Maastricht şi
încheiat cu o clauză de opt-out pentru Marea Britanie, iniţiativele serioase nu au fost
posibile, lăsând guvernele membre, oficialii europeni şi grupurile de interese să facă
angajări retorice într-o mare dimensiune socială.
Din anii 1980 disputele asupra iniţiativelor de creştere a mandatului
politicii sociale a UE a depăşit cu mult adevăratele implicaţii ale propunerilor făcute,
ca şi rezultatele obţinute. Lupta asupra Cartei Sociale din anii 1980 poate fi un
exemplu (Falkner, 1998), deşi între timp Carta Comunitară a Drepturilor Sociale
Fundamentale ale Muncitorilor (din 1989) şi Carta Socială Europeană a Consiliului
Europei (din 1961) au fost amândouă încorporate tacit în Tratatul de la Amsterdam
din 1997 printr-o referinţă în preambul şi duse mai departe în Tratatul de la Nisa din
1 Pentru un scurt istoric al modelului social european, vezi Neesham and Tache (2010).
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 125
2000. Aceste drepturi au reapărut în Carta Drepturilor Fundamentale a UE,
proclamată la Nisa în decembrie 2000 de către Consiliul European şi încorporată de
Tratatul de la Lisabona în Art. 6.
Punctul culminant al acestor evoluţii a fost Tratatul de la Amsterdam cu
Carta sa Socială, acceptată în cel din urmă de britanici ca o realizare
“constituţională” dificilă.
Carta Socială revizuită (Art. 136-145 din Tratatul de la Nisa) facilitează
eforturile de extindere a politicii sociale a UE, diminuându-se capacitatea unei ţări
de a obstrucţiona legislaţia comunitară. Au fost adoptate câteva directive (vezi
Caseta1) care au devenit succese ale unei forme de euro-corporatism înzestrat cu
puteri legislative.
Caseta 1. Directive cu caracter social
Working Time 93/104/EC
Young Workers 94/33/EC
European Workers Council 94/45/EC
Parental Leave 96/34/EC
Part-Time Work 97/81/EC
Burden of Proof in Sex Discrimination Cases 97/80/EC
Fixed-term Contracts/Temporary Work 99/79/EC Sursa: Falkner et al. (2005).
Toate aceste directive aparţin acquis-ului comunitar şi au căpătat astfel un
caracter legal efectiv pentru noile ţări membre care au aderat în 2004 şi 2007.
Eforturile euro-federaliştilor de a promova dimensiunea socială s-au izbit
întotdeauna de reţinerile Consiliului UE iar obstacolele aflate în calea unui rol activ
al Bruxelles-ului în dezvoltarea politicii sociale au fost destul de puternice (Pierson
and Leibfried, 1995).
O viziune critică asupra modelului social european este furnizată de
Wickham (2002), care argumentează că accentul asupra calităţii relaţiilor sociale a
dat naştere unei liste normative de aşteptări ce sfidează situaţiile de trade-off şi
principiile rarităţii din economia neoclasică:
[Aceasta este] versiunea europeană a „plăcintei cu mere” americane: nu
doar creştere, nu doar ocupare, ci slujbe bune şi chiar coeziune socială în acelaşi
timp. Într-un stadiu mai timpuriu, s-ar fi putut spune tunuri şi unt1: astăzi un
observator cinic ar putea spune - să ai prăjitura şi să o mănânci. Fără dileme dificile,
ai pur şi simplu tot ceea ce îţi doreşti (Wickham, 2002, p. 2).
În ciuda analogiei lui Wickham, modelul social european diferă
semnificativ de cel american. În UE, drepturile de educaţie, securitate socială şi
sănătate sunt direct legate de responsabilitatea guvernelor de a face aceste servicii
universal disponibile. Pe de altă parte, modelul american, în vreme ce proclamă
obiective similare, are la bază responsabilitatea individuală. Drept consecinţă,
drepturile de ocupare (incluzând ajutorul de şomaj şi cel de boală, concediile de
maternitate şi reglementarea orelor de lucru) sunt mai generoase în ţările europene
1 Este vorba de bine-cunoscuta dilemă “tunuri-unt”, respectiv alocarea venitului naţional între bunuri
militare şi bunuri civile, cu care se confruntă toate naţiunile lumii.
126 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
decât în SUA. Trăsătura caracteristică a modelului social european este prosperitatea
pe fondul pieţei libere, combinată cu egalitarismul în oportunităţile sociale şi
beneficiile obţinute prin redistribuire.
O politică socială comună a fost îngreunată şi de diversitatea sub-modelelor
sociale europene (vezi Caseta 2).
Caseta 2. Submodelele sociale europene
În cadrul „Europei sociale” au fost identificate patru sub-modele ce acoperă patru arii geografice diferite: modelul nordic social-democrat, modelul liberal anglo-saxon, modelul continental (corporatist) şi modelul mediteranean.
Ţările nordice (Danemarca, Finlanda şi Suedia plus Olanda) înregistrează cele mai ridicate niveluri ale cheltuielilor de protecţie socială şi furnizare universală a bunăstării. Accentul asupra redistribuirii sociale este ilustrat de ponderea taxelor în PIB, care depăşeşte 45%. Există o intervenţie fiscală extensivă pe piaţa muncii, bazată pe o varietate de instrumente „active” de politică. Sindicate puternice asigură structuri salariale foarte condensate. Modelului nordic îi este caracteristică o inovaţie de origine daneză, flexicuritatea (flexicurity), bazată pe convingerea că flexibilitatea şi securitatea nu sunt contradictorii şi pot de fapt să se susţină reciproc. Flexicuritatea înseamnă o piaţă a muncii flexibilă, cu puţine restricţii atât în ceea ce privesc angajările cât şi concedierile, un nivel înalt al securităţii sociale şi o politică activă pe piaţa muncii.
Modelul continental corporatist (Franţa, Germania, Austria, Belgia şi Luxemburg) pune un accent deosebit pe rolul legislaţiei muncii şi pe negocierea colectivă a salariilor. Aceste ţări se bazează extensiv pe asigurări sociale, ajutor de şomaj şi pensii de bătrâneţe. Cu toate că sindicatele sunt în declin, rolul lor rămâne încă important atâta timp cât reglementările extind acoperirea negocierii colective şi la muncitorii nesindicalizaţi.
Ţările anglo-saxone (Irlanda şi Marea Britanie) se caracterizează prin rolul predominant al pieţelor, intervenţie minimă a statului şi grad scăzut de reglementare. Ele etalează o asistenţă socială de ultimă instanţă relativ ridicată. Transferurile cash sunt orientate în principal către persoanele de vârstă activă. Acest model se defineşte printr-o combinaţie de sindicate slabe, o largă şi crescândă dispersie salarială şi o incidenţă relativ înaltă de locuri de muncă cu salarii scăzute.
Modelul mediteranean este întâlnit în Italia, Grecia, Portugalia şi Spania şi se concentrează asupra cheltuielilor sociale cu pensiile de bătrâneţe. Sistemul său de bunăstare socială se axează în mod tipic asupra protecţiei angajaţilor şi a pensionării timpurii – scutind astfel populaţia de vârstă activă de la participarea pe piaţa muncii. Acest sistem are familia în centrul atenţiei şi reţine unele caracteristici ale societăţilor agrare, paternale.
Sapir (2005) clasifică cele patru sub-modele utilizând o tipologie bazată pe
două criterii: eficienţă şi echitate. Un model este considerat eficient dacă furnizează
suficiente stimulente pentru a munci şi generează rate înalte ale ocupării. Pe de altă
parte, modelul este considerat echitabil dacă menţine relativ scăzut riscul de sărăcie.
Tabelul 12.2 (este prezentat în limba engleză pentru a reda întocmai criteriile avute
în vedere de Sapir) oferă rezultatele tipologiei lui Sapir în termenii eficienţei şi ai
echităţii pentru cele patru grupuri de ţări.
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 127
Tabelul 2 are la bază dezbaterea cunoscută privind controversatul trade-off
dintre eficienţă şi echitate. Ţările nordice şi cele mediteraneene se pare că se
confruntă cu un asemenea trade-off. Nordicii beneficiază de o poziţie confortabilă,
cu un model social ce asigură atât eficienţă cât şi echitate, în vreme ce grupul
mediteranean are un sistem social atât neeficient cât şi inechitabil. Pe de altă parte,
atât ţările anglo-saxone cât şi cele continentale se confruntă cu un trade-off între
eficienţă şi echitate. Anglo-saxonii au un model social eficient dar mai puţin
echitabil, în timp ce continentalii se bucură de mult mai multă echitate, dar de mai
puţină eficienţă.
Tabelul 2 Cele patru modele europene: o tipologie
Sursa: Sapir (2005).
3. INTEGRAREA EUROPEANĂ ŞI PRESIUNILE INDIRECTE
ASUPRA STATELOR NAŢIONALE ALE BUNĂSTĂRII Integrarea europeană afectează semnificativ politicile sociale naţionale
deoarece politicile economice ale UE şi răspunsurile actorilor sociali la aceste politici restricţionează statele naţionale ale bunăstării. Efectele indirecte sunt dificil de măsurat, deşi exercită o influenţă supranaţională asupra conceperii politicii sociale naţionale. Presiunile asupra sistemelor politicii sociale naţionale sunt reprezentate de următorii factori:
Dumpingul social
Acesta se referă la perspectiva ca firmele operând acolo unde “salariile sociale” sunt scăzute să acţioneze în jos asupra preţurilor concurenţilor, scoţând din afaceri firmele cu costuri mai mari sau să forţeze guvernele lor să scadă salariul social. Exemplul instalatorilor polonezi din Franţa apărut exact înaintea referendumului francez asupra Tratatului Constituţional al UE întruchipează această aşteptare1. În scenarii extreme, încă actuale în ţările din aria extinderii estice, aceste acţiuni alimentează o spirală în jos asupra statelor bunăstării.
„Salariul social” este însă doar un factor al deciziilor de investiţii, iar firmele nu vor investi în ţările cu salarii sociale scăzute dacă productivitatea
1 Barysch (2005) demonstrează că dumpingul social nu trebuie să reprezinte un factor real de îngrijorare
pentru statele occidentale.
128 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
muncitorilor nu justifică asemenea investiţii. Chiar şi prin extinderea estică1 uriaşa disparitate a salariilor duce doar la o disparitate relativ mică a productivităţii în favoarea estului. Teoria neoclasică a comerţului arată că ţările cu salarii sociale ridicate îşi vor putea continua politicile atâta timp cât condiţiile generale permit investiţii profitabile.
Criteriile de la Maastricht ale convergenţei nominale
Aceste criterii, impunând o disciplină bugetară strictă, pot determina şi ajustări în jos ale furnizării bunăstării, chiar dacă criza economică a dus la o relaxare a acestor cerinţe severe. Constrângerile respective exercită o presiune deosebită în special asupra economiilor din Europa Centrală şi de Est.
UEM poate împinge UE într-un rol mai activ în combaterea şomajului. Istoric, perspectivele UEM au fost văzute ca legate de nevoia unor politici sociale pentru rezolvarea dezechilibrelor regionale. Cursurile de schimb flexibile au permis adaptări naţionale la condiţiile economice. Odată cu dispariţia acestor pârghii, combaterea şomajului la nivel regional a devenit mai dificilă.
Armonizarea sistemelor de impozitare
Piaţa unică încurajează mişcarea către o bandă mai îngustă de rate ale TVA. În martie 2009 au fost permise scutiri adiţionale de la rata standard minimă de 15% pentru serviciile folosind muncă intensivă, un pas care încurajează mişcarea în jos în procesul armonizării. Teoretic, guvernele ale căror venituri din TVA sunt diminuate, pot creşte alte taxe. Dar având în vedere că este mai uşor, din punct de vedere politic, să fie susţinute taxele indirecte, această mişcare poate crea constrângeri tot mai mari pentru bugetele statelor membre, cu implicaţii evidente pentru politicile sociale naţionale. Aceasta reprezintă o problemă pentru ţări precum Danemarca, ce se bazează mai mult pe taxele indirecte decât pe cele directe pentru a-şi finanţa generosul stat al bunăstării, această ţară opunându-se de aceea unor limite superioare ale TVA.
Dispensarea de „statul utilităţilor publice”
O altă presiune asupra statelor naţionale ale bunăstării derivă din demontarea „statului serviciilor publice”, care s-a produs în parte din raţiuni ale UE şi în parte din motive pur naţionale, endogene. Trenurile, poşta, transportul aerian, electricitatea, gazul şi alte utilităţi, alături de serviciile locale, au fost în general întreprinderi publice, finanţate din tarife asigurând servicii egale în cuprinsul naţiunii, în mediul urban şi rural. Dar de la mijlocul anilor 1980, aceste structuri publice au început să fie privatizate. S-au format astfel companii private multinaţionale în ramurile serviciilor publice care fuseseră înainte naţionale sau regionale. Statul bunăstării constituie, într-un sens, ultima piesă de domino rămasă a statului serviciilor publice.
În concluzie, guvernele naţionale au un control diminuat asupra multor politici care în mod tradiţional au susţinut statele naţionale ale bunăstării: moneda, politicile macroeconomice, finanţele publice, politicile impozitării şi serviciile publice.
1 Neesham and Tache (2010) analizează în care din cele patru sub-modele sociale europene ar putea fi
încadrate ţările din Europa Centrală şi de Est. Studii de caz asupra României şi Bulgariei pot fi găsite în
Tache and Neesham (2011) şi Tache and Dumitrache (2013).
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 129
În loc de concluzii: emergenţa politicii sociale europene pe mai multe
paliere Asistăm în prezent la o transformare a relaţiilor dintre state şi la
globalizarea sistemului de piaţă, această transformare fiind accelerată de criza economică. În UE, atât suveranitatea cât şi autonomia statelor membre s-a diminuat, iar extinderea estică a sporit inegalitatea teritorială, proces susceptibil de a se continua, în special pe fondul crizei economice actuale. Guvernele statelor membre îşi văd atacate bazele veniturilor, restrângându-se opţiunile de reformă a statului bunăstării. Ceea ce îşi face apariţia este un sistem al politicii sociale pe mai multe paliere, având trei trăsături caracteristice distincte1:
1. Blocaje datorate capacităţii limitate de acţiune la nivelul UE
Factorii de decizie de la nivel european sunt afectaţi de scepticismul Consiliului UE şi de capacităţile administrative sau fiscale limitate. Există constrângeri de politică socială activă la nivelul centrului. Politica evoluează mai degrabă prin ajustări reciproce şi adaptare. Centrul generează variate limitări ale dezvoltării politicii sociale în loc să producă mandate clare de acţiune pozitivă. În acelaşi timp, capacitatea statelor membre de a-şi concepe propriile state ale bunăstării a slăbit considerabil. În cadrul UE un stat membru este constrâns de toate reglementările CEJ şi poate urma reforme numai supunându-se unor complicate proceduri ale UE. Autoritatea diminuată a statelor membre, combinată cu slăbiciunea continuă de la nivelul UE restricţionează terenul unei politici inovative.
2. Un rol proeminent pentru tribunale în dezvoltarea politicii
Cerinţele pornite de la centru sunt în mod normal conduse de lege sau de tribunale. O serie de reglementări ale CEJ şi de iniţiative ale Comisiei Europene şi ale Consiliului UE reprezintă sursa unei noi politici sociale. Când este confruntată cu litigii, CEJ nu poate evita luarea unor decizii care, în esenţă, au caracter politic. CEJ se bazează pe votul majorităţii simple, ceea ce evită imobilitatea politică, aceasta constituind o trăsătură comună a procesului legislativ al UE. Numai votul unanim în cadrul Consiliului UE poate anula deciziile CEJ asupra legii primare europene. Sistemul UE plasează astfel CEJ pe scena centrală. În acest sens aria unei forme mai explicite a elaborării politicilor UE a fost făcută dificilă deoarece activismul CEJ poate genera riposte. Acesta este unul dintre aspectele “deficitului democratic” în cadrul UE.
3. O legătură neobişnuit de strânsă cu piaţa liberă
Sistemul politicii sociale din UE este foarte strâns legat de procesul construirii pieţei libere. Politicile sociale se intersectează într-o varietate de moduri cu sistemele de piaţă. În trecut, politica socială a fost în general privită ca o “reacţie de protecţie” spontană împotriva expansiunii pieţei, ca un rezultat al politicii împotriva pieţelor. Dar în cazul UE, chiar în domenii în care UE a dat dovadă de activism, politicile au fost direct conectate cu participarea pe piaţa muncii. Aşa cum demonstrează caracterul central al deciziilor privind mobilitatea pe piaţa muncii şi a serviciilor,.politica socială a UE a fost parte integrantă a însuşi procesului de construire a pieţei. Niciodată în lume construcţia pieţelor nu a configurat atât de vizibil şi de intens traiectoria politicilor sociale.
1 Conform Leibfried (2010), “Social Policy – Left to the Judges and the Markets?” in Wallace et al.
(2010).
