15222620-Politologie

8/7/2019 15222620-Politologie

1/183

8/7/2019 15222620-Politologie

2/183

Cuprins

Prefa ......................................................................................................................... 3

1. Obiectul de studiu al politologiei domeniul politic ...................................... 6

2. Sistemul politic ..................................................................................................... 31

3. Puterea politic ..................................................................................................... 39

4. Statul instituie central a sistemului politic ............................................. 51

5. Partidele politice .................................................................................................. 69

6. Democraia ............................................................................................................. 93

7. Regimurile politice ................................................................................................ 119

8. Societate politic societate civil ................................................................. 143

9. Cultura i aciunea politic ................................................................................. 149

10. Doctrine politice privind organizarea i conducerea societii ............... 159

8/7/2019 15222620-Politologie

3/183

RREEFFAATTAA

Prezenta lucrare, raspunde unei nevoi acute de formare a unei culturipolitice care, mai ales, n mprejurarile actuale, este de mare importanta pentru toticetatenii tarii si, ndeosebi, pentru tineretul studios.

Este tot mai evident faptul ca trecerea la economia de piata si edificareastatului de drept n tara noastra constituie un proces care implica un nivel decunoastere a fenomenului politic de catre toti cetatenii. Numai n acest modcetatenii pot fi n masura sa nteleaga sensul diferitelor actiuni politice si saactioneze responsabil. Lucrarea de fata raspunde acestor stringente nevoi deexpunere si tratare a notiunilor fundamentale ale domeniului politic, a carorcunoastere se impune ca o conditie esentiala att pentru societatea politica nlegatura cu valoarea deciziilor ce le adopta, ct si pentru societatea civila carepoate astfel, sa intervina n cunostinta de cauza pentru a-i determina pe guvernantisa-i serveasca interesele. De asemenea, prin problematica abordata, lucrarea vinen ntmpinarea nevoii de pregatire a tineretului din universitatile n care politologiafigureaza ca disciplina de nvatamnt, n mod deosebit pentru facultatile cu profileconomic.

Complexitatea fenomenului social, n general, si a celui economic, nspecial, reclama pentru specialistii n acest domeniu cunoasterea temeinica a

fenomenului politic, fara de care nu este posibila ntelegerea corecta a diferiteloraspecte din domeniul economic. Chemat sa ia decizii n economie, specialistul nupoate s-o faca n deplina cunostinta de cauza, fara ntelegerea fenomenului politic.ntr-o economie de piata, spre care se ndreapta Romnia, politicul slujesteeconomicul. Pentru ca acest lucru sa-si gaseasca o concretizare fireasca,specialistii din economie trebuie ca n activitatea lor sa tina cont de corelatiarespectiva, a carei ntelegere este asigurata, n primul rnd, de studiereapolitologiei.

n cadrul problematicii politologiei, principalele teme se refera la: obiectulde studiu al politologiei, sistemul politic, puterea politica, statul, partidele politice,democratia, drepturile fundamentale ale omului, regimuri politice, societatepolitica, societate civila, cultura politica, actiune politica si doctrine politice privindorganizarea si conducerea societatii.

Studierea acestor teme, si a altora asigura un minimum de cunostinte ndomeniul politic, necesar n formarea tuturor specialistilor din diferite domenii de

3

8/7/2019 15222620-Politologie

4/183

8/7/2019 15222620-Politologie

5/183

Prefata

superior romnesc.Autorii sunt constienti ca problematica abordata poate fi susceptibila de

mbunatatiri nct orice sugestii, propuneri n acest sens, din partea cititorilor vor fibinevenite si luate n calcul ntr-o viitoare editie.

5

8/7/2019 15222620-Politologie

6/183

1n cadrul stiintelor politice, Politologia ocupa un loc important prin

problematica pe care o abordeaza.Politologia reprezinta una dintre cele mai vechi stiinte despre societate,

aparitia si dezvoltarea ei fiind strns legate de afirmarea politicului ca sistem si,ndeosebi, a statului. nsasi denumirea de "Politologie" provine de la doua cuvintegrecesti: "polis" - care nseamna stat, cetate, si "logos" stiinta, semnificnd stiintadespre stat, despre cetate, respectiv stiinta politica.

Sub aceasta denumire, de "stiinta politicii", s-a dezvoltat de-a lungultimpului pna n deceniul al VI-lea al secolului al XX-lea, cnd a capatat titulaturade Politologie. Termenul de "politologie" a fost lansat n perioada postbelica decatre germanul Eugen Fischer Baling si francezulAndr Thrive pentru a denumi stiinta politica si a fost folosit pentru prima data n1954 de catre Gert von Eynern.

Problematica politologiei, complexa si diversificata, impune elucidarea

unor probleme, precum: sistemul politic, puterea politica, statul, partidele politice,democratia, regimurile politice, societatea politica socie-tatea civila, cultura siactiunea politica, doctrine politice privind organizarea si conducerea societatii etc.

Studiul acestor teme, precum si al altora, asigura un minimum decunostinte de cultura politica, necesare n formarea tuturor specialistilor din diferitedomenii de activitate, ct si pentru ntelegerea fenomenului politic de catre cetatenin general.

1.1Domeniul politic obiect de studiu al Politologiei; raportuldintre domeniul politic si celelalte domenii ale vietii sociale

Societatea, ntr-o abordare sistemica, reprezinta un sistem global de un feldeosebit. n raport cu celelalte sisteme globale, acest sistem are anumite trasaturispecifice care, ntr-un fel, l face unic n univers. Astfel, societatea privita ca sistemglobal are la baza gndirea si actiunea omului care, pe de o parte, i daposibilitatea sa se autoreflecte si reflectndu-se pe sine, reflecta ntregul univers,

iar pe de alta parte i da posibilitatea sa se dezvolte pe linia progresului istoric.Rezulta prin urmare ca societatea este singurul sistem global din univers care arecapacitatea de a se autoreflecta si dezvolta.

Pentru ca sa existe si sa se dezvolte, societatea si specializeaza anumitedomenii, carora le ncredinteaza activitati specifice care, mpreuna, concura lascopurile urmarite de existenta si progres social.

Un prim domeniu pe care societatea l specializeaza l constituie domeniul

OBIECTUL DE STUDIU AL POLITOLOGIEI

DOMENIUL POLITIC

6

8/7/2019 15222620-Politologie

7/183

Politologie

economic caruia i sunt ncredintate activitati privind producerea, circulatia sidesfacerea bunurilor materiale fara de care societatea n-ar putea sa existe si sa sedezvolte.

Un alt domeniu specializat de societate este cel al vietii spirituale a carei

menire se refera la autoreflectare si la reflectarea ntregului univers pe baza carora,oamenii actioneaza n mod constient pentru asigurarea dezvoltarii sociale.

Existenta si dezvoltarea sociala reclama totodata si un alt domeniu al vietiisociale, domeniul politic caruia i sunt ncredintate activitati privind organizarea siconducerea de ansamblu a societatii, prin intermediul carora se asigurafunctionalitatea complexului social al unei comunitati umane.

ntre domeniile vietii sociale (economic, spiritual, politic) exista legaturi

organice de conditionare si potentare reciproca n sensul ca unul fara celelalte nupoate exista si, n acelasi timp, cu ct fiecare dintre ele este mai bun si societatea,n ansamblul ei, functioneaza mai bine.

Legat de locul si rolul domeniilor sociale n ansamblul societatii suntformulate puncte de vedere diferite.

Astfel, unii sustin ca domeniul economic ar constitui domeniul hotartor alvietii sociale, n sensul ca fara de el n-ar putea exista societatea si ca, n acelasitimp, acesta ar determina existenta si viabilitatea celorlalte domenii.

Un astfel de punct de vedere si are sorgintele nca din antichitate, dupaexpresia latina "primum bibere de inde filosofare", adica "nti sa mncam sa bemsi apoi sa filosofam". n prezent acest curent de gndire, se bucura de mareraspndire, curent la care s-au raliat si marxistii cu nuantari diferite. Astfel, Marx,n "Capitalul", sustine fara echivoc ca domeniul economic este cel hotartor, de eldepinznd celelalte domenii. La aceasta teza a lui Marx, Lenin face o nuantare cuvadit scop ideologic. Sustinnd ca si Marx, rolul determinant al economicului,

Lenin adauga o noua teza si anume ca n epoca contemporana, cnd, dupaparerea lui se punea problema creierii unei societati noi, socialiste, politicul arcapata un rol de factor prim, n sensul ca acesta ar prefigura economicul fara sa-isuprime rolul hotartor. Astfel, Lenin sustinea ca trebuie mai nti preluata putereapolitica sub forma dictaturii proletariatului careia i revine rolul de a crea bazaeconomica a noii societati prin mijloace de deposedare si reprimare a vechiiornduiri sociale.

Aceasta teza nu se justifica din punct de vedere stiintific si estepericuloasa sub aspect politic. Prin intermediul acestei teze marxist-leninistiincercau sa formuleze o baza teoretica regimurilor totalitare, politicii de reprimarefolosita pe scara larga n societatea socialista, societate pe care au urmarit s-oimpuna omenirii.

n fapt, domeniile vietii sociale (economic, spiritual, politic) sunt absolutnecesare, fiecare dintre ele avnd rolul bine definit n dezvoltarea societatiiomenesti.

7

8/7/2019 15222620-Politologie

8/183

Obiectul de studiu al politologiei - domeniul politic

Noi consideram ca nu este bine sa se faca o ierarhizare a domeniilor vietiisociale, ntruct nu se justifica din punct de vedere stiintific, n sensul ca fiecaredintre ele este absolut necesar pentru existenta si dezvoltarea societatii, lipsa unuiadintre acestea ar duce la disparitia respectivelor comunitati umane.

Toate aceste domenii constituie obiectul studiului anumitor stiinte stiintele sociale.Definirea obiectului unei stiinte, n general, si, n mod deosebit, al unei

stiinte sociale, este o problema complexa care impune precizarea mai multorelemente precum: domeniul strict pe care l studiaza si din ce unghi de vedere;categoriile, procesele sociale si legile specifice; locul stiintei respective n sistemulstiintelor sociale n general si n cadrul sistemului stiintelor din domeniul deactivitate respectiv. Prin urmare, definirea obiectului de studiu al "Politologiei"

evidentiaza locul si trasaturile caracteristice ale acesteia n raport cu celelaltestiinte politice.

Obiectul de studiu al politologiei este politicul, ca subsistem al sistemuluisocial global. Politicul reprezinta acel domeniu al vietii sociale n care sedesfasoara activitatea constienta a oamenilor pentru promovarea anumitorinterese ce se manifesta sub o multitudine de forme precum: interese individuale,generale, de grup social, nationale, internationale, economice, spirituale, politice

etc. Servirea si promovarea diversitatii de interese, atunci cnd se realizeaza nmod constient, prin activitati organizate si programate, se constituie n domeniulpolitic.

Domeniul politic se prezinta sub trei aspecte: sistem politic, actiunepolitica si gndire politica, ntre acestea existnd o strnsa interdependenta.

n legatura cu momentul aparitiei domeniului politic, n lumea politologilorexista pareri controversate.

