de slavi Dubrovnik ..1 Popu~atia romana. inspaimintata :;;i-a gasit sciipareape 1I1sulele AdrIatIcl!, pe st11lca Raguse!, la Spalata, in palatul lui Diocle-

. I. Penlru incursiunile ~i stabilirea slavilor in Balcani, vezi ca bibliografie: Pro·COpill de Cezareea, De bello gothico, Ill, 13; IV, 40, cd. G. Dindorf, in Corpus Scrip­torum Historiae. Byzantillae, t. II, Bonnae, ~833, p. 329 sq. ~i 492 sq.; ed. J. Hallry,

_ t. II, LeipZig (feubner), 1905, p. 353 ~l 4f5·483: loan de Asia sau de Efes, IstoriaBisericeasca, VI, 25, in Die Kirchengeschichte des 10haJl/!£s VOIl Ephesus, aus demsyrischen iibNselzt von J. M. Schon[eldcr, MuncheIl, 1862, p. 255; vezi ~j: loan,Hishop of Ephesus, The Third Part of Ecclesiastical History, lr. by R. Payne Smilh,Oxford, 1860, p. 432; Eva.gr~, 1st. Bis., V, 12, The ecclesiatical history, cd. by 1. Bidezand L. Parmentier. (Bizantine Texl6, vol I), London, 1898, p. 208 ~i Migne, P.G.,t. LXXXVI, 2, col. 2816 B; Theophancs, Chrollographia, an. C051, in Migne, P.G., t.CIX, col. 509 C. Vezi ~i ed. J. Classen, in Corp. Script. Hist. Byz., t. I, Bonnae, 1839,p. 361; cd. C. de Boor, t. I, Lipsiae, 1885, p. 233; Faptete Sfintului Dimitrie, MiJ!ullll~,in Migne, P.G., t. CVI, col. 1167·1426; Paulus Diaconus, Historia gelltis Longobardorum,ed. L. Bethmann et G. Waitz, in Mall. Germ. Hist., Scriptores refilm Longobardicarumet Italicarum, Hannoverae, 1898 ~i trad. engleza: History of the Langobards, de W. J.Foull{e, Philadelphia, 1907, p. 62; Mihail Sirianu, Cronica, X, 18, ed. J. B. Chabot,Michel Ie Syriell, Chronique, t. III, Paris, 1899, p. 347·348.

Stlldii mai importanle: Lj. Hauptmann, Les rapports des Byzalltins avec les Slaveset les ALlares pendant la seconde moitie du F/·e siecle, in Bymnlion, t. IV (1927·1928),Paris.Liege, 1929, p. 137·170; Louis Brehier et Rene Aigrain, Gregoire Ie Grand, Lesflats barbares et la cOllqw!te arabe (580.757). (Histoire de l'£:.giise depu:s les ongines

jusqu'b. 110S jours, publiee sous la direction de Augustin Fliche et Vktor Martin, t. 5).Paris, 1938. p. 83·85; 145- 146; F. Dvornik, Les Slaves, Byzance et Rome au IX·e siecl~(Travaux pubIies par l'lnstitut d'etudes slaves, IV). Prague, 1926, p. 1·31. Idcm, Leslegendes de COllstantin et de Methode vues de Bl)zance. (ByzaIJtino-Slavica. Recueilpour J'elude des relations byzantino-slaves). Prague, 1933, p. 3·19, 248-267. MathewSpinl;a, A history of christianity ilz the Balkalls. A study in the spread 01 byzantinEculture among the SlaVS. (S/udy in church history, vol. I), Chicago, 1933, p. 1-36;1'\il;o Zupanici, Les Serbes a Serbciste (Macedoin'e), au I'll siecle, in Byzantion, t. IV(IW7.1928), p. 277·280; idem, «Bela Srbija», in Narodna S/arina, t. II, Zagreb, 1923.p. 107.] 18; Con:;tantin Jirecel{, Geschichte der Serben, Band I, Golha, 1911, p. 81·109;De VOTnovici, His/oire de la Dalmalie, t. I, Paris, 1935; Jacques Zeiller, Les origineschre/iennes dans les provinces dQllllbiennes de ['empire romain, Paris, ]918, passim;Ferdinand $i~cici, Geschichte der /(roaten, Bd. I, Zagreb. 1917, p. 49·(0; Ferdo $i.~cici,Povijest Hrvata (= Istoria Croaliei), Zagreb, 1925. (Merge pina la anul 1102). nouainaccesibilil; stanoe Stanojevici, Is/orija Srpskoga naroda, ed. 3·a, Beograd, 1926 ~i His-

toire de Yougoslavie, Belgra.d, 1936; N. lorga, £:.fXJque et carac/ere de /'etablissementdes Slaves dans la peninsule de Balkans, in Revue historique du Sud-Est europeell, VII

annee (1930), 1.3, Janvier-Mars, p. 1- 17. Pentru completarea bibliografiei lrimi·tem la:Vladimir Ciorovici, Bulletin Historique. His/oire Yougoslave, in Revue His/orique, 52-eannee, t. CLV (1927), Janvier·Fevrier, p. 112-162; M. Lascaris, Yougoslavie, Bulle/in Bi­bliographique, in Byza,ntion, t. V, 2 (1929·1930), p. 544·555; Byzantion, t. VII, 2 (1\'t32),

p. 387-395; Byzarztion, t. XIV, 2 (1939), p. 415·424.Sa se vada urmatoarele lucrari ~i articole mai noi: M. Vasmer, Die Slaven in

Griecfumland, Berlin, 1941, excelenta lucrare; D. A. Zakythinos, Ol 2:Aci.GO( b 'EUO:/)(,

Alena, 1945; P. Charanis, On the slavic settlement in the Pelopanesus, in Byzan­tinische Zeitschrilt, 46 Bd. (]951), I, p. 91-103; A. Bon, Le Peloponese byzantin jus­qu'en 1204, Paris, 1951; G. Labuda, ChrolWlogie des guares de Byzance con/re lesAvars et les Slaves a la fin du V I-e siecle, in Byza:,ntinoslavica, t. XI (Prague, 1950),2, p. 167.173: P. LemerIe, Invasions et migrations dans les Balkans depuis la fin de repoqueromaine jusqu'au V/ll-e siecle, in Revue Historique, t. 211 (1954), 1-2, Avril·Juin, p.265-308, cu bogata bibliografie in aparatul critic; F. Bari~ici, f;ar Foka (602.610); podunaw­ski Avaro-Sloveni (_ De Avaro-SlaLlis in P/wcae il11peratoris aetate), in Zbamik RailoVQ,Vizantoloski Illsti/ut, 4 (1956). p. 73·88; F. Dvornik, The Slavs. Their early history alld civi-

INCEPUTUL CRE$TINARII SIRBILORSUB IMPARATUL BIZANTIN HERACLIU

Preot Asistent lOAN RAMUREANU

I. A$EZARE.·I Sf RBI LOR $1 CROA7'lLOR IN RALCANI

Sirbii tac parte din marea famijie a popoarelor sl3\'e ~i a1ciituiescimpreunii eu bulgarii, croatii 1;'islovenii, grupul slavilor de sud. Deoareceistoria politicii ~i religioasii a sirbilor e strins legatii de istoria poporuluif.roat, in studiul nostru ne vom referi uneori ~i la dezvoltarea politica ~ir.ligioasa a croaPlor.

Triburile slave au inceput sa patrunda in Peninsula Ba1canicii, pe te­ritoriul imperiului roman de Riisarit, atI'ase de ll1irajul Constantinopolului,mai intii in grupuri mici, in timpul imparatului Anastasie (491-518),apoi in prima jumiitale a secolului al VI-lea, sub imparatii Justin (518­527) ~i Justinian (527-565), in grupuri tot mai mari. De Ia jumatatea sec­a! VI -lea, triburile slave venira in numar mult mai mare impreunii euavarii, popor nomad de origine turco-tatara, servind acestora ca masiide manevrii in expeditiile lor de prada. Venind din Asia Centrala, avariis-au instal at in Pannonia pc teritoriul IIlyricului occidental, in locul Lon­gobarzilor, care plecasera din Italia de Nord. Din Pannonia, avarii faceaudese incursiuni de prada pc teritoriile imperiului bizantin. Triburile slaveaUate sub dominatiil avarilor au luat parle, incepind din a doua jumiitatea sec. al VI-lea, la loate expeditiile impotriva imperiului de rasari!. Ast­tel, slavii au ajutat pe avari sa cucereasca in 582, ora~ul Sirmium (Mitro­vitza), metropola Prefec!urii I1lyricului. De acum, slavii patrund in gru­puri tot mai numeroase in toatU Peninsula Balcanica ajungind pina inMacedonia, Grecia Centrala 1}ichiar pin a in Peloponez, iar in Apus pina13 Dyrrachion (fost Epidamnos, mai tirziu Durazzo), pe tarmlll MariiAdriatice. Tn ultimii ani ai sec. al VI-lea, slavii, incl1rajati de avari, ~i-al1creat 0 marina pentru curse ~i piraterii ~i atacau coastele Dalmatiei,Italiei ~i Greciei, in timp ce triburile slave din interior, prin inaintarealor spre Adriatica, reduceal1 teritoril1! vechiului IIlyric la 0 fii:;;ie tot maiingl1stii de-a Il1nguI coastei dalmate.

La suirea pe tron a impiiratull1i bizantin Heracliu (610-641), slaviiccupau Tstria. Dalmatia, Pannonia Superior ~i Pannonia Inferior, lv\oesi<JSuperior ~i Moesia Inferior, Dacia Ripensis ~i Dacia Mediteranea (= Da­cia interioara), Dardania. Pr aevalitania, Macedonia ~i 0 parte din Thracia.Tn anu! 614, Slavii au incendiat ~i distrus din temelie marea metropol5cre1;'tina Salona, situata pe coast a dalmilti3, care, prin martirii si episcapijei, a jucat un mare rol in istoria cre~tinismului. Curind dupa acest de­7.astru, a urmat ruinil oril:;;ului Epidaurus, 1l11mitde venetieni R<Jgusil, iar

2 INCEPUTUL CREijTINARIl SIRBILOR16i

(ian, ~i in spalele zidurilor de la Trau, Zara, Veglia 1,iiOssaro.2 Tn Ra­sarit, marea cetate a Tesalonicului, al doiIea ora~ al imperiului de Ra­sarit, a suferit mai mulle atacuri din parlea slaviIor, dar a ramas ne­cucerit, datorita puternicilor sale ziduri. Dupa informatiile pe care Ieavem din scrierea numita «MillUlzile Stilltlilui Dimitrie», avarii au atacatTesalonicul illlpreuna cu slavii in anii 586, 597, 609, 614, 617, 620 ~i 622.In anii 645 1,ii647, slavii au atacat singuri Tesalonicul. 3

lisalioll, Boston, 1056; 1. Bona, Die Langobarden in Ungam, in Acla Archaelogica Aca­demiae Scielliiarum lfJ,lgariae. 7 (1956). p. 183-244. Vezi pentru ale lucrari iugoslave:Comili! Natiollal Yougoslave des Sciellces Ifisloriques. Dix aJlllees d'hisloriographie YOu'goslave - 19.J5-1955. Pn~sente sous la redadion de Jorjo ,Tad ici, Beograd, 1955. p. 115­134; Karl H. Menges, An Outline of Ihe early Hislory and migralioll of Ihe Slavs, NewYorl(, 1953, ne-a lipsit.

