ORADEA-MARE fNAGïVÂRADj 17 iuliu st. v. 29 iuliu st. n.

Ese in ftecare duminecă. Redacţiunea :

Strada principala 375 a. Ir. 22. A N U L XXIV.

1888.

Preţul pe un an 10 fl. Pe '/i de an 5 fl. ; pe '/«

de an Ï fl. 70 cr. Pentru România pe an 25 lei,

Căletoria şi petrecerea lui G P o r u m b e s c u la Nervi. (Din scrisori remase de densul)

(Urmare.)

Nervi 26 novembre 1882. plóie şi nu e de loc söre, cu to te aste e

'ca ld 14°. Am sta t un cias pe malul mări i şi am privit spectacolul admirabil ce-1 presintă

"viforosele unde. Se redică la innăl ţ imea de 4—5 met r i şi se reped cu putere violentă căt ră stâncele vacue , bubuind ca tunetul şi improşcând miliarde de a tome de pulbere de apă, de cari se umple aerul şi dev ine ca şi plin de ceţă. Aceste sunt inhalatiunile nós t re n a t u r a l e , de car i se useză to ţ i cu o admira­bilă vo lup ta te .

Decă te uiţi la colosul tu rba te lor valuri , te în­t r e b i , ce este chiar vasul cel mai m a r e cu vapor , faţă de un element a tâ t de teribil ! Astădi fiind di de p ló ie , e obiceiu a scrie epistole, a da rufele la spëlat , >damele fac la ciorapi, domnii se amuseză, fac poli­t ică , se 'nt ind pe sofa in sala de conversare etc.

Duc o vie ţă destul de plăcută, ér principiul m e u e, a nu lucră nimica. Desavantagiul e aici, că t r e b u e s ă te 'nbraci elegant — ca scos din cutie — Ticsuit şi pudrui t ca o păpuşă, căci vii necontenit in a t ingere cu dame, de car i a l tmintrelea, nefiind sănă­tos , nu p r é mult te interesezi.

In sala de lectură mai invêrtesc foile italiane, franţuzeşci şi englezeşci, me mai uit pr in puţinele note , car i s tau pe pianino, şi pe cari le şciu deja pe d i n afară, me mai car puţin in grădină séu intr 'un p a r c vecin unde este o pădure de por toca le , şi mai fur câ te una , me mai şovăesc p â n ă la mal, iau s tân­cele de-a lungu şi de-a latu, m e intorc erăş i indërët ş i n u m ë r t repte le până 'n etaju al 3-lea. Aşa trece d imine ţa şi éca t rage clopoţelul să mergem la dejun.

Ce am mâncat a d i ? Ecă ! Peşce fiert cu sos,— u n fel de Lungenbraten cu sos pus pe — mămăligă ! Asta s'o facă şi sor iora Mărica, e bun , pract ic şi a r e un aspec t nobil. Mămăliga mole de lăţ imea fun­d u l u i farfuriei vine acoperită giur impregiur cu faliile -úe fr iptura şi pres te tot se vérsà sosul, inse nu pré m u l t — se pune o lingură şi o furcuţă, simpla mân­ca re se numeşce : Roast de beuf en sauce sula po ­len ta à la Milanese. După aceea am mânca t pui cu sa l a t a , b rânză , ma rone , alune, migdale şi mere, în­ghe ţa tă de vin de lac r ima Cristi. Iutr 'o di a m a v u t i m pudding de smochine ardênd ! in rum aprins ; a l ­t e l e n u şeii cum să le mănânci .

După amiédi plictiséla din nou . Suntem vr 'o

patru tineri, cam de o bolă, de o verstă, numai nu de o pungă. Unul e fiu de proprietar de case din Viena, altul un fiu de fabricant din Dresda, al trei­lea un biet ingineraş din Brün şi eu-noi patru ne ţ inem tot la un loc şi rîdem despre ce avem şi des­pre ce n 'avem. Ingineraşul. săracii, e mai sărăcuţ şi umblă şi cu ghete cârpite, ér iagdrockul in care umblă neavênd bumbi il ţ ine cu manile ca să nu-l pierdă. Cel din Dresda e forte comic, nu-l mai scoţi din >hören Se mal , sehen şi mal , ah nen, etc.« Vie-nesul e forte elegant, vorbeşce franţuzeşce, engle-zeşce şi nemţeşce, cântă forte bine la clavir până şi Potpourr is din »Craiu nou«, din care am un esem-plar cu mine.

Am scris eri lui Nastasi să-mi trimită violina şi notele, făr de cari vëd că nu-i t rebă, nu . pot trăi.

Ospeţii sunt in mare par te germani. Este şi o englezoică subţire şi cât mine de mare, da r o damă a tâ t de fină şi delicată, a tât de nobilă in purtarea ei faţă de ceialalţi, incât n 'aş fi c redut in vieţa mea, că englezoicile pot fi a tâ t de delicate. E şi bărbatul ei cu dènsa, un om de comerciu, dur, egoist, care mi se pa re o t rac teză cam — ruseşce.

Demoisele sunt de tote — 4. Trei germane şi una încrucişată , i tal iană. Intr 'o seră ne-am jucat : ghicirea unui cuvent , cum îţi place etc. S'a dat cu-vêntul Po ca r îu şi ca cuvêntul francez »peau.« Când ajunse rèndul şi la Dresdian şi-1 in t rebă o dom­niseră : »cum îţi place?« prostul de nemţ, neinţele-gênd bine cuvêntul dice : »Indoit îmi p lace t , va să dică : po—po. To tă socitatea făcu feţe — pausă pe ­nibilă — apoi plesnete de rîs, ér nemţu o tuli la culcuş.

Adi e o di forte frumosă. Norii se imprăşciă, sórele luceşce in splendórea maies ta t ică şi marea e ca oglinda de ne tedă . Mergem la preumblare .

Nervi 29 novembre 1882. Fră ţ iore dragă, cum poţi să doreşci a tâ t de

mult casa păr inţescă, când eşti numai câteva ore d e ­par te de ea ! Séra mănânci cartofi fripţi cu cepă, lapte, u n t şi Ddeu mai şcie câte del icatese! Tu nu mai eşi din petreceri le delà ţeră , cum este tăiatul lemnelor , scó te rea apei şi al te asemene. 0 , fericitule, de doue ori , de trei ori fericitule! Cum te invidiez pen t ru v ie ţa t a din raiu ! Ce cârpi tură nimernică mai este modul meu de traiu pe lângă al teu cel na tu r a l

29

326 F A M I L I A Anul XXIV.

— şi ce este mai de căpetenie — in ţera ta ! Tu şeii, cât ţ ineam la ţera mea, la căminul păr intesc ş i me vecji unde sunt şi unde t răesc ! Departe de că­minul păr in tesc in t re străini , in regiuni s t ră ine — să-mi caut sâne ta tea ! O, cât eşt i de fericit ! Tu m ă ­nânci cartofi prăjiţi — eu por toca le , pe care s ingur le rup din pom, pe t ine te ninge — eu m e ca r in lunt re pe m a r e la o t empera tu ră de 2 0 g C, tu ai a l ă ­tur i de t ine o soţie iubită şi amabilă, — eu nişte feţe sarbede şi t recute , englezeşci şi franţuzeşci, tu mănânc i sera cu iubitaţ i neves tă unt ca auru l de galben, lap te şi pâne — eu inse şed la diner ca Ia >tureczki kazanyc , table d 'hôte ! şi die când »come ca «, când >o prego a p iacere questo cosa< etc . şi imi t rec pe d inaintea nasului câ te 6—7 feluri de nici n u le şciu cum se mânâncă cu furculiţa ori cu lin­gura. 0 cât eşti de fericit ! P e când mi-e mi ur lă urechile de isbirea valurilor măr i i de s tânci şi mai se bate t impana urechilor de fel de fel de încurcă­tur i de l imbi străine, ţie-ţi zîzăe in urechi sonur i plăcute de pădure şi te desfătezi in audul sonorei , dul-cei şi scumpei limbi mate rne ! . . . .

Dilele t r ecu te ér fusei a t â t de bolnav, incât pot dice că a m scăpat din ghiarele morţii. In t impul bóléi mele de acum mi-am făcut cele mai curióse p lanur i . Anume de ar fi să devin in faptă tubercu los — o, să nu credi că me tem — atunci c ru ţându-me anul acesta, aş da cu orches t ra din Braşov câ t eva concerte acolo şi in Bueureşci şi apoi din bani i aceş ­t ia şi din ce a r incurge pe composiţ iunile m e l e m i - a ş agonisi un mic capital şi m'aş re t rage in ţ e ra mea, ca aci să-mi termin incet s e rmana mea esis t inţă .

M'aş retrage depar te in t re munţ i să fiu scut i t d e ori ce l a rmă şi mişcări din lume, să fi n u m a i eu ş i gândurile mele şi v iora mea ! O, ce dulce t r ebue să fie acolo, să fi singur la focul pocnitor de ce t ină d e brad şi să tot visezi séu pe muşchiul ve rde din pădurea umbrosă de bradi să visezi, să visezi ! O, Ddeule deçà imi doresc ceva, apoi este o a semene v ie ţă ! Lumea nu- i a tâ t de disgustată ! Musica m 'a r pu té invioşâ mi-ar pu té răs ipi grierii din cap, dar cadavrul meu miserabil, nu-mi permite , sûnt pré bol­nav . Cân ta rea din vioră me afecţioneză a t â t de mult , incât nu-mi mai este permis a cântă, nici a com­pune, ba nici chiar a scrie scrisori , da r a s t a n u me reţine a scrie scumpului meu frăţior, căci numa i pe unul am, scumpei mele sor ióre , căci numai pe una o am, cum şi scumpului meu părinte .

Ce să-ţ i mai scriu ? In Genua vedui mul te lu­crur i í rumóse. Casele sûnt cu 8—9 şi cu 10 (!) e tage, fireşce, că aici să sue omenii pe scripiţă, de regulă sûnt de 4—6 etage. Din tote ferestrele spenzură afară rufe să se usuce. Aci e asta la modă, pen t ru că nici n 'au cur te la case . Tramvaiu l nu merge p e şin, p ă -reţii lui sunt de sticlă şi te car i plăcut .

Nervi 10 decembre 1882.

Avem aici şi un bë t rân cu be t râna-sa despre care dilele as tea m'am informat cine-e, mi s 'a spus : Dr. Szerleezki din Alsacia. Intr 'o di s'a i n t êmpla t de a cân ta t pianistul nostru, vienesul, o po lona i se de Chopin, când vedem că bë t rânul se redică şi a scu l t ă s tând c a o s ta tua — lacrămile îi curgeau p ă r ă e din ochi, şi t e rminându-se piesa, apucă m â n a pianis tului dicênd : »Monsieur, un médecin celebre a dit, que la musique , dans les beaucoups des morbes , est un sûre remède ; Vous aurais aujourd 'hui mon medicin ; j e vous remerc ie !