130 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Aria generală a rolului UE a fost crucială: statele naţionale ale bunăstării
fac acum parte dintr-un sistem mai larg, pe mai multe paliere, al politicii sociale. Guvernele statelor membre influenţează această structură, dar nu o mai controlează pe deplin. O asemenea guvernanţă se petrece într-adevăr pe mai multe paliere, deşi procesele de la nivelul UE diferă de cele din statele federale clasice: un centru slab de elaborare a politicilor, reglementări conduse de un tribunal şi legături puternice cu piaţa liberă – un model radical deosebit de oricare stat european al bunăstării. Problema este că abilitatea de elaborare a politicilor la nivelul UE nu s-a întărit atât cât s-au diminuat aceste abilităţi la nivelul statelor membre. În vreme ce acest din urmă proces constituie o trăsătură permanentă a globalizării şi a europenizării, primul proces este unul opţional care poate fi configurat din punct de vedere politic. Criza economică actuală poate fi un catalizator pentru reconfigurarea acestui proces (Leibfried, 2010, p. 279).
BIBLIOGRAFIE
1. Becker, U. (2004), ”Die Soziale Dimension des Binnenmarktes”, in J.
Schwarze (ed.), Der Verfassungsentwurf des Europäischen Konvents:
Verfassungsrechtliche Grundstrukturen und wirtschaftsverfassungsrechtliches
Konzept (Baden-Baden: Nomos)
2. Wallace, H., Pollack, M.A. and Young, A.R. (eds.) (2010), Policy Making in
the European Union, Oxford University Press
3. Neesham C. and Tache, I. (2010), “Is there an East-European social model?”,
in International Journal of Social Economics, Vol. 37, No. 5, Emerald
4. Falkner, G. (1998), EU Social Policy in the 1990s: Towards a Corporatist
Policy Community, London: Routledge
5. Falkner, G., Treib, O., Hartlapp, M., and Leiber, S. (2005), Complying with
Europe: EU Harmonisation and Soft Law in the Member States, Cambridge,
Cambridge University Press
6. Pierson, P. and Liebfried, S. (1995), „The Dynamics of Social Policy
Integration”, in S. Liebfried and P. Pierson (eds.), European Social Policy:
Between Fragmentation and Integration, Washington, DC: Brookings
Institution
7. Wickham, J. (2002), “The end of the European social model: before it began?”,
Appendix II of ICTU’s submission to the National Forum on Europe, January
8. Sapir, A. (2005), „Globalization and the reform of European social models”,
Bruegel Policy Brief, disponibil la adresa www.bruegel.org
9. Barysch, K. (2005), East versus West? The European Economic and Social
Model after Enlargement, Centre for European Reform, London, disponibil la
adresa www.cer.org.uk
10. Tache, I. and Neesham, C. (2011), “The Performance of Welfare Systems in
Post-Communist Europe: The Cases of Romania and Bulgaria”, International
Journal of Economics and Research, Volume 2, Issue 5, September-October
11. Tache, I. and Dumitrache, V. (2013), “New Welfare Regimes in Eastern
Europe: The Cases of Romania and Bulgaria”, Review of Economic and
Business Studies, no. 10, volume V, issue 2
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 131
ASPECTE PRIVIND MATURITATEA ŞI CAPABILITATEA
SISTEMELOR DE BUSINESS INTELLIGENCE
Conf. univ. dr. Nicolae BÂRSAN-PIPU
Facultatea de Finanţe, Bănci şi Contabilitate Braşov
Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”
Lector univ. dr. Gheorghe SUCIU
Facultatea de Finanţe, Bănci şi Contabilitate Braşov
Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”
Abstract: We live today în a society of information and knowledge, based
on the rapid development of the informations technologies. The paper discuss some
aspects of the Business Intelligence (BI) systems and some methods for the
assesment of the capability-maturity levels of suxch systems. A matrix and a
capability-maturity index is proposed.
Key words: Business Intelligence (BI) systems, maturity, capability, matrix
and maturity- capability index
1. INTRODUCERE
Societatea secolului XXI poate fi considerată, din toate punctele de vedere,
o societate a informaţiei şi a cunoaşterii. Procesul actual de dezvoltare economică
şi socială are la bază, în primul rând, globalizarea, caracterizată printr-un înalt nivel
de integrare a activităţilor economice la nivel global şi, în al doilea rând, prin
dezvoltarea noilor tehnologii informaţionale şi de comunicare, care permit acum
accesul, aproape, instantaneu, la o mare cantitate de informaţii.
În acest context, transformarea informaţiilor în cunoaştere, evoluţia de la
bazele de date la bazele de cunoştinţe, devine o provocare pentru decidenţii
individuali sau colectivi, care trebuie acum să tranforme informaţiile în cunoştinţe,
pe baza cărora să adopte deciziilre optime şi apoi să aplice aplicarea acţiunilor care
să genereze valoare la nivelul organizaţiilor.
Vom analiza în cadrul acestei lucrări principalele concepte privind
sistemele de „intelidenţă de afaceri”, sau Business Intelligence, precum şi
modalitatea în care aceste sisteme evoluează din punct de vedere al capabilităţii şi
maturităţii. Ne propunem, de asemenea, să dezvoltăm un sistem de cuantificare a
indicelului de capabilitate şi maturitate a acestor sisteme BI.
132 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
2. CONCEPTE DE BUSINESS INTELLIGENCE
Prin Business Intelligence (BI) se înţelege un set de teorii, de metodologii,
de arhitecturi și de tehnologii care transforma datele primare în informații relevante
și utile pentru scopuri de afaceri. În cadrul sistemelor de BI se pot manipula cantități
foarte mari de date nestructurate pentru a ajuta la identificarea, dezvoltarea și altfel
de a crea noi oportunități de afaceri.
Într-un articol din anul 1958, cercetătorul Hans Peter Luhn de la IBM a
folosit termenul de „inteligență de afaceri” - Business Intelligence. El a utilizat
definiția din dicționarul Webster pentru inteligență, respectiv "capacitatea de a
înțelege interdependențele faptelor prezentate, în așa fel încât acestea să ghideze
acțiunea spre un scop dorit".
În anul 1989, Howard Dresner a propus "Business Intelligence" ca un
termen generic pentru a descrie "concepte și metode pentru a îmbunătăți procesul de
luare a deciziilor de afaceri, prin utilizarea sistemelor suport bazate pe fapte."
Vercellis în lucrarea [12] din 2009 defineşte Business Intelligence ca fiind
„un set de modele matematice și metodologii de analiză care exploatează datele
disponibile pentru a genera informații și cunoștințe utile pentru procesele complexe
de luare a deciziilor”.
Arhitectura unui sistem de Business Intelligence, care este reprezentată în
Figura 1, include trei componente majore.
Sursele de date;
Depozitele şi centrele de date;
Metodologiile de BI.
Sisteme operaţionale
Date externe
Sursele de date Depozitele de date Metodologiile de BI
Figura 1. Arhitectura unui sistem de Business Intelligence Sursa: Adaptare după Vercelis [12]
Depozite de date
Logistică
Marketing
Evaluarea performan-
ţelor
Extragere Transformare
Încarcare (ETI) date
Cuburi de date
Analiza exploratorie a datelor
Analiza seriilor de timp
Data mining
Optimizare
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 133
Sursele de date: În primul stadiu, este necesară culegerea şi integrarea
datelor provenind din diferite surse primare sau surse secundare de date. Datele se
culeg în cea mai mare parte din sistemele operaţionale, dar pot include şi documente
nestructurate sau date din sursele externe.
Depozitele de date și centrele de date. Utilizînd instrumente de extragere
și de transformare a datelor, datelele provenind din diferite surse sunt stocate în
bazele de date destinate să sprijine analizele de Business Intelligence. Aceste baze
de date sunt denumite depozite de date și centre de date.
Metodologiile de Business Intelligence. Datele sunt în cele din urmă
extrase și sunt folosite pentru modelele matematice și metodologiile de analiză
menite să sprijine deciziile adoptate de factorii de decizie. Într-un sistem de
Business Intelligence, pot fi utilizate mai multe aplicații de suport decizional, cu
sunt:
Analiza cuburilor multidimensionale de date (tehnologia OLAP = OnLine
Analytical Processing);
Analiza exploratorie a datelor;
Analiza seriilor de timp;
Tehnicile de data mining;
Metodele de optimizare.
Dezvoltarea unui sistem de Business Intelligence la nivelul organizaţiei
constă, similar dezvoltării sistemelor complexe, din următoarele etape (Figura 2):
Analiză;
Proiectare;
Planificare;
Implementare şi Control.
Analiză. În timpul acestei etape, cerinţele organizaţiei relative la
dezvoltarea unui sistem de Business Intelligence trebuie identificate în mod detaliat,
prin interviuri cu managerii unităţilor ierarhice cu activităţi şi roluri în domeniul
informaţiilor relevante pentru organizaţie. Activitatea corespuzătoare pentru această
etapă este:
1. Identificarea cerinţelor de BI.
Proiectare. A doua fază include definirea arhitecturii şi infrastructurii
software şi hardware necesare pentru dezvoltarea sistemului de Business
Intelligence. Activitatea corespuzătoare pentru această etapă este:
2. Definirea infrastructurii de BI.
Planificare. Etapa de planificare includemai multe activităţi în carer
funcţiile sistemului de Business Intelligence sunt definite în detaliu. Activităţile
corespuzătoare pentru această etapă sunt:
3. Definirea detaliată a cerinţelor;
4. Identificarea surselor de date;
5. Definirea depozitelor de date;
6. Definirea modelelor matematice
7. Dezvoltarea prototipului pentru BI
Implementare şi Control. Această etapă se referă la implementarea
efectivă a sistemului de Business Intelligence şi realizarea controlului sistemului.
134 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Activităţile corespuzătoare pentru această etapă sunt:
8. Dezvoltarea depozitelor de date;
9. Dezvoltarea structurilor de metadata;
10. Dezvoltarea instrumentelor ETI;
11. Dezvoltarea aplicaţiilor de Business Intelligence;
12. Implementare şi testare.
Printre metodologiile care pot fi încorporate în sistemele de Business
Intelligence pot fi menţionate: analiza riscului; metodele de Balanced Scorecard,
marketingul relaţional, optimizarea lanţului de furnizare ş.a.
Analiză
Proiectare
Planificare
Implementare şi control
Figura 2. Etapele de dezvoltare ale unui sistem de Business Intelligence Sursa: Adaptare după Vercelis [12]
1. Identificarea cerinţelor de BI
2. Definirea infrastructurii
de BI
3. Definirea detaliată a cerinţelor
de BI
7. Dezvoltarea prototipului
pentru BI
5. Definirea depozitelor
de date
6. Definirea modelelor
matematice
8. Dezvoltarea depozitelor
de date
11. Dezvoltarea aplicaţiilor
de BI
12. Implementare şi testare
10. Dezvoltarea instrumentelor
ETI
9. Dezvoltarea structurilor de
metadata
4. Identificarea surselor de date
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 135
3. CAPABILITATEA ŞI MATURITATEA SISTEMELOR DE
BUSINESS INTELLIGENCE
Vom defini în continuare două concepte importante pentru dezvoltarea şi
evaluarea sistemelor de Business Intelligence, respectiv:
Maturitatea sistemelor de Business Intelligence;
Capabilitatea sistemelor de Business Intelligence;
3.1 Maturitatea sistemelor de Business Intelligence
Vom începe prin a defini maturitatea unui sistem de Business Intelligence,
care defineşte şi evaluează ciclul de viaţă şi de evoluţie a unui sistem BI.
Conceptul Modelului de Capabilitate şi Maturitate – Capability
Maturity Model (CMM) a fost inițial dezvoltate de Institutul de Inginerie Software
(SEI), de pe lângă universitatea americană Carnegie Mellon University în 1986.
Conceptul CMM este utilizat în dezvoltarea de software și oferă metodologia,
etapizată, pentru procesul de îmbunătățire pentru un proiect, un departament sau la
nivelul întregii organizaţii. CMM oferă un set de linii directoare pentru a îmbunătăți
procesele software ale unei organizații într-un anumit domeniu de interes.
Practic, CMM este format din cinci nivele de maturitate, care sunt
următoarele:
Nivelul 1: Inițial;
Nivelul 2: Repetabil;
Nivelul 3: Definit,
Nivelul 4: Manageriat;
Nivelul 5: Optimizat.
În nivelul Inițial, procesele sunt necontrolate, dezorganizate, se desfăşoară
ad-hoc. Rezultatele proiectelor depind, în cea mi mare măsură, de eforturile
individuale. La nivelul Repetabil, sunt deja definite procesele pentru managementul
de proiect. Planificarea și gestionarea de noi proiecte sunt bazate pe experiența cu
proiectele similare. La nivelul Definit, organizația a dezvoltat procese proprii, care
sunt documentate și utilizate. La nivelul Manageriat, procedurile de management
ale calității sunt bine definite. Organizația monitorizează și controlează procesele
prin colectarea și analiza datelor. În nivelul Optimizat, procesele sunt îmbunătățite
în mod constant.
Aplicarea modelului de capabilitate şi maturitate CMM pentru sistemele de
Business Intelligence a generat mai multe abordări, din care vom discuta aici numai
două dintre principalele modele (prezentate în extenso în [8] şi [10]), respectiv:
Modelul TDWI;
Modelul Gartner.
Modelul elaborat de The Data Warehouse Institute (TDWI), denumit
TDWI’s Business Intelligence Model, dezvoltat de Wayne Eckerson în anul 2004.
Modelul se concentrează în principal pe aspectele tehnice de evaluare de maturităţii.
Maturitatea este evaluată prin intermediul a opt domenii-cheie, fiecare din cele opt
elemente fiind clasificate cu următoarea scală cu cinci stadii [5]: Stadiul Prenatal
(Prenatal), Stadiul Nou născut (Infant), Stadiul Copil (Child), Stadiul Adolescent
(Teenager), Stadiul Adult (Adult) și Stadiul Înţelept (Sage).
136 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Eckerson [6] face şi o echivalare a stadiilor modelului TDWI cu cele ale
modelului CMM de la SEI, respectiv:
Nivelul CMM 1: Inițial ⇔ Stadiul Nou născut = procese "ad-hoc",
respectiv procese imprevizibile cu o mare variabilitate;
Nivelul CMM 2: Repetabil ⇔ Stadiul Copil = există o "metodologie de
proiect", respectiv proiectele sunt elaborate pe baza unor politici și
proceduri de bune practici;
Nivelul CMM 3: Definit ⇔ Stadiul Adolescent = există o "metodologie
de dezvoltare", respectiv organizația stabilește politicile și procedurile
standard pentru dezvoltarea proceselor.
Nivelul CMM 4: Manageriat ⇔ Stadiul Adult = „performanța este
măsurată / monitorizată", respectiv sunt stabilite metricile de performanță și
pragurile acceptabile; riscurile sunt cunoscute şi controlate în mod proactiv;
rezultatele sunt previzibile.
Nivelul CMM 5: Optimizat ⇔ Stadiul Adult = "îmbunătățire continuă",
respectiv organizația se concentrează pe procesul de îmbunătățire continuă
și de reducere a neconformităţilor prin evaluare și aplicarea de bune
practici.
Modelul de maturitate Gartner pentru Business Intelligence se bazează
pe trei domenii cheie de evaluare şi anume personal, procese şi metrici. Modelul are
5 nivele de maturitate:
Nivelul 1 – Nerecunoscut: se constată o „anarhie” în domeniul
informaţiilor;
Nivelul 2 – Tactic: utilizare limitată la nivelul managementului, cu
incoerență şi inconsistenţă a datelor;
Nivelul 3 – Concentrat: focalizare pe cerinţele specifice de afaceri şi
centre de competenţă de Business Intelligence;
Nivelul 4 – Strategic: obiectivele de afaceri orientează sistemele de
management al performanței, cu politicile și standardele de guvernanță bine
definite și aplicate;
Nivelul 5 – Extins: utilizarea sistemelor de Business Intelligence este
extinsă la nivelul furnizorilor și clienților.
3.2 Capabilitatea sistemelor de Business Intelligence
După cum am văzut anterior, capabilitatea este abordată şi evaluată
împreună cu nivelele de maturitate ale sistemelor de Business Intelligence. În timp
ce modelele referitoare la maturitate sunt utilizate pentru a asigura îmbunătăţirea la
nivelul întregii organizaţii, modelel de capabilitate sunt orientate mai ales pentru
îmbunătăţirea la nivelul proceselor acesteia. În standardele SEI pentru CMM,
respectiv capabilitatea şi maturitatea sistemelor software, capabilitatea descrie
amplitudinea, respectiv gradul de variabilitate privind rezultatele care se aşteaptă de
la sistemele software. Vom aplica în continuare un model de analiză cantitativă a
sistemelor de Business Intelligence în care cele două concepte vor fi tratate în mod
distrinct.
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 137
4. UN MODEL PENTRU EVALUAREA MATURITĂŢII ŞI
CAPABILITĂŢII SISTEMELOR DE BUSINESS INTELLIGENCE
Vom defini maturitatea sistemului de Business Intelligence ca fiind
gradul de dezvoltare sau de evoluţie a sistemului.