Punctul de \'edere sovielic se clmoa~le din !ucrarile: M. V. Levcenl(o, Bizantul~i Slavii ill sec. V1-VII. in Vesillik DrcDlIei Islorii, 1938, nr. 4, p. 23-48; 13. T. Goria­nov, A~ezt'iri/e slave ill sec. V I ~i regimul lor social, in ruse~te, in Vesillik Drumei IslorU,1939, ,I, p. 308-318; N. S. Derjavin, CJlaBHHe B LlpeBHocTH. KYJlbTYPIIO-Y!cTOplI'lecKHii04epK Moskva, 1945. Vezi traducerea rominii : Siavii ill L'echime. Schilii istoricii cul­luralii. Bucure~ti, 1949, p. 9-51; Academician V. I. Piceta, CJlaBHllo· BII33I1THI1cKHe OT­HOlIJellllH 13 VI-VII 1313. 13 ocoelueHHII COBeTCKHXHCTOpllKOB(1917·1947) (= Relatiile by­zalllillo-slave ill secolele V 1-VII ,~i puncful de vedere al isloricilor sovielici. 1917-1947),in Vesillik Drevnei Islorii. 1947, nr. 3, p. 95-99 .

Din~re tratatele mai noi penbru istoria Bizanjului. cit1\m: A. Piganiol, L'Empirechrelien, 325-395. Paris, 1947; L. Brehier, Le monde byzanlill. Vie el morl de BI/zallce,t. I. Paris, 1948; E. Stein, Hisloire du Bas-Empire, II. De la disparilioll de /'Empired'Occidenl a la morl de luslinien (476-565. Paris. Bruxelles, Amsterdam, 1949; P.Goube-rt, BI/zance avalll /'I slam. II: Byzance el L'Occidenl sous les successeurs de Jus­linien. I. Byzance eI les Francs, Paris, 1956; G. Ostrogorsky, Ifis/oire de /'£Ial by­zalllill (Bibliotheque H/storique). Traduction Iran~aise de J. Gouillar1d, Paris, 1957.

2. Releritor la ora~ul Spalalo (Split). Grgo No\'ali, in studiul Conslalllillus Por­phirogelleles ulld Thomas Archidiakoll iiber die Zerslorung romischell Siddle ill Dalma­liell. in Acles du I11-e COllgres Illlefl!alio,~al d'eludes byzalliilws, Alhen~, 1932, p.145, alirrna ca cetatea Spalato n-a lost 0 fUfldajie noua pentru mlugiajii din Salona.deoare'Ce ea exista din sec. III-IV. Legenda lormarii ora~ului Spalato, in urma dezas-

trului Salonei din 614, a lost creatii de episcopii de Spalato, care pretindeau asupraDa,lmajiei acelea~i drepLuri de jl~risdicjie pe care Ie avusesera in treeut episcopii Salonei.Vezi ~i Ejnar Dyggve, !lislory of salollilall Christianity, Oslo, 1951.

3. Faplele Sfilliului Dimifrie, Mitwllile, in Migne, P.G., t. CVI, eol. 1167-1426;sa se vadi! ~i naua edijie ilJgoslavi!: Vizo.llliski izvori za isloriju /larada Jugoslaviae.(Follies Byzalllilli hisloriam populorum Jugoslaviae speclallies. InstitutlJm ByzantinlJm,lib. III. Recensente Georgio Ostrogorsl<i). Tamus I, Serbocroatice interpretali et commen­tariis omali ab F. Bari~ici, M. Rajkovici, B. Krel(ici, L. Tomiei, Beograd, 1955, p.165-216; A. Burmov, Les sieges de Thessalollique par les Slaves dalls les "MiraculaSalleli Demelrii marlyris~ el leur chronoloRie, in Godi~nik l\a Fifosofsko-Isloriceskii.aFacuItalel Ila SofUskiia U.niversilel, t. XLVII, 1952, II, p. 167-215, in limba bulgarl!,cu rezumat in limbile flI'sa ~i Iraneeza'; P. Lemerle, La composilioll el la chrollologiedes deux premiers livres des Miracula S. Demelrii, in Byzallfillische Zeilschrifl. Bd. 46(1953), p. 349-361, ~i in studiul aceluia~i, IllvasicJlS el migraliolls dans les Balkalls ...,in Revue Hislorique. t. 211 (1954), p. 294-295; F. Bari~ki, Ciuda Dimilrja Solunskogkao isloriski izvori (= Minwlile Sfinlului Dimi/rie din TesalOllic ca izvoare islorice),in Srpska Akademija Nauka, Be-ograd, 1953, cit:. apud Dix annees d'his/oire youg., p.119: Bozidar Ferjancici, Pilallje napada i lIaseljavallja Siovella lIa Balkallsko Poluoslrt'o,u liIeraluri od 1940 do 1953 godille (- Problema illvaziei ~i slabiIirii slavilor in Pe­Ilillsula Balcallicd ill sludii/e referi/oare la acesl subieCI illfre allii 1940 ~i 1953, InIsloriski pregled, 2, Beograd, 1954, p. 74-76, apud Dix alIn~es d'hist. youg., p. 120;

B. Gralenauer, Kronolo~ka vpra~allja se/ift1e Jujnih Slovanov ob podalkih spisa MirawlaS. Demelrii (_ Probleme de crollologie releri/oare la migratiile Siavl/or de Sud illMillullile Sfilliulul Dimilrie). in Zbomik Filozofskog FawlMa, t. II, Zagreb, 1955, cit.apud Dix allnees d'hisf. !pI/g .• p. 116; idem, Nekaj vprasallj iz dobe l\aselilw Iujll1!kSiovanol). in Zgodovillslii ciasopis. t. IV, 1950, p. 23-126; cit. apud Dix allllees d·hisf.youg., p. 116-117.

Vezi ~i studiile: H. Delehaye, Les Recueils anliques des Miracles des Sainls ...Les Miracles de S. Dhne(rius. in Analecla Bollalldiana. t. XLII (1925), lasc. I-II, p.57-64; A. Pernice, Sofia dala del libro II dei «Miracula S. Demelrii. MarlyriS"), inBessariolle, serie II, anno VI (1902), vo\. II, lase. 65, p. 181-187; V. Laurent, Sur [,a

dale des £glises Sf. Demelrius et S-Ie Sophie a Thessalonique, in ByzulIlillische Zeit­schrifl, Bd. IV (1895), p. 421-434. La p. 424-431, Cronologia celor doua carji «MiraculaS. Demelrii marlyris».

4. Fredegarii Scholastici, Chrollicorum quae dicunlur ...• libri IV, cum contillua·liollibus, ed. 13. Krusch, in MOll. Germ. Hisl., SS. rer. Meroving, ~. II, Hannoverae,1888, ~i ed. \Y. \Vattenbach, Deulschlallds Geschicltlsquellen ill Millelaller, I, ed. 7-a, p.114-118; Gesla Dagoberti regis, ed. B. Krusch, in MOll. Germ. liisf., SS. rer. Mero­

villg, t. II, libri I-XII, p. 396-425; Allonymi Sa/isburgensis Libel/us de conoersiollt!Hagoariorum el Carallianorum, ed. \Y. Wattenbach, in Mall. Germ. Hisl., Scriploresrefilm Merovillgicarum, t. XI, Hannoverae, 1854, p. 7 sq., ~i ed. M. Kos, RazprauezlIanslvellega dru~lva v Ljubliani, II. his. od 3, 1936, p. 126-140. Penlru primul statslav, slalul lui Samo, cea mai buna lucrare e aceea a savantului polon G. Labuda,Pierwsze palllsiwo slowiallslzie. Panlslwo Samolla. in limba poIona" cu rezumab Iran­cez: Le premier elal slove. "tlal de Samo, Poznani 1949, care restringe teritoriulstatu\l1i lui Samo nurn a-j la teriborilJl Cehoslovaciei actnale. Vezi ~i V. Chlol1.pecky.Consideralions sllr Samail Ie premier roi des Slaves, ,in Bt/zalltilloslavicQ. t. XI

E~

·I~~~t;~

167INCEPUTUL CREf)T/NARII SIRB/LOR

Astfel, in timp ce cre~tinii de Rasarit, din Egipt, Palestina ;>i Siria.treceau sub dominatia Islamului, triburile slave care vor intra in curindin component a viitorului stat bulgar, apoi sirbii, croatii ~i slovenii, auocupat vastele ;>i bogatele provincii danubiene ~i iIIyriene, care fac-eauparte in trecut din illlperiul roman universal. Ei au distrus aproape inmtregil11e Prefectura Illyricului, unde domina limba latina. Populatiaromanica din Peninsula Balcanica, nUlllita de neamurile slave «Vlahi»fiind dislocata, s-a refugiat in mare parte in ora;>ele Dalllla1iei ~i Istriei:sau la nordul Dunarii. Mase illlportante de vlahi ~i-au gasit scaparea inmuntii Macedoniei ~i ai Pindului, in muntii Rodopilor ~i ai Balcanilor(Ifaemus), un de, infruntind vitregia istoriei ~i urgisirea popoarelor in­conjuratoare, au putut supravietui, in conditii istorice dintre cele maigrele, pina azL

Raporturile slavilor cu avari! au variat dupa regiuni ;>i epoci, mergindde la supunerea cOlllpleta pina la alianta. In anul 626, intre 29 mai ~i10 august, slavii au ajutat pe avari ~i per9i, uniti printr-o alianta Illilitara,la marele asediu al Constantinopolului. Asediul a fost general, pe apa~i pe uscat.

Dupa e1;'ecul atacului asupra Constantinopolului, puterea avarilorincepu sa decada. Triburile slave din JIIyricum 1;'i Europa Centrala ince-

•pura sa manifeste 0 tendinta spre independenta. Ele se aliara intre ele~i se revoltara illlpotriva avarilor. Tnca din anul 623, triburile slave dinpartile Boemiei ~i Moraviei vechi, care cuprindea 1;'i Siovacia, scapara dedominatia avarilor 1;'ise organizeaza intr-un stat independent sub condu­cerea lui Samo (623-658), ceh sau poate franc de origina. -4 Tntre 635

-I"Proot Asist(Jl1lt lOAN RAliIUREANU166

;=;i 641, sau ;=;imai de vreme, triburile slave din Illyria ;=;i Peninsula Bal­canidi incercara aceJa;=;i lucru. Probabil, odata Cll aceasta incercare deeliberare a slavilor din Illyria ;=;i Balcani de sub dominatia avarilor coin­cide instal area sirbilor ;=;icroatilor in provinciile vechiului Illyric.

Dupa relata rile imparatului Constanti al VII-lea Porfirogenetul (913­919; 944-959), croatii locuiau sub denumirea de «croatii albi)) in CroatiaAlba, dincolo de Carpatii ;=;i Muntii Sudeti, in bazinul Elbei ;=;i Oderuluisuperior, invecinindu-se la Vest cu Irancii, iar la Nord-Est cu Bavaria ;=;isirbii pagini - «o'LnvEi; <Pgayy[ui; !IE nAT]o[ov Y.lHOlXO-UOl, y.a[ o\JVOQO-UOlLY.AUBol; taLi; aBan,[OtOli; 2.EgPAoli; ». 5 In ceea ce prive;=;te guvernarea, la

Prague, ](50). p. 223-239; G. Vernadsl(y, The begining of the Czech state, in Byzantion,t. XVI (1944·19,15), p. 315·327); N. Gratsiansldj, Siavionskoe carstvo Sarno, in Islo­riceskij Jumal, HJ43, nr. S·G, p. 41·47; J. J. Mildmla, Sarno und sein Reich, in .-1rchivliir slavische Philologie, an.' 42 (]929), p. 77-97; F. Ovornik, Les Slaves, Byzance elRome au IX-e siecle, p. 148-149; B. Grafenaucr, Novej:~a litera!ura a Samu in njeniproblemi (- Lucrarile cele mai rceente dcspre Sarno :~i problcmele rcferi/oare la cl), inZgodvinski Ciasopis, t. IV, Ljubliana, 1950, p. 151-169, cit. apud Deux alUl/?es d'hislorio­graphie YDugoslave, Beograd, 1955, p. 118; Fr. Dvornik, The Slavs, their early hisloryand cit'ilisation, Boston, 195G, cap. Ill: The Franks, Byzanlium and the First SiavicSlates.

