Parlamentul European

Cuprins■ Bine aţi venit la Parlamentul European! 3

■ Parlamentul European în serviciul dumneavoastră 5

■ Un portofel european bine gestionat 9

■ Apărătorul libertăţilor şi al democraţiei 13

■ Parlamentul European în lume 19

■ Drepturile omului înainte de toate 23

■ Mecanismele Parlamentului European 27

■ Aproape de dumneavoastră 31

■ Cum funcţionează codecizia? 35

■ Cum este adoptat bugetul UE? 38

■ Cuvinte-cheie ale Uniunii Europene 39

■ Date-cheie ale integrării europene 45

■ Adresele Parlamentului European 48

2

Bine aţi venit la Parlamentul European!

3

Parlamentul European este Parlamentul cetăţenilor europeni. El este un for în care au loc dezbateri politice intense. Începând cu primele alegeri directe din 1979, puterile sale au crescut neîn-cetat, în special cele de colegislator şi de autoritate bugetară. Parlamentul le foloseşte în interesul şi spre binele cetăţenilor şi pentru clădirea viitorului nostru comun.

Vă doresc lectură plăcută!

Hans-Gert PötteringPreşedintele Parlamentului European

Bine aţi venit la Parlamentul European!

Parlamentul European este singura adunare parlamentară multinaţională din lume aleasă prin vot universal şi singura instituţie a Uniunii Europene supusă, din iunie 1979, votului direct al cetăţenilor. O dată la cinci ani sunt organizate alegeri, iar numărul depu-taţilor a crescut în paralel cu extinderile succesive ale UE. În 2007, Parlamentul număra 785 de deputaţi originari din 27 de ţări, reuniţi în grupuri formate pe baza afinităţilor politice şi nu pe bază de naţionalitate. Alegerile din iunie 2009 coincid cu aniversarea a 30 de ani de la organizarea primelor alegeri europene prin vot universal.

Sediul oficial al Parlamentului European se află la Strasbourg, la frontiera dintre Franţa şi Ger-mania, ceea ce simbolizează reconcilierea Europei după cele două războaie mondiale. Aşa cum a fost decis de către statele membre ale UE, Parlamentul organizează anual la Strasbourg 12 sesiuni plenare. Comisiile parlamentare se reunesc la Bruxelles, unde pot fi organizate sesiuni plenare suplimentare. Dezbaterile în plen se desfăşoară în toate limbile oficiale ale UE, reflectând astfel importanţa pe care o acordă Parlamentul unei Uniuni diverse şi multiculturale „unită în diversitate”!

Un rol din ce în ce mai important

Din 1979, tratatele europene succesive au extins competenţele Parlamentului European. În pre-zent, acesta are aceeaşi importanţă ca şi Consiliul de Miniştri (care reprezintă guvernele statelor UE) în elaborarea bugetului comunitar şi a legilor care vizează facilitarea circulaţiei persoanelor, a mărfurilor, a serviciilor şi a capitalurilor în cadrul UE sau protecţia mediului şi a consumatorilor. Parlamentul are, de asemenea, atribuţia de a aproba şi de a destitui Comisia Europeană.

Cetăţenii au posibilitatea să adreseze Parlamentului European o petiţie prezentând o plângere cu privire la aplicarea dreptului european. Deputaţii europeni aleg un Ombudsman (Mediator European) însărcinat cu examinarea reclamaţiilor cetăţenilor privind cazuri de administrare de-fectuoasă din partea instituţiilor şi organelor Uniunii Europene. Ei pot, de asemenea, să creeze o comisie de anchetă atunci când consideră că dreptul comunitar a fost încălcat.

Pe plan internaţional, Parlamentul European participă la politica externă a UE, avizul său conform fiind solicitat atunci când UE negociază tratate internaţionale, precum şi pentru aderarea la UE a unor noi state. Parlamentul European organizează în mod regulat dezbateri pe tema drepturilor omului şi trimite observatori în toate colţurile lumii pentru a urmări desfăşurarea liberă şi corectă a alegerilor.

Cea mai recentă reformă a tratatelor decisă în cadrul Consiliului european de la Lisabona din decembrie 2007 a extins şi mai mult competenţele Parlamentului European în numeroase do-menii. Pentru ca opinia dumneavoastră să fie luată în considerare, votaţi la următoarele alegeri europene!

Bin

E AŢ

i VEn

iT L

A P

ARL

AM

EnTU

L EU

ROPE

An

!4

■ Parlamentul European în serviciul dumneavoastră

Tineri sau mai puţin tineri, studenţi, persoane active, pen-sionari sau consumatori: indiferent de statutul nostru, le-gile europene ne privesc pe toţi, uneori chiar fără să ne dăm seama. Rolul aleşilor europeni este determinant în numeroase domenii, cum ar fi: alimentaţia mai sănătoa-să, libertatea de a circula şi de a munci oriunde în Uniune, protecţia mediului etc.

Asemenea tuturor parlamentelor naţionale, Parlamentul Euro-pean discută şi adoptă legi. Acest lucru poate să pară banal şi totuşi, pentru o lungă perioadă de timp, lucrurile nu au stat aşa. La început, deputaţii europeni nu puteau decât să-şi exprime pă-rerea cu privire la propunerile legislative ale Comisiei Europene; Consiliul de Miniştri, reprezentând guvernele statelor membre, era întotdeauna cel care avea ultimul cuvânt în adoptarea legilor.

De-a lungul timpului şi tratat după tratat, lucrurile s-au schim-bat: rolul şi competenţele Parlamentului European s-au extins considerabil, acesta devenind un actor principal al procesului de elaborare a legilor comunitare. În prezent, în majoritatea cazuri-lor, pentru ca un regulament european sau o directivă să poată fi adoptate, este necesar ca Parlamentul European şi Consiliul să se pună de acord asupra conţinutului său: este ceea ce numim „codecizie”.

Astfel, înainte ca o lege europeană să poată fi aplicată în toate statele membre ale Uniunii, trebuie ca aceasta să fie semnată de preşedintele Parlamentului European şi de preşedintele Consiliu-lui de Miniştri.

5

776

■ Telefoanele mobile: facturi mai mici pentru convorbirile efectuate din străinătate

Aţi observat? Facturile pentru telefonul dumneavoastră mo-bil sunt mai mici atunci când vă întoarceţi din vacanţele pe-trecute în străinătate. O reglementare europeană intrată în vigoare la începutul verii 2007 a dus la plafonarea costurilor suplimentare ale apelurilor primite sau efectuate în alt stat al Uniunii Europene, în scopul reducerii lor progresive. După lungi dezbateri avute cu miniştrii industriei, deputaţii euro-peni au reuşit să obţină prevederea conform căreia, din 2009, aceste tarife „itinerante” sau „de roaming” facturate de către operatori vor reprezenta maximum 0,43 euro/minut pentru apelurile efectuate şi 0,19 euro/minut pentru apelurile primi-te.

atât de strictă, acest lucru se datorează în mare parte implicării active a deputaţilor.

De asemenea, Parlamentul European a reuşit să întărească drep-turile pasagerilor din avioane, fără a uita persoanele în vârstă şi pe cele cu mobilitate redusă care, de acum înainte, pot solicita asistenţă atât în aeroport, cât şi la bordul aeronavelor. Au fost susţinute măsuri de combatere mai eficientă, în întreaga Uniune Europeană, a practicilor comerciale frauduloase şi au fost defini-te reguli care fac ca plăţile transfrontaliere să fie mai sigure şi mai uşor de realizat. Ce poate fi mai plăcut, în anotimpurile călduroa-se, decât o baie răcoritoare în mare sau într-un lac? Normele eu-ropene, devenite mai severe datorită Parlamentului European, sunt cele care vă garantează că vă scăldaţi în ape mai curate!

PARLA

MEn

TUL EU

ROPEA

n În

sERViciU

L dU

Mn

EAVO

AsTR

ă

Parlamentul European, organ legislativ cu drepturi depline

Codecizia se aplică în prezent marii majorităţi a textelor euro-pene. Ea priveşte, în principal, libera circulaţie a mărfurilor, ser-viciilor, capitalurilor şi persoanelor în interiorul pieţei unice eu-ropene. Această procedură este aplicată şi în domenii precum protecţia mediului, drepturile consumatorului şi securitatea transportului, iar după reforma tratatelor, aplicarea ei va fi ex-tinsă şi în alte domenii, cum ar fi agricultura. De asemenea, Par-lamentul European joacă un rol principal în definirea politicii de dezvoltare regională, a programelor de sprijin pentru cercetare, educaţie şi cultură, precum şi în promovarea sănătăţii publice.

De exemplu, deputaţii europeni au facilitat recunoaşterea reci-procă a diplomelor şi a calificărilor profesionale de către statele membre: în prezent, este mult mai simplu decât în trecut să vă exercitaţi profesia într-un alt stat membru al UE. Deputaţii eu-ropeni au contribuit şi la adoptarea unor norme mai stricte în materie de securitate şi etichetare a produselor: acum este mai simplu să vă orientaţi, în magazine, printre diferitele produse provenite din întreaga Europă! Mai mult, atunci când cumpăraţi o jucărie care poartă marcajul „CE”, puteţi fi sigur că aceasta nu conţine substanţe periculoase. Dacă legislaţia europeană care interzice „ftalaţii” cancerigeni în articolele destinate copiilor este

PARL

AM

EnTU

L EU

ROPE

An

În s

ERV

iciU

L d

UM

nEA

VO

AsT

Ră

■ deputaţii europeni în serviciul dumneavoastră

Sunteţi ghid turistic, agent imobiliar sau prestaţi alte servicii? Directiva privind serviciile vă va facilita munca în străinătate. Foarte controversată la început, această directivă nu ar fi exis-tat poate niciodată fără compromisul realizat de Parlamentul European. Într-adevăr, deputaţii europeni au ştiut să creeze un echilibru între interesele naţionale divergente, drepturile prestatorilor de servicii şi cele ale consumatorilor, precum şi între necesităţile salariaţilor şi cele ale angajatorilor.

deputaţii europeni dau dovadă de iniţiativă

Când Parlamentul European consideră că un proiect de lege este necorespunzător şi nu poate fi îmbunătăţit, el poate res-pinge textul în întregime. Acest lucru s-a întâmplat în cazul unei directive privind liberalizarea serviciilor portuare şi în cazul alteia care privea brevetele pentru programele de calculator.

De altfel, deputaţii europeni au şi dreptul de iniţiativă politică ce le permite să sugereze Comisiei să înainteze propuneri legislati-ve Parlamentului European. Aceştia invită în mod regulat Comi-sia şi Consiliul de Miniştri să dezvolte politicile existente sau să elaboreze altele noi.

Astfel, Parlamentul European a solicitat Comisiei să prezinte un proiect de lege destinat reglementării şi facilitării procedurilor privind moştenirile transnaţionale. El a încurajat, de asemenea, adoptarea unui statut european al societăţilor private, în vederea promovării întreprinderilor mici şi mijlocii în alte state membre. În ambele cazuri, deputaţii europeni au redactat recomandări detaliate privind modul în care aceste legi urmează să fie puse în aplicare.

doriţi ca opinia dumneavoastră să fie luată în considerare?

După cum o arată şi exemplele citate mai sus, legile europene îşi propun, în special, să facă viaţa cetăţenilor din Uniunea Europea-nă mai uşoară şi să favorizeze egalitatea de şanse, de drepturi şi obligaţii pentru toţi europenii. Ele permit încurajarea schimburi-lor de bunuri şi servicii, stabilind pentru întreprinderi condiţii de concurenţă echivalente în toate statele membre. Alegându-şi deputaţii europeni o dată la cinci ani, cetăţenii participă la defi-nirea textelor legislative care îi privesc în mod direct.

De asemenea, în cadrul reformei tratatelor, se prevede ca un mi-lion de cetăţeni să poată avea iniţiativa de a invita UE să propună noi legi.PA

RLA

MEn

TUL

EURO

PEA

n În

sER

Vic

iUL

dU

Mn

EAV

OA

sTR

ă8

■ Un portofel european bine gestionat

Autostrăzi noi, plaje mai curate, cercetări efectuate pen-tru elaborarea de noi medicamente, studii în străinăta-te etc.: toţi beneficiem, într-o măsură mai mică sau mai mare, de activităţile finanţate de Uniunea Europeană. cine ia deciziile cu privire la programele şi acţiunile care urmează a fi finanţate la nivel european? Parlamentul European, de comun acord cu guvernele statelor mem-bre. iată câteva exemple de acţiuni sprijinite de deputaţii dumneavoastră.

În fiecare an, pe baza propunerilor Comisiei Europene, deputaţii europeni negociază luni întregi cu Consiliul de Miniştri (repre-zentant al statelor membre ale UE) în vederea stabilirii cuantu-mului exact al veniturilor şi cheltuielilor Uniunii Europene pentru anul următor. Bugetul astfel stabilit, cu respectarea plafoanelor fixate pe o perioadă de câţiva ani, este foarte important, deoa-rece determină sprijinul pe care Uniunea Europeană îl acordă în fiecare dintre domeniile sale de activitate pentru a asigura solidaritatea, creşterea economică durabilă şi coeziunea socială. Parlamentul European poate respinge bugetul şi solicita un nou proiect de buget dacă priorităţile sale nu au fost luate suficient în considerare.

■ Utilizarea în deplină siguranţă a produselor chimice

Produsele chimice sunt omniprezente în viaţa noastră. Deşi nimeni nu pune sub semnul întrebării utilitatea lor, siguranţa lor pentru sănătate sau mediu ridică unele probleme. Uniu-nea Europeană a adoptat o reglementare denumită „REACH”, care îşi propune să reevalueze mii de produse chimice aflate în circulaţie, cu scopul de a retrage de pe piaţă produsele cele mai periculoase. Datorită tenacităţii deputaţilor europeni, ac-centul a fost pus pe elaborarea de noi substanţe, mai puţin nocive, reducând la minimum testele pe animale.