După aceea mai agrăii şi eu p e bë t r ânu l in l imba polonă — şi nu v rea să credă urechilor . De 3 3 de ani n ' a audit vorbă polonă . In revo lu ţ iunea

po lonă fiind oficir, dupăce luase diploma de doctor delà facultatea de medic ină din Cracovia, a t r ebu i t să se refugieze in F r a n ţ a , unde câş t igând dreptul de l iberă pract ică , s'a impatr ia t , a lua t o francesă de soţie şi a prac t ica t 3 3 de ani , in t impul din u r m ă in Mühlhausen in Alsacia cu to te a s t ea el a re i dea ­lur i m a r i despre v i i toru l Poloniei .

Nebunul de drezdian tot n e b u n r e m â n e . Deunădi îi dice englezul — d u p ă ce acela-ş tot l ăudă c iasor-nicul : — »Un ciasornic bun t r ebue să mergă bine şi in a p ă !« — Negreşit , dice drezdianul şi îşi p u n e ciasornicu int r 'un p a h a r , ér englesul t o r n ă apă in-lunt ru , scoţendu-şi apo i dârloga lui de cias , roţ i le şi t o t eră plin de a p ă ! »Nee, a s t a n ' a ş fi credut-o.« — Al tăda tă ér l'a făcut de rîs o domnişoră . Numele lui e Drey. Dra scrie p e un petec de hâr t ie : We i s s ­mandl , Porumbescu , Drey. «Ceteşce* îi dise lui. El ceteşce. »Bine, a c u m numeră numele .* Drezdianul credênd că este vr 'o glumă la mijloc, ce teşce numele seu de drept numerá t , dicênd : W . 1, P . 2, şi cu Drey s û n t 5 !« Rîsete nesfârşi te ! »Vedi,« dise dra , »d ta nici n u şeii să n u m e r i p â n la — 3 * .

Adi t u n ă şi fulgeră grozav, a c u m se ra me ui t pe ferestră şi vëd vedenie grandiosă cum sbiciue ful­gerul marea , care s t ră luceşce de lumină a lbas t ră . Iubită sor ioră , t r imi te -mi intr 'o h â r t i u ţ ă zăpadă şi eu iţi t r imi t in t r 'o s t ic lu ţă apă de m a r e ! Aici se ' ncepe p r i m ă v e r a şi m â n c ă m deja maze re şi fasole noue . Gradinele de legumi să cul t iveză deja pes te tot , é r grădinile de flori sûn t in deplină pompă .

Nervi 21 decembre 1882.

E 8Ya d imineţa — t imp forte frumos. Sóre le n ' a r esă r i t pe deplin el îşi mai a scunde capul s t r ă ­luci tor d u p ă m o n t e fino, şi aces ta sclipeşce ca ş i când a r a v é pr inpregiur raze de glorie — minuna t ! Acum se redică sórele ca o p a r ă de foc deasupra munte lu i aur i t şi a r u n c ă o lumină maghică p res te mare . Undele mişca te de u n dulce ven t mat ina l se reflectézà in razele purpur i i şi sclipesc ca petr i d e d iaman t . E o d imine ţa d u m n e d e e s c ă ! De aceea m e sculai repede ca să rapor tez şi scumpi lor mei despre f rumseţa ei. — Mul ţămi tă lui Ddeu imi merge b ine , n u m a i de tusă nu po t scăpă. De vr 'o 14 dile a v e m tot t imp frumos, nici odată subt 18—20°.

Deunădi a m compus o noc tu rnă pen t ru v ioră şi p i ano , şi acum n u - m i dau pace ospeţi i să le-o t o t cânt şi să le-o dau să ş-o decopieze, ma i cu s é m a damele . Numai polonului bët rân, dr lui Szerleezki, p e care-1 am mai drag, i-o cânt , da r c â n d a u d ceialalţ i ies ca bure ţ i i de pr in tote unghiuri le . Şi bë t rânu l m e iubeşce şi dice că a m ceva copi lăresc ce a r t rebui să me nisuesc a conserva , căci m e v a t r ece pres te tote pericolele vieţ i i . Cântul m e u — dice el — ar fi ca o vorbire b ine simţită, şi apoi c ă vorbesc din in imă şi direct la in imă, sonuri le glăsuesc ca u n cor ângeresc pu r t a t de miresme a roma t i ce şi de zefiri linguşitori, o musică, c a r e pë t runde a d â n c in in imă şi redică pe om p re s t e miserabi lul seu cadavru fă-cêndu-1 adevëra t om.

Aşa imi g răeşce bë t rânul . Ne pare reu c ă drezdianul a p lecat er i la Men-

tone . »Ach nee, n u mai r ë m â n in Nervi» dicea el, > chelner i i sûnt p r é a roganţ i pen t ru rnine.« Adecă î i disese unul , că ia p r é mu l t ă friptură, 3—4 bucă ţ i . Câteva due na in te de a plecă, a m a i păţ i t c eva r i ­dicol. Intr 'o di s'a d u s la Genua. La ce te duci ? il î n t r eba răm. — Ah, t r ebue să-mi c u m p ë r o umbrelă .* Bine. Sera vine şi l a diner il î n t r ebăm c u m a p e t r e ­cut in G e n u a ? S p u s e că forte b ine , căci a d a t de o familie cunoscută ca re t a re s'a bucu ra t vëdêndu-1

Anul XXIV. F A M I L I A 327

şi nu era să-1 lasă să mai plece. Ce omeni plăcuţi ! — Dar u m b r e l a ? »Ah, der daibel< — eeă inii adu­seră ţ i amin te de ea — că mi-am fost u i ta t de tot de c u m p ă r a r e a ei.< Pros tu se duce anume la as ta şi ui tă .

Mânedi ér se duce la Genua să-şi cumpere u m ­bre lă ; da r punêndu-se pe trenu accelerat , pe care biletul de retour nu valoreză, era pe aci să-1 dea afară, precum ne spune sera când veni acasă — ér fără umbrelă. A mai plătit şi amendă pe trenul a c ­celerat şi apoi in Genua a ră tăci t pe malul mări i ! şi n 'a dat de prăvăliile cu umbrele , pe u r m ă a fost bucuros că a dat de un birjar care l'a adus până la gară. Astea tóté le enerâ intr 'un ton a tâ t de lamentabil incât noi am rîs de ne-am spetit. L'am sfătuit apoi să se mai ducă odată la Genua, da r atunci să pornescă delà gară cu t r ă su ra drept la prăvăliile cu umbrele şi se 'n torcă apoi tot cu aceea t răsură la gară. Se vede că nebunului i-a p lăcut acest p lan şi in diua următore aşa a şi făcut şi etă-1 sera că vine cu o paraplé colosală. Credeam că m u ­rim de r îs . Dice e l : »Sehen See, hören See, n ' am aflat de ale de sőre, a m luat deci de as te italieneşci cari scutesc bine de sore.« Bine.

Mânedi ne pl imbăm pe mal, el cu umbrela, de şi nu eră sőre, ci puţ in vent. Il întrebăm : de ce ba-lanceză el aşa măreţ cu umbrela când nici nu-i söre ? Dice : »Ah, il ţin contra curentului , că am durere de dinţi şi n ' am durmit t o t ă noptea.« Când el balanciă şi suciâ mai bine umbrela , vedem că i-o ia vên tu l ca pe un luftbalon şi o asvêrle pe stânci lăsându-1 numai cu bâtul ei in mână , o vedurăm apoi pornind ca o corabie pe apă, ér el tot striga şi se văicără, > umbre la mea, umbrela mea.« Apoi sări preste s tânci p â n ă là a p ă şi credea că o prinde cu m ă n a când o undă il improşcă cum se cade şi îi duse depar te umbre la . Atunci striga, »o luntre, o lunt re , umbrela mea, se r -m a n a umbrelă .» Éta şi veni un luntraş , se sui şi el i n lunt re , da r când erau aprópe să dea de umbrelă , aces ta se cufunda spre a nu se mai a ră tă . Venind napoi t o t ud, noi i-am făcut socotéla aflând că acea umbrelă l 'a ajuns la 45 de franci.

Dar acum sferşesc, că nici nu mi -a r fi permis să scriu a şa mult.

(Incheiarea va urma.) I

C. P o r u m b e s c u .

A h ! cânturi

ie mult m'am îndrăgit in voi, *Ah! cânturi, jalnice şi scumpe, jCând lacrimile-mi curg şiroi * Şi inima-mi de dor se rumpe.

Mi-aţi fost in bine şi in reu A mele prietine sincere Şi voi m'aţi urmărit mereu Cu dulcea vostră mângăere.

In somnu-mi greu m'aţi străjuit, Cu mine v'am purtat la mesă, De multe ori m'aţi mântuit De miseria ce m'apesă.

Prin lumi de basme m'aţi purtat Cu facla nopţii suridindă, Dând sufletului întristat Speranţe noue de isbândă.

Dar nici odat' aşa de greu Nu v'aţi sfărmat in suflet, cânturi,

Făcendu-me să plâng mereu, De-acum când sbor speranţe 'n vênturi !

T r a i a n H . P o p .

Francillon. — Comedie in 3 acte de A. Dumas fiul. —

(Urmare.)

Scena V.

Aceiaşi, Carillac (Strânge mâna dnei Smith şi celor doi bărbaţ i .

Lucian. De ce ai venit aşa t â rd iu? Carillac. Am primit la club . . . . o t ravă cu ­

ra tă . Lucian. Trebuia să vii să prândeşci aici. Carillac. Nu puteam ; înfăţişam pe Dumont Talas,

care a fost ales eri şi care a venit să pràndéscà adi ; dar, după mesă, imi eră aşa de reu, incât mi-a veni t in gând să me duc la Rosalia Michon şi să cer m u -mă-şi ceva cald, ca să me mai întremez. Mi-a făcut chiar ea o cescă de ceaiu de muşeţel . . . o minune ! N'am beut de când sunt aşa ceaiu bun, şi apoi am venit aici.

Stanislas. (Teresei.) Ce-ţi spuneam eu, dnă ? Carillac. Ai vorbit de mine ? Stanislas. Am vorbit de Rosalia. Carillac. De d ra Michon ? Stanislas. De dra Michon. Ce respectos te face

ceaiul de muşeţel ! Carillac. Din nenorocire, n 'am drept să-i die drei

Michon, Rosalia, aşa . . . scurt. Stanislas. (Aparte.) Ei aşi ! (Tare.) Nici eu ! Henri. Nici eu ! Lucian. Nici eu ! Teresa. Nici eu !

Stanislas. (Lui Carillac.) picem şi noi : 'Rosal ia Michon«, cum am d ice : »Ninon de Lenclos« or »So­fia Arnould«. Fa ima e familiară cu aleşii sei.

Teresa. Ia să ne intórcem la ta ina nôst ra mai bine.