Unii politologi considera ca domeniul politic exista de la nceputul vietii

sociale, de cnd exista societatea, motivnd ca activitatile constiente, depromovare a unor interese, au existat de la nceput. n cele mai primitive forme deorganizare umana (ginta, trib), au existat si anumite activitati ce promovauconstient diferite interese. Seful unei ginti sau al unui trib stabilea, pe baza uneipolitici, cum si n ce masura urma sa-si satisfaca trebuintele fiecare membru algruparii sociale.

Alti politologi considera ca n acea perioada este greu de vorbit de

activitati politice pentru ca acestea presupuneau anumite structuri, institutii etc.,pentru a putea promova organizat interesele. n epoca respectiva acestea lipseaun mod complet. Sigur ca seful unei cete sau unui trib, prin firea lucrurilor, era maiapropiat de bunul dobndit si putea sa-si adjudece o parte mai nsemnata dinacesta. Numai ca, acelasi lucru se putea referi la oricare membru al comunitatiirespective, pentru ca oamenii nu puteau obtine dect un minimum de bunuri caresa le asigure existenta biologica, n acea perioada lipsind surplusurile pentru cares-ar fi ivit necesitatea unei politici de adjudecare.

8

8/7/2019 15222620-Politologie

9/183

Politologie

Pornind de la aceste considerente, multi politologi considera ca domeniulpolitic apare o data cu diferentierea sociala, cu proprietatea privata, cu aparitia desurplusuri care necesitau o activitate constienta si organizata privind modalitatilede repartitie si de nsusire a acestor surplusuri, iar de aici un ntreg sistem de

organizare, gndire si activitate politica. De aceea, se considera ca domeniulpolitic a aparut n momentul trecerii spre ornduirea sclavagista, cnd si facaparitia institutiile politice, n special statul.

Se poate aprecia, fara sa ne pronuntam categoric pentru un anumit punctde vedere, ca domeniul politic a aparut pe o anumita treapta a dezvoltarii sociale,n perioada de trecere spre sclavagism, avnd nca forme incipiente, necristalizaten comunitatile umane anterioare.

Aparitia domeniului politic a condus la o dezvoltare sociala constienta

care a accelerat progresul istoric. Dupa cum se stie, dezvoltarea sociala din toatetimpurile se realizeaza sub doua forme: spontana si constienta. Dezvoltareaconstienta, spre deosebire de cea spontana, presupune o activitate programata,organizata n concordanta cu cerintele progresului istoric care sa conduca la oconcordanta ntre scopurile propuse si rezultatele activitatii desfasurate. Politiculeste elementul care a dat posibilitatea oamenilor sa-si organizeze activitatea n asafel nct sa realizeze ntr-o masura ct mai mare o dezvoltare constienta.

Si dezvoltarea spontana are la baza o activitate constienta a oamenilor,dar aceasta activitate nu realizeaza o concordanta ntre scopurile propuse sirezultatele obtinute, fie datorita insuficientei cunoasteri, fie promovarii unorinterese ce contravin mersului nainte al societatii. Dezvoltarea constienta are labaza o activitate bazata pe o anumita cunoastere corecta a realitatii, care atestaposibilitatea realizarii unor obiective n concordanta cu progresul istoric mult mairapid si cu pierderi mai putine dect n cazul dezvoltarii spontane.

Aparitia domeniului politic a creat necesitatea organizarii unui sistempolitic menit sa asigure functionarea de ansamblu a societatii. O caracteristica adomeniului politic, n afara de faptul ca el reprezinta activitatea constienta pentrupromovarea unor interese, consta n aceea ca, pe masura dezvoltarii sociale, anaintarii societatii pe noi trepte, acesta a capatat o nsemnatate tot mai mare.Fiecare ornduire sociala a marcat si o sporire a importantei domeniului politic nviata sociala. n prezent, n lumea contemporana, rolul domeniului politic este totmai mare n functionalitatea societatii, n dezvoltarea complexelor probleme cu

care se confrunta omenirea.Epoca contemporana se caracterizeaza printr-o interdependenta a tuturorfenomenelor si care, de fapt, a creat probleme cu caracter global precum:dezvoltarea generala a ntregii societati umane care sa elimine subdezvoltarea,problemele pacii si razboiului, problemele mediului ambiant, problema materiilorprime si energetice si, legat de toate acestea, promovarea unui curs democratic alntregii organizari politice care sa asigure libertatea, bunastarea, independenta si

9

8/7/2019 15222620-Politologie

10/183


egalitatea n drepturi a tuturor cetatenilor si popoarelor.Aceasta realitate reclama ca sistemul politic, structurat, de regula, pe

criterii nationale, sa asigure promovarea progresului pentru fiecare natiune si,printr-o colaborare ntre state, sa contribuie la rezolvarea problemelor cu caracter

global existente n epoca contemporana. Explicatia o gasim n faptul caproblemele globale afecteaza viata tuturor popoarelor, decurgnd din aceastanecesitatea rezolvarii lor prin efortul concret al ntregii comunitati umane.

Se poate aprecia ca omenirea se afla n prezent la un moment derascruce. Ori reuseste ca, prin eforturi comune a tuturor popoarelor, sa rezolvesau cel putin sa gestioneze n mod corespunzator problemele pacii si razboiului,ale apararii mediului ambiant, ale dezvoltarii generale a societatii prin eliminareasubdezvoltarii, ale organizarii democratice a societatii si n acest caz societatea

omeneasca supravietuieste si se poate dezvolta, ori daca nu se reuseste acestlucru, existenta omenirii este pusa sub semnul ntrebarii.

Problemele globale ale omenirii, nu pot fi rezolvate dect prin implicareaferma si n mod corespunzator a factorului politic, n speta a tuturor guvernelor, apartidelor politice, cum si a diferitelor organizatii internationale n scopul triumfuluifortei argumentului, ci nu a argumentului fortei.

Aceasta se impune cu att mai mult cu ct astazi n activitatea politica sunt

atrase categorii tot mai mari de oameni care, pentru a actiona ct de ctcorespunzator, trebuie sa beneficieze de programe politice attn plan national ct si n plan international care sa concorde cu nevoile de progresale omenirii, de pace si stabilitate n lume.

Asertiunea gnditorilor antici ca omul este, n primul rnd, un "zoon-politikon" si capata astazi mai mult ca oricnd, adevaratele sale dimensiuni.

Spre deosebire de trecut, n prezent nu exista problema mai mare sau maimica ce confrunta omenirea, care sa nu aiba si aspect politic si care sa nu necesite

o rezolvare politica. Daca n trecut politica era apanajul unor grupuri restrnse deoameni, de regula a celor ce faceau parte din organele de conducere sociala,astazi actiunea politica cuprinde categorii sociale tot mai largi. n lumina acestorrealitati, apare importanta stiintelor politice n general si a politologiei n special,care sa ofere un fundament stiintific factorilor de decizie politica, dar si o culturapolitica tuturor cetatenilor pentru a participa n cunostinta de cauza la viatasocietatii.

Pe masura dezvoltarii sociale, oamenii simt nevoia tot mai mult a uneiactivitati politice complexe, care presupune o organizare riguroasa cu institutiicorespunzatoare, menite sa asigure buna functionare a societatii si, n ultimainstanta, a satisfacerii trebuintelor umane.

Domeniul politic trebuie sa slujeasca, n primul rnd, economicului, dar sisocietatii n ansamblu, pentru ca acesta sa-si realizeze finalitatea sa de satisfacerea trebuintelor umane n conditii ct mai bune. Asadar, domeniul politic estenecesar pentru viata sociala n care oamenii actioneaza constient pentru ca

10

8/7/2019 15222620-Politologie

11/183

Politologie

problemele lor vitale sa fie rezolvate n concordanta cu cerintele obiective aleprogresului istoric.

1.2

Legile generale si categoriile politologiei

Avnd ca obiect de studiu domeniul politic, politologia studiazacategoriile, procesele si legile specifice acestui domeniu sub aspectele sale celemai generale. Pentru aceste considerente, politologia poate fi definita ca stiintacelor mai generale legi ale domeniului public si a modalitatilor n care acesteaactioneaza, n functie de conditiile concret istorice. Legile pe care le studiazapolitologia se manifesta ca tendinte deoarece actioneaza prin intermediuloamenilor, deci al unor factori subiectivi. Aceasta caracteristica creeaza mari

dificultati n descoperirea si formularea legilor domeniului politic care sunt mult maimari dect n cazul descoperirii si formularii legilor naturii.

Tinnd cont de specificul domeniului si de dificultatile pe care le implica,multi politologi au descris si analizat fenomenul politic sub diverse aspecte, fara saformuleze nsa si legi sau daca le -au formulat, au facut-o insuficient, limitndu-seprin a exemplifica doar prin cteva legi. Altii, cei marxisti mai ales, au formulat oserie de legi ale societatii socialiste, legi declarate imuabile, obligatorii pentru toti,

dndu-le o formulare rigida, dogmatica, mergndu-se pna acolo nct senumerotau si ierarhizau. Sunt cunoscute n aceasta privinta consfatuirile partidelorcomuniste si muncitoresti de la Moscova din anii 1957 si 1968, care au decretatca exista 10 legi generale ce guverneaza procesul construirii socialismului, pe carele-au declarat obligatorii pentru toti, ntr-un fel ca cele 10 porunci.

O asemenea abordare a problemelor este improprie investigatiei stiintificesi, ca atare, fara sa tagaduim posibilitatea descoperirii si formularii unor legi careguverneaza domeniul politic, trebuie sa manifestam, n aceasta privinta, precautie,

prudenta, elasticitate, inventivitate si, mai ales, relativitate.n literatura de specialitate, nca de la aparitia politologiei ca stiinta si,

ndeosebi, n epoca contemporana, se gasesc referiri la anumite legi propriidomeniului politic.

Daca plecam de la premisa ca o lege reprezinta ceea ce este comun, si serepeta cu necesitate n cadrul fenomenelor din domeniul respectiv, atunci putemconsidera ca politologia studiaza legile domeniului politic, legi pe care le

prezentam sub forma unor principii generale precum: organizarea unui sistem politic bine articulat si structurat n relatii, institutii si

conceptii, prin intermediul caruia societatea si asigura functionalitatea siprogresul. Este un fapt stabilit de realitatea istorica, relevat de literatura despecialitate, ca, fara un sistem politic, societatea n-ar putea functiona. n fapt,nu exista societate, comunitate umana, fara un sistem politic;

organizarea si conducerea democratica a societatii. Experienta istorica a

11

8/7/2019 15222620-Politologie

12/183


dovedit ca, de regula, numai n conditiile unei organizari si conduceridemocratice sunt posibile progresul social, bunastarea si prosperitateacetatenilor;

armonizarea intereselor tuturor cetatenilor, grupurilor si categoriilor sociale.

