+ All Categories
Home > Spiritual > 1936 pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

1936 pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Date post: 27-May-2015
Category:
Upload: paul-guralivu
View: 166 times
Download: 17 times
Share this document with a friend
Description:
1936 pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006
of 64 /64
Fricoşii 1 Preot Iosif TRIFA FRICOŞII
Transcript
Page 1: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 1

Preot Iosif TRIFA

FRICOŞII

Page 2: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

2 Preot Iosif TRIFA

© Toate drepturile rezervateEditurii «Oastea Domnului» – Sibiu

Str. Ch. Darwin, 11tel. 0269 21 66 77; fax 0269 21 69 14

ISBN 973-710-057-3

Page 3: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 3

Preot IOSIF TRIFA

FRICOŞIIde la Apocalipsa 21, 8de la Apocalipsa 21, 8de la Apocalipsa 21, 8de la Apocalipsa 21, 8

Ediţia a IV-a

Apare cu binecuvântareaIPS Sale Dr. Laurenţiu Streza,

Mitropolitul Ardealului

Editura «Oastea Domnului»Sibiu, 2006

Page 4: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

4 Preot Iosif TRIFA

Ostaşi ai Domnului Iisus

Ostaşi ai Domnului Iisus,ce Crucea Lui pe steag v-aţi pus,să ştiţi că-n lumea asta voipurtaţi un lung şi greu război,războiul lui Iisus.

În lupta Lui fiind chemaţi,voi lupta dragostei purtaţi;răbdarea Lui vă fie ţel,tăcuţi şi blânzi, şi buni ca El,şi nu descurajaţi.

Nainte deci, prin ploi şi vânt,vestind Cuvântul Lui cel sfânt,iar plată pentru că luptaţisau cinste pentru tot ce daţinu cereţi pe pământ!

De lume n-aşteptaţi să fiţinici lăudaţi, nici preţuiţi,să nu v-atragă slava sa;Hristos a suferit în ea –şi voi să suferiţi!

Page 5: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 5

Cuvânt înainte

Mişcarea Oastei Domnului a deschis o şcoa-lă nouă în poporul nostru. A deschis o şcoală decercetare şi de adâncire a Scripturilor.

De la Dumnezeu era şcoala aceasta, căci, înscurt timp, ea s-a umplut de „şcolari”, de cărţi, depredici, de cântări şi învăţături care au umpluttoată ţara.

Şcoala Duhului Sfânt era şcoala aceasta, căciea a început să nască oameni noi, făpturi noi.

Din această binecuvântată şcoală a DuhuluiSfânt, au ieşit şi învăţăturile din cărticica de faţă.Sunt şi ele un rod al suflării Vântului Ceresc pes-te ţara aceasta.

Frica de la Apocalipsa 21, 8 este cercetatăîn această carte şi arătată în lumina ei cea ade-vărată.

Fie ca şi aceste învăţături să trezească înorice suflet curajul şi îndrăzneala pentru cauzaDomnului şi pentru lupta Domnului în lume. Şi

Page 6: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

6 Preot Iosif TRIFA

să omoare în orice suflet frica, clătinarea şi că-derea.

Fă Tu, Doamne, ca şi citirea acestor învă-ţături să facă din toţi copiii Tăi nişte luptătorineînfricaţi pentru cauza Ta şi pentru lucrul Tăuîn lume.

Sibiu, la 1 decembrie 1936

IOSIF TRIFA – preot,redactorul foii «Isus Biruitorul»

Page 7: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 7

Ce păcat mare este frica!

„Dar cât despre fricoşi, necredin-cioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori,închinători la idoli şi toţi mincinoşii,partea lor este în iazul ce arde cu foc şicu pucioasă, adică „moartea a doua”(Apoc. 21, 8).

În cartea Apocalipsa, la capitolul 21, versetul8, sunt înşirate opt păcate şi opt feluri de păcătoşidespre care Cuvântul lui Dumnezeu spune lămu-rit că nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu, ci„iazul” cel de foc.

„Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scâr-boşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinători la idolişi toţi mincinoşii, partea lor este în iadul ce ardecu foc şi cu pucioasă, adică „moartea a doua”…

Citind acest verset, eu am rămas mirat de or-dinea în care sunt aşezate cele opt feluri de pă-cătoşi. În fruntea lor stau fricoşii. Cei fricoşi suntpuşi înaintea desfrânaţilor, a necredincioşilor, avrăjitorilor. Ba chiar şi înaintea ucigaşilor.

Page 8: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

8 Preot Iosif TRIFA

Parcă-ţi vine să te întrebi: Păi, doar frica nuva fi ea mai mare decât uciderea. Dar Cuvântullui Dumnezeu ştie ce spune. În fruntea celor optpăcate de moarte, Cuvântul lui Dumnezeu a pus

frica, anume, săne dăm bine sea-ma de greutateaacestui păcat.

Frica – să ojudecăm mai întâiomeneşte – e omare pacoste. Fri-cosul nu ispră-veşte nimic. Cebine l-a fotografi-at înţeleptul So-lomon pe fricos la

Pilde 22, 13: „Afară este un leu care m-ar puteaucide”... mai bine stau pe loc... mi s-ar putea în-tâmpla ceva...; decât să mi se întâmple ceva, maibine nu lucrez nimic.

Fricosul nu isprăveşte nimic. N-are încrederenici în el, nici în alţii şi nici în Dumnezeu. Dum-nezeu i-a dat voinţă, înţelepciune, putere, îndrăz-neală, dar el nu poate folosi această avere, dincauza fricii. El vede toate lucrurile în lumina fri-

Page 9: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 9

cii. El vede totul în lumina întrebării: oare ce s-arputea întâmpla? Cum spune înţeleptul Solomon:Fricosul vede totdeauna „leul” sau „lupul” ce i-arputea ieşi în cale. De aceea el nu isprăveşte ni-mic. Nu face nimic. El e totdeauna ocupat cugândul şi frica: ce i s-ar putea întâmpla?

Eu am cunoscut la ţară un om care, avândbanii gata, abia în cinci ani s-a putut hotărî să-şifacă o casă. Se ocupa veşnic cu „ce i s-ar puteaîntâmpla” dacă s-ar apuca de lucru.

Şi-apoi, să te ferească Dumnezeu să faci to-vărăşie cu un asemenea fricos. La cea mai micăgreutate, te lasă în drum. Şi, mai ales, să te fe-rească Dumnezeu de a-ţi pune încrederea să teapere fricosul! Şi să te ajute la vreme de necaz.Numai ce miroase „primejdia” – fuge şi te lasă înmijlocul drumului. Un om fricos este o pacoste şipentru el, şi pentru alţii...

Aşa este şi cu creştinul cel fricos. Aşa este şifrica cea duhovnicească. Ea este o pacoste pentrumântuirea sufletului. Şi e un păcat grozav. De ce?Pentru că fricosul nu se ştie încrede în puterea şiajutorul lui Dumnezeu. Cel fricos tăgăduieşteputerea lui Dumnezeu. Fricosul are un fel de„Dumnezeu” care nu-l poate ajuta şi scăpa. Celfricos tremură de toate frunzele, pentru că nu-L

Page 10: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

10 Preot Iosif TRIFA

cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu, Care scapă şimântuieşte. Fricosul are un „Dumnezeu” cu carenu cutează a pleca la drum. Nu cutează a începe olucrare. Nu cutează a întreprinde nimic.

Fricosul este un fel de tăgăduitor al lui Dum-nezeu. E mai rău decât cel necredincios. Pentrucă cel necredincios spune pe faţă că nu crede şinu se încrede în Dumnezeu, dar fricosul crede,însă Îi tăgăduieşte puterea prin frica lui. Fricosulare o putere de la Dumnezeu. Are un nor de făgă-duinţe, prin care Dumnezeu îi asigură ajutorul lui.Dar el, sărmanul, tremură de frică lângă o astfelde avere. Fricosul nu poate face nimic, nici pen-tru mântuirea lui, nici pentru mântuirea altora. O,e jalnic să-l vezi pe satana cum se joacă cu frico-sul, ca şi pisica cu şoarecele!

Frica e piedică a mântuirii. E şi ea o ispită asatanei. De aceea trece, ca un fir roşu, prin toatăBiblia, Cuvântul lui Dumnezeu ce spune: „Nu teteme!... Eu, Domnul, sunt cu tine, să te scap şi săte mântui (Ier 1, 8). Şi de aceea ne-a adus Dom-nul Iisus scumpa Lui chemare: „Îndrăzniţi, căciEu am biruit lumea!” (In 16, 33). Şi de aceea ne-alăsat ca testament scumpa făgăduinţă: „Nu vă te-meţi!”... Iată, Eu cu voi sunt până la sfârşitul vea-cului (Mt 28, 20).