Pe baza definiţiei de mai sus, vom considera următoarele nivele sau
scoruri de maturitate:
0 – maturitate inexistentă: sistemul de Business Intelligence nu este
implementat, nu există;
1 – maturitate foarte redusă: sistemul de Business Intelligence este în
stadiul Iniţial;
2 – maturitate redusă: sistemul de Business Intelligence este în stadiul
Repetabil;
5 – maturitate moderată: sistemul de Business Intelligence este în stadiul
Definit;
10 – maturitate ridicată: sistemul de Business Intelligence este în stadiul
Manageriat;
20 – maturitate foarte ridicată: sistemul de Business Intelligence este în
stadiul Optimizat.
Se observă că pentru scorul de capabilitate am propus o scară
exponenţială.
Vom defini capabilitatea sistemului de Business Intelligence ca fiind
măsura în care sistemul satisface cerinţele fiecărui nivel de maturitate sau de
dezvoltare şi evoluţie. Pe baza definiţiei, vom considera următoarele nivele sau
scoruri de capabilitate:
0 – capabilitate inexistentă: sistemul nu satisface în nicio privinţă;
1 – capabilitate foarte redusă: sistemul satisface între 1% – 5% cerinţele;
2 – capabilitate redusă: sistemul satisface între 6% – 25% cerinţele;
3 – capabilitate moderată: sistemul satisface între 26% – 50% cerinţele;
4 – capabilitate ridicată: sistemul satisface între 51% – 75% cerinţele;
5 – capabilitate foarte ridicată: sistemul satisface mai mult de 75%
cerinţele.
Se observă că pentru scorul de capabilitate am propus o scară liniară.
Cu cele două scoruri de maturitate şi capabilitate, definim acum matricea
de maturitate-capabilitate, de forma:
Maturitate
20 0 20 40 60 80 100
10 0 10 20 30 40 50
5 0 5 10 15 20 25
2 0 2 4 6 8 10
1 0 1 2 3 4 5
0 0 0 0 0 0 0
0 1 2 3 4 5
Capabilitate
138 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
În celulele matricei de maturitate-capabilitate considerăm produsul dintre
cele două scoruri de maturitate şi capabilitate, de forma:
Scor Maturitate-Capabilitate = Scor Maturitate × Scor Capabilitate
Rezultă scoruri de maturitate–capabilitate între 0 şi 100.
Pe baza scorului de maturitate–capabilitate vom calcula indicele de
maturitate–capabilitate (IMC) cu relaţia:
Indicele de Maturitate-Capabilitate (IMC) = Scor Maturitate-Capabilitate / 100
Clasificarea nivelelor de maturitate-capabilitate, pe baza scorului şi a
indicelui de maturitate-capabilitate este următoarea:
Scor Maturitate-
Capabilitate
Indicele de Maturitate-
Capabilitate
Nivel Maturitate-
Capabilitate
0 IMC = 0 Nesatisfacător
1 - 5 0,01 ≤ IMC ≤ 0,05 Foarte redus
6 - 20 0,06 ≤ IMC ≤ 0,20 Satisfacător
25 - 40 0,25 ≤ IMC ≤ 0,40 Bun
50 - 80 0,50 ≤ IMC ≤ 0,80 Foarte bun
100 IMC = 1,00 Excelent
Culorile asociate nivelelor de maturitate-capabilitate sunt similare celor
utilizate în matricele de evaluare a riscurilor [2].
4. O APLICAŢIE PENTRU EVALUAREA CANTITATIVĂ A
MATURITĂŢII ŞI CAPABILITĂŢII UNUI SISTEM DE
BUSINESS INTELLIGENCE
În literatura de specialitate, există abordări pentru evaluarea cantitativă a
maturităţii sistemelor de Business Intelligence [8] sau capabilităţii sistemelor de
Business Analytics [12]. Problema care se pune este stabilirea caracteristicilor
sistemului care sunt evaluate. Acestea pot să fie definite în funcţie de obiectivele
urmărite.
Vom aplica modelul propus aici pentru caracteristicile evaluate în [10],
pentru care vom define scoruri de maturitate şi scoruri de capabilitate, pentru un
sistem de Business Intelligence analizat. Procesele şi subprocesele evaluate sunt:
[1] Procese referitoare la sursele de date:
1.1 Procese operaţionale
1.2 Procese de achiziţionare a datelor externe
1.3 Procese de Extragere, Transformare, Încarcare (ETI) date
[2] Procese referitoare la depozitele de date:
2.1 Depozite de date pentru Logistică
2.2 Depozite de date pentru Marketing
2.3 Depozite de date pentru Evaluarea performanţelor
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 139
[3] Procese referitoare la metodologiile de BI:
3.1 Cuburi de date (OLAP)
3.2 Analiza exploratorie a datelor
3.3 Analiza seriilor de timp
3.4 Data mining
3.5 Optimizare
Rezultatele evaluării cantitative sunt prezentate în tabelul următor:
Procese de BI Maturitate Capabilitate Maturitate-Capabilitate
Nivel Scor Nivel Scor Scor IMC Nivel 1.1 Procese operaţionale Moderată 5 Moderată 3 15 0,15 Satisfacător
1.2 Procese date externe Moderată 5 Redusă 2 10 0,10 Satisfacător
1.3 Procese ETI Moderată 5 Moderată 3 15 0,15 Satisfacător
2.1 Depozite de date
pentru Logistică Ridicată 10 Ridicată 4 40 0,40 Bun
2.2 Depozite de date
pentru Marketing Moderată 5 Moderată 3 15 0,15 Satisfacător
2.3 Depozite de date
pentru Evaluarea
performanţelor
Ridicată 10 Ridicată 4 40 0,40 Bun
3.1 Cuburi de date
(OLAP) Moderată 5 Moderată 3 15 0,15 Satisfacător
3.2 Analiza exploratorie a
datelor Moderată 5 Ridicată 4 20 0,20 Satisfacător
3.3 Analiza seriilor de
timp Ridicată 10 Ridicată 4 40 0,40 Bun
3.4 Data mining Ridicată 10 Ridicată 4 40 0,40 Bun
3.5 Optimizare Redusă 2 Moderată 3 6 0,06 Satisfacător
Vom calcula atunci indicele de maturitate-capabilitate mediu (IMCM) al
sistemului de Business Intelligence ca fiind media geometrică a indicilor de
maturitate-capabilitate (IMCi) ai fiecărui proces BI:
n
n
i
MCiMCM II
1
,
unde n este numărul de procese evaluate.
Pentru evaluarea de mai sus avem indicele de maturitate-capabilitate
mediu:
19500601001501111
11
1
,,...,, i
MCiMCM II ,
de unde rezultă pentru întregul sistemul de Business Intelligence evaluat un nivel
mediu de maturitate-capabilitate clasificat ca fiind „satisfăcător”.
5. CONCLUZII
Sistemele de Business Intelligence reprezintă în prezent una din
coordonatele majore pentru managementul performant al organizaţiilor. Ele
integrează cele mai moderne tehnici ale sistemelor informatice, cu metodele şi
conceptele de management cele mai novatoare în domeniul managementului
secolului XXI.
140 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Nu întâmplător, marile firme din domeniul sistemelor informatice, cum sunt
IBM, Oracle, Microsoft, SAP, SAS dezvoltă puternice platforme de Business
Intelligence, care vor schimba integral modul de gândire şi de acţiune al
managementului organizaţiilor.
BIBLIOGRAFIE
1. Aho Mika (2012). What is your PMI? A Model for Assessing the Maturity of
Performance Management in Organizations. Presented in the PMA 2012
“Performance Management: From Strategy to Delivery” conference in the
University of Cambridge, UK on 11-13 July, 2012.
2. Bârsan-Pipu Nicolae, Popescu Ion. (2003). Managementul riscului. Concepte,
metode, aplicaţii. Editura Universităţii " Transilvania" Braşov.
3. Chuah, Min-Hooi, Wong, Kee-Luen (2012). Construct an Enterprise Business
Intelligence Maturity Model (EBI2M) Using an Integration Approach: A
Conceptual Framework. Business Intelligence – Solution for Business
Development, pp. 1-14. Publisher InTech, 2012.
4. Eckerson, Wayne (2007). Beyond the Basics: Accelerating BI Maturity, TDWI
Research-The Data Warehousing Institute.
5. Eckerson, Wayne (2008). Business Intelligence Maturity Model. 03-01-
06_Executive_Series_Assessing_Your_BI_Maturity.pdf
6. Ghilic-Micu Bogdan, Mircea Marinela, Stoica Marian (2010). The Audit of
Business Intelligence Solutions Informatica Economică vol. 14, no. 1/2010, pp.
66-77.
7. Olszak Celina M. (2013). Assessment of Business Intelligence Maturity in the
Selected Organizations. Proceedings of the 2013 Federated Conference on
Computer Science and Information Systems pp. 951–958.
8. Raber David, Winter Robert, Wortmann Felix. Using Quantitative Analyses to
Construct a Capability Maturity Model for Business Intelligence. 2012 45th
Hawaii International Conference on System Sciences, pp. 4219-4228.
9. Rajterič I. Hribar (2010). Overview of business intelligence maturity models.
Management, Vol. 15, 2010, 1, pp. 47-67.
10. Vercellis, Carlo (2009). Business Intelligence: Data Mining and Optimization
for Decision Making. John Wiley & Sons.
11. Wells, Dave (2008). A Capability Model for Business Analytics, Part 1 -
Dimensions of Capability. Part 2 - Assessing Analytic Capabilities.
http://www.b-eye-network.com/
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 141
DIAGNOSTICUL CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII
Lector univ. dr. Gheorghe SUCIU
Facultatea de Finanţe, Bănci şi Contabilitate Braşov
Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”
Abstract: Expenses have a crucial importance in the management of every
company. Their reduction is a priority of the company’s management. To obtain this
desideratum, one must know very well each type of expenses and their connection to
the production process. If the income remains consistent and the expenses decrease,
the company’s profit will increase. A good management does not aim only to
increase profit, but also takes into consideration other financial indicators, such as
the cash-flow, ownership equity and market value added.
Keywords: expenses, profit, cash-flow, income, monetary expenses,
payable expenses.
1. ANALIZA CHELTUIELILOR TOTALE ALE ÎNTREPRINDERII
Performanţa unei întreprinderi poate fi analizată cu ajutorul situaţiilor
financiare. Putem afirma că o întreprindere este performantă dacă este rentabilă
(capacitatea de a obţine profit), dacă este lichidă (disponibilitatea de a-şi plăti la
scadenţă datoriile pe termen scurt) şi dacă este solvabilă (capacitatea de a-şi achita
datoriile pe termen lung).
Contul de profit şi pierdere (CPP) arată modul în care s-a ajuns de la
situaţia patrimonială de la începutul anului (bilanţul de deschidere) la cea de la finele
perioadei (bilanţul de închidere), prin intermediul veniturilor şi cheltuielilor.
Din punct de vedere contabil veniturile şi cheltuielile afectează rezultatul
exerciţiului. Din punct de vedere financiar numai o parte din acestea influenţează
trezoreria întreprinderii (cash-flow-ul). Astfel vom avea:
venituri încasabile (influenţează atât rezultatul exerciţiului cât şi cel
financiar), şi venituri calculate (nu generează încasări de numerar);
cheltuieli plătibile (influenţează rezultatul exerciţiului şi trezoreria:
cheltuieli materiale, cu terţii, cu salarii, asigurări, cu impozite, cu dobânzi)
şi cheltuieli calculate (nu influenţează trezoreria deoarece nu generează
plăţi: cheltuieli cu amortizările, provizioanele, valoarea activelor cedate).
142 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Cheltuielile reprezintă un consum de mijloace de producţie, de forţă de
muncă sau de mijloace băneşti, pentru satisfacerea unor nevoi de producţie sau
individuale. Ele trebuie să ocupe un loc central în managementul intern întrucât de
utilizarea şi consumul lor depind în mare măsură performanţele economico-
financiare ale oricărei entităţi economice.
Cheltuielile entităţii reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:
consumuri de stocuri, lucrări executate şi servicii prestate de care
beneficiază entitatea;
cheltuieli cu personalul;
executarea unor obligaţii legale sau contractuale.
Cheltuielile se înregistrează pe feluri de cheltuieli (după natura lor) şi se
grupează în:
a. cheltuieli de exploatare: cu materii prime şi materiale consumabile,
energie, apă, costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor, cheltuieli cu
terţii, cu personalul, cu amortizarea şi provizioanele, alte cheltuieli de
exploatare: despăgubiri, amenzi, donaţii, privind activele cedate;
b. cheltuieli financiare: includ pierderile de creanţe legate de
participaţii, investiţii financiare cedate, diferenţe de curs valutar,
dobânzi, sconturi acordate clienţilor;
c. cheltuieli extraordinare: se referă la evenimente excepţionale
(pierderi din calamităţi şi alte evenimente extraordinare).
Ct = Ce + Cfin + Cex
Ct – cheltuieli totale;
Ce – cheltuieli de exploatare;
Cfin – cheltuieli financiare;
Cex – cheltuieli extraordinare.
Veniturile întreprinderii reprezintă sumele încasate sau de încasat în
cursul exerciţiului şi se grupează în:
a. venituri din exploatare în care se includ veniturile realizate din
operaţiile care formează obiectul de activitate, la care se adaugă
veniturile din producţia stocată şi imobilizată;
b. veniturile financiare în care se includ veniturile din participaţii, din
titluri de plasament, din alte imobilizări;
c. veniturile extraordinare (venituri din calamităţi).
Vt = Ve + Vfin + Vex
Vt – venituri totale;
Ve – venituri de exploatare;
Vfin – venituri financiare;
Vex – venituri extraordinare.
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor vizează evoluţia lor şi factorii care
îi determină în vederea identificării posibilităţilor de sporire a rentabilităţii şi a
posibilităţilor de diminuare a cheltuielilor. Indicatorul utilizat în acest scop este
„Cheltuieli la 1000 lei venituri” ( V 1000C ), sau rata de eficienţă a cheltuielilor şi se
determină ca raport între cheltuielile totale şi venituri, conform relaţiilor:
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 143
1000C V 1000 xVi
Chi
(1)
100C V 1000
gixci
(2)
Chi = cheltuieli totale;
Vi = venituri totale;
gi = structura veniturilor pe categorii;
ci = cheltuieli la 1000 lei pe categorii de venituri.
Cheltuielile la 1000 lei venituri sunt influenţate de 2 factori: structura
veniturilor şi nivelul cheltuielilor la 1000 lei pe categorii de venituri. Pentru
separarea celor două influenţe este necesară recalcularea cheltuielilor la 1000 lei în
funcţie de structura nivelului comparat şi a ratelor pe categorii de venituri din baza
de referinţă.
Relaţiile de calcul sunt următoarele:
a) influenţa modificării structurii veniturilor:
100100
0001
iiiiGiRct
cgcg
(3)
100100
0001
iiiiGiRct
cgcg
(4)
b) influenţa modificării cheltuielilor pe categorii:
100100
0111
iiiiCiRct
cgcg
(5)
Trebuie să precizăm că dacă rezultatul obţinut din diferenţa celor 2 factori
este pozitiv, influenţa asupra performanţei întreprinderii este negativă, întrucât
majorarea cheltuielilor înseamnă reducerea profitului. Dacă diferenţa este negativă,
avem o situaţie bună întrucât se reduc costurile faţă de perioada anterioară şi va
creşte profitul.
Exemplu:
Se dau următoarele date ale SC “ ROTAS “ SA, extrase din contul de profit
şi pierdere:
Tabelul 1 (mii lei)
Nr.
crt.
Indicatori 2012 2013
1. Venituri din exploatare 23.500 28.600
2. Venituri financiare 1.500 1.400
3. Venituri totale 25.000 30.000
4. Cheltuieli din exploatare 17.020 19.925
5. Cheltuieli financiare 1.480 1.550
6. Cheltuieli totale 18.500 21.275
7. Ponderea veniturilor din exploatare în total venituri (1/3) 94 95,3
8. Ponderea veniturilor financiare în total venituri (2/3) 6 4,7
9. Rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare (4/1 x
1.000)
724 697
10. Rata de eficienţă a cheltuielilor financiare (5/2 x 1.000) 987 1.107
11. Rata de eficienţă a cheltuielilor totale (6/3 x 1.000) 740 709
144 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Să se stabilească influenţa factorilor asupra ratei de eficienţă a cheltuielilor
totale.
Rezolvare:
Cheltuielile la 1000 lei venituri s-au redus de la 740 lei în anul 2012, la 709
lei în 2013, aspect pozitiv. Practic profitul a crescut de la 260 lei (1.000 – 740) la
1000 lei venituri în 2012, la 291 lei (1.000 – 709) la 1000 lei venituri în 2013.
Modificarea ratei de eficienţă a cheltuielilor totale (Rct) este de - 31 lei (709 –
740), iar influenţa factorilor este următoarea:
a) influenţa modificării structurii veniturilor:
100
00
100
01 icigicigGiRct 736,4 – 740 = - 3,6 lei
4,736100
987 x 4,7724 x 95,3
100
01
ii cg lei
b) influenţa modificării cheltuielilor pe categorii:
27,4736,4709100
cg
100
cg i0i1i1i1
CiRct lei
Verificare: - 3,6 – 27,4 = - 31
Concluzii:
Reducerea cheltuielilor la 1.000 lei venituri totale cu 31 lei este rezultatul
contribuţiei favorabile a structurii veniturilor cu 3,6 lei şi a cheltuielilor la 1000 lei
pe categorii cu 27,4 lei. Aceasta reflectă creşterea ponderilor veniturilor din
exploatare de la 94% la 95,3%.