Promovarea progresului istoric nu se poate realiza dect n conditiilesatisfacerii intereselor tuturor, att a celor generale, ct si a celor de grup sauindividuale. Aceasta si poate gasi expresia numai prin armonizarea unorasemenea interese n concordanta cu cerintele progresului general alsocietatii;

unitatea organica ntre libertate si responsabilitate. Unitatea dintre libertate siresponsabilitate constituie un principiu de baza, deoarece progresul social nu

poate fi asigurat dect prin manifestarea libertatii n mod responsabil de catremembrii societatii, indiferent de pozitia lor pe scara ierarhiei sociale;

unitatea organica dintre organizarea si conducerea democratica a societatii sibunastarea si prosperitatea tuturor cetatenilor. O organizare si conduceredemocratice sunt probate n primul rnd de capacitatea lor de a asigurabunastarea si prosperitatea cetatenilor, la rndul lor, bunastarea siprosperitatea nu-si pot gasi rezolvarea favorabila dect n conditiile unui

cadru de organizare democratica.Formulnd asemenea principii, trebuie sa avem permanent n vedere caacestea nu sunt singurele si ca important este modul n care factorii politici lecunosc si tin cont de cerintele acestora n activitatea lor.

Institutiile politice, factorii politici la nivel national si international simt totmai mult nevoia unor studii de amploare si a unor concluzii pertinente, cu caracterstiintific, pentru a le avea n vedere n politica ce o promoveaza.

Aceasta mprejurare a determinat si determina multe institutii si multifactori de decizie politica sa faca comenzi sociale privind cercetarea fenomenuluipolitic, ajungndu-se chiar la organizarea unor institute de cercetari specializate pedomenii (stat, partid, sistem, doctrine etc.) si chiar pe tari, asa cum se prezintarealitatea n SUA, Japonia, Germania etc. Chiar mai mult, institutiineguvernamentale, organizatii apartinnd societatii civile din diferite tari, ndeosebidin Occident, au preocupari constante n studierea fenomenului politic,

concretizate n studii de amploare, cum sunt rapoartele Clubului de la Roma etc.n tara noastra, dupa revolutia din decembrie 1989, se constata oefervescenta politica, o atractie spre acest fenomen, exprimata fie si prindiscutarea si comentarea lui, n cercuri tot mai largi.

Paralel cu aceasta realitate, se constata o preocupare mai sustinuta pentrustudierea fenomenului politic, n care se circumscrie si introducerea politologiei caobiect de studiu n nvatamntul superior.

12

8/7/2019 15222620-Politologie

13/183

Politologie

Avnd n vedere continutul, importanta si sfera sa de cuprindere,politologia reprezinta o stiinta de maxima generalizare a domeniului politic, care seocupa cu studierea legilor si modalitatilor concrete n care acestea se manifesta, nfunctie de conditiile istorice ale dezvoltarii sistemului politic.

Categoriile studiate de politologie sunt si ele de maxima generalizare si serefera la sistem politic, stat, putere politica, partidism, democratie, regimuripolitice, doctrine politice, actiune politica etc. Ca si legile, categoriile politologieiau un caracter obiectiv, impuse de progresul istoric si aflate ntr-o relatie decauzalitate si interdependenta.

1.3Politologia n sistemul stiintelor politice. Functiile politologieiPrin continutul si scopurile sale, politologia este o stiinta despre domeniul

politic. Domeniul politic, ca domeniu al vietii sociale, constituie obiectul de studiual mai multor discipline politice. Alaturi de politologie, domeniul politic este studiatde stiinta dreptului, stiinta statului, stiinta partidelor (stasiologia), istorie politica,filosofie politica, sociologie politica etc. Fata de toate acestea, politologiastudiaza, dupa cum s-a mentionat, domeniul politic sub aspectele sale cele maigenerale, n timp ce celelalte stiinte politice sunt, ntr-un fel, stiinte particulare, nsensul ca fiecare dintre acestea are n studiu un anumit segment al politicului, si nuansamblul sau.

Aceasta realitate a determinat pe multi politologi sa considere gresitpolitologia ca stiinta fundamentala a politicului. Politologia reprezinta ntr-adevarteoria generala a politicului, care se ocupa cu studierea legilor generale aleacestuia, dar aceasta mprejurare nu este un motiv ca politologia sa fie declaratastiinta fundamentala. Studiind politicul, sub aspectul sau cel mai general,

Politologia nu poate fi considerata mai importanta dect alta stiinta care studiazaun fenomen politic particular, dar mai n detaliu. Prin urmare, fiecare dintre stiintelepolitice are obiectul propriu de studiu bine delimitat, motiv pentru care este greusa se vorbeasca despre o ierarhizare a acestora de genul fundamentala,secundara, principala, auxiliara etc.

Se poate vorbi despre alt gen de delimitare, referitor la aria de cuprinderea fenomenelor si gradul de generalizare. Din acest punct de vedere, putem vorbide stiinta ca o teorie generala a domeniului, cum este politologia pentru domeniul

politic si de stiinte particulare, cum sunt celelalte stiinte politice. Este adevarat caunii politologi, vorbind despre politologie si alte stiinte ale politicului, pun de multeori semnul egalitatii ntre ele, nsa majoritatea dintre ei apreciaza, dupa parereanoastra n mod corect, politologia ca stiinta distincta n sistemul stiintelor politice.

Ca stiinta generala despre domeniul politic, politologia are anumite functii: cognitiva, deosebit de importanta pentru ca prin aceasta functie se realizeaza

cunoasterea si ntelegerea fenomenului politic, si, de aici, interpretarea ctmai corecta a acestui fenomen conducnd la o atitudine si un comportament

13

8/7/2019 15222620-Politologie

14/183


corespunzatoare, valabile pentru societatea politica ct si pentru societateacivila;

normativa, ntelegndu-se prin aceasta caile, mijloacele, metodele privindorganizarea si conducerea politica ct mai eficienta a societatii;

prospectiva, care se refera la previziunea politica pe baza unor investigatii deamploare, menita sa descifreze tendintele fenomenului politic, mutatiile cesurvin n cadrul raporturilor sociale pe plan national si international si a noilorcerinte de progres ale societatii;

educativa, care sa vizeze implicarea responsabila a fiecarui cetatean nactivitatea politica n cadrul careia sa primeze spiritul patriotic, democratic,respectarea valorilor general umane.

1.4Momente importante n constituirea si dezvoltarea politologieiPolitologia, ca stiinta, a aparut si s-a dezvoltat pe masura evidentierii tot

mai pregnante a politicului n viata sociala si a dezvoltarii celorlalte stiinte despresocietate. Aceste mprejurari au facut ca politologia sa nu apara de la nceput ca ostiinta distincta n raport cu alte stiinte sociale si, n mod deosebit, cu alte stiintepolitice. De aceea, o perioada ndelungata de timp, politologia se regaseste subdenumirea de stiinta politicii sau ca parti ale altor stiinte. Exista si situatii n care

obiectul sau de studiu se confunda cu alte stiinte politice.Daca avem n vedere etimologia cuvntului politologie, de la cuvintele

grecesti din antichitate (polis - cetate, stat si logos - stiinta), respectiv stiintadespre stat, aceasta era o denumire aproape de adevar, pentru ca subliniacaracterul de stiinta politica. Dar, dupa cum se cunoaste, politologia nu este numaio stiinta despre stat, ci o stiinta despre domeniul politic n ansamblul sau care nuse limiteaza numai la stat.

Tot din perioada antichitatii si pna n vremurile moderne unii nvatati auconsiderat ca politologia se ocupa doar de studiul puterii politice, care include sistatul, teorie sustinuta de la Herodot, Aristotel pna n zilele noastre, ntlnindu-sesi la politologii Marcel Prelot, Duverger, Raimond Aron, ultimul incluznd nobiectul politologiei si autoritatea politica.

Toate aceste preocupari au nsemnat pasi importanti pe calea acumulariide cunostinte, care au dus la constituirea politologiei ca stiinta distincta, cestudiaza politicul sub aspectele sale generale. O confirmare a acestei realitati o

constituie faptul ca nsusi termenul de politologie a aparut si s-a impus trziu, ndeceniul al 6-lea al secolului XX, fiind lansat de Eugen Fischer Baling n Germaniasi Thrive n Franta, fiind folosit pentru prima data n 1954 de catre Gert vonEynern.

A nfatisa momentele de constituire si dezvoltare a politologiei, ca stiintadistincta, nseamna, de fapt, a reda ntreaga gndire politica din antichitate pna nprezent, a expune deci o istorie a gndirii politice care nu intra n obiectul

14

8/7/2019 15222620-Politologie

15/183

Politologie

demersului nostru.De aceea, ne vom limita la nfatisarea unor momente mai semnificative ale

gndirii politice, menite sa ngaduie ntelegerea modului n care a aparut si s-adezvoltat politologia ca stiinta.

Momentele importante ale aparitiei si dezvoltarii politologiei se leaga dediferitele trepte de progres social precum perioada antichitatii,cu diferitele sale centre (Orientul antic, Grecia antica, Roma antica), caracterizataprin aparitia elementelor constitutive ale politologiei; perioada feudala caracterizata prin dominatia fenomenului religios asupra celui politic; perioadaRenasterii de care se leaga punerea bazelor politologiei ca stiinta politicamoderna; epoca moderna, n care se largeste sfera de cuprindere a politologiei

ca stiinta; perioada contemporana , cnd politologia cunoaste o larga dezvoltaresi cnd se contureaza clar ca stiinta politica distincta.A) Perioada antichitatii, n care fenomenul politic devine evident att ca

sistem ct si sub forma gndirii si actiunii politice. Acest fapt a determinatpreocupari constante pentru studierea fenomenului politic si a constituirii diferitelorstiinte politice care, la nceput, au fost denumite cu termenul generic de "stiintadespre stat, despre cetate", "stiinta politicii" etc.

a) Primele preocupari de gndire politica si, deci, de elemente ale stiintei

politice, le ntlnim n Orientul antic , unde, prin secolul al XXV-lea .Hr., seremarca primele consemnari cu referire la organizarea si conducerea politica asocietatii, ndeosebi, a organizarii statului si a exercitarii actului de guvernare.

n perioada respectiva, statul mbraca formele monarhiei despotice, siprimele preocupari n domeniu au fost legate de aceasta forma de stat,concretizate n elaborarea unor coduri si nvataturi privind legitimitatea siautoritatea monarhului, caruia i se atribuia origine divina.

Un reprezentant de seama al acestor teorii din vremea respectiva a fostPtah-hotep, care recomanda norme si principii pentru aristocratia egipteana, norganizarea si conducerea statului, fundamentate pe argumente religioase, princare trebuia ca cei "inferiori" sa se supuna celor "superiori", considerati ca fiindpredestinati cu aceasta conditie sociala.

Tot pentru Egiptul antic este semnificativa o scriere intitulata"Cuvntarea lui Amenemhat", ce reprezinta un ndrumar de sfaturi politico-morale, prin care faraonul si initia fiul n arta guvernarii, n alegerea demnitarilor, norganizarea si conducerea armatei.

Asemanator ndrumarului egiptean de sfaturi, ntlnim n Mesopotamia codul lui Hammurabi, de la sfrsitul secolului al XVIII-lea .Hr. (descoperit n1901 la Susa), ce reprezinta un cod de reguli si legi privind organizarea statului, adreptului de proprietate si a raporturilor dintre diferite categorii sociale, fiind celmai vechi cod de legi cunoscut pna n prezent.