Page 11: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 11

„Nu te teme!”Acesta e cântecul cel dulce care trece

prin toată Biblia

„Nu te teme!” trece ca un fir roşu prin întrea-ga Biblie. Pe acest „Nu te teme!” îl pune Domnulîn faţa aleşilor Lui şi copiilor Lui, pentru că înacest „Nu te teme!” este începutul biruinţei şi almântuirii, întocmai precum frica este începutul în-frângerii şi căderii. Pe acest „Nu te teme!” îl îmbieDomnul, ca pe un dar scump, tuturor aleşilor Lui şituturor creştinilor luptători şi biruitori.

„Avrame, nu te teme! Eu sunt scutul tău, şirăsplata ta mare va fi” (Fac 15, 1).

„Agar, nu te teme!” (Fac 21, 17).„Isac, nu te teme, căci Eu sunt cu tine” (Fac

26, 24).„Nu te teme, Iacobe, să te pogori în Egipt”

(Fac 46, 3).„Nu te teme, Ghedeoane, căci nu vei muri!”

(Jud 6, 23).

Page 12: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

12 Preot Iosif TRIFA

„Nu te teme, Israele, căci Eu sunt cu tine!...Eu sunt Dumnezeul tău, Eu te întăresc, Eu te ajut,Eu te sprijin”... (Isaia 41, 10).

„Nu te teme, Ieremia, căci Eu sunt cu tine, săte scap!” (Ier 1, 8).

„Nu te teme, poporul Meu, de ocara oameni-lor şi nu tremura de batjocurile lor!” (Isaia 51, 7).

„Nu te teme, căci nu vei rămâne de ruşi-ne!”... (Isaia 54, 4).

Page 13: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 13

Şi aşa mai departe, acest „Nu te teme!” treceprin toată Biblia ca un preadulce cântec ceresc.

E plină Biblia cu aceste scumpe telegramecereşti: «Nu te teme!». Prin ele, Domnul Dumne-zeu ni Se îmbie Însuşi ca un fel de garanţie şi si-guranţă, spunându-ne lămurit să nu ne temem, săîndrăznim, căci El este cu noi...

Aleşii Domnului şi toţi copiii lui Dumnezeudin toate vremurile au luat pe suflet această făgă-duinţă, această asigurare şi cu ea au biruit... Toţialeşii Domnului, toţi creştinii biruitori au fostoameni de curaj, au fost oameni care nu s-au te-mut de nimic, decât de păcat. Au fost oameni ca-re n-au cunoscut frica. Iar curajul acesta l-au avutprin credinţa, prin conştiinţa şi încrederea vie, ta-re şi nestrămutată că Domnul este cu ei... că eisunt vasele de care Se foloseşte Domnul şi de ca-re Se îngrijeşte El şi pe care le duce la biruinţăEl. „Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea – strigaproorocul Isaia – voi fi plin de încredere şi nu măvoi teme de nimic!” (Isaia 12, 1).

Frica provine dintr-o credinţă slabă, dintr-oîncredere şovăielnică. Curajul, în schimb, pleacădintr-o credinţă tare şi vie că Domnul este clipăde clipă cu noi... că El dirijează viaţa noastră... căEl comandă, şi la comanda Lui trebuie să păşim

Page 14: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

14 Preot Iosif TRIFA

înainte, chiar dacă va trebui să trecem prin foc şiapă. „Nu te teme, Israele, chiar trecând prin ape,Eu sunt cu tine şi râurile nu te vor îneca. Şi dacăvei merge prin foc, nu te va arde şi flacăra sa nute va aprinde!...” (Isaia 43, 1-2).

Dintr-o astfel de credinţă, dintr-un astfel decuraj au ieşit aleşii Domnului, eroii Domnului şitoţi creştinii luptători şi biruitori.

Biblia e plină cu astfel de eroi. În VechiulTestament, acolo e ceata aleşilor Domnului, înce-pând cu Moise, cu toată viaţa lui şi călătoria luispre Canaan.

Toţi aleşii Domnului din Vechiul Testament– Avraam, Moise, Noe, Lot etc. – au fost oamenide curaj şi de luptă şi biruinţă. La fel şi toţi eroiiviteji de acolo (Samson, Ghedeon etc.).

În special, pildă de curaj, de luptă şi de în-drăzneală sunt proorocii. Fiecare prooroc e o pil-dă măreaţă de curaj şi de îndrăzneală. Cei maimulţi au plătit cu viaţa lor îndrăzneala şi curajulde a striga: „Aşa zice Domnu!” pe tot locul, fărăsă cruţe pe nimeni.

Dar, dintre toţi aleşii Domnului din VechiulTestament, este unul care parcă a luat mai multdin făgăduinţa divină „Nu te teme”. E David,

Page 15: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 15

proorocul şi psalmistul, despre care vorbim maipe larg în paginile următoare.

Iar pe urma eroilor şi vitejilor din VechiulTestament, au păşit cei din Noul Testament; şituturor le-a urmat apoi ceata martirilor şi muceni-cilor care şi-au jertfit şi ei viaţa pentru biruinţaEvangheliei.

Page 16: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

16 Preot Iosif TRIFA

„Nu vă temeţi!” –în Vechiul Testament

Un erou al lui „Nu mă tem!”:Psalmistul David

În Vechiul Testament, David a atins o culmea lui „Nu mă tem!”. Psalmistul David este unerou al lui „Nu mă tem!”

Prin toată Psaltirea trece acel minunat răs-puns pe care David ştia să-l dea la făgăduinţalui Dumnezeu: „Nu te teme, căci Eu cu tinesunt!” Trece acel minunat „Nu mă tem!” Trececel mai minunat răspuns pe care vreun muritorl-a dat cândva la făgăduinţa lui Dumnezeu: „Nute teme!”

„Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem denimic. Ce pot să-mi facă mie nişte oameni?” (Ps56, 11). „Domnul este lumina şi mântuirea mea,de cine mă voi teme? Domnul este mântuireamea, de cine mă voi înfricoşa?” (Ps 27, 1).

„Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea,inima mea tot nu s-ar teme. Chiar un război de

Page 17: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 17

s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredereaş fi” (Ps 27, 3).

„Domnul este sprijinitorul nostru, de aceeanu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul şis-ar clătina munţii în inima mărilor!” (Ps 46, 1-3).

„Chiar dacăar fi să umbluprin valea umbreimorţii, nu mătem!” (Ps 23, 4).

Iată cel maiminunat răspunspe care l-a datvreun muritor lafăgăduinţa luiDumnezeu „Nu te

teme, căci Eu cu tine sunt!”... Te înfiorează, te cu-tremură parcă acest minunat răspuns al lui David.Te cutremură parcă acest „Nu mă tem!” al lui.

Şi, băgaţi de seamă! În acest „Nu mă tem!”al lui David este o gradaţie, este o scară. Mă în-cred în Domnul – zise David – şi nu mă tem deom... Nu mă tem de o mie de oameni... nu mă temde un război întreg... nu mă tem chiar de s-arzgudui pământul... nu mă tem nici de moarte, devalea umbrei morţii!

Page 18: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

18 Preot Iosif TRIFA

Vedeţi, acest „Nu mă tem!” e ca un termo-metru. El se tot ridică, tot creşte, până ajunge lagradul cel mai înalt, la punctul cel mai înalt, undemoare şi frica de moarte.

Termometrul cu care ne măsurăm căldura aregradul 42 drept cel mai înalt grad. La gradulacesta, moare omul. Termometrul lui „Nu mătem!” are şi el un grad la care moare frica. Iargradul cel mai înalt e acela la care moare şi fricade moarte. Până la acest „grad” trebuie să ajungăşi încrederea noastră în Dumnezeu: curajul nostruşi pieirea fricii din noi.

Dragă cititorule! Eu te rog, măsoară-te cutermometrul lui „Nu te teme!”, ca să vezi câtegrade ai de „Nu mă tem!” La câte grade a ajunsacest „Nu mă tem!” al tău. Şi, de ai o temperatură„scăzută”, vezi să creşti mereu în credinţă şi în-credere în Domnul, până se va ridica şi „termo-metrul” tău la gradul unde moare îndată frica.

Şi acum, să ne întoarcem la lecţia noastră.Precum am arătat, Vechiul Testament are frumoa-se pilde de curaj şi de încredere în Domnul. Dartotuşi frica are încă rădăcini puternice în VechiulTestament. Însuşi Moise, se pare că pentru şovăie-lile şi îndoielile lui n-a putut intra în Canaan. Saupilda proorocului Ilie, care nu s-a temut în faţa îm-

Page 19: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 19

păratului Ahab şi nu s-a temut de preoţii lui Baal –dar pe urmă a fugit de frica unei femei (Izabela) şitremura de frica morţii sub ienupăr.