Pentru informaţii suplimentare, consultaţi capitolul „Cum funcţionează co-

decizia?”, p. 35.

9

Promovarea dezvoltării economice durabile...

O mare parte a fondurilor comunitare contribuie la creşterea dezvoltării economice şi la reducerea disparităţilor dintre dife-ritele regiuni ale Europei, prin construirea de autostrăzi şi de căi ferate care leagă statele membre, prin ajutorul acordat micilor întreprinderi, prin proiecte de cercetare şi inovaţie tehnologi-că (de exemplu, pentru dezvoltarea resurselor regenerabile de energie) etc.

Agricultura, singura politică gestionată în întregime la nivel eu-ropean, beneficiază, de asemenea, de o parte importantă din buget. Cu sprijinul Parlamentului European, alte domenii capătă o importanţă din ce în ce mai mare, cum ar fi, de exemplu, pro-tecţia mediului, în special prin crearea de parcuri naturale regio-

nale, conservarea speciilor protejate, administrarea resurselor de apă, combaterea schimbărilor climatice etc.

De asemenea, o parte din bugetul comunitar serveşte la finan-ţarea dezvoltării economice în lume şi a ajutorului umanitar destinat ţărilor afectate de catastrofe naturale şi de alte situaţii de criză.

...şi a interesului cetăţenilor şi consumatorilor

Este mult mai eficient să combatem împreună epidemiile, ca de exemplu HIV/SIDA şi gripa aviară, deoarece acestea nu cunosc frontiere. Încurajată de Parlament, Uniunea Europeană este din ce în ce mai activă în domeniul sănătăţii publice: de exemplu, ea finanţează numeroase proiecte de cercetare care au ca scop crearea de noi medicamente.

În ultimii ani, deputaţii europeni au folosit toată puterea de care dispun pentru a dezvolta programele de promovare a diversită-ţii culturale europene, care îşi propun să încurajeze libera circu-laţie a produselor şi a operelor artistice şi culturale din diferite domenii: cinematografie, muzică, pictură, fotografie, teatru etc.

investiţii pentru viitor

Parlamentul European îşi exercită, de asemenea, influenţa în ceea ce priveşte cadrul financiar multianual care fixează plafoa-nele de cheltuieli pentru fiecare politică europeană. De exem-plu, în timpul negocierii cadrului financiar care acoperă perioa-da până în 2013, a trebuit ca deputaţii europeni să ducă o luptă aprigă cu statele membre pentru a obţine sume suplimentare pentru proiecte considerate importante de către cetăţeni.

Parlamentul a apărat cu precădere programe cum ar fi Erasmus (care dă posibilitatea, în fiecare an, unui număr de peste 150 000 de studenţi să meargă să studieze într-o universitate străină) sau programe privind reţelele europene de transport sau cercetarea şi inovaţia, în general.

Un

PO

RTO

fEL

EURO

PEA

n B

inE

gEs

TiO

nAT

1011

Un

PORTO

fEL EURO

PEAn

Bin

E gEsTiO

nAT

Unde merg fondurile comunitare?

„Cadrul financiar al UE pentru perioada 2007-2013”: cifre ro- tunjite

UE, actor mondial: acţiuni externe, politica de

dezvoltare, ajutor umanitar49 Mld EUR (6 %)

Cetăţenie, libertate, securitate şi justiţie: protecţia drepturilor cetăţenilor, libera circulaţie a persoanelor, cooperarea poliţienească şi judiciară, combaterea terorismului11 Mld EUR (1 %)

Conservarea şi gestionarea resurselor naturale:

agricultură, dezvoltare durabilă şi mediu

371 Mld EUR (43 %)

Alte cheltuieli, inclusiv administrative51 Mld EUR (6 %)

Creştere durabilă: dezvoltare economică regională, acţiuni în favoarea creşterii economice, a competitivităţii şi a creării de noi locuri de muncă382 Mld EUR (44 %)

cheltuieli verificate amănunţit

Cu sprijinul Curţii de Conturi Europene, Parlamentul European ve-rifică în permanenţă gestionarea eficientă a bugetului şi veghează la combaterea eventualelor fraude.

În fiecare an, Comisia Europeană şi celelalte instituţii ale Uniuni trebuie să demonstreze Parlamentului European că au folosit în mod corect fondurile comunitare pe care le-au avut la dispoziţie: este ceea ce numim procedura de „descărcare de gestiune”. Cu această ocazie, Comisia trebuie să ţină seama de recomandările primite de la deputaţii europeni.

Un

PO

RTO

fEL

EURO

PEA

n B

inE

gEs

TiO

nAT

13

■ Apărătorul libertăţilor şi al democraţiei

singura instituţie a Uniunii Europene ai cărei membri sunt aleşi prin vot universal direct, Parlamentul, îşi ia foarte în serios rolul său de apărător al libertăţilor şi al democraţiei, atât în Europa, cât şi în lume. Rolul deputaţi-lor dumneavoastră constă, în principal, în reprezentarea cetăţenilor la nivel european şi în transmiterea mesajului lor conducătorilor europeni şi instituţiilor Uniunii.

Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene reuneşte, în acelaşi text, drepturile civile, politice, economice şi sociale proclamate până în prezent în diverse documente naţionale, europene şi internaţionale. Redactată de o Convenţie alcătuităîn special, din deputaţi europeni şi naţionali, Carta a fost pro-clamată solemn cu ocazia reuniunii la nivel înalt de la Nisa, în decembrie 2000. Unele state membre, cum ar fi, de exemplu, Regatul Unit sau Polonia, au obţinut, totuşi, o derogare de la pu-nerea ei în aplicare.

Plasând demnitatea persoanei în centrul acţiunii lor politice, de-putaţii europeni citează această Cartă de fiecare dată când este vorba de a denunţa încălcări flagrante ale drepturilor omului în cadrul Uniunii Europene.

Parlamentul European acordă o atenţie deosebită principiului toleranţei şi combate cu tărie orice formă de discriminare pe criterii de sex, origine etnică sau socială, limbă, opinii politice, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Astfel, el luptă pentru combaterea rasismului şi a xenofobiei şi nu pierde nicio ocazie de a aminti necesitatea respectării normelor europene în mate-rie de egalitate de şanse între bărbaţi şi femei, exercitându-şi, de

■ de unde provin fondurile comunitare?

Bugetul Uniunii Europene este finanţat, în principal, prin con-tribuţiile statelor membre calculate în funcţie de bogăţia lor naţională. În acest buget intră şi o parte din TVA încasată pe teritoriul UE pentru bunuri şi servicii, precum şi o parte din taxele vamale percepute la frontierele externe ale UE pentru produsele industriale şi agricole importate din ţări terţe. Par-lamentul European militează pentru aplicarea, în viitor, a unui nou sistem de finanţare care să permită o legătură directă între Uniune şi contribuabilii europeni, fără creşterea impo-zitelor.

12

■ costă mult Europa?

Aproape 1 % din bogăţia naţională a statelor membre, adică aproape 235 euro/locuitor, revine bugetului anual al UE, care se ridică la peste 100 de miliarde de euro pe an. Este foarte puţin în comparaţie, spre exemplu, cu sumele încasate prin impozitele naţionale. Aceste fonduri permit finanţarea unor politici importante pentru cetăţeni. În ceea ce priveşte Par-lamentul European, acesta îl costă pe fiecare cetăţean al UE mai puţin de 3 euro pe an.

Pentru informaţii suplimentare, consultaţi „Cum este adoptat bugetul UE?”, p. 38.

15

asemenea, întreaga influenţă pentru a garanta drepturile per-soanelor cu handicap.

■ combaterea tuturor formelor de exploatare a femeii

În multe cazuri, Parlamentul European se află la originea efor-turilor desfăşurate pentru combaterea tuturor formelor de violenţă faţă de femei, a traficului de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale şi pentru eliminarea sărăciei. De aseme-nea, el face tot ceea ce îi stă în putinţă pentru promovarea egalităţii între sexe, contribuind la crearea institutului euro-pean însărcinat cu urmărirea progreselor realizate în acest domeniu. Datorită rezoluţiilor adoptate în şedinţă plenară, el menţine presiunea asupra guvernelor şi instituţiilor UE pen-tru ca acestea să îmbunătăţească situaţia femeii.

individuale. Acesta este mesajul pe care deputaţii europeni îl transmit în mod constant în contextul tuturor activităţilor în care sunt implicaţi, de la acordurile cu Statele Unite privind transferul datelor personale ale pasagerilor aerieni şi păstrarea, de către operatori, a coordonatelor telefonice până la schimbul de infor-maţii bancare. În paralel, deputaţii au susţinut revizuirea directi-vei privind spălarea banilor, astfel încât finanţarea terorismului să fie inclusă în text.

Parlamentul European a jucat, de asemenea, un rol principal în crearea noii Agenţii pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, cu sediul la Viena, care veghează la aplicarea acestor drepturi în statele membre. În acelaşi timp, el are relaţii strânse cu Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor, al cărei rol este supravegherea protecţiei datelor personale şi a vieţii priva-te pe teritoriul Uniunii.

Rezolvarea petiţiilor cetăţenilor

Orice cetăţean al Uniunii Europene sau orice rezident al unui stat membru al UE are dreptul să adreseze Parlamentului Euro-pean, în nume propriu sau colectiv, o petiţie legată de o chesti-une care se înscrie în domeniile de acţiune ale Uniunii Europene şi care îl priveşte în mod direct. Această petiţie poate îmbrăca forma unei cereri precise, a unei plângeri, a unei observaţii cu privire la aplicarea dreptului comunitar sau a unei cereri adre-sate Parlamentului European în vederea adoptării unei poziţii referitoare la un subiect anume.

Numeroase petiţii prezintă dificultăţile întâmpinate în aplicarea directivelor comunitare în vigoare, în special a celor din dome-niul mediului, securităţii sociale, recunoaşterii competenţelor şi a celor privind anumite aspecte ale funcţionării pieţei unice a UE. În general, ele ilustrează dificultăţile întâmpinate de cetăţeni în ceea ce priveşte legătura dintre legislaţia comunitară şi drep-tul naţional sau cele referitoare la interpretarea eronată a dome-niilor în care se aplică dreptul comunitar. Parlamentul European contribuie la rezolvarea acestor probleme.

APă

RăT

ORU

L Li

BER

TăŢi

LOR

şi A

L d

EMO

cRAŢ

iEi

14A

PăR

ăTORU

L LiBERTăŢiLO

R şi AL d

EMO

cRAŢiEi

Protejarea libertăţilor în orice situaţie

Atentatele de la Madrid din martie 2004 şi de la Londra din iulie 2005 au determinat statele membre să îşi intensifice coope-rarea pentru combaterea terorismului. Parlamentul European susţine eforturile de coordonare în domeniul poliţienesc şi ju-diciar, singurele garanţii de eficienţă în lupta împotriva acestor ameninţări fără frontiere, dar refuză, în schimb, ca drepturile ce-tăţenilor să aibă de suferit de pe urma unei excesive politici de securitate.

Pentru ca lupta împotriva terorismului să nu aducă atingere valorilor pe care se bazează democraţia europeană, deputaţii europeni consideră că aceasta trebuie să respecte libertăţile

17

■ implanturile din silicon: o legislaţie mai riguroasă în urma petiţiilor

Două petiţii prezentate Parlamentului European în 1998 pre-zentau efectele negative asupra sănătăţii umane ale implan-turilor mamare din silicon şi solicitau interzicerea lor imediată. Dezbaterile şi rezoluţiile parlamentare care au urmat, precum şi un studiu realizat la cererea deputaţilor europeni, au im-pulsionat Comisia Europeană să clarifice şi să consolideze dispoziţiile luate în vederea informării pacienţilor, a urmăririi şi supravegherii lor. În 2003, o directivă a sporit stricteţea con-troalelor de calitate şi de securitate necesare înainte ca im-planturile mamare să poată fi introduse pe piaţa europeană.

Comisarii europeni se prezintă în mod regulat în faţa deputaţilor, în comisii sau în plen, pentru a-şi apăra politicile, pentru a expli-ca măsurile pe care intenţionează să le ia şi pentru a răspunde la întrebările adresate de către deputaţi.

supravegherea comisiei Europene

Nimeni nu poate deveni preşedinte al Comisiei Europene fără acordul Parlamentului European. Tot deputaţii europeni sunt cei care îi audiază pe candidaţii la funcţia de comisar (desemnaţi de către guverne) cu privire la competenţele lor, verificând dacă aceştia corespund postului. Candidaţii consideraţi necorespun-zători pot fi respinşi (aşa cum s-a întâmplat în 2004).

Parlamentul aprobă Comisia, sub formă de colegiu, prin acor-darea unui vot de încredere. Acesta poate, de asemenea, să o forţeze să demisioneze în bloc, prin intermediul unei moţiuni de cenzură. Această cenzură globală a comisarilor (o procedură care necesită majoritatea absolută a deputaţilor şi 2/3 din votu-rile exprimate) este totuşi considerată ca o „soluţie extremă”. În 1999, perspectiva unui vot parlamentar de neîncredere la adre-sa Comisiei Santer, din cauza unei prezumţii de fraudă, a dus la demisia acesteia.

De altfel, Parlamentul supraveghează îndeaproape activităţile Comisiei, examinând cu atenţie dispoziţiile prevăzute în rapoar-tele acesteia privind politicile, legislaţia şi bugetul comunitar.