Un alt moment de referinta n evolutia gndirii politice a Orientului antic l

15

8/7/2019 15222620-Politologie

16/183


ntlnim n China . Este vorba mai nti de secolele XVII-XII .Hr., perioada ncare a circulat o lucrare nsemnata, "Stzin" (Cartea cntarilor), n care suntcuprinse 305 ode continnd note de protest mpotriva rnduielilor existente si princare se exprimau ndoieli fata de binefacerile oferite de divinitate. Este vorba apoi

de doctrina filosofului chinez Confucius (551-479 .Hr.), care cuprinde elementesi reguli privind relatiile dintre clase, dintre conducatori si supusi, opinndu-sepentru regulile unei bune guvernari si ndemnnd la resemnare.

De asemenea, doctrina daoista reprezentata prin Lao-Tz(secolul al VI-lea .Hr.), potrivit careia n natura si n viata sociala actioneaza legea universala"Dao", care, independent de vointa si constiinta oamenilor, realizeaza un procesrational si ordonat, recomandnd oamenilor calea non-actiunii.

Avem apoi doctrina lui Mo-Tz (479-381 .Hr.) care, pornind de la

principiul "iubirii universale", milita pentru nlaturarea inegalitatii si stabilirea unuiregim de dreptate pentru toti oamenii, indiferent de pozitia lor n societate.

India antica ne ofera, de asemenea, elemente importante n gndireapolitica si deci n constituirea politologiei ca stiinta. Astfel, n secolul al III-lea.Hr., se nscrie lucrarea "Arthasastra", atribuita lui Kautilya, n traducere"Stiinta politica", n care erau formulate sfaturi si principii calauzitoare regilor nactivitatea de conducere a statului.

Tot pe aceasta linie se nscrie si lucrarea "Legile lui Manu", pastratantr-o versiune din secolul al II-lea .Hr., care se refera la regimul politic de castasi la datoria monarhului de a veghea la aceasta ordine sociala.

Elemente importante referitoare la politic, la modul de organizare siconducere a societatii, contine si Biblia, carte sacra a mozaismului si acrestinismului, alcatuita din "Vechiul testament" si "Noul testament", al doilea fiindrecunoscut numai de crestini. Biblia prezinta politicul ca emannd de la putereadivina. Att autoritatea ct si puterea regelui erau considerate ca provenind de ladivinitate. Concludent n acest sens este decalogul ("cele 10 porunci"), relevate decatre Dumnezeu, pe muntele Sinai, lui Moise, conducatorul si legislatorul mitic alpoporului evreu, fondatorul mozaismului, figura cea mai proeminenta a "Vechiuluitestament".

Potrivit relatarilor din Biblie, Dumnezeu i-a cerut lui Moise sa nu adaugenimic la cele 10 porunci, sa le pazeasca asa cum au fost transmise. Oricempotrivire fata de lege sau de putere era considerata o mpotrivire fata de

divinitate. Desi autoritatea politica era legitimata de divinitate, n Biblie se cere olegitimitate si prin personalitatea si competenta conducatorului, afirmndu-se ca:"cetatea sporeste prin ntelepciunea mai marelui sau", dupa cum "un rege nenvatatva pierde pe poporul sau".

b) Grecia antican gndirea politica si, ca atare, n constituirea si dezvoltarea politologiei

ca stiinta, Grecia antica detine un loc de prim ordin. Este perioada n care s-auformat si lansat idei politice de importanta deosebita, a caror valoare este si n

16

8/7/2019 15222620-Politologie

17/183

Politologie

prezent de actualitate. Datoram valorile gndirii antice grecesti unor mari nvatatiprecum Homer, Pitagora, Democrit, Heraclit, Socrate, Protagoras, Platon,Aristotel etc.

Homer (probabil ntre secolele XII si VIII), poet epic grec, a carui opera

marcheaza nasterea culturii grecesti si anticipeaza asupra ntregii sale dezvoltari. ncontinutul operei homerice, "Iliada" si "Odiseea", se ntlnesc multe elementepolitice valoroase care depasesc pe cele expuse n tratatele propriu-zise. Astfel,exista referiri privind conducerea cetatii pe timp de pace si razboi, se mentioneazatrei forme de guvernamnt ca firesti - monarhia, aristocratia, democratia - si treiforme corupte - tirania, oligarhia si demagogia. Homer nclina spre monarhie.

Un loc de seama n gndirea politica l detine Herodot (secolulal V-lea d.Hr.) care, dupa unii politologi, de exemplu Marcel Prelot, ar trebuiconsiderat nu numai parinte al istoriei, ci si al politologiei. Herodot definesteformele de guvernamnt: democratie, oligarhie si monarhie, analiznd totodata cuargumente virtutile si neajunsurile fiecarei forme de guvernamnt.

Pitagora (c. 580-500 .Hr.), matematician, om politic si filosof grec. Seremarca si printr-o serie de idei legate de organizarea si conducerea politica asocietatii, ndeosebi, privind forma de guvernamnt. Pitagora gasea forma deguvernamnt aristocratica cea mai corespunzatoare.

Heraclit (c. 540-475 .er.), filosof materialist. Conceptia politica a luiHeraclit se referea la faptul ca guvernarea trebuie sa fie exercitata de catre celemai bune persoane pentru ca acestea cunosc adevarul. Conducerea societatii,considera Heraclit, trebuie sa se bazeze pe legi scrise care sa fie respectate decatre toti.

Democrit (c. 460-370 .Hr.), filosof, reprezentant al materialismului siateismului. Referitor la politic, argumenteaza necesitatea statului si dreptului, caresa fie concepute si organizate pe baze democratice.

n perioada clasica a Greciei antice (secolul V-IV .Hr.), s-a afirmatgruparea sofistilor. Sofistii au formulat o serie ntreaga de metode si mijloaceprivind organizarea si conducerea statului, unii sustinnd aristocratia, altiidemocratia.

Protagoras (c. 485-415 .Hr.) este considerat cel mai de seamareprezentant al sofistilor. Finalitatea practica a rationamentului lui Protagorasdespre politica conduce spre o conotatie democratica: toti cetatenii trebuie sa

participe n masura egala la rezolvarea treburilor politice.Socrate (469-399 .Hr.), filosof si mare gnditor politic. Se numara

printre primii cugetatori care considera politica o arta, o arta regeasca prin care ominoritate de ntelepti si nvatati comanda oamenii pe calea autoperfectionarii.

Platon (427-347 .Hr.), filosof, unul dintre cei mai mari gnditori aiantichitatii, discipol al lui Socrate. Conceptia filosofica a lui Platon constituiefundamentul unei utopii sociale aristocratice. Statul ideal imaginat de Platon

17

8/7/2019 15222620-Politologie

18/183


trebuia sa fie mpartit n trei caste: 1) "filosofii" - conducatorii;2) "gardienii" - aparatori ai statului; 3) agricultorii si meseriasii. Sclavii nu faceauparte din stat. Platon a ramas celebru prin lucrarile sale: "Statul", "Republica" si"Legile". Platon considera politica drept arta de a-i conduce pe oameni cu

consimtamntul acestora. Aceasta arta politica, sustinea el, poate fi practicatanumai de oameni initiati. Statul trebuie sa aiba la baza actiunilor sale interne si araporturilor din exterior politica, apreciata ca stiinta.

Aristotel, numit si Stagiritul (384-322 .Hr.), savant si filosof, discipol allui Platon. Este considerat ca ntemeietor al stiintei politice, punnd bazele si altordiscipline noi precum etica, logica, economia politica etc. Aristotel a facut dinetica o ramura a politicului n masura n care prima ca stiinta a conduiteiindividuale, este nglobata n a doua ca stiinta a conducerii colective. Binele

comunitatii, considera Aristotel, este un lucru mai important de realizat, de aceeaetica este o parte a politicii. Scopul cel mai nalt apartine politicii, stiinta "cea maistapnitoare si conducatoare n cel mai nalt nteles". Politica este, asadar, cea mainalta dintre toate stiintele (Aristotel, Politica, cartea a III-a). n operele luiAristotel, cunoscute ca "Sistematizarea stagiritului", exista o legatura intima ntrecele trei principale stiinte: economia - serveste nevoile naturale, etica - pe celeindividuale, iar politica - serveste nevoile comunitatii, facnd posibila realizarea

celorlalte pentru ca omul este, prin natura sa, o fiinta politica.Aristotel este cel care instaureaza observatia premeditata ca metodastiintifica n studiul formelor de guvernamnt, ntreprinznd o analiza comparata adiferitelor tipuri de constitutii. Prin toate acestea, Aristotel contribuie lainaugurarea unui studiu pozitiv al politicii, la introducerea fenomenelor politice nsfera cercetarii stiintifice.

c) Roma antican ceea ce priveste gndirea politica romana, se apreciaza, aproape

unanim, ca romanii au excelat n drept, n administratie si strategie, dar nu si nteoria politica. Se subliniaza ca, "la Roma, politica practica a fost stralucita, darstiinta politica neglijata". n gndirea politica romanase remarca:

Marcus Iullius Cicero (106-43 .Hr.) om politic, orator, filosof siscriitor. Discursurile sale politice, pledoariile juridice, tratatele de retorica prezintainteres deosebit pentru stiinta politica. Potrivit opticii lui Cicero, forma ideala de

guvernare ar constitui-o colaborarea dintre monarhie si aristocratie, situatie n cares-ar ajunge la o echilibrare a puterilor n stat pe baza promovarii dreptatii.Operele sale mai importante sunt "De republica" si "De legibus".

B) Epoca feudalan ornduirea feudala, gndirea politica se dezvolta sub semnul dominatiei

nete a ideologiei religioase. Locul central n gndirea politica l ocupa problemaraportului dintre stiinta statului si biserica, considerndu-se ca adevarata stiinta

18

8/7/2019 15222620-Politologie

19/183

Politologie

politica este teologia, iar stiinta statului laic trebuie sa se subordoneze acesteia.Perioada feudala are ca reprezentanti de seama trei mari gnditori, ale

caror concluzii conduc la ideea ca statul pamntesc este cel laic, si bisericesc, celdivin. Statul laic trebuie sa se supuna celui divin.

Aurelius Augustinus (354-430), filosof, teolog si scriitor roman,considerat parinte al bisericii, canonizat de biserica romano-catolica. A ncercatsa concilieze crestinismul cu neoplatonismul. Conceptia lui Augustinus, oglindita nlucrarea "Cetatea lui Dumnezeu", opune statului pamntesc considerat "imperiu aldiavolului", statul divin alcatuit din alesii lui Dumnezeu.

Toma d'Aquino (1225-1274), filosof si teolog, este apreciat ca fiind

reprezentantul cel mai de seama al ideologiei politice clericale, fondatorul doctrineireligioase a catolicismului, ca rezultat al sintezei ntre aristotelism si gndireacrestina, ntre ratiune si credinta. Opera sa de seama este "Summa Theologiae".

Dante Aligheri (1265-1321), scriitor italian, autor al mai multor lucrari,printre care amintim lucrarea polemica "Despre monarhie" ndreptata mpotrivaputerii temporale a papei. n "Divina comedie", cu cele trei parti ale sale -"Infernul", "Purgatoriul" si "Paradisul" - sunt incluse si unele elemente de politica.