Stanislas. Cum vedurăm pe Lucian, că se ho tă -reşce, j u ràmêntu l nostru se schimbă ; unul dintre noi eră in primejdi de căsă tor ie ; ne hotăr î răm, să-i ve ­nim intr 'ajutor şi făcurăm o învoire pe temeiurile u r m ă t o r e : 1) Desever.şită legătură intre prietenii b e ­cheri şi pr ietenul însurat pent ru apăra rea pămentului casnic ; soţia sfântă pentru sus numiţii becheri , ér ei se prind să o facă să petrecă in tote chipurile şi la t rebuinţă, să o mângăe, intru cât ingădue morala, de s'ar intemplă s'o insele bărbatul .

Teresa. Aţi fost siliţi să ve gândiţi şi la n e c r e ­dinţa bă rba tu lu i?

Stanislas. Nu puteam face altfel. Ce cau tă o fe­meie, care crede, că are să se plângă de bărba tu l seu ? Caută un prieten, că t ră care să se plângă, or un amant , care s'o rësbune. Femeia t ineră, neinţe-lesă se v a destăinui mai bine unui bă rba t mai i nna -intat in vers tă , cu perul că runt . Cu rolul acesta s'a fost însărcinat Henri , becher neschimbat , care a pr i ­mi t sarc ina cam fără voe. Decă n 'a junge prietenia, deçà t inerei Ariane îi t rebue neapăra t mişcarea or turburări le iubirei tainice, eu, care , se dice, că sunt veselia in fiinţă, eu sunt gustul, şi Carillac, care su ­feră de s tomac p a t i m a . . . Unul v a fi Fantasio cela­lalt W e r t h e r şi inda tă bărba tu l va fi incunoşcinţa t de s tarea minţii şi inimii neveste i sale. In schimbul cărora, disul b ă r b a t se pr inde să spue tovarăşi lor sei şi prieteni to te intêmplàrile, to te peripeţiile, to te im­presiile, b u n e or rele, ce ar isvori din insurătore , ca

328 F A M I L I A Anul X X I V .

să se potă hotărî şi denşii, in u rma acestor desluşiri adevëra té , neocolite, de t rebue să se insóre şi ei, or de e mai bine să remâe becheri . Acesta e cugetarea mora lă : aşa sunt s tatutele tainice ale confrăţiei nós -t re . Cum ţi se pa r dnă ?

Teresa. Mi se pare, că ideia e póté iscusită, ori­ginală, spirituală ; dar la u rma urmelor nefolositóre, zadarnică. De aţi fi femei, in loc să fiţi bărbaţ i , a ţ i şei, că or-care ar fi obiceiurile, locul traiului, forma de pe din afară a societăţilor, femeia remâne tot fe­meia ; eă ajunge la mări t iş şi chiar la greşelă, avênd to tdéuna acelaş ideal : să fie iubită ; ea, necunoscênd realităţile, or-ce inveţăminte fără dovedi i ar fi d a t cei cari o incongiurâ : — flusturatici şi dese-ori p r i -mejdioşi — aşa e, ea e flămândă de iubire şi de r e s ­pect şi că singura mesura, care póté izbuti cu ea in căsătorie e to tdéuna şi fără vorbă : iubirea ! Iubirea e veşnică, cum e şi bucuria ce primeşce celor ma i melancolici sórele frumos de ve ră şi celor mai s t r i ­caţi zinibetul unui copil ; iubirea s'a născut odată cu lumea nostră şi va trăi mai mult decât densa ca să înfiinţeze altele noi. Ér când e vorba, de ai fost ne ­îndemânat ic , ned rep t ; necredincios, când e vorba, decă vine momentul psicologic, să lupţi in meşteşug şi viclenie cu o femeie hotăr î tă să-şi resbune şi ea la rêndu-i, nici prin gând să ve t recă că veţi putea, copii, cum dice Francina. Ve veţi putea uni cât veţ i voi, dvostră bărbaţi i , nu ve veţi potrivi cu dênsa la pu te re . (Lui Lucian.) Crede-me, dragă die de Rive-rolles. ai o nevestă t ineră, frumosă, căreia nici o dojana nu-i poţi face, deşteptă , cam ciudată la gus­turi , dar de r a să mândră şi nobilă . E un mânz de sânge, cu care t rebue să umbli uşurel . Te iubeşce . Ceea ce dici d t a că e neşciinţă de iubire, e iubi rea ce se dă celor cari nu iubesc. Decă n 'o iubeşci (Vor­bind mai incet.) cel puţ in fă tot ce poţi, ca să credă că o iubeşci. Tot făcend-o pe ea să credă, o să eredi şi d t a la u r m a urmii. Iubirea îţi va veni pö te incet , pe d 'asupra ia ie r tarea de sus, fără să fii vrednic de ea altfel, decât pr in dorinţă şi r ăbdare . (Tare.) Acum me duc să-mi vëd bărbatul şi copii. (Plecând, lui Lucian.) Spune- i Francinei (Intră Francina . ) Ah ! ui­t e -o ! (Francini.) Soseşci la v r eme ; tocmai p lecam ( 0 sărută.) Dórme copi lu l?

Francina. M'a gonit Aneta, cum a adormit ; mi -a dis, că somnul lui nu me pr iveşce .

Teresa. Me duc să o sărut şi p e ea şi pe puiu. Te-ai mai l in i ş t i t?

Francina. Da. Ţ-a veni t t r ă s u r a ? leresa. A venit de un ceas. Stanislas. Ve vom insoţi p â n ă la t răsură, dnă . Teresa. T o ţ i ? Henri. Toţi . Nu vei avea nici-odată o escor tă

vrednică de d ta (Teresa şi F r a n c i n a se depăr tez ă vorbind.

Stanislas. (Lui Lucian.) Remâi cu bine ; m â n e n e vedem.

Lucian. Ba ne vom vedea inda tă . Stanislas. 0 să vii la c lub? Lucian. Da. Henri. Mai bine stăi acasă. Lucian. Şi dta faci morală , dragă ! L a s ă - o pe

s é m a dnei Smith . Carillac. (Care ş-a tu rna t in pahar şi bé.) A h !

cum me döre s tomacul ! Stanislas. Du-te de te culcă. Carillac. Aşa a m de gând să fac. Stanislas. (Francinei care intră.) Dnă de R ive -

rolles, am onóre să ve înfăţişez respectele mele. Francina. Nu mai vorbesc cu dta . Stanislas. Atunci n e vom vedea mâne, la cinci

când primeşci.

Francina. Adio, ad io . Henri. Eu am fost cu minte . Carillac. Şi eu. Francina. (Lui Carillac.) Ah ! bine dici , n u te -am

vëdut . Ai venit pe când nu e r am aici. A tunc i b u n ă diua şi adio (Carilac şi Henri es.)

Lucian. (Care a suna t lui Celestin, c a r e i n t r ă . ) Să pui caii.

Celestin. La c u p e u ? Lucian. Da. Caii cei murgi. (Celestin ese.)

S c e n a V I .

Francina' Lucian. Francina. Ce, p l e c i ? Lucian. Da. Francina. Pe v r e m e a a s t a ? . . . Unde te d u c i ? Lucian. La club. Francina. Ce să ma i faci la c l u b ? Lucian. Să-mi mai vëd prietenii , pe ca r e n u

i -am vëdut de câ teva dile, cât am fost la t a ta . Francina. Nici pe mine nu m'ai vëdu t de c â t e ­

va dile. Lucian. Mai am şi alţii . Fracina. Se vede că e plăcut grozav să t e d u c i

la club ! Lucian. Când .dormi t a . . . Francina. Nu mi-e somn. Lucian. Nici mie . Francina. Ei. a tunc i nu te ma i duce la club Ï Lucian. Am făgăduit că me duc . Francina. Şi mie mi-a i făcut făgăduelă ş i a n c ă

mul t mai de mult decât aces ta . Lucian. Ce făgăduelă? Francina. Că vei face tot ce vo i v r é eu. . A ş a -

mi spunea i , p â n ă n u ne luasem. Lucian. Şi tu mi-ai făgăduit aceeaşi făgădue lă . Francina. Eu, mi se pare, că mi -am ţ i n u t - o .

N'ai decâ t să vrei ceva, spune, să vedi cum fac i n ­dată .

Lucian. P e mine m'ai schimbat . Nu mi-ar m a i veni, să-ţi cer ceva.

Francina. Dar ce -am făcut ? Lucian. Nimic, n u m a i eşti cam ne rvosa . Francina. Fiind că tu nu ma i eşt i cum e ra i , d a r

şeii, de fel, şi acesta de când . . . Lucian. De c â n d ? Francina. De când am făcut pe Gaston. Nu me-

mai iubeşci . Lucian. Te iubesc, cum t rebue să te i u b e s e

acum ! Francina. Acum ! Ce vrea să dică aces ta ? Lucian. Totă diua erai cu fiul t e u ; am c r e d u t

că-1 iubeşci mai mult decâ t pe mine . Francina. Oh! Ce fericită a-şi fi, d e c ă ai p u t e a

să fii gelos, chiar de fiul t e u ! Lucian. Am fost. Francina. Şi a c u m nu mai e ş t i ? Lucian. Nu. — Am înţeles cuvinte le pe care m i

le-ai dat , când . . . Francina. Când ? Lucian. Când t e - a m sfătuit şă bagi doică . Francina. Pe mine m'a lâp ta t m a m a ; pe tine d e

a semenea te-a lăpta t m a m a t a . . . Lucian. Oh ! pe a t u n c i . . . Francina. Cum, p e a tunci ! . . . (Ridênd.) Va s ă

dică, eşti supëra t pe mine fiind că . . . Atunc i să şei i . că pe frate-seu nu-1 voi mai l ăp tâ eu .

Lucian. Pe f r a t e - s e u ? Francina. Or pe soră-sa .

(Va urmá.) D u m i t r u S t ă n c e s c u .

330 F A M I L I A Anul XXIV.

S o n e t

lin zădar jelesei acuma fericirile trecute fei te Ieşi inveluită de a suferinţei pară, jPlângi că ai avut minte pré aprinsă şi uşoră ' Că te-ai mistuit pe rugul unei vieţi necunoscute.

De ce, cu-ale lor icône, vremurile de odinioră Să te amărască pururi? Unor umbre prefăcute Pentru ce le dai tu vîeţă şi grai, când ele-s tăcute ? Ca s'ajungi să-ţi fie traiul neurnită, grea povoră ?

Fii c u m i n t e . . . dă uitării pentru veci trecutul teu, Nepăsarea, peste dênsul, vëlu-i gros şi-1 va aşterne, N'are să te mai muncescă trist părerile de reu ;

Ér când jalnic ierna vieţii deasupra ta-şi va cerne Fulgii albi . . . timpul năprasnic iuţind vecinie pasul seu Liniştită aştepta-vei ceasul stîngerei eterne

R . S t a v r i .