2. ANALIZA CHELTUIELILOR LA 1000 LEI VENITURI DIN
EXPLOATARE
Cheltuielile de exploatare deţin ponderea cea mai mare, din totalul
cheltuielilor, fiind în legătură directă cu obiectul de activitate al întreprinderii.
Cheltuielile de exploatare cuprind:
a. cheltuielile privind consumurile de materii prime, materiale,
combustibil, energie şi elemente asimilate;
b. cheltuielile cu lucrările şi serviciile executate de terţi, chirii, locaţii de
gestiune;
c. cheltuieli cu impozite şi taxele suportate de unitatea patrimonială;
d. cheltuieli cu personalul;
e. alte cheltuieli de exploatare.
Analiza eficienţei cheltuielilor de exploatare poate fi efectuată în raport de
formarea veniturilor şi nivelul cheltuielilor pe categorii de venituri.
Datele necesare pentru o astfel de analiză se prezintă în tabelul 2:
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 145
Tabelul 2 (mii lei)
Nr.
crt.
Indicatori 2012 2013
1. Venituri din exploatare, din care aferente: 6.960 7.500
2 Producţiei vândute 6.612 7.050
3. Producţiei stocate 208,8 262,5
4. Producţiei imobilizate 139,2 187,5
5. Cheltuieli din exploatare, din care aferente: 5.800 6.200
6 Producţiei vândute 5.452 5750
7. Producţiei stocate 208,8 262,5
8. Producţiei imobilizate 139,2 187,5
9. Structura veniturilor din exploatare, din care: 100 100
10. Producţiei vândute (2 : 1) 95 94
11. Producţiei stocate (3 : 1) 3 3,5
12. Producţiei imobilizate (4 : 1) 2 2,5
13. Cheltuieli de exploatare la 1000 lei venituri
din care aferente: (5 : 1 x 1000)
833,33 826,66
14. Producţiei vândute (6 : 2 x 1000) 824,56 815,60
15. Producţiei stocate (7 : 3 x 1000) 1.000 1.000
16. Producţiei imobilizate (8 : 4 x 1000) 1.000 1.000
Indicatorul cheltuielile de exploatare la 1000 lei venituri (rata de eficienţă a
cheltuielilor) a înregistrat o reducere de - 6,67 lei (826,66 – 833,33), influenţele
factoriale fiind următoarele:
1. influenţa modificării structurii veniturilor din exploatare:
100
ce x g
100
ce x g 0/1000i00/1000i1GCE 835,08 – 833,33 = + 1,75 lei
835,08100
1.000 x 2,51.000 x 3,5824,56 x 94
100
xceg 0/1000i1
lei
2. influenţa modificării cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare
pe categorii:
8,42835,08826,66100
ce x g
100
ce x g 0/1000i11/1000i1
ceCE lei
Verificare: + 1,75 – 8,42 = - 6,67
Concluzii:
Reducerea cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare s-a datorat
exclusiv factorului 2 (modificarea cheltuielilor din exploatare pe categorii) întrucât
modificarea structurii veniturilor din exploatare a influenţat în mod negativ
reducerea cheltuielilor.
În evoluţia producţiei stocate şi imobilizate trebuie să se facă distincţie între
volumul fizic şi costul aferent, întrucât acestea au semnificaţie, cauze şi efecte
diferite. Astfel, creşterea sau scăderea producţiei stocate sau imobilizate, comparativ
146 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
cu realizările perioadei precedente poate fi determinată de factori conjuncturali ai
pieţei sau de altă natură. Modificarea costurilor aferente este determinată de factori
specifici, care se reflectă corespunzător în rezultatul exerciţiului.
3. ANALIZA CHELTUIELILOR LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI
Cifra de afaceri se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din
livrările de bunuri, executarea de lucrări sau prestări de servicii, precum şi din alte
venituri din exploatare, mai puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate
clienţilor.
Cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri (1000
CAC ) se determină conform
relaţiei:
1000
CAC = 1000xqp
qc
(6)
unde:
q = cantitatea vândută
c = costul produselor
p = preţul mediu de vânzare (exclusiv TVA)
Relaţia de mai sus mai poate fi şi următoarea:
1000
CAC = 1000xp
cgx
(7)
g = structura producţiei vândute stabilite valoric;
1000xp
c= nivelul cheltuielilor la 1000 lei pe produse.
Reducerea nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri, se explică prin
influenţa următorilor factori:
1) Structura producţiei vândute:
1000100000
00
01
01x
xpq
xcqx
xpq
xcq
(8)
2) Preţurilor medii de vânzare:
1000100001
01
11
01x
xpq
xcqx
xpq
xcq
(9)
3) Costurilor pe produse:
1000100011
01
11
11x
xpq
xcqx
xpq
xcq
(10)
4. ANALIZA CHELTUIELILOR VARIABILE
După corelaţia cu evoluţia nivelului de activitate, cheltuielile se pot
împărţi în cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe.
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 147
Cheltuielile variabile sunt dependente de evoluţia volumului de activitate,
modificându-se în acelaşi sens cu acesta. Pe unitatea de produs aceste cheltuieli
capătă un caracter relativ constant. În categoria cheltuielilor variabile se includ:
cheltuieli cu materiile prime şi materiale directe;
cheltuieli cu manopera directă;
alte categorii de cheltuieli care variază relativ proporţional cu
volumul de activitate.
Diagnosticul cheltuielilor variabile prezintă importanţă deosebită în
activitatea de conducere pentru asigurarea încadrării într-un nivel optim de
rentabilitate care să permită practicarea unor preţuri menite să conducă la menţinerea
şi creşterea cotei de piaţă.
Analiza factorială a cheltuielilor variabile se efectuează asupra următorilor
indicatori:
1) Cheltuieli variabile la 1000 lei venituri din exploatare (1000
VEC ), care
se determină conform relaţiei:
1000VEC =
100
gixcvi
(11)
gi = structura veniturilor
cvi = cheltuieli la 1000 lei venituri pe categorii de venituri.
2) Cheltuieli variabile la 1000 lei cifră de afaceri (1000
VCAC ), care se
determină conform relaţiei:
1000
VCAC =
qxp
qxcvx 1000
(12)
cv - costul variabil pe unitate de produs vândut;
p - preţul produsului vândut;
q - cantitatea de produse vândute.
Modificarea cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri, se explică
prin influenţa următorilor factori:
A) structura producţiei vândute:
∆q = 1000pq
cvq1000
p 00
00
01
01x
x
xx
xq
xcvq
(13)
B) preţul mediu de vânzare (exclusiv TVA):
∆p = 1000100001
01
11
01x
xpq
xcvqx
xpq
xcvq
(14)
C) costul variabil pe unitatea de produs:
∆c = 10001000pq
cvq
11
01
11
11x
xpq
xcvqx
x
x
(15)
148 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
3) Cheltuieli variabile aferente producţiei fabricate (1000
VQFC ), care se
determină conform relaţiei:
1000
VQFC = 1000Qf
CV x
(16)
Cv - suma absolută a cheltuielilor variabile aferente producţiei fabricate;
Qf - producţia marfă fabricată exprimată în preţ de vânzare.
5. CONCLUZII
Pentru a face faţă concurenţei pe piaţă trebuie să ai un raport calitate - preţ
foarte bun. Adică o calitate superioară şi un preţ acceptabil. Dacă la 2 produse este o
calitate identică, preţul joacă un rol primordial. Ca să fie un preţ mai mic decât
concurenţa, trebuie fie să reduci profitul sau costurile. Este normal să optăm pentru
varianta a doua. De aceea trebuie să cunoaştem foarte bine factorii care influenţează
costurile şi să acţionăm pentru reducerea acestora.
BIBLIOGRAFIE
1. Bârsan Pipu-N., Popescu I.- Managementul riscului. Concepte, metode,
aplicaţii, Editura Universităţii Transilvania, Braşov, 2003;
2. Dragotă V., Obreja Braşoveanu L., Dragotă I. M., – Management financiar,
ediţia a doua, vol. 1, Diagnosticul financiar al companiei, Editura Economică,
Bucureşti, 2012;
3. Ross S., Westerfield R., Jaffe J. – Corporate finance, Ed. McGraw – Hill/Irwin,
vol. 1, 2003;
4. Stancu I., Finanţe. Pieţe financiare şi gestiunea portofoliului. Investiţii reale şi
finanţarea lor. Analiza şi gestiunea financiară a întreprinderii, editura
Economică, Bucureşti, 2002;
5. Suciu G., - Analiza economico-financiară, editura Infomarket, Braşov, 2010;
6. Suciu G. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Infomarket, Braşov,
2009.
7. Vâlceanu G., Robu V., Georgescu N., Analiză economico-financiară, Editura
Economică, Bucureşti, 2007.
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 149
PROVOCĂRI ACTUALE ALE POLITICII EUROPENE ÎN
DOMENIUL TRANSPORTURILOR
Prof. univ. dr. Ileana TACHE
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrarea Afacerilor
Universitatea “Transilvania” Braşov
Drd. Alexandru BUCOI
Facultatea de Ştiinţe Economice
Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu
1. INTRODUCERE
Transportul este important în funcţionarea deplină a pieţei unice europene
şi are o însemnătate vitală în realizarea a două din cele patru libertăţi de circulaţie
stabilite prin Tratatul de la Roma din 1957 – libera circulaţie a persoanelor şi
furnizarea de servicii în cuprinsul Comunităţii. Aceasta înseamnă că furnizorii de
transport (fie că sunt implicaţi în transportul pasagerilor, fie al bunurilor) trebuie să
aibă acces egal la toate pieţele naţionale din UE. Însă în ciuda obligaţiilor prevăzute
în tratat, avansul în integrarea transportului european s-a produs foarte lent până la
sfârşitul anilor 1980 întrucât statele membre nu au acceptat să renunţe la controlul
naţional asupra transporturilor. În ultimele decenii însă transportul integrat a devenit
una din ariile majore de intervenţie a UE.
2. SCURT ISTORIC
O politică de transport comună a fost pentru prima dată propusă prin
Tratatul de la Roma (1957). Progresul a fost anevoios până în 1983, când PE a adus
Consiliul de Miniştri în faţa CEJ pentru eşecul în implementarea obligaţiilor din
tratat. Imediat după aceea transportul a fost inclus în Actul Unic European, ceea ce a
stat la baza planurilor de desăvârşire a pieţei unice. Aceasta a demarat un proces de
schimbare rapidă şi, în decursul anilor 1990, a devenit mult mai uşor pentru
furnizorii de transport extern să îşi ofere serviciile pe teritoriul statelor membre. UE
a stabilit de asemenea orientări pentru standarde comune privind poluarea, siguranţa,
preţurile de transport şi protecţia mediului înconjurător. Un accent special s-a pus
asupra îmbunătăţirii calităţii legăturilor de cale ferată, cu fonduri substanţiale alocate
reţelelor transeuropene (Trans-European Networks – TENs) de cale ferată, transport
rutier şi pe apă.
150 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
În anul 2001, UE a publicat o nouă Carte Albă privind viitorul politicii
comune de transport, iar în 2004, odată cu extinderea fără precedent a UE,
îmbunătăţirea infrastructurii de transport în noile state membre şi legarea acestora de
Europa Occidentală a devenit un obiectiv-cheie (deşi s-au formulat critici potrivit
cărora proiectele de transport pan-europene nu au respectat graficele).
În 2011 Comisia Europeană a anunţat o nouă Carte Albă (White Paper), cu
planuri detaliate pentru 25 de arii de politică. Acestea au inclus:
eliminarea treptată a dependenţei de combustibilii fosili
extinderea transporturilor rutiere
asigurarea ca până în 2050 cel puţin 40% din combustibilul aviatic să
provină din surse cu conţinut scăzut de carbon.
Noua Carte Albă cuprinde şi planuri pentru o piaţă unică a transporturilor.
3. REALIZĂRI ALE POLITICII EUROPENE DE TRANSPORT
Politica europeană din domeniul transporturilor se reflectă într-o serie de
realizări cum ar fi:
drepturile pasagerilor
În UE interesele călătorilor sunt protejate de un mare număr de drepturi
care nu sunt întâlnite în ţări non-europene.
siguranţă sporită
În perioada 1992-2010 numărul accidentelor rutiere mortale survenite în
Europa s-a înjumătăţit (de la 70.000 la 31.000). Politica UE în materie de siguranţă
rutieră îşi propune să reducă în continuare acest număr cu încă 50% până în 2020.
Companiile aeriene care nu prezintă siguranţă au interdicţie de zbor în
Europa. S-au stabilit norme mai riguroase în materie de siguranţă maritimă, între
care controale mai stricte ale ambarcaţiunilor, penalizări pentru poluarea cauzată de
neglijenţă şi scoaterea progresivă din circuit a petrolierelor cu cocă simplă.
UE stabileşte de asemenea norme de siguranţă şi securitate şi finanţează
numai acele proiecte noi de infrastructură care respectă toate cerinţele.
În vederea promovării normelor de siguranţă şi securitate în restul lumii,
UE colaborează cu organizaţii ca Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale şi
Organizaţia Maritimă Internaţională.
un transport inteligent şi durabil UE sprijină cercetarea şi introducerea unor noi tehnologii ecologice de
transport. Noua legislaţie europeană va reduce limitele de dioxid de carbon în cazul
autovehiculelor şi va promova eficientizarea consumului de carburant, ca şi
utilizarea combustibililor alternativi.
îmbunătăţirea infrastructurii şi a finanţării
Secţiunea dedicată infrastructurii de transport din cadrul politicii europene a
reţelei trans-europene de transport (TEN-T) are scopul de a crea un „nod de reţea”
multimodal, care să lege principalele oraşe mari şi să aducă mai aproape vestul de
estul UE. Prin politica UE se urmăresc şi alte obiective, cum ar fi coeziunea socială
şi atenuarea schimbărilor climatice.
Infrastructura de transport este finanţată de Mecanismul Conectarea
Europei (MCE), care dispune de un buget de 50 miliarde euro pentru intervalul
2014-2020. Acesta va sprijini realizarea unor reţele transeuropene comune
performante şi durabile în domeniul transportului, energiei, Internetului şi serviciilor
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 151
digitale.
Pe lângă finanţările publice, se încearcă şi o nouă abordare privind taxele de
transport, în scopul creării unui mediu financiar echitabil şi care să reflecte
principiile „poluatorul plăteşte” şi „utilizatorul plăteşte”.
4. ACTORI INSTITUŢIONALI AI POLITICII DE TRANSPORT
a. Parlamentul European - Comisia pentru Transport şi Turism
Ca şi în cazul parlamentelor naţionale, PE are comisii ce se ocupă de
anumite probleme, precum afaceri externe, mediu, transport etc. Comisia pentru
Transport şi Turism are în responsabilitate problemele legate de dezvoltarea unei
politici comune pentru transportul feroviar, rutier, fluvial, maritim şi aerian, privind:
elaborarea unor reguli comune aplicabile transporturilor din cadrul UE
stabilirea şi dezvoltarea reţelelor transeuropene din domeniul infrastruc-
turii de transport
asigurarea serviciilor şi a relaţiilor de transport cu state din afara UE
relaţiile cu organismele şi organizaţiile internaţionale din domeniul
transporturilor
b. Comisia Europeană
Direcţia Generală pentru Mobilitate şi Transport din cadrul Comisiei
Europene este responsabilă cu dezvoltarea şi implementarea politicilor europene din
sectorul de transport, misiunea sa fiind să se asigure că politicile din acest domeniu
sunt proiectate în beneficiul tuturor segmentelor societăţii: companii, municipalităţi,
zone rurale, cetăţeni.
Temele de lucru ale acestei Direcţii Generale cuprind:
strategii europene legate de transport;
drepturile pasagerilor;
transport durabil;
transport curat şi transport urban;
infrastructură (TEN-T);
sisteme de transport inteligente;
cercetare şi inovare;
relaţii internaţionale;
O altă Direcţie Generală a Comisiei Europene care vizează problemele de
transport este cea de Afaceri maritime şi pescuit (DG MARE). DG MARE se ocupă
de toate aspectele celor două politici – conservare, control, măsuri de piaţă, măsuri
structurale, relaţii internaţionale ş.a.m.d.
c. Consiliul UE Formaţiunea Consiliului UE care se ocupă de problemele de transport este
Consiliul pentru Transport, Telecomunicaţii şi Energie (TTE). Pentru atingerea obiectivelor politicii din domeniul transportului, Consiliul
este cel care a contribuit, începând din anii 1990, la introducerea reţelelor transeuropene de transport, energie şi telecomunicaţii. Aceste reţele susţin obiectivul general al coeziunii economice şi sociale, care prezintă o deosebită importanţă în anii următori, având în vedere extinderea UE şi necesitatea de a conecta amplele reţele transeuropene la proiectele derulate în prezent în noile state membre ale UE.