Peutru asediul Constantinopolului de clitre avari ~i slavi in G26, vez;: F. Ba­ri~ki, Le siege de Constantinople 'par les Avares eI Slaves en 626, in Byzantion, !.XXIV (]%4\. Bruxelies, I95G-1957, p. 37-395; P. Lemerle, Invasions et migrations dansles Balkans ... , in Rcvlle Historique, t. 2] 1 (1954). 1-2, p. 2:'6-300.

Penlnl avari, vezi sUlIdiul recent al lui J. HJussig, Thcophylakts Excurs ilber die~klJ'ischen Volker, in Byzantion, t. XXIII (1953). Brl!xci!es, 1\154, p. 286-287, 297-305,407-410. Yezi de asemenea: G. Moravcsik, BuzanlillOlurcica. Bd. I: Die byzantinischenQuei/clI der Geschichte dcr Tiirkvolker, Budarcst, ]942, p. 41-42, ~i Bd. II: Sprachresteder Tiirkvolker in den buzan/inischen Quellen, Buda'pest, ]943, sub Va<:<! 'A F"'" ,c:. A. MaCJrtney, 011 the Greek sources for the history of the Turks ill the sixlh century,in Bulletin of the School of OrientaL and Alrican Sttulies 01 the University of London,11 (1944), 2, p. 2G6-275: B. Grafenauer, Razmerje med Sioualli in Obri do oblcgal/ia (:arigrada (626) ill njegove gospodarskodrujbene polage (- Raporlurile dintre Siavi ,~iAvari :~i prilldpiile lor social-agricole pitla la asediuL Conslalltilwpolului (626)< in19odovinski Ciasopis, 9 (1955), apiirut in 1957, p. 143-153.

5. Constantin Porlirogenetul, De admillistrando imperio, cap. XXXI, in Migne,P.G., t. CXIII, col. 281 A ~i cd. J. Bekker, in Corpus Scriptorum Historiae Byzanlince,Bonnae, 18'10, p. 148, Vezi ~i ed: recenIii: Constanlinos Porphirogenetos, De adminis­trando imperio. Greck text, edited by Gy. Moracksik, Engli6h translaHon by J. H.Jcnikins, Budapest, 1948.

Pcntru denumirea de «Croatia Alba», vezi tot la Const. Porfirogenetul, De adm.imp., XXXI, P.G., t. CX III , col. 287-288 B, ~i ed. de Bonn, p. 151: «"o~, 1) 11S'T").·~ XP.OJ­

6cnta xcII Y)'J.o~P1j i:tot~l'a~~l'h1j 0.6ci.;:.,(O'to; ~uTxti.'a' l'EX'" tf], o'>jl',pav, 1',o.Ow, xal at 1:).r,0(-"~avu~ aut1jv ~£pe).c'" •

Pentrll Bavaria, vezi tot la Const. Porlirogene1ul, Dc adm. imp., cap. XXX, in.Migne, P.G., t. ex III , col. 276, ~i ed. <Ie Bonn, p. 143: ,Xp{J)£"~c, 1<". t~)><Ouv t1j">«<iha.£1<"0,, Bo."('~a.p'!a.; (Ialine Baivaria), "'''a elolv 1pOl{J)~ B,).oXpwe"tct>; vezi P. Slwk, L'ex­plication de quelques graphies des noms de lieu et de persollnes serbo-coartes dUJISCOllstalltill, «De administrando imperio~, chap. 29-36, in Deuxieme COllgres Inter­Ilational des £Judes Byzantines (\inllt la Belgrad, 1(27), Belgrad, 1929, p. 143-144,publicat mai pe larg in Starohrvatska Prosvjeta, nouvelle serie, t. I, p. 60-70 ~i in limbagermani!, in leitscWift liir Ortsnamenforschullg" IV (1929), p. 213-244; VratoslavJagici, Ein Kapitel aus der Geschichte de siidslawischen Philo logie, Band XVII,Berlin 1895, p. 47-87, aid p. 31; F. $i~ici, Povijest llrvata u vrijeme narodllih vladara,Zagreb, 1925, p. 236-265: Teorije 0 doseljenju Hrvata i Srba; L. Hauptmann, Prihod

H rualov (= Venirea Craa(ilor), ill Strena l3uliciana. Commentationes grall/la/orial!!Francisco 13l1lici ob XV vilac 11Isira feliciter peraeta, Zagreb et Split, p. XXVI ~!515­547, crede ca Croatia Alba era situata pe \'is/lIla", in Polo/lia, iar croajii ar Ii venit innoua lor a~ezare dupli 626, ca riizboinici contra aVJrilor, formind 0 casta sllperioarii ~jIlobili!, chematii de bizJntini, spre a Ie velli in ajutor; S. Sal'3ci, lranische Herlwnftdes I\roalischell Volksllamell, in Orienlalia CirristiallO Periodica. t. XI (1949), 3--1, p.312-340, socote~te CD numele «croajilor» este de originii iranianii; M. Vasmer, Urrlers/J­chwl~en iiber die lilleslell \Y'ohllsi/ze der Slaven, I. Die !rallier ill Siidrussland, Leip,­zig, ]923.

6. Constantin Porfirogenetul, De adm. imp., XXI, in Migne, P.G., t. CXIII, eol.284 A, ~i ed de Bonn, p. 148-149; H. Gregoire, L'Origine et Ie twm des Croales et desSerbes, in Buzalltion. t. XVII (1944·1945), p. 88-118, indcosebi p. 92-9G; L. Brehier etR. Airgrain, Gregoire Ie Grand, les etats barbares et la cOllqucte arabe ..., p. 148; Ch.Diehl et G. Mar~ais, Histoire du Moyell ..Jge. T. III: Le monde orielltal de 395 a 1081,(His/oire gell/?rale publiec sous la direction de G. Glatz). Paris, ]93G, p. 152, 131-133;141-152; F. Ovornil" Les Slaves, ByzaJ1ce et Rome au IX·e siecle, p. 5·6.

7. Cons1antin Porfirogenetul, De adm. imp., cap. XXXII, in Migne, P.G., t. CXII (,co!. '288 C-289 B, ~j ed. J. Bel,ker, in Corpus Scriptorum Ilistoria.e Byzantinae, Bonnae,1840, p. 152- ]53; H. Gregoire, L'Origine et Ie /10/11 des Croates et des Serbes, in Byzan­tiol1, t. XVII (] 944-1945), p. 97-98; G. Labuda, Pierwse paJlstvo slowianskie. PanstwoSamona, cu rezumat in I. fraocezii: Le premier eta! slave. Eta/ de Samo, Poznan,]949, cap. V, 2; Les migratiolls des Serbes et de Craates vers Ie Sud, p. 194-252~i 354 ·355.

inceput, coa}ii_ erau imparti(i in ju~anii (jupanies). Cinci din aceste ju­-pann se unJra sub conducerea a CIllCI fra(l, trecura Dunarea ~i venirain D<I!matia, de unde alungara pe avari. Tn timpuI imparatu1ui Heracliu(610-641), ei se stabilira de-a lungul tarmurilor Marii Adriatice din Istriapina la Dyrrachion (Durazzo). Imparatul HeracIiu semna cu ei .un tratat,prin care croa!ii se obligau sa apere Dalmatia de incursiunile avarilor,lasind insa imperiului de Rasarit ora;=;eIe ;=;iinsulele maritime de pe tarmulAdriaticei 6,

De asemenea, tot dupa inlofIll<l(iile lui Constantin al VI I-lea Porliro­

genetul sirbii, numiti la inceput. «sirbii albi», locuiau in regiunea numitaI3oiki, situata la Nord de a;=;ezarile prime ale croatilor, ;=;i Ia Slid de Saxa,in vecinatatea franciIor, Iiind condw;;i de doi Irati. Limba «sirbilor al bi»er<l Jpropiata de dii1lectul sirbilor din Lusacia, poIahii, popula(ie sl;]viiale carei resturi mai exista ;=;i astazL Unul dintre cei doi Irati, luind Cllsine jumiitate din populatia sirba, a venit, in urma croatilor, la che­marea Bizantinilor, pe teritoriul imperiului de Rasarit. Tmparatul Hera­cliu stabili pe sirbi mai intii in Macedonia, in apropierea Tesalonicul ui,intr-un teritoriu numit de bizantini na ~t'QBAl(1 ,> - «Locl/rile sirbilof"J).situat in Pieria, la Nord de muntele Olymp. Sirbii n-au lost multumi(i dea;=;ezarea lor. Dupa ce statura aici un timp, Ii se 'paru locul pre a strimt

- ~i-I pi\rasira. Ei se indreptara spre Dunare ;=;ivoira sa pIece in tara lor,cu invoirea imparatului ]-fer<lcliu. Om, dupa ce trecura Dunarea, s-allrazgindit ;=;i au cerut imparatului Heracliu prin pretorul Belgradului saIe daruiascii un nou loc de a~ez<Jre fa Sudul Dunarii. De asta data, Hera­cIiu Ie-a incuviin(at sa se a~eze in Serbia centrala de azi ~i in Dalmatia,Ia Sud de croa(i, in acelea;=;i conditii ca ~i ace~tia, adica sa apere i:npe­riul de incursiunile a\'arilor. 7

169lNCEPUTUL CRE,~T1NARlI SIRBILOR65Proot Asistent lOAN RiiMUREANU168

Filologul Vatroslav Jagici a con!estat valoarea istorica a afirmatiilorIui Constantin Porfirogenetul, socotind u-Ie ni~te tesaturi de confuzii ~ianacronisme, lipsite de fond istoric. Argumentul sau lingvistic principale laptul ca limba slauilor din' Slid e un lant de tranzitiuni dialect ale aleunei limbi unice in fond de 10 Morea Adriatica pinii la Marea Neagrii,care nu soar prezenta a~a, daca croatii ~i sirbii, cum afirma ConstantinPorfirogenetul, au venit din Nord-Est, din grupul slavilor occidentali,caruia apartin cehii, moravii, slovacii, polonii, sorabo-Iuzacienii ~i po­labii. B Cunoscutul istoric C. JIRECEK, in lucrarea consacrata istoriei sir­bilor. !) s-a declarat pentru teoria lui JAGICI.