APă

RăT

ORU

L Li

BER

TăŢi

LOR

şi A

L d

EMO

cRAŢ

iEi

16A

PăR

ăTORU

L LiBERTăŢiLO

R şi AL d

EMO

cRAŢiEi

■ Ombudsmanul (Mediatorul European)

Parlamentul alege un Ombudsman (Mediator European) în-sărcinat cu examinarea cazurilor de „proastă administrare” de care se fac vinovate instituţiile comunitare şi care sunt recla-mate de către cetăţeni şi întreprinderi, cu scopul de a se ajun-ge la o soluţionare a litigiilor. Deputaţii europeni definesc, de asemenea, reglementările privind statutul şi condiţiile gene-rale de exercitare a funcţiilor acestuia. Ombudsmanul îşi des-făşoară activitatea în sediul Parlamentului European.

supravegherea lucrărilor consiliului

Preşedinţia Consiliului se întâlneşte în mod regulat cu preşedinţii grupurilor politice ale Parlamentului European şi participă la se-siunile plenare pentru a-şi expune programul, pentru a prezen-ta rezultatele şi pentru a dezbate pe marginea lor împreună cu deputaţii europeni. Adesea, Preşedinţia participă şi la reuniunile comisiilor parlamentare. La începutul fiecărei reuniuni europene la nivel înalt (numită şi „Consiliu European”), în cadrul căreia şefii statelor membre adoptă orientările politice generale, preşedin-tele Parlamentului îşi prezintă recomandările strategice.

Deputaţii europeni au posibilitatea, în cadrul şedinţei plenare sau în scris, să adreseze întrebări preşedinţiei Consiliului UE pe orice temă, de exemplu, necesitatea de a se lua măsuri de ur-genţă pentru remedierea încălcărilor grave ale drepturilor omu-lui, ale democraţiei sau ale statului de drept.

■ dar euro?

Deputaţii europeni supraveghează, de asemenea, adminis-trarea monedei unice a UE, euro, invitându-l pe preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE) să vină să explice politicile sale în faţa Comisiei pentru afaceri economice şi moneta-re a Parlamentului. Numirea preşedintelui BCE şi a celorlalţi membri ai Comitetului Director trebuie să fie aprobată şi de Parlament.

19

■ Parlamentul European în lume

Parlamentul European îşi face simţită influenţa din ce în ce mai mare în politica externă a UE. Acordul său este solicitat atunci când noi state doresc să adere la Uniunea Europeană, iar majoritatea acordurilor internaţionale obţinute de UE trebuie să fie aprobate de deputaţii euro-peni. Adunările parlamentare paritare permit deputaţilor europeni menţinerea unor legături strânse cu forurile le-gislative din întreaga lume. sala de plen a Parlamentului European reprezintă o importantă tribună pentru condu-cătorii internaţionali şi pentru alte personalităţi.

Un rol major în extinderea Uniunii Europene

Uniunea Europeană nu poate accepta noi membri în absenţa avizului conform al Parlamentului European. Dacă negocierile cu ţările candidate şi datele de aderare depind de Consiliu şi de Comisie, deputaţii europeni sunt însărcinaţi cu supravegherea procedurii până la momentul aderării, pentru a se asigura că toate condiţiile de aderare la UE sunt îndeplinite. Înainte ca un stat să poată deveni membru, deputaţii se pronunţă cu privire la respectarea de către acesta a criteriilor stricte impuse de Uni-unea Europeană.

cooperare strânsă cu parlamentele naţionale

Parlamentul European participă la stabilirea şi menţinerea de le-gături strânse cu parlamentele naţionale ale ţărilor Uniunii Euro-pene. Principalul scop al cooperării interparlamentare este acela de consolidare a dimensiunii parlamentare a UE, punându-se un accent deosebit pe controlul democratic şi pe responsabili-tatea deciziilor la nivel parlamentar. Ea garantează transparenţa şi deschiderea sporită a procesului decizional. De asemenea, se ameliorează legitimitatea democratică, calitatea şi eficienţa pro-cesului legislativ al Uniunii Europene.Reforma tratatelor prevede creşterea implicării parlamentelor naţionale în desfăşurarea procesului instituţional.

Adresa la care puteţi trimite petiţiile dumneavoastră se găseşte la p. 48.

APă

RăT

ORU

L Li

BER

TăŢi

LOR

şi A

L d

EMO

cRAŢ

iEi

18

21

Politica externă a Uniunii, urmărită îndeaproape de către deputaţii europeni

Consiliul de Miniştri consultă Parlamentul cu privire la deciziile importante din domeniul politicii externe. Deputaţii pot pune în discuţie aceste politici şi pot prezenta recomandări. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Politica Externă şi de Securitate Comună este invitat în mod regulat să prezinte, în cadrul şedin-ţelor plenare, activităţile desfăşurate de UE în lume. În ceea ce priveşte politica de dezvoltare, deputaţii europeni acordă priori-tate combaterii sărăciei şi promovării bunei guvernanţe, demo-craţiei şi drepturilor omului.

Parlamentul se străduieşte continuu să stabilească legături po-litice, economice şi culturale cu alte parlamente din întreaga lume. Astfel, deputaţii europeni participă la Adunarea Parlamen-tară Paritară Africa, Caraibe şi Pacific (ACP-UE), la Adunarea Parla-mentară Euro-Mediteraneeană (APEM), unde sunt reprezentate mai ales Autoritatea Palestiniană şi Israel, precum şi la Adunarea Parlamentară euro-latino-americană (EuroLat).

■ UE, de la 6 la 27 de membri

Martie 1957 Belgia, Franţa, Germania de Vest, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos

Ianuarie 1973 Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit

Ianuarie 1981 Grecia

Ianuarie 1986 Portugalia şi Spania

Noiembrie 1990 reunificarea Germaniei, integrarea fostei RDG

Ianuarie 1995 Austria, Finlanda şi Suedia

Mai 2004 Republica Cehă, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria

Ianuarie 2007 Bulgaria şi RomâniaPARL

AM

EnTU

L EU

ROPE

An

În L

UM

E20

niciun acord internaţional fără Parlamentul European

Acordul deputaţilor europeni este necesar pentru majoritatea acordurilor internaţionale în care este angajată Uniunea Euro-peană. Astfel, o serie de protocoale financiare cu ţări terţe au fost respinse de către Parlamentul European în numele apărării drepturilor omului. În plus, deputaţii europeni formulează reco-mandări la adresa Comisiei Europene în ceea ce priveşte nego-cierile comerciale desfăşurate în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) şi îşi folosesc întreaga putere de influenţă atunci când trebuie să aprobe rezultatele acestora.

DR

EP

TU

RIL

E

OM

UL

UI

PARLA

MEn

TUL EU

ROPEA

n În

LUM

E

conducători din lumea întreagă primiţi la Parlamentul European

Parlamentul European invită şefi de state, prim-miniştri şi alte personalităţi importante din lumea întreagă să se adreseze deputaţilor europeni în şedinţă plenară. Printre personalităţile primite la Parlamentul European în ultimii ani, îi putem men-ţiona pe preşedintele Ucrainei, Victor Iuşcenko, preşedintele Boliviei, Evo Morales, preşedinta Liberiei, Ellen Sirleaf Johnson, preşedintele Pakistanului, Pervez Musharraf, preşedintele Au-torităţii Palestiniene, Mahmoud Abbas, prim-ministrul libanez Fouad Siniora, preşedinta filipineză Gloria Macapagal-Arroyo, emirul Qatarului Hamad Khalifa Al Thani şi preşedintele Geor-giei, Mihail Saakaşvili.

PARL

AM

EnTU

L EU

ROPE

An

În L

UM

E22

■ Drepturile omului înainte de toate

Parlamentul European acţionează, în Europa şi în lume, în favoarea drepturilor omului, a libertăţilor şi a demo-craţiei. Acesta trimite observatori în toate colţurile lumii pentru a veghea la buna desfăşurare a alegerilor politice. deputaţii europeni au grijă ca acordurile economice şi co-merciale semnate de UE cu ţări terţe să respecte dreptu-rile omului şi decernează, în fiecare an, premiul saharov persoanelor care luptă pentru libertatea de gândire.

Parlamentul veghează ca temele privitoare la drepturile omului să figureze între preocupările europene prioritare. Acesta are ini-ţiative specifice în domenii cum ar fi prevenirea torturii, protec-ţia minorităţilor, prevenirea conflictelor, promovarea drepturilor femeii şi ale copilului, precum şi protecţia militanţilor pentru drepturile omului.

Parlamentul European susţine activ înfiinţarea şi activitatea tri-bunalelor internaţionale, cum ar fi Curtea Penală Internaţională sau tribunalele create special pentru a-i judeca pe autorii crime-lor de război din fosta Iugoslavie şi din Rwanda.

23

25

denunţarea încălcării drepturilor omului

Cu ocazia fiecărei şedinţe plenare de la Strasbourg, deputaţii eu-ropeni trec în revistă situaţia drepturilor omului în diferite regi-uni ale lumii. Parlamentul adoptă şi el, în mod regulat, rezoluţii în care invită instituţiile europene sau guvernele să ia măsuri ime-diate pentru a pune capăt încălcării drepturilor fundamentale.

În fiecare an, Parlamentul European publică un raport anual pri-vind situaţia drepturilor omului în lume. Astfel, în rapoartele sale, Parlamentul a denunţat, printre altele, genocidul din Darfur, în-călcările libertăţilor din China şi crimele comise în Cecenia.

garantarea unor alegeri democratice

Grupuri de deputaţi europeni sunt trimise în ţări terţe în cadrul misiunilor de observare electorală. Aceştia supraveghează deru-larea scrutinului în ansamblul său şi atrag atenţia autorităţilor şi comunităţii internaţionale asupra evenimentelor care aduc atin-gere drepturilor cetăţenilor. De exemplu, deputaţi europeni au participat la misiuni de observare electorală în Ucraina, Republi-ca Democrată Congo, Liberia şi în Teritoriile Palestiniene.

includerea drepturilor omului în acordurile internaţionale

Parlamentul European are competenţa de a refuza acordarea avizului său conform, necesar pentru încheierea unor acorduri importante cu ţări terţe, în cazul în care constată încălcări ale drepturilor omului şi ale principiilor democratice. De asemenea, acesta solicită respectarea strictă a clauzelor privitoare la drep-turile omului care sunt incluse în mod sistematic în acest tip de acorduri şi care prevăd rezilierea acestora în cazuri extreme.■ Parlamentul European se opune cu tărie pedepsei

capitale

Parlamentul European condamnă cu tărie, în toate cazurile şi în orice circumstanţă, pedeapsa cu moartea. Membrii săi au pledat, în nenumărate rânduri, în favoarea unui moratoriu mondial necondiţionat privind execuţiile, care să fie institu-it printr-o rezoluţie ONU. Parlamentul consideră că această măsură va contribui la ameliorarea demnităţii umane şi la dezvoltarea progresivă a drepturilor omului. De exemplu, Parlamentul European a condamnat verdictul tribunalului li-bian care a solicitat pedeapsa capitală pentru cinci infirmiere bulgare şi un medic palestinian.

24d

REPT

URi

LE O

MU

LUi Î

nA

inTE

dE

TOAT

E dREPTU

RiLE OM

ULU

i ÎnA

inTE d

E TOATE

DE

MO

CR

AŢ

IE

Premiul saharov pentru libertatea de gândire

Premiul Saharov pentru libertatea de gândire, care poartă nu-mele omului de ştiinţă şi a dizidentului politic rus Andrei Saha-rov, îşi propune să aducă un omagiu persoanelor şi organizaţiilor care s-au angajat în apărarea drepturilor omului, a democraţiei şi a libertăţii de exprimare şi care luptă pentru combaterea intole-ranţei şi a oprimării peste tot în lume.

Creat în 1988, acest premiu este atribuit în fiecare an de către Parlamentul European în cadrul unei şedinţe solemne organi-zate la Strasbourg. În funcţie de calendar, Parlamentul European decernează acest premiu la o dată cât mai apropiată de 10 de-cembrie, data aniversară a semnării, în 1948, a Declaraţiei Uni-versale a Drepturilor Omului a Naţiunilor Unite.

Printre personalităţile care au primit acest premiu îi putem men-ţiona pe Nelson Mandela (Africa de Sud), Alexander Dubček (Cehoslovacia), Las Madres de la Plaza de Mayo (Argentina), Wei Jingsheng (China), Ibrahim Rugova (Kosovo), Organizaţia Naţiu-nilor Unite şi fostul său secretar general, Kofi Annan.

26d

REPT

URi

LE O

MU

LUi Î

nA

inTE

dE

TOAT

E27

■ Mecanismele Parlamentului European

Viaţa şi activitatea Parlamentului European se desfăşoa-ră conform unui calendar împărţit în 4 săptămâni, fiecare având o altă culoare. Roz, roşu, albastru, verde: fiecare culoare corespunde unei etape din activitatea parlamen-tară. şi pentru ca lucrările să se desfăşoare normal, este nevoie de organizare şi sprijin administrativ. Mecanismul este bine rodat, fiecare are un loc bine determinat şi nimic nu e lăsat la voia întâmplării.

săptămâni „roz” pentru comisiile parlamentare

Parlamentul european numără 20 de comisii parlamentare per-manente, specializate pe domenii cum ar fi mediul, transportu-rile, industria sau bugetul. Ele sunt reprezentative pentru ten-dinţele politice ale Parlamentului şi reunesc un număr variabil de deputaţi; sarcina lor este aceea de a pregăti lucrările şedinţei plenare.

În cadrul reuniunilor comisiilor, deputaţii au o primă serie de dezbateri şi de proceduri de votare asupra unor rapoarte care exprimă opinia lor referitoare la propunerile de legi sau la pro-iectul de buget al UE pentru anul următor. De asemenea, ei elaborează „rapoarte de iniţiativă” în care recomandă Comisiei Europene sau guvernelor statelor membre să acţioneze într-un domeniu specific.

1988 – nELsOn MAndELA1988 – nELsOn MAndELA

29

săptămâni „roşii” pentru perioada de sesiune

Perioada de sesiune este momentul principal al vieţii parlamen-tare. Ea îi reuneşte pe toţi deputaţii europeni în sala de plen de la Strasbourg şi, pentru sesiuni suplimentare mai scurte, la Bru-xelles. Aici, rapoartele adoptate în comisii sunt din nou dezbătu-te, modificate şi apoi votate. După adoptare, ele reflectă poziţia oficială a Parlamentului European.