152 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Consiliul UE a adoptat de asemenea GPS1-ul european numit GALILEO –
sistemul european de navigaţie prin satelit care este conceput pentru scopuri civile, este deschis cooperării internaţionale şi va fi exploatat comercial.
Formaţiunea TTE se întruneşte aproximativ o dată la două luni, iar compoziţia Consiliului variază în funcţie de temele de pe agenda de lucru (miniştrii transporturilor, ai telecomunicaţiilor sau ai energiei).
d. Comitetul Economic şi Social Acest organism, care este o punte de legătură între Europa şi societatea
civilă organizată, are o secţiune intitulată Transport, Energie, Infrastructură şi Societatea Informaţiei (TEN). În scopul pregătirii opiniilor sale, secţiunea menţionată mai sus stabileşte contacte strânse cu diferitele instituţii ale UE şi cu toate organizaţiile reprezentative ale societăţii civile. Aceste contacte sunt realizate prin meetinguri ale secţiunii şi ale grupurilor de studiu.
e. Comitetul Regiunilor Comitetul Regiunilor acţionează în sfera transporturilor prin Comisia sa
pentru politica de coeziune teritorială (COTER). Politica regională şi cea din domeniul transporturilor se află în centrul preocupărilor autorităţilor locale şi regionale de pe întreg cuprinsul Europei. Comisia COTER permite reprezentanţilor autorităţilor locale şi regionale să discute planificarea şi implementarea acestor politici şi să se asigure că problemele abordate vor fi în atenţia celorlalte instituţii europene.
f. Banca Europeană de Investiţii (BEI) BEI are în atenţie politica reţelelor transeuropene (TENs), care leagă
infrastructura regională şi naţională pentru crearea unor sisteme europene coerente. Aceasta presupune atât inter-conectivitate cât şi inter-operabilitate, în principal pentru transport şi energie, dar şi pentru ICT. Această politică promovează:
integrarea economică şi socială; libera circulaţie a persoanelor, a bunurilor şi a serviciilor;
dezvoltarea regiunilor mai puţin favorizate;
limitarea impactului negativ asupra mediului;
contacte cu ţările vecine;
o producţie şi o ofertă energetică competitivă;
producţia de energie regenerabilă;
o ofertă energetică eficientă şi sigură.
BEI dă în general cu împrumut fonduri sub limita superioară de 50% din
valoarea unui proiect, dar aceasta poate urca la 75% în împrejurări excepţionale. În
intervalul 2004-2013 BEI s-a angajat în furnizarea a cel puţin 75 miliarde euro
pentru cofinanţarea TENs.
g. Agenţiile UE
Agenţiile specializate ale UE care vizează politica din domeniul
transporturilor sunt următoarele:
a) Agenţia Europeană pentru Siguranţă Maritimă
b) Agenţia Europeană de Siguranţă a Aviaţiei
c) Agenţia Europeană a Căilor Ferate
d) Agenţia Executivă pentru Competitivitate şi Inovare (AECI)
e) Agenţia GNSS European
f) Agenţia Executivă pentru Reţeaua Transeuropeană de Transport (TEN-
T EA)
1 Global Positioning System.
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 153
a) Agenţia Europeană pentru Siguranţă Maritimă
Creată în urma accidentelor vaselor Erika (1999) şi Prestige (2002)1 şi
operaţională din 2003, această agenţie are 230 de angajaţi şi un buget anual de 50
milioane euro. Din 2006 sediul se află la Lisabona, iar misiunea sa este de a reduce
riscul de accidente maritime, cel al poluării maritime generate de vapoare şi cel al
pierderii de vieţi omeneşti pe mare. Furnizează asistenţă tehnică şi suport Comisiei
Europene şi statelor membre în dezvoltarea şi implementarea legislaţiei europene în
domeniul siguranţei maritime, al poluării realizate de nave şi al securităţii maritime.
Are şi rol operaţional, putând interveni în cazul poluării provenite de la vapoare şi
de la platformele maritime de petrol şi gaze. În plus, Agenţia Europeană pentru
Siguranţă Maritimă contribuie la combaterea pirateriei, la reducerea birocraţiei şi la
ameliorarea pregătirii navigatorilor.
b) Agenţia Europeană de Siguranţă a Aviaţiei
Agenţia Europeană de Siguranţă a Aviaţiei este rezultatul hotărârii UE de a
pune în aplicare o iniţiativă comună pentru menţinerea şi creşterea siguranţei şi
durabilităţii transportului aerian. Cu sediul la Köln, Agenţia are peste 500 de
profesionişti angajaţi din toată Europa, continuând în următorii ani să recruteze
specialişti şi administratori cu o calificare înaltă, pe măsură ce îşi va consolida
poziţia de centru european de excelenţă în siguranţa aeriană. Obiectivul Agenţiei
este de face ca cetăţenii europeni să beneficieze de cel mai sigur sistem de aviaţie
civilă din lume, care protejează în acelaşi timp mediul, prin promovarea celor mai
înalte standarde comune de securitate şi protecţie a mediului din Europa şi din lume.
Aceasta reprezintă cheia de boltă a noului sistem de reglementare care prevede o
piaţă unică în industria aviaţiei la nivel european.
O realizare de referinţă a Agenţiei din luna decembrie 2006 a fost
certificarea Airbus A380, cel mai mare avion de linie din lume.
Responsabilităţile Agenţiei cuprind:
consiliere de specialitate pentru UE cu privire la redactarea noii legislaţii
implementarea şi monitorizarea normelor de siguranţă, inclusiv a inspec-
ţiilor din statele membre
omologarea de tip a aeronavelor şi a componentelor, precum şi aprobarea
organizaţiilor implicate în proiectarea, fabricarea şi întreţinerea produselor
aeronautice
cercetarea şi analiza siguranţei.
Responsabilităţile Agenţiei cresc pentru a răspunde provocărilor dezvoltării
rapide a sectorului aviaţiei. În viitor, se vor dezvolta norme obligatorii din punct de
vedere juridic pentru operaţiunile de zbor, autorizarea personalului aeronautic
navigant şi aprobarea siguranţei companiilor aeriene non-europene.
c) Agenţia Europeană a Căilor Ferate (AEF)
Situată în Franţa2, AEF contribuie la integrarea sistemelor feroviare
europene prin întărirea siguranţei trenurilor şi prin asigurarea posibilităţii de
traversare fără oprire a frontierelor statelor membre ale UE. Începând din anul 2006,
AEF îndeplineşte următoarele atribuţii:
lucrează la elaborarea unor standarde tehnice şi a unor măsuri de
siguranţă comune şi viabile din punct de vedere economic, în colaborare cu sectorul
feroviar, autorităţile naţionale, instituţiile UE şi cu alte organisme
1 Cele două accidente au generat scurgeri importante de petrol, care au provocat imense daune, economice
şi de mediu, zonelor de coastă din Spania şi Franţa. 2 AEF are sediul principal la Valenciennes şi dispune de un centru de conferinţe internaţionale la Lille.
154 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
emite rapoarte referitoare la siguranţa feroviară în UE
coordonează eforturile de concepere a unor norme uniforme de
semnalizare în întreaga Europă.
d) Agenţia Executivă pentru Competitivitate şi Inovare (EACI)
Europa se confruntă în prezent cu provocări şi oportunităţi extraordinare
legate de energie, transport, mediu, competitivitate şi inovare. Pentru a pune la
dispoziţie în mod eficient programe şi iniţiative europene de finanţare în aceste
domenii, Comisia Europeană a constituit EACI, responsabilă de gestionarea în
numele său a următoarelor programe:
Energie inteligentă pentru Europa; Energia în serviciul inovării
Marco Polo; Strategii noi pentru un viitor verde
Enterprise Europe Network; Sprijin accesibil pentru întreprinderi în mod
facil
Ecoinovare
e) Agenţia GNSS European (GSA)
Creat în anul 2004, acest organism gestionează multiple activităţi legate de
programele de poziţionare şi navigaţie prin satelit, având rolul să asigure:
condiţiile necesare comercializării şi exploatării acestor sisteme în
condiţii optime, facilitând buna lor funcţionare, furnizarea neîntreruptă a serviciilor
şi un grad ridicat de penetrare pe piaţă
acreditarea securităţii sistemului, înfiinţarea şi funcţionarea centrelor de
monitorizare a securităţii GALILEO
administrarea activităţilor de cercetare în domeniul navigaţiei prin satelit,
în cadrul programelor de cercetare ale UE
promovarea aplicaţiilor şi serviciilor de navigaţie prin satelit
certificarea componentelor sistemului.
f) Agenţia Executivă pentru Reţeaua Transeuropeană de Transport (TEN-
T EA)
Această Agenţie, înfiinţată în 2006, este situată la Bruxelles şi are un
mandat care se încheie la 31 decembrie 2015. Dispune de o echipă multinaţională
compusă din specialişti experimentaţi în domeniul finanţelor, gestiunii de proiecte,
ingineriei şi dreptului. Sarcina sa constă în gestionarea marilor proiecte de
infrastructuri de transport în cadrul perspectivelor financiare 2000-2006 şi 2007-
2013, în strânsă colaborare cu Direcţia Generală Mobilitate şi Transport (DG
MOVE) a Comisiei Europene. Agenţia asigură punerea în practică a gestiunii
tehnice şi financiare a programului Reţelei Transeuropene de Transport (TEN-T).
DG MOVE rămâne responsabilă de orientarea generală, de programarea şi evaluarea
programului TEN-T.
5. CONCLUZII:PROVOCĂRI MAJORE AFLATE ÎN FAŢA
TRANSPORTURILOR EUROPENE
Politica UE a ajutat până acum sectorul european al transporturilor să
înregistreze progrese în multe privinţe:
un transport aerian, maritim şi rutier mai sigur;
un program de lucru rezonabil pentru persoanele ce lucrează în
domeniul transporturilor;
mai multe posibilităţi de transport pentru călători şi companii;
mai puţină poluare.
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 155
Însă pe măsură ce societăţile noastre devin din ce în ce mai mobile,
politica UE în domeniul transportului trebuie să aibă în vedere probleme apărute
privind blocajele asociate traficului rutier şi aerian, dependenţa de petrol şi emisiile
de gaze cu efect de seră. Strategia UE se axează pe aducerea infrastructurii de
transport la un anumit nivel pe întreg teritoriul UE şi pe găsirea unor soluţii prin care
sectorul european al transporturilor să poată concura pe piaţa mondială aflată într-o
rapidă dezvoltare.
Discutăm în continuare provocările majore cu care se confruntă
transporturile europene.
Blocajele de trafic ce afectează traficul rutier şi cel aerian
UE are cheltuieli de aproximativ 1% din PIB-ul anual pentru desconges-
tionarea traficului, iar potrivit estimărilor, transportul de mărfuri şi traficul de
călători vor continua să se intensifice.
Dependenţa de petrol
Deşi transportul a devenit mai economic, el depinde încă de petrol pentru a-
şi acoperi 96% din necesarul energetic. Având în vedere că sursele majore de
aprovizionare cu petrol se află în ţările arabe din zone de instabilitate, petrolul poate
deveni o problemă în deceniile viitoare. Se estimează că, până în anul 2050, preţul
petrolului va fi cel puţin dublu faţă de nivelul din 20051.
Emisiile de gaze cu efect de seră
Până în 2050, UE trebuie să reducă emisiile din sectorul transporturilor cu
60% (şi cu 80-95% per ansamblu) faţă de anul 1990, dacă se doreşte atenuarea
fenomenului de încălzire globală.
Infrastructura
Aceasta este inegal dezvoltată în cuprinsul UE. Majoritatea ţărilor din
Europa de Est nu dispun de linii de cale ferată de mare viteză iar cele normale se află
uneori într-o stare precară.
Concurenţa externă
Sectorul transporturilor din UE se confruntă cu o concurenţă crescândă în
raport cu pieţele de transport din alte regiuni de pe glob, acestea cunoscând o
dezvoltare accelerată.
BIBLIOGRAFIE
1. Tache. I. (2013), Economie europeană, Editura Universităţii Transilvania,
Braşov.
2. Tache, I. (2014), Politici economice europene, Editura Economică, Bucureşti.
3. Wallace, H., Pollack, M.A. şi Young. A.R. (eds.) (2010), Policy Making in the
European Union, Oxford Universitz Press.
1 Vezi http://europa.eu/pol/trans/index_ro.htm
156 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
ASPECTE PRIVIND EVOLUŢIA INVESTIŢIILOR STRĂINE
DIRECTE DIN ROMÂNIA
Lector univ. dr. Carmen Magda NICOLAE
Facultatea de Finanţe, Bănci şi Contabilitate Braşov
Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”
Conf. univ. dr. Mihaela FUNARU
Conf. univ. dr. Adriana DANIŞ
Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale Braşov
Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”
Abstract: The XXI-th century has been characterized by a deep
accelerated process of economic globalization, global flows of foreign direct
investment (FDI) is one of the main manifestations of this process. Global FDI
flows have seen a doubling every 5 years, and global sales of subsidiaries of
transnational corporations have made foreign direct investment to be more
important than trade in terms of providing goods and services to foreign markets. In
Romania, FDI registered a low increasing, pointing out the unequal distribution of
foreign capital, foreign investors showing their preferences for manufacturing
industry, followed by financial intermediation and insurance, and trade.
Key words: foreign direct investment, foreign direct investment
enterprises, globalization, greenfield.
1. INTRODUCERE
În manualul balanţei de plăţi al Fondului Monetar Internaţional, ediţia a 5-a
(BPM5), investiţia străină directă este definită ca o relaţie investiţională de durată
între o entitate rezidentă şi o entitate nerezidentă; de regulă, implică exercitarea de
către investitor a unei influenţe manageriale semnificative în întreprinderea în care a
investit.
Sunt considerate investiţii străine directe capitalul social vărsat şi rezervele
ce revin unui investitor nerezident care deţine cel puţin 10 la sută din capitalul social
subscris al unei întreprinderi rezidente, creditele dintre acest investitor sau grupul
din care face parte acesta şi întreprinderea în care a investit, precum şi profitul
reinvestit de către acesta.
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 157
De asemenea, sunt considerate investiţii străine directe capitalurile din
companiile rezidente asupra cărora investitorul nerezident exercită o influenţă
semnificativă pe cale indirectă, şi anume: capitalurile proprii ale asociatelor şi
filialelor rezidente ale întreprinderii rezidente în care investitorul nerezident deţine
cel puţin 10 la sută din capitalul social subscris.
Investitorul străin direct este considerat persoana juridică, persoana fizică
sau grupul de persoane ce acţionează concertat, care deţine cel puţin 10 la sută din
capitalul social subscris (respectiv din capitalul de dotare al entităţilor fără
personalitate juridică) sau cel puţin 10 la sută din voturi într-o întreprindere situată
în afara propriei ţări de rezidenţă.
Întreprinderea investiţie străină directă este o firmă rezidentă, cu sau fără
personalitate juridică, în care un investitor nerezident deţine cel puţin 10 la sută din
capitalul social subscris sau din voturi, respectiv din capitalul de dotare în cazul
întreprinderilor fără personalitate juridică (sucursale). Deţinerea a cel puţin 10 la
sută din capitalul social subscris sau din voturi, respectiv din capitalul de dotare, este
primordială în stabilirea relaţiei de investiţie directă.
În ceea ce priveşte tipologia investiţiilor străine directe se disting:
Înfiinţarea de firme de către sau împreună cu investitori străini (investiţii
pornite de la zero) denumite greenfield.
Preluarea integrală sau parţială de firme de către investitori străini de la
rezidenţi concretizate sub formă de fuziuni şi achiziţii.
Majorarea deţinerilor de capital ale investitorilor străini în firme investiţie
străină directă considerate dezvoltare de firme.1
Investitorul străin direct este interesat, pe lângă apectele legate de capital şi
de a exercita controlul asupra managementului investiţiei. Pentru atingerea acestui
obiectiv nu este necesară deţinerea pachetului majoritar de acţiuni. Propritatea
asupra 20-30% din acţiunile unei firme, în condiţiile în care nici un alt acţionar nu
deţine mai mult de 5-10% este suficientă pentru a lua decizii în adunarea generală a
acţionarilor.
Investiţiile străine directe străine, de regulă sunt realizate de companii şi se
concretizează în achiziţia unei întregi companii sau numai a unei părţi din aceasta.
De asemenea, nu necesită mişcarea fluxurilor de capital de la o ţară la alta.
O investiţie străină generează multiple beneficii pentru ţara gazdă, între care
enumerăm: crearea de noi locuri de muncă, creşterea calităţii produselor şi
serviciilor comercializate, optimizarea alocării resurselor, accelerarea transferului de
tehnologie şi accesul la noi pieţe.
2. ISTORICUL INVESTIŢIILOR STRĂINE DIRECTE ÎN
ROMÂNIA
Tratatul de la Lisabona extinde sfera de cuprindere a politicii comerciale
comune a Uniunii Europene la toate formele de investiţii străine directe (ISD).