!— Electricitatea şi rolul ei in econorriia ^Mk^ vieţei*. ^ » y / eacul de faţă, de a cărui fine ne apropiam, f ^ V P e k a s a invenţiunilor p redominante se nu -s$7$ m e ? c e v e a c u l de fer, séu veacul aborului . In

anul 1814 construi Rober t S tephenson p r i m a sa locomotivă, — şi astăzi tote ţeri le, in cari a s t r ă ­bătut cul tura sunt încrucişate de căi ferate, cari u ş u -reză comunicaţ iunea intr 'un m o d admirabi l . Nici u n deal, fie acela câ t de mare, şi nici un rîu, fie undele lui or-cât de vojăi tore, nu impedecă locomot iva in cursul ei. Chiar mare le Ocean se cutr ieră de năi p u r t a t e de puterea aborului şi a semenea pala tur i lor plut i tóre. In adevër făcend istoria cul turală o r ep r i -v i re asupra per iódelor t recute , află că nici unu l nu se pote mesura cu acesta, in care t r ă im noi.

Afară de aces te invenţiuni , in car i aborul jocă o ro lă principală, sunt de cea mare însemnă ta t e şi invenţiunile făcute pe basa electricităţi i .

P rometeu a adus ómenilor focul din cer, din care causa a fost adora t ca semi-Deu.

Marele T u n ă t o r (Joe) şciea causa str icăciuni cu raijele sale fulgerătore, ace lora car i n u se supuneau voinţe i sale. Şi a c u m a ! Radul fulgerător, a t r ibutu l Zeităţii supreme a devenit sclavul omenimei, căci in or -ce loc şi in or-ce ce t imp il pó té astr înge v o i n ţ a omenescă , să- i pres teze servicii însemnate .

Apollo se pó té cufunda liniştit in undele Ocea ­nului , căci ra<Jul fulgerului, sclavul nos t ru modern , ne preface nóp tea în tuneca tă in th" luminosă.

Cu tote că cu i u ţ e a i vêntului işi indepl iniâ Mercur, nunţul a r ipa t al Deilor, misiunile sale , to tuş il in t rece sclavul nostru servil, căci aces ta g răbeşce cu iuţela fulgerului delà emisferă la emisferă. Şi câ t d e fidel ne aduce el or-ce solie ! Nici un sune t şi nici u n cuvent nu se perde.

Grozav suna in făuria lui Vulcan când l uc r ă şi când i; pregăt iă a r m e şi vase artificiale. Astătji şi acesta lucrare ni-o indeplineşce sclavul susnumit . In l inişte descompune meta le nobile şi nenobi le ; î m ­p r e u n ă atomi cu a tomi şi pregăteşce lucrurile cele m a i strălucite. Şi cine e acel sclav atât de folositor ? Acela e — electr ici ta tea, care jocă ath' in v ie ţa prac­t ică u n rol destul de insemnat .

Sub electricitate înţelegem causa necunoscu ta a une i mulţ imi de fenomene, car i a t ê r n a delà o s t a re

* Cu ajutorul mai multor autori străini

individuală şi spontanee a corpurilor. In aces ta s ta re po t fi aduse tote corpuri le pr in frecare séu al te ope­ra ţ iun i mehanice, pr in diferite procese fisice, che-mice şi chiar şi fisiologice. Corpuri le , ce a u pr imi t aces ta s ta re electrică, se numesc electrice şi au p r o ­pr ie ta tea de a a t rage bucă ţe le de hâr t ie , bombi ţe de soc şi al te corpurele uşore , şi eră-ş i de a le res ­pinge. Chiar şi ant ic i ta tea a cunoscut aces t a p rop r i e ­t a t e ; — Thaïes din Milet născ . 640, mor t 568 an . Chr. — d a r ă n u m a i la chichlibar , delà c a r e ş-a şi pr imit numirea , căci greceşce acest minera l se n u -meşce SXS-ATQOV. Ca in temei tor al şciinţei e lec t r ice t rebue să recunoşcem p e medicul englez Wi l l i am Gilbert — născut 1540 in Colschester , m o r t 1 6 0 3 , — care consta ta , că afară de chichlibar — succ in — ancă o m a r e mul ţ ime de corpur i pot căpă ta pr in frecare e tc . aces ta p rop r i e t a t e de a a t rage şi respinge corpurele uşore . După Gilbert a p r o m o v a t şc i in ţă electrici tăţ i i pr imarul din Magdeburg Ot to Guericke — născ . 1602 Magdeburg, m o r t 1686 in Hamburg , — care după absolvarea dreptur i lor se dedica s tudiului matemat ice i şi mechanice i şi se ocupă mul t şi cu succes cu esper imente fisicale. El c o n s t a t ă pen t ru p r i m a d a t ă u rmătore le fenomene electr ice : resp ingerea electr ică, conducerea ei p r in un fir de a ţă şi lumina electrică şi s'ar pu té d ice că el a cons t ru i t p r ima maş ina electrică, fireşce forte pr imi t ivă : c o n s t ă t ă t o r e din u n glob de puc iosă provëijut cu o osie şi cu u n mâner . Pe acest glob punêndu-1 in mişca re il frecă cu m â n a şi astfel p roducèndu-se in el e lec t r ic i ta te , pu tea a t r age corpurele şi p u t e a p r o d u c e sch in tee electrică. Aceste acţ iuni şi fenomene electr ice le a t r i -bue r enumi tu l fisic a m e r i c a n Beniamin F ranc l in unu i fluid electr ic deosebit n u m i t electricon. Acest fluid se cons ideră ca o mate r i e fină imponderab i lă şi e l as ­t ică a căre i păr t ice le se resping in t re s ine , p â n ă când părt icelele ponderabi le ale corpur i lor , in ea r i se află acest corp, se a t rag . Conform hipotesei aces ­teia, corpuri le sunt a tunc i neelectr ice, când conţin din acest fiuid o can t i t a t e corespunde tóre mase i şi na tu re i lor ; in cas inse când preva leză fluidul, co r ­pul e positiv electr ic şi viceversa . Cu tote că cu aces ta h ipotesă francl iniană séu u n i t a r ă se pot es-plică mul te fenomene electr ice, t o t u ş , păr ţ i le ei u m -bróse au adus pe S y m m e r — 1759 — acolo, că s t ă -tor i o a d o u a teorie , n u m i t ă dualistă, admi ţ ând in tot t impul, i n tote corpur i le esis t inţa a doue fluide con t ra re — unul posi t iv şi altul nega t iv — numi te electrică, ca r i fluide in corpur i le in s t a r e neelec t r ică se neutra l i seză .

Afară de aces te d o u e hipoteze ma i esis tă şi a l ­tele, căci uni i fisici mai no i susţin, că e lectr ic i ta tea pos i t iva şi negat ivă se naşce pr in can t i t a t ea m a i m a r e séu ma i mică decâ t in s ta re n o r m a l ă a e t e ru ­lui, ca re se acumuleză p e acele co rpur i , ce se a r a t ă a fi e lec t r ice .

Alţii inse, p r ecum Hankel — 1856, — pr iveşce e lect r ic i ta tea de undu la ţ iun i ale e te ru lu i şi aces ta e posi t iva séu negat ivă d u p ă d i rec ţ iunea in ca re se mişcă undulaţ iuni le .

Care din aceste a r fi adevăra tă , cu a c e s t a o c a -siune pu ţ in ne atinge, des tul a t â t a că pr in s tudi i le făcute a supra electricităţi i n u n u m a i sc i in ţe le a u c â ş ­tigat mult , ci şi in economia vieţii s'a făcut din mul t e punc t e de vedere modificaţiuni admirabi le , pe ca r i in cele u r m ă t o r e le voi e s p u n e in scu r t .

De m a r e însemnă ta t e este ap l icarea electr ici­tăţ i i l a t ransmis iunea de p u t e r i ; da r e de i n s e m n a t că aci s tă in . l egă tu ră cu magnet ismul . Cu p u t e r e n e -impedecaveră- invér te a p a ró te pu te rn ice şi t u r b i n e ; aceste p u n in mişca re maş ine le e lectr ice pr in ca r i pu terea apei se preface in electr ici tate . P e n t r u de a

Anul XXIV. F A M I L I A 331

o conduce mai depar t e nu mai avem trebuinţa de cana lu r i scumpe, — o simplă sirmă e destuli tóre ca să se t r anspună puterea apei până la locul unde avem t rebu in ţa de ea şi unde póté pune in mişcare maşi-nele une i fabrice intregi. Aplicarea pract ică a trans­misiunii de puteri electrice este esenţialminte de doue feluri : pentru depărtări mari şi pentru distanţe mai mici.

De aplicarea electricităţii in caşul prim se ţine şi telegraful, care s'a inventat din nisuinţa ómenilor de a-ş comunica şcirile cele mai impor tante la di­s tanţ i i íórte mar i şi intr 'un t imp forte scurt . Telegra­ful de a lmintenea a esistat de-odată cu omenimea. Cel dintêiu telegraf a fost cel acustic séu verbal, in u rma căru ia fireşce in distanţe mici omenii se puteau înţelege in t re sine prin strigăte. Inse sunetul se res-pândeşce numai incet abia cu o celeri tate de 340 m. la secunda şi pe lângă aceea slăbeşce in rapor t invers cu depăr tarea : de aceea in locul telegrafului acust ic , care eră restr ins numai la distanţe neînsem­na te , au trebuit să se caute alte mijlóce pentru te-legrafare.

Un a t a r e mijloc ne oferi lumina, care dădu n a ş -cere la telegraful optic. Acesta fără indoelă intrece cu mult pe cel dintêiu, din causă că lumina se propaga cu mul t mai repede (42.000 de miluri la secundă) şi afară de aceea ne oferă şi a l te favoruri. Aşa d. e. lăsându-o să t recă pr in sticlă colorită n e dă aşa nu ­mitele signale optice, p recum se intrebuinţeză s i l a căle ferate. Se povesteşce că prin mijlocirea acestui fel de telegraf — adecă prin semne puse din dis tanţe in d is tan ţe — s'au şciut căderea Troei in Samos ancă in aceea di.

Dară şi acest fel de telegraf a re multe inconve­niente, fiind res t r ins numai la lumină. Tote aceste telegrafe inse sunt în t recute prin telegraful electric, a căru i construcţ ie este un product al seclului présent . De a l tmint renea ancă înainte de a se descoperi cu­r en tu l galvanic, s'au făcut încercări de a folosi elec­t r ic i ta tea la telegrafare şi cu deosebire după ce s'a consta ta t , că celeri tatea cu care se propagă electri­c i ta te , es te enorma, (după Wheas tone 62,000 miluri ) To te aces te incercăr i inse n u au avut nici un résul­ta t , d in causă că maş ina electrică, cu care se p ro­ducea electr ic i ta tea e neconstantă , fiind a tê rnàtore delà s t a rea hidroscopj^ă, adecă delà umedéla ce se află in aer şi a. î n d a t ă ce s'a descoperit curentul ga lvan ic şi columna lui Wol ta s'au făcut incercări m a i cu succes. Adevărată însemnăta te practica au câş t iga t aceste incercăr i numai cu descoperirea elec-t ro-magnet i smului . Cele dintêiu construcţi i au fost fireşce forte primit ive, da ră cu t impul s'au perfec­ţ iona t şi astăzi esistă mai multe sisteme, p r ecum: telegraful cu ace, telegraful cu indice, telegraful lui Morse, alui Brequet etc. Mai us i ta t es te a lui Morse, care se consideră de părintele telegrafului. El, un fi-sic englez, a fost un om ma i mult practic decât in-ve ţ a t , din care causă mulţi, şi cu deosebire Germa­nii îi detrag pa te rn i ta tea telegrafului.