În afară de rapoarte, deputaţii europeni adoptă şi „rezoluţii” sau îi audiază direct pe reprezentanţii Comisiei Europene şi ai Con-siliului pe teme de actualitate. Deputaţii europeni primesc în vizită şefi de stat şi personalităţi din întreaga lume.

săptămâni „albastre” pentru grupurile politice

Deputaţii europeni nu se reunesc în funcţie de naţionalitate, ci în funcţie de afinităţile lor politice. Pentru a crea un grup politic este necesar un număr minim de deputaţi provenind din diferite state membre, aceasta fiind o condiţie care nu împiedică reprezentarea

tuturor tendinţelor politice. Deputaţii care nu aparţin nici unui grup politic sunt consideraţi „neafiliaţi”.

Cu ocazia săptămânilor „de grup” care, în general, pre-ced perioadele de sesiune, fiecare grup politic coordo-nează şi formulează poziţii pe care le va susţine ulterior în faţa Parlamentului, cu pri-vire la fiecare dintre subiec-tele aflate pe ordinea de zi.

săptămâni „verzi”: deputaţii se află în circumscripţiile lor sau în misiune

Câteva săptămâni pe an sunt rezervate deputaţilor europeni pentru a le permite acestora să se deplaseze în circumscripţii-le lor în vederea exercitării funcţiilor locale şi întâlnirii, pe teren, cu alegătorii, sau să efectueze misiuni în alte părţi ale lumii. În această perioadă nu sunt programate reuniuni la Bruxelles sau la Strasbourg.

1234567

1234567

1234567

1234567

01 02 03

04 05 06

07 08 09

10 11 12

1 2 3 4 5 5 6 7 8 9 9 10 11 12 13 14

22 23 24 25 26 2718 19 20 21 2214 15 16 17 18

27 28 29 30 31 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40

49 50 51 52 144 45 46 47 4840 41 42 43 44

89

1011121314

10111213141516

21222324252627

9101112131415

15161718192021

6789

101112

24252627282930

2526272829

11121314151617

12

789

10111213

56789

1011

1

23242526272829

1234567

22232425262728

20212223242526

3456789

789

10111213

21222324252627

123

24252627282930

14151617181920

25262728293031

17181920212223

15161718192021

1234567

10111213141516

2728293031

13141516171819

2930

89

1011121314

789

10111213

16171819202122

2345678

262728293031

282930

12131415161718

14151617181920

3456789

18192021222324

28293031

14151617181920

12

19202122232425

17181920212223

456789

10

123456

31

123456

1234

30

123456

21222324252627

28293031

123

456789

10

11121314151617

18192021222324

12345

22232425262728

293031

MEc

An

isM

ELE

PARL

AM

EnTU

LUi E

URO

PEA

n28

Să

PT

ăM

ân

I

MEc

An

isMELE PA

RLAM

EnTU

LUi EU

ROPEA

n

■ nave pe post de coşuri de gunoi, ciA, „boala vacii nebune”: deputaţii anchetează

Atunci când este cazul, Parlamentul poate crea comisii tem-porare sau comisii de anchetă. De exemplu, în urma nau-fragiului petrolierului Prestige, deputaţii au creat în 2003 o comisie care a studiat mijloacele de consolidare a securită-ţii maritime. În 2006, o comisie a examinat activităţile CIA în Europa ca urmare a unor dezvăluiri ale presei conform cărora posibili terorişti ar fi fost transferaţi şi deţinuţi ilegal în diferite ţări europene de către serviciile secrete americane. Cu zece ani în urmă, o altă comisie de anchetă a fost însărcinată să examineze modul în care Comisia şi guvernele au gestionat epidemia „vacii nebune”.

■ ce limbă vorbiţi?

Parlamentul dispune de un serviciu în întregime multilingv pentru toate reuniunile şi şedinţele sale plenare, pe durata că-rora deputaţii europeni se pot exprima în oricare dintre lim-bile oficiale. Tot ceea ce aceştia spun este tradus simultan de către interpreţi. Datorită traducătorilor, documentele de lucru ale Parlamentului sunt disponibile în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene. Acest lucru reflectă şi pune în valoare di-versitatea culturală a Uniunii Europene, făcând în acelaşi timp accesibilă activitatea deputaţilor pentru cetăţeni.

cine ce face în cadrul Parlamentului European?

Ales pe o perioadă de doi ani şi jumătate de către deputaţii eu-ropeni, preşedintele Parlamentului European are un rol-cheie: el conduce ansamblul activităţilor parlamentare, prezidează şedin-ţele plenare şi semnează bugetul şi legile adoptate împreună cu Consiliul. El este reprezentantul Parlamentului la nivel interna- ţional şi în relaţiile cu celelalte instituţii ale Uniunii. De aseme-nea, Parlamentul numeşte 14 vicepreşedinţi, fiecare având com-petenţe specifice.

Conferinţa preşedinţilor îi reuneşte în jurul preşedintelui Par-lamentului pe preşedinţii fiecărui grup politic. Aceasta organi-zează şi programează lucrările Parlamentului: de exemplu, sta-bileşte calendarul şi ordinea de zi a perioadelor de sesiune sau componenţa comisiilor şi a delegaţiilor.

Biroul este organul însărcinat cu rezolvarea chestiunilor admi-nistrative, de personal şi de organizare ale Parlamentului. El este format din preşedintele Parlamentului European, din vicepreşe-dinţi şi din chestorii aleşi de către deputaţi. Biroul are competen-ţe şi în ceea ce priveşte bugetul Parlamentului.

În serviciul deputaţilor europeni şi ai Parlamentului se află anga-jaţii Secretariatului General. Acesta are ca misiune coordonarea activităţii legislative, organizarea şedinţelor plenare şi a celorlal-te reuniuni. Secretariatul General numără aproximativ 5 000 de persoane – dintre care o treime sunt traducători şi interpreţi – care lucrează la Bruxelles, Luxemburg, Strasbourg şi în birourile de informare. Adăugând personalul grupurilor politice, sunt în total în jur de 6 000 de persoane care pun în mişcare „maşina” parlamentară.

■ Aproape de dumneavoastră

Bruxelles, Luxemburg şi strasbourg sunt locurile în care Parlamentul European îşi desfăşoară activitatea, însă fie-care poate urmări de acasă, fără să fie nevoie să se depla-seze, activitatea parlamentară! Aşezat confortabil în faţa calculatorului, aveţi posibilitatea de a asista la o şedinţă plenară, de a consulta documentele şi comunicatele de presă sau de a pune întrebări online pe teme europene. de asemenea, toate capitalele Uniunii dispun de birouri de in-formare care se află în slujba dumneavoastră.

site-ul internet: o fereastră deschisă către Parlament

Adresa sa este uşor de reţinut (www.europarl.europa.eu) şi fiecare poate găsi aici, în limba sa, o mare cantitate de informa-ţii interesante care îl privesc. Pagina de internet a Parlamentului

MEc

An

isM

ELE

PARL

AM

EnTU

LUi E

URO

PEA

n30

31

In

TE

Rn

ET

33

European are un meniu foarte variat. Dacă dorim să ne informăm despre ultimele lucrări parlamentare, să urmărim în direct dez-baterile şi voturile din şedinţa plenară, să-i cunoaştem mai bine pe deputaţii europeni şi să aflăm ce rol au aceştia, să înaintăm o petiţie sau, pur şi simplu, să ne informăm asupra funcţionării instituţiei care reprezintă aproximativ 500 de milioane de cetă-ţeni, pagina de internet ne oferă toate răspunsurile.

Pentru ca activitatea sa să fie cunoscută şi înţeleasă de către pu-blic, Parlamentul oferă cetăţenilor acces la diferitele sale docu-mente cu ajutorul unui registru online. Arhivele sunt, de aseme-nea, disponibile.

Aveţi întrebări? Adresaţi-vă cutiei poştale electronice a Parlamentului

Pagina de internet este fără îndoială completă, dar uneori este di-ficil să te orientezi în „labirintul” comunitar. Parlamentul European dispune de o cutie poştală electronică unde fiecare poate trimite întrebări, poate solicita informaţii sau poate face propuneri refe-ritoare la domeniile de activitate ale Uniunii Europene. Astfel, în fiecare an, Parlamentul răspunde la aproape 15 000 de mesaje primite din partea cetăţenilor.

informaţii pentru ziarişti

Mijloacele de informare în masă sunt un instrument important pentru a-i aduce pe cetăţeni mai aproape de instituţiile care îi reprezintă. Parlamentul dispune de un serviciu de presă care îi informează pe ziarişti cu privire la dezbaterile parlamentare ale zilei şi la rezultatul votului. Aceste informaţii sunt disponibile pentru public în timp real pe site-ul internet multilingv. Ziariştii au la dispoziţie şi un suport logistic şi tehnic, precum şi material audiovizual (fotografii, casete video, arhive audio etc.). Serviciul de presă organizează, de asemenea, conferinţe de presă şi semi-narii pe teme de actualitate europeană.

În vizită la Parlamentul European

Aţi găsit multe informaţii pe internet dar aţi dori să vedeţi, în mod concret, cum lucrează Parlamentul European şi ce face el pentru dumneavoastră? Asemeni celor aproape 250 000 de persoane care îl vizitează anual, şi dumneavoastră aveţi posibilitatea de a vizita în grup sau individual sediile de la Strasbourg, Bruxelles sau Luxemburg pentru a asista la şedinţele plenare şi a vă întâl-ni cu deputaţii dumneavoastră. Pentru a avea o imagine asupra funcţionării şi rolului Parlamentului şi pentru a găsi un răspuns la toate întrebările dumneavoastră este suficient să contactaţi uni-tatea vizite şi seminarii care organizează, pe tot parcursul anului, vizite în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene.

Birourile de informare în slujba cetăţenilor

În toate capitalele şi în unele oraşe mari ale Uniunii Europene se află birouri de informare ale Parlamentului European. Aces-tea facilitează contactele directe între cetăţeni şi instituţia care îi reprezintă.

Birourile de informare distribuie publicaţii şi alte materiale (DVD-uri, CD-ROM-uri etc.) şi realizează campanii de informare pe di-verse teme europene. Acestea organizează vizite la sediile Par-lamentului, în special pentru elevi şi studenţi, dar şi pentru alte grupuri de vizitatori.

De asemenea, birourile de informare organizează forumuri în cadrul cărora deputaţii europeni, autorităţile locale, cetăţenii şi reprezentanţii categoriilor socio-profesionale dezbat marile teme referitoare la viitorul Europei. Ele organizează şi întâlniri între parlamentari şi autorităţile naţionale, presă şi public.

APRO

APE d

E dU

Mn

EAVO

AsTR

ă32

APR

OA

PE d

E d

UM

nEA

VO

AsT

Ră

contactaţi-i pe deputaţii dumneavoastră

Înainte de toate, Parlamentul înseamnă deputaţii europeni. Ei sunt cei care, împuterniciţi de mandatul încredinţat de cetăţeni cu ocazia alegerilor europene, votează legi şi iau iniţiative poli-tice care se răsfrâng asupra vieţii noastre de zi cu zi sau inspiră demersul european referitor la marile probleme internaţionale.

Numele, adresele, numerele de telefon şi adresele e-mail ale fiecărui deputat european figurează în fişele personale dispo-nibile pe site-ul internet, în rubrica „Deputaţii dumneavoastră”. Aici puteţi găsi şi CV-urile lor, circumscripţia electorală şi grupul lor politic, precum şi funcţia şi activitatea desfăşurată în cadrul Parlamentului.

Adresele serviciului „Poşta cetăţeanului”, ale unităţii Vizite şi semina-rii şi ale birourilor de informare se găsesc la paginile 48-51.

■ dezbateri pentru a-i apropia pe cetăţeni de Uniunea Europeană

În timpul „perioadei de reflecţie” care a urmat rezultatelor negative ale referendumurilor din Franţa şi Ţările de Jos pri-vind proiectul Constituţiei europene, Parlamentul a avut în vedere punerea în practică a unor iniţiative în vederea mic-şorării distanţei care separă instituţiile UE de opinia publică. Astfel, deputaţii europeni au propus organizarea de confe-rinţe şi întâlniri la nivel naţional şi local – forumuri cetăţe-neşti şi parlamentare – pentru a duce mai departe discuţia referitoare la viitorul Europei, concentrând dezbaterea euro-peană pe teme de interes comun.

35

■ Cum funcţionează codecizia?

Codecizia se aplică în prezent în cazul a două treimi din textele europene, în special celor din domeniile mediului, transporturilor, protecţiei consumatorilor, pieţei interne, liberei circulaţii a muncitorilor, precum şi programelor din domeniul educaţiei, sănătăţii sau culturii. Reforma insti-tuţională va extinde domeniul de aplicare al acestei proceduri, astfel încât aceasta va cuprinde şi alte politici.

Procedura de codecizie se desfăşoară în trei etape, în linii mari, după cum urmează:

Comisia Europeană prezintă Parlamentului European şi Consiliului o propunere de lege.

În primă lectură (prima etapă de analiză a textului de către deputaţi), Parlamentul adoptă sau nu amendamente (modificări) la propunerea Comisiei. Dacă Parlamentul nu aduce modificări şi, apoi, Consiliul acceptă şi el propunerea Comisiei, propunerea legislativă este adoptată. La fel se întâmplă în cazul în care Consiliul acceptă modificările Parlamentului. Noua lege poate astfel să intre în vigoare.

În cazul în care Consiliul nu aprobă toate amendamentele deputaţilor, acesta înaintează Parla-mentului o altă propunere de text: aceasta este poziţia comună a statelor membre. Parlamentul reia apoi dosarul în a doua lectură. Parcursul legislativ se încheie aici în cazul în care deputaţii europeni sunt de acord cu punctul de vedere al Consiliului sau dacă resping poziţia comună.

Dimpotrivă, dacă deputaţii propun amendamente la poziţia comună, trebuie găsit un consens în timpul celei de-a treia lecturi. Această sarcină este încredinţată unui comitet special, numit comitet de conciliere, care reuneşte reprezentanţi aparţinând celor două instituţii. Pe tot par-cursul acestei proceduri, Comisia Europeană este şi ea asociată. Ajungerea la un consens permite proiectului să devină lege. În absenţa unui consens, legea nu va fi adoptată.