La nceputul feudalismului, profetul Mahomed - n araba Mohammed =

"Cel laudat" (570-632), a fondat islamismul - religie monoteista (Allah), bazata pepreceptele Coranului. Avnd ca principale curente sunnismul si susmul, islamismul(sau mahomedanismul) cunoaste o larga raspndire n Asia si Africa, avnd mariimplicatii n sfera politicului.

C) RenastereaPerioada Renasterii (secolul XIV-XVI) a nsemnat o cotitura pe toate

planurile vietii spirituale, marcnd si n domeniul dezvoltarii politologiei, ca stiinta,

un pas important. Reprezentantii de seama ai acestei perioade n planul stiinteipolitice au fost Machiavelli si Bodin.Niccolo Machiavelli (1469-1527), om politic si istoric italian, adept al

necesitatii realizarii n Peninsula Italica a unui stat national unitar sub egidamonarhiei absolute. n opera sa fundamentala "Principele", dedicata lui CezareBorgia , a zugravit cu luciditate epoca, aratnd ca n politica dicteaza interesele siforta, nu considerentele morale. A contribuit hotartor la despartirea teorieipolitice de morala si de teologie. Machiavelli este considerat, pe buna dreptate,ntemeietorul stiintei politice moderne. Opera sa, "Principele", poate fi considerataun veritabil tratat de politologie, care indica anumite reguli si principii deorganizare politica si guvernare precum: necesitatea previziunii politice care sapermita initierea masurilor corespunzatoare; necesitatea unei conduceri fermebazate pe abilitate si forta; formularea unor obiective nobile care sa determine sicaracterul nobil al mijloacelor folosite; separarea puterii laice de cea bisericeascasi iesirea politicului de sub incidenta fenomenului religios.

19

8/7/2019 15222620-Politologie

20/183


Jean Bodin (1530-1596), jurist si economist francez. Adept al uneimonarhii absolutiste controlate de starile generale. Principala sa lucrare, n care sidezvaluie conceptiile politice, se intituleaza "Despre republica". Bodin esteconsiderat fondatorul stiintei politice moderne n Franta. A pus n circulatie

expresia "stiinta politica", a proclamat principiul suveranitatii statului, a sustinutmonarhia ca forma de guvernamnt. S-a pronuntat mpotriva farmitarii statelorfeudale si suprematiei papale asupra puterii laice.

D) Epoca moderna Perioada moderna se caracterizeaza prin largirea sferei de cuprindere a

politologiei. Este perioada revolutiilor burgheze, a nlaturarii monarhiilorabsolutiste si instaurarii principiilor statului de drept.

Printre reprezentantii de seama ai perioadei de nceput a epocii modernes-au remarcat n mod deosebit iluministii francezi - Montesquieu, Voltaire, J. J.Rousseau.

Charles Montesquieu (1689-1755), scriitor, jurist si filosof iluministfrancez. Se remarca prin fundamentarea principiului legitatii care trebuie sareglementeze raporturile dintre guvernanti si guvernati n functie de conditiileconcrete ale fiecarui popor. Analizeaza formele de guvernamnt republican,

monarhic, despotic. Fundamenteaza principiul separarii puterilor n stat siconceptul de libertate ca fiind dreptul de a face tot ce ti ngaduie legea. n eseurilesale prezinta statul ca o institutie naturala. Se pronunta pentru monarhiaconstitutionala. n lucrarea "Spiritul legilor", intuieste legitatea obiectiva aproceselor sociale si o defineste n general ca "raporturi necesare care deriva dinnatura lucrurilor.

Voltaire (1694-1778), scriitor si gnditor francez. A sustinut calibertatea individuala, a gndirii sunt drepturi naturale. A atacat institutiile nvechite

feudale. A fost adept al despotismului luminat. Pentru ndreptarea relelor dinsocietate propune o alianta ntre despoti si filosofi, care sa conduca societatea.

Jean Jacques Rousseau (1712-1778), gnditor iluminist, scriitor simuzician francez. Lanseaza ideea contractului social n celebra sa lucrare cuaceeasi denumire. Considera ca puterea de stat este legitima atta vreme ct sentemeieaza pe ntelegerea creata ntre indivizi. Apreciaza ca statul a ajuns saserveasca numai intereselor celor bogati. Pentru ndreptarea relelor din societate

preconiza o republica a micilor proprietari egali n drepturi. Condamna inegalitateaeconomica si politica, despotismul absolut. Formuleaza principiul suveranitatiipoporului, subliniind ca suveranul nu poate fi dect poporul, totalitatea cetateniloruniti printr-o vointa comuna (contractul social). Fundamenteaza principiullegitimitatii nlaturarii puterii de stat cnd guverneaza despotic, stabileste principiulunitatii organice ntre libertate si egalitate. Doctrina politica a lui Rousseau adevenit platforma democratiei radicale iacobine.

n prelungirea iluministilor se nscriu n America de Nord Benjamin

20

8/7/2019 15222620-Politologie

21/183

Politologie

Franklin (1706-1790, fizician, economist, filosof, om politic) si ThomasJefferson (1743-1826, om politic) care au introdus n cmpul de cercetare alpoliticului noi elemente legate, mai ales, de independenta nationala a statului sidrepturilor individuale ale cetateanului. Ei nu s-au limitat numai la abordarea

teoretica a problemelor politice, ci au actionat practic pentru dobndireaindependentei SUA, fiind si autorii celebrei Declaratii de independenta a SUA,din 4 iulie 1776, unul din documentele de baza care proclama drepturileindividuale si ale popoarelor.

Un loc aparte n evolutia gndirii politice l detin gnditorii socialismuluiutopic precum: Th. Morus (1478-1535), cu lucrarea sa "Utopia", TommasoCampanella (1568-1639), cu celebra utopie "Cetatea soarelui", scrisa n

nchisoare, Gabriel Mably (1709-1785), Morelly (sec. XVIII), FrancoisBabeuf (1760-1797), Saint Simon (1760-1825), Charles Fourier (1772-1837) si Robert Owen (1771-1858).

Principalele idei ale gnditorilor socialismului utopic s-au referit laegalitatea deplina a membrilor societatii, fara discriminare, care sa se realizezeprin nlaturarea proprietatii private si guvernarea societatii de catre oamenii muncii,instaurarea acestei guvernari printr-o lupta politica care nu exclude violenta,organizarea de comploturi si conspiratii, dupa principiul ca vechii guvernanti au

uzurpat prin forta si nselaciune drepturile cetatenilor si deci tot prin forta trebuierasturnati.

n a doua jumatate a secolul al XIX-lea s-a afirmat curentul marxist degndire politica si ideologica. Principalul exponent al acestuia,Karl Marx, a gndit societatea ca un sistem bazat pe interdependenta dintrefortele si relatiile de productie, fortele productive fiind determinante. Toateelementele suprastructurii societatii (subsistemele juridic, politic, artistic, religios)

se fundamenteaza n baza economiei, avnd o anumita autonomie fata de ea.Societatea se transforma atunci cnd infrastructura intra ntr-o opozitieireconciliabila cu relatiile de productie existente. Conflictul ntre fortele deproductie noi, reprezentnd germenii unei clase sociale noi si vechile relatii deproductie se rezolva prin revolutie care, excluznd vechea clasa dominanta,impune relatiile de productie proprii noii clase dominante.

Daca teoretic, proiectia n perspectiva a societatii gndita de Marx poate

fi luata n calcul, concluziile ei privind realizarea unei societati fara conflicte, ncare, printr-o planificare riguroasa, fiecare va munci dupa posibilitati si va primidupa nevoi, sunt utopice.

Spre sfrsitul secolul al XIX-lea, politologia a cunoscut nu numai odezvoltare legata de elaborarea unor noi principii, ci si prin nfiintarea unor scolisuperioare de stiinte politice, urmarind pregatirea unor specialisti pentru aparatulde stat si administratie. Astfel, n Franta, n 1872, s-a nfiintat Scoala de stiinte

21

8/7/2019 15222620-Politologie

22/183


politice, institute similare lund fiinta si n SUA, n 1880; n Anglia, n 1895, nGermania dupa primul razboi mondial etc.

Spre sfrsitul secolului trecut si n primele decenii ale secolului nostru, s-auremarcat, n diferite tari europene si nord-americane, politologi de prestigiu care

au impulsionat dezvoltarea politologiei. n Franta l amintim pe Pierre Janet care,ntr-o lucrare aparuta n anul 1872, considera stiinta politica ca o stiinta a statului,a legilor si principalelor sale forme de manifestare. n Germania se remarca MaxWeber (1864-1920), sociolog, filosof, economist si C. Schmitt, care considerauca esenta politicului consta n exercitarea dominatiei unui om, sau a unui grup deoameni asupra societatii. M. Weber a introdus notiunea de "fuhrer - democratie",care, de fapt, nseamna o dictatura a conducatorului.

La nceputul secolul al XX-lea, n SUA se remarca Ar. Bentley, caredefineste obiectul de studiu al politologiei ca fiind politicul.

E) Epoca contemporanaEste epoca n care politicul capata o extindere si o nsemnatate tot mai

mari si cnd abordarea acestuia se face att sub aspectele sale generale ct si acelor particulare, diferentiindu-se cu claritate stiintele care studiaza acest domeniu.

Politologia devine o stiinta distincta care reprezinta teoria generala apoliticului si al carei obiect de studiu este definit cu precizie, aparnd si pentruprima data, asa cum s-a mai aratat, denumirea de politologie.

O alta caracteristica a acestei epoci o constituie faptul ca de studiulpolitologiei se preocupa att anumite personalitati stiintifice ct si grupuri mari decercetatori de la institute de specialitate din diferite tari, politologia devenindobiect de studiu n institutele de nvatamnt superior din lume.

Printre politologii de seama ai epocii contemporane, n afara de

E. F. Balling si Thrive , de ale caror nume se leaga si atribuirea termenului depolitologie ca stiinta distincta, mai amintim pe Marcel Prelot care se remarcaprin studii comparate ale diferitelor etape din gndirea politica, considernd peHerodot si parinte al politologiei nu numai al istoriei. Amintim, de asemenea, peDuverger, Raymond Aron, Toffler,W. Robson, H. Lasswil, M. Grawitz etc., care au importante contributii laprogresul stiintei politologiei.

Toti oamenii de stiinta cu un larg spectru de preocupari pentru viatasociala au acordat atentie deosebita si politicului.n epoca contemporana putem include si curentul de gndire marxist cu

radacini asa cum s-a aratat nca din secolul al XIX-lea, care a acordat domeniuluipoliticului o atentie deosebita, intuind corect cresterea rolului acestuia pe masuraevolutiei sociale si necesitatea ca el sa se implice mai mult n viata ntregii societati.Din pacate, datorita scopurilor instaurarii unor regimuri totalitare, reprezentantiimarxisti au mers pe linia subordonarii si chiar limitarii politologiei la o singura

22

8/7/2019 15222620-Politologie

23/183

Politologie

doctrina pusa n slujba represiunii, abuzurilor si denaturarilor.Privite prin prisma istoriei, principiul dictaturii proletariatului, al nlaturarii

separarii puterilor n stat, tagaduirea si chiar suprimarea pluripartidismului,subordonarea intereselor particulare celor generale sustinute de marxisti

constituie, de fapt, elemente de involutie n gndirea si ridicarea unor serioasepiedici n calea dezvoltarii politologiei ca stiinta. Destramarea sistemului socialist nmulte tari ale lumii probeaza nejustetea acestor idei si caracterul lor nociv.

