Istorie… începând cu

1852

Istorie… începând cu 1852Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină VeterinarăBucureşti este cea mai veche şi cea mai mare instituţie deînvăţământ agronomic superior din România. Chiar dacă înperioada 2012–2017 numărul de studenți la nivel național ascăzut dramatic, în USAMV Bucureşti, ca dovadă aatractivității programelor de studii de licență, masterat şidoctortat oferite, s-a înregistrat anual un număr constant destudenți – 12.000.

USAMV îşi are originea în actul semnat de domnitorul BarbuŞtirbei în anul 1852, prin care s-a înfiinţat Institutul deAgricultură de la Pantelimon. Institutul şi-a început activitateaîn 1853. Peste câțiva ani, în 1861, şi-a deschis cursurile şiŞcoala Veterinară.

Învăţământul agronomic şi cel veterinar au evoluat în paralelspre forme tot mai ample, în corelaţie cu nevoia crescândă despecialişti în domeniul creşterii plantelor şi animalelor, cudezvoltarea ştiinţelor şi a cunoştinţelor de specialitate.

În anul 1867, prin includerea în programa de studii adisciplinelor silvice, învăţământul agronomic se dezvoltă subnumele de Şcoala Centrală de Agricultură şi Silvicultură. Încadrul ei s-a înfiinţat prima fermă didactică experimentală dinţară, iar în 1868, prima instituţie de cercetări agricole dinRomânia, cunoscută sub denumirea de Staţiunea AgronomicăBucureşti, care în anul 1869 se mută la Herăstrău.

Din anul 1893, prin separarea învăţământului silvic, şcoalacapătă denumirea de Şcoala Centrală de Agricultură de laHerăstrău.

În anii următori, învăţământul agronomic s-a dezvoltat, iartitulaturile sale au fost pe rând: Şcoala Superioară deAgricultură de la Herăstrău (1915), Academia de Înalte StudiiAgronomice (1929), Facultatea de Agronomie – integrată ŞcoliiPolitehnice din Bucureşti (1938), Institutul AgronomicBucureşti (1948).

În anul 1952, Institutului Agronomic i se atribuie numelemarelui patriot Nicolae Bălcescu. Din 1992, primeşte titulaturade Universitatea de Ştiinţe Agronomice, iar în 1996 devineUniversitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinarădin Bucureşti.

Vrednicul şi cura josuldomnitor Barbu DimitrieŞtirbei, în scurta perioadădintre retragerea trupelorde ocupaţie ruso-turce, în1851 şi noua ocupaţierusească din 1853, găseştetimp şi bani pentruredeschi de rea şcolilorînchise în timpul Revolu ţieide la 1848, dar mai alespentru a înființa, în anul1852, „Institutul de Agri -cultură de la Pante limon”,precursoarea USAMVBucureşti. Pentru aceasta îl

însărcinează pe Alexan dru Slătineanu, care tocmaiîşi terminase studiile agro no mice la Paris, săangajeze din germania un agronom, ca şef al prac -ticii pentru şcoala de agricultură aflată în curs deconstituire. Slătineanu, folosind re co man dareaşcolii de agricultu ră din Hohenheim, îl anga jea zăpe Wilherm Konzelman pentru o pe rioa dă de 5ani, începând cu 1852. Prin acest demers, insti tuţiacare lua naştere îl avea ca director pe AlexandruSlătineanu (1852-1857), iar ca instructor depractică pe Konzelman.

Barbu DimitrieȘtirbei, domn al ȚăriiRomânești în perioada1849-1856, întemeie -torul Institutului deAgricultură de laPantelimon

Alexandru Slătineanu a fostşi pro fe sor de agricultură,elemente de fizică, chimie şimineralogie, în timp ceKonzelman era „director delucrări practice”. Pe lângăcei doi, mai lucrau alţi cinciprofesori, un „repetitor” şiun grădinar. „Meseriamuncitorului de pământ –afirma AlexandruSlătineanu – este cunoştin ţamijloacelor prin care cu uncapital mic sau cu o muncămai puţină să dobândeascăun câştig mai mare.

Muncitorul de pământ este un fabricant deproducte. Fabrica sa este pământul său şi lucrărilecu care el este nedespărţit. el trebuie să cunoascăfelul pământului pe care îl munceşte, semănăturilecare lui i se cuvin mai bine şi care dintr’însele îidau un câştig mai mare, să afle mijloacele de aîmbunătăţi un pământ neroditor, condiţiile pentrucreşterea şi rodirea plantelor, pricinele care le aducvătămare sau boală, mijloacele de a întâmpinarăul”. o afirmaţie care şi astăzi este la fel deadevărată.

Alexandru Slătineanu,primul director alInstitutului de Agri -cul tură de la Pante -limon (1852-1857)

Despre primul an defuncţionare a noii şcoli nuexistă foarte multe date,cert este însă că toatecursurile s-au organizat pemoşia Pantelimon –proprietate a eforieiSpitalelor Civile –, al căreiplan de cultură fuseseîntocmit de Konzelman încăde la 1 noiembrie 1852. Peterenul aren dat, şcoala şi-aorganizat parculadministrativ, pepini era deduzi (100 de pogoane), ogrădină de pomi şi legume, o fabrică de maşini şiinstrumente agricole şi ferma propriu-zisă.Constantin Bozianu, directorul şcoalelor, îndiscursul susţinut la sărbătoarea de împărţire apremiilor acordate în învăţă mântul naţional dinBucureşti pentru anul şcolar 1852-1853,menţionează: „Şcoala de agricultură organizată înacest an dete o pulsaţie electrică agriculturiipământului...”.

Prima clădire a Școlii de la Pantelimon Planul de cultură al moșieiPantelimon întocmit de W. Konzelman în 1852

INStItUtUl De AgRICUltURă De lA

Medalia acordatăde DomnitorulAlexandru IoanCuza Școlii de laPantelimon

După directoratul lui Slăti -neanu a urmat la condu -cerea şcolii C.N. Racotă,între 1857 şi 1863. Suntintroduse în programa şco -lară discipline precum:economia rurală, zootehnieşi artă veterinară, botanicăşi silvicultură, elemente demetrologie, fizică, chimie şimineralogie cu aplicaţie înagricultură, arpentaj şiconstrucţii rurale, seri - cicultură, apicultură, conta -bilitate etc. Potrivit uneischiţe din 1860, clădirea

era compartimentată astfel: clasă, sală de desen,sală pentru maşini şi modele, bibliotecă, salăpentru izolare bolnavi, baie, camera directorului.În anii de sub conducerea lui Racotă, Şcoala de laPantelimon s-a numit, pe rând, Şcoala Naţionalăde Agricultură de la Sfântul Pantelimon, In sti tu -tul Național de Agricultură Sfântul Pante li mon,sau Şcoala Naţională de Agricultură Panteli mon.Suprafaţa arabilă, parcelată în loturi, este lucratăîn sistemul clăcii de către ţăranii satului Panteli -mon, potrivit practicii generale. După cum seevidenţiază din lecturarea unei informaţii dearhi vă, în toată perioada derulării acestor eveni -mente, şcoala a avut în medie 50 de elevi pe ancalendaristic. În 1863 este numit director laPantelimon P. S. Aurelian, pe care Nicolae Iorga îlcaracteriza drept „…un om de o adâncă cultură, cuprivire largă dincolo de limitele proprieispecialităţi, un spirit universal [...] care printre ceidintâi ne-a învăţat că exploatarea pământului esteun meşteşug ştiinţific [...] voia să facă din şcoalape care o conducea nu numai centrul deînvăţământ agricol al ţării, dar şi un factor delumină pentru românii de peste hotare şi pentrupopoarele din ţările vecine...”. În 1867, Şcoala dela Pantelimon participă la expoziţia Universală dela Paris, unde obţine medalia de bronz.