Istoricii iugosJavi de dupa primul razboi mondial (1914-1918) s-auridicat impotriva teoriei lui Jagici. Astfe!, Niko Jupanici crede ca sirbii,intruclt au avut primele lor a~ezari la Nord-Est de Boemia, vorbeau 0limba apropiata de slava occidentaUL Fiind triburi razboinice bine orga­nizate, ei a~ fost chemati de bizantini, in Peninsula BaIcanica, spre aapara imperiul de incursiunile de prada ale avarilor. Putin numero~i, darbine organizati "i disciplinati, ei formau e patura sociala superioara ~idominanta, care s-a contopit cu timpul in masa triburilor slave din Bal­cani venite inaintea lor, lasindu-Ie acestora doar numele. 10 Jupanici a losturmat de L. Hauptmann, care a formulat 0 teorie asemanatoare cu pri­vire la croati. 11

Operele lui Constantin Porfirogene!ul, Dc adl11inislrando imperio ~i, De lem.alil1tls,Migne, P.G., t. CXIII, col. 63-140, au fost trac1use In limba rusa de Gavril Laskin ~ipublica(e in LfTeH!!fl Bb OGweCTBa UCTOpll1lH JtpeBHoCTeii pociflcJ(IIXn, ,"\0 sl\\\' a ,1899. Vezi S. N. Derja\'in, S[avii in vechime, Burure~ti, 1949, p. 47, n. 4. Cap. 30-33din «De adl1linislrando imperio,> sint editate ~i de J. B. Bury, The ear[y Hislory of Sla­(Jonic Selllemenls, London, 1920. Pentru lucrarea «De Themalibus'>, vez; ec1ijia lui A.Pertusi, Conslanlino Parfirogenelo, De Thematibus, Inlroduzione, teslo critiro, commento(Sllldi e Tcsli, 160). CiltiJ del VJlirano, 1952. Relermiele Jui Constanlin Porfirogeneluldespre croaji ~i slrbi au losl rercetale critic de mai mulji isloriei ~i lilolo,2'i. Vezi BogoGralenJuer, Prilog Krilici izvjeslaia KonslanJina Porfirogenela 0 doseljeilju Hrvafa(= ConJribllfii /a crilica refeT/ilfelor [t.i Constantin Porfirogemdul despre slabNirea croa­filor), apud Dix UllIlces d'hisloriographie yougoslave, 1945-1.055, Beograd, 1955, p. 115­I J(i, ~i In Hislorijski Zbomik, 5, 1952, Zagreb, p. I-56, eu rezumai in I. germana. Ve7.i

~i L. Brehier-R. Aigrain, Gregoire [e Grand, [es Elals /Jar/Jares el La conqu61e arabe590-757), p. 148, n. I ~i 2; Liewieki (T.), Lilzike Konslanlyna Porfirogcnely i BialiSer/Jowie w p6lnicnej Pas/sce (- Lilzikii lui Conslanlin Porfirogenelul ~z' sirbii albiin Po[onia de Nord), In Roczniki Hisl., XXI (1956), 9-34, eit. din rev. Byzanlinos/a'{jica,t. XIX (1958), 2, p. 353.

8. Vatroslav Jagiei, Ein Kapilel aus der Geschichle der siidslawischen Sprachen, InArchiv fiir Siavische PhiloloJ!.ie, !. X\lII, Berlin, 1895, p. 47-48. Valoarea istorid a afir­maiiilor lui Constantin Porfirogenetul relerilaare la sirbi ~i eroaii, a losl contestala ~ide Emile Hallmant, Vn probleme etnop,raphique. La civilisalion de La Dall1lalie, In RevueHislorique, 42-e annee, lome CXXIV (Paris, 1917), Mars-Avril, p. 287-304. Dupa HaLl­manl, releriniele lui Consbn!in Porlirogenelul, despre slrbi ~i croaii, sint 0 purii legt'fJ1dd.Parerea aceasta, Insa, e CLl_lolul nelnlemeiata, iar In limpul nos(ru e parasita.

9. C. Jiri"Cek, Geschichle der Serben, Bd. I, Golha, 1911, p. 107-109.10. Niko Zupanici, Bela Ser/Jija (= Serbia A[ba), In Narodna Slarina, nr. 2, Za­

I!reb, 1922, p. 108·118; Idem, Les Serbes i1 Srbcisle (Macedoine) au Vll-e siecle, inByzantion, t. IV (1927-1928), p. 277-280-.

11. L. Hal1.ptmann, Prihod Hrvalov (= Venirea Croatilor), In Sirena Buliciana,Zagreb et Split, 1924, p. XXVI ~i 515-547; idem, J)olazak Hrvala (= Sosirea craatilor

in leriloriile acluale), in Zbomik Kralja Tomislava, Jugoslovenska Akademja, Beograd,

1925, p. 86-J27; Les rapporls des Byzanlills avec les Slaves el [es Avares pell1all~ [aseconde moilie du V I-e siecle, In Byza ntion, t. IV (1927-1928), p. 166-170. Ve'zl ~l L.Brehier, Les misisons chn!lienl!es chez les Slaves au IX-e siecle, in Le 'MOline Slave, 4-e

Ulmee (1927), nr. 10, Oelobre, p. 33-34 ..12. Ferdo $i~R:i, P01,iesl Hrvala (= Isloria Croatiei), Zagreb, 1925, p. 261-264,

cilat dupa VI. Ciorovici, Bulletin Hislorique YougosLavie, in Revue His!orique, 52-e annee,t. ax (1927), Janv.-Febr., p. 132. Vezi ·Ia Cioroviei ~i alii istorici eu aile teorii,p. ]31-]36.

13. H. Gregoire, L'Origine et le nom des Croales el des Serbes, In Byzanlion, I.­XVII (1944-1945), p. 88-118, Indeosebi p. 90.

14. Sancli Demetrii, Marlyris acla, Miraco/a, II, eap_ IV, ]85 ~i 190, In Migne,P.G., I. CXVI, eol. ]349: <XCO'1:,xtoB ttiiv 'PO"fX(VOIVP'lj1'0, •• »; eol. 1356: ij oOj.lj.ll1X(11twvy.xpO:1tiVtOlVl:XACO~(VOIVIho toB l:tpo"tii·/o, XI1! 'PoYX!voo:o; Theophanes Chronographia, an.6180 ~i 6250, In Migne, P.G., t. CVIII, col. 740 B; eol. 868 A ~i t'Jd. J. Classen, In Corp.Script. His!. Byz., I. I, Bonnae, p. 557, 663; ed. C. de Boor, Lipsiae (Teubner), 1885,p. 364, 430; St. Kyriakides, A! 1tS~t to" };tpUj.lOV'"xco! tYjVe'OO"AOV!X.o: OA",e."cot~1tot,,~o.t,xcot<i tOY j.lboy I1!W"I1,in 8.000:AOV(",,,, M.).st~j.lo:tO:, I, Tesalonie, 1939, p. ]-]8 ~i 37-42 ~i reeen­zia studiului de Fr. Dolger,ln Byzanlinis.;he Zeilschrifl, Bd. 39 (1939), p. 544-545: P. Lemerle,Invasions el migralions dans les Balkans ..., in Revue Hislorique, I. 211 (1954), p. 300-3.08, ~iluerarea aceluia~i, Philippe et La MacMoine orienlales i1 l'Cpoque chrelienne el byzaniine,Paris, 1945, p. ] 13-139, Indeosebi p. 116, n. 2-3; Fr. Dvornik, La vie de saint Gregoire[e Decapolile el [es Slaves MacMoniens au IX-e siec[e. (Travaux pub lies par j'Instilul

I,'I

.I~}1II:

,~

,I

171INOEPUTUL ORE$TINARIJ SIRBILOR,Incontestabil ca teori<l lili Jupanici ~i Hauptman nu e lipsita de -unele

exagerari. De aceea, piherea imor invatati e rezervata fata de ea. 12 Totu:;;i,ea este mai apropiata de referintele Illi Constantin Porfirogenetul. Cu­noscutul bizantinolog belgian, Henri Gregoire, in studiul sau, L'Origineet Ie nom des Croates et des Serbes, crede de asemenea ca referintele IuiConstantin Porfirogenetul cu privire la cele doua popoare slave inrudite auvaloare istorica. 13

Dupa parereanoastra, chiar daca toti filologii sint de acord sa afirmeunitatea etnica ~i lingvistica a tututror iugoslavilor, ale caror dialecteformeaza un lant de tranzitii insensibile nascute din fondul unei limbiunice. faptul acesta nu constituie un mGtiv suficient de valabil spre a­se respinge autoritatea relatarilor imparatului Constantin al VII-lea Por­firogenetul despre sirbi 9i croati, din lucrarea sa «De admillistralldo im­rerio». Oridt de puternic ar fi mgumentul lilologic, nu se poate explic<lcum Constantin al VII -lea PorfirogentuI. care avea la dispozitie arhiveleimperiale ale BizantuJ ui ~i era relativ apropiat de evenimentele povestite.a putut sa se in~eIe. Astfel problema originii sirbilor ~i croatiIor ~i timpulstabilirii lor in provinciile vechilllui Illyric. multa vreme controversate inistnriografie, se pare ,i.! ~j-a gasit in timpuI nostru solutia delinitiva_Stabilirea croatilor si sirbilor in Dalmatia si Serbia actu<1la, cu consim-

# tamintul imparatuIui Heracliu, ramine Ul~ fapt incontestabil.Intre neamllrile slave care se stabilisera de la jumatatea sec.' al VI-lea

in Macedonia ~i in apropierea Tesalonicului erau strumienii sau strymo­nienii, rynchinienii, sagudatii ~i drugubitii. Asupra lor. Bizantlll a exer­citat 0 puternica inriurire. Aceste teritorii locuite de slavi erau numite debizantini «Sclavinia» - ~i(AaBlVla sau ~i(Aau[vta . 11 Pe teritoriul oCllpat

,:;

~

t'1

7Proot Asi..n=t lOAN RAMUREANU170

._' .. -1'.~••_.--~, •• ,"""---";,,,_.,-~------~,,

II. INCEPUTUL CRt:..5'TlNA!<.Jf SlPBfLOR IN TIMPUL IMPARATULUI llfRACUU

Croa\ii 9i s:rbii stabiliti pe teritoriul fosteIor provincii romane aleIllyricului er:lU la inccpulul a~ezarii lor pagini. TeritoriiIe pe care s-au3~ezat si.bii 9i croa\ii faceau parle din Prefectura lIIyricului, care dinpunet de \'cr!ere hisericesc sc a!l" sub jurisdictia SccHinului de la Roma. J6

de slavi in baIcani, au locuit mai ales in partile muntoase, vechea popu­latie romanicil, vlahii sau rominii, mai mult' sau mai putin amestecati cuslavii. 15

Natiunea sirbil s-a format in regiunea muntoasa a Peninsulei Bal­canice, pe vaile riurilor Piva, Lim, Tara, Drina, Ibar~i pe cursul superioral .Moravici sirbe9ti, prill asimilarea altar triburi slave, supuse sau vecine.In componenta poporului sirb, au intrat 9i alte neamuri imudite cu ei c.nerecenii, zachlumienii sau zachlumii, trebunienii, dioklenii sau diokleii(= locuitori din ora9ul 9i provincia Diocleea). Ora9ul Diocleea din vecheaprovincie romana Pracvalitania, numit mai tirziu 9i Zeta, iar azi Pod­gorita, se a!la in Muntenegru.

Primul stat al sirbi!or in Evul l\<\ediu, Rascia (Raska sau Rasa), seintindea de la riul Morava pina la Adriatica, din vecinatatea Ni9ului pina1;] Cattaro (fost Risinil1m). Centrul lui era Valea Ibarl1lui 9i a Limului,intoarse spre Dunare.

d'Etudes Slaves), V, Prague, 1926, p. 31·26; idem, J.es Slaves, Byzance 1'1 Rome allIX· I' siecle, p. 13·14; idem, Les ilij!endes de Conslalliin 1'1 de MLifhode vues de Byzancr.(Byzantilloslavica. Recueil pour l'Etude de relation byzilntino·slaves), Prague, 1933:ideom, The Slavs. Their early history and civilisnlion. (Survey of Siavis civilisation, t.J1), Boston, Amerkan Academie of Arts and Sciences, 1956.

Doiger (Fr.), Ein Fall slawischer Einsicdlullg ill Hillieriand von Thessalollike,im 10 Jahrhunderl, in Silzungsberichle der Bayerischen Akademie der Wissenschaflen,PhiL-his!. Klasse, Jahresgang 1952, Heft 1. Vezi ~i recenzia studiului in limba franceziide 1. Duicev (Sofia), in Byzantinoslavica, t. XIX (Prague, 1958), nr. 2, p. 301·304.

15. Petnru raporturile dintre rumini ~i slavii din sud de Peninsula Balcanici!, inevul mediu, vezi N. Iorga, Serbes, Bulgares 1'1 Roumains dans la Peninsule Baleaniqueau Moyen·Age, in Bullelin de la Seclion Historique. Academi{: Roumaine, troisieme. annee(19IG), nr. 3, Janvier, p. 207-209; Dorde Sp. Radojcici, Srpsko-Rumunski adllOsi XIV­XVII veka (= Relalions serbo-roumailles du XVI-I' au XVII-e sieele), Novi Sad, 195G;Biirbulesctl (! lie), Relations des ROII/nains avec les Serbes, Sulgares, les Grecs el laCroalie, Ia~i, 1912.