Realitatile epocii contemporane, sensul evolutiei evenimentelor atesta cacercetarea politicului se afla pe un fagas sanatos, ale carei concluzii devin tot maibenefice pentru progresul social.

1.5Contributia gndirii politice romnesti la dezvoltareapolitologiei ca stiinta

Ca si n alte tari, o data cu evidentierea sistemului politic mai ales prininstitutionalizarea sa legata de organizarea statala si n tara noastra, gndireapolitica din cele mai vechi timpuri a formulat elemente valoroase care au intrat ntezaurul de idei ale politologiei ca stiinta.

Gndirea politica romneasca, are anumite trasaturi specifice care oindividualizeaza de gndirea politica din alte tari.

Astfel, gndirea politica romneasca are la baza o valoroasa mostenire dela stramosii sai daci si romani care, n perioadele istorice respective erau uneledintre cele mai naintate gndiri politice. Este cunoscuta, de pilda gndirea politicaromana care a constituit unul dintre cele trei mari centre de gndire ale antichitatii(orientala, greaca si romana) si care s-a materializat n organizarea politica cu celmai nalt grad. Alaturi de gndirea politica romana, s-a afirmat si gndirea politicadaca, materializata la rndul sau ntr-o organizare politica cu un grad destul denalt pentru vremea respectiva, sub forma statului centralizat dac.

De remarcat, n perioada antica, ar fi ntelepciunea politica a luiDromichaites care aseaza la baza consolidarii statului n raporturile cu vecinii nurecurgerea la forta, la actiuni militare, ci rationamentul politic al legaturilor pasnicede colaborare.

A ramas, de asemenea, legendara gndirea politica a lui Burebista,Deceneu, Decebal, care s-au dovedit a fi si mari politicieni ai vremii respective.

O alta trasatura a gndirii politice romnesti o constituie aceea ca ea

exprima specificul n care poporul romn s-a format, precum si problemele cucare s-a confruntat n devenirea sa istorica, legate, mai ales, de necesitateaapararii n fata actiunilor de cotropire straina, de pastrare si aparare a fiintei statalesi de neam, de eliberare sociala si nationala, de faurire a statului national unitar, dedezvoltare a unor relatii cu alte popoare si state, n mod deosebit cu cele vecine,care, de-a lungul istoriei, au promovat o politica expansionista pe seamateritoriului romnesc, mai ales din partea celor trei mari imperii: otoman,

23

8/7/2019 15222620-Politologie

24/183


habsburgic si tarist.Tot ca o trasatura distincta poate fi considerata aceea ca gndirea politica

romneasca, n multe momente din evolutia sa a avut o dimensiune nu numainationala ci si europeana. nca din perioada medievala s-au impus rationamentele

politice ale marilor nostri voievozi Mircea cel Batrn, Stefan cel Mare, Iancu deHunedoara, Vlad Tepes, Mihai Viteazul etc., privind modul de organizare siconducere politica si militara, de mentinere a fiintei statale romnesti, deneatrnare si aparare a tarii n conditii extremde vitrege, Tarile Romne constituind n acelasi timp un scut de aparare pentrucivilizatia si crestinatatea europeana. Dimensiunea europeana a gndirii politiceromnesti se regaseste si la Neagoe Basarab, a carui cunoscuta lucrare "nvataturicatre fiul sau Teodosie", apreciata pe buna dreptate ca fiind primul manual

romnesc de politologie, este comparabila cu celebra lucrare "Principele" a luiNiccolo Machiavelli, ambele lucrari aparnd aproape concomitent, la nceputulsecolului al XVI-lea.

Mentionam n mod special ca, lucrarea lui Neagoe Basarab are o valoaredeosebita prin principiile formulate n legatura cu organizarea si conducereastatului privind mai ales, criteriul meritelor si calitatilor personale n selectareapersoanelor cu functii de conducere, ci nu pe baza de clientelism politic sau

nrudire, problema de mare actualitate si n zilele noastre.n galeria marilor gnditori politici din perioada feudala se ncadreaza sicronicarii Tarilor Romne: Grigore Ureche (1590-1647), Miron Costin (1633-1691) si Ion Neculce (1672-1745). n lucrarile lor sunt avansate idei privindorganizarea si conducerea societatii fundamentate pe elemente democrate carepentru epoca respectiva aveau o valoare inclusiv europeana.

Grigore Ureche, de pilda, bazndu-se pe realitati ale traditiei romnesti,vedea organizarea statului sub forma unei monarhii elective si care sa se conduca

pe baza unor legi scrise nsumate ntr-un anumit cod, anticipnd, astfel, constitutiilede mai trziu. n prelungirea acestor idei, Miron Costin preconiza o monarhiecare, n deciziile adoptate sa tina cont si de Sfatul domnesc, iar n politica sa setina cont de mprejurarile existente, considernd ca "vremurile sunt de-asupraomului, ci nu omul de-asupra vremurilor". Abordnd, la rndul sau, o serie deaspecte din sfera politicului, Ion Neculce, lund n calcul primejdiile la care erauexpuse Tarile Romne, se pronunta pentru cresterea autoritatii Domnului si,

implicit a sporirii autoritatii statale.La toti marii cronicari se ntlnesc idei deosebit de importante privindoriginea, continuitatea si unitatea de neam pe vatra stramoseasca.

O mare dimensiune europeana a avut si gndirea politica a lui DimitrieCantemir, al carui ideal era realizarea unui stat autoritar, centralizat, bazat pedreptate, legi scrise si principii morale. Cunoscut n epoca prin eruditia sadeosebita, membru al mai multor academii de stiinte din Europa, DimitrieCantemir a lasat posteritatii, lucrari de valoare deosebita privind organizarea si

24

8/7/2019 15222620-Politologie

25/183

Politologie

conducerea politica a Tarilor Romne, originea, istoria si geografia acestora, darsi lucrari de mari dimensiuni privind statele europene. Aceasta realitate i-a adusvoievodului si omuluide cultura romn aprecieri deosebite de catre personalitatile si forurile stiintifice

att din epoca respectiva ct si din perioadele ulterioare. Dimitrie Cantemir aramas n gndirea romneasca si universala prin vasta sa opera care are un largspectru al vietii sociale, abordnd o diversitate de probleme istorice, politice,economice, geografice, demografice, etnografice etc. Printre cele maisemnificative lucrari a caror valoare stiintifica a sporit n timp, fiind consideratelucrari de referinta n domeniile abordate si n prezent, amintim: "DescriereaMoldovei", "Istoria cresterii si descresterii" Portii Otomane", "Glceava

nteleptului cu lumea", "Istoria ieroglifica" etc.Din continutul operei sale se degaja o profunda gndire politica, apreciatan epoca prin analiza si profunzimea ideilor avansate valabile pna n zilele noastre.

Un loc aparte, pentru perioada moderna romneasca l au, n legatura cugndirea politica, corifeii Scolii ardelene, precum: Samuil Micu(1745-1806), Petru Maior (1761-1821), Gheorghe Sincai (1754-1816),Ioan Budai-Deleanu (1763-1820).

Scoala ardeleana s-a impus ndeosebi ca o puternica miscare stiintifica

privind originea, unitatea si continuitatea poporului romn pe vatra stramoseasca,combatnd argumentat teoriile nestiintifice speculative ale reprezentantilordominatiei straine, care denaturau adevarul n legatura cu devenirea istorica apoporului romn.

n gndirea reprezentantilor Scolii ardelene se regasesc idei politice cusemnificatie deosebita, precum organizarea romnilor ntr-o structura statala nperimetrul geografic stramosesc, cu forme de guvernare democratice republicane

n strnsa legatura cu interesele cetatenilor, fundamentate pe lege ca principiucalauzitor.Prin gndirea si vasta lor cultura reprezentantii Scolii ardelene se

ncadreaza n dimensiunea iluminista europeana, deschizatoarea formelor deorganizare si conducere democratica a societatii, de instituire a statului de drept.

Un rol aparte n gndirea politica moderna romneasca l detine IonitaTautu care a publicat la Constantinopol n 1827 un "Tratat de politica",inspirndu-se n aceasta privinta din gndirea lui Montesquieu siJ. J. Rousseau ct si din miscarea carbunarilor italieni.

Att o dimensiune nationala ct si europeana a avut-o si gndireapasoptista romneasca. Generatia anului 1848 a creat si n Tarile Romne o marebogatie de idei si de doctrine politice progresiste. n conceptia sa despre politica,Ion Heliade Radulescu, urmnd traditia aristotelica, defineste politica "Stiinta cese ocupa despre binele material si moral al societatii". Cartile de valoare, afirmael, nu se ocupa dect de adevarata politica. n perspectiva umanismului,

25

8/7/2019 15222620-Politologie

26/183


adevarata valoare a unei natiuni este adevarata ei politica, caci erorile, chiar sicele fara voie, trag napoi popoarele si le ruineaza, pentru ca "greseala n literaturasau n politica atinge natiuni ntregi".

Pentru Ion Heliade Radulescu, nu acei care intra n jocul partidelor

tulburnd mintile si dezbinnd societatea fac adevarata politica, ci aceia care "seocupa de stiinta spre a ameliora societatea sau politica, studiind trecutul ei,conducnd prezentul, spre a prepara un viitor mai fericit". n viziunea lui IonHeliade Radulescu, stiinta politica are, asadar, ca obiect binele comun "mntuireasocietatii" prin respectarea consecventa a valorilor morale, slujirea idealurilorumaniste, sociale si nationale naintate.

Simion Barnutiu, alt reprezentant ilustru, si fundamenteaza ideile saledespre stiinta politica, mai ales, n lucrarea "Introducere la dreptul natural si

politic", insistnd asupra dreptului natural sau rational si, mai ales, pe ideealibertatii. El sublinia ca stiinta politicii, ca stiinta a statului, este produsul epociimoderne. Barnutiu considera, deci, ca epoca noua a stiintei politice ncepe n adoua jumatate a secolului al XVIII-lea, cu iluministii si enciclopedistii francezi, cuprincipiile revolutiei americane. Barnutiu concepe finalitatea stiintei politice n aservi libertatea, republica democratica, iar pe de alta parte, afirma convingerea catrebuie sa contribuie la iluminarea politica a natiunii pentru ca aceasta sa poata

decide n problemele politice, constitutionale n cunostinta de cauza "pentru canimeni - spune el - nu poate sa faca judecata despre lucrurile si raporturilenecunoscute". Conceptii politice importante privind organizarea si conducereastatului national modern ntlnim si la N. Balcescu,M. Kogalniceanu, Al. I. Cuza etc.