În această perioadă se remarcă o serie deprofesori, între care Vasile lucaci, care a predatzootehnia între anii 1859 şi 1864 şi, mai ales,Pană Buescu, care a predat agricultură, botanică,economie rurală, fizică, chimie şi tehnologie,între anii 1859 şi 1893. Pană Buescu a avut şimarele merit de a susţine importanţa„instrucţiunii teoretice” a elevilor, în opoziţie cucei care susţineau că instrucţia practică estesuficientă pentru a crea specialişti. „toateştiinţele vin în ajutorul predării agricole”, afirma acesta în presa vremii.

DomnitorulAlexandru Ioan Cuza(1859-1866).Realizează revigorareaȘcolii de la Pantelimon

Primul sigiliual Școlii, careare drept simbolun vultur careţine în gheare unmănunchi de spice.Acest simbol a stat la bazaactualei sigle a USAMV

PANtelIMoN

Un moment aparte în istoria Şcolii de Agriculturăîn etapa Pantelimon îl constituie perioada domnieilui Alexandru Ioan Cuza. Dacă Barbu DimitrieŞtirbei este considerat părintele şcolii, prin actulîntemeierii ei, Alexandru Ioan Cuza, prin întreagasa politică, prin atenţia pe care o acordă învăţă -mân tului în general, prin realiză rile sale în pro -blema agrară, cât şi prin măsurile refe ritoare laînvăţământul de la Pantelimon, are meritul revi -gorării şcolii agricole. Referitor la învăţă mân tulagronomic, Cuza afirma deschis că: „...eu doresc caîntr-un viitor apropiat, un doctor în agronomie săajungă în ţară la aceeaşi conside rare şi avantajeprecum ar putea ajunge un doctor în litere”.

C. N. Racotă Vasile Lucaci Pană Buescu

Medalia de bronzobţinută de Școalade la Pantelimon laExpoziţia Universalăde la Paris, din 1867

18521867

Şcoala de la Pantelimon semută efectiv la Heră străuîn 1869, devenind ŞcoalaCentrală de Agri cul tură şiSilvi cul tu ră, cunoscutădrept „Şcoala de laHerăstrău”. În acelaşi an,se înfiinţează primaasociaţie a elevilor şcolii,sub forma unei „Societăţide lectură”, cu scopcultural, care editeazăpublicaţia „embrionul”,sub formă de manuscris.În 1873, Şcoala de

Agricultură de la Herăstrău primeşte medalia debronz la expo ziţia Universală de la Viena. Până în1 decem brie 1883, când P.S. Aurelian părăseştecon du cerea Şcolii de la Herăstrău (fusese numitministru, la 1 decembrie 1883, la MinisterulCultelor şi Instrucţiunii Publice), instituţia aveadeja o Bibliotecă cu 1.006 titluri. Din 1876 Şcoalaprimeşte titulatura de „Şcoala Centrală deAgricultură şi Silvicultură de la Herăstrău”datorită faptului că, între timp, în programa şcoliifusese inclus şi un curs de silvicultură cu ponderemare între cursurile instituţiei.

la începutul anului 1867s-a pus problema dacăŞcoala să se transforme în„şcoală de gradul doi”,care însemna un pasînainte pe linia afirmăriiînvăţământului agrono -mic. Aceasta era şi opinialui P.S. Aurelian. În urmadezbaterilor din AdunareaDepu ta ţilor, comisie dedelibe rare formată din P.S. Aurelian, AlexandruSlătineanu, C.N. Racotă,Ion Ionescu de la Brad,

Pană Buescu, Alexandru Vericeanu şi AlexandruHolbau, s-a emis decretul din 31 august 1867pentru transformarea Şcolii în şcoală de graduldoi, gimnazială. După numeroase dezbateriprivind mutarea Şcolii de la Pante limon într-onouă locaţie, pe 1 august 1868, regele Carol I punepiatra de temelie la clădirea viitoarei şcoli: „laHerăstrău, pe stânga şoselei Mogoşoaiei.”

18671893

ŞCoAlA CeNtRAlă

De AgRICUltURă ŞI SIlVICUltURă

Mistria și ciocanul cu care Carol Ia pus piatra de temelie la Școalade Agricultură de la Herăstrău (1 august 1868)

Carol I, susținătorulmutării Școlii pe Moșiade la Herăstrău

P. S. Aurelian, director în perioada 1863-1883

Medalie acordată cu ocaziaConcursului de Agricultură șiIndustrie din 1881

Medalia de bronz conferită „Școlii de la Herăstrău” la ExpozițiaUniversală de la Viena din 1873

Școala de laHerăstrău (1868-1869)

Embrionul, revista manuscrisă a „Societățiide literatură”, organizație culturală aelevilor „Școlii de la Herăstrău”

Laboratorul de viticultură al Școlii Centrale de AgriculturăHerăstrău

Planul moșiei Herăstrău a Școalei Superioare deAgricultură la 1 ianuarie 1900

Această perioadă va marcaînceputul strădaniilorcorpului profesoral pentruperfecţionarea prestaţieididactice şi transformareaŞcolii într-o instituţie de gradsuperior. Rezultat al acestorstrădanii de recunoaştere dejure a statutului de facto alŞcolii de la Herăstrău, caformă de învăţământsuperior, Comisia consultativă

a ministerului deliberează şi aprobă, în anul 1909,organizarea Şcolii în regim de şcoală superioară.Urmare a memoriului din 1 aprilie 1914, la 13martie 1915 este promulgat Regulamentul pentruaplicarea legii din 1893, de organizare aînvăţământului profesional şi a legii din 1904, cumodificările introduse prin care se admite gradulde învăţământ superior, dar nu în forma dorită deConstantin Sandu Aldea. Strădaniile acestuia vorcontinua.