16. Pentru jurisdictia b;sericeascii a IJlyricului s·au fiicut studii serioase. Vezidintre cele mai ins~mnate: V. Grumel, Ie vicarial de Thessalonique 1'1 Ie premier mUa·chemelz/ de /'I11yricum orienlal au palriarcal de Conslanlinople, in Annuaire de ['Ecolede legislalions refigieuses a I'lnsli/lIt Calholique de Paris, 1950·1951, p. 49·63; idem,L'IllyriClim de la mort de Vnlentinien J·er (375) a la marl de SlilicOli (408), inRevue des Eludes Byzantines, t. IX (1951), Paris, 1952, p. 5-'10: J. Palanque, La pre·fecture de pretoire d'lllyriClll~1 all IV-e siecle, in B!fzantiOlz, t. XXI (1951), p. 5·14;~i vdem, Essai sur la prefeclure du pre/oire du Bas-Empire, Paris, 1934; F. Lot, Daledu par/age de [,Illyrie enlre ['Orienl el l'Occidenl, en appendice e I'etude sur la '''Nofi/iadignilalum atriusque imperii", in Revue des etudes anciennes, XXXVIII, (1936), p.322-334; Emilienne Demougeot, Les par/ages ide [,lllyricum a la fin dll IV·e siecle, inRevue Hislorique, 1947, Juillet·Septembre, p. 16-31, ~i recenzia lui J. Harmatta, inRevue d'his/oire comparee, nouveIJe. serie, XXVI annee, t. VlJ (1948), p. 159 sq.; jdem,A propos des partages de I'lllyrieum en 386-395, in Acles du VI·e congres interlUJiiOlwl

'"

1731NCEPUTUL CREfjTlNARII S1RBILOR10

Din punet de vedere politic ele apartineau in linJpul imparatului HeracliuimperiuIui de Rasarit. Tntilnirea dintre ritul ri'isaritean 9i cel apuseanpe teritoriul llIyricului nu avea In secolul al VI-lea consecinte neplacute,deoarece i'n acest timp nu se dadea prea mare importanta micilor dease·biri dintre cele daua rituri, a;;a cum s-a intimplat mai tirziu de la juma­tatea a doua a secalului al IX-lea. CeIe dOlla rituri rasaritean ~i apuseanau putut convietui in pace, mai ales ca dcosebirile lor erau neinsemnate.

Episcopiile grece~ti ~i romane din Peninsula Balcanica 9i de pecoasta Dalma\iei, care au supravietuit il1vaziilor, ~i populatii!e cre?tinede lil11ba greaca ;;i latina, ramase printle noii cuceritori, fie in ora~eleGreciei 9i A'\acedoniei, fie pc coastele Dalmatiei, fie in regiunile muntoasernai retrase, au fost cele dintii care au contribuit la raspindirea sporadiciln cre9tinisIl1u1ui printrc trihurile sJave, deci 9i printre sirbi 9i croa\i.

Partea de npus a Illyricului, :J~a numitul IIlyric occident;]l, sc gase<lsub jurisdictia directa <: Papei de la Roma, iar partea de riJsarit, IIlyriculoriental, se gasea sub jurisdictia vicaruIui sau, arhiepis~opul JlIstinianeiPrim<l, infiintati! de Juslinian cel Mnre (S27-56S) prin novella XI-a din 14.prilie 535, pe locul satullli sau de na$tere, Tauresium, din Dacia Medite­rallea.17 Roma avea in Illyric 1113imillte scaune episcopale ca: SpalClto

d'etudes byzalliines (!inut la Paris, 27 Juillct-2 Aof1t 1(148). t. I, Paris, 1950, p.• &7·92; idem, De [,Un lie 0 la division de ['Empire romaine (395-410). Essai SLir Ie gouver·

nemenl imperial, Paris, 1951, rxcelentii Ilicrare. S. L. Greenslade, The ll/yrian Churchand Ihe Vicarint of Thessalonica, 378·395. in Journal of theological Siudies, t. 4G (1944),(J. 47·G4; 280·298; D. Streichman, Die Allfiinge des Vikaria!s ,Jo9n Thesalollich, in leit·schrift der SavigllY S/ifllllzg fiir Rechlgeschiclzle, Kan. Abt., Bd. 43 (1922). p. 330·31\4;S. \'~ill1ee CC!nslalltinople (Eglise de), in Diclionnaire de Theologie Calholiqlle, t. IIJ,2, PFlris, 1023. co!. 1:150· J 3;·1: idem. At!!I!'xin,t! de l'1i/yn"null au patriarfat f)('cumh:ique,In E.chos d'Orielll, 14-e annee (1911). nr. 86, J~nvier, p. 29·36; J. R. Palanqllc, G.Bardy, P. de Labriolle, Dc la prIix co::s!n"tinieillic II fa mort de TIzr",'dosc (Nisloire de/'Eglise depllis II'S oriRines jusqu'o I/OS jours, (Jubliee sous la direction de Aug. Flicheet V. Martin, t. III), Paris, 1936, p. 475, 481; Fr. Dvornik, Les Ugelldes de Constanfin,,/ de Methode vues de Rf/ZQnCe, p. 248·28:~; idem, La lulle cnlre Byzallce 'et Rome i1

propos de /'lIIyriclIl1l au IX·c siecle, in «Melallges Charles Diehl», t. I, Hislcire, Paris,1930, p. 51·S0; Adolf von Harnack, Uie Mission l::zd ALisbrellulIg des Chrislcnlums in

den erstell drei Jalzrhllllderlell. v:erte Auf\., z\':citer Band, Leipzig, 1924, p. 78G·797;L. Duchesne, flisloire ancielllle de 1'£gUse, t. III. quatrieme ed., Paris, 1911, p. 475·481;idem, L'll/yricum ecclcsiaslique, in l3yzalllinische Zcilsehrifl, erster Band (1892), p.531·550; idem, Aulonomies Ecclesiastiques. Les t=.gUses separees, deuxieme ed., Paris,1905, p. 229-279.

17. Asupra Arhiepismpiei Jllslinialla Primu, s·au scris studii in!eresante din punetde vedere is!oric ~i arhe-:Jlogic. Vezi urmiHoarele: B. G. Granici, De GriindLlIl!! des au/o­kephalen Erzbis/ul1ls van Justiniana Prima durch Kaiser Jus!inian I im Jahre 53.5 !I. C'h..in B:JzaJltion, t. " (1925), Paris; 1926, p. 123-140; N. VuJici, Ou dr.il li:sliniww Prima.in Musee Beige, t. XXXII, 1928, p. 55·71, ~i in Deuxieme Congri!s In/emaliu/lnl desF.tudes Byzantines, tinut la Be.lgrad, 1927. Belgrad 1929, p. 70·71. Vezi ~i in GlasnikSrpskog Nallcinog Dru~tvii,.L V; G. Novak, KgI' lezela Jllsiiniana Prima (= Ulldes~ giisea Justilliana Prima), in Sbornik Bidillv, Praha, 1928, p. 47-57; N. N. Ziatarsl{i,Prima Jusliniana im Titel des blligarischen Erzbisch'Jfs L'on Achrid, in ByzalllillischeZ~lIschrift, Band 36 (1930), p. 0184·489; J. Zd!e., 1.8 sf/{' de Jlls!i:lfalla Pri!;1O, in«Atelange Charles Diehl", t. I, Histoire. Paris, 1930, p. 299·304.

Noile cercet!iri arheologice f[.'Cut~ de sr-eciali~tii iugosla':: ~i striiini all desccp~ritci\ Justiniana Prima se gasea situa15 la ~O Km. lJord,vest de Ni~, in loc.1iFtalea IJllmitii

!iPreot As\stmt lOAN RAMUREANU172

Taricin Grad. Vezi: E. Honipn~JI!I, Meridial/us episcopus. in AI/Iluaire de /'lnslitllt dePhilologie et d'/fistoire orientales et slaves, 7, 1939·1944, p. 141·154, cu bibliografie.V. R. Peh::ovici, Les fouillcs de Tsarilchin Grad, in Cahiers Archeologiques, t. Ill, Paris,1948, p. 49·63; U. Boskovici, NOllvelles fouilles et recherches exeClltecs par /'lnstitl/t Ar­cheologique de l' Acadbnie serbe des ScilNlces, in Actes du V I COIlgres inlemalionald'etudes Byza.lllirU!s, t. II, Paris, 1951, p. 53·63; C. A. Ralegh Radford, Juslilliana Primn(Tsariisill Grad) a G-th cmlllry irl SOl/them Serbia, in Anliquity, t. 28 (1954), p. 15·18.

18. J. Zei/ler, Les origines chrelier11les dans les provinces dallubiennes de /'empire,romaine, Paris, 1918, passim. Pentru SaJ1dica: J. Zeiller, Vile primalie cphemere dalls/'ancien lIIyricurn, Sardique, in Memorial, Louis Pelit, A1t!Iallges d'hisloire et d'archeologiebyzantillcs (Archives de rOrient chriJiell, 1). 1948, p. 423-426.

19. S. Derrretrii nJartyris acla. Miraculorum, liber II, cap. I, 166, in Migne, P.G.,I. CVI, co!. 133. Cilat ~i de Fr. Dvomil(, Les Slaves, Byzallce et Rome au IX-e siecle,pagina 99.

20. Procopiu de Cezareea, De bello golhico, lib. J, cap. 27, ed. G. Dindorf, hICorp. Scripl. /fisl. Byz., I. II, Bonnae, ]833, p. 125; ed. J. Haury, t. II, Leipzig (Teub­ner), 1905, p. 131. Vezi ~i Fr. Dvornil<, Les Slaves, B.lIzance et Rome au IX siecle, p. 72.

21. Theophylacles Simocates, Historiarurn Iibri, VI, cap. 8, ed. J. Bekl(er, in Corp.Script. Hisl. Byz., Bonnae, ]834, p. 256; &I. C. de Boor, Lipsiae (Teubner, 1887), p. 235­239; F. Dvomik, Les Slaves. Byzance et Rome au IX-e siecle, p. 72. Vezi tot aid ~i alticomandati slavi care aclivau in serviciul imperiului bizantin. M. J. Higgins, Nole 011 theEmperor Maurice's Mililary Administration, in Melanges. P. Peeters, I, AB, 67, Bru­xelles, ]949, p. 444·446.

(Split), Diocleea, Salona, Scodra (Scutari), DyrraehiuOl (Durazzo), Ius­tiniana Prima, Ulpiana, Naissus, Remesiana, Serdiea sau Sardiea (Sofia),Ratiaria (Arcear), Viminaciul11, Singidunum, Sirmium, Mursa, Sopiannae,Siseia, Subaria, Scarbantia, miJi la apus, Poetavio ~.a. 18

Pdintre ora~ele eiJre au avut a Jllare inf!uentii in opera de convertirea slavilor din Balcani, se af!a in prilJlul rind Tesalonicu!, al doilea ora~a! imperiului bizantin, centru stralucit de limbii ~i eulturii greaca, pe carearhontii s!avi din Macedonia si Thracia veneau deseori sa-I viziteze.19

Din punet de vedere biserice~e, Thesalonicul se gasea sub jurisdictiar~omei, fjind vicariat al Bisericii ROll1ane pentru prefeetura I1lyriculuiinainte de inliintarea arhiepiseopiei de Justiniana Prima. Dupa incetareaexistentei arhiepiscopiei Justiniana Prima, Tesalonicul a continuat sa ra­mina vicariat papal pina la 731, cind Leon I II Isaurul trecu I11yrieulorienta! sub jurisdietia Patriarhiei de Constantinopol.