Cu to te că t ransmisiunea in depăr tă r i mari e de cea mai m a r e însemnăta te şi folos, totuş şi apli­ca rea transmisiunii de puteri electrice in distanţe mai mici a aflat o însemnătate valorabi lă cu deose­bi re in industr ie . Aşa se pun in mişcare cu maşini electr ice o mulţ ime de maşini de cusut din etagiul cel m a i deasupra al e tabl isementului »A la belle Jardiniere» din Paris , unde motorul e s taţ ionat i n p r o -v in ţă . Afară de aceea se aplică t ransmis iunea elec­tr ici tăţ i i la elevatorul electric, ce se intrebuinţeză la su i rea personalelor in diferitele etagiuri ale otelurilor şi localităţi lor industriali mari . Pr imul a fost con­s t ru i t in Berlin de Siemen şi Halske.

Nu mai neînsemnat servit ne fac clopoţeii elec­trici, ce se aplică cu deosebire la telegrafe şi căi fe­rate, ca apara te speciale de signale in cas de periclu etc. In lipsa de atari signale, comunicaţ iunea cu calea ferată ar fi aprópe imposibilă. Dar aceşti clo­poţei electrici se intrebuinţeză şi in alte locuri pentru de a da signale de alarm.

Una dintre cele mai însemnate aplicări ale elec­tricităţii este la luminarea şalelor mari. prin aşa nu­mitele lampe electrice, cari după modul cum se pro­duce lumina electrica se pot divide in 2 grupe : in regulatori şi in lampe de incandescenţă.

Regulatorii au fost descoperiţi de englezul Hum-phrey Davi, dar aceştia numai mai târdiu, după ce la a. 1848 prin francesul Foucaul t şi mechanicii Du-boscy şi Serrin, furë amelioraţi, incepurà a avé o aplicare estinsă. Cele mai practice lampe construite după principiul regulatorilor sunt cele diferenţiale alui Siemon şi Halske, acăror aplicare in urma ac ­ţiunii esacte este forte estinsă, şi delà inventarea lor dateză avêntu l eminent al illuminării eletrice.

(Incheiarea va urmá.)

El ie Cr i s t ea .

Poesi i poporale . — Din comitatul Solnoc-Dobôca. —

JPpine-g teme nevésta, "TSÎFacă-ş gard in giur de ea,

V Tot cu pari t De stejari,

Cu gradele de nuié Dar cine vre tot o ie.

Frunză verde de trifoi, Când treci bade pe la noi, Nu te uita oblu 'n curte, Cam duşmane forte multe, Ci te uită peste sat, Cor gândi că te-am lăsat, Séu te uită la pământ, Cor gândi că te-am urît.

Foie verde tulipán, Am un bădişor muntean, Cu pena de magheran, VêntuI pena o bătea, Ochii şi gura-i ridea.

Frunză verde rusmalin, Reu i stă june bëtrân ; Maieran crescut in erbă, Reu i stă june^.cu barbă.

inima mea când s'aprinde, Şepte sate nu mi-o stinge, Numai mândra cu gura, Şi ţiganul cu dibla.

Drage mi-s fetele dragi, Vera când culeg la fragi, Unde-s multe şi mërunte, Şi nu-ncap să se sărute.

CuUse de: L a u r a Yeturia Mureşan*.

* La culegerea poesiilor poporale publicate pân' acuma de mine, m'au ajutat dnele Maria Danciu, Teodosia Torua, dşora Florea Ilieş şi dnii Ioan Diugan, Teodor Bota, Simeon Pop, Androne Petri, Vas. Rebrean, Laur. Micheş.

L. V. M.

!

332 F A M I L I A Anul XXIV.

Amintiri g l u m e ţ e din teatru. XXVI.

O fiică — socră ! Se juca nu de mul t in t r 'un t ea t ru important , o

dramă, in care rolul ta tă lui eră ţ inut de un actor ce n 'avea mai mult de 22—24 ani, ér cel al fiicei de o actr i ţă ce intrecea peste 50 de roze la cosiţa ei.

In al treilea act , fiica vine să se a runce in bra­ţele tatălui seu, după o lungă revedere ; acesta, cu tot apara tu l teatral cu care eră deghizat, şi cu to tă ingroşarea de voce posibilă, — după ce o str inse la piept, îi d i se :

— 0 scumpa mea fiică ! o mica mea copilă ! Un spectator din stal, se vede că e ra nemul ­

ţumit cn tecstul autorului , căci cu un glas destul de audit, întrerupse dialogul călduros, adresându-se că-t ră tatăl din dramă, cu următorele cuv in te :

— J)i-i, domnule, mai b ine : O scumpa mea socră ! séu : O nesuferita mea socră ! — aşa tot ţ -a mai conveni ! — da r fiică ? . . . fugi incolo.

Vai de biéta piesă şi de actori , cum au mai mers p â n ă la sferşit după o aşa improvizare nepre-vëdutà !

XXVII.

/ / .' Dl director de t ea t ru intr 'o provincie din

Moldova, m e rugă íór te mult să-i t ranscr iu ortogra-ficeşte o piesă, de composiţie proprie a sa, şi să i-o şi indreptez, pe unde a r fi de nevoe.

Nevoia se simţia amarnic cam la fiece rend al piesei, dar ţ inend séma de amorul p ropr iu al a u t o ­rului, nu-i făceam observaţ iuni decât u n d e şi unde.

Ajuns la nişte versur i forte şchiope, — i a ră ta i că in cele doue ce u rmeză :

Acum suntem logodiţi, Să trăim f e r i c i ţ i . . . .

lipseşce delà ultimul vers o silabă şi c 'ar fi bine să umplem aceea lipsă.

Dl se redică deasupra mesei, — se ui tă lung şi serios la cele doue versur i din urmă, ş-apoi c'un ton convins, imi dise:

— Ai drepta te ! vëd bine că versul ace la e ma i s c u r t . . .

— Da, mai t r ebue o silabă ! S ă p u n e m o p re -posiţie s é u . . .

— A nu ! nu-i de n e v o i e ! . . . Cu aceste cuvinte, îmi luă péna din mână, şi

scrise la finea cuvêntului fericiţi, t rei mar i puncte de esclamaţie.

— Etă, — apoi adăuga dl director ! citeşce acum versuri le , ş-or să fie tot una de l u n g i . . .

Cetii dar, şi v ë d u i . . . Acum suntem logodiţi, Să trăim fericiţi / / /

In t r ' adevër , versuri le acum erau tot una de k n g i , şi nu mai aveam ce replica directorului!

XXVIII.

Un compătimitor. Acum vr 'o 15 ani in u rmă t rupa dnei Tardiny

dădea represintaţ i i in Botoşani. Rolurile de intrigant

in drame, e rau ţ inu te in t o tdéuna de un vech iu a c ­tor S tav ru Sakelary.

In t r 'una din piesele ce se repres in tau a tunc i , se află o scenă in care , intr igantul voia să forţeze p r in sete. pe vict ima sa, a-i desvëli un secret ; şi ca m i j ­locul acesta să fie mai puternic , a r ă t ă î n se t a tu lu i u n vas plin de apă, şi-i dicea :

— Nu vrei să respundi la î n t r eba rea mea , — ei bine ! vei muri de sete, cu t o t e că a p a e a ş a de aprópe de t ine !

Un specta tor din par ter , se emoţ iona forte mu l t de as tă privelişce, — ba ancă se infurià in t r ' a t â t , incât scóse un galoş din picióre, îl r ed icà in sus , şi răcni de-odată câ t ce putu :

— Hei ! n 'audi tu ! . . . dă a p ă omulu i de beut , ori îţi a runc galoşul is ta in cap ! . . .

Bietul Sakelary, la o aşa d e b ruscă a m e n i n ţ a r e , se vedù nevoi t a-şi adapă v ic t ima .

XXIX.

Un cuplet la »Noptea Furtuna sd.*

Căutând din curiosi ta te p r in r e p e r t o r u l unu i pr ie ten — ar t is t d ramat ic — vëdui in t r e a l t e piese şi >Nóptea Fu r tunosăc de I. L. Caragial i , in m a n u ­scris ; fiind c'o cunoşceam de mul t , vrui s'o d a u de-o-par te , şi o res tu rna i pe mesă, cu t i t lul in j o s . Niş te versur i la finele caetului îmi a t r a s e p r i v i r e a ; me u i ­tai ma i bine şi vëdui u n cuple t in t o t ă fo rma p u s la repl ica lui J u p a n Dumitrache, şi c a r e se e s p r i m â astfel :

Etă nóptea furtunosă De acuma a trecut Toţi cu fruntea dar voiosă Să mergem la pitrecut ! Nu ne pasă de 'ntêmplare, Că eu am pe Chiriac Care la orice poznă mare Şcie a-i veni de hac !

Toţi.

Nu ne pasă de 'ntêmplare Să trăiecă Chiriac ! Care la ori ce poznă mare Şcie a-i veni de hac !

Decă dl Caragiali n ' a avu t inspi ra ţ ia de a a d ă u ­ga d in capul locului un a s e m e n e a cuplet la p iesa sa — să nu pierdă ocasia cel puţ in d e - a c u m inna in te , pen t ru v r 'o edi ţ ie vi i tóre.

X X X .

Un entusiast al scalei noue.

Jucasem acum câteva s ëp t ëmàn i la Bacău , c l a ­s ica piesă «Moştenitorul Universal« , d e Regnard . După actul al t rei lea, se p r e s i n t ă in c a b i n ă la mine , t o c m a i pe când îmi l apëdam cos tumul de veduvă cu ca re fusesem t raves t i t in acel ac t , un d o m n , a d v o ­cat dist ins, cu care făcusem de cu rênd cunoşc in ţă .

După ce me compl imenta a supra jocului (cel pu ţ in ca de obiceiu in t re pr ie teni ) , începu a vorbi şi despre p i e s ă :

— In t r ' adevë r ! e nos t imă d e t o t ! a şa p iese î ţ i mai dau drumul ini mei să r îdi pu ţ i n ! — Cu to t e a s ­t ea e cam d e c o l t a t ă . . . Se v e d e bine, că au to ru l ei s 'a molipsi t de esemplele lui Z o l a !

— Se p ó t é ! — respunse i e u ; — n u m a i , mi - se pa re , că din nenoroci re , Regnard a mur i t a p r ó p e n u ­mai cu vr 'o 200 de ani , i n n a i n t e de ce a incepu t a-şi scrie romanele sale, au to ru l >NanaleU, »Ger-minalului«, e tc . . . .