ŞCoAlA CeNtRAlă

De AgRICUltURă HeRăStRăU

Laboratorul de analiza laptelui al Școlii Centrale de AgriculturăHerăstrău

În anul 1893, prin „legea Carp” – legea pentruorganizarea învăţă mân tului profesional – seschimbă denumirea Şcolii în „Şcoala Centrală deAgricultură Herăstrău”. la 12 iulie 1908,Constantin Sandu Aldea este numit pentru primaoară director al şcolii (1908-1011, 1911-1914, 1919-1927). el va avea un rol important în dezvoltareaŞcolii şi în recunoaşterea statutului său de învăţă -mânt superior. În lege se prevede şi „...înfiinţareaa cel puţin trei ferme model plasate pe moşii alestatului, moşii alese de Ministerul Agriculturii. Înaceste ferme, elevii absolvenţi ai Şcolii Centralede Agricultură vor lucra un an şi jumătate pentrua deprinde practica lucrărilor agricole şi a uneibune administraţii”.

Constantin SanduAldea, director alȘcolii de la Herăstrău

Primul manual de„Ameliorarea PlantelorAgricole” de care abeneficiat învățământulromânesc și lucrări despecialitate editate întreanii 1895 și 1914

18931918„Registrul

pentruînscriereavisitatorilor”al ȘcoaleiCentrale deAgricultură(1904-1925)

Medalia de aur obținută laExpoziția Generală Română dinParcul Carol, 1906

Parcul Școlii Centrale deAgricultură Herăstrău

Medalie obținută laExpoziția Universală de laParis, 1900

În Staţiune se fac şiprimele analize delaborator asuprasolului, cu rezultatepublicate de VladCârnu Munteanu şiCorneliu Roman în:„Studiul terenurilorarabile din CâmpiaRomână” în 1891,„Solul arabil alRomâniei, studiulcompoziţiei salemecanice şi chimice”în 1900 şi „Bilanţulsolului arabil al

României” în 1905. În 1900, totdin colaborarea celor doi, aparelucrarea „Cercetări asupracerealelor româneşti: grânele şifăinurile lor, porumbul şi orzul” şi„Vinurile României, studiueconomic şi chimic”. expresie anoului drum pe care a început să-lparcurgă cercetarea ştiinţificăagronomică, în 1904 apare primulnumăr al „Analelor StaţiuniiAgronomice”. Prin eforturideosebite se construieşte noulsediu al staţiunii, pe partea stângăa Şoselei Kisselef, clădirea fiindinaugurată în 1905 şi având scrispe frontispiciu eX teRRAAURUM. În ianuarie 1930Staţiunea Agronomică CentralăBucureşti este înglobată în cadrulInstitutului de Cercetări Agricoleal României, recent înființat.

În noiem brie 1887, lacondu cerea şcolii vineVlad Cârnu Mun tea nu,agronom, silvicultor şibiolog, primulameliorator al grâului şiovăzului în România. Înacelaşi an se înfiinţeazăşi StaţiuneaAgronomică. În anul1890 se înfiinţeazăcâmpul de experienţă alŞcolii. Acest momentmarchează începutulcercetării agronomice în

sens modern. Pe baza cercetărilor efectuate,Corneliu Roman publică, în anu1 1892, lucrarea„Cercetări de seminţe executate în labora -toarele Staţiunii agronomice”. Cu doi aniînainte, din iniţiativa lui Cârnu Munteanu,începuseră experienţele asupra culturii sfecleide zahăr. Cercetările continuate patru ani suntpublicate de către Roman în 1894 în„experienţe cu cultura sfeclei de zahăr laStaţiunea agronomică”.

Vlad Cârnu Munteanu,director al Școlii deAgricultură de laHerăstrău (1887-1903)

Corneliu Roman, director al StațiuniiAgronomice din 1897

Publicațiile științifice alecercetătorilor de la StațiuneaAgronomică

Schița câmpului de experiențe alStațiunii Agronomice (înființat în 1890)

18871930

EXTERRAAVRVM

StAțIUNeA AgRoNoMICă

HeRăStRăU

Sediul Stațiunii Agronomice, clădire terminată în 1905 (pe locul fostului sediu al Ministerului Culturii și Cultelor)

Clădirea Școlii Superioare de Medicină Veterinară construităîntre 1885-1888, arhitect Nicolae Cerchez

Conform legii de organizare aŞcolii Veterinare din 1909, ianaştere „Institutul de sero-vaccinuri”, care va deveni, din 27decembrie 1921, Institutul desero-vaccinuri „Pasteur”. la 27mai 1909, Regele Carol I

promulgă„legea pentrufuncţio nareaŞcoaleiSuperioare deMedicină(legea Haret-Athanasiu)care pre vede şiînfiin ţareaunui InstitutZootehnic.Imediat dupăPrimul RăzboiMondial, prineforturileprofesorilor şistudenţilorveterinari, seînainteazăproiec tul delege privindtransformareaŞcolii deMedicinăVeterinară înfacul tate.

Prezentat Parlamentului de cătresenatorul N. tănăsescu, acestaeste promulgat ca lege în 22 iulie1921. Noua Facultate de MedicinăVeterinară este arondatăUniversităţii din Bucureşti.

la 8 iunie 1860, Carol Davila propune înfiinţarea ŞcoliiVeterinare ca anexă a Şcolii Naţionale de Medicină şiFarmacie. Conform rezoluţiei lui Alexandru Ioan Cuza,şcoala a luat fiinţă la 1 ianuarie 1861. Data oficială deîncepere a cursurilor este 15 mai 1861. Primul sediu alşcolii se afla în incinta Spitalului Militar Central. Înplină campanie de susţinere a tânărului învăţământ de

profil, corpul veterinarreuşeşte ca, la 15 mai 1871, dininiţiativa a 14 mediciveterinari, profesori şipracticieni, să pună bazeleSocietăţii de MedicinăVeterinară. În anul 1879apare primul număr alrevistei „Medicul veterinar”,publicaţie editată subredacţia lui Alexandrulocusteanu, M. gh.Măgureanu, gh. Persu,Pândele Constantinescu şisub direcţia lui C.Rădulescu. tinerii veterinariînființează, la 19 octombrie1880, „SocietateaStudenţilor în MedicinăVeterinară”, sub preşedinţialui Ioan Şt. Furtună. Înanul 1883 este numit unnou director, în persoana

lui Alexandru locusteanu, de numele căruia seleagă dezvoltarea, modernizarea şi organizarea şcoliiveterinare. În martie 1883, prin stăruinţa lui Alexandrulocusteanu şi cu sprijinul lui P.S. Aurelian, aflat laconducerea Ministerului de Instrucţie, şcoala devineŞcoală Superioară de Medicină Veterinară. În 1893, ianaştere în cadrul şcolii, sub conducerea lui luisVincent, Institutul Vaccinal, care se transformă, din1895, în „Institutul de Vaccin Animal”.