APR

OA

PE d

E d

UM

nEA

VO

AsT

Ră

34

36

Prima lectură

➊ Comisia prezintă simultan ➋ Parlamentului şi ➌ Consiliului o propunere legislativă.Parlamentul adoptă ➍ amendamente şi le transmite Consiliu-lui.În cazul în care Consiliul este de acord cu rezultatul primei lec-turi în Parlament: ➎ textul legislativ este adoptat.

A doua lectură

În cazul în care nu acceptă votul Parlamentului, ➊ Consiliul adoptă o ➋ poziţie comună. În cazul în care ➌ Parlamentul aprobă poziţia comună sau nu se pronunţă: ➍ textul legislativ devine poziţie comună. Parlamentul depune din nou amenda-mentele care nu au fost reţinute în poziţia comună. În cazul în care ➎ Consiliul aprobă modificările, ➏ textul legislativ este adoptat. În cazul în care Consiliul le respinge, se convoacă un comitet de conciliere (format din 27 de membri din partea Parla-mentului şi 27 de membri din partea Consiliului) care va încerca să reconcilieze poziţiile celor două instituţii. Parlamentul poate respinge poziţia comună cu majoritatea absolută a membrilor săi; în acest caz, textul legislativ este respins.

A treia lectură

Comitetul de conciliere adoptă un ➋ „text comun” pe baza poziţiei comune şi a amendamentelor Parlamentului prezenta-te în cea de-a doua lectură. În cazul în care ➌ Parlamentul şi Consiliul îl aprobă, ➍ textul legislativ este adoptat. În cazul în care comitetul de conciliere nu reuşeşte să adopte un proiect comun, propunerea ➎nu este adoptată.

Lex

Lex

Lex

Lex

Lex

a

a

a

ab

ab

a

abc

cUM

fU

nc

ŢiO

nEA

ză c

Od

Eciz

iA?

celelalte proceduri legislative

În cadrul procedurii de consultare, Parlamentului i se cere să-şi dea avizul cu privire la propune-rea de act legislativ, înainte ca acesta să fie adoptat de Consiliu. Această procedură se aplică în special unor domenii cum ar fi concurenţa, chestiunile fiscale şi revizuirea tratatelor.

Parlamentul European poate fi solicitat să îşi dea avizul conform, în anumite domenii legislative.Acesta este un drept de veto pe care Parlamentul îl poate exercita, în special în cazul ratificării unor acorduri negociate de către Uniunea Europeană. Această procedură priveşte, de exemplu, extinderea UE.

cUM

fUn

cŢiO

nEA

ză cO

dEciziA

?37

■ Cum este adoptat bugetul UE?

În fiecare primăvară, Comisia Europeană prezintă un proiect preliminar de buget pentru anul vii-tor. Consiliul de Miniştri, reprezentând statele membre, organizează pe perioada verii un prim vot asupra acestui proiect preliminar de buget; apoi e rândul Parlamentului European să se pronunţe în primă lectură, la începutul toamnei.

O a doua lectură are loc în cadrul Consiliului şi apoi în Parlament pentru a-i pune de acord pe re-prezentanţii guvernelor şi pe cei ai cetăţenilor. În prezent, bugetul face distincţia între „cheltuielile obligatorii”, care decurg direct din tratatele şi regulamentele comunitare şi care privesc, în principal, cheltuielile agricole, şi „cheltuielile neobligatorii”, care se referă la toate celelalte domenii (dezvolta-re regională, cercetare, cultură, pregătire profesională, politică socială, mediu, acţiuni externe etc.)

Deputaţii europeni au ultimul cuvânt în ceea ce priveşte cheltuielile neobligatorii, iar Consiliul în ceea ce priveşte cheltuielile obligatorii. Parlamentul poate, de asemenea, să respingă bugetul în cazul în care consideră că acesta nu corespunde nevoilor Uniunii. În acest caz, întreaga procedură bugetară trebuie reluată.

38

COMISIA EUROPEANĂ ■ Proiect preliminar de buget în aprilie-mai (PPB)CONSILIU ■Proiect de buget în iulie (majoritate calificată)

PARLAMENT ■Prima lectură a proiectului de buget în octombrieAmendamente la cheltuielile neobligatorii Propuneri de modificare a cheltuielilor obligatorii

CONSILIU A doua lectură a amendamentelor/modificărilorDA NU DA NU

Majoritate calificată Majoritate calificată

PARLAMENT A doua lectură a cheltuielilor neobligatorii în decembrieDA NU

Consiliul decide

Cuantumul total şi comentariile votate

Prima lectură/noul cuantum total (majoritatea membrilor + 3/5 din voturi)

Majoritatea membrilor/majoritate de 2/3 din voturi: poate respinge bugetul.

39

■ Cuvinte-cheie ale Uniunii Europene

Acquis-ul comunitar

Această sintagmă se referă la drepturile şi obligaţiile pe care le au în comun statele membre ale Uniunii Europene. Acquis-ul comunitar cuprinde legislaţia şi tratatele europene, declaraţiile şi rezoluţiile, acordurile internaţionale în domenii comunitare şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie. Acesta este, de asemenea, alcătuit din dispoziţiile adoptate de guvernele Uniunii în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, precum şi al politicii externe şi de securitate comună. Ţările candida-te trebuie să accepte acest acquis comunitar înainte de a adera la Uniune şi să transpună apoi legislaţia comunitară în legislaţia lor naţională.

Banca centrală Europeană (BcE)

Inaugurată la 30 iunie 1998 la Frankfurt, Banca Centrală Europeană (BCE) conduce politica mone-tară în ţările membre care fac parte din zona euro. Începând cu 1 ianuarie 1999, sarcina sa prin-cipală este menţinerea stabilităţii preţurilor în zona euro şi aplicarea politicii monetare europene definite de Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC). BCE este total independentă.

Banca Europeană de investiţii (BEi)

Banca Europeană de Investiţii, cu sediul la Luxemburg, are rolul de a contribui la coeziunea eco-nomică, socială şi teritorială printr-o dezvoltare echilibrată a teritoriului comunitar. Banca finan-ţează, pe termen lung, proiecte concrete a căror viabilitate economică, tehnică, de mediu şi fi-nanciară este garantată. În afara Uniunii, BEI susţine strategiile de preaderare ale ţărilor candidate, precum şi ale celor din Balcanii Occidentali. De asemenea, ea pune în practică partea financiară a acordurilor încheiate în cadrul politicilor europene de ajutor şi cooperare pentru dezvoltare.

4041

comisia Europeană

Comisia Europeană reprezintă şi apără interesul general al Uniunii Europene. Aceasta are un drept de iniţiativă aproape exclusiv în ceea ce priveşte actele legislative. În cadrul politicilor Comunităţii, ea pregăteşte şi pune în practică actele legislative adoptate de către Consiliu şi Parlamentul European. De altfel, Comisia are competenţe de execuţie, de administrare şi de con-trol. Ea asigură programarea şi aplicarea politicilor comune, execută bugetul şi administrează programele comunitare. În calitate de „gardian al tratatelor”, aceasta veghează, de asemenea, la aplicarea legislaţiei europene.

Comisia este numită de către Consiliu, cu majoritate calificată, pe o perioadă de 5 ani, cu acordul statelor membre. Ea este supusă votului de învestitură al Parlamentului European, în faţa căruia este responsabilă.

comitetul Economic şi social European

Comitetul Economic şi Social European (CESE), creat prin Tratatul de la Roma (1957), este o adu-nare consultativă reprezentând diverse grupuri de interese economice şi sociale. Într-un anumit număr de domenii, tratatul prevede ca nicio decizie să nu poată fi luată fără consultarea CESE de către Consiliu sau de către Comisie; aceste domenii sunt: politica de ocupare a forţei de mun-că, politica socială, politica de sănătate publică, protecţia consumatorilor, coeziunea economică şi socială etc. Comitetul Economic şi Social este compus din 344 de membri propuşi de către guvernele naţionale şi numiţi de către Consiliul Uniunii Europene pe o perioadă de 4 ani, care poate fi reînnoită.

comitetul Regiunilor

Comitetul Regiunilor (CR), creat în 1994, este adunarea politică care face auzită vocea colectivită-ţilor teritoriale. Tratatele impun Comisiei şi Consiliului să consulte Comitetul Regiunilor cu privire la orice propunere formulată într-un domeniu care poate avea repercusiuni la nivel local sau re-gional, cum ar fi: coeziunea economică şi socială, reţelele transeuropene de transport, sănătatea, educaţia şi cultura, politica de ocupare a forţei de muncă, mediul, transporturile etc. Comitetul este alcătuit din 344 de membri, în special aleşi regionali sau primari, numiţi pe o perioadă de 4 ani de către Consiliu, la propunerea statelor membre.

consiliul European

Consiliul European desemnează în prezent reuniunile şefilor de stat şi de guvern ale statelor membre ale Uniunii Europene. Rolul său este acela de a impulsiona dezvoltarea Uniunii Euro-pene şi de a defini orientările politice generale ale acesteia. El nu legiferează, iar deciziile sale sunt luate prin consens. Acesta se reuneşte de cel puţin două ori pe an. Reuniunile Consiliului European au loc, în mod normal, la Bruxelles.

consiliul Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene (numit şi „Consiliul de Miniştri” sau „Consiliul”) exercită, împreună cu Parlamentul, funcţiile legislative şi bugetare. Acesta reprezintă, de altfel, instituţia principală care ia decizii în materie de politică externă şi de securitate comună (PESC) şi care coordonează po-liticile economice. El se reuneşte la nivel de miniştri ai statelor membre, fiind astfel instituţia de reprezentare a statelor membre.

Consiliul se reuneşte în 9 configuraţii diferite în cadrul cărora se întâlnesc miniştrii de resort ai statelor membre: Consiliul pentru mediu, Consiliul pentru afaceri economice şi financiare, Con-siliul pentru afaceri generale şi relaţii externe, Consiliul pentru ocuparea forţei de muncă, politici sociale, sănătate şi aspecte referitoare la consumatori, Consiliul pentru transporturi, telecomuni-caţii şi energie, Consiliul pentru agricultură şi pescuit, Consiliul pentru educaţie, tineret şi cultură, Consiliul pentru justiţie şi afaceri interne, Consiliul pentru competitivitate (piaţă internă, industrie şi cercetare). Sediul Consiliului este la Bruxelles, dar el se reuneştei şi la Luxemburg.

criterii de aderare (criteriile de la copenhaga)

Orice ţară care îşi prezintă candidatura pentru aderarea la Uniunea Europeană trebuie să res-pecte condiţiile stabilite de Tratatul privind Uniunea Europeană. În acest sens, au fost stabilite noi criterii cu ocazia Consiliului European de la Copenhaga, desfăşurat în 1993, acestea fiind consolidate ulterior.

Pentru a adera la UE, o viitoare ţară membră trebuie să îndeplinească 3 criterii:— criteriul politic: existenţa unor instituţii stabile care să garanteze democraţia, statul de drept,

drepturile omului, respectarea şi protejarea minorităţilor;— criteriul economic: existenţa unei economii de piaţă viabile şi capacitatea de a face faţă for-

ţelor pieţei şi presiunii concurenţiale din cadrul Uniunii;— criteriul acquis-ului comunitar: capacitatea de a-şi asuma obligaţiile ce decurg din aderare, şi

mai ales respectarea obiectivelor politice, economice şi monetare ale Uniunii.

cUV

inTE

-ch

EiE

ALE

Un

iUn

ii EU

ROPE

nE cU

Vin

TE-chEiE A

LE Un

iUn

ii EURO

PEnE

42

curtea de conturi a Uniunii Europene

Curtea de Conturi a Uniunii Europene, al cărei sediu este la Luxemburg, este alcătuită dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru. Curtea verifică legalitatea şi regularitatea veniturilor şi cheltuielilor Uniunii Europene (precum şi ale oricărui organism creat de Uniunea Europeană) şi veghează la buna lor gestiune financiară. De asemenea, ea furnizează Parlamentului European şi Consiliului o declaraţie de atestare a exactităţii datelor înregistrate în conturi şi a legalităţii şi regularităţii operaţiunilor subsidiare. De asemenea, Curtea poate semnala orice neregulă finan-ciară Parlamentului European şi Consiliului.

curtea de Justiţie a comunităţilor Europene (cJcE)

Curtea de Justiţie, al cărei sediu se află la Luxemburg, asigură respectarea dreptului în interpre-tarea şi aplicarea tratatelor constitutive. Ea este alcătuită dintr-un număr de judecători egal cu numărul statelor membre. Judecătorii sunt asistaţi de 8 avocaţi generali numiţi de comun acord de către statele membre, pentru o perioadă de 6 ani. Curtea îndeplineşte două funcţii principale: verifică compatibilitatea dintre tratate şi actele emise de instituţiile europene şi de guverne; se pronunţă, la cererea unui tribunal naţional, cu privire la interpretarea sau la validitatea dispoziţi-ilor din dreptul comunitar.

Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAf)

Oficiul European de Luptă Antifraudă este însărcinat, de la 1 iunie 1999, cu combaterea fraudelor în detrimentul bugetului Uniunii Europene. Oficiul poate desfăşura anchete privind administra-rea şi finanţarea tuturor instituţiilor şi organelor Uniunii, având o libertate absolută de acţiune.

Ombudsmanul (Mediatorul European)

Ombudsmanul este abilitat să primească din partea cetăţenilor Uniunii sau a persoanelor fizice sau juridice a căror reşedinţă se află pe teritoriul unui stat membru al Uniunii plângeri cu privire la cazurile de administrare defectuoasă survenite în activitatea instituţiilor şi a organelor comuni-tare (cu excepţia Curţii de Justiţie sau a Tribunalului de Primă Instanţă). Poate fi vorba, de exem-plu, de absenţa sau de refuzul accesului la informaţie, de o întârziere administrativă nejustificată, de o practică inechitabilă sau discriminatorie sau de o lipsă de transparenţă.