Apoi, o pildă e chiar şi Psalmistul David.Proorocul David a atins o culme a lui „Nu mătem”. Dar psalmistul a atins-o parcă mai mult cuvorba decât cu fapta. Căci îl vedem de-atâtea şiatâtea ori tremurând de frică. Spunea că nu se te-me de nimic, nici de oameni, nici de moarte şiiată, în Psalmul 55, îl vedem tremurând de fricaoamenilor. „Rătăcesc încoace şi încolo şi măfrământ. Îmi tremură inima în mine şi mă cuprin-de spaima morţii. Mă apucă frica şi groaza, căcimă urmăresc vrăjmaşii” (Ps 55, 1-8).

În lupta cu Saul, Domnul îl asigurase pe Da-vid de atâtea ori că este cu el şi îl scapă de furiavrăjmaşului şi totuşi, într-un moment, într-o clipăde credinţă slabă, şi-a zis în sine: „Şi totuşi într-ozi voi pieri ucis de mâna lui Saul” (I Sam 27, 1).

Adică, precum se vede, nici termometrul lui„Nu mă tem!” al lui David nu era bun. El arătamai mult boala decât sănătatea. În Psalmul 23,„termometrul” lui David arăta «42 de grade»,arăta moartea completă a fricii. Iar în Psalmul 55,iată-l, coboară sub «35 de grade», la punctul undemurise „Nu mă tem!”

Page 20: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

20 Preot Iosif TRIFA

Cea mai primejdioasă boală e când termo-metrul face salturi. Când eram greu bolnav la Da-vos, în Elveţia, aşa sărea şi termometrul meu.Dimineaţa aveam 36 de grade, iar seara 40. Şi di-mineaţa iar 36.

Aşa e şi boala fricii şi a neîncrederii în Dom-nul. Ea face salturi. Acum se încrede omul cu pu-tere în Dumnezeu, acum îl vezi tremurând de frică.

Aşa era „termometrul” lui „Nu mă tem” şi înVechiul Testament. Şi vom arăta că aşa era – pâ-nă la un loc – şi în Noul Testament. Frica nu mu-rise nici în Noul Testament. Dar este în Biblie unhotar mare, la care frica a murit cu totul. Pe acesthotar îl vom arăta mai târziu.

Page 21: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 21

„Nu vă temeţi!” –în Noul Testament

Solia cea scumpăa scumpului nostru Mântuitor

Domnul Iisus a venit în lume să strice lucru-rile diavolului (I In 3, 8). Între aceste lucruri cetrebuia stricate era şi frica. Pentru că şi frica esteun lucru al lui satana. Prin frică, satana fură cre-dinţa şi încrederea omului în Dumnezeu. Şi, peurmă, îl duce şi la lepădarea de Dumnezeu.

De aceea şi Mântuitorul a venit în lume cusolia: „Nu vă temeţi!” Începând de la acel „Nu teteme, Iosife!” din începutul Evangheliei de laMatei (Mt 1, 20), toate evangheliile sunt pline cuacest preadulce „Nu te teme!”

Cu toate prilejurile, Mântuitorul le spuneaînvăţăceilor că satana va răscula în capul lor toatălumea şi toate prigoanele, să-i facă să se teamă şisă piardă mântuirea. „Din pricina Mea – le ziceaIisus – veţi fi daţi în judecata soboarelor... şi veţi

Page 22: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

22 Preot Iosif TRIFA

fi duşi în faţa dregătorilor... vă vor da în mâinilelor... veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu,dar voi să nu vă temeţi de ei! Nu vă temeţi de ceice ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul, ci te-meţi-vă mai degrab de cel ce poate să piardă şisufletul, şi trupul în gheenă! (Mt 10, 17-28).

Iată, Mântuitorul ne-a spus aici lămurit decine să ne temem. De un singur lucru să ne te-mem în lumea aceasta: de păcat şi de diavolul,care e tatăl păcatului. Pentru că păcatul are pute-rea să omoare şi trupul, şi sufletul omului.

Mântuitorul umbla neîncetat să scoată fricadin Apostolii Lui. „Până şi perii capului vostru

Page 23: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 23

sunt număraţi – le zicea Iisus – deci să nu vă te-meţi! (Mt 10, 31). Adică, voi sunteţi în grija Ta-tălui Ceresc, deci nu vă temeţi! El va purta grijăde voi ca de nişte copii ai Lui.

Un leac al fricii acesta este: să avem întot-deauna ştiinţa şi conştiinţa că noi trăim în grijaTatălui Ceresc ca nişte copilaşi ai Lui.

Altădată, Mântuitorul i-a lăsat pe Apostoli să-icuprindă furtuna pe mare. Şi, pentru frica lor, i-amustrat blând, zicându-le: „Pentru ce sunteţi aşade fricoşi? Tot n-aveţi încă credinţă? (Mc 4, 40).

Adică, iată, aici Mântuitorul pune frica ală-turi de necredinţă. Frica omoară credinţa. Fricoşiisunt alături de necredincioşi, de aceea Iisus îi zi-cea lui Iair: „Nu te teme, crede numai!” (Mc 5,36). Adică frica se aşezase în drumul credinţei şitrebuia alungată.

Noi, de regulă, ştim că păcatul ne desparte deDomnul, dar uităm că şi frica face acelaşi lucru.Şi ea ne rupe legătura cu Dumnezeu. Un vestitpredicator spunea că necredinţa noastră îi leagămâinile lui Dumnezeu, să nu ne poată da ajutor şimântuire. Acelaşi lucru îl face şi frica. Şi ea Îileagă mâinile lui Dumnezeu, să nu ne poată ajuta.

De aceea, Mântuitorul stăruia mereu să scoa-tă frica din Apostolii Lui şi să-i umple de credin-

Page 24: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

24 Preot Iosif TRIFA

ţă, de încredere şi curaj. „În lume, necaz veţi avea– zicea Mântuitorul – dar îndrăzniţi, căci Eu ambiruit lumea” (In 16, 33). „Să nu se tulbure inimavoastră, aveţi încredere în Mine!” (In 16, 1-27),căci Eu sunt cu toţi copiii Mei şi le asigur biruinţa.„Nu te teme, turmă mică!” (Lc 12, 32), nu vă te-meţi, copiii Domnului, căci Domnul e cu noi!

Mântuitorul a făcut o şcoală cu învăţăceiiLui, să-i întărească în acel „Nu te teme!” de careare nevoie orice creştin luptător şi biruitor.

Mântuitorul a ştiut cât suntem noi de slabi şicât de mare este ispita fricii, de aceea ne-a lăsattuturor acel preadulce testament: „Nu vă temeţi...căci, iată, Eu cu voi sunt până la sfârşitul vea-cului acestuia!” (Mt 28, 10; 20).

Iată, iubiţii mei fraţi, acesta este leacul contrafricii; aceasta este moartea fricii.

Domnul Iisus Hristos ne dă siguranţa că va fi cunoi în toate zilele – şi, dacă El e cu noi, frica nu maipoate trăi. Căci frica nu poate petrece la un loc cuDomnul. Ori Domnul omoară frica, ori frica Îl alun-gă pe Domnul. Un creştin adevărat a scăpat de frică.

Domnul Iisus Şi-a crescut învăţăceii în şcoalaîndrăznelii. I-a învăţat să nu se teamă. I-a învăţat şiprin pilda vieţii Sale. Mântuitorul nu S-a ocupat nici-odată cu frica şi teama zilei de mâine. Şi aşa erau şiînvăţăceii Lui. Doisprezece oameni simpli păşeau să

Page 25: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 25

întoarcă la Dumnezeu o lume întreagă. Intrau în-tr-un război cu o lume întreagă. Şi nu se temeau.

Dar – ca şi în Vechiul Testament – frica încănu murise cu totul nici în Noul Testament. Numurise nici după venirea în lume a DomnuluiIisus. O vedem stăruind încă, chiar şi în mijloculînvăţăceilor Domnului.

Când L-au prins pe Domnul în grădina Ghet-simani, Evanghelia ne spune că «toţi uceniciiL-au părăsit şi au fugit» (Mt 26, 56). I-a cuprinsfrica şi au fugit... Iar după Înviere, când i S-aarătat lui Toma necredinciosul, Domnul i-a aflatpe Apostoli într-o casă „cu uşile încuiate de fricaiudeilor” (In 20, 19).

La fel e cunoscută şi istoria lui Petru. Într-oclipă de mare curaj, Petru scosese sabia să-L ape-re pe Domnul şi a declarat solemn că e gata chiarsă şi moară pentru El (Mt 26, 35), dar pe urmă s-alepădat de Domnul, de frica unei slujnice.

Adică, era şi aici „termometrul” lui „Nu mătem!” din Vechiul Testament, care făcea „sal-turi”, în semn de „boală”.

Este însă, în Noul Testament, un hotar mareunde frica moare cu totul. Despre acest hotar vomvorbi în cele ce urmează.

Page 26: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

26 Preot Iosif TRIFA

Cincizecimea,Pogorârea Duhului Sfânt

Hotarul cel mare unde a murit frica

Spuneam mai înainte că în Noul Testamenteste un hotar unde a murit frica. Acest hotar marese află în Faptele Apostolilor, capitolul 2. ECincizecimea, Pogorârea Duhului Sfânt. Aici, laFaptele Apostolilor, capitolul 2, este mormântulfricii. Aici a murit frica.