Sala de consultații

ŞCoAlA De MeDICINă VeteRINARă

De lA BUCUReŞtI

Directori ai Școlii de Medicină Veterinară din București

Carol Davila 1861-1870Dr. Teodoru 1870-1871

Mauriciu Colben 1872-1883 Alexandru Locusteanu 1883-1885

Ioan Popescu 1885-1890Alexandru Locusteanu 1890-1907

Ioan Athanasiu 1907-1910Paul Riegler 1910-1919

Constantin Motaș 1919-1921 și primul decan al Facultăţii

de Medicină Veterinară – 1921-1926

18611921

Alexandru Locusteanu,director al Școlii Superioarede Medicină Veterinară (1890-1907)

Lucrări practice de anatomie topografică a mascoteiveterinarilor timp de 47 de ani, calul „Bălanu”

ŞCoAlA SUPeRIoARă

De AgRICUltURă HeRăStRăU

În timpul Primului Război Mondial,Şcoala de la Herăstrău a fost închisă.După război, în 1919, Sandu Aldea revinela direcţie într-o nouă conjunctură,înfăptuirea unităţii naţionale ridicând noiprobleme economice pentru ţară.

Imediat dupărăzboi începeactivitatea deremediere astricăciunilorşi de construirede noi spaţii:laboratorul dechimie (ridicatîntre 1925 şi1927) şiclădiriledestinatelocuinţeidirectoriale şipersonaluluiadministrativ.lor avea să leurmeze, în1928,construireacăminuluistudenţesc.Continuau înaceeaşi vremeeforturile derecunoaşteredeplină a

caracterului de învăţământ superior laŞcoala de Agronomie de la Herăstrău.trecut în nefiinţă în anul 1927,Constantin Sandu Aldea este urmat laconducerea instituţiei de un alt corifeu alînvăţământului agronomic românesc –gheorghe Ionescu Şişeşti.

Implicat în reformaagrară, în calitate dedirector al Centraleiobştilor din Casa Centralăa Împroprietăririi, după1921 acesta a ocupatdiverse funcţii înMinisterul Agriculturii, amilitat şi a îndrumatorganizarea ţărănimii înpeste 2.000 de obşti. Înaceastă direcție scria:„...prin organizarea decooperative, toateavantajele specifice mariiproprietăţi se pot realizaşi cu mica proprietate.Pentru aceasta trebuie camica proprietate să fie oproprietate viabilă şi nu oproprietate parcelară. Acrea şi astăzi din terenulde împroprietărire o

proprietate ţărănească în felul celei vechi, este o greşalăireparabilă care va paraliza producţia agricolă viitoare şiva aduce noi crize agrare în ţara noastră”.

Gh. Ionescu Șișeștiparticipând la Congresulagricol, București, 1928

Gh. Ionescu Șișești în grădina botanică aȘcolii Superioare de Agricultură Herăstrău cuTraian Săvulescu și Grigore Antipa, 1928

Medalie oferită de Comisia Naționalăpentru Horticultură a Statelor Unite aleAmericii, 1919

Medalie conferită de Mihai I, regele Românieila aniversarea a 75 de ani de la înființarea Școliide Agricultură de la Pantelimon, 1928

Clădirea Laboratorului de chimie, construit între 1925 și 1927

Locuința directorială construităîn perioada anilor 1925-1927

19181929

Gh. Ionescu Șișești,director al ȘcoliiSuperioare de Agriculturăde la Herăstrău între 1914-1919 și 1928

ACADeMIA De ÎNAlte StUDII

AgRoNoMICe BUCUReŞtI

19291938

Căminul studențesc acărui construcție începe în1928 (sus) și este inaugurat la 2 Noiembrie 1931(stânga)

Laboratorul Catedrei de sistematicăși fitopatologie, prof. TraianSăvulescu, 1929

Institutul de Cercetări Agronomice al României inaugurat la 19 iunie 1937

Pe 31 iulie 1929, se promulgă legeapentru înfiinţarea Academiilor de ÎnalteStudii Agronomice şi astfel ŞcoalaSuperioară de Agricultură de la Herăstrău

devine Academia de ÎnalteStudii Agro no -

mice,instituţiede gradsuperior, cu studii depatru ani,plus un ande specia -lizare. Cu prilejulfestivităţilorce marcau 75de ani de

existenţă a învăţă mân tului agronomicbucureştean, la 28 iunie 1928, regentulgheorghe Buzdugan pune piatra funda -men tală la temelia viitorului cămin

studenţesc. După interi -matul lui gheorgheIonescu Şişeşti, următoriiconducători ai Academieide Înalte Studii Agrono -mice au fost: AlexandruNasta, 1929; DumitruBusuiocescu, 1930-1932;Marin Chiriţescu-Arva,1932-1935; CristianMusceleanu, 1935-1938.În anul şcolar 1929-1930,şcoala avea 18 profesori şi6 conferenţiari, la o cifră

de şcolarizare de 430 de elevi (incluzândşi anul de practică). Ilustrând prestigiul şipoziţia instituţiei, la 10 mai 1931, regeleCarol al II-lea acordă şcolii ordinul„Steaua României”.

În anul 1934 se construieşte laboratorul de viticultură. la 1 ianuarie 1928 gh. Ionescu Şişeşti a fost numit directoral Institutului de Cercetări Agronomice al României.Şantierul pentru clădirea institutului a fost organizat în1928, pe o parte din suprafața de teren a Şcolii.

legea din 1929 a fostmodificată în 1933 însensul măririi durateiînvăţământului agricolsuperior la cinci ani,acesta urmând a seorganiza pe ramuri despecialitate, conformnormelor stabilite deConsiliul profesoral şiSenat. Din 1930, iaființă „învăţământulagricol de specializare”,care înglobaurmătoarele grupe:Agrofitotehnie,Zootehnie, Chimieorganică şitehnologico-agricolă,geniu rural, Vitico-horticolă-silvică.

Medalie obținută la Expoziția Internațională de laBarcelona, 1929

Ordinul „Steaua României”, acordat Academiei în anul 1931

Hala de mașiniagricole

FACUltAteA De AgRoNoMIe DIN CADRUl

INStItUtUlUI PolIteHNIC BUCUReŞtI

la 4 noiembrie 1938, este proclamată legea princare Academia de Înalte Studii AgronomiceBucureşti devine Facultate de Agronomie,încadrată în structura Politehnicii din Bucureşti.traian Săvulescu devine decan al Facultăţii, la 8decembrie 1938. Instituția se bucură de o serie defacilităţi: are personalitate juridică de sinestătătoare, propria conducere, îşi administreazăbunurile mobile şi imobile din veniturile căroraîşi dezvoltă patrimoniul. După 1938, potenţialul

economic alfacultăţii creşte:are în exploatareo suprafaţă de5.000 ha,înglobând celeşase fermedidactice:Băneasa (192 ha),Istriţa (300 ha),Pietroasa (60ha), Feteşti(2.216 ha),Petroşani (760ha), Jegălia (744ha), Dunărea(2.119 ha)precum şi cele40 ha care aumai rămas dinferma Herăstrău,

după nişte „ajustări” conjuncturale. În anul 1937,durata practicii în fermele şcolii este de 310 zilepentru studenții anului IV. Cadrele didactice auavut în această perioadă o activitate extraşcolarăde amploare, astfel: gh. Ionescu Şişeşti –ministru în mai multe legislaturi, I.C. teodorescu– secretar de stat în Ministerul Agriculturii, Al. Nasta – guvernator al Creditului AgricolIpotecar, eugen Apostoleanu, N. Cornăţeanu, D.Busuiocescu – deputaţi, C. Jornescu – senator, M. Chiriţescu-Arva – parlamentar ş.a. Din 1944-1945 se trece la cinci ani destudiu, iar în 1941 sehotărăşte reorganizareabibliotecii şi înfiinţareaserviciului de litografiere. o realizare importantă esteapariția, în 1945, aBuletinului Facultăţii deAgronomie, cu patru numerepe an, sub direcţia lui traianSăvulescu şi redacţia lui I.Andronescu-Cale.