MuI!i slavi, printre care se ailau ll1ai in urll1a ~i sirbi ~i croati, fjindinroJati in armata imperiala a Bizantului, au primit cre~tinismul de lahizantini ~i I-au raspindit apoi printre rudenij!e, prietenii ~i cercu! cu­noseuti!or lor. ~stfeJ, in 538, genera!ii imparatu!ui Justinian eel Mare(527-565), Martinus ~i Valerianus au ll1ers in ItiJ!ia, la asediul Romei, cu1.600 so!dati de cavalerie, huni, s!avi. ~i anti. 20 Sub impiiratuI Mauriciu(582-602) un cOll1andant slav' eu numele de Tatill1ir, se af\a in frunteaunui deta~ament bizantin !a Dunare.21

In timpul razboaielor ~i incursiunilor popoarelor barbare pe teritoriull3izantului, barbatii, femeile ~i tinerii luati in robie, au fost 'propo\'eduitoriicei mai zeIo~i ai credintei cre~tjne printre pagini. Scrierea care poartiititlul «MinI/nile Stintull/i Dimitrie» din Tesalonic ne inforll1eaza ca avarii~i s!avii, invadind cele doua Pannonii, cele dObla Dacii. Dardania, Moesia

~i Thracia pina la marele zid care apara Constantinopolul, au luat in

robie tot poporul ~i I-au dus la a~ezarile lor din Pannonia, Iinga Duniire.un de a rar.;as peste ~ajzeci de ani. Din casa toriiIe mixte, s-au nascut 0multime de copii. Cre~tinii deportati de avari ~i de slavi au ramas atit deprofund legati de natiunea ~i cretlinta lor, ca copiii acestora, in mare

parte nascuti din parinti avari ~i slavi, dar crescuti de mame romane ~ielene, se hotarira sa se intoarca in patria.stramo~ilor lor. Ei reu~ira Sa-sicroiasca un drum, unii catre Constantinopol. iar altii catre cetatile Thr~­ciei sau catre Tesalonic. 22

'pupa relatarile imp?ratului Constantin al VII-lea Porfirogenetul, illl­paratul Heracliu (610-641) este cel dintii care s-a -Ocupat de cre~tinareasirbilor ~i croatilor. Vorbind mai intii des pre croati, Constantin Porfira­genetul ne informeaza ca ace~tia s-au razbQit impotriva avarilor ~i, reu­~jnd sa se elibereze, au acupat, din porunca lui Heracliu, teritoriul pecare se instaJasera avarii.:!3 Apoi adaoga cu privire la cre~tinarea Jorl1rma toarele:

«Etzov bE tw 'ton i<ULQw ot 'tOLOU'tOLX(JwBatoL li(Jxovm 'tov nud(Ju 'toU

TIoQya. '0 liE ~UOlAEVI;; 'HQ(1xA£lOI;; unoonD.ul;; i<Ut a1to 'PWf!111;; ayuywv [EQEi-;,i<Ut E!; autwv' jWL~Oal;; U(JXlE1t[Oi<01tOV XU[ 1t(JwBu'tE(Joul;; i<a[ Ihaxovouc;, toul;;XQwBu'toul;; EBu1tnoE>.

.In traducerea romineascii. textul ne spune astfe!: 4.'Jar ace$ti croati aueo/lconducator in timpul acela, pe tatal lui Porga. Jar imparatul Herae/iu, tri­mitind $i aducind preoti de la' Roma, iar din ,ace$tia tacindu-Ie arhiepiscop,episcop, preo(i $i diaconi, a botezat pe craati». :!I

Referitor la sirbi, Constantin Porfirogenetul ne spune in lucrarea 53De administrando imperio, la cap. XXXII, urmatoarele: «'lar fiindca Serbia

de acum $i Pagania (nume sub care se intelegea atunci regiunea oCllpatade arentanii sau rentanii, de pe coasta Dalma(iei). $i tara care se /lU­

me$te a zachlumi/or (Hertzegouina) '.$i regiunea Terbunia $i a callahti/or,care se atlau sub stapinirea imparatului romeilor (adica a Bizantinilor)deuenisera tari pustii din CGlIZa avari/or, (care au alunRat de acolo peromanii care IOCllesc acum in Dalmatia $i la D!Jrrachion), imparatul(Herncliu) a a~ezat pe ace~ti sirbi in aceste tari, iar ei erau supll$i impil­ratuilli romei/or, (hizantinilor). Aducind imparatlll preoti de la Roma i-abotezat pe 'ace$tia, ~i inuatindu-i so. sauir$easca dupa rinduiala cele alecredintei, le-a explicat lor credinta din acele timpuri». Ultima propozitiune

din acest important t~xt, este in grece~te, astfel: « OUI;; 0 BUOlAEVC;, 1tQEBv­Tal;; (= pentru 1t(JEoBU'tE(JoUI;;) a1to 'PWf!'I]1;; ayaywv EBu1tnOE, i<al 5lM!;al;; a\!-

22. S. Demelrii marlyris adla. Mirar:ula. lib. II. c~p. V, 195, In Migne. P.G.; t.CXVI. col. 1361-1365; F. Dvomic, ibidem, p. 99; H. Gelzer. «Die Genesis der byzaniini­schen TemenverfasSlll1g~, in Sitzl/llRsberichle der Koni,f1lichen slichsischerl Akademie derWissenschaflen. Philologische-Historische KIasse, Bd. 18, Leipzig, 1899, p. 48 sq.; H.Gregoire, L'Origine el Ie nome des Cmales el des Serbes, in Ryzanit'on, t. XVII (1944­1945), p. 110-111.

23. Constantin Porfirogenetul, De adm. imp., ca.p. XXXI. in Migne, P.G., t. CX! II,col. 284 AB, ed. J. Bel<l<er, In Corp. Script. /fisl. Byz., Bonnae, 1840, p. 148.

24. Ibidem, co!. 284 B; vezi ~i ed. de Bonn, p. 148.- ]49.

'J

175INCEPUTUL CREfjTINARII SlRBlLOR1211PI'COt As!$iont lOAN RA1I1UREANU174

25. COlls:anlill Porfir,,!::c;;ctlll, De adm. imp., Cilp. XXXII, ill j\·\i!::;]C, P.G., t.CXIII, col. 21>9 8·292 A; cd. de 13onn, p. 153; G. Sp. Radojicid, I.a dale de la con­lIersion des Scraes. COI//l11il!:icalion presentee au IX-e Congres inlemailmwl d'ffudesb!lzanlincs (Thessalontqlle, 12-25 Avril, 1953), in Dyzanlion, t. XXII (1952), Brllxelles,1!)53, p. 253, ~i in n.c:pa1'"b", ~o'J e' ~t.e-I?;;~ 6U\:-<YU'/~Aqt,,?ij OU·I.~p(OU, t. II, Atena,1!J56, p. 57!J·582, admile c5 prima cOllvcr!ire a sirhilor s·a rlicu! dc preo(i velli!i de laRoma . .I. Gay, lVolcs sur la crise du mOl/de chrtHicn ap((~s les conqlllHes amlies. Ies deuxpatriarcals de RO!/1e et de Ryzal/ce. Premiers essais de missiC\!:s mmains chez Ics Slaves.in Melanges d'Arcllt:oloRie el d'llistoire. vol. XLV (1928), fase. I·V, Parils-Romc, p. 1-7,indeosebi p. 6. Pell!ru impvralitl Heraeliu, sa se vadii studiile: Angclo Pemice, L'lmpe­ralore Eraclio, Fircllze, J905, p. 183·200; Rypp, Die Beziehungen der Slaven wuf Avarcnzlltn iislroemischen Reiche unler da RegieTllng des -Kaisers Herak/ios. Program Bud·weis, 1888, care ne-a lipsit. A. A. Vasiliev, llisloire de I'Empire bywn/in, Traduit durusse par P. Brodin et A. Bourguina, t. I, Paris, 1!J32, p. 255-264; G. Ostroflorsl<y, Ge·schiehle des byzaJ/tinisehen Slaales, Munchen, zweite Auflage, 1952, p. 75·88. Vezi ~i(rad. in limha francez5: l1isloire de I'Flal bt/zenlin. Trad. fral1c. de J. Goui:Iard, Paris,

1957: trad. cnglezii J. H lIssey, Ncw-Grunswick, 1957: L. Brehier, Le monde b!/zantin. Vieet marl de TJyzU/lee, t. I, Paris, 19~8, p. 847-857.

26. fl'. Dvornik, Les Slaves, Byzance el Rome au IX-e sieele, p. 71.27. C. Jireeek, Geselziehfe der Serbe/!, Bd. I, Gotha, 1911, p. 104.28. L. Brehier et R. Aiwain, Gregoire Ie Grand, Les Elals barbares et la cO/lquele

arabe, p. 149; fr. [}vornil(, les Slaves. Byzance el Rome au IX-e sieele, p. 73.1-·

toU~ ta t1i~ fuoE~Eia~ tfAElV ;WA6i;, a1noi~ t6iv XQOVWV Jt(onv E;!\I}EtOJ ibDespre <1ce~ti misionari romani din secol ul al VII -Ica, noi nu mai avclllalte informatiuni.

Informatiile lui Constantin al VII-lea Porfirogentul referitoare lacre:;;tinarea sirbilor !;>icroafilor in timpul imparatului j-Ieracliu, de preo{imisionari chema(i de La Roma, au fost puse de unii istorici la indoialil.Constantin Porfirogenetul ar fi exagerat meritele lui Heracliu in cOllVer­tirea sirbilor :;;i croatilor pentru a mentine drepturile politice !;>i religioascale imperiului de Rasarit asupra provinciilor vechiului Illyric.26 Cumse poate, zice de alta parte Constantin Jirecel<,27 ca imparatul Heracliusa ceara preoti rnisionari la Roma, cind relatiile sale cu p:1pii erau departede a fi cordiale? Cercetarile mai noi au mat at, insa, ca raporturile luiHeracJiu cu Scaunul Roman n-au fast chiar alit de rete cit S-:1 crezut,

incH referintele lui Constantin Porfirogenetul corespund realiUj\ii.28

Din anul 630, adid'i dupa terminare:1 vidorioasa a razboaielor eu

per:;;ii, HeracIiu, avind frontierele orientale ale imperiului in deplina si­guranta, incepu sa se ocupe de slavii din Peninsula Balcanica, multii

vreme neglijaji, indeosebi de sirbi $i de croati. Folosirea mijloaceIor mi­litare ~i politice nu erau suficiente pentru potolirea slavilor. Heracliu sefolosi de mijlocul traditional al propagandei cre~tine, pentru a pacificape s]avii din Balcani $i a-i face nl1 numai inofensivi, ci chiar prietenii !;>iauxiliarii imperiului de Rasarit, in lupta Illi impotriva nItor popoare b:1r­bare. Tncercaren de cre$tinare n sirbilor ~i croatilor intra in chip naturnlin programul politic :;;i religios :11 impariltului Herilcliu.