N. Balcescu, se enumera printre marii revolutionari si gnditori politici attdin miscarea pasoptista romneasca ct si a celei europene. El a militat prinntreaga sa activitate si opera pentru drepturile nationale ale tuturor romnilor

inclusiv a celor din Transilvania. n acelasi timp s-a ncadrat n ntreaga miscarerevolutionara europeana, fiind alaturi de unele dintre marile personalitati aletimpului care actionau n scopul afirmarii drepturilor si libertatilor popoarelor,pentru eliberare sociala si nationala.

Mihail Kogalniceanu, istoric, om politic si patriot romn s-a implicatprintr-o participare activa n toate cele trei mari momente care au marcatdevenirea istorica a natiunii romne n perioada moderna - revolutia romna de la1848; Unirea de la 1859 si constituirea statului national romn modern sicucerirea independentei depline a Romniei (1877-1878). n convingerile salepolitice, idealul Unirii Tarilor Romne, constituia "cheia de bolta fara de care s-arprabusi ntregul edificiu national", ideal afirmat n ntreaga gndire europeana.

Printre marii revolutionari si oameni politici romni, de dimensiuneeuropeana, se nscrie si Alexandru Ioan Cuza, unul dintre fondatorii statuluinational romn modern, primul Domnitor al acestuia. n calitatea sa de sef alstatului romn (ianuarie 1859 - februarie 1866), a initiat si realizat reforme

26

8/7/2019 15222620-Politologie

27/183

Politologie

structurale n toate sferele de activitate, punnd si bazele statului de drept romn.n constiinta nationala romneasca Al. I. Cuza ramne simbolul Unirii politice dela 1859.

Maturitatea gndirii politice romnesti de la mijlocul sec. al XIX-lea si va

gasi relevanta n crearea n perioada urmatoare a tuturor institutiilor statului dedrept, inclusiv a partidelor politice care se vor afirma pe arena vietii politice.

Este cunoscut faptul ca n a doua jumatate a secolului al XIX-lea sinceputul secolului al XX-lea, viata politica romneasca este dominata n vechiulregat de Partidul liberal si Partidul conservator, iar n Transilvania de PartidulNational Romn si Partidul social democrat transilvanean, partide care n partentr-o forma sau alta vor activa si n perioada interbelica.

n ultimele decenii ale secolului al XIX-lea si la nceputul secolului al XX-lea, s-au afirmat gnditori politici de valoare deosebita cu rezonanta europeana.Dintre acestia, un loc aparte l ocupa Mihail Eminescu, care, pe lnga faptul caeste cel mai mare poet al neamului, Luceafarul poeziei romnesti, s-a distins si caun mare gnditor politic, a carui opera legata mai ales de articolele publicate nziarul "Timpu", realizeaza o reusita fresca a realitatilor politice ale societatiiromnesti din acea vreme, de mare actualitate si n prezent.

Trainicia gndirii politice a lui M. Eminescu rezida n afirmarea unor idei

perene precum: libertate si independenta nationala, libertate sociala, aparareavalorilor democratice, respect pentru personalitatea umana, responsabilitateapolitica pentru destinele poporului si ale cetateanului.

Amintim, de asemenea, pentru vremea respectiva, gndirea politica a luiTitu Maiorescu, activitatea sa de om politic, cu mari implicatii n consolidareaRomniei moderne si a desavrsirii unitatii sale statale.

Dintre gnditorii politici de nuanta socialista ale acelor vremi, l mentionam

pe C-tin Dobrogeanu-Gherea, care prin lucrarea sa "Neoiobagia" incearcaintroducerea ideilor socialist-marxiste n gndirea politica romneasca. Pe bazaacestei gndiri se fundamenteaza ideologic primul partid al muncitorilor dinRomnia creat n 1893 sub denumirea de Partidul Social Democrat alMuncitorilor din Romnia (P.S.D.M.R.).

n Romnia preocuparile pentru stiinta politica se afirma cu putere sporitadupa primul razboi mondial datorita noilor cerinte aparute n urma realizarii statuluinational unitar, preocupari care s-au nscris n ansamblul gndirii politiceeuropene.

Printre problemele majore care au preocupat gndirea politica si ca atarestiinta politica s-au nscris cele referitoare la afirmarea statelor nationale unitare, larelatiile dintre acestea, la mentinerea noii ordini internationale consfiintita prinsistemul tratatelor de la Versailles, la stabilirea si mentinerea pacii n planeuropean si mondial legate n mod expres de respectarea suveranitatii si integritatiiteritoriale a tuturor statelor.

27

8/7/2019 15222620-Politologie

28/183


Printre gnditorii si oamenii politici de marca romni, de recunoastereeuropeana si chiar mondiala mentionam n mod deosebit pe marele istoric sisavant Nicolae Iorga, cum si pe marele diplomat Nicolae Titulescu, a carorpreocupari au vizat si dezvoltarea stiintei politice. Vasta opera a lui Nicolae Iorga

include si studii de mare valoare referitoare la doctrinele si partidele politice ncare sunt dezvoltate idei ce mbogatesc continutul stiintei politice. De asemenea, nopera lui Nicolae Titulescu exista numeroase studii att cu privire la realitatilepolitice din Romnia, ct si la cele europene si mondiale. Astfel, ntlnim formulateidei de mare valoare teoretica si practica precum: afirmarea statelor nationale siparticiparea lor activa la politica mondiala, relatii ntre state bazate pe principiiledreptului international, rezolvarea diferendelor dintre state pe cai pasnice,realizarea unei securitati colective n Europa si n lume, inclusiv prin intermediul

unor organisme internationale de genul Ligii Natiunilor a carei presedentie a fostdetinuta n doua mandate de Nicolae Titulescu, drept expresie a valorii lui cagnditor si om politic. Principala sa deviza n ntreaga sa activitate teoretica,politica, diplomatica, a constituit-o triumful fortei dreptului si nu a dreptului fortein relatiile internationale dintre state.

Contributii la dezvoltarea stiintei politice au avut-o n perioada interbelicasi alti mari intelectuali precum: Gheorghe Bratianu, D. Draghicescu, D. Gusti, P.

Andrei, P. Gheata, M. Djuvara etc.Gheorghe Bratianu, mare istoric si om politic romn, a avut preocupari deseama si n analiza fenomenului politic legat ndeosebi de etnogeneza si perenitateapoporului romn, de situatia geopolitica a Romniei, de importanta si rolulpartidelor politice n viata tarii. Dimitrie Draghicescu, ca sociolog si socio-psiholog, abordeaza si problema stiintei politice. n opinia sa, stiinta politica artrebui sa realizeze un studiu obiectiv si critic, o analiza sincera a aspiratiilormultiple si schimbatoare ce stapnesc vremea noastra.

n viziunea lui D. Gusti, care uneori identifica stiinta politica cu politicastiintei, stiinta politica cerceteaza realitatea politica, o explica, dar se si pronuntaasupra valorii si eficientei actiunii politice analizate. Dupa Gusti "politica n mna luiPericle a fost arta, pe cnd n mna lui Aristotel a fost stiinta", acestea nu seexclud pentru ca teoria este o practica virtuala. "Politica este stiinta creatieivalorilor sociale totale, nationale, n directia apropierii lor de idealul etic alpersonalitatii sociale capabila de creare", sublinia Dimitrie Gusti n "Sociologia

militans" (p. 8). Uneori, la D. Gusti, conceptele de teorie, doctrina si stiintapolitica se suprapun.

Citnd din teoriile constitutionale ale lui Locke, Montesquieu, Rousseau,Gusti afirma ca, spre deosebire de stiintele naturale, teoria politica are vesnictendinta de a se nfaptui; teoria politica tinde sa devina realitate, sa modifice samodeleze realitatea pe care o cerceteaza. PentruD. Gusti, cercetarile monografice trebuie sa aiba ca rezultat final "stiinta politica si

28

8/7/2019 15222620-Politologie

29/183

Politologie

etica natiunii". Fara ndoiala, n conceptia lui D. Gusti, daca sociologia si stiintelesociale explicative arata ceea ce este, etica prescrie ceea ce trebuie sa fie, iarpolitica, mijloace prin care ceea ce este se poate transforma n ceea ce trebuie safie. Prin urmare - afirma el -, politica si etica se ocupa de aceasta lume sociala

"Asa cum ea n mod necesar trebuie sa fie".n conceptia lui Petre Andrei, despre obiectivul si natura stiintei politice,

politica reprezinta o stiinta particulara. Obiectul ei, spune el, l constituie "statul,adica forma de organizare a autoritatii constrngatoare si legiuitoare". Prin urmare,aceasta este o stiinta explicativa, si nu normativa, dar care are n vedere numai"valorile stabilite de stiinta politica".

Petre Ghiata, mai ales, prin lucrarea "Arta politica", s-a apropiat de

aspectele teoretice ale domeniului politicii, abordnd probleme privind statul sifunctiile stiintei politice. Pe alocuri, formularile sale nu sunt riguros consecvente. Elscrie: politica - ca orice stiinta, fara a avea rigurozitatea stiintelor exacte - explicaceea ce este, deducnd cauza, succesiunea fenomenelor". Deci, stiinta politicanregistreaza si explica prin cauze, prin descifrarea succesiunilor cauzale, dar nuajunge la formularea legilor, de aceea "probabilitatile" previziunii ne apar destul denecesare.

Pentru M. Djuvara (jurist) obiectul stiintei politice l reprezinta actiuneapolitica, actiune prin excelenta colectiva, sociala, care se realizeaza n cadrul ideiide stat. "Stiinta politica trebuie sa degaje regulile generale ale unei asemeneaactiuni politice - afirma el - cunoscnd ca ea presupune si are ca obiect realitatilesociale, cu care lucreaza si pe care cauta sa le nteleaga".

Merita subliniat si faptul ca M. Djuvara remarca cu amaraciune ca n timpce n alte tari se acorda o mare importanta extinderii catedrelor speciale de

politica generala, n universitatile noastre, aceasta disciplina se preda doarincidental, n legatura cu alte ramuri ale stiintelor juridice si ale sociologiei.

O alta trasatura a gndirii politice romnesti este aceea ca ea s-a afirmatcu idei valoroase si n perioada regimului comunist, chiar n pofida acestui regimrepresiv. Pe aceasta linie trebuie mentionata n mod deosebit, mai ales duparetragerea armatei sovietice de ocupatie din Romnia (1958), reafirmarea unoridei din gndirea si politica traditionala romneasca, combaterea unor deformari

privind adevarul istoric n legatura cu devenirea poporului romn ct si afirmareaunor idei recunoscute ca atare n epoca, viznd relatiile ntre state, pastrarea unuiclimat de pace si securitate n lume, rezolvarea pe cai pasnice a unor conflictedintre state, cresterea rolului politic al Romniei pe arena internationala,dezvoltarea legaturilor sale cu statele lumii pe baza principiilor egalitatii n drepturi,a respectarii suveranitatii, independentei si integritatii teritoriale, neamestecul ntreburile interne ale altor state, a cresterii rolului O.N.U. n pastrarea ordinei,

29

8/7/2019 15222620-Politologie

30/183


stabilitatii si pacii n lume.Datorita cenzurii si represiunii comuniste, cercetarea domeniului politic nu

s-a putut materializa n studii de amploare cu referire expresa la sfera politicului,aparnd doar lucrari singulare sau n cadrul unor lucrari legate de alte discipline de

sociologie, istorie etc. Este de remarcat si faptul ca problematica politicului cuconcluzii de rigoare a fost oglindita n literatura beletristica din perioadarespectiva. Trebuie mentionat ca n timpul regimului totalitar comunist, n pofidainterdictiilor de libera exprimare, s-a reusit realizarea, n ansamblu, unei literaturibeletristice dintre cele mai bune din Europa, literatura care n mare parte a slujitomul.