Competenţa exclusivă comunitară se extinde asupra întregului domeniu al
comerţului internaţional al UE, prin includerea tuturor tipurilor de servicii, a
aspectelor comerciale care ţin de drepturile de proprietate intelectuală, şi a
1 Investiţiile străine directe în România - raport anual 2013, pag. 5-6, accesat on line în data de 06042014
la adresa http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid =9403
158 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
investiţiilor străine directe. Comisia Europene, este singurul negociator al UE pentru
toate tipurile de acorduri referitoare la comerţ şi investiţii. Protecţia investitorilor în
cadrul Uniunii Europene conţine un set de bune practici formulate pe baza
următoarelor norme:
nediscriminarea care presupune ca investitorii străini și cei naționali să
opereze în condiții similare;
tratamentul just și echitabil, definit pe baza nivelului de tratament stabilit
de dreptul cutumiar internațional;
protejarea împotriva exproprierilor directe și indirecte, care să stabilească
un echilibru clar și just între obiectivele de bunăstare publică și interesele
private și care să permită acordarea de compensații corespunzătoare pe
măsura daunelor produse în caz de expropriere nelegitimă.1
Evoluţia fluxurilor investiţiilor străine directe este strâns corelată cu
fenomenul de globalizare. Înainte de apariția crizei finaniare din anul 2008, mulți cercetători estimau că până în anul 2050, economiile Braziliei, Rusiei, Indiei și
Chinei vor ajunge în primele zece economii ale lumii. Astăzi, în contextul crizei
financiare, se pare ca acest lucru se va întâmpla mai repede decât a fost estimat.2
Începutul secolului XXI a fost caracterizat în plan economic de o adâncire
accelerată a procesului de globalizare, fluxurile mondiale de investiţii străine directe
fiind una dintre principalele forme de manifestare a acestui proces. În perioada 1987
– 1997 fluxurile mondiale de investiţii străine directe au cunoscut o dublare la
fiecare 5 ani. În acelaşi timp, după 1999, vânzările globale ale filialelor societăţilor
transnaţionale au fost permanent de peste două ori mai mari decât exporturile
mondiale, făcând ca investiţiile străine directe să fie mai importante decât comerţul
din punctul de vedere al furnizării de bunuri şi servicii către pieţele străine. Primul
deceniu al noului secol a fost caracterizat de evoluţii sinuoase ale fluxurilor
mondiale de investiţii străine directe. De la un nivel maxim atins în anul 2000, s-a
trecut în perioada 2001 – 2004 la reduceri ale volumului fluxurilor mondiale de
investiţii străine directe, pentru ca în 2007 să se depăşească nivelul din anul 2000.
Criza economică mondială manifestată în anii 2008 şi 2009 a stopat
temporar acest trend, dar pe termen mediu el va fi cu siguranţă reluat. Depăşirea
crizei va aduce cu sine şi o modificare a ordinii economice mondiale, dar acest fapt
nu va putea să influenţeze decât în sens pozitiv rolul jucat de investiţiile străine
directe în circuitul economic mondial.3
3. ASPECTE PRIVIND EVOLUŢIA INVESTIŢIILOR STRĂINE
DIRECTE ÎN ROMÂNIA
1 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C 296/E34, din 02.10.2012, accesat on line în data de
13.03.2014 la adresa http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=
OJ:C:2012:296E:0034:0040:RO:PDF 2 Nistor, P., The Evolution of Foreign Direct Investment in Brazil, Russia, India and China
Economies (BRIC), publicat în Studia Universitatis Petru Maior, Series Oeconomica,
Fasciculus 1, anul V, 2011, ISSN 1843-1127, p.73 3 Florin Bonciu, Investiţiile străine directe şi noua ordine economică mondială, Editura
Universitară, 2009, accesat on line în data de 10.03.2013 la adresa
http://www.editurauniversitara.ro/carte/finante_banci-6/investitiile_straine_directe_ si_noua_
ordine_economica_ mondiala/361
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 159
Conform datelor publicate de Banca Naţională a României în raportul anual
privind investiţiile străine directe, în perioada 2005-2008, în România volumului
investiţiilor străine directe au depăşit 31 mld. Euro, de peste 2 ori mai mult decât în
întreaga perioadă 1991 – 2004.
Repartizarea pe principalele activităţi economice a soldului ISD la 31
decembrie 20111
Valoare
( milioane
euro)
Pondere in
total ISD
(%)
TOTAL, din care: 55139,00 100,00
Industrie 24487,00 44,40
Industria extractivă 2753,00 5,00
Industria prelucrătoare, din care: 17372,00 31,50
alimente, băuturi şi tutun 2251,00 4,10
ciment, sticlă, ceramică 1768,00 3,20
fabricarea produselor din lemn, inclusiv mobilă 1029,00 1,90
fabricarea calculatoarelor, altor produse
electronice, optice şi electrice
1062,00 1,90
maşini, utilaje şi echipamente 995,00 1,80
metalurgie 2695,00 4,90
mijloace de transport 2840,00 5,20
prelucrarea ţiţeiului, produselor chimice,
cauciucului şi maselor plastice
3468,00 6,30
textile, confecţii şi pielărie 798,00 1,40
alte ramuri ale industriei prelucrătoare 466,00 0,80
Energie electrică, gaze şi apă 4362,00 7,90
Activităţi profesionale, ştiinţifice, tehnice şi
administrative şi servicii suport 2679,00 4,80
Agricultură, silvicultură şi pescuit 1316,00 2,40
Comerţ 6282,00 11,40
Construcţii şi tranzacţii imobiliare 5897,00 10,70
Hoteluri şi restaurante 431,00 0,80
Intermedieri financiare şi asigurări 10026,00 18,20
Tehnologia informaţiei şi comunicaţii 2967,00 5,40
Transporturi 787,00 1,40
Alte activităţi 267,00 0,50
1 Investiţiile străine directe în România - raport anual 2012, pag. 9, accesat on line în data de 06042014 la
adresa http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=94
03
160 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Repartizarea pe regiuni de dezvoltare a soldului ISD la 31 decembrie 20111
Valoare Pondere in total ISD
( milioane euro) (%)
TOTAL, din care: 55139,00 100,00
BUCUREŞTI-ILFOV 34021,00 61,70
CENTRU 4215,00 7,60
VEST 4059,00 7,40
SUD-MUNTENIA 3987,00 7,20
SUD-EST 2970,00 5,40
NORD-VEST 2454,00 4,50
SUD-VEST OLTENIA 1806,00 3,30
NORD-EST 1627,00 2,90
Repartizarea pe principalele activităţi economice a soldului ISD la 31
decembrie 20122
TOTAL, din care: 59126,00 100
Industrie 27455 46,50
Industria extractivă 3225 5,50
Industria prelucrătoare, din care: 18509 31,30
alimente, băuturi şi tutun 2160 3,70
ciment, sticlă, ceramică 1684 2,80
fabricarea produselor din lemn, inclusiv mobilă 1090 1,80
fabricarea calculatoarelor, altor produse electronice, optice
şi electrice 1051 1,80
maşini, utilaje şi echipamente 1114 1,90
metalurgie 2899 4,90
mijloace de transport 3173 5,40
prelucrarea ţiţeiului, produselor chimice, cauciucului şi
maselor plastice 3962 6,70
textile, confecţii şi pielărie 834 1,40
alte ramuri ale industriei prelucrătoare 542 0,90
Energie electrică, gaze şi apă 5721 9,70
Activităţi profesionale, ştiinţifice, tehnice şi administrative
şi servicii suport 2843 4,70
Agricultură, silvicultură şi pescuit 1402 2,40
Comerţ 6714 11,40
Construcţii şi tranzacţii imobiliare 5466 9,20
Hoteluri şi restaurante 348 0,60
Intermedieri financiare şi asigurări 10914 18,50
Tehnologia informaţiei şi comunicaţii 2854 4,80
Transporturi 876 1,50
Alte activităţi 254 0,40
1 Investiţiile străine directe în România - raport anual 2012, pag. 11, accesat on line în data de 06042014
la adresa http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx ?icid =9403 2 Investiţiile străine directe în România - raport anual 2013, pag. 9, accesat on line în data de 06042014 la
adresa http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx ?icid =9403
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 161
Repartizarea pe regiuni de dezvoltare a soldului ISD la 31 decembrie 20121
Valoare
(milioane
euro)
Pondere in
total ISD
(%)
TOTAL, din care: 59126,00 100,00
BUCUREŞTI-ILFOV 35859,00 60,60
CENTRU 4625,00 7,80
VEST 4510,00 7,60
SUD-MUNTENIA 4230,00 7,20
SUD-EST 3253,00 5,50
NORD-VEST 2814,00 4,80
SUD-VEST OLTENIA 2068,00 3,50
NORD-EST 1767,00 3,00
0,00
5000,00
10000,00
15000,00
20000,00
25000,00
30000,00
35000,00
40000,00
BUCUREŞT
I-ILFOV
CENTRU VEST SUD-
MUNTENIA
SUD-EST NORD-
VEST
SUD-VEST
OLTENIA
NORD-EST
Evoluţia ISD pe regiuni de dezvoltare în perioada 2011-2012
2011 2012
Din punct de vedere teritorial în perioada 2011-2012 se observă orientarea
investiţiilor străine directe cu precădere spre regiunea de dezvoltare Bucureşti-Ilfov
(60%) în timp ce regiunea Nord-Est este cea mai puţin atractivă (3%). Se remarcă
distribuţia inegală a capitalului străin.
1 Investiţiile străine directe în România - raport anual 2013, pag. 11, accesat on line în data de 06042014
la adresa http://www.bnro.ro/PublicationDocuments.aspx? icid =9403
162 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Distribuţia ISD pe domenii de activitate în perioada 2011-2012 arată o
preferinţă a investitorilor străini pentru industria prelucrătoare, urmată de
intermedierile financiare şi asigurări şi de domeniul comerţului.
4. CONCLUZII
Evoluţia investiţiilor străine directe din economia României în perioada
2011-2012 indică un trend ascendent, chiar dacă creşterea a fost modestă.
Această evoluţie pozitivă în contextul economic global marcat de criza
economică pare să confirme aşteptările optimiste în privinţa viitoarelor progrese ale
diferitelor sectoare economice.
Se observă totuşi diferenţe semnificative între regiunile de dezvoltare ale
României cât şi între ramurile economice.
Preferinţa investitorilor străini pentru anumite zone geografice şi anumite
domenii de activitate oferă indicii preţioase în ceea ce priveşte sursele potenţiale de
creştere economică.
BIBLIOGRAFIE
1. Banca Naţională a României, Investiţiile străine directe în România - Raport
anual 2012
2. Banca Naţională a României, Investiţiile străine directe în România - Raport
anual 2013
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 163
3. Consiliul Investitorilor Străini (CIS), http://www.fic.ro/press/press.php?pag=14
4. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C 296/E34, din 02.10.2012
5. Belohlavek, Alexander,J., Protectia investiţiilor străine directe în Uniunea
Europeană, Editura C.H. Beck, 2011
6. Bonciu, Florin, Investiţiile străine directe şi noua ordine economică mondială,
Editura Universitară, 2009
7. Popa, Suzana, Investițiile străine directe în România - o abordare cantitativă,
Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2012
8. Ilie, Georgeta, Investiţiile internaţionale, Editura Pro Universitaria, Bucureşti,
2009
9. Ilie, Georgeta, Investiţiile străine directe, Editura Pro Universitaria, Bucureşti,
2012
10. Nistor, P., The Evolution of Foreign Direct Investment in Brazil, Russia, India
and China Economies (BRIC), articol publicat în Studia Universitatis Petru
Maior, Series Oeconomica, Fasciculus 1, anul V, 2011, ISSN 1843-1127
164 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
SITUAȚIA ACTUALĂ ȘI DE PERSPECTIVĂ A
ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII
DIN SPAŢIUL RURAL
Drd. Delia OPREA – profesor, grad didactic I
Colegiul pentru Agricultură și Industrie Alimentară ”Țara Bârsei”Prejmer
Rezumat: Lucrarea prezintă câteva aspecte privind conceptul de
dezvoltare durabilă și dezvoltarea durabilă a economiei rurale. Pentru stabilirea
direcțiilor de dezvoltare viitoare a spațiului rural la nivel national a fost elaborat
documentul Cadrul Național Stategic-Orizonturi 2014-2020-2030 care se dorește a
fii vectorul dezvoltării rurale durabile pentru România.De asemenea se prezintă
situația agriculturii și a IMM-urilor din spatial rural în prezent și acțiunile viitoare
privind strategii de dezvoltare a spațiului rural, conform propunerilor din Cadrul
Național Stategic.
Cuvinte cheie: dezvoltare durabilă, economie rurală, Cadrul National
Strategic, întreprinderi mici și mijlocii, strategii de dezvoltare
1. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE DURABILĂ
Prima definiție a conceptului de dezvoltare durabilă a fost prezentată în
anul 1987 cu ocazia prezentării Raportului Comisiei Mondiale pentru Mediu sub
denumirea ”Viitorul nostru comun”,de către D.D. Bruntdland. Potrivit acestuia ,
dezvoltarea durabilă reprezintă ”o dezvoltare care satisface nevoile generaţiei
actuale fără a compromite şansele viitoarelor generaţii de a-şi satisface propriile
nevoi”.
Lester R. Brown, promotorul unor serii de studii, materializate în rapoartele
anuale privind progresele pe calea structurării unei societăți durabile( "Starea lumii"
sau „Semne vitale”),atrage atenția, în lucrarea „Planul B 2.0” asupra conflictului
dintre civilizația industrială și mediul ambiant și menționează aspecte ca:
tendința de epuizare a resurselor naturale de energie, de materii prime și
de hrană
consumarea resurselor regenerabile într-un ritm superior capacității lor
de regenerare
deteriorarea fizică și poluarea unor factori vitali de mediu: apă, aer, sol.
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 165
Conceptul de dezvoltare durabilă reprezintă rezultatul unei abordări
integrate a factorilor politici şi decizionali, în care protecţia mediului şi creşterea
economică pe termen lung sunt considerate complementare şi reciproc dependente1.
În acest sens, politicile publice adoptate în toate statele lumii, urmăresc menținerea
unui echilibru pe termen lung între dezvoltarea economică și integritatea mediului în
forme înțelese și acceptate de societate.
Dezvoltarea durabila are in vedere trei componente: societatea, economia si
mediul, cele trei aflâmdu-se într-o continuă interdependentă. Pentru dezvoltarea durabilă, având o dimensiune politică globală, s-au
conturat programe de acțiune atât la nivel global cât și la nivel local, conform
dictonului: „să gândim global şi să acţionăm local”.
La nivelul Uniunii Europene, având ca obiectiv politic dezvoltarea durabilă,
la Consiliul European de la Goteborg din anul 2001 s-a adoptat Strategia de
Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene care a fost revizuită în anul 2005 ca urmare
a constarării unor tendințe nesustenabile, cu efecte negative asupra mediului
înconjurător si a dezvoltării ulterioare a Uniunii Europene. Astfel, în anul 2006 a
fost eleborată o nouă Strategie de Dezvoltare Durabilă, pentru o Europă extinsă,
având ca obiectiv general ” îmbunătăţirea continuă a calităţii vieţii pentru
generaţiile prezente şi viitoare prin crearea unor comunităţi sustenabile,
capabile să gestioneze şi să folosească resursele în mod eficient şi să valorifice
potenţialul de inovare ecologică şi socială al economiei în vederea asigurării
prosperităţii, protecţiei mediului şi coeziunii sociale”2.
Pentru a asigura integrarea şi corelarea echilibrată a componentelor
economice,ecologice şi socio-culturale ale dezvoltării durabile, strategia UE
statuează următoarele principii directoare3:
Promovarea şi protecţia drepturilor fundamentale ale omului;
Solidaritatea în interiorul generaţiilor şi între generaţii;
Cultivarea unei societăţi deschise şi democratice;
Informarea şi implicarea activă a cetăţenilor în procesul decizional;
Implicarea mediului de afaceri şi a partenerilor sociali;
Coerenţa politicilor şi calitatea guvernării la nivel local, regional, naţional
şi global;
Integrarea politicilor economice, sociale şi de mediu prin evaluări de
impact şi consultarea factorilor interesaţi;
Utilizarea cunoştinţelor moderne pentru asigurarea eficienţei economice şi
investiţionale;
Aplicarea principiului precauţiunii în cazul informaţiilor ştiinţifice incerte;
Aplicarea principiului “poluatorul plăteşte”.
În România, în urma evaluării stării de fapt a economiei rurale a fost
elaborat documentul Cadrul Național Srategic, Orizonturi 2014-2020-2030 care să
reprezinte un vector al dezvoltării rurale durabile pentru România, un factor al
creșterii economice sustenabile în mediul rural. Acesta are la bază două elemente
fundamentale:
Situația prezentă a agriculturii și potențialul economic și ecologic al
spațiului rural din România
1 Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României, Orizonturi 2013-2020-2030 . pag. 10 2 Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României, Orizonturi 2013-2020-2030 . pag. 11 3 Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României, Orizonturi 2013-2020-2030 . pag. 12
166 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Integrarea României la Uniunea Europeană și necesitatea integrării
agriculturii româneşti în spaţiul agroalimentar european şi a armonizării politicii
acesteia cu Politica Agricolă Comună a UE.
Dezvoltarea durabilă a economiei rurale are în vedere atât componenta
agricolă- coloana vertebrală a spațiului rural, cât și componenta economică
neagricolă și agroalimentară.