Antrenareacadrelordidactice înactivitateaştiinţifică estede natură săinfluenţeze actuldidactic în sensbenefic. estevorba atâtdespre creştereacali tăţii cursu -rilor cât şi detransmi terea aceea ce se aflădincolo de lecţiapre dată.

În perioada 1938-1948, conducerea a fost asigu -rată de către următorii rectori: traian Săvulescu,1938-1940; Nicolae Săulescu, 1940-1944;Anastasie Munteanu, 1944-1945; N. gavrilescu,1945-1946; Agripa Popescu, 1946-1947; N.A.

Dumitrescu, 1947-1948.În iulie 1943, Societatea Naţională deAgricultură, înfiinţată în 1913, setransformă în Academia de Agriculturădin România cu scopul de a contribui laprogresul cercetărilor ştiinţifice. Din diversele secţiuni ale Academiei deAgricultură fac parte profesorii: gh. Ionescu Şişeşti, Nicolae Săulescu,Nicolae Cornăţeanu, traian Săvulescu,teodor Saidel, N. Florov, I.C. teodorescu, F. grinţescu, Alexandru Nasta şi Marin Drăcea.

Profesorul Traian Săvulescu, decanul Facultății de Agronomie,deschide anul universitar 1939

Primul sediu al Facultății de Horticultură în Băneasa în1948, în prezent clădirea Institutului Național de MașiniAgricole (INMA)

Institutul Politehnic, clădirea din Polizu

19381948

Conacul Fermei ExperimentaleBăneasa

INStItUtUl AgRoNoMIC BUCUReŞtI

Laboratorul Facultății de Mecanizare aAgriculturii

Ferma zootehnică

Căminul de studenți Nr. 3 din Băneasa

Reformaînvăţământului dinanul 1948desfiinţeazăFacultatea deAgricultură dincadrul Politehniciibucureştene şiînfiinţează InstitutulAgronomicBucureşti, cuFacultăţile de

Agricultură, Horticultură şi de Mecanizare a Agricul turii. Înparalel funcţio nează în Bucureşti, Institutul de Zootehnie şiMedicină Veterinară, cu Facultăţile de Zootehnie şi deMedicină Veterinară. Această reformă admi nis tra t ivă a fostdublată de un şir de deservicii făcute şcolii româneşti, prinadoptarea unor teorii şi metodologii importate din UniuneaSovietică, prin „ideologizarea” şi politizarea permanentă îndauna ştiinţei. Cea mai nedreaptă şi mai dureroasă consecințăa fost înlăturarea brutală a unor mari specialişti, cum a fost şigheorghe Ionescu Şişeşti, omul a cărui viaţă a fost închinatănecondiţionat şcolii şi profesiunii. Anul 1948 marcheazăînceputul organizării învăţământului superior zootehnic caînvăţământ de sine stătător. Astfel, la 3 august 1948, a fostînfiinţat „Institutul de Zootehnie şi Medicină Veterinară” dinBucureşti cu două facultăţi: Facultatea de Zootehnie şiFacultatea de Medicină Veterinară. De asemenea, institutuluii-a fost afiliată Facultatea de Piscicultură din Constanţa.Facultatea de Zootehnie avea sarcina să pregătească specialişticu studii superioare în domeniul creşterii, ameliorării şiexploatării animalelor domestice. Spaţiile necesaredesfăşurării procesului de învăţământ au fost asigurate decătre Ministerul Agriculturii în clădirea Institutului deCercetări Zootehnice, situat în strada Dr. Staicovici nr. 63,Facultatea de Zootehnie având la dispoziţie parterul (inclusivAula) şi demisolul clădirii.

Pe baza Deciziei MinisteruluiÎnvăţământului Public, din 26 octombrie 1948, ia fiinţăFacultatea de Horticultură dinBucureşti, prima instituţie cu acestprofil din ţară. În lipsa unui sediu,facultatea a funcţionat pentru începutîn clădirea fostei Şcoli Medii deHorticultură de la Băneasa. În scurttimp au fost realizate o colecţie de 277soiuri de pomi, o plantaţie viticolă,un câmp floricol, un sector pentruproducerea răsadurilor. Pentrupractica de vară studenţii se deplasaula fermele hortiviticole Istriţa şiPietroasa din Judeţul Buzău. În anul1952, facultatea se mută în actualaclădire proiectată de către Arh. Ianola trişcu.

Decizia Ministerului Agriculturii din19 septembrie 1945 a stabilit şcolileagricole ce aveau să funcţioneze înperioada următoare: 4 facultăţi deagricultură la Bucureşti, Cluj, Iaşi şitimişoara; 6 şcoli medii; 46 şcoliagricole inferioare; o şcoală specialăde pivniceri; 6 şcoli practice agricole;12 şcoli agricole de iarnă. Acestora lise adaugă două şcoli de subingineri(agricultură şi silvicultură) şi 27 liceeagricole, toate subordonate Direcţieiînvăţă mân tului şi Propagandeiagricole din Ministerul Agriculturii.

Sala de lectură Nr. 1

Institutul Național Zootehnic București

Clădirea Facultățiide Horticultură,

arh. Ianola Trișcu(1952-1954)

19481952

Casa de vegetație

INStItUtUl AgRoNoMIC „NIColAe

În toamna anului 1952, cânds-au împlinit 100 de ani de laînfiinţarea Şcolii Agricole de laPantelimon, dar şi 100 de ani dela moartea lui Nicolae Bălcescu,Institutul de Zootehnie şiMedicină Veterinară a fuzionatcu Institutul Agronomic într-osingură unitate de învăţă mântsuperior agricol denu mităInstitutul Agronomic „Nicolae Bălcescu”, Faculta teade Zootehnie şi cea de MedicinăVeterinară intrând în compo -nenţa acestui nou institut.

După 1957, fermele didactice sunt integrate în marileferme din cadrul gospodăriilor Agricole de Stat, sau anou înfiinţatului Institut de Cercetări Horti-Viticole(ICHV). Institutul Agronomic „Nicolae Bălcescu”, dinsuprafaţa de 6.431 ha, câte avea în proprietate lafermele sale didactice, a mai păstrat doar Ferma de laBăneasa, în suprafaţă de 192 ha.