S-a afirnlnt de catre C. Jireck, ca papii de Ja Roma er:Ju supar:1tipe impariltu! Herilcliu din eallza faimoslIlui sall edict. «"Ex{}Eat~» - «Ex­plicatiune», publicat in 638, prin care Heracliu incercn sa impace 0i sit

intoarca pe monolizitii Jl10cerati la Ortodoxie.2:) Papa Honorius I (625­638), insa, care pastorea in timpul lui HeracIiu la Homa, era in vederilereligioase ale Patriarhului Sergie al Constantinopolul ui (610-638) ~i aleimparatului Heracliu, caci incIina catre monotelism, incit nu poate fiyorba de vreo raceali1 a raporturilor dintre Roma ~i Constantinopol in:Icest timp. De altfel. mai ~irziu, la sinodlll al VI-lea ecumenic, tinut laConstantinopol intre 680-68 r. papa Honorius I il fost condamnat pentrllideile sale monotelite.3o

Tn timpul lui Heracliu, papa I-Ionorius I exercita liber drepturile salede jurisdictie asupra Illyricului, care, din punet de vedere politic, depindea3tunci de Bizant. Astlel, in 13 decembrie 625, el interveni in chestiuneaepiscopului de Nicopolis din Epir, Hypatius, acuzat de complicitate laomorirea predecesorului sau Sotericus. Honorius scrise a scrisoare asupraacestui fapt episcopilor din Epir - ~ad episcopos per Epimm constitu­[OSi).31 De asemenea, interventia papei Honorius in chestiunea episcopilor

de Cagliari $i Syracuza, arata ca el se alia in raporturi bune cu autori­tatile bizantine 32. Prin urmare, obiectiunea lui C. Jirecek, ca imparatulHeracIiu era in rnporturi reJe cu papa Honoriu ~i nu i se putea adresaacestuia pentiu a-i cere misionari in vederea convertirii la cre~tinism asirbilor ~i croiltilor, nu poate rezista unei cercetari temeinice. Heraclius<1 avut raporturi normale $i cu papii urmatori. Succesorul lui Honorius !,Papa Severinus, fu ales in 639 ~i muri in 640. Papa loan al IV-Ie;!(640-642), care urma papei Severinus, lu ales cu ~tiinta lui Heracliu.33Heracliu muri Ja II februarie 641, tara sa fi intrerupt in timpul domniei

sale raporturile normale cu Scaunul Roman.

29. C. Jirecek, Gesehichle der SerbC/!, Bd. I, Gotha, 1911, p. 173; Fr. Dvornil{,ibidem.

30. Pentru scrisoarea Papei !lonorius I clilre palriarhul ecumenic Serl!.hie, veziJ. D. MaIlsi, Saerorum CO/ll;iliorum nova et amplissima wI/eclio, t. XI, florelitiae, 1769f~eproducere Paris ~i Le~JZig, 1901, col. 537-544; Migne, P.L., t. LXXX, col. 470·476;

~h. J.-Hefele-Dom H. Leclercq, Hisloire des c()lZciles d'apres les doeumenls originaux,'. III, premiere partie, Paris, IrOg, p. 347, n. 1 ~i p. 348-364; p. 515-538, pentru:1I1atematizarea Papei Honoriu; L. Duchesne, L'E'.glise au VI-e sii!cle, Paris, 1925, P472-473, n. ]; J. P. Kirsch, Die Kirche in der anliken griechiseh-romiSehetl t<ullurroel/.'!rsler Hand, Freiburg :111 Breisgau, 19::0, p. G8S-591, indeosehi p. 687-688, n. 159 ~i 160;L. Brehier et R. Aigrain, Gregoire Ie Grand, les Elals barbares el la conqwJle arabe,p. 121-124 ~i 189·190; E. Amann, Ho/wrius I-cr, in Dielio/ll1aire de Theo:ogle Calholique,t. VII, I, Paris, 1927, col. 93-131.

31. Ph. Jaffe, Regesla Ponti!ieum RomanoTllm ab eondila eeclesia ad annum paS1Christum nalum 119B,ed. secunda, t. I, Lipsiae, 1885, 11. 2010, p. 223; Mansi, I. X,Florentiae, 1764. Reoroducere Paris et Leipzig, 1901, col. 581-582; Fr. Dvornik, LesSlaves, Byzanee el Rome au IX-e sieele, p. 73; Silva-Tarouca, Epislolarum Romanorum[1onlifieum ad ••icarios per l/IWicum aliosq/Je episcopos coleelio Thessalonicellsis, Roma,1937, ne·a lipsit.

32. Epislola IX /fonorii Papae I ad Sergium subdiaconum, scrisii la 10 iunie 627,in Migne, P.L., t. LXXX, col. 478-479: Mansi, t. X, col. 582: Ph. Jaffe, Regesla Ponti!i­cum Roma(wrum, t. I, nr. 2015, p. 224. Epislola XIV HOllorii papae I ad Pelrum Syracusa­IlUlI!, scrisii intre635-638, in Migne, PL, t. LXXX, col. 481: Mansi, t. X, col. 585: Ph. Jaffe.Regesla Ponitifieum Romanorum, t. I, nr. 2029, p. 226: fr. Dvornik, Les Slaves, By­'Zanee el Rome; au IX-e siecle, p. 73.

33. Fr. Dvornil<, ibidem, p. 74.

S.T.-4

,.

~

~

I

177INCEPUTUL CRE.~T/NARI1 SIRB/LOR14

.Ii<

13Proot Asistol1t lOAN RAMUREANU176

rica ridicata in cinstea lor la Roma, Iinga fintina Laterana.36 Faptulacesta arata ca triburile slave inca pagine nu erau inaccesi1;Jile cresti­nismului, iar solii Bisericilor cre~tine puteau la nevoie sa circule' peteritoriuI ocupat de ele.

Este sigur ca ere$tinismal a inceput sa patrunda in uiata popomluisirb $i croat din timpul imparatului bizantin Heracliu, aW prin misionariitrimi$i de Roma, eit $i prin misionarii greci, iar sub impara{ii armiitoria faeut oarecare progreso

Trebuie sa avem de asemenea in vedere- ca la celelalte triburi slave,care se instalaserii de mai inainte in Peninsula BaIcanica, cre~tinisrnulse raspindise sporadic. La inceput, convertirea sirbilor ~i a celorlalteneamuri slave inrudite cu ei s-a facut pe grupuri individuale ~i cornu­nitati restrinse, nu pe intregul teritoriu.

In anul 678, croatii din DallllJtia recunoscurii suprelllatia impara­tuI ui bizJntin Constantin al IV-lea Pogonatos (668-683) ;;i astfeI intrariisub infIuenta politica ~i religioasa a Bizantului. 37

Cronicarii bizantini Theophanos ;;i Nikephoros 38 ne informeaza cailllparatul Justinian al II-lea Rhinotmetos (685-69.')) :J transferat in 687sau mai sigur in 688-89, un numiir foarte mare de prizonieri slavi, treizecide mii, dupa F. Dvornik 39 ~i C. Jirecek,40 opt zeci de mii dupa V. 1.'Lamanski, ceea ce ni se pare foarte exagerat, in tema Opsikion, in Bithy­nia, care erau de mult crestini. ,41 De Ia un functionar bizantin, anonim,care era insarcinat cu ad~linistrarea acestor sl~vi, ne-a ramas un si­giliu de plumb cu inscriptia greaca - arro ima"twv "till\' av5Qam)5wv "tillv

36. Liber Ponlificalis, \l ita Ioanis IV, ed. L. Du~hesne, Bi/Jliotheque des Ecolesfralll;aises d'.4thenes et de Rome, II serie, t. Ill, t. I, Paris, 1886, p. 330, ~i ed. Th.Mommsen, in Mall. Germ. Hist. Gestaflll1l POlllificum Romallormu, t. I, Berolini, 1898,

p. 177: «JohafUJes. nalione Dalmata ... temporibus suis misit per omllem Dalmaliam Sl'lfHistriam mulfas (pecullias) 'per sanctissimum et fidelissimum Marti~lUm abbatem tpropterredemptionel1l captivorul1l qui depraedati erallt a gentibus. Eadem temoore fecit eccle­siam beaUs marlwibus VenJantio, Anastasio, 'Mauro!?t 'a/iorum JIlullorum nwrlyrum,quorum re/iquias de Dalmalia et Histria adduci praeceperat, et recondti ('as ill ecclesiasupra scripta, iuxta fonlem Laleranellsem, iuxta 'Oratorium 'beati Johannis euallgelislae».Vezi menjiunea ~i la Ph. Jaffe, Ref!esla Pontificum Romanorum, t. I, intre anii 640·642,p. 228; Fr. Dvornik, Les legel1des de 'Collslalltill et de Methode VUI!Sde Byzallce, p. 256;L. Brehier, Les missiolls chretieflfzeS chez les Slaves au IX-e siecle, in «Le MondeStave», 4 annee (1927), nr. 10, Oclombre, p. 38.

37. Pentru situa1a politicii a croa1ilor din Dalmatia sub Constan~in IV Pogonatos,vezi M. Spinka, A History of chrisliallify in Ihe Balkans, p. 19.

38. Theophanes, Chrof1Dgraphia, an. 6180, in Migne, P.G., t. eVIII, col. 740 B;ed. J. Classen, in Corp. Script. Hist. Byz., b. I, Bonnae, 1839, p. 557;, ed. e. de Boor,t. I, Lipsiae (Teubner), 1883, p. 364; Nicephori Archiepiscopi Constlblzliizopolifani,'Icn~p!a:2:6v~o\io, ed. C. de Boor, Lipsiae (Teubner), 1880, p. 36.

39. Fr. Dvornik, Les Slaves, Byzallce et Rome au IX-e siecle, p. 13.

40. C. Jiretek, Geschichte der Serben (bis 1371), Band I, Gotha 1911, p. 105.41. V. 1. Lamanski, Slaqii in Asia Mica, ill Africa ~i in Spania, St. Petersburg,

1859, p. 3, in ruse~te. Cit. apud A. A. Vasiliev, liistoirle de l'empire byzantin, t. I, p.288, nota 3; A. A. Vasiliev, L'Entf/!e triomphale de l'empereur Justinie,z II Ii Thessa­lon/que en 688, in Orientalia Chrisliana Periodica, t. XIJI (1947), nr. 1-2, p. 355·368;aiel p. 365·366.

178 Preot Asistent JOAN RAMUREANl1 15

Adresindu-se Romei, spre a-i trimite misionari pentru convertireasirbilor ~i croatilor, imparatul Heracliu a tinut probabil seama ~i d~faptul cii cele doua popoare se aflau relativ aproape de Roma, caci elese instalasera pe teritoriul I1lyricului, care, din punet de vedere bisericesc.se afIa sub jurisdictiunea Scaunului Romei. Papa a luat in deosebi pecroati sub protectia sa. Constantin al Vll-Iea Porfirogenetul ne confirmaca ~aee{;ti eroati botezati nu voese sa se lupte in afara propriei lor taririmpotriva altor popoare, deoareee 'au primit 0 deelar'atie $i 0 hotarire dela papa al Romei, care, ~ub imparatul Reracliu '(II romeilor (bizantinilor)le-a 'trim is 'fJreoti $i i-a botezat. $i asttel. ~7ce$ti croati, dIlpa ee 'au fostbotezati, au incheiat eu propria tor ~l1ina 1/n tratat $i all taeut juramintesolemne $i sigure tata de Sfiniul Apostol Petru, sa nu mearga $i sa afaeealta tara, ci mai bine 'sa 'traiasca in pace cu toti cei ee vor. Ei all primitde la papa al Romei aeeasta urare co Dumnezeul croatilor sa Illptepentruei $i sa Ie stea intr-ajutor, aaea !oarecore alte neal11uri vor pornirazboL­impotriva lor, iar Petru, diseipolIlI lui H ristos, sa Ie aduca victoria». 3'!

In ceea ce .prive~te problema celor doua rituri, trebuie sa avem invedere ca in acest timp nu se facea 0 deosebire atit de mare intre Roma~i Constantinopol, intre ritul rasaritean ~i cel apusean, a~a cum se va

• intimpla de la jumatatea a doua a secoluJui al IX-lea, din timpul pa­triarhului Fotie (858-867; 877-886) ~i al Papei Nicolae I (858-867).

Intrucit sirbii ~i croatii se aflau la inceputul convertirii lor la cre~­tinism, arhiepiscopul ~i episcopul numiti pentru ei de Heracliu dintremisionarii trimi~i de Roma, despre care ne vorbe~te Constantin al VI I-leaPorfirogentul, 35 erau probabil ierarhi misionari, caci nu pute<lu sa nibainca 0 re~edinta stabila, in mijlocul unor popoare care trebuiau pregiititesa primeasca cre~tinismui.