Principiile care stau la baza dezvoltării unei economii rurale durabile sunt:
Dezvoltarea agriculturii și a silviculturii
Exploatarea pe principii durabile a solului- resursa regenerabilă cea
mai valoroasă a României
Modernizarea agriculturii și a economiei rurale bazată pe functii
economice și sociale
Economia rurală a Uniunii Europene este reprezentată în principal de
activitatea agricolă, iar rolul agriculturii în cadrul celor trei priorităţi ale Agendei
post-Lisabona se bazează pe1:
creştere inteligentă ce are in vedere dezvoltarea unei economii bazate
pe cunoaştere şi inovare (cercetarea și dezvoltarea tehnologică combinată cu
utilizarea eficientă a resurselor existente conduc la creşterea productivităţii);
creştere durabilă – promovarea unei economii mai eficiente din punctul
de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice şi mai competitive poate conduce la
furnizarea de „bunuri publice” (cum ar fi conservarea habitatelor, biodiversitatea şi
menţinerea patrimoniului rural) ce pot contribui la crearea de noi locuri de muncă
prin extensivizarea agriculturii şi aprovizionarea pieţelor locale;
creştere favorabilă a incluziunii sociale – promovarea unei economii cu
o rată ridicată a ocupării forţei de muncă, care să asigure coeziunea sociala şi
teritorială (aproximativ 13,6 milioane de persoane sunt angajate direct în agricultură,
silvicultură şi pescuit şi alte 5 milioane în sectorul agroalimentar; aceasta însemnând
8,6% din totalul locurilor de muncă în UE si 4% din PIB-ul UE).
Dezvoltarea economică are ca obiectiv principal obținerea unei producții agricole
care să contribuie la:
creșterea venitului agricol ținând cont de faptul că veniturile și riscurile
în domeniul agricol sunt mult mai pronunțate, iar nivelurile productivității se
situează sub nivelul altor sectoare de activitate.
Imbunătățirea competitivității sectorului agricol prin respectarea
protecției mediului, a siguranței alimentare, a stării de bunăstare a animalelor
Stimularea unor activități economice suplimentare, în strînsă legătură
cu procesarea, turismul și comerțul
1 Cadrul Național Strategic pentru dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar și spatial rural în perioada
2014-2020-2030/ Cadrul Național Strategic Rural, pag. 62
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 167
2. SITUAȚIA AGRICULTURII ȘI A ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI
MIJLOCII DIN SPAȚIUL RURAL
În economia națională agricultura are o importanță deosebită atât datorită
contribuției semnificative în Produsul Intern Brut cât și rolului său social vital.
La nivel national, contribuția la valorea adăugată brută a agriculturii
raportată la valoarea adăugată brută totală este de 6,7% în 2010, față de aproape
15% la începutul anilor 2000, România înregistrând o medie aproape dublă față de
Ungaria și Polonia care au avut o contribuție în economie de 3,5% în 2010 și de trei
ori mai mare față de UE-27 unde s-a înregistrat o medie de 1,7% în 20101.
Ca ramură a economiei naționale, agricultura dispune de un potențial de
creștere important, dar care în prezent este exploatat în mica măsură. Aceasta, prin
aplicarea unor politici și măsuri adecvate, poate constitui o verigă foarte
importantă de dezvoltate durabilă viitoare a economiei rurale și implicit a economiei
naționale. În prezent România se situează pe locul 5 în UE- 272ca suprafață
cerealieră, dar producțiile obținute sunt relativ modeste, acestea variind anual și fiind
determinate în principal atât de condițiile climatice cât și de aplicarea unor
tehnologii învechite și de utilizarea unor mașini și agregate agricole neperformante.
În România, economia rurală este constituită în principal din fermele de
subzistență care produc în special pentru autoconsum și numai o mica parte din
producțiile obținute fiind destinate comercializării pe piață.Acest aspect scoate în
evidență faptul că agricultura României este slab integrată în economia de piață.
Nivelul productivității din agricultură scăzut, fiind situat sub 50% din media UE-27,
se datorează în principal dimensiunilor reduse a majorității fermelor agricole și
utilizării neraționale a factorilor de producție ceea ce influențează direct nivelul
scăzut al veniturilor fermierilor.
Forța de nuncă din agricultură este mult supradimensionată față de media
din UE, fiind caracterizată în general printr-un nivel de instruire relativ scăzut,
vulnerabilă din punct de vedere social, îmbătrânită ca urmare a migrației tinerilor din
mediul rural spre mediul urban sau în alte state din UE pentru căutarea unui loc de
muncă.
Având în vedere aceste aspecte, pentru revigorarea și dezvoltarea viitoare a
spațiului rural se impune intervenția în următoarele direcții:
Sprijinirea fermelor agricole pentru îmbunătățirea competitivității,
diversificarea activităților și deschiderea către piață astfel încât sa conducă
șa creșterea productivității muncii din agricultură și implicit la creșterea
veniturilor populației care activează în acest domeniu.
Diminuarea numărului de ferme de subzistență și încurajarea cooperării
în vederea deschiderii către piață a fermelor, a creșterii puterii de negociere
pe piețele specifice ale femierilor
Investiții în infrastructura școlară, în formarea profesională a populației
care activează în domeniul agricol astfel încât să se asigure competitivitatea
sectorului agricol dar și diversificarea activităților din mediul rural
încurajarea activităților non agricole din mediul rural care să contribuie la
crearea de locuri de muncă în spatial rural
1Lucian Luca (coordonator), Cristina Cionga, Daniela Giurcă, Consolidarea exploataţiilor agricole,
Editura Economică, Bucureşti, 2012, pag. 16 2Rezultatele analizei documentare, sectorul agricultură şi dezvoltare rurală, proiect cofinanțat din Fondul
European de Dezvoltare Regională prin POAT 2007-2013, pag. 66
168 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
asigurarea unor servicii de bază pentru populație și economia rurală,
asigurarea unor condiții de trai și bunăstare a populației care să contribuie
la creșterea atractivității zonelor rurale
susținerea antreprenoriatului și întreprinderilor mici și mijlocii în mediul
rural, a care sa contribuie la dezvoltarea unui mediu de afaceri favorabil
dezvoltării economiei rurale, durabile.
Investiții în infrastructura zonelor rurale care au o importanță deosebită
pentru dezvoltarea spațiului rural
Susținerea activităților de cercetare-dezvoltare și inovare care sa contribuie
la creșterea productivității muncii, a utilizării inovațiilor atât în domeniul
producției agricole cât și în domeniul agroalimentar
În condițiile în care întreprinderile mici și mijlocii sunt considerate a fii
motorul dezvoltării oricăror economii naționale, în România,din totalul de IMM-uri
la nivel national cu profil nonagricol, 18,1% activează în mediul rural în domeniile
industrie, servicii, turism rural1.
Din totalul de 450 000 de IMM-uri la nivel national, 14% sunt în principal
microîntreprinderi care își desfășoară activitatea în spațuil rural. Acestea au o
densitate redusă, de 9,64% IMM-uri la 1000 locuitori comparativ cu media națională
de 23,66% la 1000 de locuitori – în anul 2011, fiind de 2,45% ori mai mica față de
nivelul national2
Pe fondul creșterii numărului de firme s-a inregistrat și o creșterea
numărului de angajați cu 2,4%3 la nivelul anului 2011 față de anul precedent.
Datorită numărului redus, IMM-urile nu au capacitatea de a genera locuri de muncă
pentru populația din mediul rural și de a contribui semnificativ la dezvoltarea
economiei durabile a spațiului rural.
În acest sens, în Small Business Act for Europe (2011) Comisia Europeană
a subliniat că provocarea principală o reprezintă necesitatea unui număr mai mare de
întreprinzători, spiritul antreprenorial fiind un factor puternic de creştere economică
şi de creare de locuri de muncă. Din acest punct de vedere și în condițiile în care
45% din populația țării trăiește în mediul rural, susținerea antreprenoriatului rural, a
formării și dezvoltării de afaceri în mediul rural a devenit o prioritate națională.
Inițiativele antreprenoriale în domeniul agricol sunt concretizarte prin înființarea de
noi firme ceea ce demostrază potențialul de creștere al economiei rurale dar și
politicilor de dezvoltare economică susținute de finanțări prin programe naționale și
europene.
În rapoartele realizate de Fundația Post- Privatizare în anul 2012, respectiv
2013 se menționează faptul că afacerile din agricultură au înregistrat cea mai mare
rată de creștere, cu 20729 de noi IMM-uri înființate la nivelul anului 2012 față de
20529 IMM-uri la nivelul anului 2011. Astfel, afacerile din agricultură la nivelul
anului 2012 înregistrază un procent de creștere de 16,5% din totalul firmelor noi
apărute, ceea ce le situează pe locul doi după comerț la nivel national ( anul 2012-
36 658 noi firme in domeniul comert, ceea ce reprezintă un procent de 29,2%).
1 Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020, pag. 11 2 Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020, pag. 11 3
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 169
Tabel 1. Numărul de noi înmatriculări de firme în agricultură pentru
anul 2010, 2011, 2012
Sector
economic
2010 2011 2012
Nr. Procent Nr. Procent Nr. Procent
Agricultură 20 444 17,2% 20529 15,9% 20729 16,5%
Total 119 048 100% 132 069 100% 125 603 100%
Sursa date ONRC 2010, 2011, 2012
0,00%
10,00%
20,00%
30,00%
40,00%
50,00%
60,00%
70,00%
80,00%
90,00%
100,00%
2010 2011 2012
agricultura
total
Column1
La sfârșitul anului 2011, din totalul de 14 394 întreprinderi active ce
activează în domeniul agricol , un număr de 31 de firme sunt reprezentate de
întreprinderi mari și un număr de 14 363 firme sunt IMM-uri, ceea ce reprezintă o
pondere de 99,78%. Dintre acestea 12.353 sunt microîntreprinderi, 1806 sunt
întreprinderi mici și 204 întreprinderi mijlocii.
IMM-urile din agricultură cunosc o evoluție pozitivă, având o rată de
creștere 2010/2011 pe ansamblu de + 2,9% Aceasta este datotată
microîntreprinderilor care au o creștere 2010/2011 de +2,9% și de întreprinderile
mici cu +3,8%, întreprindeile mijlocii înregistrând o rată negativă, de – 5,1%.
Pe ansamblu, IMM-urile din sectorul agricol, în anul 2011 și-au mărit
numărul mediu de salariați cu +2,4% față de anul 2010. De asemenea se constată o
majorare a cifrei de afaceri cu 3,7% din volumul total. Valori positive se
înregistrează și la indicatorii de performanță ai firmelor, respectiv a profitului cu
7,3% pondere în profitul total și productivitatea muncii de 258.163,3 lei peste
valoarea medie din IMM.
Putem concluziona că IMM-urile din domeniul agriculturii au o evoluție
pozitivă la toți indicatorii, și deci reprezintă un segment stabil pe termen mediu.
170 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
3. PLANURI DE ACȚINE ȘI STRATEGII DE DEZVOLTARE ÎN
SPAȚIUL RURAL PREVĂZUTE ÎN DOCUMENTELE
NAȚIONALE
3.1. Planuri de acțiune pentru dezvoltarea durabilă a spațiului rural Cadrul Național Strategic 2020 – 2030 , pentru susținerea dezvoltării
sectorului IMM-urilor rurale, planul de acțiune se bazează pe trei piloni, astfel1:
I. Dezvoltarea educaţiei antreprenoriale şi a formării profesionale pentru
sprijinirea creşterii economice şi impulsionarea apariţiei de noi întreprinderi
Măsuri:
I.1 includerea competenţei “spirit antreprenorial” în programele din învăţământul
primar, secundar, profesional, superior şi în pregătirea adulţilor înainte de sfârşitul
anului 2015.
I.2. utilizarea fondurilor structurale pentru relansarea educaţiei pentru
antreprenoriat a tinerilor, conform planurilor naţionale de creare a locurilor de
muncă. În acest scop se recomandă utilizarea Fondului Social European, a Fondului
European Agricol pentru Dezvoltare Rurală şi a Schemelor de Garantare pentru
Tineri
II. Crearea unui mediu de afaceri favorabil pentru întreprinzători constând, în
principal, în eliminarea obstacolelor din 3 domenii cheie: accesul la finanţare,
acordarea de sprijin pentru întreprinzători în etapele de dezvoltare ale afacerii,
reducerea poverilor administrative
Măsuri:
II.1. Accesul la finaţare: Crearea unor scheme de micro-creditare şi garantare a
creditelor pentru start-up-uri non-agricole rurale
II.2. Acordarea de sprijin pentru întreprinzători în etapele de dezvoltare ale afacerii
prin :
- sisteme de impozitare rurale mai favorabile pentru afacerile aflate în faze
incipiente,
- implementarea unei noi scheme de plată a TVA-ului la încasare pentru firmele
mici,
- un sistem de ajustări la calendarul de plată al contribuţiilor sociale pentru o
perioadă de timp limitată, pe baza unor situaţii specifice ale firmelor a.î. acestea să
nu mai fie împovărate de penalităţi sau insolvenţă,
- să beneficieze de sprijin pentru accesarea programului European pentru agricultură
şi dezvoltare rurală.
II.3 Reducerea poverilor administrative
- crearea unui punct de contact unic la nivel de microzonă rurală pentru obţinerea de
informaţii complete pentru IMM-uri, pentru informaţii administrative, licenţe,
sprijin financiar şi consultanţă publică
- simplificarea legislaţiei privind ocuparea forţei de muncă şi implementarea unor
programe de muncă flexibile
1Cadrul Național Strategic 2020 – 2030, pag. 136
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 171
III. Dinamizarea culturii antreprenoriale prin utilizarea modelelor de bună
practică şi stimularea iniţiativei antreprenoriale a grupurilor ţintă cu potenţial de
a deveni antreprenori
Măsuri:
III.1 Stimularea iniţiativei antreprenoriale rurale prin popularizarea modelelor de
succes în afaceri şi exemplelor de bună practică în scopul limitării riscurilor de eşec
al micilor afaceri şi creşterea încrederii potenţialilor noi antreprenori rurali
III.2. Încurajarea creării de noi întreprinderi de către grupurile demografice sub-
reprezentate în mediul antreprenorial: (i) grupuri marginalizate (femeile, şomerii)
prin încurajarea acestora în schimbarea percepţiei asupra propriilor lor şanse de
succes, (ii) grupul migranţilor (întreprinzătorii imigranţi şi populaţie rurală română
cuprinsă în fluxurile migraţiei externe temporare pentru un loc de muncă) în scopul
de a-i determina pe aceştia din urmă să revină în spaţiul rural de origine şi să
fructifice cunoştinţele dobândite în activităţile derulate în afara ţării.
3.2 Propuneri de strategii de dezvoltare a spațiului rural1.
a) Strategii de modernizare treptată a economiei rurale
Orizont 2014. Obiectiv principal: Încurajarea şi diversificarea economiei rurale
Direcţii strategice: 1) Modernizarea infrastructurii edilitare
2) Sprijinirea diversificării activităţilor economice rurale.
3) Promovarea meseriilor căutate pe piața forței de muncă, profesiilor care vor
domina cererile angajatorilor rurali; promovarea ocupațiilor “dominante”,
formalizate cu o “ tradiție “în structura câmpului ocupațional rural
4) Sprijinirea apariţiei şi dezvoltării microîntreprinderilor rurale.
5) Dezvoltarea competitivităţii sectorului agricol, forestier şi de pescuit bazat pe
cunoaştere şi iniţiativă privată
Orizont 2020. Obiectiv principal: Modernizarea economiei rurale
Direcţii strategice:
4. Menţinerea şi dezvoltarea activităţilor economice şi creşterea numărului de
locuri de muncă prin diversificarea activităţilor neagricole şi încurajarea
întreprinderilor mici
5. Creşterea atractivităţii zonelor rurale şi diminuarea migraţiei populaţiei tinere
prin continuarea modernizării infratsructurii de bază.
6. Favorizarea dezvoltării economice, prin măsuri de formare și susținere a
transferului de cunoștiințe și inovării rurale.