Duhul Sfânt – aşa cum făgăduise Mântuitorul– a adus în lume desăvârşirea lucrării Lui. A adusdesăvârşirea mântuirii. A adus moartea deplină aomului celui vechi şi învierea deplină a celui nou.

Duhul Sfânt a adus şi moartea fricii şi a tot cemai trecuse în omul cel nou din firea cea veche.Citiţi în Faptele Apostolilor, de la capitolul 2 în-colo, şi nu veţi mai afla urmele omului cel vechi.Şi nu veţi mai afla nici urmele fricii. Cincizecimeaa dat oameni noi, oameni schimbaţi. Cincizecimeai-a schimbat pe toţi; pe Apostoli, ca şi pe popor.

Page 27: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 27

Iar în schimbarea aceasta, în această minunatăschimbare, se observă, înainte de toate, curajul, în-drăzneala. A murit frica, şi în locul ei a păşit cu-rajul, îndrăzneala pentru Dumnezeu.

După Pogorârea Duhului, Apostolul Petru –spre pildă – e de nerecunoscut. Îl vesteşte acum peIisus şi pocăinţa cu o îndrăzneală şi cu o putere pecare nu le avusese niciodată. Împreună cu Ioan, îivedem acum făcând minuni (vindecând un slăbă-nog), pentru că acum credinţa lor nu mai e bântuităde îndoială şi frică, iar în faţa sinedriului îi pun petoţi în uimire cu îndrăzneala lor. „Când au văzut eiîndrăzneala lui Petru şi Ioan, s-au mirat, întrucât îiştiau pe ei oameni necărturari” (Fapte 4, 13). Iarcând sinedriul „le-a poruncit să nu mai vorbeascăcu nici un chip” despre Iisus Hristos, „nici să numai înveţe pe oameni în Numele Lui” – ei au răs-puns: „Judecaţi voi singuri dacă trebuie să as-cultăm mai mult de oameni decât de Dumnezeu!”(Fapte 4, 19).

După Cincizecime – ca un dar al DuhuluiSfânt – se aude întâia dată în lume parola: „Noitrebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decâtde oameni” (Fapte 5, 20). Cu această parolă autrecut prin lume toţi creştinii biruitori. Şi cu eavor trece toţi creştinii luptători şi biruitori.

Page 28: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

28 Preot Iosif TRIFA

Darurile Duhului Sfânt sunt multe, dar dru-mul lor îl deschide îndrăzneala şi curajul de a-Lvesti pe Iisus cel Răstignit şi de a suferit totulpentru El şi mântuirea sufletului. Pe această caleîl vedem apucat – deja în capitolul 6 din FapteleApostolilor – pe arhidiaconul Ştefan. După ce Îlvesteşte cu putere pe Iisus cel Răstignit, moareliniştit sub pietrele iudeilor.

Şi, după el, urmează şiragul cel nesfârşit alcelor care şi-au dat şi viaţa pentru a-L vesti peDomnul şi pentru a-şi mântui sufletul. Biblia şiveacul de aur al creştinătăţii sunt pline cu „oame-ni care şi-au pus în joc şi viaţa pentru NumeleDomnului nostru Iisus Hristos (Fapte 15, 26). Da-rul Duhului Sfânt a omorât cu totul frica din ei.

Duhul Sfânt lucrează şi azi tot aşa cum alucrat în ziua Cincizecimii. Semnele şi roadeleLui sunt tot aceleaşi. Semnul revărsării şi lu-crării Duhului Sfânt este, înainte de toate, în-drăzneala şi curajul în cele ale mântuirii sufle-tului. Un „şcolar” al Duhului Sfânt este, înaintede toate, un om fără frică. Frica de oameni, fri-ca de lume a murit din el. E gata să sufere oricepentru Domnul şi pentru sufletul său. Revărsa-rea Duhului Sfânt n-a lăsat în lume creştini fri-coşi. Peste cei fricoşi n-a suflat Vântul cel Ce-

Page 29: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 29

resc. Fricoşii n-au trecut prin şcoala DuhuluiSfânt.

Aşa e şi la Oastea Domnului. Am spus-o deatâtea ori: Oastea Domnului a ieşit din suflarea şirevărsarea Duhului Sfânt. Şi trăieşte prin suflareaşi revărsarea Duhului Sfânt. Iar semnul acesteiLucrări este – trebuie să fie – şi îndrăzneala, cu-rajul nostru în lupta pentru Împărăţia lui Dumne-zeu şi pentru mântuirea sufletului.

Un ostaş al Domnului este un şcolar din„şcoala” Duhului Sfânt. Iar în şcoala aceasta nueste frică; a murit cu totul frica. Fricosul n-a tre-cut însă prin praznicul Cincizecimii; n-a trecutprin revărsarea Duhului Sfânt; n-a trecut prinşcoala Duhului Sfânt; frica lui este semnul că-ilipseşte încă pecetea Duhului Sfânt.

Curajul, îndrăzneala sunt semnul unui ostaşadevărat, al unui ostaş trecut prin Vântul şi Foculcel Ceresc.

Slăvit să fie Domnul, avem şi semnul acesta laOastea Domnului! E plină Oastea Domnului deostaşi plini de curaj şi de îndrăzneală. E plină de„oameni care şi-au pus în joc viaţa pentru NumeleDomnului nostru Iisus Hristos” (Fapte 15, 26) –aşa încât se miră lumea de ei că „sunt oameninecărturari şi totuşi vorbesc cu atâta îndrăzneală”...

Page 30: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

30 Preot Iosif TRIFA

Fiecare ostaş al Domnului să fie un astfel deluptător. Fiecare ostaş al Domnului trebuie să ai-bă semnul lucrării Duhului Sfânt: curajul, îndrăz-neala pentru Domnul!

Page 31: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 31

Dumnezeiescul Apostol Pavel,un erou desăvârşit al lui „Nu mă tem!”

Arătasem mai înainte cum Cincizecimea, Po-gorârea Duhului Sfânt în lume, a adus şi moarteafricii. Creştinii cei trecuţi prin revărsarea DuhuluiSfânt au fost şi sunt oameni fără frică. Cincizeci-mea a dat eroi gata să-şi dea şi viaţa pentru Dom-nul Iisus Hristos.

Aici străluceşte îndeosebi viaţa şi icoana ma-relui Apostol Pavel. El este eroul desăvârşit al lui„Nu mă tem!”. El este eroul lui Iisus, care, prinputerea Duhului Sfânt, a atins culmea îndrăzneliişi a curajului pentru a-L vesti pe Iisus cel Răstig-nit. Citiţi viaţa acestui erou al Domnului în Fap-tele Apostolilor şi în Epistolele lui şi veţi rămâneuimiţi despre ce poate face curajul, îndrăzneala şinebunia pentru Domnul.

La despărţirea din Milet, le spunea fraţilor:Ştiţi cum m-am purtat cu voi în toată vremea... ştiţică nu m-am temut să vă propovăduiesc pocăinţa şi

Page 32: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

32 Preot Iosif TRIFA

credinţa în Domnul Iisus Hristos... Şi iată, acummă duc la Ierusalim. Şi Duhul Sfânt mă înştiinţea-ză că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri, dar eu nu ţinnumaidecât la viaţa mea, ci vreau numai să-misfârşesc cu bine calea şi slujba pe care am primit-ode la Domnul Iisus (Fapte 20, 18-20).

Iar când fraţii plângeau şi îl rugau să numeargă la Ierusalim, Pavel le răspundea: Ce fa-ceţi de plângeţi aşa?... Eu sunt gata nu numai săfiu legat, ci chiar să şi mor pentru Numele Dom-nului Iisus (Fapte 21, 13).

„La moarte cu el!” – strigau iudeii înfuriaţicând Pavel ajunsese în Ierusalim şi îl prinsese-ră în Templu (Fapte 21, 36). Dar el stătea li-niştit şi, când Domnul îi dădea grai, Îl vesteacu putere. Iadul întreg parcă s-a slobozit asupraacestui om, vrând să trezească în el frica şi să-ldespartă de Hristos. Trecut-a prin osteneli, printemniţe, prin lovituri fără de număr (II Cor 11,13). De trei ori a fost bătut cu nuiele, o dată cupietre... trecut-a prin primejdii pe râuri, prinprimejdii pe mare, pe uscat, în cetăţi şi în pus-tie (II Cor 11, 25-27), dar el striga totdeaunabiruitor: Cine ne va despărţi pe noi – cine mă vadespărţi pe mine – de dragostea lui Hristos? Ne-cazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foa-metea, sau primejdia, sau sabia (Rom 8, 36)?…

Page 33: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 33

„Eu, bătrânul Pavel, întemniţat pentru Iisus Hristos” (Flm 9)

Page 34: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

34 Preot Iosif TRIFA

Legat în lanţuri, în temniţa din Roma,Apostolul Pavel făcea adunări, iar lui Filimon îistriga: Eu, bătrânul Pavel, legat în lanţuri pentruIisus Hristos... sunt plin de mulţumire şi bucurie(Flm 9).