Anul XXIV. F A M I L I A 333

Se vede că distinsului avoca t nu i-a plăcut de loc aces ta descoperire, căci n 'a mai da t ochi cu mine p â n ă la p lecarea m e a din acel o ra ş .

N . A. B o g d a n .

Din vieţa de Bucureşc i . <Cei mai fericiţi — Cum petrecem. — Ce iese la ivelă cu pri­lejul esamenelor. — Inveţămentul omucid. — Rësboiu progra­

melor.)

Fără 'ndoielă, cei mai fericiţi in t impul de faţă sunt acei cari pot dice ca maestrul cân tă to r din De­păraţ i :

Locuinţa mea de veră E la ţeră ;

şi cari, drept to tă ambi ţ iunea in faţa zădărniciei lu­crurilor lumeşci, preferă, tot ca el, să m o r ă

Ca un fluture pe flore, Beat de sőre,

De profum şi de amor.

Şi toţi a m voi să putem dice asemene, căci nici intr 'un t imp n u pr icepem mai bine tot adevărul poe -siei traiului t ihnit de ţeră, decât pe o căldura de aprópe 40 de grade ce te apasă la oraş ca o a t m o s ­feră de plumb topit şi le face să doreşci

. . . . valea verde Unde pierde

Omul negrele gândiri . . .

Şi pen t ru că nu toţ i pu tem nici a repe ta cu poetul , nici a ne lăudă cu îndrăgostiţi i sórtei că l o ­cuinţa nostră de vé rà e la ţeră , ne silim să gus tăm şi noi pe apuca te din fructul oprit luptă tor i lor pen­tru esistenţă, şi astfel umplem in dilele de serbător i acele staţ iuni de drum de fier unde- ţ i poţ i p ierde câteva ceasur i negrele gândiri şi uită de infamia

Şi sclavia Auritelor zidiri.

Astfel, delà Cămpina pân ' la Predeal şi Braşov , Comona, Giurgiul. Slănicul şi Câmpul-lung, sunt n ă ­vălite in acele dile — mul ţămi tă t renuri lor de plă­cere — de s to lur i de călători cari, mai avidi decât stolurile de locus te , prin sch imbarea aerului, prin plăcerea şi oboséla călătoriei, a r deveni o adevëra tà primejdie pent ru articolele de h r a n ă ale localnicilor, decă birtaşii — ce mulţămesc cerului pent ru aşa in-vasiuni pe cari le doresc cât mai des — n'ar fi p re -vëdëtor i .

Cei ma i pu ţ in iubitori de o călătorie mai mat i ­nală şi mai îndepăr ta tă , fac ca diferitele societăţi ale diferitelor corporaţ iuni din capitală, ca r i se duc să petrecă in marg inea oraşului , la Bordeiu, la Herës-treu, ori la Tei ; pe şoseua F i lan t ropia ori pe şoseua Basarab ; ér că m a i mult iubitori de sucul pe care Gambrinus il pa t roneză , fac ca societatea germană »Eintracht«, ca re duminecă s'a instalat la grădina Opler.

Promisiunile afişului făceau cu totul de neluat in séma tacsa de 50 bani a intrărei , ca re d 'a l t felerá pe d 'asupra ca fuiorul popei ; acésta n ' a impedecat lumea d'a alerga mai numerosă şi mai amestecată decâ t or i -când, şi nici a imboldit societatea să p r o ­cure v r 'un d iver t i sment deosebit publicului ; mai mult decât tu turor , acés ta a prins bine intreprindëtorului care a imbuzunăr i t un bun venit.

Sera, d u p ă o scurtă repres inta ţ iune in sa la de tea t ru a coloseului, din care nici actorii nici spec ta­torii n u p r ea p u t e a u înţelege mult , — şi unii şi alţii fiind obosiţi »de munca dilei«, — a u rma t danţul ,

cu care prilej s'a putut stabili ale cărui picióre e rau ancă ţepene, şi negreşit p ré puţ ine t rebue să fi fost cari să nu fi slăbit.

*** Tot aşa, şi mai reu ancă — trebue s'o recu-

noşcem — a slăbit Ia noi inveţămentul , lucru care din an in an pare a eşi la ivelă cu ocasia esamenelor , in ciuda tuturor mësurilor ce se propun — dar nu se adopteză nici oda tă — in favórea ei. Şcolarii n u mai inveţă nimic, ceea ce, decă dovedeşce că das­călii nu-ş i prea fac datoria , mai dovedeşce şi aceea că programele sunt prea încărcate. Şi n u e de n ă ­dăjduit vr 'o uşura re cândva ! Fiecare dascăl dă o impor tan ta prodominantă materiei ce profeseză şi ţine cu dinţii la întocmirea programelor spre a nu se omite ; luaţi-le numai in mână şi ve v a sări in ochi netrebnicia multor din aceste mater i i . Şi ce e

j reu imens, nereparabi l , nişte aşa de nesocoti t in ţoc-' mite programe pricinuiesc fragedelor generaţiuni ce

cresc gârbovindu-se sub sdrobitórea greutate a ne ­trebniciei lor ! Misiunea şcolei nu este d'a inveţă tot , ci de a 'ndrumă spre tot, d'a a ră ta calea pe care cineva trebue s'o urmeze ca să ajungă la scopul spre care ţ inteşce. Non militas, sed multutn . . .

Altmintrelea, şi anume aşa cum se urmeză as -tădi, inve ţămentu l v a mer i ta cu drept cuvent califi­cat ivul de omucid, pe care de Laprade i l'a dat acum douedeci de ani, când a publ icat asupra acestei ces-tiuni car tea s a : »Educatiunea omucidă», ce-a avu t un m a r e rësunet.

Cifrele fiind mai convingetóre, éta câ teva aduse de doctorul Lagneau in memoriul seu asupra »cover-şirei intelectuale şi a sedentari tăţei in şcole*, cetit acum doi ani Academiei de medicină din Paris :

»După documentele culese in Danemarca, a su ­pra a 28,114 şcolari de ambesecse : in Svedia, a su­p ra 11,000 şcolar i ; in Prusia, asupra a 14,245 t ineri car i s 'au presintat la volontar ia t ; in Fran ţa , asupra tinerilor admişi in şcola delà Saint-Cyr, delà 1874 până la 1876, résul ta că din 100 de şcolari, se gă­sesc delà 29 până la 56 atinşi de miopie, de dureri de cap, de dese sângerări din nas , de anemie, de scrofule, de deviaţiuni ale colonei ver tebra le , de di­ferite maladii cronice. Propor ţ iunea lor mijlocie, delà 37 in clasele interiore, se redică la 58 in clasele su-per ióre . Tinerii voluntar i , in vederea nesuficienţei desvol tăr i i lor fisice, sunt amânaţ i séu scutiţi intr 'o proporţ ie aprópe indoitâ decât acea a celoralalţi r e ­cruţi in rapor t de 80 la 45 la sută.«

Spaţiul nu ne permite să reproducem in în t re ­gul ei amănunţ i tă dare de séma pe care doctoru l Decaisne a făcut-o asupra »prea multei incercăr i a şcolarilor* şi a lucrări lor re la t ive . Trecênd pes t e descrierea relelor ce băn tueşce pe elevi şi peste cele­lalte cause pricinuitore, vom insista n u m a i a s u p r a alcătuirei programelor.

*** E adevăra t — cum observă doc to ru l Gréard —

că o societate n u se susţ ine şi nu se inna l ţă decâ t prin divers i ta tea elevilor pe car i i p roduce , dar n u încărcând astfel peste măsu ră inteligenţele se for-meză naţ iuni le cele mar i .

Sûnt doue mii de ani de când Seneca a j ude ­cat un asemenea regim : »Cum nu este păment o r i ­cât de rodnic ca re să n u sărăcescă , decă se cere neîncetat fecundităţei sale recol te noi, nu este spi ­rit or i -cât de a rdë tor ale cărui puter i o muncă ne­conteni tă să n u sferşescă a le sdrobi. Lucrul fără măsură a d u c e înda tă in inteliginţile ce-i sûnt supuse , o s ta re de e n e r v a r e şi de lângedelă.»

Doctorul Després a ţ inut cam ace laş l imbagiu 29

334 F A M I L I A Anul XXIV.

in iulie 1886, la consiliul municipal al Parisului, in-tr 'o interesantă discuţiune asupra igienei copiilor din şcolele pr imare : » Cul tura intelectuală, ca şi cul tura plantelor, ca şi agricultura, care mesura, tempera­mente şi respectul timpului, şi n 'aţ i învăţă nimica nou pe cei cari cunosc cul tura trufandalelor, amin-tindu-Ie că plantele ce rodesc nainte de timp sunt niş te p lan te caduce, bolnàviciose, ce nu résista la doue ierni . Tot astfel e şi cu h rana intelectuală la copiii pe cari îi facem să producă din vreme. Acesta supra încărca re a re doue inconveniente, după firi. La copil care asimileză, corpul se resimte, desvolta-rea fisică se opreşce. t rupul e palid, s lab, fără pu ­tere.

Numerose maladi i ale copilăriei au fost a t r ibu­ite muncei de studiu, cu corpul indoit pe mesă, séu ma i mul t lucrului de seră . Chiar doctorul Decaisne, care găseşce aci pu ţ ină esageraţiune recunoşce totuş că deçà un studiu de un ceas, o lecţie de o j u m ă ­t a t e de ceas cu intervale nu sunt vă temătore , lec-ţiele îngrămădi te unele peste altele sunt, chiar la adolescenţi , o causă comună a frigurilor tifoide, ade­v ă r a t a bolă a p rea multei încărcări . Decă dar cu metódele şi programele actuale, este neevitabil ca copiii, or i -care a r fi uşur in ţa lor, să fie încărcaţ i cu teme de lucrat acasă, t rebue să lovim in programe.

s Acest reurediu — repetăm pen t ru noi ceea ce s'a dis pen t ru F r a n ţ a — prin prefacerea programelor, s'a cercat de mai multe ori de un număr însemnat de ani, fără mare folos pentru fiecare generaţ iune şcolară, care vede modificându-se neînceta t materiele învăţământului in t impul durate i s tudielor . E adevă­ra t , cum a dis doctorul Riant , că aceea ce se şterge astădi, se v a adăuga mâne , in u r m a unu i rapor t n u mai puţ in convins şi convingător . Tote aceste obo­sesc pe profesori şi pe elevi şi aceste reforme ce se decorézà cu numele de progres nu real isézà decâ t t ropăi tul in ioc.