Structura Institutului Agronomic „Nicolae Bălcescu”,după reforma din 1952 era următoarea:⋆ Facultatea de Agricultură – adevărata vatră aînvăţământului agronomic bucureştean, elementul decontinuitate a şcolii agronomice româneşti.⋆ Facultatea de Horticultură – înfiinţată în anul 1948.Din 1952 a funcţionat cu specializările Horticultură şiViticultură.⋆ Facultatea de Mecanizarea Agriculturii – înfiinţată în1951, prin desprinderea de Facultatea de MaşiniAgricole, înfiinţată în 1948.⋆ Facultatea de Construcţii de Maşini Agricole,înfiinţată în 1951, prin desprinderea de Facultatea deMaşini Agricole, înfiinţată în 1948.⋆ Facultatea de Medicină Veterinară, revenită încomponenţa Institutului după ce, în 1945, împreună cuFacultatea de Zootehnie şi cu Facultatea de Piscicultură,formaseră Institutul de Zootehnie şi MedicinăVeterinară.⋆ Facultatea de Zootehnie, înfiinţată în 1948.

În urmacutremuruluidin 1940,vecheaclădire aşcolii esteevacuată,sălile de curs,laboratoareleşi admini -straţiamutându-seîn căminulstuden ţesc.Problemaconstruiriiunei clădiriadecvate va fireluată în

1951, când se elabo rează un planurbanistic privind extinderea spaţiu -lui construit aferent facultă ţilor deprofil agronomic. „Bătrânica de laHerăstrău”, cum o numea cu dragSandu Aldea, este demolată. Iniţial serealizează numai clădirea destinatăFacultăţii de Agricultură, construcţieproiectată şi realizată de arhitecţiigheorghe Negoescu şi Mirela SilviaNicolau (1953-1955). odată cu nouaconstrucție şi cu înfiinţarea I.A.N.B.,

Facultatea deZootehnie îşischimbăsediul înnoul local alInstitutuluisituat în Bd. Mărăştinr. 59.

DURATA STUDIILOR

1953-1955 1955-1957 1957-1959 1959-1963 1963-1978 1978-19914 ani 4,5 ani 5 ani 5,5 ani 5 ani 4 ani

Academicianul David Davidescu în Casa de vegetație

Clădirea Institutului Agronomic construită pe locul Academiei de Înalte Studii Agronomice, arh. Gheorghe Negoescu și Mirela Silvia Nicolau, 1953-1955

Prof. Gheorghe Ionescu Șișeștiîn mijlocul studenților lapepiniera Istrița, 1955

Sala de popice din Campusul Agronomie-Herăstrău

Nicolae Bălcescu (1819-1852), istoric,scriitor și revoluționarromân

Desfășurarea lucrărilor practice în câmp

Din necesitateapunerii în aplicare atriadei „Învăţământ– Cercetare –Producţie”, prinHCM din ianuarie1975, s-a înfiinţatStaţiunea DidacticăBelciuga tele, cu osuprafaţă de

4.254 ha. la acea dată staţiunea avea patru ferme: Belciu -gatele, Băneasa, Roşia şi Moara Domnească. la Băneasa seorgani zează câmpurile Facultăţii de Horticultură, la MoaraDomnească câmpurile disci pli nelor Agrotehnică, Amelio -rarea plantelor, Mecanizarea agriculturii, Fitotehnie,Producţia şi păstrarea furajelor, Botanică etc., iar la FermaBelciugatele se dezvoltă, în principal, sectorul zootehnic.După constituirea Staţiunii Belciuga tele, a fost elaborat unplan de organizare şi dezvoltare, derulat între 1980 şi1989, ce prevedea construirea de ferme zootehnice, siloz,

sistem local deirigaţii, uscătorie deseminţe, căminstudenţesc, cantinăetc. Până laRevoluţia dinDecembrie 1989, sefac trans for mărimajore în campusulstudenţesc din Bd.Mărăşti 59: seconstruiesc cămineleA3, A4, A8 şi A9 (laînceputul anilor’50); urmeazăcăminele A1, A2, C1şi C2 şi cantinastudenţească (în anii’60); căminele A5,A6, A7 (în anii ’70).În perioada 1977-1981, prin eforturile

şi sub coordonarea Prof. Mihai tătărăscu, şeful Catedrei deeducaţie fizică, se construieşte Sala de sport Agronomiainaugurată cu ocazia Universia dei din 1981. Cutremuruldin 1977 afectează destul de grav noua clădire a Facultăţiide Îmbunătăţiri Funciare, clădirea căminului şi a biblio -tecii (construită de către inginerul liviu Ciulley în 1937).Statul acordă fonduri doar pentru consolidarea clădiriiFIF. În ciuda valorii istorice şi arhitecto nice, clă direabibliotecii este abandonată şi se va degrada treptat. laînceputul anilor ’80 se construieşte un complex de serereci aco pe rite cu sticlă, pe o suprafaţă de un hectar,destinate cerce tă rii şi producţiei, care însă vor fi de molatela sfârşitul anilor ’90.

Clădirea Facultății de ÎmbunătățiriFunciare, inaugurată în 1974

19521990

Lucrări în Ferma Didactică Moara Domnească

Serele I.A.N.B. București Stație complexă de pompare

Căminele studențești A5 și A6

Facultatea de Agronomie funcţioneazăfără întreru pere şi, în diferite etape,înglobează alte facultăţi. În 1953-1954,secţia de economie agrară devinefacultate, pentru ca, în 1959-1961, săredevenină secţie a Facultăţii deAgronomie; ulterior este desfiinţată.

Facultatea de Horticultură a funcţionat,până în 1956, cu două secţii (horticulturăşi viticultură). Zece ani mai târziu serevine la secţii specializate – culturalegumelor în câmp, cultura legumelor însere, pomicultură şi viticultură. Începândcu anul 1986, a devenit o secţie aFacultăţii de Agronomie.

Facultatea de Medicină Veterinarărămâne, până în 1961, singura din ţară.În 1985, datorită vecinătăţii cu „Casa

Poporului” (aflată înconstrucţie), estemutată în campusuldin Bd. Mărăşti.

Facultatea deZootehnie a devenit,în anul 1957, secţie aFacultăţii deAgricultură; aredevenit facultate în1968, iar în 1989, s-aunit, din nou, cuFacultatea deMedicină Veterinară,

formând Facultatea de MedicinăVeterinară şi Zootehnie.

Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare afost înfiinţată în anul 1970, deşi o astfelde secție existase în cadrul altorfacultăţi. În anul 1974 este dată înfolosinţă clădirea care, de atunci, vaadăposti facultatea. În 1986, facultateaeste înglobată, ca secţie, în cadrulFacultăţii de Agricultură, unde varămâne până în anul 1989.

Facultatea de Mecanizare a Agriculturii afăcut parte din I.A.N.B. doar între 1951 şi1955. După 1955, facultatea este trecutăîn subordinea Institutului PolitehnicBucureşti.