Piaţa comună şi piaţa unică

La crearea sa în 1957, Comunitatea Economică Europeană se baza pe o „piaţă comună”. Altfel spus, în principiu, persoanele, bunurile, serviciile şi capitalurile pot circula liber între statele mem-bre ca şi cum acestea ar forma un singur stat, deci fără controale la frontieră şi fără perceperea de taxe vamale. A fost necesară însă o anumită perioadă de timp pentru a se ajunge aici: taxele vamale între ţările CEE nu au fost complet suprimate decât la 1 iulie 1968. A fost nevoie de timp pentru ca şi alte bariere din calea comerţului să dispară şi abia la sfârşitul anului 1992 „piaţa unică” a devenit realitate.

Repartizarea competenţelor

Repartizarea competenţelor între Uniunea Europeană şi statele membre permite identificarea a trei categorii diferite:— competenţe concurente sau partajate (cele mai frecvente);— competenţe comunitare exclusive (pentru domenii în care statele membre au renunţat în

mod irevocabil, în favoarea Uniunii, la orice posibilitate de a acţiona);— competenţe sau domenii de acţiune de sprijinire (Comunitatea are ca unică misiune coor-

donarea şi încurajarea acţiunii statelor membre).

Principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii joacă un rol de echilibrare în vederea garantării res-pectării acestei repartizări a competenţelor.

subsidiaritate şi proporţionalitate

Principiul subsidiarităţii îşi propune să asigure luarea deciziilor cât mai aproape de cetăţean, veri-ficând dacă acţiunea care trebuie întreprinsă la nivel comunitar este justificată în raport cu posi-bilităţile de acţiune la nivel naţional, regional sau local. În mod concret, acesta este un principiu în funcţie de care Uniunea nu acţionează – cu excepţia domeniilor care intră în competenţa sa exclusivă – decât atunci când acţiunea sa este mai eficientă decât o acţiune întreprinsă la nivel naţional, regional sau local. Acest principiu este strâns legat de principiul proporţionalităţii, care presupune ca acţiunea Uniunii să nu depăşească ceea ce este necesar pentru a îndeplini obiec-tivele tratatului.

cUV

inTE

-ch

EiE

ALE

Un

iUn

ii EU

ROPE

nE cU

Vin

TE-chEiE A

LE Un

iUn

ii EURO

PEnE

43

44

■ Date-cheie ale integrării europene

9 mai 1950 — Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe, prezintă propuneri în vederea realizării unei uniuni a cărbunelui şi oţelului între Franţa şi Germania de Vest – un proiect bazat pe ideile lui Jean Monnet. 9 mai, data la care Robert Schuman îşi rosteşte discursul, este de atunci sărbătorită în fiecare an ca „Ziua Europei”.

Aprilie 1951 — Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg, Italia şi Ţările de Jos iau în considerare pla-nul Schuman pentru a crea Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi a Oţelului (CECO), instituită prin Tratatul de la Paris.

Martie 1957 — Cele 6 ţări fondatoare semnează tratatele de la Roma, care instituie Comunita-tea Economică Europeană (CEE) sau „piaţa comună” şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomi-ce (Euratom), tratate care intră în vigoare la 1 ianuarie 1958.

Martie 1958 — Sesiunea constitutivă a Adunării Parlamentare Europene.

Martie 1962 — Adunarea Parlamentară Europeană este numită Parlamentul European.

Iulie 1968 — Taxele vamale pentru produsele industriale sunt suprimate complet, cu 18 luni înainte de data prevăzută, şi este instituit un tarif extern comun.

Ianuarie 1973 — Prima extindere a Comunităţii: Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit aderă la CEE.

Iunie 1979 — Sunt organizate primele alegeri prin vot universal pentru Parlamentul European. Anterior, deputaţii erau numiţi de către parlamentele naţionale. 9 ţări aleg 410 deputaţi euro-peni.

Ianuarie 1981 — Grecia aderă la CEE.

Iunie 1984 — Se organizează alegeri pentru Parlamentul European. 10 ţări aleg 434 deputaţi europeni.

Ianuarie 1986 — Portugalia şi Spania aderă la CEE.

Iulie 1987 — Actul Unic European intră în vigoare. Competenţele Parlamentului sunt consoli-date.

Uniunea economică şi monetară (UEM)

Uniunea economică şi monetară (UEM) desemnează un proces care vizează armonizarea po-liticilor economice şi monetare ale statelor membre ale Uniunii, în special privind instaurarea unei monede unice, euro. La 1 ianuarie 1999 a avut loc fixarea irevocabilă a cursului de schimb şi introducerea monedei unice în statele membre UEM. La 1 ianuarie 2002, monedele şi banc-notele euro au înlocuit vechile monede naţionale. Nu toate statele membre au adoptat euro ca monedă unică.

Cele 12 state membre care au aderat la Uniune la 1 mai 2004 vor adopta euro atunci când vor îndeplini toate criteriile stabilite (criterii de convergenţă) care vizează dezvoltarea economică echilibrată în cadrul UEM, fără a provoca tensiuni între statele membre.

cUV

inTE

-ch

EiE

ALE

Un

iUn

ii EU

ROPE

nE

45

46

Iunie 1989 — Sunt organizate alegeri pentru Parlamentul European: 12 ţări aleg 518 deputaţi europeni.

Noiembrie 1989 — Cade Zidul Berlinului, războiul rece se încheie şi diviziunile dintre statele Europei încep să fie eliminate treptat.

Ianuarie 1993 — Piaţa unică şi cele 4 libertăţi ale sale sunt instituite: libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor devine, de acum înainte, realitate.

Noiembrie 1993 — Tratatul privind Uniunea Europeană, semnat la Maastricht, intră în vigoare. El defineşte proiectele de creare a viitoarei monede unice, a unei politici externe şi de securitate, precum şi de consolidare a cooperării în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne. Denumirea „Uniunea Europeană” înlocuieşte oficial denumirea „Comunitatea Europeană”. Este instaurată procedura de „codecizie”, care conferă Parlamentului European o reală putere legislativă.

Iunie 1994 — Sunt organizate alegeri pentru Parlamentul European: 12 ţări aleg 567 deputaţi europeni.

Ianuarie 1995 — Austria, Finlanda şi Suedia aderă la UE.

Mai 1999 — Tratatul de la Amsterdam intră în vigoare. El prevede măsuri menite să reformeze instituţiile comunitare, să sporească influenţa Europei în lume şi să aloce mai multe resurse cre-ării de locuri de muncă şi respectării drepturilor cetăţenilor.

Iunie 1999 — Sunt organizate alegeri pentru Parlamentul European: 15 ţări aleg 626 deputaţi europeni.

Decembrie 2001 — Consiliul European de la Laeken adoptă o declaraţie privind viitorul Uniunii, care deschide calea viitoarei mari reforme a UE, precum şi a creării unei Convenţii care va redacta Constituţia europeană.

Ianuarie 2002 — Monedele şi bancnotele în euro încep să circule în 12 ţări, înlocuind monedele naţionale folosite până atunci.

Februarie 2003 — Tratatul de la Nisa intră în vigoare. El pregăteşte UE pentru aderarea, în anul următor, a 10 noi state membre. Carta drepturilor fundamentale este adoptată.

Iulie 2003 — Convenţia privind viitorul Europei finalizează lucrările de redactare a Constituţiei europene.

Mai 2004 — Republica Cehă, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria aderă la UE.

Iunie 2004 — Sunt organizate alegeri pentru Parlamentul European: sunt aleşi 732 de deputaţi europeni originari din 25 de ţări.

Octombrie 2004 — Şefii de stat şi de guvern semnează Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa.

Iunie 2005 — Este iniţiată o perioadă de reflecţie după respingerea, prin referendum, a proiec-tului de Constituţie de către Franţa şi Ţările de Jos.

Ianuarie 2007 — Bulgaria şi România aderă la UE. Numărul deputaţilor europeni atinge 785. Slovenia adoptă euro şi devine cel de-al 13-lea stat membru al zonei euro.

Martie 2007 — Cu ocazia celei de-a cincizecea aniversări a Tratatului de la Roma, Parlamentul semnează, împreună cu Consiliul şi Comisia, Declaraţia de la Berlin.

Decembrie 2007 — Preşedintele Parlamentului, Comisiei şi Consiliului Uniunii Europene au semnat oficial Carta drepturilor fundamentale, iar şefii de stat şi de guvern au semnat Tratatul de la Lisabona.

Ianuarie 2008 — Cipru şi Malta adoptă moneda Euro.

Martie 2008 — Cea de-a cincizecea aniversare a Parlamentului European.

Iunie 2009 — Alegeri pentru Parlamentul European.

47d

ATE-chEiE A

LE inTEg

Ră

Rii EURO

PEnEd

ATE-

chEi

E A

LE in

TEg

Ră

Rii E

URO

PEn

E

4948

■ Adresele Parlamentului European

Parlamentul EuropeanRue Wiertz 60B-1047 Bruxelles

(32-2) 284 21 11 (32-2) 230 69 33

Parlamentul EuropeanPlateau du KirchbergBP 1601L-2929 Luxembourg

(352) 43 00-1 (352) 43 00-24842

Parlamentul EuropeanAllée du PrintempsBP 1024/FF-67070 Strasbourg Cedex

(33) 388 17 40 01 (33) 388 17 48 60

Petiţii Poşta cetăţeanului

Parlamentul EuropeanPreşedintele Parlamentului EuropeanRue WiertzB-1047 Bruxelles

Parlamentul EuropeanPoşta cetăţeanului GOL03A012L-2929 Luxembourg

(352) 43 00-27072

Vizite şi seminarii

Parlamentul EuropeanVizite şi seminarii Rue Wiertz 60B-1047 Bruxelles

(32-2) 284 21 11 (32-2) 284 35 30

Parlamentul EuropeanVizite şi seminarii Bureau de StrasbourgBP 1024 FF-67070 Strasbourg Cedex

(33) 388 17 51 84

Parlamentul EuropeanVizite şi seminarii L-2929 Luxembourg

(352) 43 00-27072

Puteţi, de asemenea, să completaţi un formular electronic pe site-ul internet al Parlamentului European: www.europarl.europa.eu