Apostolul Pavel ne-a arătat că încrederea şidragostea în Domnul Iisus trebuie să ne ducă nunumai la moartea fricii, ci şi la bucuria şi plăcereade a suferi pentru El în nevoi, în prigoane, înstrâmtorări (II Cor 10, 13).

Un creştin adevărat are bucurie şi plăcereacolo unde ar trebui să tremure de frică.

Pe drumul acesta, Apostolul Pavel a mersmai departe, atingând şi culmea la care trebuie săajungă curajul şi încrederea noastră în Domnul.Culmea aceasta e când pierdem şi frica de moar-te. Această culme a atins-o şi Apostolul Pavelcând zicea: „Căci pentru mine, a trăi este Hristos,şi a muri – câştig... Aş dori să mă mut şi să fiuîmpreună cu Hristos” (Flp 1, 21-23). Un creştinadevărat a pierdut şi frica de care tremură toţioamenii: frica de moarte.

Apostolul Pavel ne-a arătat, ca nimeni altul,urmele Domnului, urmele Evangheliei, urmelecurajului şi îndrăznelii pentru Domnul Iisus. Pe

Page 35: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 35

aceste urme au călcat eroii din Vieţile Sfinţilor.Şi pe aceste urme trebuie să calce orice creştinluptător şi biruitor.

Pe aceste urme trebuie să călcăm şi noi, osta-şii Domnului. Curajul, îndrăzneala, hotărârea de asuferi pentru Domnul Iisus – acestea sunt semnulunui ostaş adevărat, al unui ostaş trecut prinVântul şi Focul cel Ceresc.

Slăvit să fie Domnul! Avem şi semnul acestala Oastea Domnului. Fronturile Oastei sunt plinede hule, prigoane, bătăi, temniţe pentru NumeleDomnului Iisus. Şi – cu cât vor spori aceste„semne” – avem dovada că suntem cu adevăratpe drumul mântuirii.

Page 36: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

36 Preot Iosif TRIFA

„Şi s-a temut Adam” (Fac 3, 9)Izvorul fricii a fost şi este păcatul

Tot ce a creat bunul Dumnezeu a fost bun şidesăvârşit. Aşa a fost şi omul. Dumnezeu a creatun om desăvârşit; o creatură desăvârşită. Frica n-a fost nici ea în firea omului. Nici frica, nici altescăderi n-au fost în firea omului.

Dar îndată ce ispita l-a biruit pe Adam, ur-mările păcatului au început a se arăta în toatăputerea lor. Păcătuind, Adam a simţit că a ieşitdin ascultarea lui Dumnezeu, şi acest simţ a trezitîn el frica. „Domnul Dumnezeu l-a chemat peAdam şi i-a zis: «Adame, unde eşti?» El a răs-puns: «Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fostfrică»” (Fac 3, 9-10).

Frica este aşadar fiica păcatului; este urmareafirească a păcatului. Păcatul a născut frica şi pă-catul o ţine în viaţă. Frica s-a născut în grădinaEdenului şi o vedem călătorind împreună cu omulprin Vechiul Testament. O vedem mai ales în Ve-

Page 37: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 37

„Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam şi i-a zis: «Adame, undeeşti?» El a răspuns: «Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică.»”

Page 38: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

38 Preot Iosif TRIFA

chiul Testament. De ce? Pentru că Vechiul Tes-tament avea Legea, iar Legea avea în sine şi căl-carea Legii şi păcatul. Iar frica se ţinea de păcat,pentru că unde este păcatul, acolo este şi frica.

Domnul Iisus a venit să repare ceea ce păca-tul a stricat în grădina Edenului şi în sufletul luiAdam. A venit să-l scape pe om de păcat, pentruca să devină iarăşi ceea ce a fost: un copil al luiDumnezeu. Domnul Iisus a omorât şi frica. Uncreştin născut din nou prin Sângele DomnuluiIisus a murit faţă de lume şi faţă de păcat. Şi, odată cu acesta, a murit şi frica din el. CreştinulNoului Testament Îl iubeşte pe Dumnezeu şi as-cultă de El nu din frică, ci din dragoste. Golgotane-a redat iarăşi pe Tatăl nostru Cel Ceresc Carene iubeşte cu o dragoste nemărginită şi pe Carenoi Îl iubim din tot sufletul nostru şi, din dragostefaţă de El, facem voia Lui. În acest înţeles ziceApostolul Pavel: „Căci Dumnezeu nu ne-a dat unduh de frică, ci de dragoste” (II Tim 1, 7).

– Mie nu mi-e frică de Dumnezeu, spuneaodată un ostaş al Domnului într-o strânsură deoameni.

– Ce grăieşti, omule? se întreba lumea mira-tă. Cum poţi grăi astfel de vorbe?... Şi încă spuică eşti ostaş al Domnului!

Page 39: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 39

– Da! da! răspundea ostaşul hotărât, mie numi-e frică de Dumnezeu... mi-a fost frică odată,dar acum nu mi-e mai frică, pentru că acum Îl cu-nosc cu adevărat pe Dumnezeu, Îl iubesc din totsufletul meu şi fac voia Lui nu din frică, ci dindragoste, aşa cum spune Apostolul Pavel, că„Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci dedragoste”.

Un semn şi un rod al unei vieţi trăite după cu-vântul Evangheliei este şi acesta: să scăpăm de fri-că. Iar de frică am scăpat când am scăpat de păcat.

Un copil al lui Dumnezeu are o singură fricăşi teamă în această lume: frica şi teama de păcat.Un creştin adevărat trebuie să aibă numai fricaaceasta. Iar pe aceasta să o aibă întotdeauna.

Când n-ai păcatul, când ai scăpat de păcat,atunci n-ai de ce să te mai temi. Orice încercarear veni peste tine, orice izbelişti şi furtuni – cândeşti curat şi păcatul n-are loc în casa ta şi în su-fletul tău, n-ai de ce să te temi. Atunci, cum zicepsalmistul: „Chiar de s-ar zgudui şi clătina munţiiîn inima mărilor, nu ne temem” (Ps 46, 2).

După Golgota, după înnoirea omului prinJertfa Crucii, ar trebui să nu mai avem frică înlume, ci dragoste. Şi totuşi... lumea e plină de fri-că. Oamenii ştiu şi azi mai mult de frica lui

Page 40: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

40 Preot Iosif TRIFA

Dumnezeu decât de dragostea Lui. Şi fac, ceea cemai fac pentru sufletul lor, mai mult de frică de-cât din dragoste. Frica a rămas în lume pentru căa rămas şi păcatul. Frica trăieşte şi azi, ceea cearată cât de puţin au trecut creştinii de azi dinVechiul Testament la Noul Testament.

În special, despre poporul nostru se poatespune că, cu frica, trăieşte în Vechiul Testament.Face pentru suflet, ce face, mai mult din frică deDumnezeu decât din dragoste pentru El.

O pildă din cele multe:Fratele Nicolae Bucur din Sibiu, ieşind săp-

tămânile trecute printr-un sat, le vorbea oameni-lor despre post şi lucrurile mântuirii.

– Eu trebuie să postesc, zicea un om bogat,pentru că am vaci, boi, cai, oi, porci şi mi-e fricăsă n-am pagubă în vite... Mi-e frică să nu-mi iaDumnezeu vitele. Dar cel sărac poate să nu pos-tească, pentru că de la el n-are Dumnezeu ce săia... El nu se teme că-i piere vaca...

Adică, postesc de frică să nu-mi piară vitele.O! Doamne Iisuse, ce lungă cale este de aici şipână la vârful Golgotei Tale... până la cunoaşte-rea lui Dumnezeu prin Jertfa Crucii Tale…

Page 41: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 41

Frica de Dumnezeuîn Vechiul Testament

este un pedagog spre Hristos

În Vechiul Testament se stăruie foarte multasupra fricii de Dumnezeu. „Frica de Dumnezeu– zice înţeleptul Solomon – este începutul înţe-lepciunii” (Prov 1, 7).

Toată Biblia Vechiului Testament, şi îndeo-sebi Proverbele şi Psalmii, e plină cu lauda friciide Dumnezeu şi cu îndemnul de a o avea. ÎnsuşiDomnul Dumnezeu lăsase, prin Moise, porunca:„Să te temi de Dumnezeul tău! Eu sunt Domnul”(Lev 19, 32). „Temeţi-vă de Domnul şi Îi slujiţiLui cu credincioşie” (Isaia 24, 24). „Tot pă-mântul să se teamă de Domnul” (Ps 38, 8).„Ferice de omul care se teme de Domnul” (Ps112, 1). „Frica de Domnul este curată şi ţine pevecie” (Ps 19, 9).