» . . . Dosa de muncă impusă şi precipi ta ţ iunea ce se aduce in studii sunt astfel, incât ai cercă in-zădar să supui un om format la asemenea muncă . Deçà a r t rebui s'o indure in acelaş mediu şi in ace ­laşi condiţ iuni mater ia le in car i sunt puşi elevii, el n 'ar résista.*

, Pen t ru a se a t e n u a urmăr i le vă t emă to re ale coverşirei intelectuale şi a sedentar i tă ţe i şcolare, doc­torul Lagneau, pe lângă reducerea orelor de clasă, crede cu a tâ t mai mul t de t rebuin ţă a se reduce orele de studii, lecţiele şi temele de lucra t acasă. Munca intelectuală dilnică nu t rebue să t recă pes te şese séu opt ore, d u p ă verstele delà doispredece la douedeci de ani. Trebue asemenea s a s e reducă p r o ­gramele de esamen a căror ampli tudine enciclopedică sdrobeşce pr in t r 'o incărcare peste măsură inteligenţa fără ca s'o impresioneze in t r 'un chip durabil . 0 n o ­ta re dilnică, mai puţ ine teme, esamene par ţ ia le suc­cesive, lunare , săp tămânale , a r ga ran ta mult mai bine despre regulari tatea lucrului şi a r asigura mult mai bine cunoşcinţele învăţa te decât aces te esamene enciclopedice, cari, la anumite momente , cer delà t ineri o incordare intelectuală a tâ t de păgubitore sâ-nă tă ţe i lo r .

S p u n e m aceste observaţ iuni la j u d e c a t a celor in drept , cari , in doue luni de vacan ţ a , vor ave d e s ­tul t imp spre a le rumega in t ihnă, asigurându-i că prin aces ta vor fi cu mult mai folositori şi vo r meri tă m a i mul t recunoşcinţa generaţ iunilor v i -itóre, decâ t pr in metódele îndărătnice ori de dolce farniente ce profeseză as tădi in invă ţăment .

A. C. Şor.

Micul rege spaniol p e tron. — Ve^i ilustraţiunea din nr. acesta. —

Spania e ţ e ra ţeremonii lor . Ceea ce se face acolo in as ta pr iv inţă , nu se mai in têmplà nicăir i . I lus t ra ţ iunea din nr . aces ta infăţoşeză u n a s e m e n e a ac t curios.

Cetitorii noş t r i şciu, că 'n p r imàvéra acés ta s 'a ţ inut la Barcelona o esposiţie. Acésta s'a deschis d e ensuş regele. Dar fiind că ace la nu-i decâ t de doi ani, l 'au aşedat frumos in scaunu l de t ron , i-au p u s in cap un clăbăţ . La picióre i şedeau sur iórele , m i ­cele infante. De-a drépta majestă ţ i i sale mici do ica sa, ér de-a s tânga m a m a . Giur impregiur prinţ i , a r -chiduci, pr incese , in ordinea d ic t a t ă de legile ţ e r e -moniei .

Ér pr imarul Barcelonei , in depl ină gală, c i teşce in numele oraşului , cu to tă ser iosi ta tea, rugarea a c e ­luia ca Maj. Sa să binevoiéscâ a deschide esposiţ ia .

Şi n imene n u suride.

I. H.

B o n b o n é . Nenorocir i le l i teraţ i lor . Doi omeni d e l i tere că lă toresc impreună . — Ce l ipsă de noroc a m , amice. Inchipueş te- ţ i

că diarul i n care sunt l ăuda t i n t r ' una n ' a r e nici u n abonat !

— Eu sun t şi mai deplâns , respunde celalalt . Fă - ţ i ideie că doue diare, in ca r e sunt cr i t icat şi c a -lomiat , in fiecare di, au -cel mai m a r e n u m ă r de abonaţ i .

* In t re u n călă tor şi u n chelner . Un călător, in momentu l d 'a părăsi otelul, î ş i

verifică socotéla. — Ai pus şi serviciul ? în t reba el p e chelner. — Nu, domnule , aces ta es te lăsat la generos i -

t a tea călătorului . — Dar decă nu sunt generos ? — Atunci , die, serviciul este 2 franci pe di,

ceea ce pent ru t re i dile fac 6 fr. — Ei bine ! imi place m a i bine să fiu generos ;

ecă 1 f ranc! *

0 femeie găseşce in t o tdéuna că es te r idicolă iub i rea s inceră a unui bărba t . . . pent ru o al tă fe­meia.

— In schimbul micelor servici i făcute, o m e n i i in teresaţ i cer mult ; omenii delicaţi , doresc mul t !

* Naşcerea Venerei din u n d ă es te un simbol p r o ­

fund ; t rebue ca frumuseţea cea mai complec t ă sà a ibă şi un grăunte de sa re in spirit ş i furtuni i a in imă.

L I T E R A T U R Ă . Ş I A R T E . Şclri literare. Dl N.- Gabrielescu, a rch i tec t i a

România , a scris un in te resant studiu archéologie : »Ruina Sănnicoră din Curtea d e Arges.« — Alfons Daudet şi Charles Gounod, invi taţ i i reginei Românie i , din causa doliului in anul aces ta nu vor merge l a Sinaia.

Statua Ini Mlron Costin. Din o da re de s é m a a dlui V. A. Ureche aflăm, că fondul s t a tue i lui Mi -ron Costin consta la finea lui iunie din 15,500 lei depuşi la bancă . Din aceşt i bani sûn t a se mai p lă t i 10,000 lei in au r sculptorului la Paris şi restul v a

Anul XXIV. F A M I L I A 335

servi la soclu şi t ransportul statuei , împreună cu su­mele ce sunt subscrise şi cari nu s 'au primit ancă , i n va ló re de pes te 30,000 lei. Este probabil , că, g ra ­ţia serbărilor din Iaşi, nu mai lipsesc decât v r 'o 2000 lei, cari asemenea se speră cu siguritate, că se vor incassă după listele ce sunt ancă respândite in ţeră. Astfel, fără nici o subvenţiune delà bugetul ministe-riului instr. publice, pentru pr ima o ră se va fi redi-cat , in Spet. in Iaşi un monument de peste 30,000 franci !

Statua Ini Asachi, făcută de sculptorul Geor-gescu, este gata in Bucureşci. După ce se va regulă locul unde se v a aşedă. se v a t ranspor ta la I a ş i ; acolo ancă ina in te cu şese ani s'a înfiinţat un co­mitet, in frunte cu mitropolitul Moldovei Iosif Na-niescu, pent ru redicarea monumentului , dar banii trebuincioşi nici acuma nu s'au adunat ancă.

Poesie poporală. A apă ru t la Cernăuţ i u rmă-tórea c a r t e : » Colinde, cântece de s tea şi urăr i la nunţ ic , din popor luate şi poporului date de dr. Ion al lui G. Sbiera, profesor la univers i ta tea din Cernăuţ i şi membru al Academiei române din Bucureşci .

Istoria bisericéscâ. A apărut la Bucureşci in-t r 'un splendid volum »Isloria mitropoliei Moldovei» cu o mulţime de acte privitóre la istoria lui 1821 ; autorul este dl Const . Erbicénu, cel mai neobosit eercetător al vecinelor nóstre documente . .

T E A T R U Ş I MUS1CĂ. Concertul din Alba-Iulia, pe care-1 a n u n ţ a r ă m

in nr. 27 al foii nóst re şi care s'a ţ inut la 3/15 iulie, a reuşit forte bine . Teologii din Sibiiu, cari l 'au a r a n -giat, a făcut publicului aduna t o seră plăcută . Pie­sele din p rogramă s'au esecuta t precis şi publicul a r emas p r é mul ţămi t . In piesa »Un tutor« inse dom-nişorele d i le tante au ţ inut mai bine rolurile lor, de aceea mer i t ă să le însemnăm aici numele : dşorele Elena Prodan , Victoria Roşea şi Iosefina Marciac . După concert şi teatru u r m a jocul, la care luară pa r t e vr 'o 40 de părechi , de şi unele familii din par ­tea locului l ipsiră. Dintre d a m e ni se insemnă dóm-n e l e : Aurelia Vel ican, Elena Tordăşan, Ana Pat i ţa , Ca ta r ina Popp, Emilia Muntean n . Pipoş, 0 . Marciac, Sofia Barbu, A. Bota. Cadar , Muntean din Ghirbeu, Roşea şi dşorele : M. Velican, Claudia Pop (costum.) Iosefina Marciac (costum,) M. Caşolţian din Lancrem (costum,) Elena Prodan, Victoria Roşea, (costum.) E. Cirlea, M. Şerban (costum,) surorile Berghian (costum,) Antonia Marciac (costum,) şi Eufemia Pipoş.

Teatru românesc la mehadia- Reuniunea de cântăr i din Oravi ţa va repres i tă la 1 august in sa­lonul de cură din băile e rculeane opere ta »Nasa I r i n a « , care a fost atât de bine pr imi tă la Oravi ţa şi al cărei teest s'a scris de dl dr. G. Vuia, medic ia Mehadia, ér melodiile s'au compus din diverse piese s trăine. La Băile herculane vie ţa e forte veselă ; toc­m a i primim inşei inţarea că s'a ţ inut şi al treile con­cert, acesta in favorul inundaţ i lor din Ungaria. La acest concert to t dl Papasovic i a eleerisat publ icul cu admirabilul seu arcuş , d impreună cu alte doue domnişore române , dşora Bilcescu şi véra ei dşora Ana Popovici , ambele cu pian.

Gimnasticii Moceanu, Velescu şi Iulian vor face cu trupele lor o escursiune art is t ica in t o t ă Ro­mânia , dând represintaţi i de gimnastică, danturi , asal­tu r i cu floreta şi cu sabia, comedii tea t ra le e t c . Cu acesta ocasiune denşii vor culege jocurile na ţ ionale româueşci spre a le produce la esposiţia din Par i s in anul viitor. Din Paris t rupa va porni spre Ame­rica.

C E E N O U ? Şoirl personale- Dl Nicolae Marian subjude la

judecător ia din Szegzárd a fost numi t jude la t r ibu­nalul din Szabadka. — Dl Apostol Mărgărit, cunos­cutul Român macedónén, a fost decora t de Sultanul Abdul-Hamid cu »Medjidie«, clasa III, ér fiul dsale a fost decora t cu »Medjidie«, clasa a IV-a ; acesta de ­corare a produs in lumea grecă din Constantinopole şi in lumea grecomană din Macedonia un sgomot nu tocmai plăcut.

Hymen. Dl dr. Iuliu Olariu, medic cercual in Brebuţ. la 15 iulie s'a cununa t in Oraviţa cu dşora Elena Popasu, fiica fostului negustor din Braşov I. Popasu.

Assooiaţiunea transilvană. Presidiul anunţă , că direcţiunea căilor ferate şi 'n anul aces ta a acor­dat bilete cu preţul scădut acelora cari doresc a lua par te la adunarea din Abrud a Associaţiunii t ransi l ­vane . Legitimaţiunile pen t ru asemenea bilete se ca-petă la direcţiunile despărţemintelor.