Birouri de informare

BELGIQUE/BELGIË

BRUXELLESRue Wiertz 60B-1047 BRuxelles

(32-2) 284 20 05

(32-2) 230 75 55 epbrussels@europarl.europa.eu www.europarl.be

БЪЛГАРИЯ

SOFIA Moskovska str. 9BG-1000 sOFIA

(359-2) 985 35 45

(359-2) 981 99 44 epsofia@europarl.europa.eu www.europarl.europa.eu/sofia

ČESKÁ REPUBLIKA

PRAHAJungmannova ul. 24CZ-110 00 PRAHA 1

(420-2) 55 70 82 08

(420-2) 55 70 82 00 eppraha@europarl.europa.eu www.evropsky-parlament.cz

DANMARK

KØBENHAVNGothersgade 115DK-1123 KØBeNHAVN K

(45-3) 314 33 77

(45-3) 315 08 05 epkobenhavn@europarl.europa.eu www.europarl.dk

DEUTSCHLAND

BERLINunter den linden 78D-10117 BeRlIN

(49-30) 22 80 10 00

(49-30) 22 80 11 11 epberlin@europarl.europa.eu www.europarl.de

MÜNCHENerhardtsrasse 27D-80469 MÜNCHeN

(49-89) 20 20 87 90

(49-89) 202 08 79 73 epmuenchen@europarl.europa.eu www.europarl.de

EESTI

TALLINNRävala 4ee-10143 TAllINN

(372-6) 30 69 69(372-6) 30 69 68

eptallinn@europarl.europa.eu www.europarl.ee

ÉIRE/IRELAND

DUBLINMolesworth street 43IRl-DuBlIN 2

(353-1) 605 79 00

(353-1) 605 79 99 epdublin@europarl.europa.eu www.europarl.ie

ΕΛΛΑΔΑ/GREECE

AΘΗΝΑleof. Amalias 8GR-10557 ATHINA

(30-210) 327 89 00

(30-210) 331 15 40 epathinai@europarl.europa.eu www.europarl.gr

ESPAÑA

MADRIDPaseo de la Castellana 46e-28046 MADRID

(34-91) 436 47 47

(34-91) 578 31 71 epmadrid@europarl.europa.eu www.europarl.es

BARCELONAPasseig de Gràcia 90 1°e-08008 BARCelONA

(34-93) 272 20 44

(34-93) 272 20 45 epbarcelona@europarl.europa.eu www.europarl.es

Ad

REsELE PARLA

MEn

TULU

i EURO

PEAn

5051

FRANCE

PARIS288, bd saint GermainF-75341 PARIs CeDex 07

(33) 140 63 40 00 (33) 145 51 52 53

epparis@europarl.europa.eu www.europarl.europa.eu/paris

STRASBOURGCentre de Presse - BP 1024F-67070 sTRAsBOuRG CeDex

(33-(0)3) 88 17 40 01

(33-(0)3) 88 17 51 84 epstrasbourg@europarl.europa.eu

MARSEILLE2, rue Henri BarbusseF-13241 MARseIlle

(33) 496 11 52 90(33) 491 90 95 03

epmarseille@europarl.europa.eu www.europarl.europa.eu/marseille

ITALIA

ROMAVia IV Novembre, 149I-00187 ROMA

(39-06) 69 95 01(39-06) 69 95 02 00

eproma@europarl.europa.eu www.europarl.it

MILANOCorso Magenta 59I-20123 MIlANO

(39-02) 434 41 71

(39-02) 434 41 75 00 epmilano@europarl.europa.eu www.europarl.it

KYPROS

NICOSIAVyronos Avenue 30CY-1096 NICOsIA

(357-22) 87 05 00

(357-22) 76 77 33 epnicosia@europarl.europa.eu www.europarl.europa.eu/nicosia

LATVIJARIGAAspāzijas bulvāris 28 lV-1050 RĪGA

(371) 708 54 60 (371) 708 54 70

epriga@europarl.europa.eu www.europarl.lv

LIETUVA

VILNIUS Naugarduko st. 10lT-01141 VIlNIus

(370-5) 212 07 66

(370-5) 261 98 28 epvilnius@europarl.europa.eu www.europarl.lt

LUXEMBOURG

LUXEMBOURG7, rue du Marché-aux-Herbes l-1728 luxeMBOuRG

(352) 430 02 25 97 (352) 430 02 24 57

epluxembourg@europarl.europa.eu

MAGYARORSZÁG

BUDAPESTDeÁK PAlOTA, Deák Ferenc u. 15H-1052 BuDAPesT

(36-1) 411 35 40

(36-1) 411 35 60 epbudapest@europarl.europa.eu www.europarl.hu

MALTA

VALLETTA280 Republic streetVlT-1112 VAlleTTAMAlTA

(356-21) 23 50 75

(356-21) 23 06 61 epvalletta@europarl.europa.eu www.europarl.europa.eu/valletta

NEDERLAND

DEN HAAGKorte Vijverberg 6Nl-2513 AB DeN HAAG

(31-70) 313 54 00

(31-70) 364 70 01 epdenhaag@europarl.europa.eu www.europeesparlement.nl

ÖSTERREICH

WIENKärntner Ring 5-7A-1010 WIeN

(43-1) 51 61 70

(43-1) 513 25 15 epwien@europarl.europa.eu www.europarl.at

POLSKA

WARSZAWAul. Jasna 14/16a Pl-00-041 WARsZAWA

(48-22) 595 24 70

(48-22) 595 24 80 epwarszawa@europarl.europa.eu www.europarl.europa.eu/warszawa

PORTUGAL

LISBOAlargo Jean Monnet, 1-6P-1269-070 lIsBOA

(351-21) 350 49 00

(351-21) 354 00 04 eplisboa@europarl.europa.eu www.parleurop.pt

ROMÂNIA

BUCUREŞTI strada Boteanu 1, sector 1RO-010027 BuCuReŞTI

(40-21) 305 79 86

(40-21) 315 79 29

epbucarest@europarl.europa.eu www.europarl.europa.eu/bucuresti

SLOVENIJA

LJUBLJANABreg 14 sI-1000 lJuBlJANA

(386-1) 252 88 30

(386-1) 252 88 40 epljubljana@europarl.europa.eu www.europarl.si

SLOVENSKO

BRATISLAVAPalisády 29sK-81106 BRATIslAVA

(421-2) 59 20 32 97

(421-2) 54 64 80 13 epbratislava@europarl.europa.eu www.europskyparlament.sk

SUOMI/FINLAND

HELSINKI/HELSINGFORSPohjoisesplanadi 31 /Norra esplanaden 31FIN-00100 HelsINKI/HelsINGFORs

(358-9) 622 04 50

(358-9) 622 26 10 ephelsinki@europarl.europa.eu www.europarl.fi

SVERIGE

STOCKHOLMNybrogatan 11, 3 tr.s-11439 sTOCKHOlM

(46-8) 56 24 44 55

(46-8) 56 24 44 99

epstockholm@europarl.europa.eu www.europarl.se

UNITED KINGDOM

LONDON2 Queen Anne’s GateuK - lONDON sWIH 9AA

(44-207) 227 43 00

(44-207) 227 43 02

eplondon@europarl.europa.eu www.europarl.org.uk

EDINBURGHThe Tun4 Jackson’s entry, Holyrood RoaduK - eDINBuRGH eH8 8PJ

(44-131) 557 7866

(44-131) 557 4977

epedinburgh@europarl.europa.eu www.europarl.org.ukA

dRE

sELE

PA

RLA

MEn

TULU

i EU

ROPE

An

Ad

REsELE PARLA

MEn

TULU

i EURO

PEAn

Surse foto

Comunităţile Europene paginile 2, 3, 6, 14, 20, 25, 26;Comunităţile Europene/Arhitect: AEL, paginile 28, 37;Comunităţile Europene/Arhitect: Architecture Studio,copertă, paginile 24, 30, 47; Comunităţile Europene/Arhitect: Association des architectes du CIC: Vanden Bosschesprl, C.R.V. s.a., CDG sprl, Studiegroep D. Bontinck, paginile 22, 32;Comunităţile Europene/ECHO/Susana Perez Diaz, pagina 21;Corbis, paginile 8, 10, 12, 16, 18; PhotoAlto/Frederic Cirou, pagina 34;Yves Fonck/Arhitect: Architecture Studio, pagina 2

Numeroase alte informaţii despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii Oficiale ale Comunităţilor Europene, 2008

© Comunităţile Europene, 2008Reproducerea este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

Printed in Germany

TIPĂRIT PE HÂRTIE ALBĂ FĂRĂ CLOR

QA

-78-07-051-RO-C

Pentru mai multe informaţii, vă rugăm să consultaţi:

www.europarl.europa.euAceastă publicaţie a fost realizată de Direcţia Generală Comunicare a Parlamentului European

Manuscris finalizat în decembrie 2007.

ISBN 928232301-3

9 789282 323014

Chipurile Parlamentului European

2007-2009

2

Cuprins■ Cuvânt-înainte al Preşedintelui 3

■ Parlamentul European 5

■ Preşedintele Parlamentului European 5

■ Deputaţii europeni şi grupurile politice 6

■ Organele politice 10

■ Conferinţa Preşedinţilor 10

■ Membrii Conferinţei Preşedinţilor 10

■ Biroul 12

■ Chestorii 12

■ Biroul Parlamentului 13

■ Comisiile parlamentare 16 ■ Comisiile permanente ale PE şi preşedinţii lor 16 ■ Comisia temporară 18

■ Delegaţiile 19 ■ Lista delegaţiilor 19 ■ Adunările parlamentare 21

■ Secretariatul general 22

■ Organigrama Parlamentului European 23

3

Stimată cititoare, stimate cititor,

Parlamentul European este vocea a aproape 500 de milioane de cetăţeni europeni din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Acesta este Parlamentul dumneavoastră, în care deputaţii pe care i-aţi ales prin vot direct vă reprezintă intere-sele şi contribuie decisiv la clădirea viitorului nostru comun.

Simplă cameră consultativă în primii ani ai unificării europe-ne, Adunarea noastră a devenit un parlament modern. În pre-zent, el are, în domeniile esenţiale, aceeaşi putere legislativă ca şi Consiliul de Miniştri, în cadrul căruia sunt reprezentate guvernele statelor membre. Parlamentarii au luptat pentru dreptul de a participa la elaborarea bugetului Uniunii Euro-pene. În plus, Parlamentul joacă un rol important în învesti-tura Comisiei Europene, aceasta preluându-şi funcţia doar cu aprobarea Parlamentului. După preluarea funcţiei, Comisia, care reprezintă puterea executivă, este supusă controlului

Cuvânt-înainte al preşedintelui

Cuvânt-înainte al preşedintelui

parlamentar. Tratatul de la Lisabona consolidează şi mai mult drepturile Parlamentului European şi, implicit, pe cele ale ce-tăţenilor europeni.

Uniunea Europeană reprezintă un model de viaţă şi de so-cietate unic în felul său, bazat pe egalitate şi solidaritate, pe valorile noastre comune, în special pe respectarea demnităţii umane, libertate, democraţie şi respectul legii. Parlamentul European este vocea care, dincolo de frontierele Uniunii Eu-ropene, apără aceste drepturi în întreaga lume. În numeroase ţări, chiar din afara Uniunii Europene, vocea Parlamentului Eu-ropean are o mare autoritate morală.

În declaraţia de la Berlin, adoptată cu ocazia celei de a 50-a aniversări a semnării Tratatului de la Roma, se afirmă că „Şansa noatră este să fim uniţi”. Lăsăm în urmă un trecut în care istoria europeană a fost marcată de războaie care ne-au dezbinat şi privim către viitor, un viitor pentru care răspunderea ne revine nouă, tuturor celor din Uniunea Europeană, şi în care idealuri-le şi valorile noastre vor deveni realitate.

Numai împreună putem învinge provocările viitoare, cum ar fi apărarea idealurilor noastre sociale, asigurarea creşterii şi a ocupării forţei de muncă, protecţia climei şi a mediului, com-baterea terorismului şi a crimei organizate.

La următoarele alegeri europene din 2009, toţi cetăţenii Uniu-nii Europene vor putea vota deputaţii care să le reprezinte in-teresele în Europa şi în lume. Profitaţi de această oportunitate şi votaţi pentru Europa, deoarece Europa este viitorul nostru comun.

Hans-Gert Pöttering Preşedintele Parlamentului European

■ Parlamentul EuropeanParlamentul European este organul parlamentar al Uniunii Europene. Parlamentul actual este alcătuit din 785 de depu-taţi care provin din cele 27 de state membre ale UE. Aproape o treime dintre aceştia sunt femei. Parlamentul European, al cărui sediu este la Strasbourg, dispune de trei locuri de desfă-şurare a activităţii: Bruxelles, Luxemburg şi Strasbourg.

Preşedintele Parlamentului EuropeanPreşedintele Parlamentului European este ales pentru un mandat de doi ani şi jumătate, ceea ce reprezintă jumătate dintr-o legislatură. Preşedintele reprezintă Parlamentul în rela-ţiile sale cu exteriorul şi în relaţiile cu celelalte instituţii comu-nitare. Acesta prezidează şedinţele plenare ale Parlamentului, Biroul Parlamentului (cu cei 14 vicepreşedinţi) şi Conferinţa preşedinţilor grupurilor politice.

Preşedinţii Parlamentului European (1958-2009)

1958-1960 Robert Schuman

1960-1962 Hans Furler

1962-1964 Gaetano Martino

1964-1965 Jean Duvieusart

1965-1966 Victor Leemans

1966-1969 Alain Poher

1969-1971 Mario Scelba

1971-1973 Walter Behrendt

1973-1975 Cornelis Berkhouwer

5Cu

vân

t-în

ain

tE a

l Pr

EşEd

intE

lui

4

7

lista grupurilor politice

1. Grupul Partidului Popular European (Creştin - Democrat) şi al Democraţilor Europeni (PPE-DE)

2. Grupul Socialist din Parlamentul European (PSE)

3. Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa (ALDE)

4. Grupul Uniunea pentru Europa Naţiunilor (UEN)

5. Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană (Verts/ALE)

6. Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică (GUE/NGL)

7. Grupul Independenţă şi Democraţie (IND-DEM)

Deputaţi neafiliaţi (NI)

6Pa

rla

mEn

tul

Euro

PEa

n

1975-1977 Georges Spénale

1977-1979 Emilio Colombo

1979-1982 Simone Veil

1982-1984 Pieter Dankert

1984-1987 Pierre Pflimlin

1987-1989 Lord Plumb

1989-1992 Enrique Barón Crespo

1992-1994 Egon Klepsch

1994-1997 Klaus Hänsch

1997-1999 José María Gil-Robles

1999-2002 Nicole Fontaine

2002-2004 Pat Cox

2004-2007 Josep Borrell Fontelles

2007-… Hans-Gert Pöttering

Deputaţii europeni şi grupurile politiceDeputaţii în Parlamentul European sunt organizaţi în grupuri politice în funcţie de afinităţile politice şi nu de naţionalitate. Un grup politic este alcătuit din deputaţii aleşi în cel puţin o cincime din ţările UE şi numără cel puţin 20 membri. În pre-zent, există şapte grupuri politice în Parlamentul European. Deputaţii care nu aparţin niciunuia dintre aceste grupuri se numesc „deputaţi neafiliaţi”. Grupurile politice îşi recrutează propriul personal, iar deputaţii au asistenţi parlamentari.

NI

Parla

mEn

tul Eu

roPEa

n

robErt SChuman

9

distribuţia locurilor în Parlament după grup politic şi stat membru

PPE-DE

PSE ALDE UEN Verts/ALE

GUE/NGL

IND/DEM

NI Total

Belgia (BE) 6 7 6 2 3 24

Bulgaria (BG) 5 5 5 3 18

Republica Cehă (CZ) 14 2 6 1 1 24

Danemarca (DK) 1 5 4 1 1 1 1 14

Germania (DE) 49 23 7 13 7 99

Estonia (EE) 1 3 2 6

Irlanda (IE) 5 1 1 4 1 1 13

Grecia (EL) 11 8 4 1 24

Spania (ES) 24 24 2 3 1 54

Franţa (FR) 17 31 11 6 3 3 7 78

Italia (IT) 24 15 14 13 2 7 3 78

Cipru (CY) 3 1 2 6

Letonia (LV) 3 1 4 1 9

Lituania (LT) 2 2 7 2 13

Luxemburg (LU) 3 1 1 1 6

Ungaria (HU) 13 9 2 24

Malta (MT) 2 3 5

Ţările de Jos (NL) 7 7 5 4 2 2 27

Austria (AT) 6 7 1 2 2 18

Polonia (PL) 15 9 5 20 3 2 54

Portugalia (PT) 9 12 3 24

România (RO) 15 10 6 4 35

Slovenia (SI) 4 1 2 7

Slovacia (SK) 8 3 3 14

Finlanda (FI) 4 3 5 1 1 14

Suedia (SE) 6 5 3 1 2 2 19

Regatul Unit (UK) 28 19 11 5 1 10 4 78

Total 285 215 102 44 42 41 24 32 7858Pa

rla

mEn

tul

Euro

PEa

nPa

rlam

Entu

l Euro

PEan

Componenţa Parlamentului European

102ALDE

215 PSE

42Verts/ALE

44UEN

NI32NI

24IND/DEM

41GUE/NGL

285 PPE-DE

Joseph DAUL Preşedintele Grupului Partidului Popular European (Creştin - Democrat) şi al Democraţilor Europeni

PPE-DE, FR

Martin SCHULZ Preşedintele Grupului Socialist din Parlamentul European

PSE, DE

Graham WATSON Preşedintele Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa

ALDE, UK

Brian CROWLEY Co-preşedinte al Grupului Uniunea pentru Europa Naţiunilor

UEN, IE

Cristiana MUSCARDINI Co-preşedintă a Grupului Uniunea pentru Europa Naţiunilor

UEN, IT

Monica FRASSONI Co-preşedintă a Grupului Verzilor/Alianţa Liberă Europeană

Verts/ALE, IT

Daniel COHN-BENDIT Co- preşedinte al Grupului Verzilor/Alianţa Liberă Europeană

Verts/ALE, DE

Francis WURTZ Preşedintele Grupului Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică

GUE/NGL, FR

■ Organele politiceConferinţa PreşedinţilorConferinţa Preşedinţilor este alcătuită din preşedinţii grupu-rilor politice şi Preşedintele Parlamentului European. Aceasta organizează lucrările Parlamentului şi hotărăşte cu privire la toate aspectele agendei legislative:

• calendarulşiordineadeziaşedinţelorplenare;• componenţacomisiilor,adelegaţiilorşi repartizareacom-petenţelorîntreacestea;

• programarealegislativă

De asemenea, Conferinţa joacă un rol important în relaţiile Parlamentului European cu celelalte instituţii comunitare, cu ţările terţe şi cu organizaţiile extracomunitare.