7. Dezvoltarea abilităţilor şi competenţelor actorilor locali privind buna guvernare
b) Strategii de creștere a ocupării prin stimularea cererii de forță de muncă
2014. Obiectiv principal: Redimensionarea cererii de forță de muncă în spațiul
rural
Direcţii strategice:
1. Extinderea și facilitarea accesului tinerilor la activitățile economice neagricole.
2. Continuarea acordării facilităților investitorilor de către consiliile locale
1 Cadrul Național Strategic 2020 – 2030, pag. 169,170
172 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
3. Crearea unor nuclee instituționale favorabile stimulării cererii de forță de muncă:
înființarea pe lângă consiliile locale a unor structuri de monitorizare a tinerilor care
accesesază fonduri europene. În cadrul acestor structuri pot participa reprezentanți ai
mediului de afaceri, persoane cu experiență în organizarea și gestiunea fiscală a unei
întreprinderi; crearea unui centru de consiliere şi ajutor în carieră şi viaţă
profesională pentru oamenii din mediul rural, centru unde se vor putea informa
periodic asupra oportunităţilor de ocupare, asupra nevoilor şi cerinţelor din piaţa
muncii, dar vor primi consiliere şi pentru propriile nevoi de dezvoltare
4. Dezvoltarea unui program de informare, consiliere şi motivare pentru găsirea unui
loc de muncă pentru femeile din mediul rural ocupate în agricultura de subzistenţă
Orizont 2020 Obiectiv principal: Stimularea cererii de forță de muncă în spațiul
rural
Direcţii strategice:
1. Amplificarea facilităților acordate investitorilor de către consiliile locale.
2. Consolidarea nucleelor instituționale favorabile stimulării cererii de forță de
muncă
3. Dezvoltarea programelor de informare, consiliere, motivare pentru grupurile
defavorizate
BIBLIOGRAFIE
1. Cadrul Național Strategic pentru dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar
și spatial rural în perioada 2014-2020-2030/ Cadrul Național Strategic Rural
2. Lucian Luca (coordonator), Cristina Cionga, Daniela Giurcă, Consolidarea
exploataţiilor agricole, Editura Economică, Bucureşti, 2012
3. Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020
4. Raportul Fundației Post- Privatizare privind sectorul IMM din România, Ediția
2013
5. Rezultatele analizei documentare, sectorul agricultură şi dezvoltare rurală,
proiect cofinanțat din Fondul European
de Dezvoltare Regională prin POAT 2007‐2013
6. Situația curentă a întreprinderilor mici și mijlocii din România,Fundația Post-
Privatizare, Ediția 2012
7. Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României, Orizonturi 2013-
2020-2030
8. Srtucturi agrare- Politici de dezvoltare a exploatației agricole in România
(2000-2020), Timișoara, 2008
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 173
ANALIZA COMPANIILOR DIN SECTORUL FARMACEUTIC
CE COTEAZĂ LA BURSA DE VALORI BUCUREŞTI
Lector univ. dr. Antoneta SIMEN
Facultatea de Finanțe, Bănci si Contabilitate Braşov
Universitatea Creștina Dimitrie Cantemir
Abstract: The local pharmaceutical market is one of the few economic sectors least
affected by the economic crisis, with 2009 marking the only decrease in recent
years. In 2012 the pharmaceutical market in Romania reported sales of 2,6 billion
euro, a 3,1 percent increase from 2011. In this article I will analyze the evolution of
the pharmaceutical companies listed on the stock exchange.
Key Words: sectorul farmaceutic, cifra de afaceri, cota de piața, rate bursiere.
1. INTRODUCERE
Sectorul farmaceutic este un sector reglementat din punct de vedere
legislativ axat pe activitatea de cercetare și dezvoltare. În cadrul acestuia activează
producătorii cu capital privat sau de stat, autohtoni sau străini, de dimensiune locală
sau multinațională. Alături de producători, angrosiștii și detailiștii constituie
ofertanții de produse farmaceutice din România. Trebuie precizat că aceeași
companie poate avea pe lângă activitatea de producție și pe cea de distribuție ca
urmare a adoptării unei strategii de dezvoltare prin integrare verticală.
Caracteristicile ofertanților fac posibilă existența a două tipuri de societăți:
societățile inovatoare sunt active în cercetare, dezvoltare, fabricare,
gestionare a procesului de reglementare pentru produse noi, inclusiv teste
clinice necesare pentru autorizația de comercializare, fabricare a
medicamentelor inovatoare protejate prin brevete de invenție;
fabricanții de produse generice ce pot intra pe piață cu medicamente care
sunt echivalente cu cele originale, în momentul expirării brevetului și a
perioadei de exclusivitate a datelor pentru produsul inovator, la un preț mai
mic.
174 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
2. ANALIZA PIETEI FARMACEUTICE IN PERIOANA 2010 – 2012
În privința cererii, sectorul farmaceutic este atipic prin faptul că, în cazul
medicamentelor eliberate pe bază de rețetă, consumatorul final (pacientul) nu este
factorul de decizie, hotărârile fiind luate de către medicii care prescriu rețeta. O altă
particularitate este că nici pacientul și nici medicul care a eliberat rețeta sau
medicamentul nu suportă în mod direct cea mai parte a costurilor, întrucât, în
general, acestea sunt acoperite în totalitate sau parțial de sistemul național de
sănătate. De asemenea, sectorul farmaceutic este atipic prin faptul că prețurile sunt,
cel mai adesea, rezultatul unui proces decizional reglementat, care implică, totuși,
negocieri între părțile interesate.
Medicamentele pot fi împărţite în mai multe categorii, în funcţie de diferite
criterii. Unul dintre aceste criterii este modul de eliberare a medicamentelor către
pacienţi, acesta făcând distincția între:
medicamente care se eliberează cu prescripţie medicală, denumite RX-uri;
medicamente care se eliberează fără prescripţie medicală, denumite OTC-
uri.
În cazul RX-urilor, datorită faptului că nici principalii factori de decizie pe
partea cererii (medicii), şi nici consumatorii finali (pacienţii) nu suportă cea mai
mare parte a costurilor, autorităţile publice au instituit, prin diverse mecanisme, un
control asupra preţurilor. Pe de altă parte, în cazul OTC-urilor, consumatorii fac
singuri alegerea, suportând în acelaşi timp preţul medicamentelor, fapt care conduce
la o elasticitate mai mare a cererii în funcţie de preţ.
O altă clasificare mai puțin uzitată este cea dintre medicamentele care sunt
compensate sau decontate în întregime sau parţial din fondurile de asigurări de
sănătate şi cele care nu sunt decontate.
În ceea ce privește reglementările existente pe piața românească, trebuie
făcută mențiunea că niciun medicament nu poate fi pus pe piaţă fără o autorizaţie de
punere pe piaţă emisă de către Agenţia Naţională a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale (ANMDM), conform prevederilor Legii nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătății, cu modificările şi completările ulterioare, sau fără o
autorizaţie eliberată de către Agenţia Europeană a Medicamentului (EMEA),
conform procedurii centralizate. ANMDM se află în subordinea Ministerului
Sănătății și are rolul de a lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că fabricaţia
medicamentelor pe teritoriul României se efectuează numai de către deţinătorii unei
autorizaţii de fabricaţie.
Piața medicamentelor din România este influenţată de o serie de factori
cum ar fi: compoziţia şi formarea preţului, existenţa unui sistem de compensare cu
fluctuaţii frecvente, care cuprinde menţinerea plafoanelor la farmacii, alocarea unui
procent din PIB domeniului sănătății. Segmentarea pieței farmaceutice din România
urmărește delimitarea între companiile cu capacități de producție autohtone și
străine, companii ce distribuie medicamente en-gros și retaileri de medicamente.
Analizând piața farmaceutică în perioada 2010 - 2012 din perspectiva
producătorilor, distribuitorilor en-gros și detailiștilor, se observă o evoluție oscilantă
la nivelul principalelor companii care dețin capacități de producție (autohtone și
străine), un trend descendent în cazul angrosiștilor și o creștere susținută în cazul
principalelor lanțuri de farmacii. În ceea ce privește producătorii de medicamente,
numărul companiilor producătoare în 2012 era de 168, această categorie cuprinzând
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 175
atât producătorii locali de tradiție de medicamente (Zentiva S.A., Biofarm, Terapia
Cluj, Antibiotice Iași, Labormed, Europharm), cât și companii producătoare de
produse parafarmaceutice (suplimente nutriţionale, produse fitoterapice, cosmetice şi
dermatocosmetice, produse dietetice, produse pentru copii, produse tehnico-
medicale).
Cotele de piață și cifrele de afaceri înregistrate de principalele companii care dețin
capacități de producție, în perioada analizată, sunt prezentate în tabelul următor:
Tabelul 1. Evoluția pieței producătorilor de medicamente
Nr.
crt.
Companii Cifra de afaceri (mil.lei) Cota de piața (%)
2010 2011 2012 2010 2011 2012
1 Sanofi Avensis 813 778 978 10 8,9 9,3
2 Hofmann la Roche 812 769 807 9 8,7 8,5
3 Novartis 630 652 567 6 6,9 6,5
4 Pifizer 576 577 484 6,8 6,3 6.3
5 GlaxoSmithKline 548 573 468 6,4 6 5,8
4 Alte companii 5754 6288 8406 61,8 63,2 63,6
Total 9133 9637 11710 100 100 100
Cota de piață cumulată a primilor cinci concurenți s-a diminuat de la 38%
în 2010 la 36,4% în 2012, în principal, în favoarea companiilor din afara topului,
celelalte cinci companii din top beneficiind de o creștere modestă de 1,8 puncte
procentuale.
Structurând piața în funcție de canalele de distribuție utilizate și tipul de
medicamente ce necesită sau nu prescripție medicală, observăm că a existat o
orientare a pieței spre medicamentele distribuite prin intermediul spitalelor. Această
situație este reliefată în tabelul următor:
Tabelul 2. Evoluția pieței farmaceutice in funcție de canalul de distribuție
Nr.
crt.
Canal/Segment Valoare de piața Cota de piața (%)
2010 2011 2012 2010 2011 2012
1 Retail, din care: 8110 8371,5 8543 88,8 86,9 73
RX
OTC
6889,8 7040,3 7203 83,4 85 84
1220,2 1331,2 1340 16,6 15 16
2 Spital 1023,7 1266,1 3167 11,2 13,1 27
Total 9133 9637 11710 100 100 100
În ceea ce privește piața de retail a produselor farmaceutice în perioada
2010-2012, se constată o creștere atât a principalelor lanțuri de farmacii, cât și a
sectorului în general, spre deosebire de evoluțiile piețelor aflate în amonte.
176 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Tabelul 3. Evoluția retailului farmaceutic
Nr.
crt.
Farmacia Cifra de afaceri (mil.lei)
2010 2011 2012
1 Sensiblu 948,7 1076,2 1090
2 Catena 744,4 844,3 1259
3 Dona 573,5 655,9 720
4 Help Net 302,9 350,7 375
5 Rophama 412 397 413
Retailul farmaceutic din România este caracterizat de o discrepanță între
principalele lanțuri de farmacii în ceea ce privește cifra de afaceri deținută de acestea
și restul companiilor ce activează în acest sector. Sectorul nu este caracterizat de o
concentrare ridicată, primii cinci concurenți deținând o cotă de piață 25% în 2012.
Sectorul farmaceutic românesc poate fi caracterizat prin dinamism
manifestat atât în sectorul de producție cât și în cel de distribuție, factorii cu un aport
important la accentuarea competiției sunt constituiți de ritmul de creștere al pieței și
perspectivele de profitabilitate ridicată a investițiilor în capacități de producție sau
unități de distribuție
3. ANALIZA RENTABILITATII PE BAZA INDICATORILOR
BURSIERI
In analiza rentabilității bursiere se utilizează o multitudine de indicatori
bursieri, grupați in funcție de modalitatea de exprimare a acestora in doua categorii
principale:
I . Indicatori bursieri la nivel de acțiune, cum ar fi profitul pe acțiune,
dividendul pe acțiune, vânzările pe acțiune, etc.
II. Rate bursiere sau multipli de piața, respectiv rata preț pe acțiune (PER),
rata preț pe valoarea contabila a unei acțiuni, randamentul dividendelor, rata preț pe
venituri din vânzări pe acțiune.
Rata preț pe acțiune (PER) este considerata cea mai folosita dintre ratele
piața. PER semnifica prețul pe care investitorii sunt dispuși sa-l plătească pentru o
unitate monetara de profit net pe acțiune sau numărul de ani necesari pentru
recuperarea capitalului investit in cazul distribuirii inegale a profitului sub forma de
dividende. Valoarea acestui indicator este influențata de politicile contabile utilizate
si de practica de cosmetizare a rezultatelor de către managementul societatii. In
practica acesta ia valori intre 15-25 si chiar mai scăzute in cazul economiilor
inflaționiste.
Rata preț pe valoarea contabila a unei acțiuni (PVB) reprezintă un indicator
important pentru investitori deoarece oferă informații privind acțiunile subevaluate
sau supraevaluate. Aceasta rata de piața exprima proporția de acoperire a valorii
contabile a unei acțiuni pe seama prețului acesteia, calculându-se ca raport intre
cursul bursier al acțiunii si valoarea contabila pe acțiune.
Secţiunea Finanţe, Bănci şi Contabilitate 177
PBV creste când creste rentabilitatea capitalului propriu, rata de distribuție
a dividendelor se majorează sau ramane constanta, riscul scade si rata de creștere a
profitului se mărește.
Randamentul dividendelor caracterizează eficienta plasamentului intr-un
titlu de valoare , măsurata pe baza dividendelor încasate si se calculează ca raport
intre dividend pe acțiune si prețul curent pe acțiune. Acesta este un indicator
important pentru investitorii care urmăresc venituri constante ridicate si relativ
sigure cu risc scăzut. Interpretarea acestui indicator trebuie corelata cu evoluția
profitului pe acțiune si a PER-ului. Creșterea continua a valorii acestui indicator
concomitent cu creșterea profiturilor este un semnal pozitiv, iar majorarea ratei de
distribuție a dividendelor in condițiile scăderii sau menținerii constante a profitului
poate conduce la diminuarea potențialului investițional al firmei.
Sectorul farmaceutic este reprezentat la Bursa de Valori București de trei
companii: Antibiotice Iași (ATB), Biofarm București (BIO) si Zentiva Romania
(SCD).
Tabelul 4. Evoluția indicatorilor bursieri din sectorul farmaceutic
Companii/
Indicatori
2010 2011 2012
PER DIVY PVB PER DIVY PVB PER DIVY PVB
Antibiotice
Iași 16,34 2,69 1,17 13,64 3,41 0,85 9,67 4,04 0,74
Biofarm
București 11,29 0 1,65 13,24 2,93 1,41 12,72 4,83 1,47
Zentiva
Romania 8,12 0 1,48 13,04 10,61 1,24 13,04 10,61 1,24
Media pe
piața 10,74 1,87 1,08 8,31 5,51 0,8 7,64 0,94 6,94
Din situațiile financiare aferente perioadei analizate se pot desprinde
următoarele concluzii:
In anul 2012, Antibiotice Iaşi (simbol ATB) a înregistrat un profit de 27,4
milioane lei, în creştere cu 33% faţă de cel 2011. Veniturile totale ale companiei au
fost de 327,4 milioane lei în 2012, cu 5,4% mai mari faţă de 2011, iar cheltuielile au
urcat cu 3,8%, la 295 milioane lei. Principalul acţionar al companiei este Ministerul
Sănătăţii, care deţine 53,01% din titluri, urmat de SIF Oltenia, cu 10,09% din
acţiuni. Titlurile
ATB au înregistrat un avans de 16,31%, de la 0,38lei/acţiune, la 0,44 lei/acţiune.
Biofarm (simbol BIO) a obţinut un profit de 21,03 milioane lei în 2012, în creștere
creştere cu 48% faţă de 2011.
Cifra de afaceri a Biofarm a fost de 104,9 milioane lei în 2012, cu 12,33%
mai mare decât cea consemnată în 2011.Veniturile din exploatare au fost de 106,08
milioane lei, în creştere cu 13,2% faţă de 2011, iar cheltuielile din exploatare au
însumat 87,8 milioane lei, cu aproape 10 milioane peste cele din 2011. Biofarm a
înregistrat venituri financiare de 5,2 milioane lei în 2012, cu 111.752 lei peste
veniturile din 2011. Veniturile totale au crescut cu 12,6% în 2012, la 111,34
milioane lei, iar cheltuielile din exploatare au fost de 87,69 milioane lei, cu aproape
6 milioane mai mult decât în 2011. Acţiunile BIO au crescut cu 12,64% de la
începutul anului, de la 0,2095 lei/acţiune, la 0,2360 lei/acţiune.
178 Buletinul ştiinţific nr. 15– 2014
Producătorul de medicamente Zentiva Romania a înregistrat un profit net
de 30,36 milioane lei cu 10,3% mai mic decât in anul 2011, iar cifra de afaceri a fost
in creștere cu 5,3% la 248 milioane lei fata de 235,6 milioane lei in anul 2011.
Veniturile totale ale Zentiva au crescut cu 2,8 % in anul 2012, de la 260,6 milioane
lei in anul 2011 la 267,9m milioane lei , iar cheltuielile au crescut cu 5,7 %.
Acțiunile au crescut cu 3,4% de la 0,7850 lei/ acțiune la 0,8120 lei /acțiune.
Producătorul farmaceutic francez Sanofi-Aventis deține direct si indirect 74,9 % din
acțiunile Zentiva
În perioadele de incertitudine economica, companiile din sectorul
farmaceutic tind să aibă performanţe economice mai bune decât media economiei.
Fenomenul de îmbătrânire generalizată a populaţiei, va determina creșterea cererii
de medicamente, populaţia urmând să aloce o pondere mai mare din venituri pentru
cheltuielile cu medicamentele.
BIBLIOGRAFIE
1. Valceanu Ghe., Marketing Management: Analiza economico-financiara, Editura
Economica, 2005.
2. Petcu M., Analiza economico - financiara, Editura Economica 2005
3. www.bvb.ro
4. Colecția Ziarul Financiarul 2009-2012