Cezar Nicolau, primul decan alFacultății deÎmbunătățiriFunciare

BălCeSCU” BUCUReŞtI

Sala de sport Agronomia, dată înfolosință în 1981 cu ocazia Universiadei

Complexul zootehnic SDE Belciugatele

Facultatea de Agricultură rămâne de sine stătătoare. În cadrul săuapar, alături de „Agricultură” – care rămâne specialitatea de bază, noispecializări ca: „Biologie – agricultură”, „Pedologie – Agrochimie”,„tehnologii integrate în cultura plantelor”,„Consultanţi agricoli”.

Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare și Ingineria Mediului redevinede sine stătătoare în anul 1990, cu două specializări: „Îmbunătăţirifunciare şi dezvoltare rurală” şi „Ingineria mediului în spaţiul funciar”.În cadul facultăţii funcţionează şi un Colegiu cu trei specializări:„Cadastru”, „organizarea şi economia construcţiilor” şi ”Amenajarea

teritoriului agricol”.

Facultatea de Zootehnie s-a reînfiinţat în anul 1990, după o perioadă demulte fră mân tări. Facultatea are două specia lizări: „Zootehnie” şi „tehno -logia produselor alimentare”. la Colegiul din cadrul facultăţii pot fi urmatetrei specia lizări: „Creşterea animalelor mici”, „tehnologia cărnii şi aproduselor din carne” şi „tehnologia laptelui şi a produ se lor lactate”.

Facultatea de Horticultură redevine de sine stătătoare, după ce fusesesecţie a Facultăţii de Agricultură, cu două specializări: „Horticultură” şi„Peisagistică”. În cadrul facultăţii există şi un Colegiu de 3 ani, cuspecializările „legumicultură şi Floricultură” şi „tehnologia vinului”.

UNIVeRSItAteA De ŞtIINțe

AgRoNoMICe BUCUReŞtI

evenimentele din Decembrie 1989 au produs schimbări nu doar de regim politic ci şi în modul deorganizare al învăţământului superior. În noul context, Institutul Agronomic „Nicolae Bălcescu” vacunoaşte o serie de prefaceri şi modernizări ale structurii sale, ale bazei materiale, iar în anul 1992 îşiva schimba titulatura în Universitatea de Știinţe Agronomice București.

Poate cel mai important aspect al anului 1990 este începerea ocupării posturilor vacante cu cadredidactice tinere şi redeschiderea înscrierilor la doctorat. Acest lucru va favoriza atragerea de cadredidactice cu potenţial de dezvoltare personală. la începutul anilor ’90, în universitate se iniţiazăprimele proiecte internaţionale de colaborare în cadrul Programului teMPUS cu universităţi dinItalia, Belgia şi Franţa. Cu fondurile atrase se fac primele dotări cu echipamente moderne, iar unnumăr însemnat de cadre didactice, în special tinere, beneficiază de burse de mobilitate.

Facultatea de Biotehnologii a funcţionat iniţial ca secţie în cadrulFacultăţii de Horticultură în perioada anilor 1994-1995. S-a separat cafacultate distinctă în anul 1996 şi a fost acreditată în 2001. În cadrulfacultăţii există trei specializări; „Biotehnologii industriale”,„Biotehnologii agricole”, „Biotehnologii medical-veterinare”.

19901996

Facultatea de Management, Inginerie Economicăîn Agricultură și Dezvoltare Rurală a fost fondatăîn anul 2001. Facultatea are două specializări:„Inginerie economică în agricultură” şi„Inginerie şi management în alimentația publicăşi agroturism”.

Facultatea de Medicină Veterinară, şi-a redobândit sediul, scăpat de lademolare de evenimentele din Decembrie 1989. Din 1996, facultatea seîntoarce în Campusul din Splaiul Independenţei. Se continuăreconstrucţia clădirilor şi se adoptă exigenţele şi normele prevăzute deComuni tatea europeană pentru facultăţile de medicină veterinară. În

1996, Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti îşi depune candidatura ca membră a Asociaţieieuropene a Instituţiilor de Învăţământ Superior Veterinar (eAeVe).

În această perioadă, universitatea trece la recuperarea patri mo -niului funciar avut înainte de 1948 sau dobândit de-a lungultimpului. Cu toate eforturile de recuperare a unor terenuriînstrăinate de-a lungul istoriei, prin efectele legii fondului

funciar, aplicată decătre comisiile dinjudeţe, se pierd altesuprafeţe importante.Ferma Pietroasa, devenită

între timp Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticulturăşi Vinificaţie Pietroasa şi Pepiniera Istriţa devin filiale ale uni -ver sităţii în anul 2005 prin redobândirea proprietății. Se facinvestiţii pentru înfiinţarea unor plantaţii noi de viţă de vie şipomi fructiferi, se trece la retehnologizarea celor două structuride cercetare şi producţie iar rezultatele nu întârzie să apară. În

anul 2008 se sărbă toresc115 ani de la înfiinţareacelor două filiale şi cuaceastă ocazie este lan sa -tă o nouă gamă de vinuri:„Pietroasa veche”. Înanul 2009, vinul de co -lec ţie tămâioasa Româ -nească – 1986, câştigăMedalia de aur laconcursul „Muscat duMonde” din Franţa. Pentru dezvoltarea acti vi -tăţii de cercetare şitransfer tehnologic se tre -ce la modernizarea Fer -mei Moara Domnească.Sunt înfiinţate 80 dehectare de plantaţiipomicole moderne şi seconstruieşte un depozitfrigorific cu o capacitatede 900 de tone. Fosta genotecă depalmipede din FermaBăneasa se transferă laMoara Domnească într-ofermă nouă cu construcţii

şi echipamente moderne. Această structură va sta la baza înfiin -ţării Institutului de Cercetări Avicole, aprobat prin legea nr. 45din 20.03.2009. Prin fonduri de cercetare, se retehno logi zea zăun adăpost pentru vaci de lapte şi se populează cu rasa mixtăMontbéliarde. laptele produs este livrat zilnic în CampusulAgronomie-Herăstrău şi este valorificat în stare crudă, nepas -teu rizat, printr-un distribuitor automat. Activitatea didactică sediversifică prin apariţia de noi specializări în cadrul facultăţilor.În anul 2001, din specializarea Ingineria şi gestiunea Siste me -lor, existentă în cadrul Facultăţii de Agricultură, se desprindeFacultatea de Management, Inginerie economică în Horticul -tură şi Dezvoltare Rurală. În scurt timp, această facultate ajungesă fie în fruntea facultăţilor universităţii prin numărul destudenţi şi prin bugetul atras. În anul 2008, facultatea se mutăîn casă nouă – o clădire modernă realizată prin autofinanţare.