Membrii Conferinţei preşedinţilor Preşedintele PE şi preşedinţii grupurilor politice

Hans-Gert PÖTTERING Preşedinte

PPE-DE, DE

10o

rga

nE Po

litiCE11

12

Jens-Peter BONDE Co-preşedinte al Grupului «Independenţă/Democraţie»

IND/DEM, DK

Nigel Paul FARAGE Co-preşedinte al Grupului «Independenţă/Democraţie»

IND/DEM, UK

Irena BELOHORSKÁObservator pentru deputaţii neafiliaţi

NI, SK

BiroulBiroul este alcătuit din Preşedintele Parlamentului European, 14 vicepreşedinţi şi 6 chestori, cu statut de observatori, aleşi de către deputaţii europeni pe o perioadă de doi ani şi jumă-tate, care se poate reînnoi.

Acesta supraveghează funcţionarea internă a Parlamentului, în special: —estimareabugetuluiParlamentuluiEuropean;—organizareaadministrativăşifinanciară;— Secretariatul şi serviciile subordonate acestuia.

ChestoriiAceştia sunt responsabili cu chestiunile administrative şi fi-nanciare care îi privesc direct pe deputaţi. Cei şase chestori au rol consultativ în cadrul Biroului. Aceştia se asigură că deputa-ţii dispun de infrastructura necesară exercitării mandatului lor.

org

an

E Po

liti

CE

Biroul Parlamentului 2007-2009Preşedinte

Hans-Gert PÖTTERING PPE-DE, DE

vice- preşedinţi

Rodi KRATSA-TSAGAROPOULOU PPE-DE, EL

Alejo VIDAL-QUADRAS PPE-DE, ES

Gérard ONESTA Verts/ALE, FR

Edward McMILLAN-SCOTT PPE-DE, UK

Mario MAURO PPE-DE, IT

Miguel Angel MARTÍNEZ MARTÍNEZ PSE, ES

org

an

E PolitiCE

13

1415

Luigi COCILOVO ALDE, IT

Mechtild ROTHE PSE, DE

Luisa MORGANTINI GUE/NGL, IT

Martine ROURE PSE, FR

Manuel António dos SANTOS PSE, PT

Diana WALLIS ADLE, UK

Marek SIWIEC PSE, PL

Adam BIELAN UEN, PL

Chestori

James NICHOLSON PPE-DE, UK

Astrid LULLING PPE-DE, LU

Mia DE VITS PSE, BE

Ingo FRIEDRICH PPE-DE, DE

Szabolcs FAZAKAS PSE, HU

Jan MULDER ADLE, NL

org

an

E Po

liti

CEo

rga

nE Po

litiCE

■ Comisia pentru control bugetar

Herbert BÖSCH (PSE, AT)

■ Comisia pentru afaceri economice şi monetare

Pervenche BERÈS (PSE, FR)

■ Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri

sociale

Jan ANDERSSON (PSE, SE)

■ Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă

alimentară

Miroslav OUZKÝ (PPE-DE, CZ)

■ Comisia pentru industrie, cercetare şi energie

Angelika NIEBLER (PPE-DE, DE)

■ Comisia pentru piaţa internă şi protecţia

consumatorilor

Arlene McCARTHY (PSE, UK)

■ Comisia pentru transport şi turism

Paolo COSTA (ALDE, IT)

■ Comisia pentru dezvoltare regională

Gerardo GALEOTE (PPE-DE, ES)

■ Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală

Neil PARISH (PPE-DE, UK)

■ Comisia pentru pescuit

Philippe MORILLON (ADLE, FR)

■ Comisia pentru cultură şi educaţie

Katerina BATZELI (PSE, EL)

■ Comisia pentru afaceri juridice

Giuseppe GARGANI (PPE-DE, IT)

■ Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri

interne

Jean-Marie CAVADA (ALDE, FR)

Com

iSiilE Parla

mEn

tarE

17

■ Comisiile parlamentareLucrările de pregătire a şedinţelor plenare ale Parlamentului sunt efectuate de cele 20 de comisii ale Parlamentului, ale căror competenţe acoperă toate domeniile, de la drepturile femeii până la protecţia consumatorilor şi sănătate. O comisie este alcătuită din 28 până la 86 de deputaţi europeni şi are un preşedinte, un birou şi un secretariat. De asemenea, Parla-mentul poate constitui subcomisii şi comisii temporare pen-tru gestionarea unor probleme specifice, precum şi comisii de anchetă în cadrul competenţelor sale de control.

Comisiile permanente ale PE şi preşedinţii acestora■ Comisia pentru afaceri externe

Jacek SARYUSZ-WOLSKI (PPE-DE, PL)

■ Subcomisia pentru drepturile omului Hélène FLAUTRE (Verts/ALE, FR)

■ Subcomisia pentru securitate şi apărare Karl von WOGAU (PPE-DE, DE)

■ Comisia pentru dezvoltare Josep BORRELL FONTELLES (PSE, ES)

■ Comisia pentru comerţ internaţional Helmuth MARKOV (GUE/NGL, DE)

■ Comisia pentru bugete Reimer BÖGE (PPE-DE, DE)16

■ DelegaţiileRelaţiile cu ţările din afara Uniunii Europene sunt vitale pentru Parlamentul European. Prin urmare, există o serie de delegaţii care dialoghează cu parlamentele ţărilor din afara Uniunii Eu-ropene. Acestea joacă un rol important în extinderea influen-ţei Europei la nivel mondial.

Există diverse tipuri de delegaţii:— delegaţii interparlamentare, a căror misiune constă în

menţinerea relaţiilor cu parlamentele ţărilor din afara Uniunii Europene care nu şi-au depus candidatura pentru aderare;

— comisii parlamentare mixte, care menţin contactul cu parlamentele ţărilor candidate la aderare şi cu statele care ausemnatacordurideasocierecuComunitatea;

— delegaţia Parlamentului European la Adunarea Parlamen-tară Paritară ACP-UE care reuneşte pe deputaţii în Parla-mentul European şi pe parlamentarii din statele din Africa, zonaCaraibelorşiPacific;

— delegaţia Parlamentului European la Adunarea Parlamen-tarăEuro-Mediteraneeană(EuroMed);

— delegaţia Parlamentului European la Adunarea Parlamen-tară Euro-Latino-Americană (EuroLat).

Lista delegaţiilor ■ UE-Croaţia

Pál SCHMITT (PPE-DE, HU)

■ UE- Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei Antonios TRAKATELLIS (PPE-DE, EL)

■ UE-Turcia Joost LAGENDIJK (Verts/ALE, NL)

■ UE-Mexic Erika MANN (PSE, DE)

■ Comisia pentru afaceri constituţionale Jo LEINEN (PSE, DE)

■ Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen Anna ZÁBORSKÁ (PPE-DE, SK)

■ Comisia pentru petiţii Marcin LIBICKI (UEN, PL)

Comisie temporară ■ Comisia temporară privind schimbările climatice

Guido SACCONI (PSE, IT)

19 C

om

iSiil

E Pa

rla

mEn

tarE

18

21

■ UE-Chile Giusto CATANIA (GUE/NGL, IT)

■ Elveţia, Islanda şi Norvegia şi Spaţiul Economic European (SEE) Diana WALLIS (ALDE, UK)

■ Rusia Ria OOMEN-RUIJTEN (PPE-DE, NL)

■ Europa de Sud-Est Doris PACK (PPE-DE, DE)

■ Ucraina Adrian SEVERIN (PSE, RO)

■ Moldova Marianne MIKKO (PSE, EE)

■ Kazahstan, Kârgâzstan, Uzbekistan, Tadjikistan, Turkmenistan şi Mongolia Ona JUKNEVIČIENĖ (ALDE, LT)

■ Armenia, Azerbaidjan şi Georgia Marie Anne ISLER BÉGUIN (Verts/ALE, FR)

■ Belarus Bogdan KLICH (PPE-DE, PL)

■ Israel Jana HYBÁŠKOVÁ (PPE-DE, CZ)

■ Consiliul Legislativ Palestinian Kyriacos TRIANTAPHYLLIDES (GUE/NGL, EL)

■ Maghreb Luisa Fernanda RUDI UBEDA (PPE-DE, ES)

■ Mashrek Béatrice PATRIE (PSE, FR)

■ Statele din Golf, Yemen Lilli GRUBER (PSE, IT)

■ Iran Angelika BEER (Verts/ALE, DE)

■ Statele Unite Jonathan EVANS (PPE-DE, UK)

■ Canada Seán Ó NEACHTAIN (UEN, IE)

■ America Centrală Raimon OBIOLS i GERMÀ (PSE, ES)

21

■ Comunitatea Andină Alain LIPIETZ (Verts/ALE, FR)

■ Mercosur Sérgio SOUSA PINTO (PSE, PT)

■ Japonia Georg JARZEMBOWSKI (PPE-DE, DE)

■ Republica Populară Chineză Dirk STERCKX (ALDE, BE)

■ Asia de Sud-Est, ASEAN Hartmut NASSAUER (PPE-DE, DE)

■ Peninsula Coreei Hubert PIRKER (PPE-DE, AT)

■ Australia şi Noua Zeelandă Giles CHICHESTER (PPE-DE, UK)

■ Africa de Sud Lapo PISTELLI (ADLE, IT)

■ NATO Achille OCCHETTO (PSE, IT)

■ Asia de Sud Robert EVANS (PSE, UK)

■ India Neena GILL (PSE, UK)

■ Afganistan Guido PODESTÀ (PPE-DE, IT)

Adunările parlamentare■ Adunarea parlamentară paritară ACP-UE

Glenys KINNOCK (PSE, UK)

■ Adunarea parlamentară euro-mediteraneeană (EuroMed) Hans-Gert PÖTTERING (PPE-DE, DE)

■ Adunarea parlamentară euro-latino-americană (EuroLat) José Ignacio SALAFRANCA SÁNCHEZ-NEYRA (PPE-DE, ES)

dEl

Egaţ

ii20

dElEg

aţii

23

■ Secretariatul GeneralParlamentul European este asistat de un Secretariat General. Organigrama Secretariatului General şi regulamentele pri-vind situaţia administrativă şi financiară a funcţionarilor şi a celorlalte categorii de personal sunt stabilite de către Birou. Angajaţii din cadrul Secretariatului General sunt în cea mai mare parte funcţionari selectaţi prin concurs din toate sta-tele Uniunii Europene. Misiunea Secretariatului General este aceea de a coordona activitatea legislativă şi de a organiza şedinţele plenare şi alte reuniuni. Secretariatul are sediul la Luxemburg şi Bruxelles, în timp ce şedinţele plenare au loc la Strasbourg şi Bruxelles. Secretarul general al Parlamentului European este Harald RØMER.

Ha

ra

ld

r

ØM

Er

22

Organigrama Parlamentului European

PreşedinteHans-Gert PötterinG Vicepreşedinţi Chestori

BiroulConferinţa

preşedinţilor

Grupurile politice

DG Finanţeroger VAnHAeren

DG Inovare şi Asistenţă TehnologicăJean-Marc LAFOreSt

DG TraducereJuana LAHOUSSe

DG Interpretare şi ConferinţeOlga COSMidOU

DG Infrastructură şi LogisticăCostas StrAtiGAkiS

DG PersonalBarry WiLSOn

DG ComunicareFrancesca rAtti

DG Politici externedietmar niCkeL

DG Politici internericcardo riBerA d’ALCALA

DG Preşedinţiedavid HArLeYSecretar general adjunct

Secretarul generalHarald rØMer

NI

PPE-DE

PSE

ALDE

UEN

Verts/ ALE

GUE/ NGL

IND/ DEM

NIServiciul JuridicChristian PennerA

SECrEtariatu

l gEn

Era

l

Groupes politiques

Surse foto

Comunităţile Europene, copertă, paginile 3, 4, 6, 10, 11,12, 13,14,15, 22; Comunităţile Europene /Arhitecţi:Architecture Studio, paginile 8, 19, 21; Comunităţile Europene/Arhitect: Association des architectes du CIC : Vanden Bosschesprl, C.R.V. s.a., CDG sprl, Studiegroep D. Bontinck, paginile 14,15, 20; Yves Fonck/Arhitect: Architecture Studio, pagina 2.

Numeroase alte informaţii despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii Oficiale ale Comunităţilor Europene, 2008

© Comunităţile Europene, 2008Reproducerea este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

Printed in Germany

TIPĂRIT PE HÂRTIE ALBĂ FĂRĂ CLOR

QA-78-07-103-RO

-C

Pentru mai multe informaţii, vă rugăm să consultaţi:

www.europarl.europa.euAceastă publicaţie a fost realizată de Direcţia Generală Comunicare a Parlamentului European

Manuscris finalizat în decembrie 2007.

ISBN 928232332-3

9 789282 323328