Precum spuneam, frica de Dumnezeu îşi areşi ea locul ei în lucrul mântuirii. Ea este începutul

Page 42: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

42 Preot Iosif TRIFA

mântuirii. Frica de Dumnezeu este o frică mântu-itoare, căci ea purcede din cunoaşterea şi recu-noaşterea păcatului. Unde s-a trezit frica deDumnezeu, acolo e semn că s-a trezit şi frica depăcat. Şi acolo s-a făcut şi începutul mântuirii.Acolo s-a deschis prima uşă a mântuirii.

Frica de Dumnezeu e în strânsă legătură cufrica de păcat. Frica de Dumnezeu ajută ferirea depăcat, ajută uciderea păcatului. În acest înţeles zi-cea înţeleptul Solomon:

„Frica de Domnul este urârea păcatului”(Prov 8, 13). „Prin frica de Domnul, omul se aba-te de la cel rău” (Prov 16, 6). „Frica de Domnuleste un izvor de viaţă şi ea ne fereşte de curselemorţii” (Prov 14, 27).

Un om care a pierdut frica de Dumnezeu,acela a pierdut şi frica de păcat. Acela este unpierdut.

Să nu uităm însă că frica de Dumnezeu, ea,numai singură, nu e mântuitoare. Ea ne este „unpedagog spre Hristos”, spre Golgota, spre dra-gostea lui Dumnezeu. Să nu uităm locul de la IIoan 4, 18: „În dragoste nu este frică, ci dragos-tea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că fricaare cu ea pedeapsa, şi cine se teme n-a ajuns de-săvârşit în dragoste”.

Page 43: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 43

Ce mult spune acest loc! Frica de Dumnezeutrebuie să ne ducă la Golgota, unde Tatăl Cerescne arată că El L-a pedepsit pe Însuşi Fiul Său pen-tru păcatele noastre şi acum noi trebuie să trăim fă-ră frică de pedeapsă, în dragostea Lui. Aici esteculmea unde moare şi frica de Dumnezeu, iar cul-mea aceasta o putem ajunge numai murind cu totulfaţă de lume şi omorând cu totul păcatul.

Frica de Dumnezeu trebuie să ne ducă la Gol-gota, căci altcum ea, numai singură, nu dă destulăputere de mântuire. Biblia este plină de locuri undeîl vedem pe om – sau pe oameni că tremură şi setem de Dumnezeu, dar nu se îndreaptă. Nu fac opocăinţă statornică. Sub tunetele şi fulgerele de pemuntele Sinai, poporul tremura de frica lui Dum-nezeu. Dar, fiind încă sub acest cutremur, „s-asculat... să joace” în jurul unui viţel de aur.

Se teme omul de Dumnezeu până fulgeră şitrăsneşte, şi apoi iar îşi vede de păcate. Frica deDumnezeu trebuie să ne ducă la Golgota.

Frica de diavolul

Şi acum să spunem ceva şi despre frica dediavol. Frica de diavol trebuie să o aibă fiecare

Page 44: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

44 Preot Iosif TRIFA

om, pentru că diavolul de la început este un uci-gător de oameni. Într-un anumit înţeles, oameniise şi tem de diavolul. Dar o frică tare ciudată esteaceasta; o frică falsă.

Oamenii se tem cu toţii de diavolul de noap-te. Trecând noaptea prin nişte locuri pustii, omulsimte un fel de frică de diavol. Într-o moară sau

Page 45: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 45

într-o casă pustie, omul n-ar intra la miezul nop-ţii, pentru mare lucru. Căci e credinţa că acolo lo-cuieşte diavolul.

Dar, pe de altă parte, omul merge liniştit, dusde diavolul pe căile păcatului şi ale pierzării. Nuse bagă într-o moară părăsită, dar se bagă liniştitla cârciumă, la casa desfrânatei şi oriunde diavo-lul omoară şi trupul, şi sufletul omului.

Se teme omul de diavolul cel de la miezulnopţii, dar nu se teme şi de „dracul de amiazi”(Ps 90, 6). Călătoreşte omul toată ziua cu diavo-lul, iar noaptea se teme de el. Îl crede pe diavolullocuind în pietre şi pustiuri, dar nu îl vede locu-ind în păcat şi în inima lui, împlinindu-se ceea cespune Biblia într-un loc, că „s-au temut de fricăacolo unde nu era frică”. Însăşi frica de diavolul,aşa cum o au oamenii de azi, e o dovadă cât degrozav a slăbit creştinătatea.

Un creştin adevărat n-are frică de noapte,pentru că Domnul Iisus a zis că El e cu noi tot-deauna, nu numai ziua, ci şi noaptea. Cum zice şipsalmistul: „Nu te teme de groaza nopţii, căciscut şi pavăză e credincioşia Lui” (Ps 81, 4-5).

Un creştin care are frică de noapte şi de stafiiare un Dumnezeu cu care nu îndrăzneşte să călă-torească noaptea. Frica de noapte şi de stafii e şi

Page 46: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

46 Preot Iosif TRIFA

ea dovada unei credinţe slabe şi a unui creştinslab, care nu trăieşte încă cu Domnul.

De vină este aici şi proasta educaţie ce li sedă copiilor, strecurându-se în ei frica de stafii şide diavoli de noapte, în loc să se strecoare în su-fletul lor, încă de mici, frica de păcat şi de dia-volul păcatului. Mamele şi părinţii, care nu-L cu-nosc pe Domnul, strecoară în sângele copiilor ofrică falsă. Dar frica asta poate fi omorâtă prinSângele Golgotei.

La picioarele Crucii de pe Golgota moare şifrica cea falsă. La picioarele Crucii moare oricefrică şi scăpăm de orice frică.

Page 47: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 47

Frica în armatăFrica în armata Domnului – scutirile de laDeut. cap. 20: „Fricoşii să plece acasă!”

Precum am arătat la începutul acestor învă-ţături, fricosul este o pacoste. O mare pacoste şipentru el, şi pentru alţii. La orice treabă, fricosulnu face nici o ispravă. Ci numai încurcă lumea şilucrurile.

Dar, mai presus de toate, fricosul nu face nicio ispravă la armată. Un soldat, din firea lui, tre-buie să fie un om viteaz, un om fără frică şi plinde curaj. Când zicem soldat, lângă el parcă ve-dem îndată curajul, vitejia. Un soldat fricos e ce-va ridicol. E ceva de râs. Fricosul nu este pentruarmată şi nici armata pentru el.

La oştire totul se lucrează pentru a spori cu-rajul şi vitejia soldaţilor; pentru a da patriei sol-daţi gata să-şi dea oricând şi viaţa în lupta pentrupatrie. Pentru că puterea unei armate o face cu-rajul, îndrăzneala, vitejia şi jertfelnicia soldaţilor.

Page 48: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

48 Preot Iosif TRIFA

Cu o armată de fricoşi, de când e lumea nu s-acâştigat vreo bătălie. Şi nici nu se va câştiga.

Acest adevăr e cunoscut de când e lumea. Îlaflăm şi în Biblie, spus într-un chip foarte potrivitîn cărţile lui Moise.

Page 49: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 49

În drumul spre Canaan, spre patria făgădu-inţei, Moise, alesul Domnului, conducea şi oluptă cu un popor înarmat. Iar în această luptă,Domnul Dumnezeu i-a dat lui Moise un fel de re-gulă despre cum trebuie să procedeze şi cu lup-tătorii cei fricoşi. Ascultaţi ce spune Cuvântul luiDumnezeu:

„Când vei merge la război contra vrăjmaşilortăi – grăia Domnul către Moise –, la apropierealuptei, preotul să vorbească poporului: Ascultă,Israele! Voi astăzi sunteţi aproape de luptă contravrăjmaşilor voştri. Să nu vi se tulbure inima, fiţifără teamă, nu vă îngroziţi dinaintea lor. CăciDomnul Dumnezeul vostru merge cu voi ca să vământuiască. Iar mai-marii oştirii să vorbeascăapoi poporului şi să zică: Cine şi-a zidit o casănouă şi n-a şezut încă în ea, să plece acasă... Cineşi-a sădit o vie şi n-a mâncat încă din ea, să pleceacasă... Cine de curând s-a logodit cu o femeie săplece şi el acasă... Mai-marii oştirii să vorbeascăapoi poporului şi să spună: Cine e fricos şi slab deinimă să plece şi să se întoarcă acasă, ca să numoaie inima fraţilor lui” (Deut 20, 1-8).

Ce mult spune acest loc din Biblie! ÎnsuşiCuvântul lui Dumnezeu spune aici că fricoşii nusunt pentru luptă şi pentru armată. Sau, mai bine

Page 50: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

50 Preot Iosif TRIFA

zis, erau scoşi din armată ca unii ce numai îi în-curcau şi slăbeau şi pe ceilalţi.