0 fUndaţiune nouă. Dl George Vlassa, coope­ra to r c. r. castrens şi protopop gr. c. in archidiecesa Blaş, a făcut pe séma şcolei poporale gr. c. române din comuna sa nata lă Çicud, in comitatul Turda-Arieş, o fundaţiune pe rmanen tă , dăruind spre acest scop patru acţii originale de ale inst i tutului de credit şi economii »Ariesana« din Turda, in adminis t rarea mitropoli tului şi al consistorului archidiecesan din Blaş. Interessele fundaţiunii se vor întrebuinţa spre augmentarea salarului inveţătoresc şi spre provederea cu cărţi , recvisite şcolare şi alte t rebuin ţe ale t ine-rimei şcolare.

Petreceri de veră. In Domnin, comună in Se-lagiu, cu ocasiunea adunăr i i generale a despăr ţemen-tului XI al Associaţiunii t ransi lvane şi a Reuniunii femeilor române selăgene, la 6 august st. n., se va ţ ine un concert şi petrecere de vérà, in favorul Reu­niunii femeilor române din Selagiu. Comitetul a r an -g ia tor : Demetriu Suciu presiedinte, Georgiu Popu se­cretar , V. Gavriş şi I. Marcu controlori, Gavril Trifu cassar, Ambrosie Boithor, Vasiliu Butean, Emil Bran, Laurenţ iu Bran, Gavril Berinde, Antoniu Cige, De­metr iu Ciencu. Ioan Geţe, Alesandru Geţe, Vasiliu Gyurko, Emil Lemeny, Ioan Lengyel, Sigismund Len­gyel, Simeon Meciu, Alesandru Micu, Augustin Paul, Mihaiu Popu de Băseşci, Mihaiu Popu de Orţa, Lu­dovic Popu. Ioan Siavaniu, Aureliu Siimon, Iuliu Sabou, Stefan Sabou, Nicolau Tincu, Vasiliu Vaida, Pe t ru Vaida. — » Junimea', societate academica din Cernăuţi , va arangiá in véra acesta sera te cu dans in Solea, Câmpulung şi Sucéva.

Stipendii. Comisiunea adminis t ra tóre a fonduri­lor şcolare centra le distr ictuale din Năseud, (preşe­dinte lón Ciocan, secretar Ioachim Mureşan,) publică concurs pentru stipendiile şi ajutórele sale pe anul şcolar viitor, pent ru t ineri i cari s tudieză la vr'o fa­cultate innaltă , l a academie, la preparandie , la şcola de cădeţi e tc . ori v reu să 'nveţe ceva maes t r ie . Ter-minul concursului e 10 august .

Adunări inveţătoresc 1. Reuniunea inveţător i lor români gr. or. din distr ictul Sighişora v a ţine adu­na rea sa generală la 5, 6 şi 7 august st. n. in bi­serica româna or todocsă din Blăşel, lângă Mediaş. Cu asta ocasiune, afară de agendele oficiale, se v o r ţine şi prelegeri şi a n u m e : Ioan Muntean despre «Fo­losul bunei educaţ iuni» , Filon Necşa despre t e m a „Cum t rebue u n agronom bun sâ-şi cultive p â m ê n -tul«, Ioan Oprea » Despre cul t ivarea stupilor* : ér in-veţă tor i i Demetriu Stuchi rean , Nicolae Muntean şi Ioan Flórea vor studia t e m a recomanda tă de cons is -torul archidiecesan din Sibiiu. — Reun iunea inve ţă ­tori lor români gr. or. din districtul Deva v a ţ ine adu-

336 F A M Í L I A Anul X X I V .

na rea sa generală in Haţeg la 19, 2 0 şi 21 august n . Cu prilegiul acesta inveţător i i Nicolae Iuga, Ioan Branga, N. Luculeţ, Iacob German vor ţ ine prelegeri teoretice ; preşedintele reuniunii e protopresbi terul Ioan Papiu din Deva, secretar dl George Gila.

monumentul din Calafat. Pe locul unde in anul 1877 se află bater ia Carol I-iu se găseşce astădi un monument măreţ , in a cărui pe t ră fundamentală, — pusă acum doi ani de regele şi regina, — prelângă hrisov, s'a mai depus decoraţiunile, medaliile şi m o ­nedele României . Monumentul se compune dintr 'un pedestal şi o piramida, cioplite frumos din doue b lo ­curi de pe t ră , şi a re o innălţ ime de 7 m. 60 cent., ér ornamente le sûnt de metal bronzat , înfăţişând : Aquila r o m â n ă aşedată pe u n glob pe vârful pirami­dei, ţ inând crucea in cioc şi având aripile deschise pentru sbor spre Vidin. Doue corone şi doue table cu iuscripţii sûnt aşedate pe cele pa t ru feţe ale pie­destalului. Inscr ipţ iunea de pe tabla pr incipală este u r m ă t o r e a : »Deschisu-s'a focul a supra cetăţ i i Vidi-nului de ba te r ia Carol I., trei obusuri turceşci spăr -gându-se in apropierea domnului României Carol, I.;« ér pe pa r t ea adversă a monumentului tab la por tă inscr ip ţ iunea : »In amint i rea bombardări i Vidinului i n 17 maiu 1877.*

Oglinda lamei. Br. Kuhn, fostul ministru de resboiu al Austro-Ungariei, şi 'n u rmă general de a r ­tilerie a fost dispensat delà comanda corpului de ar­m a t ă şi pus in disponibili tate. Acesta dispensare a produs mare sensaţie, de oră-ce n'a u r m a t la cererea proprie. — Jmperatul Germaniei nu s'a in tors aşâ cu­rând la Berlin, după cum se credea ; intorcându-se din Petersburg, va v is i ta Stockholm şi Copenhaga şi numai in primele d£e ale lui august se v a intórce la Potsdam. Se assigură, că dênsul va visi ta p e regele Humber t la Roma, in cursul lui oc tombre . — Regina Serbiei a deş tepta t in pressa Russiei mar i simpatii ; to te diarele independente b lameză pu r t a rea Germa­niei, care nu s'a sfiit a espulsâ o femeie, care nu pu tea să- i facă nici o primejdie. Se dice, că regina v a merge in curând din Paris la Iaşi unde se v a in­stala definitiv. Regele Milan compune u n memoria l spre a dovedi pr in documente intrigele politice ale reginei. O şcire mai nouă din Belgrad ne anunţă , că despăr ţ i rea părechei regale nu se va e s e c u t â ; da r regina Natá l ia va avé să r emână in s t ră ine ta te ! Din Belgrad se depeşeză: Sinodul s'a dec lara t de necom­petent in afacerea de divor ţ a pârechi i regale , care se v a per t rac tă acum înaintea forului bisericesc, in-na in tea consitorului din Belgrad. Se scrie din Belgrad, că spiritele sûnt forte agitate. Afară de mitropoli tul şi archiepiscopul din Zajcar, tot clerul s'a p r o n u n ţ a t contra regelui. — Posiţia prinţului Ferdinand de Co­burg e sguduită ; şcirile ce sosesc din Bulgaria con­firmă aces ta evident ; Kálnoky a chemat la sine pe agentul aus t ro-ungar din Sofia, spre a-i cere r a p o r t — Din Londra se depeşeză, că impëra tésa vëduva Victoria, a provocat pe Mackenzie să descrie is toria a d e v e r a t ă a bóléi impëratului Frideric, pen t ru că des­crierile medicilor germani, sûnt in m a r e p a r t e defec-tuóse şi neesacte. Mackenzie a r e să-şi incepă in cu­rând aces ta descriere.

Ua oraş nou. 0 n o u ă dovedă despre iuţela cu care r ë sa r şi cresc oraşele amer icane n e dă oraşul Garibaldi , lângă Buenos Ayres, care peste câ teva sëp-tëmâni t r e b u e să fie ga ta pen t ru 4000 de emigranţ i italieni, c a r i aş tep tă să se mute acolo. Oraşul se va compune din 800 de case , in t re car i o pr imăr ie co ­losală, u n oficiu poş ta l telegrafic şi telefonic, u n pa la t de just i ţ ie şi o bibliotecă. Noul o raş a re o ca

nal isare perfectă ; o te lur i , cafenele, t ramway, b u l e v a r -duri, chioşcuri de musică, un t ea t ru , o biser ică m a r e a sfintei Rosa (numele mamei lui Garibaldi) şi o s t a ­tuă a lui Garibaldi innal tă de 8 metri . In d iua sfin-ţirei o raşu lu i va apare acolo p r imul numër d in t r ' un <jiar democra t ic »II Garibaldino.«

Şciri scurte La gimnasiul din Blaş a devini t v a c a n t ă ca tedra de profesor pen t ru desemn, cu p la t a de 600 fi. ; te rminul concursului e 15 august . — Ca-sina din Dobra a a rangia t duminecă la 22 jul ie n . o pet recere de veră in pădurea m a r e a Dobrei. — La Craiova in t r 'un in t e rna t de băe ţ i se c a u t ă doi peda ­gogi, car i a u te rmina t cursul gimnasial ; a se ad re sa la dl Ioan F a u r profesor acolo .

Necrolog- Generalul Leca, fostul p rés ident al Camerei deputa ţ i lor României , a incetat din v i -eţă .

Ş a r a d ă . De E N.

Din doue părţi se compune Şarada ce voi a spune; Prima parte de cătaţi In armata română o aflaţi ; Ér a doua de voiţi, Un animal o sä găsiţi, Amêndoue împreunate, O strada o să v'arate.

Terminul de deslegare e 2 0 augus t . Ca t o t d é u n a şi de a s t ă -da t ă se v a sorti o ca r t e in t re deslegători .

Deslegarea ghicitórei de l i te re din n r . 17 :

a r a

a m 0 r

r 0 d a

a ; r a t

Deslegare b u n ă pr imirăm delà dómnele şi dom-nisóre le : Nina Pop, Maria Moldovan, Sidonia Moldovan, Mar ia David şi delà dl Pave l Nadaşan .

Premiul 1-a dobândi t dna Maria Moldovan.

P o ş t a Redacţiunii . Grăferiberg. Scrisórea delà oraş nu ni-a sosit; dar de

acolo nu ni-ai puté scrie ceva ? Jbazia. Trimite-ne vr'o schiţă de acolo. Dnei A. G. In nr. viitor.

Călindarul s ë p t ë m â n e i . Diua sept. Călindarul vech iu Călind nou

Dumineca 5 dupa Rusalii, Ev. delà Mateiu, c. 9, s t 14, a inv. 5, Duminecă Luni Marţi Mercuri Jo i Vineri S â m b ă t ă

17 f Mart . Marina 18 Iac in t şi Emilia 1 9 C u v . Macr ina 20 f St . Prorocu Ilie 21 Par . Simeon şi I o a n 22 f S. Maria Magdal. 23 Mart. Foca

29 30 31

1 2 3 4

P rop r i e t a r , r e d a c t o r r e s p u n d ă t o r şi ed i to r : IQSIT VÜL0AN Cu tipariul lui Otto Hügel in Oradea-mare.

Marta Beatr ice Ignatie Lo j . Aug. Pe t ru Gus tav August Dominic