Departamentul de Studiipentru Învăţământul Deschisla Distanţă a început săfuncţioneze în anul 1998având, din 2002, centreteritoriale la Bucureşti, Sibiu,Slatina şi tg. Secuiesc. Încadrul acestei forme deînvăţă mânt sunt organizatecursuri universitare pentruFacultatea de Management,Inginerie economică înAgricultură şi DezvoltareRurală. Ulterior ia naştereDepartamentul de FrecvenţăRedusă la Facultatea deÎmbunătăţiri Funciare şiIngineria Mediului, programede studii FR la Facultatea deAgricultură şi de Învăţământla Distanţă la Horticultură.toate aceste forme de studiu,înrolează peste 6.000 destudenţi anual. Începând cupromoţia 2005-2006 sistemulde învăţământ se aliniază laprevederile Convenţiei de laBologna, pe trei cicluri destudii: patru ani studii delicenţă, doi ani studii demasterat şi trei ani studii dedoctorat. Universitatea are întotal 26 de programe de studii(specializări) la licenţă şifiecare facultate îşi organi -zează programe de studii demasterat. În ianuarie 2011intră în vigoarea legea 1 –legea educaţiei naţionale,care aduce modificăriimportante întregii activităţiuniversitare. În cadrul fiecăreifacultăţi se creeazădepartamente noi prin unireamai multor catedre.

UNIVeRSItAteA De ŞtIINțe AgRoNoMICe

ŞI MeDICINă VeteRINARă BUCUReŞtI

19962012

Activitatea de cercetare ştiinţifică se desfăşoară încadrul unor proiecte câştigate prin competiţie lanivel naţional şi internaţional. Aceste proiectecontribuie substanţial la finanţarea activităţii dinuniversitate şi la dotarea cu echipamente decercetare performante. În universitate suntînfiinţate 9 centre de cercetare recunoscute şiacreditate de către Consiliul Naţional alCercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior(CNCSIS) şi un institut de cercetare: ⋆ Centrul de Cercetare pentru Agricultură Durabilă⋆ Centrul de Cercetare pentru Studiul Calităţii

Produselor Horti-Viticole şi a SubstanţelorUtile din Plante

⋆ Centrul de Cercetare pentru Pomicultură Integrată⋆ Centrul de Cercetări pentru Inginerie Rurală şi

Protecţia Mediului⋆ Centrul de Cercetare pentru Biotehno logii

Microbiene – BIoteHgeN⋆ Centrul de Cercetare pentru Biochi mie Aplicată

şi Biotehnologii – BIoteHNol⋆ Centrul de Cercetări pentru oncologie Comparată⋆ Centrul de Cercetare a Calităţii Producţiei

Animale⋆ Centrul Universitar de Cercetări pentru

Diagnosticul şi terapia Bolilor la Animale⋆ Institutul de Cercetări pentru Avicultură

Aniversarea celor 160 de ani de existență a Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București

Alteța Sa Regală Principesa Margareta a pus piatra de temelie a Centrului de Cercetare a Studiului Calității produseloragroalimentare – Hortinvest

20122017

Decorația Regală “Nihil Sine Deo”oferită în anul 2013 de către Majestatea SaRegele Mihai I

Aniversarea celor 160 de ani de existență, în anul2012, a reprezentat un nou început pentruUniversitatea de Ştiinte Agronomice şi MedicinăVeterinară. Majestatea sa Regele Mihai I a acordatUniversitătii Decorația Regală ,,Nihil Sine Deo”pentru impresionanta contribuție ştiințifică şitehnică la dezvoltarea agriculturii şi a medicineiveterinare româneşti, în cinstea tuturorprofesorilor de elită care au făcut cinste instituțieidecenii de-a rândul.

În acelaşi an,Universitatea a inițiatconferința internaționalăanuală ,,Agriculture forlife, life for Agriculture”la care au participat peste600 de experți din mai

mult de 60 de țări. lucrările ştiințifice prezentateapar atât în AgroLife Journal, cât şi în alte jurnaleştiințifice.

În octombrie 2012, Familia Regală, reprezentată decătre Altețele lor Regale Principesa Margareta şiPrincipele Radu, a pus piatra de temelie aCentrului de Cercetare pentru Studiul CalitățiiProduselor Agroalimentare – HoRtINVeSt.

Centrul de Cercetare pentru Studiul Calității ProduselorAgroalimentare, inaugurat în mai 2015

Ceremonia de semnare a Actului de înființare aConsorțiului Universităților de Științe Agricole șiMedicină Veterinară – Științele Vieții din România

Noua clădire a Facultățiide Biotehnologii,inaugurată în 2016

Texte: Prof. Maria Valeria Picu, Prof. Dr. Florin Stănică, lector Dr. Marcel PopescuImagini, prin amabilitatea: arhiva Academiei Române, arhiva A.S.A.S., arhiva U.S.A.M.V.,Mircea Cheregi, Nicolae Noica, Vasilica Stan, Florin Stănică, Răzvan teodorescu, eugen Vasile,Ion Viorel, Florin eşanu, Ştefan Marin, Roxana Ciceoi, ro.wikipedia.orgGrafică și producție: squaremedia.ro București, 2018

Centrul de Consiliere și Orientare în Carieră, inauguratîn anul 2015

Sera de Cercetare, inaugurată de către domnul GrazianoDa Silva, Director general al FAO

Clădirea noului căminstudențesc (A10),

inaugurată în 2016

În anul 2014, cele patru universități agricole dinRomânia: Universitatea de Ştiințe Agronomice şiMedicină Veterinară din Bucureşti, Universitateade Ştiințe Agricole şi Medicină Veterinară dinCluj, Universitatea de Ştiințe Agricole şiMedicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” dinIaşi şi Universitatea de Ştiințe agricole şi Medi -cină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I deRomânia” din timişoara au format ConsorțiuluiUniversităților de Ştiințe Agricole şi MedicinăVeterinară – Ştiințele Vieții din România, cusediul în Bucureşti.

În anul 2015 a fost inaugurat Centrul deCercetare pentru Studiul Calității ProduselorAgroalimentare – HoRtINVeSt, având încomponența sa 13 laboratoare de cercetare de top,pe o suprafață totală de 4045 mp. Mai mult decâtatât, în timpul vizitei excelenței Sale Dl.graziano Da Silva, directorul general al FAo, afost inaugurată şi Sera de Cercetare, cu osuprafață totală de 2756 mp şi 19 compartimenteîn care toți factorii de mediu pot fi controlați.

Campusul Agronomie-Herăstrău şi-a măritcapacitatea de cazare prin inaugurarea, în anul2016, a unui nou cămin studențesc (A10), cu ocapacitate de 88 de camere şi 6 apartamentedestinate atât masteranzilor şi doctoranzilor, câtşi oaspeților şi studenților străini.

În 2016, Facultatea de Biotehnologii a sărbătorit20 de ani de la înființare. Cu această ocazie, a fostinaugurat noul sediu al facultății, un spațiumodern de educație şi cercetare, cu o suprafațătotală de 5931 mp.

În anul 2017, Facultatea de Zootehnie şi-aschimbat denumirea în Facultatea de Ingineria şigestiunea Producțiilor Animaliere.

www.usamv.ro