Despre neamurile slave din Dalmatia ~i Istria ~tim ca in 642 erauinca pagine. Delegatii Bisericii Romane incepura sa intre in legatura cueIe ~i sa circule pe teritoriul lor. Papa loan al IV-lea, dalmat de originertrimise Ia ei in 64.\.-642 pe abatele Martinus cu multi bani, pentru arascumpara pe cre~tinii din Dalmatia ~i Istria, care fusesera luati robide pagini, ~i a adus la Roma moa~tele Sfintilor din bisericile ruinate.Moa~tele martirilor Venantius, Anastasius, Maurus ~i ale multor altora.aduse de abatele Martinus din Dalmatia ~i Istria, au fost depuse in bise-

34. Constantin Porfirogenetul, De adm. Imp., cap. XXXI, in Mig-Ile, P.G., t. CXIII,col. 284, BC; ed. J. Bekker, in corp. Script. Hist. Byz., Bonnae, '1840, D. 149; F. $i~ici,in lucrarea sa Geschichte der Kroaten, Bd. I, Zagreb, 1917, p. 100-107, nota I·, neaga'intentionat inceputu,1 cr~tinarii croa'jilor sub impiiratul HeracJiu, pentru a doveUi ciicroatii n-au avut legaturi ~i ctI Bizan1ul, ci numai cu Scaunul roman. Pentru aces!motiv, el amina creJ?f'inarea croa1i1or pillii catre sfjr~itul sec. al IX-lea, dupa. 876-878,cind ace~lia s-au eliberat de sub jugul francHor. Aceasta parere. nu corespunde rea­litatii istorice, deoarece cre~tinarea croatilor a illceput din timpul imparatului Heradiu~i s-a desavir~it ciUre slir~itul sec. IX, clnd ei intr-adevar au intrat definiliv in legaturirel~ioase cu Roma ..

35. Constantin Porfirog-enetul, De administrando imperio, cap. XXXI, in' MiRne,P.G." t. CXIJI, col. 284 B. Vezi ~i cap. XXXII, ibidem, col. 289 B-292 A,' ed. J. Bel,ker,in Corp. Script Hist. Byz., Bonnae, 1840, p. J48-149; vezi ~i cap. XXXII, ed. Bonn, p. 153_

16 INCEPUTUL CRE,~TINARII SlRBILOR 179

'J" ,~I;iI

..

'1

4'.1-

;1

}:%AaPOWV tii~ BdhJvwv E1taQxia~ = De la consulii sclavilor slavi din epar­hia bithyniei», a carei datare G. Ostrogorsky a stahilit-o in anul 694-695.42

Pentru ace9ti slavi mutati in Bithynia, au fost create de PatriarhiaEcumenica noi episcopii, care depindeau de mitropotia de Niceea. rntreace9ti slavi, se gaseau desigur 9i uflii cre$tifli sirbi dupa cum ne aratanumele uneia dintre episcopiile nou infiintate. 0 notita episcopal a caredateaza din sec. al VII-lea mentioneaza episcopiile cu nume slave aModrinei, tii~ Mob!.Hvij~ JitOL MEAitO'u"i a Gordoserbilor twv rOQbO(JEQBllIv U

Episcopia Gordoserbilor din Bithynia s-a mentinut mull timp pe listaepiscopiitor PatriarlJiei Ei.:umenice. EpiscopuL Neofit al Gordoserbiei 44 aluat parte la sinodul al VII-lea ecumenic, tinut la Niceea, in 787, cind s-alamurit invatatura des pre cullul Sfintelor icoane. ,$tefan, episcopul Gor­doserbiei,45 la aproape 0 suta de ani in urma, lua parte la sinodul din869-870 de la Constantinopol, cind a fost reconfjrmat in scaunul patriarhalIgnatie (847-858; 867-877) 9i a fost depus 9i anatematizat, patriarhulFotie, in prezenta delegati10r pC1pii Adrian al II-lea (867-872).

Provinciile IJIyricului oriental fura puse din 731, impreuna cu Sicilia9i Calabria, in timpul imparatutui bizantin Leon al II I-lea Isaurul (717­740) sub jurisdictia bisericeasca a Patriarhiei de Const<:H1tinopol. 46 0

42. G. Ostro!(orsky, Geschichte des byzanlinischen Staates, ersle Auflage, Miin­chen, ]940, p. 85, n. 3; zweite, durchgearbeitete Auflage, f\\unchen, 1952, p. 107, notaI, ne da ~i incercarile .de datare ale altor istorici, indeosebi ru~i; A. Th. Vi~nakova!o colonie slavii ill sec. VII in Iiithynia. in ruse~te, in Vestnik Drevnei Istorii, 1940, nr.I. p. 138-141; P. Charanis, The Slavic Element in Byzantine Asia /Ylinor. in Byzantion.t. XXVIII (1948), p. 70-75, n. 3, a combatut datarca sigiliullli pllsa de Ostrcgorsl;y, in694-695, insa fara un rezultat convingiHor. De parerea lui Osko!(orsky este ~i AndreMaricq, Notes sur les Slatles dans Ie Peloponese eJ en Bilhynie el sur l'emploi de"Slave:> comme appelatif. in Byzantioll. t. XXII (1952), Bruxelles, 1953, p. 348-355:P. Lemerle, Invasions et migrations dans les Balkalls ...• in Retlue Historiqae, t. 211(1954), p. 305-308.

43. H. Gelzer. Ungedruckte and ungenugend veroffentlichte Texte der Noti/iaeF.piscopatuum, ein Beitrag zar b!IZantinischell Kirchen and Verwaltwzgsgeschichfe.(Abhwwlungm der philosophischen-philolo/lischen Klasse der bazlerischen Akademie derWissenschaften. I, d. XXI, B. III Abt., Miinchen, 1901, p. 538; fl'. Ovornil;, Les Slaves.Byzance et Rome au IX-e sieele. p. 103: L. Brehier ct R. Aigrain, Gregoire Ie GrGfld.les Etats barbares et la conquete arabe. p. 150.

44. J. O. Mansi, Sacroru.'1l Concilioram IlOt'a et amplissima collectio, t. XIII,florentiae, 1767. Reproducerea, Paris et Leipzig, IYOI, co!. 392 B; F. Ovornik, LesSlaves. Byzance et Rome, au IX- sieele, p. 103.

45. Mansi, op. cit., t. XVI. Vemtiis, 1771. Reproduction Paris CJ! Leipzig, 1902.co!. 144 C ~i 193 E; Stephanus, Dei amicissimus episcopus Gordoserbensium: F. Ovor­nik, Les Slaves. Byzance et Rome aa IX-e sieele, p. 103.

46. Franz DOlger, Corpus der griechischen Urkanden des Mittelalters and derneaere/z Zeit. Re{he. A: Regestelz. Abteilung I: Regesten der KaiserarkandCl! desostromischen Reiches, 1. Teil: Regesten von 565-1025. Munchen und Berlin, 1924, p.36, .Ia anul 731, august. Scrisoarea Papei Nicolae I dill 25 septembrie 860 catre impa­ratul Mihail 111 al Bizan(alai, in Ph. Jaffe·G. Wattenbach, Regesta Ponlificum Roma­norum. t. I, nr. 2682, p. 343. Vezi aceasta scrisoare editata complet in Monumenta GerJ

maniae Historica. Epistalae, t. VI, fasciculus I, Karo/ini aevi. IV, Berolini, 1912, p.433-439, indeosebi p. 438; Mi~ne, P.L., t. CXIX, co!. 773-779 13, Mansi, op. cit .• t. XVVenetiis, 1770. Reproduction, Paris-Leipzi~, 1902, co!. 162-167; Mansi, t. XVI, Venetiis1771. Reproduction,Paris-Leipzig. 1902, col. 59-64.

~~

,~

.}]••;:

181INCEPUTUL CREf}TlNARII SlRBILOR

Dam H. Leclercq, in lucrarca Ch.-J. Hefele-Dom H. Leclercq, /listoire des COII­dies. t. III, deuxieme partie, Paris, 1910, p. 679·680, nota 1, crede ca decrctul imp!)­,'atului Leon al 11I·lea Isaun'l! a l.ost publicat in 732; V. Grumel, L'Annexion de l'IIlyri­cam oriental. de la Sicile et de la Calabre aa pctriacat de C01lstantinople. in !Mlarzges,Jales Lebreton. Recherches des Sciences religieuses, 39·40 (1951-1952), p. 191-200,afirma ca anexarea s-a fiicut in 756 sub Papa $te!an al II-lea (752-757).

TO: V. Grumel, in cOImmicarea intitulata: Cause et la date de ['annexion de

I'IIlyricum Oriental, de la Sicile et de la Calabre au Patriarcat b!fZantin. publicatli inAiti delta V II J congressQ il:temaziolzale di stadi bizaJltini, Palermo, 3-10 aprilie, 195],t. I (Studi Bizantini e Necellenici). a cura din Silvio Giuseppe Mercati, volume selt:"mo,Roma, 1953, p. 376, e de piJrere fa trecerea provinciilor IIlyricului Oriental sub jllris·d/ctia Patriarhiei de Conslan!in0pGI s·a [lkllt mult mai' tirliu. clitre 752 sau 756, d\1pare francii ocupara ROJ11a. ("rn~ti;n1a hiwntinii nu Pl1'lea ~l1porta ca e'Jisropii imparatllluide Constantinopol sa fie supu~i unui condudilor bisericesc strain, Papei de la R"ma,prolejat de regi inferiori ~i barbari. Aceastii teorie nu poate rezista criticii ~tiin1ifice,deoarece decretul de anexare a provinciilor IIlyric·ului Orient'al 'Ia Palriarhia Ecumenicii,dal de imparatlll Lcon III Isaurul, e confirmat de docllmentele bizantine ~i de scrisorilePapii Nicolae I ~i Adrian I. Vezi Scrisoarea Papei .Adrian I din 78.5 catre impiiriiteasaIrina a Bizan(alui. citita in ~cdinta a II-a a sinodlllui ecumenic (787), in Jaffe-Wat­tcnbach, Regesta Pontificum Romanomm. t. I, nr. 2448, p. 299; Mansi, op. cit .• I. XII.Florentiae, i766. Reprodllcere Paris-Leinzic:. 1901, co!. 1073: ,\\if!ne, P.L., t. XCVI. co!.1213-1234. Vezl ~i Scrisoarea Papei AdriaJI 1, din 794, catre Carol cel Mare, in Jaffe­\Vattenbach, Regesta Ponlificum RcmarlOram, t. I, nr. 2843, p. 305. J"\ansi, t. XIII, Flo­rentiae, 1767. Reprod., Paris-Leipzig. 1902, co!. 808 SQ.; M. V. Anastos, The transferof /[/yricum. Cal.abria and Sicilll to the jurisdiction of the patriarchate of Constantinople,in 732/33, in Studi Bizanlini e Neoellenici, 9 (1957), p. 14-31, combate teza lui V. Grume!.

parte din provinciile de Nord ale IIlyricului oriental erau locuite acum desirbi 9i de neamurile inrudite cu ei. Din acest timp, civilizatia 9i cutturaBizantului, atit de strins legate de cre9tinismul rasaritean, incepurii sapatrunda tot mai mutt in viata poporului sirb. '

Cre~tinarea completa a poporul ui sirb s-a facut de misionari trimi~ide la Constantinopol la inceputul domniei imparatului Vasile I Macedo­neanul (867-886). Aceasta a doua faza a cre9tinarii sirbilor, facutii deasta data de misionari bizantini, 0 yom arata pe larg intr-un studiuulterior.

1817Proot Asistent lOAN RAMUREANU180

--;.