Dar locul acesta spune mai mult decât atât.El n-a fost numai o regulă pentru un război dinlume. Ci el spune ceva mai mult. Războiul israe-litenilor, în drum spre Canaan, era războiul luiDumnezeu. Şi tocmai pentru aceasta, Dumnezeule cerea luptătorilor anumite condiţii. Cei ce nuîntruneau aceste condiţii erau scutiţi de armatăsau, mai bine zis, erau scoşi din armată.

În înţeles duhovnicesc, aceste condiţii neprivesc şi pe noi. Căci războiul israelitenilorpentru cucerirea Canaanului a fost o icoană, unsimbol în care să vedem războiul nostru cel du-hovnicesc ce trebuie să-l purtăm pentru Împărăţialui Dumnezeu, pentru Canaanul cel Ceresc.

Oastea Domnului încă este un astfel de răz-boi duhovnicesc. Şi noi ne-am angajat într-oluptă sfântă pentru Împărăţia lui Dumnezeu, pen-tru Canaanul cel Ceresc, pentru Patria noastră ceadulce de mâine. Războiul nostru este şi războiullui Dumnezeu. Prin El, cu El şi pentru El purtămacest război sfânt. Iar războiul nostru fiind răz-boiul Lui, trebuie să întrunim şi noi, luptătoriiLui, condiţiile de la Deuteronom, capitolul 20.

Să cercetăm dar aceste condiţii!

Page 51: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 51

Cei cu case noi, cu vii noi, cei curând logo-diţi erau trimişi acasă. Aceştia îi închipuie pe ceidin Evanghelie care fuseseră chemaţi la „ospăţ”;dar unul n-a venit fiindcă ţarină şi-a cumpărat,altul perechi de boi şi-a cumpărat, altul soţie şi-aluat (Lc 14, 16–20).

Icoana aceasta ne spune lămurit: cei legaţimai mult de lume decât de Dumnezeu n-au ce că-uta în armata Domnului.

Cei ce iubesc mai mult lumea şi cele lumeştidecât sufletul şi cele sufleteşti n-au ce căuta înrăzboiul cel sfânt.

Cei ce ascultă mai mult de oameni decât deDumnezeu (Fapte 5, 29) n-au ce căuta în oştireaDomnului; să plece acasă!

Cei ce cred că pot iubi şi lumea, şi pe Dumne-zeu, şi pot sluji şi lui Dumnezeu, şi lui Mamona,n-au ce căuta în războiul cel sfânt; să plece acasă!

Între cei poftiţi să plece acasă din armată,Biblia îi pune şi pe cei fricoşi.

„Cine este fricos şi slab la inimă să pleceacasă, ca să nu moaie inima fraţilor lui”!...

Cine este fricos şi slab la inimă să plece aca-să şi din războiul Domnului! Căci cu fricoşii nuse poate face nici un fel de război. Ei sunt o pa-coste şi pentru luptele cele duhovniceşti. Căci –

Page 52: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

52 Preot Iosif TRIFA

cum spune Biblia – ei numai moaie inima fraţilorlor. Prin slăbiciunea lor, îi slăbesc şi pe alţii. Prinfrica lor, îi înfrică şi pe alţii.

Fricoşii n-au ce căuta nici în Oastea Dom-nului. Un ostaş fricos e numai o pacoste pentruarmata Domnului şi pentru luptele Domnului. Elnumai moaie şi slăbeşte inima fraţilor. Din ceifricoşi ies şi dezertorii şi trădătorii. La cea dintâiîmpotrivire, fricosul dezertează.

O pildă din cele multe, multe: Un brav luptă-tor, Ion Cirtăş, din Ibăneşti-Pădure, judeţul Mureş,ne scria mai anii trecuţi: „Eram la începutulOastei. Pe lângă mine abia mai putusem recrutaapoi încă pe un frate mai bătrân. Dar un preot ne-aarătat la jandarmerie că suntem sectari şi au venitjandarmii să ne cerceteze. Eu, întâmplător, eram lapădure. Jandarmii l-au căutat pe fratele mai bătrân,spunându-i spre ce scop au venit în casa lui.Atunci, ştiţi ce s-a întâmplat? Fratele s-a repezit lao ladă ce o avea în casă, a scos din ea o pipă mareşi a început a se lepăda de Oaste cu tărie, zicând:

– Io, domnilor, nu sunt cu rătăciţii aceia...Uite, eu am pipă şi fumez ca şi ceilalţi oameni ca-re merg la crâşmă... Eu n-am nimica cu rătăciţiiaceia, trăsni-i-ar... (şi aici omul a mai tras şi oînjurătură, pentru ca dovada să fie mai tare).

Page 53: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 53

Iată până unde merge lupta fricosului!Un ostaş al Domnului nu cunoaşte frica.Un dar deosebit al Oastei a fost şi acela de

care m-a învrednicit Domnul: de a nu fi fricos.Voi avea eu multe, multe umbre şi scăderi. Num-am lăudat niciodată decât „în neputinţele me-le”. Dar, aşa mic şi slab cum sunt, Domnul m-aînvrednicit cu darul de a nu mă teme, de a în-drăzni în Numele Lui.

Când am cumpărat tipografia, toţi şopteau că„m-am înfundat”. „Uite-l, pe o criză ca asta, şi-abăgat capul în datorii de milioane!”

Când am căzut bolnav, toţi mă socoteau – şimulţi se bucurau – că „m-am prăbuşit definitiv”.Dar eu m-am încrezut în Domnul şi El nu m-a lă-sat. Chiar de s-ar zgudui pământul şi s-ar clătinamunţii – cum zice Scriptura – eu nu mă tem, câtăvreme Domnul este cu mine şi aud mereu glasulLui: Nu te teme, căci Eu cu tine sunt, ca să tescap şi să te mântui (Ier 1, 8). Bolnav, de pe pat,am scris şi aceste rânduri, dar nu mă tem. Dom-nul mi-a arătat atâtea dovezi că este cu mine şi cuOastea Lui, încât, să mă tem, ar însemna să fiu unlaş şi un îndoielnic, şi un necredincios ca Toma.

Un ostaş al Domnului nu se teme. El trebuiesă aibă neîncetat conştiinţa că Domnul este cu el

Page 54: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

54 Preot Iosif TRIFA

şi n-are de ce să se teamă. Un semn al cunoaşteriinoastre de ostaşi ai Domnului trebuie să fie şi cu-rajul, îndrăzneala.

Aici, la foaie, a stat un raport despre Oasteade la Săsciori, care a mers la hora satului, să-Lvestească şi acolo pe Domnul, celor ce ardeau înfocul cel rău.

– Nu v-aţi temut, l-am întrebat pe fratele Ma-rini, să faceţi acest lucru?

– După ce ne-am hotărât, nu ne-am mai te-mut, mi-a răspuns fratele Marini. Aveam conşti-inţa vie că Domnul este cu noi, iar cu El şi pentruEl eram pregătiţi la orice.

Slăvit să fie Domnul! Fronturile Oastei suntpline cu astfel de fapte de vitejie. Sunt pline dedovezi că ostaşii Domnului îndrăznesc în NumeleLui. Când va apărea Cartea Biruinţelor, vom faceşi dovada că armata Domnului nu cunoaşte frica.

Un ostaş al Domnului trebuie să fie o pildăde îndrăzneală şi curaj evanghelic. Iar dacă lucrulacesta se cere de la un ostaş, cu atât mai vârtos else cere de la cei ce stau în fruntea Oastei. Nicinu-mi pot închipui un conducător de Oaste fricos.Vai de Oastea aceea! O trâmbiţă care azi răsunăşi mâine tace – ce biruinţă ar putea vesti? Otrâmbiţă ce azi dă un glas lămurit, iar mâine, mult

Page 55: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 55

încurcat – ce biruinţă ar putea avea? Dintre aceş-tia se recrutează şi dezertorii şi trădătorii care azite laudă, mâine te batjocoresc; azi te sărută, mâi-ne te vând.

Scumpii mei fraţi ostaşi! Curajul evangheliceste un mare dar pe care trebuie să-l păstrăm, să-lsporim şi să-l ferim de îmbolnăvirea fricii.

Noi trebuie să avem clipă de clipă conştiinţacă nu suntem singuri în războiul cel sfânt. Dom-nul e cu noi. Domnul ne-a dat atâtea dovezi căeste cu noi, încât, să ne mai temem ar însemna căsuntem nişte laşi şi fricoşi, vrednici de a fi trimişiacasă din armata Domnului.

Eu nu mă tem decât de un singur lucru: depăcat. Un ostaş al Domnului trebuie să se teamănumai de păcat. Să ne temem numai de păcat,căci prin păcat Îl pierdem pe Domnul; să nu-Lpărăsim pe Domnul, ca să nu ne părăsească şi El!

Până când Domnul este cu noi şi noi cu El –n-avem de ce să ne temem. Chiar de s-ar zguduipământul şi s-ar cutremura toţi munţii răutăţiiomeneşti – n-avem de ce să ne temem.