Tema politicului n literatura si gaseste justificare n conditiile n careindivizii erau sistematic agresati de sistemul institutional comunist si ca atare

slujirea omului nu se putea realiza pe deplin de o literatura autentica dect prinabordarea de catre aceasta si a problemei confruntarii cetatenilor cu politicul.

Relevanta n acest sens este opera lui Marin Preda n care, n mod realistsi riguros, cu mijloacele specifice literare a aratat tot ce i s-a ntmplat si ar fi pututsa i se ntmple poporului romn, n conditiile unor regimuri dictatoriale. Ca lucrariconcludente n acest sens mentionam: "Morometii", "Delirul", "Cel mai iubit dintrepamnteni" etc.

Prin intermediul acestor opere ca si ale altora, politicul a fost facutcunoscut publicului larg, tot asa de bine ca si cum ar fi fost prezentat prinintermediul unor studii de specialitate.

Dupa cum se stie, n anii regimului totalitar, politologia nu s-a bucurat deatentie, ceea ce a constituit un lucru cu totul negativ, aceasta fiind denaturata sisubordonata unei singure doctrine. Abia dupa victoria revolutiei din decembrie1989, s-a constituit n Romnia un Institutde Stiinte Politice, facultate de profil, iar disciplina de politologie a fost introdusaca materie de studiu n nvatamntul superior. ncep sa apara diferite studii depolitologie, cursuri universitare, eseuri etc.

Ca o trasatura a gndirii politice postdecembriste o constituie faptul ca auaparut numeroase studii despre politic, inclusiv lucrari memorialistice realizate nmare masura de persoane care au fost implicate direct n vltoarea acestorevenimente. Aceste lucrari nsa trebuie privite cu rezerve, deoarece au caracterpartizan. Studiile de amploare, cu caracter stiintific nca nu s-au realizat, ceea ce

explica n mare parte si faptul ca n perioada de tranzitie n care se afla Romnia,nu s-a ajuns la o conceptie de ansamblu, coerenta privind politica de urmat naceasta perioada.

Consideram ca rezolvarea acestor probleme nu se va lasa prea multasteptata, fiind imperios ceruta de nevoile de progres ale tarii.

30

8/7/2019 15222620-Politologie

31/183

2O data cu aparitia domeniului politic, a aparut si necesitatea pentru

comunitatile umane ajunse la un anumit nivel de dezvoltare sa se organizezen sistem politic, fara de care functionarea acestora n-ar mai fi posibila. Defapt, politicul, n ultima instanta, se regaseste n viata sociala n esenta subforma de sistem bine articulat, care asigura functionalitatea de ansamblu a

societatii.

2.1Sistemul politic concept, trasaturi generaleAnaliza aprofundata a sistemului politic ca parte a sistemului social

global, avnd menirea de a asigura organizarea si conducerea societatii,presupune cu necesitate studierea, fie chiar si numai succinta a structuriicomponentelor si relatiilor specifice care alcatuiesc configuratia sistemuluisocial global n miscarea lor istorica, n strnsa legatura cu finalitatileactivitatii indivizilor si grupurilor sociale.

ntre sistemul politic si sistemul social global exista un raport de la oparte la ntreg, sistemul politic reprezentnd o parte a sistemului socialglobal, si anume, acea parte care se refera la elementele de organizare siconducere de ansamblu a vietii sociale.

Dupa cum se stie, societatea, privita printr-o abordare sistemica,

constituie un sistem social global, adica un ansamblu de relatii, procese siactivitati umane aflate n interactiune dinamica, avnd ca finalitate creareabunurilor materiale si valorilor spirituale menite sa asigure existenta siprogresul social.

Societatea este un sistem social global, deoarece omul, ca elementfundamental al societatii, este n primul rnd o fiinta sociala, care comunicasi intra n relatii interumane cu semenii sai: fie printr-un cadru organizat

caruia indivizii i apartin prin nastere, cum sunt comunitatile umane(familia, etnia, poporul, natiunea); fie prin activitati comune n cadrul unorgrupuri sociale (muncitori, tarani, intelectuali, patroni, angajati, liberprofesionisti), fie prin libera adeziune la diferitele organizatii politice,culturale, profesionale. Relatiile interumane, indiferent de natura sispecificul lor, au ca finalitate asigurarea existentei umane si a progresuluisocial.

SISTEMUL POLITIC

31

8/7/2019 15222620-Politologie

32/183

Politologie

n literatura de specialitate, desi societatea este privita ca un sistemsocial global, multi o considera mai mult dect un sistem social global, sausocial global de un anumit fel, si anume, un sistem social global care sereflecta pe sine si ntregul univers si care are posibilitatea de perfectionare

continua. Aceasta specificitate este determinata de faptul ca sistemul socialglobal, spre deosebire de alte sisteme globale , are la baza celula vie caregndeste si care i confera posibilitatea de a se reflecta pe sine si ntreguniversul si de a se perfectiona.

Omul ca fiinta care gndeste nu este un element pasiv, ci unul activ,care actioneaza n functie de motivatiile si interesele sale personale, decapacitatea sa de orientare si apreciere, de scopurile sale individuale sigenerale, cuprinznd n unitatea sa totul, ntregul univers.

Prin urmare, chiar daca - pe buna dreptate - mai multi analisti ndomeniu considera ca societatea umana are o configuratie cu o arhitecturamai bogata dect cea a unui sistem, reprezentnd un arhem1), totusi, faptulca, n mod necesar, societatea umana cuprinde si o structura sistemica facenu numai posibila, ci si pe deplin justificata folosirea adecvata a teorieigenerale a sistemelor, demonstrnd ca perspectiva sistemica asupra vietiisociale nu reprezinta nici pe departe o transpunere mecanica a unei teorii

valabile n alt domeniu, ci, dimpotriva, promovarea consecventa a spirituluistiintific necesar pentru a depasi granitele artificiale dintre diferitelecomponente ale realitatii, inevitabile n cercetarile fragmentare. n acelasitimp, luarea n considerare si a caracterului arhemic al unor componente(subsisteme), dar si al sistemului social n ansamblu, invita la o nuantare,singura n masura sa evite erorile.

Cuprinznd ansamblul relatiilor, proceselor si activitatilor umane,

societatea ca sistem global include modul de organizare a acestora, nfunctie de specificul activitatii umane, n procesul de creare a bunurilormateriale si spirituale necesare existentei si dezvoltarii societatii, nconcordanta cu progresul istoric.

Ca orice sistem, si cel macrosocial reprezinta un ansamblu deelemente aflate n conexiune si interactiune reciproca, alcatuind un ntreg cufunctii si caracteristici proprii, calitativ distinctive. Ordinea launtrica a

oricarui sistem este data de natura si dinamica relatiilor dintre parti si ntreg,ca raporturi dintre sistem si subsisteme. Coeziunea legaturilor interne aleunui sistem este mult mai puternica dect aceea a legaturilor sistemului cuexteriorul. Totodata, orice sistem este n subsistem al unui sistem maicuprinzator.

1) arhem = ansamblu de relatii cu o arhitectura mai bogata dect a unui sistem

32

8/7/2019 15222620-Politologie

33/183

Sistemul politic

Reprezentnd rezultatul activitatii domeniilor desfasurate n cadrulexistentei lor comunitare si sociale, al procesului de perfectionare asocietatii si a omului, sistemul social global, asa cum ni se nfatiseaza astazipe baza unui ndelungat proces de dezvoltare, atesta nfaptuirea unor

transformari fundamentale prin trecerea de la comunitatea arhaica(primitiva) la comunitatea contemporana cu activitatile ei complexe,dinamice si diversificate. n strnsa legatura cu mutatiile din sferaproductiva s-au produs transformari si n celelalte subsisteme, inclusiv nprivinta structurilor de organizare si conducere sociala.

Abordata din diferite unghiuri de vedere, societatea ca sistem globaleste alcatuita din mai multe subsisteme care, luate fiecare n parte, constituiesisteme de sine statatoare, cu specific, relatii, dinamica si activitati proprii.

Astfel, societatea omeneasca, ca sistem social global mondial, estealcatuita, n primul rnd, din subsisteme nationale care se afla n strnsainterdependenta si care se dezvolta de sine statator.

Sistemul national, ca sistem social global, la rndul sau, este alcatuitdin mai multe subsisteme precum: subsistemul economic care se refera lasfera productiei, consumului si schimbului, subsistemul structurii sociale,care exprima raporturile dintre categoriile si grupurile sociale existente la unmoment dat n societate; subsistemul vietii spirituale si subsistemul politic,care reprezinta ansamblul relatiilor politice, institutiilor si organizatiilorpolitice, ct si conceptiile politice privind modul de conducere si organizarea societatii. Fiecare dintre aceste subsisteme poate fi luat n modindependent si privit ca sistem: sistem economic, sistem cultural, sistempolitic etc.

n mod cert, societatea omeneasca, privita ca sistem social global, nupoate fi redusa la nici una din componentele sale si nici nu reprezinta doar

suma acestora. Sistemul social, ca sistem complex, este deschis, capabil nunumai de autoreglare, ci si de autoperfectionare. n acelasi timp, fiecarecomponenta a sistemului social global constituie un subsistem al acestuia,astfel nct miscarea sistemului social n ansamblu se manifesta att prinactiunea ntregului asupra partilor componente, ct si prin interactiuneasubsistemelor. Corelatia de interdependenta ntre sistemul social global sisistemul politic este esentiala prin faptul ca sistemul politic ca subsistem al

unui sistem social global, mai ales prin componenta sa - puterea politica -,constituie liantul necesar al dinamismului tuturor subsistemelor carealcatuiesc societatea globala, asigurnd organizarea si conducerea la nivelulntregii societati.

Sistemul politic reprezinta, asadar, un subsistem al sistemului socialglobal care cuprinde relatiile politice, institutiile politice si conceptiilepolitice, sistemul care asigura organizarea si conducerea de ansamblu asocietatii, functionalitatea ei.

33

8/7/2019 15222620-Politologie

34/183

Politologie

Diferitele comunitati umane, ajunse la o anumita treapta dedezvoltare, nu mai pot exista si functiona fara sa fie organizate ntr-unsistem politic, aceasta constituind o necesitate, o lege generala a progresuluiistoric.

Constituindu-se ca un sistem de organizare si conducere deansamblu a societatii, sistemul politic slujeste si trebuie sa slujeasca attsocietatea n ntregul ei, ct si fiecare subsistem n parte, interesele generaleale societatii, ct si cele individuale.

Experienta istorica a dovedit si dovedeste ca numai organizareacomunitatilor umane n sisteme politice puternice, bin

Date post:	08-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	alex-dragulin
View:	221 times
Download:	0 times

15222620-Politologie

Documents