Să nu vi se tulbure inima, iubiţi fraţi ostaşi!Fiţi fără teamă, nu vă spăimântaţi, căci DomnulDumnezeul nostru merge cu voi, ca să bată pevrăjmaşii voştri! (Deut 20, 3-4).

Page 56: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

56 Preot Iosif TRIFA

„Îndrăzniţi,căci Eu am biruit lumea!”

Sus pe dealul Golgotei, Iisus Mântuitorulcâştigase o biruinţă definitivă asupra diavolului,asupra lumii, asupra păcatului. Crucea Golgoteidăduse lumii pe Marele Biruitor... Pe cel mai ma-re Biruitor din câţi a cunoscut vreodată acest pă-mânt trecător.

Şi totuşi, lumea a crezut că poate să-L învingăpe acest Biruitor. Lumea a crezut că Îl poate ţineînchis într-un mormânt, păzit de suliţe, de străji.

Dar El a biruit. A prăvălit piatra, a deschis mor-mântul şi biruinţa Lui a strălucit în toată puterea ei.

El a biruit definitiv şi a asigurat biruinţa tutu-ror celor care păşesc pe urmele Lui, trăiesc înNumele Lui şi luptă în Numele Lui.

„Îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea” (In 16, 33).Iisus Biruitorul ne asigură biruinţa Lui. Ne

asigură o biruinţă pe care nimeni n-o poate luade la noi.

Page 57: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 57

Iisus e Domnul Biruinţei. El veşnic asigurăbiruinţă tuturor copiilor Lui.

Toţi cei ce se strâng în numele Lui, toţi ceice trăiesc în numele Lui, toţi cei ce luptă în nu-mele Lui vor birui. Prin oricâte furtuni şi luptevor trece copiii Lui, ei vor birui, pentru că înfruntea lor stă Iisus – Biruitorul.

„Îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea!”… Dom-nul are lipsă de luptători. Domnul are lipsă de bi-ruitori, de oameni care să calce pe urmele Lui. Elne cheamă la luptă. Şi El ne asigură biruinţa.

Cei ce luptăm în Numele Lui nu suntem sin-guri. În fruntea noastră stă El, Iisus – Biruitorul.

Şi dacă El este cu noi – de cine ne vom teme?Şi dacă dragostea Lui e cu noi... de cine ne

vom înfricoşa? Dacă biruinţa Lui e cu noi – bi-rui-vom şi noi!

Deci, fraţii mei, cu ochii ţintă la Iisus Birui-torul! Cu El am biruit, cu El vom birui şi cu Elvom dobândi pe urmă preadulcea făgăduinţă:„Celui ce biruie voi da lui să mănânce din pomulVieţii care este în mijlocul Raiului” (Apoc 2, 7).

Page 58: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

58 Preot Iosif TRIFA

Înainte, cu Iisus Biruitorul!

Fraţi ostaşi, pornim la luptă

Cu nădejdea-n Cel din cer.

Înaintea noastră merge

Cel ce vina lumii şterge,

Deci priviţi cu toţii Sus!

Calea lui satan e ruptă,

Înainte, fraţi, la luptă,

Înainte, cu Iisus!...

Trecem azi prin grele clipe,

Vom avea de suferit.

Dar ostaşul e să lupte

Şi să meargă înainte,

Cu privirea la Iisus.

Moartea cade, iadul plânge,

Satan mâinile îşi frânge,

Dar: nainte, cu Iisus!

Page 59: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 59

Nu ne înspăimântă moartea,Frica a pierit din noi.Înainte, tot poporul,Cu Iisus Biruitorul, Înainte, cu Iisus!Cine vrea să lupte: vie!Iar fricoşii să rămâie. Noi, nainte, cu Iisus!

Lipsa nu ne înspăimântă,Suferinţa nici atât.Cine e ostaş să vie,Trădătorii să rămâie, Noi luptăm pentru Iisus.Ţelul nostru şi tot dorulE Iisus Biruitorul. Înainte, cu Iisus!...

Lupta noastră grea-i de-acuma,Vom avea de dus nevoi,Însă cât trăi-va unul,Nu ne-om da nicicând napoi, Ci vom merge cu Iisus.Cine e ostaş să vie,Trădătorii să rămâie, Noi, nainte, cu Iisus!

Page 60: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

60 Preot Iosif TRIFA

Au atacat cârciuma şi horaO pildă de vitejie de pe fronturile Oastei

Slăvit să fie Domnul! Fronturile Oastei suntpline de luptători din care a pierit frica. Suntpline de ostaşi care îndrăznesc în Numele Dom-nului şi biruie. Ne-ar trebui o carte întreagă sădăm astfel de pilde frumoase. Vom da o seamădin ele în Cartea Biruinţelor. Aici amintim, pescurt, numai una.

În foaia noastră «Isus Biruitorul» s-a publicatmult-grăitorul raport de mai jos:

„Suntem în Sărbătorile Crăciunului, atât dedulci şi scumpe sufletului nostru.

Dar satul vuieşte de zgomote. El ţine să pe-treacă aşa «după cum a apucat», cu jocuri şi beţii.Şi mai ales tineretul, care nu cunoaşte pe Iisus...

Şi, în bucuria noastră curată de la Crăciun,ne-am gândit şi la ei. Ne-am zis: Iată, ei petrec fă-ră Dumnezeu. Hai să mergem să le vestim peIisus şi să-i chemăm la Domnul adevăratei bucu-

Page 61: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 61

rii. Şi, după ce, la casa unui frate, am făcut unpopas de rugăciune, am plecat la ei, la ospăţullor... Am ajuns. Aici, vuiet mare! Joc, chiote, stri-găte, râsete, beţie, destrăbălare... Ne înfioarăaceastă petrecere.

Nu mai călcasem nici unul, de ani de zile,pragul lor, şi acum numai ne dăm seama în ce iadîngrozitor sunt. Intrarea noastră are darul să ves-tejească puţin buna dispoziţie a jucătorilor. Nu leplace... Parcă sunt strânşi în cleşte. Numai cât nuse aude strigătul gadareanului: «Ce avem noi aface cu Tine?...»

Veniră şi de pe stradă curioşi... Noi am ocu-pat un colţ de odaie şi ne pregătim de luptă.

Muzica încetează... Hora se opreşte... Înce-pem noi cu cântarea «Eu pentru voi murii!» Sefăcu deodată linişte mare şi apoi zgomotul reîn-cepu. Se formară îndată două tabere. Unii faccerc în jurul nostru şi ascultă, alţii cântă şi stri-gă... Noi cântăm înainte: «V-am dat ca viaţă viaţaMea, dar ce faceţi din ea?... / V-am scos dinmoarte şi necaz, dar voi ce-Mi faceţi az’?» Şicântarea urmează înainte ca o blândă mustrare.

Era o mustrare dulce pe care le-o trimiteaIisus, la timp şi loc potrivit.

Page 62: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

62 Preot Iosif TRIFA

O scurtă chemare le face fratele Marini şi ră-sună imnul: «Naintea Ta, Iisus iubit».

Cântăm «Mai lângă Domnul». Unii cântăcu noi... Ceilalţi sunt tot mai năcăjiţi. Nu maipot suferi prezenţa noastră acolo. Sunt disperaţică nu-şi mai pot petrece. Fratele Ilie pune pro-blema morţii, care n-alege. Deci tinerii n-audreptul să stea departe de mântuire... «fiindcămai au vreme».

În timpul când noi Îl vesteam pe Domnul, aintrat şi un om vârstnic (însurat, cu mulţi copii)care îi îndemna cu stăruinţă pe tineri: «Daţi-i afa-ră şi vă dau o vadră de vin!» Nu ni s-a întâmplatînsă nici o vătămare, căci Domnul a fost cu noi.Am îndrăznit în Numele Lui şi am biruit.

Ioan Marini – Săsciori, Alba.”

Page 63: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

Fricoşii 63

Cuprins

Ostaşi ai Domnului Iisus .............................. 4Cuvânt înainte .................................................... 5Ce păcat mare este frica ..................................... 7„Nu te teme!” ................................................... 11„Nu vă temeţi!” – în Vechiul Testament .......... 16„Nu vă temeţi!” – în Noul Testament .............. 21Cincizecimea, Pogorârea Duhului Sfânt .......... 26Dumnezeiescul Apostol Pavel ......................... 31Şi s-a temut Adam ............................................ 36Frica de Dumnezeu în Vechiul Testament ....... 41Frica în armată ................................................. 47„Îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea” .............. 56 Înainte, cu Iisus Biruitorul ......................... 58Au atacat cârciuma şi hora ............................... 60

Page 64: 1936   pr iosif trifa - fricosii - sibiu 2006

64 Preot Iosif TRIFA

Tehnoredactare computerizată,machetare şi aranjament grafic:

Editura «Oastea Domnului», Sibiu

Tiparul executat laTipografia «Oastea Domnului», Sibiu


Recommended